Sunteți pe pagina 1din 10

Amintiri din ziua a Saptea

-de vorba cu doamna Zoe Cantacuzino-


un interviu realizat de Tita Chiper

SCURT SI LA
SUBIECT
Ce este interviul?
 Definite: Interviul este specia care informează

și elucideaza prin intermediul unui dialog

Rolul reporterului: Rolul reporterului de


interviu este să stabilească un dialog viabil, un
mod de comunicare între el și cititor.
Text ficţional sau nonfictional?
 Textul „Amintiri din ziua a şaptea – de vorbă cu doamna Zoe
Cantacuzino”, de Tita Chiper este un text nonficţional.
 Primul argument ni-l dă chiar autoarea, care îşi încadrează
textul în categoria interviului, iar interviul este un text
nonficţional.
 Al doilea argument se bazează pe definiţiile celor două categorii
de texte. Conform manualului de limba română „diferenţa dintre
cele două tipuri de texte este următoarea: în timp ce textul
ficţional nu trimite la un referent care să aibă corespondent în
realitate, ci la unul imaginar, textul nonficţional treansmite ceva
despre un referent care aparţine realităţii.” În interviu, dna Zoe
Cantacuzino vorbeşte despre întâmplări reale din viaţa
dumisale, prin urmare referentul aparţine realităţii.
 În concluzie, fiind un interviu declarat şi referentul său
aparţinând realităţii, textul dat este un text nonficţional.
Text non-fictional
 Textul nonliterar este rezultatul observării realităţii şi
al transformării acesteia în informaţie având scop
informativ.

 Particularităţi
 scopul textului este de a informa cititorul
 informaţiile oferite sunt reale, concrete (despre
persoane, evenimente)
 textul este lipsit de expresivitate (se foloseşte numai
enumeraţia)
 limbajul folosit poate  conţine termeni specifici unui
anumit domeniu de activitate
 textul se remarcă prin obiectivitatea relatării
Textul pe scurt
Acest text non-fictional, ne „vorbeste” despre un
interviu, intre reporterul Tita Chiper, si doamna Zoe
Cantacuzino, care aduce in prim plan, imaginea
unei vieti „normale”, brutal intrerupte de anii `50,
de comunism. D. Zoe Cantacuzino, a fost data afara
in timpul comunismului de la Cooperativa „Drum
Nou”, de catre „sefa de cadre”, dupa ce a trait o
viata in preajma unor persoane ale secolului precum
Titu Maiorescu, Simion Mehedinti, Dimitrie Pompei,
Dinu Lipatti, si inca altii, care nu au fost numiti, dar
acest lucru nu este o experienta usor de trecut.
Textul pe scurt
 Trebuie remarcat insa ca aceasta schimbare
brutala si profund nedreapta a existentei nu
i-a alterat cu nimic fiinta, caci omul adevarat
isi pastreaza demnitatea si naturaletea
indiferent de imprejurarile trecatoare ale
vietii. Iar un refugiu in fata invaziei brutale a
uratului poate fi amintirea copilariei si mai
ales a celor mai frumoase momente ale ei,
zilele de vacanta.
Inainte de text: Zilele de vacanta (pe
scurt)
 „Imaginam vacanta ca timp al perfectiunii
noastre. Tot ce n-am izbutit in restul anului
tocmai acum vom face, dovedint neasteptate
energii care, altminteri, par sa nu ne fi stat in
fire. In chip miraculos, desavarsirea va veni
de la sine, fiindca exact in acest interval
visam”sa nu facem nimic”, sa traim fara grija,
domrind ca lemnul si sculandu-ne numai la
masa.”
Zilele de Vacanta
 Inaintea acestui interviu, Tita Chiper, ne
vorbeste despre vacanta. Tita Chiper, dupa
„blogul Romanului” a scris acest text despre
zilele de vacanta, fiindca a vrut s-o
inveseleasca pe Zoe Cantacuzino, prin acest
fapt al lui.
Tita Chiper (1934-2002)
– „O viata in interviuri”.
 A murit Tita Chiper Ivasiuc, soţia romancierului
dispărut la cutremurul din 1977, ea însăşi prozator
şi reporter, „leneşă” autoare a unei singure cărţi,
personalitate cunoscută a lumii noastre literare din
ultimele decenii. Deşi era de un sfert de veac
bolnavă, moartea Titei ne-a luat prin surprindere.
Era atît de plină de viaţă, de atentă la ce se
întîmplă, pe scurt, de prezentă, încît numai cu greu
cineva care nu ştia de boala ei ar fi admis că fusese
definitiv marcată de o operaţie, purtîndu-şi
handicapul fără să se plîngă. 
Sfarsit
O prezentare Powerpoint
(adica tema la lb. Romana sa iau 10)
Realizata de Orban Benjamin.

2015

S-ar putea să vă placă și