Dupa melci

de Ion Barbu

Poezia “Dupa melci” a fost publicata in revista “Viata Romaneasca” in anul 1921. In aparenta un
text pentru copii poezia prezinta o intamplare din viata unui copil (posibil autorul) si consecintele morale
ale acestuia.
Poemul are ca tema drama unui copil coplesit de resentimente motivul fiind moartea unui melc.
In aceasta poezie ne este infatisata incapabilitatea dintre nume si regn.
Titlul poeziei “Dupa melci” trimite cu gandul “ o vanatoare a unor copii in prag de primavera.
Poezia este alcatuita din strofe inegale, asemanatoare unui cantec batranesc de nunta sau unui
descantec.
Poemul incepe cu o confesiune, un monolog marcat de inocenta copilului de odinioara “eram mult
mai prost pe atunci”.
In primele strofe sunt conturate imaginile unei padurii in luna aprilie si intamplarile traite de copil
atuncicand gaseste un melc si vrea sa se joace cu el, deacantandu-l pentru al scoate din gaoace : “Melc,
melc\ Cotobelc\ Ghemvargat si ferecat\ Lasa noaptea din gaoace\ Melc natang si vino-ncoace.
Alaturi de copil sunt descries si alte personaje prietenii de joaca ai acestuia (fetiscane si tarla de
pitici) cei care contureaza tabloul de primavara al unei luni inocente.Ritualul este repetat determinand
ruperea melcului din lumea vegetala si intrarea acestuia in lumea reala, o lume care se dovedeste a-i fi
fatala. Astfel prin actul magic al descantecului s-au descatusat fortele obscure ale naturii, puterile
intunericului (capcauni, joimarite, muma padurii).
In partea a doua a peziei furia naturii realizata din mai multe tablouri poetice este sugerata de
vifornita tarzie.
Copilul aflat langa foc isi imagineaza suferinta melcului si regreta faptul ca la last in frunzis expus
furiei naturii. Melcul este surprins de ger si degera. Existenta sa vegetativa capata una spiriruala in mintea
copilului. Astfel copilul intors a doua zi in locul unde-l lasase, descopera consecintele nefaste ale
descantecului.
Punctul culminant al poeziei il reprezinta incantatia indurerata: “ Melc, melc, ce-ai fãcut,/ Din
somn cum te-ai desfãcut ?/ Ai crezut în vorba mea/ Prefãcutã… Ea glumea !”. Aceasta este reactia unui
suflet care traieste revelatia lumii si a puterii maxime a cuvantului „forta lui demiurgica”.
Bogetul si lamentatia copilului pun in evidenta suferinta acestuia de determinare a mortii
intamplatoare, accidentale a melcului. Interventia copilului la momentul inoportun se face intr-un mod
infantil: melcul este luat si asezat in podul casei pentru ai fi aproape in momentele de deznadejdie.
Copilul se simte dator sa-l ocroteasca si dupa moarte protejandul de vigizitandurile vremii.
Aceasta apropiere se face intr-un mod trist reprezentand o experienta de cunoastere si o maturitate
sufleteasca.
Textul se incheie atfel prin acelasi descantec de data aceasta ca un boget si devenit leit motivul
poeziei.
Poetul ne infatiseaza astfel perioada copilariei descrisa prin trairile intense ale copilului de alta
data, sensibilitatea acestuia in fata unei finte mici neajutorate aflata in pragul mortii; toate acestea
reprezentand o arta poetica a modernismului. Pentru poet iubirea si creatia sunt ingemanate asa cum si el
apartine simultan unui timp prezent si trecut. Sonoritatea trista reluarea leit motivului sunt trasaturi
moderniste.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate