Isus din copilărie

Vasile Voiculescu

Punctul de plecare al poeziei îl reprezintă imaginea lui Isus din cele patru Evanghelii.
Tema o constituie viziunea personală a eului liric, aflat la vârsta copilăriei, asupra
Patimilor şi Învierii lui Isus Cristos. Ea înfăţişează un mod inocent al copilului de a se
raporta la Mântuitorul lumii.
Analiza textului
Incipitul poeziei prezintă nerăbdarea elevilor de a vedea venind sărbătoarea
Floriilor, ocazie de a părăsi gazda din oraş şi de a reveni în mediul familial din satul natal.
Plecarea spre casă se face cu ajutorul unor „brişci şi căruţe” pe „drumuri domoale de
plasă”. Ajungând acasă, copilul consideră că Patimile lui Isus sunt proiectate asupra
întregii naturi: „nori întruchipând răstigniri şi vedenii”. Atmosfera austeră este însă
însoţită de „tainica bucurie” că Isus va birui suferinţa şi moartea.
Joi copiii ies în pădure pentru a culege „călţunaşi şi viorele”. Bucuria ieşirii în
mijlocul naturii pare a estompa semnificaţiile religioase ale suferinţelor lui Isus. Totuşi,
„roşia floare” a coastei însângerate a Mântuitorului continuă să lucească, vie, zugrăvită pe
icoană.
Apogeul durerii este atins în Vinerea mare. Sătenii percep profund suferinţele lui
Isus: „Şi muream şi noi toţi cu tine”.
Însă Duminica Învierii aduce din nou bucuria. Copiii sunt atraşi şi de partea
materială a marii sărbători: ouă, miel şi cozonaci.
Finalul poeziei pune în evidenţă recunoştinţa eului liric faţă de Isus, care i-a fost
alături în toate momentele grele ale vieţii.