DEFINITIE

Romanul este specie a genului epic, in proza, cu o actiune mai

complexa si mai ampla decat a celorlaltor specii, desfasurata pe mai multe
planuri, cu personaje numeroase si intriga complicata.

CONTEXTUL OPEREI
Liviu Rebreanu, prozator si jurnalist, este considerat unul dintre cei
mai mari romancieri romani, maestru al prozei realiste prin romane ca
,,Ion” (1920) si ,,Rascoala” (1932). A abordat de asemnea si romanul
psihologic - ,,Padurea Spanzuratilor”, dar si romanul fantastic - ,,Adam si
Eva”.
,,Ion”, este o capodopera literara, fiind primul roman obiectiv din
literatura noastra care infatiseaza satul romanesc intr-o maniera
realista. Cartea a cunoscut un lung si complicat proces de elaborare,
trecand prin doua vaste manuscrise - ,,zestrea” si ,,rusinea”, care durat 7
ani, dupa cum insusi autorul specifica in finalul romanului - martie 1913,
iulie 1920.
Actiunea are in prim-plan povestea unui taran sarac care face rost
de parmant printr-o casatorie interesata, fapt care are urmari tragice.
Romanul surpinde numeroase persoanje prin episoade semnificative
pentru destinul lor (Ana, Vasilie Baciu, invatatorul Herdelea, preotul
Belciug, si alte personaje ce apar in plan secundar).

VIZIUNEA DESPRE LUME

,,Ion” face parte, alaturi de ,,Rascoala”, dintr-o triologie pe tema
pamantului si a conditiei taranului surprinsa in toata complexitatea sa.
Pentru Liviu Rebreanu, literatura este ,,creatie de oameni si de
viata”, iar romanul trebuie sa se indrepte catre un realism al esentelor.

SURSELE DE INSPIRATIE
In conturarea personajului principal al romanului, dar si a actiunii in
intregime, autorul s-a inspirat din diverse locuri pentru a completa cat
mai bine totul propus.
Astfel, sursele care l-au ajutat au fost: nuvele ce prezinta conflicte
dramatice specifice lumii satului (,,Rafuiala”); discutia purtata cu un taran
pe nume Ion Boldijar al Glanetasului - un tanar iscusit si vrednic,
impovarat si dezamagit de faptul ca nu are pamant; o scena surprinsa de
autor, o intamplare reala a carei desfasurare a fost dezvaluita de el insusi
intr-o conferinta din 1932 - intr-o zi de inceput de primavara, cand Liviu
Rebreanu iesise cu pusca la vanatoare de porumbei, a zarit un taran
imbracat in haine de sarbatoare sarutandu-si pamantul ca o iubita; o
intamplare povestita de sora prozatorului, Livia, despre o fata pe nume
Rodovica - aceasta din urma era bogata, ramasa insarcinata cu un flacau
sarac si batuta crunt de tatal sau, un taran instarit si vaduv; precum si
amintirile autorului, copil fiind, despre mentalitatea si obiceiurile
taranilor si despre viata lor complicata si complexa, din timpul stapanirii
Austro-Ungare.

TEMA
Temele centrale, pamantul si dragostea, creeaza imaginea satului
transilvanean la inceputul secolului al XX-lea, prezentant lupta apriga
pentru pamant intr-o societate in care statutul era dat de avere, fapt ce
justifica actiunile protagonistului - Ion Pop al Glanetasului, un taran sarac,
surprins chiar de la inceputul romanului in situatia de a alege intre
dragostea pentru o fata de aceeasi conditie sociala cu el si o casatorie
dorita doar pentru pamantul pe care l-ar putea obtine.
Viata la sat, familia si problema nationala sunt, de asemenea, teme
importante ce intregesc intregul peisaj epic.

TITLUL
Titlul, aparent simplu, este elocvent pentru evolutia protagonistului.
Personaj eponim, Ion, are o mentalitate specifica clasei taranesti, dar si a
societatii in care traieste, fiind o figura reprezentativa a vremii.
In caracterizarea lui Ion apar aspecte ale tipologiei taranului: nevoia
si dragostea de pamant, saracia, aspiratia catre un trai pe care il vede
neceser, un stil de viata specific - conturat, de exemplu, in secvente
precum hora, cositul, nunta si altele.
Secventa cositului din al doilea capitol are in prim-plan dragostea
eroului pentru pamant. Caracterizarea directa a naratorului este
lamuritoare: ,,Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil… trebuie sa
aiba pamant mult, trebuie!”. In acest context, Ion se hotaraste sa
renunte la Florica si sa se casatoreasca cu Ana, fata lui Vasile Baciu, unul
dintre cei mai instariti oameni din satul Pripas. Actiunea romanului incepe
la hora de duminica, la care Ion o invita pe Ana la dans, starnind astfel
mania tatalui fetei, datorata faptului ca acesta banuia intentiile lui Ion.
Ca sa-l oblige pe viitorul socru sa accepte casatoria, Ion o lasa insarcinata
pe Ana, dar, dupa nunta primeste doar o parte din pamanturi.
Dupa ce obtine ceea ce a dorit, Ion incearca sa refaca relatia sa cu
Florica, starnind un conflict puternic cu George - situand-o pe Ana victima
intre cei doi barbati, care ajunge sa se termine tragic, prin moartea
protagonistului, acum pamanturile sale ajungand in proprietatea bisericii.
Prin fatele savarsite de eroul operei, naratorul contureaza tipologia
arivistului sau a parvenitului. Trasaturile specifice in acest caz sunt:
dorinta puternica cu care isi urmareste scopul, brutalitatea fata de
ceilalti, si mai ales fata de Ana - cruzimea personajului reiese mai ales din
modul de a se comporta cu sotia lui pe care nu o doreste, dar de pe urma
careia vrea sa traga foloase, dupa casatorie devenind indiferent si brutal
cu aceasta.
Dragostea pentru pamant depaseste masura comuna, ca si dragostea
pentru Florica. Personajul este stapanit de ele si intra in conflict cu
ceilalti. Aceasta intensitate a trairii reiese si din scena sarutarii
pamantului, care il atrage ,,ca bratele unei iubite patimase”.

PERSPECTIVA NARATIVA
Naratorul omniscient si omniprezent, demiurg, netru, impersonal si
obiectiv prezinta drame umane fara a formula sentinte sau judecati de
valoare.
Naratiunea se face la persoana a III-a, focalizare 0, viziune din
darat, heterodiegetica.

STRUCTURA COMPOZITIONALA
Structural compozitional in 13 capitole, romanul ,,Ion” prezinta un
discurs narativ organizat pe doua planuri:
• unul urmareste destinul taranilor;
• celalalt reliefeaza momente din existenta intelectualilor.
Personajele participante la actiune sunt tipuri sociale si morale. In
prim-plan se afla tipologia taranului (Ion, Ana, Vasile Baciu, etc.), insa
importanta este si tipologia intelectualitatii rurarle, reprezentata de
invatatorul Herdelea si preotul Belciug.

SIMETRIA
 La realizarea structurii simetrice a romanului contribuie mai multe
elemente de compozitie, precum: titlurile semnificative ale celor doua
parti (,,Glasul pamantului” si ,,Glasul iubirii”) - ambele prezentand cate o
dominanta sufleteasca a protagonistului in scurta sa existenta, primul
fiind mereu prezent; titlurile capitolelor ,,Inceputul” si ,,Sfarsitul” -
sugerand bucla temporala in care se inscrie actiunea; imaginile initiale si
finale care descriu drumul spre si dinspre satul Pripas - daca la inceput
soseaua vine, sugerand astfel introducerea in actiune, in final ea se pierde
odata cu plecarea invatatorului Herdelea, lasand loc unei noi generatii.
Hora este un alt elemet de compozitie care deschide si inchide romanul
avand de fiecare data o alta semnificatie - daca in primul capitol la hora
din curtea Tudosiei participa aproape toate personajele, in final se
sugereaza ca daca unii s-au stins, altii le-au luat locul, iar timpul
necrutator acopera totul.
Romanul prezinta eternul ciclu al existentei rurale care odata
incheiat pentru un invidiv continua pentru altii asemenea unui fluviu fara
sfarsit.

CONCLUZIE
Roman al lumii rurale de altadata, ,,Ion” de Liviu Rebreanu ramane
tulburator prin cuplul tragic situat in centrul lui.