SCRIS DE AURA I.

PLES
MAYTREYI
de Mircea Eliade
-

relatia dintre doua personaje

Allan si Maytreyi

Romanul Maitreyi se inscrie in directia realista a prozei lui Mircea Eliade, alaturi de
Isabel si apele diavolului sau Intoarcerea din rai , romane care promoveaza estetica
autenticitatii, a carei idee fundamentala este ca orice e viu se poate transforma in epic, orice a fost
trait sau ar putea fi trait, asa cum marturisea Eliade in Santier.
Eroii sai din aceste prime romane, in majoritate tineri, intelectuali lucizi, obsedati de
cunoasterea de sine, au o viata afectiva intensa, in care iubirea, nelinistea, dezorientarea, timpul,
singuratatea constituie tot atatea marci ale existentei si incearca sa-si ordoneze epic experientele
traite, consemnate intr-un jurnal.
Caracterizat de G. Calinescu drept cea mai integrala si servila intrupare a gidismului in
literatura noastra, romanul Maitreyi se afla intr-adevar sub semnul influentei lui Andr Gide, dar
este o reusita literara, in ciuda receptarii negative a criticului, caruia nu i-a placut Mircea Eliade in
general.
Aparut in 1933, romanul lui Mircea Eliade are ca tema o poveste de iubire trista si
impresionanta, petrecuta in spatiul misterios si exotic al Indiei si este alcatuit din 15 capitole
(numerotate cu cifre romane, fara titluri). Formula estetica folosita este moderna, romanul fiind
alcatuit ca o lunga marturisire pe marginea jurnalului scris de narator, cu ceva timp in urma, pe cand
se afla in India. Maitreyi are prin urmare caracter confesiv, cel care vorbeste fiind si protagonistul
intamplarilor relatate (narator-protagonist). Romanul este alcatuit ca un palimpsest, din doua jurnale
unite prin rescrire si rememorare.
Scris la persoana I, Maitreyi este o confesiune duioasa, lucida si amara in care naratorulprotagonist apeleaza la fluxul memoriei pentru a raspunde marilor sale intrebari.
Romanul poate fi privit si ca un poem de dragoste, cuprinzand doua timpuri: al iubirii (timp magic si
mitic, atat de plin, incat ar putea deveni necronologic) si al povestirii (prezentul sarac, in interiorul
caruia povestitorul priveste spre trecutul pierdut).
Allan, personajul principal, modern, ce traieste o experienta existentiala unica, este un tanar
inginer englez care vine la lucru in India, la o societate de canalizare a deltei si se intalneste cu
Maitreyi, (personajul central si eponim al romanului) fiica lui Narendra Sen, superiorul ierarhic al lui
Allan.
Invitat sa locuiasca in casa familiei Sen, dupa ce se imbolnavise de friguri, tanarul va avea revelatia
unei lumi misterioase si ciudate, axata pe alte valori morale decat cele ale europenilor si suficienta
siesi.
In aceasta lume, Maitreyi constituie si ea o revelatie: este primitiva, dar si cultivata (fiind
cunoscuta in cercurile bengaleze de intelectuali, prin poemele filozofice pe care le scria, apreciate
chiar si de marele scriitor Tagore); tandra, dar si capricioasa , fiinta umana si aspiratie metafizica
(Pompiliu Constantinescu), Maitreyi ii apare oaspetelui cu o infatisare mereu noua, invaluita in
mister: Daca ma gandeam adesea la Maitreyi (), daca, mai ales ma tulbura si ma nelinistea,
RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE MAYTREYI de M.Eliade .......................................1/2

SCRIS DE AURA I. PLES

aceasta se datora straniului si neintelesului din ochii, din raspunsurile, din rasul ei (). Nu stiu ce
farmec si ce chemare aveau pana si pasii ei.
Cei doi tineri se intalneau mereu: in biblioteca (unde lucreaza la clasificarea cartilor
familiei), la masa, pe terasa casei; uneori, ei se plimba cu masina sub cerul plin de stele al
Bengalului sau poarta lungi discutii (la care ia parte si sora mai mica a Maitreyiei Chabu). Catva
timp, Allan isi pastreaza luciditatea, fiind chiar deranjat de atitudinea prea ingaduitoare a familiei
Sen: Cand ni se incurajeaza si glumele sentimentale, ma dezgusta. Mi se parea ca e un complot
general la mijloc, ca sa ma indragostesc de Maitreyi. Treptat, tanarul este prins in jocul iubirii, pe
care o evoca in acorduri inalte, poematice: Cand voi gasi linistea, omule, Dumnezeule, prietenul
meu?
Fiecare intalnire cu Maitreyi releva alta fateta a acestei fiinte misterioase si nefericite,
alcatuita din indrazneala si ingenuitate, vis magic si naivitate, imposibil de cunoscut ca insasi Mama
Pamant. Maitreyi i se daruieste intr-o noapte si Allan se simte usor jenat ca aceasta se abandonase
atat de decisiv trupului meu, incat avusei si o urma de melancolie ca mi se daruise asa de repede.
Cei doi se intalnesc dis-de- dimineata in biblioteca familiei, iar Maitreyi, coplesita de vinovatie, ii
povesteste despre iubirea ce o avea de la 13 ani pentru guru-ul ei, Robi Takkur si despre scrisorile pe
care acesta i le trimitea din toate partile lumii. insa gesturile tandre continua, iar la un moment dat,
Maitreyi va oficia un ritual al logodnei, neasteptat si pur, in care cuvintele se convertesc in incantatii
inalte, tulburatoare ca muzica sferelor: Ma leg de tine, pamantule ca eu voi fi a lui Allan si a
nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu
venirea, si cum iti sunt tie razele , asa va fi trupul lui mie ().Tu ma auzi , mama pamant, tu nu ma
minti, maica mea . Episodul acesta contureaza poate cele mai frumoase pagini de iubire exotica din
literatura romana. Ea ii da lui Allan inelul de logodna din fier si aur, cu doi serpi incolaciti, iar
intalnirile lor nocurne devin tot mai dese. Allan era fericit ca pacatul n-o deprima, ca nu vine in
ceasurile de dragoste cu teama ca face un rau, desi el trece prin tot felul de indoieli in ceea ce
priveste atat iubirea fetei, cat si propriile sentimente. Tradati in mod involuntar de Chabu, cei doi
indragostiti sunt despartiti in mod brutal de Sen, care ii cere lui Allan sa plece si sa intrerupa orice
legaturi cu fiica sa. Allan se retrage in Himalaya pentru a se vindeca in singuratate deplina, iar
Maitreyi incearca zadarnic sa-si dezonoreze familia (crezand ca tatal ei o va alunga de acasa, iar ea il
va urma pe Allan). De aici povestea de dragoste capata o aura tragica.
Credinta cititorului este ca aceasta poveste nici nu putea avea un final fericit deoarece, asa
cum subliniaza si tatal Maitreyiei, domnul Sen, incompatibilitatea celor doua lumi, a civilizatiilor si
a religiilor face imposibila casatoria dintre un alb european si o bengaleza, chiar si in numele iubirii
sublime.
Finalul il prezinta pe Allan dilematic, dorind sa stie daca Maitreyi l-a iubit cu adevarat: si
daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii
Maitreyiei Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie oare pierderea mintilor sau
moartea singura iesire din marile pasiuni? [] putem oare fi absolut siguri ca Allan, care la sfarsit
doreste din tot sufletul sa mai priveasca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi
in nesiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului incheiat?
(Nicolae Manolescu)

RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE MAYTREYI de M.Eliade .......................................2/2