Punctul 9 asociere text liric

Lacul (Eminescu)
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,

Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmec

Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic

În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Asociez textul dat cu ,,Lacul” de Mihai Eminescu, deoarece au in comun valoarea culturală a iubirii
ideale.

In poezia,, Lacul”, vocea lirică in ipostaza indragostitului isi asteapta zadarnic iubita pe malul unui lac,
sub lumina ,,blândei lune”. Apare contratul dintre visul de iubirea si realitatea trista a singuratatii
indragostitului.

Tema naturii – este prezentă valoarea culturală a RELAȚIEI OMULUI CU NATURA PROTECTOARE.

In textul suport, se prezintă un peisaj de toamna, in vie. Vocea lirică admiră splendoarea
codrului care tese culori galbene si rosii, la apus de soare.

In textul asociat, vocea poetică isi așteapta iubita lângă un lac incărcat cu flori de nufar galbene.
Tabloul noctun este luminat de ,,blanda luna”, iar atmosfera senină este creată de
imaginea ,,unduioasa apă sune”/ ,,îngânați de glas de ape”. ,,vântun-n trestii lin foșnească”