Ion

Liviu Rebreanu
INCADRARE

“Ion” de Liviu Rebreanu a fost publicat in anul 1920, este un roman modern, obiectiv, realist si
social. Romanul este o specie a genului epic, naratiune in proza, de intindere mare cu o actiune
complexa, mai multe planuri narative, intriga complicata si personaje numeroase.

TEORIA MODERNISMULUI

Modernismul este o mișcare amplă, care se manifestă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
și în secolul XX în Europa. Cuprinde mai multe curente literare: simbolismul, expresionismul,
avangarismul si apare ca o reacție împotriva tradiționalismului.Teoreticianul modernismului este Eugen
Lovinescu care înființează cenaclul ”Sburătorul” și revista cu același nume. Teoriile lui Lovinescu pornesc
de la ideea că există un ”spirit al veacului”, care determină sincronizarea culturii române cu cultura
europeană.. Această sincronizare a avut doua etape: etapa imitației preluată de la sociologul francez
Gabriel Tarde, care afirmă că imitația trebuie făcută de sus în jos, că se pot împrumuta ultimele
descoperiri ale culturii occidentale fără a fi nevoie să se refacă etapele prin care s-a ajuns la acestea și
etapa constituirii unui fond propriu, autohton, original. Spre deosebire de Gabriel Tarde, Lovinescu
spune că adoptarea formelor trebuie urmată de adaptare. Sincronizarea trebuie urmată de diferențiere,
factorul etnic și originalitatea fiecărui scriitor contribuind la aceasta.

O altă direcție impusă este cea a mutației valorilor, care susține că o operă literară primește de-
a lungul timpului o mulțime de interpretări, este privită din diferite unghiuri, analizată prin procedee
diferite,de generații diferite suportând în acest fel o serie de mutații estetice care demonstreazaă
vitalitatea.

De asemenea, critica sincronică care atribuie criticilor misiunea de a căuta în operă esența pe
care să o comunice cititorului, nu prin mijloace conceptuale, ci prin sugestie folosind procedee literare.

TRASATURI

O prima trasatura care demonstreaza modernitatea romanului este prezenta unui personaj
atipic nemultumit de conditia sa sociala care doreste cu orice pret sa si-o depaseasca. De asemenea,
Rebreanu foloseste si tehnici moderne. Tehnica contrapunctului, prin care aceeasi idee, tema,
eveniment este prezentat in medii diferite: nunta Laurei si nunta Anei, problema pamantului dintre Ion
si Vasile Baciu. Tehnica anticiparii de continut prezinta toponimele din incipitul textului: Rapele Dracului,
Crasmeaua Mortului dar si elementele simbolice: crucea stramba, flori vestejite. Sfarsitul tragic al lui Ion
este anticipat de vorbele acestuia: “cat pamant, Doamne” iar moartea Anei este prevestita: de vorbele
lui Ion “no ce te bocesti acuma, parca te duci la spanzuratoare”. Prin tehnica pluriperspectivismului, Ion
este prezentat din mai multe perspective: Vasile Baciu il considera “talhar” si “hot”, invatatorul Herdelea
spune ca este silitor si cuminte iar Titu Herdelea il considera cel mai prieten dintre toti baietii din sat.

O alta trasatura care demonstreaza obiectivitatea operei este prezenta unui narrator neimplicat,
omniscient si omniprezent, nararea fiind facuta la persoana a III-a. Naratorul este impersonal, este doar
o voce care nu ia niciodata atitudine fata de personajele sale sau fata de actiunile relatate, el doar
denunta, totusi este o instanta demonica care patrunde in mintea personajelor si intuieste dramele
acestuia: atunci cand Ana se simte atrasa de apele involburate ale raului, cititorul intuieste ca ea se va
sinucide. Modul de expunere predominant este naratiunea care se imbina cu dialogul si descrierea.
Datorita faptului ca sunt prezentate realitatile acelor vremuri: Transilvania aflata sub dominatia austro-
ungara si sunt prezentate institutiile statului: biserica, judecatoria, scoala acest roman este un roman
realist.

TEMA

Tema principal este lupta pentru pamant. Pamantul este problema taranului roman perceput ca
o fiinta vie fata de care nutreste sentimente de adoratie si teama. Tema secundara a acestui roman este
dorinta omului de a-si depasi conditia sociala.

Pentru Lovinescu, romanul este unul modern, actiunile personajului Ion punand in valoare
inteligenta ascunsa a acestuia, mobilitatea deosebita pe care mintea sa o are in rezilvarea situatiei social
externa. De cealata parte, George Calinescu interpreteaza textul intr-un sens traditional, afirmand ca Ion
nu este nimic altceva decat o bruta, un individ primar, lipsit de inteligenta, avand doar o viclenie tipica
fiintelor inferioare. Cu toate acesteam din perspectiva lui Manloescu, atat Lovinescu cat si Calinescu se
afla in eroare, acesta spunand ca, de fapt, destinul lui Ion este unul tragic, ca satul Pripas este o
comunitatea aflata in afara moralei, motiv pentru care Ion nu poate fi acuzat pentru nimic.

SECVENTE

O prima secventa narativa, semnificativa atat pentru tema principal cat si pentru tema
secundara poate fi considerata cea a horei. Hora de duminica are loc in curtea Todosiei, vaduva lui
Maxim Oprea si ofera informatii despre stratificarea sociala, oamenii fiind asezati in functie de averea pe
care o aveau. La hora, Ion o joaca pe Ana, fata lui Vasile Baciu, desi el o iubea pe Florica, fata ce mai
frumoasa din sat insa mai saraca decat dansul. Aceasta intamplare declanseaza conflictual interior care
se da in sufletul lui Ion intre chemarea pamantului si glasul iubirii. Ion ii face curte Anei, o cheama in
dosul surii sub un nuc, tatal fetei afla, se supari si ii adreseaza o serie de cuvinte jignitoare:
“sarantocule”, “fleandura”. Vorbele lui Vasile Baciu completeaza complexele saraciei si il motiveaza pe
Ion sa faca o alegere. Astfel, acesta decide sa se imbogateasca tocmai prin cel pe care l-a umilit. Desi Ion
o are pe Ana in fata lui, nu ii cauta privirea, nu remarca culoarea ochilor, deci este evident ca nu o
iubeste, pe cand Florica este absenta fizic dar prezenta in mintea lui.

O a doua secventa prezinta scena cositului si scena sarutarii pamantului. Secventa ilustreaza
relatia lui Ion cu pamantul. Pamantul este vazut ca o zeitate in fata caruia omul se simte neinsemnat. Ion
se simte slab in fata pamantului. Acesta il cuprinde pe Ion fara ca el sa se poate impotrivi, personificarea
“glasul pamantului patrundea ca o chemare” putand fi interpretata ca o reintoarcere la origine. In scena
sarutarii pamantului, Ion nu mai era mic si slab in fata pamantului, era stapan si pamantul se inchina in
fata lui, sufletul era cuprins de fericire pentru ca pamantul era supus “era a lui si numai al lui”. Dorinta
lui Ion de a avea pamant se transforma in obsesie. Momentul in care saruta pamantul este perceput de
erou ca o biruinta dar in acelasi timp si ca o supunere doarece el, imbracat in haine de sarbatoare,
ingenuncheaza cu evlavie. Aceasta scena evidentiaza conflictual dintre Eros Si Thanatos, dintre iubire si
pamant, Ion fiind prizonierul acestor doua patimi, aceasta imagine a sarutarii pamantului obtinut atat de
greu in care se simte un urias din basme si a biruit balaurii, contrasteaza cu imaginea de la inceputul
romanului in care se simte mic si slab cat un vierme. Sarutul pamantului, dulceata amara a acestuia
anticipeaza sfarsitul tragic al protagonistului.

TITLU

Titlul reprezinta numele personajului principal, un personaj tipologic, reprezentant al unei

categorii sociale: tinerii tarani care doresc sa urce pe scara sociala prin orice.

STRUCTURA

Romanul este construit sub forma unui corp sferoid dupa principiul circularitatii, motivul
drumului deschide si inchide opera. Romanul are doua parti: glasul pamantului si glasul iubirii. Prima
parte are sase capitol iar partea a doua are sapte capitol. Capitolele au nume simbolice: “Inceputul”,
„Nunta”, „Noaptea” cu rorul de a sintetiza esenta continutului, cititorul putand anticipa evenimentele.
De asemenea, romanul are o structura specifica. Exista doua planuri: planul destinului individual: Ion,
Titu, Ana care evolueaza in parallel cu planul comunitatii. In acelasi timp, pot fi identificate in alte doua
planuri: planul taranimii si planul intelectualitatii.

CONCLUZIE

In concluzie, prin prezenta unui personaj atipic, a tehnicilor modern si a unui narator neimplicat,
omniscient si omniprezent, romanul “Ion” este un roman modern, obiectiv, realist si social.

CARACTERIZARE PERSONAJ

In romanul “Ion” exista, ca si in orice roman, un protagonist, Ion.

Acesta este fiul lui Alexandru Pop, face parte din categoria oamenilor care doresc sa isi
depaseasca conditia de om umil si umilit, iar pentru a-si atinge telul se foloseste de cei din jur fara nicio
remuscare. El isi doreste sa fie respectat, fiind convins ca respectul pe care il va obtine odata cu
pamanturile il ca urca pe o scara sociala superioara, cea a bogatanului. Dupa ce a dobindit ceea ce a
ravnit de mic, simte totusi neimplinirea afectiva, cautand astfel sa-si cladeasca fericirea pe ruinele unei
alte casnicii.

Din punct de vedere al modalitatilor de caracterizare, putem remarca in primul rand

caracterizarea directa, facuta de catre narator: „Era iute si harnic, ca ma-sa une punea el mana punea si
Dumnezeu mila”, „pamantul ii era mai drag ca ochii din cap”. El se autocaracterizeaza ca fiind constient
ca dragostea pentru Florica este echivalenta cu acceptarea de buna voie a saraciei „sa raman falit pentru
o muiere?”. Este caracterizat si de alte personaje: Vasile Baciu il considera „talhar” si „sarantoc”,
invatatorul Herdelea spuna ca este „silitor” si „cuminte”, iar Titu il considera „cel mai prieten dintre toti
baietii din sat”.

Caracterizarea indirecta reiese faptele sale, din vorbe si din atitudinea fata de celelalte
personaje. Relatia pe care Ion o are cu pamantul evidentiaza trasaturile de caracter ale acestuia. Ion nu
mai vede pamantul ca un obiect , ci ca o fiinta vie, ca o ibovnica care isi cere drepturile , astfel pasiunea
pentru pamant va duce la moartea Anei. Dpbandirea pamantului de catre Ion este asociata cu obtinerea
demnitatii ceea ce duce la schumbarea comportamentului sau “vorbea numai despre pamant si avere”.
Ion este un om mandru,drept urmare atunci cand se casatoreste cu Ana i se pare normal ca pamanturile
lui Vasile Baciu sa fie ale lui, dar socrul sau incearca sa-l insele. Mandria ranita il orbeste , il transforma
intr-o fiinta brutal.Fiind foarte viclean incearca sa-si terorizeze sotia sperand ca il va inmuia pe Vasile
Baciu. Cruzimea lui il transforma intr-un personaj atipic, pretul cu care aplatit demnitatea fiind atat de
mare incat izbanda il scoate din real, il face sa delireze.