ALLAN

CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
-prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales
-evidențierea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două scene/ secvențe
comentate
-ilustrarea a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului studiat,
semnificative pentru construcția personajului ales (acțiune, conflict, incipit, final, tehnici
narative, modalități de caracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc)

Concepte de naratologie recomandate: perspectiva narativă; tema; tehnici narative

-PERSPECTIVA NARATIVĂ- subiectivă!

Personajul învestit cu funcție narativă și actanțială are trăsături deosebite:

complexitatea lui sufletească și mentală îl ajută să descifreze, până la un punct
sentimentele sale și, uneori, pe ale celorlalți; ea este în mod fericit dublată de un spirit
analitic, lucid, dispus să-și analizeze trăirile și să le redea cu multă sinceritate (după cum
se vede din nenumărate note -își asumă greșeala de a fi interpretat greșit/ superficial
oameni, evenimente, intenții etc)

De asemenea, Allan are un statut deosebit: este un ,,străin” în lumea pe care o

descrie; mai mult, fiind englez ( cf. Cezar Petrescu -„ dupǎ nume, amiciții, stare
civilǎ .Dupǎ mentalitate, mai puțin. [...] Allan poartǎ în el o ereditate, o tradiție, un bagaj
de suveniruri , obsesii”); el reprezintă în istoria și civilizația indiană ,,albul
civilizator”, ,,stăpânul”; așa îl găsim la începutul textului, moment în care el pare a nu fi
renunțat la stilul de viață occidental: zgomotosul său anturaj (alcătuit mai ales din tineri
eurasieni, dornici să-și evidențieze mai degrabă latura cosmopolită decât legătura cu
băștinașii) îl ajută să-și păstreze stilul de viață occidental: petreceri, flirturi, seri petrecute
la cinematograf sau plimbări cu automobilul pe bulevardele luminate etc. Viața sa
profesională îl va ajuta însă să descopere natura Indiei ( splendida câmpie de lângă mare la
Tamluk sau, dimpotrivă, coșmarul nesfârșit al ploilor de la Assam), precum și câteva
elemente legate de viața indigenilor. Adevărata cunoaștere a felului de a fi al băștinașilor
se leagă însă de un eveniment crucial pentru desfășurarea firului epic: mutarea în casa
familiei Sen. Din acest moment, pentru Allan se deschide o poartă către o lume fabuloasă,
de o frumusețe și o complexitate nebănuite.

1
 Rolul de maestru de inițiere îl vor juca, pe rând, domnul Sen și fiica acestuia,
Maitreyi, iar spațiile simbolice evocate în text ( orașul labirintic, lacurile- un adevărat
centrum mundi, precum și acensiunea în Himalaya) vor prilejui complexe experiențe de
cunoaștere, la capătul cărora englezul Allan va descoperi superioritatea acestei lumi pe
care învață să o descifreze.

Principala coordonatǎ a romanului „ Maitreyi ” este erosul, manifestat ca

dimensiune esențialǎ a experienței omeneşti, dar și ca o trǎire- limitǎ. Allan este într-o
permanentǎ derutǎ interioarǎ, fiind cȃnd observator rece, cȃnd exaltat, copleşit de o
fervoare deplinǎ, dar principala dominantǎ a eroului rǎmȃne luciditatea, percepția raționalǎ
a propriilor trǎiri şi a celor din jur .Mircea Eliade aduce adesea în centrul discursului ideea
de jurnal, din care face pretext literar, dar şi o modalitate de confesiune şi rememorare :

„ Totuşi n-am scris nimic în jurnalul meu şi astǎzi, cȃnd caut în acele caiete orice urmǎ
care sǎ mi-o poatǎ evoca pe Maitreyi, nu gǎsesc nimic. E ciudat cȃt de incapabil sunt sǎ
prind evenimentele esențiale, sǎ ghicesc oamenii care schimbǎ mai tȃrziu firul vieții mele
”.

Începutul relației dintre Allan şi Maitreyi este total lipsit de intuiția erosului :
,, Niciodatǎ nu m-am gȃndit la dragoste în primele cinci luni” mǎrturiseşte Allan
cercetȃnd jurnalul şi cǎutȃnd cu înfrigurare momentul exact cȃnd s-a aprins flacǎra iubirii.
De altfel, nici de atracție fizică nu se poate vorbi, căci la prima întâlnire fata îi pare urâtă ,
Allan negăsind în ea niciunul dintre reperele frumuseții ,,după canoanele europene” : ,,cu
ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici, de
fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt.” Maitreyi amintește mai
degrabă de..o zeiță! Mai târziu, mergând în casa familiei Sen împreună cu un prieten
jurnalist, Allan are prilejul de a suprinde exotismul acestei făpturi, latura ei nebănuită și
fascinantă.
Sentimentul de dragoste se va instala destul de lent, se va infiltra în sufletul tȃnǎrului
pe nesimțite din momentul mutării sale în casa fetei ; întȃmplǎrile consemnate în jurnal
marchează acest parcurs interior, ele urmȃnd însă a fi reconsiderate cu alți ochi atunci cȃnd
eroul va scrie romanul . Allan este un personaj analitic, cǎutȃnd explicații şi întorcȃnd pe
toate fețele stǎrile prin care trece, fapt ce argumenteazǎ interesul pentru impresia de
autenticitate a romanului pe care-l urmărește Eliade. Asemenea personajelor lui Camil
Petrescu , Allan este un pasionat lucid, observȃnd şi observȃndu-se cu febrilitate,
formulȃnd ipoteze, un erou în cǎutare de certitudini . Dominat însă de incertitudini , Allan
construieşte situații pe baza unor argumente lucide, apoi tot el este cel care le respinge ,
pentru a le înlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizeazǎ fiecare gest şi fiecare
cuvȃnt, fiind mereu surprins de imprevizibila Maitreyi şi de ospitaliera sa familie.
Tulburǎrile şi frǎmȃntǎrile permanente ilustreazǎ firea dilematicǎ a eroului, care
analizeazǎ în mod obiectiv evenimentele realitǎții trǎite, deşi acestea îl nedumeresc, îl
descumpǎnesc , neputȃnd înțelege atitudinea domnului Sen, care îl trateazǎ ca fǎcȃnd parte

2
din familie . Cǎldura cu care este primit în casa acestuia, grija afectuoasǎ şi onoarea cu
care este tratat de cǎtre toți membrii familiei par sǎ încurajeze -pȃnǎ la complicitate-
apropierea dintre cei doi tineri , prin crearea unor ocazii prielnice , prin consimțiri
subînțelese, prin insinuǎri transparente privind eventuala lor unire . Mentalitatea de
european a lui Allan îl face sǎ interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre
mariaj, cȃnd, în fond, ei îl adoptaserǎ spiritual, dar fǎrǎ sǎ treacǎ totuşi granițele impuse de
religia lor , dovadǎ fiind respingerea totalǎ a dorinței lui Allan de a trece la hinduism. Şi
atunci, cum poate înțelege eroul izbucnirea furibundǎ şi alungarea din casa familiei Sen ,
casǎ ce pǎrea sǎ fie şi a lui ?!
Maitreyi însǎşi are un comportament ambiguu , pe care Allan îl percepe ca fiind o
strategie femininǎ de a flirta , fapt ce-l contrariazǎ pe acesta , deoarece nu poate înțelege
sinuozitǎțile subtile ale atitudinii sale , nu o poate cunoaşte / descifra ca pe o femeie din
zona europeanǎ. Lucid şi analitic, Allan o vede uneori ,, rece şi disprețuitoare” ; alteori,
dominat de natura sa pasionalǎ, este exaltat , întrebȃndu-se cum „ am sǎ pot eu sugera
privirile ei, niciodatǎ aceleaşi, niciodatǎ ”... Allan parcurge un drum de suferințe ,
meandrele trǎirilor sale ilustrȃnd un adevǎrat proces lǎuntric dominat de o conştiințǎ mereu
alertǎ , atentǎ , analiticǎ: de la primele percepții, cȃnd nota ,, nu o iubesc”, la emoția
provocatǎ de intimitatea cu o indiancǎ ce îl ,,tulburǎ” ( „mǎ fascineazǎ, dar nu sunt
îndrǎgostit”), apoi recunoaşterea efectului bulversant cǎruia nu i se poate împotrivi .
Relația sa cu Maitreyi devine patimă, iar eroul-narator o dezvăluie în fascinanta ș
înspăimântătoarea ei intensitate: ,,O nemaipomenită beatitudine mă invadă atunci pe toate
porțile sufletului și alte trupului. Îmi simțeam ființa plenar și continuu, un val inefabil mă
înălța din nimic, fără să mă despartă totuși de mine însumi, fără să mă rătăcească.
Niciodată n-am trăit mai total și mai nemijlocit ca în acele clipe, care mi s-au părut fără
durată.”
Aceeaşi luciditate devoratoare îl face pe erou sǎ întrevadǎ , în plinǎ fascinație a
iubirii, eventualitatea efemeritǎții sentimentului: la aniversarea iubitei sale, măcinat de
gelozie spune:,,dacă Maitreyi nu se poate opune magiei lui Uday Shankar[ un dansator
celebru- n.n.] mistica dragostei noastre, nu merită decât să fie părăsită ca cea din urmă
femeiușcă.”
Dezvăluirea relației sale cu Maitreyi va schimba definitiv raporturile sale cu domnul
Sen; dacă la începutul romanului, inginerul indian părea să fie un fel de guru pentru
tânărul său coleg englez, acum ostilitatea e cu greu ascunsă sub masca politeții, iar ruptura
e definitivă. Lucrurile sunt cu atât mai interesante cu cât cei doi păreau inițial extraordinar
de deschiși -fiecare către lumea celuilalt. Conflictul dintre ei părea imposibil în condițiile
în care Allan era dornic să cunoască adevărata Indie și mai târziu chiar să-i îmbrățișeze
religia, iar domnul Sen joacă rolul unui om civilizat, progresist ( e membru al Rottary
Club, e laureat al Universității din Edinburgh, joacă tenis, conduce automobilul, mănâncă
pește și carne, primește oaspeți străini în casă și=i permite fiicei sale să țină conferințe
publice, plănuiește chiar să se mute în Marea Britanie).

3
 Despǎrțirea brutalǎ şi nǎucitoare de Maitreyi îi provoacǎ lui Allan o nesfȃrşitǎ
suferințǎ; devine patetic, plȃnge şi are gȃnduri de sinucidere. Reacția lui este impetuoasǎ ,
cu gesturi nestǎpȃnite , impresionante, chinuitoare : „ am avut o noapte sǎlbaticǎ” ,
„ zadarnic muşcam perna sǎ nu țip”, „ sǎ mǎ înec în Gange şi sǎ afle Sen cȃt de mult o
iubeam pe Maitreyi ” . De altfel, drama întregii familii este cutremurǎtoare : ,,pe Maitreyi
au închis-o într-o odaie, dupǎ ce doamna Sen a chemat şoferul s-o batǎ cu vergile în fața
ei, pȃnǎ cȃnd a cǎzut în nesimțire. ”, Chabu moare, iar domnul Sen orbește.
Finalul romanului descrie încercǎrile eroului de a se consola , ,, gȃndul sinuciderii
mi-a apǎrut deodatǎ în toatǎ laşitatea şi ridicolul lui ”. Retras în munții Himalaya, Allan
va parcurge o nouă etapă a evoluției sale; retragerea temporară din viața (socială),
echivalentă unei coborâri în Infern, în va ajuta pe Allan să se regăsească pe sine, să-și
recupereze identitatea. Venirea Jeniei Isaac reprezintă momentul în care Allan se
reintegrează în lume (numele fetei e simbolic: Jenia e o prescurtare de la Eugenia, adică
renaștere). Allan are cu ea o scurtǎ relație ,fapt ce-i permite din nou sǎ-şi analizeze
gȃndurile, stǎrile, reacțiile în raport cu alte femei și să-și confirme, în final, aproape
paradoxal, tocmai locul pe care iubirea sa pentru Maitreyi îl va avea pt totdeauna în
propria existență.
O altǎ relație, de aceastǎ datǎ din interese materiale, o stabileşte cu Geurtie; critica
literară evidențiază și de această dată valența simbolică a numelui fetei (Geurtie trimite cu
gândul la pământ); logodna pare să marcheze depășirea etapei Maitreyi, revenirea lui
Allan la vechiul său stil de viață, dar tânărul englez continuǎ de fapt sǎ se gȃndeascǎ la
fiica lui Sen cu aceeaşi iubire tulburǎtoare.
Confirmarea intensității sentimentelor lui este gelozia provocată de o idee născută
din traducerea unei scrisori trimise de un necunoscut cǎtre Maitreyi; solicitând traducerea
acesteia, Allan devine victima unei tulburătoare ipoteze: iubita sa ar mai fi o relație de
dragoste pe care nu o mǎrturisise nimǎnui, nici mǎcar lui.
Contrarietatea lui Allan sporeşte , el înmǎrmureşte surprins de aceastǎ nouǎ enigmǎ,
adǎugatǎ personalitǎții misterioase a lui Maitreyi . Ultimul gȃnd al lui Allan , cu care se şi
încheie romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini : „ Şi dacǎ n-
ar fi decȃt o pǎcǎlealǎ a dragostei mele ? De ce sǎ cred ?De unde ştiu ? Aş vrea sǎ mai
privesc ochii Maitreyiei .”
Procedeele de caracterizare sunt cele specifice prozei subiective și psihologice:
predomină caracterizarea indirectă (trăsăturile eroului reies din acțiunile, atitudinile și
trăirile sale) și autocaraterizarea, aceasta din urmă fiind atributul unei ființe lucide și
analitice. Allan își analizează cu totală sinceritate sentimentele și gândurile, dezvăluind
cititorului trăsături dintre cele mai diverse:
 unele ale rasei sale (egocentrismul, pragmatismul, lipsa de interes pentru partea
subtilă, spirituală
-a se vedea momentul spunerii povestilor , interesul lui Allan mergând spre
ineditul narațiunii și nu spre mesajul basmului

4
 - A se vedea episodul cu floarea de glicină – el nu a sesizat faptul că pe floare a
fost împletit un fir din părul Maitreyiei)
 Altele țin de personalitatea sa: felul în care-și verifică sentimentele ascultând critici
la adresa persoanei iubite, felul în care își imaginează că știe ce simte Maitreyi
pornind de la orgolioase presupuneri etc.

Finalul textului stă mărturie aceluiași temperament analitic, însetat de certitudini,

dar și efectului de autenticitate avut în vedere de către autor. Caracteristică a omului
modern, îndoiala devine incertitudine și transformă percepția despre lume într-un joc
înșelător de aparențe și așteptări înșelate, iar Allan nu se abate de la această regulă. Uitând
parcă de toate dovezile de dragoste și de toate sacrificiile făcute de Maitreyi, tânărul
îndrăgostit resimte o acută nesiguranță și mărturisește deschis acest fapt. Romanul se
încheie astfel așa cum și începe, sub semnul întrebărilor fără răspuns: ,, Ce mai ştim despre
el[ Allan- n.n.] , odatǎ manuscrisul romanului încheiat ? ”
( N. Manolescu- „ Arca lui Noe” )