*Modul indicativ- Acest mod verbal sugerează caracterul obiectiv al
evenimentelor și stărilor exprimate. Relația de opoziție cu modul conjunctiv indică diferențele dintre ceea ce este real și ireal, dintre posibilitate și certitudine. Așadar, modul indicativ exprimă o acțiune pe care emițătorul o consideră ca fiind reală și sigură, nu doar realizabilă, așa cum se petrece în cazul altor moduri verbale, cum sunt conjunctivul și condiționalul-optativ. *Indiferent de modul și de timpul la care se află, verbele conferă textului dinamism și pot exprima emoția personajului, tensiunea acțiunii, gradarea efectelor narative înspre evidențierea unei situații - limită, acumularea de fapte sau acțiuni care declanșează o criză etc. *Textul narativ are specifice anumite timpuri ale narațiunii, cele mai importante fiind - prezentul indicativului ( numit și prezentul narativ), care conferă relatării un ritm dinamic, creând impresia unei acțiuni autentice, imediate, derulate sub ochii cititorului, are capacitatea de a readuce la viață evenimentele trăite de către narator/personaje); imperfectul narativ ( este timpul narațiunii, ajută la crearea cadrului de desfășurare a întâmplărilor; exprimă o acțiune începută, dar neterminată, o acțiune care se continuă; asistăm astfel la dilatarea timpului) și perfectul simplu (timp al unei acțiuni trecute, dar încheiate de curând, subliniază derularea rapidă a evenimentelor; perfectul simplu este utilizat în narațiuni, în care mișcările/ acțiunile personajelor se produc rapid, sau când este introdusă o replică a unui personaj, în dialog )
*Celelalte timpuri ale modului indicativ (perfectul compus, mai-mult-ca-
perfectul) se combină cu timpurile principale ale narațiunii pentru a prezenta acțiuni de plan secund.