Vrem să dăruim câte o fereastră-

Textul dramatic
Matei Vișniec
Rezumat
Scena 1.
Radu, Eliza și Doinița intră în scenă citind, apoi lasă cărțile din mână. Cei trei
hotărăsc să le povestească spectatorilor cum începe totul. Ei se află în fața noii
biblioteci și se întorceau de la școală. Doinița le propune prietenilor ei să meargă la
cinema, însă Eliza dorește să viziteze parcul. Ploaia începe, cei trei se adăpostesc
în fața unei biblioteci. Ei intră și rămân impresionați că văd numai cărți. Aceasta
nu avea ferestre. Doiniței îi place plafonul, însă Elizei i se pare totul ciudat.
Lumina scade, iar aceștia se simt ca-ntr-un vis.
Scena 2.
Lumina se aprinde. Radu comunică publicului faptul că Doinița este deșteaptă
clasei și că este pasionată de o serie de arte. Ea se supără pe Radu, îi atrage atenția
că nu este frumos și-i accentuează că scrie pentru ea însăși. Băiatul își cere scuze,
iar fata i le acceptă. Copiii relatează aceste întâmplări pentru ca spectatorii să
înțeleagă mai bine cum s-au rătăcit prin bibliotecă. Ei umblă dintr-o încăpere în
alta. Doresc să își facă un selfie, dar nu au semnal. Se îndreaptă spre ieșire; încep
să alerge pe loc, se opresc gâfâind și își dau seama că prin acel loc au mai trecut.
Radu se panichează și începe să strige după ajutor.
Scena 3.
Copiii se prezintă în speranța că vor primi ajutor și că vor scăpa de-acolo, dar
Doinița accentuează că nimeni nu se pierde într-o bibliotecă, fiind un moment de
revelație. Radu și Eliza sunt mândri de prietena lor.
Scena 4.
Cei trei urcă pe scenă. Doinița le propune acestora să deschidă câte o carte. Ei se
apropoie de rafturi și observă cărți din diferite domenii. Copiii au în mână opere cu
titluri diferite. Le deschid, încep să le citească și își dau seama că biblioteca are
ferestre, întrucât se așază fiecare în cadrul uneia. Ei se îndreaptă spre ieșire citind.
În final, cei trei se apropie de public și doresc să le dăruiască acele cărți, pentru că
sunt prieteni adevărați și câte o fereastră, iar opțional, cântecul cu versurile
Doiniței.