Maitreyi

De Mircea Eliade
Scrierile literare ale lui Mircea Eliade se clasifica in
functie de doua tendinte ireconciliabile: pe de-o parte
experienta, autenticitatea, trairea nemijlocita, intensa a
realitatii, mai ales sub aspect ritual si erotic, iar pe de alta
parte fantasticul, reflectand experienta sacrului. Desi este un
roman cu surse autobiografice, experientialismul, trairismul
nu provine din legaturile cu viata reala a autorului, ci din
faptul ca romanul creeaza impresia de viata autentica, iar eroii
lui isi traiescu iubirea cu intensitate, ca experienta definitorie a
existentei.
.Romanul Maitreyi aparut in anul 1933, face parte din
litetatura romana interbelica si ilustreaza epicul pur, in spiritul
lui Andre Gide, creatorul eroului lucid, dominat de dorinta
cunoasterii de sine, care-si ordoneaza epic experientele traite:
Mircea Eliade este cea mai integrala si servila intrupare a
gideismului in literatura noastra. Dac ar ajuta la ceva, v-a
spune c e cea mai frumoas i mai trist carte pe care am
citit-o. (Mihail Sebastian)
Este o transpunere indica in genul romanelor din directa
tristanesca (Manon Lescant, Tristan si Isoda, Romeo si Julieta)
valorificand experiente ezoterice, cu radacini in mistica
oritentala. Cei mai multi critici apreciaza romanul ca fiind un
roman initiatic al eternului feminin si al spiritualitatii hinduse.
Un amestec de asceza, exaltare metafizica si senzualitate.Dupa
tema, poate fi considerat un roman al iubirii metafizice, al
experientei autobiografice.

Dupa cadrul unde de petrece actiunea, este un roman

exotic, subiectiv, ionic dupa clasificarea lui Monolescu,
modern dupa arta narativa, interbelic, gidian (din literatura
universala), de asemenea poate fi considerat metaroman, un
roman despre scrierea unui roman.
Titlul cartii este nominal, tematic si coincide cu numele
personajului principal feminin, Maitreyi, considerata de critici,
cel mai exotic personaj feminin din literatura romana.
Tema filosofica erotica este realizata sub forma
confesiunii sincere catre cititor, romanul fiind de fapt un
amplu monolog, care trimite la jurnal. Iubirea incompatibila
intre Allan in decor exotic aminteste de alte povesti cu final
nefericit: Tristan si Isolda, Romeo si Julieta.
Tema este conturata in special de conflicte. Conflictul
dintre Allan si Narendra Sen reda opozitia dintre libertatea
dragostei si restrangerile traditionale. De asemenea, mai apare
si un conflict interior: fire autoreflexiva, Allan traiete
conflictul dinte trairea intensa a iubirii si luciditatea
autoanalizei.
In ceea ce priveste relatia temporala si spatiala, actiunea
este plasata in India, locul in care autorul si-a facut studiile de
orientalistica, si are ca punct de plecare o experienta reala.
Aceasta se petrece in sec. XX (1928-1929).
Naratiunea la persoana I (autodiegetica), de catre un
narator subiectiv interdiegetic, necreditabil, uniscient (are o
viziune limitata). Perspectiva narativa este subiectiva, viziunea
avec, iar focalizarea interna, din punct de vedere actorial.
Exista o dubla perspectiva asupra evenimentelor,
contemporana si ulterioara (notat intre paranteze).

Pe masura ce scrie romanul, viziunea asupra intamplarilor

trecute se modifica: neconcordanta dintre istoria propriu-zisa
relatata in jurnal si rememoarea acesteia in ordine cronologica
relativizeaza si le confera caracter subiectiv.
Romanul este structurat in cincisprezece capitole, cu
ajutorul celor trei niveluri de scriituri: jurnalul intim al
personajului, care inregistreaza evenimentele in momentul
realizarii lor, insemnarile ulterioare ale naratorului care
modifica sau contrazic primele impresii si confesiunea
naratorului care scrie dupa ce povestea de iubire s-a
incheiat.Aceasta tehnica a combinarii sporeste sentimentul
autenticitatii, a faptului trait.
Incipitul abrupt al romanului surprinde prin tonalitatea
confesiunii si atitudinea personajului narator, consemnat in
insemnarile mele din acel an dar si prin misterul femeii
iubite: Am sovait atat in fata acestui caiet pentru ca nu am
izbutit sa aflu ziua precisa in care am cunsocut-o pe Maitreyi.
Subiectul romanului se organizeaza in jurul cuplului
Allan- Maitreyi. Allan munceste in Tambuk apoi in Asaam, in
jungla, unde se imbolnaveste de malarie. Acest moment
reprezinta intriga, intrucat, inginerul Narendra Sen hotaraste
ca, Allan sa stea la casa sa, pentru a evita revenirea bolii.
Inginerul doreste sa il adopte pe european, iar apoi sa se mute
cu toata familia in Anglia, deoarece in India incepe revolutia.
Allan aflta mult mai tarziu adevaratele intentii ale
inginerului de la Maitreyi, deoarece acesta, credea de fapt ca
Narendra Sen planuieste o casatorie intre el si fiica sa.
Mutarea in casa inginerului, porneste in Allan un adevarat

proces initiatic. Eroul devine prin acest mod un observator al

universului indian.
Toata atentia europeanului este captata insa de Maitreyi
cu ajutorul careia descopera tainele lumii hinduse, cat si prima
sa iubire adevarata. Fapt ce il determina pe Allan sa invete
bengaleze si sa se desparta de grupul sau de prieteni europeni.
Cu floarea rosie daruita de Maitreyi incepe jocul seductiei.
Din acest moment se urmareste traiectoria capricioasa a
evolutiei sentimentului erotic, de la manifestarea echivoca de
la inceput pana la deznaltuirea patimasa de care sunt prinsi cei
doi indragostiti.
Diferenta dinte cele doua mentalitati: cea europeana si
cea orientala este pusa in evidenta de conceptia celor doi tineri
despre iubire. Maitreyi este un personaj emblematic, ea
reprezinta eternul feminin, devenind simbolul total in daruire.
Desi intial isi neaga sentimentele, Allan se lasa prins in
mrejele jocului, traversand toate etapele iubirii: inceputul (eu
n-o iubesc; ma tulbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit
de ea), instalarea (ma amuz doar), cresterea (nicio femeie
nu m-a tulburat atat), apogeul (suferinta mea, vrajit si
indragostit). La un moment dat, acesta vrea chiar sa renunte
la religia lui, crezand ca asa se va putea insura cu Maitreyi.
Inainte de a se darui lui Allan, pentru a evita pacatul
iubirii, Maitreyi oficiaza o logodna mistica si ii daruieste
acestuia un inel lucrat dupa ceremonialul religiei indiene- din
fier si din aur- cu doi serpi incolaciti. Tinerii se logodesc in
taina intr-un parc, avand ca martori elemente ale naturii.
Iubirea tainica dintre cei doi este deconspirata de Chabu intr-

un mod inconstient. Allan este alungat din casa si i se interzice

orice legatura cu familia si cu Maitreyi.
Ruptura celor doi aduce in casa diferite nenorociri: tatal
orbeste, Chabu moare in urma unor crize de nebunie. Allan
paraseste Calcutta dupa ce isi pierde speranta in a regasi-o pe
Maitreyi. Europeanul rataceste prin mai multe locuri: Delhi,
Simia, trece prin Naini-Tal si se indreapta spre Himalaya unde
va trai in singuratate. Incearca sa aiba relatii cu alte femei, dar
realizeaza faptul ca niciodata nu va mai iubi pe cineva asa cum
a iubit-o pe Maitreyi.
Pleaca in India, iar la Singapore obtine o slujba, unde se
intalneste cu nepotul doamnei Sen, care ii marturiseste despre
incercarile pe care le-a facut Maitreyi pentru a fi alungata din
casa. Finalul accentueaza si mai mult aceasta departare de real,
intrucat aceasta se vinde unui vanzator de fructe capata o
dimensiune tragica.
Finalul deschis ne aduce dezlegarea conflictului, lectorul
putandu-si imagina continuarea.
Maitreyi ramane pentru europeanul rational o eterna
obsesie si o enigma. Framantarile lui Allan pentru a o intelege
pe Maitreyi, fac ca romanul sa aiba un final deschis, asa cum
este considerat de Umbart Eco. n ncercarea sa de a descifra
adevrul despre Maitreyi, Allan d peste o scrisoare a acesteia.
La vechile ntrebri fr rspuns se adaug altele, sporind tot
mai mult misterul n care se pierde imaginea eroinei, finalul
fiind unul deschis: Dac a fi citit scrisorile aduse de
Khokha... Poate plnuise ceva. Sunt foarte turbure, acum,
foarte turbure. i vreau totui s scriu aici tot, tot. i dac n-ar

fi dect o pcleal a dragostei mele? De ce s cred? De unde

tiu? A vrea s privesc ochii Maitreyiei.