Relatia dintre Maitreyi si Allan

Aparut in 1933,romanul lui Mircea Eliade are ca tema o poveste de iubire trista care
se petrece in India si este alcatuit din 15 capitole, numerotate cu cifre, fara titluri.

Formula estetica folosita este moderna, romanul fiind alcatuit ca o lunga marturisire
in jurnalul scris de narrator, pe cand se afla in India. Maitreyi are prin urmare caracter
confesiv, naratorul fiind si protagonistul intamplarilor relatate.

Scris la persoana I, Maitreyi este o confesiune amara in care naratorul-protagonist

apeleaza la memoriile lui pentru a raspunde intrebarilor sale. Romanul este impartit in 2
timpuri, cel al iubirii (timp magic, mitic) si al povestirii (prezentul plictisitor, in interiorul
caruia povestitorul priveste spre trecutul pierdut).

Allan, este un tanar inginer englez care venise la munca in India, la o societate de
canalizare a deltei si se intalneste cu Maitreyi, fiica lui Narendra Sen, superiorul ierarhic al lui
Allan. Invitat sa locuiasca in casa familiei Sen, dupa ce se imbolnaveste de malarie, tanarul va
fi expus unei lumi misterioase cu diferite valori morale decat cele ale europenilor.

In aceast lume, Maitreyi este primitiva, dar si cultivata (fiind cunoscuta in cercurile
bengaleze de intelectuali, prin poeme filozofice pe care le scria, apreciate chiar si de marele
scriitor Tagore). Tandra, dar si capricioasa, Maitreyi ii apare oaspetelui cu o infatisare mereu
noua, invelita in mister:”Daca ma gandeam adesea la Maitreyi[...]daca, mai ales ma tulbura si
ma nelinistea,aceasta se datora straniului si neintelesului din ochii, din raspunsurile, din rasul
ei[...].Nu stiu ce farmec si ce chemare aveau pana si pasii ei.”

Cei doi tineri se intalneau mereu in biblioteca, la masa, pe terasa casei, uneori ei se
plimba cu masina sub cerul prin de stele al Bengalului sau poarta lungi discutii (la care ia
parte si sora mai mica a Maitreyiei - Chabu). Catva timp, Allan isi pastreaza luciditatea, fiind
chiar deranjat de atitudinea prea ingaduitoare a familiei Sen : ”Cand ni se incurajeaza si
glumele sentimentale, ma dezgusta. Mi se pare ca e un complot general la mijloc, ca sa ma
indragostesc de Maitreyi”. Fiecare intalnire cu Maitreyi deslusea alta parte a acestei fiinte
misterioase si nefericite.

Maitreyi i se daruieste intr-o noapte lui Allan acesta simtindu-se usor jenat ca
aceasta “se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei si o urma de melancolie ca
mi se daruise asa de repede”. Cei 2 se intalnesc dis-de-dimineata in biblioteca familiei, iar
Maitreyi, coplesita de vinovatie, ii povesteste despre iubirea ce o avea de la 13 ani pentru
guru-ul ei, Robi Takkur si despre scrisorile pe care acesta i le trimitea din toate partile lumii.
Insa gesturile tandre continua, iar la un moment dat, Maitreyi va oficia un ritual al logodnei,
in care cuvintele se convertesc in incantatii inalte, tulburatoare ca muzica sferlor : ”Ma leg de
tine, pamantule ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si
cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta si eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul
meu[...].Tu ma auzi, mama pamant, tu nu ma minti, maica mea”.
 Episodul acesta contureaza poate cele mai frumoase pagini de iubire exotica din
literature romana. Ea ii da lui Allan inelul de logodna din fier si aur, cu 2 serpi incolaciti, iar
intalnirile lor nocturne devin mai dese. Allan era fericit ca “pacatul n-o deprima, ca nu vine in
ceasurile de dragoste cu teama ca face un rau”, desi el trece prin tot felul de indoieli in ceea
ce priveste atat iubirea fetei, cat si propriile sentimente. Tradati in mod involuntar de Chabu,
cei 2 indragostiti sunt despartiti in mod brutal de Sen, care ii cere lui Allan sa plece si sa
intrerupa orice legatura cu fiica lui. Allan se retrage in Himalaya pentru a se vindeca in
singuratate deplina, iar Maitreyi incearca zadarnic sa-si dezonoreze familia (crezand ca tatal
ei o va alunga de acasa, iar ea il va urma pe Allan). De aici povestea de dragoste capata o
aura tragica.

Eu cred ca aceasta poveste nici nu putea avea un final fericit deoarece

incompatibilitatea celor 2 lumi, a civilizatiilor si a religiilor face imposibila casatoria dintre un
alb European si o bengaleza, chiar si in numele iubiri sublime.

Finalul il prezinta pe Allan ingandurat, dorind sa stie daca Maitreyi l-a iubit cu
adevarat : ”Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu?
As vrea sa privesc ochii Maitreyiei...”.