Amintiri Din Copilarie , Plecarea Lui Nica La Socola

Capitolul IV

Mare necaz pe capul lui Ion (nu-i mai spuneau Nică acum, că era flăcău) a fost când a
venitvremea să o ia pe drumul spre Socola. N-ar fi plecat în ruptul capului, căci era holtei şi ce
îiera drag era pe aproape de casă, pe când până la Iaşi era drum lung, nu glumă.Flăcăul se tot
gândea ce drag îi este satul lui, cu apa cea limpede a Ozanei, ce dragi îi erauai lui, mama şi tata,
fraţii şi surorile şi tovarăşii lui din sat. Se gândea la săniuşul din timpuliernii şi la scăldatul din
timpul verii, îi veneau în minte şezătorile, clăcile şi horele din sat.Orice îi spunea însă mamei,
aceasta îşi vedea de pregătirile pentru plecare. Mergea laşcoala de la Socola, de la Iaşi, şi Zaharia
lui Gâtlan. A doua zi urma să plece amândoi.Avea să îi ducă moş Luca, vecinul lor, care avea o
căruţă cu doi cai.Tot plânsul în zece rânduri de lacrimi nu i-a folosit la nimic lui Ion. Şi mama şi
tata erauhotărâţi să îl trimită pe drumul spre Socola. Gândind că preoţii din sat n-au fost la
Socola şile merge grozav de bine, şi călugării la fel, lui Ion i-a trecut prin minte să îi spună
mameică el se face călugăr şi nu mai pleacă.Dimineaţă, când a sosit moş Luca, mama l-a suit iute
pe Ion în căruţă şi acesta nu a maiapucat să-i spună de călugărie. Era o dimineaţă de sărbătoare şi
satul era plin de fete şiflăcăi veseli şi îmbrăcaţi frumos. Necazul celor care plecau a fost şi mai
mare, căci caii luimos Luca erau tare slabi şi obosiţi şi de abia se mişcau.Când au ieşit, în sfârşit,
din sat, flăcăii au început să vorbească cu amărăciune despre soartalor, despre ce îi aşteaptă la
Socola şi despre ce lasă ei în urma lor.Au poposit noaptea pe prispa unui rotar, chinuiţi de fumul
de baligi arse ca să goneascăţânţarii. Moş Luca a spus că n-ar trăi nicicum la câmp, unde apa e
rea, lemnele puţine, iar vara mori de căldură şi te chinuiesc ţânţarii. La munte însă, apa e dulce şi
rece, lemne suntdestule, vara e umbră şi răcoare. Şi oamenii sunt mai sănătoşi, mai puternici şi
mai voioşi.Au plecat mai departe cu noaptea în cap şi au mers toată ziua, căci caii lui moş Luca
seînmuiaseră de tot. Când au intrat în Iaşi au început oamenii să râdă de ei, încât flăcăii s-
auacoperit cu un ţol, să nu-i mai vadă lumea. Într-un târziu au ajuns în sfârşit la Socola,
undeaşteptau o mulţime de dascăli veniţi de pe la şcolile de catiheţi desfiinţate din toate
judeţeleMoldovei.

Sfârşit
==============