Autori și opere clasa a IX-a

Ionel Teodoreanu (1897-1954)

A fost pregătit de Calistrat Hogaș.
• La Medeleni – trilogie terminată în 1927
Rezumat: În primul volum este prezentată o parte din copilăria lui Dănut, a Olgutei si a Monicai, o fetiță
adoptată de părinții lui Dănuț și ai Olguței. Actiunea este prezentată la moșia familiei Deleanu numită
Medeleni. Olguța este o fetiță plină de viață aflată in permanent conflict cu fratele ei, Danut. Copiii aflati la
mosie fac tot felul de nazbatii cum ar fi faptul ca Olguta ascunde in soba cateva borcane de dulceata. Monica
este o fetita cuminte ramasa singura dupa moartea bunicii si se indragosteste de Danut. Primul roman se
termina cu moartea lui mos Gheorghe, un om foarte apropiat familiei Deleanu care lucra pentru acestia si pe
care Olguta il iubea ca pe propriul bunic. Tot acum se decide in familie ca Danut sa mearga la Bucuresti la
liceu impreuna cu Herr Direktor, unchiul lui.
In volumul II este prezentata intoarcerea la mosie a Olgutei, Danut si Monica dar ca adolescenti. Mai apar si
Puiu, o ruda mai indepartata de care grija dna Deleanu. Acesta este indragostit de Olguta. Viata lor este
prezentata cu multe din luptele interioare care se dau in sufletele lor de adolescenti. Tot de Olguta este
indragostit si Mircea Balmus, cel mai bun prieten al lui Danut, venit in vacanta la Medeleni. Danut este
indragostit de Adina, iar Monica de Danut. In peisaj intra si un pictor, Alexandru Pallă care va pleca la Veneția
cu Adina. Tot la mosie vine si Rodica, o prietenă a Olgutei.
Volumul 3 ii prezinta pe cei trei protagonisti aproape adulti. Monica si Olguta merg insotite de Alexandru
Pallă la Paris la studii. Monica se casatoreste cu Danut care devine avocat, Olguta este indragostita de Vania cu
care urmeaza sa plece dar descopera ca este bolnava de cancer si se sinucide. Familia Deleanu vinde mosia
Medelenilor pe care o cumpara Rodica Bercali. Volumul se termina avandu-i pe Danut si pe Monica pe
pervazul unei ferestre vorbind despre frumusetea si spiritul locului respectiv, si cu promisiunea lui Danut de a
scrie povestea Medelenilor pentru ca Olguta sa "reinvie". Cel mai puternic personaj al romanului este Olguta
care, ca un motor, antreneaza oamenii in jurul ei cu pofta ei de viata.

Mircea Eliade (1907-1986)

Născut Mircea Ieremia, si-a luat pseudonimul după Ion Heliade-Rădulescu. A fost influentat de
Honoré de Balzac, Surendranath Dasgupta, Julius Evola, James George Frazer, André Gide,
René Guénon, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Aldous Huxley, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Carl
Jung, Rudolf Otto, Giovanni Papini, Gerardus van der Leeuw, Miguel de Unamuno, Joachim
Wach.
• Romanul adolescentului miop (scris 1921-1925, publicat 1989)
“Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade a fost scris de acesta la vârsta de 15 ani, având ca
inspirație propria viață. Romanul cuprinde două volume structurate astfel:
Primul volum cuprinde 3 părți. Partea întâi are 10 capitole, partea a doua are 9 capitole, iar partea a treia are 8
capitole.
Al doilea volum cuprinde și el 3 părți. Partea întâi are 23 de capitole, partea a doua are 13, iar partea a treia are
un singur capitol.
Romanul, bazat pe jurnalul scriitorului, se dorește a fi o răzbunare împotriva celor care, așa cum crede Mircea
Eliade, nu îl înțeleg. Profesorii îi dau note proaste, îl lasă corigent, dar el preferă să citească în loc să învețe.
Își dorește să scrie un roman cerebral, cu drame interioare.
Autorul rememorează întâmplări de la orele de curs, din afara școlii, din vacanță sau de la examene. Singura
lui speranță pentru a nu mai fi umilit de profesori este scrierea acestui roman. Eliade descrie cu lux de
amănunte frământările interioare. De exemplu, la ora de matematică, atunci când este ascultat, își frământă
Page 1
figura ca să pară că își frământă mintea. Sau, la întâlnirea cu o fată în parc, îi adresează numai cuvinte
jignitoare când aceasta îi respinge săruturile, pentru a nu se simți umilit. El este convins că romanul trebuie să
facă referire și la suferința prin iubire, așadar îi trebuie și o eroină, nu numai un erou (autorul însuși) sau
prietenii acestuia (Dinu, Robert).
Acțiunea din volumul al doilea, Gaudeamus, are loc în perioada studenției. Dacă în primul volum nu apare
nicio eroină, acum sunt două personaje feminine, Nonora și Nișka.
În capitolul final îl găsim pe autor fericit că a terminat liceul, dar și nostalgic pentru că nu vrea să renunțe la
adolescență. La sfârșitul toamnei, se hotărăște să scrie romanul.
• Maitreyi (roman exotic, subiectiv, publicat în 1933)
Romanul detaliază povestea de dragoste dintre Maitreyi Devi (devenită o cunoscută poetă indiană) si Mircea
Eliade. Maitreyi a publicat în 1974 romanul-răspuns, numit Dragostea nu moare, cu scopul de a îsi îndrepta
reputatia pătată de Eliade.
Allan, un tânăr de 24 de ani, pasionat de fizică și matematică, este angajatul domnului Sen. Ș eful vrea să îl
înfieze și îl aduce pe Allan în familia lui. Domnul Sen are două fete Maitreyi și Chabu. În momentul în care
Allan o vede prima dată pe Maitreyi i se pare foarte urâtă și lipsită de feminitate. Chabu – mezina – este
îndrăgostită de un copac, căruia îi dădea firimituri din tot ce mânca. Fetele îl roagă pe posibilul lor frate vitreg
să le spună o poveste și el este de acord.
Doamna Sen se poartă foarte frumos cu Allan și îi dă ceaiuri. Bărbatul interpretează greșit atitudinea familiei
Sen și crede că vor să o ia în căsătorie pe prima lor născută. Maitreyi vrea să îi predea lui Allan lecții de
bengali, iar bărbatul în schimb să o învețe franceză. Allan începe să se simtă atras de Maitreyi și învață cu
ușurință bengali. Allan află ca Chabu se va căsători mai greu decât sora sa pentru că are pielea mai închisă la
culoare.
Lecțiile dintre Allan și Maitreyi continuă, iar între ei se înfiripă dragostea. Allan își pune întrebări despre o
posibilă relație cu adolescenta de 16 ani. Cei doi au parte de un prim sărut. Fata realizează că din cauza religiei
ei politeiste părinții nu o vor lăsa să se căsătorească cu dragostea vieții ei. Maitreyi îi propune lui Allan să fugă
împreună, iar el acceptă. Îndrăgostiții așteaptă momentul oportun.
Pentru a nu exista secrete între cele două personaje, Maitreyi îi povestește lui Allan despre toate iubirile ei
până la momentul acela.
Când vine ziua de naștere a lui Maitreyi și primește o mulțime de cadouri, dansează cu mulți băieți, iar Allan
este foarte invidios.
Maitreyi face logodna cu Allan și îi dă un inel cu o pietricică neagră. Cuplul este foarte fericit și temător,
deoarece s-a logodit în secret și se teme de reacția familiei. Chabu se îmbolnăvește foarte tare și Allan, pe care
îl numește dada, are grijă de ea.
Allan și Maitreyi au parte de o primă noapte de dragoste. Serile și le petrec împreună, plimbându-se pe lângă
lac. Uneori, vine și Chabu la plimbările de seară. Ea îi vede împreună și o anunță pe doamna Sen despre relația
surorii ei cu Allan. Femeia o pune pe Maitreyi să jure pe zei că spune adevărul. Părinții o închid pe Maitreyi
în cameră și o bat. Pe Allan îl obligă să plece și Chabu e foarte supărată. Soții Sen vor să o căsătorească pe
prima lor născută cu un doctor pentru a nu cădea blestemul asupra întregii familii. Maitreyi își amenință
părinții că în noaptea nunții îi va mărturisi soțului că a fost logodită cu Allan și că nu mai este fecioară.
Părinții o bat foarte tare după ce aud asta.
Între timp Chabu realizează ce a făcut și îi trimite o scrisoare lui Allan în care își prezintă scuzele. După aceea
mezina intră în spital și ulterior, moare. Allan este foarte trist și hoinărește pe străzi dezorientat, apoi are grija
de o femeie bolnavă, care refuză să aibă o relație cu el.

Page 2
Maitreyi fuge acasă la vânzătorul de fructe, îi trimite multe scrisori lui Allan, iar el refuză să le citească. Fata
pleacă să nască…
Allan este enorm de trist și se urăște pentru ce a făcut familiei Sen. Se refugiază departe de lume, scrie în
jurnal și prietenii nu-l mai căută. Se uită la inelul cu piatră neagră. Își dorește să privească încă o dată ochii
Maitreyiei…

• La țigănci (nuvelă scrisă în 1959 la Paris, publicată în 1963 în volumul Nuvele)

În nuvela „La ţigănci" acţiunea se petrece în Bucureşti avîndu-l ca protagonist pe profesorul de muzică
Gavrilescu.
Eroul Gavrilescu aflat în tramvai, se întorcea acasă de la lecţiile de pian date domnişoarei Otilia. În tramvai se
discută despre bordeiul ţigăncilor, de existenţa căruia se prefac că se scandalizează bărbaţii.
Profesorul îşi aduce aminte că a uitat servieta la meditaţie şi coboară repede ca să ia tramvaiul în sens invers.
Aşteptînd tramvaiul, fără să-şi dea seama, se află în faţa porţii, la țigănci și răspunde invitației unei fete tinere.
Intrînd la ţigănci este întîmpinat de baba care-i cere „trei sute" ca să îl lase la bordei, să-şi aleagă o fată. Se
întîlneşte cu trei fete, trebuind să identifice pe cea de a treia dar nu reuşeşte. Pică într-un vis și visează că
încearcă să ghicească fetele, se pierde în camere alcătuite ciudat, cu obiecte ce-l terorizează.
Visul se termină cu o scenă a luptei lui cu o draperie şi apoi se trezeşte cu gândul că trebuie să-şi recupereze
servieta cu partituri.
În strada Preoteselor nr. 18 nu mai cunoaşte pe nimeni, în locul doamnei Voitinovici găseşte pe doamna
Georgescu, iar despre Otilia află că plecase acum 8 ani după ce se căsătorise cu inventatorul Frîncu.
În tramvai, îndreptându-se spre domiciliul său, i se spune că banii nu mai sunt buni.
Ajuns acasă, cheia nu se potriveşte și află că Elsa, soţia lui, plecase în Germania la familia ei în urmă cu 12
ani, murise şi madam Trandafir.
Foarte dezamăgit se hotăreşte să se întoarcă la ţigănci, se reîntâlnește cu Hildegard și, împreună călătoresc spre
moarte.

• Domnișoara Christina (nuvelă fantastică publicată în anul 1936, unii critici o consideră roman)
Pictorul bucureștean Egor Pașchievici sosește în septembrie 1935, invitat de domnișoara Sanda (fiica
cea mare a doamnei Moscu), la conacul familiei sale din Câ mpia Dună rii. Atmosfera de aici este sinistră :
proprietatea pare lă sată în paragină , servitorii o pă ră sesc alungați de prezențe nevă zute, animalele pier
în mod straniu. Cei care locuiesc în conac par lipsiți de vlagă și au gesturi bizare. Doamna Moscu are un
comportament somnambulic și îi ignoră deseori pe oamenii din preajma ei, în timp ce fetița Simina
dovedește o perversitate precoce.
Cei doi musafiri, pictorul Egor și profesorul arheolog Nazarie, află curâ nd că conacul este bâ ntuit de
domnișoara Christina, sora mai mare a doamnei Moscu, ce fusese omorâ tă în evenimentele tulburi din
timpul Ră scoalei de la 1907. Tâ nă ra femeie avea porniri sadice și nimfomane, fiind amanta vechilului pe
care-l împingea să să vâ rșească fapte de o cruzime bolnă vicioasă . În timpul Ră scoalei, ea i-a chemat pe
ță rani la conac sub pretextul de a le împă rți averea, îndemnâ ndu-i să o siluiască , iar vechilul a împușcat-
o din gelozie. Trupul femeii nu a mai fost gă sit, iar oamenii susțineau că ea s-ar fi transformat în strigoi.
Portretul în mă rime naturală al domnișoarei Christina, pictat de Mirea, îi fascinează pe musafiri, iar Egor
își exprimă dorința de a repicta tabloul în stilul să u propriu.
Într-una din nopți, domnișoara Christina pă trunde în visul lui Egor și își mă rturisește dragostea sa
pentru el, spunâ ndu-i că -l va iubi „cum niciodată n-a fost iubit vreun muritor”.[8] Ea îl anunță că va veni
la el în fiecare noapte mai întâ i în vis și apoi ca o prezență reală . Începâ nd de a doua zi, Sanda începe să
se simtă tot mai ră u, iar starea ei se înră ută țește după cea de-a doua apariție în noaptea urmă toare. Egor
se logodește cu Sanda într-o încercare de a o apă ra de influența malefică a strigoaicei și a persoanelor
aflate sub influența ei (doamna Moscu și Simina).
Cea de-a treia apariție a domnișoarei Christina este reală , dar delirul dragostei se întrerupe brusc atunci
câ nd Egor simte rana sâ ngerâ ndă și se trezește ca dintr-un vis. El o respinge cu brutalitate pe Christina
(care-l blestemă să se mistuie de dorul ei pentru tot restul vieții) și ră stoarnă lampa de petrol,
provocâ nd un incendiu ce se extinde cu repeziciune. În același timp, profesorul Nazarie și doctorul

Page 3
Panaitescu o urmă resc pe Simina, fiind martorii plecă rii Christinei cu o tră sură fantomă . Ț ă ranii din sat
se adună la locul incendiului, iar Egor îi îndeamnă să -l însoțească în conac, unde distruge portretul
domnișoarei Christina, apoi îndeplinește ritualul tradițional al uciderii strigoiului, stră pungâ ndu-i inima
cu un drug de fier.[9] Uciderea definitivă a Christinei cauzează moartea Sandei și a Siminei, în timp ce
doamna Moscu se pră bușește definitiv în nebunie. Egor privește conacul ce arde și începe să fie chinuit
de blestemul nostalgiei și singură tă ții.

Mircea Cărtărescu
A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură. Este unul dintre cei mai prolifici autori post-comunisti.
Scrie atât proză, cât si poezie. Ca student a făcut parte din cenaclul Junimea.

• Orbitor (trilogie publicată în 2007, compusă din volumele Aripa stângă, Corpul si Aripa dreaptă)
În romanul ,,Orbitor’’ avem un personaj-narator pe nume Mircea (nume care provine probabil de la prenumele
slav ,,Miroslav / Mirco’’ și care înseamnă ,,slava Păcii’’), nume care este și al autorului. Acest fapt dă o tentă
autobiografică romanului, autorul împrumutând numele său personajului principal.
Avem o ficțiune (cea care nu se poate suprapune istoriei) a copilăriei, nealterată de televiziune, de perioada
postdecembristă. Lumea este prielnică copilăriei când totul poate fi transpus în plan fantastic. Copilăria redată
de către narator ar fi imposibil de pus in plan cinematografic pe de-a întregul. Tot ce respiră din ,,Orbitor’’
pare pura imaginație a unui copil, Mircișor. Cărtărescu parcă și-ar fi păstrat memoria intactă de la vârsta
inocenței, perioada dintre trei și șase ani, parcă un copil ne-ar descrie universul său imaginar. După această
vârstă începe vârsta conștiinței de sine, când iți pierzi inocența (trecerea din planul copilăriei în cel social).
Dorința de a explora spații imaginare, o explorare a inconștientului – un inconștient care provoacă imaginația,
dă frâu liber acesteia, libertatea de exprimare se poate desfășura în voie. Casa este simbolul labirintului –
labirint al minții suprainvadată de fantastic. Fiecare colțișor al casei, fie ea casa din Floreasca, sau
apartamentul din Ș tefan cel Mare, reprezintă spații infinite ale memoriei, dar și ale ficțiunii și visului.
Astfel din fiecare spațiu real este construit un labirint, în care personajul se pierde conștient. Avem un labirint
desenat pe capul lui Herman, dar și labirintul pe care acesta îl desenează la rândul lui pe capul micuței Silvia
cu focuri mistuitoare și, mai ales, cu fluturii aceia văzuți din copilărie pe trupul mamei, zeiță în care spațiul și
timpul rescriu istorii succesive: „În mijlocul lumii era o casă. În mijlocul casei era o mamă. În mijlocul mamei
stătuse el, și amintirea acelor luni fericite îl atrăgea încă acolo, cu forța unui milion de brațe moi și elastice. În
templul ciudat al vilei din Floreasca se afla o singură, gigantică statuie de zeiță. Dar cu câtă enigmă în jurul
ei“.
Personajul Mircea este un tânăr care locuiește în București, și care lucrează la o carte. Firea sa meditativă,
înclinată spre scris îl poartă în diferite lumi imaginare. El preferă spațiul imaginar celui real, ca mijloc de
evadare din cotidian. Spațiul nu este deloc limitat. El este foarte vast.
Lumea e văzută ca o imensă ficțiune, iar cititorul trebuie să înțeleagă faptul că între lumea reală și ficțiune nu
e mare deosebire – Universul operei cuprinde fragmente, secvențe, e un colaj compus din aspecte ale realității.

• Solenoid (publicat în 2015)

Jucăuş, Cărtărescu îşi creează în „Solenoid” un dublu întors. Cititor pasionat cu veleităţi de poet, protagonistul
îşi citeşte marele poem „Căderea” la cenaclul Lunii (avatar al cenaclului Luni, cel real). Însă, departe de a fi
felicitat şi de a schimba faţa literaturii, așa cum se aștepta, scriitorul aspirant se izbeşte de răceala şi ironia
Marelui Critic şi a participanţilor. Destinul lui a fost frânt de acest moment-cheie, din care pare să nu-şi mai fi
revenit niciodată. Astfel încât începe o altă căutare – ieşirea în secret din lumea aceasta, redactarea textului pe
care îl citim, text-hibrid, care îşi propune să nu semene cu nimic din ceea ce a fost scris până la el.

Oscilând între fantasticele incursiuni în şcoala de periferie în care ajunge profesor, uzina abandonată aflată în
apropiere şi decorul unui Bucureşti în fărâme, protagonistul află de existenţa misterioasă a unor solenoizi,
adânc îngropaţi în carnea oraşului. Aceştia (dintre care unul se află sub casă proaspăt achiziţionată de
protagonist, iar celălalt sub clădirea morgii) sunt sufletul tainic al urbei și al lumii, motorul ei ascuns, porţi care

Page 4
împing barierele cunoaşterii şi legile fizicii. Căci, odată pornit Solenoidul, trupul se desprinde de sol şi statuia
morţii de cupola Institutului Mina Minovici asemenea fluturelui de pupă.

Fragmentele disparate din viaţa naratorului-personaj, scenele din copilărie, peregrinările prin şcoala banală din
Colentina în care este profesor, transpunerea viselor în care este vizitat de fiinţe stranii sunt menite să
contureze alambicata structură a unei mandale, gata să-l conducă pe călător în Centru, să-l ajute să facă saltul
ultim. Labirintul textual şi de a descoperi, pe harta zdrențuită a oraşului, Punctul de trecere spre o altă realitate.

• Nostalgia (publicat în 1989 sub numele de Visul)

Prima secțiune, care funcționează ca prolog, înfățișează lumea unui București antebelic, povestită de un autor
îmbătrânit și potențial muribund, care se centra în același timp pe povestea improbabilă și explicit imposibilă a
unui tânăr fără adăpost care servește drept centru obstinat al jocurilor în mod progresiv din ce în ce mai
absurde, care se văd populate în mod progresiv de clasa superioară bogată a capitalei.
A doua parte dă viață unui univers al copiilor prin intermediul unui stil de scriere puternic influențat de
realismul magic, care se centrează pe un mesia prepubescent care își pierde puterile magice pe măsură ce
săvârșește minuni pentru tinerii săi adepți. Are o faimoasă scenă care îl face pe cititor să se simtă ca un voyeur
în lumea lui Proust atunci când protagonistul cade într-o „nostalgie insuportabilă” datorita unei brichete roz
strălucitoare.
A treia secțiune constituie o explorare a punctului culminant al iubirii romantice dintre doi adolescenți, care
culminează cu interschimbarea de suflete după ce și-au petrecut prima noapte împreună.
Ultima secțiune a părții principale a acestei cărți se centrează pe Nana, o femeie de vârstă mijlocie care se
trezește implicată într-o aventură cu un student, precum și cu amintirile ei de pe când avea 12 ani, de pe când a
fost vizitată de către un cuplu mamă și copil cu schelete uriașe.
Ultima parte a acestui roman se centrează pe un bărbat care este obsedat de claxonul mașinii sale, obsesie ale
cărei repercusiuni în cele din urmă ii scapă de sub control.

Marin Preda (1922-1980)

Influentat de Fyodor Dostoievski, Albert Camus si William Faulkner. Membru al Partidului Comunist Român.
A murit asfixiat, cel mai probabil ucis din cauza regimului.

• Cel mai iubit dintre pământeni (ultimul roman al lui Preda, publicat în 1980)
Cartea este o lunga confesiune, in care personajul principal, Victor Petrini, aflat in inchisoare, isi rememoreaza
viata. Spirit lucid si sincer, Petrini incearca sa-i gaseasca un sens propriei existente si sa-i afle greselile. Petrini
isi prezinta o parte din adolescenta si, in primul rand, anii de scoala.
Tatal lui era monteur la o fabrica de avioane. Mama sa urmase doar cateva clase, dar era o femeie foarte
credincioasa. Adolescentul isi exprima parerea in legatura cu credinta in Dumnezeu, ceea ce ii nemultumeste
pe parinti. Citeste Les Miserables. Impreuna cu alti tineri, Petrini merge la un local de petrecere unde o
cunoaste pe domnisoara Nineta Romulus, cu care el are prima experienta amoroasa. Vizitele lui la Nineta se
repeta, dar fata ii refuza cererea in casatorie. Se despart dupa ce Petrini nu vrea sa se plimbe pe o anumita
strada. Nineta dispare din viata lui pentru o vreme indelungata.
Dupa terminatrea liceului, Petrini intra la Facultatea de Litere si Filosofie. Aici o cunoaste pe Caprioara, una
dintre cele mai frumoase studente, si se indragosteste de ea. Fata ii accepta cererea in casatorie, dar pleaca la
tara de unde ii scrie ca trebuie sa se desparta, deoarece cunoscuse pe altcineva. Fata ramane insarcinata cu un
student la medicina, Petrini o iarta, dar ii cere sa renunte la copil. Fata moare, din cauza unei interventii gresite,
Petrini este suspectat si anchetat, dar nu poate fi condamnat din lipsa de probe.
Eroul isi reproseaza insa orgoliul si lasitatea, simtindu-se vinovat de tragedia fetei. Ajuns profesor de logica
intr-o scoala normala, Petrini se imprieteneste cu Petrica Nicolau, profesor de limba si literatura romana si o
cunoaste pe Matilda, sotia lui. Se simte atras de ea, isi tradeaza prietenul si provoaca divortul cuplului .

• Morometii (roman social apărut în două volume, în 1955 si 1967, magnum opus-ul lui Preda)

Page 5
Cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, la începutul verii, familia lui, Ilie Moromete, din satul
Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti, se întoarce de la câmp. Astfel, vedem că băieţii fug să se odihnească, fetele
se duc să se scalde, iar Mormete, tatăl, rămâne singur în mijlocul bătăturii, iar apoi iese la drum cu ţigara în
mână. Singura, mama este nevoită să se îngrijească de treburi.
Niculae se întoarce cu oile de la păscut şi îşi ajută mama la muls. Vărsându-şi nervii pe Bisisica, oaia
buclucaşă, el îi mărturiseşte mamei sale că s-a săturat de oi şi că şi-ar dori să poată merge la şcoală. Niculae o
roagă să-l convingă pe tatăl său să dea oile la cioban şi pe el să-l lase să înveţe.
Spre seară, Catrina Moromete îşi cheamă familia la masă. Astfel, cei opt membri ai familiei se aşează la masă
după fire şi neam. În timpul mesei, Achim aduce vorba despre plecarea lui la Bucureşti cu oile, dar tatăl nu-i dă
niciun răspuns. Catrina atrage atenţia asupra lui Niculae şi a dorinţei lui, dar Moromete are alte gânduri.
Sfătuindu-se cu Nilă, Moromete se hotărăşte să-l lase pe Achim să plece cu oile la Bucureşti pentru a face rost
de bani. Cel mai fericit la auzul veştii este Niculae care va scăpa în sfârşit de Bisisica. Totuşi, nici cei trei fiii
nu-şi încap în piele de fericire şi se duc la mătuşa lor, Guica, cea care, de fapt, a pus la cale tot planul, să-i dea
vestea cea mare.
Întrucât se hotărâse plecarea lui Achim la Bucureşti, Moromete îşi dă seama că trebuie să li se facă celor trei pe
plac până la capăt şi deoarece nu puteau să mai vândă din oi, singurul lucru din care mai puteau face bani era
salcâmul. Astfel, într-un răsărit de zi, Moromete îl trezeşte pe Nilă şi îl ia cu el în grădină pentru a tăia
salcâmul mult dorit de Bălosu. Spre dimineaţă, ei reuşesc să doboare salcâmul, a cărui cădere are ecou în tot
satul.
Pe o ploaie torenţială, Achim ia drumul spre Bucureşti . Fiindcă fiul său avea să se întoarcă abia la toamnă cu
bani, iar Jupuitu avea să se întoarcă în câteva zile după bani, promiţându-i că nu-l va mai ierta, Moromete se
hotărăşte să se ducă să se împrumute de la primarul Aristide.
Paraschiv şi Nilă, îndemnaţi de Guica, vor să fugă şi ei de acasă cu tot cu cai, dar se întorc din drum, simţindu-
se vinovaţi. A doua zi, Guica se duce la Moromete acasă pentru a vedea cum va reacţiona acesta.
Gătit cu pălăria tatălui său şi cu un buchet de flori, Niculae se duce la serbarea şcolară. Acolo vine şi tatăl său
care află, cu mirare şi emoţie, că fiul său a luat premiul întâi la băieţi. Însă, în timp ce îşi spune poezia, copilul
este cuprins de friguri, iar tatăl este nevoit să-l ducă acasă în braţe.
Şi în acest an întreaga familie Moromete se duce la câmp, la seceriş. După ce au secerat câtva timp, membri
familiei se aşează la masă, Niculae aduce iar în discuţie planurile sale legate de şcoală.
Scămosu, un negustor de găini venit de curând de la Bucureşti, îi adevereşte lui Moromete bănuiala, spunându-
i că fiii lui sunt înţeleşi între ei să fugă de acasă. Presat de perceptor, Moromete este nevoit să ia din banii puşi
deoparte pentru şcoala lui Niculaie şi să-şi plătească taxele.
Odată ce îşi dă seama că fiii săi l-au trădat, tatăl intră într-o lungă criză. Pierzându-şi răbdarea, Moromete pune
mâna pe par şi începe să dea în Paraschiv şi Nilă.
După confruntarea finală, Moromete pleacă de acasă să se laude, şi se întoarce abia la miezul nopţii. A doua zi,
când se trezeşte, el află de la ceilalţi că băieţii săi au spart lada de zestre a fetelor, au luat banii şi covoarele şi
au fugit cu caii. Resemnat, el se îşi dă seama, totuşi, că trebuie să-şi vadă mai departe de treabă, căci “timpul
nu mai avea răbdare”. Astfel, în aceeaşi zi, el îi vinde lui Bălosu o bucată din pământul familiei, iar din banii
luaţi cumpără doi cai, plăteşte fonciirea, rata la bancă, datoria la Aristide şi taxele de şcolarizare ale lui
Niculaie.

Ioan Slavici (1848-1925)

Influentat de Confucius si de Mihai Eminescu. Important promotor al antisemitismului în Transilvania.
Renumit jurnalist, închis de 5 ori din cauza articolelor controversate. Presupus spion austro-ungar.

• Mara (roman social publicat în 1894 ca foileton si în 1906 ca volum)

Acțiunea romanului se petrece în nordul Banatului pe valea Mureșului în Localitățile Lipova,Radna și Arad.
Mara este o femeie văduvă care a rămas cu doi copii (Trica și Persida), își câștigă existența în târgurile din
cele 3 localități.
Mara hotărăște să o trimită pe fiica ei la o mănăstire de maici din Radna.
Pe Trica îl face cojocar, trimițându-l la starostele Bocioaca.
Mara dorește ca fiica ei să se căsătorească cu un tânăr pe nume Codreanu.
într-o zi Persida îl zărește pe Naţl la geamul mănăstirii, de care se îndrăgostește. Persida refuză să se
căsătorească cu Codreanu și fuge impreuna cu Natl la Viena.
Persida primește o scrisoare de la mama ei în care spune că o iartă și o așteptă înapoi acasă.Aceasta se întoarce

Page 6
acasă ajutată de Trica.
După un an de la întoarcerea ei, Persida dă naștere unui băiat.

• Moara cu noroc (nuvelă publicată în 1881 în volumul Novele din popor)

Ghita, cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc,
pentru a castiga rapid bani. Carciuma este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de
pustietati intunecoase. O vreme, la Moara cu noroc, afacerile ii merg bine, iar primele semne ale bunastarii si
ale armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara: Ghita traieste fericit alaturi de sotia sa, Ana si de cei
doi copii, iar batrana, mama Anei, vegheaza la linistea familiei. Aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si
al turmelor de porci din i mprejurimi, tulbura echilibrul familiei. Din momentul aparitiei lui Lica, incepe
procesul instrainarii lui Ghita fata de familie.
Din dorinta de a se imbogati, carciumarul se indeparteaza de Ana si devine treptat complicele lui Lica la
diverse nelegiuiri: jefuirea arendasului, uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de jandarmi, lui Ghita i se
da drumul numai pe chezasie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot si tovaras al lui Lica, pentru
a-i da in vileag pe Samadau. Ghita nu este insa sincer fata de Pintea, deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui
Lica, numai dupa ce isi poate opri jumatate din sumele aduse de acesta din urma.
La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, lasand-o la carciuma in compania Samadaului,
in timp ce el merge sa-i anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui banii furati. Dezgustata de lasitatea sotului
care se instrainase de ea si de familie, Ana i se daruieste lui Lica. Cand se intoarce si realizeaza acest lucru,
Ghita o ucide, iar el la randul lui este ucis de Raut, din ordinul lui Lica. Un incendiu provocat de oamenii lui
Lica mistuie carciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide,
izbindu-se cu capul de un copac. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.

• Pădureanca (nuvelă publicată în 1884)

Busuioc era un om bogat, care avea un fiu, numit Iorgovan. Acesta era plugar, ca tatal sau si il ajuta la treburile
campului.
Intr-una din zile, cand tanarul a plecat cu sluga sa, Sofron sa caute seceratori pentru lucrul tatalui sau, acestia
au gasit-o pe Simina, o fata foarte frumoasa din Zimbru, fiica lui Neacsu. Flacaul boierului s-a indragostit de
fata, dar nu indraznea sa-si exteriorizeze sentimentele, iar Simina cu toate ca a observat aceasta, pastra totul in
taina, nespunand la nimeni durerile inimii sale.
In acest timp, Sofron, un barbat de vreo treizeci de ani, s-a apropiat tot mai mult de Simina, ceea ce l-a facut pe
Iorgovan sa se departeze, desi inca o iubea. Fetei i-a murit tatal, iar ea a plecat si a locuit un timp la o
preoteasa, iar mai tarziu a avut grija de o familie cu patru copii. Iorgovan isi insela tatal, frecventa carciumele
si fiind tot mai trist, isi ingrijora tatal.Intr-o zi, la moara tatalui sau, a fost cuprins de flacarile unui stalp.
Intre timp, Sofron si-a cumparat un loc, si-a intemeiat o casa, avea pamanturi si Simina il vizita des, ingrijindu-
i de gospodarie. Fata a plecat sa-l vada pe Iorgovan, iar acesta dupa o surta discutie, a murit in fata sa

Page 7