Maitreyi

Mircea Eliade
CAPITOLUL 1
Cartea începe cu Allan care încearcă să-și amintească figura lui Maitreyi din trecut și ziua
în care a întâlnit-o, dar îi este destul de greu datorită faptului că nu a avut însemnări în caietul său
din acel an despre primele lor întâlniri. El își amintește cum a zărit-o într-o mașină în timp ce el
și tatăl fetei, un inginer numit Narendra Sen, „(care de pe atunci incă era foarte cunoscut şi
respectat in Calcutta, fiind cei dintâi inginer laureat din Edinburgh)”, alegeau cărți pentru
vacanțele de Crăciun. La început, Maitrey nu i s-a părut frumoasă, dar culoarea brațului său mat
și brun i-a stârnit curiozitatea.
El a încercat să-i descrie acest lucru vecinului lui de cameră, Harrold Carr, (ei locuind în
Wellesle'y Street, la Ripon Mansion) dar acesta și-a exprimat dezgustul față de bengaleze și i-a
spus că acea fată nu-i va întinde lui vreodată mâna. Allan a ascultat aceste vorbe cu satisfacție,
deoarece, atunci când iubea cu adevărat pe cineva, îi plăcea să-i audă pe ceilalți bârfindu-l.
Allan era la începutul carierei sale în India, fiind angajat la angajat pentru desen tehnic la
noua societate de canalizare a deltei și membru in "Rotary Club". („În adolescenţă visasem să mă
fac misionar”). El mergea des cu expresul Howrah-Madras și fuma tutun "Capstan". El era
mândru că este singurul alb de pe șantier, comparându-se cu un stăpân. Acesta susținea că
vorbitul său prost și fără accent dovedea originea sa străină, respectiv superioritatea sa.
L-a reîntâlnit pe peron pe Lucien Metz, care venise să scrie o carte asupra Indiei
moderne, într-o zi când se întorcea cu expresul de Bombay de la Tamluk. Acesta i-a dezvăluit că
avea dificultăți scriind capitolul despre viața femeilor. Allan a vorbit cu Narendra Sen și l-a rugat
să-i invite la ceai pentru a putea să-l lămurească pe amicul său.
Cei doi au fost uimiți de casa acestuia din Bhowanipore, admirându-i frumusețea
bengaleză. Lucien a cerut să-i inspecteze costumul, bijuteriile și ornamentele fetei. Ea, fiind
timidă, căuta unde să se uite și și-a găsit liniștea fixându-și privirea în ochii naratorului pentru
câteva momente. Maitreyi acum era mai frumoasă pentru Allan. Ea a servit ceaiul alături de
mama sa și sora ei, Chabu. Dintr-o greșeală, ceainicul s-a vărsat pe tavă și pe pantalonii lui
Lucien, lucru care a stârnit mânia inginerului pe familia sa.
În timp ce Sen îi prezenta lui Lucien biblioteca sa, Allan a privit-o pe Maitreyi pe
fereastră, care râdea ca un copil.

CAPITOLUL 2
Capitolul începe cu Allan care era la Tamluk și a pornit să se plimbe în susul apei. El a
realizat cât de singur este. Cu două zile în urmă, s-a logosit Norinne, o femeie pe care el a plăcut-
o în trecut. Allan a devenit împăcat cu ideea că va muri singur. El s-a întors pe șantier fiind
fericit că va mai rămâne încă o săptămână la cort, singur și liniștit, dar a fost întâmpinat cu o
scrisoare de la Sen în care era chemat de urgență la centru.
Acesta i-a dezvăluit că a fost ales să meargă in Assam pentru a inspecta terasamentul şi
podurile de pe linia Lumding-Sadyia, iar salarul său va fi mărit de la 250 la 400 de rupii lunar.
Înginerul a exprimat faptul că Allan îi era drag, lucru pe care el l-a asociat calităților sale. „(Am
fost intotdeauna conştient de spiritul meu constructiv, de energia mea de alb civilizator, de
folosul meu pentru India.)”
Când a aflat Harold de înaintarea sa în grad a decis să sărbătorească printr-un mic
banchet in "China-Town". („Am invitat, fetele şi am plecat cu două automobile, zgomotoşi, bine
dispuşi şi frivoli. Ieşind din Park Street şi dind in Chowringhee Road, maşinile noastre s-au luat
la intrecere”) Taxiul în care se afla a trebuit să aștepte să treacă tramvaiul, iar atunci au zărit
familia lui Sen într-o mașina. Allan i-a salutat, iar inginerul i-a răspuns cu dispreț, pe când soția
s-a l-a privit cu uimire și spaimă. Maitrey l-a salutat ridicându-și palmele în dreptul frunții, gest
pe care Allan a încercat să-l reproducă. El a fost luat peste picior de către prietenii săi pentru că
se înțelege cu o familie de negrii.
Narendra Sen s-a interesat de viața lui intimă și mai exact de cine era fata din brațele sale,
iar apoi l-a invitat să mănânce la "Rotary Club", unde a ținut un speech impresionant. În acea
noapte Allan pleca spre Shillong. („Harold singur conducindu-mă la gară şi dindumi ultimele
sfaturi de cum să mă păzesc de şerpi, de lepră, de malaria şi de stomac. ― Să bei brandy cu soda
şi whisky cu soda!... mi-a strigat el incă o dată, urindu-midrum bun.”)

CAPITOLUL 3
Allan descoperă India din ce în ce mai mult prin sălbăticia acesteia. El consideră flora
Assamului ca fiind otrăvită, datorită ploii continue și a căldurii umede amețitoare. El voia să dea
viață acelor „locuri înecate în feregi şiliane, cu oamenii lor atit de crunţi şi inocenţi.” Lui Allan îi
era dor de florile, câmpiile, briza sărată și vântul uscat de deșert a Tamlukului.
Într-o zi când s-a întors la bungalow, ceaiul nu avea gust și avea febră și tremura. El s-a
îmbolnăvit de o malarie gravă și a băut brandy așa cum a fost sfătuit de Harold, dar a doua zi a
început să aiureze și a fost dus la spital. Când s-a trezit, doamna care avea grijă de el citea un
roman pe care el îl considera mediocru pentru autorul acestuia. El și-a exprimat dorința de a se
bărbierii. Femeia i-a spus că-l va suna pe pe Harold, deoarece s-a interesat de el în fiecare zi.
Faptului că prietenul său s-a interesat de el îi stârnește lacrimi. Fiind întrebat de ce plânge le
susține că vrea să se bărbierească, dar după o vreme o întreabă dacă o sa se facă bine (nu-și
amintește răspunsul ei).
Domnul Sen își face alături de Maitrey apariția atunci când Harold era lângă bolnav.
Acesta îi propune să se mute cu ei până se va pune pe picioare pentru că stomacul lui nu este
obișnuit cu mâncărurile indiene și deoarece ar economisi mulți bani. Allan nu a apucat să
răspundă deoarece Geurtie l-a întrebat ce-i mai face iubita, conform unei glume uitate de el. El a
încercat să mușamalizeze situația, dar fară folos deoarece ea a continuat gluma. Maitrey era
uimită și se uita la tatăl său, care îi adusese lui Allan o carte aleasă de ea. Fata a susținut că nu o
să i-o poată citi pentru că engleza ei nu este destul de bună.
Allan a încercat să mimeze că nu se simte bine, iar familia inginerului a plecat, lăsându-l
să se odihnească. Clara și Geurtie l-au felicitat ironic, spunându-i că l-au salvat de presupunerea
lui Harold, respectiv că inginerul voia să-și mărite fata cu Allan.

CAPITOLUL 4
Allan s-a mutat în casa inginerului. Acolo el făcea duș în curte cu apă rece spre mirarea
tuturor. El încearcă să învețe cum să o abordeze pe Maitreyi. Ea îl întreabă de unde a învățat
salutul lor, iar el îi răspunde că de la ea. După câteva zile ea a fost trimisă de către mama sa să-l
întrebe când se întoarce Sen. Ea adaugă că el nu se distrează destul la ei acasă și că ar putea vorbi
cu ea sau să se plimbe, iar apoi merge să verifice cutia cu scrisori. S-a întors tristă că ei nu-i scrie
nimeni și s-a scuzat de multe ori neștiind dacă face greșeli gramaticale. Allan este chemat să
vadă terasa și este rugat de Chabu să le spună o poveste despre un pom. Sora cea mică îi
destăinuie că ea susține că fiecare copac are un suflet, fiind susținută de Maitreyi. Chabu îi dă
firmituri de turtă copacului pentru că ei îi place să mănânce asta.
 Inginerul îi spune lui Allan că orice fată indiancă este relativ rezervată față de străini și îi
povestește câteva întâmplări în care fiica sa a fost înspăimântată. El de asemenea îi spune că ea
scrie poeme filozofice. Când o întâlnește pe fată lângă bibliotecă glumește cu ea despre faptul că
este poetă. Maitreyi a fost uimită de faptul că un bărbat își poate cere scuze în fața unei femei
negre. Îi spune că surorii sale îi va fi mai greu să se mărite deoarece este mai închisă la culoare.
Allan s-a spălat și a mers la cină, care servea târziu, pe la 10-11, iar când toată lumea a
mers la culcare el a mers în odaie și a vrut să mai scrie ceva în jurnal, dar s-a oprit.

CAPITOLUL 5
Allan îi dă lecții de franceză lui Maitreyi, pe când aceasta îi dă lecții de bengaleză. Într-o
zi aceasta aduce două flori roșii din grădină. Pe una și-a pus-o în păr, iar el a indemnat-o să o ia
și pe cealaltă cu ea cu indiferență. Ea a luat-o dar s-a întors și a aruncat-o la el pe masă. A doua
zi Maitreyi îl întreabă ce a făcut cu floarea, iar el minte spunând că a presat-o și că nu poate să i-
o arate, când defapt a aruncat-o pe fereastră. Ea îi spune că a pierdut-o pe a ei pe scări. El ia altă
floare care i se pare lui că seamănă cu cea pe care a primit-o și o presează. Când ea îi cere floarea
înapoi i-o dă pe aceasta. Maitreyi râde și spune că aceia nu era floarea de la ea, pentru că ea a
împletit un fir de păr de-al ei în floare.

CAPITOLUL 6
Maitreyi îl invită pe Allan în camera sa, după ce s-a întors acasă și-a susținut conferința
despre esența frumosului. Camera avea un singur pat, două perne, un scaun și o măsuță pe
balcon. Chabu dormea în pat, iar ea pe o rogojină de sub pat din bambus. Cei doi și-au dat cu
dedicație exemplarele cărții lui Lucien primite de la editor. Ea a fost întristată de faptul că Robi
Thakkur nu a fost în acea zi la conferință.
Allan destăinuie mai multe notițe din jurnalul său din acea lună. Maitreyi începe să-i
devină dragă, iar el devine gelos pe oricine o face să râdă. Familia este rece după ce Mantu a
spus că Allan nu plănuiește să se căsătorească, dar el clarifică spunând că acesta nu a înteles
părerea sa despre căsătorie.

CAPITOLUL 7
Capitolul este construit din notițele din următoarea lună. Aceste pasaje sunt de multe ori
contradictorii și greu de înțeles. El se gândește la unire și este gelos pe Tagore. El nu știe clar
dacă este nici el îndrăgostit, dat nici dacă ea este. Maitreyi vede ca și pe o dezonoare faptul că
Khokha și Mantu au aflat de intimitatea dintre cei doi.

CAPITOLUL 8
Allan este scârbit de viața albilor după o întâlnire cu Harold. El află că indienii obișnuiesc
să-și atingă picioarele pentru a-și exprima afecțiunea. El este gelos pe oricine o face pe Maitreyi
să râdă. Allan acceptă să o ajute să facă catalogul bibliotecii tatălui său. El a sărutat-o noaptea în
bibliotecă, lucru ce nu era admis. Ea i-a trimis prin Lilu un bilet în care era chemat la bibliotecă.

CAPITOLUL 9
Maitreyi îi spune lui Allan că ea crede că ar trebui să plece din casa lor, deoarece ea îl
iubea ca și pe un prieten, iar jocul lor trebuia să fie lipsit de săruturi, dar atingerile de pulpe pe
sub masă dintre cei doi au continuat. Ea a încercat să-și verifice sentimentele printr-o voluptate
esențială în bibliotecă. Acest lucru consta în a-l lăsă pe Allan să-i sărute brațul pentru că ea nu
avea să simtă nimic. Ea a cedat și a ajuns la el în brațe, fiind sărutată. Ea i-a dăruit o coroniță de
iasomie care era un semn al logodnei. Maitreyi i-a dat șuvița de păr al guru-ului său spunându-i
că-l iubește doar pe Allan. Ea și-a exprimat neliniștea cauzată de faptul că ei se iubesc fără știrea
părinților și că ea ar fi trebuit să-l iubească doar ca și pe un frate.

CAPITOLUL 10
Maitreyi îi povestește lui Allan cum a iubit un pom cu 7 frunze și un tânăr care i-a pus
ghirlande de flori pe gât. Ei vizitează orașe cu mașina, ignorând revoltele din India, până când
problemele de sănătate ale lui Sen se agravează. El decide că vrea să treacă la hinduism ca să se
poată căsători cu Maitreyi. Harold îi cere un împrumut, iar Allan își împărtășește opinia față de
femeile indiene și albe.

CAPITOLUL 11
Khokha află despre relația lor, iar cei doi decid să se logodească pe ascuns. Ei merg cu
sora lui Khokha la un lac artificial și-și spun promisiunile. Inelele aveau ca simbol șerpi (cred).
Chabu se îmbolnăvise, dorind mereu să se aplece peste balcon, și trebuia să doarmă cu mama sa.
În acele nopți Maitreyi mergea la Allan în cameră. Khokha i-a spionat și l-a întrebat pe el de ce
doarme cu geamurile închise. Într-o încercare să o vindece pe Chabu de depresie a fost chemat
un unchi care i-a cântat și a adus un leac pe care i l-au pus în cap după ce Allan a fost împins să-i
tundă părul. Chabu a început să plângă și și-a scos de la gât batista cu inelul de logodnă a lui
Allan de la gât.
Allan este gelos pe rudele de sex masculin care îi fac masaj la pulpe lui Maitreyi și îi
reproșează într-un mod dezgustător. Ea da overthink gen wtf nu ma mai vrei daca ma violeaza
cnv??? daca ma violeaza cnv imi strica onoarea si atunci ne putem casatori. Khokha bate la geam
fuge maitreyi sus allan zice ca n a vb cu nimeni.. stai ca se aude mama lui maitreyi de sus.

CAPITOLUL 12
Mama lui Maitreyi nu a aflat nimic, iar cei doi decid să fie mai atenți cu întâlnirile lor
nocturne. Ea a publicat un volum de versuri Uddhitta. Urma ziua ei de naștere în care împlinea
17 ani, unde avea să vină toată elita literelor din Calcutta. Allan era gelos pe toți bărbații de
acolo, mai ales pe Uday Shankar, un dansator, dar ea îl găsește a fiind prost, spre liniștirea lui
Allan. Chabu încearcă să sară peste balustradă, dar este prinsă de 2 invitate.
Allan, Maitreyi și Chabu merg în fiecare seară la Lacuri, dar sora cea mică i-a spus
mamei sale că „dada” o iubește pe sora sa și că cei doi se sărută și se țin în brațe (și că îi ține
mâna pe piept). Ea nu mai are voie să-l vadă pe iubitul său, iar în curând este îndemnat să plece
din casa din Bhowanipore, sub pretextul că inginerul se va opera la ochi.

CAPITOLUL 13
Allan a mers la Harold acasă, unde a găsit-o doar pe doamna Ribeiro. Khokha i-a adus
lucrurile și vești despre cât de sfâșiată este Maitreyi. Ea îl sună pe Allan, dar este prinsă de
familia sa, iar după acest incident Sen îi trimite o scrisoare în care îi spune că-l concediază pentru
că a încercat să ia legătura cu membrii familiei sale. Chabu i-a trimis un bilet prin Khokha în
care își cerea iertare, revenindu-și după ce a văzut-o pe sora ei leșinată de durere fiind bătută.
Harold și fetele au încercat să-l consoleze, dar în schimb doar au fost rasiști.
El decide să meargă la o plimbare de 4 zile după ce ia bani de la bancă. El se gândește
adesea să se arunce în Gange. El a băut limonadă și l-a speriat pe un călugăr cu suferința sa.
Niște copii l-au făcut maimuță albă, iar el a adormit lângă o fântână. El s-a delăsat având o barbă
crescută și fiind murdar. A mâncat într-un han, apoi a dormit lângă un mango uriaș. S-a întors cu
trenul. Khokha i-a dat vestea când s-a întors că pe Maitreyi au vrut s-o mărite, dar ea a ţipat că va
mărturisi soţului, in noaptea nunţii, că s-a culcat cu Allan şi va compromite intreaga familie. Ea a
fost bătută de către inginer, care a orbit de tot. Inginerul le-a zis si la sofer si la khokha s-o bată
dar khokha a fugit. Chabu s-a sinucis cu creolină, murind deși a fost dusă la spital. Maitreyi i-a
trimis o ramură de oleandru înflorit ca și un ultim dar de la ea. Allan a refuzat să-i trimită o
scrisoare, respectând rugămintea domnului Sen. Într-o dimineață ea l-a sunat pentru a-i spune
adio și că speră că se vor regăsi în următoarea lor viață.

CAPITOLUL 14
Allan se refugiază pentru mai multe luni într-un bungalow din Himalaya, unde se
izolează de lume. El a primit într-o zi o scrisoare de la Khokha din care a aflat că Maitreyi este în
Midnapur și a renunțat la imaginea sa omenească, reală, carnală, creându-și un alt Allan
asemenea unui zeu idealizat. Operația domnului Sen nu reușise, iar Mantu a fost dat afară din
casă fiind despărțit de Lilu.
Într-o zi și-a făcut apariția o femeie muziciană, respectiv artistă, pe nume Jenia Isaac.
Aceasta, fiind răcită, i-a dezvăluit amănunte din trecutul său ca finlandeză evreică ce și a petrecut
viața în Cape Town. Ea era în căutarea absolutului după ce a citit o carte care a iluminat-o.
Allan se culă cu Jenia pentru a-și verifica sentimentele pentru Maitreyi, după ce-i
povestește în ultimele ei zile în bungalow toată istoria sa cu logodnica lui. El este dezgustat, iar
ea este întristată că nu poate fi iubită ca și Maitreyi, nici măcar trupește, realizând că a trâit o
viață tristă și nefericită.

CAPITOLUL 15
Allan își căuta un loc de muncă, iar Harold se purta urât cu el deoarece nu mai avea bani
și nu-l mai considera un creștin. El se mută la Geurtie, care l-a iubit din prima lor noapte, pentru
că nu mai are ce mânca. Allan refuză să ia contactul cu Maitreyi, deși este rugat de Khokha.
El și-a găsit de lucru in Singapore ca agent fluvial. Allan află de la un nepot al doamnei
Sen că s-a dat unui vânzător de fructe și este plecată la Midnapur să nască. El simte că ea poate a
făcut asta ca cei doi să poată fi din nou împreună și nu știe ce să facă în continuare.