Sunteți pe pagina 1din 3

Romanul experientei Maitreyi

de Mircea Eliade

Romanul experientei reprezinta o orientare tematica in romanul interbelic, categorie care valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior de catre personaje, a unor experiente personale. Mircea Eliade a terorizat inca de la 1927 in volumul Itinerariul spiritual rolul de gimnastica a constiintei, echilibrul fortelor launtrice pe care le are trairea intensa a unor experiente cat mai variate. Romanul subiectiv, cultivat la noi in anii 30, deplaseaza interesul spre estetica autenticitatii, iar naratiunea se concentreaza asupra evenimentelor vietii interioare. Personajele traiesc mai putin ca individualitati determinate social si mai ales ca realitati psihologice sau morale. Scrierile literare ale lui Mircea Eliade reprezinta doua tendinte: pe de o parte experienta, trairea intensa a realitatii, mai ales sub aspect erotic, pe de alta parte fantasticul, reflectand experienta sacrului. Aprecierea lui George Calinescu cu privire la prima tendinta, se refera la faptul ca pentru romancierul Mircea Eliade, sensul artei este cunoasterea. Romanul Maitreyi de Mircea Eliade este un roman modern, subiectiv, de analiza psihologica, un roman al autenticitatii si experientei, dar si un roman exotic. Maitreyi este un roman al experientei. Proza experientei se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate, prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiofrafice, scrisori etc.). Romanul creaza impresia de viata autentica, iar eroii lui isi traiesc iubirea cu intensitate. Romanul Maitreyi valorifica o experienta autobiografica traita de Mircea Eliade in India. Iubirea dintre el si Maitreyi, fiica profesorului Surendranath Dasgupta, gazda lui din India. Romanul nu rezuma viata lui Eliade in India, ci valorifica artistic o secventa din aceasta experienta. Autenticitatea romanului modern, amestec de jurnal intim si naratiune retrospectiva, este sustinuta de utilizarea tehnicii narative moderne Mis en abis (punerea in abis), secvente din jurnal fiind introduse in naratiunea romanesca. Tema romanului este iubirea incompatibila. Romanul este o alta transpunere a imposibilitatii iubirii din pricina unor considerente exterioare ei. Maitreyi, personajul eponimal romanului, este considerata cel mai exotic personaj din literatura romana. Pompiliu Constantinescu o numea femeie si mit in acelasi timp simbol al sacrificiului in iubire. Actiunea romanului, ce consista din cincisprezece capitole, se petrece in anul 1929, la Calcutta, oras format din trei mari comunitati: cea autohtona, traditionalista, cea alba, preponderent engleza si cea eurasiatica, dispretuitoare fata de indigeni, dar grabita sa ii imite pe europeni. Conflictul romanului se intemeiaza pe opozitia dintre doua lumi diferite: europeana si asiatica. Desi uniti prin iubire, cei doi tineri raman exponenti ai acestor mentalitati diferite. Conflictul dintre europeanul Allan si bengalezul Narendra Sen, tatal fetei, reda opozitia dintre libertatea dragostei si constrangerile traditiei, si reprezinta incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizatii si mentalitati. In sufletul lui Allan, fire autoreflexiva, se petrece un puternic conflict interior, cel in care trairea iubirii, ca experienta definitorie, si luciditatea analizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descopera atat lumea tainica a Indiei, cat si forta iubirii reale.

Incipitul il prezinta pe naratorul-personaj Allan care se hotaraste sa scrie intr-un caiet intreaga poveste de dragoste traita alaturi de Maitreyi, folosind jurnalul sau. Se pare ca nu-si aminteste exact ziua in care a intalnit-o ci doar faptul ca era intr-un targ impreuna cu un prieten englez cu care plecase sa aleaga niste carti pentru cadourile de Craciun. Atunci o zareste pe Maitreyi in masina tatalui sau. In plus, in incipit este realizat si un portret al protagonistei, atitudinea lui fiind dispretuitoare fata de fata pe care o considera respingatoare pentru ca e indianca: un foarte surprinzator dispret. Mi se parea urata. Cu toate acestea, intreaga descriere din roman dezvaluie amanunte stranii referitoare la frumusetea tinerei bengaleze pe care el o compara mai mult cu o zeita decat cu o fiinta umana, de unde se poate deduce povestea ce va urma. Construit parca intr-o antiteza subtila cu incipitul, finalul romanului reia aceeasi imagine a personajului-narator care, aflat la o masa intr-un restaurant, converseaza cu nepotul doamnei Sen, incercand sa afle povesti despre Maitreyi si despre evenimentele care au urmat dupa despartirea lor. Finalul deschis al romanului intretine misterul frumoasei Maitreyi, care va ramane pentru europeanul rational o enigma. Framantarile lui Allan pentru a o intelege pe Maitreyi nu aduc risipirea indoielii, lasand atat protagonistul cat si cititorul intr-o zona a indoielii: Si daca nar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde sa stiu eu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei. De asemenea, din acest final putem deduce ca Allan inca nu este capabil sa inteleaga alegerile pe care Maitreyi le-a facut dupa ce el a plecat, acest lucru dovedind incapacitatea lui de a o intelege de fapt pe ea. Allan este personajul principal si in acelasi timp naratorul subiectiv. Tanarul european rational, preocupat la inceput de fizica si matematica se implica intr-o experienta erotica, analizandu-si cu luciditate trairile. Eliade foloseste aici motivul strainului. Din punct de vedere al povestirii propriu-zise, strainul este Allan, din punct nostru de vedere sraina este Maitreyi. Allan merge in India pentru o experienta de viata. El incearca sa decodifice esenta spiritualitatii indiene. Allan patrunde mai intai in India, apoi intr-un oras indian, Calcutta, apoi in casta nobila din care facea parte Narendra Sen, dupa aceea in casa acestuia unde ritmurile vietii sunt altele decat cele stiute de un european. Aici, iubirea dintre el si Maitreyi se infiripa nestingherita pentru ca toata lumea pare sa-i ignore. Mentalitatea de european a lui Allan il face chiar sa creada ca i s-a intins o cursa matrimoniala. Maitreyi, eroina romanului este considerata cel mai exostic personaj feminin din literatura romana. Adolescenta bangaleza, copil si femeie in acelasi timp, poeta preocupata de filozofie si apreciata in cercurile intelectuale bengaleze, conferentiind la 16 ani despre esenta frumosulu, Maitreyi simbolizeaza misterul feminitatii. Prin caracterizare directa, naratorul realizeaza mai multe portrete care ii redau vestimentatia, chipul, detalii fizice senzuale sau inocente, gesturi, calitati, in incercarea de a surprinde in transformare miracolul acestei femei indiene. La inceput nu i se pare frumoasa, dar ii atrage atentia bratul gol al fetei de o culoare stranie galben intunecat atat de tulburator de parca ar fi fost al unei zeite . Treptat il atrage taina fetei, care inseamna pentru el taina Indiei: nu era o frumusete regulata, ci dincolo de canoane. Caracterizarea indirecta, prin fapte, limbaj, atitudini, gesturi, relatii cu celelalte personaje, dezvaluie asumarea tragica a iubirii pentru ca Maitreyi este singura din cuplu care cunoaste interdictiile si urmarile erosului interzis in lumea sa. Femeia din civilizatiile stravechi era o intruchipare a marii zeite a pamantului mama. Tocmai de aceea, in legamantul de logodna ea arata ca viata este iubirea, iar iubirea inseamna sacrificiu si rodnicie. Implicand sexualitatea, dragostea dintre Allan si Maitreyi este deopotriva de esenta mistica, fizica si metafizica. Notiunea de iubire este mai cuprinzatoare pentru Maitrei sau pentru sora ei, Chabu. Allan nu intelege de ce fetele iubesc un copac sau de ce Maitreyi

pastreaza cu sfintenie o suvita din parul alb al lui tagore, care-i era guru. Treptat insa, europeanul superficial descopera el insusi farmecul iubirii mistice. Gelozia sau neintelegerea se sterg si ele din mintea lui Allan, ramanand sa mai arda doar flacara pasiunii. Maitreyi este un temperament pasional, capricios. Ea atribuie inca de la inceput iubirii un sens de contopire cu lumea. Atitudinea lui Allan nu atesta perplexitatea in fata unei mentalitati diferite, cat mai degraba dificultatea de a si-o insusi. Iubirea pentru Maitreyi naste in el un miracol. In Maitreyi, iubirea are atat rolul de a converti cat si de a initia. Allan stie ca e vrajit si se lasa prada acestei vraji. El accepta cu bunastiinta jocurile Maitreyiei. Mai intai intre Maitreyi si Allan se infiripa un joc al privirilor. Tinerii par sa cada intr-un fel de transa cand se privesc.Vine la rand jocul mainilor de o senzualitate mai pronuntata. Trepta cea mai de sus a acestui joc este jocul picioarelor care semnifica abandonul total. In mod interesant avansarea jocului in atingerea tot mai intima a picioarelor, nu e descrisa in termeni de adancime, de coborare in fiinta de carnea fetei, ci de inaltare. Asta inseamna ca pasiunea, cand e adevarata, inalta pe om. In Maitreyi iubirea este o experienta complexa. Pasiunea are si un caracter nefast. Prima victima a acestei pasiuni este Chabu, care dragoste si gelozie, sentimente pe care nu le intelege si nu le constientizeaza, innebuneste si apoi moare. Ea ii apropie cu ingenuitate (naivitate copilareasca) pe Maitreyi si pe Allan, pentru ca apoi, cu aceeasi ingenuitate sa povesteasca totul doamnei Sen. Cea mai insemnata victima a pasiunii este Maitreyi. Dupa ce e despartita de Allan, ea capata un comportament haotic. Critica literara a considerat ca egoistul Allan, gratie mentalitatii sale europene a reusit sa se salveze dupa experienta iubirii cu Maitreyi. Allan se imbolnaveste dar pare sa-si revina. Pana la urma nimeni n-a iesit nevatamat din acest joc al pasiunii. Roman al experientei, Maitreyi aduce ca elemente novatoare: intelectualizarea conflictului epic, descoperirea Indiei cu arhetipurile ei culturale si confruntarea acestui univers cu traditiile si mentalitatile europene, introducerea elementelor de senzualitate in roma, elaborarea unei mitologii a seductiei (Gheorghe Glodeanu). Incercand sa comenteze acest roman, Mihail Sebastian se arata neputincios, pentru ca Maitreyi este un fapt unic, fara precedent si fara urmare. Maitreyi este un miracol implinit.