Roman social realist de tip obiectiv

Ion
Liviu Rebreanu
Perioada literara interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor
poetice si in proza dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Scriitori
precum: Vasile Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu se remarca in
aceasta perioada datorita povestirilor, nuvelelor si romanelor care au vazut lumina tiparului
sub incidenta acestor tendinte literare.
Liviu Rebreanu ramane in literatura ca un nuvelist si romancier a carui opera se afla la
granita dintre realism si modernism.
Marile evenimente sociale viata rurala sau citadina, iubire sau razboiul sunt doar
cateva teme ale operelor sale. Din sirul romanelor se desprind Ion, Rascoala, Padurea
Spanzuratilor, romane care creeaza adevarate mentalitati sociale si tipuri umane.
In anul 1920 este publicat romanul Ion, roman ce a fost prefigurat de o nuvela si un
alt schelet de roman.

Ipoteza
Opera literara Ion de Liviu Rebreanu apartine genului epic, ca specie literara este un
roman social, obiectiv, apartinand realismului.

Definirea romanului
Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje
numeroase, complexe si amplu caracterizare cu o intriga complicata si actiune ampla.

Definirea romanului social

Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei comunitati.

Definirea realismului
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al 19-lea a
carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.

Caracteristici ale realismului

Operele surprind o realitate neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic. Se
realizaza o fresca sociala prin ilustrarea categoriilor sociale in evolutie. personajul este

reflectat cristic, in mediul existential care isi pune emprenta asupra evolutiei lui. Tipologiile
umane reflecta in special apartenenta la o clasa sociala, distingandu-se astfel intelectul sau
taranul. Tema de inspiratie este surprinsa prin viata sociala fie in mediul citadin, al orasului,
fie al saturlui traditional. Se realizeaza o succinta analiza psihologica prin intermediul
monologului interior sau reflectarea framantarii personajului de catre narator. Printre alte teme
si motive literare se reflecta mostenirea si banul, in avutirea sau confruntarea intre grupuri
sociale. Limbajul este artistic deoarece imbina mai multe registre stilistice cu scopul
reflectarii veridice a spatiului si timpului plasarii actiunilor. Reperele sp-temporale sunt bine
ilustrate.
Opera, dupa marturisirile scriitorului se bazeaza pe evenimente reale. In satul de
bastina, Liviu Rebreanu a intalnit un taran pe nume Ion Pop al Glanetasului care i-a vorbit de
pamant cu patima, s-a plans de faptul ca nu are pamant, pentru el fiind echivalent cu statutul
social. In opera, il surprinde oe Ion, personaj principal al romanului si pe Titu Herdelea stand
de forma despre pamant.
In acelasi sat intr-o duminica de sarbatoare, scriitorul a observat un taran iesit de la
biserica, mergand peste hotare si aplecandu-se asupra pamantului si-a apropiat fata de pamant
ca o sarutare, dar vazand ca cineva il priveste a fugit. La randul ei, scena se regaseste in
roman atunci cand Ion saruta pamanturile lui Vasile Baciu. Avand o mentalitate rigida, lumea
satului s-a confruntat cu o povste aparte o fata din sat pe nume Rodovica ramane insarcinata
cu cel mai becisnic flacau din sat. Scriitorul o identifica pe aceasta cu Ana, personaj al
romanului. Intre alte personaje regasite in lumea reala, se afla si Titu Herdelea si Zaharia
Herdelea, realizati dupa prototipul sriitorului si al tatalui acestuia.
Romanul este realizat pe baza tehnicii circulare a sferoidului, viziunea de inceput si
finala asupra drumului fiind panoramica.

Explicarea titlului
Titlul operei constituit morfologic dintr-un substantiv propriu, indica denotativ un
nume inspirat din sfintii ortodocsi. Conotativ, titlul ilustreaza numele persoanjului principal,
tipul taranului saraca pentru care pamantul inseamna demnitate, dar incapabil de a dobandi
aceststatul moral indiferent ce ar face.

Geneza titlului
Surprinzand cele 3 scene din care se inspira in opera literara, scriitorul concepe o
nuvela intitulata in final Rusinea, dupa care scrie un roman schemat intitulat Zestrea. In
forma aproape finala, acesta se transforma in Ion, roman in doua parti intitulat Blestemul
pamantului si Blestemul iubirii. Considerand insa ca personajul nu este blestemat in soarta
sa, ci cade prada propriului glas, numele final al celor doua parti este glasul pamantului si
glasul iubirii.

Tema operei
Tema operei este blestemul banului care urmareste personajul principal pe care il
schimba si il distruge, facandu-l sa renunte la dragostea vietii pentru pamant.

Tipul de narator si perspectiva narativa

Tipul de narator omniscient si omniprezent, iar perspectiva narativa este obiectiva.
Naratorul este detasat si nu se implica in faptele prezentate.

Comentarea incipitului
Incipitul prezinta locul in care se desfasoara actiunea si introduce cititorul in viata
satului ardelean. Descrierea caselor ilustreaza prin aspect si asezare, conditia sociala a
locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdealea, Glanetasu) in desfasurarea actiunii.
Crucea stramba de la marginea satului anticipeaza destinul tragic al personajelor.

Prezentarea scenei horei

Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla
la hora, in curtea lui Maxim Oprea. Aserea privitorilor reflecta relatiile sociale. Cele doua
grupuri ale barbatilor sunt determinate de partea economica. Fruntasii satului si primarul
discuta separat de tarani. Fetele neinvitate la dans privesc hora, iar mamele si babele vorbesc
despre gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti, iar intelectualii satului, preotul
Belciug si familia invatatorului Herdelea vin sa priveasca fara sa se amestece in joc.

Surprinderea evolutiei personajului literar Ion

Personajul Ion este surprins in evolutie datorita ascultarii glasului pamantului si al
iubirii. La inceput, Ion incearca sa obtina pamanturile lui Vasile Baciu, astfel Ana devina
singura cale. Relatia om-pamant arata ca dincolo de aceste aspecte se poate vorbi si de
conflictul tragic dintre om (nu intamplator taran) si o forta mai presus de calitatile individului.
In fond, destinul personajului principal nu este marcat numai de confruntarile cu semeni de-ai
lui, pe care ii domnina, cat si de relatia sa cu pamantul. Dorinta obsesiva a personajului de a
avea pamant, il face sa-si bata joc de Ana si de copilul lor. Ana ajunge sa se sinucida, iar
copilul moare de boala, dar viata lui Ion se incheie omeneste, prin intoarcerea in aceasta
matrice universala. Astfel, Ion asculta glasul pamantului, ii face curte Anei, o seduce si il
forteaza pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. Dupa ce ii distruge viata Anei prin
comportamentul lui, sinuciderea ei nu-i trezeste regrete pentru ca in Ana sauin fiul lor nu vede
decat garantia proprietatii asupra pamanturilor. Glasul iubirii il determina ca dupa ce ana
moare sa inceapa sa-i dea tarcoale Floricai, maritata cu George atunci. Astfel ca glasul iubirii
ii aduce moartea, fiind lovit de George. Fpatul ca este lovit nu este decat un instrument al
destinului, George este arestat, Florica ramane singura, iar averea lui Ion devine a bisericii.
Asadar, evolutia personajului literar Ion este surprinsa in doua etape. Prima etapa este
glasul pamantului, cand obtine averea lui Vasile Baciu prin Ana, iar a doua etapa este glasul
iubirii cand incearca sa o recupereze pe Florica, gasindu-si moartea. Astfel, personajul decade
datorita obsesiei pentru pamant, renuntand la unica lui dragoste, care in final, ii aduce
moartea.

Comentarea finalului
Finalul este reluarea incipitului parca nimic nu s-ar fi schimbat cu execeptia catorva
oameni sinsi. Astfel, finalul devine o concluzie pentru obsesia lui Ion. Toate suferintele se
pierd intr-un mod misterior. Totul se incheie cu imaginea raului Somes, exact cum a si
inceput.

Clasificarea si tipologizarea personajelor

Personajul Ion este personaj principal si este tipul taranului obsedat de pamant, dar
care evolueaza intre doua atitudini extreme in prima parte a romanului este convins ca
dragostea nu ajunge in viata, in timp ce spre final isi da seama ca degeaba ai pamant daca
persoana draga nu iti este alaturi. Astfel, personajul devine memorabil prin imaginea sa dura
si plina de forta.
Personajul Ana este un personaj secundar, dinamic, realist si este tipul femeii
nascute sub semnul nefericirii, fiind predesitnata unei existenta tragice, dar si tipul de femeie
blanda, harnica, supusa, rusinoasa si fara personalitate care devine victima flacaului interesat
numai de averea ei.
Personajul Florica este un personaj secundat, plat, pozitiv si este tipul femeii
adolescentine.
Personajul Titu Herdelea este un personaj secundar, rotund, pozitiv, autobiografic si
este tipul omului inteligent care sta departe de necazuri, dar in sinea lui stie tot ce se intampla.

Evidentierea modurilor de expunere si rolul lor

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.
Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale,
functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a
realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin stilul cenusiu (Tudor Vianu). Dialogul
sustine veridicitatea si concentrarea epica.

Registre stilistice
In roman este constata autenticitatea limbajului regional si diferenta limbajului in
functie de conditia sociala. In roman se gasesc idverse procedee artistice precum personificari,
epitete, comparatii sau hiperbole.

Concluzie
In concluzie, Ion de Liciu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv, avand toate
trasaturile acestuia.