Perioada literară

Perioada literara interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii

textelor poetice si in proza dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si
traditionaliste. Scriitori precum: Vasile Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Liviu
Rebreanu, Camil Petrescu se remarca in aceasta perioada datorita
povestirilor, nuvelelor si romanelor care au vazut lumina tiparului sub
incidenta acestor tendinte literare.

Autor
Liviu Rebreanu ramane in literatura ca un nuvelist si romancier a carui opera
se afla la granita dintre realism si modernism.
Marile evenimente sociale viata rurala sau citadina, iubire sau razboiul sunt
doar cateva teme ale operelor sale. Din sirul romanelor se desprind Ion,
Rascoala, Padurea Spanzuratilor, romane care creeaza adevarate mentalitati
sociale si tipuri umane.
In anul 1920 este publicat romanul “Ion”, roman ce a fost prefigurat de o
nuvela si un alt schelet de roman.

Ipoteza
Opera literara Ion de Liviu Rebreanu apartine genului epic, ca specie literara
este un roman social, obiectiv, apartinand realismului.

Definirea romanului
Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu
personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate cu o intriga
complicata si actiune ampla.

Definirea romanului social

Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei
comunitati.

Citat reprezentativ
“Ion este cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane si cum
procesul firesc al epicei este spre obiectivare, poate fi pus pe treapta ultima a
scarii evolutive”.
Definirea realismului
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al
19-lea a carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.

Caracteristici ale realismului

Operele surprind o realitate neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic.
Se realizaza o fresca sociala prin ilustrarea categoriilor sociale in evolutie.
personajul este reflectat cristic, in mediul existential care isi pune amprenta
asupra evolutiei lui. Tipologiile umane reflecta in special apartenenta la o
clasa sociala, distingandu-se astfel intelectul sau taranul. Tema de inspiratie
este surprinsa prin viata sociala fie in mediul citadin, al orasului, fie al satului
traditional. Se realizeaza o succinta analiza psihologica prin intermediul
monologului interior sau reflectarea framantarii personajului de catre narator.
Printre alte teme si motive literare se reflecta mostenirea si banul, in avutirea
sau confruntarea intre grupuri sociale. Limbajul este artistic deoarece imbina
mai multe registre stilistice cu scopul reflectarii veridice a spatiului si timpului
plasarii actiunilor. Reperele sp-temporale sunt bine ilustrate.
Opera, dupa marturisirile scriitorului se bazeaza pe evenimente reale. In satul
de bastina, Liviu Rebreanu a intalnit un taran pe nume Ion Pop al Glanetasului
care i-a vorbit de pamant cu patima, s-a plans de faptul ca nu are pamant,
pentru el fiind echivalent cu statutul social. In opera, il surprinde pe Ion,
personaj principal al romanului si pe Titu Herdelea stand de forma despre
pamant.
In acelasi sat intr-o duminica de sarbatoare, scriitorul a observat un taran iesit
de la biserica, mergand peste hotare si aplecandu-se asupra pamantului si-a
apropiat fata de pamant ca o sarutare, dar vazand ca cineva il priveste a fugit.
La randul ei, scena se regaseste in roman atunci cand Ion saruta pamanturile
lui Vasile Baciu. Avand o mentalitate rigida, lumea satului s-a confruntat cu o
povste aparte o fata din sat pe nume Rodovica ramane insarcinata cu “cel mai
becisnic flacau din sat”. Scriitorul o identifica pe aceasta cu Ana, personaj al
romanului. Intre alte personaje regasite in lumea reala, se afla si Titu
Herdelea si Zaharia Herdelea, realizati dupa prototipul sriitorului si al tatalui
acestuia.
Romanul este realizat pe baza tehnicii circulare a sferoidului, viziunea de
inceput si finala asupra drumului fiind panoramica.

Explicarea titlului
Titlul operei constituit morfologic dintr-un substantiv propriu, indica denotativ
un nume inspirat din sfintii ortodocsi. Conotativ, titlul ilustreaza numele
persoanjului principal, tipul taranului sarac pentru care pamantul inseamna
demnitate, dar incapabil de a dobandi acest statut moral indiferent ce ar face.

Geneza titlului
Surprinzand cele 3 scene din care se inspira in opera literara, scriitorul
concepe o nuvela intitulata in final “Rusinea”, dupa care scrie un roman
schemat intitulat “Zestrea”. In forma aproape finala, acesta se transforma in
“Ion”, roman in doua parti intitulat “Blestemul pamantului” si “Blestemul iubirii”.
Considerand insa ca personajul nu este blestemat in soarta sa, ci cade prada
propriului glas, numele final al celor doua parti este glasul pamantului si glasul
iubirii.

Tema operei
Tema operei este blestemul banului care urmareste personajul principal pe
care il schimba si il distruge, facandu-l sa renunte la dragostea vietii pentru
pamant.

Tipul de narator si perspectiva narativa

Tipul de narator omniscient si omniprezent, iar perspectiva narativa este
obiectiva. Naratorul este detasat si nu se implica in faptele prezentate.

Comentarea incipitului
Incipitul prezinta locul in care se desfasoara actiunea si introduce cititorul in
viata satului ardelean. Descrierea caselor ilustreaza prin aspect si asezare,
conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea,
Glanetasul) in desfasurarea actiunii. Crucea stramba de la marginea satului
anticipeaza destinul tragic al personajelor.

Prezentarea scenei horei

Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas
se afla la hora, in curtea lui Maxim Oprea. Asezarea privitorilor reflecta relatiile
sociale. Cele doua grupuri ale barbatilor sunt determinate de partea
economica. Fruntasii satului si primarul discuta separat de tarani. Fetele
neinvitate la dans privesc hora, iar mamele si babele vorbesc despre
gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti, iar intelectualii satului,
preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea vin sa priveasca fara sa se
amestece in joc.

Surprinderea evolutiei personajului literar Ion

Personajul Ion este surprins in evolutie datorita ascultarii glasului pamantului
si al iubirii. La inceput, Ion incearca sa obtina pamanturile lui Vasile Baciu,
astfel Ana devina singura cale. Relatia om-pamant arata ca dincolo de aceste
aspecte se poate vorbi si de conflictul tragic dintre om (nu intamplator taran) si
o forta mai presus de calitatile individului. In fond, destinul personajului
principal nu este marcat numai de confruntarile cu semeni de-ai lui, pe care ii
domina, cat si de relatia sa cu pamantul. Dorinta obsesiva a personajului de a
avea pamant, il face sa-si bata joc de Ana si de copilul lor. Ana ajunge sa se
sinucida, iar copilul moare de boala, dar viata lui Ion se incheie omeneste,
prin intoarcerea in aceasta matrice universala. Astfel, Ion asculta glasul
pamantului, ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe Vasile Baciu sa
accepte casatoria. Dupa ce ii distruge viata Anei prin comportamentul lui,
sinuciderea ei nu-i trezeste regrete pentru ca in Ana sau in fiul lor nu vede
decat garantia proprietatii asupra pamanturilor. Glasul iubirii il determina ca
dupa ce ana moare sa inceapa sa-i dea tarcoale Floricai, maritata cu George
atunci. Astfel ca glasul iubirii ii aduce moartea, fiind lovit de George. Faptul ca
este lovit nu este decat un instrument al destinului, George este arestat,
Florica ramane singura, iar averea lui Ion devine a bisericii.
Asadar, evolutia personajului literar Ion este surprinsa in doua etape. Prima
etapa este glasul pamantului, cand obtine averea lui Vasile Baciu prin Ana, iar
a doua etapa este glasul iubirii cand incearca sa o recupereze pe Florica,
gasindu-si moartea. Astfel, personajul decade datorita obsesiei pentru
pamant, renuntand la unica lui dragoste, care in final, ii aduce moartea.

Evidentierea destinului personajului Titu Herdelea

Titu Herdelea este fiul sotilor Herdelea (Maria si Zaharia) mai avand inca doua
surori Ghighi si Laura. Titu este un personaj complex, ii place sa studieze
oamenii pentru a vedea reactiile lor, insa fara a face rau cuiva. A avut pentru o
vreme o aventura cu Roza Lang, sotia unui invatator. El scrie poezii si citeste
foarte multe carti si ziare de la preotul Belciug. Mai tarziu, lucreaza la un notar
indemnat de parintii lui ca sa nu stea degeaba. Notarul si familia acestuia il
trateaza cu respect pentru faptul ca scrie versuri. In aceasta perioada,
afectiunea pentru Roza Lang scade, ajungand sa o uite. Sta un timp acsa,
facand niste afaceri. Dupa ce nu mai suporta sa stea acasa in urma faptelor
tatalui sau de a vota pe Bela Beck, pleaca din nou sa lucreze la notar, unde
fiica acestuia se indragosteste de el, in timp ce el incepe sa simta ceva pentru
Virginia Gherman. De la inceputul romanului, pana la sfarsitul acestuia cand
pleaca din Romania, el socheaza prin complexitatea comportmenului sau.

Comentarea finalului
Finalul este reluarea incipitului “parca nimic nu s-ar fi schimbat” cu exceptia
catorva oameni. Astfel, finalul devine o concluzie pentru obsesia lui Ion. Toate
suferintele se pierd intr-un mod misterios. Totul se incheie cu imaginea raului
Somes, exact cum a si inceput.

Clasificarea si tipologizarea personajelor

Personajul “Ion” este personaj principal si este tipul taranului obsedat de
pamant, dar care evolueaza intre doua atitudini extreme in prima parte a
romanului este convins ca dragostea nu ajunge in viata, in timp ce spre final
isi da seama ca degeaba ai pamant daca persoana draga nu iti este alaturi.
Astfel, personajul devine memorabil prin imaginea sa dura si plina de
forta. (citește Caracterizarea personajului literar Ion)
Personajul “Ana” este un personaj secundar, dinamic, realist si este tipul
femeii nascute sub semnul nefericirii, fiind predestinata unei existente tragice,
dar si tipul de femeie blanda, harnica, supusa, rusinoasa si fara personalitate
care devine victima flacaului interesat numai de averea ei.
Personajul “Florica” este un personaj secundar, plat, pozitiv si este tipul femeii
adolescentine.
Personajul “Titu Herdelea” este un personaj secundar, rotund, pozitiv,
autobiografic si este tipul omului inteligent care sta departe de necazuri, dar in
sinea lui stie tot ce se intampla.

Evidentierea modurilor de expunere si rolul lor

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.
Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor
spatiale si temporale, functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva
isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor
subiectivitatii, prin “stilul cenusiu” (Tudor Vianu). Dialogul sustine veridicitatea
si concentrarea epica.
Registre stilistice
In roman este constatata autenticitatea limbajului regional si diferenta
limbajului in functie de conditia sociala. In roman se gasesc diverse procedee
artistice precum personificari, epitete, comparatii sau hiperbole.

Concluzie
In concluzie, “Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv,
avand toate trasaturile acestuia.