Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
i a
Buletin lec þ
C o9 6 - 2 0 0 3
informativ
1 2
19
3-4
1996
1 2 3
1997
IROVAL
Institutul Român de
Cercetãri în Evaluare
Calea Plevnei 46-48
sector 1 - Bucureºti
Tel/Fax.: 311 27 82
©2003Versiune electronic ã realizat ã de Tel: 315 65 05; 315 65 64
E-mail: iroval@anevar.ro
1999 1998 1997
2
3
4
1998
1
3
1999
1
4
2
5 6 1
2000
1999
2 3-4 5-6
2000
2
2-3
7-8
2003
4
9-10
3-4
2003 2002
1
1
ANEVAR
ASOCIATIA NATIONALA A EVALUATORILOR DIN ROMANIA
B-dul Iancu de Hunedoara nr. 48, Bucureşti, Sector 1, Tel: 633.21.71, Fax: 212.03.6
Buletin
INFORMATIV
Nr. 1/I-1996 Editat de Institutul Român de Cercetare în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
CUPRINS
Cuvânt înainte
Înfiinţarea Institutului Român
de Cercetare................................................... 1 Ing. Gheorghe Bădescu
Preşedinte executiv ANEVAR
acest fel considerăm ca vom cunoaşte mai bine În 1996 ANEVAR va continua sa acorde asistenta în
realităţile din teritoriu şi vom contribui la întărirea Republica Moldova prin organizarea de cursuri de
prestigiului centrelor teritoriale în rândul comunităţii formare evaluatori şi constituirea unei Asociaţii a
profesionale din judeţ. Evaluatorilor.
În domeniul profesional anul 1996 va fi anul
adoptării şi aplicării standardelor profesionale în •••
domeniul evaluării. Aceste documente elaborate în
coordonarea şi sub autoritatea Institutului Roman de
Cercetare în Evaluare (IROVAL) vor fi discutate şi
aprobate în 1996 aliniindu-ne astfel şi la cerinţele Activitatea internaţională a
organizaţiilor europene şi internaţionale din care face ASOCIAŢIEI NAŢIONALE A
parte şi ANEVAR
În domeniul formării, instruirii şi EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
perfecţionării profesionale, ANEVAR va organiza în
1996 o serie de seminarii profesionale destinate Ing. C-tin Coţovanu
exclusiv membrilor ANEVAR Materialele de curs şi SecretarANEVAR
susţinerea seminariilor vor fi asigurate de IROVAL.
ANEVAR va continua sprijinirea cursurilor Asociaţia Naţionala a Evaluatorilor din
postuniversitare de formare evaluatori prin lectori şi România a luat fiinţă la începutul anului 1992 când
suport de curs şi va organiza cursuri de instruire România începuse sa se confrunte cu problemele
specializate. perioadei de tranziţie la economia de piaţă, la fel ca şi
În domeniul etic ANEVAR va finaliza celelalte tari din Europa Centrala şi de Est, care au avut
regulamentele de funcţionare a comisiilor de o economie de comandă.
investigaţii şi disciplina şi va urmări aplicarea lor la Similitudinea problemelor şi mai ales
nivelul centrelor teritoriale. desfăşurarea procesului de privatizare a făcut ca în anii
În domeniul relaţiilor cu alte organizaţii 1992-1993 în toate aceste ţari să se formeze asociaţii
profesionale ANEVAR va urmări în continuare profesionale ale evaluatorilor.
întărirea relaţiilor cu principalele asociaţii profesionale Relaţiile ANEVAR cu aceste noi asociaţii
de profil şi anume: profesionale şi cu asociaţiile din tarile Europei
Occidentale s-au stabilit în principal prin intermediul
– Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor asociaţiei europene numită Grupul European al
Autorizaţi (CECCAR); Evaluatorilor de Active - The European Group of
– Corpul Experţilor Tehnici (CET); Valuers of Fixed Assets ('TEGOVOFA) şi în mod
– Asociaţia Română de Marketing deosebit prin intermediul Asociaţiei Regale a
(AROMAR); Evaluatorilor din Anglia - Royal Institute of Chartered
– Asociaţia Consultanţilor în Management din Surveyors (RICS), care are o poziţie marcantă în
România (AMCOR); asociaţia europeană.
– Asociaţia Româna a Agenţiilor Imobiliare În septembrie 1993 TEGOVOFA a organizat
(ARAI); la Praga o conferinţă europeana a evaluatorilor din estul
– Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori şi vestul Europei. Din România a participat o delegaţie
Mobiliare (ANSVM) ce a reprezentat ANEVAR ANP, FPP, FPS, firme de
În 1996 ANEVAR va întreprinde acţiuni de evaluare.
cooperare cu instituţiile de învăţământ superior în ANEVAR a stabilit strânse relaţii de
domeniul instruirii profesionale dar în special în colaborare cu Asociaţia Regală a Evaluatorilor din
domeniul cercetării ştiinţifice de profil. Anglia, cu Institutul de Evaluări Imobiliare din Franţa,
ANEVAR va continua colaborarea cu cu asociaţiile din Germania. Spania, Italia, Olanda,
instituţiile interesate în domeniul evaluării şi anume Norvegia, precum şi asociaţiile nou formate din
Fondul Proprietăţii de Stat, Fondurile Proprietăţii Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Rusia.
Private, Agenţia Naţională de Privatizare, Bursa de În anul 1994, ANE$AR a devenit membru
Valori, Băncile comerciale şi de investiţii. asociat la TEGOVOFA în urma unui audit realizat de
În domeniul relaţiilor internaţionale Institutul Scoţian al Experţilor Contabili, cea mai veche
ANEVAR va continua să aibă un rol activ în cadrul asociaţie profesională de profil din Europa.
asociaţiei europene TEGOVOFA şi în al asociaţiei Prin intermediul TEGOVOFA a fost stabilită
internaţionale IVSC. În 1996 vor avea loc două legătură cu Comitetul internaţional pentru Standarde de
evenimente importante şi anume: Evaluare - International Valuation Standards
– Conferinţa mondială a evaluatorilor - în Committee (IVSC), care este o organizaţie la nivel
Polonia în perioada 9-11 octombrie. global recunoscută în sistemul Organizaţiei Naţiunilor
– Şedinţele asociaţiilor TEGOVOFA şi IVSC Unite şi care se ocupa cu elaborarea şi aplicarea
Sofia în perioada 28-29 martie. standardelor profesionale şi etice în evaluarea
proprietăţilor şi afacerilor.
0 1 2 3
CENTRUL TERITORIAL BIHOR
Preşedinte: Gug Pavel
Str. Cetăţii Nr 18; Tel: 069-416361 – Oradea
53 EVAL CONSULTING S.R.L. STR. EROFTE GRIGORE NR.1 059-14.52.33
Grupul: INTELECT S.R.L. STR. MOLDOVEI NR.17; BLOC AN50, ET.2; 059-11.20.64
54
ROM SERV PREST S.R.L. AP.6
55 PROIECT BIHOR SA. STR. 1 DECEMBRIE NR.10 059-41.53.50
CENTRUL TERITORIAL BRASOV
Preşedinte: Olaru Ion
Str. Nicolae Iorga nr.2; Tel.:068-119462 – Braşov
56 ELECTROPRECIZIA S.A. STR. PARCULUI NR. 16 066-27.05.83
57 INSTITUTUL NAŢIONAL AL LEMNULUI S.A. – Sucursala BraşovSTR. CLOSCA NR.15 068-11.48.61
58 MAXIMUM S.R.L. STR. LUNGA NR. 135 068-15.25.04
59 RE-EVAL S.R.L. BD. VICTORIEI NR.12 068-11.96.90
CENTRUL TERITORIAL BRAILA
Preşedinte: Anastasiu Pavel
B-dul Alexandru Ioan Cuza nr.1; Tel.: 039-632535 – Brăila
60 CEPROHART SA. BD. ALEXANDRU IOAN CUZA NR.3 039-63.41.41
CENTRUL TERITORIAL CLUJ
Preşedinte: Crivii Adrian
Str. Maiakorski nr. 57; Tel.: 064-438034 – Cluj Napoca
61 VALROM CONSULTING S.R.L. - Năsăud STIR. MIHAI EMINESCU NR.3A 063-36.21.26
62 DARIAN CONSULTING & PUBLICITATE S.R.L. STR. OBSERVATORULUI NR.146118 064-43.00.34
CENTRUL TERITORIAL CONSTANTA
Preşedinte: Grigore Lucia
B-dul Mamaia nr.36-bis; Tel.: 041-615138 - Constanta
AGROSERVICE S.A. STR. REVOLUTIEI DIN 22 DEC.1989 NR.17- 041-61.34.06
63
19
ConsPerfect S.R.L. BD. TOMIS NR.299; BLOC 3B; SC.A; AP.27 041-76.29.05
64
65 MANAGEMENT CONSULTING S.R.L. BD. TOMIS NR.86 041-61.40.48
66 MANAGERIAL CONSULTING S.R.L. STR. FARULUI NR.32 041-63.70.61
67 PROMEDAS MAMAIA SRL – Mamaia VILA 25, COD 8741 041-83.16.52
68 DOROS 7 Co. S.N.C. - Tulcea STR. PACII; BLOC S4; SC.B; AP.7 040-51.47.42
CENTRUL TERITORIAL IASI
Preşedinte: Pralea Petru
Str. Sf. Lazăr nr. 4; Tel.: 032-210240 – Iaşi
69 HABITAT PROIECT S.A. BD. COPOU NR. 4 032-14.45.11
70 INTERCONSUL S.R.L. STR. SF. LAZAR NR. 4 032-21.02.29
71 PECO S.A. STR. YUGRAVI NR. 24 032-14.27.80
CENTRUL TERITORIAL MARAMUREŞ
Preşedinte: Bentu Gheorghe
B-dul Unirii nr.16; Tel.: 062-436934 – Baia Mare
72 ROMCONST CONSULTING S.R.L. BD. UNIRII NR. 16/27 062-43.69.34
CENTRUL TERITORIAL MUREŞ
Preşedinte: Stanciu Silviu
Str. Tineretului nr.17; Tel.: 065-164368 – Tg. Mureş
73 BUSINESS FOUNDATION MUREŞ STR. GHEORGHE DOJA NR. 36 065-16.96.00
CENTRUL TERITORIAL NEAMŢ
Preşedinte: Isachievici Florin
B-dul Republicii nr. 17; Tel.: 033-218587 – Piatra Neamţ
74 CASA AFACERILOR S.A. STR. REPUBLICII NR.17 033-21.85.87
CENTRUL TERITORIAL TIMIŞ
Preşedinte: Toma Nicolae
Str. Paris nr. 2; Tel.: 056-190573
75 CONSULTIM S.A: STR. GHEORGHE LAZAR NR.26 056-12.38.81
76 UNIVERSUL S.R.L. STR. COZIA NR.50 056-16.81.17
Buletin
INFORMATIV
NR. 2/II - 1996 Editat de Institutul Român de Cercetări în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
CUPRINS Introducere
1
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
■ TEME DE ACTUALITATE
Metode de evaluare a strategiilor
întreprinderii şi conexiunile cu rata
rentabilităţii financiare
dr. ec. Robu Vasile
• "în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauză şi Valoarea de utilizare continuă este valoarea
prudent” presupune că atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul, pentru o exploatare verificată a proprietăţilor. Ea include
sunt informaţi în mod rezonabil despre natura şi valoarea suplimentară asociată cu continuitatea afacerii,
caracteristicile proprietăţii, utilizarea ei în prezent şi adică acea creştere intangibilă a valorii unei afaceri care
potenţială, precum şi despre situaţia pieţei la data este produsă de ansamblul format din teren, clădiri, forţa
evaluării. Se presupune că fiecare parte îşi apără interesele de muncă, echipamente şi operarea pe piaţă.
în cunoştinţă de cauză şi prudent, pentru a obţine cel mai Estimarea valorii de utilizare continuă se
bun preţ în cadrul tranzacţiei. Prudenţa se estimează prin recomandă pentru hoteluri şi moteluri, restaurante, piste de
referirea la situaţia pieţei la data evaluării, fără a beneficia bowling, întreprinderi industriale, magazine, centre
de cunoştinţele obţinute la o dată ulterioară. Nu poate fi comerciale şi alte proprietăţi similare.
considerat ca imprudent un vânzător ce vinde o proprietate
pe o piaţă cu preţuri în cădere, la un preţ mai mic decât VALOAREA DE INVESTIŢIE
nivelele anterioare. În asemenea cazuri, la fel ca în alte Valoarea de investiţie reprezintă valoarea unei
situaţii de vânzare-cumpărare pe pieţe cu preţuri în anumite investiţii fată de un anume investitor, bazată pe
schimbare, un vânzător sau un cumpărător prudent va cerinţele lui de investiţie. În contrast cu valoarea de piaţă,
acţiona în concordanţă cu cele mai bune informaţii despre valoarea de investiţie este valoarea pentru un individ şi nu
piaţă, disponibile în acel moment. valoarea pe piaţă. Valoarea de investiţie reflectă relaţia
• "şi fără constrângeri" stabileşte că fiecare parte este subiectivă între un anume investitor şi o investiţie dată.
motivată să intre în tranzacţie, dar nici una nu este forţată Dacă se exprimă într-o unitate monetară, valoarea de
sau constrânsă să o încheie. investiţie este preţul pe care un investitor l-ar plăti pentru o
Dicţionarul de Evaluare a Proprietăţilor investiţie în virtutea capacităţii sale de a percepe acea
Imobiliare ediţia II-a, editat de Institutul de Evaluare investiţie.
(Asociaţia Americană a Evaluatorilor de Proprietăţi
Imobiliare) formulează următoarea definiţie a valorii de VALOAREA DE ASIGURARE
piaţă: “Preţul cel mai probabil la o anumită dată, în bani Valoarea de asigurare este fundamentată de
lichizi sau în condiţii echivalente, pentru care nişte costul de înlocuire şi/sau de costul de reproducere a
drepturi de proprietate s-ar vinde după o publicitate bunurilor fizice ce sunt supuse pierderii datorate unor
rezonabilă pe o piaţă competitivă sub toate condiţiile întâmplări. Valoarea de asigurare este acea parte din
cerute de o vânzare corectă, în care vânzătorul şi valoarea unei proprietăţi imobiliare care este recunoscută
cumpărătorul au acţionat prudent, în cunoştinţă de cauză şi de prevederile unei poliţe de asigurare aplicabile. Această
în interes propriu şi presupunând că nu au existat presiuni valoare este uneori supusă reglementărilor legale.
de a încheia tranzacţia”:
ALTE VALORI
VALOAREA DE UTILIZARE Valoarea de schimb (intrinsecă) este valoarea
Valoarea de utilizare reprezintă valoarea ne care unei proprietăţi pentru un investitor în general; ea se
o anumită proprietate o are pentru o anumită utilizare. deosebeşte de valoarea de investiţie care se referă la un
Valoarea de utilizare se fixează pe valoarea cu care o investitor individualizat.
proprietate imobiliară contribuie la întreprinderea Valoarea de lichidare este dată de cel mai
(afacerea) din componenţa căreia face parte, fără a lua în probabil preţ care se poate obţine pentru o proprietate, în
considerare cea mai bună utilizare a proprietăţii sau suma următoarele condiţii: (1) vânzarea se va face într-o
ce poate fi obţinută prin vânzare. Valoarea de utilizare perioadă limitată sever, specificată de client; (2) condiţiile
depinde de administrarea proprietăţii şi de condiţiile reale ale pieţei sunt cele curente; (3) cumpărătorul
externe. De exemplu, o fabrică proiectată pentru o anumită acţionează prudent şi în cunoştinţă de cauză; (4)
tehnologie poate avea o anumită valoare de utilizare vânzătorul este obligat să vândă; (5) cumpărătorul este
înainte de schimbarea tehnologiei şi o altă valoare de motivat fără interese speciale; (6) se consideră că
utilizare după schimbarea tehnologiei. Valoarea de cumpărătorul acţionează în cel mai bun interes al său; (7)
utilizare se va estima în evaluarea proprietăţilor în scopul se permite numai un marketing limitat în timp şi efort; (8)
fuziunii, preluării sau emiterii de valori mobiliare. plata se face cash; (9) preţul nu este influenţat de
În evaluarea unor tipuri de proprietăţi care de aranjamente financiare speciale sau facilităţi sau de cineva
obicei nu se vând sau nu se închiriază, devine dificil să se interesat în vânzare.
decidă ce este mai adecvat să se evalueze: valoarea de
piaţă sau valoarea de utilizare. Asemenea proprietăţi •••
imobiliare se numesc proprietăţi cu piaţă limitată şi sunt
proprietăţi care au relativ puţini cumpărători la un anumit Bibliografie:
moment dat. Paul Bran - Economia Valorii
Exemple de asemenea proprietăţi de piaţă N. Georgescu Rongen - Legea entropiei şi procesele economice
Ed. Politica, Bucuresti, 1972
limitată sunt: fabrici mari, proprietăţi în apropierea căii
ferate, proprietăţi cu activităţi de cercetare-dezvoltare.
Multe asemenea proprietăţi au structuri unicat, materiale
de construcţii speciale sau au un design ce restrânge
utilizarea numai pentru destinaţia iniţială.
Nr.
SOCIETATEA COMERCIALÂ ADRESA TELEFON
crt.
1. A CONSULTING S.A. - Piatra Neamţ Str. Alexandru Lăpuşneanu nr. 32 032-232-173
2. IPROLAM S.A. - Bucureşti Str. Negustori nr. 23-25 615-8739
3. PROSOFT S.R.L. - Constanţa Str. Artileriei nr. 10 041-635-615
4. SEDIVARCONT S.R.L. - Tg. Mureş Str. Tineretului nr. 1, ap. 1 065-164-368
5. ROM CONSULTING CO. S.R.L. - Bucureşti Str. Doamnei nr. 14-16 615-0890
6. NICOLIS S.R.L. – Braşov Str. Eftimie Murgu nr. 8, B1. D2, A.8 068-114-648
7. Societatea Generală a Experţilor Tehnici S.A. Str. Ilfov nr. 1 210-5862
8. Banca Română de Dezvoltare - Bucureşti Str. Doamnei nr.4 615-8909
9. COMPROIECT S.A. - Bucureşti Str. Calea Victoriei nr. 126 650-6015
10. INTEC S.A. - Bucureşti Str. Olteniţei nr. 105 330-5040
11. MONDOPLUS S.R.L. - Piteşti Str. Fr. Goleşti, B1. 57b, Ap. 10 048-219-050
12. PENTA CONSULTING S.R.L. - Bucureşti Str. Slt. Stănescu Gheorghe nr. 5 250-5909
13. PROEXPERT S.A. - Oradea Str. Calea Mareşal Averescu nr. 13/5 059-416-068
14. Romasdar Agribusiness Consultants S.A. - Buc. Str. Regina Maria, Bl. 1 311-2334
15. TGH S.R.L. - Iaşi Str. Păcurari nr. 22 032-213-810
16. Tehnic Expert Company 2000 S.R.L. - Bucureşti Str. Crişana nr. 23 635-1496
17. 3U S.R.L. - Bucureşti Str. Gura Vadului nr. l 630-5866
18. VALOR S.A. - Bucureşti Str. intr. Horbotei nr. 8 240-1420
CENTRUL TERITORIAL BOTOŞANi: B-dul Mihai Eminescu nr. 2A 031-5 I7-172
Preşedinte: \ing. Cosma Dorinel
19. XANDOR S.R.L. - Botoşani B-dul Mihai Eminescu nr.64 031-525-039
•••
Buletin
INFORMATIV
NR. 3+4/III+IV - 1996 Editat de Institutul Român de Cercetări în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
AMORTIZAREA ACTUALĂ A MIJLOACELOR FIXE
CUPRINS şi
TENDINŢA DE DECAPITALIZARE A
ÎNTREPRINDERILOR
AMORTIZAREA ACTUALĂ A
MIJLOACELOR FIXE ŞI TENDINŢA
ÎNTREPRINDERILOR .......................... 1
Ing. C-tin Coţovaan
Director S.C. “ CMF EXPERT” S.A. Bucureşti
SecretarANEVAR
TEME DE ACTUALITATE
Metode de evaluare a
strategiilor întreprinderii I. GENERALITĂŢI
şi conexiunile cu rata ◙ Mijloacele fixe (în România precum şi în toate ţările
rentabilităţii financiare ........................... 11 dezvoltate economic) sunt definite ca fiind bunuri, rezultate ale
activităţii umane, care au o perioadă mai îndelungată de utilizare,
participând la mai multe cicluri de producţie (dicţionar: "Bun, s.n. –
INFLUENŢA PĂRŢILOR COMUNE Ceea ce este util societăţii sau indivizilor, pentru a le asigura
ASUPRA PREŢULUI PE M.P. DE bunăstarea, avere, bogăţie; element al patrimoniului unei persoane
SPAŢIU COMERCIAL SITUAT LA
- care poate consta dintr-un lucru sau un drept.").
PARTERUL BLOCURILOR DE
LOCUIT ......................................................... 12 Legea amortizării capitalului imobilizat (Legea
nr.15/24.03.1994, aplicată retroactiv de la data de 01.01.1994,
justificat prin faptul că amortizarea se reglează anual), concretizează
AGENDA ANEVAR ............................ 13 condiţiile de încadrare a unui bun ca mijloc fix, astfel:
- durata normală de utilizare să depăşească un an,
- valoarea de intrare să fie mai mare de 200 mii lei
CODUL DEONTOLOGIC AL Specific mijloacelor fixe este faptul că acestea îşi transferă
PROFESIEI DE EVALUATOR ........ 15 valoarea asupra produselor la realizarea cărora contribuie, iar în
acest context se depreciază (se uzează).
Dacă acordăm credibilitate informaţiei potrivit căreia
DICŢIONAR DE TERMENI proprietăţile imobiliare (terenuri şi imobile) reprezintă peste 70%
UTILIZAŢI ÎN EVALUARE.............. 15 din avuţia mondială, atunci considerăm că poate fi acceptată şi
deducţia că mijloacele fixe (care înglobează clădirile, construcţiile,
maşinile, utilajele, instalaţiile, unele accesorii şi obiecte) nu pot
NOUTĂŢI BIBLIOGRAFICE reprezenta mai puţin de 60+50% din avuţie (mondială sau
în limba engleză, ce pot fi consultate naţională).
în BIBLIOTECA ANEVAR ............... 15 Cu alte cuvinte, mijloacele fixe reprezintă o parte
însemnată a avuţiei naţionale, o componentă patrimonială
importantă, nefiind lipsit de semnificaţie aspectul că acestea sunt
MEMBRI ASOCIAŢI ANEVAR generatoare de avuţie (ele contribuind la realizarea altor bunuri şi nu
primiţi în asociaţie în sem. II 1996 ..... 16 numai).
1
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
De altfel, reglementarea prin lege a regimului fiind de regulă (integral sau în parte) destinat dezvoltării
de încadrare, gestionare, amortizare şi scoatere din (investiţia de dezvoltare finanţată din surse proprii),
funcţiune a mijloacelor fixe stabileşte dimensiunea reală regenerarea şi menţinerea trebuind să fie realizate, într-o
a importantei problemei, în cadrul economiei noastre afacere sănătoasă, prin, amortizare.
naţionale. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, în ultimele
trei-patru decenii, specificul economiei româneşti a Ajungând în acest punct, poate fi utilă o
constat tocmai intr-un grad foarte ridicat de imobilizare, incursiune în istoricul amortizării legale în România şi
fiind lăsate pe un plan secund oportunitatea şi apoi efectul acesteia asupra valorii actuale de patrimoniu a
rentabilitatea reală a exploatării mijloacelor fixe puse în mijloacelor fixe.
funcţiune în acest îndelungat interval de timp.
Desigur, aspectul calitativ şi competitivitatea
rezultată dintr-o astfel de politică economică pot face II. EFECTELE NEFASTE ALE LEGII
obiectul unor analize foarte cuprinzătoare, dar în final, nr.62/1968 ASUPRA VALORII ACTUALE
cu siguranţă controversate. A MIJLOACELOR FIXE
Înainte de anul 1994, amortizarea mijloacelor
Există însă o certitudine şi anume aceea că, fixe a fost reglementată de Legea nr.62/28.12.1968.
indiferent de calitatea sau starea lor, aceste bunuri În esenţă, unicul regim legal de amortizare era
denumite mijloace fixe există. cel liniar, care impunea recuperarea integrală a valorii
Iar atunci când un asemenea bun există, acesta iniţiale (VI) a mijlocului fix, pe durata de serviciu
are o anumită valoare, chiar şi în cazul extrem în care şi- normată (DSN) stabilită prin lege, cu o rată de
a pierdut complet valoarea de întrebuinţare, el are cel amortizare anuală (ra) constantă.
puţin o valoare reziduală.
Cât de mare sau cât de mică este această Deşi acceptabil din punct de vedere economic
valoare, reprezintă o cu totul altă problemă, care de (ca regim de amortizare) la nivelul anilor '60, evoluţia
regulă cade în sarcina unui evaluator profesionist, acesta progresului tehnic şi tehnologic din deceniile următoare,
trebuind să tină seama de starea actuală a mijlocului fix au adus duratele de serviciu normate stabilite de lege
şi de condiţiile de utilizare (valorificare) viitoare. într-o stare de anacronism din ce în ce mai evident
Dar, privind lucrurile din punct de vedere (progresul tehnic şi tehnologic introducând, suplimentar
economic, nimeni nu poate face abstracţie de aceasta. faţă de uzura materială fizică normală, uzura funcţională
Revenind la mijlocul fix ca la un bun de sine - provenind din sfera performantelor şi eficientei
stătător, o problemă importantă, cu implicaţii economice economice a utilizării mijlocului fix).
majore, o reprezintă amortizarea acestuia.
Prin menţinerea nemodificată a Legii
◙ Amortizarea unui mijloc fix, definită foarte nr.62/1968 un sfert de secol, în anii '90, amortizarea
succint, ca regim operaţional, reprezintă modalitatea / scriptică devenise un simulacru de regenerare a dotării,
modalităţile de recuperare a valorii sale iniţiale ca urmare a unor durate de serviciu normate excesiv de
actualizate (suma costurilor de investiţii până la lungi.
momentul punerii în funcţiune, actualizate) într-un
anumit interval de timp. Vom exemplifica acest aspect cu câteva
Valoric, amortizarea mijloacelor fixe constituie comparaţii edificatoare privind duratele de serviciu
componentă a costurilor de producţie, se recuperează normate în România şi cele practicate în spaţiul
prin preţul produselor (recuperându-se, în fapt, acea european în anii '90 extrase din Expunerea de motive
valoare a mijlocului fix transferată în procesul de prezentată Parlamentului de către Guvern la promovarea
producţie asupra produsului nou realizat) şi este Legii nr. 15/1994 (vezi pag. următoare).
destinată exclusiv (potrivit legislaţiei româneşti)
alimentării fondului de dezvoltare care constituie unica Acest anacronism economic generat de
sursă proprie pentru regenerarea dotării (investiţia de imobilismul legislativ (prelungit excesiv după anul
menţinere). 1990) a avut ca efecte:
În situaţii economice critice, atunci când a) - supraevaluarea contabilă a valorii patrimoniale a
valoarea amortizării incluse în costuri nu compensează mijloacelor fixe;
integral deprecierea efectivă a mijloacelor fixe b) - subestimarea gradului de uzură real al acestora.
operaţionale (cazul actual în economia românească - din Vom explicita aceste afirmaţii pe o cale logică,
raţiuni fiscale şi false soluţii de protecţie socială) se deductivă.
poate realiza regenerarea suplimentară a mijloacelor fixe
din rezultatul financiar net (profitul net). ◙ În legătură cu valoarea patrimonială a
Aceasta reprezintă insă o anomalie, un paleativ mijloacelor fixe:
păgubos, întrucât este cel puţin imoral să declari profit,
fără a-ţi acoperi integral cheltuielile, acest profit • a fost argumentat anterior că duratele de serviciu
evidenţiat reprezentând un fals profit. (DSN) potrivit Legii nr.62/1968 erau excesiv de mari (de
În afara acestei anomalii, operaţia mai poate fi 2 - 3 ori mai mari fată de duratele de utilizare economice
considerată ca "deturnătoare", profitul net (real existent) din ţările occidentale, dar şi fată de unele ţări vecine);
• ca urmare, ratele de amortizare (ra = VI / DSN) erau • cunoaştem (potrivit argumentaţiei anterioare) că:
mult prea mici;
--- duratele de serviciu normate (DSN) erau
• amortizarea acumulată (Aac = ra x DUC; DUC - uneori aberant de mari fată de duratele de
durata de utilizare consumată), rezultă a fi fost utilizare economice (DUE) practicate în
redusă, insuficientă pentru regenerare şi menţinere sistemele economice performante (Germania,
în termeni economici reali; (pe acest fond, efectiv Franţa, etc.);
mijloacele fixe din economia românească au
"îmbătrânit", nemaifiind create resurse pentru --- amortizările acumulate (Aac) recuperate prin
înlocuire); preţ, în România, erau cu mult mai reduse
decât nivelele care ar fi permis regenerarea
• valoarea rămasă neamortizată (VR), componenta corespunzătoare a dotării şi menţinerea
patrimonială a mijloacelor fixe (VR = VI - Aac), nivelului calitativ pe care îl impunea progresul
rezultă a fi fost supradimensionată substanţial. dar tehnic şi tehnologic în economia mondială;
artificial;
• în aceste condiţii gradul de uzură scriptic evidenţiat,
Concluzie (a): oricum l-am exprima,
Economia românească a moştenit la începutul
anilor '90 prin efectele Legii nr.62/1968. o GUs = (AadVI)x100 [%] sau
supraevaluare consistentă a valorii patrimoniale a
mijloacelor fixe. GUs=(DUC/DSN)x100 [%]
◙ În baza concluziilor anterioare, considerăm că Din păcate, deşi a fost abrogat de-abia în anul
se poate face o afirmaţie sintetizatoare, şi anume că: 1994 (odată cu intrarea în vigoare a Legii 15/1994)
Decretul-Lege nr.50/1990 a devenit parţial inoperant încă
AFIRMAŢIE (1): din anul 1991, iar aplicarea sa a fost în general limitată,
parţială, ajungând până la neaplicare, cu efecte regretabile
Până în anul 1990 în România mijloacele fixe au (în unele locuri) şi astăzi.
fost evidenţiate în situaţiile patrimoniale cu mult
supraevaluate valoric şi cu grade de uzură cu mult • HOTĂRÂREA GUVERNULUI ROMÂNIEI
inferioare celor reale. nr.945/11.03.1990 privind Reevaluarea mijloacelor
fixe şi reconsiderarea capitalului social, care:
Această situaţie, în ultimii ani, (mai ales în cazuri
de necunoştinţă de cauză) a dat naştere la numeroase − introduce noţiunea de "valoare de
controverse, în ceea ce priveşte valoarea de tranzacţionare a înlocuire" a mijlocului fix;
unor active sau întreprinderi (afaceri) în contextul
procesului de privatizare sau de atragere a capitalului străin. − actualizează valorile mijloacelor fixe
(din punct de vedere economic
Din păcate, efectul afirmaţiei (1) poate fi extins. operaţiunea nefiind imperios necesară -
indicii de multiplicare medii rezultaţi
Aceasta întrucât, reglementările ulterioare în sfera fiind cel mai adesea 1,1+1,3)
mijloacelor fixe au avut ca date primare de operare
informaţii purtătoare de falsă valoare şi bună stare − permite corectarea gradului de uzură
(deformate) care au fost preluate de reevaluările succesive (operaţiune extrem de necesară; moment
dispuse de Guvernul României (HGR nr.945/1990; unic ca posibilitate legală de efectuare
26/1992; 500/1994). existent până în prezent).
Obs.:
− în această perioadă amortizarea a fost de cca. 7+11 ori
✣
mai redusă decât cea economic necesară-pentru
regenerarea dotării (ca urmare a aplicării HGR
nr.838/1992);
Efecte:
• diminuarea la cca. 10-15% A fondului
de dezvoltare economic necesar,
anul 1994 a fost actualizată la 200 mii lei, valoare "DUC/DSN" reprezentând în fapt, gradul de uzură
care astăzi, la începutul anului 1997, este deja scriptic potrivit Legii nr.62/1968 (al cărui conţinut şi
nerelevantă pentru un mijloc fix; realism au fost analizate anterior);
− legea face referire, atunci când dispune modul de • Efectele acestei operaţiuni pot fi evidenţiate
determinare a duratelor de utilizare normală, la sugestiv printr-un exemplu:
"efectele uzurii morale" (funcţionale, n.a.). Vom analiza situaţia unei "locomotive
Obs. având în vedere perioada puternic electrice, cu pantograf, ecartament normal"
inflaţionistă greu de previzionat, era poate cod vechi 600.3, iar potrivit HGR nr.266/1994
mai adecvat să se stipuleze ca şi valoarea - cod 5.1.1., care are, la data stabilirii DUR,
minimă a mijloacelor fixe să se stabilească 20 ani de utilizare. Durata de serviciu normată
periodic de guvern, odată cu actualizarea (DSN) conform Legii nr.62/1968 era de 40
duratelor de utilizare normale. ani, faţă de 20 ani durată de utilizare normală
(DUN) potrivit HGR nr.266/1994. în aceste
− în afara regimului de amortizare liniar, legea condiţii, locomotiva ar îndeplini condiţiile
permite utilizarea a două regimuri neliniare de legale actuale pentru scoaterea din uz. Potrivit
amortizare (accelerată şi degresivă), cu efecte prevederilor Normelor metodologice, durata
extrem de pozitive Intr-un sistem economic (cum de utilizare rămasă,
este cel românesc) ce se declară avid după
retehnologizare (care integrată restructurării, este DURa = (1- 20/40)x20 = 10 ani
considerată vitală);
Cu alte cuvinte, dacă la aceeaşi dată se
Obs. din păcate, Ministerul Finanţelor, prin achiziţionează o locomotivă nouă, aceasta va
Normele metodologice de aplicare a Legii trebui menţinută în funcţiune 20 de ani
nr. 15/1994, aprobate prin Ordinul (potrivit HGR nr.266/1994), iar locomotiva
nr.746/1994, minimizează această veche, care are la 20 ani de serviciu, va trebui
oportunitate pentru agenţii economici să mai facă faţă încă 10 ani în exploatare (în
profitabili, din raţiuni bănuite a fi fiscale. total 30 ani de serviciu). Fără comentarii.
− Prin Ordinul nr.106/24.01.1995 al
Unele dintre aceste virtuţi însă, vom vedea că
Ministerului Finanţelor prin care se aprobă
au fost estompate, minimizate, iar unele chiar anulate (a
Normele metodologice privind aplicarea în
se vedea conţinutul observaţiei ultime) prin maniera de
anul 1995 a prevederilor Legii nr.15/1994
aplicare a legii.
cu nr 180200/24.01.1995 se stabileşte o nouă
◙ În cele ce urmează vom aborda exclusiv formulă,
problema amortizării mijloacelor fixe după abrogarea DURa = DUR-12luni +601uni (!!!)
Legii nr.62/1968 şi intrarea în vigoare a legii care se doreşte a se justifica prin prevederile
nr.1511994, Legii nr.15/1994 (art.17, alin.2: "Durata
(Argumentaţia nu priveşte mijloacele fixe din recuperării şi anuităţile de acoperire a valorii
afara exploatării - neoperaţionale, nefolosite.) neamortizate se stabilesc de către adunarea
Din momentul intrării în vigoare a Legii generală a asociaţilor la societăţile comerciale
nr.15/1994 apare un alt cortegiu de implicaţii, din păcate şi, respectiv, de către consiliul de
deloc favorabile reflectării corecte a valorii mijloacelor administraţie la regiile autonome, fără a
fixe în situaţiile patrimoniale ale agenţilor economici. depăşi 5 ani." !!!).
Concluzie (d):
• În primul rând este vorba despre o proliferare a Prin utilizarea unor formule de maximizare a
unor formule de determinare a duratei de utilizare duratelor de utilizate rămase calculate în
rămase (DUR) pentru calculul amortizării mijlocului fix. scopul amortizării (DURa), după intrarea în
vigoare a Legii nr.15/1994, amortizarea
− în articolul nr.24 din Normele metodologice de efectivă a fost continuu minimizată
aplicare a Legii nr.15/1994, o primă formulă nerecuperându-se valoric efectul deprecierii
stabileşte durata de utilizare rămasă în vederea reale, fizice şi funcţionale, a mijloacelor fixe.
amortizării (DURa), astfel:
• actualizarea valorilor cu un număr extrem de Şi chiar dacă unele dintre aspectele relevate mai
redus de indici de actualizare (în total 51), sus au putut spori accesibilitatea privatizării, ele
având în vedere diversitatea mijloacelor fixe au funcţionat discordant, iar în foarte multe
din economia naţională; cazuri au avut efecte contrarii.
MIJLOACE FIXE
= Situaţie comparativă =
= Lei =
Masina
Hala
injectie Strung
Data industriala Calculator
mase SN
Indicatori evidenta (S = 600 PC 286
plastice 320x750
mp)
tip MI-630
0 1 2 3 4
- Data PIF .01.1962 .03.1985 .05.1992 .08.1993
- Valoarea initiala (la data PIF) 605,955 1,458,885 248,413 671,000
- Durata de utilizare normala (ani) 50 11 10 6
(Potrivit Legii nr.15.1994)
31.03.1992 / HGR nr.26/1992
• REEVALUAT:
- Valoare de inlocuire 13,325,000 8,000,000 750,000 ---
- Valoare de inventar (recalculata) 5,541,597 4,785,665 750,000 ---
30.06.1994 /HGR nr. 500/1994
• SCRIPTIC:
- Valoare de inventar (recalculata) 5,541,597 4,785,665 750,000 671,000
- Amortizare acumulata 742,659 1,926,120 39,300 76,890
- Valoare ramasa de amortizat 4,798,938 2,859,515 710,700 594,110
• REEVALUAT:
- Valoare de intrare 41,053,738 30,265,412 5,817,334 2,728,997
- Amortizare acumulata 742,659 1,926,120 39,300 76,890
- Valoare rămasă actualizata 40,311,079 28,339,292 5,778,034 2,652,107
30.09.1996
• SCRIPTIC:
- Valoare de intrare 41,053,738 30,265,412 5,817,334 2,728,997
- Amortizare acumulata 5,831,367 8,683,842 823,746 551,675
a) Grad de uzura scriptic 14.2% 28.7% 142% 202%
b) Valoare ramasa de amortizat 35,222,371 21,581,570 4,993,588 2,177,322
c) Amortizare anuala 2,261,648 3,003,432 348,643 211,016
• VALORI ACTUALE (*)
- Valoare de înlocuire 375,133,475 372,000,000 12,538,900 800,000
a) Grad de uzura 69.4% 100.0% 43.0% 51.7%
b) Valoare rămasă 114,790,843 0 7,147,173 386,640
c) Amortizare anuala (economica) 7,502 670 33,818,182** 1,253,890 133,333
(*) Potrivii nivelurilor actuale de preturi ale mijloacelor fixe si prevederi/or Legii nr.15/1994
(**) Nivel 1996, doar pentru comparaţie.
■ RAPORT
amortizare anuala scriptica / 30.1 8.9 27.8 158.3
economica:
media exemplelor: 13,6%
✣✣
■ TEME DE ACTUALITATE Se consideră că întreprinderea A, care înregistrează o
Metoda elaborată evaluare a strategiilor eficientă sporită a capitalurilor proprii faţă de costul
întreprinderii şi conexiunile cu rata acestor capitaluri, se situează în partea stângă a "dreptei
rentabilităţii financiare valorii", valoarea de piaţă determinată în varianta
creşterii constante a dividendelor cu o rată de 15% anual,
dr. ec. Robu Vasile fiind mai mare decât valoarea patrimonială a firmei.
Întreprinderea B înregistrează o valoare de piaţă mai
(continuare din numărul trecut) mică decât valoarea patrimonială. Această situaţie este
determinată de înregistrarea unei rate a rentabilităţii
a) Metoda elaborată de Strategic Planning Associates capitalurilor proprii mai mică decât costul capitalului
propriu.
Potrivit acestei metode se realizează o legătură Intre
raportul M/Kp şi raportul Rcp/a. Rezultă că în cazul întreprinderii A strategia aleasă este
Raportul Rcp/ra fiind denumit şi "pârghia valorii mai performantă decât cele aplicate în perioadele
întreprinderii" precedente şi va avea ca efect sporirea valorii firmei. ID
Reprezentarea grafică este următoarea: cazul întreprinderii B strategia care are ca efect obţinerea
unei eficiente a capitalurilor proprii inferioară costurilor
acestor capitaluri este neperformantă, determinând în
timp diminuarea valorii firmei.
Limita maximă de creştere (gmax) poate fi determinată obţinându-se valorile de înlocuire pentru porţiunea de
pe baza relaţiei: clădire evaluată. Corect este să fie efectuată evaluarea
p ⋅ Pm pentru suprafaţa determinată de protecţia orizontală a
g max = = p ⋅ Rcp spaţiului comercial asupra suprafeţei din infrastructura
Kp unde, suprastructurii şi terasei clădirii.
p = rata de reinvestire în firmă a profitului net;
Pm = suma profitului net În cazul infrastructurii clădirii se analizează
Kp = capitaluri proprii; tipul infrastructurii şi se efectuează antemăsurătoarea
Reprezentarea grafică a acestui model de creştere se pentru porţiunea de fundaţii existentă sub magazin. Se
poate prezenta astfel: obţine prin devizul pe categorii de lucrări valoarea
acestei porţiuni din fundaţia întregii clădiri. Pentru a se
obţine valoarea infrastructurii, se multiplică coeficientul
de cote părţi a infrastructurii cu valoarea de înlocuire a
devizului infrastructurii.
H mag
K inf ra =
H mag + H loc
unde
Hmag - înălţimea magazinului
Cu ajutorul reprezentării grafice propuse de către, Hlce - înălţime etaj loc. x nr. etaje locuinţe
B.C.G. se realizează poziţionarea activităţilor În cazul determinării valorii suprastructurii
întreprinderii. magazinului trebuie. să se tină cont de faptul că
Pe abscisă se reprezintă rata de creştere a activităţii dimensiunea elementelor de structură este impusă de
întreprinderii, iar pe ordonată rata de creştere a pieţei. necesitatea de a suporta încărcări normate gravitaţionale
Dreapta care pleacă din origine reprezintă activităţile şi seismice ale nivelelor de locuinţe. Cu alte cuvinte ar
care-şi menţin partea de piaţă. Activităţile situate în trebui să considerăm că valoarea suprastructurii unui
partea stângă a diagonalei înregistrează pierderi ale părţii magazin la parter de clădire să fie apropiată valoric cu
de piaţă, iar cele situate în dreaptă diagonalei aceea a unui magazin independent care are dimensiunile
înregistrează o mărire a cotei de piaţă. Dreapta verticală elementelor de structură mai mici. Această
punctuală reprezintă rata maximă de creştere admisă pe supradimensionare fizică se poate corecta prin înmulţirea
baza resurselor proprii. valorii suprastructurii magazinului cu coeficientul de
Folosirea acestui model prezintă avantajul că semnalează cote părţi a suprastructurii.
situaţia întreprinderii în ce priveşte dezvoltarea sa fată de
H loc
nivelul maxim admis, precum şi evoluţia părţii de piaţă K sup ra = × Ki
deţinută de diversele activităţi ale acesteia. H mag
unde,
••• Hloc - înălţimea apartamentului pe un nivel
Hmag - înălţimea magazinului
INFLUENŢA PĂRŢILOR COMUNE Ki - coeficient de corecţie pentru blocurile cu
ASUPRA PREŢULUI PE M.P. DE SPAŢIU un nr. de nivele între 5-11E
COMERCIAL SITUAT LA PARTERUL
BLOCURILOR DE LOCUIT Terasa şi şarpanta clădirii trebuie să fie
suportată financiar şi de spaţiul comercial de la parterul
ing. Corneliu Şchiopu blocului. În acest caz, suprafaţa de terasă sau şarpantă
care se evaluează este proiecţia suprafeţei magazinului la
În majoritatea cazurilor, spaţiile comerciale ale nivelul terasei (şarpantei). Valoarea de înlocuire ce se
societăţilor comerciale cu capital de stat se găsesc la obţine se multiplică cu un coeficient de cote părţi care
parterul blocurilor de locuit având regim de înălţime de este:
la P+2E până la P+11E. În această situaţie, între locuinţe A terasa
K ter =
şi spaţiile comerciale sunt de analizat părţile comune A terasa × nr.nivele unde,
pentru a obţine în final preţul / mp corect al spaţiului
comercial. Aterasa - supraf. terasă = supraf. magazin
Să vă prezentăm în primul rând care sunt părţile Pentru determinarea părţii de zidărie comune -
comune care intră în discuţie: zona definită se apreciază care sunt pereţii despărţitori ai
rezistenţa - infrastructura clădire magazinului cu casa scării de bloc sau alt spaţiu ce
rezistenţa - supra magazin aparţine locuinţelor şi care se află la parter. Aceste
terasa (şarpantă-învelitoare) clădire volume de zidării se împart egal magazinului şi
zidărie interioară - zona definită locuinţelor.
În cazul în care evaluarea se face prin metoda Pentru finisajul interior şi exterior precum şi
valorii de reconstrucţie - fiecare dintre elementele pentru instalaţiile electrice, sanitare şi de încălzire se
clădirii care sunt părţi comune se analizează separat pe efectuează antemăsurători şi devize aferente
baza planurilor de execuţie aferente întregii clădiri, magazinelor.
După determinarea valorilor de înlocuire se vor Principalele puncte de reper ale activităţii
aprecia pentru fiecare dintre devizele analitice de prezentate au fost:
construcţii şi instalaţii uzura fizică real estimată, în
procente care sunt diferite funcţie de durata de viaţă a stabilirea şi definitivarea, cu consultarea membrilor
materialelor şi gradul de întreţinere a lucrării. asociaţi, a temelor de cercetare şi standardelor
ANEVAR, asigurarea finanţării pentru elaborarea
Însumarea valorii devizelor analitice corectate acestora şi stabilirea executanţilor (firme sau
cu coeficienţi de cote părţi (unde este cazul) şi cu persoane fizice membre ale asociaţiei);
coeficienţii de uzură fizică real estimaţi dau valoarea tipărirea şi difuzarea Buletinului Informativ
rămasă actualizată a mijlocului fix - MAGAZIN ANEVAR NR.1/I - 1996 la toate Centrele
SITUAT LA PARTER DE BLOC. Teritoriale şi prin acestea, la toţi membrii
asociaţiei;
••• abordarea conţinutului tematic al Buletinului
Informativ nr.2/II - 1996;
■ AGENDA ANEVAR iniţierea, împreună cu Centrul de Instruire pentru
Profesii Noi, a unui curs postuniversitar pentru
● ŞEDINŢA CONSILIULUI DIRECTOR agenţii imobiliari profesionişti, curs recunoscut de
„ANEVAR” Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale ca fiind în
(Trim. II – 1996) măsură să promoveze profesia respectivă (cursul
- Bacău, 17 Mai 1996 - este prevăzut să debuteze la sfârşitul trimestrului II
a.c.);
ing. Constantin Coţovan elaborarea suportului de curs pentru cursul
Secretar ANEVAR prefigurat anterior.
În trim. II a.c., şedinţa Consiliului Director La al treilea punct al Ordinii de zi, Consiliul
"ANEVAR" a avut loc la Bacău, fiind organizată de Director a luat în discuţie condiţiile suplimentare
Centrul Teritorial Bacău al asociaţiei. necesare pentru a fi introduse privind primirea unor noi
membri ANEVAR, în scopul alinierii la procedurile de
Ordinea de zi a şedinţei a cuprins următoarele primire în asociaţie practicate de marea majoritate a
puncte: asociaţiilor europene a evaluatorilor.
1.Informare privind şedinţa Grupului
European al Evaluatorilor din Martie 1996 La punctul patru al Ordinii de zi, au fost
de la Sofia, analizate şi avizate favorabil dosarele de primire în
2. Informare despre activitatea Institutului asociaţie a unui număr de 166 persoane fizice şi 11 firme
IROVAL în trim.I-1996; de consultanţă.
3. Condiţiile de admitere în ANEVAR;
4. Primirea de membri titulari şi asociaţi; În acest fel, la sfârşitul trim. II-1996, avea ca
5. Aprobarea înfiinţării Centrelor Teritoriale membri:
ANEVAR: Suceava, Vaslui, Satu Mare, - 1490 persoane fizice
Târgovişte; - 93 persoane juridice (firme)
6. Diverse.
Şedinţa a fost condusă de D-l Preşedinte La penultimul punct al Ordinii de zi au fost
Executiv Gheorghe Bădescu, la lucrări participând un analizate şi aprobate documentaţiile de înfiinţare a
număr de 11 din membrii Consiliului Director. Centrelor Teritoriale Târgovişte, Suceava, Vaslui şi Satu
Mare.
Au mai luat parte la şedinţă, membrii Biroului
Executiv al Centrului Teritorial ANEVAR - Bacău, D- Prezentarea documentaţiilor a fost făcută de
nii Alexa Matei, Alexandru Turturică şi Stelian Pricop. membrii Consiliului Director care au participat la
constituirea Centrelor Teritoriale nou înfiinţate,
La primul punct al ordinei de zi, D-l Preşedinte respectiv:
Executiv Gheorghe Bădescu a făcut o scurtă informare - D-l prof. Nic Popescu pentru Centrul
privind participarea unei delegaţii a asociaţiei la Şedinţa Teritorial Târgovişte;
Grupului European al Evaluatorilor, care a avut loc în - D-1 ing. Constantin Coţovanu pentru
luna Martie a.c. în Bulgaria la Sofia. Centrele Ter. Suceava, Vaslui şi Satu Mare.
(Detalii în paginile acestui număr).
La ultimul punct al Ordinii de zi au fost
Punctul doi al Ordinii de zi a constat într-o discutate unele probleme actuale pentru activitatea
succintă informare efectuată de D-l prof. dr. Alexandru asociaţiei, dar de mai mică importanţă.
Gheorghiu, Preşedintele Consiliului Ştiinţific IROVAL,
privind activitatea institutului în cursul trim l - 1996. •••
Pentru trim. al III-lea a.c., şedinţa Consiliului Punctul trei al ordinei de zi a cuprins discuţii
Director "ANEVAR" a avut loc în Bucureşti, la sediul legate de asigurarea calităţii pentru firmele asociate
asociaţiei. ANEVAR. Asigurarea se va face la recomandarea
ANEVAR (se vor asigura firmele şi angajaţii
Ordinea de zi a şedinţei a cuprins următoarele permanenţi). Se vor primi de la o firmă din Anglia toate
puncte: documentele necesare pentru asigurarea calităţii, pentru
documentare.
1. Aprobarea standardelor SEV-4.02 şi SEV-7.02;
La punctul patru al ordinei de zi s-a aprobat
2. Aprobarea
protocolul de cooperare cu EERPF (cu finantare
- taxelor de înscriere;
USAID), care cuprinde trei programe cu derulare până în
- cotizaţiilor,
septembrie 1997:
- taxei de verificare lucrări;
1. Crearea unei biblioteci cu materiale referitoare la
- taxei de examinare.
evaluarea proprietăţilor imobiliare;
3. Aprobarea tratativelor pentru asigurarea, profesională,
2. Asistenta pentru instruirea unei echipe de lectori
4. Aprobarea cooperării cu EERPF;
pentru cursul de evaluare a proprietăţilor
5. Aprobarea înfiinţării Centrelor Teritoriale ANEVAR
imobiliare;
Galaţi, Hunedoara şi Dolj;
3. Subvenţionarea unei conectări la INTERNET.
6. Aprobarea Programului de instruire continuă;
7. Închiderea anului financiar 1996; La punctul cinci al ordinei de zi ş-a aprobat
8. Diverse. înfiinţarea Centrelor Teritoriale ANEVAR Galaţi,
Hunedoara şi Dolj.
Şedinţa a fost condusa de Dl. Preşedinte
executiv Gheorghe Bădescu, la lucrări participând 9 Referitor la programul de pregătire continuă de
membri ai Consiliului Director. la punctul şase al ordinei de zi s-a stabilit ca se vor
desfăşura seminarii la Arad, Bacău, Braşov, Cluj
La şedinţă a luat parte şi Dl. Dan Ispasoiu, Napoca, Constanţa, Iaşi, Suceava şi Timişoara. Pentru
Preşedinte executiv al Centrului Teritorial Galaţi. aprecierea activităţii membrilor ANEVAR, s-a stabilit un
sistem de punctaj a carui bază de calcul este timpul
La primul punct al ordinei de zi au fost potenţial alocat îndeplinirii unei sarcinii.
analizate şi avizate favorabil doua standarde:
SEV 4.02 - Valoarea de piaţă; La punctul şapte al ordinei de zi s-a stabilit:
SEV 7.02 - Evaluarea pentru garantarea • termen limită pentru achitarea cotizaţiei pe anii
creditelor, ipotecilor şi gajurilor, standarde ce vor, fi anteriori şi anul 1996, data de 01.12.1996;
transmise celor interesaţi pentru observaţii. • cei care nu vor achita cotizaţia până la aceasta data,
vor fi anunţaţi în scris să solicite retragerea din
La al doilea punct al ordinei de zi s-au aprobat • asociaţie, până la data de 31.03.1997;
următoarele taxe: • cei care nu depun cerere de retragere, vor fi excluşi
• taxa de examinare pentru admitere în ANEVAR: din asociaţie în prima adunare generală. Numele
10.000 lei/persoana; persoanelor excluse din asociaţie vor fi publicate în
• taxa de verificare a lucrărilor: 30.000 lei/lucrare; presă.
• taxa de înscriere în ANEVAR La punctul opt al ordinei de zi Consiliul
persoane fizice: 30.000 lei Director a analizat şi aprobat cererile de primire în
persoane juridice: 250.000 lei rândul membrilor ANEVAR depuse de un număr de 144
• cotizaţia anuală: persoane fizice şi 10 persoane juridice. Nu au îndeplinit
persoane fizice: 60.000 lei (include şi baremul minim de admitere în ANEVAR 11 persoane.
abonamentul la Buletinul informativ ANEVAR Ca urmare a aprobării acestor noi primiri de
care apare trimestrial); membri în asociaţie, numărul membrilor ANEVAR la
persoane juridice: 600.000 lei (include 2 sfârşitul lunii octombrie 1996 era de:
abonamente la Buletinul informativ ANEVAR - 1623 membri titulari (persoane fizice) şi
şi contribuţia la finanţarea lucrărilor de - 103 membri asociaţii (persoane juridice) care
cercetare); îşi desfăşoară activitatea în 20 de Centre Teritoriale
• taxa de solicitare a calităţii de membru acreditat: ANEVAR.
50.000 lei (include examinarea şi verificarea în teren);
14 Buletin informativ nr. 3+4/III+IV - 1996
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
Cu această ocazie s-a stabilit ca punctajul 2.5. În cazul în care raportul de evaluare este pus
minim (obţinut în urma susţinerii testului de admitere în de către client, cu acordul scris al evaluatorului, la
ANEVAR) să fie de 17 puncte, din 30 posibile. Testul dispoziţia unor terţe persoane, acestea au acelaşi drept de
de admitere poate fi susţinut de maxim 2 ori. a se baza pe validitatea şi obiectivitatea raportului
evaluatorului ca şi clientul iniţial.
Punctul opt al ordinei de zi, „Diverse” a (Continuare în numărul viitor)
cuprins radierea firmei "DARIAN CONSULTING &
PUBLICITATE S.R.L. Cluj-Napoca, la cererea acesteia. •••
Cu aceasta, lucrările şedinţei Consiliului Director
ANEVAR pentru trim. III-1996, au luat sfârşit. ■ DICŢIONAR
de
••• TERMENI UTILIZAŢI ÎN EVALUARE
(continuare din numărul precedent)
CODUL DEONTOLOGIC
AL PROFESIEI DE EVALUATOR
ANEVAR Încă din numărul precedent, Preşedintele
CAP.1- CONSIDERAŢII GENERALE Executiv al asociaţiei anunţa apariţia în cadrul
Buletinului Informativ a unui dicţionar de termeni
1.1. Rolul "Codului Deontologic al evaluatorului", profesionali specifici evaluării.
parte integrantă a Statutului ANEVAR, este acela de a
servi ca linie de conduită evaluatorilor astfel încât Începând cu acest număr al buletinului,
aceştia să desfăşoare o activitate competentă şi conformă prezentăm (într-o ordine care ţine seama mai ales de
unei etici profesionale corespunzătoare standardelor frecvenţa folosirii), selectiv, termenii de cea mai largă
internaţionale. utilitate, pentru uniformizarea semnificaţiei utilizării
acestora în contextul evaluării în România.
1.2. Obiectivul principal al evaluării este
determinarea valorii reale a unei proprietăţi, valoare Termenii prezentaţi în limba română, vor avea
exprimată în unităţi monetare. Valoarea determinată întotdeauna şi variantele lingvistice în principalele limbi
trebuie să fie obiectivă şi nu trebuie să fie influenţată de de mare circulaţie: engleză, franceză, germană, spaniolă.
voinţa, dorinţa sau nevoia clientului care angajează
serviciile evaluatorului. Toate celelalte cerinţe ale Data evaluării - date of evaluation (engl.), date de
activităţii de evaluare decurg din acest principiu valeur (fr.), bewertungsstichtag (germ.), fecha de la
fundamental. valoración (span.):
data la care este valabilă o valoare estimată.
CAP.2 - PRINCIPALELE ÎNDATORIRI ŞI Vânzarea unei proprietăţi se poate negocia multe luni
RESPONSABILITĂŢI ALE sau chiar ani înainte de a încheierea contractului. În acest
EVALUATORULUI caz este necesară o ajustare a estimării în funcţie de
schimbarea condiţiilor de piaţă între data evaluării şi
2.1. Evaluatorul are obligaţia de a determina tipul data încheierii contractului.
potrivit de evaluare care face obiectul contractului
pentru care este angajat. În îndeplinirea acestei obligaţii, Valoare netă prezentă (VNP) - net present value
evaluatorul poate ţine seama de informaţiile clientului (engl.), capitalisation de revenu (fr.), barwert (germ.),
sau poate apela la o consultanţă juridică, dar abordarea valor actual (span.):
selectivă este în întregime responsabilitatea sa. - diferenţa dintre valoarea prezentă a tuturor
câştigurilor aşteptate de la o investiţie (fluxurile pozitive
2.2. Evaluatorul are obligaţia să explice şi să de lichidităţi) şi valoarea prezentă a ieşirilor asociate
descrie corespunzător ce înţelege prin evaluare în cazul intrărilor (fluxurile negative de lichidităţi). În cazul
unui contract specific pentru care este angajat, pentru a evaluării unor proprietăţi imobiliare, ieşirile includ şi
evita neînţelegerile şi greşelile voite sau întâmplătoare suma iniţială cu care este achiziţionată proprietatea. În
ulterioare. general deciziile de investiţii bazate pe estimarea valorii
nete prezente înseamnă: (a) dacă VNP este pozitivă,
2.3. Evaluatorul trebuie să execute conştiincios şi investiţia este acceptabilă; (b) dacă VNP este egală cu
cu competenţă contractele ce îi sunt încredinţate. zero, investiţia este marginal acceptabilă; (c) dacă VNP
Lealitatea, imparţialitatea şi dorinţa de a fi util clientului este negativă, investiţia este inacceptabilă.
trebuie să inspire şi să ghideze lucrările lui.
•••
2.4. Evaluatorul are obligaţia de a evita fumizarea
unor rezultate false ale evaluării, care s-ar putea datora
fie abordării greşite, fie estimării făcute cu o aproximaţie
foarte largă.
Nr.
SOCIETATEA COMERCIALÂ ADRESA TELEFON
crt.
1. DARIAN ROM SUISSE S.R.L. Cluj-Napoca Str. Observatorului nr.146/15 064-438-034
2. EXPERTIZA S.R.L. Vâlcea Str. Cristalului nr.4 050-721-875
3. EVCONSULT S.R.L. - Târgovişte Str. 1 Mai nr.42 045-632-620
4. IPROCHIM S.A. - Filiala Moldova - Iaşi Str. Costache Negri nr.48 032-146-920
5. MONDOPULS S.R.L. Piteşti Str. Fr. Goleşti, B1.57b, Ap.10 048-219-050
6. PROIECT S.A. - Tg. Mureş Str. Tineretului nr.2 065-163-039
7. SALINA S.R.L. - Galaţi Str. Mazepa II, B1.LC41, Ap.97 036-461-963
8. SOCIETATEA DE SERVICII
B-dul George Enescu, nr. 16 030-227-670
INFORMATICE S.A. - Suceava
9. TEHNIC ROM EXPERT CONSULTING
Calea Dorobanţilor nr.102-110 01-679-5623
S.R.L. Bucureşti
10. CONSORŢIUL format din:
B-dul Mamaia nr.36bis 041-615-138
UNIVERS IMOBILIAR S.R.L. Constanţa
FISCONT S.R.L. Constanţa Aleea Dahei nr.3, bl.L131,Ap.23 041-693-872
E.B.E. CONTAB S.R.L. Constanţa Str. Aleea Daliei nr.3, bl.L131. ap.23 041-693-872
11. COOPERS & LYBRAND ROMANIA
Str. Hristo Botev nr.28 01-312-0979
Management Consultants - Bucureşti
12. EXPERT S.A. Arad Str. I.C. Brătianu nr.19 057-259-740
13. ERNST & YOUNG ROMANIA S.A.
Str. Maria Rosetti nr.63 01-211-0980
Bucureşti
¶·
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
ANEVAR
ASOCIATIA NATIONALA A EVALUATORILOR DIN ROMANIA
Buletin
INFORMATIV
NR. 1-1997 Editat de Institutul Român de Cercetare în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
prin depreciere, tot el a stabilit unele restricţii (..) de care poate fi stabilită rezonabil şi în consecinţă nu poate
exemplu dacă durata de viaţă a unei părţi de fi amortizată pentru scopuri fiscale. Curtea de Apel a
proprietate nu poate fi estimată cu precizie rezonabilă respins recursul argumentând: punctul nostru de vedere
nu se permite amortizarea pentru că este imposibil de privind amortiza-bilitatea pentru scopuri fiscale este
spus ce sumă se va deduce în fiecare an. mai degrabă în acord cu realităţile afacerilor moderne
Cazul The Houston Chronicle este un exemplu de când listele sunt schimbate şi vândute ca un activ (deci
pregătire şi documentare a acuzării (spre deosebire de sunt distincte de goodwill). Extrema exactitate în
cazul prezentat anterior) şi, de asemenea, este o ilustrare determinarea duratei de viaţă a activului este o
a disensiunilor care apar, destul de frecvent, între paradigmă pe care legea nu o cere. Toate legile şi
plătitorii de taxe şi IRS în ceea ce priveşte goodwill-ul regulile cer o precizie rezonabilă în proiectarea duratei
şi alte active intangibile. de viaţă(...) După ce am studiat Codul, Regulile IRS,
The Houston Chronicles a achiziţionat toate cazurile, declaraţiile martorilor, nu am putut găsi
activele unui ziar concurent6, The Houston Press, călcâiul lui Ahile în deductibilitatea prin amortizare a
plătind 4,5 mil$. Firma a angajat un expert evaluator acestei liste de abonaţi.
cu experienţă în evaluarea activelor intangibile. Acesta
a alocat preţul de cumpărare astfel: Din cazurile şi regulile prezentate se desprind
următoarele idei:
Durata 1. pentru ca un activ intangibil să fie depreciabil el
Specificaţie Preţ
de viaţă trebuie identificat şi evaluat separat de goodwill;
Proprietăţi imobiliare şi 1.494.000 variată 2. un astfel de activ trebuie să aibă o durată de viaţă
echipamente determinabilă;
Bibliotecă 900.000 10 ani 3. valoarea şi durata de viaţă a acestor intangibile
Listă abonaţi 71.200 5 ani trebuie să fie susţinută prin documente emise de
Acord non-competiţie 2.034.800 10 ani întreprinderea considerată sau informaţii din alte
Total preţ de cumpărare 4.500.000 - surse, în special din industria din care face parte;
4. ori de câte ori un activ intangibil deductibil prin
IRS a acceptat valoarea activelor tangibile amortizare este respins de fiscalitate, acţiunea
(proprietăţi imobiliare şi echipamente) dar a fiscului poate fi atacată în justiţie; atacul trebuie
reconsiderat activele intangibile (evaluate la peste susţinut de faptul că activul este evaluat separat de
3 mil. $) astfel: goodwill şi că are o durată de viaţă determinabilă;
5. goodwill-ul însuşi nu este amortizabil din punct de
Durata vedere al fiscalităţii (exceptând situaţia
Specificaţie Preţ achiziţionării sau aportului);
de viaţă
Bibliotecă 150.000 10 ani 6. dacă există o dispută cu fiscul (IRS în SUA) este util
Listă abonaţi - - să angajezi un expert martor care să depună mărturie
Acord non-competiţie - - şi să dovedească valoarea şi durata de viată a
Goodwill 2.856.800 - activului intangibil;
Total intangibile 3.006.000 - 7. este de dorit ca în aceste cazuri să fii bine
documentat şi să te bazezi pe un audit şi o evaluare
profesionistă, situaţie în care disputele sunt
Firma a plătit impozitul datorat în plus (o sumă descurajate.
semnificativă), dar a protestat la Curtea Federală.
Cazul a ajuns în cele din urmă în instanţă (ianuarie Punctul de vedere al contabilităţii
1972) când evaluatorul a depus mărturie susţinând Profesia contabilă este interesată de preţurile de
punctul de vedere al acuzării. Juriul a decis cumpărare ale unei afaceri, precum şi de activele
următoarea considerare a activelor intangibile. incluse în aceste afaceri. În viziunea Institutului
contabil al contabililor agreaţi (ICCA) din Canada
Bibliotecă 350.000 activele (în general) sunt resurse economice asupra
Listă abonaţi 71.200
cărora întreprinderea exercită un control, ca urmare a
Acord non-competiţie 1.809.400
Goodwill 775.400 operaţiilor şi faptelor trecute şi care sunt susceptibile
să procure acestei entităţi avantaje economice
Total intangibile 3.006.000 viitoare7.
IRS a decis să nu atace nici valorile pe care şi le-a Referitor la activele intangibile, în anul 1970, The
însuşit Curtea şi nici duratele de viaţă pentru Accounting Principles Board of the American Institute
majoritatea activelor. IRS a făcut recurs doar pentru of Certified Public Accountants a publicat o opinie în
durata de viaţă luată în considerare pentru lista de legătură cu înregistrările determinate de achiziţiile de
abonaţi, argumentând că acesta nu are o durată de viaţă active intangibile. Această opinie a fost inclusă în
6 7
datorită achiziţionării ziarului concurent este implicit achiziţionat un vezi N. Feleaga - Îmblânzirea junglei contabilităţii, Ed. Economică,
acord non-competiţie, punct de vedere ce va fi susţinut de evaluator 1996, p. 151.
(aceasta este de fapt cel mai valoros activ cumpărat).
3.4. Pentru toate evaluările pe care le execută, 4.6. Reclama nu este incompatibilă cu etica, dar
evaluatorul se angajează reciproc cu clientul lui prin este lipsită de etică utilizarea în cadrul reclamei a
contracte, convenţii sau oferte ferme, cuprinzând toate informaţiilor false cum ar fi:
stipulaţiile juridice necesare. - prezentarea greşită a experienţei şi calificării
profesionale;
3.5. Când doi sau mai mulţi clienţi potenţiali - prezentarea falsă a serviciilor ce pot fi oferite
solicită serviciile aceluiaşi evaluator relativ la aceeaşi conform calificării sau prezentarea pentru
evaluare, evaluatorul nu poate accepta decât pe unul, cu reclamă a unor contracte anterioare fără
excepţia cazului când există consensul părţilor permisiunea expresă a clientului;
implicate. - afirmarea, garantarea sau insinuarea faptului că
evaluarea ar putea fi efectuată conform
intereselor clientului.
(Continuare în numărul viitor)
- evaluarea în ţările Europei Centrale şi de Est; noi tehnologii. Analiza uzurii sub acest aspect se poate
- evaluarea terenului contaminat; defalca atât ca un cost suplimentar al clădirii cât şi ca
- metodologia de evaluare; un cost suplimentar al exploatării. Se apreciază în
- responsabilitatea legală a evaluatorului. procente ponderea costului de reconstrucţie sau
- prezentarea unei comunicări de către Wolfgang înlocuire suplimentar apărut, comparativ cu situaţia
Kaelberer (Germania) privind valoarea pentru reală a mijlocului fix analizat şi se adaugă procentului
ipotecă; de uzură fizică stabilit pe criterii de timp, mediu şi
- evaluarea conglomeratelor financiare; întreţinere.
- sistemul general privind taxa pe valoarea Pentru deprecierea externă economică, motivată de
adăugată; modificarea modului de utilizare a activului sau de
- comunicare din partea Comitetului Internaţional reducerea cererii pentru produse, se analizează costurile
pentru Standarde de Evaluare; suplimentare de conservare a mijloacelor fixe în cauză.
- raport privind relaţiile cu alte organisme Se face o analiză economică a cheltuielilor de
internaţionale şi europene; conservare în scopul menţinerii mijloacelor fixe în
- prezentarea de rapoarte din partea unor asociaţii condiţii normale de exploatare, ceea ce în fapt este o
din ţările europene. analiză între o uzură accelerată de neîntreţinere şi cea
S-a hotărât ca următoarea şedinţă să aibă loc la de întreţinere.
Stockholm, 18-20 septembrie 1997. Pentru exprimarea cât mai corectă a coeficientului
de uzură fizică real estimat la clădiri şi construcţii
speciale, la evaluările ce se efectuează prin metoda
METODA COSTURILOR costului de înlocuire sau reconstrucţie, este necesară
UZURĂ FIZICĂ REAL ESTIMATĂ "spargerea" clădirii în categorii de lucrări unde sunt
– ANALIZĂ ŞI DECIZIE – înglobate materiale cu viaţă lungă şi categorii de lucrări
ing. Şchiopu Corneliu unde avem materiale cu viaţă scurtă. În acest fel,
membru ANEVAR exprimarea coeficientului de uzură fizică este real şi
implicit, valoarea rămasă actualizată exprimă situaţia
În contextul analizei clădirilor şi construcţiilor reală din teren. Personal, la evaluările efectuate "sparg"
speciale în vederea evaluării prin metoda costurilor de clădirea în următoarele categorii de lucrări:
înlocuire şi a costurilor segregate, o etapă importantă - Structură de rezistenţă: - apreciere viaţă lungă
este aceea a verificării situaţiei reale din teren. Odată cu - Finisaj interior şi exterior: - apreciere combinată
analizarea tipului clădirii, a dimensiunilor ei, a scurtă cu lungă
construcţiei speciale cu caracteristicile proprii, este - Terasă necirculabilă: - apreciere viată scurtă
necesară şi o inspecţie a calităţii, a deficienţelor apărute - Instalaţii: sanitare - viaţă scurtă
datorită uzurii în condiţiile de exploatare. Din aceste electrice - viaţă scurtă
verificări se pot extrage informaţii pe care le încălzire - viaţă scurtă
selecţionăm prin criteriile de mai jos: Pentru evaluările efectuate prin metoda costurilor
- duratele reale de timp scurse de la punerea în segregate, când valoarea de înlocuire este obţinută prin
funcţiune; însumarea elementelor de construcţii, structură, finisaj,
- conformarea structurii de ansamblu a clădirii terase şi instalaţii funcţionale, aprecierea coeficientului
pentru funcţiunile pe care le îndeplineşte; de uzură fizică real estimat se face după duratele de
- mediul normal sau agresiv în care "trăieşte" viată scurte sau lungi, dar el se exprimă atât ca uzuri
clădirea; fizice recuperabile cât şi nerecuperabile. Aici se pot
- gradul de întreţinere a construcţiilor şi aprecia şi cuantifica valorile de înlocuire sau valorile
instalaţiilor funcţionale şi tehnologice. rămase actualizate faţă de valoarea de înlocuire a
întregului mijloc fix.
În literatura de specialitate din ţară, aprecierea Pentru aprecierea unitară a coeficientului de uzură
uzurii fizice este o analiză legată de uzura fizică a fizică real estimat se pot prelua informaţii folosind
materialelor înglobate în lucrare în condiţii de mediu următoarele surse de informaţii:
diferite şi cu întreţinerea acestora de proprietarul - Normativ P135/1995 aprobat prin ordin MLAPT
mijlocului fix. În literatura vest-europeană şi americană, elaborat de INCERC Bucureşti;
la aprecierea uzurii fizice apare suplimentar şi analiza - Decret 467/1979 tabelele 3,4,6 privind
ce trebuie efectuată de evaluator asupra uzurii expropierea construcţiilor;
funcţionale – a neadecvării funcţionale precum şi uzura - Decizia 630/1980 a CPMB - privind duratele
externă economică – deprecierea externă economică. fizice pentru elemente de construcţii.
Este de menţionat că aceste două poziţii noi în afara În aprecierea gradului de uzură fizică real estimat,
analizei uzurii fizice, trebuie aplicate diferenţiat pe pentru structurile de rezistentă, cadre, diafragme sau
cazuri particulare, având argumente temeinice, cu zidărie portantă este corect să se ţină seama şi de
explicaţii bazate pe date şi informaţii precise. Uzura analiza clădirii din punctul de vedere al stabilităţii la
funcţională sau mai bine spus neadecvarea funcţională, sarcini dinamice din seism, mai ales că în România se
este o pierdere din valoare ca urmare a apariţiei unor regăsesc teritorii la care calculul structuri este gradul 6,
capacităţi de suprafeţe şi volume în exces datorate unor 7, 8 şi 9 pe scara Mercalli. Au existat 4 perioade
distincte pentru calculul dinamic al structurilor şi de rezistenţă a fost sistată în anul 1939, lucrările au
anume: continuat în 1954 şi s-au finalizat în 1957. Pentru
- înaintea Normativului P13/1972; structură, durata scursă de viaţă a fost de 55 ani şi nu 37
- între anii 1972 şi apariţia Normativului ani. Deci s-a impus un grad de uzură fizică real estimat
P100/1978 (după seismul din martie 1977); mai mare la structură decât la finisaj.
- între anii 1978 şi anul 1992 reeditarea La corpul administrativ de la o societate comercială
Normativului P100/1992; au fost sustrase uşile, parchetul, placajele de faianţă,
- după anul 1992. obiectele sanitare, corpurile electrice fluorescente, acest
Aprecierile uzurii structurii de rezistenţă sunt strâns lucru din lipsa fondurilor de conservare. Sub acest
legate de aceste date, deoarece sunt structuri de aspect uzura fizică real estimată s-a dublat ca procent.
rezistenţă la clădiri de peste 4 etaje, a căror uzură fizică O societate din Bucureşti a fost împroprietărită în
este de 45% după normativul P135/1995, dar după anul 1984 cu un spaţiu de depozitare pentru piese de tip
verificări la calculul dinamic nu este asigurată valţ cu dimensiuni de maxim 2.000 mm, având media
stabilitatea decât 25% faţă de normativul P100/1992. de înălţime de 8 m, clădire în care societatea vecină
Clădirile vechi cu structură pe zidărie portantă P+1, 2 pregătea caolinul pentru obiecte din porţelan sanitar. A
etaje sunt cele mai puţin dezavantajate de această fost necesară aprecierea uzurii fizice pe baza unei
analiză. Pentru informaţiile necesare unei astfel de analize de cost de înlocuire real.
analize în Bucureşti, la ICRAL-urile de sector se găsesc Consider că este necesar să prezint câteva concluzii
informaţii de acest tip, sau la IGCL-urile din reşedinţele legate de obligaţiile evaluatorului referitoare la modul
de judeţ. de apreciere a uzurii fizice real estimate:
Pentru structurile pe zidărie portantă cu subsoluri - coeficienţii de uzură fizică real estimaţi sunt direct
sau fără este bine să fie analizate şi efectul umezelii, legaţi de durata de viaţă a materialului;
adică igrasie. - coeficienţii de uzură fizică real estimaţi sunt direct
La analiza uzurii construcţiilor speciale, mai precis legaţi de întreţinerea lui ca mijloc fix;
cele inventariate la grupa II-a este important ca - coeficientul de uzură fizică real estimat este legat
evaluatorul să cunoască condiţiile de recepţie a direct de mediul normal sau agresiv;
lucrărilor care definesc calitatea şi implicit respectarea - coeficientul de uzură fizică real estimat este legat de
duratei scriptice de exploatare. Finalizarea şi calitatea lucrării şi a materialului;
recepţionarea lor fără respectarea condiţiilor de calitate, - coeficientul de uzură fizică real estimat să ţină cont de
este pentru evaluator un motiv esenţial să scurteze supradimensionările existente.
durata fizică de viaţă şi aşa destul de mică. Diversitatea Aprecierea coeficientului de uzură fizică real
materialelor de construcţii şi de instalaţii, supuse estimat este o analiză serioasă, unde evaluatorul pornind
agenţilor externi pe timp îndelungat, lipsa fondurilor de de la informaţiile normativelor şi pe baza verificării
întreţinere şi reparaţii, avariile pe timp de iarnă situaţiei reale din teren, decide care este plusul sau
accelerează uzura fizică. minusul mijlocului fix şi deci care este valoarea rămasă
Voi exemplifica cazuri mai interesante din actualizată.
evaluările efectuate, în care au apărut probleme ce au
impus decizii ce ţin de informaţie. La un hotel, structura
Nr.
SOCIETATEA COMERCIALĂ ADRESA TELEFON
crt.
1. CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE Harghita Bd-ul Timişoarei nr. 15 Miercurea Ciuc 066-112962
2. SC "CONSTRUCŢII PROIECT" SRL Baia Mare Str. Dr. Gh. Marinescu nr. 2, ap. 5 062-420588
3. SC "EVEX" SA Bacău Str. Garofiţei, bl. 17, sc. B, et. 3, ap. 10 034-185872
4. SC "HERMES CONTACT" SA Baia Mare Bd-ul Unirii nr. 16 062-436402
5. SC "PRO CONSULTING" SRL Bucureşti Str. Ciucea nr. 6 01-2100802
Îngrijirea apariţiei acestui număr: Bădescu Elena şi operator calculator Neacşu Eleni
...........................................................................................................................................................................................
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
ANEVAR
ASOCIATIA NATIONALA A EVALUATORILOR DIN ROMANIA
Buletin
INFORMATIV
NR. 2-1997 Editat de Institutul Român de Cercetare în Evaluare
• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
CONFERINŢA NAŢIONALĂ A ASOCIAŢIEI EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
Conferinţa Naţională a
- în domeniul temelor de cercetare: Astfel, dintre cele 100 de firme membre asociate,
Lucrări de cercetare realizate până în prezent: doar 5 şi-au exprimat disponibilitatea de realizare a
1. Evaluarea pădurilor – centrul unor teme, unul dintre motive fiind probabil suma
teritorial Suceava – Florin Susinski; relativ mică disponibilă pentru un proiect.
2. Consideraţii privind evaluarea
firmelor de servicii profesionale – Aş vrea să reînnoiesc cu această ocazie apelul
Beatrice Ştefănescu – centrul pentru implicarea membrilor ANEVAR şi în
teritorial Suceava; activitatea de cercetare, pentru că aceasta este condiţia
3. Evaluarea terenurilor – PICON SA menţinerii standardelor de calitate în activitatea de
Bucureşti; evaluare.
Art. 14 La nivel naţional Conducerea Asociaţiei este Art. 17 Consiliul Director al ANEVAR se alege din
asigurată de Conferinţa Naţională a rândul membrilor fondatori şi din rândul
ANEVAR, iar conducerea operativă de preşedinţilor centrelor teritoriale.
Consiliul Director. Consiliul Director este format din: preşedinte
Consiliul Director întocmeşte programul de de onoare, preşedinte, cinci vicepreşedinţi,
activitate care se aprobă de Conferinţa secretar general, trezorier şi nouă membrii.
Naţională. Consiliul Director este ales la fiecare patru
În raporturile cu terţii, persoane fizice şi ani de Conferinţa Naţională ANEVAR prin
juridice, Asociaţia este reprezentată de vot şi secret. Preşedintele poate fi reales o
Preşedinte sau de alt membru al Asociaţiei singură dată. 8 din membrii Consiliului
delegat de acesta. Director se aleg la fiecare Conferinţă
Comisiile de specialitate, sunt organizate şi Naţională.
funcţionează pe baza regulamentelor proprii Consiliul Director se întruneşte cel puţin
aprobate de Consiliul Director şi validate de trimestrial, şedinţa fiind considerată statutară
Conferinţa Naţională. Ele sunt: în prezenţa majorităţii simple a membrilor
- Comisia de cercetare ştiinţifică, de formare săi.
şi perfecţionare; Şedinţa Consiliului Director este condusă de
- Comisia de atestare profesională şi preşedinte sau de unul dintre vicepreşedinţi.
organizare; Hotărârile Consiliului Director se iau cu
- Comisia de relaţii şi imagine; votul majorităţii simple a celor prezenţi.
- Comisia de etică; Consiliul Director numeşte şi revocă
- Comisia de disciplină. vicepreşedinţii care conduc şi comisiile de
specialitate, secretarul general, trezorerie,
Art. 15 Centrele teritoriale au drept organism de precum şi pe şefii secţiunilor.
conducere Adunarea Generală a Evaluatorilor Preşedintele asigură conducerea activităţii
din Centrul teritorial şi Biroul Centrului Asociaţiei între şedinţele Consiliului
teritorial, în funcţie de necesităţi, centrele Director, faţă de care răspunde.
teritoriale pot prevedea în structura lor de Comisia de Cenzori răspunde faţă de
organizare comisii sau persoane care să Conferinţa Naţională a ANEVAR.
îndeplinească atribuţii corespondente cu cele
prevăzute la nivel naţional. Centrele Art. 18 Adunările generale ale evaluatorilor din
teritoriale nu au personalitate juridică. centrele teritoriale se convoacă, de regulă,
anual.
Art. 16 Conferinţa Naţională Ordinară a ANEVAR Adunarea Generală teritorială alege Biroul
se convoacă la doi ani şi se constituie prin centrului compus din 1-3 membri şi
reprezentare. Norma de reprezentare se desemnează delegaţii la Conferinţa Naţională
stabileşte de Consiliul Director al Asociaţiei. a ANEVAR.
Data se anunţă public cu cel puţin 30 zile Birourile centrelor teritoriale ale Asociaţiei
parte integrantă a Statutului ANEVAR, este 3.3. Nu este corect ca un evaluator să accepte un
acela de a servi ca linie de conduită contract de evaluare pentru u domeniu în afara
evaluatorilor, astfel încât aceştia să desfăşoare o calificării sale profesionale, cu excepţia cazurilor
activitate competentă şi conformă unei etici în care:
profesionale corespunzătoare standardelor a) a adus înainte la cunoştinţa clientului său
internaţionale. limitele competenţei sale;
1.2. Obiectivul principal al evaluării este determinarea b) se asociază cu un alt evaluator care are
valorii reale a unei proprietăţi, valoare exprimată calificarea necesară în domeniul specific.
în unităţi monetare. Valoarea determinată trebuie 3.4. Pentru evaluările pe care le execută, evaluatorul
să fie obiectivă şi nu trebuie să fie influenţată de se angajează reciproc cu clientul lui prin
voinţa, dorinţa sau nevoia clientului care contracte, convenţii sau oferte ferme, cuprinzând
angajează serviciile evaluatorului. Toate celelalte toate stipulaţiile juridice necesare.
cerinţe ale activităţii de evaluare decurg din acest 3.5. Când doi sau mai mulţi clienţi potenţiali solicită
principiu fundamental. serviciile aceluiaşi evaluator relativ la aceeaşi
evaluare, evaluatorul nu poate accepta decât pe
unul, cu excepţia cazului când există consensul
CAPITOLUL 2 PRINCIPALELE ÎNDATORIRI ŞI părţilor implicate.
RESPONSABILITĂŢI ALE EVALUATORULUI
2.1. Evaluatorul are obligaţia de a determina tipul
potrivit de evaluare care face obiectul CAPITOLUL 4 PRACTICI LIPSITE DE ETICĂ ŞI DE
contractului pentru care este angajat în PROFESIONALISM ÎN MUNCA DE EVALUARE
îndeplinirea acestei obligaţii, evaluatorul poate 4.1. Poate fi suspectat rezultatul unei evaluări şi deci
ţine seama de informaţiile clientului sau poate considerat lipsit de valabilitate, dacă evaluatorul
apela la o consultanţă juridică, dar abordarea a acceptat un contract a cărui plată este
selectivă este în întregime responsabilitatea sa. condiţionată de:
2.2. Evaluatorul are obligaţia să explice şi să descrie a) o decizie judecătorească favorabilă clientului
corespunzător ce înţelege prin evaluare în cazul referitoare la proprietatea evaluată;
unui contract specific pentru care este angajat, b) o reducere de impozit obţinută de client pentru
pentru a evita neînţelegerile şi greşelile voite sau acea proprietate;
întâmplătoare ulterioare. c) preţul vânzării acelei proprietăţi;
2.3. Evaluatorul trebuie să execute conştiincios şi cu d) orice indicaţii sau concluzii fumizate apriori de
competenţă contractele ce îi sunt încredinţate. client.
Lealitatea, imparţialitatea şi dorinţa de a fi util 4.2. Este lipsit de etică şi profesionalism acceptarea
clientului trebuie să inspire şi să ghideze unor contracte a căror plată o reprezintă procente
lucrările lui. din valoarea la care se ajunge în urma operaţiunii
2.4. Evaluatorul are obligaţia de a evita furnizarea de evaluare.
unor rezultate false ale evaluării, care s-ar putea 4.3. Se consideră lipsită de etică şi profesionalism
datora fie abordării greşite, fie estimării făcute cu acceptarea de către un evaluator a unui contract
o aproximaţie foarte largă. care priveşte o proprietate pentru care el are un
2.5. În cazul în care raportul de evaluare este pus de interes actual sau de perspectivă. Interesele pe
către client la dispoziţia unor terţe persoane, cu care un evaluator le-ar putea avea faţă de o
acordul scris al evaluatorului, acestea au acelaşi proprietate evaluată includ:
drept de a se baza pe validitatea şi obiectivitatea a) dobândirea respectivei proprietăţi;
raportului ca şi clientul iniţial. b) funcţionarea ca agent de vânzare-cumpărare
CAPITOLUL 3 OBLIGAŢII ALE EVALUATORULUI sau finanţare a respectivei proprietăţi;
FAŢĂ DE CLIENT c) administrarea respectivei proprietăţi.
...........................................................................................................................................................................................
ANEVAR
ASOCIATIA NATIONALA A EVALUATORILOR DIN ROMANIA
Buletin
INFORMATIV
NR. 3-1997 Editat de Institutul Român de Cercetare în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
1
Buletin informativ nr. 3/III -1997
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
Cele mai importante reguli, transformate în uzanţe Deşi stabilirea nivelului ratei de bază, la prima
sunt: vedere, ar părea că nu ridică probleme deosebite, totuşi
- între rata de actualizare, rata de capitalizare şi trebuie precizate câteva dificultăţi care trebuie depăşite
coeficientul multiplicator există o relaţie directă prin raţiunea evaluatorului:
exprimată prin faptul că rata de actualizare se aplică - piaţa creditului este foarte diferită, fiind structurată în
asupra unor fluxuri anuale de venituri viitoare de pieţe parţiale, în funcţie de natura şi de modalităţile de
mărime inegală; rata de capitalizare sau coeficientul împrumuturi; ca urmare şi nivelul ratei dobânzii este
multiplicator se utilizează numai în cazul în care fluxul diferit;
de venituri viitoare este de natura anuităţilor (sume
anuale identice) care se obţin începând cu primul an al - există deci, o pluritate de rate ale câştigului, în funcţie
perioadei de previziune explicită până la infinit; de specificitatea riscurilor, de mărimea cheltuielilor de
administraţie ale băncilor, de diversitatea, durata şi
- dacă venitul este previzionat în preţuri curente se modalităţile de împrumut.
utilizează o rată nominală de actualizare, iar dacă
venitul este previzionat în preţuri constante, se Se pune deci problema alegerii unei rate a dobânzii
utilizează o rată reală de actualizare; din multitudinea celor practicate pe piaţa creditului, care
să fie semnificativă pentru a reflecta conceptul teoretic de
- deoarece fluxul de venituri care urmează a fi rată de piaţă a dobânzii (market rate of interest).
2
Buletin informativ nr. 3/III -1997
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
Cele mai reprezentative rate care pot reflecta implicit de estimare a coeficienţilor ( şi a primelor
acest concept teoretic este randamentul de piaţă al de risc pe piaţa bursieră (market risk premiums)
titlurilor de stat emise sau eventual rata dobânzii la pentru portofoliul de acţiuni al celor 500 companii şi
împrumuturile ipotecare, deoarece riscurile de câştig pe corporaţii.
care le incumbă pentru un investitor sunt minime sau Includerea riscului în determinarea nivelului ratei
inexistente. de actualizare şi celei de capitalizare, exprimă
necesitatea obţinerii de către investitor a unui
Pentru a exemplifica aserţiunile de mai sus, cu un randament (sau rentabilitate la capitalul investit)
exemplu concret - cel al SUA, rata de bază fără risc suplimentar(ă), ca urmare atât a incertitudinilor aferente
(risk free rate) se poate identifica cu nivelul uneia din oricărei activităţi cu caracter lucrativ (comercial) în
următoarele trei rate de piaţă ale câştigului raport cu un plasament în investiţii de portofoliu fără
obligaţiunilor guvernamentale, tranzacţionate pe piaţa riscuri, cât şi a celor provenite din fragilitatea activităţii
de capital: viitoare a întreprinderii şi a mediului său extern
- rata câştigului la obligaţiunile guvernamentale pe (sectorul de activitate din care face parte şi economia
termen scurt fără dobândă (the rate for treasury naţională). Estimarea riscului este considerată a fi cea
bills); perioada de maturitate (scadenţă) a acestor mai delicată problemă înscrisă în sfera metodelor de
obligaţiuni este de până la 1 an; cel mai frecvent evaluare bazate pe actualizarea sau capitalizarea
fiind cuprinsă între 90 şi 92 de zile. Ele sunt vândute veniturilor nete. Stabilirea "ex ante" a unui randament
periodic pe piaţa bursieră la o valoare sub-pari (sub suplimentar total pentru o investiţie potenţială în
valoarea nominală) în funcţie de nevoile de cash achiziţionarea unei întreprinderi sau a unei părţi a
(numerar) ale trezoreriei. Venitul net provenit din acesteia este sintetizată în următoarea formulare: "Noi
aceste obligaţiuni este reprezentat de diferenţa dintre estimăm că factorii de riscuri ataşaţi întreprinderii şi
preţul de cumpărare şi valoarea al pari la maturitate; mediului acesteia, descrişi anterior, conduc la o
deoarece maturitatea obligaţiunilor emise este solicitare de randament superior cu X % în raport cu
eşalonată practic în fiecare săptămână, acest tip de randamentul de referinţă . Diferenţa X trebuie să fie
obligaţiuni guvernamentale este o soluţie ideală de recroită cu randamentele observate, la bursă de
plasament financiar pentru disponibilităţile băneşti exemplu, pentru întreprinderile din acelaşi sector. Ea
inactive pe o perioadă de până la 90 de zile. De poate fi motivată, de asemenea, prin existenţa unui risc
aceea, corporaţiile americane sunt mari deţinătoare de nerealizare a unui rezultat net într-unul din anii unei
de acest tip de obligaţiuni; perioade date"1.
- rata câştigului la obligaţiunile guvernamentale pe Rata de bază fără risc este, din punct de vedere
termen de 10 ani (the rate for ten - year treasury teoretic, rata rentabilităţii obţinută dintr-un plasament
bonds); într-o obligaţiune sau portofoliu de obligaţiuni care nu
prezintă nici un fel de risc sau riscul este minim. În
- rata câştigului la obligaţiunile guvernamentale pe SUA, se consideră că rata dobânzii la obligaţiunile
termen de 30 do ani (the rate for thirty - year guvernamentale pe 10 ani (the rate for ten years
treasury bonds). treasury bonds) reflectă cel mai corect nivelul ratei de
bază fără risc.
Dintre cele trei alternative, se recomandă utilizarea
randamentului (ratei câştigului) obligaţiunilor Prima de risc a pieţei bursiere (risk premium, the
guvernamentale cu maturitatea de 10 ani pentru price of risk) este diferenţa dintre rata medie globală a
exprimarea nivelului ratei de bază fără risc, din rentabilităţii pe piaţa bursieră (market capitalisation
următoarele motive: rate) şi nivelul ratei de bază fără risc. În perioada 1926-
- corespunde cu durata de previziune explicită a cash- 1992, pentru companiilor americane cotate la bursă, a
flow-ului net sau a profiturilor nete obtenabile (care fost calculat un nivel de 5-6% al primei de risc, prin
se înscrie, în general, între 5 şi 10 ani); diferenţa între rentabilitatea realizată pe piaţa bursieră a
tuturor acţiunilor tranzacţionate şi rata dobânzii la
- este mai puţin senzitivă la modificările neaşteptate obligaţiunile guvernamentale pe termen lung2.
ale ratei anuale a inflaţiei şi la posibilitatea de
transformare (pe piaţa bursieră) în lichidităţi, înainte Coeficientul β măsoară riscul sistematic al unei
de maturitate, comparativ cu rata câştigului la companii cotate, exprimând relaţia dintre rentabilitatea
obligaţiunile guvernamentale pe termen de 30 de acţiunii unei firme cotate, tranzacţionată pe piaţa
ani; bursieră şi rentabilitatea medie ponderată a tuturor
acţiunilor pe piaţa bursieră (market capitalisation rate).
- se înscrie în durata calculării evoluţiei indicelui
bursier al unui portofoliu de acţiuni, respectiv 1
Jean Reffegeau, Fernand Dubois, L'evaluation financiere de l'entreprise,
Standard and Poor's 500 Stock Index (calculat Presses Universitaires de France, 1988, p. 65
pentru 425 acţiuni cotate ale companiilor industriale 2
Tom Copeland, Tim Koller, Jack Murrin - Valuation Measuring and
şi 75 de acţiuni ordinare ale unor corporaţii din căile managing the value of companies, second editon, John Wiley & Sons Inc.
-pag. 260
ferate şi din alte domenii de utilitate publică) şi
3
Buletin informativ nr. 3/III -1997
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
Coerenţa în stabilirea nivelului ratei de actualizare metodă are un pronunţat caracter subiectiv, iar utilizarea
este următoarea: ei incorectă poate duce la stabilirea unei rate de
- pentru întreprinderi necotate şi neîndatorate: actualizare prea ridicată sau prea scăzută, în discordanţă
tn = ccpn (dacă cash-flow-ul este cu nivelurile uzuale ale acestei rate, stabilite prin alte
previzionat în preţuri curente, metode, inclusiv cea statistică (a ratelor aplicate pe
incluzând o creştere inflaţionistă domenii de activitate, în cazul întreprinderilor vândute).
anuală) Formula de calcul a ratei de actualizare este:
tr. = ccpr (dacă cash-flow-ul este
previzionat în preţuri constante) [3] tn = rată de bază nominală + primele de risc pe
- pentru întreprinderi necotate şi îndatorate: trepte
tn = cmpcn dacă cash-flow-ul este tr = rată de bază reală + primele de risc pe trepte
previzionat în preţuri curente
tr = cmpcr dacă cash-flow-ul este în care:
previzionat în preţuri constante tn = rata de actualizare nominală (cu influenţa
Precizăm că acest model este aplicabil numai în inflaţiei)
cazul exprimării cash-flow-ului într-o valută stabilă (de tr = rata de actualizare reală (fără influenţa inflaţiei)
ex $ sau DM). Treptele de risc pentru care se apreciază primele de
risc adiţionale sunt stabilite de evaluator. O clasificare
C2. Modelul grimei de risc în trepte (built-up posibilă a acestor trepte este cea redată în Capitolul B
method) Conform acestui model, rata de actualizare este din această lucrare cu următoarele menţiuni
construită pe două componente: suplimentare:
- rata de bază fâră risc (free risk rate); - numărul treptelor de risc poate fi diminuat,
- prima de risc pe fiecare gen (treaptă) de risc reţinându-se numai cele care pot afecta în mod
direct activitatea viitoare a întreprinderii evaluate;
Dacă nivelul ratei de bază este uşor de stabilit, - în cazul evaluării pentru un investitor străin nu se
identificarea treptelor de risc şi punctarea acestora pe o mai include riscul de ţară, dacă a fost inclus în
scară de note cuprinse între 0-5%, solicită atât celelalte trepte de risc.
capacitatea de intuire a evaluatorului, cât şi cea de Un exemplu concret ipotetic de determinare a
evaluare corectă a mărimii riscului. De aceea, această nivelului ratei de actualizare prin acest model este:
6
Buletin informativ nr. 3/III -1997
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
Analizând nivelul diferit al celor 5 rate din ultima companiei de a obţine profit este aproape certă, dar este
coloană, evaluatorul trebuie să selecteze un nivel al nevoie de o creştere rapidă a prezentei pe piaţă.
ratei de actualizare (identică în acest caz cu rata de
capitalizare). Nivelul III: este nevoie de surse pentru asigurarea
expansiunii naţionale şi globale ce nu pot fi obţinute de
Criteriile de alegere sunt următoarele: la bănci sau alte instituţii de finanţare. Se aşteaptă
- nu va calcula o medie aritmetică simplă a celor 5 profituri consistente.
rate, deoarece se observă că, nivelul ratei
rentabilităţii proprietăţii C este discordantă faţă de De regulă, capitalul de risc nu este disponibil pe
celelalte 4 rate, ca urmare, el va exclude din analiză termen foarte lung. În mod normal investitorii aşteaptă
proprietatea C; recuperarea capitalului avansat în 5-7 ani.
- va alege nivelul ratei acelei proprietăţi care
îndeplineşte două condiţii: În concluzie se poate aprecia că rolul ratei de
- este identică sau foarte asemănătoare cu actualizare este de a permite să se:
proprietatea evaluată; - compare valori (venituri şi/sau cheltuieli) care
- probabilitatea ca obţinerea profitului net se efectuează în perioade de timp viitoare
anual viitor să fie cea mai mare. diferite;
Rezultă că nivelul ratei de actualizare aleasă se va - exprime rentabilitatea aşteptată de un investitor
înscrie între 5,8% şi 6,1%. pentru a opta în plasarea capitalului său într-o
afacere pe care o preferă din pluralitatea de
C5 Rata de actualizare pentru capitalul de risc posibilităţi pe care le are;
(venture capital) - transforma fluxul însumat de venituri viitoare
În paginile anterioare am discutat despre determi- în valoarea prezentă a capitalului.
narea ratei de actualizare pentru întreprinderile aflate pe
o treaptă superioară a curbei de maturitate. O problemă D. Rata de capitalizare
specială se iveşte atunci când trebuie să fie evaluată o Rata de capitalizare este definită ca fiind un divizor
afacere aflată în faza de lansare sau de demaraj. utilizat pentru transformarea unui flux constant de venit
În general, în ţările dezvoltate, se derulează operaţii anual (profit net, dividend sau cash-flow) în valoare a
de finanţare a afacerilor sau ideilor de afaceri care nu capitalului unei întreprinderi. Inversul ratei de
pot pune garanţii pentru asigurarea finanţatorului. Sursa capitalizare este multiplicatorul venitului anual.
de finanţare în acest caz o reprezintă aşa numitul capital Relaţiile dintre rata de capitalizare, venitul anual şi
de risc, constituit în cele mai multe cazuri pe baza valoarea capitalului se prezintă astfel:
fondurilor puse le dispoziţie de mari companii (de Capitalul = Venitul anual
exemplu în SUA firma IBM participă cu surse la Rata de capitalizare
formarea unui capital de risc). Capitalul = Venitul anual x 1
Rata de capitalizare sau:
În funcţie de stadiul de dezvoltare al afacerii Capitalul = Venitul anual x Multiplicatorul
finanţate, rentabilitatea capitalului cerută de investitori venitului anual
este următoarea: Venitul anual = Capitalul x Rata de capitalizare
Rata de capitalizare = Venitul anual
Stadiul de dezvoltare Rata rentabilităţii Capital investit
Ultima formulă exprimă, de fapt, rata rentabilităţii
Embrion 50% unui capital investit. De aceea, ca esenţă, rata de
Nivelul I 40% capitalizare se aseamănă cu rata de actualizare.
Nivelul II 30% Asemănarea dintre cele două rate se referă deci, la
Nivelul III 20% conţinutul lor şi la modul de determinare, respectiv baza
lor o reprezintă rata de bază fără risc previzionată
SURSA: G. Smith, R. Parr, Valuation of Intelectual Property and
Intangible Assets, pag. 461.
pentru întreprinderea evaluată, la care se adaugă o
primă de risc care este în funcţie de:
Stadiile de dezvoltare exprimă: - garanţia funcţionării normale a activelor
Embrionar: este de fapt finanţată o idee şi nu o întreprinderii;
firmă. Sursele obţinute vor finanţa cercetarea de bază şi - percepţia evaluatorului asupra obţinerii unui venit
eventual dezvoltarea prototipului. suplimentar, rezultat din efectul sinergetic al unei
Nivelul I: firma are deja prototipul, dar are nevoie integrări (de exemplu din economiile de scară);
de capital pentru dezvoltarea acestuia înainte de - percepţia riscurilor (pe trepte de riscuri sau global)
producţia de masă. Cash-flow-ul pozitiv se aşteaptă care pot fi ataşate activităţii viitoare.
peste câţiva ani. Există şi deosebiri între cele două rate, referitoare la:
Nivelul II: firma are deja o experienţă de succes pe - rata de actualizare este, de obicei, exprimată în
piaţă, dar extinderea poziţia pe această necesită un mărime nominală, deoarece şi fluxul de venituri este
capital pe care firma nu îl are. La acest punct, abilitatea exprimat în preţuri curente;
- rata de capitalizare este exprimată în mărime reală,
8
Buletin informativ nr. 3/III -1997
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
deoarece este aplicată la un venit anual, - rata reală de creştere anuală a venitului (gr) = 4%;
reproductibil în viitor, exprimat în preţuri constante;
- rata de capitalizare integrează în conţinutul ei şi o rezultă că:
creştere anuală previzibilă a venitului anual Rata de capitalizare =[(22%-3%) x (1/1,03)] - 4% =
(cash-flow, profit net, dividend) conform formulei: 14,4% sau
rata de capitalizare = t-g Coeficientul multiplicator = 1 / 0,144 = 6,9
Rezultă că valoarea capitalului (VO) este:
în care: VO= Venitul anual reproductibil / 0,144 sau
t = rata de actualizare VO= Venitul anual reproductibil x 6,9
g = creşterea previzionată anuală (cu baza în lanţ) a
venitului anual E Concluzie:
Fără a impune reguli stricte (lucru de altfel aproape
În mod logic, rezultă că dacă mărimea riscurilor imposibil în domeniul evaluării) materialul prezintă
este cuantificată în mărime identică, nivelul ratei de abordările posibile ale conceptului de rată de
capitalizare este inferior ratei de actualizare, datorită actualizare, insistând pe ideea de coerenţă în aplicarea
neincluderii (în prima rată) a nivelului ratei anuale a metodelor de randament pentru evaluarea întreprinderii.
inflaţiei, pe de o parte, şi a includerii ratei anuale de Mai mult decât atât, autorii consideră că participarea
creştere a venitului anual, pe de altă parte. economiei româneşti la procesul de globalizare a
Dacă, de exemplu: afacerilor necesită inclusiv conectarea teoriei şi practicii
- rata nominală de actualizare (tn) = 22%; evaluării din ţara noastră la fluxul de idei şi practici
- rata anuală a inflaţiei = 3%; existent pe plan mondial.
Total risc 1 1 5 2 2
Ponderea 1 2 3 4 5 6 8 9
Risc ponderat 0 2 0 4 0 3 7 16 18
Total risc ponderat 77
Număr de factori 12
Media ponderată a riscului 6.4167
Coeficient beta estimat 1.283
9
Buletin informativ nr. 3/III -1997
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
În evaluarea întreprinderilor necotate există patru - La primul punct al Ordinei de zi, D-1 Prof.dr.
probleme cheie pe care un evaluator trebuie să le Alexandru Gheorghiu, Preşedintele Consililui Ştiinţific
estimeze, coreleze şi să le justifice: al IROVAL a prezentat un material în care a punctat
- stabilirea nivelului ratei de actualizare şi de următoarele probleme:
capitalizare; - forma juridică a IROVAL;
- estimarea unei durate de previziune explicită - asigurarea unui sediu adecvat;
(discretă) în corelaţie cu capacitatea reală a - dotarea minimă necesară institutului;
întreprinderii de a produce venituri credibile; - asigurarea cu personal propriu;
- asigurarea unei coerenţe între modul de exprimare a - organizarea de cursuri şi seminarii de specialitate;
fluxului de venituri (cash-flow net disponibil, cash- - editarea publicaţiilor specifice;
flow brut, profit net, dividende), pe de o parte, şi - iniţierea unei baze de date pentru uzul, în special, al
ratele de actualizare şi de capitalizare, pe de altă membrilor Asociaţiei.
parte;
- determinarea mărimii valorii reziduale în coerenţă În aceste probleme, care au suscitat discuţii, au fost
cu tipul fluxului de venit previzionat. adoptate în ordine următoarele hotărâri:
În ceea ce priveşte forma juridică a IROVAL s-a
Ultimele trei probleme vor fi abordate în numerele optat pentru transformarea sa în societate pe acţiuni.
viitoare ale buletinului. Acţionariatul va fi constituit din instituţii care şi-au
manifestat interesul de a deveni acţionari (CECCAR,
AROMAR, AMCOR, CET, unele bănci) cât şi din
Bibliografie: firme de consultanţă membre asociate ANEVAR.
Condiţia unanim acceptată a fost aceea ca pachetul
- Ian R. Campbell, Robert B. Low, Nora V. Murrant majoritar să fie deţinut de ANEVAR. Constituirea
The Valuation & Privately - Held Business acţionariatului va fi efectuată până la data următoarei
Interests, Canadian Cataloguing in Publication şedinţe ordinare a Consililui Director.
Date, Toronto 1990.
- Henri Mauguiere - L'Evaluation des entreprises IROVAL îşi poate asigura, prin închiriere, un sediu
noncotees, BORDAS, Paris-1990. în aceeaşi clădire cu ANEVAR.
- Tom Copeland, Tim Kollcr, Jack Murrin - Consiliul Director a aprobat condiţiile stabilirii
Valuation, Measuring and managing the value of noului sediu.
companies, second edition, John Wiley & Sons
Inc., 1990. La nivelul dotării, s-a considerat necesară
- Gordon Smith, R Parr - Valuation of Intelectual achiziţionarea unui calculator, a unui copiator şi a unui
Property and Intangible Assets, second edition, automobil.
John Wiley & Sons, New York, 1994. Acestea vor fi achiziţionate, în această ordine, în
timp.
10
Buletin informativ nr. 3/III -1997
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
- La punctul doi al Ordinei de zi s-au stabilit existenţi pe piaţă pentru un anumit activ, la o anumită
termenele pentru definitivarea Regulamentelor de dată.
funcţionare.
Discount pentru vandabilitate - marketability
Astfel, Regulamentele privind organizarea, discount (engl.)
disciplina, formarea profesională şi cercetarea = o sumă dedusă din ceea ce ar reprezenta valoarea
ştiinţifică, precum cel privind relaţiile şi imaginea unei societăţi (îndeosebi necotate) pentru a reflecta lipsa
ANEVAR, vor fi definitivate până în luna septembrie de acces la lichidităţi sau de vandabilitate a
a.c. întreprinderii sau unor părţi ale acesteia
Regulamentele privind atestarea profesională şi
etica, vor fi finalizate în luna decembrie a.c. Discount pentru poziţie minoritară - minority
discount (engl.)
- La al treilea punct al Ordinei de zi, a fost revăzut = reducerea cu un procent a valorii totale a unor
Regulamentul Centrului Teritorial ANEVAR. active sau unei participaţii pentru a reflecta global
După ce i-au fost aduse modificări, Regulamentul a dezavantajele care decurg din posesia unui pachet
fost aprobat de Comitetul Director. minoriar. Aplicarea unui discount asupra unei
participaţii minoritare se poate face din următoarele
- La punctul patru a fost discutat un sistem de motive:
punctare a activităţilor de instruire, în funcţie de timpul - lipsa puterii de control şi deci imposibilitatea
potenţial alocat. de a decide asupra orientărilor viitoare ale
Acest sistem va fi folosit cu titlu experimental. întreprinderii, alegerii directorilor şi asupra
performanţelor viitoare ale investiţiei, şi/sau
- La punctul cinci al Ordinei de zi, au fost - lipsa de acces rapid la lichidităţi sau de
prezentate 78 de dosare pentru primire în asociaţie a vandabilitate a întreprinderii.
unor persoane fizice şi cinci dosare ale unor persoane
juridice.
Cererile de primire au fost aprobate. NOUTĂŢI BIBLIOGRAFICE
S-a stabilit ca pe viitor să nu mai fie puse în în limba engleză,
discuţie cereri de primire fără avizul Centrului ce pot fi consultate la BIBLIOTECA „ANEVAR"
Teritorial.
Nr.
SOCIETATEA COMERCIALĂ ADRESA TELEFON
crt.
1. SC "AM ELECTRONICS" SRL Constanţa, Aleea Heracleea, nr. 7 041-646560
2. "BANCA ROMÂNEASCĂ" SA Bucureşti, B-dul Unirii nr. 35 3211601
3. SC "CEPROMIN" SA Deva, str. 22 Decembrie nr. 37 A 054-214892
"EVALUĂRI CONSULTANŢĂ MANAGEMENT-ECM" Bacău, B-dul Unirii nr. 39, cam.10 034-171963
4.
SRL
5. SOCIETATEA EXPERŢILOR TEHNICI Iaşi, str. Sf Lazăr nr. 49 032-233873
Îngrijirea apariţiei acestui număr: Bădescu Elena şi operator calculator Neacşu Eleni
...................................................................................................................................................................................
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
12
Buletin informativ nr. 3/III -1997
ISSN: 1224-8967
ANEVAR
ASOCIATIA NATIONALA A EVALUATORILOR DIN ROMANIA
Buletin
INFORMATIV
NR. 4-1997 Editat de Institutul Român de Cercetare în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
acelaşi efect. Ca regulă generală, cu cât este mai mare actualizare adecvată în condiţiile alegerii unor fluxuri
incertitudinea referitoare la performanţele viitoare ale financiare viitoare obţinute după plata impozitului pe
întreprinderii, cu atât riscul perceput va fi mai mare şi profit. În orice moment de timp, o întreprindere are o
prin urmare valoarea va fi mai mică. valoare specifică. În toate cazurile există o
interdependenţă absolută între procesul de alegere a ratei
de actualizare şi alegerea fluxului financiar.
Principiul 3 - Atunci când valoarea este definită Considerând că piaţa dictează rata de fructificare a
ca "valoarea actualizată a tuturor câştigurilor capitalului şi că aceasta în cele mai multe cazuri se află
viitoare anticipate care derivă din dreptul de într-un interval relativ restrâns, rezultă că valoarea unei
proprietate", valoarea are 2 componente distincte: întreprinderi necotate variază direct proporţional cu
comercială (sau transferabilă) şi necomercială (sau performanţa ei de a genera în viitor fluxuri financiare
valoare pentru proprietar). disponibile (obţinute după plata impozitelor).
Valoarea pentru proprietar se divide în două
componente:
- când valoarea este transferabilă şi deci Principiul 6 - Cu cât este mai mare valoarea
comercială, ea aparţine proprietarului în patrimonială tangibilă (estimată ca valoare de
virtutea faptului că el controlează activul; utilizare sau de lichidare) cu atât este mai mare
- când nu este transferabilă şi deci necomercială, valoarea întreprinderii.
valoarea aparţine proprietarului ca o consecinţă Ca o afirmaţie generală, atunci când toate celelalte
a atributelor sale personale, netransferabile; elemente sunt egale, existenţa unei valori patrimoniale
Acest concept, relativ simplu de exprimat este greu tangibile mai mari (estimată atât ca valoare de utilizare în
de cuantifcat, cum ar fi în cazul încheierii unor contracte continuitate, cât şi ca valoare de lichidare), reprezintă o
de management sau acorduri de neconcurenţă după bază pentru o valoare globală mai mare.
cumpărare. • valoarea de utilizare în continuitate presupune
continuitatea activităţii întreprinderii evaluate. De
exemplu, activele tangibile cum ar fi clădirile sau
Principiul 4 - Piaţa determină rata de fructificare echipamente cu utilizare unică, au de obicei o
a capitalului aşteptată de investitor. "valoare de utilizare" mai mare decât "valoarea de
La un anumit moment de timp, forţele pieţei deter- lichidare". Teoretic, atunci când se estimează activul
mină ratele de fructifcare a capitalului, aşteptate de net corectat, cu cât este mai mare valoarea activelor
investitori. Aceste forţe sunt: tangibile, cu atât este mai mare suma necesară de
a) condiţiile economice generale, dar în mod deosebit investit pentru a intra în domeniul în care
ratele dobânzilor la creditele pe termen scurt şi lung. funcţionează întreprinderea. Toate celelalte lucruri
Considerând că achiziţionarea unei întreprinderi este fiind egale, rezultă un cost mai mare de intrare în
văzută de cumpărător ca o investiţie pe termen lung, domeniu, o posibilitate mai mică de concurenţă şi o
rata dobânzii la creditele pe termen scurt va influenţa rată de fructificare cerută de cumpărător mai mică.
nivelul activităţii întreprinderii, iar rata dobânzii la Aplicarea acestui raţionament trebuie să reflecte
creditele pe termen lung va influenţa rata de condiţiile unei situaţii date;
fructificare a capitalului. • deşi se presupune continuitatea activităţii
b) categoria de cumpărători de pe piaţă, motivaţia lor şi întreprinderii, nu toate previziunile se vor dovedi
filozofia de investiţie a fiecăruia. Există patru precise. La data cumpărării întreprinderii, activul net
categorii de cumpărători pentru întreprinderile al acesteia va avea o valoare de lichidare. Teoretic,
necotate: cu cât valoarea de lichidare la data evaluării este mai
• firme ce nu sunt cotate; mare, cu atât riscul cumpărătorului este mai mic şi
• firme cotate; prin urmare rata de fructificare aşteptată de
• cumpărători care văd cumpărarea ca o cumpărător este mai mică.
tranzacţie financiară;
• cumpărători ce fac parte din grupul de Atât teoretic cât şi practic, la data evaluării, fluxurile
conducere al întreprinderii. financiare disponibile pot fi considerate ca având trei
Evident că fiecare categorie are aşteptări specifice componente:
referitoare la fructificarea capitalului şi atitudinea lor va • prima componentă este o recuperare, la o rată
influenţa performanţele generale ale pieţei de capital. adecvată, a valorii de lichidare a activelor tangibile
nete la data cumpărării (activul net la lichidare);
• a doua componentă este un flux suplimentar, peste
Principiul 5 - Valoarea depinde direct de cel dat de prima componentă, reprezentând o
performanţa de a genera în viitor fluxuri financiare recuperare, la o rată adecvată, a diferenţei dintre
disponibile, cu excepţia cazurilor când lichidarea activul net corectat şi valoarea de lichidare. Această
conduce la o valoare mai mare. rată de recuperare ar fi mai mare decât cea de la
În cadrul concepţiei de continuitate a activităţii prima componentă, deoarece riscul ataşat
întreprinderii, valoarea este estimată esenţial prin componentei a doua este mai mare decât cel ataşat
aplicarea a ceea ce este perceput ca fiind o rată de primei componente;
deciziilor în virtutea unui acord între ei. Aceste • inexistenţa unor repere sau referinţe de preţ;
acorduri asigură în primul rând alegerea membrilor • inexistenţa unor informaţii larg răspândite despre
Consiliului de Administraţie (sau cel puţin a tranzacţii anterioare;
majorităţii lor) şi apoi controlul operaţiilor • când negociază cu un cumpărător, vânzătorul nu
întreprinderii şi strategia sa, hotărârile privind poate fi sigur că dacă va sista cu acesta
recuperarea şi fructificarea investiţiei şi eventual negocierile, va apare alt posibil cumpărător;
vânzarea întreprinderii. • vânzătorul nu poate fi niciodată sigur că toţi
Văzut izolat, un asociat cu participaţie minoritară cumpărătorii posibili au fost contactaţi şi prin
nu va putea influenţa activitatea întreprinderii şi urmare a putut obţine cel mai mare preţ;
hotărârile adunării generale ale acţionarilor şi ca • unii cumpărători potenţiali iau cunoştinţă despre
urmare valoarea unitară a participaţiei sale este tranzacţie numai după ce ea a fost încheiată;
inferioară faţă de valoarea unitară a participaţiei • de regulă, cumpărătorii nu pot f niciodată siguri în
majoritare. timpul negocierii că există şi o altă ofertă de
cumpărare.
O acţiune de marketing bine concepută şi
Principiul 11 - Suma valorilor tuturor executată poate atenua aceste influenţe negative
participaţiilor luate individual poate fi mai mică asupra preţului. În acest caz, cunoştinţele, competenţa
decât valoarea întreprinderii văzută în întregul ei. şi experienţa în vânzarea întreprinderilor, cunoştinţele
Când se vând toate participaţiile la o întreprindere financiar-contabile şi fiscale, precum şi puterea de
necotată se alocă fiecărui asociat partea sa în negociere a consultanţilor şi intermediarilor pot juca
conformitate cu ponderea participaţiei deţinute. un rol semnificativ în reuşita tranzacţiei.
Atunci când se evaluează separat reducerea Se vor analiza în continuare locul şi rolul
valorii unitare a participaţiilor minoritare nu este participanţilor pe piaţă: vânzătorii, cumpărătorii şi
compensată de o majorare corespunzătoare a valorii intermediarii.
unitare a participaţiei majoritare. Din acest motiv,
suma participaţiilor estimate individual poate fi mai Vânzătorii de întreprinderi necotate pot fi:
mică decât valoarea întreprinderii estimată în cazul • companii publice (sau de stat) sau fonduri de
vânzării în totalitate către acelaşi cumpărător. investiţii când se vând participaţii;
• vânzători individuali sau companii holding când se
Exemplu
vând întreprinderi în întregime.
Valoarea unei societăţi comerciale cu răspundere
Prima categorie de vânzători sunt mai
limitată a fost estimată global la 300 mil.lei. Există
experimentaţi, motivaţi în general economic, cu o
numai doi asociaţi, din care unul deţine 60%.
componentă emoţională nesemnificativă în decizia de
Dacă se estimează separat valoarea participaţiilor
a vinde şi în procesul de negociere.
rezultă pentru asociatul care deţine 60% o valoare de
Motivaţia vânzătorilor din această categorie se
180 mil. lei, iar pentru celălalt o valoare de 84 mil. lei
referă la:
(aici s-a aplicat o reducere de 30% a valorii unitare pe
• momentul vânzării este atunci când e considerat
motivul lipsei de control asupra activităţii
propice de vânzător;
întreprinderii şi a vandabilităţii reduse a participaţiilor
• percepţia pieţei este că întreprinderea oferită la
minoritare).
vânzare are o influenţă negativă asupra valorii
Suma valorilor celor două participaţii estimate
vânzătorului şi/sau nu e chiar aşa de valoroasă şi
separat este 264 mil. lei şi este inferioară valorii
îndepărtarea ei face pentru a creşte valoarea părţii
estimate global.
rămase;
În concluzie, principiile 1 la 7 sunt principii cu
aplicabilitate generală; principiile 8 şi 9 se aplică • întreprinderea oferită la vânzare nu generează o
numai la estimarea valorii intrinseci, iar principiile 10 fructificare, fie a activelor folosite, fie a investiţiei
şi 11 se aplică la evaluarea individuală a şi nu se prevede a se redresa în viitor;
participaţiilor. • întreprinderea oferită la vânzare nu face parte din
strategia pe termen lung a vânzătorului;
• vânzătorul este în dificultate financiară şi prin
PARTICIPANŢII PE
vânzare se redresează
PIAŢA ÎNTREPRINDERILOR
• vânzătorul trebuie să vândă pentru a se conforma
ing. Gheorghe Bădescu unei legislaţii (de ex. privind concurenţa) sau altor
preşedinte ANEVAR reglementări;
• vânzătorul prevede ca în viitor va pierde o parte
Piaţa pentru 100% sau pentru participaţiile de din piaţa specifică sau va fi nevoit să investească
control ale întreprinderilor necotate este desigur de obicei pentru retehnologizare;
compusă din vânzători şi cumpărători, dar spre
• vânzătorul a primit o ofertă de cumpărare fără a
deosebire de piaţa întreprinderilor cotate ea nu este
solicita aşa ceva.
reglementată şi nici organizată formal. Prin urmare,
Motivaţia vânzătorilor individuali sau
tranzacţiile sunt caracterizate de preţuri obţinute în
companiilor holding cuprinde elementele de mai sus
condiţiile următoare:
(cu excepţia celui de al doilea). În plus se poate disponibil şi tinde să fie mai mic decât cel oferit de
enumera: primele 3 categorii.
• vârsta şi starea sănătăţii vânzătorului;
• o diminuare sau o pierdere a interesului în Intermediarii înseamnă consultanţii externi (în
întreprindere din cauze emoţionale, personale sau management, finanţe, legislaţie) care pot juca în
altor împrejurări; proces, fie un rol constructiv, fie unul destructiv. În
• dorinţa de a nu mai risca averea personală; această privinţă sunt importante următoarele elemente:
• dorinţa de a reduce riscul rezultat din investirea - momentul şi durata implicării intermediarilor în
averii personale într-o singură afacere; tranzacţie şi ca regulă generală cu cât se implică
• incompetenţa managerială sau de a selecta un mai târziu cu atât rolul lor va fi mai destructiv;
management competent; - înţelegerea şi îndeplinirea de fiecare intermediar a
• presiunea din partea familiei sau a partenerilor de a rolului său în procesul de evaluare şi negociere
vinde. care să ducă la structurarea tranzacţiei şi
convenirea preţului;
Cumpărătorii de întreprinderi necotate se împart - nivelul de înţelegere de către intermediar a
în 4 categorii; fiecare au motivaţiile lor individuale şi motivaţiei şi obiectivele vânzătorului şi
o filozofie de investiţie aparte. Aceste categorii sunt: cumpărătorului; abilitatea intermediarului de "a da
- companii cotate care de regulă au acces la o bază tonul" negocierilor şi de a lua decizii cruciale;
mai mare de capital. Managementul acestor - experienţa, abilitatea şi capacitatea de negociere a
companii nu este dispus să-şi asume riscuri prea fiecărui intermediar;
mari şi urmăresc de multe ori raţionalizarea - baza de remunerare a fiecărui intermediar şi
capacităţilor sau alte avantaje strategice în posibilitatea lipsei de obiectivitate în scopul
combinaţie cu alte activităţi pe care le desfăşoară. forţării încheierii tranzacţiei.
Aceste companii tind să cumpere întreprinderi
mari şi vor să fie investitori pe termen lung. Totodată,
vor urmări să nu apară o scădere a valorii propriilor EVALUAREA CLĂDIRILOR PRIN METODA
acţiuni (după cumpărare) şi, pentru aceasta, ele sunt COSTURILOR SEGREGATE
dispuse să cumpere întreprinderi necotate care au o ing. Cornel Şchiopu
fructificare a capitalului mai mare decât o are un membru ANEVAR
pachet minoritar din propriile acţiuni;
- companii necotate în care, de multe ori, Metoda de evaluare pe care o prezentăm este
acţionariatul include şi managementul. Ele tind să cunoscută în literatura de specialitate vest-europeana
cumpere întreprinderi mai mici şi să fie investitori şi americană sub numele de SEGREGATED COST
pe termen lung. Criteriul principal în cumpărare METHOD sau UNIT-IN-PLACE METHOD.
este percepţia lor privind fluxurile financiare nete În această prezentare vom face şi o analiză
ce se obţin după cumpărare; comparativă între informaţiile despre sistemul de
- cumpărători, de obicei companii necotate, care obţinere a valorilor de înlocuire şi prezentare a
consideră achiziţionarea de întreprinderi necotate acestora într-un raport de evaluare conţinute în
ca nişte tranzacţii financiare. Aceste companii lucrarea THE APPRAISAIL OF REAL ESTATE şi
utilizează o inginerie financiară sofsticată şi nu sistemul românesc de obţinere a costurilor de înlocuire
sunt în mod necesar investitori pe termen lung. Ele bazat pe tehnologiile autohtone. În principiu, metoda
preferă să nu se implice în management şi tind să propune prezentarea tuturor costurilor elementelor de
cumpere întreprinderi mari. Pentru cumpărare vor construcţii şi de instalaţii care participă la finalizarea
face împrumuturi mari (folosind drept garanţii unei clădiri. În literatura americană de specialitate sunt
chiar acţiunile întreprinderii pe care o cumpără). prezentate detaliat elementele metodei de evaluare dar
Preţul pe care sunt dispuşi să-l accepte este pe baza conceptului legat de tehnologia proprie şi pe
influenţat şi în unele cazuri chiar poate fi baza conceptului propriu de analiză a deprecierii.
determinat de mărimea, termenul şi condiţiile de Adaptarea metodei de evaluare la tehnologia lucrărilor
obţinere a creditului; de construcţii şi de instalaţii din România a necesitat
- cumpărători care includ managementul (sau o un volum deosebit de mare de informaţii legate de
parte a lui) şi salariaţii întreprinderii oferite la componenţa articolelor de deviz în cadrul normelor
vânzare. Aşa numitul MEBO este perceput ca o tehnologice comasate, precum şi informaţii de ultimă
investiţie pe termen lung şi tendinţa lor este să oră referitoare la preţul resurselor materiale,
cumpere întreprinderi mai mici. Aceşti manoperei orare şi a chiriei orare pentru utilajele care
cumpărători sunt mult mai informaţi referitor la participă la executarea lucrărilor de construcţii. Am
funcţionarea întreprinderii, dar pot avea o privire apreciat necesitatea separării, în cazul recapitulaţiilor,
mai îngustă asupra influenţelor externe. Ei tind să a costurilor directe de cele indirecte precum şi
ia credite mari şi aceste tranzacţii nu au, de regulă, posibilitatea aplicării sau nu a cotei de T.V.A.
o valoare adăugată semnificativă după cumpărare. În perioada tranziţiei la economia de piaţă rata
Preţul este deseori influenţat în mod semnificativ inflaţiei este necontrolată, rata de schimb pentru
de mărimea, termenul şi condiţiile creditului cursul leu/dolar nu reflectă corect, decât foarte rar,
creşterile ale preţurilor la materiale, iar manopera structură, finisaj, terase, instalaţii electrice şi sanitare
orară pe meserii este diferită de la o localitate la alta, pe care le compară cu valoarea de înlocuire a întregii
în majoritatea oraşelor mici fiind 1/2 din cea din clădiri pentru a stabili ponderea între cele două costuri
reşedinţele de judeţ sau 1/3 faţă de manopera plătită în după care propune coeficientul de uzură fizică real
Bucureşti. De asemenea, este foarte important să se estimat şi determină pentru fiecare element sau grup
ţină seama de distanţele de transport rutier faţă de de elemente valoarea rămasă actualizată. Tabelul
sursele de aprovizionare la obiectivul supus evaluării. centralizator cu starea tehnică de uzură, este folositor
Pornind de la o bază de date cu informaţii la zi, pentru exprimarea evaluatorului asupra stării
după analiza din teren a mijlocului fix supus evaluării, deprecierii clădirii evaluate.
se propune „spargerea" acestuia pe categorii de lucrări În continuarea acestor informaţii prezentăm un
şi apoi, la fiecare categorie de lucrări, pe elemente exemplu reprezentativ de evaluare prin metoda
distincte de structură, finisaj şi instalaţii electrice, COSTURILOR SEGREGATE pentru o hală de
sanitare şi de încălzire şi ventilaţii. Aceste elemente producţie construită în anul 1980 şi care a fost
trebuie analizate în funcţie de : evaluată în preţurile (fără TVA) ale lunii decembrie
- durata de viaţă efectivă a clădirii; 1997.
- natura şi durata de viaţă a materialelor din care
este compus elementul evaluat; FIŞA CLĂDIRII EVALUATĂ LA DATA 12/1997
- gradul de întreţinere a elementului evaluat şi
deficienţele ce le prezintă; HALĂ NOUĂ PRODUCŢIE
- deprecierea externă a clădirii supuse evaluării; Nr. inventar: 1016
uzura morală a clădirii analizate. Cod clasificare: l.l.l.a
Conceptul de uzură fizică real estimat cuprinde Durata normală de viaţă conf.L 15/1994: 50 ani
aceste componente şi evaluatorul are obligaţia să le Data P.LF.: 6/1980
analizeze pornind de la informaţiile primare date de Valoarea la P.LF.: 0 lei
Normativul P135-1995, Decizia 630/1980 a C.P.M.B., Arie desfăşurată construită (Adc): 864 mp
de H.C.M.467/1979 privind uzurile fizice real Valoare actualizată rămasă de amortizat:
estimate. Asupra acestui subiect nu mai insistăm mai 412.026.643 lei
ales că un punct de vedere personal detaliat a fost Durata de viaţă rămasă tehnică: 63 ani
prezentat în Buletinul A.N.E.V.A.R., nr. 1/1997. Durata de viaţă rămasă estimată: 55 ani
Metoda susţine şi prezintă analize cu valori de
înlocuire ale elementelor de construcţii pentru II. EVIDENŢA SCRIPTICĂ
Valoare Valoare rămasă Preţ la Grad de uzură scriptică Durata rămasă
la P.LF. amortizată actualizată valoarea rămasă Gus=DSCIDUN scriptică DURs
(lei) (lei) (lei/mp) [%] (ani)
0 412.026.643 476.883 34,33 % 40
SITUAŢIA. REALĂ DIN TEREN spoiţi în culori de apă, cu zone de pereţi tencuiţi şi
DESCRIEREA CLĂDIRII vopsiţi până la cota h=1,5 m. Pardoselile sunt din
Structura de rezistentă mozaic turnat în câmp continuu şi există zone cu
Clădirea are structura parter cu stâlpi prefabricaţi ciment sclivisit. Pe tavanele din elementele
încastraţi în fundaţii izolate de tip pahar. Deschiderea prefabricate există spoieli în culori de var. Tâmplăria
este de 12 m şi sunt 12 travei de 6 m. Pe conturul este metalică şi este vopsită. Terasa este de tip
clădirii există fundaţii continui cu cuzineţi armaţi care necirculabilă cu termoizolaţie de BCA. Faţada are o
permit umplutură pentru aducerea halei noi la cota singură latură văzută, restul laturilor fiind încadrate de
halelor vechi adiacente. Pe latura adiacentă clădirilor clădirile vechi, are soclul din praf de piatră riflat; în
vechi de producţie de la partea superioară a stâlpilor câmp este praf de piatră driscuit cu ciment alb şi cu
sunt lăsate console de circa 2 m din beton monolit pe brâie din cărămidă glazurată.
care se reazemă planşee monolite, creând un culoar de
trecere. Pe grinzile prefabricate din capul stâlpilor Instalaţii electrice
prefabricaţi se reazemă elemente prefabricate de tip Instalaţia electrică este aparentă cu cabluri electrice
ECP 12 m. În zona de capăt a halei există o pozate de pereţi care alimentează lămpi fluorescente şi
construcţie realizată cu structura din stâlpi şi grinzi cu incandescenţă. Instalaţia de forţă este aparentă şi
turnate monolit, cu planşeu I monolit de 162 mp. este evaluată tot în cadrul clădirii cu toate că se
Această subpantă realizată din beton armat monolit, impunea evaluarea în cadrul grupei a II-a.
susţine instalaţii şi echipamente înglobate în procesul
tehnologic. Pentru închideri la clădire, zidăria este din Instalaţii sanitare
beton BCA. Instalaţia sanitară are alimentarea cu apă pe ţeava
zincată şi există hidranţi de incendiu cu ţeavă zincată
Finisai interior şi exterior de 2". Scurgerile de pe terasă sunt realizate cu tuburi
Finisajul este obişnuit unei hale, cu pereţi tencuiţi şi de fontă de scurgere.
TOTAL: 962.058.999
TOTAL: 152.067.235
TOTAL: 147.181.084
Nr Valoare crt.
Simbol Descrierea normei tehnologice comasate U/M Cant.
normă costuri dir.
1. E CYY 3X2,5 Cablu electric CYY 3x2,5 montat pe console+
+transport ml 420 7.803.858
2. E EARCSIPT Traseu 10 ml PEL+3x10MLFY 1,5 MMP+1 doză m 10 211.249
3. E ECI4 Coloană alimentare iluminat+prize cu 2 firide la
bloc de locuit P+4E buc. 2 6.471.320
4. E EIFIA240 Corp iluminat FIA 2x40W IPE+20 ML cond.
AFY 1,5 ML buc. 64 15.215.308
5. E EPPC Săpătură+platbană 40x4 împământare+umplutură m 72 2.382.857
6. E EPPCP Conductor coborâre paratrăznet din
bandă oţel vopsita m 21 869.587
7. E EPPP Verificarea prizei de împământare pentru
clădiri buc./F17 buc. 8 209.006
8. E EPRF1 Tablou cu circuite pentru 3 prize duble + 5 prize
+ AFY 1,5-6mm+FY2,5-4mm+doze+IPE 16,20 buc. 4 4.865.947
9. E ERIC 10 Cablu aparent ACYY 4x 10 mp m 630 13.126.113
10. E MCG3/1,5 Traseu cablu MC6 3x1,5 pentru alimentare lămpi
şi prize + transport m 420 6.567.425
Nr Valoare crt
Simbol Descrierea normei tehnologice comasate U/M Cant.
normă costuri dir.
1. SASCDZN2 Ţeavă zincată 2" la hidranţi intetiori +vopsitorie
+transport m 80 3.701.971
2. SASINCIH Hidranţi interiori penţru ţeavă de 2" fixaţi pe pereţi
cu lml Zn21/2'+3m1 Zn2" buc. 8 5.936.580
3. SASPLF2 Traseu 10ml scurgere pluvială FS100+1 gură scurgere
, + 1 p.curat+transport buc. 12 11.154.951
NOTĂ: Coeficienţii de uzură fizică pe elemente se bazează pe informaţiile date de normative, decizii şi decrete cu
caracter. tehnic rămase în vigoare.
Rezultă că valoarea rămasă actualizată a halei de producţie este de 1.455 mil. lei (rotunjit)
mare parte a profiturilor, acţionează direct asupra firmă, care însă nu participă direct la realizarea
costurilor de producţie sau introduce caracteristici care programelor de producţie.
justifică un preţ ridicat. Reducerea costurilor de
producţie este un domeniu în care proprietăţile CRITERII ŞI METODE DE EVALUARE
intelectuale pot duce la îmbunătăţirea câştigurilor. În ultimii 10 ani s-a remarcat o creştere în
Există numeroase căi prin care proprietatea recunoaşterea proprietăţii intelectuale în afaceri.
intelectuală poate controla costurile de producţie, Valoarea proprietăţii intelectuale este, în ultimă
printre care: instanţă, ceea ce oamenii sunt dispuşi să plătească
- reducerea consumului de materii prime; pentru ea.
- înlocuirea materialelor cu altele mai ieftine, fără a
afecta calitatea şi performanţele produsului; Metoda patrimonială complexă de evaluare a unei
- creşterea numărului de produse realizate în unitatea firme introduce în valoarea totală, pe lângă valoarea
de timp; imobilizărilor corporale şi valoarea corespunzătoare a
- îmbunătăţirea calităţii produsului, care duce la bunurilor intangibile sau în expresia lor contabilă -
scăderea numărului de rebuturi; imobilizări necorporale, în cadrul cărora este inclusă şi
- îmbunătăţirea calităţii producţiei, care duce la proprietatea intelectuală.
reducerea reziduurilor şi a produselor finite respinse În mediul industrial sau comercial, pot fi
de controlul de calitate; identificate peste 100 bunuri intangibile, din care se pot
- reducerea consumului de energie electrică şi de menţiona:
utilităţi; - competenţa tehnică (documentaţii, studii, licenţe,
- îmbunătăţirea proceselor de producţie, cu impact brevete, know-kow, alte obiecte ale proprietăţii
asupra uzurii echipamentelor, deci reducerea industriale, drepturi de autor, programe de
costurilor de întreţinere şi a timpilor de reparaţii; calculator, biblioteci, baze de date, sistemul de
- eliminarea etapelor de producţie şi a echipamentelor asigurare al calităţii, calificarea personalului, etc);
folosite în precedentul proces de producţie. - competenţa comercială (promovare, publicitate, vad
comercial, reţele de distribuţie, etc);
Proprietatea intelectuală pasivă nu are influenţă - competenţa managerială (calitatea produsului,
asupra costurilor de producţie, acţiunea ei asupra managerii cheie, performanţe manageriale, etc);
câştigurilor este mai subtilă. Sinergiile de producţie şi reputaţia (renumele întreprinderii);
operare pot duce la creşterea profiturilor. În cazul în - amplasamentul;
care se produc cantităţi mari de produse, acestea dau - clientela;
societăţii avantaje sinergice, care în final se - bonitatea şi solvabilitatea faţă de clienţi şi bănci
concretizează în creşterea profitului. Câteva din poziţia faţă de organismele publice şi administrative.
sinergiile tipice, asociate cu un volum de producţie
ridicat, sunt redate astfel: Teoria evaluării întreprinderilor nu oferă soluţii
• materiile prime pot fi cumpărate în cantităţi mari unanim acceptate pentru estimarea valorii imobilizărilor
care, de regulă, înseamnă reduceri de preţ. Furnizorii necorporale.
oferă rabaturi de preţ pentru clienţii care fac Scopul evaluării proprietăţii intelectuale şi activelor
comenzi importante. Rezultă o economie la intangibile sau necorporale în general, determină baza
cumpărarea materiilor prime; evaluării şi metodele alternative de evaluare aplicate,
• se poate realiza creşterea eficienţei la fiecare etapă a funcţie de superioritatea conceptuală a metodologiei şi
procesului de producţie; de informaţiile disponibile.
• cheltuielile de vânzare pot fi mai uşor controlate în Evaluatorul trebuie să deţină abilitatea de a
cazul existenţei unui număr mai mic de agenţi de identifica metodologia adecvată cazului în speţă şi, pe
vânzări, care realizează o vânzare importantă; cât posibil, să poată aplica şi alte metode alternative, în
• se pot face aranjamente speciale cu distribuitorii; scopul verificării rezultatelor obţinute. Există şi situaţii
• cheltuielile legate de satisfacerea reglementărilor pot în care valoarea finală reprezintă o medie a valorii
fi dispersate pe o cantitate mai mare de produse, la rezultate din metodele alternative aplicate.
fel ca şi alte costuri fixe;
• societăţile care realizează un volum de producţie Primul pas într-o astfel de evaluare îl constituie
ridicat au posibilitatea de a garanta societăţilor definirea caracteristicilor pe care un astfel de bun
furnizoare de utilităţi plata furniturilor, care pot fi trebuie să le prezinte, care au în vedere următoarele
obţinute cu reduceri de preţ. aspecte:
Toate avantajele sinergice contribuie la mărirea - să poată fi identificat şi descris pe un suport
profiturilor, lucru posibil numai prin proprietăţile material;
intelectuale, care duc la o poziţie dominantă pe piaţă, în - să aibă existenţă şi protecţie legală;
special mărcile comerciale şi reţeaua de distribuţie. - să fie la originea unor costuri;
- să fie transferabil, adică să poată fi cedat terţilor, fie
În cadrul sferei proprietăţii intelectuale pasive a chiar împreună cu alte bunuri materiale sau
unei firme pot fi luate în consideraţie toate nemateriale;
documentaţiile existente şi fondul de carte existent în - să existe o manifestare tangibilă a existenţei
activului necorporal (ex. contract, licenţa, brevet Aplicarea acestor metode este condiţionată evident
înregistrat); de existenţa unei baze de date privind tranzacţiile cu
- să fi fost creat sau achiziţionat la un moment obiecte similare.
identificabil sau ca rezultat al unui fapt identificabil; Prin metoda ratei redevenţei (royalty), se evaluează
- trebuie să aibă un sfârşit la un moment identificabil imobilizările necorporale în general, şi bunurile de
sau ca rezultat al unui fapt identificabil. proprietate intelectuală, în particular, prin capitalizarea
Imobilizările necorporale ale unei firme, deci şi redevenţei anuale estimate, calculată fără taxele
bunurile de proprietate intelectuală, se regăsesc şi în aplicate. Acest exerciţiu poate fi încorporat într-o
sfera marketingului şi a tehnologiei. abordare de evaluare economică care este analizată în
capitolul b2.
Pentru ca un bun intangibil să aibă o valoare
cuantificabilă din punct de vedere economic, trebuie să b. Metode bazate pe venituri - profit sau cifra de
posede cel puţin următoarele caracteristici: afaceri. Aceste metode de evaluare pe considerente
- să genereze un profit economic măsurabil, sub forma economice sunt conceptual superioare altora, deoarece
unei creşteri a veniturilor sau scăderi a costurilor; ele analizează în profunzime contribuţia proprietăţii
- să majoreze valoarea altor active cu care este asociat. intelectuale la realizarea profiturilor, iar evaluarea
economică are două componente distincte:
Evaluarea practică a imobilizărilor necorporale - identificarea, separarea şi cuantificarea fluxurilor
constituie o problemă complexă şi dificilă. Multitudinea financiare aferente bunului intangibil sau de
factorilor care o influenţează diferă de la o ţară la alta, proprietate intelectuală; şi
de la un continent la altul. - capitalizarea acestor fluxuri.
Responsabilitatea celor care efectuează tranzacţii cu Pentru evaluarea acestor bunuri pe bază economică
aceste imobilizări necorporale, în special cu proprietate pot fi utilizate două metode principale: metoda
intelectuală este maximă, deoarece nu în puţine cazuri cash-flowului net şi metoda redevenţei.
au rezultat şi implicaţii sociale sau politice.
b1. Metoda cash-flow-ului net
Evaluarea elementelor intangibile se poate face din Cash-flow-ul reprezintă o măsură economică reală
2 (două) puncte de vedere: a valorii care, spre deosebire de profiturile contabile, nu
- evaluarea unui ansamblu de elemente intangibile ca reprezintă un subiect al distorsiunilor introduse în
parte a evaluării firmei (goodwill), diferite metode contabile. Cash-flow-urile anuale se
- evaluarea unui singur element intangibil (sau a unui planifică pe un număr de ani până la epuizarea bunului
set) separat şi independent. intangibil sau expirarea dreptului de proprietate
intelectuală (sau de la decăderea din punct de vedere
Metodele clasice de evaluare a proprietăţii tehnic, dacă aceasta intervine mai înainte). Dacă aceste
intelectuale sunt aceleaşi cu cele utilizate pentru bunuri nu constituie principala bază pentru vânzarea
evaluarea imobilizărilor necorporale sau intangibile din produsului, atunci este necesară aprecierea separată a
a doua categorie şi anume: proporţiei cash-flow-ului total aferent acestora.
a. Metode bazate pe comparaţiile de piaţă
b. Metode bazate pe venituri - profit sau cifra de afaceri Fluxul de lichidităţi identificat a fi aferent bunurilor
c. Metode bazate pe costuri intangibile, deci şi celor de proprietate intelectuală,
reprezintă capacitatea acestora de a transforma în câştig
a. Metode bazate pe comparaţiile de piaţă eforturile făcute de firmă pentru realizarea lor, şi este
Pot fi comparate 2 imobilizări necorporale (sau cel mai bine capitalizat folosind metoda fluxului ajustat.
elemente intangibile) în general, sau bunuri de Aceasta implică reproiectarea fluxurilor ce se vor
proprietate intelectuală, în particular, de aceeaşi natură crea în perioadele următoare în termenii prezentului
sau apropiate, comparaţiile putându-se face între prin actualizarea acestora cu o rată proporţională cu
valorile totale ale bunurilor sau între ratele de redevenţă riscul asumat, aceasta constituind în mare măsură un
aplicate în astfel de tranzacţii. factor subiectiv.
- restul vieţii economice a bunurilor intangibile şi de de profit examinate în abordările mai rudimentare. În
proprietate intelectuală; abordările economice, părţile trebuie să considere
- preţul de vânzare şi costurile de realizare; cheltuielile de capital suplimentar, capitalul de lucru şi
- costul dezvoltării unor produse competitive; suportul comercial ca factori ce contribuie fiecare la
- costul de oportunitate al capitalului; exploatarea proprietăţii intelectuale. În acest fel, este
- profitul real obţinut şi inflaţia previzionată; posibilă o mai bună analiză a riscurilor aferente
- durata investiţiei (durata de viaţă rămasă); vânzătorului şi cumpărătorului. Faptul respectiv trebuie
- riscurile investiţiei. să fie reflectat într-o rată de redevenţă. Dacă
Toţi aceşti factori combinaţi vor asigura un profil al cumpărătorul poartă o mare proporţie a riscului, rata de
riscului activului necorporal respectiv, iar din acesta se redevenţă negociată va fi mai mică. Estimările de aport
poate calcula factorul de actualizare aferent. de lichidităţi sunt comparate pentru situaţiile cu sau fără
licenţă, pentru a se putea determina aportul crescător de
Riscul economic al aplicării bunului intangibil sau lichidităţi rezultat din achiziţie. Aceste fluxuri de capital
de proprietate intelectuală este dat de incertitudinea de a pot f ajustate folosind o rată de discount adecvată la o
obţine rezultate scontate, evaluate pe baza ipotezei celei valoare prezentă netă. Ele reprezintă valoarea de capital
mai probabile. O posibilitate de evaluare a riscului anticipată a unei licenţe sau a oricărui bun intangibil,
economic o reprezintă analiza de sensibilitate a care trebuie alocată între părţi. Valoarea respectivă (sau
variantelor de aplicare şi generarea de scenarii alter- aporturile de capital crescătoare) este de regulă
native pentru rentabilitatea acestuia, pe baza variabilelor defalcată în raportul 25:75 sau 33:67 între licenţiator şi
strategice (variabilele a căror variaţie are un impact licenţiat. Aceste raporturi sunt regăsite şi fundamentate
semnificativ asupra indicatorilor rezultaţi). De exemplu, în literatura de specialitate privind licenţele. Defalcarea
proiectele de produse noi, bazate pe licenţe, în care mici profitului se ajustează în funcţie de specificul bunului
variaţii ale variabilelor strategice (de obicei volumul tranzacţionat. Defalcarea fiind determinată, cifra poate
vânzărilor, preţul de vânzare, costul unitar al fi plătită ca o sumă globală. Sau ca o alternativă, ea ar
produsului, cheltuielile de marketing) produc scăderi putea fi exprimată ca un procent din volumul global ce
importante ale RIR (ratei interne de rentabilitate) se trebuie plătit din vânzările viitoare. Procentajul de rată
consideră de risc economic mare şi li se acordă o atenţie de redevenţă adecvat derivă prin găsirea ratei care
sporită în faza de analiză strategică, în aşa fel încât produce un flux de redevenţă în timp care este
decizia cu privire la soarta proiectului să fie cea mai echivalent atunci când este adus la zi faţă de suma
rezonabilă în raport cu obiectivele întreprinderii. globală alocată anterior de licenţiator ca redevenţă.
Dezavantajul metodei economice, bazate pe venituri -
b2. Metoda ratei redevenţei profit sau cifra de afaceri, este că ea necesită previziuni
Cifra de afaceri corespunzătoare imobilizărilor asiguratorii şi detaliate ale fluxului de lichidităţi. În
necorporale şi bunurilor de proprietate intelectuală în consecinţă, o astfel de abordare este utilizată atunci
particular constituie baza pentru stabilirea ratei de când este agreată de către părţi sau în anumite sectoare
redevenţă. Rata de redevenţă poate fi apreciata prin: industriale unde există informaţie disponibilă (mai ales
precedent, o rata standard ajustată pentru condiţiile în domeniul farmaceutic şi mecanic).
specifice (de ex. a unei licenţe) şi alocarea beneficiilor
economice care derivă din folosirea de către proprietar a c. Metode bazate pe costuri
bunului intangibil sau a proprietăţii intelectuale. Metodele bazate pe costuri utilizează fie conceptul
de cost istoric, fie de costuri de înlocuire şi constă în
Folosirea precedentului impune examinarea tran- estimarea valorii unui element intangibil (imobilizare
zacţiilor anterioare, ceea ce implică existenţa unei baze necorporală) pe principiul înlocuirii, în condiţiile
de date corespunzătoare. existente la data evaluării şi la nivelul de utilitate
(valoare rămasă) a acestuia.
A doua abordare constă în a lua o rată standard În cazul metodei bazate pe costul istoric se
pentru un domeniu şi a o ajusta în sus sau în jos, funcţie procedează astfel:
de specificul cazului analizat. Conform literaturii de - se eşalonează în timp costul istoric ocazionat
specialitate, ratele standard pe diferite domenii sunt: de toate cheltuielile efectuate în procesul
- mecanică 2-3% - electronică 10% producerii activului;
- telecomunicaţii 15% - se indexează aceste cheltuieli cu un indice care
- biotehnologii şi farmacie 20-35% să reflecte cât mai real valoarea actuală a
costului istoric;
Ultima abordare pentru determinarea ratelor de - se aplică coeficienţi de uzură morală.
redevenţă este aprecierea valorii economice a bunurilor În cazul metodei costului de înlocuire se calculează
intangibile şi a proprietăţii intelectuale pentru costul reproducerii unui activ similar din punct de
cumpărător, cunoscută ca abordare a profiturilor vedere al utilităţii reale.
disponibile. Din punct de vedere conceptual, aceasta
este cea mai bună abordare. Pentru determinarea
aportului de lichidităţi pot fi folosite diverse analize. Se (va urma în numărul 1/I -1998)
estimează atât cifra de afaceri proiectată, cât şi marjele
În septembrie 1997 s-au desfăşurat la Stockolm S-a hotărât ca grupa de lucru "Europa Centrală şi
două importante întâlniri de lucru ale evaluatorilor: de Est" să elaboreze un chestionar destinat tuturor
şedinţa bianuală a Grupului European (TEGOVA) şi membrilor TEGOVA pentru a decide care este cea mai
şedinţa anuală a Comitetului Internaţional de Standarde bună formulă de certificare europeană a evaluatorilor.
pentru Evaluare (NSC). Ca membră a celor două
asociaţii, ANEVAR a fost invitată şi a participat la D-l H. Fossen Norvegia va forma o grupă de lucru
ambele întâlniri, fiind reprezentată de dl. Gheorghe pentru acest subiect.
Bădescu, preşedinte ANEVAR şi Corina Cernea,
director al IROVAL. De asemenea, menţionăm faptul că raportul
ANEVAR, prezentat de dl. Bădescu, a stârnit aprecieri
La întâlnirea NSC, la care au participat delegaţi unanime, fiind inclus ca document eficient al
reprezentând 24 de ţări, s-au discutat probleme legate Conferinţei. Au fost foarte apreciate faptul că statutul
de: primirea de noi membri, teme prioritare. Un aspect ANEVAR a fost modificat pentru a fi compatibil cu cel
important este interesul manifestat de participanţi al TEGOVA, precum şi preocupările asociaţiei noastre
pentru. elaborarea de standarde în domeniul "evaluării în domeniul instruirii şi asigurării calităţii în domeniul
afacerilor". evaluării. De asemenea, a fost semnalat pozitiv faptul
Aceeaşi temă a fost considerată de mare interes şi la că, în România, nu există mai multe asociaţii ale
reunirea TEGOVA, grupul de lucru constituit în acest evaluatorilor cu păreri divergente şi că toate firmele
sens fiind foarte activ. multinaţionale de consultanţă, prezente în România,
sunt membre ANEVAR şi cooperează cu asociaţia.
IVSC şi TEGOVA au organizat un seminar comun Foarte importante au fost reuniunile grupurilor de lucru,
cu tema "Perspectivele internaţionale ale evaluării'. La dintre care România a participat la următoarele:
acest seminar au prezentat comunicări: Metodologie, Evaluare afaceri, grupul ţărilor
1. Laurence Rivat - reprezentând Comitetul est-europene.
Internaţional de Standarde de Contabilitate
(IASC); În cadrul grupului de "Evaluare afaceri" a fost
2. Greg Mc Namara (Australia) - vicepreşedinte prezentată experienţa evaluatorilor din România în acest
NSC; domeniu şi s-a convenit ca ANEVAR să se implice
3. Don Dorchester (SUA) - fost preşedinte IVSC; activ în elaborarea standardului european pentru acest
4. Peter Champness (LJK) - preşedinte domeniu, mai puţin abordat în celelalte ţări europene
TEGOVA. până în prezent.
Pe agenda lucrărilor în plen TEGOVA au figurat S-a convenit ca:
următoarele: - secretara TEGOVA va transmite tuturor membrilor
- raportul preşedintelui privind activitatea desfăşurată grupului un chestionar privind standardele naţionale
între ultimele şedinţe; de evaluare a afacerilor;
- informarea participanţilor asupra aprobării statutului - să se elaboreze standarde de evaluare a afacerilor
TEGOVA (formată prin fuziunea TEGOVA şi clasificate după scopul evaluării;
EUROVAL) de către Ministerul de Justiţie din - grupul de lucru săţină legătura cu Grup Gilbert care
Belgia (sediul fiind stabilit la Bruxelles); coordonează standardele de evaluare a afacerilor la
- probleme financiare; IVSC
- raportul grupurilor de lucru;
- cereri de intrare în TEGOVA; În cadrul grupului de "Metodologie şi educaţie" s-a
- certificarea experţilor evaluatori în Europa; hotărât formarea unei grupe de lucru (Arne Stobak -
- analiza directivelor europene privind statutul Norvegia, Elke Brand - Germania, G. Bădescu) care să
companiilor şi ratele de solvabilitate utilizate de pregătească un material cadru pentru seminariile ce vor
bănci; fi organizate simultan în toate ţările membre TEGOVA
- legături cu alte organisme internaţionale; în scopul promovării standardelor europene de evaluare.
- rapoarte ale ţărilor membre.
În continuare, W. Kaelberer - Germania a prezentat
Dintre problemele abordate menţionăm în primul un raport din partea Băncilor de Ipotecă Europene
rând analiza oportunităţii introducerii unui sistem de referitor la conceptul de "valoare de piaţă prudentă"
certificare europeană a experţilor evaluatori, problemă care ar fi solicitat de bănci la evaluarea pentru garanţii
care a fost generată de demersurile legate de măsurile bancare sau ipotecă.
recente de funcţionare a Comunităţii Europene. Părerile Secretara TEGOVA a prezentat un raport privind
...................................................................................................................................................................................
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR
Buletin
INFORMATIV
NR. 1-1998 Editat de Institutul Român de Cercetare în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
CUPRINS ÎN FIRMĂ
- continuare din numărul 4/1997 -
ing. Mărioara FAIGHENOV
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ membru ANEVAR
ÎN FIRMĂ.................................................... 1 Metodele de evaluare ale proprietăţii intelectuale (şi ale activelor
intangibile în general), prezentate în numărul anterior al buletinului,
conduc la rezultatele corecte, numai dacă se bazează pe concluziile
EVALUAREA ACTIVELOR .............. 4 obiective ale unei analize aprofundate din punct de vedere legal,
tehnic, comercial şi social, făcute anterior evaluării obiectului
proprietăţii.
EVALUAREA BREVETELOR Analiza legală
DE INVENŢIE ........................................... 6 După definirea obiectului proprietăţii intelectuale în cauză, este
necesar să se determine din punct de vedere legal:
- proprietarul şi forma legală de proprietate înregistrată a obiectului
analizat;
COERENŢA ÎN EVALUAREA UNOR
ACTIVE CORPORALE ŞI - titlurile de protecţie obţinute şi limitele acestora în timp (termene
NECORPORALE ................................ 9 stricte de valabilitate) şi în spaţiu (teritoriile în cadrul cărora au fost
acordate);
- dacă prin aplicarea obiectului de proprietate intelectuală sunt
încălcate drepturile de proprietate intelectuală ale unor terţe
ATESTAREA EVALUATORILOR DE persoane fizice sau juridice, fapt care ar da naştere unor litigii;
PROPRIETĂŢI IMOBILIARE - autorizări, certificări, garanţii, etc.
în Germania .......................................... 14 Analiza tehnică
Analiza are ca scop să evidenţieze toate caracteristicile tehnice
superioare dobândite de produsele sau serviciile unei firmei, prin
ŞEDINŢA CONSILIULUI DIRECTOR aplicarea unui obiect de proprietate intelectuală. Este necesar să fie
din 20 martie 1998 - Târgovişte........... 15 analizat impactul tehnico-economic rezultat în urma aplicării
obiectului de proprietate intelectuală, investiţia necesară şi riscul
asumat.
Analiza comercială
NOUTĂŢI BIBLIOGRAFICE Sunt analizate posibilităţile de comercializare a obiectului
în limba engleză, ce pot fi consultate proprietăţii intelectuale în cauză, în vederea obţinerii de venituri şi
în BIBLIOTECA ANEVAR ............... 16 de profit.
Analiza socială
La acest nivel de analiză se studiază impactul social al aplicării şi
MEMBRI ASOCIAŢI ANEVAR utilizării obiectului de proprietate intelectuală în cauză, şi anume:
primiţi în asociaţie în trim. I- 1998 .... 16 - număr de locuri de muncă create;
- influenţe asupra personalului societăţii comerciale;
- folosirea eficientă a unor capacităţi de producţie existente;
1
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
- vânzarea pe piaţa internă şi externă a unor produse această poziţie a fost luată din considerente etice, dar
competitive; aceleaşi informaţii sunt utile şi celui care a încălcat
- pătrunderea pe noi pieţe de desfacere, etc. proprietatea altuia, în scopul de a limita daunele care i se
Adunarea datelor, atât pentru efectuarea corectă şi cer.
obiectivă a acestor analize, cât şi pentru evaluarea propriu- Utilizarea unei metodologii analitice pentru determinarea
zisă constituie, de asemenea, o activitate complexă care valorii unui obiect de proprietate intelectuală constituie cel
trebuie făcută cu cea mai mare responsabilitate. Întreg mai important instrument în tranzacţiile comerciale de
staful firmei interesate trebuie să colaboreze cu echipa de acest gen, şi împreună cu o capacitate de negociere
evaluatori, pe baza unei încrederi reciproce şi în temeiul corespunzătoare pieţei libere, poate conduce la o rată
interesului fiecăruia: primii pentru a obţine rezultatele cele normală de rentabilitate. Aceasta în scopul asigurării atât a
mai bune şi ceilalţi interesaţi să lucreze în mod proprietarului (titularului) că va primi preţul corect, cât şi a
profesionist, conform normelor etice ale profesiei. celui care cumpără (licenţiatul), că va beneficia de pe
Pentru adunarea datelor, echipa de evaluatori trebuie să urma tranzacţiei.
consulte următoarele documente şi informaţii ale Izolarea fluxurilor de beneficii economice care rezultă în
beneficiarului, legate de obiectul evaluat: urma aplicării şi/sau utilizării unui obiect de proprietate
- studiile de fezabilitate întocmite pe baza studiilor de intelectuală constituie cheia determinării valorii acestuia
produs, planurile de afaceri întocmite pe baza pe baza ratei interne de rentabilitate "normale".
prognozelor viitoare; analiza ratei de rentabilitate a În toate cazurile de evaluare a obiectelor de proprietate
investiţiilor; prospecte; intelectuală (şi a activelor intangibile în general), această
- bugete de cercetare şi dezvoltare; analiză conduce la alocarea beneficiilor economice globale
- programe de marketing; ale firmei pe categoriile de active pe care le deţine,
- activele asociate utilizării proprietăţii intelectuale; tangibile şi intangibile, care trebuie să ţină cont de doi
situaţia juridică şi patrimonială a acestora; factori importanţi:
- declaraţii şi rapoarte financiare corespunzătoare: - importanţa relativă a fiecărei categorii de active
declaraţii de venit, declaraţii de fluxuri de numerar, implicate;
bilanţuri, conturi de profit şi pierderi; - rata internă de rentabilitate asociată fiecărei categorii
- date referitoare la durata de viaţă rămasă; implicate.
- prezentarea produselor şi acordurilor de licenţă; Pe baza importanţei relative şi a riscului asociat fiecărei
- identificarea concurenţilor şi a sistemelor de piaţă categorii de active, venitul net global al firmei poate fi
corespunzătoare; repartizat pe activele care-l produc.
- condiţiile economice generale; Venitul net din exploatare este reprezentativ pentru be-
- rapoarte de analiză ale brokerilor de investiţii; neficiul economic global creat de firmă. Beneficiul eco-
- rapoarte statistice privind volumul vânzărilor din ţară şi nomic este considerat prin prisma venitului realizat doar
la export în ultimii 3 ani, minim; situaţia portofoliului de din exploatare pentru a elimina cheltuielile financiare
comenzi pe următorii 3 ani, minim; studii de piaţă legate de capital, din moment ce beneficiile economice
privind cererea şi oferta, pe pieţele deţinute şi cele rezultate din exploatarea activelor unei firme nu depind de
potenţiale; studii privind tendinţele pe care le manifestă capitalul utilizat pentru finanţarea activităţii. Valoarea
concurenţii; rapoarte privind încercarea produselor noi proprietăţii intelectuale existenţe nu trebuie să varieze în
asimilate în ultimii 5 ani, minim, şi materialele funcţie de structura capitalului utilizat pentru finanţarea
referitoare la analiza comparativă a performanţelor de dezvoltării sau achiziţionării ei.
calitate şi fiabilitate ale noilor produse şi/sau servicii Utilizarea venitului net din exploatare, ca o măsură a
care au la bază obiecte de proprietate intelectuală, beneficiilor economice, este reprezentativă şi pentru
comparativ cu performanţele similare realizate de estimarea tuturor cheltuielilor variabile, fixe, de vânzare,
principalii concurenţi; prospecte; administrative şi speciale, necesare pentru exploatarea
- analiza tehnologică şi de producţie din care să rezulte proprietăţii intelectuale. Neluarea în seamă a uneia din
impactul asupra investiţiei, introducerea în fabricaţie a aceste cheltuieli exagerează mărimea beneficiilor
unor obiecte de proprietate intelectuală proprii sau economice ce pot fi considerate ca provenind din
licenţiate; proprietatea intelectuală. De exemplu, comparând două
- date referitoare la asociaţiile de producători din domeniu; obiecte de proprietate intelectuală sau generic două
- active intangibile complementare; proprietăţi intelectuale, cea care generează vânzări, atrage
- etc. un segment de piaţă şi îl sporeşte, necesitând în acelaşi
Fiecare tip de informaţie trebuie descrisă împreună cu timp cheltuieli mai mici pentru promovarea şi sprijinirea
prezentarea modurilor în care ea poate contribui la vânzărilor, este mai valoroasă decât proprietatea care
cuantificarea valorii proprietăţii intelectuale sau la necesită o publicitate agresivă, reţea de distribuţie şi suport
stabilirea daunelor în cazul încălcării drepturilor de administrativ. Beneficiile economice generate de
proprietate intelectuală ale unor terţe persoane sau în cazul proprietate sunt cel mai corect determinate numai după
nerespectării contractelor de licenţă. În acest ultim caz, însumarea acestor cheltuieli. În unele cazuri este necesară
prezentarea se face luându-se apărarea părţii afectate de o ajustare a cheltuielilor, prin eliminarea celor care nu sunt
încălcarea proprietăţii, în încercarea ei de a găsi informaţii asociate direct cu proprietatea analizată, şi anume:
care să poată dovedi pierderile determinate de cel care i-a - cheltuieli de cercetare pentru dezvoltarea altor produse
încălcat proprietatea. Este important să se observe că şi/sau servicii noi;
- cheltuieli de publicitate referitoare la alte produse şi/sau pe o întindere geografică considerabilă, unanim apreciate.
servicii care nu au nimic comun cu proprietatea analizată; Bunurile de pe piaţa cenuşie poartă în mod ilicit mărci
- cheltuielile administrative generate de activităţi din puternice, înregistrate de alte firme sau mărci notorii
sediile centrale ale firmelor; cunoscute. Aceste bunuri sunt puse pe pieţele de desfacere
- anumite cheltuieli ocazionale de protocol; la preţuri mult mai mici, făcându-se în acest fel o
- cheltuieli extraordinare determinate de evenimente concurenţă neloială firmelor titulare. Deşi legislaţia
speciale care conduc la întreruperea producţiei, de fiecărei ţări amendează aceste fapte, ele sunt practicate pe
exemplu: calamităţi, greve, etc. o scară tot mai largă.
Repartizarea venitului net din exploatare are la bază În mod legal, prin contract de licenţă de marcă,
valoarea activelor din fiecare categorie şi o rată internă de posesorul mărcii, respectiv licenţiatorul, acordă licen-
rentabilitate corespunzătoare fiecăreia. ţiatului (utilizatorului) dreptul de folosire a acesteia (a
Investiţiile firmei, pentru a fi viabile, trebuie să asigure mărcii) pe produsele fabricate sau comercializate.
realizarea pragului minim al ratei interne de rentabilitate. Valoarea unei mărci reprezintă valoarea (echivalentul)
Atât creditele, cât şi capitalul social al firmei, utilizate cumulată a beneficiilor unui drept de proprietate viitor.
pentru finanţarea investiţiilor, trebuie să genereze venituri Pentru calcularea corectă a valorii mărcii trebuie
suficient de mari pentru a acoperi dobânzile şi pentru a identificate corect şi distinct:
asigura o rată internă de rentabilitate "normală" pentru - beneficiile reale ale dreptului de proprietate viitor, adică
capitalul investit. Rata internă de rentabilitate minimă câştigurile în curs şi cele viitoare sau fluxul de
acceptată trebuie să fie cel puţin egală cu costul mediu disponibilităţi al mărcii;
ponderat al capitalului. Fiecare categorie de active trebuie - rata de creştere sau de reducere care trebuie aplicată
să participe la realizarea acestei rentabilităţi. acestor câştiguri pentru a ţine cont de creştere şi risc.
După finalizarea unei evaluări, mai ales în cazul Conform statisticilor internaţionale, valoarea unei mărci
obiectelor proprietăţii intelectuale, se recomandă poate reprezenta până la 5% din cifra de afaceri
efectuarea unei analize a justeţei sau susceptibilităţii previzionată pe toată perioada de valabilitate a acesteia. În
acestei operaţii. Vor fi revăzute ipotezele principale de general, evaluarea unei mărci se bazează pe ipoteza că
lucru, impactul acestora asupra evaluării. Dacă se observă forţa mărcii este cea care determină ca rata de reducere sau
că evaluarea este, în mod deosebit, sensibilă la creştere să se aplice câştigurilor prin marcă. Forţa mărcii
modificarea a 1-2 ipoteze sau chiar a tuturor ipotezelor este cea care determină încrederea clienţilor, determină în
asumate, se recomandă adoptarea unei abordări prudente mod direct siguranţa unor fluxuri viitoare de venituri, iar
în evaluare. analiza forţei mărcii poate fi utilizată în determinarea ratei
În unele împrejurări, acolo unde există riscuri politice de actualizare, care se va aplica profiturilor legate de
sau de piaţă substanţiale, se recomandă aplicarea unei marcă. Cu cât marca este mai puternică, cu atât rata de
reduceri substanţiale valorilor obţinute, care vor ţine cont actualizare este mai mică şi invers. Acest sistem de
de aceşti factori speciali. evaluare a mărcii este riguros şi verificabil financiar, cu
Evaluarea obiectelor proprietăţii intelectuale (brevete, condiţia ca să se bazeze pe informaţii de marketing,
mărci, drepturi de autor, etc.) care fac parte din categoria financiare şi juridice, obiective şi reale.
elementelor necorporale se face în conformitate cu Evaluarea forţei mărcii presupune analiza a 7 factori de
Reglementările Naţionale şi Convenţiile Internaţionale la cântărire:
care România este parte din domeniu. a) Conducere - O marcă care conduce piaţa sa sau sectorul
de piaţă este în general o proprietate mai stabilă şi mai
EVALUAREA MĂRCILOR valoroasă decât o marcă slabă în domeniu. Pentru a ajunge
Printre obiectele proprietăţii industriale mărcile de cât mai sus în domeniul conducerii "o marcă trebuie să fie
fabrică de comerţ sau de servicii au o importanţă o formă dominantă în sectorul respectiv sau cu o
deosebită datorită profiturilor ce se realizează. puternică cotă pe piaţă”. Prin urmare, ea trebuie să fie
Mărcile reprezintă semne distinctive folosite de un capabilă să influenţeze puternic piaţa sa, nivelul preţului,
titular, semne care permit să se deosebească produsele sau să domine distribuirea şi să reziste atacurilor concurenţei.
serviciile sale de produsele şi serviciile similare, realizate b) Stabilitate - Mărcile confirmate de mult timp, care
de alţi concurenţi. Mărcile pot fi constituite din cuvinte, determină loialitatea consumatorului şi au devenit parte a
litere, cifre, reprezentări grafice, plane sau în relief, "structurii" pieţelor lor, sunt deosebit de valoroase şi
combinaţii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, furnizează evident o cotă înaltă a veniturilor.
forma produsului sau ambalajului acestuia, prezentare c) Piaţa - Mărcile de pe piaţa de alimente, băuturi şi
sonoră sau alte asemenea elemente. Numele comercial publicaţii sunt la prima vedere mai puternice decât cele din
poate fi numele firmei sau alt nume ce identifică o firmă domeniul înaltei tehnologii, deoarece acestea sunt mai
de bunuri sau servicii. Numele comercial poate, dar nu în vulnerabile la schimbările tehnologice. O marcă pe o piaţă
mod obligatoriu, fi folosit ca marca firmei. stabilă, dar în creştere, cu puternice bariere de acces a
Condiţiile de protejare ale unei mărci sunt noutatea şi produselor similare pe piaţă, va avea un scor deosebit de
distinctivitatea. Spre deosebire de drepturile de brevet, mare.
drepturile pentru marca firmei pot dura nedeterminat dacă d) Internaţionalitate - Mărcile care au o puternică
marca continuă să perfecţioneze o funcţie care indică o acceptare internaţională şi atracţie sunt inevitabil, mai
sursă de venit. puternice decât cele naţionale sau regionale. Astfel de
Mărcile notorii sunt mărcile cunoscute de un public larg, mărci au implicat investiţii semnificative în dezvoltarea
geografică şi sunt mai puţin sensibile la atacul concurenţei. [2] Sorin V. Stan - Evaluarea Întreprinderilor, Editura
Prin urmare ele sunt active, mai puternice şi mai stabile. Teora, 1996;
De altfel, nu toate mărcile pot fi capabile să depăşească [3] M. Birkin, Interbrand Group, Londra - The valuation
barierele culturale şi naţionale, iar cele care reuşesc trebuie of trademarks and brand name;
să fie considerate ca active, deosebit de valoroase. [4] WIPO Regional Seminar on Industrial Property Assets
e) Tendinţe - În general, tendinţa pe termen lung a mărcii organizat de Agenţia de Protecţie a Proprietăţii
este o măsură importantă a capacităţii ei de a rămâne Industriale din Republica Moldova la Chişinău, mai
contemporană şi relevantă pentru consumatori şi prin 1997;
urmare valoarea ei este mai mare. [5] Conferinţa cu privire la apelurile în instanţă pentru
f) Sprijinire - Acele mărci care au primit investiţii probleme de Proprietate Intelectuală, Bucureşti, 18-20
consistente şi sprijin constant, de obicei au un privilegiu noiembrie 1997;
mai puternic decât acelea care nu au primit. Atât suma [6] RIPP Seminar 39 "Licensing Technique" - Berlin, 25-
cheltuită în sprijinirea mărcii cât şi calitatea acestui sprijin 27 septembrie 1996.
sunt semnificative.
•••
g) Protecţie - O marcă înregistrată este un monopol legal
asupra unui nume, embleme sau o combinaţie a acestora EVALUAREA
două. Altă protecţie poate exista conform dreptului civil, ACTIVELOR
cel puţin în anumite ţări. ing. Adrian CRIVII
Conform aprecierilor firmei INTERBRAND GROUP membru ANEVAR
Londra, greutatea specifică a acestor criterii este: ing. Adrian VASCU
- conducere.......................0,25 membru ANEVAR
- stabilitate........................0,15 În perioada actuală şi în perspectivă, evaluarea activelor
- piaţă................................0,10 reprezintă şi va reprezenta o misiune frecventă a firmelor
- caracter internaţional......0,25 de evaluare specializate. Aceasta cel puţin din următoarele
- tendinţe...........................0,10 motive.
- sprijin.............................0,10 - gradul ridicat de decapitalizare al societăţilor comerciale
- protecţie..........................0,05 necesită atragerea de resurse financiare "ieftine". Costul
Aceste valori pot fi utilizate pentru evaluarea unei mărci creditelor bancare fiind ridicat, vânzarea activelor
prin metoda ratei redevenţei, astfel: reprezintă o soluţie viabilă. Ea este susţinută şi de faptul
- se apreciază note în intervalul 0-5 pentru fiecare criteriu, că există în patrimoniile societăţilor comerciale
funcţie de caracteristicile mărcii de evaluat; capacităţi neutilizate, care generează pierderi (impozite,
- se face media ponderată a acestor note utilizând valorile amortizări, utilităţi, pază, ş.a)
apreciate pentru greutatea specifică a criteriilor, - numărul licitaţiilor pentru evaluări de întreprinderi este
prezentate anterior. tot mai redus (tendinţă care se va manifesta în
Cu toate că greutăţile specifice ale criteriilor prezentate continuare);
anterior sunt ipotetice, ele dovedesc principalele elemente - vânzarea activelor reprezintă o posibilitate efectivă de
de "citire", din care poate fi obţinută o evaluare globală a privatizare a societăţilor comerciale, chiar parţială, în
mărcii. Această metodă apreciază marca în termeni de condiţiile lipsei capitalului pentru privatizarea integrală a
"tărie" şi în acelaşi timp permite analiza "marcă cu marcă", acestora.
precum şi compararea şi evidenţierea acelor domenii în În acest context are loc o mutaţie în cadrul portofoliului
care managementul îşi poate direcţiona cel mai uşor de activităţi desfăşurate de o firmă de evaluare dinspre
eforturile, în scopul de a spori forţa mărcii şi deci şi evaluările de întreprinderi înspre evaluările de active.
valoarea ei. Analiza se concentrează, de asemenea, asupra Prezentul material îşi propune să prezinte opinia
tranzacţiilor care implică mărci asemănătoare şi asupra autorilor privind evaluarea activelor şi să supună atenţiei
profilului financiar al firmelor care se ocupă de afaceri probleme ivite pe parcursul evaluărilor efectuate. Structura
similare i sau realizează produse şi/sau servicii acestuia va conţine mai multe părţi: în prima parte un
asemănătoare. Aceste investigaţii sunt necesare pentru ca capitol de premize generale, iar în partea a doua va
evaluatorul să-şi creeze imaginea asupra firmei şi a continua cu prezentarea structurii raportului de evaluare,
mediului concurenţial în care va fi utilizată marca în apoi cu descrierea generală a metodelor de evaluare şi
cauză. opinia evaluatorului, încheindu-se cu capitolul Aprecieri
Valoarea unei mărci noi lansate pe pieţele de desfacere finale.
creşte direct exponenţial, funcţie de creşterea forţei ei.
Odată ce marca s-a stabilizat ca o puternică marcă I. PREMIZE GENERALE
mondială, valoarea ei nu mai creşte în acelaşi ritm Pentru evaluarea activelor nu a fost elaborată până în
exponenţial, chiar dacă piaţa internaţională pe care o prezent o metodologie aparte, cea aplicată derivând din I
acoperă este îmbunătăţită. tehnicile de evaluare a întreprinderilor. Spre deosebire
vedere a afacerii nu este oportună. În marea majoritate a avute în vedere şi elemente caracteristice ale fondului de
cazurilor a fost preluată ca metodă de bază în evaluarea comerţ cum sunt: marca, vadul comercial, clientele,
activelor, metoda patrimonială. Aceasta a fost şi este licenţe, patente etc.)
utilizată în special în cadrul evaluărilor elaborate de În prezent, legea privatizării respectiv Legea 44/1998
către experţii tehnici judiciari. Anticipând cele ce vor fi care a aprobat OUG 88/1997, normele de aplicare ale
amintite în continuare legat de metodele de evaluare, acesteia aprobate prin HG 5511998 şi Ordinul nr.
afirmăm că această abordare exclusiv patrimonială a 62/1998 emis de FPS alcătuiesc singura legislaţie în
evaluărilor de active este unilaterală şi nu cuprinde vigoare legată de privatizare, care face referiri şi la
fenomenul în complexitatea sa (ex. valorile de evaluarea activelor. În cadrul Ordinului nr. 62 este
reconstrucţie nu diferă semnificativ dacă un activ este prezentat conţinutul - cadru al raportului de evaluare a
situat într-o zonă favorabilă sau în una nefavorabilă). activelor:
Coeficienţii de circulaţie utilizaţi pentru ajustările 1. Valoarea activului şi a terenului aferent acestuia,
evidente care se impun, sunt subiectivi şi nu au o bază înregistrate în contabilitate, la care s-au aplicat toate
provenită din tranzacţiile efectuate pe piaţă în care se va reevaluările în conformitate cu actele normative în
vinde şi activul supus evaluării. In acest articol nu vrem vigoare;
să subapreciem meritele celor care au utilizat această 2. Valoarea contabilă a activului şi terenului aferent
tehnică, având în vedere condiţiile în care se desfăşura acestuia, actualizate cu influenţele modificărilor de
activitatea (nu există bibliografie de specialitate, preţuri intervenite între data ultimei reevaluări' şi data
valoarea de piaţă era o noţiune necuprinsă în limbajul de întocmirii raportului de evaluare;
specialitate etc.). Ne propunem însă să utilizăm toate 3. Dotarea tehnică şi nivelul tehnologic al activului;
informaţiile existente referitoare la acest domeniu şi să uzura fizică şi uzura morală a bunurilor incluse în activ;
stabilim un limbaj comun conform căruia să 4. Forţa de muncă utilizată în cadrul activului şi
transformăm evaluarea activelor dintr-o activitate calificare acesteia;
tipizată într-una creatoare. 5. Implicaţii asupra societăţii comerciale deţinătoare;
În legislaţia privatizării elaborată în ultimii ani s-a 6. Sursele de aprovizionare cu materii prime, materiale şi
făcut referire la elementele care trebuie să fie conţinute posibilităţile de desfacere a produselor finite realizate;
în cadrul raportului de evaluare a activelor. Astfel; în 7. Contractele comerciale în curs de derulare încheiate
HG 634/1991 pentru aprobarea Normelor metodologice de societatea comercială, vizând activul în cauză;
privind vânzarea de active ale societăţilor comerciale cu 8. Sarcini de care este grevat activul (contracte de
capital de stat, completată ulterior prin prevederile HG închiriere, locaţie, ipoteci, etc.);
758/1991 şi HG 545/1992, în prezent abrogată, se 9. Valoarea actualizată a investiţiilor efectuate de locatar
prevedea în Anexa 3 că raportul de evaluare va trebui să (dacă este cazul), care va fi evidenţiată distinct în preţul
conţină: propus pentru începerea licitaţiei;
1. Valoarea contabilă a activului determinată pe baza 10. Preţul propus pentru începerea licitaţiei, din care
reevaluării, conform HG 945/1990, luată în calcul la valoarea terenului şi/sau calculul redevenţei, după caz;
stabilirea patrimoniului net al societăţii comerciale 11. Justificarea preţului propus pentru începerea licitaţiei
deţinătoare; şi metoda de evaluare folosită (la stabilirea preţului vor
2. Valoarea contabilă, actualizată cu influenţele fi avute în vedere şi elemente caracteristice ale fondului
modificărilor de preţuri între reevaluarea efectuată de comerţ, cum sunt: marca, vadul comercial, clientela,
potrivit HG 945/1990 şi data scoaterii la vânzare; licenţe, patente, etc.)
3. Principalii indicatori economico - financiari ai 12. Proiectul de contract de vânzare-cumpărare de
activului; active, respectiv proiectul de contract de leasing
4. Forja de muncă utilizată în cadrul activului şi imobiliar.
calificarea acesteia; După cum se remarcă, o mare parte din prevederile
5. Implicaţiile asupra societăţii comerciale deţinătoare în actelor normative din anul 1991 se regăsesc în conţinutul
cazul vânzării activului propus; cadru prevăzut de Ordinul FPS nr. 62/1998. Diferenţele
6. Sursele de aprovizionare cu materii prime, materiale şi existente între prevederile celor două acte şi normative
posibilităţile de desfacere a produselor finite; sunt:
7. Contractele comerciale pe rol ale societăţii comerciale - Investiţiile efectuate de locatar vor fi actualizate şi
deţinătoare privind activul în cauza; evidenţiate distinct în preţul propus pentru începerea
8. Datorii ale societăţii comerciale deţinătoare vizând licitaţiei. O problemă ridicată de acest aspect o
activul în cauză; reprezintă cât din valoarea actualizată a investiţiilor va fi
9. Sarcini de care este grevat activul în cauză; . evidenţiată în valoarea propusă de evaluator dacă aceasta
10. Dotarea tehnică şi nivelul tehnologic al activului; este diferită de valoarea patrimonială actualizată?
uzura fizică şi uzura morală; - Preţul minim de începere a licitaţiei devine preţul
11. Valoarea investiţiilor făcute de locatar (dacă este propus pentru începerea licitaţiei din care să fie
cazul); evidenţiată valoarea terenului. Şi în acest caz se
12. Preţul minim de începere a licitaţiei şi tipul de pune întrebarea: dacă valoarea propusă de evaluator (nu
licitaţie care se doreşte a fi utilizat; "preţul" care este rezultatul tranzacţiei) a fost selectată
13. Justificarea preţului iniţial de începere a licitaţiei şi dintre valorile rezultate prin metodele de evaluare aplicate,
metoda de evaluare folosită (la stabilirea preţului vor fi fiind diferită de acestea, va conţine integral valoarea
urma aplicării metodelor de evaluare depind atât de - stadiul de aplicare al invenţiei în firmă
delimitarea exactă, cantitativă şi calitativă, cât şi de analiza - compatibilitatea invenţiei cu obiectele firmei
aprofundată şi obiectivă a unui foarte mare număr de - compatibilitatea cu strategia firmei în domeniul cer-
factori: legali, tehnici, comerciali şi sociali, legaţi de cetării-dezvoltării
soluţia tehnică brevetată. Prin analiza acestor factori se - compatibilitatea cu planurile pe termen lung ale firmei
poate face şi o evaluare asupra: - potenţialul tehnico-ştiinţific al firmei
- practicabilităţii tehnice şi anume dacă va funcţiona - interacţiunea cu celelalte proiecte din firmă
invenţia; - costurile şi perioada necesară elaborării proiectului
- practicabilităţii comerciale, respectiv dacă se poate - proiectele de cercetare-dezvoltare ale altor unităţi
vinde; inovatoare din domeniu
- practicabilităţii investiţionale şi anume ce tip de firmă - efectul asupra produselor şi tehnologiilor curente din
poate aplica invenţia şi vinde produsele realizate prin firmă
aplicarea ei. - ciclul de cercetare-dezvoltare-proiectare constructivă şi
În orice evaluare, în primul rând trebuie definit cu tehnologică necesar dezvoltării invenţiei în vederea
exactitate obiectul brevetului de invenţie şi anume ce aplicării (statistic), comparativ cu cele similare sau, în
reprezintă soluţia tehnică brevetată: un produs, un cazul când deja au fost realizate costurile înregistrate în
procedeu sau o metodă, în întregime sau numai o anumită evidenţele contabile.
cotă parte din acestea, cotă care trebuie foarte bine Prin prisma investiţiei, pentru analiza tehnică şi
identificată. comercială, sunt determinate:
Din punct de vedere legal trebuie determinate: tipul - cheltuielile efectuate pentru realizarea invenţiei
invenţiei - principală sau complementară, titularul, perioada brevetate, documentaţie şi experimentări, dacă sunt
de valabilitate, ţările în care este protejată, existenţa sau necesare cercetări suplimentare
nonexistenţa unor contracte de licenţă, inclusiv caracterul - cheltuielile de investiţie necesare a fi efectuate pentru
acestora (exclusive sau neexclusive, etc). aplicarea invenţiei
Din punct de vedere social, se analizează impactul sau - capacitatea nominală existentă în firmă pentru aplicarea
beneficiul asupra bunăstării generale a societăţii, respectiv: invenţiei
crearea de locuri de muncă, dezvoltarea unei ramuri - producţia realizată
industriale, creşterea nivelului de trai al populaţiei prin - disponibilitatea şi preţurile materiilor prime
asigurarea de venituri suplimentare sau oferirea spre - costurile de producţie
consum şi/sau folosire de bunuri de calitate superioară etc. - preţurile de desfacere
Din punct de vedere tehnic, analiza se face prin prisma - disponibilităţile de service
obiectului invenţiei şi prin prisma investiţiei necesare - costurile activităţii de marketing
pentru realizarea acestora. - beneficiarii produselor realizate
Prin prisma obiectului invenţiei sunt analizate: - piaţa produselor finale
- domeniul de aplicare al invenţiei: - concurenţa
- cui se adresează - preţul de vânzare
- grupa de produse, produse sau metode din care face parte - volumul vânzărilor, atât în ţară cât şi la export
- stadiul tehnicii actuale şi dezavantajele acestuia: - profitul obţinut
- produse, procedee sau metode similare cunoscute - alţi beneficiari potenţiali ai produselor, procedeelor sau
- rata medie de viaţă a produselor, procedeelor sau metodelor brevetate
metodelor similare - dimensiunea pieţei potenţiale
- utilizarea invenţiei: - producţia previzionată pentru o perioadă de 5-10 ani
- siguranţa din punct de vedere tehnic în exploatare, - profitul previzionat
studierea posibilelor riscuri şi efecte secundare rezultate, - factorii care afectează extinderea pe piaţă
inclusiv impactul asupra mediului înconjurător. - reacţiile probabile ale concurenţilor
- grad de utilitate - efectul asupra imaginii societăţilor comerciale
- extinderea invenţiei la alte domenii - aprecierea - posibilitatea încheierii unor contracte de know-how
succesului tehnic - extinderea capacităţilor existente
- aprecierea succesului comercial - dimensionarea şi eşalonarea în timp a investiţiilor
- folosirea produsului, procedeului sau metodei, conform necesare aplicării invenţiilor
invenţiei atrage după sine schimbarea / adaptarea altor - perioada de recuperare a capitalului investit pentru
produse, procedee sau metode aplicarea invenţiilor
- timp probabil de realizare a produsului - potenţialul de În cadrul procesului de evaluare propriu-zisă, înainte sau
export după aplicarea metodelor de evaluare, se face o analiză
- condiţii deosebite de ambalare economică care are ca obiectiv evaluarea atributelor
- schimbarea tehnologiilor economice ale proiectului pentru lansarea în fabricaţie a
- disponibilitatea de materii prime produsului, procedeului sau metodei brevetate, privit ca
- posibilităţi de aplicare a brevetului un obiect de investiţie pentru firmă, respectiv
- beneficiarii potenţiali ai brevetului rentabilitatea şi riscul economic asociat acestuia.
- puncte forte ale invenţiei, comparativ cu stadiul tehnicii Pentru aceasta, se porneşte de la estimarea vânzărilor şi
- puncte slabe ale invenţiei, comparativ cu stadiul tehnicii a costurilor produsului nou în perspectivă. Se estimează
influenţei fiecărui factor de risc strategic considerat. Toate aceste cheltuieli trebuie să fie justificate prin
Se apreciază că reevaluarea factorilor de risc strategic documente.
ai deciziei de aplicare a unei invenţii, puşi în evidenţă Redevenţele, definite ca plăţi periodice făcute de
anterior şi a tuturor analizelor preliminare realizate licenţiat către titularul de brevet, reprezintă un procent
(îndeosebi a poziţiei pe piaţă a întreprinderii prin din volumul producţiei sau din vânzările de produse care
aplicarea invenţiei / gradul de interes al pieţei faţă de înglobează invenţia achiziţionată prin contractul de
produsele şi/sau serviciile care înglobează invenţii) dau licenţă. În practică, volumul redevenţelor se stabileşte în
suficiente elemente pentru ca, prin considerarea limite de 0,5 - 35% din valoarea producţiei sau
simultană a concluziilor acestora şi a rezultatelor vânzărilor, în funcţie de domeniul de aplicare.
analizelor economice efectuate, să se aleagă cea mai Toate aceste forme de plată se stabilesc prin negocieri,
adecvată decizie cu privire la soarta invenţiei: pe baza unei evaluări efectuate prin metodele prezentate
achiziţionarea şi introducerea sa în fabricaţie şi lansarea anterior, funcţie de analiza aprofundată a factorilor
pe piaţă, sau abandonarea ei şi acceptarea pierderilor legali, tehnici, comerciali şi sociali.
reprezentate de costurile efectuate.
Din păcate nu există nici o formulă magică care să Bibliografie:
garanteze lansarea cu succes pe piaţă a unei soluţii [1] Gordon V Smith, Russell L Parr - Valuation of
brevetate. În această situaţie, evaluarea trebuie făcută cu Intellectual Property and Intangible Assets, second
maximă prudenţă. În orice fază de dezvoltare a unei edition, John Wiley&Sons, New York, 1994;
invenţii, în cazul unui contract de licenţă, evaluarea [2] Sorin V. Stan - Evaluarea Întreprinderilor, Editura
trebuie să aibă în vedere recuperarea sumelor investite în Teora,1996
invenţie de către licenţiator până la aceea dată, acesta [3] Iancu Ştefan - Ghid de licenţiere - Ghid pentru
reprezentând preţul minim care poate fi acceptat pentru încheierea unui contract de cesiune sau licenţă
începutul unei tranzacţii comerciale. În cazul unui pentru transmiterea drepturilor privind invenţiile;
contract de licenţă, care reprezintă un contract de [4] WIPO Regional Seminar on Industrial Property
vânzare - cumpărare a unei invenţii, principalele forme Assets, organizat de Agenţia de Protecţie a
de plată sunt: Proprietăţ.ii Industriale din Republica Moldova -
- o sumă în avans Chişinău, mai 1997;
- o sumă globală iniţială [5] Conferinţa cu privire la apelurile în instanţă pentru
- o redevenţă, adică un procent aplicat asupra valorii probleme de Proprietate Intelectuală, Bucureşti, 18-
producţiei sau a vânzărilor, care se plătesc anual pe 20 noiembrie 1997;
toată perioada contractului de licenţă [6] RIPP Seminar 39 "Licensing Technique"-Berlin, 25-
- sume suplimentare pentru compensarea unor servicii 27 septernbrie 1996.
auxiliare etc. •••
Suma în avans se plăteşte pentru dezvăluirea unor
informaţii tehnice şi se achită la semnarea unui contract COERENŢA ÎN EVALUAREA UNOR
de dezvăluire preliminară, conform căruia licenţiatul ACTIVE CORPORALE ŞI NECORPORALE
obţine dreptul să inspecteze şi să evalueze produsul sau dr. ec. Sorin V. STAN
tehnologia obiectului contractului şi alte secrete tehnice, IROVAL
pentru a putea decide dacă achiziţionează sau nu licenţa.
Este posibil ca să se pretindă plăţi în avans şi în cazul Scopul acestui articol este de a prezenta, într-o formă
acordării unor opţiuni tehnice de posesorul licenţei, în accesibilă, câteva reflexii reieşite din studierea
cazul în care negocierile se întrerup. Acest gen de plată recomandărilor din Standardele Europene de Evaluare şi
este necesar pentru licenţiator dar este nedorită de din punctele de vedere exprimate de autori recunoscuţi
licenţiat, mai ales pentru cazul în care licenţa se cumpără în domeniul evaluării întreprinderilor.
pentru a o scoate de pe piaţă (aceasta pentru blocarea Un punct de vedere sintetic poate fi exprimat prin
invenţiei în scopul păstrării monopolului într-un anumit următoarea concluzie - dacă evaluatorul adoptă metodele
domeniu). de evaluare adecvate pentru fiecare caz în parte şi dacă
Suma globală se plăteşte de către licenţiat în termen de asigură o coerenţă între indicatorii utilizaţi în cadrul
30 de zile, de regulă, de la data încheierii contractului şi fiecărei grupe de metode, atunci valorile rezultate din
se stabileşte, conform evaluării, ţinând seama de: aplicarea acestora trebuie să fie identice sau foarte
- cheltuielile efectuate de autorul ofertei pentru apropiate.
conceperea şi experimentarea invenţiei care face De exemplu, dacă se utilizează cele trei metode bazate
obiectul contractului pe actualizarea capitalizarea unei forme de venit (metoda
- cheltuielile făcute de autorul ofertei pentru obţinerea şi valorii de rentabilitate, capitalizarea rentei de Goodwill,
menţinerea protecţiei invenţiei şi actualizarea fluxurilor de lichidităţi viitoare - DCF),
- cheltuielile efectuate pentru elaborarea documentaţiei rezultatele trebuie să fie identice. Este evident că într-o
constructive şi tehnologice necesare lansării în astfel de situaţie a evaluării nu se mai pune problema
fabricaţie a invenţiei unei valori medii ponderată cu valoarea calculată prin
- cheltuielile efectuate pentru realizarea unui model ANC deoarece:
experimental, prototip, tehnologie pilot, etc. • dacă prin trei metode se ajunge la aceeaşi valoare,
- alte cheltuieli auxiliare. rezultă că aceea este valoarea de piaţă a întreprinderii;
(a) Vcapitalizare -mil. lei- Deci: Vcapitaliz. = VDCF = 18.000 mil. lei
Cifra de afaceri 18.000 Valoarea afacerii întreprinderii de 18.000 mil. lei este
Costul bun. vândute 11.000 compusă din:
din care amortizarea 1.400 ÎN PASIV
Chelt. de distrib. şi vânzare 2.500 Capitalul propriu reevaluat
Chelt. gen. şi de administraţie 1.300 Creditele pe termen lung
Profit brut din exploatare 3.200 ÎN ACTIV
Active corporale la valoarea de piaţă
Presupunând că dobânzile plătite sunt de 300 mil. lei Fondul de rulment net corectat
pentru un credit pe termen lung în valoare de 3.600 mil Active necorporale evaluate distinct la
lei, iar cota impozitului pe profit este de 38%, iar P.E.R. valoarea de piaţă
de referinţă este de 8, modul de calcul al Vcapit. este Proprietatea intelectuală
următorul: Activele corporale imobilizate se evaluează conform
-mil. lei- metodelor şi uzanţelor adecvate fiecărei categorii
Profit brut curent din exploatare 3.200 (valoarea de piaţă, costul de înlocuire net, capitalizarea
Cheltuieli cu dobânzi 300 venitului etc.) şi se fac corecţiile necesare faţă de
Profit brut curent 2.900 valoarea lor contabilă.
Impozit (38%) 1.102 Presupunem că valoarea lor corectată este de 8.000
Profit net curent (PNC)(rotunjit) 1.800 mil. lei.
Presupunând că acest PNC are sensul unui profit net Unele active necorporale pot fi evaluate distinct prin
anual corectat şi reproductibil în viitor, rezultă că: metoda costului care constă în estimarea costului curent
Vcapitaliz. = 1.800 mil x 8 + 3.600 mii, lei = pentru obţinerea unui activ necorporal cu aceeaşi
= 18.000 mil. lei utilitate ca aceea a activului evaluat. Aceasta presupune
(b) VDCF determinarea unui cost de înlocuire brut al unei replici
Pentru calcularea VDCF , cash-flow-ul net (debt free moderne a activului necorporal din care se scade
net cash-flow) se calculeaza, pentru primul an al deprecierea fizică, funcţională şi economică.
perioadei de previziune, astfel: Metoda de evaluare prin costuri poate fi utilizată în
-mil. lei- două variante diferite prin modul distinct de abordare.
Profit brut din exploatare 3.200 Numitorul comun al ambelor variante constă în
Impozit pe profit (38%) 1.216 estimarea costului de reproducere a unei replici a
Profit net 1.984 activului necorporal supus evaluării.
Amortizare 1.400 Prima variantă de abordare, numită costul istoric
Cash flow brut 3.384 actualizat, este aplicabilă în cazul activelor necorporale
∆FRN 100 ale căror costuri de finanţare au fost individualizate şi
Investiţii în capital imobilizat 700 înregistrate în contabilitate pe parcursul etapelor
Cash-flow net 2.584 succesive de efectuare a cheltuielilor. Altfel spus,
(debt free cash-flow) costurile istorice înregistrate pe categorii de cheltuieli şi
Rezultă deci că VDCF se va calcula prin actualizarea pe anii în care a fost creat activul necorporal sunt
cash-flow-ului net la dispoziţia furnizorilor de capital indexate (inflatate) pentru a se ajunge la exprimarea lor
(acţionarii şi creditorii pe termen lung). În exemplul de în preţurile curente la data evaluării. În acest fel, costul
mai sus cifrele aferente L1FRN şi investiţiilor de capital de reproducere (numit cost of reproduction new) este o
trebuie determinate prin evaluările specifice acestor expresie în preţuri curente a costurilor istorice însumate.
indicatori previzionaţi. Indicele de actualizare (inflatare) utilizat este indicele
În cazul respectării unor coerenţe între indicatorii preţurilor de consum, publicat de Comisia Naţională de
utilizaţi în cele două fonmule, rezultatele trebuie să fie Statistică.
identice. Un exemplu este redat în tabelul de mai jos:
În tabelul de mai sus, indicele preţurilor de consum a februarie 1998 şi data înregistrării în contabilitate a
fost calculat pe baza evoluţiei acestui indicator între 28 cheltuielilor efectuate în fiecare din anii în care au fost
februarie 1998 (data evaluării) şi luna decembrie a efectuate cheltuielile pentru crearea activului necorporal.
fiecărui an. Pentru a asigura o acurateţe mai mare a A doua variantă de abordare constă în estimarea, la
calculelor, acest indice se poate calcula între data de 28 data evaluării, a tuturor costurilor necesare pentru
producerea unui activ similar. De exemplu, în cazul unui Profitul net luat în considerare nu este PNC explicat
program pe calculator se vor însuma cheltuielile estimate anterior, respectiv 1.800 mil. lei, ci un profit net corectat
pentru: care nu include deducerea cheltuielilor cu dobânzile
• costurile salariale şi profitul aferent pentru plătite. În terminologia anglo-saxonă această formă de
programatorii de program; profit net se numeşte debt-free net income after taxes şi
• cheltuielile pentru validarea programului; este identic cu un ipotetic profit net din exploatare.
• cheltuielile indirecte aferente; În exemplul anterior mărimea acestui indicator este de
• costurile de instalare a programului în firma care îl 1.984 mil. lei şi se calculează astfel:
produce.
În ambele variante de calcul a costului de repro- -mil. lei-
ducere/înlocuire trebuie ca evaluatorul să aprecieze Profit brut din exploatare 3200
gradul de depreciere fizică (dacă este cazul), funcţională Impozit pe profit (38%) 1216
şi economică pentru a se determina costul de înlocuire Profit net din exploatare PNE) 1984
net.
Presupunem ca valoarea însumată a activelor necor- Cheia repartizării PNE pe grupele de active
porale evaluate individual prin metoda costului de utilizate este reprezentată de:
înlocuire net este de 2000 mil. lei. (1) costul mediu ponderat al capitalului utilizat
Fondul de rulment net se calculează ca diferenţa între (cmpc); şi de
activele curente şi datoriile curente, pe baza asigurării (2) rata "normală" de remunerare a grupelor active
unei viteze de rotaţie normale a activelor circulante şi a utilizate.
unei durate normale (de obicei 60 de zile) de încasare a (1) Costul mediu ponderat al capitalului se calculează ca
creanţelor. o medie ponderată a costului capitalului propriu şi a
Presupunem că valoarea FRN = 3.000 mil. lei. Rezulta celui împrumutat pe termen lung. Costul capitalului
că valoarea proprietăţii intelectuale poate fi apreciată cu propriu exprimă, în esenţă, rata rentabilităţii aşteptată de
mare grad de credibilitate, pe baza estimării "ex ante" a acţionarii care şi-au investit resursele în cumpărarea de
valorii afacerii, valorii de piaţă a activelor corporale şi a acţiuni (exprimată ca procent între câştigul anual şi
unor active necorporale evaluabile distinct prin metoda preţul de cumpărare a acţiunilor). Costul capitalului
costului, precum şi a FRN. împrumutat este reflectat de rata anuală a dobânzii
În exemplul cifric anterior: practicate Ia creditele obţinute, diminuată cu cota
Valoarea proprietăţii intelectuale = 5.000 mil. lei impozitului pe profitul întreprinderii, datorită
(respectiv 18.000 mil. lei - 13.000 mil. lei). deductibilităţii dobânzii.
Abordarea reziduală a valorii proprietăţii intelectuale În exemplul cifric anterior, rezultă că valoarea de piaţă
oferă un punct de vedere mult mai credibil faţă de a capitalului propriu investit este de 14.400 mil. lei
utilizarea unor metode directe de evaluare (prin venit sau (diferenţa dintre valoarea afacerii şi datoriile pe termen
prin cost) a elementelor distincte ale acestei proprietăţi lung la data evaluării).
(brevete, mărci comerciale, drepturi de autor, secrete Presupunând că nivelul costului capitalului propriu
comerciale). De exemplu, dacă se utilizează metode este 14%, rata medie a dobânzii la creditele pe ternien
bazate pe actualizarea / capitalizarea unei forme de venit lung este 8% şi cota impozitului pe profitul societăţii
net rezultat dintr-o formă de proprietate intelectuală, cea este 38%, costul mediu ponderat al capitalului va fi
mai dificilă problemă este izolarea cu credibilitate a 12,2%, conform calculelor efectuate în tabelul de mai
fluxului de venit atribuit în exclusivitate obiectului jos.
proprietăţii intelectuale. Or, activele deţinute sub forma
unor obiecte ale proprietăţii intelectuale nu generează, Participare
Capital Valoare Costul. .
decât foarte rar, un flux de venit atribuibil numai acestor % la
investit -mil.lei- capitalului
categorii de active. Fluxul de venit (net) obţinut cmcp
reprezintă şi reflectă o fructificare a combinării Capital
întregului capital utilizat, respectiv activele corporale, propriu 14 000 80 14% 11,2%
fondul de rulment net şi activele necorporale (inclusiv reevaluat
proprietatea intelectuală). Pe de altă parte, dacă se Împrumutul 3600 20 8%(1-0.38) 1.0%
utilizează metoda costului de înlocuire net pentru TOTAL 18 000 100,0 - 12,2%
evaluarea unui brevet de invenţie sau marcă comercială,
se poate ajunge la valori nerelevante, fie subevaluate (de Nivelul de 12,2% al cmpc exprimă rata medie
exemplu, în cazul unui brevet de invenţie cu potenţial ponderată a rentabilităţii capitalului investit (de acţionari
foarte mare de aplicabilitate eficientă), fie supraevaluate şi de creditorii pe termen lung ai întreprinderii). Cmpc,
(în cazul unui brevet de invenţie neaplicabil datorită ca expresie a rentabilităţii minime care trebuie să fie
costurilor foarte mari de implementare a produsului sau generată de un capital investit (aparţinând acţionarilor şi
procedeului brevetat sau în caz de neaplicabilitate a creditorilor) este utilizat de obicei pentru a calcula
brevetului). mărimea profitului net "normal".
De aceea, profitul net total obţinut de o întreprindere Costul mediu ponderat al capitalului (cmpc) solicitat
poate fi alocat, pe baze mai raţionale, pe tipurile de de investitori poate fi alocat pe categoriile de capital
active care au contribuit la obţinerea lui. investit din combinarea cărora rezultă PNE, aşa cum
nivelul cmpc a fost calculat funcţie de valoarea de piaţă De aceea, ca rată a rentabilităţii acestei categorii de
a capitalului propriu şi a creditelor pe termen lung cu active se poate utiliza fie rata de leasing, fie rata
care se finanţează activele din structura capitalului dobânzii la creditele ipotecare în care ipoteca se pune
investit. Acestea sunt: fondul de rulment net, activele pe activele corporale. În cazul activelor corporale cu
corporale imobilizate, activele necorporale imobilizate grad ridicat de specializare este evident că rata de
ca urmare a evaluării lor distincte şi obiectele proprietăţii remunerare adoptată va include un risc mai ridicat de
intelectuale (evaluate prin metoda reziduală a diferenţei vandabilitate a acestora şi deci va fi mai ridicată faţă
dintre Vcapitaliz. sau VDCF şi primele trei elemente de cea aferentă activelor corporale care au o piaţă de
expuse mai sus). vânzare activă.
(2) Criteriul alocării PNE pe cele patru categorii de - în cazul activelor necorporale şi proprietăţii
active ale capitalului investit este rata rentabilităţii intelectuale riscul este mult mai ridicat în ceea ce
adecvată (normală) fiecărei categorii de active, diferită priveşte capacitatea lor de a fi utilizate în alte genuri
în funcţie de riscul vandabilităţii acestora, deci al de activitate (deci au o versatilitate redusă) şi de
transformării în lichidităţi şi care pot fi fructificate, la transformare în lichidităţi în caz de nevoie. Unele
rândul lor, printr-o formă de plasament financiar. active necorporale şi obiecte ale proprietăţii
Astfel: intelectuale sunt supuse unei eroziuni morale
- în cazul fondului de rulment net, acesta fiind puternice (ex. brevetele de invenţie, programele
constituit în esenţă din creanţe încasabile la termen pentru calculator sau cheltuielile cu formarea forţei
de până la 60 de zile şi din stocuri cu durată de de muncă). De aceea, rata rentabilităţii {remunerării)
stocare de până la 90 de zile, riscul fructificării acestor active este cea mai ridicată.
acestora este redus, deoarece pot fi transformate Pe baza unor astfel de raţionamente se poate stabili
rapid în cash şi plasate într-o altă afacere sau în următoarea ierarhizare a ratei rentabilităţii pentru cele
certificate de depozit pe termene scurte (de obicei de patru categorii de active:
90 de zile). De aceea, rata dobânzii la aceste tipuri de • fondul de rulment net - 9%
certificate poate fi apreciată ca fiind adecvată pentru • active corporale - 10%
stabilirea raţei de remunerare a activelor cuprinse în • active necorporale evaluate distinct - 16%
fondul de rulment net; • proprietatea intelectuală - 16%
- în cazul activelor corporale imobilizate, gradul lor de Repartizarea PNE pe cele patru categorii de active se
lichiditate este mai redus decât în cazul creanţelor şi poate face pe baza realocării cmpc pe fiecare categorie
stocurilor; ele pot fi închiriate, transferate în regim de de active, luându-se în considerare ponderea lor în
leasing sau utilizate în alte scopuri de către valoarea afacerii şi rata rentabilităţii adecvată (solicitată)
proprietar. pentru remunerarea activelor utilizate.
Calculele sunt redate în tabelul de mai jos:
Rata Participarea
Grupe de Valoarea de piaţă % % ratei rentab. PNE alocat
rentabilităţii ponderată la
active - mil. lei - din total din total cmpc - mil. lei -
cerute cmpc
0 1 2 3 4=2x3 S= col.4/12,2% 6
Fond de rulment net 3.000 16,7 9,0% 1,5% 12;3% 244
Active corporale 8.000 44,4 10,0% 4,4% 36,0% 714
Active necorporale 2.000 11,1 16,0% 1,8% 14,8% 294
Proprietate intelect. 5.000 27,8 16,0% 4,5% 36,9% 732
TOTAL 18.000 100,0 - 12,2% 100,0% 1.984
o perioadă de consultări care au durat doi ani implicând face parte din Institutul Regal al Experţilor Autorizaţi
un mare număr de părţi interesate care fac parte din TGA (ARICS)
- Grupul Organizator al Acreditărilor. - membrii persoane fizice ale RICS (FRICS)
Domeniul evaluării în scopul obţinerii creditelor • pentru deţinătorii de certificate de evaluator acordate
ipotecare este un domeniu de certificare independent de Comitetul pentru Evaluarea Proprietăţilor al TGA
care se încadrează în aşa-numitul "Document Normativ". • pentru evaluatorii ce practică de mult timp această
Acesta funcţionează pe baza implementării standardului meserie
european DIN EN45013 ("Criteriile generale pentru Dosarul de înscriere al candidatului trebuie să cuprindă
organizaţiile care se ocupă cu certificarea personalului") următoarele documente:
şi conţine principalele puncte tehnice şi de fond ale • formularul de înscriere, completat şi semnat;
procedurii de certificare. • contractul de certificare şi contractul de arbitrare,
Rezultatul încheierii cu succes a procesului de certi- completate şi semnate;
ficare este un certificat emis pe numele evaluatorului • curriculum vitae în forma tabelară, cu o fotografie tip
respectiv. Acest certificat demonstrează că Hyp Zert, ca paşaport;
o terţă parte independentă, a confirmat calităţile • cinci lucrări de evaluare efectuate în scopul obţinerii
personale şi profesionale ale evaluatorului, astfel încât creditului ipotecar (cu numele firmelor şterse) care să
clienţii şi alţi participanţi în această piaţă pot avea aibă cel puţin trei tipuri de proprietăţi diferite, nu mai
încredere în competenţa profesională şi în munca vechi de doi ani, realizate de candidat (semnate de
prestată de persoana certificată. Promovarea acestei idei acesta);
precum şi atingerea unei largi recunoaşteri a acestui • certificate autentificate legal care să dovedească
certificat s-a aflat printre principalele scopuri ale Hyp faptul că aplicantul întruneşte condiţiile de instruire
Zert. cerute;
Hyp Zert este o organizaţie independentă şi nepăr- • în funcţie de modalitatea de angajare ca evaluator în
tinitoare. Ea şi-a dovedit imparţialitatea şi competenţa domeniul cerut:
profesională prin adoptarea procedurii de acreditare - salariaţii au nevoie de o adeverinţă de la
stabilită de TGA - grupul organizator al acreditării. Hyp firma la care lucrează care să ateste că au lucrat ca
Zert are drept de semnătură ca organizaţie de certificare evaluatori în afacerile cu proprietăţi, pe perioada de timp
a personalului acreditat, care funcţionează în cerută;
concordanţă cu standardul european DIN EN45013. - evaluatorii liber profesionişti trebuie să aducă
Acreditarea sa este în mod constant monitorizată pe baza o depoziţie făcută sub stare de jurământ care să ateste că
evaluărilor anuale făcute de TGA. au lucrat ca evaluatori în afacerile cu proprietăţi;
În acelaşi timp, este valabilă o înţelegere a Hyp Zert cu • cazier judiciar (nu mai vechi de trei luni) cu precizarea
bine-cunoscutul în întreaga lume Institut Regal al "Nu este cunoscut cu antecedente penale" - acesta
Experţilor Autorizaţi (RICS) privind recunoaşterea pro- poate fi obţinut de la oficiul de evidenţă a populaţiei de
cedurii de certificare, care îi va asigura lui Hyp Zert care aparţine aplicantul;
recunoaşterea în întreaga lume. • dacă aplicantul a luat parte în ultimii şase ani la o
Examenele pentru evaluatori sunt organizate de procedură de certificare pentru "expert în evaluare de
Comitetul de Examinare, care este format din experţi cu proprietăţi", el trebuie să dea o declaraţie cu privire la
înaltă calificare în domeniul evaluării ipotecare. Decizia locul unde s-a desfăşurat acesta, organizaţia de
de acordare sau de retragere a certificatelor este luată de certificare care a organizat examenul, precum şi
Comitetul de Certificare. rezultatul obţinut;
Pentru certificare, există o anumită procedură pe care • aplicanţii a căror cetăţenie este a unei ţări în care nu se
un candidat trebuie să o parcurgă. Ea conţine mai multe vorbeşte germana ca limbă oficială, trebuie să confirme
etape, şi anume: că stăpânesc suficient de bine această limbă - scris şi
• Înscrierea vorbit - prin depunerea dovezii susţinerii unui test de
• Analizarea dosarului de înscriere şi admiterea limbă germană recunoscut internaţional, cu rezultatul
candidatului în examen obţinut.
• Examenul scris După ce candidatul a depus dosarul cu toate actele
• Examenul oral necesare şi a plătit taxa respectivă, organizaţia de
• Acordarea certificatului (valabil 5 ani) certificare îi analizează dosarul şi decide dacă va fi
• Monitorizarea deţinătorului certificatului (pe admis sau nu în examen. În cazul în care răspunsul este
perioada validităţii lui) afirmativ, candidatul va susţine, pentru început, un
• Recertificarea (înainte ca termenul de valabilitate examen scris Acesta cuprinde trei părţi: prima parte
să expire) presupune rezolvarea a două cazuri, unul fiind un caz
Pentru a fi admis în examen, un candidat trebuie să standard de proprietate rezidenţială, iar celălalt - un caz
îndeplinească anumite cerinţe, stabilite de organizaţia de de proprietate comercială (durata - 2 ore); parte a doua
certificare Hyp Zert pentru mai multe categorii de presupune analiza de plauzibilitate a unui caz greşit
candidaţi, şi anume: rezolvat în mod intenţionat, de evaluare în scopul
• pentru absolvenţi acordării creditelor ipotecare, cu un înalt grad de
• pentru experţi autorizaţi, care pot fi: dificultate, pe baza informaţiilor furnizate (durata - o
- membrii ai unei asociaţii persoană juridică ce oră); parte a treia constă în 10 - 15 întrebări individuale
Nr.
SOCIETATEA COMERCIALĂ ADRESA TELEFON
crt.
1. S.C. "FINEVEX" S.R.L. Constanţa Str. 1 Decembrie 1918, nr. 2A 041-517192
2. S.C. "MM CONTEX" S.R.L. Bucureşti Str. Nicolae Filimon, nr. 34 3122708
3. S.C. "SARCO" S.R.L. Bucureşti B-dul Chişinău, nr. 15, bl. A4, ap.11 6242762
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 2-1998 Editat de Institutul Român de Cercetare în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
CONFERINŢA CEEVAN
CUPRINS - Central and Eastern European Valuer Associations Network –
22 mai 1998 Buşteni
ec. Adina ABABEI
membru ANEVAR
CONFERINŢA CEEVAN – Central and Vineri 22 Mai 1998 a avut loc la hotelul SILVA din Buşteni întâlnirea
Eastern European Valuer Associations anuală a membrilor CEEVAN.
Network – 22 mai 1998 Buşteni ............... 1 Au participat reprezentanţii Bulgariei, Poloniei, Rusiei şi României şi
doi reprezentanţi si EERPF - Eastern European Real Property Foundation.
Din partea ANEVAR au participat la conferinţă:
∅ Dl. Bădescu Gheorghe, preşedinte ANEVAR
EVALUAREA KNOW-HOW-ULUI ............ 2 ∅ Dl. Doru Puiu Tiberiu vicepreşedinte ANEVAR, reprezentantul
ANEVAR la CEEVAN
∅ Dna Ababei Dana, compartimentul de relaţii externe
Cheltuielile de deplasare au fost suportate de către EERPF şi
ANEVAR.
EVALUAREA PROPRIETĂŢII ÎN
PROCESUL PRIVATIZĂRII DIN Şedinţa a debutat cu prezentarea noutăţilor din Asociaţiile membre
POLONIA ................................................. 3 CEEVAN.
Cu această ocazie Dl. Bădescu a prezentat activitatea desfăşurată de
ANEVAR în 1998.
∅ realizarea standardului ocupaţional pentru profesiunea de
"evaluator imobiliar"
EVALUAREA PROPRIETĂŢILOR ∅ organizarea de cursuri specializate pentru domeniul bancar
INDUSTRIALE ....................................... 5
∅ finalizarea traducerii "Standardelor Profesionale Europene
Aprobate pentru Evaluarea Proprietăţilor Imobiliare" de Peter
Champness
∅ începerea procedurii de realizare a asigurării de răspundere
ŞEDINŢA SEMIANUALĂ TEGOVA profesională a firmelor membre, prin ANEVAR
Madrid - martie 1998 .............................. 16 ∅ realizarea descentralizării activităţii în Bucureşti
∅ începerea procedurilor de înfiinţare unei facultăţi de
"Managementul Proprietăţilor Imobiliare"
∅ numărul membrilor ANEVAR este de 2.419 din care 2.292
persoane fizice şi 127 persoane juridice.
MEMBRII ASOCIAŢIEI ANEVAR Domnul Stephen Ruckman - EEERPF a propus ca pentru o mai bună
primiţi în asociaţie în trim. II-1998 ........ 16 colaborare între ţările din Centrul şi Estul Europei, CEEVAN şi CEREAN
(Central European Real Estate Associations Network) să aibă un secretariat
comun. În principiu, participanţii au fost de acord cu această propunere, dar
fără crearea unei noi organizaţii.
Reprezentanţii EERPF au arătat că există fonduri pentru dezvoltarea
activităţii în Centrul şi Estul Europei, fonduri care vor fi repartizate pentru:
∅ Programe educaţionale în domeniul proprietăţilor fabricării, funcţionării sau comercializării unor produse sau
imobiliare, evaluarea afacerilor, dezvoltarea micilor elaborării şi funcţionării unor tehnologii şi procedee.
întreprinderi; Elementele know-how-ului sunt:
∅ Publicaţii în domeniu; - abilitatea tehnică;
∅ Cercetări (în special bazate pe date statistice) crearea de - experienţa;
baze de date; - cunoştinţele tehnice.
∅ Realizarea de standarde; Aceste elemente constituie obiectul proprietăţii.
∅ Programe interregionale; Subiectul proprietăţii rezultă din faptul că elementele
∅ Întărirea relaţiilor cu ţările din vestul Europei; know-how-ului sunt ţinute în secret de către firme.
∅ Realizarea de traduceri. Ansamblul de cunoştinţe şi noţiuni reprezintă o noutate
Finanţările se vor face pe bază de planuri de afaceri. În relativă şi subiectivă fiind transmis printr-un contract cu titlu
continuare, în ziua de 23 mai a avut loc Seminarul oneros.
Internaţional "Evaluarea proprietăţilor industriale" la care au Prin urmare, know-how-ul are atributele proprietăţii
fost susţinute cele trei lucrări prezentate în acest număr. intelectuale iar transferul său se realizează, de regulă, cu
transferul în cadrul aceleiaşi operaţiuni juridice şi ai altor
drepturi de proprietate industrială iar, în unele cazuri, este
asociat unei vânzări de utilaje complexe, de genul livrării "la
cheie".
EVALUAREA KNOW-HOW-ULUI Concluzia principală este că, deşi cu un suport material,
know-how-ul este rezultatul unui document economico-
ec. Florea Gheorghe comercial şi juridic. Această concluzie încadrează know-
dir. ec. SC SGET SA how-ul în rândul activelor necorporale.
Preambul
Societatea Generală a Experţilor Tehnici S.A. a fost 1.3. Ce reglementează legislaţia românească
solicitată de către un agent economic, ca prin experţii săi, să Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii defineşte
se pronunţe asupra următoarelor probleme: imobilizările necorporale după cum urmează:
1. Dacă know-how-ul poate constitui aport la constituirea - art. 47 "În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
capitalului social; cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare-
2. Care este valoarea acestui aport. dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele şi mărcile de
fabrică, alte drepturi şi valori similare, fondul comercial şi
1. KNOW-HOW - APORT LA CONSTITUIREA alte imobilizări necorporale";
CAPITALULUI SOCIAL - art. 50, alin. (2) "Brevetele, licenţele, know-how-urile,
1.1. Pentru a demonstra că, know-how-ul poate mărcile de fabrică şi de comerţ şi alte drepturi de
constitui aport la capitalul social am studiat legislaţia proprietate industrială şi intelectuală aduse ca aport,
românească, în general şi literatura de specialitate, în special. achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în
Demonstraţia, prin argumentele aduse, trebuie să arate conturile de imobilizări necorporale, la valoarea de aport
că know-how-ul are atributele proprietăţii. Odată demonstrat de utilitate, costul achiziţiei sau costul de producţie, după
acest lucru trebuie arătat cărei categorii de proprietate caz".
aparţine, pentru a alege metodele de evaluare potrivite. HG nr. 90911997, art. 10 "Activele necorporale
Proprietatea este definită ca o relaţie între oameni, un aferente capitalului imobilizat sunt ... d) concesiunile,
contract social cu privire la bunurile materiale, spirituale sau imobilizările necorporale de natura superficiei şi a
de altă natură existente în societate sau ca rezultat al uzufructului, brevetele şi alte drepturi şi valori asimilate".
activităţii economice.
Relaţia este rezultatul exercitării unuia, mai multor sau 1.4. Ce se menţionează în literatura de
a tuturor atributelor proprietăţii: specialitate românească
- dreptul de posesiune; Asociaţia Naţională a Evaluatorilor ("Evaluarea
- dreptul de utilizare; întreprinderilor" - curs - Biblioteca ANEVAR nr. 1/1995),
- dreptul de dispoziţie; arată că se cunosc peste 100 de elemente intangibile, care se
- dreptul de uzufruct. pot transforma în imobilizări necorporale. Pentru ca un
Proprietatea este coexistenţa a două elemente: element intangibil să se poată transforma în imobilizare
- obiectul proprietăţii reprezentat de bunuri economice; necorporală, trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele
- subiectul proprietăţii reprezentat de agenţii economici. condiţii:
- să poată fi identificat şi descris;
1.2. Ce este know-how-ul - să genereze un profit economic măsurabil, sub forma unei
Comisia Camerei de Comerţ cu sediul la Paris, creşteri a veniturilor sau scădere a costurilor;
consideră know-how-ul ca fiind "ansamblul de noţiuni, de - să poată fi evaluat individual;
cunoştinţe, de experienţe, de operaţii şi procedee necesare - să aibă o durată de viaţă determinată cu o precizie
fabricării unui produs". rezonabilă.
L. Ştefan şi G. Bârlădeanu (în Tribuna Economică, nr. În lista de enumerare a activelor intangibile întâlnite
25/1997) definesc know-how ca ansamblu de cunoştinţe frecvent în activitatea de evaluare (anexa 4.3. op. citat) este
tehnice nebrevetabile sau nebrevetate încă, necesare cuprins şi know-how-ul.
Aurel Işfănescu şi colaboratorii ("Evaluarea 2.6. Nu am putut folosi metoda costurilor, fiind extrem
întreprinderii" - Ed. Tribuna Economică 1998) prezintă de dificil de estimat cu o aproximare rezonabilă,
know-how-ul ca fiind un activ intangibil specific a cărui mărimea acestora, iar metoda comparaţiilor (bazată pe piaţă)
valoare poate fi determinată doar în condiţiile îndeplinirii nu are suport în tranzacţii similare cunoscute.
cumulative a următoarelor cerinţe:
- caracterul secret al cunoştinţelor, abilităţilor, etc.; 3. CONCLUZII
- transmisibilitatea elementelor ce îl alcătuiesc. Concluzia noastră a fost:
- know-how-ul poate fi adus ca aport la constituirea
1.5. Concluzia noastră a fost: capitalului social în măsura în care se pot defini credibil
Know-how-ul, ca activ intangibil, poate constitui aport condiţiile de transformare în imobilizare corporală:
la constituirea capitalului social, deoarece: • identificare şi descriere;
- are trăsăturile proprietăţii; • generarea unui profit economic măsurabil;
- se poate transforma în imobilizare necorporală. • individualizare;
• durata de viaţă determinată cu o precizie rezonabilă
2. EVALUAREA KNOW-HOW-ULUI - metodele adecvate pentru evaluare să se bazeze pe profit.
Prin contractul de societate, în speţă specifică,
partenerul străin se angajează să aducă ca aport know-how-
ul necesar exploatării unei instalaţii de producere a
cristalelor de siliciu. EVALUAREA PROPRIETĂŢII ÎN PROCESUL
Instalaţia respectivă existentă, reprezintă participaţia la PRIVATIZĂRII DIN POLONIA
constituirea capitalului social a părţii române. Instalaţia, la
punerea în funcţiune, a fost recepţionată ca având o Krystyna M Czarnecka
capacitate de producţie de 2000 t/an şi a funcţionat o Federaţia Poloneză a Asociaţiilor de Evaluatori
perioadă de timp atingând capacitatea proiectată. Concluzia
noastră a fost că în momentul asocierii există un know-how Introducere
al afacerii. Procesul de privatizare, care a fost declanşat în Polonia
Ceea ce a propus partenerul străin a fost că, prin know- începând cu anul 1998, este, într-o anumită măsură, tipic
how-ul său, să crească capacitatea până la 4000 t/an, ca pentru ţările din Europa Centrală şi de Est care transformă
urmare a unor îmbunătăţiri tehnice a echipamentului şi economiile lor centralizate în economii libere de piaţă.
tehnologiei de fabricaţie. În anii 1990-1991 au fost privatizate peste 1.200 de
Prin experţii noştri tehnici, examinând suportul material întreprinderi dar numărul lor a fost descrescător în fiecare
al know-how-ului constituit din: desene privind modificarea an, astfel că în 1997 numărul întreprinderilor privatizate a
constructivă a echipamentului, planuri tehnologice, fost în jur de 400.
programe de pregătire a personalului, am concluzionat că Numărul mediu al întreprinderilor cuprinse în procesul
oferta este viabilă: capacitatea de producţie poate creşte în de privatizare este de cca. 450 pe an, cu fluctuaţii anuale.
noile condiţii de ta 2000 t/an la 4000 t/an. Aproape 4.400 întreprinderi de stat au început procedurile
De aici, am urmărit, pas cu pas, condiţiile minime ce de privatizare. În jur de 2.990 de întreprinderi sunt încă
trebuie îndeplinite de către imobilizările necorporale pentru înregistrate ca întreprinderi de stat. Astfel, se poate considera
a fi evaluate. că aproximativ 60% din întreprinderile de stat au fost
2.1. Identificare: produsul a fost identificat şi definit ca privatizate. O componentă esenţială a procesului de
fiind: know-how în vederea creşterii capacităţii, de la 2000 privatizare este determinarea valorii întreprinderii.
t/an la 4000 t/an; Procesul de evaluare şi procedurile de evaluare sunt
2.2. Generarea unui profit economic măsurabil cele recunoscute şi dezvoltate pe piaţa de capital. Valoarea
Creşterea capacităţii de producţie de la 2000 t la 4000 t de piaţă este principalul instrument al evaluării. Procesul
determină: evaluării are loc pe piaţă între cumpărători şi vânzători
- creşterea cifrei de afaceri; (Millington, 1988)
- scăderea costurilor unitare de exploatare, prin cheltuielile În economiile centralizate, valoarea întreprinderilor de
fixe repartizate pe produs şi prin scăderea consumurilor stat a fost conectată cu valoarea capitalului real al
tehnologice. întreprinderii considerat în general prin valoarea activelor
Prin calcule specifice am determinat sporul de profit rezultat reale.
din creşterea capacităţii şi reducerea cheltuielilor. Procesul de evaluare a întreprinderii este o sarcină
2.3. Poate fi evaluat individual, sporul de profit fiind complexă în ţări ca Polonia, unde este o lipsă a unei pieţe
rezultatul exclusiv al know-how-ului. dezvoltate de capital şi oportunităţi limitate în tranzacţiile pe
2.4. Durata de viaţă a fost determinată pornind de la piaţă a întreprinderilor de stat. Aceste limitări restricţionează
durata de viaţă estimată în evaluarea echipamentului ce a adaptarea metodelor de evaluare utilizate în ţările dezvoltate.
constituit aport la capital, considerând acţiunea know-how Un set de restricţii suplimentare rezultă din anumite
cel puţin egală cu durata de viaţă a echipamentului, dacă particularităţi legate de căile de privatizare adoptate în
acesta nu va fi înlocuit. Polonia. Câteva din aceste trăsături distinctive ale procesului
2.5. Prin capitalizarea profitului suplimentar, folosind de privatizare în Polonia sunt menţionate în continuare.
una din tehnicile cunoscute, am obţinut valoarea know-how- Procedurile de privatizare în Polonia
ului. În Polonia au fost adoptate patru metode principale de
metodelor, ci alegerea a două metode pentru evaluarea dezvoltată industrial, judecând venitul din vânzările în acest
întreprinderilor. Din aceste metode, trei se referă la sector organizat şi fără restricţii apreciem că terenul supus
abordarea patrimonială, alte două (prima şi a cincia) se evaluării nu poate avea o valoare de piaţă mai scăzută.
referă la rezultatele financiare. Majoritatea experţilor Evaluarea clădirii industriale se face cu scopul de a
polonezi (BOROWIECKI şi colaboratori, 1998) consideră aprecia valoarea ei funcţie de utilitatea în scop industrial şi
că reglementările tratează separat valoarea activelor cota de participare la valoarea proprietăţii.
întreprinderilor şi valoarea obţinută din rezultatele Descrierea clădirii prezentate în exemplul de mai jos va
financiare. Modelele străine (germane, austriece, elveţiene), îndeplini 3 scopuri şi anume:
abordează valoarea întreprinderilor integrat prin combinarea 1./ Demonstrează estimarea utilizării optime
valorii patrimoniale cu cea rezultată din rezultatele 2./ Pentru analiza proprietăţii în scopul vânzării şi susţinerii
financiare. Experţii recomandă, pe lângă obligaţiile legale, performanţelor ei comparativ cu alte clădiri.
aplicarea metodelor mixte care cuprind atât valoarea 3./ Suport principal pentru estimarea deprecierii
patrimonială cât şi valorile de randament în procedurile de În exemplul de evaluare a proprietăţii prezentat în
evaluare. continuare prezentăm ca metodă de evaluare a clădirii
Abordarea mixtă a evaluării întreprinderilor de stat în METODA COSTURILOR SEGREGATE (SEGRE-
Polonia ridică câteva probleme. Ele se referă la includerea GATED COST METHOD sau UNIT-IN PLACE
factorului de good-will. Dificultăţile apar în estimarea METHOD).
parametrului X în condiţiile specifice ale economiei Se impune în acest caz folosirea metodei costurilor prin
poloneze în procesul economic de transformare a sistemului. aceea că a fost necesară o abordare inductivă deoarece vom
VE=VA+X(Vi-VA) prezenta elemente precise de costuri curente pentru lucrările
unde: de construcţii şi de instalaţii care au fost identificate în
VE = valoarea întreprinderii; întregime. Prin aceasta, avem posibilitatea să prezentăm
VA = valoarea patrimonială; beneficiarului sau clientului estimările costului bazate pe
Vi = valoarea prin capitalizarea venitului; elemente specifice, care pot fi deschise analizei şi verificării.
X = parametrul good-will-ului Determinarea valorilor de înlocuire pe elemente ale
În unele cazuri parametrul X are valori negative. Există construcţiei folosind metoda Costurilor Segregate, permite
mai mulţi factori economici şi sociali care influenţează să se cuantifice deprecierea clădirii sau a instalaţiilor
valoarea acestui parametru. acesteia. Analiza deprecierii va răspunde celor 2 curente de
apreciere şi anume:
1./ Deprecierea este privită ca o pierdere de valoare (în
general pentru situaţiile când evaluarea se face pentru
EVALUAREA
asigurare şi valori contabile)
PROPRIETĂŢILOR INDUSTRIALE
2./ Deprecierea este explicată ca o diferenţă între valoarea
ing. Corneliu ŞCHIOPU
clădirii existente şi valoarea unei clădiri noi şi moderne.
membru ANEVAR
Deprecierea urmează a fi o analiză atentă prin
parcurgerea şi analizarea duratelor de viaţă, a condiţiei
Evaluarea proprietăţilor industriale impune analiza în
existente, costului de înlăturare şi a pierderilor din posibile
contextul celei mai bune utilizări a terenului şi a clădirii
suprafeţe de închiriat.
industriale. În exemplul de mai jos analizăm o proprietate
În cazul analizat mai jos vom prezenta fotografii care să
industrială situată în Bucureşti, într-o zonă în care se mai
permită vizualizarea sistemului constructiv al structurii de
găsesc societăţi comerciale ce desfăşoară activităţi de
rezistenţă, a unor elemente de finisaj interior şi exterior
producţie şi de alt gen.
precum şi ale instalaţiilor funcţionale. De asemenea, vom
Prin prisma analizării celor 7 principii de evaluare a
prezenta în secţiune transversală şi longitudinală sistemul
terenurilor proprietăţilor industriale considerăm că situaţia
structurii de rezistenţă promovat de constructor astfel încât
analizată în acest exemplu are o utilitate limitată în sensul
să se asigure stabilitatea clădirii la combinaţia de încărcări
suprafeţelor posibile de dezvoltat pentru industrii noi cu
normate de tip gravitaţional + seism.
întinderi mari, nu se află într-un coridor al spaţii industriale
În continuare vom prezenta fişa de evaluare a clădirii
mai vechi, iar pentru alte suprafeţe de teren din zonă există
industriale prin metoda costurilor segregate, fişă întocmită în
şansa unei dezvoltări comerciale şi de agrement.
preţurile lunii martie 1998 (fără TVA)
Pentru hala industrială supusă analizei, în suprafaţă
Pentru clădirea industrială supusă evaluării, pentru calculul
construită de circa 2.000 mp, avem teren ocupat şi liber în
deprecierii am promovat metoda care solicită evaluatorului
suprafaţă de circa 3.200 mp, teren care permite extindere
să analizeze separat fiecare cauză, să o cuantifice şi să
pentru o hala existentă.
totalizeze o sumă globală. Dacă am fi apelat la Metoda
Evaluarea terenului industrial presupune o analiză
Costurilor de Înlocuire, o serie de forme ale deprecierii
legată de utilitatea lui în scop industrial, de înţelegere a
funcţionale ar fi fost excluse.
locului respectiv şi de o perspectivă a zonei care va influenţa
Cele 5 tipuri de depreciere sunt:
valoarea terenului. Acest teren satisface caracteristicile
1./ Uzura fizică recuperabilă
principale şi anume utilitatea lui în scopuri industriale şi
2./ Uzura fizică nerecuperabilă
spaţiul suficient pentru o posibilă dezvoltare. De asemenea,
3./ Neadecvarea funcţională recuperabilă
terenul este echipat cu reţele şi, în acest caz, judecarea lui nu
4./ Neadecvarea funcţională nerecuperabilă
trebuie făcută în raport cu costul de dezvoltare necesar
5./ Deprecierea externă
atingerii potenţialului industrial. Poziţionat într-o zonă
Buletin informativ nr. 2/II -1998 5
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - ANEVAR
HALA MECANICĂ
Nr. inventar: 100003
Cod clasificare: 1.1.2.a
Durata normală de viaţă conf. L 15/1994: 25 ani
Data P. LF.: 1211972
Valoarea la P. LF.: 0 lei
Arie desfăşurată construită (Adc): 1.994 mp
Valoare actualizată rămasă de amortizat: 223.224.565 lei
Durata de viaţă rămasă tehnică: 55 ani
Durata de viaţă rămasă estimată: 50 ani
II. EVIDENŢA SCRIPTICĂ
Valoare Valoare rămasă Preţ la valoarea Grad de uzură scriptică Durata rămasă
la P.LF. amortizată rămasă Gus=DSC/DUN scriptică
lei actualizată (lei) (lei/mp) % DURs ani
0 223.224.565 111.948 101 00 7
TOTAL 3.398.115.816
T.V.A. 0% 0
TOTAL GENERAL 3.398.115.816
TERASA NECIRCULABILĂ+LUMINAT.
Nr. Valoare crt.
Simbol Descrierea normei tehnologice comasate U/M Cant.
normă costuri dir.
1. TRBA Aerisiri coloane sanitare - buc. 27 694852
2. TRBGS Guri scurgere la terase necirculabile mp 27 2325765
INSTALAŢII ELECTRICE
Nr. Valoare crt.
Simbol Descrierea normei tehnologice comasate U/M Cant.
normă costuri dir.
1. E 12TNAFY Pod electric din 12 ţevi 1" cu conduct. de tip AFY
1,5 mmp-16 mmp forţă+ilum.+pr.+tr. m 24 1016806
2. E EABI Montaj aparat antigron buc. 12 12032529
3. E EIAFP240 Corp FIPRA 2x40w+10 ml PEL+21 mlAFY+FY
1,5-10 ml fixat pe dibluri metalice buc. 12 4372220
4. E EIE9PT Traseu 10m1PEL+20m1FY1,5+10mlFY1,5+1lampă bat buc. 4 1126746
5. E EIECL Corp iluminat halogen complet echipat pe cârjă IDEB+
brat IDEB fixat pe stâlpi buc. 6 6882181
6. E EIF1A140 Corp iluminat FIA 1x40w+6ml IPE+12mlAFY1,5 buc. 72 11732695
7. E EIFIA240 Corp iluminat FIA 2x40w+10ml IPE+20ml cond. buc. 252 62637668
AFY1,5ml
8. E EPPC Săpătură+platbană 40x4 împământare+umplutură m 216 7489148
9. E EPPCP Conductor coborâre paratrăsnet din bandă oţel vopsită m 132 4144187
10. E EPPE Ţeavă 2" lungă de 2ml din tablou pe stâlp la consolă m 24 885517
vârf stâlp
11. E EPPP Verificarea prizei de împământare pentru clădiri buc/F17 2 55719
12. E EPRF1 Tablou cu circuite pt. 3 prize duble+5 prize+AFY1,5- buc. 12 15306502
6mm+FY2,5-4mm+doze+IPE 16,20
13. E EPRF2 Tablou cu circuit pt. 5 prize duble+5 prize simple+
+AFYI,S+FY2,5-4mmP buc. 12 19232359
14. E ERCM Stelaj susţinere cabluri vopsit/ml kg 180 2168911
15. E MCG3/1,5 Traseu cablu MCG 3x1,5 pt. alimentare lămpi şi
prize+transport m 550 9074149
TOTAL 158.157.337
RECAPITULAŢIE COSTURI SEGREGATE - INSTALAŢII ELECTRICE HALĂ NOUĂ PRODUCŢIE
TOTAL COSTURI DIRECTE 158.157.330
COSTURI INDIRECTE 41.968.213
TOTAL 200.125.543
T.V.A. 0% 0
TOTAL GENERAL 200.125.543
16939
2. Trasee cable electrice + stelaj ----------- 0,30% 42,00% 9824,5
5727603
58929
3. Tablouri electrice hală ----------- 1,03% 32,00% 40072,0
5727603
15911
4. Protecţie instalaţie electrică ----------- 0,28% 39,00% 9705;9
5727603
E. INSTALAŢII SANITARE ŞI PLUVIAL
7835
1. Alimentare cu apă ----------- 0,14% 42,00% 4544,3
5727603
82884
2. Scurgeri pluviale ----------- 1,45% 46,00% 4475'1,4
5727603
771
3. Lavoar şi racorduri la menajer ----------- 0,01% 32,00% 524,6
5727603
637
4. WC porţelan şi racord la menaj ----------- 0,01% 34,00% 420,2
5727603
32662
5. Grup sanitar vestiare ----------- 0,57% 39,00% 19923,9
5727603
80238
6. Canalizare ----------- 1,40% 28,00% 57771,0
5727603
24050
7. Instalaţie hidranţi ----------- 0,42% 44,00% 13468,1
5727603
4493
8. Coloană menajeră grupuri sanitare ----------- 0,08% 34,00% 2965,3
5727603
F. INSTALAŢIE ÎNCĂLZIRE +
VENTILAŢIE
104399
1. Tubulatură ventilaţie ----------- 1,82% 42,00% 60551,3
5727603
210264
2. Corpuri de încălzire statice ----------- 3,67% 46,00% 113542,3
5727603
30101
3. Trasee alimentare tur-retur ----------- 0,53% 49,00% 15351,3
5727603
G. DESFACERI ŞI AMENAJARE BIROURI
2147
1. Desfaceri tâmplărie lemn+metal ----------- 0,04% 75,00% 536,9
5727603
20232
2. Desfacere hidroizolaţie veche ----------- 0,35% 99,99% 2,0
5727603
238511
3. Refacere hidroizolaţie argezie ----------- 4,16% 1,00% 236126,3
5727603
120886
4. Schelet+ glaswand amenajări ----------- 2,11% 1,00% 119676,8
5727603
6139
5. Tâmplărie lemn nouă ----------- 0,11% 1,00% 6077,6
5727603
3262
6. Tâmplărie metalică nouă ----------- 0,06% 1,00% 3229,7
5727603
11837
7. Pardoseală PVC nouă ----------- 0,21% 1,00% 11718,7
5727603
912
8. Pardoseală gresie ----------- 0,02% 1,00% 902,5
5727603
19736
9. Tavan rigips ----------- 0,34% 1,00% 19538,7
5727603
2127
10. Desfaceri reţea electrică veche ----------- 0,04% 80,00% 425,4
5727603
2427
11. Amenajare traseu electric+apar ----------- 0,04% 1,00% 2402,5
5727603
1250
12. Corpuri iluminat ----------- 0,02% 1,00% 1237,1 .
5727603
774
13. Amenajare 1 lavoar+racord menaj ----------- 0,01% 1,00% 766,5
5727603
1278
14. Amenajare 2WC-uri+ racord ----------- 0,02% 1,00% 1265,2
5727603
2436
15. Scurgere fluvială ----------- 0,04% 40,00% 1461,7
5727603
4509
16. Coloană menajeră grup sanitar nou ----------- 0,08% 1,00% 4464,2
5727603
2223
17. Refacere zugrăveli în zona vecină ----------- 0,04% 1,00% 2201,1
5727603
18. Coloană menajeră grup sanitar nou 0
----------- 0,00% 1,00% 0,0
5727603
TOTAL 5727603 4260233,4
PROCENT DE UZURĂ 25,62%
NOTĂ: Coeficienţii de uzură fizică pe elemente se bazează pe informaţiile date de normative, decizii şi decrete cu caracter
tehnic rămase în vigoare.
Costul de reconstrucţie. Uzura fizică recuperabilă
- mii lei -
Cost de
Cost de eliminare Valoare rămasă
reconstrucţie
Terasă necirculabilă 656.701 9* 258.750 0* 397.997 9
Refaceri zugrăveli 826,0* 2.223 0* -
Refaceri parţiale covor pvc 11.013 0* 11.837 0* -
TOTAL 272.810
NOTĂ:
*1/ vezi evaluare terasă necirculabilă + luminator;
*2/ suma dintre poz.2+4 de la punctul G "Desfaceri şi amenajare birouri" din tabelul centralizator cu starea tehnică de
uzură actuală: 20.232 mii lei + 238.518 mii lei =258.750 mii lei;
*3/ valoarea de 826,0 mii lei reiese din tabelul cu starea tehnică, puncul B poz.2;
*4/ valoarea de refaceri zugrăveli 2.223,0 mii lei din poz. 15 cap. G;
*5/ cost de reconstrucţie pentru 360 mp covor pvc = 28.319,0 mii lei, adică 78.664 lei/mp pentru 140 mp valoarea
covorului pvc =11.012.960 lei;
*6/ costul de eliminare 11.837 mii lei se regăseşte în cap. G poz. 8 din tabelul cu starea tehnică.
Depreciere externă 0
TOTAL DEPRECIERE ACUMULATĂ 2.275.762,3
Analiza efectuată pe un caz particular de evaluare evaluare a întreprinderilor. S-a remarcat abordarea
permite metodei de evaluare COSTURI SEGREGATE practică a problemelor de către ANEVAR.
să cuantifice elementele supuse deprecierii pentru orice Comisia de lucru "Certificarea europeană a
situaţie în discuţie şi pentru orice dată la care se evaluatorilor" unde este membru dl. Bădescu Gheorghe
efectuează evaluarea. Cunoaşterea normativelor tehnice a devansat, în ultimul moment, şedinţa pe 27 martie
de construcţii si instalaţii şi a condiţiilor de recepţie dimineaţa şi ANEVAR nu a putut participa. Totuşi,
facilitează abordarea cu uşurinţă a situaţiei de analiză. sugestiile formulate de ANEVAR în pregătirea şedinţei
Valoarea rămasă actualizată, calculată prin estimarea au fost adoptate în întregime şi anume:
deprecierii pe cele 5 tipuri ale acesteia, este de: - certificarea evaluatorilor să se facă conform normei
5727603,0 mii lei-2275762,3 mii lei=3451840,7 mii lei europene EN 45013 (similară cu standardul român
SR 45013);
ŞEDINŢA SEMIANUALĂ TEGOVA - rectificarea firmelor de evaluare să o facă conform
Madrid – martie 1998 standardelor internaţionale ISO 9000 (adoptate
- şi în România).
ing. Gheorghe BĂDESCU
A doua zi, 28 martie 1998, şedinţa plenară a cuprins
Preşedinte ANEVAR
printre altele:
În perioada 27-28 martie 1998 a avut loc la Madrid,
- aprobarea statutului TEGOVA de către Ministerul
sesiunea de primăvară a Grupului European al
de Justiţie din Belgia;
Asociaţiilor de Evaluatori (TEGOVA).
- bilanţul pe 1997 şi bugetul de venituri şi cheltuieli
ANEVAR a fost reprezentată de dl. Bădescu
pe 1998 al TEGOVA. ANEVAR deţine un număr de
Gheorghe - preşedintele ANEVAR şi de dl. Petre
voturi egal cu cel deţinut de Cehia sau de Polonia;
Marian preşedintele Centrului Teritorial Bucureşti 1.
- raportul comisiilor de lucru;
Programul a cuprins pentru 27 martie 1998 lucrările
- comunicări ştiinţifice;
pe comisii. ANEVAR este singura asociaţie din ţările
- raport din partea Comitetului Internaţional pentru
Central şi Est Europene care participă la comisiile de
Standarde de Evaluare;
lucru pe domenii.
- rapoarte privind relaţiile cu alte organizaţii europene
La comisia "Europa Centrală şi de Est" unde a
şi internaţionale;
participat dl. Petre Marian, au fost prezentate situaţia
- rapoarte ale ţărilor participante unde s-a remarcat
asociaţiilor de evaluatori din ţările Central şi Est
raportul prezentat de ANEVAR. Preşedintele
Europene, în special în urma încheierii programului
TEGOVA a elogiat activitatea ANEVAR şi a
PHARE de dezvoltare a organizaţiilor din noile
solicitat d-lui Bădescu Gheorghe să prezinte în
democraţii. Au fost remarcate realizările ANEVAR care
şedinţă detalii privind realizările şi acţiunile
au fost date ca exemplu de preşedintele comisiei
preconizate de ANEVAR.
dl Philip Malaquin şi anume introducerea ca obligaţie
- S-a stabilit ca următoarea şedinţă să aibă loc la
statutară a asigurării pentru răspundere profesională şi
Maastricht, pe 14-16 octombrie 1998.
implementarea sistemului de asigurarea calităţii după
Ca urmare a hotărârilor din comisia de lucru
ISO 9000.
"Evaluarea întreprinderilor" departamentul de relaţii
La comisia "Evaluarea întreprinderilor" unde a
internaţionale ANEVAR a transmis celorlalţi membri ai
participat dl. Bădescu Gheorghe, s-a aprobat iniţiativa
comisiei un set complet de standarde şi articole din
ANEVAR de a transmite fiecărui membru al comisiei
domeniu şi a făcut propunerea ca în luna septembrie,
un set de standarde americane şi naţional-europene în
comisia să se întrunească în România în sesiune de
domeniul evaluării întreprinderilor, urmând a fi studiate
lucru.
şi, pe baza lor, să se elaboreze standardele TEGOVA de
Nr.
SOCIETATEA COMERCIALĂ ADRESA TELEFON
crt.
1. S.C. "TRIMCAD" S.A. Brasov Str. Vlad Ţepes, nr. 13 068- 470547
2. S.C. "EVALUEX" S.R.L. Suceava Str. Prof. Leca Morariu, nr. 14, b1.D1, ap.8 094-562922;
523382
3. S.C. "COCC" S.A. Bucuresti C-lea Grivitei, nr. 8-10, sect. 1 6596025
6592885
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
...........................................................................................................................................................................................
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
NR. 3-1998
INFORMATIV Editat de Institutul Roman de Cercetari in Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
▲ Valoarea fluxurilor (VFF) este calculată având la bază În concluzie, valoarea amortizării este o componentă
un nucleu valoric denumit cash-flow (flux de numerar) net importantă în structura cash-flow-ului brut anual (CFa),
anual -CFa. iar în anumite situaţii (mai cu seamă în cazul
Acest cash-flow anual, în structura sa cea mai generală, întreprinderilor aflate în dificultate) valoarea amor-tizării
cuprinde : poate compromite total valoarea fluxurilor financiare
Pn - valoarea profitului net anual al societăţii comer-ciale (VFF), după cum, o amortizare economică luată în
(pentru fiecare din cei "n" ani ai perioadei de consideraţie în bugetul previzional, poate reabilita, chiar
previzionare); şi numai parţial, valoarea fluxurilor.
Am - valoarea amortizării anuale;
I - valoarea anuală a investiţiilor; ▲ Valoarea reziduală (VRez), al doilea termen din
∆FRN- variaţia anuală a fondului de rulment net. structura valorii de profitabilitate (VPr), este o
componentă valorică ce completează valoarea
Astfel încât pentru fiecare din cei "n" ani previzionaţi, întreprinderii cu o valoare atribuită după expirarea
(2) CFa = Pn +Am - I ± ∆FRN intervalului de timp pentru care a fost elaborat bugetul
Comentând acum fiecare termen din structura cash-flow- previzional. Această valoare reziduală poate fi estimată pe
ului anual din punctul de vedere al unei întreprinderi două căi distincte:
româneşti reprezentative în această perioadă de tranziţie - pe baza cash-flow-ului din ultimul an previzionat
economică spre economia de piaţă, vom constata că: (CFn) şi a unei rate de capitalizare (ic - rata de
Pn - profitul net anual este, cu foarte mici excepţii, actualizare suplimentată cu un factor de risc
departe de profitabilitatea normală a ramurii, fiind suplimentar), prin capitalizare pe perioadă
neînsemnat ca valoare (întreprinderi cu capital social de nedeterminată, după formula:
zeci de miliarde lei sau mai mult, înregistrează profituri (3) VRez = CFn/ic
nete de ordinul a câteva milioane, încât nici nu se poate şti - pe baza capitalului propriu (Cp) rezultat din bugetul
sigur dacă acesta este realmente profit sau pierdere, fiind previzionat pentru ultimul an al scenariului desfăşurat
necesar pentru aceasta un audit financiar-contabil); de planul de afaceri.
I - investiţiile, din lipsa resurselor financiare, sunt (cel Cele două posibilităţi de determinare a unei valori
mai adesea) derizorii sau inexistente; reziduale, de regulă, se folosesc:
10 Buletin Informativ nr.3/III - 1998
Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR
- prima, atunci când obiectul evaluării îl constituie o În acest fel,
întreprindere foarte profitabilă şi cu o valoare (4) VRt = VPr + AIE
patrimonială modestă;
- a doua, atunci când profitabilitatea întreprinderii este - Care sunt principalele active ce s-ar putea afla în afara
nesemnificativă, dar masa patrimonială este exploatării?
apreciabilă. - În afara exploatării dar cu valoare ≠ 0, pot fi, teoretic,
În această a doua posibilitate, destul de frecvent întâlnită oricare din activele societăţii, care nu sunt folosite din
astăzi în România, se va dimensiona valoarea reziduală motive de inutilitate, exces, lipsă de cerere etc.
(VRez) la nivelul capitalului propriu (Cpn) din ultimul an Bineînţeles, toate aceste stări trebuie bine radiografiate şi
previzionat. Ori, capitalul propriu, de regulă, reflectă stabilit dacă, în urma analizei efectuate, activul respectiv
structura activelor patrimoniale dintre care, după cum am se dovedeşte a fi purtător de valoare şi dacă această
mai văzut, o parte însemnată, adesea predominantă, o valoare poate fi estimată şi inclusă în rezultatul final al
reprezintă mijloacele fixe. evaluării.
Vom încerca în continuare, o trecere în revistă a celor
❖ Revenind la relaţia (1), putem conchide că, chiar şi în mai importante dintre activele ce sunt sau care se pot afla
metodele de evaluare fundamental financiare, cum este în afara exploatării, cel mai frecvent.
metoda DCF, există componente valorice care, în mod
explicit, conţin influenţe dintre cele mai însemnate venind ▲ Terenul (T), întotdeauna constituie un activ în afara
din sfera mijloacelor fixe. exploatării, el fiind "suport", şi nicidecum implicat în
Rezumându-ne acum doar la cele trei relaţii anterioare, activitatea ce se desfăşoară în indiferent ce perimetru
putem arăta că în unele situaţii (ex.: mari întreprinderi economic.
aflate în dificultate), este posibil, în caz limită, ca: Parabolic, afirmaţia poate fi susţinută astfel: să ne
- în relaţia (2), valoarea amortizării economice să imaginăm că întreprinderea reală amplasată pe o suprafaţă
surclaseze clar ceilalăi termeni din componenţa cash- de teren o asimilăm cu o lămâie aşezată pe o farfurie.
flow-ului anual (CFa), reabilitând valoarea fluxurilor - Ce se doreşte de la întreprindere?
financiare (VFF) din structura valorii de profitabilitate - Bineînţeles - profitul !
- VPr - dată de relaţia (1); - Ce ne poate oferi - similar - lămâia ?
- în relaţia (1), valoarea reziduală (VRez), stabilită pe - Sucul !
baza capitalului propriu (Cpn), să depăşească, uneori Vom stoarce deci lămâia, obţinând ceea ce doream.
cu mult, valoarea fluxurilor financiare (VFF). Coaja rămasă, poate fi asimilată unei valori reziduale,
Altfel spus, în concluzie, mai ales în evaluarea unor care poate fi valorificată fie punând-o la macerat şi
obiective puţin profitabile şi care deţin mase patrimoniale utilizând-o la o prăjitură de casă, fie lăsând-o să se usuce
însemnate, evaluatorul va trebui să fie circumspect cu şi arzând-o (obţinând o infimă cantitate de căldură), sau,
valoarea mijloacelor fixe, chiar şi atunci când operează cu pur şi simplu, se poate arunca.
metode de randament. Tot ceea ce ne-am imaginat până aici, poate fi asimilat
destinului unei întreprinderi.
◆ În calculul valorii de randament (VR), cum generic - Dar farfuria ?
sunt denumite valorile determinate prin aplicarea unor - Farfuria (corespondenta terenului real) a rămas intactă !
metode bazate pe profitabilitate, se strecoară uneori unele Iar, în continuare, vom putea pune pe ea altceva (o
erori generate de considerentul că această valoare ar fi portocală, un strugure etc.). De asemenea, privind din alt
identică cu valoarea de profitabilitate (VPr). Ori, în marea punct de vedere lucrurile, este evident că valoarea de
majoritate a cazurilor, VR ≡ VPr profitabilitate a unei întreprinderi (generată de fluxurile
Aceasta deoarece, în realitate, intervin acele active aflate financiare şi de valoarea reziduală determinată prin
în afara exploatării (AIE), dar care aparţin patrimoniului, capitalizarea cash-flow-ului din ultimul an previzionat)
respectiv societăţii care se evaluează. este aceeaşi, indiferent de suprafaţa de teren pe care este
amplasată şi indiferent de valoarea amplasamentului. Cu
- Ce sunt aceste active din afara exploatării (AIE)? alte cuvinte, terenul a cărui valoare este întotdeauna
- Activele din afara exploatării sunt active cuprinse în considerabilă (mai ales în cazul unor excedente
patrimoniul societăţii, dar care nu participă în nici un fel la însemnate), nefiind reflectat de valoarea de profitabilitate,
activitatea generatoare de venituri, din indiferent ce fel de trebuie să întregească această valoare în valoarea de
motive, o perioadă mai îndelungată de timp. randament totală, fiind considerat ca activ din afara
Nefiind utile afacerii, aceste active nu vor fi reflectate de exploatării.
valoarea de profitabilitate, întrucât metodele de evaluare
bazate pe profitabilitate (financiare, de randament) nu pot ▲ Mijloacele fixe neoperaţionale (MFno), (în special
cuantifica valoric active al căror aport nu se regăseşte în cele aflate în conservare sau cele neutilizate pe perioade
rezultatul financiar al activităţii (profit, dividende). nedeterminate) neparticipând la procesul de fabricaţie a
Cu alte cuvinte, aceste active aflate în afara exploatării, produselor prin comercializarea cărora se obţine profitul,
au o atitudine pasivă faţă de afacere, dar există, iar uneori nu se pot regăsi valoric în valoarea de profitabilitate a
pot avea valori însemnate. Aşa stând lucrurile, vom afacerii.
introduce noţiunea de valoare de randament totală (VRt), Aceste mijloace fixe trebuie analizate separat şi evaluate
care să reflecte şi aportul valoric al acestor active din afara cel puţin la nivelul posibilităţilor de valorificare prin
exploatării la rezultatul final al evaluării prin metode vânzare la mâna a doua (10(30% din valoarea de nou) sau,
bazate pe profitabilitate. în ultimă instanţă, la valoarea reziduală de fier vechi.
Buletin Informativ nr.3/III - 1998 11
Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR
Uneori, (mai cu seamă în evaluarea întreprinderilor Revenind la stabilirea unei valori recomandate prin
româneşti care au în prezent volume mari de utilaje acelaşi procedeu, rezultă:
nefolosite) acestea pot evidenţia valori însemnate, chiar şi VRec2 =18,4x0,3+11,2x0,7=13,36 VRec2 ≈ 13,5 mld.lei
la preţ de fier vechi! Noua valoare recomandată este aproape dublă faţă de
prima valoare determinată, iar surplusul este constituit din
▲ Imobilizările în curs (IC), prin faptul că sunt obiective active dintre cele mai solide (teren, clădiri, etc.). Şi totuşi,
în construcţie, de asemenea, nu se pot regăsi în valoarea valoarea recomandată este inferioară valorii patrimoniale.
de profitabilitate, întrucât nu participă la activitatea Comentariile sunt de prisos.
societăţii comerciale. Ele se vor regăsi în această valoare
numai după punerea în funcţiune, prin rezultatul financiar ❖ În concluzie, putem afirma că, pentru metodele de
al aportului de activitate pe care îl vor aduce afacerii. De randament, evaluarea mijloacelor fixe nu este lipsită de
aceea, până la finalizarea investiţiei şi darea ei în folosinţă, importanţă.
acestea vor fi adiţionate valorii de profitabilitate, ca activ Aceasta poate fi cu atât mai importantă cu cât rezultatele
aflat în afara exploatării. financiare ale obiectivului de evaluat sunt mai modeste şi
Valoarea lor se calculează întotdeauna prin actualizarea mai pesimiste în perspectivă.
cheltuielilor efectuate până la data evaluării.
c) Celelalte metode de evaluare, dintre cele amintite la
▲ Imobilizările financiare (IF), deşi nu sunt imobilizări începutul acestui punct, nu utilizează niciodată explicit, în
corporale, (care fac obiectul predilect al pledoariei calcul, valoarea mijloacelor fixe.
noastre), le amintim pentru că sunt, de asemenea,
imobilizări şi pentru că acestea, uneori, pot cuprinde valori ❖ Ca atare, pentru aceste metode, evaluarea mijloacelor
importante. Ele fiind acţiuni ale societăţii evaluate la alte fixe este inutilă şi lipsită de importanţă. (A se vedea
societăţi, nu pot participa în nici un fel la activitatea bibliografia de specialitate). Chiar dacă, uneori, se pot face
desfăşurată (decât foarte rar, ca garanţii - dacă sunt evaluări sumare de mijloace fixe, pentru comparaţie sau ca
acceptate - pentru obţinerea de credite). metodă alternativă de evaluare, mai ales dacă rezultatul
În rest, de la ele se aşteaptă dividende, care pot fi mai obţinut susţine rezultatul metodei de evaluare de bază
mari sau mai mici, pot să fie sau să nu fie deloc, pentru că folosite.
valoarea acestor imobilizări este, cel mai adesea,
imprevizibilă, iar uneori, foarte repede schimbătoare. În ❖În concluzie, putem afirma că, evaluarea mijloacelor fixe
aceste condiţii, valoarea imobilizărilor financiare, evaluată :
la zi, trebuie considerată ca un activ de natura activelor din - este importantă pentru metodele patrimoniale de
afara exploatării şi însumată valorii de profitabilitate. evaluare;
Chiar şi numai pe baza celor spuse până aici se poate scrie - nu este lipsită de importanţă pentru metodele de
că : evaluare de randament;
(5) [AIE] = [T] + [MFno] + [IC] + [IF] + […] - este lipsită de importanţă pentru alte metode de
Această relaţie, contribuind la explicitarea relaţiei (4), evaluare (bazate pe cotaţii bursiere, cifra de afaceri,
poate schimba radical optica evaluatorului asupra valorii comparaţii de piaţă, good-will etc.).
de randament şi poate conduce la diferenţe notabile în NOTĂ: Prezentul material este o completaree la cartea
privinţa valorii recomandate etalate. Cât de mari pot fi "Evaluarea mijloacelor fixe în perioada de tranziţie
aceste diferenţe, vom încerca să demonstrăm printr-un economică" - Ed. 1995 de acelaşi autor
exemplu practic, cules dintr-un raport de evaluare.
Ex.: O întreprindere textilă (numai suprafaţa construită •••
desfăşurată era mai mare de 70.000 m.p.) cu o
încărcare de doar 20 % în anul 1994, este evaluată în
acelaşi an, rezultând: METODA I.R.S. DE CALCUL
• VP = 18,4 mld.lei A GOODWILL-ULUI
• VPr = 2,0 mld.lei
Operându-se cu un procedeu de ponderare pentru dr. ec. Sorin V. STAN
stabilirea valorii recomandate, se ataşează valorii IROVAL
patrimoniale (VP) o credibilitate de 30 %, iar valorii de
randament 70 %. În aceste condiţii, valoarea recomandată Goodwill-ul este definit în mai multe feluri de diferiţi
(VRec) rezultă : autori. Elementele comune ale tuturor definiţiilor sunt
VRec1 = 18,4x0,3 + 2,0x0,7 = 6,92 VRec1 ≈ 7 mld.lei următoarele:
Investigându-se mai atent activele întreprinderii, s-a • reprezintă valoarea globală a activelor necorporale
constatat că existau active în afara exploatării (AIE) care, neidentificabile în mod distinct şi deci neevaluabile
însumate, aveau o valoare de: AIE = 9,2 mld.lei credibil în mod individual; de aceea, goodwill-ul mai
Aceste active includeau terenul, mijloace fixe este denumit şi "cel mai intangibil dintre intangibile"
neoperaţionale (inclusiv clădiri) şi mai vechi imobilizări în sau "the big pot of intangible assetes";
curs. • există numai în condiţiile în care firma obţine un
Determinând acum valoarea de randament totală (VRt), supraprofit net (excess earning) faţă de un profit
se obţine: normal "care să remunereze o anumită formă de active
VRt = VPr + AIE = 2,0 + 9,2 VRt = 11,2 mld. lei investite (ANC, CPNE, VSB); altfel spus GW se
obţine numai dacă rata rentabilităţii activelor investite
12 Buletin Informativ nr.3/III - 1998
Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR
(demonstrată în anii precedenţi şi/sau estimată pentru o (a) estimarea unui profit net mediu anual viitor obte-nabil
anumită durată de previziune viitoare) este superioară din activele nete identificabile (corporale şi
costului de oportunitate al capitalului investit (reflectat necorporale) existente la data evaluării;
de costul capitalului propriu sau de costul mediu (b) estimarea valorii curente de piaţă a activelor nete
ponderat al capitalului); identificabile;
• din punct de vedere contabil, mărimea lui se calculează (c) stabilirea ratei rentabilităţii adecvate pentru fructi-
"post factum", respectiv ca diferenţă între preţul plătit ficarea activelor nete identificabile la valoarea lor de
pentru achiziţionarea unei întreprinderi şi valoarea netă piaţă;
a activelor sale înregistrată în bilanţ; (d) calcularea supraprofitului net anual;
• din punct de vedere al legislaţiei din SUA, goodwill-ul (e) estimarea duratei de viaţă economică a suprapro-
achiziţionat de o firmă poate fi amortizat într-o fitului;
perioadă de 10 de ani, printr-un regim de amortizare (f) calcularea valorii prezente a supraprofitului anual
lineară. estimat pentru viitor;
(g) calcularea valorii totale a întreprinderii.
Metodele de evaluare a GW sunt foarte diverse, în
funcţie de: (a) Prima etapă crează dificultăţi, de multe ori insur-
• forma de exprimare a activelor investite (ANC, CPNE montabile pentru managerii unei firme şi/sau pentru
sau VSB); evaluatorii lor, deoarece estimarea profitului net viitor (net
• forma de remunerare corespunzătoare a activelor income) pe termen lung este influenţată de o multitudine
investite (profit net înainte de rezultatul financiar sau de factori economici (măsuri manageriale, concurenţa,
după rezultatul financiar) reglementări administrative). De aceea, o alternativă
În plus, aceste metode se bazează pe forme corectate ale acceptabilă o reprezintă estimarea profitului net viitor pe
activelor investite şi implicit ale profiturilor nete care le baza extrapolării profiturilor nete realizate în anii anteriori
remunerează. Corecţiile efectuate asupra activelor nete şi datei evaluării (de obicei ultimii 5 ani).
asupra contului de profit şi pierderi se pot face în diferite Aceste profituri nete anuale ale ultimilor 5 ani sunt
perioade de timp, respectiv pentru ultimele exerciţii supuse unor corecţii referitoare, de obicei, la următoarele
financiare, pentru exerciţiul financiar în curs şi/sau pentru ajustări:
exerciţiile financiare viitoare.
Corecţiile care se efectuează asupra diferitelor posturi din - eliminarea anului în care mărimea profitului net a fost
bilanţul contabil şi a elementelor contului de profit şi nerelevant datorită influenţei temporare a unor factori
pierderi sunt cele uzuale în cazul metodei de evaluare conjuncturali, deci nerepetabili (de exemplu o comandă
patrimonială, cunoscută sub numele de Activ Net Corectat excepţională sau pierderea unor comenzi importante, o
şi a metodei de capitalizare a profitului net anual penalizare substanţială legală, etc.);
reproductibil. Corecţii uzuale se fac asupra terenului,
mijloacelor fixe, creanţelor şi stocurilor ca şi asupra - alte ajustări referitoare la:
cheltuielilor salariale, costurilor materiale şi amortizării. • eliminarea veniturilor şi cheltuielilor excepţionale şi
Un exemplu sintetic de astfel de corecţii asupra valorii deci neobişnuite; sau la
contabile a activelor şi contul de profit şi pierdere sunt • ajustări generate de modificarea principiilor de
redate în formula I.R.S. de calculare a GW. contabilizare a unor cheltuieli (de exemplu de
Modalitatea de calcul a GW expusă în continuare este evaluare a stocurilor de materii prime, materiale şi
cunoscută sub denumirea de "The I.R.S. GOODWILL componente, de trecerea de la un regim de amortizare
FORMULA". Internal Revenu Service (I.R.S.) este la altul); şi
Agenţia Federală din SUA care are sarcina de a colecta
impozitele federale pe venit, să pună în aplicare legile - ajustări legate de reflectarea unor modificări viitoare
referitoare la impozitele pe venit, să acorde asistenţă previzibile, motivate din punct de vedere economic,
pentru plătitorii de impozite şi consultanţă în elaborarea reprezentând de altfel nişte tendinţe fireşti şi/sau reguli
regulamentelor referitoare la impozite. de conduită economică permise de legislaţia financiar-
Metoda de evaluare a GW, recomandată de I.R.S., se contabilă existentă (de exemplu creşterea salariilor,
sprijină pe următoarea bază conceptuală: recalcularea amortizării aferente valorii de piaţă a
activelor amortizabile, inclusiv a celor necorporale).
• aplicarea unei rate a rentabilităţii asupra valorii medii Un exemplu de astfel de ajustări efectuate asupra unor
anuale a activelor nete corporale (deci valoarea netă elemente ale contului de profit şi pierderi din ultimii 5 ani,
înregistrată în activul bilanţului din care au fost scăzute dar numai după ce indicatorii au fost recalculaţi (prin
toate datoriile înscrise în bilanţ) şi calcularea unui inflatare) în preţurile curente din ultimul an (faţă de data
profit net mediu anual aferent; evaluării) este redat mai jos:
• calcularea unui supraprofit prin diferenţa dintre media
anuală a profitului net realizat al afacerii şi profitul net mil. lei
mediu anual aferent ratei rentabilităţii "normale" Venituri medii anuale din cei 5 ani 7.450
aplicabile activelor nete corporale; Costul mediu anual al bunurilor vândute
• capitalizarea supraprofitului. din cei 5 ani 4.820
Cheltuielile medii anuale de vânzare,
Etapele detaliate ale acestei metode sunt deci gen. şi administr. din cei 5 ani 1.230
următoarele:
Buletin Informativ nr.3/III - 1998 13
Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR
Sporul anual estimat de costuri salariale Rezultă că supraprofitul mediu anual sperat de 161 mil.
neacoperit prin creşterea veniturilor 300 lei rezultă din existenţa unor obiecte ale proprietăţii
Sporul anual estimat al amortizării, ca urmare intelectuale (brevete, mărci, secrete de fabricaţie, know-
a reevaluării mijloacelor fixe 120 how, etc.) care nu pot fi separabile şi evaluabile în mod
Amortizarea anuală a unui brevet deţinut şi neînregistrat în individual.
bilanţ 80
(e) Durata viitoare de obţinere a supraprofitului este
Profit brut mediu anual 900
subiect de discuţie frecvent între vânzător şi cumpărător.
Impozit pe profit (38%) 342
Este clar că această durată nu poate fi infinită din cauza
Profit net mediu anual aşteptat 558
acţiunii forţelor pieţei şi a schimbărilor tehnologice care
pot anula avantajul pe piaţă al firmei la data evaluării ei. În
(b) A doua etapă constă corecţiile necesare pentru a
acelaşi timp, managementul firmei poate contribui în mod
determina valoarea curentă de piaţă a activelor nete
direct la menţinerea calităţii activelor necorporale prin
identificabile. În mod normal, aceste corecţii ar trebui să
investiţii nemateriale în C-D, publicitate, pregătirea
fie făcute în toţi cei 5 ani anteriori luaţi în calcul; deoarece
profesională continuă a salariaţilor. Evaluatorul poate
această operaţiune retrospectivă este foarte dificilă se
stabili o durată de viaţă limitată a menţinerii
recomandă efectuarea corecţiilor numai asupra valorii
supraprofitului la maxim 10 ani, de exemplu. Prin
contabile nete a activelor identificabile din ultimul an.
capitalizarea supraprofitului anual cu o rată de
Corecţiile sunt cele uzuale aplicate pentru calcularea
capitalizare, de obicei mai mare faţă de rata normală a
Activului Net Corectat.
rentabilităţii capitalului investit, pentru a reflecta riscul
Presupunem că, pentru întreprinderea evaluată, activul sporit al neobţinerii supraprofitului la nivelul previzionat
net reevaluat se prezintă astfel: şi în cei 5 ani de previziune. Dacă nivelul ratei de
mil. lei capitalizare este 20%, rezultă că mărimea GW-ului este:
Active nete identificabile la GW = supraprofit x a = 161 mil.lei x 4,192 =
valoarea rămasă contabilă 2.300 = 675 mil. lei
Reevaluarea stocurilor de materii prime + 40 în care a = factorul valorii prezente a unei anuităţi pe 10
Reevaluarea stocurilor de produse finite - 160 ani şi la t = 20%
Reevaluarea acţiunilor + 70
Creştere provizioane pentru (g) Rezultă în final că valoarea totală a întreprinderii este
creanţe neîncasate + 20 de:
Reevaluarea terenului şi mijloacelor fixe + 1.700
Valoarea curentă de piaţă a VT = valoarea curentă netă de piaţă a activelor
activelor nete identificabile + 3.970 identificabile + GW = 3.970 + 675 = 4.625 mil. lei
(deci scăzându-se datoriile) Evaluatorul poate să stabilească mai multe valori pentru
VT prin analiza de sensivitate, în care modifică
(c) Rata "normală" de remunerare a activelor nete ipoteza/ipotezele utilizate pentru determinarea unuia sau
identificabile, ca expresie a capitalului investit, exprimă de mai multor indicatori (mărimea supraprofitului, rata
fapt costul de oportunitate al capitalului propriu şi nu cel rentabilităţii, durata previzionată de obţinere a
mediu ponderat al capitalului (deoarece, cei 3.970 mil. lei supraprofitului, nivelul ratei de capitalizare), în scopul
din exemplul de mai sus, fiind exprimate la valoarea netă, pregătirii pentru negocierea preţului de vânzare/ achiziţie
sunt finanţate numai din fonduri proprii). Costul de sau cotei de participare la o fuziune.
oportunitate al capitalului propriu este expresia acelui Conform normelor I.R.S., goodwill-ul achiziţionat prin
nivel al ratei rentabilităţii (profit net anual raportat la cumpărarea unei întreprinderi, poate fi amortizat într-o
valoarea de piaţă a activelor nete înregistrate în bilanţ) perioadă de 40 de ani, fiind considerată ca o cheltuială
care este atractiv pentru un investitor pentru a-şi plasa nedeductibilă de la impozitul pe profit.
capitalul său într-o întreprindere, în condiţii similare de •••
riscuri cu cele existente la nivelul domeniului respectiv de
activitate. Date despre nivelul mediu al ratelor de DICŢIONAR
rentabilitate "normale" (deci costul capitalului propriu) de
sunt prezentate în publicaţii cu caracter financiar ale TERMENI UTILIZAŢI ÎN EVALUARE
diferitelor instituţii specializate (guvernamentale şi
private). În exemplul nostru, rata "normală" de Cost de înlocuire a unei clădiri - replacement cost
rentabilitate exprimată în termeni reali, care exprimă = costul estimat pentru construcţia unei clădiri similare, la
costul real al capitalului propriu (ccpr) este de 10%. preţuri curente la data evaluării, cu utilităţile echivalente
clădirii de evaluat, utilizând materiale moderne şi metode
(d) Supraprofitul net anual se calculează pe baza evaluate la nivelul standardelor curente.
elementelor prezentate la celelalte trei etape anterioare, Cost de reproducere a unei clădiri - reproduction cost
astfel: = costul estimat pentru a construi, la preţuri curente la data
Profit net anual mediu aşteptat 558 mil. lei evaluării, a unui duplicat exact a clădirii de evaluat,
Profit net anual normal al activelor nete utilizând aceleaşi materiale, standarde de construcţie şi
la valoarea de piaţă (10%) 397 mil. lei calitate pe care le-a utilizat construcţia respectivă astfel ca
Supraprofit mediu anual sperat 161 mil.lei să se realizeze deficienţele şi vechimea construcţiei de
reprodus.
14 Buletin Informativ nr.3/III - 1998
Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR
Termenii menţionaţi intervin în abordarea valorii cu La şedinţă a participat ca invitat dl. dr. ing. Andrei
ajutorul costurilor. În evaluarea amenajărilor, baza Bănescu - director executiv al IROVAL.
teoretică pentru abordarea costurilor este costul de La primul punct al ordinei de zi: "Aprobarea condiţiilor
reproducere, dar costul de înlocuire poate fi de asemenea pentru participarea la cursurile de formare de evaluatori şi
utilizat. Aceste două costuri intervin în calculul deprecierii a cerinţelor pentru admiterea ca membru ANEVAR" au
unde pierderea de valoare a proprietăţii este difinită ca avut loc discuţii pe marginea materialului întocmit de dl.
diferenţă între costul de reproducere sau înlocuire a Crivi - preşedintele Comisiei de Atestare Profesională şi
amenajărilor şi valoarea lor de piaţă. Deprecierea poate fi Organizare.
datorată deteriorărilor sau învechirii. Învechirea poate fi Forma aprobată pentru condiţiile minime ale cursurilor
funcţională sau externă. Cea funcţională se poate datora de formare de evaluatori, recunoscute de ANEVAR, este
funcţiunii neadecvate sau supraadecvate a mărimii, redată mai jos.
stilului, echipamentului mecanic sau a altor caracteristici. La al doilea punct al ordinii de zi, dl. Teişanu a prezentat
Factorul extern este generat de condiţii exterioare situaţia favorabilă financiară a ANEVAR pe anul 1997,
proprietăţii (lipsa cererii, schimbării utilizării proprietăţii solicitându-se creşterea responsabilităţii centrelor
în zonă, condiţii economice naţionale). Deoarece tipurile teritoriale care întocmesc evidenţele contabile prin
de depreciere interacţionează, evaluatorul va analiza angajarea cu contracte de prestări de servicii a unei
deprecierea considerând cauzele cumulative. Utilizarea persoane competente.
costului de înlocuire la calculul costului amenajărilor Alte hotărâri luate de CD sunt:
elimină necesitatea de a estima anumite forme ale • aprobarea S.E.V. 3.02 - Evaluatorul - competenţe,
deprecierii funcţionale, dar alte forme ca deprecierea fizică calificare;
şi externă trebuie să fie măsurate. • aprobarea punctajului minim de 17 puncte la
Costul de reproducere este uneori dificil de estimat chestionarul de admitere în ANEVAR;
datorită indisponibilităţii materialelor sau standardelor • excluderea din ANEVAR a următoarelor persoane:
utilizate anterior. • COSTIN GHEORGHE nr. legit. 1615
Decizia utilizării costului de înlocuire sau reproducere • COSTIN MAGDALENA nr. legit. 1616
este legată de scopul evaluării. Un evaluator care • TEODORESCU AURELIA nr. legit. 1391
utilizează costul de înlocuire trebuie să indice că estimarea • alegerea în Comisia de Etică a d-lui Grigore TRAIAN
se bazează pe materiale de înlocuire deoarece sunt şi împuternicirea sa de a alege alte trei persoane
funcţionale şi structura valorii nu ar fi diminuată prin membre ale acestei comisii.
utilizarea lor. Dacă costul de reproducere este utilizat,
excesul de cost de înlocuire de supraadecvare ca pereţi În încheiere, după discuţiile şi hotărârile referitoare la
prea groşi este considerat o depreciere funcţională. În ordinea de zi, s-a propus ca şedinţa CD pe trim. III a.c. să
estimarea costului de reproducere, evaluatorul trebuie să se desfăşoare la Braşov, la sfârşitul lunii septembrie.
se asigure că sursa datelor este de încredere. De aceea,
consultările cu inginerul constructor sunt de mare ajutor. CONDIŢII MINIME ALE CURSULUI DE
••• FORMARE DE EVALUATORI, RECUNOSCUTE
DE ANEVAR
ŞEDINŢA CONSILIULUI DIRECTOR Conform Statului ANEVAR şi a hotărârilor luate de către
DIN 13 IUNIE 1998 Consiliul Director al ANEVAR la şedinţa din martie 1998,
condiţiile minimale care se impun pentru obţinerea
ec. Adina ABABEI titulaturii de membru ANEVAR sunt următoarele:
membru ANEVAR
1. Solicitanţii trebuie să fie absolvenţi de studii
În ziua de 13.06.1998 a avut loc la Baia Mare, şedinţa universitare - se exclud studiile superioare cu durată de
Consiliului Director (CD) ANEVAR pe trim. II a.c. cu până la trei ani, inclusiv (ex. subingineri, colegii).
următoarea ordine de zi: 2. Persoanele solicitante trebuie să facă dovada unei
1. Aprobarea cerinţelor pentru participarea la cursurile de pregătiri de minimum 60 ore de curs (care se
evaluator şi a cerinţelor pentru admiterea ca membru recomandă să fie efectuate în 10 zile) în domeniul
ANEVAR; evaluării de întreprinderi sau evaluării proprietăţilor
2. Închiderea anului financiar 1997 imobiliare.
3. Aprobarea standardului: S.E.V. 3.02 "Evaluatorul - 3. Cursul trebuie să se realizeze într-un program unitar,
Competenţe, Calificare" nu din ore disparate.
4. Aprobare înfiinţare centre teritoriale CT - 3, CT - 4 şi 4. Orele de curs se consideră ore universitare cu durată de
CT Prahova 45 – 50 minute de predare.
5. Informarea despre cooperarea internaţională 5. Cursul trebuie, obligatoriu, să trateze subiecte din
• TEGOVA următoarele domenii:
• CEEVAN • Expertizarea şi evaluarea construcţiilor şi
6. Primire de membri terenurilor (descrierea proprietăţii imobiliare) –
7. Excludere de membri inclusiv aplicaţii
8. Schimbare denumire firmă membră ANEVAR • Analiza diagnostic a societăţii (analiza pieţei,
9. Completarea comisiei de investigaţii aspecte juridice)
10. Diverse • Pentru analiza proprietăţilor imobiliare - aspectele
juridice ale proprietăţii
Buletin Informativ nr.3/III - 1998 15
Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR
• Analiza financiară (sau finanţarea proprietăţii Lucrarea va fi prezentată pentru avizare la unul dintre
imobiliare) – elemente de contabilitate centrele teritoriale ANEVAR arondat potrivit
• Evaluare de mijloace fixe (grupele 3 – 7) – inclusiv procedurilor interne ANEVAR
aplicaţii 8. Lucrarea va fi verificată de către lectorii ANEVAR,
• Metode de evaluare (metode patrimoniale, metode conform grilei aprobate şi prezentate mai jos. Nota
financiare – inclusiv cash-flow, comparaţii de minimă de promovare este 600.
piaţă) Numărul de cursanţi recomandaţi este de 30 şi acesta nu
• Elemente legate de evaluarea în cazul lichidării trebuie să depăşească 40 de persoane.
• Evaluarea activelor necorporale
• Influenţa factorilor de mediu La organizarea unui curs în domeniul evaluării, trebuie
• Aplicaţii practice notificat ANEVAR Bucureşti inclusiv Centrul Teritorial
• Opinia evaluatorului şi Raportul de evaluare ANEVAR în raza căruia urmează să se ţină cursul,
• Standarde de evaluare şi codul deontologic al specificându-se:
profesiei de evaluator • Locul (sala) unde se va desfăşura cursul, data
6. În programul de curs trebuie incluse minimum două începerii şi durata cursului
ore de consultaţii pentru realizarea lucrării de absolvire • Programul cursului (domeniile, numărul de ore
(raport de evaluare). alocat fiecăruia, lectorii)
7. Pentru certificarea absolvirii, cursantul trebuie să
Prezentul material este destinat organizatorilor de cursuri
elaboreze individual o lucrare de evaluare în domeniul
în domeniul evaluării (CECCAR, Fundaţia Drăgan, Unităţi
evaluării de proprietăţi imobiliare sau în domeniul
de Învăţământ Superior, Camera de Comerţ, alţii) care îşi
evaluării de întreprinderi (în acest caz pot colabora mai
propun ca participanţii la curs să devină membri
mulţi cursanţi la lucrare – maxim 4).
ANEVAR.
Calificative
1 2
I. APRECIERI GENERALE - Conţinut
- Prezentare
II. ANALIZA DIAGNOSTIC - Descrierea societăţii
- Diagnostic juridic
- Diagnostic industrial şi de producţie
- Resurse umane. Management
- Diagnostic comercial
- Analiza financiar-patrimonială
III. ELEMENTE - Terenul
- Clădiri şi construcţii
- Echipamente
- Corectare activ
IV. FUNDAMENTE - Scenarii, previziuni
- Motivarea ipotezelor
- Baremul, valori standard
V. METODE - Activul net
- Fluxuri financiare
- Capitalizare beneficii
- Alte metode
VI. REZULTATE - Opinia evaluatorului
PUNCTAJ CALIFICATIVE
Nota acordată se determină prin împărţirea la 3,5 a punctajului total obţinut pe baza punctării calificativelor acordate
de verificator.
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 4-1998 Editat de Institutul Roman de Cercetari in Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
.
Buletin
INFORMATIV
NR. 1-1999 Editat de Institutul Roman de Cercetari in Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
b) venitul anual estimat pentru întreaga proprietate este d) Deci valoarea totală a proprietăţii este de :
de 1050 mil. lei. Rezultă că venitul rezidual, aferent 3.000 + 1.563 = 4.563 mil.lei.
terenului, este de:
1.050 - 900 = 150 mil. lei Nota 1:
Menţionăm că s-au făcut simplificări pentru ca
c) valoarea de piaţă a terenului este obţinută prin exemplul să fie mai uşor de înţeles. În practică
capitalizarea venitului rezidual la o rata de 8%, trebuie să se ţină seama de provenienţa capitalului
estimată pe baza datelor de piaţă pentru terenuri propriu (persoană fizică sau juridică), respectiv
comparabile: deductibilitatea dobânzilor şi celelalte implicaţii
150 mil. lei : 0,08 = 1.875 mil. lei fiscale ale finanţării.
6. Spor de transport
(Tabel 1.f.)
Zidarie portanta P+1
Grad Sporuri Cladire Coef.
seismic conf.NP15 tip P+1 corectie
(tone/mp) (tone/mp)
grad 6 1.20 1.20 1.000
grad 7 1.20 1.20 1.000
grad 8 1.25 1.25 1.042
grad 9 1.30 1.30 1.083
(Tabel 3)
Zone Nivel salarizare* Coef.
de (lei net / luna) corectie
salarii minim maxim
zona I 807,840 1,324,750 1.000
zona II 942,480 1,545,630 1.018
zona III 1,077,120 1,766,470 1.036
zona IV 1,211,760 1,987,210 1.054
Coeficienti de corectie
in functie de distanta de transport
(Tabel 4)
Distanta de Coef.
transport corectie
5 km 1.000
10 km 1.003
20 km 1.006
(Tabel 5)
Orase Bucuresti Cluj Napoca Deva Timisoara Focsani
Grad seismic actual VIII VI VI VII IX
Coeficient Zidarie P+1 1.0352 1.0000 1.0000 1.0132 1.0611
i
seismici Cadre P+3 1.0876 1.0000 1.0000 1.0412 1.1815
Diafragme P+8 1.0784 1.0000 1.0000 1.0315 1.1177
Coeficienti salariu 1.054 1.036 1.018 1.036 1.018
Coeficienti transport 1.006 1.006 1.003 1.006 1.003
Coeficienti Zidarie P+1 1.10 1.04 1.02 1.06 1.08
finali Cadre P+3 1.15 1.04 1.02 1.09 1.21
Diafragme P+8 1.14 1.04 1.02 1.08 1.14
•••
(c)
1
Vezi şi Evaluarea activelor şi întreprinderilor, coord.
G.Bădescu, Biblioteca ANEVAR, Nr.1/ 1998, p.109. În aceste condiţii putem reţine şi o altă formă de
2
În comparaţie cu lucrarea citată propunem termenul exprimare a ratei de capitalizare prin metoda
“profit operaţional” în locul termenului “venit net comparaţiei directe şi anume:
operaţional”.
(6.2.)
(7.2.)
unde: 1/ Sn = factorul fondului de amortizare (sinking
fund factor); Prezentarea lui Akerson are avantajul că permite
înţelegerea facilă şi dezvoltarea pas cu pas a tehnicii de
determinare a ratei de capitalizare.
Datorită faptului că au plecat din ţară şi nu au plătit cotizaţia, următoarele persoane au fost excluse:
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 2-1999 Editat de Institutul Roman de Cercetari in Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
DESPRE CALITATEA ŞI PRECIZIA EVALUĂRILOR
ing. Gheorghe Bădescu
CUPRINS Preşedinte ANEVAR
2.1. "Valoarea reală" este luată în considerare de unele Prin urmare, este explicabil de ce instanţele nu iau în
instanţe pe baza valorii estimate de experţi independenţi considerare preţul de vânzare al proprietăţii ca etalon în
ce au depus mărturie şi au fost examinaţi încrucişat. judecarea corectitudinii evaluării. Soluţia acceptată este
Aceasta constă într-o opinie privind validitatea evaluării identificarea "valorii reale" din evaluări şi nu din preţuri.
(analiza detaliată a metodelor de evaluare şi a În 1996, Hutchison s.a. [1] au publicat sub egida RICS
comparabilelor folosite), o evaluare retrospectivă făcută un studiu cu privire la variaţia rezultatelor evaluării
de un expert independent şi o sugestie privind domeniul pentru 6 proprietăţi imobiliare de tip: birouri, comerţ cu
de valori ce poate fi atribuit acelei proprietăţi. amănuntul şi industriale. Baza de date a cuprins 446
În unele cazuri, "valoarea reală" se consideră mijlocul evaluări în 14 localităţi cu o medie de 5,6 evaluări pe
domeniului de valori. În alte cazuri, instanţa ia drept acelaşi subiect.
"valoare reală" chiar opinia exprimată de unul dintre
experţii independenţi.
Trebuie făcute câteva menţiuni suplimentare pentru a • ca diferenţă între totalul activelor curente şi
înţelege structura informaţiilor sintetice din tabelul de datoriile nebancare pe termen scurt în cazul al 3
mai sus: -lea.
- în ipostazele 1 şi 2, valoarea capitalului acţionarilor - valoarea capitalului acţionarilor calculată în toate
se calculează în mod direct prin actualizarea celor cele trei cazuri, trebuie să fie egală pentru că se
două tipuri de cash-flow cu ratele de actualizare bazează pe aceleaşi ipoteze referitoare la evoluţia
care reflectă costul capitalului propriu deoarece fluxurilor financiare viitoare;
cash-flow-ul revine numai acţionarilor; în cazul 3, - programul informatic cu previziunile trebuie să fie
valoarea capitalului acţionarilor se determină adecvat tipului de cash-flow şi tipului de afacere
indirect, respectiv prin calcularea mai întâi a valorii evaluată; de asemenea, în raportul de evaluare
firmei (business value), din care se va scădea trebuie să fie precizată sursa programului informatic
valoarea de piaţă a datoriilor purtătoare de dobânzi utilizat;
existente la data evaluării; - valoarea reziduală se va calcula funcţie de evoluţia
- în cele trei ipostaze, mărimea capitalului de lucru afacerii viitoare, respectiv:
(working capital), necesară pentru calcularea • ca activ net de lichidare, în cazul în care afacerea
modificării anuale a acestui indicator se calculează se va închide la sfârşitul perioadei de previziune
în mod diferit, respectiv: explicită;
• ca diferenţă între activele curente şi datoriile • ca valoare de continuitate, prin capitalizarea
curente în ipostazele 1 şi 2; profitului net sau a cash-flow-ului net din primul
an al perioadei de previziune non-explicită (deci
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Perp
PN/acţiune $ 2,5 3,12 3,9 4,9 6,1 7,4 8,6 9,7 10,6 11,3 11,7
D/acţiune $ 0,5 0,62 0,78 0,98 1,22 2,07 3,1 4,27 5,51 6,78 7,02
Div/PNet % 20% 20% 20% 20% 20% 28% 36% 44% 52% 60% 60%
ccp % 17% 17% 17% 17% 17% 16,4% 15,8% 15,2% 14,6% 14% 14%
fact. actualiz. @ ccp 0,85 0,73 0,62 0,53 0,45 0,4 0,35 0,32 0,3 0,27
Divid. acualiz. $ 0,43 0,45 0,48 0,52 0,55 0,83 1,08 1,36 1,65 1,83
Prima procedură constă în capitalizarea unui profit În ambele variante, valoarea capitalului acţionarilor,
net anual reproductibil. Această procedură este calculată prin capitalizare va fi identică, respectiv fie:
adecvată, dacă evoluţia profitului net în ultimele 3-5 Va = 200/0,11 = 1.800 mil. lei
exerciţii contabile anuale a fost normală şi afacerea Va = 250/0,139 = 1.800 mil. lei
nu-şi va propune o extindere a activităţii (de exemplu
o firmă de shiping va opera tot cu 4 vapoare şi nu cu În cazul în care întreprinderea evaluată dispune de
un număr mai mare de vapoare); în acest caz se active redundante şi cumpărătorul are intenţia de a le
calculează, de obicei, un profit net anual corectat achiziţiona se va adăuga şi valoarea realizabilă netă a
mediu ponderat. acestora.
Rata de capitalizare sau coeficientul multiplicator
sunt selectate, de obicei, din informaţiile oferite de A doua procedură constă în actualizarea profitului
statistica tranzacţiilor recente cu afaceri similare. net previzionat cu o rată de actualizare, care reflectă
Profesorul universitar francez Henry Manguière fie costul capitalului propriu, fie costul mediu
arată că, în Franţa, în cazul evaluării întreprinderilor ponderat al capitalului, funcţie de structura
necotate, rata de capitalizare (k) practicată în mod previzionată a capitalului utilizat. Această procedură
uzual este rata nominală a dobânzii obligaţiunilor este adecvată petru evaluarea afacerilor în dezvoltare,
guvernamentale pe termen lung majorată cu o primă de exemplu pentru o firmă de shiping care va opera cu
de risc cuprinsă între 25-50% din această rată. Deci: un număr mai mare de nave.
k = 9% + 25% - 50% din 9% şi,
20%
% in total
15%
10%
5%
0%
7p
9p
p
11
13
15
17
19
21
23
rata de capitalizare (puncte procentuale)
Concluziile studiului: 4%, iar rata cheltuielilor este de 39% din venitul brut
- Intervalul în care se încadrează rata de capitalizare efectiv (VBE).
este semnificativ, între 7 si 25%
- Cel mai frecvent interval este între 11 si 15% Rezolvare: mii $
- Rata medie a pieţei se apropie de 13,5% 1.Venitul brut potenţial (VBP) 70.000
Informaţiile din graficul anterior trebuie privite şi 2.Pierdere din neocupare (4%) 2. 800
analizate sub rezerva faptului că este vorba, în cea mai 3.Venitul brut efectiv (VBE): (1-2) 67.200
mare parte, de oferte de vânzare/ cumpărare şi închiriere 4.Cheltuieli (39%) 26.208
şi nu de tranzacţii de piaţă. În orice caz, dincolo de 5.Profit operaţional (Po) (3-4) 40.992
limita precizată, informaţiile sunt utile evaluatorilor
pentru că ele reflectă o anumită situaţie pe piaţă (ofertă
competitivă, raport cerere-ofertă etc.) şi, de asemenea, Po 40.992
evidenţiază faptul că cele mai frecvente rate de
R= = = 0,11712 sau 11,712%
Pv 350.000
capitalizare se înscriu în limitele 11-15%.
Comentariu:
2. Aplicaţii Dacă preţul de vânzare de 350 mii $ nu a fost achitat
În numărul anterior am realizat o trecere în revistă a cash atunci rata de capitalizare este incorectă; de
principalelor modalităţi de stabilire a ratei de asemenea, dacă profitul operaţional de 40.992 mii $ nu
capitalizare2, anunţând intenţia de a prezenta şi câteva este corect, rata de capitalizare determinată este
aplicaţii bazate pe formulele de calcul din acel articol. În inconsistentă.
continuare vom dezvolta o parte din modalităţile de
determinare a ratei de capitalizare. 2.2. Determinarea ratei de capitalizare prin metoda
giranţilor
2.1. Determinarea ratei de capitalizare (R) pornind Considerăm că o analiză a pieţei reliefează faptul că
de la metoda comparaţiei directe rata de acoperire a serviciului datoriei (RAD) este de
Presupunem că o proprietate vândută cu 350 mii $ are 1,35 când perioada nu depăşeşte 10 ani, rata credit-
un potenţial de venit brut operaţional de 70.000 $ în valoare (RCV) este de 0,7 sau 70%, iar rata dobânzii
primul an după vânzare. Pierderile din neocupare sunt de (Rd) este de 12%.
Rezolvare:
1
Informaţiile de piaţă au avut în vedere 20 de zone R = RAD x RCV x Rd
utilizate în mod tradiţional în ofertele agenţiilor R = 1,35 x0,7 x0,12 =0,1134 sau 11,34%
imobiliare
2
I.Anghel, Principalele modalităţi de determinare a ratei
de capitalizare în evaluarea proprietăţilor imobiliare,
Buletin IROVAL, nr.1/1999, p.10
3. Testarea ratei de capitalizare metoda giranţilor sau o metodă bazată pe tehnica “band
Formula Akerson, prezentată anterior ca aplicaţie of investment”.
pentru determinarea ratei de capitalizare, poate fi utilă Pe baza relaţiei de determinare, am stabilit că rata de
pentru verificarea validităţii ratei de capitalizare prin capitalizare (R) este dată de formula:
Verificare: am stabilit că rata de acoperire a dobânzii 2. Anghel I., Principalele modalităţi de determinare a
(RAD) este dată de formula: ratei de capitalizare în evaluarea proprietăţilor
R imobiliare, Buletin IROVAL, nr.1/1999, p.10
RAD = 3. Badescu G. (coord.), Evaluarea activelor şi
RCV x Rd întreprinderilor - suport de curs, Biblioteca
În noile condiţii, rata de acoperire a serviciului datoriei ANEVAR, Nr.1/1998
RAD va fi: 4. Clifford E., Fisher M., Rates and Ratios used in
0,0998 Income Capitalization Approach, Apprisal Institute,
RAD = = 1,24 Chicago, 1995
0,70 x0,115
5. Isfanescu A (coord.), Evaluarea întreprinderii,
În noile condiţii, rata de acoperire a dobânzii este Editura Tribuna economică, Bucureşti, 1998
apropiată de nivelul existent pe piaţă, fapt ce confirmă 6. Kelly W., Epley D., Mitchell Ph., A Requiem for
consistenţa şi coerenţa ipotezelor. Elwood, The Apprisal Journal, Iulie 1995
Procesul de testare şi verificare a ratei de capitalizare a 7. Martin J., Sussman M., The Twelve Rs: An
determinat o modificare a acesteia de la 8,69% la 9,98%. Overview of Capitalization Rate Derivation, The
Dacă presupunem că profitul operaţional al proprietăţii Apprisal Journal, Aprilie 1997
evaluate ar fi de 50.000 $, rezultă că valoarea evaluată ar 8. Stan S., Anghel I. Rata de actualizare şi rata de
fi fost de: capitalizare, Buletin IROVAL, nr.2/1998
a) iniţial •••
V = Po/ R = 50.000/ 8,69% = 575.374 mii $,
rotund 575 mii $. ANALIZA DE PIAŢĂ ÎN EVALUAREA
b) după testare şi reconsiderarea ratei de capitalizare: PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE
V = Po/ R = 50.000/ 9,98% = 501.002 mii $, ing. Gheorghe Bădescu
rotund 500 mii $. Preşedinte ANEVAR
Rezultă că, în ceea ce priveşte valoarea estimată a Evaluatorii trebuie să estimeze nivelul de complexitate
proprietăţii, aceasta se reduce cu 15%, de la 575 mii $ la a analizei de piaţă şi a documentaţiei cerute de o lucrare
500 mii $, un ecart semnificativ pentru orice evaluator. de evaluare. Nivelul analizei, ce ar putea fi adecvat,
Bibliografie: variază de la o descriere generală simplificată la o
1. Akerson C., Builtup and Blended Rates, investigaţie aprofundată şi complexă. În general, se
Capitalization Theory and Techiques Study Guide, consideră două categorii: analiza tendinţelor şi analiza
American Institute of Real Estate Apprisers, fundamentală.
Chicago, 1984
TABEL 1
Una din funcţiile majore ale analizei de piaţă în 2. Pregătirea Conferinţei Naţionale ANEVAR:
procesul de evaluare este de a identifica factorii • dezbateri în plenul Consiliului Director referi-
principali ai valorii. Analiza de piaţă urmăreşte să toare la:
evidenţieze cea mai bună utilizare a proprietăţii,
funcţie de susţinerea pieţei (cererea), mersul pieţei - Proiectul de statut ANEVAR
(rata de absorbţie) şi participanţii pe piaţă (utilizatorii - Proiectul Codului Etic al evaluatorului
şi cumpărătorii probabili). - Componenţa Comisiei de Etică ANEVAR
Analiza de piaţă stă la baza estimării valorii - Componenţa Comisiei de Disciplină
proprietăţilor imobiliare prin oricare dintre abordări. ANEVAR
Concluziile analizei de piaţă se regăsesc incluse în - Proiectul Regulamentului de Organizare şi
toate cele trei abordări şi în opinia privind valoarea Funcţionare a Centrelor Teritoriale
finală. - Repartizarea membrilor Consiliului Director
Analiza de piaţă facilitează selectarea pentru participare la adunările generale din
comparabilelor, calcularea corecţiilor şi previzionarea Centrele Teritoriale
veniturilor şi cheltuielilor.
3. Discutarea şi aprobarea ”Regulamentului de pri-
Metoda comparaţiei directe mire şi excludere din ANEVAR pentru persane fizice
Când există disponibile suficiente date privind şi juridice”
tranzacţiile recente pe care se sprijină metoda
comparaţiei directe, analiza de piaţă poate asigura 4. Discutarea şi aprobarea pentru trim.II şi III 1999
informaţii despre caracteristicile proprietăţilora: • tarifelor pentru cursuri şi seminarii
comparabile. În plus, analiza de piaţă poate evidenţia • indemnizaţiilor acordate de ANEVAR colabora-
şi alte caracteristici, cum ar fi: calitatea administraţiei, torilor ce susţin cursuri, seminarii şi examene
profilul chiriaşilor, natura contractelor de închiriere. • taxelor de verificare test grilă, lucrări de
înscriere în ANEVAR persoane fizice, înscriere
Metoda costurilor în ANEVAR persoane juridice
Evaluatorul va folosi cunoştinţele despre condiţiile • indexarea indemnizaţiilor şi salariilor persona-
pieţei pentru a determina dacă proprietatea subiect lului angajat ANEVAR
este supusă unei deprecieri din cauze externe sau are
un avantaj economic.
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 3-1999 Editat de Institutul Roman de Cercetari in Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Tabelul 1
* valoarea reziduală actualizată a fost calculată prin capitalizarea redevenţei nete din anul 5 cu o rată de
capitalizare identică cu rata de actualizare (deci în ipoteza că de la anul 5 la ∞ mărimea redevenţei nete anuale
va fi constantă, la nivelul de 79,6 mil. $, deci o anuitate), rezultatul fiind actualizat cu factorul de actualizare din
anul 5 (deci 0,402).
c1. Metoda multiplului profitului net istoric (multiple Această metodologie a evaluării forţei mărcii a fost
of historical earnings) este considerată a fi o metodă a elaborată de specialiştii de la Interbrand Group PLC şi se
prudenţei, deoarece are ca bază de evaluare valoarea de bazează pe o analiză detaliată a forţei unei mărci,
utilizare existentă pentru proprietarul care deţine marca efectuată printr-un audit al mărcii de către directorii de
şi o utilizează. Metoda utilizează doi indicatori, fiecare marketing şi managerii mărcilor. Analiza se face pe baza
fiind determinat prin analize detaliate. unui chestionar detaliat prin care se culeg informaţii
• profitul net anual atribuibil mărcii; el se poate relevante asupra unei mărci, urmată de analiza evoluţiei
calcula în două moduri: publicităţii şi măsurilor promoţionale, de vizitarea
• ca o medie aritmetică ponderată a profiturilor nete producătorilor şi distribuitorilor, a magazinelor de
anuale, exprimate în termeni reali/preţurile anului vânzare cu amănuntul, agenţiilor publicitare implicate,
0), realizate în ultimii trei ani; etc.
• ca profit net anual atribuibil mărcii în anul 1 al În plus, au fost elaborate ghiduri de punctare a fiecăruia
perioadei de previziune. din cei 7 factori ai forţei mărcii funcţie de circumstanţele
• coeficientul multiplicator al profitului net anual particulare ale unei mărci evaluate.
atribuibil mărcii, determinat pe baza scorului forţei Avantajul aplicării acestei metode este faptul că două
totale a mărcii calculat ca o însumare a scorurilor a mărci care, teoretic, sunt apte să genereze profituri nete
şapte factori a căror sumă maximă este 100 puncte, viitoare identice, pot avea valori diferite funcţie de
fiecare având o importanţă diferită şi un ghid scorul obţinut prin metodologia Interbrand.
propriu de apreciere şi punctare. De exemplu, pentru
o marcă anumită M, un scor total pentru cei şapte
factori ai forţei mărcii poate fi calculat conform
punctajului din Tabelul 2.
Tabelul 2
Transformarea acestui scor aferent forţei totale a mărcii inflataţi cu un indice al preţurilor adecvat produselor
M în coeficient multiplicator se face prin raportarea la fabricate;
un coeficient multiplicator maxim al domeniului în care • rata profitului brut din exploatare în cifra de afaceri
se aplică marca şi care poate să fie de maxim 20 (care este de 15%;
corespunde unui nivel de 5% al ratei reale de • capitalul investit reprezintă valoarea curentă a
capitalizare, respectiv 1/0,05 = 20, ştiind că mărimea imobilizărilor corporale, celor necorporale
coeficientului multiplicator este inversul ratei de înregistrate în bilanţ şi a fondului de rulment net;
capitalizare). Deci dacă domeniului de utilizare al mărcii • costul de oportunitate al capitalului investit, estimat
M îi este caracteristic un multiplu de 14,5 iar scorul în termeni reali este de 8%;
forţei mărcii este 69 puncte, coeficientul multiplicator va • ponderea profitului atribuibil mărcii este de 70% în
fi 0,69 x 14,5 = 10 totalul profitului brut din exploatare generat de
Un exemplu cifric utilizat pentru calcularea profitului ansamblul activelor necorporale;
net prin metoda multiplului profitului net istoric este • coeficienţii de ponderare a profitului net atribuibil
redat în Tabelul 3, construit pe baza următoarelor mărcii în anii - 2, - 1 şi 0 sunt de 1,2 şi respectiv 3;
ipoteze: • coeficientul multiplicator al profitului net anual
• cifra de afaceri netă este exprimată în preţurile anului istoric este 10,0 (calculat prin metoda scorului forţei
0, deci indicatorii din anii precedenţi au fost totale a mărcii M, redat în Tabelul 2).
Tabelul 3
c2. Metoda actualizării profitului net viitor • asigurarea unei coerenţe între evoluţia trecută a
(Discounted future earnings method) profitului net atribuibil mărcii şi evoluţia viitoare
Metoda a fost fundamentată şi aplicată pe larg de a acestui indicator; în acest fel se poate elimina
specialiştii de la Interbrand Group pentru evaluarea critica cea mai frecventă a subiectivităţii
unui mare număr de mărci. Previziunea profitului net previziunii unui profit net supraevaluat. Deci,
atribuibil unei mărci se face pe principiul menţinerii previziunea este rezonabilă şi coerentă cu
valorii de utilizare existentă la data evaluării, cu realizările din ultimii trei ani anteriori, dovedibile
luarea în considerare a principiului prudenţei în cu cifre verificabile;
elaborarea previziunilor. Prudenţa se referă la:
Tabelul 4
Se observă că valorile obţinute prin aplicarea celor trei actualizat, rata de redevenţă, profitul curent sau alţi
metode de evaluare sunt apropiate, evaluatorul având indicatori.
posibilitatea să selecteze o singură valoare sau să
prezinte un interval de valori. (3) Separarea mărcii de alte surse de valoare
Valoarea mărcii poate fi inclusă împreună cu
Oricare din metodele financiare de evaluare a unei produsul tangibil şi cu resursele materiale aferente şi
mărci (deci bazate pe venituri) ar fi utilizate, evaluatorul cu valoarea altor active necorporale ca resurse
va trebui să respecte câteva principii ale evaluării unei umane, know-how, imaginea companiei şi altele.
mărci, sintetizate inteligent de Peter Farquhar, Julia Han
şi Yuji Ijiri astfel: (4) Previziunea utilizărilor viitoare şi valorii mărcii
Valoarea mărcii este funcţie nu numai de utilizările
(1) Definirea subiectului evaluării ei actuale, dar şi de extinderile posibile de utilizare
Întrebările cheie pentru analiza de evaluare sunt: (a) previzionate, de efectele de portofoliu, de noile
ce reprezintă marca în mod exact? (b) care este pieţe, de contractele viitoare de licenţă şi de alte
segmentul de piaţă ţintă? (c) care sunt intenţiile de utilizări viitoare. Această previziune trebuie să se
utilizare a mărcii? (d) care este contextul proprietăţii facă pe baza unor ipoteze explicite asupra nivelului
asupra mărcii? suportului viitor de marketing şi proprietăţii.
Pohlman şi Hollinger6 au analizat redundanţa ratelor Whittington7 consideră că ipoteza esenţială pentru ca
financiare, respectiv zona în care informaţia furnizată de analiza pe baza ratelor să fie utilă este proporţionalitatea
o anumită rată financiară se suprapune peste informaţia care există (trebuie să existe) între două variabile
prezentată de o altă; autorii au pornit în demersul lor de utilizate pentru calculul unei rate financiare. De aici
la un grup de 52 de indicatori. Utilizând un index de derivă utilitatea pentru analist, respectiv posibilitatea de
redundantă au arătat că ecartul se înscrie între 0,011 (cel a compara un anumit indicator cu un standard de
mai mic nivel) şi 0,915 (cel mai ridicat nivel). performanţă presupus.
Există însă câteva nuanţări de care trebuie să se ţină
Observaţii privind aprecierea ratelor financiare seama în procesul de analiză; proporţionalitatea include
Ratele sunt extrem de utile pentru o analiză financiară şi ideea că relaţia între numitor şi numărător nu depinde
completă. Totuşi ratele financiare se bazează pe ipoteze de dimensiunea afacerii. Această ipoteză face abstracţie
care nu sunt aplicabile întotdeauna. Calculul de existenţa costurilor fixe, datorită cărora variaţia
indicatorilor şi compararea generează uneori confuzii costurilor totale nu este similară cu variaţia vânzărilor.
determinate de: utilizarea unei baze de comparaţie De asemenea, ipoteza proporţionalităţii între numitor şi
nepotrivite, absenţa judecăţii perioadei tranzacţiilor, numărător este incorectă şi în absenţa componenţei
situaţia apariţiei unor cifre negative, diferenţe în metode costurilor fixe. Teoria şi cercetările empirice au arătat că
de raportare etc. Analiza pe baza ratelor poate fi un între stocuri şi vânzări nu există o relaţie liniară: de
instrument valoros dacă este aplicat corect. exemplu dublarea vânzărilor va implica o creştere a
stocurilor cu doar 40%, ceea ce va face ca viteza de
rotaţie să crească într-o proporţie similară.
5
Pinches G., Eubank A., Mingo K., Caruthers K., The
Hierarchical Classification of Financial Ratios, Journal of 7 Whittington G., The Profitability and Size of UK Companies,
Business Research, Oct.1975, p. 295 – 310 1960 - 1984, Journal of Industrial Economics, no.4/ 1988,
6
Pohlman R., Hollinger R., Information Redundancy in Sets of p.335
Financial Ratios, Journal of Business Finance & Accounting, Baza de comparaţie: evaluarea indicatorilor financiari
4/1981, p 511 nu poate furniza întotdeauna un nivel optim pentru toţi
Ipotezele de proporţionalitate: analiza pe baza ratelor utilizatorii informaţiei furnizate de analiză, în unele
este destinată să faciliteze comparaţii între firme, cazuri aprecierea fiind dependenţa de poziţia
eliminând diferenţele legate de dimensiune şi perioadă. utilizatorului. De exemplu, o rată foarte ridicată a
Cele două întreprinderi sunt similare, doar că firma B a O serie de studii au examinat prezentarea ratelor
optat pentru reevaluare, situaţie în care, deşi este evident avându-se în vedere două dimensiuni:
că e mai profitabilă decât compania A, calculul ratei • uniformitatea în calculul indicatorilor financiari;
rentabilităţii activului pe baza informaţiilor furnizate de • motivaţia pentru o prezentare voluntară.
contabilitate duce la o concluzie contrară. Gibson (1982) a realizat un studiu bazat pe un eşantion
Prezentarea ratelor de 100 de rapoarte anuale. Acesta evidenţiază faptul că
Ratele financiare derivă din conturile companiei. În cele mai utilizate rate financiare în prezentările anuale
cele mai multe cazuri nu există o cerinţă explicită de ale companiilor sunt referitoare la rentabilitate (cea mai
prezentare dar, în cadrul rapoartelor anuale, activitatea frecventă este desigur rentabilitatea capitalului
derulată de companie într-o perioadă de timp apare acţionarilor) şi îndatorare (prin cele două rate evidenţiate
prezentată şi prin intermediul indicatorilor financiari. şi în studiul lui Pinches).
ANEXA 1
•••
COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ A următoarea întrunire care va avea loc la Viena în luna
ANEVAR septembrie a acestui an, să se finalizeze procedurile de
Ec. Dana Ababei certificare şi să se treacă la aplicarea în practică în
Şef Compartiment Relaţii Externe ANEVAR Germania, Franţa şi Anglia.
La începutul lunii mai a avut loc la Atena Adunarea Pentru stabilirea nivelului minim de cunoştinţe pe care
Generală a “Grupului European al Asociaţiilor de un evaluator trebuie să le aibă, pentru definirea corpului
Evaluatori” – TEGoVA. Discuţiile s-au purtat în cadrul de cunoştinţe al evaluatorului s-a înfiinţat în cadrul
mai multor grupuri de lucru: Grupul de lucru pe TEGoVA o Comisie de Educaţie.
Metodologia de Evaluare, Grupul de lucru pentru În perioada 17-19 iunie a acestui an, a avut loc la
Evaluarea Afacerii şi Grupului de lucru al Europei Cracovia – Polonia a doua ediţie a Seminarului
Centrale şi de Est. Internaţional cu tema “Evaluarea proprietăţilor din
Din partea ANEVAR la şedinţe au participat dl. patrimoniu” – EURO WAZA’99 – “2 nd International
Bădescu Gheorghe – preşedintele asociaţiei şi dl. Anghel Workshop Valuation of Historic and Listed Properties”.
Ion – lector universitar ASE. La acest seminar au participat din partea ANEVAR dl.
Dl. Anghel Ion care a participat la întrunirile “Grupului Bădescu Gheorghe, dl. Senculeţ Aurelian – Diriginte de
de lucru al Europei Centrale şi de Est” a prezentat şantier pentru zona Suceava şi Botoşani la Oficiul
adunării un raport despre activitatea asociaţiei şi în mod Naţional pentru Protejarea Patrimoniului din cadrul
particular activitatea de instruire desfăşurată de Ministerului Culturii şi d-ra Ababei Dana – Şef
ANEVAR. De asemenea, dl. Anghel a donat cărţi şi Compartiment Relaţii Externe ANEVAR.
buletine ANEVAR Asociaţiei Evaluatorilor din Tot în această perioadă, la Cracovia trebuia să aibă loc
Republica Moldova. şi şedinţa CEEVAN (Reţeaua Asociaţiilor de Evaluatori
Dl. Bădescu Gheorghe a fost ales să facă parte din din Ţările din Centrul şi Estul Europei), dar datorită
Grupul editorial al EVS 2000 a lucrării “Standarde lipsei delegaţilor celorlalte asociaţii membre a avut loc
Profesionale Europene de Evaluare a Proprietăţilor numai o discuţie cu directorul executiv al CEREAN
Imobiliare (cunoscută ca şi “cartea albastră” în rândul (Organizaţia Agenţiilor Imobiliare din Centrul şi Estul
evaluatorilor) alături de reprezentanţii Germaniei, Europei) care asigură şi secretariatul CEEVAN. Din
Franţei, Spaniei şi Poloniei, Dl. John Charman din partea ANEVAR delegată la această şedinţă a fost d-ra
Anglia fiind numit editor coordonator. Reeditarea acestei Ababei Dana.
cărţi va avea loc în anul 2000. În data de 19 iunie 1999 a avut loc la Cracovia şi
Cu prilejul aprobării standardului de evaluare a afacerii întrunirea Consiliului Director al TEGoVA la care dl.
a fost recunoscută contribuţia majoră a ANEVAR la Bădescu Gheorghe a participat în calitate de membru al
realizarea lui. În sarcina asociaţiei noastre este şi acestui Consiliu.
realizarea standardului de evaluare a activelor La sfârşitul lunii iunie, cu prilejul vizitei în România a
necorporale. Acest standard a fost realizat şi prezentat la domnului Stephen Ruckman – vicepreşedinte al
Atena grupului de lucru TEGoVA, în momentul de faţă “Fundaţiei Est Europene pentru proprietăţi Imobiliare” –
fiind transmis pentru observaţii membrilor acestui grup. EERPF s-a semnat contractul cu Appraisal Institute
În România a fost transmis marilor firme internaţionale privind traducerea în limba română a cărţii “Evaluarea
(Pricewaterhouse Coopers, Creditanstalt, Deloitte & Proprietăţilor Imobiliare”. De această traducere şi editare
Touche) pentru observaţii. se va ocupa Institutul Român de Cercetare în Evaluare.
În privinţa certificării evaluatorilor s-a hotărât ca la
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 4-1999 Editat de Institutul Roman de Cercetari in Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
B. Contul de rezultate
Vânzări 100% 100% 100% 100% 100%
Costul vânzărilor - 77% - 67% - 57% - 68% - 78%
Marja brută 23% 33% 43% 32% 22%
Cheltuieli - 22% - 31% - 35% - 26% - 19%
operaţionale
Profit operaţional 1% 2% 8% 6% 3%
Profit impozabil 1% 2% 7% 5% 2%
Sursa: Robert Morris Associates (RMA), Annual Statement Studies, 1995
Bazându-ne pe tabelul anterior putem evidenţia câteva (sunt necesare costuri de cercetare-dezvoltare, de
diferenţe esenţiale între industriile considerate: marketing - promovare, de protecţie şi dezvoltare a
• comerţul se bazează pe cele mai ridicate stocuri brevetelor etc.)
dintre cele 5 ramuri considerate (32% din active în
cazul produselor alimentare respectiv 49% în cazul Factorii economici care diferenţiază industriile
comerţului cu produse nealimentare), dar Factorii competitivi. Teoria microeconomică
înregistrează şi cele mai reduse creanţe (5%, încadrează mediul în care operează firmele între două
respectiv 12% din active). Explicaţia derivă din limite: monopolul şi piaţa cu concurenţă perfectă.
faptul că clienţii achiziţionează bunurile plătind Industriile de tip monopol sunt caracterizate prin bariere
numerar, dar totodată aşteaptă o ofertă diversificată, de intrare ridicate, fiind vorba cel mai adesea de afaceri
care presupune stocuri relativ ridicate;. capital intensive care asigură margini ridicate de profit.
• producţia de medicamente şi industria chimică sunt Fiind activităţi capital intensive ele asigură o rotaţie
susţinute puternic de activele necorporale: scăzută a activului dar se sprijină pe profiturile “de
rezultatele investiţiilor în cercetare-dezvoltare monopol”, acestea fiind prezervate de barierele de
(îndeosebi brevete) dar şi reţeaua de distribuţie şi intrare (tehnologia, activele necorporale, legislaţia,
marca sunt fundamentale pentru activităţile cu acest politica statului etc.). Concurenţa perfectă este
profil; caracterizată de bariere scăzute la intrare, fiind vorba de
• comerţul permite cele mai reduse marje de profit (1- activităţi non-capital intensive, care permit marje scăzute
2%) reflectând caracteristicile structurii de cost din de profit. Produsele şi serviciile de pe această piaţă sunt
această ramură; uzuale, diferenţierea fiind şi ea limitată. Acţionând într-
• industria chimică şi cea de medicamente realizează un mediu puternic competitiv companiile au tendinţa de
un important nivel relativ al costurilor operaţionale, a-şi maximiza cifra de afaceri prin creşterea eficienţei
acestea fiind o consecinţă a importanţei pe care o au utilizării activului.
activele necorporale în patrimoniul acestor afaceri
În acest context trebuie reţinut faptul că ratele medii pe • marja de profit la vânzări este mai mică în comerţ;
ramuri preiau caracteristicile fiecărei industrii. Există o • rotaţia activului este mai ridicată în comerţ;
serie de cercetări care au analizat aceste aspecte şi au • firmele cu activitate de comerţ au un volum de
încercat să pună în lumină corelaţia dintre nivelurile creanţe şi disponibil mai redus dar un volum de
ratelor financiare şi elementele specifice diferitelor datorii mai ridicat (de unde şi un nivel al lichidităţii
industrii. mai redus faţă de firmele producătoare)
Gombola şi Ketz1 au comparat un număr de 58 de rate
medii pe industrii clasificate în două mari grupe: Selling si Stickney au analizat rentabilitatea activului şi
producţie şi comerţ. Principalele diferenţieri au avut în componentele acesteia2 pentru 22 de industrii de-a
vedere rentabilitatea activelor, marja de profit şi ratele de lungul unui deceniu (1977 - 1986).
activitate. Principalele concluzii reţinute au confirmat că:
1
Gombola M., Ketz E., Financial Ratio Patterns in 2
rentabilitatea activului (profit/active) = marja de
Retail and Manufacturing Organizations, Financial profit (profit/ venituri) x rotaţia activului (venituri/
Management, Summer 1983, p.45-58 active)
Este clar faptul că un anumit nivel al rentabilităţii 1. Frishkoff P., Research Report: Reporting of
activului poate fi obţinut printr-un număr infinit de Summary Indicators, Financial Accounting
combinaţii între marja şi rotaţia activului. De exemplu Standard Board, 1981
telecomunicaţiile şi industria petrolului au rate 2. Gheorghiu A., (coord.), Analiza activităţii eco-
similare (circa 7%) dar modalitatea de atingere este nomice a întreprinderii, E.D.P., Bucureşti, 1982
complet diferită: 3. Gombola M., Ketz E., Financial Ratio Patterns in
• telecomunicaţiile se bazează pe o rată foarte Retail and Manufacturing Organizations,
ridicată a profitului dar pe o rotaţie extrem de Financial Management, Summer 1983edition,
redusă a activului (dimensiunea capitalului investit 1998
în această activitate este semnificativă); 4. Işfănescu A., Robu V., Tutu A., Anghel I.,
• industria petrolului se bazează pe o contribuţie Evaluarea întreprinderii (ediţia a doua), Editura
relativ echilibrată a celor doi factori: 5% marja de Tribuna Economică, 1999
profit şi 1,47 rotaţii pe an ale activului. 5. Mărgulescu D., Niculescu M., Robu V.,
Diagnostic economico-financiar, Editura
Din acest punct de vedere Gombola si Ketz au reţinut Romcart, 1994
două tipuri mari de industrii3: 6. Pinches G., Eubank A., Mingo K., Caruthers K.,
The Hierarchical Classification of Financial
a) Industrii capital intensive, care se bazează pe o Ratios, Journal of Business Research, Oct.1975
rotaţie scăzută a activului, având un nivel 7. Pohlman R., Hollinger R., Information
destul de ridicat al costurilor fixe. Ca urmare, Redundancy in Sets of Financial Ratios, Journal
marja de profit poate fluctua semnificativ of Business Finance & Accounting, 4/1981
datorită efectului pârghiei operaţionale; 8. Reihl C., Credit Department of a Bank, Banker’s
b) Industrii non-capital intensive, care fac faţă Magazine, Vol.50
unei concurenţe acerbe, care obligă la marje de 9. Robert Morris Associates (RMA), Annual State-
profit reduse şi, în majoritatea cazurilor, rotaţii ment Studies, 1995
ridicate ale capitalului investit. 10.Rosendale W., Credit Department Methods,
Banker’s Magazine
Bibliografie: 11.Selling Th., Stickney C., The Effect of Business
Environment and Strategy on Firm’s Rate of
3
Selling Th., Stickney C., The Effect of Business Return on Assets, Financial Analysts Journal,
Environment and Strategy on Firm’s Rate of Return on Jan-Feb. 1989
Assets, Financial Analysts Journal, Jan-Feb. 1989, 12.Viscione J., Financial Analysis: Tools and
p.48 Concepts, The National Association of Credit
Management, 1984
VENITURI
Parcele vândute (nr.) 4 6 5 3
Preţ mediu/parcelă (mil. lei) 110 150 180 160
Total venituri (mil. lei) 440 900 900 480
CHELTUIELI (mil. lei)
Taxe pe teren 5,25 4,1 2 1,5
Costuri de dezvoltare
- scoatere din teren agricol 90 90
- drumuri 120 180 130
- utilităţi, din care:
- apă 16 45 31
- gaze 22 42 47
- energie electrică 15 57 52 15
- telefon 13 26 13 12
Total cost dezvoltare 281,25 444,1 275 28,5
Marketing/management 35,2 62 36 24
Alte cheltuieli 12 18 10 26
Venitul promotor imobiliar 66 135 135 72
Total 113,2 215 181 122
•••
Rezultă că venitul brut annual realizat din vânzarea Următorul pas este calcularea venitului net şi respectiv
recoltei obţinute pe cele 18 ha teren cultivat este de a rentei nete, pentru că aceste două forme de venit sunt
11.540 $, iar dacă proprietarul celor 18 ha de teren ar da capitalizate pentru convertirea lor în valoare a terenului
în arendă terenul lui, renta brută încasabilă din arendă, ar agricol.
fi de 2.492 $. Cheltuielile aferente celor două forme de venit brut au
fost estimate în felul următor:
Tabel 2 $
În Tabelul 2 au fost calculaţi cei doi indicatori necesari V = 2.240 / 0,085 = 26.353 $, iar
pentru determinarea valorii terenului agricol, respectiv: valoarea unui hectar = 26.353 / 19 = 1.387 $
• venitul net al proprietarului – fermier = 2.240 $/an Ca o scurtă concluzie, menţionăm că exemplul are
• renta netă (ipotetică) care ar putea fi încasată de numai un caracter ipotetic, evaluatorul fiind cel care
proprietar = 1.872 $/an stabileşte indicatorii relevanţi şi specifici zonei de
Prima formă de venit nu se datorează în exclusivitate cultură cum sunt: randamentul la hectar, rotaţia
numai terenului ci şi capitalului investit în teren culturilor, preţurile de vânzare, structura şi nivelul
(sistemul de irigare, drenare, drumuri de acces, cheltuielilor, etc. Informaţii pertinente pot fi obţinute de
construcţii uşoare, etc.). În schimb, a doua formă de la specialiştii din agricultură, din institute de cercetări şi
venit poate fi alocată în exclusivitate terenului. De din universităţi.
aceea, este indicată utilizarea rentei nete ca fiind cel mai
adecvat indicator în evaluarea terenului agricol. Valorile de piaţă ale terenului în România
Rata de capitalizare utilizată pentru transformarea În România, cadrul legal necesar pentru funcţionarea
rentei nete în valoare a terenului agricol este extrasă de pieţei funciare a fost creat prin Legea 54/1998 privind
pe piaţa funciară din tranzacţiile realizate. În lipsa curculaţia juridică a terenurilor.
acestei rate (deocamdată în România nu poate fi încă Prezentăm câteva date cifrice rezultate din datele
calculată o astfel de rată) este normal ca nivelul ratei de centralizate la Ministerul Agriculturii pentru perioada 1
capitalizare să fie egal cu rata reală a dobânzii fără risc, ianuarie 1999 – 1 august 19994. Preţul mediu pe ţară de
eventual majorată cu 1-2 procente pentru a reflecta vânzare de teren liber intravilan a fost de 58,3 mil.
riscurile de reziliere a contractelor de arendă, de calitatea lei/ha, cu extremele cuprinse între 245 mil. lei/ha în
mediocră a unor produse vegetale obţinute. Rezultă deci judeţul Braşov şi 6-10 mil. lei/ha în judeţele Satu Mare,
că nivelul ratei de capitalizare posibile este de cca. 5 – Dolj, Teleorman şi Călăraşi.
7%. În ce priveşte preţul terenurilor din extravilan (deci
Revenind la exemplul cifric, rezultă că valoarea celor agricole), preţul mediu pe ţară de vânzare a fost de 6,2
19 ha de teren agricol, dacă acesta s-ar vinde integral, mil. lei (pentru un număr de 37.283 de cazuri de
este de: înstrăinare a terenului). Extremele sunt cuprinse între
V = 1.872 / 0,07 = 26.743 $, iar 33,8 mil. lei/ha în judeţul Ilfov şi între 1,8 şi 3 mil. lei/ha
Valoarea unui hectar = 26.743 / 19 = 1.400 $ în judeţele Giurgiu (1,8 mil. lei/ha) Teleorman (2,1 mil.
În cazul utilizării venitului net al proprietarului – lei/ha), Brăila (2,4 mil. lei/ha), Hunedoara şi Mehedinţi
fermier pentru calcularea valorii terenului, în lipsa unor (2,5 mil. lei/ha), Timiş (2,6 mil. lei/ha), Galaţi (2,7 mil.
informaţii de pe piaţa funciară referitoare la ratele de lei/ha), Călăraşi (2,8 mil. lei/ha), Dolj şi Tulcea (3 mil.
capitalizare de piaţă, se poate utiliza ca rată de lei/ha).
capitalizare rata nominală a dobânzii la obligaţiunile
4
guvernamentale pe termen lung, cuprinsă între 8 – 9 % Extrase din articolul publicat de Lidia Truică în
în ţările dezvoltate. Curentul din 11.08.1999 cu titlul Pământul nu are,
Deci: incă, un preţ.
Specialiştii de la Institutul de Economie Agrară sunt de Principiul 1: Evaluările se vor face pe baza respectării
părere că aceste preţuri se situează sub valoarea Standardelor de evaluare - internaţionale, europene şi
determinată prin capitalizarea rentei agricole, preţurile naţionale. În prezent se află în fază de definitivare
normale ale terenului agricol trebuind să fie de 14-15 Standardele Europene şi Internaţionale de evaluare a
mil. lei/ha în zona I (Câmpia Română), între 12-13 mil. afacerii şi de evaluare a activelor necorporale.
lei/ha în zona II (Câmpia de Vest), între 10-11 mil. lei/ha Aplicarea obligatorie a acestor standarde nu reprezintă
în zona III (podişuri), între 8-9 mil. lei/ha în zona IV o "modă" sau o reglementare juridică obligatorie.
(dealuri şi coline) şi între 5-6 mil. lei/ha în zona V Standardele Europene de Evaluare nu sunt obligatorii
(premontană şi montană). pentru asociaţiile membre ale TEGOVA dar se
Aceste niveluri de preţ ar putea să nu reprezinte recomandă adoptarea lor pentru că reprezintă cea mai
valoarea de piaţă actuală a terenului agricol ci, probabil, bună practică, menită să reflecte legislaţia relevantă a
o valoare de piaţă viitoare. Uniunii Europene ca şi cele mai importante direcţii de
Este evident că un teren agricol nelucrat corespunzător gândire pe plan european şi internaţional.
sau pentru care nu se încheie o asigurare a recoltei,
produce un venit nesemnificativ sau chiar o pierdere. Pe Principiul 2: Evaluarea unei afaceri este efectuată
măsura efectuării lucrărilor agricole conform tehnologiei numai de evaluatori profesionişti, cu pregătire şi
moderne specifice fiecărui tip de cultură, nivelul rentei experienţă adecvată în evaluarea tipului respectiv de
poate să crească şi deci şi valoarea de piaţă a terenului afacere şi localizării acesteia. Evaluatorul trebuie:
- să aibă cunoştinţe, să înţeleagă şi să utilizeze corect
•••
acele metode şi proceduri recunoscute care sunt
necesare pentru realizarea unei evaluări credibile;
PRINCIPII GENERALE ALE
- să nu comită o eroare fundamentală prin omisiune sau
EVALUĂRII AFACERII
intenţie care să afecteze valoarea în mod
dr. ec. Sorin V. Stan
semnificativ;
IROVAL - ANEVAR
- să nu presteze serviciile de evaluare într-o manieră
Evaluarea unei afaceri este necesară în foarte multe
neglijentă sau neatentă astfel încât să favorizeze
situaţii, dintre care cele mai uzuale sunt:
producerea unora erori care, luate în mod individual
• vânzarea sau cumpărarea unei firme sau unor nu ar afecta semnificativ rezultatele unei evaluări, dar
participaţii; privite în mod agregat ar putea să producă confuzii.
• vânzarea şi cumpărarea de active;
• lichidarea unei întreprinderi; Principiul 3: Evaluarea unei afaceri se face pe
principiul unei participaţii de 100%, deci a unei afaceri
• fuziuni de firme;
în ansamblul ei, ulterior făcându-se corecţii pentru a
• divizarea unei întreprinderi; reflecta puterea de control sau lipsa de lichiditate
• stabilirea bazei impozabile; (necotarea întreprinderii).
• cerinţe ale legii (expropieri, litigii, moşteniri,
dispute între acţionari); Principiul 4: Metodele de evaluare trebuie să fie
adecvate cu scopul evaluării şi cu cele trei ipostaze în
• estimarea valorii aportului în natură la un contract
care se poate afla un evaluator, menţionate anterior.
de joint-venture;
• aprecierea nivelului cotaţiilor; Principiul 5: Valoarea unei afaceri derivă din veniturile
• majorări de capital; anticipate viitoare, deci valoarea se bazează pe
• acordarea unui credit. percepţiile participaţiilor pe piaţă asupra căştigurilor
Evaluatorul unei afaceri se poate situa în una din viitoare degajate de achiziţiile de afaceri. Altfel spus, se
următoarele trei ipostaze: vor cumpăra profituri viitoare şi nu active corporale.
- ca expert neutru, respectiv care face o evaluare a unei Detaliind puţin expresia anterioară se constată că,
afaceri din perspectiva unui investitor mediu, care începând cu anii '80, a fost conştientizată de toţi
reflectă aşteptările normale ale afacerii în cauză; investitorii importanţa deosebită a activelor necorporale
- ca expert consultant al unui client care are criterii neînregistrate în activul bilanţului dar care sunt apte să
clare de investiţie şi interes special de cumpărare genereze profituri substanţiale pentru un cumpărător,
(concretizat în efectul sinergic rezultat din integrarea atât prin exploatarea acestora în afacerea care le deţine,
afacerii cumpărate cu întreprinderile sale). Rezultatul cât şi prin efectul lor sinergetic asupra profitului total al
unei astfel de evaluări este valoarea subiectivă care, cumpărătorului.
de obicei, conţine şi un element de valoare specială Există şi excepţii de la acest principiu, în sensul că
(peste valoarea de piaţă); valoarea este o reflectare a valorii patrimoniale numai
- ca arbitru sau mediator între evaluările subiective ale când această abordare reprezintă o uzanţă acceptată de
vânzătorului şi cumpărătorului. cumpărători şi de vânzători (de exemplu tranzacţiile cu
Principiile generale ale evaluării pot fi prezentate la cabinete stomatologice se fac pe baza valorii lor
următoarele niveluri de agregare: patrimoniale).
Principiul 6: Valoarea estimată printr-o activitate de Principiul 8: În evaluarea unei afaceri care-şi va
evaluare este valabilă numai la o anumită dată, numită continuă activitatea ei normală de exploatare, se va ţine
data evaluării. Modificările rapide şi inevitabile ale seama şi de valoarea de lichidare, care poate fi
forţelor sociale, economice, guvernamentale, ale superioară celei de exploatare, fie atunci când afacerea
comportamentului consumatorilor, etc., determină este numai marginal profitabilă sau produce pierderi, fie
modificarea valorilor estimate la date diferite ale când obiectele proprietăţii intelectuale cum ar fi
evaluării. Recunoaşterea acestui principiu este brevetele de invenţie, mărcile de fabrică sau de comerţ
fundamentală în cazul evaluărilor afacerilor în scopul au o valoare semnificativă la încetarea afacerii. Altfel
garantării creditelor. În prezent, Standardul European spus, dacă valoarea afacerii calculată prin metodele
7.02 de evaluare în scopul garantării creditelor se află în înscrise în abordarea pe bază de venit (capitalizarea
faza de revizuire prin introducerea unui nou termen - profitului net şi metoda cash-flow-ului net actualizat)
Mortgage Lending Value, adică valoarea creditului este inferioară valorii de lichidare, valoarea finală care
ipotecar sau valoarea mentenabilă pe termen lung. trebuie reţinută este valoarea de lichidare. Logica unei
asemenea judecăţi constă în faptul că dacă afacerea este
Definiţia acestui tip de valoare este următoarea: vândută la un preţ mai mic decât valoarea de lichidare,
cumpărătorul va fi tentat să lichideze afacerea prin
Valoarea unei proprietăţi determinată de un vânzarea activelor individuale ale acesteia, realizând
evaluator care efectuează o evaluare prudentă a astfel un câştig din tranzacţie.
vandabilităţii viitoare a proprietăţii, pe baza luării în
considerare a aspectelor mentenabile pe termen lung Principiul 9: În cazul unor afaceri care au un potenţial
ale proprietăţii, a condiţiilor normale şi celor locale adecvat de profitabilitate, respectiv o rată a rentabilităţii
ale pieţei, utilizării curente şi utilizărilor alternative capitalului investit egală cu costul mediu ponderat al
adecvate ale proprietăţii. Elementele speculative nu capitalului, valoarea afacerii calculată prin metoda
vor fi luate în vedere în stabilirea valorii ipotecii. patrimonială (activul net corectat) şi prin metodele de
Valoarea ipotecii va fi susţinută cu documente într-o capitalizare/actualizare a veniturilor viitoare trebuie să se
manieră transparentă şi clară. concretizeze în rezultate identice sau foarte apropiate.
Conceptul de valoare a ipotecii necesită comentarii Dacă nivelul ratei rentabilităţii afacerii este superior
suplimentare, reflectate prin următoarele principii costului capitalului sau ratei medii a rentabilităţii
elaborate de Federaţia Europeană de Ipoteci: firmelor concurente, valoarea afacerii calculată pe bază
de venit este superioară valorii patrimoniale. Diferenţa
• estimarea prudentă a vandabilităţii viitoare; dintre cele două valori reprezintă valoarea globală a
• identificarea şi eliminarea elementelor speculative; activelor necorporale ale afacerii (goodwill) care poate fi
• reflectarea condiţiilor normale şi locale ale pieţei; ulterior alocată pe goodwill ataşat afacerii (şi transferabil
• considerarea aspectelor mentenabile pe termen odată cu aceasta) şi goodwill personal netransferabil.
lung ale proprietăţii; Această problemă a calculului goodwill-ului şi a
încorporării lui în valoarea afacerii are o importanţă
• luarea în considerare a utilizării curente şi a deosebită în evaluarea firmelor mici şi mijlocii, în care
utilizărilor alternative adecvate ale proprietăţii;
iniţiativa şi reputaţia unei singure persoane imprimă o
• prezentarea transparentă şi clară a metodelor de valoare deosebită afacerii.
evaluare utilizate; şi
• efectuarea evaluării de către evaluatori care au un Principiul 10: Stabilirea valorii finale a unei firme, care
nivel adecvat de competenţă. a fost evaluată prin mai multe metode de evaluare din
Stabilirea unei astfel de valori nu se face în mod care au rezultat valori diferite, se face prin judecata
exclusiv prin metoda patrimonială ci îndeosebi pe baza evaluatorului; aceasta se referă la selectarea, din seria de
metodei fluxurilor financiare actualizate (Discounted valori obţinute, a unei singure valori care este rezultatul
Cash Flow), cu menţiunea că aplicarea acestei metode aplicării celei mai adecvate metode de evaluare.
trebuie să asigure o estimare obiectivă a elementelor Aprecierea valorii finale este aşadar un proces de
mentenabile ale cash-flow-ului şi ratei de actualizare selecţie a unei valori şi nu rezultatul unei medii
aplicabilă acestuia. aritmetice ponderate a valorilor obţinute. Această optică
nouă este prevăzută în mod expres în proiectele de
Principiul 7: Evaluarea unei afaceri sau unei standarde europene şi internaţionale de evaluare a
participaţii la afacere trebuie să ţină seama de orice afacerii. Logica acestei prevederi constă în faptul că, din
contract de vânzare-cumpărare, de orice restricţie a punct de vedere al modului de gândire economic, o
titlurilor financiare deţinute şi necotate la bursă, de orice valoare rezultată dintr-o medie a unor valori calculate pe
articol restrictiv al actului constitutiv al societăţii principii total diferite (respectiv prin metoda
(contract de societate şi/sau statut), dacă participaţia la patrimonială, prin capitalizarea/actualizarea fluxurilor de
capitalul social evaluat este o participaţie majoritară sau venituri viitoare şi prin metoda comparaţiilor de piaţă)
minoritară ca şi de orice caracteristică sau factor care nu are relevanţă economică.
poate influenţa mărimea valorii. Selecţia unei singure valori are o importanţă esenţială
în cazul evaluării activelor necorporale ale unei firme,
deoarece gradul de relevanţă al valorilor rezultate din separabilitatea), durată de utilizare normală, sfera de
aplicarea celor trei grupe de metode este foarte diferit. cuprindere, generarea unui flux de venit viitor din
utilizarea lor de către proprietar sau de cel care le
Principiul 11: Separarea activelor redundante (sau în controlează, clasificarea lor în goodwill şi în active
surplus faţă de nevoile de exploatare normală a afacerii), necorporale identificabile şi înregistrabile în posturi
evaluarea lor distinctă prin metoda de evaluare adecvată distincte de active necorporale, stabilirea duratei de
şi adăugarea acestei valori la rezultate obţinute prin utilizare normală, etc.
aplicarea metodelor de evaluare a afacerii. Există şi deosebiri importante care nu rezultă din
În final, concluzia generală desprinsă din prezentarea divergenţa de optică între regulile contabile general
celor 11 principii poate fi sintetizată în necesitatea ca acceptate şi impuse şi optica evaluatorului ci din
evaluarea unei afaceri să fie efectuată numai de experţi destinaţia diferită a celor două tipuri de standarde – cele
calificaţi, care să cunoască principiile conţinute în contabile pentru înregistrarea unitară şi prudentă în
standardele de evaluare şi care să prezinte clienţilor bilanţ a activelor necorporale, iar cele de evaluare pentru
rapoarte de evaluare elaborate într-o manieră clară şi reflectarea mai apropiată de realitate a valorii de piaţă a
transparentă. acestora.
Evaluarea activelor necorporale este de o mare
••• importanţă pentru “întărirea” bilanţului unei
întreprinderi necesară în acţiuni de fuziune, solicitare de
PRINCIPII CONTABILE ŞI ECONOMICE ÎN credite, vânzare de pachete de control, moşteniri, etc.
EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE Problema evaluării este, în multe cazuri, esenţială
dr. ec. Sorin V. Stan deoarece active necorporale valoroase nu sunt
IROVAL înregistrate în activul bilanţului.
În IAS 38 se precizează, în mod expres, că orice activ
Necesitatea prezentării mai detaliate a principiilor necorporal achiziţionat din exteriorul întreprinderii se
contabile ale evaluării activelor versus principiile înregistrează la costul lui de achiziţie, iar activele
economice, specifice evaluatorilor, derivă din mai multe necorporale create prin activitatea întreprinderii nu pot fi
cauze: înregistrate în bilanţ (deci nu sunt recunoscute ca active
• utilizarea unor concepte comune şi definiţii necorporale), deoarece cheltuielile efectuate pe parcursul
asemănătoare; anilor pentru crearea, înregistrarea şi menţinerea lor nu
pot fi disjunse în mod credibil de celelelate cheltuieli
• editarea recentă (septembrie 1998) de către IASC a curente. Excepţie de la această regulă o reprezintă
Standardului Internaţional de Contabilitate – Active rezultatele fazei de dezvoltare concretizate în proiecte,
necorporale (IAS 38 Intangible Assets) şi apariţia desene, prototipuri, modele, procese, etc., numai dacă
iminentă a Standardului European de Evaluare a îndeplinesc un număr de 6 condiţii care reflectă de facto
activelor necorporale, elaborat de TEGOVA (Grupul posibilitatea măsurării costurilor de creare a lor,
European al Asociaţiilor de Evaluatori); utilitatea lor practică în întreprindere sau existenţa unei
pieţe de vânzare pentru acestea, ca şi măsurarea cu
• persistenţa unor neînţelegeri, înţelegeri eronate sau credibilitate a fluxului probabil de beneficiu economic
simpliste ca şi lipsa de experienţă în România în viitor pe care-l vor genera. Totuşi, IASC 38 precizează
evaluarea acestui tip de active; în mod expres că mărcile create de întreprindere, listele
cu clienţii şi alte elemente similare ca substanţă, ar trebui
• subiectivismul care poate fi introdus în evaluarea să nu fie recunoscute ca active necorporale. De
activelor necorporale este mult mai pronunţat şi asemenea, nici goodwill-ul. Evaluarea unui activ
dificil de apreciat, astfel încât valorile estimate se pot necorporal, înregistrat în bilanţ este permisă numai dacă
înscrie în limite foarte largi şi deci cu grad redus de există o “piaţă activă” pentru acel activ, caracterizată
credibilitate; prin tranzacţionarea curentă de produse omogene, prin
existenţa cumpărătorilor şi vânzătorilor independenţi şi
• apropierea treptată între punctul de vedere conser- dornici de tranzacţii în orice moment şi prin existenţa
vator al contabilităţii – de recunoaştere în unor preţuri publice (afişate, deci cunoscute) pentru
contabilitate numai a unor valori certe, dovedibile tranzacţiile efectuate cu active.
prin documente semnate, aprobate, îndosariate şi Translatate în domeniul evaluării, aceste stipulaţii
arhivate şi cel al evaluării – respectiv cel care înclină normative contabile ar însemna că:
tot mai mult spre reprezentativitatea fundamentării • evaluarea pe bază de costuri (de achiziţie) este cea
valorii pe principiul anticipării, adică valoarea unei mai relevantă metodă de evaluare a unui activ
afaceri şi activ necorporal este funcţie directă de necorporal. Din punctul de vedere al evaluării, pentru
mărimea veniturilor viitoare prudent estimate. o mare parte din activele necorporale, îndeosebi
Asemănările şi deci coerenţele între punctul de vedere pentru cele incluse în proprietatea intelectuală, cea
al IASC şi cel al evaluatorilor de active necorporale se mai relevantă evaluare se face prin abordarea pe bază
referă la câteva elemente de bază, respectiv la definiţia de venit, iar cea pe bază de costuri este cel mult un
activelor necorporale, la condiţiile recunoaşterii lor instrument de verificare suplimentar (nu şi necesar)
pentru înregistrarea în contabilitate (identificarea, pentru susţinerea valorii calculată prin metodele de
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 5-1999 Editat de Institutul Roman de Cercetari in Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
• remediere C1
şi dificil de aplicat pentru că nu se cunosc detaliile
financiare ale tranzacţiilor. • control/management C2
Oricum, consider că în cazul proprietăţilor comerciale • reproiectare C3
mari, elementele de comparaţie trebuie să fie legate în • evitarea extinderii C4
primul rând de elementele economice: venituri, • instruire/gestiune C5
cheltuieli, rate de capitalizare. • taxe în caz de revenire C6
Preţurile de vânzare a proprietăţilor comerciale mari • asigurări C7
reflectă în general cerinţele de câştig ale investiţiilor şi • monitorizare C8
veniturile generate de proprietate Subtotal: ΣC
∗ estimare STIGMAT S
3.3. Metodele de randament. Metoda actualizării
Costuri totale T
fluxurilor financiare este preferată în evaluarea
Valoare cu obligaţii de mediu A – T
proprietăţilor comerciale mari care sunt ocupate de mai
mulţi chiriaşi. În aceste cazuri, fluxurile estimate au
variaţii importante legate de:
Deci:
- data expirării/reînoirii contractelor de închiriere;
- cheltuielile de management/marketing; Valoarea proprietăţii = A – (B + ΣC + S)
- politica de preţuri la închiriere/renegociere; unde B + ΣC + S = T
- lucrări de reparaţii majore/modernizări.
Matematic, problema este complicată şi uneori
pachetele de programe Lotus sau Excel nu fac faţă. Cu Stigmatul – este un factor intangibil care nu poate fi
mult succes se utilizează pachete de programe cuantificat în termeni de cost, dar poate avea un impact
specializate în gestiunea chiriilor cum ar fi: Pro Ject sau real asupra valorii de piaţă. Stigmatul apare ca urmare a
Argus. contaminării prezente sau trecute şi a percepţiei pieţei
Probabil cele mai importante decizii în evaluarea asupra proprietăţii.
proprietăţilor comerciale mari sunt previziunile pieţei
exprimate în termeni de analiză a veniturilor şi Percepţia pieţei există deoarece:
cheltuielilor. Aceste previziuni trebuie să se bazeze pe - incertitudinea afectează utilizarea prezentă şi
analiza comparativă a chiriilor, închirierea proprietă-ţilor viitoare a amplasamentului;
comparabile, sondarea pieţei, interviuri cu agenţiile - există riscuri asociate cu eficienţa remedierii;
imobiliare şi proprietari. - decontaminarea completă este teoretică;
De multe ori este importantă analiza structurii şi - există costuri ascunse de decontaminare;
bonităţii chiriaşilor, ca şi gradul de ocupare realizat în - pot apărea prejudicii datorită utilizărilor anterioare;
trecut şi la proprietăţile comparabile. - datorită stigmei este posibilă restrângerea gamei de
Estimarea ratei de capitalizare trebuie să se bazeze pe utilizări viitoare;
date concrete ale pieţei imobiliare, iar rata de actua- - pot apare reglementări legislative care ar afecta
lizare va încorpora atât riscurile cât şi fructificarea amplasamentul contaminat;
capitalului aferente unor posibilităţi alternative de - sunt posibile dificultăţi de finanţare şi vandabilitate;
investire. Este cazul să se ţină seama de faptul că sumele - există riscuri asociate cu posibile datorii către
investite sunt mult mai mari decât în alte imobile şi comunitate
structura de finanţare poate fi deosebit de complexă. Stigmatul face mai puţin dorită o proprietate chiar dacă
contaminarea a fost remediată total. Deoarece acolo
••• unde există percepţia că o proprietate a fost sau este
contaminată, în ciuda informaţiilor care precizează că
decontaminarea a avut loc, piaţa va oferi un preţ mai mic
STIGMATUL LA IMPACTUL FACTORILOR decât preţul de piaţă în condiţii normale.
Această situaţie este similară deprecierii fizice,
DE MEDIU ÎN EVALUARE
datorate învechirii sau îmbătrânirii şi reprezintă un
dr. ing. Andrei Bănescu
Director IROVAL atribut negativ pentru proprietate.
Standardele internaţionale (IVS – APG2), europene În anumite cazuri, stigmatul este un efect variabil în
(EVS 6.01) şi ANEVAR (SEV 6.01) consideră factorii timp, fiind un element tranzitoriu.
de mediu ca un element important cu impact asupra Acest factor intangibil nu este proporţional cu costul
valorii. de decontaminare şi poate persista la diferite niveluri de
Evaluatorul obţine valoarea proprietăţii contaminate valoare timp de mai mulţi ani.
prin deducerea costurilor legate de decontaminare şi a Estimarea stigmatului de către evaluator se face
stigmatului (faima rea) proprietăţii de evaluat. comparativ cu alte proprietăţi evaluate. Ea se evaluează
Astfel: în general procentual din valoarea proprietăţii fără
Valoarea fără obligaţii de mediu A obligaţii de mediu.
Minus costurile recontaminării datorate: Astfel, dacă considerăm datele obţinute din tranzacţii
anterioare cu proprietăţi comparabile cu proprietatea
∗ plăţii consultaţiilor de mediu B
contaminată de evaluat:
∗ costurilor stragiei de decontaminare ΣC pentru:
Domeniul în care se află stigmatul este între 25,9 şi 45,4% din valoarea proprietăţii fără obligaţii de mediu.
Evalutorul consideră că proprietăţile cele mai apropiate de proprietatea subiect sunt poziţiile 2 şi 4 cu o pondere de
29,2% şi respectiv de 32,7%.
Rezultă că procentajul stigmatului pentru proprietatea de evaluat poate fi considerat 31% din valoarea proprietăţii
fără obligaţii de mediu.
•••
promovarea prosperităţii economice prin asigurarea de Scopul acestor articole este să pună în evidenţă
spaţii atractive care să atragă un număr mare de turişti, utilitatea profilului financiar al ramurii, modalitatea
fapt ce duce la obţinerea unor venituri considerabile şi practică de construire a unei baze de date financiare
la înfiinţarea a noi locuri de muncă. şi, de asemenea, folosirea informaţiilor agregate în
O altă problemă ce s-a aflat în atenţia participanţilor interpretarea rezultatelor economico-financiare ale
la acest simpozion a fost evaluarea monumentelor întreprinderii.
istorice. S-a insistat asupra aspectelor particulare ale Utilizarea metodei ratelor în analiza economico-
acestui tip special de evaluare. Majoritatea clădirilor financiară a firmei a fost iniţiată acum mai bine de un
istorice pot fi evaluate folosind tehnicile tradiţionale secol de către bancheri şi astăzi este general acceptată
de evaluare, de exemplu metoda comparaţiei, metoda atât de analişti cât şi de utilizatorii de informaţie
investiţiei de capital cu ajutorul căreia un evaluator economico-financiară.
capitalizează un venit, etc. Un factor în plus (unii l-ar Analiştii utilizează ratele financiare pentru a
putea denumi complicaţie) este acela că, atunci când compara riscul şi rentabilitatea la firme diferite ca
se evaluează o clădire istorică, trebuie luată în dimensiune şi ramură de activitate, în scopul de a
considerare natura istorică a proprietăţii şi aspectele ajuta investitorii şi creditorii în luarea unor decizii
arhitecturale impor-tante pe care le prezintă. Una inteligente. Deciziile se bazează îndeosebi pe:
dintre problemele de care se confruntă toţi evaluatorii • situaţia performanţelor companiei la un moment
atunci când trebuie să evalueze proprietăţile istorice dat şi în dinamică
este aceea că, neexistând două proprietăţi • comparaţia între firme din cadrul aceleiaşi ramuri
asemănătoare, este greu, dacă nu chiar imposibil, să • situaţia specifică a ramurilor de activitate ce
se obţină probe bune de piaţă. Când se întâlnesc compun economia naţională
situaţii dificile în evaluare de un real folos poate fi
căutarea unor proprietăţi similare vândute în trecut. Analiza indicatorilor financiari s-a dovedit extrem de
În opinia lui D. H. Tomback, evaluarea utilă pentru:
monumentelor care fac parte din patrimoniul cultural • aprecierea stării de sănătate financiară a firmei
al unei ţări nu este o ştiinţă, ci o artă. Este o pricepere
• realizarea unor predicţii privind situaţia şi perfor-
dobândită folosind propriul raţionament, propriile
manţele financiare ale companiei
cunoştinţe şi propria experienţă. Evaluarea corectă a
• evaluarea performanţelor managementului
proprietăţilor istorice nu este, de asemenea, o sarcină
• efectuarea unor angrenări şi prezentarea nivelurilor
uşoară. Adesea, evaluându-se acest tip de proprietăţi,
ratelor financiare ca medii pe activităţi economice
se descoperă ,,factorul dragoste” care poate intra în
specifice
joc: cumpărătorii, fiind cuprinşi de vraja unei clădiri
cu renume şi care aminteşte de o poveste romanţioasă,
O serie de studii au evidenţiat faptul că ratele finan-
ignoră realitatea economică a costurilor reparaţiilor şi
ciare medii ale ramurii reprezintă una din bazele de
valoarea clădirii.
comparaţie cele mai relevante. Mai mult decât atât, s-a
Ca o concluzie, putem spune că acest simpozion
observat faptul că rezultatele individuale ale firmelor
internaţional privind evaluarea clădirilor istorice a fost
au tendinţa de a converge către media sectorului
o experienţă foarte utilă şi interesantă pentru toţi cei
datorită:
care au avut şansa să participe, prilejuind un schimb
a) acţiunii interne: managerii văd în aceşti indicatori
de experienţă constructiv care nu poate avea decât
medii ţinte către care trebuie să se îndrepte;
efecte benefice asupra activităţii viitoare a
b) acţiunii externe (a competiţiei): caracteristicile
specialiştilor români din acest domeniu.
eco- nomice ale industriei determină firma să-şi
corecteze abaterile de la media sectorului; cu cât
•••
economia funcţionează mai aproape de cerinţele
unei competiţii libere cu atât mai rapid se
UTILITATEA PROFILULUI FINANCIAR AL
realizează încadrarea parametrilor financiari ai
RAMURII ÎN DIAGNOSTICUL ECONOMICO-
firmelor şi întregii industrii în zona de
FINANCIAR. PRICIPALII UTILIZATORI.
“normalitate”.
Lect. drd. I. Anghel
Prezentarea indicatorilor financiari medii ai ramurii
Lect. dr. N. Georgescu
este un subiect de interes special, atât pentru
cercetători şi practicieni cât şi pentru utilizatorii de
Pe parcursul a trei articole succesive propunem:
informaţie financiară. Principalii utilizatori ai acestui
1. Prezentarea succintă a necesităţii utilizării unor
tip de informaţii sunt:
informaţii financiare medii pe sectoare de
activitate
I. Furnizorii de capital
2. Exemplu practic de construire a profilului financiar
1. Acţionarii şi consultanţii acestora sunt interesaţi
al unei ramuri
în primul rând de performanţele curente ale
3. Interpretarea rezultatelor, utilitatea practică a
investiţiei realizate şi aşteptările privind
profilului financiar al ramurii în diagnosticul
rentabilitatea viitoare. Investitorii sunt interesaţi,
economico-financiar
analiza financiară în contextul specific al industriei firmelor cotate este reprezentată de valoarea activelor
şi economiei naţionale. Firmele ţintă şi/sau necorporale neînregistrate în bilanţ.
potenţialii agresori se stabilesc într-o bună măsură Deoarece în multe întreprinderi activele necorporale
pe analiza financiară, chiar dacă factorii intuitivi au o valoare foarte mare comparativ cu cea a activelor
sau emoţionali pot avea şi ei o influenţă corporale iar pe de altă parte evaluarea lor este
importantă. subiectul unor multiple dezbateri curente ale
2. Organizaţiile profesionale. Unul din scopurile specialiştilor şi asociaţiilor internaţionale cu profil de
acestora este să reducă interferenţele statului în evaluare, vom insista asupra acestui subiect, încercând
activităţile profitabile. În mod tipic ele sunt să prezentăm câteva informaţii suplimentare.
organisme care se autoreglează şi care pot câştiga Evaluarea unui activ necorporal este condiţionată de
o încredere importantă publicului, dar în cele mai existenţa unor caracteristici (atribute) ale acestora,
multe cazuri beneficiază de o putere de influenţă respectiv:
redusă. • să fie identificabil clar de celelalte active
3. Analiştii şi consultanţii se regăsesc adesea în necorporale şi să poată fi descris;
categoriile prezentate anterior fie ca firme de • să fie separabil, respectiv să poată fi vândut,
consultanţă pentru furnizorii de capital fie ca închiriat, schimbat sau adus ca aport de capital în
agenţii de rating care produc şi furnizează fuziuni;
informaţii economico-financiare. Această categorie • să se găsească în proprietatea întreprinderii
este cea care înţelege cel mai bine importanţa (protejate prin drepturi legale) sau ca întreprinderea
existenţei şi utilităţii profilului financiar al ramurii.să le controleze (prin contracte de necompetiţie şi
4. Auditorii. Orice judecată a auditorilor se sprijină confiden-ţialitate, contracte de muncă cu termen
pe continuitatea versus non-continuitatea îndelungat). Prin controlul asupra activului
exploatării ca fundament al evaluării activelor şi necorporal se înţelege posibilitatea de obţinere de
datoriilor firmei. IAS Nr.1 consideră continuitatea beneficii economice viitoare decurgând din activele
exploatării ca fiind “ipoteza contabilă necorporale ce stau la bază şi de a restrânge accesul
fundamentală”2. În mod indiscutabil analiza altora la acele beneficii;
financiară în contextul considerării profilului • să aibă un suport tangibil (sub formă de documente,
financiar al ramurii oferă informaţii valoroase suport magnetic);
pentru aprecierea continuităţii exploatării. • să provină prin achiziţionare sau prin creare dintr-un
5. Publicul are în general un interes modest pentru eveniment identificabil la un moment identificabil;
informaţiile economico-financiare. Situaţia se • să aibă o durată de existenţă limitată şi
datorează limitării accesului datorită limbajului identificabilă;
specific şi absenţei unei literaturi financiare pentru • să genereze către proprietarul său valori măsurabile
publicul general. ale beneficiului economic;
• trebuie să sporească valoarea activelor corporale
În concluzie, există o gamă foarte largă de utilizatori cărora le este asociat.
ai informaţiei oferite de analiza financiară în general
şi de profilul financiar al ramurii în special. Existenţa Activele necorporale ale unei înterprinderi care sunt
acestor radiografii financiare a industriilor poate fi sau nu înregistrate în bilanţul întreprinderii evaluate
considerată cel puţin la fel de importantă în domeniul pot fi grupate în două mari categorii:
economic ca şi analizele şi radiografiile în domeniul
• fondul comercial sau goodwill, care reprezintă
medical.
valoa-rea globală a activelor necorporale
neidentificabile distinct şi care sunt evaluate global;
•••
• active necorporale identificabile, respectiv cale care
îndeplinesc atributele menţionate anterior şi pot fi
METODE DE EVALUARE A
evaluate în mod distinct.
ACTIVELOR NECORPORALE
Dr. ec. Stan V. Sorin Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 38 –
IROVAL Activele necorporale, adoptat de Comitetul
În procesul de creare a valorii economice au avut loc Internaţional pentru Standarde de Contabilitate
modificări însemnate în ultimul deceniu. Într-un (IASC) în septembrie 1998 face referiri asupra
studiu publicat de Lev Baruch în anul 1996, referitor activelor necorporale. Acestea pot fi înregistrate în
la evaluarea a cca. 300 de societăţi cotate, între anii bilanţul contabil, într-o clasă distinctă, dacă:
1973-1992 se precizează că “între valoarea bursieră şi ⇒ sunt deţinute pentru a fi utilizate în producerea şi
valoarea contabilă există o diferenţă semnificativă, vânzarea de bunuri materiale sau servicii ori pentru
care reprezintă, pentru o societate medie, o transmiterea spre folosire unor terţe persoane;
neînregistrare contabilă a cca. 40% din valoarea sa de ⇒ sunt controlate de întreprindere în virtutea unor
piaţă, iar pentru întreprinderile de high tech de peste evenimente trecute;
50%” ; altfel spus, 40-50% din valoarea de piaţă a ⇒ din utilizarea activelor se aşteaptă obţinerea de
2
către înterprinderea proprietară a unui flux de
IASC, 1975, Paragraf 7 beneficii viitoare;
Calitatea de membru asociat comportă următoarele Art. 10. Membrii ANEVAR au următoarele obligaţii
condiţii: statutare :
- să aibă în organigramă un compartiment special a) să respecte statutul şi regulamentele Asociaţiei;
cu activitate de evaluare sau consultanţă; b) să contribuie la realizarea acţiunilor propuse de
- în compartiment să lucreze cel puţin 3 salariaţi Asociaţie;
cu contract de muncă permanent (sau c) să acorde o atenţie deosebită perfecţionării
asociaţi/acţionari) membri titulari ANEVAR; profesionale continue;
- conducătorul compartimentului să fie membru d) să respecte Codul Deontologic al profesiei de
titular ANEVAR; evaluator (Anexa 1);
- să recunoască şi să respecte statutul ANEVAR e) să contribuie la formarea şi dezvoltarea bazei de date
şi codul deontologic al profesiei de evaluator; şi tezaurului informaţional al Asociaţiei;
- să introducă în termen de 3 ani de la admiterea f) să achite la timp cotizaţia stabilită de Asociaţie;
ca membru asociat un sistem de asigurare a calităţii g) să respecte standardele şi recomandările ANEVAR.
serviciilor de evaluare; h) să nu desfăşoare activităţi politice în cadrul sau cu
- să introducă în termen de 2 ani de la admitere ocazia manifestărilor organizate de ANEVAR;
ca membru asociat un sistem de asigurare pentru
răspundere profesională; Art. 11. Asociaţia are în componenţa sa următoarele
- să fie aprobată de Consiliul Director. categorii de membri:
a) membri fondatori, aceia care au iniţiat şi au înscris
Termenele de 3 si respectiv 2 ani de mai sus, încep să Asociaţia la instanţele de drept (Anexa 2);
curgă de la data aprobării regulamentelor de atestare b) membri titulari, persoane fizice în conformitate cu art
profesională. 6;
c) membri asociaţi, persoane juridice sau asociaţii de
Art. 8. Poate fi membru acreditat ANEVAR orice persoane juridice în conformitate cu art. 7;
membru titular ANEVAR, care îndeplineşte următoarele d) membri acreditaţi, persoane fizice în conformitate cu
condiţii: art. 8
- are o vechime în ANEVAR de cel puţin 3 ani;
e) membri de onoare, propuşi de Consiliul Director şi la nivel naţional. Centrele teritoriale nu au personalitate
aprobaţi de Conferinţa Naţională a Asociaţiei; juridică.
f) membri titulari seniori, propuşi de Consiliul Direc-tor Art. 16. Conferinţa Naţională Ordinară a ANEVAR
şi aprobaţi de Conferinţa Naţională a Asociaţiei. se convoacă la doi ani şi se constituie prin reprezentare.
Norma de reprezentare se stabileşte de Consiliul Director
Art. 12. Calitatea de membru ANEVAR se dovedeşte al Asociaţiei. Data se anunţă public cu cel puţin 30 de
prin legitimaţie şi parafă. zile înainte.
Conferinţa Naţională Extraordinară ANEVAR se
CAPITOLUL IV convoacă de Consiliul Director sau la cererea majorităţii
ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ASOCIAŢIEI simple a membrilor fondatori.
Conferinţa Naţională este legal constituită în prezenţa a
Art. 13. ANEVAR se structurează matriceal în trei cel puţin jumătate plus unul din numărul celor delegaţi.
secţiuni şi două niveluri organizatorice: În situaţia când nu este realizat cvorumul, Conferinţa
Secţiunile sunt: Naţională este reprogramată după 28 de zile şi se
- evaluarea întreprinderilor; consideră legal constituită, indiferent de numărul celor
- evaluarea proprietăţilor imobiliare; prezenţi.
- analiza financiară şi evaluarea valorilor mobiliare Conferinţa Naţională este condusă de Preşedinte, sau în
Apartenenţa la fiecare secţiune va fi marcată special pe lipsa acestuia de unul dintre vicepreşedinţi desemnat de
legitimaţie şi parafă. Preşedinte.
Nivelurile organizatorice sunt: Hotărârile Conferinţei Naţionale se aprobă prin vot cu
- nivel naţional; majoritate simplă a delegaţilor prezenţi şi sunt
- nivel teritorial. executorii.
Conferinţa Naţională va putea constitui şi alte secţiuni. Conferinţa Naţională Ordinară aprobă activitatea
Asociaţiei pe perioada dintre sesiuni.
Art. 14. La nivel naţional, conducerea Asociaţiei este Conferinţa Naţională poate alege un Preşedinte de
asigurată de Conferinţa Naţională a ANEVAR, iar onoare din rândul personalităţilor ştiinţifice din
conducerea operativă de Consiliul Director. domeniu.
Consiliul Director întocmeşte programul de activitate, Preşedintele de onoare şi membrii de onoare au drept
care se aprobă de Conferinţa Naţională. de vot consultativ.
În raporturile cu terţii, persoane fizice sau juridice, Conferinţa Naţională are următoarele atribuţii:
Asociaţia este reprezentată de Preşedinte sau de alt a) aprobă şi modifică Statutul Asociaţiei;
membru al Asociaţiei delegat de acesta. b) aprobă şi modifică standardele profesionale şi etice;
Comisiile de specialitate sunt organizate şi uncţionează c) alege prin vot deschis preşedintele, 9 membri din
pe baza regulamentelor proprii aprobate de Consiliul Consiliul Director şi 3 membri supleanţi ai
Director şi validate de Conferinţa Naţională. Ele sunt: Consiliului Director;
d) alege Comisia de Cenzori a Asociaţiei formată din
• Comisia de cercetare ştiinţifică, de formare şi
max. 3 cenzori, persoane fizice;
perfecţionare;
e) aprobă activitatea Consiliului Director şi programul
• Comisia de atestare profesională şi organizare; de activitate.
• Comisia de relaţii şi imagine;
• Comisia de etică; Art. 17. Consiliul director al ANEVAR are 21 de
• Comisia de disciplină. membri aleşi de Conferinţa Naţională prin vot secret
Secţiunile funcţionează pe baza unor regulamente astfel:
aprobate de Consiliul Director şi validate de Conferinţa - 17 din rândul membrilor fondatori şi din rândul
Naţională preşedinţilor centrelor teritoriale;
- 4 din rândul membrilor titulari care s-au distins
Art. 15. Centrele teritoriale au drept organism de printr-o activitate deosebită în cadrul Asociaţiei.
condu-cere Adunarea Generală a Evaluatorilor din Consiliul Director este format din:
Centrul terito-rial şi Biroul Centrului - actualul preşedinte
Teritorial.Organizarea şi funcţionarea Centrului - viitorul preşedintele
Teritorial este reglementată de Regulamentul aprobat de - fostul preşedinte (imediat anterior preşedintelui
Consiliul Director. Birourile centrelor teritoriale ale actual)
Asociaţiei îşi vor desfăşura activitatea în conformitate cu - 5 vicepreşedinţi
hotărârile Conferinţei Naţionale a ANEVAR şi ale - secretarul general
Consiliului Director, care va elabora regulamentul de - trezorierul
funcţionare a centrelor teritoriale ale ANEVAR. În - membri
funcţie de necesităţi, centrele teritoriale pot prevedea în
structura lor de organizare comisii sau persoane care să Mandatul unui preşedinte este de doi (2) ani şi a unui
îndeplinească atribuţii corespondente cu cele prevăzute membru în Consiliul Director este, de regulă, de 4 ani şi
la fiecare 2 ani se aleg 9 membri.
Conferinţa Naţională alege la fiecare 2 ani preşedintele Asociaţiei sau de un vicepreşedinte desemnat de acesta.
care va deveni executiv peste 2 ani. Comisia de Cenzori sesizează, după caz, Consiliul
În caz de indisponibilitate a preşedintelui, Consiliul Director asupra deficienţelor privind operaţiunile
Director alege un preşedinte interimar din rândul financiare efectuate. Comisia de Cenzori prezintă
membri-lor săi şi convoacă Conferinţa Naţională rapoarte Conferinţei Naţionale.
extraodinară.
CAPITOLUL VI
Consiliul Director se întruneşte cel puţin trimestrial, DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA
şedinţa fiind considerată statutară când este prezentă
Art. 21. Asociaţia îşi pierde personalitatea juridică în
majoritatea simplă a membrilor săi.
următoarele cazuri:
a) decizia Conferinţei Naţionale luată cu 2/3 din voturile
Şedinţa Consiliului Director este condusă de preşedinte
tuturor membrilor Asociaţiei
sau de unul din vicepreşedinţi. Hotărârile Consiliului se
b) în caz de insolvabilitate
aprobă prin majoritatea simplă a celor prezenţi.
c) când organele de conducere nu mai pot fi constituite
în conformitate cu statutul
Membrilor Consiliului Director care vor lipsi nemotivat
d) când numărul membrilor ANEVAR a scăzut sub 30.
de la 3 (trei) întruniri consecutive li se va solicita
retragerea din Consiliul Director.
Art. 22. În cazurile de dizolvare conform uneia din
Consiliul Director numeşte şi revocă şefii secţiunilor şi situaţiile menţionate la art. 21, lichidarea patrimoniului
vicepreşedinţii care conduc şi comisiile de specialitate, Asociaţiei se face de Consiliul Director sau de
secretarul general şi trezorierul. persoanele numite de Conferinţa Naţională - ANEVAR,
Consiliul Director aprobă infiinţarea şi dizolvarea în confor-mitate cu legislaţia în vigoare.
Centrelor Teritoriale. Bunurile şi numerarul rămas după lichidare se vor
Preşedintele asigură conducerea activităţii Asociaţiei transmite cu titlu gratuit unor asociaţii profesionale sau
între şedinţele Consiliului Director, faţă de care instituţii de învătământ româneşti, în conformitate cu
răspunde. hotărârea Conferinţei Naţionale.
Preşedintele de onoare are drept de vot consultativ.
La şedinţele Consiliului Director participă ca invitat
directorul executiv al ANEVAR CAPITOLUL VII
Consiliul Director poate delega unele atribuţii unui DISPOZIŢII FINALE
birou executiv format din actualul preşedinte, viitorul
preşedinte , fostul preşedinte, secretarul general şi Art. 23. Punctul de vedere oficial al ANEVAR se
trezorierul. exprimă în documente adoptate şi aprobate de
Comisia de Cenzori răspunde faţă de Conferinţa organele ei de conducere.
Naţională a ANEVAR. Opiniile exprimate public de membrii Asociaţiei
reprezintă păreri personale ale acestora şi nu angajează
ANEVAR.
Art. 18. Adunările generale ale evaluatorilor din
centrele teritoriale se convoacă, de regulă, anual.
Adunarea Generală teritorială alege Biroul centrului Art. 24. Pierderea calităţii de membru are loc prin:
compus din 1-3 membri sau 1-5 membri la centrele cu - retragerea membrilor din ANEVAR la cererea
peste 50 de membri şi desemnează delegaţii la acestora.
Conferinţa Naţională a ANEVAR. - excluderea unui membru din Asociaţie hotărâtă de
Consiliul Director cu votul majorităţii absolute (11
voturi) a membrilor săi. Contestaţia împotriva hotă-
CAPITOLUL V
rârii de excludere se adresează Conferinţei Naţionale
PATRIMONIU ŞI MIJLOACE FINANCIARE
a cărei decizie este definitivă. Membrii fondatori nu
pot fi excluşi.
Art. 19. Veniturile ANEVAR provin din :
Consiliul Director poate decide sancţionarea membrilor
a) taxele de înscriere a membrilor;
Asociaţiei la propunerea Comisiei de disciplină.
b) cotizaţiile membrilor;
Sancţiunile care pot fi aplicate sunt:
c) venituri obţinute din activitatea de formare
- avertisment scris;
profesională;
- suspendarea calităţii de membru pe timp de 1 an
d) donaţii şi sponsorizări
Un membru al Consiliului Director poate fi suspendat
Membrii de onoare nu sunt cotizanţi.
cu votul a 2/3din numărul membrilor Consiliul Director.
Asociaţia este titulară de cont bancar.
Excluderea unui membru al Consiliului Director se face
Centrele Teritoriale vor avea subcont.
de către Conferinţa Naţională
Art. 20. Consiliul Director stabileşte anual organigrama,
cuantumul taxelor, indemnizaţiilor, cotizaţiilor şi Art. 25. Afilierea sau aderarea ANEVAR la federaţii,
salariilor uniuni sau asociaţii de specialitate din ţară sau
Efectuarea cheltuielilor se aprobă de către Preşedintele străinătate se face în condiţiile păstrării autonomiei
ANEVAR faţă de acestea. Consiliul Director aprobă şi îndeplinire cerinţele speciale de auto−guvernare ale
prima Conferinţă Naţională validează. profesiunii. Eforturile colective ale evaluatorilor sunt
necesare pentru a menţine şi întări tradiţiile profesiunii.
Art. 26. Prevederile statutului pot fi modificate sau
completate de Conferinţa Naţională ANEVAR. 3. Interesul public
Prevederile statutului se completează cu prevederile Evaluatorii trebuie să accepte obligaţia de a acţiona
legii nr. 21/1924, pentru persoanele juridice. într-un mod care va servi interesului public, va onora
Din prezentul statut fac parte: încrederea publicului şi va demonstra ataşamentul faţă
- Anexa 1 – Codul Deontologic al profesiei de de profesionalism.
evaluator Ca semn distinct al unei profesii este acceptarea
- Anexa 2 – Lista membrilor fondatori acesteia de către public. Publicul evaluatorilor este
Statutul în prezenta formă înlocuieşte statutul format din clienţi, guvern, întreprinzători, manageri,
ANEVAR înregistrat la data constituirii cu modificările comunitatea financiară şi de afaceri şi toţi cei care se
ulterioare. bazează pe obiectivitatea şi integritatea evaluatorilor
pentru a menţine funcţionarea normală a societăţii.
ANEXA 1 Această încredere impune o responsabilitate a intere-
sului public asupra evaluatorului. Interesul public este
CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE definit drept bunăstarea colectivă a comunităţii oameni-
EVALUATOR lor şi a instituţiilor pe care profesia o serveşte.
Nu este corect ca un evaluator să accepte un contract de Fiecare membru este responsabil de stabilirea
evaluare pentru un domeniu în afara calificării sale competenţei sale, evaluând dacă pregătirea, experienţa şi
profesionale cu excepţia cazurilor în care: judecata sa sunt adecvate pentru responsabilităţile care
• a adus înainte la cunoştinţa clientului limitele com- trebuie asumate.
petenţei sale; Evaluatorul trebuie să execute conştiincios şi cu
• se asociază cu un alt evaluator care are calificarea competenţă contractele ce îi sunt încredinţate.
necesară în domeniul-specific. Loialitatea, imparţialitatea şi dorinţa de a fi util clientului
Când doi sau mai mulţi clienţi potenţiali solicită trebuie să inspire şi să ghideze lucrările lui.
serviciile aceluiaşi evaluator relativ la aceeaşi evaluare,
evaluatorul nu poate accepta decât pe unul, cu excepţia 7. Confidenţialitate
cazului când există consensul părţilor implicate. Evaluatorul angajat într-o acţiune de evaluare are
Integritatea este măsurată în termeni de ce este drept şi obligaţia de a nu dezvălui angajarea sa de către client
just. Evaluatorul trebuie să-şi testeze deciziile şi unor terţe persoane, precum şi obligaţia de a nu
acţiunile, să urmărească atât forma cât şi spiritul dezvălui rezultatele evaluării fără permisiunea scrisă şi
prealabilă a clientului său, sau fără să fie obligat de o
standardelor tehnice şi etice, principiile obiectivităţii, ale
independeţei şi ale rigurozităţii. procedură judiciară.
În cazul în care raportul de evaluare este pus de către
5. Obiectivitatea şi independenţa client la dispoziţia unor terţe persoane, cu acordul scris
Un membru trebuie să-şi menţină independenţa şi să al evaluatorului, acestea au acelaşi drept de a se baza pe
nu se afle în conflict de interese atunci când îşi exercită validitatea şi obiectivitatea raportului evaluatorului ca şi
responsabilităţile profesionale. Evaluatorul trebuie să clientul iniţial.
fie independent în fapte şi aparenţe atunci când oferă
servicii de evaluare sau consultanţă. 8. Practici lipsite de etică şi de profesionalism în
Principiul obiectivităţii impune obligaţia de a fi munca de evaluare
imparţial, onest din punct de vedere intelectual şi în Se consideră că exemplele prezentate nu acoperă toate
afara conflictelor de interese. Independenţa exclude aspectele.
relaţiile care ar putea părea că micşorează obiectivitatea • Poate fi suspectat rezultatul unei evaluări şi deci
membrilor în oferirea serviciilor. Membrii servesc de considerat lipsit de valabilitate, dacă evaluatorul a
multe ori interese multiple, dar trebuie să protejeze acceptat un contract a cărui plată este condiţionată de:
integritatea muncii lor, să menţină obiectivitatea şi să a) o decizie judecătorească favorabilă clientului referi-
evite orice subordonare a judecăţii lor. toare la proprietatea evaluată;
Obligaţia evaluatorului faţă de client este de a prezenta b) o reducere de impozit obţinută de client pentru
acestuia concluziile obiectiv, rezultatele precise şi reale acea proprietate;
asupra evaluării cerute, indiferent de dorinţa şi indi- c) preţul vânzării acelei proprietăţi;
caţiile clientului. Incertitudinile trebuie, de asemenea, d) orice indicaţii sau concluzii furnizate apriori de
făcute cunoscute. client.
• Este lipsit de etică şi profesionalism acceptarea unor
6. Rigurozitatea
contracte a căror plată reprezintă procente din valoa-
Membrii trebuie să se ghideze după standardele etice şi
rea la care se ajunge în urma operaţiunii de evaluare.
profesionale, să se străduiască continuu să
îmbunătăţească competenţa şi calitatea serviciilor lor şi • Se consideră lipsită de etică şi profesionalism accepta-
să-şi exercite responsabilităţile profesionale la rea de către un evaluator a unui contract care priveşte o
capacitatea maximă. proprietate pentru care el are un interes actual sau de
Rigurozitatea solicită membrilor să-şi exercite perspectivă. Interesele pe care un evaluator le-ar putea
responsabilităţile profesionale cu competenţă şi sâr- avea faţă de o proprietate evaluată includ:
guinţă. Ea impune obligaţia de a îndeplini sarcinile a) dobândirea respectivei proprietăţi;
profesionale la capacitatea maximă, avându-se mereu în b) funcţionarea ca agent de vânzare-cumpărare sau
vedere interesul clientului pentru care sunt îndeplinite finanţare a respectivei proprietăţi;
aceste servicii şi în concordanţă cu responsabilitatea c) administrarea respectivei proprietăţi.
profesională faţă de interesul public. • Este lipsită de etică şi profesionalism:
Competenţa derivă din sintetizarea pregătirii şi a a) utilizarea semnăturii unei persoane care nu a lucrat
experienţei. Ea începe cu stăpânirea cunoştinţelor cerute efectiv la evaluare sau nu a supravegheat efectiv
pentru a deveni evaluator. Menţinenerea competenţei evaluarea;
solicită un angajament de instruire şi de perfecţionare b) în cazul unui raport comun lipsa unei semnături sau
profesională, care trebuie să continue pe tot timpul vieţii orice opinie divergentă;
profesionale a membrilor. Competenţa este o respon- c) în cazul colaborării între doi sau mai mulţi
sabilitate individuală a fiecărui membru, care trebuie să evaluatori, prezentarea de rapoarte separate;
ia toate măsurile pentru a atinge un nivel de competenţă d) în cazul unor evaluări independente pentru aceeaşi
care va asigura faptul că valoarea din rapoartele de proprietate, colaborarea în orice fel a evaluatorilor
evaluare va respecta un înalt grad de profesionalism angajaţi independent.
cerut de codul deontologic şi statutul ANEVAR.
• Nu este etic şi profesional ca un evaluator să emită 3. Revizuirea şi reeditarea sau editarea în prima ediţie a
asupra valorii unei proprietăţi o opinie fără a face culegerilor de teste pentru evaluare, pe diverse
investigaţii complete şi fără a analiza toate datele. domenii specifice.
• Reclama nu este incompatibilă cu etica, dar este lipsită 4. Finalizarea editării de standarde de evaluare
de etică utilizarea în cadrul reclamei a informaţiilor ANEVAR (SEV).
false cum ar fi: 5. Editarea caietelor de cercetare ANEVAR.
- prezentarea greşită a experienţei şi calificării 6. Editarea Culegerilor de aplicaţii în evaluare.
profesionale; 7. Editarea unei culegeri integrale de standarde, statut şi
- prezentarea falsă a serviciilor ce pot fi oferite regulamente ANEVAR.
conform calificării sau prezentarea pentru reclamă a
unor contracte anterioare fără permisiunea expresă a III. În domeniul organizatoric
clientului; 1. Perfecţionarea continuă a Statutului şi Regulamen-
- afirmarea, garantarea sau insinuarea faptului că telor ANEVAR în perspectiva descentralizării
evaluarea ar putea fi efectuată conform intereselor activităţii şi transferul centrului de greutate a
clientului. activităţii către Centrele Teritoriale. Organizarea şi
• În cazul în care unui evaluator i se cere o apreciere dotarea corespunzătoare a Centrelor Teritoriale
asupra unui raport de evaluare elaborat de alţi (sediu, telefon/fax, bibliotecă, calculator/INTER-
evaluatori, este lipsit de etică ca acesta să denigreze NET, etc.)
munca desfăşurată. 2. Înfiinţarea Centrelor Teritoriale în judeţele în care nu
Părerile exprimate nu se vor referi la valoarea obţinută, există încă, respectiv Giurgiu care în prezent este
ci la respectarea standardelor şi procedurilor arondat la Călăraşi şi Mehedinţi arondat la Gorj.
recunoscute de evaluare, adecvarea metodelor alese şi 3. Clarificarea situaţiei Centrelor Teritoriale cu slabă acti-
a judecăţii evaluatorului. vitate, precum şi a celor care de la înfiinţare nu au organizat
• Este o practică lipsită de etică exprimarea publică a nici un curs sau seminar.
unor opinii despre profesionalismul, experienţa, 4. Dezvoltarea activităţii IROVAL în cadrul secţiunilor
calitatea rapoartelor de evaluare a unor membri ai de specialitate respectiv:
ANEVAR, precum si defăimarea organizaţiei. • editarea de cărţi
• seminarii
••• • lucrări de cercetare, etc.
5. Organizarea periodică de consfătuiri şi instruiri pe
probleme de evidenţă şi raportare economică-
OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE financiară cu responsabilii din Centrele Teritoriale.
ACTIVITĂŢII ANEVAR PENTRU PERIOADA 6. Preschimbarea legitimaţiilor şi ştampilelor membrilor
ANILOR 2000 – 2001 ANEVAR care vor indica şi secţiunea din care fac
parte membri respectivi.
Pentru perioada următorilor 2 ani ANEVAR îşi
propune realizarea următoarelor obiective principale la IV. În domeniul atestării profesionale
care se vor adăuga şi propunerile suplimentare adoptate 1. Finalizarea procedurii privind atestarea profesională şi
de Conferinţa Naţională din 1 – 2 octombrie 1999. acordarea titlurilor profesionale ANEVAR conform
regulamentului.
I. În domeniul profesional 2. Finalizarea obiectivelor, tematicilor de instruire, perfec-
1. Finalizarea şi actualizarea Standardelor ANEVAR ţionare şi atestare profesională pentru obţinerea
2. Continuarea cursului de formare în evaluarea recunoaşterii internaţionale, conform normativului ENSR
întreprinderilor şi transferarea treptată a cursului 45013.
către unităţile de învăţământ superior.
3. Continuarea cursului de evaluare şi finanţare a V. În domeniul relaţiilor cu alte organizaţii şi cu
proprietăţilor imobiliare. publicul
4. Continuarea şi dezvoltarea actualelor Seminarii din 1. Întărirea cooperării cu asociaţiile profesionale tra-
Programul de Instruire Continuă (SPIC) şi diţionale (CECCAR, ARB, UNSAR, AMCOR,
transformarea lor în Cursuri pe INTERNET. ARAI, AROMAR, ARACO, UNOPC, etc).
5. Elaborarea şi iniţierea cursului de evaluare a pro- 2. Dezvoltarea unei comunicări profesionale cu Socie-
prietăţilor de bunuri personale. tăţile bancare, Direcţia Generală a Vămilor, CEC,
6. Organizarea prin IROVAL a unei Consfătuiri cu Societăţile de asigurări, Camerele de Comerţ şi
teme specifice de evaluare. Industrie, etc.
3. Participarea ca membru fondator la Asociaţia Lici-
II. În domeniul editorial tatorilor şi Preţuitorilor de Proprietăţi Personale
1. Editarea lunară a Buletinului Informativ ANEVAR. (ALPRO).
2. Revizuirea şi reeditarea manualului de evaluarea şi 4. Dezvoltarea comunicării cu ziarele şi revistele de
finanţarea proprietăţilor imobiliare. specialitate (Adevărul Economic, Capital, Piaţa
Financiară, Bursa, Economistul, etc) precum şi cu
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 6-1999 Editat de Institutul Român de Cercetări în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
mai mici. Impozitul pe profit are costuri administrative - egalizare directă care corectează valorile
mai mici dar de acceptare/control mai mari (controale, determinate ale proprietăţilor;
contestaţii, etc.) - egalizare indirectă care acţionează asupra ratei
(cotei) impozitului sau redistribuirea fondurilor.
1.4. Capacitatea de plată şi averea Prima metodă are avantajul că rezultatul e vizibil
Istoric, bogăţia era asociată cu proprietatea (averea). pentru contribuabil şi, prin urmare, reduce percepţia de
În societatea modernă, câştigul este considerat ca o inechitate.
măsură a capacităţii de plată şi în final a bogăţiei.
Totuşi, ipotecarea unei proprietăţi poate genera bani 2.3. Valoarea de piaţă ca bază pentru impozitare
şi capacitate de plată, dar aceasta este văzută ca o Pentru a maximiza echitatea şi înţelegerea sistemului
capacitate de rezervă sau de garantare. de impozitare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe
valoarea de piaţă curentă.
2. EVALUAREA Principiul “ad valorem tax” înseamnă că impozitul
Sistemul de impozit pe proprietate trebuie astfel este bazat pe valoarea proprietăţii.
conceput încât să asigure o echitate maxim posibilă, Într-o economie dinamică, valoarea proprietăţilor
transparenţă şi în acelaşi timp să minimizeze imobiliare se schimbă continuu; valoarea într-o zonă
complexitatea administrativă şi confuzia. Este evidentă poate creşte, în timp ce în altă zonă poate să scadă sau
că “valoarea de piaţă” exprimată de un standard să fie stabilă. Prin urmare, impozitul se deplasează
uniform este esenţială pentru a realiza echitatea. către zonele mai bogate, bogăţie măsurată prin
Evaluatorul este mai aproape de caracteristicile valoarea proprietăţilor imobiliare din acea zonă.
proprietăţii, caracteristici recunoscute de piaţă, în timp Prin utilizarea standardului de “valoare de piaţă
de sistemul de impozitare este stabilit de legiuitor. curentă” este uşor pentru public să înţeleagă că a fost
Totuşi sunt anumite elemente care pot avea ca rezultat tratat echitabil.
un sistem calitativ superior relativ la fezabilitatea Conceptul “valorii de piaţă curentă” este contestat în
administrativă, uniformitatea şi tratamentul echitabil. primul rând pe baza argumentului abilităţii de a plăti.
Se explică deseori că, dacă valoarea creşte
2.1. Responsabilitatea evaluării disproporţionat de rapid într-o zonă locuită de
Instituţiile statului ar trebui să nu monopolizeze pensionari, unde cei mai mulţi dintre proprietari au
procesul de evaluare şi taxare. Modelul tipic este ca venituri fixe sau limitate, impozitele ar forţa pe oameni
instituţiile statului să asigure îndrumarea evaluatorilor să-şi părăsească locuinţele. Acest argument exprimă o
locali sub formă de reguli şi reglementări, proceduri, preocupare socială şi nu economică.
manuale şi asistenţă tehnică. În plus, aceste instituţii au Din punct de vedere economic, proprietarul unui
o mai mare responsabilitate în evaluarea utilităţilor imobil cu valoare mai mare, are o avere mai mare sub
publice, resurselor minerale, a elementelor de formă de câştig de capital nerealizat încă, care poate fi
infrastructură. convertit în venituri în diferite moduri, unele din ele
Statul ar trebui să dispună de mecanismele necesare neînsemnând cedarea proprietăţii.
pentru a furniza asistenţa destinată asigurării cu O preocupare deosebită trebuie să existe pentru a
personal profesional adecvat calificat, registre şi hărţi evita un sistem încărcat de scutiri şi limitări, care face
cadastrale precise şi sisteme informatice adecvate. El imposibil de înţeles care sectoare beneficiază în
ar trebui să coordoneze programe de instruire a realitate şi, prin urmare, principiul impozitării “ad
evaluatorilor locali în domeniul administraţiei şi valorem” este pierdut.
evaluării. Valoarea de piaţă curentă înseamnă evaluarea anuală
Evaluatorul local este responsabil de evaluarea a tuturor proprietăţilor. Asta nu înseamnă însă
proprietăţilor imobiliare şi personale. Sistemul ar evaluarea fiecărei proprietăţi. Evaluatorul va reevalua
trebui administrat într-o manieră profesională, factorii care afectează valoarea, va exprima matematic
echitabilă şi deschisă. interacţiunea acestor factori şi va folosi tehnicile de
evaluare în masă.
2.2. Egalizarea valorilor
Egalizarea valorilor este o etapă importantă în 2.4. Alte modele pentru baza de impozitare
asigurarea tratamentului uniform al grupelor sau Un model existent în România dar şi în alte ţări este
claselor de proprietăţi. Ea asigură un efect egal al bazat pe valoarea de achiziţie. Acest sistem are
scutirilor, corectând discrepanţele care ar crea dezavantajul unui tratament inechitabil aplicat
inechitate. contribuabililor. În fapt, cei care au achiziţionat recent
Egalizarea se bazează pe informaţiile rezultate din un imobil plătesc taxe mai mari.
studiul ratelor, studiu efectuat de autorităţile locale sau Valoarea ca bază pentru impozitare este folosită în
de consultanţi independenţi. În Bucureşti, egalizarea multe ţări dar modul de estimare diferă în multe cazuri.
trebuie făcută la nivel de municipiu şi nu la nivel de Astfel, în Japonia, se ia în calcul terenul şi suprafaţa
sector. utilă a construcţiei şi mai puţin valoarea construcţiilor.
Modele de egalizare sunt: În Suedia se impozitează numai proprietăţile
rezidenţiale. În Danemarca se impozitează valoarea de
randament (rezultate din capitalizarea chiriei). În Israel proprietăţilor imobiliare. O asemenea reglementare
impozitarea se bazează pe unele caracteristici ale poate stabili nivele de calificare diferite, funcţie de
imobilului cum ar fi zona, suprafaţa, vechimea şi tipul proprietăţii şi scopul evaluării. Unele ţări cer
utilizarea. evaluatorilor să obţină o autorizaţie, certificare sau titlu
profesional. Este necesar să se elaboreze standarde
2.5. Metode de evaluare obiective care să evalueze experienţa, competenţa şi
Evaluarea pentru impozitare este o activitate specifică calificarea.
de evaluare care uneşte impozitarea cu evaluarea. În România s-a adoptat standardul SR 45013, care
A. Principalele caracteristici sunt: este identic cu norma europeană EN 45013. Acest
1. Evaluarea este bazată pe obiectivele de colectare şi standard se referă la procedura de certificare a
plată a impozitelor. Acest fapt face ca evaluarea persoanelor care urmează să exercite o profesie.
pentru impozitare să fie diferită faţă de evaluarea ANEVAR, cu sprijinul Grupului European al
proprietăţilor în general. Asocaţiilor de Evaluatori, urmează să aplice
- rezultatul evaluării nu stă la baza unei prevederile acestui standard pentru certificarea
tranzacţii ci stă la baza calculului impozitului ce evaluatorilor imobiliari care lucrează pentru instituţiile
trebuie plătit şi colectat. Nu apare un transfer de financiare. Este posibil ca, în viitor, să se realizeze şi
proprietate; certificarea altor categorii de evaluatori care lucrează
- legislaţia este distinctă; evaluarea pentru pentru alte instituţii sau clienţi (de exemplu
impozi-tare se bazează pe principiile generale ale administraţia locală).
evaluării, dar şi pe legislaţia fiscală;
- evaluarea este orientată şi spre rata fiscală şi 3. IMPOZITAREA
nu totdeauna impozitarea se face “ad valorem”. Ca şi în cazul sistemelor de evaluare, evaluatorul
2. Evaluarea are legătură directă cu acţionează în determinarea impozitului pentru o
contribuabilii şi perceptorii (colectorii de taxe). anumită proprietate mai degrabă ca un administrator al
Când perceptorul evaluează, există o preocupare a evaluării şi mai puţin ca elaborator al politicii de
contribuabilului de a nu-i fi afectate beneficiile impozitare. Totuşi, evaluarea este legată intrinsec de
sale. De aceea, el va avea încredere în evaluatorul impozitare. Ca profesionist, aflat în cea mai bună
ce nu reprezintă autoritatea fiscală. Fiscul şi poziţie să înţeleagă impozitele pe proprietate,
contribuabilul pot avea opinii diferite privind evaluatorul trebuie să cunoască perfect sistemul stabilit
valoarea aceleaşi proprietăţi. În acelaşi timp, prima de legislaţie. El trebuie să cunoască elementele care
opinie este oficială şi cealaltă este neoficială. stau la baza unui sistem de impozitare de înaltă
3. Diversitatea obiectelor de evaluat este mare: calitate, din punct de vedere al fezabilităţii
imobile, mijloace de transport, investiţii, moşteniri, administrative, uniformităţii şi tratamentului echitabil.
etc. În plus, el trebuie să cunoască avantajele şi
dezavantajele altor tipuri de taxe şi impozite.
B. Particularitatea aplicării metodelor de evaluare Criteriile pentru judecarea sistemului de impozit pe
1. Comparaţia directă. Trebuie să existe piaţa şi proprietate sunt:
date despre tranzacţii de proprietăţi comparabile. - uniformitatea
Totuşi impozitul se aplică şi la proprietăţi care nu - neutralitatea
au fost tranzacţionate pe piaţă. - armonizarea cu politicile sociale şi economice
- acceptarea publicului
2. Metoda costului. În general se utilizează
- climatul de afaceri şi investiţional
costul de reproducţie şi costul de înlocuire. În
- deschiderea şi transparenţa
evaluarea pentru impozitare se foloseşte numai
- eficienţa financiară
costul de înlocuire având în vedere valoarea
- flexibilitatea
funcţională recunoscută.
- echilibrul sistemului general de taxe şi impozite
3. Metode de randament se aplică cu următoarele - autonomia locală
limitări: - fezabilitatea şi eficacitatea administrativă
- perioada de previziune este de regulă un an; - baza informaţională privind situaţia terenurilor
- nu se aplică actualizarea;
- apare un cerc vicios prin includerea în cheltuielile 3.1. Evaluarea faţă de impozitarea proprietăţii
de exploatare a impozitului pe proprietate. imobiliare
Una din cele mai obişnuite neînţelegeri referitoare la
2.6. Calificarea evaluatorilor impozitul pe proprietate este presupunerea că impozitul
Procesul de evaluare pentru impozitare solicită este strict determinat de valoare şi prin urmare o
personal instruit şi competent. Aproape în toate ţările creştere cu 10% a valorii proprietăţii imobiliare trebuie
care aplică impozitarea “ad valorem”, se solicită celor să se reflecte într-o creştere cu 10% a impozitului pe
care practică evaluarea să demonstreze o calificare proprietate. Lipsa înţelegerii şi a explicării funcţionării
adecvată, să menţină şi să îmbunătăţească competenţa sistemului poate duce la ideea incorectă că evaluatorul
şi să acţioneze în concordanţă cu standardele este vinovat de creşterea eventuală a impozitului pe
profesionale şi etice recunoscute în evaluarea proprietate.
- Proiectul Standardului European de evaluare a (b) noţiunea de dezvoltare este mai limitată faţă de
activelor necorporale, elaborat de ANEVAR şi aflat definiţia inovării tehnologice, citată anterior, şi
în prezent în faza de definitivare constă în “aplicarea rezultatelor cercetării sau a
Prin ralierea elementelor comune sau asemănătoare altor cunoştinţe pentru a concepe sau a elabora
din aprecierile şi prevederile conţinute în documentele proiecte destinate producerii de materiale noi sau
prezentate mai sus, pot fi sintetizate principalele etape substanţial îmbunătăţite, de procedee, produse,
şi criterii pentru o evaluare rezonabilă a acestor active procese, sisteme sau servicii, înainte de începerea
necorporale. unei producţii sau unei utilizări comerciale”[3]
(c) în sfera activităţilor de dezvoltare se includ:
Clarificare conceptuală
• proiectarea, construcţia şi testarea prototipurilor
În prezent se folosesc expresii ca proiect de C-D,
şi modelelor experimentale;
proiect de dezvoltare tehnologică, cheltuieli de C-D,
cheltuieli de C-D aplicativă, etc. • proiectarea SDV-urilor pentru noile tehnologii;
Deoarece identificarea clară şi separabilitatea unui • proiectarea, construcţia şi funcţionarea instalaţiei
activ necorporal faţă de goodwill (fondul comercial) pilot pentru finalizarea activităţilor implicate;
este o condiţie esenţială a evaluării şi implicit de • proiectarea, construcţia şi testarea pentru materia-
înregistrare în activul contabil a unui proiect, trebuie lele noi sau modernizate, pentru procedeele,
reţinute următoarele precizări referitoare la evaluare. produsele, procesele, sistemele sau pentru
Activul necorporal se numeşte proiect de inovare servicii.
tehnologică. (d) există şi activităţi care nu se înscriu în sfera
“Inovaţiile tehnologice se referă la produsele şi activităţilor de cercetare şi nici în sfera
procedeele noi ca şi la modificările tehnologice activităţilor de dezvoltare, ca de exemplu:
importante ale produselor şi procedeelor. O inovaţie • servicii de informare ştiinţifică şi tehnică;
a fost realizată atunci când a fost introdusă pe piaţă • controlul de calitate, testele şi încercările de
(inovaţia de produs) sau a fost utilizată într-un rutină asupra produselor;
procedeu de producţie (inovaţia de procedeu). • reparaţiile necesare ca urmare a unor întreruperi
Inovaţiile trebuie deci să intervină în toate intervenite în cursul producţiei;
activităţile ştiinţifice, tehnologice, organizaţionale,
• studii de fezabilitate;
financiare şi comerciale” [1]
• lucrările administrative şi juridice aferente breve-
Rezultă aşadar că termenul de “inovaţie tehnologică”
telor şi licenţelor;
este diferit de semnificaţia termenului de “cercetare
fundamentală”, înscriindu-se în semnificaţia • lucrările de rutină pentru amelioarea calităţii unui
conceptului de “dezvoltare aplicată” şi de “dezvoltare produs;
experimentală”. • adaptarea capacităţii existente la nevoile particu-
“Dezvoltarea experimentală constă în lucrări lare ale unui anumit client;
sistematice bazate pe cunoştinţe existente obţinute • concepţia de rutină a sculelor, dispozitivelor, mo-
din faza de cercetare şi/sau din experienţa practică, delelor, etc.;
în vederea lansării fabricaţiei de materiale noi, • ingineria de concepţie şi de execuţie a construc-
produse sau dispozitive; de elaborare de noi ţiilor, de reamplasare a lor, de redispunere a
procedee, sisteme şi servicii; sau de a îmbunătăţi amplasării utilajelor;
considerabil cele existente” [2] • elaborarea normelor, standardelor, manualelor de
Standardul IAS 38 precizează în mod expres (la calitate, procedurilor, caietelor tehnice, etc.
paragraful 42) că “nu trebuie recunoscut nici un activ (e) în cazul în care, pentru un proiect individualizat
necorporal rezultat din cercetare (sau din faza de de C-D, nu se poate face o demarcaţie între
cercetare a unui proiect, generat de întreprindere). activităţile de cercetare şi cele de dezvoltare, IAS
Cheltuiala de cercetare (sau cea a fazei de cercetare a 38 stipulează asimilarea tuturor cheltuielilor
unui proiect generat intern) trebuie inclusă în efectuate cu cele de cercetare şi deci nu se
cheltuielile curente, atunci când cheltuielile sunt permite înregistrarea contabilă a rezultatelor
efectuate”. proiectelor ca active necorporale, ci ca cheltuieli
Standardul IAS 9 – Cheltuieli de cercetare şi curente de exploatare.
dezvoltare (revizuit în 1993) şi Standardul IAS 38 –
Active necorporale, abordează pe larg conceptele şi Criteriile de evaluare a unui proiect de dezvoltare
sfera celor două noţiuni, respectiv “cercetare/fază de Pentru ca un proiect de dezvoltare să poată fi evaluat
cercetare a unui proiect generat intern” şi şi valoarea acestuia să fie încorporată în valoarea
“dezvoltare/fază de dezvoltare a unui proiect generat patrimonială, alături de valoarea de piaţă a celorlalte
intern” cu următoarele comentarii ale noastre: categorii de active, trebuie îndeplinite în mod
(a) definiţia noţiunii de cercetare se înscrie în cumulativ următoarele cinci criterii:
definiţia conceptului de “cercetare fundamentală”, (i) proiectul să fie identificat foarte clar, adică să fie
iar cheltuielile aferente sunt înregistrate în strict individualizat, pentru a exista posibilitatea
cheltuielile de exploatare; calculării şi însumării cheltuielilor pe toate fazele
proiectului;
(ii) fezabilitatea economică şi tehnică a proiectului să Pe de altă parte, dacă o întreprindere a realizat un
fie asigurată; altfel spus, să existe posibilităţi proiect de inovare tehnologică pe baza unui contract cu
tehnice de aplicare a rezultatului proiectului, iar o terţă parte, care a finanţat proiectul şi care va prelua
eficienţa economică estimată să fie atractivă; riscurile şi avantajele asociate aplicării acestuia,
(iii) să existe un interes (si deci intenţie) clară de proiectul respectiv nu va fi supus evaluării deoarece
utilizare a rezultatului proiectului, fie prin întreprinderea care l-a elaborat nu este proprietara
aplicare în producţie, fie prin transferul dreptului proiectului şi nici nu poate să controleze acest activ.
de proprietate asupra rezultatelor (concretizate Exemple de proiecte de inovare tehnologică care,
într-un brevet de invenţie); în plus, trebuie să îndeplinind condiţiile şi criteriile enumerate anterior, şi
existe şi abilitatea pentru utilizarea sau pentru care pot să fie supuse procesului de evaluare sunt
vânzarea proiectului; redate la punctul (c) anterior.
(iv) existenţa unei pieţe potenţiale pentru produsele
sau procedeele rezultate din proiectele de Metodele de evaluare a unui proiect de inginerie
dezvoltare sau unei utilităţi certe pentru tehnologică sunt cele clasice, înscrise în cele trei
întreprindere (dacă rezultatul proiectului se va abordări ale evaluării oricărui activ necorporal,
aplica intern); de asemenea, proiectul ca atare să respectiv:
aibă o piaţă potenţială în sensul existenţei unor - abordarea pe bază de active (sau costuri);
cereri potenţiale de aplicare în alte întreprinderi; - abordarea pe bază de venit;
(v) disponibilitatea de resurse financiare, materiale şi - abordarea pe baza comparaţiilor de piaţă.
umane pentru finalizarea proiectului şi pentru
aplicarea rezultatelor acestuia (adică a produselor Abordarea pe bază de costuri este de provenienţă
sau procedeelor). contabilă şi reflectă practic aplicarea principiului
Rezultă deci că toate cele cinci criterii se pot exprima prudenţei în evaluarea oricărui activ, corporal sau
prin cerinţa unor condiţii maxime de aplicabilitate a necorporal, care este înregistrat iniţial la costul lui de
proiectului de dezvoltare şi de generare a unui flux achiziţie sau de execuţie.
pozitiv de venit pentru cel/cei care vor aplica
rezultatele acestuia. Esenţa abordării constă în parcurgerea următoarelor
Ca urmare, analiza factorilor care contribuie la trei etape:
succesul unui proiect de dezvoltare trebuie să fie • determinarea costului total aferent finalizării unui
laborioasă şi să cuprindă următoarele aspecte: proiect de inovare tehnologică denumit costul de
• atitudinea managementului întreprinderii faţă de creare;
procesul inovării; • stabilirea gradului de depreciere (numai pentru
• gradul de cooperare/viteza de reacţie dintre proiectele care au fost finalizate în ani anteriori faţă
compar-timentul de concepţie din întreprindere, cel de data evaluării şi care produc încă un flux de
de comercializare şi cel de producţie; avantaje pentru proprietar);
• calificarea, motivaţia şi realizările persoanelor ocu- • determinarea valorii proiectului prin diferenţa
pate în compartimentul de concepţie; dintre costul de creare şi deprecierea totală.
• cooperarea cu clienţii;
• cooperarea cu institutele de cercetare şi cu univer- Costul de creare, care reflectă costul de înlocuire brut
sităţile de profil; al unui proiect de inovare tehnologică, se poate calcula
• strategia întreprinderii (care are nevoie stringentă prin două metode:
de inovaţii sau le ignoră); ⇒ metoda indexării cheltuielilor efectuate cu un indice
• durata de realizare a inovaţiilor, costurile totale ale adecvat, pentru a le aduce la exprimarea acestora în
inovării şi timpul de recuperare a cheltuielilor. preţurile existente la data evaluării; problema
dificilă cu care se confruntă evaluatorul, în situaţia
Evaluarea proiectelor de inginerie tehnologică unei economii instabile şi cu creşteri bruşte şi
Ca regulă generală, sunt supuse evaluării numai: brutale ale preţurilor factorilor de producţie, este
• proiectele cu şanse reale de aplicare şi cele deja selectarea unor indici ai preţurilor adecvaţi pentru
aplicate şi care au încă o durată determinată de indexarea fiecărei categorii de cheltuieli
aplicare (respectiv în care produsele sau procedeele încorporate în proiectul de inovare tehnologică
rezultate din proiect vor fi aplicate); supus evaluării. Aplicarea indicelui preţurilor de
• proiectele care au fost finanţate din resursele consum sau a indicelui cursului valutar pentru
proprii ale unităţii şi/sau din alte surse iar prin indexarea unor cheltuieli extrem de diversificate nu
aranjamentul de finanţare se precizează că riscurile poate să reprezinte, după părerea noastră, decât o
şi avantajele asociate cu aplicarea proiectului nu indicaţie cu totul orientativă sau chiar eronată
sunt şi nu vor fi transferate terţilor (finanţatori sau asupra mărimii costului de recreare al proiectului de
desemnaţi de finanţatori); altfel spus, unitatea care inovare tehnologică. De aceea, această metodă nu
a elaborat proiectul de inovare tehnologică să fie este recomandată, ea constituind un “substitut” la
proprietara lui sau să deţină controlul asupra care se recurge numai când nu se poate aplica
proiectului. metoda devizelor expusă în continuare;
⇒ metoda costului de creare (The Cost to Create În cazul unui proiect de inovare tehnologică, durata
Method) prin care se poate estima care ar fi lui de viaţă este în mod evident mult mai scurtă.
cheltuiala totală de realizare a proiectului, la data Evaluatorul are sarcina să stabilească durata de viaţă
evaluării, cu experienţa, modul de proiectare şi cu utilă rămasă a proiectului de inovare tehnologică luând
materialele moderne de care se poate dispune la în considerare o inflorescenţă de factori de influenţă
acea dată. printre care enunţăm:
În structura cheltuielilor unui proiect de C-D se • durata de utilizare a produselor fabricate pe baza
cuprind, conform prevederilor art. 54 din IAS 38 proiectului;
“toate cheltuielile care pot fi atribuite în mod direct • ciclul de viaţă al produselor fabricate pe baza
sau indirect, pe o bază rezonabilă şi fundamentată şi proiectului;
care sunt aferente pentru crearea, producerea şi • informaţiile publice asupra estimării duratelor de
pregătirea activului pentru utilizarea intenţionată”. viaţă utilă a tipului de proiecte cu aceeaşi utilizare;
Măsurarea cheltuielilor aferente unui proiect de • situaţia actuală şi viitoare a cererii pe piaţa produ-
inovare tehnologică este redată în IAS 38 (art. 54 şi selor sau serviciilor realizate pe baza proiectului;
55) cât şi în Manualul Frascati 1993 (elaborat de • reacţiile estimate ale concurenţilor;
OECD). • durata legală rămasă de utilizare a rezultatelor pro-
Cheltuielile care trebuie să fie măsurate sunt: iectelor (de exemplu din cumpărarea drepturilor
• costurile salariale, ale celor care participă în mod exclusive de utilizare pe o anumită perioadă);
direct la elaborarea proiectului: • deprecierea tehnică, tehnologică şi alte forme de
• salarii; depreciere.
• prime;
• indemnizaţii de concedii plătite; Exprimarea gradului de depreciere a unui proiect de
• cotizaţii pentru asigurări sociale; inovare tehnologică finalizat anterior, pe baza analizei
• alte obligaţii de asigurări sociale; factorilor de influenţă prezentaţi mai sus, se poate face
• impozitul asupra salariilor. prin stabilirea unei durate de viaţă utile rămase,
• alte cheltuieli curente, care cuprind achiziţiile de exprimată în ani.
materiale, componente şi echipamente care nu fac Formula de calcul a gradului total de depreciere este:
parte din cheltuielile de capital şi necesare pentru a
susţinerea elaborării proiectului. Exemple sunt: x = ------- ∗ 100 , în care:
• combustibilul şi apa; a+b
• cărţi, reviste, documente de referinţă, abonamente x = procentul de depreciere al proiectului
la biblioteci; a = vechimea proiectului în ani (durata de viaţă
• costul prototipurilor executate în afara consumată)
întreprinderii elaboratoare a proiectului; b = durata de viaţă utilă rămasă a proiectului,
• cota parte din cheltuielile administrative şi alte estimată de evaluator
cheltuieli generale (de exemplu, dobânzi, cheltuieli
de birou, telefon, poştă, asigurări, etc.); Formula de calcul a valorii proiectului de inovaţie
• serviciile furnizate de terţi şi afectate pentru ela- tehnologică va fi deci:
borarea proiectului.
• orice alte cheltuieli care pot fi alocate în mod direct CCN = CCB ∗ (1 – x) , în care:
proiectului de inovare tehnologică (de exemplu cu
taxele de înregistrare legală a rezultatelor ca şi CCN = costul de creare net
amortizarea brevetelor şi licenţelor utilizate în scopul CCB = costul de creare brut
generării proiectului, amortizarea clădirilor şi x = procentul de depreciere totală al proiectului
echipamentelor aferentă timpului în care acestea au
fost utilizate pentru activităţile înscrise în proiect). Aplicaţie:
Stabilirea gradului de depreciere a unui proiect de Presupunem că pentru crearea unui proiect de inovare
inovare tehnologică se face funcţie de estimarea tehnologică, în urma unor analize detaliate, au fost
duratei de viaţă utilă, exprimată de obicei în ani şi care stabiliţi următorii indicatori necesari evaluării:
se referă: • durata de timp necesar pentru realizarea proiectului
• fie la durata totală de viaţă utilă, în cazul = 2 ani;
proiectelor în curs de finalizare; • rata medie a rentabilităţii unei investiţii = 10%;
• fie la durata de viaţă utilă rămasă a unui proiect • durata de viaţă consumată a proiectului evaluat
care a fost finalizat în anii anteriori datei evaluării. = 3 ani;
• durata de viaţă utilă rămasă, estimată de evaluator
IAS 38, invocând istoria modificărilor tehnologice = 4 ani;
rapide şi deci deprecierea tehnologică pronunţată în • costurile totale estimate pe parcursul celor 2 ani
cazul activelor necorporale, precizează că durata necesari pentru crearea unui proiect de inovaţie
maximă a vieţii utile a unui activ necorporal nu poate tehnologică sunt:
să depăşească 30 de ani. • costurile salariale (3000 ore-om x 30$/oră)
Tabel 1
- mil. lei -
% 2000 2001 2002 2003 2004 %
Cifra de afaceri 100% 5000 5250 5512 5788 6077 100%
Costul mărfurilor vândute 70% 3500 3675 3858 4052 4254 70%
Amortizare 3% 150 157 165 174 182 3%
Marja brută 27% 1350 1418 1489 1562 1641 27%
Chelt. de vânzare şi admin. gen. 22% 1100 1155 1213 1273 1337 22%
Profit brut din exploatare 5% 250 263 276 289 304 5%
Impozitul pe profit (38%) 95 100 105 110 115
Profit net din exploatare 3,1% 155 163 171 179 189 3,1%
Amortizare 150 157 165 174 182
Cash-flow brut 6,1% 305 320 336 353 371 6,1%
minus:
• creştere capital de lucru net 50 52 55 58 60
• investiţii 150 157 165 174 182
Cash-flow net 2,1% 105 111 116 121 129 2,1%
@ 18% 0,847 0,718 0,609 0,516 0,437
Valoare actualizată 89 80 70 62 56
Total valoare actualizată 325 mil. lei
Valoarea continuă (Vc) a afacerii, numită şi valoare În perspectiva continuării exploatării pe baza ipotezelor
reziduală, care reflectă valoarea afacerii în anul final de din Tabelul 1, rezultă două concluzii la care evaluatorul
previziune (anul 2000) se calculează prin formula: trebuie să fie atent:
Această valoare reflectă valoarea agregată a capitalului Se observă, de asemenea, că rata de actualizare utilizată
total investit, format din: este mai mare faţă de cazul anterior, explicaţia constând
în riscurile mari de nerealizare a vânzărilor previzionate
• valoarea netă a terenului şi mijloacelor fixe necesare de produse noi, obtenabile în urma vânzărilor de produse
pentru exploatare, plus noi, realizate în urma aplicării proiectului de inovare.
De altfel, în evaluarea activelor necorporale distincte
• capitalul de lucru net (active circulante minus datorii
nivelul ratei de actualizare utilizate în mod uzual este
nebancare pe termen scurt) şi
cuprinsă între 20-40%
• goodwill (dacă există)
Tabel 2
- mil. lei -
% 2000 2001 2002 2003 2004 %
Vânzări produse tradiţionale 100,0 5000 5250 5512 5788 6077
Vânzări produse noi 100,0 100 400 1000 2500 3000
Total vânzări 5100 5650 6512 8288 9077
Costul mărfurilor tradiţionale 70% 3500 3675 3858 4052 4254
Costul mărfurilor noi 50% 50 200 500 1250 1500
Total costuri mărfuri 3550 3875 4358 5302 5754
Amortizare 150 160 180 200 250
Marja brută 27,4% 1400 1590 1974 2786 3073 33,8%
Chelt. de vânzări şi adm. gen. 22% 1122 1237 1433 1823 1997 22%
Profit brut din exploatare 5,4% 278 353 541 963 1076 11,8%
Impozit (38%) 106 134 206 366 409
Profit net din exploatare 3,4% 172 219 335 597 667 7,3%
Amortizare 150 160 180 200 250
Cash-flow brut 6,3% 322 379 515 797 917 10,1%
minus:
• creşterea capital de lucru net 52 66 130 300 120
• investiţii 150 210 270 400 300
Cash-flow net 2,3% 120 163 115 97 497 5,5%
@ 24% 0,806 0,650 0,524 0,423 0,341
Valoare actualizată 97 106 60 41 169
Total valoare actualizată 473 mil. lei
Rezultă deci că valoarea afacerii în perspectiva aplicării Dacă, de exemplu, un proiect de inovare tehnologică s-
proiectului de inovare de produs este de: a concretizat într-un produs nou şi/sau o tehnologie nouă
Vaf = 526 mil. lei + 948 mil. lei = 1.474 mil. lei şi, în urma unor analize detaliate se reţin următoarele
ipoteze de evaluare:
Valoarea proiectului de inovare de produs va fi • profitul net anual mentenabil pe termen lung înainte de
egală cu: aplicarea proiectului = 670 mil. lei
Vproiect = 1.474 – 784 = 690 mil. lei • profitul net anual după aplicarea proiectului = 900 mil.
lei
Altă metodă de evaluare a proiectului, înscrisă în • durata de viaţă utilă rămasă a proiectului = 6 ani
abordarea pe bază de venit, este capitalizarea profitului • rata de actualizare este de 24%.
suplimentar obţinut în urma aplicării proiectului.
Formulele de calcul sunt redate în continuare. Valoarea proiectului se va calcula astfel:
Profit net anual după aplicarea proiectului Profit net anual atribuibil proiectului = 230 mil. lei
minus Profit net anual înainte de aplicarea proiectului
egal Profit net anual atribuibil proiectului (PNp)
1 – (1+0,24)-6
Urmează capitalizarea acestui profit net pe durata de F = ----------------- = 3,020
viaţă utilă rămasă a proiectului. Instrumentul utilizat 0,24
pentru capitalizare este factorul de capitalizare care are Vp = 230 mil. lei x 3,020 = 695 mil. lei
sensul unui coeficient multiplicator al profitului net
anual atribuibil proiectului.
Cea mai scăzută rată Cuartilă superioară Mediana Cuartilă inferioară Cea mai ridicată rată
De exemplu, rentabilitatea exploatării (raportul dintre În schema de mai jos prezentăm ecartul global în cadrul
rezultatul exploatării şi veniturile din exploatare) în căruia s-a situat rentabilitatea exploatării (limita
această industrie, în anul 1998, este prezentată astfel: inferioară şi superioară) precum şi zona de informaţii
acoperită de exemplul practic.
Cuartila Mediana Cuartila
inferioară superioară
1,0% 7,1% 14,8%
Rentabilitatea
exploatării
Sunt trei motive esenţiale pentru care utilizăm mediana Ratele financiare reţinute în cadrul profilului financiar
şi cuartila în locul tradiţionalei medii: al industriei au fost clasificate în cinci grupe:
• Eliminarea influenţelor datorate unor valori neuzuale, I. Rate de activitate
care sunt integral preluate prin medie (de exemplu II. Rate de lichiditate
rentabilitatea exploatării are o valoare minimă de III. Rate de îndatorare
minus 148%, evident o valoare neuzuală, care IV. Rate de rentabilitate
influenţează media aritmetică situată); V. Alte informaţii
• Metoda permite mai multă acurateţe în câmpul de
valori comparativ cu media aritmetică (în cazul dat Ratele de activitate reţin indicatori interesanţi îndeosebi
media aritmetică a fost de minus 6%); pentru partenerii de afaceri şi pentru management.
• Posibilitatea de încadrare a situaţiei, rezultatelor şi Perioada de recuperare a creanţelor sau cea de achitare a
performanţelor economico-financiare a unei datoriilor reprezintă informaţii extrem de interesante
întreprinderi pe o axă în care sunt delimitate patru zone pentru cei care oferă/achiziţionează produse pentru/din
distincte din cadrul industriei (sub nivelul cuartilei această ramură. De asemenea, rotaţia stocurilor sau a
inferioare, între cuartila inferioară şi mediană, între activului total reprezintă un parametru cheie pentru
mediană şi cuartilă superioară, peste cuartila aprecierea calităţii şi abilităţii managementului.
superioară). Ratele de lichiditate evidenţiază capacitatea firmelor de
a face faţă plăţilor scadente. Ele sunt utilizate îndeosebi
Este important de reţinut că ecartul dintre cuartila de către finanţatorii pe termen scurt.
inferioară şi superioară acoperă 50% din numărul Ratele de îndatorare sunt privite mai ales de către
companiilor din eşantion. O valoare a unei rate furnizorii de capital (alţii decât acţionarii) pentru că pun
financiare peste cuartila superioară, respectiv sub în evidenţă gradul de dependenţă faţă de capitalul atras
cuartila inferioară este apreciată ca “neuzuală”. sau împrumutat, adecvarea fluxului de lichidităţi la
nivelul îndatorării etc.
Ratele de rentabilitate au ca principal utilizator financiare utile altor utilizatori (de exemplu indicatorul
acţionarii dar, în egală măsură şi managementul. În ţările nr. 17 “dividende/capital social” este interesant pentru
dezvoltate, de rata rentabilităţii financiare depinde, în investitorii minoritari).
multe cazuri, menţinerea sau schimbarea Pe baza unui eşantion de firme din industria chimică şi
managementului. a firelor sintetice li artificiale am construit profilul
Grupa “alte informaţii” reţine indicatori financiari financiar al acestei industrii. Eşantionul reprezintă circa
determinaţi de specificul economiei naţionale (problema 25% din capitalul investit în această ramură, deci poate
blocajului financiar, situaţia înregistrării unei părţi din fi considerat ca relevant pentru analiza acestei ramuri.
amortizare în afara bilanţului, etc.) precum şi rate Perioada reţinută este de 3 ani şi anume 1996-1998.
PROFIL FINANCIAR
Industria chimică, a fibrelor sintetice şi artificiale
• SEV 8.08 - Verificarea de rapoarte de evaluare; ◊ SEV 8.08 - “Verificarea rapoartelor de evaluare”
• SEV 9.01 - Raportul de evaluare. Principiile de ◊ SEV 9.01 - “Raportul de evaluare. Principii de
elaborare a raportului de evaluare; elaborare a raportului de evaluare”
• SEV 9.02 - Raportul de evaluare. Clauze generale. ◊ SEV 9.02 - “Raportul de evaluare. Clauze generale:
Răspundere, confidenţialitate, nepublicare. răspundere, confidenţialitate, nepublicare”
Tot în luna noiembrie 1999 a fost tradus şi editat
c) primirea în ANEVAR de noi membri - persoane
“Ghidul de Aplicaţii şi Performaţă Nr. 4 – Valoarea
fizice şi membri asociaţi - persoane juridice
afacerii”, elaborat şi aprobat de Comitetul Internaţional
pentru Standarde de Evaluare (IVSC) în luna august d) excluderea din ANEVAR de persoane fizice şi
1999. persoane juridice.
Ca urmare a apariţiei acestor noi standarde, IROVAL
dispune în prezent de următoarele colecţii de Standarde Cu prilejul prezentării informării privind situaţia
de Evaluare: cursurilor şi seminariilor s-a evidenţiat necesitatea
includerii în ofertă şi a unui seminar bazat pe
1) Catalogul Standardelor ANEVAR cu un standardul de “Evaluarea afacerii” - “Business
număr de 12 SEV-uri; valuation” aprobat în 1999. S-a hotărât ca acest
2) Standarde Profesionale Europene Aprobate seminar să fie obligatoriu pentru membri acreditaţi.
pentru Evaluarea Proprietăţilor Imobiliare, autor Cu privire la susţinerea lucrărilor de absolvire a
Peter Champness (52 de EVS-uri); cursurilor şi la completarea chestionarelor pentru
3) Standarde Internaţionale de Evaluare (4 IVS- admiterea ca membru ANEVAR s-a hotărât ca să se
uri şi 4 Ghiduri de Aplicaţii şi performanţă). organizeze sesiuni anunţate din timp, atât în Bucureşti,
De asemenea, IROVAL a editat şi următoarele lucrări cât şi în centrele teritoriale unde s-au organizat cursuri
puse la dispoziţia evaluatorilor: în timpul anului.
S-au discutat şi aprobat:
- Evaluarea activelor necorporale (autori: Sorin • Regulamentul de organizare şi funcţionare al
V. Stan şi Ion Anghel; Centrului Teritorial “ANEVAR”;
• Regulamentul Comisiei de Etică;
- Ghid metodologic pentru evaluarea de maşini,
• Regulamentul Comisiei de Disciplină
utilaje şi instalaţii pentru agricultură (solicitat de
Direcţia Generală a Vămilor). S-au discutat şi aprobat standardele de evaluare:
Toţi cei care doresc achiziţionarea acestor lucrări se • SEV 4.08 - “Echipamente tehnologice, maşini, utilaje
pot adresa la IROVAL, tel.: 230.25.76 şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare,
••• control şi reglare, mijloace de transport, mobilier şi
birotică”
ÎNTRUNIREA CONSILIULUI DIRECTOR • SEV 8.08 - “Verificarea de rapoarte de evaluare
ANEVAR SINAIA - 27 NOIEMBRIE 1999 • SEV 9.01 - “Raportul de evaluare. Principii de
ec. Dana Ababei elaborare a raportului de evaluare”
ANEVAR • SEV 9.02 - “Raportul de evaluare. Clauze generale:
Ordinea de zi a şedinţei a fost: răspundere, confidenţialitate, nepublicare”
Aceste standarde vor intra în vigoare la data de 1
1. Informări privind: ianuarie 2000.
a) Regulamentul de funcţionare a Consiliului Director La punctul 2 c al ordinei de zi se aprobă primirea a
ANEVAR; 606 persoane fizice ca membre ANEVAR. Din cele 11
b) Stadiul înscrierii Statutului ANEVAR; cereri de primire de membri asociaţi ANEVAR -
c) Programul de cursuri şi seminarii de pregătire şi persoane juridice au fost aprobate 9 (anexa 1).
instruire continuă pentru anul 2000 S-a aprobat cererea depusă de “AM ELECTRONICS”
d) Colaborarea internaţională S.R.L. din Constanţa de retragere din ANEVAR.
Au fost discutate şi aprobate organigramele
2. Discutarea şi aprobarea în Consiliul Director ANEVAR - la nivel central şi la nivelul centrului
a) a variantelor finale pentru: teritorial (anexa 2), Bugetul de venituri şi cheltuieli
◊ Regulamentul de organizare şi funcţionare al pentru anul 2000 şi calendarul evenimentelor
Centrului Teritorial “ANEVAR”; ANEVAR care vor avea loc în anul 2000 (anexa 3).
◊ Regulamentul Comisiei de Etică; A fost prezentat adunării domnul ing. Ioan Mihai,
◊ Regulamentul Comisiei de Disciplină. noul Director executiv ANEVAR.
Următoarea şedinţă a Consiliului Director va avea loc
b) a variantelor finale pentru Standardele ANEVAR - în data de 24 martie 2000.
IROVAL:
◊ SEV 4.08 - “Echipamente tehnologice, maşini,
utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de
măsurare, control şi reglare, mijloace de transport,
mobilier şi birotică”
ANEXA 1
MEMBRI ASOCIAŢI ANEVAR
primiţi în asociaţie în sem. II 1999
ANEXA 2
ORGANIGRAMA ANEVAR
- centru teritorial -
PREŞEDINTE CT
• Răspunde de activitatea CT
•Organizează activitatea personalului
din subordine
•Menţine legătura cu Directorul
executiv ANEVAR
•Organizează şedinţe şi manifestări
•Relaţii publice (inclusiv legătura cu
instituţiile de pe plan local)
SECRETARIAT CONTABILITATE
• Asigură permanenţă la • Conduce contab. sintetică şi
sediul CT minim 4 ore/zi analitică a CT
• Evidenţă membrii • Întocmirea şi transmiterea
• Încasare cotizaţii, lunară (la sediul central) a
distribuţie materiale (ex. balanţelor de verificare
Buletin IROVAL)
• Corespondenţă
• Tehnoredactare
• Curierat
• Telefon
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 1-2000 Editat de Institutul Român de Cercetări în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
CUPRINS SUPRAPROFITUL ŞI
VALOAREA ECONOMICĂ ADĂUGATĂ
ing. Gheorghe Bădescu
Preşedinte ANEVAR
Tehnica evaluării întreprinderii bazată pe supraprofit (SP) a fost
SUPRAPROFITUL SI VALOAREA folosită prima dată în 1920 pentru a estima valoarea elementelor
ECONOMICA ADAUGATA ................ 1 intangibile pierdute când s-au închis fabricile de băuturi alcoolice, în
urma aplicării legii “Prohibiţiei”. Mai târziu instituţia fiscală din
SUA avertizează că tehnica “poate fi folosită în estimarea valorii de
piaţă a elementelor intangibile numai dacă nu este posibilă o altă
cale”.
REGULAMENTUL DE O posibilă explicaţie a precauţiei exprimate mai sus ar putea fi
ORGANIZARE SI FUNCTIONARE AL neglijenţele în aplicarea tehnicii bazate pe supraprofit. De exemplu,
CENTRULUI TERITORIAL AL
ASOCIATIEI NATIONALE A se obişnuia folosirea unei rate de actualizare de 8% la activele
EVALUATORILOR DIN ROMANIA tangibile şi 15% la evaluarea elementelor intangibile. Aceste cifre
………………...…….. 2 erau aplicate fără multă analiză şi au dus de multe ori la rezultate
neconvingătoare.
Cu toate acestea, variante ale tehnicii bazate pe supraprofit au fost
sau sunt folosite curent de firme cum ar fi Coca-Cola, AT&T, CSX,
etc. Aceste firme calculează supraprofitul din exploatare pentru a
REGULAMENTUL DE măsura performanţele financiare şi a fundamenta deciziile
ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A investiţionale.
COMISIEI DE DISCIPLINA A O formă răspândită a supraprofitului este “Valoarea Economică
ASOCIATIEI NATIONALE A Adăugată” – VEA, un termen lansat de Stern Stewart (Economic
EVALUATORILOR DIN ROMANIA Value Added – EVA), de fapt o altă prezentare a conceptului “profit
………………………. 6 economic” descris de economistul englez Alfred Marshall.
VEA este profitul net din care se scade costul capitalului investit
(calculat ca medie ponderată). Dacă rezultatul este pozitiv, înseamnă
că întreprinderea a creat capital iar dacă rezultatul este negativ,
întreprinderea a consumat capital (decapitalizare).
REGULAMENTUL DE
ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A Exemplu: O întreprindere a realizat în 1999 un profit net de 1.200
COMISIEI DE ETICA A ASOCIATIEI milioane lei, are o structură a capitalului cu 2/3 capital propriu şi 1/3
NATIONALE A EVALUATORILOR credite, costul creditului (rata reală a dobânzii) 14% şi costul
DIN ROMANIA ………………………. 9 capitalului propriu este de 22%. Capitalul total investit este de 5.600
milioane lei la valoarea de piaţă, repartizat 20% în active circulante
şi 80% imobilizări. Rata de fructificare pe piaţă este de 15% pentru
activele circulante şi 20% pentru imobilizări.
RATA DE CAPITALIZARE PENTRU Cota impozitului pe profit este 38%.
INTREPRINDERILE NECOTATE . 10
cadrul Centrului teritorial, sau în zona de activitate a intermediar al manifestării profesionale. Situaţia –
Centrului teritorial. decont a manifestării, semnată de Preşedinte, se
Centrul teritorial are subcont la banca sau la filiala la transmite în 2 exemplare la Asociaţie pentru a fi
care este deschis contul Asociaţiei. aprobată de preşedintele Asociaţiei. Un exemplar
Centrul teritorial poate utiliza în scopuri statutare aprobat se restituie Centrului teritorial, care în termen
50% din veniturile obtinute din cotizaţii şi taxe de de 5 zile de la primire va vira suma cuvenită Asociaţiei
înscriere pe care le realizează, cu excepţia primului an Naţionale, prevăzută în situaţia – decont aprobată.
de activitate, când acest cuantum este de 80%. Cheltuielile efectuate, dar neaprobate de preşedintele
Veniturile din dobânzi bancare şi din sponsorizări Asociaţiei, se vor deduce din veniturile cuvenite
rămân integral la dispoziţia Centrului teritorial pentru a Centrului teritorial care va urmări recuperarea lor de la
fi utilizate în scopuri statutare. persoanele vinovate, dacă este cazul.
Trimestrial, partea din veniturile realizate din cotizaţii
şi taxe de înscriere care se cuvin Asociaţiei, pentru Art. 18 Centrul teritorial are obligaţia, conform Legii
acoperirea cheltuielilor de funcţionare ale acesteia, este contabilităţii nr. 82/1991, să organizeze şi să conducă
pusă la dispoziţia Asociaţiei, prin virarea sumelor contabilitatea patrimoniului şi a celorlalte operaţiuni
respective, în termen de 30 zile de la finele fiecărui efectuate în cadrul activităţii Centrului teritorial,
trimestru. utilizând Planul de conturi pentru persoane juridice
Efectuarea cheltuielilor Centrului teritorial se aprobă fără scop lucrativ, elaborat de Ministerul Finanţelor şi
de către Birou în limita bugetului de venituri şi aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.
cheltuieli aprobat şi nu trebuie să depăşească nivelul 1591/1998. Lunar, se va întocmi balanţa de verificare,
disponibilului existent în subcont la data aprobării. din care un exemplar va fi trimis la sediul central al
Depăşirea cotei de 50% menţionată mai sus, în cazuri Asociaţiei până cel târziu finele lunii următoare celei
bine justificate şi documentate, se solicită de Birou şi pentru care se întocmeşte.
se aprobă de Consiliul Director.
Pentru acoperirea temporară a unor cheltuieli (în Art. 19 Pe baza datelor din contabilitatea Centrului
limita bugetului aprobat) pentru care nu s-au realizat teritorial, trimestrial, se va întocmi Situaţia veniturilor
încă sursele din venituri, Asociaţia poate sprijini şi cheltuielilor pentru trimestrul expirat şi cumulat de
temporar Centrul teritorial cu sumele necesare, la la începutul anului, conform modelului anexat. După
restituire nepercepându-se dobândă. analiza în Birou a datelor din această situaţie, un
exemplar va fi transmis la sediul central al Asociaţiei
Art. 17 În cazul organizării de manifestări până cel mai târziu finele lunii următoare închiderii
profesionale (seminarii, consfătuiri, conferinţe, trimestrului.
colocvii şi alte manifestări ştiinţifice în domeniu),
Centrul teritorial organizator ca întocmi anticipat un Art. 20 Contractele individuale de muncă şi
buget intermediar al manifestării, care va cuprinde: convenţiile civile de prestări de servicii pentru
veniturile ce se vor obţine din taxe de participare, persoanele încadrate în muncă ori care prestează
sponsorizări, etc., cheltuielile necesare organizării şi muncă la Centrul teritorial, se semnează de
desfăşurării manifestării (administrative şi didactice), preşedintele Asociaţiei sau de o persoană delegată de
suma destinată să acopere cheltuielile generale de acesta.
funcţionare a centrului teritorial, precum şi suma
destinată acoperirii cheltuielilor de funcţionare al CAPITOLUL IV
asociaţiei naţionale. DISPOZIŢII FINALE
Bugetul intermediar al manifestării profesionale sau Art. 21 Centrul teritorial, prin grija Preşedintelui,
ştiinţifice, semnat de Preşedinte, se transmite în 2 trebuie să ţină:
exemplare Asociaţiei pentru a fi aprobat de directorul (1) un registru al şedinţelor şi deliberărilor Adunării
executiv al Asociaţiei. După aprobare, un exemplar se generale;
restituie Centrului teritorial. Manifestările profesionale (2) un registru al şedinţelor şi deliberărilor Biroului.
sau ştiinţifice se vor putea desfăşura numai după
aprobarea bugetului intermediar. Art. 22 Prezentul regulament de organizare şi funcţio-
După finalizarea manifestării profesionale, Centrul nare intră în vigoare la data aprobării de către Consiliul
teritorial organizator va întocmi o situaţie – decont care Director al Asociaţieie şi va fi publicat în Buletinul
va cuprinde realizarea concretă a prevederilor Informativ ANEVAR.
bugetului
PREŞEDINTE CT
• Răspunde de activitatea CT
• Organizează activitatea personalului
din subordine
• Menţine legătura cu Directorul
executiv ANEVAR
• Organizează şedinţe şi manifestări
• Relaţii publice (inclusiv legătura cu
instituţiile de pe plan local)
SECRETARIAT CONTABILITATE
• Asigură permanenţă la sediul CT • Conduce contab. sintetică şi
minim 4 ore/zi analitică a CT
• Evidenţă membrii • Întocmirea şi transmiterea
• Încasare cotizaţii, distribuie ma- lunară (la sediul central) a
teriale (ex. Buletin IROVAL) balanţelor de verificare
• Corespondenţă
• Tehnoredactare
• Curierat
• Telefon
Nota: ½ norma Nota: ½ norma
lei
Explicaţii Prevăzut în bugetul de venituri Realizat
şi cheltuieli
TR ______ Cumulat TR ______ Cumulat
I VENITURI TOTALE, din care:
a) Cotizaţii şi taxe de înscriere (ct. 731)
b) Sponsorizări (ct. 733)
c) Donaţii (ct. 732)
d) Dobânzi la disponibilităţi (ct. 734)
e) Manifestări profesionale (ct. 739)
f) Alte venituri (ct. 739)
CAPITOLUL IV
Art. 5 Durata mandatului de membru al Comisiei FUNCTIONAREA COMISIEI
este de 2 ani, putând fi prelungit pentru o nouă Art. 11 Comisia are următoarele atribuţii:
perioadă de 2 ani. a) analizează şi validează concluziile cuprinse în
Mandatul de membru al Comisiei este personal şi nu rapoartele Comisiei de etică a Asociaţiei;
poate fi transmis, în cursul exercitării sale, altor b) ia măsuri necesare pentru investigarea
persoane. împrejură-rilor în care au fost săvârşite faptele;
c) emite decizii de sancţionare sau, după caz,
Art. 6 Pentru soluţionarea fiecărui caz, preşedintele formulează propuneri de sancţionare a
Asociaţiei, la propunerea preşedintelui Comisiei, va persoanelor vinovate;
numi un birou (denumit în continuare Biroul), format d) emite avize consultative la cererea instituţiilor,
din 3 membri ai Comisiei. a unor organisme guvernamentale sau altor
autorităţi publice cu privire la eventualele
CAPITOLUL III contestări ale unor evaluări realizate de către
ORGANIZAREA ŞEDINŢELOR COMISIEI membrii Asociaţiei. Dacă există suspiciuni că
faptele ar prezenta caracter penal se va solicita
Art. 7 opinia unui consilier juridic, consultant al
(1) Când se întruneşte în plen sau pentru soluţionarea Asociaţiei.
unui caz,
Comisia va beneficia de sediul central al Asociaţiei Art. 12 Sesizarea Comisiei se poate face de către
şi de facilităţile funcţionale ale acesteia; Consiliul Director şi de către Comisia de etică.
(2) Directorul general al Asociaţiei este obligat să
asigure condiţiile corespunzătoare de desfăşurare a Art. 13
activităţii Comisiei. (1) Sesizarea se consemnează în Registrul special de
către secretarul Comisiei sau de către un membru al
Art. 8 Comisiei;
(1) Secretariatul Comisiei va fi asigurat de către un (2) Menţiunea din Registrul special trebuie să
funcţionar al Asociaţiei, desemnat de directorul cuprindă referiri la:
general şi care va avea înscrisă în fişa postului a) autorul sesizării;
această atribuţie; b) persoanele implicate;
(2) Secretariatul Comisiei va ţine: c) circumstanţele săvârşirii faptei;
a) un Registru special în care se evidenţiează d) orice alte date care pot contribui la o bună
toate sesizările la Comisie; instrumentare a cauzei.
b) un Registru de încheieri de şedinţă; (3) Comisia va soluţiona orice sesizare în termen
c) un Registru de decizii ale Comisiei de 30 zile de la data înregistrării acesteia în
(3) Secretariatul Comisiei gestionează toate Registrul special.
actele, dischetele, documentele şi orice alte
înscrisuri examinate de Comisie în exercitarea Art. 14
mandatului său. (1) În termen de cel mult 5 zile de la data înregistrării
sesizării în Registrul special, Biroul, numit conform
Art. 9 La sfârşitul fiecărei şedinţe a Biroului, art. 6, trebuie să se întrunească într-o primă şedinţă,
secretarul evidenţiază în Registrul de încheieri de sub conducerea preşedintelui Comisiei;
şedinţă obiectul dezbaterilor, opiniile membrilor, (2) Membrii Biroului vor lua la cunoştinţă dosarul
precum şi hotărârile care s-au adoptat. Încheierea va fi cauzei;
semnată de preşedintele Comisiei şi de secretar. (3) În funcţie de complexitatea cauzei, Biroul va
stabili fazele procedurii de investigare, obiectivele
Art. 10 acestuia, persoanele care urmează a fi audiate.
(1) Votul în şedinţele Biroului este deschis;
(2) Pentru a se putea adopta o hotărâre valabilă Art. 15
este necesară prezenţa tuturor membrilor Biroului, (1) În cadrul fazei de investigare se pot efectua
precum şi a preşedintelui Comisiei şi votul următoarele acte de procedură:
majorităţii celor prezenţi. a) luarea de declaraţii de la persoanele implicate;
În caz de egalitate de voturi, votul decisiv este al b) prelevarea de înscrieri relevante în cauză;
preşedintelui Comisiei; c) administrarea oricăror alte probe care au
(3) Când un membru al Biroului este recuzat de legătură cu cauza;
persoanele implicate, pentru motive temeinice, sau
declară că se abţine din motive care ar determina
anuale (în active corporale şi mai ales necorporale) Cea mai dificilă problemă a stabilirii nivelului ratei de
superioare amortizării anuale. capitalizare (kr) este estimarea primei de risc care se va
2. Rata de capitalizare reflectă costul capitalului adăuga la nivelul ratei reale de bază (ir) selectată de
propriu (respectiv ce care aparţine acţionarilor evaluator. Problema categoriilor de riscuri luate în
proprietari ai acţiunilor ordinare). calcul, a modului de măsurare (global sau pe trepte de
Rata de capitalizare este expresia ratei rentabilităţii riscuri) ca şi a mărimii riscurilor constituie subiecte
capitalului propriu cerute, necesare, impuse, cuvenite uzuale de discuţii între specialiştii teoriei evaluării şi
pentru posesorii acestuia şi care îi motivează să facă o evaluatorii profesionişti, concretizate în susţinerea mai
investiţie nouă sau să-şi menţină capitalul lor într-o multor modele de construcţie a ratei de capitalizare.
anumită afacere. Din punct de vedere teoretic, profitul proprietarului
Deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, capitalizarea (sau întreprinzătorului) este răsplata atât a renunţării
este calcularea valorii actualizate a unui flux de venit sale la un consum prezent în vederea asigurării unui
anual constant (anuitate) sau crescător cu o rată anuală consum viitor mai mare (deci o creştere a puterii lui de
constantă, rezultă două principii de bază ale stabilirii cumpărare) cât şi a riscului asumat de acesta într-o
nivelului ratei de capitalizare. Acestea sunt: afacere în care şi-a investit banii, risc concretizat în
Rata de capitalizare este o rată reală; altfel spus, nerealizarea parţială sau integrală a fluxului de profit
ea nu conţine componenta inflaţionistă a creşterii sperat de investitor. Deci, cu cât mărimea riscului
anuale a venitului anual supus capitalizării, adică asumat este mai mare, cu atât şi mărimea profitului
cel care este transformat în valoarea proprietăţii obtenabil trebuie să fie mai mare. Această formulare
care îl generează. poate fi transformată în termeni relativi prin nivelul
Din principiul expus mai sus rezultă, în mod logic, cel ratei rentabilităţii sperate din capitalul investit, de un
de-al doilea principiu: întreprinzator, în achiziţionarea unei proprietăţi.
În construirea nivelului ratei de capitalizare Costul de oportunitate al capitalului acţionarilor
trebuie să se pornească de la nivelul ratei reale de (concretizat în acţiuni obişnuite) este rentabilitatea
bază fără risc (the real risk free rate) la care se va firmei pe care proprietarii acesteia aşteaptă să o
adăuga o primă de risc, estimată pe baza judecăţii realizeze dintr-o investiţie alternativă care ar prezenta
evaluatorului şi a uzanţelor practicienilor, aceleaşi riscuri.
respectiv prin aplicarea unui anumit model. Acţionarii deţinători ai acţiunilor ordinare (obişnuite)
Din punctul de vedere al analizei economico- sunt proprietarii legali ai unei întreprinderi. Rentabi-
financiare, nivelul ratei de capitalizare se identifică cu litatea capitalului investit de către aceştia trebuie să fie
rentabilitatea capitalului propriu (ROE – return on în concordanţă cu obiectivul deciziilor
equity), cu menţiunea că la numărătorul formulei managementului întreprinderii, reflectat prin
matematice de calcul a ratei rentabilităţii nu este maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii.
profitul net contabil curent ci profitul net curent Maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii şi deci a
corectat reproductibil pe termen lung iar la numitor, unei acţiuni ordinare presupune maximizarea fluxului
în mod normal, se va afla nu capitalul propriu de dividende care se estimează a fi încasat, într-un
înregistrat în contabilitate, ci valoarea de piaţă a orizont de timp nelimitat, de către proprietarul legal al
capitalului propriu. întreprinderii (acţionar).
Costul capitalului acţionarilor (care este de facto
Convertind în formule ideile de mai sus, rezultă: costul lui de oportunitate) este rata de actualizare care
converteşte fluxul viitor de dividende anuale sperate de
PNacmtl acţionar într-o valoare actualizată egală cu preţul de
kr = ------------------------------------------- x 100 piaţă al acţiunii. Aşadar, sensul ratei de capitalizare
Val. de piaţă a capitalului propriu este identic cu cel al ratei interne de rentabilitate, cu
amendamentul că mărimea capitalului investit este
kr = RCIS = ccpr exprimată de valoarea de piaţă a unei acţiuni, la data
kr = ir + prima de risc, şi evaluării.
De aceea, costul capitalului acţionarilor este rata
1 minimă a rentabilităţii cerută de acţionari managerilor
m = ----, în care: ca recompensă pentru investirea economiilor lor în
kr acţiuni emise de întreprinderea evaluată.
- kr = rata de capitalizare reală (sau exprimată în
termeni reali, sau în putere de 3. Există 3 metode diferite de stabilire a nivelului ratei
cumpărare/consum); de capitalizare:
- PNacmtl = profit net anual corectat şi mentenabil pe (a) Modelul bazat pe dividend (the dividend valuation
termen lung; model) conform căruia:
- RCIS = rentabilitatea sperată a capitalului investit; Valoarea de piaţă a acţiunilor unei întreprinderi
- ccpr = costul real al capitalului propriu; este egală cu suma fluxului de dividende sperate
- ir = rata reală de bază fără risc; într-un orizont de timp infinit, convertite în valoa-
-m = coeficient multiplicator al venitului (numit rea lor prezentă (sau actualizate la data
şi factor de capitalizare) evaluării).
venitului net, este valoarea ei de piaţă, deoarece se presupune reproducerea profitului net anual
bazează pe realităţile pieţei. mentenabil pe termen lung.
Rata nominală a dobânzii la obligaţiunile
(c) Descopunerea analizei riscurilor între diferiţi guvernamentale pe termen lung este diferită de la o
factori de risc, apoi calcularea mărimii fiecărei ţară la alta şi uşor fluctuantă în timp. Aceeaşi
“trepte” de riscuri şi adăugarea acestora la o rată de caracteristică o are şi rata anuală a inflaţiei, care
bază fără risc. În acest sens, în literatura economică constituie, alături de rata reală a dobânzii, ce-a de
aferentă evaluării întreprinderii, modalităţile de a doua componentă a ratei nominale.
estimare a riscurilor pe trepte de riscuri sunt diferite,
cea mai adecvată modalitate fiind, după părerea Nivelul ratei nominale a dobânzii la obligaţiunile
noastră, modelul CAPM adaptat la specificul guvernamentale (government bonds) este cuprins între
întreprinderilor necotate. 6-9% cu o concentrare spre 7-9% în ţările din U.E. şi
Modelul CAPM – Capital Pricing Asset Model este S.U.A.
utilizat de analiştii pieţei bursiere pentru a calcula Prin deducerea ratei anuale a inflaţiei din acest nivel
rentabilitatea medie a tuturor tranzacţiilor cu acţiuni al ratei nominale se calculează nivelul ratei reale a
realizate pe parcursul unui an. dobânzii (d′n).
Această rentabilitate realizată pe piaţa bursieră, care
se apropie cel mai mult de conceptul teoretic de piaţă Deci:
cu concurenţă perfectă, este un punct de referinţă d ′r = d ′n – f
fundamental pentru orice investitor potenţial atunci în care:
când îşi formulează o opinie asupra ratei rentabilităţii f = rata anuală a inflaţiei
aşteptate de el, în cazul în care intenţionează să-şi
plaseze/menţină capitalul său într-o întreprindere pe Dacă f este peste 10%, atunci formula de calcul se va
care o preferă din seria de alternative de investiţii cu modifica astfel:
aceeaşi factori de risc. d′r = (d′n – f) / (1 + f)
Multe firme de consultanţă, calculează nivelul ratei de
capitalizare pentru evaluarea întreprinderilor necotate Nivelul acestui indicator este cuprins între 3-5% în
pe baza modelului CAPM adaptat, prin includerea unei toate ţările dezvoltate şi exprimă deci înclinaţia unui
prime de risc suplimentare aferentă numai întreprin- consumator de a-şi amâna cheltuiala economiei lui de
derilor necotate. azi în schimbul satisfacţiei unui consum suplimentar de
3-5% (deci a unei puteri de cumpărare mai mari) pe
Formula de calcul este următoarea: care-l va realiza în mod cert peste un an, dacă cumpără
obligaţiuni guvernamentale pe termen lung (listate la
ccpr = d′n + β (PRPB + PRIN), în care: bursă).
ccpr = costul capitalului propriu exprimat în termeni ⇒ Prima de risc pe piaţa bursieră (PRPB) exprimă
reali; diferenţa medie dintre rata rentabilităţii pieţei
β = coeficientul β al domeniului de activitate din bursiere în ansamblul ei şi rata nominală a dobânzii
care face parte întreprinderea evaluată; la obligaţiunile guvernamentale pe termen lung.
PRPB = prima de risc medie pe piaţa bursieră aferentă Mărimea istorică a acestei prime (numită market
tuturor întreprinderilor cotate; risk premium), calculată ca medie geometrică, este
PRIN = prima de risc pentru întreprinderi necotate. de 5-6% în S.U.A. şi adesea ca medie între cele
două cifre, respectiv 5,5%.
Deoarece modelul bursier de calcul a rentabilităţii
capitalului investit, numit CAPM este cunoscut şi larg În Olanda, de-a lungul timpului, nivelul primei de risc
explicat în lucrările cu caracter financiar – bursier ne pe piaţa bursieră a oscilat între 4-8% iar într-un studiu
vom referi numai la câteva probleme metodologice recent al Băncii Naţionale a Olandei a rezultat că în
necesare pentru înţelegerea modului de construire a prezent este de cca. 6%.
ratei de capitalizare. Elementele esenţiale se referă la: Aswath Damodaran1 utilizează niveluri diferite ale
primei de risc pe piaţa bursieră, la calculele pe care le
⇒ stabilirea nivelului ratei de bază reale (the real risk face în numeroasele exemple de estimare a costului
free rate) notată cu d′n. În practică, această rată capitalului utilizat de marile companii nord-americane
poate fi preluată în mai multe modalităţi dar, în şi europene şi implicit de evaluare a acestora. Acestea
mod uzual, ea reprezintă rata de bază reală a sunt redate în tabelul de mai jos:
dobânzii la obligaţiunile guvernamentale pe termen
lung. Explicaţia constă atât în lipsa oricărui risc de
neîncasare a dobânzii de către investitorul în 1 Aswath Damodaran – Investment Valuation, John
obligaţiuni guvernamentale cât, mai ales, în Wiley & Sons, Inc. 1996, p. 49
asigurarea unei coerenţe între longevitatea acestei
rate (10-30 ani) cu durata nelimitată în care se
Concluzia esenţială care rezultă din eşalonarea primei de (iii) diversificarea/flexibilitatea activităţii;
risc pe piaţa bursieră constă în diferenţierea nivelurilor (iv) poziţia/segmentul de piaţă:
acestui indicator, funcţie de riscul asociat cu volatilitatea (v) bariere de intrare pe o anumită piaţă.
economiei, de riscul instabilităţii politice şi de structura
pieţei de capital (în Germania şi Elveţia fiind cotate Aceste cinci categorii de riscuri sunt punctate fiecare pe
numai companii mari şi stabile). o scară de punctare cu trei trepte, astfel:
⇒ Prima de risc pentru întreprinderile necotate (PRIN)
exprimă numai categoriile de riscuri suplimentare 0 0,5 1,0
pe care şi le asumă un investitor într-o firmă nici un risc risc mediu risc mare
particulară necotată. Deci, ca esenţă, exprimă o primă
specifică unei firme mici. Apoi fiecăreia din cele 5 categorii de riscuri i se
Pentru o întreprindere mică au fost identificate cinci atribuie un coeficient de importanţă, astfel încât suma
categorii de riscuri suplimentare: acestora să fie 8. De exemplu, dacă se alocă coeficienţii
(i) calitatea managementului; de importanţă diferiţi, în sensul exemplului de mai jos,
(ii) riscul de nevandabilitate imediată a acţiunilor; se pot obţine următoarele valori pentru PRIN:
0 0,8% 1,6%
(ii) 20% 1,6% 1,6
0 1,0% 2,0%
(iii) 25% 1,6% 2,0
0 0,6% 1,2%
(iv) 15% 1,6% 1,2
0 0,4% 0,8%
(v) 10% 1,6% 0,8
TOTAL 100,0 8% 8 0 4% 8%
Rezultă deci că PRIN poate fi cuprinsă între 0% ponderea creditelor în totalul capitalului utilizat
(numai teoretic) şi 8% în cazul în care percepţia celor 5 (debt/equity ratio)
categorii de riscuri este foarte intensă. Procedeul care utilizează coeficientul β al firmelor
⇒ Coeficientul β pentru întreprinderile necotate comparabile este redat în, mod concret, în exemplul de
poate fi preluat în mai multe modalităţi, respectiv: mai jos:
(a) cea mai simplă modalitate este de a prelua
coeficientul β al domeniului de activitate din
care face parte firma evaluată;
(b) preluarea coeficientului β al firmelor cotate şi
care au caracteristici asemănătoare cu firma
evaluată, cu o corecţie care are în vedere
Firma evaluată S.C. “OMEGA” S.A. are un raport între şi rata sperată perpetuă de creştere a venitului este de 5%
creditele totale şi capitalul propriu (exprimate în valori (solicitată tot de investitori), cele două cifre sunt înţelese
contabile) de 0,3, iar cota impozitului pe profit este de în sens de rate nominale (sau exprimate în termeni
25%. monetari), care încorporează în ele şi rata anuală a
Ca urmare, coeficientul β al firmei S.C. “OMEGA” inflaţiei.
S.A. se calculează în două etape: Presupunem că profitul net anual corectat şi mentenabil
Etapa 1: Coeficientul mediu β pentru cele cinci companii pe termen lung (PN) este de 1.000 $ şi se va reproduce la
dacă acestea nu ar fi îndatorate este: infinit cu o rată de creştere anuală perpetuă de 5%, iar
β neînd. = 1,24 / [1 + (1 – 0,25) (0,22)] = 1,06 rata anuală previzionată a inflaţiei (f) este 3%.
Etapa 2: Coeficientul β al firmei S.C. “OMEGA” S.A.
va fi: Deci:
β = 1,06 / [1 + (1 – 0,75) (0,3)] = 1,30 tn = RIR = 14%
gn = 5%
4. În legătură cu exprimarea fie în termeni monetari
(nominali), fie în termeni reali a ratei de capitalizare, o Rezultă: VCA = = 111.111 $
problemă de coerenţă între modul de exprimare al
venitului care se capitalizează şi rata de capitalizare Acelaşi rezultat trebuie să se obţină şi dacă se
apare îndeosebi în situaţia când rata de capitalizare se raţionalizează în termeni reali. Explicaţia este redată în
stabileşte prin procedeul studierii cerinţelor de calculele de mai jos:
rentabilitate ale investitorilor potenţiali în diferite tipuri tr = 14% - 3% = 11%
de proprietăţi cu destinaţie de afacere. gr = gn – f = 5% - 3% = 2%
Această abordare a nivelului ratei de capitalizare, des
utilizată în SUA, se justifică prin următoarele
argumente: Rezultă: VCA = = 111.111 $
• se evită utilizarea unor metode teoretice (abstracte)
ale rentabilităţii şi riscului şi se pune accentul pe
rentabilitatea cerută de investitori; Deci, rezultă că valoarea capitalului acţionarilor
• rata de capitalizare se construieşte pe categorii calculată prin aplicarea formulei Gordon-Shapiro
principale de proprietăţi, pe regiuni şi pe tipuri de trebuie să fie identică când se raţionează în termeni
investitori (respectiv, cei care sunt supuşi investigării monetari (nominali) şi reali. În plus, rata reală
şi care participă curent pe piaţa imobiliară). perpetuă de creştere a venitului (gr) nu poate să
reflecte decât creşterea sperată a valorii adăugate a
De exemplu, dacă pentru un anumit tip de afacere, a domeniului de activitate al întreprinderii evaluate
rezultat că nivelul ratei interne de rentabilitate (RIR) sau a P.I.B. – ului (ambii indicatori fiind exprimaţi
cerute de investitorii importanţi potenţiali este de 14% în termeni reali).
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 2-2000 Editat de Institutul Român de Cercetări în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
2.1. Admiterea
2.1.1. Condiţii de admitere
DESPRE INSTRUIREA Calitatea de membru titular comportă îndeplinirea următoarelor
CONTINUA ………………………… 16 condiţii:
- să aibă formaţie universitară completă - minim 4 ani (nu se
primesc subingineri sau absolvenţi ai colegiilor);
- să aibă o autentică reputaţie morală; În cazul depăşirii termenului de 1 an, dar nu mai mult de 2
- să facă dovada unei solide pregătiri profesionale, prin ani, solicitantul trebuie să promoveze seminarul de actualizare
absolvirea unor forme de instruire/calificare recunoscute a cunoştinţelor, iar după depăşirea a doi ani va urma cursul de
de Asociaţie, în unul din domeniile specifice de evaluare, formare.
şi anume: Raportul se înregistrează şi se repartizează pentru verificare
- evaluarea proprietăţilor imobiliare; la 2 lectori. Verificarea se face conform grilei aprobată de
- evaluarea afacerii; Comisia de Atestare.
- analiză si evaluare valori mobiliare. Nota minimă de acceptare a raportului este 6.
- trecerea unui examen de admitere conform cu cap. Rapoartele respinse se înapoiază însoţite de grila de verificare
2.2.; şi observaţiile examinatorilor. Cursantul poate prezenta
- să fi executat lucrări de analiza diagnostic şi ulterior raportul refăcut sau alt raport plătind din nou taxa de
evaluare; verificare.
- să recunoască şi să respecte Statutul Asociaţiei si Participanţii la cursurile organizate de IROVAL/ ANEVAR
Codul Deontologic al profesiei de evaluator; au la dispoziţie 4 ore de consultanţă la min. 6 săptămâni după
- să facă dovada a 2 (doi) ani de experienţă ultima zi de curs, vor preda rapoartele de evaluare elaborate la
profesională de la absolvirea facultăţii; min. 8 săptămâni după ultima zi de curs şi vor susţine aceste
- să fie aprobată de Consiliul Director. rapoarte la min. 10 săptămâni după ultima zi de curs la
centrele teritoriale unde s-au organizat cursurile.
2.1.2. Confirmarea calificării şi experienţei Consultaţiile şi susţinerea rapoartelor de evaluare vor avea
În conformitate cu definiţia evaluatorului, Comisia de loc sâmbăta şi în caz de imposibilitate se reprogramează în
Atestare va confirma calificarea şi experienţa solicitantului. ziua următoare.
Calificarea se demonstrează prin absolvirea unui curs Datele exacte de consultaţii, predarea şi susţinerea rapoartelor
organizat de ANEVAR, organizat de altă instituţie în se comunică odată cu programul cursului.
colaborare cu ANEVAR şi oficializat prin acord scris, Prezentarea rapoartelor se face:
organizat de altă instituţie şi care îndeplineşte criteriile - în faţa unei comisii formate din 2 persoane:
cursurilor ANEVAR, astfel: • un lector desemnat de Comisia de Atestare şi aprobat de
A Curs organizat de IROVAL/ANEVAR conform Secretarul General;
Standardelor Internaţionale şi ale ANEVAR: • şeful Centrului Teritorial sau un lector local desemnat de
- 60 ore de clasă şeful Centrului Teritorial
- tematica conform anexei - participă toţi candidaţii, autori ai lucrării;
B Curs organizat de ANEVAR sau altă instituţie, în - durata examenului min. 5 min/candidat;
colaborare cu ANEVAR; - nota medie de admitere este minim 6
- în perioada 1997 – octombrie 1998 + absolvirea Cursanţii care lipsesc se pot prezenta la o altă sesiune plătind
seminarului de actualizare a cunoştinţelor SPIC 20 sau taxa de examinare.
SPIC 22;
- în anii 1995 – 1996 + participarea la curs organizat 2.2. Examinarea candidaţilor
de ANEVAR după octombrie 1998 plătit ½; Demonstrarea cunoştinţelor şi abilităţilor candidaţilor se face
- în anii 1992 – 1994 + participarea la un curs printr-un examen scris tip grilă susţinut nu mai târziu de 12
organizat de ANEVAR după octombrie 1998 plătit luni de la absolvirea cursului de formare.
integral După acest termen, candidatul trebuie să facă dovada
C Curs organizat de alte instituţii cu următoarele caracteristici: promovării seminarului de actualizare a cunoştinţelor şi a
- 60 ore de clasă cu tematica anexată şi conţinut seminarului privind standardele profesionale şi etice în ultimul
conform standardelor internaţionale; an.
- cu minim 44 ore de clasă + completare cu seminar Examenele se susţin odată cu prezentarea rapoartelor de
organizat de IROVAL conform acordului încheiat cu evaluare la finalizarea cursurilor sau în cele 4 sesiuni anuale şi
aceste instituţii; anume:
- cu minim 30 ore + participarea la curs ANEVAR cu - ultima sâmbătă din februarie;
plată 1/2 - prima sâmbătă din martie;
În scopul demonstrării unei minime experienţe, oricare dintre - ultima sâmbătă din octombrie;
cursuri se finalizează: - prima sâmbătă din noiembrie.
- pentru evaluarea întreprinderilor elaborarea unui în centrele unde sunt peste 30 solicitanţi sau în alte localităţi.
raport de evaluare conform Standardului Internaţional Localităţile unde se susţin examenele sunt stabilite de
APG – 4 în colectiv de max. 4 persoane sau Comisia de Atestare, aprobate de Secretarul General şi
- pentru evaluarea proprietăţi imobiliare conform comunicate până la 31 ianuarie pentru sesiunea de primăvară
Standardelor Europene EVS individual. şi până la 30 septembrie pentru sesiunea de toamnă.
Cursanţii, indiferent de cursurile urmate, pot prezenta Adresa sălii de examen şi ora examinării se vor comunica
rapoartele elaborate în interval de un an de la finalizarea candidaţilor şi se vor afişa la Centrele Teritoriale
cursului sau seminarului de completare cu condiţia depunerii organizatoare cu 10 zile înainte de data examenului.
lucrării cu 2 săptămâni înainte de data susţinerii la ANEVAR Testul grilă are 30 întrebări (pentru anul 2000) şi 50 întrebări
Bucuresti sau la Centrul Teritorial la care se organizează (începând din 2001).
susţinerea lucrărilor.
Promovarea testului se face cu minim 60% răspunsuri El trebuie să manifeste confidenţialitate, obiectivitate,
corecte. rigurozitate şi competenţă tehnică.
Examenul este supravegheat de 2 examinatori din care unul Membrul titular va fi monitorizat de către Centrul Teritorial
este membru al Consiliului Director, de regulă responsabilul unde domiciliază.
de zonă.
Comisia de Atestare poate echivala examenul scris cu 3. Drepturi şi obligaţii
examen scris similar susţinut de candidat cu maxim 12 luni Membrii ANEVAR au următoarele drepturi:
înaintea înscrierii. Propunerea de echivalare se întocmeşte de - să participe la toate activităţile şi manifestările care
Comisia de Atestare şi se aprobă de Secretarul General. constituie obiectul de activitate al Asociaţiei;
În cazul nepromovării examenului scris acesta poate fi - să aleagă organele Asociaţiei şi să facă parte din ele;
repetat de cel mult 2 ori, în două sesiuni succesive. În caz de - să colaboreze la publicaţiile Asociaţiei;
insucces, acesta va putea fi repetat de max. 2 ori după ce - să fie informaţi şi să-şi spună părerea asupra
candidatul face dovada promovării unui seminar de activităţii desfăşurate de Asociaţie şi să facă propuneri
actualizarea cunoştinţelor şi prezentarea unui raport de pentru sporirea eficacităţii cu care aceasta lucrează;
evaluare executat de candidat. - să poată consulta baza de date, lucrările, publicaţiile
Dacă nici în acest caz candidatul nu promovează examenul şi materialele documentare de care dispune Asociaţia şi să
scris, acesta va repeta cursul de formare şi va parcurge beneficieze de toate condiţiile puse la dispoziţie de
întreaga procedură de admitere. Asociaţie pentru ridicarea nivelului de pregătire
profesională;
2.3. Înscrierea - să fie incluşi pe tabloul membrilor ANEVAR,
Dosarul de primire în ANEVAR cuprinde: publicat oficial;
- Cererea de înscriere tip semnată original şi vizată de - să utilizeze parafa de identificare specifică
Centrul Teritorial pe raza căruia se află domiciliul stabil al domeniului de specializare;
solicitantului; - să utilizeze alături de nume, calitatea de membru
- Copie după diploma de studii universitare; ANEVAR.
- Dovada absolvirii unui curs de instruire/calificare
recunoscut de ANEVAR – copie după certificatul de Membrii ANEVAR au următoarele obligaţii statutare:
absolvire, sau prezentarea originalului la secretariatul - să respecte statutul şi regulamentul Asociaţiei;
asociaţiei pentru confirmare; - să contribuie la realizarea acţiunilor propuse de
- Dovada promovării examenului de admitere – Test Asociaţie;
grilă corectat; - să acorde o atenţie deosebită perfecţionării
- Curriculum vitae cu declaraţie că nu are cazier şi profesionale continue;
semnate original; - să respecte Codul Deontologic al profesiei de
- Dovada a doi ani de experienţă profesională; evaluator;
- Lista lucrărilor efectuate în domeniul evaluării. - să contribuie la formarea şi dezvoltarea bazei de date
şi tezaurului informaţional al Asociatiei;
Responsabilitatea privind dosarele înaintate spre analiză este - să respecte standardele şi recomandările ANEVAR;
a preşedinţilor Centrelor Teritoriale. - să nu desfăşoare activităţi politice în cadrul său cu
Centrele Teritoriale vor trimite la Bucureşti dosarele cu ocazia manifestărilor organizate de ANEVAR.
cererile de înscriere vizate de preşedintele CT cu cel puţin
două săptămâni înainte de data şedinţei Consiliului Director. 4. Intrarea in vigoare
În cazul neavizării cererii de înscriere, dosarul va trebui să Prezentul regulament de primire a membrilor titulari
conţină şi extrasul din procesul verbal al şedinţei Biroului ANEVAR a fost aprobat în şedinţa Consiliului Director din
Centrului Teritorial cu motivele ce au determinat această data de 24.03.2000 şi a intrat în vigoare de la aceeaşi dată.
poziţie şi rezultatul votului. Solicitantul poate face apel la
Comisia de Etică. PARTEA II-a MEMBRU ASOCIAT
- înscrierea;
- analiza documentelor prezentate în dosar; 2. Procedura
- acordarea certificatului de membru asociat; Procesul de acreditare se desfăşoară conform procedurilor şi
- monitorizare activităţii membrului asociat. documentelor aprobate şi este condus de Comisia de
Organizare şi Atestare ANEVAR şi are următoarele etape:
2.1. Condiţii de admitere 1. înscrierea;
Calitatea de membru asociat comportă următoarele condiţii: 2. admiterea pentru acreditare;
- să aibă în organigramă un compartiment special cu 3. examinarea pentru acreditare;
activitate de evaluare sau consultanţă; 4. acordarea certificatului de acreditare;
- în compartiment să lucreze cel puţin 3 salariaţi cu contract 5. monitorizarea acreditării;
de muncă permanent (sau asociaţi/ acţionari) membrii 6. reacreditarea.
titulari ANEVAR; Comisia de Organizare şi Atestare va actualiza procedurile,
- conducătorul compartimentului să fie membru titular documentele şi broşura “ACREDITAREA ANEVAR” până
ANEVAR; la 30 aprilie a anului curent, Biroul Executiv o aprobă şi
- să recunoască şi să respecte statutul ANEVAR şi codul Directorul Executiv o transmite Centrelor Teritoriale pentru a
deontologic al profesiei de evaluator; fi pusă la dispoziţia solicitanţilor.
- să fie aprobată de Consiliul Director.
2.1. Condiţii de admitere
2.2. Inscrierea Pentru admiterea la acreditare, solicitantul trebuie să
Dosarul de admitere ca membru asociat cuprinde: îndeplinească următoarele condiţii:
- Cererea de înscriere tip semnată şi ştampilată în original şi - să fie absolvent al unui institut de învăţământ superior cu
vizată de Centrul Teritorial pe raza căruia se află sediul durată de minimum 4 ani în domeniile: inginerie,
social al societaţii; arhitectură, ştiinţe economice, ştiinţe juridice;
- Copie după certificatul de înmatriculare la ORC şi după - să aibă o vechime în Asociaţie de minimum 3 ani, cu
statutul societăţii cu evidenţierea domeniului de activitate; experienţă în evaluarea specifică domeniului de acreditare
- Notă de prezentare a societăţii cu menţionarea solicitat:
principalelor preocupări şi realizări în domeniul evaluării; - evaluarea proprietăţilor imobiliare;
- Dovada existenţei celor trei membrii titulari ca angajaţi - evaluarea afacerii;
permanenţi sau acţionari/asociaţi. - evaluarea echipamentelor tehnologice, maşinilor şi
utilajelor;
2.3. Acordarea calităţii de membru asociat - analiză şi evaluare valori mobiliare.
Candidaţii declaraţi admişi vor primi un certificat de membru - să fi urmat în ultimii 3 ani un program de instruire
asociat ANEVAR semnat de preşedintele Asociaţiei. continuă în domeniul evaluării, echivalentul a 50 de ore de
Centrele Teritoriale vor trimite la Bucureşti dosarele cu curs, din care în mod obligatoriu tematica referitoare la
documentele de înscriere cu cel puţin 21 zile înainte de şedinţa standardele de evaluare şi statutul şi codul etic al
Consiliului Director pentru a se putea face o evidenţă evaluatorului şi minim 20 în domeniul de acreditare
corespunzătoare. solicitat.
Persoanele care fac dovada îndeplinirii în străinătate a
2.4. Monitorizarea activităţii membrului asociat acestor condiţii, pot fi admise pentru înscrierea la acreditare cu
Membrul asociat va fi monitorizat permanent de către aprobarea Consiliului Director al Asociaţiei.
Asociaţie atât la nivelul centrelor teritoriale cât şi la nivel Solicitanţii care sunt de cetăţenie străină vor trebui să facă
central. El are obligaţia să introducă în termen de 3 ani de la dovada că “stăpânesc în suficientă măsură limba română”
admitere un sistem de asigurare a calităţii serviciilor de pentru a putea să efectueze lucrări de evaluare în limba
evaluare şi în termen de 2 ani un sistem de asigurare pentru română.
răspunderea profesională pentru societate şi salariaţii săi.
Termenele de 3, respectiv 2 ani de mai sus, încep să curgă de 2.2. Înscrierea
la data aprobării regulamentelor de atestare profesională. Dosarul de înscriere pentru acreditare trebuie să cuprindă
următoarele documente:
3. Intrarea în vigoare 1. Cerere (formular tip) completată şi semnată;
Prezentul regulament de primire a membrilor asociaţi a fost 2. Acordul de Acreditare şi Arbitraj semnat de către
aprobat în şedinţa Consiliului Director din data de 24.03.2000 candidat;
şi a intrat în vigoare de la aceeaşi dată. 3. Curriculum vitae cu foto;
4. 2 rapoarte de evaluare (anonime) executate în ultimii
PARTEA III-a MEMBRU ACREDITAT 2 ani;
1. Obiect şi aplicabilitate 5. Raport de activitate;
Procesul de acreditare are ca obiectiv obţinerea unui 6. Certificate ANEVAR – IROVAL în copie care
certificat de acreditare emis pe numele evaluatorului respectiv. atestă programul de instruire continuă şi alte certificate în
Certificatul de acreditare confirmă calităţile personale şi copie cu tematica instruirii;
profesionale ale evaluatorului, astfel încât clienţii şi alţi 7. Copie diplomă de absolvire a institutului de
participanţi pe piaţă să poată avea încredere în competenţa învăţământ superior;
profesională şi în activitatea prestată de evaluatorul acreditat. 8. Dovada de activitate în domeniu;
9. Cazierul judiciar (nu mai vechi de 6 luni); probe scrise (cumulat) şi minim 70% din nota maximă la
10. Declaraţie privind eventualele participări la procesul proba orală.
de acreditare ANEVAR sau al altor asociaţii profesionale Dacă candidatul este declarat respins, el se va putea reînscrie
sau instituţii şi cu ce rezultat; la acreditare peste minim un an.
11. Recomandarea dată de Biroul Centrului Teritorial Hotărârile Comisiei de Acreditare se avizează de Comisia de
ANEVAR; Organizare şi Atestare şi se aprobă de Consiliul Director.
12. Dovada de cunoaştere a limbii române pentru Programa care va constitui tematica de examinare va
solicitanţii care nu au cetăţenie română; cuprinde secţiunile definite în Ansamblul de Cunoştinţe şi
13. Copie după poliţa de asigurare de răspundere Abilităţi ale Evaluatorului pentru fiecare specializare şi va fi
profesională valabilă pentru anul în curs; adusă la cunoştinţa membrilor ANEVAR cu 6 luni înainte de
14. Copie după chitanţa de plată a taxei de verificare a data examenului.
dosarului. Probele de examen vor fi elaborate de un comitet compus din
Dacă Biroul Centrului Teritorial nu dă recomandarea, trebuie maximum 5 membrii acreditaţi în coordonarea IROVAL.
să existe o copie după procesul verbal al Biroului Centrului Membrii comitetului vor fi răspunzători legal de
Teritorial prin care să se motiveze refuzul şi rezultatul votului. confidenţialitatea subiectelor.
Solicitantul care nu a primit recomandarea poate face apel la Toate persoanele implicate în desfăşurarea acreditării sunt
Comisia de Etică care va analiza cazul în max. 2 săptămâni. remuneraţi de ANEVAR pe baza tarifelor aprobate de
Dosarul de înscriere pentru acreditare se depune la sediul Consiliul Director. Fac excepţie salariaţii ANEVAR şi
Asociaţiei, cu minim 14 săptămâni înainte de data ţinerii IROVAL care vor avea aceste activităţi în sarcinile de
examenului. serviciu.
Validarea înscrierii se face conform procedurilor aprobate
de Biroul Executiv ANEVAR. 2.4. Acordarea certificatului de acreditare
Lista candidaţilor admişi la examen se va transmite spre Candidaţii declaraţi admişi şi aprobaţi de Consiliul Director
ştiinţă şi Centrelor Teritoriale ANEVAR. Solicitanţii înşişi vor vor primi un certificat de acreditare semnat de preşedintele
fi anunţaţi de rezultat la maximum 4 săptămâni după înscriere. Asociaţiei. Titlul acordat va fi: evaluator acreditat în domeniul
evaluării de “ ............……”. Se va specifica:
2.3. Examinarea - proprietăţi imobiliare;
Examinarea se face o singură dată pe an, de regulă în luna - întreprinderi (afaceri);
octombrie. - echipamente tehnologice, maşini şi utilaje;
Examinarea candidatului se face de către o comisie formată - valori mobiliare.
din 3 persoane nominalizate de preşedintele Comisiei de Evaluatorul acreditat va primi legitimaţie, parafă şi insignă şi
Acreditare (2 membri vor fi din Consiliul Director şi toţi 3 va putea adăuga, după numele său, iniţialele MAA (Membru
membri acreditaţi). Acreditat ANEVAR).
Examinarea se face conform procedurilor aprobate de Biroul Legitimaţia, parafa şi insigna de MAA sunt proprietatea
Executiv ANEVAR. Asociaţiei.
Examenul constă din 3 probe scrise şi o probă orală din Durata valabilităţii certificatului de acreditare, legitimaţiei,
domeniul de evaluare specific în care se cere acreditarea. parafei şi insignei este de 3 ani de la data emiterii
Prima probă scrisă constă în rezolvarea unor studii de caz (1 certificatului.
½ ore). Lista membrilor acreditaţi se publică în Buletinul ANEVAR,
Proba a doua constă în comentarea şi analiza unui caz de în Monitorul Oficial partea IV, într-un cotidian central şi unul
evaluare cu un înalt grad de dificultate şi care conţine erori şi local.
omisiuni (1 oră).
La proba I-a şi a II-a se vor stabili baremuri de corectare. 2.5. Monitorizarea acreditării
Proba a treia constă într-un test grila cu 90 de întrebări şi o Evaluatorul acreditat trebuie să aibă o înaltă comportare etică
aplicaţie cu subiecte aflate în bibliografia de examen (1 ½ şi profesională în relaţiile cu clienţii şi publicul larg.
ore). Un răspuns bun se va nota cu 1 punct şi aplicaţia cu note
de la 1 la 10.
Candidatul va fi declarat admis la probele scrise dacă va El trebuie să manifeste confidenţialitate, obiectivitate,
obţine cel puţin 50% din nota maximă la fiecare probă în parte rigurozitate şi competenţă tehnică.
şi cel puţin 70% din media maximă obţinută pentru cele trei - Evaluatorul acreditat va fi monitorizat permanent de
probe. către Asociaţie atât la nivelul centrelor teritoriale, cât şi la
Candidaţii care au promovat probele scrise vor continua nivel central. El are obligaţia să urmeze un program de
examenul cu susţinerea probei orale în faţa comisiei de instruire continuă 24 ore pe an şi să prezinte anual 3
examinare. lucrări de evaluare realizate sau conduse personal. Cel
Întrebările vor fi extrase din bibliografia de examen şi trebuie puţin 2/3 din evaluări vor trebui apreciate pozitiv, conform
să acopere subiectele esenţiale. standardului de verificare a evaluărilor. Verificatorul va fi
Durata minimă a probei orale pentru un candidat este de 30 numit de Comisia de Acreditare cu acordul evaluatorului
minute, iar notele vor fi de la 1 la 10 calculate ca medie a şi va asigura confidenţialitatea informaţiilor şi rezultatelor
notelor membrilor comisiei. lucrărilor
Candidatul este declarat admis în urma procedurii de
examinare dacă obţine punctajul minim acceptat la cele 3
Comisia de Acreditare va aproba individual fiecare solicitare la valoarea capitalului investit de la începutul perioadei de
de echivalare. previziune,
Pentru reacreditare se vor aplica aceleaşi criterii, cu să fie matematic egale.
îndeplinirea cerinţei de parcurgere a unui program de instruire Durata de previziune explicită a fost proiectată pe 10 ani iar
continuă de minim echivalent 25 ore anual. costul mediu ponderat al capitalului (cmpc) a fost de 10%
pentru întreaga perioadă.
••• Din punct de vedere grafic, rentabilitatea capitalului investit
(ROIC)1 comparativ cu cmpc este prezentată în fig. a.
DOUĂ COERENŢE ÎN APLICAREA
METODEI DCF %
dr. ec. Sorin V. Stan
IROVAL ROIC
Începând din anii ’70, aplicarea metodei DCF s-a generalizat 18,1%
la toate evaluările de întreprinderi mijlocii şi mari.
Chiar şi în prezent, fluxurile financiare sunt calculate pentru
ansamblul activităţilor unei întreprinderi, pe o durată de cmpc
previziune explicită cuprinsă între 5 – 10 ani. 10%
În acest articol voi încerca să abordez două probleme mai
delicate ale aplicării acestei metode, care fie sunt neînţelese,
fie sunt aplicate în mod mecanic şi, uneori, eronat. Cele două
aspecte metodologice se referă la: perp
A durata perioadei de previziune explicită (sau discretă)
B tratarea în evaluare în mod diferenţiat a veniturilor viitoare
provenite din strategiile diferite de dezvoltare a 0 5 10 ani
întreprinderii evaluate. fig. a
A. Durata de previziune explicită este cuprinsă între 5 şi Câteva comentarii asupra unei evoluţii caracterizate, în mod
10 ani sintetic, prin evoluţia celor doi indicatori din fig. a. sunt
În principiu, valoarea afacerii nu este influenţată de durata de următoarele:
previziune explicită, deoarece valoarea reziduală balansează (i) conform teoriei şi practicii economice, forţele concurenţei
mărimea cash-flow-ului net; altfel spus, dacă durata de determină în mod implacabil ca, într-o anumită perioadă de
previziune va fi redusă la un număr de 5 ani, cash-flow-ul net timp, ROIC să tindă spre cmpc, în cazul în care ROIC >
anual actualizat însumat va fi mai mic dar valoarea reziduală cmpc. Această aserţiune este cunoscută în teoria economică ca
actualizată va fi mai mare. Pe măsura creşterii numărului de fiind legea tendinţei egalizării ratei profitului, iar cauza
ani din perioada de previziune explicită, va creşte mărimea acţiunii acestei legi este forţa concurenţei. Ca urmare,
cash-flow-ului net actualizat şi se va diminua mărimea valorii construcţia unui model informatic adecvat cu realitatea
reziduale actualizate, dar în cadrul aceleiaşi valori a afacerii. economică, în cazul întreprinderilor care realizează, la data
Durata de previziune explicită trebuie să fie proiectată pe evaluării, o rată a rentabilităţii capitalului investit mai mare
baza mai multor criterii, funcţie de stadiile necesare pe care decât cmpc ar trebui să reflecte o tendinţă ca cea redată în fig.
trebuie să le parcurgă afacerea evaluată până la atingerea b.
stabilităţii economice (maturităţii acesteia). %
În majoritatea programelor informatice elaborate pentru
aplicarea celor două variante ale metodei DCF ca şi în
numeroasele exemple concrete redate în lucrări de prestigiu, 18,1%
pe parcursul duratei de previziune explicită, rata rentabilităţii ROIC
capitalului investit se menţine constantă şi la un nivel mai
ridicat faţă de costul mediu ponderat al capitalului. cmpc
Un exemplu cunoscut de mulţi evaluatori este programul 10%
informatic, foarte perfecţionat (cu cca. 450 de rânduri)
elaborat de autorii cunoscutei cărţi VALUATION –
Measuring and Managing the Value of Companies, second
edition (Tom Copeland, Tim Coller, Jack Murrin), Ed. John perp
Wiley & Sons, Inc. 1994.
Programul informatic elaborat este conceput astfel încât
valoarea unei acţiuni, calculată prin două metode, respectiv 0 5 10 ani
prin: fig. b
• actualizarea cash-flow-ului net la dispoziţia firmei (debt free
1
cash-flow) şi prin ROIC se exprimã prin raportul procentual dintre profitul
• actualizarea profitului economic (supraprofitului faţă de net din exploatare ºi valoarea de piaþã a capitalului
profitul “normal”) şi adăugarea valorii actualizate a acestuia investit (active corporale identificabile plus capitalul de
lucru net)
Rezultă deci că durata de previziune explicită, pentru exemplu, o creştere anuală de 10 – 15% sau chiar mai mult
întreprinderile al cărui ROIC > cmpc, la data evaluării, trebuie dacă cererea este aptă să absoarbă produsele/serviciile oferite.
să fie identificată cu numărul de ani viitori în care În acest stadiu se poate ajunge, în unele cazuri, ca ROIC să
managementul este capabil să menţină ecuaţia ROIC > cmpc; depăşească cmpc.
altfel spus, atâta timp cât managementul este apt să creeze Cel de-al doilea stadiu al perioadei de previziune explicită
valoare adăugată pentru acţionari deoarece numai în cazul în are rolul de a face tranziţia spre stadiul al treilea – de
care ROIC > cmpc se crează valoare adăugată pentru stabilitate economică, corespunzător perioadei de previziune
acţionari. nonexplicită şi căruia îi corespunde, din punct de vedere
Excepţie de la o astfel de regulă se întâlneşte numai pentru valoric, valoarea continuă (sau reziduală sau terminală).
companiile care dispun de mărci notorii de produse/servicii, Caracteristica esenţială a celui de-al doilea stadiu este
apte să genereze pe termen lung un profit suplimentar, faţă de diminuarea ratei anuale de creştere a cifrei de afaceri ca
cel normal (aferent cmpc). urmare a reducerii volumului anual al investiţiilor şi
apropierea, până la egalizare, de amortizarea anuală. De
(ii) într-o evoluţie normală, asemănătoare celei prevăzute în exemplu, rata anuală de creştere a cifrei de afaceri se
fig. b, mărimea goodwill-ului, se diminuează în timp şi va diminuează (în mod linear), de la 15% în anul 5 la 4% în anul
dispare la sfârşitul perioadei de previziune explicită (anul 10 10.
în fig. b); mărimea goodwill-ului se va calcula, pentru fiecare Fig. c reflectă grafic o evoluţie în stadii, conform ghidajului
an din perioada de previziune explicită prin calcularea unui expus mai sus.
profit economic (sau supraprofit) de: %
SP = (ROIC – cmpc) x Capitalul investit la începutul fiecărui
an
Acest supraprofit va fi actualizat cu t = cmpc iar prin 18,1%
însumarea valorii prezente a supraprofitului se determină ROIC
mărimea GW-ului.
În plus, din graficul a, rezultă şi că supraprofitul s-ar obţine cmpc
la infinit, ceea ce este în dezacord cu punctul de vedere al 10% cmpc
teoriei economice.
(b) metoda evaluării capitalului investit pe baza opţiunii (The calcularea cu mai mare acurateţe şi corectitudine a valorii unei
options approach to capital investment); proprietăţi prin divizarea cash-flow-ului net în două
(c) metoda DCF cu varianta cash-flow-ului net la dispoziţia componente, respectiv:
acţionarilor (equity cash flow sau free cash flows to equity • cash-flow-uri nete la dispoziţia investitorilor în capitalul cu
discount model) care se finanţează construirea/ modernizarea proprietăţii,
Dacă metodele de la (a) şi (c) fac parte din aceeaşi abordare a actualizat cu o rată de actualizare care reflectă costul de
evaluării, cunoscută sub denumirea de analiza DCF, metoda oportunitate al capitalului acestor investitori (deci costul
de la (b) este o adaptare a metodei de determinare a valorii capitalului propriu);
unei opţiuni, adică a unei derivate financiare. • cash-flow-ul total care a fost încasat de creditori pe parcursul
perioadei de finanţare (deci până la achitarea integrală a
(a) Metoda DCF a valorii prezente ajustate (APV) se serviciului datoriei).
bazează pe ideea că aplicarea metodei DCF prin varianta cash- Această tehnică de evaluare încorporează deci, în mod
flow-ului net la dispoziţia firmei (CFF) presupune parcurgerea explicit, cash-flow-ul asociat cu finanţarea prin credit,
a trei etape: respectiv cu suma iniţială avansată de creditor la debutul unei
• determinarea CFF şi valorii reziduale; investiţii, cu eşalonarea ratelor de credit şi dobânzii şi cu plata
• calcularea cmpc cu care se identifică rata de actualizare; ultimei tranşe de credit la sfârşitul perioadei de deţinere a
• calcularea valorii capitalului acţionarilor prin extragerea proprietăţii (deci înainte de a fi vândută cu un câştig de
creditelor totale, existente la data evaluării, din valoarea capital).
firmei (calculată în urma primelor două etape de mai sus)
Dar punctul slab al acestei metode este modul de calcul al (b) Metoda abordării valorii capitalului investit pe baza
cmpc care este aplicabil numai pentru o structură simplă şi teoriei opţiunii
statică a capitalului investit. În multe cazuri de evaluare, În mod tradiţional, teoria economică priveşte investiţiile
structura finanţării este foarte diversificată şi dinamică (prin efectuate de o întreprindere ca o cheltuială ireversibilă, care
credite bancare, emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni, etc.) şi pot fi sistate dacă condiţiile economice se modifică pe
deci calcularea cmpc este dificilă sau incorectă. Altfel spus, cu parcursul derulării lor şi, mai ales, o investiţie nu este
cât este mai complexă structura capitalului companiei evaluate aprobată niciodată de un manager financiar dacă nu rezultă
ca şi strategia de procurare a fondurilor de finanţare cu atât o valoare netă prezentă (NPV) pozitivă (realizabilă numai
riscul de calcul a unui nivel eronat al cmpc este mai mare. De dacă RIR > cmpc).
aceea, soluţia pentru depăşirea acestui impediment este Aplicarea regulei generale a unei NPV pozitivă pentru o
aplicarea abordării cunoscută sub denumirea de Adjusted decizie de investiţie are două carenţe majore: prima se referă
Present Value (APV), introdusă în 1974 în doctrina evaluării la proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pe baza unor ipoteze
de Stewart C. Myers de la MIT. Metoda APV mai este numită imuabile, stabilite la data analizei ex-ante a fezabilităţii unei
şi evaluarea pe componente sau pe segmente. investiţii, deci fără a fi incluse în modelul informatic anumite
Esenţa metodei APV constă în “spargerea” cash-flow-ului condiţionări care, ar putea să ducă la sistarea investiţiei (dacă
total generat de operaţiunile de exploatare în mai multe bunăoară condiţiile de piaţă se modifică substanţial); a doua
componente, funcţie de logica naturală a managementului axat se referă la selectarea unei rate de actualizare substanţial mai
pe sursele de producere a valorii adăugate pentru acţionari. Un ridicată faţă de costul capitalului utilizat de companie ceea ce
exemplu se referă la trei “piese” posibile ale cash-flow-ului face ca multe proiecte de investiţii să nu fie admise la
viitor: finanţare, deoarece ar genera o NPV negativă. Cele două
• cumpărarea unui utilaj care va genera mai degrabă reduceri carenţe au transformat metodologia calculării eficienţei
de costuri decât creşterea cifrei de afaceri sau economie de economice a unei investiţii pe baza analizei cost – beneficiu
impozit; (deci a condiţiei ca NPV să fie pozitivă şi deci RIR > cmpc)
• construirea unei hale noi de producţie care va genera într-o viziune îngustă; aceasta denotă, în optica analiştilor
realizarea unui volum mai mare de vânzări, dar şi generarea financiari de azi, o miopie a managerilor financiari. Această
posibilă a unor active necorporale, ca de exemplu, avantajul miopie poate fi percepută în cazul în care oportunităţile de
de contract (cu furnizorii, cu finanţatorii, cu societatea de afaceri, care necesită investiţii importante, sunt condiţionate
asigurare, etc.); de informaţii corecte asupra cheltuielilor C-D şi etapizării
• finanţarea celor două investiţii ca şi a activităţii curente a acestora, cheltuielilor de prospecţiuni (dacă oportunitatea de
întreprinderii care generează un cash-flow din activităţi de afaceri este din domeniul industriei extractive), posibilităţilor
finanţare (care cuprinde şi valoarea economiei de impozit pe tehnologice, costurilor de producţie, potenţialului pieţei. Toate
profit ca urmare a deductibilităţii cheltuielii cu dobânzi dar aceste informaţii pot fi obţinute pe parcursul derulării unei
şi cu costurile diferitelor surse de finanţare). investiţii şi, ca urmare, oportunitatea de investiţii poate fi
Ca urmare, prin calcularea distinctă a valorilor rezultate din asimilată cu o opţiune financiară. În acest fel se încorporează
cele trei fluxuri redate mai sus şi prin adiţionarea celor trei rolul decisiv al incertitudinii pe care aceasta îl are în stabilirea
valori, rezultă valoarea însumată a activelor necesare timpului oportun de decizie asupra unei investiţii de capital.
exploatării (assets – in place) prin metoda aditivă a APV. Deoarece abordarea evaluării pe baza valorii unei opţiuni
În mod evident, pentru aplicarea acestei metode trebuie ca este o orientare recentă a teoriei evaluării şi este adecvată în
evaluatorul să dispună de un set de programe informatice. cazul unor oportunităţi de afaceri cu grad ridicat de
De altfel, în metodologia evaluării tipului de proprietate incertitudine, ne propunem să detaliem această abordare într-
imobiliară generatoare de venit (income producing property), un articol viitor.
metoda APV se aplică sau se recomandă a fi aplicată pentru
Întrucât un asemenea sistem de ecuaţii este cu atât mai considerare pentru a putea efectua o previziune trebuie să
complicat de rezolvat cu cât numărul variabilelor fie de cel puţin patru ori mai mare decât numărul
independente luate în considerare este mai mare apare variabilelor independente, adică al factorilor ce
nevoia folosirii unui program de calculator capabil să influenţează variabila rezultantă (n≥4k).
rezolve sistemul. Programele de calculator furnizează
soluţia sistemului şi implicit valorile coeficienţilor de 2.3. Producători de software pentru evaluări
regresie β1, β2, ...βk. imobiliare bazate pe RLM. Utilizatori pe plan
mondial ai evaluărilor bazate pe RLM
2.2. Limitări ale metodei. Teste statistice. Erori. În principiu, majoritatea programelor de matematică şi
Numărul de variabile/cazuri studiate statistică oferă posibilitatea calculelor aferente unei
2.2.1. Limitări ale metodei RLM. Teste statistice regresii liniare multiple. Aceste programe matematice
Odată calculaţi coeficienţii de regresie β şi estimată o calculează în marea lor majoritate coeficienţii de regresie
funcţie de tipul: β urmând ca utilizatorul să efectueze independent testele
de verificare a modelului şi să compună funcţia rezultată.
Y= f(x1,x2,....,xk)= β0+β1 × x1+β2 × x2+β3 × x3+β4 × x4+β5 × Dintre astfel de programe amintim pe cel mai utilizat
x5+.....βk × xk+ ε program spreadsheet, Microsoft Excel în care calculul
regresiilor se face cu funcţia LINEST cu sintaxa:
trebuie efectuate câteva teste statistice capabile să
furnizeze informaţii despre fiabilitatea modelului dezvoltat LINEST (known_y's,known_x's,const,stats)
şi capacitatea acestuia de a asigura previziuni. Printre cele
mai importante calcule şi teste statistice ce se efectuează Alte programe de acest gen sunt Statistics for Windows,
menţionăm: DADiSP (creat de DSP Development Corporation)
Calculul abaterii standard (abaterea medie pătratică) Pe plan mondial există însă şi software bazat pe regresii
σ. σ este în general calculată automat de către programele liniare multiple dedicat exclusiv evaluărilor imobiliare.
capabile să dezvolte o regresie liniară multiplă. Astfel de programe, cu o interfaţă uşor de utilizat uşurează
munca evaluatorilor imobiliari, comparând proprietatea de
Calculul raportului dintre dispersii F. Când raportul evaluat cu datele deja existente în baza de date proprie (ce
dispersiilor se abate semnificativ de la 1 se consideră că adesea include istoricul mii de tranzacţii şi este desfăşurată
variabila independentă xi are o influenţă semnificativă pe o perioadă de timp ce poate depăşi 20 de ani fiind
asupra variabilei rezultante y. Pentru a vedea dacă această totodată structurată pe criterii geografice). Asemenea
influenţă este sau nu semnificativă se compară Fcalculat cu programe bazate pe modelul RLM au fost dezvoltate de
Fteoretic prezentat de obicei în anexele manualelor de marile companii imobiliare americane (ex. Marshall &
statistică care depinde de gradele de libertate luate în Swift) sau de institute de matematică şi companii
consideraţie la calculul dispersiilor. Dacă Fcalculat > Fteoretic producătoare de software cum sunt DSP, ACI şi
xi este un factor determinant pentru y (deci între cele două WinPSAR.
variabile există o legătură statistică semnificativă care
poate fi cuantificată. Dacă Fcalculat < Fteoretic se consideră că STUDIU DE CAZ
variabilele sunt necorelate sau independente. 3. Aplicarea RLM în cazul evaluărilor imobiliare
pentru Municipiul Timişoara
Calculul coeficientului de determinatie R2. R2 de
asemenea furnizat de programele de calcul gen Excel, 3.1. Variabilele luate în considerare. Ipoteze
arată dacă evenimentele calculate se produc întâmplător În calculul RLM am pornit de la ipoteza că preţul unui
sau nu. apartament de bloc, în Timişoara este influenţat de
următoarele variabile: zona în care se află apartamentul,
Testul t. Se calculează prin împărţirea coeficientului de posibilitatea ca apartamentul să fie situat la parter sau
regresie βi al unei variabile independente xi l la abaterea ultimul etaj, numărul de camere al apartamentului,
standard σ, rezultatul numit tcalculat se compară cu tteoretic ce posibilitatea ca apartamentul să aibă sau nu camere
se găseşte în tabele statistice. Dacă tcalculat este mai mare în decomandate, finisajul superior al apartamentului (parchet,
valoare absolută decât tteoretic înseamnă că factorul xi testat gresie, faianţă), numărul de băi şi existenţa garajului.
este important în calcularea valorii variabilei rezultante y.
Preţul Am luat în calcul preţul în DM. Toate datele au fost culese pentru condiţia de plată cash.
Localizarea Am luat în considerare 5 zone posibile de la A la E.
apartamentului (Zona)
Zona A – Ultra –Central. Cartierul Cetate.
(Variabila: Zona A) ia valoarea 1 daca apartamentul se afla in aceasta zona si 0 daca el
este situat in alta parte.
Zona B – Central. Zona adiacentă cartierului Cetate, Cartierul Elisabetin, Complexul
Studenţesc.
(Variabila: Zona B) ia valoarea 1 dacă apartamentul se află în această zonă şi 0 dacă el
este situat în altă parte.
Zona C – Zona intermediară I, cuprinde cartierele: Circumvalaţiunii, Zona Spitalul
Judeţean –Negoiu, Zona Badea Cârţan,
(Variabila: Zona C) ia valoarea 1 dacă apartamentul se află în această zonă şi 0 dacă el
este situat în altă parte.
Zona D – Zona intermediară II, cuprinde cartierele: Calea Girocului, Soarelui, Calea
Aradului, Calea Lipovei, Calea Sagului- Steaua, Zona Bucovina. Calea Lugojului
(Variabila: Zona D) ia valoarea 1 dacă apartamentul se află în această zonă şi 0 dacă el
este situat în altă parte.
Parter/Ultimul etaj Variabila ia valoarea 1 dacă apartamentul se află în această situaţie. Altfel 0.
Nr. camere Se introduce nr. de camere al apartamentului
Camere decomandate Variabila ia valoarea 1 dacă răspunsul e da, şi 0 dacă răspunsul este nu.
Finisaj superior Variabila ia valoarea 1 dacă răspunsul e da, şi 0 dacă răspunsul este nu.
Nr. băi Se introduce nr. de băi al apartamentului
Garaj Variabila ia valoarea 1 daca apartamentul are garaj, si 0 daca nu are.
După cum se observă avem 10 variabile independente Având în vedere condiţia de relevanţă (n≥4k) care ar
(Zona A,...Garaj) şi o variabilă rezultantă (preţul). La cele duce la cerinţa unui număr foarte mare de cazuri analizate
10 variabile independente luate în considerare ar mai fi în cazul considerării tuturor posibilităţilor sus-menţionate,
putut fi adăugate variabile ca: importanţa fiecărei variabile în sine în stabilirea preţului,
precum şi caracterul didactic al lucrării considerăm că
- Facilităţi de transport adecvate (D/N) luarea în considerare a 11 variabile independente este
- Poluare cu zgomot sau praf (D/N) suficientă.
- Structura construcţiei (cu variabile separate
pentru structura de beton, cărămidă etc.) Liniaritatea. Considerăm Preţul unui apartament ca o
- Starea tehnică/uzura (în procente) funcţie liniară a 11 variabile independente.
- Vechimea clădirii (în ani)
- Aria utilă a apartamentului (în mp) 3.2. Baza de date analizată
- Balcon/logie (D/N) Pentru calculul regresiei liniare multiple au fost luate în
- Boxa (D/N) considerare următoarele cazuri cu caracteristicile unitare:
- Încălzire centrală (D/N) - datele au fost culese direct de pe piaţă (de la vânzători şi
- Racord la gaz (D/N) cumpărători);
- Telefon (D/N) - vânzările nu au fost realizate prin intermediari;
- Timp de expunere pentru vânzare (în luni) - preţul a fost plătit cash de către cumpărător;
- Condiţii de vânzare (cu variabile separate D/N - vânzarea/cumpărarea a avut loc în condiţii normale de
pentru fiecare din cazurile cash, rate, vânzare prin piaţă (fără presiuni, bunuri negajate, vânzarea nu a avut
intermediari, etc.) loc în condiţii speciale – către prieteni, rude etc.)
- Anul vânzării ( cu variabile separate pentru fiecare an în Datele culese de pe piaţă sunt următoarele:
parte)
β 1, β2, 6537.954241 556.65 1722.21 880.33 4613.8 -1203.589 2205.5385 4067 7768.6935 31321 507.67
...βk
σ 1901.457046 1606.5 1366.1 1141.3 934.18 1073.833 4.629E+10 4.6E+10 4.629E+10 5E+10 5E+10
R2 0.953365439 2486.8 #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A
Fcalculat 38.84231565 19 #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A
2402048714 1E+08 #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A #N/A
Cu alte cuvinte bazându-ne pe RLM efectuată pe bază de date listată anterior preţul unui apartament de bloc în
Timişoara este o funcţie:
Preţ = 508 + 31321 × ZonaA + 7769 × ZonaB + 4067 × ZonaC + 2206 × ZonaC – 1204 × Parter/ult.etaj + 4614 ×
Nr.camere + 880 × Decom. + 1722 × Finisare + 557 × Nr.băi + 6538 × Garaj (Deutsche Mark).
3.4. Testări ale modelului Poliţa de asigurare a ANEVAR a fost emisă în data de 1
Calculul abaterii standard (abaterea medie patratică) februarie 2000 şi expiră la 31 ianuarie 2001. În baza
σ acestei poliţe, se emit certificate de asigurare individuale.
Pot să apeleze la acest program următorii membrii
σ = 1901 Preţul apartamentului este evaluat cu o ANEVAR:
aproximare de +/- 1901 DM • persoane fizice autorizate să exercite, cu drept de
semnătură, profesia de evaluator, nerestrictiv într-una
Calculul coeficientului de determinaţie R2 din formele: autorizat independent, angajat la o societate
R2 de asemenea furnizat de programele de calcul gen comercială, asociat într-o societate comercială cu obiect
Excel, arată dacă evenimentele calculate se produc de activitate în domeniul evaluării;
întâmplător sau nu. • persoane juridice care desfăşoară activităţi şi în
domeniul “evaluare”, în numele şi beneficiul angajaţilor
R2 = 0.953 Modelul se potriveşte la 95% din săi.
cazurile analizate Se acordă despăgubiri pentru:
• sumele pe care Asiguratul este obligat să le plătească cu
3.5. Verificare numerică titlu de desdăunare şi cheltuieli de judecată pentru
Cunoaştem de la cumpărător că un apartament în prejudiciile datorate încălcării obligaţiilor cuprinse în
Timişoara, în zona Calea Girocului, situat la etajul 3 într- contractele valabile de prestări servicii, care se referă la
un bloc de 4 etaje, având 3 camere decomandate, atribuţiile specifice domeniului său de activitate;
nefinisate, cu 2 grupuri sanitare şi fără garaj a fost • cheltuielile de judecată făcute de reclamant (clientul
cumpărat cu 18.000 DM. asiguratului) pentru îndeplinirea formalităţilor legale în
vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor,
Testăm în continuare valoarea de piaţă pe care o dacă a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata
aproximează funcţia calculată prin metoda RLM. acestora;
• cheltuielile de judecată făcute de asigurat în procesul
Preţ = 508 + 31321 × Zona A + 7769 × Zona B + 4067 × civil dacă a fost obligat la desdăunare;
Zona C + 2206 × Zona D – 1204 × Parter/ult.etaj + • prejudiciile produse de asigurat clienţilor săi ca urmare a
4614 × Nr.camere + 880 × Decom. + 1722 × pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor
Finisare + 557 × Nr.băi + 6538 × Garaj (Deutsche originale sau suporturilor magnetice predate de clienţi
Mark). asiguratului, în vederea înregistrării şiprelucrării datelor
financiar contabile, bilanţuri, bugete, contracte,
Sau în cazul studiat: programe de producţie, etc. pentru sumele necesare
reconstituirii, refacerii sau înlocuirii acestor documente.
Preţ = 508 + 31321 × 0 + 7769 × 0 + 4067 × 0 + 2206 × 1
– 1204 × 0 + 4614 × 3 + 880 × 1 + 1722 × 0 + 557 Riscul asigurat cuprinde răspunderea civilă a asiguratului
ca urmare a unor acte sau fapte săvârşite din culpa sa
× 2 + 6538 × 0
pentru care devine răspunzător în baza:
(Deutsche Mark).
Preţ = 18550 DM (+/-1901 DM) • legii;
• statutului profesiei;
După cum se poate vedea, aproximarea cu 500 DM a • convenţiilor internaţionale;
preţului real înregistrat reprezintă doar 3% din preţul • regulilor de conduită şi de deontologie profesională;
înregistrat, deci o evaluare foarte exactă. • contractului legal încheiat,
şi pentru care au fost formulate pretenţii de despăgubire în
Nota: funcţia dezvoltată poate fi îmbunătăţită prin: perioada de valabilitate a poliţei. Data daunei este data
mărirea bazei de date pentru care se calculează regresia, când a fost făcută o cerere scrisă de despăgubire împotriva
constituirea unor baze de date separate între zone asiguratului.
(cartiere) pentru micşorarea numărului de erori etc. Nivelul I al limitei de răspundere este 10.000 USD (per
••• eveniment şi în agregat anual), prima anuală
corespunzătoare acestui nivel fiind 314.000 lei.
ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE
PROFESIONALĂ Limitele de răspundere superioare sunt:
ec. Ababei Dana Adina • 25.000 USD – nivel II;
ANEVAR
• 50.000 USD – nivel III;
“Programul de asigurare de răspundere civilă
• 150.000 USD – nivel IV;
profesională pentru persoane fizice şi persoane juridice
• 250.000 USD – nivel V
membre ale Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din
România” a fost lansat la sfârşitul anului 1999 şi a Primele anuale pentru nivelurile II, III, IV şi V sunt
devenit funcţional începând cu 1 februarie 2000. diferite pentru persoane fizice şi juridice.
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 3-4 2000 Editat de Institutul Român de Cercetări în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
CRITERII ŞI METODE DE STABILIRE A REDEVENŢEI ÎN
CUPRINS CAZUL TRANZACŢIILOR DE LICENŢĂ CU
BREVETE DE INVENŢIE
dr. Sorin V. Stan
CRITERII SI METODE DE STABILI-RE
A REDEVENTEI IN CAZUL IROVAL
TRANZACTIILOR DE LICENTA CU Participând la evaluarea unor institute de proiectare şi de C-D am
BREVETE DE INVENTIE ………… 1 solicitat, conform cerinţelor standardelor de evaluare, o listă cu
obiectele proprietăţii intelectuale create şi/sau utilizate.
Această listă a cuprins un număr de brevete de invenţie şi de
CAPITALUL INTELECTUAL AL programe informatice achiziţionate.
FIRMEI ……………………………….. 6 Deşi numărul de brevete deţinute în portofoliu era relativ ridicat nu
a fost necesară o evaluare a acestora dintr-un motiv foarte simplu,
respectiv nu erau utilizate în activitatea proprie şi nu au fost
CRITERII DE EVALUARE A tranzacţionate printr-un contract de licenţă. De asemenea, şansele de
PROPRIETATII IN TIME SHARING. a fi utilizate sau tranzacţionate fiind extrem de reduse (conform
OPTICA CUMPARATORULUI SI aprecierii titularilor şi/sau managerilor) a rezultat o concluzie clară
OPTICA PROMOTORULUI pentru evaluare, respectiv valoarea acestor brevete este negativă prin
IMOBILIAR………………………... 13 plata taxelor legale anuale de menţinere în vigoare a brevetelor.
Deci, o primă soluţie o reprezintă renunţarea la protejarea acelei
categorii de brevete inactive şi fără nici-o şansă de
CONSIDERENTE PRIVIND aplicare/comercializare şi în acest fel se economisesc taxele anuale
EVALUAREA ECHIPAMENTELOR de menţinere în vigoare a brevetului.
TEHNOLOGICE DE TIPUL Pentru brevetele de invenţie valoroase, care pot fi comercializate
COLOANELOR PENTRU DISTILARE SI prin contracte de licenţă, este necesară promovarea unei politici
RECTIFICARE…………………... 17 active de tranzacţionare în scopul obţinerii unor venituri substanţiale
din redevenţe.
Aceste două direcţii ale managementului proprietăţii intelectuale
TEMATICA PENTRU ACREDITARE IN au fost puse în evidenţă, cu rezultate financiare remarcabile, de
EVALUAREA DE marile companii americane. Astfel, compania IBM a reuşit să
INTREPRINDERI …………………... 19 crească suma anuală încasată din redevenţele pentru licenţele de
brevet de la 30 mil. $ în 1990, la aproape 1 miliard $ în anul 1999,
deci o creştere de cca. 33 de ori.
TEMATICA PENTRU ACREDITARE IN În anul 1994, compania DOW Chemical a realizat un audit al cca.
EVALUARE DE PROPRIETATI 29.000 de brevete de invenţie din portofoliul celor 15 unităţi de
IMOBILIARE ………………….……. 21 afaceri mai importante ale companiei, rezultatul concretizându-se în
renunţarea la protecţia unui mare număr de brevete (din care o parte
au fost donate gratuit unor universităţi), realizându-se astfel o
EVALUAREA
economie imediată de 50 mil. $ aferentă taxelor de protecţie şi o
HOTELURILOR……………….……. 23
creştere a încasărilor anuale din redevenţe de la 25 mil. $ (înainte de
audit) la peste 125 mil. lei în anul 1995. În anul 1999, urmând
exemplul companiei Dow Chemical, compania DuPont a realizat o
economie de 64 mil. $ din radierea brevetelor neutilizabile. 3. Metoda hibridă a comparării cu tranzacţiile
realizate (MHCTR);
La nivelul economiei S.U.A., veniturile realizate din 4. Metoda repartizării profitului (MRP);
cedarea drepturilor de utilizare a brevetelor de invenţie au 5. Metoda reziduală (MR);
crescut de la 15 miliarde $ în anul 1990 la peste 110 6. Analiza DCF
miliarde $ în prezent [1]. În continuare vom prezenta pe scurt principiile generale
Această scurtă prezentare a realităţii avantajelor deţinerii caracteristice fiecăreia din cele şase metode de stabilire a
proprietăţii intelectuale, îndeosebi sub forma brevetelor de nivelului ratelor de redevenţă.
invenţie, a declanşat intensificarea preocupărilor în
domeniul evaluării proprietăţii intelectuale şi 1. Metoda comparării cu tranzacţiile realizate este o
managementului proprietăţii intelectuale în scopul abordare intuitivă, fiind preferată atât de cele două părţi
exploatării unor surse de venituri neaşteptate dar de mărime angrenate într-o tranzacţie de licenţă cât şi de organele de
substanţială ca şi în domeniul metodelor adecvate de reglementare fiscală, deoarece se bazează pe informaţiile de
stabilire a ratelor de redevenţă aferente tranzacţiilor de piaţă asupra redevenţelor practicate în tranzacţii
licenţă. comparabile cu brevete de invenţie.
Obiectul acestui articol îl reprezintă numai prezentarea Comparaţia se face fie cu ratele de redevenţă practicate
sumară a practicii stabilirii ratelor de redevenţă pentru anterior de compania proprietară cu terţe firme, fie cu ratele
brevetele de invenţie aşa cum sunt recomandările şi uzanţele de redevenţă practicate între alte părţi în cadrul aceluiaşi
elaborate/aplicate de autoritatea fiscală din S.U.A. şi de domeniu de activitate.
marile companii industriale. Problema esenţială a aplicării acestei metode intuitive este
În acest sens, extrem de relevatoare este opinia – sfat a depistarea celei mai apropiate rate de redevenţă practicată.
vicepreşedintelui companiei Xerox, Jan Jaferian: “Dacă o să Criteriile de selectare a ratei de redevenţă adecvată se
utilizaţi brevetele dvs. numai pentru a proteja produsele referă la următorii factori de comparabilitate:
dvs., care este o veche paradigmă, o să pierdeţi orice • să se practice la aceleaşi tipuri de produse, procedee sau
oportunităţi de obţinere a altor genuri de venituri”. metode, din acelaşi domeniu de activitate;
În doctrina fiscală din S.U.A., deoarece mărimea ratei de • să reflecte acelaşi potenţial de generare de profit, exprimat
redevenţă plătită de o firmă pentru obţinerea dreptului de prin calcularea valorii nete prezente a profitului care va
folosinţă asupra unui obiect al proprietăţii intelectuale rezulta din utilizarea licenţei (după deducerea cheltuielii
(îndeosebi brevete de invenţie dar şi mărci de iniţiale plătite pentru o licenţă, dacă a fost cazul, plus
produse/servicii) influenţează baza impozabilă, tranzacţiile cheltuielile de investiţii şi costurile de producţie aferente),
de licenţă sunt clasificate în două categorii: luând în considerare riscurile specifice aplicării licenţei
• licenţe acordate unor terţi întreprinzători care îşi asumă (incluse în rata de actualizare);
un risc ridicat în cazul în care nu dispun de resurse • durata licenţei, data la care a avut loc tranzacţia şi
suficiente de marketing şi distribuite pentru asigurarea condiţiile renegocierii contractului de licenţă după
succesului comercial al produselor care vor fi executate expirarea acestuia;
sub licenţă; • clauzele contractelor de licenţă referitoare la:
• licenţe acordate unor filiale sau sucursale ale unei • caracterul exclusiv sau neexclusiv al drepturilor cedate;
companii, care operează în alte ţări decât cea a • limitări ale ariei geografice de utilizare sau canti-tăţilor
companiei mamă. Legislaţia S.U.A. şi cea a OECD, de produse executate sub licenţă;
referitoare la impozitare, interzic transferarea unui activ • ce se prevede cu rata de redevenţă la finele duratei de
necorporal spre o filială din străinătate fără o plată valabilitate legală a brevetului.
compensatorie. Pentru ca această plată să nu fie stabilită • barierele economice, legale, de reglementare, politice şi de
la un nivel simbolic sau să fie condiţionată de altă natură care afectează transferul de tehnologie
evenimente minore, IRS (Internal Revenu Service) a încorporată în brevet;
emis, în luna iulie 1994, o reglementare care impune ca • ce alte drepturi (de exemplu: know-how) au fost trans-
preţurile de transfer în interiorul unei companii (între ferate prin contractul de licenţă.
filialele acesteia) aferente tranzacţiilor de licenţă să fie Dacă se aplică această metodă intuitivă, îndeosebi
stabilite pe acelaşi principiu al unor relaţii nepărtinitoare utilizatorul unei licenţe trebuie să-şi calculeze
între două părţi independente, între care nu există deci profitabilitatea astfel încât rata profitabilităţii (exprimată
anumite relaţii privilegiate (engl. the arm’s – length prin raportul dintre profitul net curent şi capitalul investit) să
principle). fie cel puţin egală cu costul mediu ponderat al capitalului
Deoarece cedarea dreptului de utilizare a unui brevet de (care exprimă costul de oportunitate al capitalului investit şi
invenţie printr-un contract de licenţă este sursa unor venituri deci nivelul minim de rentabilitate solicitat de un investitor
extrem de mari şi cu risc redus de încasare, metodologia pentru a-şi utiliza capitalul său într-o anumită afacere, pe
stabilirii redevenţelor a fost fundamentată, oferind atât care o preferă din alte alternative de investiţii cu aceleaşi
proprietarului brevetului, cât şi unui potenţial utilizator al riscuri).
acestuia mai multe abordări bazate pe principii diferite. Chiar dacă se aplică rate de redevenţă de piaţă sau “norme
Aceste metode de stabilire a ratelor de redevenţă sunt: ale domeniului” cu eventuale corecţii şi care reflectă, de
1. Metoda comparării cu tranzacţiile realizate facto, rata rentabilităţii utilizării unui activ necorporal
(MCTR); (brevet de invenţie) la un anumit moment nu există şi
2. Metoda comparării profitabilităţii (MCP); garanţia că rata selectată este şi cea adecvată. Explicaţia
rezidă în modificările curente ale tuturor factorilor care de informaţii asupra valorii brevetului ca şi a capitalului
influenţează asupra ratei redevenţei, cum ar fi: valoarea investit de cei doi participanţi la tranzacţia de licenţă.
brevetului de invenţie, condiţiile economice, ratele
rentabilităţii, reglementările limita-tive care afectează 3. Metoda hibridă a comparării cu tranzacţiile realizate
utilizarea brevetului, etc. În plus, o altă dificultate o constă în combinarea analizei realizate prin celelalte două
reprezintă gama destul de largă a ratelor de piaţă practicate metode prezentate (MCTR şi MCP). Aplicarea acestei
în acelaşi domeniu, limitele fiind cuprinse, în general (în metode presupune parcurgerea a trei etape:
S.U.A.), între 2 - 5% din cifra de afaceri netă (în industria (a) identificarea ratei de redevenţă prin MCTR;
chimică, energetică, alimentară), între 5 - 10% (în industria (b) aplicarea MCP pentru identificarea excesului de ren-
farmaceutică, aerospaţială, echipamentelor şi aparatelor tabilitate a vânzărilor (17% în exemplul anterior);
destinate sănătăţii şi 10 - 15% (în întreaga ramură a (c) propunerea ratei de redevenţă acceptabilă pentru acel
telecomunicaţiilor) [2] nivel al ratei de redevenţă, calculat prin MCTR, care se
suprapune cu cea determinată prin MCP.
2. Metoda comparării profitabilităţii (MCP) constă în
compararea mărimii rentabilităţii obţinute de o firmă care 4. Metoda repartizării profitului (MRP) constă în
utilizează un brevet de invenţie, cu rentabilitatea unei firme parcurgerea următoarelor trei etape:
similare (ca structură a producţiei) şi care nu utilizează (a) calcularea profitului suplimentar, generat pentru un
brevetul respectiv. Indicatorul esenţial utilizat este utilizator al unei licenţe, faţă de profitul “normal” al
rentabilitatea vânzărilor. De aceea MCP se mai numeşte şi utilizatorului corespunzător costului capitalului utilizat
metoda rentabilităţii vânzărilor (return on sales). de acesta;
Din punct de vedere metodologic, o firmă care utilizează (b) alocarea profitului suplimentar între licenţiator şi
un brevet de invenţie are avantajul economic fie al unui cost licenţiat, funcţie de contribuţia celor două părţi la crearea
de producţie mai redus, fie al unui volum mai mare de şi aplicarea brevetului de invenţie;
produse, fie al unei calităţi mai bune a produselor şi deci ea (c) stabilirea redevenţei anuale exprimată în cifre absolute.
realizează o rentabilitate a vânzărilor mai mare faţă de o
firmă similară care nu utilizează brevetul de invenţie iar Un exemplu concret este redat pentru tranzacţia de licenţă
celelalte condiţii de producţie sunt asemănătoare. care a avut loc între firma americană Ustech şi compania
Eurotech, referitoare la brevetul de invenţie obţinut de
Aplicarea MCP presupune parcurgerea a două etape: Ustech pentru formula chimică a cunoscutului material
(a) stabilirea nivelului de referinţă al rentabilităţii vân-zărilor antiglonţ Nulon. Ustech a transmis firmei Eurotech dreptul
unei/unor firme de acelaşi profil cu care se face comparaţia. de adaptare pentru utilizarea Nulon-ului în industria de
O uzanţă recomandată este calcularea unei rate medii a apărare. Ca urmare, la un capital total investit de firma
rentabilităţii vânzărilor întreprinderilor cu acelaşi profil dar Eurotech pentru producerea materialului asimilat prin
care nu utilizează brevetul de invenţie. licenţă de 200mil.$ a fost obţinut un profit de 50 mil.$.
Presupunem că acest nivel reprezentativ este de 15% iar al Corespunzător unui cost de oportunitate de 10% al
firmei care aplică brevetul de invenţie este de 32%, Ca capitalului utilizat, rezultă că profitul “normal” care ar fi
urmare, rezultă că brevetul de invenţie a generat un profit acceptat de acţionarii Eurotech, ar fi trebuit să fie de 20 mil.
suplimentar de 17% în raport cu volumul vânzărilor nete; $ (200 mil. $ x 10%). Rezultă un surplus (exces) de
supraprofit de 30 mil. $. Acest supraprofit trebuie împărţit
(b) alocarea acestei rentabilităţi suplimentare între cele două între cele două firme, proporţional cu investiţiile făcute de
părţi participante la tranziţie: licenţiator şi licenţiat. Această ambele pentru “crearea” brevetului (Ustech) şi pentru
alocare este necesară deoarece şi licenţiatul (utilizatorul unui aplicarea acestuia sub mărcile Eurotech. Eforturile
brevet) îşi asumă riscurile aferente modificării sistemului de investiţionale ale celor două companii fiind de mărime
comercializare şi de promovare a produselor. În alocarea egală, rezultă că redevenţa plătibilă de Eurotech firmei
profitului generat de un brevet de invenţie între cele două Ustech trebuie să fie de 15 mil. $/an [3].
părţi nu există decât nişte uzanţe sau practici, de obicei 45-
50% pentru licenţiator şi 50-55% pentru licenţiat. 5. Metoda reziduală (MR) mai este cunoscută şi prin alte
În exemplul nostru concret, rezultă că dacă se aplică regula exprimări ca metoda ratei rentabilităţii (Rate of Return
50/50, mărimea ratei de redevenţă ar fi de 8,5% (adică 17% Method) sau metoda alocării profitului net din exploatare pe
: 2) din volumul vânzărilor. categorii de active.
Esenţa acestei metode constă în stabilirea profitului net
Aplicarea MCP trebuie să fie precedată de stabilirea cu atribuibil numai utilizării brevetului de invenţie după ce, din
credibilitate a ipotezei că surplusul de rentabilitate a profitul net total, a fost alocată partea de profit care trebuie
vânzărilor se datoreşte în întregime aplicării brevetului de să recompenseze capitalul investit (compus din valoarea
invenţie, situaţie care nu se întâlneşte în mod curent, excesul netă a activelor corporale imobilizate plus capitalul de lucru
de profitabilitate datorându-se, de obicei, influenţei unui net + alte active necorporale identificate şi înregistrate în
“pot” de active necorporale. Altă dificultate în aplicarea bilanţ).
acestei metode este alocarea profitului net între licenţiator şi
licenţiat. În teoria evaluării nu există o metodă exactă de Etapele care trebuie parcurse în aplicarea acestei metode
împărţire a profitului net între cele două părţi. De asemenea, sunt următoarele:
o insuficienţă a metodei comparării profitabilităţii este lipsa
Acelaşi nivel al profitului net din exploatare alocabil celor Diferenţa dintre cele două valori reprezintă valoarea
patru categorii de active poate fi calculat şi pe baza cmpc brevetului de invenţie aflat în utilizarea unui licenţiat.
astfel: “Pentru determinarea valorii afacerii trebuie avute în
cmpc x Cap. investit = 9,64 x 22 mld. lei = vedere două componente:
= 2,12 mld. lei 1. valoarea actualizată a cash-flow-ului din exploa-
tare pe parcursul duratei de previziune;
(e) Profitul net din exploatare alocabil numai brevetului de 2. valoarea reziduală care reprezintă valoarea actua-
invenţie = 6,0 – 2,12 = 3,88 mld. lei lizată a cash-flow-ului din exploatare care se obţine
după această perioadă” [5]
(f) Rata anuală a redevenţei = 3,88/30 = 12,9% din cifra Cash-flow-ul net din exploatare este indicatorul cel mai
anuală de afaceri. important pentru determinarea nivelului ratelor anuale de
redevenţă pe parcursul perioadei de previziune, deoarece
În cazul în care producţia anuală estimată ar fi de 100.000 acesta reprezintă venitul generat de investiţia totală
buc./an, mărimea redevenţei supuse negocierii va fi de încorporată în active imobilizate corporale şi necorporale
38.800 lei/bucată (3,88 mld. lei : 100 mii produse). (individualizate), în capitalul de lucru net şi în brevetul de
În cazul în care licenţiatorul doreşte să primească invenţie. Altfel spus, cash-flow-ul net este un indicator mai
redevenţa ca o sumă totală la semnarea unui contract de bun de exprimare a “fructului” exploatării faţă de profitul
licenţă cu o durată de 8 ani, mărimea sumei negociate se net din exploatare.
stabileşte prin capitalizarea redevenţei anuale cu factorul de Procedura determinării mărimii redevenţei prin analiza
capitalizare, aferent unei rate de actualizare mai ridicate faţă DCF poate fi redată sintetic prin parcurgerea următoarelor
de cmpc (deoarece riscurile deprecierii morale a produsului etape:
brevetat sunt ridicate) şi pentru o perioadă de 8 ani. Deci (a) calcularea valorii întreprinderii prin actualizarea
cash-flow-ului net la dispoziţia firmei pentru situaţia în
, în care:
care întreprinderea îşi va continua activitatea sa normală
an = factorul de capitalizare în viitor, adică va produce aceleaşi produse tradiţionale;
t = rata de actualizare ca urmare, ponderea profitului net şi cash-flow-ului net
n = numărul de ani ai contractului de licenţă la dispoziţia firmei în cifra de afaceri va rămâne
Pentru t = 20% şi n = 8 ani, an = 3,837 iar valoarea licenţei constantă pe întreaga perioadă de previziune explicită
= 3,88 miliarde x 3,837 = 14,88 miliarde lei, Deci suma care (cuprinsă între 5-8 ani).
se negociază între cele două părţi pentru a fi încasată/plătită Presupunem că valoarea întreprinderii, calculată prin
la data semnării contractului de licenţă este de 15 miliarde tehnica DCF expusă mai sus, este de 20 miliarde lei.
lei. (b) calcularea valorii întreprinderii prin actualizarea
cash-flow-ului net la dispoziţia firmei pentru situaţia în
6. Analiza DCF (Discounted Cash Flow Analysis) care întreprinderea va produce atât produsele sale
Această metodă, preluată din metodologia evaluării tradiţionale cât şi produsele noi sub licenţă; de obicei,
proprietăţilor generatoare de venituri, este de o complexitate produsele noi sub licenţă vor avea o dinamică accentuată
deosebită dar avantajul aplicării ei constă în sprijinirea celor (ca volum şI valoare) deoarece asimilarea lor în
doi parteneri în cuantificarea parametrilor necesari pentru fabricaţie şi penetrarea lor pe piaţă se face într-o
asigurarea succesului negocierii; altfel spus, metoda DCF perioadă de timp rezonabilă; ca urmare, ponderea
permite o aprofundare a analizei eficienţei economice a unei profitului net şi cash-flow-ului net la dispoziţia firmei în
tranzacţii de licenţă pentru ambele părţi, funcţie de opţiunea cifra de afaceri va creşte pe întreaga perioadă de
licenţiatorului asupra schemei de încasare a redevenţei, care previziune explicită.
poate fi: Presupunem că valoarea întreprinderii, calculată prin
• o sumă globală a redevenţei; tehnica DCF expusă mai sus (cu încorporarea influenţei
• o sumă iniţială urmată de redevenţe anuale; produselor noi sub licenţă) este de 35 miliarde lei.
• redevenţe anuale, sub formă de: Diferenţa de 15 miliarde lei reprezintă valoarea totală a
• sumă fixă pe unitatea de produs; licenţei achiziţionate, a cărei plată sub formă de
• procent din vânzările nete; redevenţă, poate să fie făcută în mai multe modalităţi,
• procent din preţul de vânzare. specificate anterior.
• o sumă anuală minimă sau maximă; (c) calcularea valorii întreprinderii prin actualizarea cash-
• redevenţe crescătoare sau descrescătoare funcţie de flow-ului net la dispoziţia firmei pentru situaţia expusă
evoluţia bazei lor de calcul (unităţi de produse vândute sau la punctul (b) anterior, dar cu o modificare, în sensul
venituri nete). includerii la capitolul de cheltuieli şi a redevenţei
economice, analişti financiari, manageri financiari şi ai În prezenta lucrare, încercăm să prezentăm punctele de
proprietăţii intelectuale la nivel de firmă, sociologi şi vedere, încă diferite, ale abordării capitalului intelectual la
evaluatori de întreprinderi şi de active necorporale. nivel de firmă din optica managementului, pe de o parte,
Fiecare din categoriile de specialişti, enunţate mai sus, şi din cea a evaluării monetare a acestuia, pe de altă parte.
utilizează cu predilecţie anumiţi termeni, ca: active Deşi, ca în orice problemă nouă de mare complexitate,
necorporale (experţii financiari-contabili), active există încă deosebiri referitoare la abordarea acelei
necorporale şi proprietatea intelectuală (evaluatorii de probleme, suntem de părere că se manifestă o tendinţă
întreprinderi), capital uman, cunoştinţe şi instruire, capital vizibilă de apropiere a punctelor de vedere şi implicit de
intelectual (managerii şi specialiştii în teoria economică). creare a unei paradigme a capitalului intelectual al firmei
Intensificarea dezbaterilor actuale în domeniul înţelegerii identificat cu o altă exprimare, respectiv de active
mai detaliate a locului, importanţei şi contribuţiei necorporale şi proprietate intelectuală a firmei. Cele două
capitalului intelectual în creşterea valorii firmei căreia îi formulări, respectiv “capitalul intelectual” şi “active
aparţine a fost efectul direct şi stringent al schimbărilor necorporale şi proprietate intelectuală” sunt utilizate în
esenţiale intervenite în ultimile decenii, în societate şi în prezent în management şi respectiv în doctrina evaluării.
lumea afacerilor.
Fără a insista prea mult asupra acestor modificări, Definirea C.I. Sferă de cuprindere
prezentate în extenso într-o mare varietate de abordări În teoria economică generală, Peter Drucker a elaborat,
(multe din cărţile apărute devenind adevărate best-salle- în anul 1946, primul studiu al teoriei şi practicii
uri), enunţăm doar câteva expresii uzuale ale limbajului managementului unei mari corporaţii – General Motors. În
economic curent: cunoscuta sa carte Societatea postcapitalistă, P. Drucker
- motorul noii economii – sunt cunoştinţele sau demonstrează faptul că în noul tip de economie,
informaţiile; cunoştinţele nu reprezintă numai o resursă nouă care se
- cunoştinţele sunt cea mai importantă sursă de adaugă la ceilalţi trei factori tradiţionali de producţie
materie primă a producţiei moderne, ducând la (munca, terenul şi capitalul), ci reprezintă “singura
dematerilizarea capitalului şi producţiei; resursă esenţială de azi”. Ca urmare, Drucker subliniază
- ponderea cea mai mare în valoarea de piaţă a necesitatea regândirii practicilor managementului, în
companiilor cotate importante este reprezentată de sensul că principala preocupare a unui manager trebuie să
“valoarea ascunsă” (neînregistrată în bilanţ), fie instruirea, educarea, perfecţionarea, motivarea,
reprezentând valoarea activelor necorporale; recompensarea, recunoaşte-rea meritelor şi, în ultimă
- investiţiile nemateriale au depăşit ca valoare instanţă, asigurarea satisfacţiei lucrătorilor unei firme.
investiţiile în formarea netă a capitalului fix; Realizarea acestui obiectiv prioritar al managementului se
- raportul de importanţă dintre activele necorporale poate face numai prin efectuarea unor investiţii
şi cele corporale s-a inversat în favoarea primei nemateriale al căror volum depăşeşte pe cel al investiţiilor
categorii; în bunuri de capital.
- principalele active ale companiilor de high-tech
În concepţia lui P. Drucker, cunoştinţele acumulate de
nu sunt cash-ul, construcţiile, echipamentele
lucrătorii unei firme, transmise prin comunicare celorlalţi
tehnologice sau alte active corporale, ci mărcile
lucrători, formează cel mai important mijloc de producţie
comerciale, brevetele de invenţie, know-how-ul, forţa
din economia modernă – lucrătorul instruit.
de muncă calificată şi alte active necorporale, etc.;
Gary Becker, laureat al premiului NOBEL pentru
- creşterea investiţiilor în active necorporale duce
economie în anul 1992 a creat o teorie a capitalului uman.
la creşterea valorii de piaţă a întreprinderilor cotate
Ideea de bază este faptul că din punctul de vedere al unui
(calculată prin capitalizare bursieră).
individ, educaţia sa reprezintă o investiţie. Valoarea
Richard Thoman – directorul executiv al cunoscutei
acestei investiţii în educaţie depinde, pe de o parte, de
companii nord-americane XEROX CORPORATION
cheltuielile efectuate cu educaţia, iar pe de altă parte, de
declara recent că “Obiectivul meu este proprietatea
beneficiile viitoare anticipate generabile de cunoştinţele
intelectuală. Sunt convins că managementul proprietăţii
dobândite prin educaţie.
intelectuale reprezintă modalitatea prin care se va crea
Investiţia în educaţie este avantajoasă dacă valoarea netă
valoarea adăugată la XEROX. Şi nu numai în această
actualizată a celor două componente (costuri şi beneficii)
companie, ci în oricare alta. Extinzând această idee,
este pozitivă, respectiv dacă beneficiile viitoare actualizate
companiile care au un management bun al proprietăţii
sunt superioare costurilor efectuate (însumate şi indexate
intelectuale vor câştiga. Celelalte vor pierde”.
pentru a fi aduse la o anumită dată).
Această credinţă a lui R. Thoman face parte din noua
G. Becker consideră că educaţia produce importante
optică a managerilor companiilor de mare succes din
efecte sociale, ceea ce reclamă finanţarea importantă de
S.U.A. – Motorola, Apple, Microsoft, IBM, Dow
către stat a sistemului educaţional. Şi la nivelul unui
Chemical, Gillette, Dell, Lucent, etc. care au glisat
întreprinzător/firmă, formarea specifică (prin instruirea
strategia companiilor spre acordarea unei importanţe mai
adecvată cu sarcinile de serviciu ale lucrătorului) este o
mari în a fi lideri în idei noi şi în inovaţii (care este o
investiţie care trebuie să fie măsurată şi recuperată.
optică adecvată cu economia informaţională), diminuând
Ca o reflexie a punctelor de vedere susţinute de G.
astfel importanţa acordată strategiei anterioare de control a
Becker şi corecte din punct de vedere teoretic, capitalul
pieţelor de desfacere sau a celor de materii prime.
uman (identificat de multe ori şi sub formă de resurse
umane) la nivelul unei firme este definit ca totalitatea
Buletin informativ nr. 3-4 - 2000 7
cunoştinţelor pe care le posedă salariaţii şi care sunt Grafic, transformarea resurselor umane în active
indispensabile pentru desfăşurarea normală a activităţii intelectuale şi a acestora în proprietate intelectuală este
acesteia. În mod logic, investiţia în capital uman reprezintă redată de către ICM Group, prin schema de mai jos.
totalitatea cheltuielilor efectuate de o firmă pentru
recrutarea, angajarea şi instruirea salariaţilor, astfel
Active intelectuale
încât aceştia să poată contribui la creşterea productivităţii
şi profitului firmei. De altfel, investiţiile în instruirea forţei Resurse umane Documente
de muncă fac parte din categoria investiţiilor nemateriale1, Desene (schiþe)
pe care regulile generale contabile, naţionale şi Programe
internaţionale nu permit încă să fie înregistrate ca un activ 1. Know-how Informaþii
necorporal, supus amortizării. Invenþii
Cheltuielile cu instruirea continuă a salariaţilor au atins Procese
un astfel de nivel, încât multe întreprinderi nici nu-şi mai 2. Experienþã
permit finanţarea acestora. Pentru a face faţă acestei instituþionalã
necesităţi de instruire continuă, statul se implică prin
diferite modalităţi de sprijinire sau întreprinderile recurg la Proprietate intelectualã
o altă soluţie. Conform unui Raport al Biroului 3. Abilitãþi
Internaţional al Muncii: “Se constată că natura generală a profesionale Brevete de invenþii
muncii se transformă şi tendinţa este de ridicare a Drepturi de autor
nivelului de calificare şi policalificare … Evoluţia actuală Mãrci comerciale
a muncii reclamă calificări generale dezvoltate şi 4. Creativitate Secrete comerciale
completate cu o formare sau cu o recalificare continuă în Circuite integrate
întreprinderi. Anumite întreprinderi, îndeosebi mici, nu
pot face faţă costurilor de instruire din ce în ce mai mari Fig. 1
şi, în loc să investească în acest domeniu, preferă să
apeleze la subcontractarea lucrărilor sau la personal Definiţiile şi sfera de cuprindere a CI, redate în fig. 1,
auxiliar, temporar sau colaboratori pe termen limitat”2. sunt coerente între ele deoarece se referă numai la
Asupra necesităţii formării şi instruirii profesionale elementele care contribuie la obţinerea de profit sau la
continue nu mai insistăm deoarece toate asociaţiile creşterea valorii firmei.
profesionale şi majoritatea firmelor mijlocii şi mari au Annie Brooking3 include în sfera capitalului intelectual
programe speciale în acest sens. următoarele elemente/active:
• active care reflectă relaţii cu piaţa: reputaţia, vad
comercial, loialitatea clienţilor, canale de distribu-ţie,
Capitalul intelectual este definit în mai multe feluri backlog, etc.;
Cea mai sintetică definiţie a capitalului intelectual • active axate pe individ: pregătirea/calificarea şi ex-
aparţine ICM Group LLC: “Capitalul intelectual este perienţa, abilităţile de rezolvare a problemelor, stilul şi
reprezentat de cunoştinţele care pot fi transformate în arata conducerii, etc.;
profit”. • active de proprietate intelectuală: know-how, mărci
Meritul acestei definiţii este referinţa expresă numai la comerciale şi brevete, alte active necorporale care pot
acea categorie de cunoştinţe care pot fi transformate în fi protejate prin drepturi de autor;
profit sau într-un activ cu valoare ridicată. • active de infrastructură: toate tehnologiile, procesele şi
Conform acestei definiţii, capitalul intelectual (CI) este metodologiile care dau posibilitatea funcţionării
format din trei componente: întreprinderii.
• resurse umane (cunoştinţele intelectuale ale salaria- Dar sfera CI de care dispune o firmă este mai
ţilor firmei); cuprinzătoare faţă de cele două accepţiuni redate anterior.
• active intelectuale (cunoştinţele intelectuale forma- Cunoaşterea acestei sfere are o importanţă deosebită în
lizate, codificate şi înregistrate într-o formă sau alta în perspectiva creării unei paradigme a celei mai dinamice şi
documentaţiile firmei). Acestea sunt sursa principală importante categorii de capital modern-capitalul
de inovaţii pentru firmă şi deci de obţinere de profit; intelectual. Numai având o largă perspectivă asupra
• proprietatea intelectuală. tuturor elementelor componente ale CI, contribuţiile
analiştilor financiari, specialiştilor din domeniul
1
În categoria investiþiilor nemateriale se mai includ managementului întreprinderii, C-D, proprietăţii
cheltuielile de C-D, cheltuielile de marketing ºi de intelectuale, evaluatorilor de întreprinderi şi de active
publicitate ºi cheltuielile pentru achiziþionarea necorporale, cadrelor didactice şi cercetătorilor din
brevetelor ºi licenþelor domeniul teoriei economice, etc., pot fi îmbinate treptat şi
2
B.I.T. – Rapport sur l’emploi dans le monde 1998 - încorporate într-un domeniu distinct multidisciplinar, dar
1999, cap. II - La mondialisation, l’évolution technique care operează cu noţiuni şi concepte standardizate. Acest
et la demande de personnel qualifié” nou domeniu ar putea fi redat prin exprimarea
3
A. Brooking, Intellectual Capital, Thomson Busines
Press, London, 1996
managementului valorii capitalului intelectual (sau pentru întreprinderile cotate. Este posibil ca, pentru
activelor intelectuale) ale firmei. întreprinderile cotate ale căror acţiuni se tranzacţionează
sporadic, valoarea de piaţă prin capitalizare bursieră să
Considerăm că sfera CI la nivel de firmă poate fi
nu fie relevantă.
prezentată in extenso, plecând de la conceptul de capital
(total) al unei întreprinderi, care poate fi divizat în trei (b) utilizarea metodei de evaluare înscrisă în abordarea
categorii principale, fiecare din ele având apoi mai multe pe bază de venit, care constă în actualizarea cash-flow-
ramificaţii pe care o să le redăm numai pentru CI. ului net la dispoziţia firmei, sperat a se obţine în viitorul
previzibil. Rata de actualizare utilizată reflectă costul
Capitalul total al întreprinderii cuprinde: mediu ponderat al capitalului utilizat de firmă (capital
capitalul corporal: propriu şi credite). Acest mod de calcul a valorii firmei
• terenuri; este adecvat şi necesar pentru întreprinderile necotate,
• mijloace fixe; şi dar este utilizat şi pentru evaluarea celor cotate (scopul
• stocuri de active curente (materii prime, materiale, fiind sesizarea diferenţei dintre valoarea intrinsecă a unei
combustibil, produse finite, producţia în curs de acţiuni şi cursul acesteia).
fabricaţie) (c) abordarea prin metoda comparaţiei de piaţă,
respectiv cu preţurile de tranzacţionare recentă a unor
capital financiar:
întreprinderi similare (ca profil şi mărime)
• disponibilităţi băneşti;
• titluri financiare; şi Necesitatea cunoaşterii ex-ante a valorii de piaţă a unei
• creanţe întreprinderi, care reflectă valoarea capitalului total de care
dispune întreprinderea este fundamentată pe optica
capital intelectual: evaluatorului de stabilire a valorii totale a capitalului
• capital uman; intelectual de care dispune o întreprindere. Cu alte cuvinte,
• capital relaţional; fără a detalia acum această problemă, subliniem caracterul
• capital structural sau organizaţional pragmatic al opticii evaluatorului care nu poate să ducă la
Din punctul de vedere al standardelor contabile, primele aprecieri eronate asupra valorii capitalului intelectual (în
două componente ale capitalului sunt înregistrate în sensul unei supraevaluări anormale).
contabilitate conform reglementărilor contabile, pe când cea Această optică constă în estimarea valorii totale a
de a treia categorie (capitalul intelectual) nu este înregistrat capitalului intelectual ca o mărime reziduală, calculată ca
decât parţial (sub formă de active necorporale distincte diferenţă între valoarea de piaţă a firmei şi valoarea de piaţă
şi/sau goodwill/fond comercial) şi la valori rezultate a celorlalte două componente ale capitalului întreprinderii.
exclusiv din costul de producţie sau de achiziţie al acestora. Deci,
O precizare iniţială importantă pentru înţelegerea celorlalte VCI = VpF – VpCC – VpCF , în care:
aspecte teoretice, metodologice şi de practică a evaluării este VCI = valoarea capitalului intelectual
sensul în care trebuie înţeles conceptul de capital total al VpF = valoarea de piaţă a firmei
întreprinderii. VpCC = valoarea de piaţă a capitalului corporal
Sensul corect este valoarea capitalului propriu plus VpCF = valoarea de piaţă a capitalului financiar
datoriile totale purtătoare de dobânzi cu care funcţionează o
întreprindere (firmă). Dar nu valoarea contabilă a celor două Menţionăm că această formulă este cu totul generală şi nu
componente ci valoarea de piaţă. poate fi aplicată decât de evaluatori specializaţi în evaluarea
Deci întreaga abordare care urmează este inclusă în afacerilor, familiarizaţi cu problemele metodologice ale
valoarea de piaţă a firmei sau, mai pe scurt, valoarea analizei discounted cash-flow (DCF), care stă la baza
firmei, respectiv aceea valoare determinată pe baza calculării nu numai a valorii firmei dar şi a valorii majorităţii
informaţiilor de piaţă referitoare la tendinţele de evoluţie a activelor incluse în capitalul intelectual. În plus, calcularea
cifrei de afaceri, profiturilor, dividendelor şi pe ratele uzuale valorii de piaţă a capitalului corporal şi a celui financiar
de actualizare şi/sau de capitalizare. cade în zona de competenţă a evaluatorilor de proprietăţi
imobiliare şi respectiv de valori mobiliare.
Valoarea de piaţă a unei firme se calculează prin:
După clarificarea conceptului de capital al întreprinderii
(a) capitalizare bursieră în cazul întreprinderilor cotate
(în sensul de valoare de piaţă a acesteia) sfera de cuprindere
(valoarea firmei = număr de acţiuni obişnuite × cursul de
a CI poate fi redată prin schema de mai jos:
închidere al acţiunii, la o anumită dată”). Această
valoare este cunoscută în orice moment
CAPITAL INTELECTUAL
• cu clienţii;
• cu furnizorii;
• cu autoritatea publică locală;
(b) capital relaţional • cu băncile şi societăţile de asigurare;
• cu partenerii de afaceri în cazul unor forme de asociere /alianţe
• cu acţionarii.
Încercarea de realizare a unei corelaţii între diferiţi • există capacitatea tehnică de finalizare a activului
indicatori nefinanciari şi unii indicatori financiari (de ex. necorporal rezultat astfel încât acesta să poată fi utilizat
Price Earning Ratio – P.E.R.) este de abia în faza de început, sau vândut;
neputându-se prezenta încă nişte concluzii pertinente. Se • există intenţie de definitivare a activului necorporal şi
poate susţine însă că valoarea de piaţă a unei întreprinderi de utilizare sau de vânzare a acestuia;
cotate este funcţie directă de credibilitatea previziunilor • există abilitatea de a utiliza sau vinde activul
făcute de manageri, exprimată prin discrepanţa dintre necorporal rezultat din faza de dezvoltare a unui
realizări şi estimări (la indicatorii financiari cifra de afaceri, proiect;
profit din exploatare, profit net total, dividende pe o • activul necorporal va genera un beneficiu eco-nomic
acţiune). probabil; deci întreprinderea trebuie să demonstreze că
există o piaţă pentru rezultatele aplicării lui sau pentru
Abordarea experţilor contabili însuşi activul respectiv sau, dacă este destinat utilizării
Cel mai reprezentativ punct de vedere al experţilor în întreprinderea respectivă, să fie demonstrată
contabili, după părerea noastră, este expus în Standardul utilitatea acestuia;
Internaţional de Contabilitate IAS 38 – Activele • există disponibilitatea resurselor tehnice, financi-are şi
necorporale. În acest standard nu se utilizează noţiunea de de altă natură pentru finalizarea proiectului de
capital intelectual, ci de active necorporale dar, în câteva dezvoltare şi pentru utilizarea sau vânzarea activului
paragrafe sunt utilizate şi cuvinte ca proprietate intelectuală, necorporal rezultat; şi
proprietate industrială, cunoştinţe fără a fi definite sau • există abilitatea măsurării cu credibilitate a chel-
explicate. tuielilor atribuibile activului necorporal rezultat, pe
Referitor la măsurarea valorii activelor necorporale acestea toată durata derulării fazei de dezvoltare a unui proiect.
sunt divizate în două mari categorii: (g) reevaluarea activelor necorporale înregistrate în bi-lanţ
(a) active necorporale ce pot fi identificate, care cuprind: este permisă numai dacă se aplică Sistemul
• numele comercial/emblema/firma; Tratamentului alternativ permis şi dacă există o piaţă
• titlurile editoriale; activă pe care se tranzacţionează active necorporale
• programele informatice; omogene. Or, o piaţă activă pentru majoritatea activelor
• drepturi de autor, brevete de invenţie şi alte drep-turi necorporale incluse în proprietatea intelectuală nu există,
de proprietate industrială, drepturi de servicii şi de din cauza caracterului de unicat al activelor; ca urmare şi
operare; reevaluarea este greu de realizat.
• reţete, formule, modele, proiecte şi prototipuri; şi Limitările impuse de IAS 38 sunt justificate din punct de
• activele necorporale în curs de execuţie. vedere contabil, fiind expresia unei viziuni statice asupra
valorii capitalului unei întreprinderi, respectiv valoarea
(b) active necorporale care nu pot fi identificate distinct şi calculată prin abordarea patrimonială (sau pe bază de
care formează un “mănunchi de active” (goodwill). active). Conform acestei abordări, valorile contabile ale
activelor şi datoriilor întreprinderii sunt transformate în
IAS 38 conţine o mare diversitate de opinii referitoare la valori de piaţă sau în alte valori curente de piaţă.
măsurarea valorii activelor necorporale dar toate opiniile
sunt subordonate respectării principiului prudenţiei Abordarea evaluatorilor este sintetizată în două proiecte
înregistrărilor contabile. de standarde – unul internaţional şi unul european, având ca
Câteva particularităţi care, din punctele de vedere ale titlu evaluarea activelor necorporale.
evaluatorilor, analiştilor financiari şi specialiştilor în Activele necorporale ale unei întreprinderi (al căror număr
managementul proprietăţii intelectuale trebuie să fie identificat este de peste 120 de poziţii distincte) sunt grupate
reconsiderate, sunt: în patru categorii:
(a) activităţile de cercetare propriu-zisă (deci de obţi-nere de • drepturi rezultate din clauzele unor contracte, scrise sau
noi cunoştinţe) nu pot da naştere unor active necorporale nescrise, din care rezultă un beneficiu economic pentru
ci sunt înregistrate în cheltuielile de exploatare atunci părţi, ca de exemplu, contracte de vânzare, de
când ele sunt suportate; aprovizionare şi distribuţie, de licenţă, de operare, etc.;
(b) aceeaşi situaţie este prevăzută şi pentru cheltuielile de • relaţii între părţi de natură necontractuală, care deşi pot
constituire, cheltuielile cu pregătirea salariaţilor, avea o durată scurtă, valoarea lor poate să fie
cheltuielile de publicitate şi de promovare; semnificativă. Exemple sunt forţa de muncă instruită,
(c) iniţial, orice activ necorporal este înregistrat în relaţiile cu clienţii, cu furnizorii, cu distribuitorii, cu
contabilitate la costul lui de achiziţie; bancherii, cu autoritatea locală, etc.
(d) mărcile de produse şi servicii, titlurile editoriale, listele • active necorporale neidentificabile sau un “pot” de
de clienţi şi alte elemente similare, generate intern, nu active, numite goodwill şi care sunt apte de a genera un
pot fi recunoscute ca active necorporale; profit suplimentar faţă de cel normal, rezultat din
(e) activităţile de dezvoltare (proiectare şi testare de funcţionarea tuturor activelor identificabile ale afacerii;
prototipuri, modele experimentale, SDV-uri, proiectarea • proprietatea intelectuală formată din activele necor-
şi execuţia de instalaţii pilot, proiectarea, construcţia şi porale care pot fi protejate prin lege de a fi utilizate de
testarea de noi materiale, procedee, produse, procese sau alţii (brevete de invenţie, mărci, drepturi de autor, know-
sisteme) finanţate din resurse proprii, pot genera active how).
necorporale numai dacă se demonstrează că:
Evaluarea activelor necorporale este condiţionată de Cauza majorării P.E.R. mediu (de la 12,56 în perioada
îndeplinirea unui criteriu economic esenţial, respectiv 1953 – 1959 la 14,55 în perioada 1980 – 1989 şi la 20,21 în
capacitatea lor de a genera un profit pentru proprietarii perioada 1990 – 1997 pentru companiile americane cotate),
legali. Acest profit poate fi sesizat în două circumstanţe: este reprezentată de creşterea continuă a ponderii
• când există şanse reale la un activ necorporal sau mai cheltuielilor de C-D (deci o investiţie necorporală) în
multe active necorporale să fie cesionate sau transferate procesul intern brut creat de societăţile nefinanciare (de la
printr-un contract de licenţă sau ca aport de capital la o 1,3% în perioada 1953 – 1959, la 2,3% în perioada 1980 –
asociere/fuziune; 1989 şi la 2,9% în perioada 1990 – 1997).
• când prin utilizarea internă (în firma proprietară), Ca urmare a creşterii substanţiale a cheltuielilor de C-D
activele necorporale sunt apte să genereze în viitor un care sunt incluse în cheltuielile curente (conform principiilor
profit net superior faţă de costul capitalului corporal de contabilitate general acceptate – GAAP din SUA),
investit (la valoarea lui de piaţă); altfel spus, dacă se nivelul profitului net realizat de corporaţii se reduce
estimează că valoarea firmei calculată prin metoda corespunzător şi deci mărimea P.E.R. va creşte.
actualizării cash-flow-ului net este mai mare faţă de Pe de altă parte, prin gradul de înnoire continuă a
valoarea de piaţă a capitalului investit în firmă produselor şi prin îmbunătăţirea calităţii produselor şi
(determinată prin abordarea patrimonială). serviciilor – efecte directe ale aplicării rezultatelor C-D,
Se poate deduce cu uşurinţă că abordarea evaluatorilor este speranţele investitorilor în creştetrea profiturilor viitoare
adecvată pentru sfera capitalului intelectual al firmei dar sunt întărite şi consolidate, ceea ce va antrena creşterea
utilizând noţiunea de active necorporale şi proprietate cursului acţiunilor.
intelectuală. În plus, această abordare are avantajul estimării
într-o singură unitate de măsură – cea monetară, a unui Concluzie:
concept extrem de complex. Oricare ar fi unghiul de abordare a capitalului
În mai multe numere anterioare din aceast Buletin, am intelectual/activelor necorporale ale unei firme, criteriul
abordat în mod detaliat metodologia evaluării unor active esenţial de apreciere a acestei forme moderne de capital îl
necorporale valoroase: brevet de invenţie, marcă, proiect de constituie contribuţia lui la menţinerea/majorarea profitului
inginerie tehnologică. De asemenea, există şi o carte şi valorii de piaţă a firmei.
publicată cu această temă5. De aceea, nu insistăm mai mult •••
asupra opticii evaluatorilor de evaluare a activelor
necorporale. Oricum, Standardul Internaţional de Evaluare a CRITERII DE EVALUARE A PROPRIETATII IN
activelor necorporale (cu indicativul Guidance Note No 4 – TIME-SHARING. OPTICA CUMPĂRĂTORULUI ŞI
Intangible Assets) va intra în vigoare în luna iulie 2000 iar OPTICA PROMOTORULUI IMOBILIAR
Standardul European de Evaluare a activelor necorporale dr. ec. Sorin V. Stan
(cu indicativul EVS 13 – Valuations of Intangible Assets) ec. Cristian Selavărdeanu
va fi editat în luna noiembrie 2000. Prin apariţia acestor Proprietatea în time-sharing a fost lansată pe piaţa SUA în
standarde, evaluatorii de întreprinderi şi de active anii ’70 ca o alternativă mai flexibilă şi mai economicoasă
necorporale vor beneficia de ghidaje, criterii şi metode de petrecere a vacanţei faţă de varianta clasică a
adecvate şi recunoscute pe plan mondial pentru a realiza achiziţionării unei proprietăţi rezidenţiale de vacanţă. De
rapoarte de evaluare consistente, inclusiv cele solicitate aceea, prima formulă clasică a persoanelor însărcinate cu
pentru majorarea capitalului social prin aport în natură (cu “convingerea” unui client potenţial asupra avantajelor
active necorporale). deosebite a acestei noi formule este următoarea: ce credeţi
că este mai avantajos pentru familia dvs. – să cumpăraţi o
Abordarea analiştilor pieţei de capital casă/apartament de vacanţă sau să cumpăraţi numai dreptul
Punctul de pornire în abordarea valorii capitalului de ocupare a unei proprietăţi (exprimată, de obicei prin
intelectual al unei firme îl reprezintă legătura de natură număr de camere) pe o perioadă de timp determinată (una,
cauzală între creşterea volumului investiţiilor în active două, trei sau mai multe săptămâni) fixată ex ante din punct
necorporale (numite şi investiţii intelectuale) şi creşterea de vedere calendaristic (respectiv pe parcursul lunilor
valorii bursiere a întreprinderilor. anului)? O astfel de întrebare este urmată întotdeauna de alte
Un aspect surprinzător al economiei SUA din ultimele întrebări şi răspunsuri de genul “investiţie foarte
două decenii (1981-1999) a fost creşterea rapidă a valorii profitabilă”, “drept de proprietate”, “revinderea uşoară a
bursiere a companiilor cotate, mult mai pronunţată faţă de dreptului de proprietate”, “caracterul perpetuu al dreptului
creşterea profiturilor nete ale acestor companii. de proprietate”, “posibilitatea de fructificare a dreptului de
Urmarea directă a acelor două decalaje de tendinţe este proprietate prin închiriere”, etc.
creşterea raportului dintre cursul acţiunii şi profitul net ce Astfel de întrebări, de obicei retorice, ca şi răspunsurile
revine la o acţiune (exprimat de Price Earning Ratio – date de reprezentanţii instruiţi de un vânzător de
P.E.R.) Sensul acestei rate este de coeficient multiplicator al “proprietate în time-sharing” au generat, atât în SUA, cât şi
profitului net al unei companii cotate, pe baza căruia se în Europa, inclusiv în România, adevărate drame de familie,
determină valoarea de piaţă a companiei cotate. generate de lipsa de scrupule a multor vânzători, inclusiv
prin omisiunea prezentării unor elemente importante
5
Sorin V. Stan, Ion Anghel – Evaluarea activelor necesare pentru o judecată economică sănătoasă pentru
necorporale, Ed. IROVAL, 1999 clienţii potenţiali. De aceea, Comisia Europeană a elaborat o
Directivă cu scopul de a proteja clienţii împotriva unor
practici incorecte de promovare a vânzărilor, caracterizate (c) dimensiunea “proiectată” a familiei în viitor, care
prin omisiuni şi/sau dezinformări. impune o opţiune asupra numărului de camere care vor
Analiza time-sharingului din punctul de vedere al evaluării fi achiziţionate;
profitabilităţii investiţiei este solicitată de cumpărătorii (d) perioada de timp în care se achiziţionează time-
potenţiali cât şi de promotorii acestei forme de investiţii în sharing-ul (sezon de vacanţe sau extrasezon);
proprietate imobiliară. Interesate în dezvoltarea time- (e) plasarea time-sharingului într-o structură hotelieră
sharingului sunt şi autorităţile locale, care pot beneficia de (de preferat faţă de o locuinţă într-o vilă sau bloc);
venituri suplimentare în urma extinderii suprafeţelor (f) cheltuielile incumbate de deţinerea dreptului de
locative şi a infrastructurii adecvate staţiunilor de vacanţă. proprietate în regim de time sharing (întreţinere,
reparaţii, înlocuirea mobilierului, management);
Ce este time-sharingul (g) posibilitatea de schimbare a sejurului cu o altă
Definiţia time-sharingului este diferită funcţie de poziţia pe destinaţie şi costul aferent efectuării unei astfel de
care se situează cele două părţi principale, respectiv: schimbări (taxa pentru un schimb este de 84$ pentru
A. cumpărătorul care face o achiziţie teritoriul SUA şi de 155$ pentru un schimb internaţional
B. promotorul imobiliar (pe lângă o cotizaţie anuală de 84$ achitată unei burse de
schimb);
A. Din punctul de vedere al cumpărătorului, time sharingul (h) posibilitatea (extrem de limitată) de revânzare a
poate fi definit ca fiind achiziţionarea unui drept de ocupare dreptului de proprietate în time-sharing;
într-o anumită unitate de spaţiu rezidenţială, dintr-o (i) durata deţinerii dreptului de proprietate (de obicei
anumită clădire şi o anumită staţiune, pentru o perioadă de limitată la un număr de ani);
timp determinată, prin plata unei sume totale. Altfel spus, (j) tarifele uzuale practicate de hotelurile din staţiuni
time sharingul este definit ca reprezentând cumpărarea turistice mai apropiate, dar cu condiţii asemănătoare de
dreptului de petrecere a vacanţelor viitoare la preţurile confort, ambianţă, siguranţă şi protecţie a clientului, etc.
actuale. Aşadar, time-sharingul reprezintă şi un mijloc de
protejare a cumpărătorului faţă de creşterea inflaţionistă a Pentru a stimula efectuarea unei judecăţi aprofundate,
tarifelor de cazare hotelieră. bazată pe surse de informaţii puse la dispoziţie de către
Din definiţie rezultă că time-sharingul nu este o investiţie vânzători, în majoritatea ţărilor Uniunii Europene au fost
propriu-zisă în proprietatea imobiliară, care se adoptate reglementări oficiale ale time-sharingului. Acestea
caracterizează prin dreptul de proprietate şi prin drepturi se referă, în esenţă, la următoarele obligaţii impuse
reale principale, derivate din dreptul de proprietate,. vânzătorilor de time-sharing:
respectiv de a utiliza, de a ocupa, de a vinde, de a închiria, - remiterea unui prospect scris de informare fiecărui
de a o lăsa moştenire. În multe situaţii, un drept specific solicitator, potenţial cumpărător care trebuie să cuprindă
poate fi separat de “mănunchiul” de drepturi şi transferat sau informaţii detaliate referitoare la firmele implicate în
închiriat în scopul obţinerii unui beneficiu. vânzare, sfera exactă a drepturilor care vor fi vândute,
Din acest unghi de vedere, time-sharingul se limitează descrierea detaliată a bunului imobiliar (suprafaţă, număr
numai la dreptul de ocupare a unei proprietăţi de vacanţă şi de camere, etaj, orientare, etc.), preţul, cheltuielile care vor
numai pe durata perioadei pentru care a fost achiziţionat fi suportate de cumpărător pentru serviciile comune şi
acest drept. Ca urmare, time-sharingul nu poate fi privit şi pentru gestiunea proprietăţii, posibilităţile şi costul unei
evaluat ca o investiţie, ci ca un cec-vacanţă, plătit în avans cereri de schimb în caz de solicitare, clauze de reziliere a
pentru o perioadă de timp cuprinsă între 7 şi 10 ani şi contractului, etc. Acest prospect trebuie prezentat în limba
reprezentând numai cheltuielile de cazare/închiriere a unei cumpărătorului ca şi contractul de vânzare ulterior;
reşedinţe asemănătoare de vacanţă. - existenţa obligatorie a unei perioade de gândire de
15 zile pentru cumpărător, de la data semnării
Analiza oportunităţii achiziţionării unui drept de ocupare contractului, în care acesta poate să se răsgândească şi să
temporar, în regim de time-sharing, trebuie făcută de fiecare renunţe; această prevedere este de mare importanţă pentru
client-cumpărător potenţial, pe baza unor criterii de evaluare asigurarea unei protecţii a cumpărătorului care are astfel
multiple; numai în urma unei astfel de analize aprofundate, suficient timp de reflecţie, de consultare cu membrii
bazată pe informaţii clare asupra cheltuielilor ulterioare şi a familiei, cu alţi cumpărători mai vechi care au făcut o
restricţiilor de exercitare a celorlalte drepturi aferente evaluare a satisfacţiei şi eficienţei sau insuficienţei
proprietăţii reale imobiliare se poate lua o decizie corectă. cheltuielii lor. Pe parcursul acestei perioade de gândire
Criteriile principale de gândire asupra oportunităţii (care poate să fie prelungită), este interzisă încasarea unui
efectuării unei cheltuieli substanţiale pentru un contract de avans, comision sau sumă penalizatoare.
time-sharing sunt:
Evaluarea time-sharingului se poate face aşadar, de pe
(a) preţul de cumpărare, excesiv de ridicat, în structura poziţia unei persoane (familii) care doreşte să achiziţioneze
căruia ponderea cheltuielilor de marketing şi profitului un drept de ocupare temporar.
vânzătorului este de 50-75%; Pe lângă analiza detaliată a criteriilor principale enumerate
(b) cheltuielile de transport de la domiciliu până la anterior (lit. a – j) există două judecăţi asupra mărimii
localitatea în care este amplasată proprietatea; uneori, preţului pe care trebuie să-l plătească. Prima, se referă la
transportul se poate face cu avionul, ceea ce presupune mărimea sumei cerute de promotor pentru un time-sharing
efectuarea unor cheltuieli importante; aferent unui apartament cu 2 camere pentru o săptămână.
Dacă de exemplu, apartamentul este nou şi situat într-un Optica antreprenorului asupra valorii unei afaceri de
hotel, iar valoarea de piaţă a apartamentului ar fi de 20.000 time-sharing
$ (deci de 440 mil. lei, la un curs de schimb de 22.000 lei/$), Dar time-sharingul poate fi privit şi ca o investiţie făcută de
ar rezulta că “preţul” de piaţă pentru o săptămână de unul sau mai mulţi participanţi/proprietari, inclusiv un
ocupare ar fi de 20.000 $/50 săptămâni = 400 $ (8.800 mil. promotor imobiliar a cărei fezabilitate şi profitabilitate
lei). Ştiind însă că pe plan mondial cca. 75-80% din preţul trebuie calculată.
de vânzare al unei unităţi de time sharing este dat de În practică există mai multe căi de investire într-o
costurile de vânzare şi de marketing, cheltuielile proprietate de tip investiţie în care se încadrează time-
administrative şi profitul brut, rezultă că preţul de vânzare ar sharingul, respectiv o proprietate care va genera un venit din
fi de cca. 44 mil. lei (respectiv 2.000$) la un curs de schimb închirierea sau din revânzarea sa la un preţ mai ridicat faţă
de 22.000 lei/USD. de costul proprietăţii.
Dacă este acceptabil un astfel de preţ (2.000$) pentru Una din căile curente prin care se naşte o afacere de tip
achiziţionarea dreptului de ocupare a unui apartament pe o time-sharing este transformarea unui hotel a cărui
săptămână anumită şi pentru un număr nelimitat de ani sau profitabilitate este redusă (sub costul capitalului investit) în
pentru o perioadă îndelungată de timp (de exemplu 30 de unităţi de time-sharing.
ani), în literatura economică cu tematica evaluării unei O astfel de operaţiune financiară presupune parcurgerea a
investiţii în time-sharing se arată că aceasta este fezabilă două etape distincte:
dacă investiţia totală în time-sharing pentru 10 ani (formată
din preţul de cumpărare şi din cheltuielile de gestiune şi cele etapa 1 este evaluarea hotelului şi a unităţilor sale
de alimentaţie) nu depăşesc costul total suportat de familia operaţionale distincte (bar, săli de recreere, etc.)
respectivă pentru cazare şi alimentaţie la o unitate hotelieră pentru determinarea valorii capitalului acţionarilor
similară, în condiţii de turism, multiplicat cu 10.
Un exemplu cifric este redat mai jos pentru o familie etapa 2 stabilirea ipotezelor referitoare la evaluarea
formată din 3 persoane şi o unitate de time-sharing formată capitalului acţionarilor în situaţia evaluării unei
din două camere (un apartament). afaceri de time-sharing şi evaluarea afacerii.
După analiza contului de profit şi pierdere pentru ultimii 3 Deci, valoarea de piaţă a hotelului, în ipoteza continuării
ani şi a potenţialului viitor al hotelului, evaluatorul a activităţii, este de 275.000 USD.
determinat un cont de profit şi pierdere stabilizat, prezentat
în cele ce urmează. Etapa 2 - Stabilirea ipotezelor referitoare la evaluarea
capitalului acţionarilor în situaţia evaluării unei
Grad de ocupare 62% proprietăţi de time-share
Tarif mediu 45,00 USD Hotelul avut în vedere în cadrul etapei 1 va fi convertit într-
Număr apartamente 25 o proprietate time-share, păstrându-se numărul de
apartamente (25). Camerele vor fi modernizate şi dotate
Venituri conform cerinţelor unei unităţi time-share.
Cazare 254.588 60,0% Restaurantul şi barul vor fi, în continuare, proprietatea
Restaurant 127.294 30,0% promotorului afacerii time-share, dar vor funcţiona ca
Bar 31.823 7,5% afaceri separate ce vor urmări obţinerea de profit.
Telefon 8.486 2,0% Ipoteze pentru determinarea veniturilor proprietăţii
Alte servicii 2.122 0,5% time-share
Total 424.313 100,0% Numărul de unităţi time-share disponibile într-un an, vor fi
de 1.250 (25 apartamente x 50 săptămâni, restul de 2
Cheltuieli directe* săptămâni fiind destinate efectuării lucrărilor de reparaţii ale
Cazare 101.835 40% dotărilor, instalaţiilor şi camerelor). Dintre acestea, 275 vor
Alimentaţie 135.250 85% fi poziţionate în cadrul sezonului de iarnă, iar 975 vor fi
Telefon 11.881 140% poziţionate în sezonul de vară.
Total 248.965 58,7% Preţul achiziţionării unităţii de time-share va fi diferit, în
funcţie de sezonul în care se află poziţionată. Astfel, în urma
Cheltuieli generale ** analizei pieţei specifice, preţul unei unităţi time-share în
- cheltuieli administrative şi 42.431 10,0% sezonul de iarnă va fi de 2.200 USD, iar în sezonul de vară
generale – 1.700 USD.
- management 0 0,0% Pornind de la aceste prime două ipoteze, se poate
- marketing 9.759 2,3% determina venitul obtenabil din vânzarea unităţilor time-
- întreţinere şi reparaţii 31.823 7,5% share:
- utilităţi 21.428 5,1%
Total 105.442 24,9% Nr. unităţi Preţ/unitate Venituri
time-share time-share USD
Cheltuieli fixe Sezonul de iarnă 275 2.200 605.000
Impozite pe proprietate 6.250 1,5% Sezonul de vară 975 1.700 1.657.500
Asigurare 1.625 0,4% TOTAL 1.250 - 2.262.500
Amortizare 12.500 2,9%
Total 20.375 4,8% Notă: S-a considerat că vânzarea unităţilor time-share
disponibile se va face în decursul unui singur an.
Cheltuieli financiare 0 Ipoteza pentru determinarea cheltuielilor proprietăţii
Dobânzi 0 time-share
Hotelul va fi transformat în unităţi time-share în decursul
Rezultat înainte de impozitare 49.530 11,7% unui an, cel mult, transformarea făcându-se simultan pentru
toate apartamentele.
Valoarea de piaţă a hotelului 275.169 Cheltuielile prilejuite de conversia hotelului într-o afacere
rotund 275.000 - time-share, de vânzare a unităţilor time-share şi de
USD funcţionare a afacerii time-share sunt prezentate în tabelul
de mai jos:
* Cheltuieli directe
USD
Sunt cheltuielile ce pot fi strict identificate şi alocate unei
Cheltuieli de transformare 112.500
anumite activităţi (cazare, alimentaţie, telefon, alte servicii).
Cheltuieli profesionale 12.275
** Cheltuieli generale Reclamă 72.717
Sunt cheltuielile ce se referă la afacere în ansamblul ei, Comision vânzare 436.490
nefiind posibilă alocarea acestora pe departamente Marketing 509.207
operaţionale. Cheltuieli administrative şi generale 181.980
Asigurare suplimentară 2.362
Valoarea prezentă de piaţă a hotelului poate fi estimată prin Total cheltuieli 1.327.530
capitalizarea directă a rezultatului net înainte de impozitare,
extras din contul de profit şi pierdere stabilizat. Formula Cheltuieli de transformare
aplicată este: Aceste cheltuieli includ costul transformării camerelor de
Profit net înainte de impozitare/rata de capitalizare = hotel în unităţi de time-share, respectiv cheltuieli pentru
49.530/0,18 = 275.166 USD efectuarea lucrărilor de zugrăveli, placare cu faianţă şi gresie
şi cheltuieli pentru înlocuirea mobilierului şi dotarea cu influenţa lor în determinarea cash-flow-ului net va fi egală
aparatură specifică unităţilor time-share. cu zero.
Deoarece vânzarea unităţilor time-share se face în decursul
Taxe profesionale unui singur an, iar veniturile şi cheltuielile de întreţinere se
Acestea se referă la taxele juridice, taxa iniţială de membru anulează reciproc, rezultă că în următorii ani de previziune
al reţelei de schimburi time-share, precum şi cheltuieli de cash-flow-ul net va fi zero, valoarea afacerii fiind dată de
consultanţă şi evaluare. cash-flow-ul net din primul an de previziune.
Cheltuielile juridice se referă la taxele necesare deschiderii Astfel:
acestei noi afaceri: întocmirea documentelor noii societăţi, Venituri din vânzarea unităţilor time-share 2.262.500 USD
înregistrarea la Registrul Comerţului, obţinerea Cheltuieli privind funcţionarea
autorizaţiilor, etc. unităţii time-share 1.327.530 USD
Profit înainte de impozitare 934.970 USD
Faza iniţială de apartenenţă la reţeaua de schimb de unităţi
Factor de actualizare @ 21% şi n = 1 0,8246446
time-share se percepe în primul an al perioadei de time- Valoarea proprietăţii time-share 771.018 USD
share de la fiecare proprietar de unităţi time-share. Reţeaua La această valoare se va adăuga valoarea reziduală a
de schimb solicită ca proprietarii de unităţi time-share să afacerii după expirarea tuturor contractelor iniţiale de time-
devină membri unei organizaţii de schimb, apartenenţa la share (valoarea de revânzare a unităţilor time-share).
această organizaţie dându-le dreptul să schimbe unităţile Valoarea reziduală se determină prin actualizarea valorii
time-share deţinute pentru alte unităţi time-share din alte estimate a afacerii time-share cu factorul de actualizare
localităţi şi ţări. aferent momentului încheierii tuturor contractelor iniţiale de
Cheltuielile de evaluare şi consultanţă sunt plătite pentru cumpărare a unităţilor time-share. Presupunând că vânzarea
întocmirea rapoartelor de evaluare, studiilor de fezabilitate şi unităţilor time-share s-a făcut pentru o perioadă de 15 ani,
oricăror alte studii ce se impun a fi efectuate. valoarea reziduală va fi de:
Valoarea estimată a proprietăţii
Costurile reclamei time-share: 771.018 USD
Aceste costuri se referă la costul broşurilor, anunţurilor din Factorul de actualizare @ 21% şi n = 15 0,0573085
presă, spoturilor publicitare de la radio şi al panourilor Valoarea reziduală actualizată: 44.186 USD
publicitare. Valoare time-share (rotunjit): 815.000 USD
Comision vânzare Notă:
Comisionul de vânzare este plătit agenţilor de vânzare ce Dacă după expirarea contractelor iniţiale de time-share, cea
vor fi angajaţi în vederea vânzării unităţilor time-share. mai bună utilizare a proprietăţii va fi alta decât cea de
afacere time-share, valoarea reziduală va fi calculată
Costuri de marketing considerând cea mai bună utilizare a proprietăţii în acel
Includ costurile transformării şi dotării unităţii time-share moment.
model, costurile privind solicitările de a achiziţiona unităţi Valoarea totală a afacerii time-share este, în aceste condiţii,
time-share transmise prin poştă sau prin telefon şi toate de 815.000 USD, sensibil superioară valorii de piaţă a
cheltuielile de cazare, alimentaţie şi transport sau cadourile hotelului (275.000 USD) fapt ce demonstrează fezabilitatea
oferite cumpărătorilor prospectivi (potenţiali) de unităţi economică a conversiei hotelului într-o afacere time-share.
time-share.
Bibliografie:
Cheltuieli administrative şi generale 1) Adolf Schroyens – Le time sharing, une solution pour
Se referă la salariile angajaţilor din cadrul proiectului time- votre vacances? Problèmes économiques n° 2.651/9
share care acordă sprijin echipei agenţilor de vânzare şi février 2000
cheltuielile privind utilităţile (apă, energie electrică, gaze), 2) Kathleen Conroy – Valuing the Timeshare Property,
telefonul şi expediţiile poştale post-vânzare efectuate către American Institute of Real Estate Appraisers, 1981
cumpărătorii unităţilor time-share. •••
a mijlocului fix la care se adaugă o serie de costuri legate de chimică, din industria petrochimică, din industria alimentară
achiziţia, transportul, montajul, efectuarea probelor şi altele. şi altele, este hotărâtor pentru estimarea unui cost de
Costul de înlocuire brut se poate determina prin una din înlocuire cât mai corect o cunoaştere amănunţită şi
următoarele metode: întocmirea unei fişe tehnice care, în principiu, ar trebui să
- metoda identificării, care constă în stabilirea cuprindă atât date de identificare cât şi date tehnice
identităţii mijlocului fix cu unul care are preţ de referitoare la tipul echipamentului, materialele principale de
producţie sau de livrare; construcţie, presiuni şi temperaturi de lucru, dimensiuni de
- metoda asimilării care constă în compararea gabarit, greutate, furnizor, anul construcţiei şi altele.
mijlocului fix care se evaluează cu un altul care are preţ S-a constatat de către unii autori că în unele cazuri când a
de producţie sau de livrare şi care are parametrii fost depistată valoarea iniţială nu s-au putut obţine
funcţionali apropiaţi; informaţii privitoare la elementele de umplutură (dacă sunt
- metoda corelării care se foloseşte ca mai sus în sau nu sunt cuprinse în valoare).
cazul când parametrii funcţionali sunt diferiţi;
- metoda indicilor de actualizare. În unele cazuri s-a constatat că valoarea înregistrată în
contabilitate a mijlocului fix este formată din valori
În cazul coloanelor de distilare şi rectificare, metoda cea nerelevante. Spre exemplu coloana de rectificare cu poziţia
mai potrivită pentru estimarea valorii de înlocuire de montaj CO2 din cadrul instalaţiei TKW are valoarea
considerăm că este metoda identificării. contabilă formată din:
Distilarea este operaţia de separare a unui amestec lichid, - valoarea de achiziţie franco-furnizor conform
prin vaporizarea parţială a lichidului şi recuperarea separată contractului încheiat la data de 20 septembrie 1989 (curs
atât a vaporilor cât şi a reziduului. Ca urmare a volatilităţii de schimb 14,92 lei/USD);
diferite a componentelor amestecului iniţial, vaporii sunt - valoarea transportului agabaritic achitată firmei
mai bogaţi în componente cu volatilitate mai mare, iar specializată de transport la data de 30 octombrie 1990
reziduul este mai bogat în componente cu volatilitate mai (curs de schimb 22,43 lei/USD;
mică. Cu cât volatilităţile componentelor sunt mai diferite, - valoarea montajului coloanei cotă parte din valoarea
cu atât separarea este mai uşoară şi mai completă. montajului întregii instalaţiei TKW; montajul instalaţiei a
Rectificarea este o distilare condusă astfel încât vaporii fost făcut în perioada martie 1991, septembrie 1991, iar
formaţi în coloană sunt aduşi în contact cu o parte din facturarea s-a făcut la date diferite în funcţie de stadiul
vaporii formaţi în acelaşi aparat, dar condensaţi în prealabil fizic real (curs mediu de schimb 59,94 lei/USD);
şi reintroduşi în aparat sub formă de lichid. În coloană se - cotă parte din celelalte cheltuieli (proiectare, asistenţă
realizează o succesiune de distilări şi condensări ca urmare a tehnică, organizare şantier, probe tehnologice) efectuate
transferului de căldură şi de substanţă între cele două faze de beneficiar în perioada aprilie 1989 – decembrie 1991
(care circulă în contracurent) obţinându-se o îmbogăţire a (dată la care a fost pusă în funcţiune instalaţia).
vaporilor în componente uşoare, mult mai mare decât în
cazul distilării simple. La data punerii în funcţiune, cursul de schimb al monedei
nationale a fost de 189,00 lei/USD.
Din punct de vedere al construcţiei interioare, coloanele de
rectificare pot fi întâlnite: Prin aplicarea indicilor de actualizare la valoarea
- coloane cu talere; înregistrată în contabilitate la data punerii în funcţiune s-a
- coloane cu umplutură. obţinut:
Coloanele cu talere pot fi cu clopote, cu site, cu jgheaburi,
cu grătare, cu valve şi altele. V1 = 2.630.586 mii lei
Coloanele cu umplutură pot fi cu inele Pall, cu inele Pe baza ofertelor furnizorilor de echipamente specializaţi
Raschig, cu şei Berl şi altele. (franco furnizor),la care s-au adăugat costurile aferente
operaţiilor de transport, manipulare, asigurare, montaj,
În funcţie de materialele de construcţie preţurile de probe şi altele s-a obţinut:
producţie ale coloanelor sunt:
V2 = 7.035.116 mii lei
- coloane cu talere, din oţel carbon: 4,8-5,6 USD/Kg Tendinţa evaluatorilor mai puţin experimentaţi este aceea
- coloane cu talere, de a folosi metoda indicilor de actualizare de la data punerii
din oţel inoxidabil: 21,8-28,0 USD/Kg in funcţiune (31.12.1991) la data evaluării care, în acest caz,
- coloane cu umplutură, nu poate conduce la date reale.
din oţel carbon: 4,2-4,5 USD/Kg
- coloane cu umplutură, Estimarea deprecierii totale presupune o atentă analiză a
din oţel inoxidabil: 12,6-14,5 USD/Kg mediului de lucru, a modului de exploatare, a regimului de
lucru, a fondului de timp şi altele.
Preţurile mai sus prezentate sunt franco-furnizor şi provin La estimarea deprecierii ar trebui să se ţină cont şi de
din oferte recente ale întreprinderilor din ţară specializate în perioada în care echipamentele analizate au fost în
fabricaţia echipamentelor tehnologice. conservare şi modul cum a fost efectuată aceasta.
Ţinând seama că acest tip de echipament poate fi Deprecierea funcţională în cazul coloanelor pentru distilare
considerat utilaj conducător în unele instalaţii din industria şi rectificare este legată de procesul de fabricaţie în
ansamblul său. Aparatele propriu-zise (coloanele) au în Materialele de fabricaţie ale coloanelor şi tipul procesului
general o construcţie clasică, evoluţiile tehnologice fiind tehnologic sunt determinante în estimarea duratei de
legate mai ales de umplutura acestora. utilizare economice a coloanelor pentru distilare şi
Deprecierea economică determinată de vechimea rectificare.
echipamentului poate fi estimată în funcţie de durata de Normele tehnice pentru repararea mijloacelor fixe din
utilizare economică. instalaţiile chimice şi petrochimice prevăd următoarele
elemente:
Considerând un fond anual de timp de 330 de zile şi un Estimarea deprecierii prin luarea în considerare a duratei
regim de lucru continuu, specific instalaţiilor în care pot fi normale de funcţionare stabilită prin legea amortizării nu
montate echipamentele de tip coloană (3 schimburi a câte 8 este relevantă în cazul acestui tip de echipamente.
ore /schimb sau 4 schimburi a câte 6 ore/schimb), durata de
viaţă economică poate varia între 15 şi 45 de ani.
Costul de înlocuire net, stabilit prin scăderea deprecierii totale din costul de înlocuire brut, în cazul coloanei de rectificare
cu poziţia de montaj CO2 din cadrul instalaţiei TKW poate fi:
mii lei
Cost de Depreciere bazată Cost de Depreciere Cost de
Metode înlocuire brut pe durata de înlocuire net bazată pe durata înlocuire
utilizare economică normată de net
funcţionare
Metoda indicilor de 2.630.586 960.164 1.670.422 2.104.469 526.117
actualizare
Metoda identificării 7.035.116 2.567.817 4.467.299 5.628.093 1.407.023
Astfel costul de înlocuire net poate varia, în funcţie de TEMATICA PENTRU ACREDITARE ÎN
modul de abordare a evaluării, între 526.117 mii lei si EVALUAREA DE ÎNTREPRINDERI
4.467.299 mii lei.
Tematica pentru acreditarea în evaluarea de întreprinderi a
În cazul coloanei de rectificare prezentată mai sus, autorii
fost preluată şi structurată pe baza sferei de cunoştinţe redate
consideră ca valoarea corectă este cea estimată prin metoda
în recomandările bibliografice ale ANEVAR şi IROVAL,
identificării, pe baza ofertelor firmelor furnizoare la care s-a
respectiv în lucrările editate şi puse la dispoziţia
calculat o depreciere bazată pe durata de utilizare
evaluatorilor de întreprinderi în ultimii 3 ani.
economică.
Tematica este divizată în 5 secţiuni astfel încât să cuprindă
•••
cunoştinţele tehnice, de analiză detaliată şi de aplicaţii
generale ca şi cele de aplicaţii speciale.
Tematica pentru acreditarea în evaluarea de proprietăţi Secţiunea a III-a. Colectarea şi analiza informaţiilor
imobiliare a fost preluată şi structurată pe baza sferei de Această secţiune se referă la cunoştinţele necesare şi
cunoştinţe conţinute în recomandările bibliografice ale relevante pentru analiza pieţei imobiliare şi a factorilor
ANEVAR şi IROVAL, respectiv în lucrările editate şi puse relevanţi de influenţă asupra valorii. Informaţiile necesare
la dispoziţia evaluatorilor de proprietăţi imobiliare în ultimii pentru evaluare se referă la procesul de evaluare complet,
3 ani. respectiv care presupune recurgerea la cele trei abordări în
Tematica este divizată în secţiuni astfel încât să cuprindă evaluare.
cunoştinţele tehnice, de analiză detaliată şi aplicaţii generale 1. Informaţii macroeconomice, regionale şi locale
ca şi cele de aplicaţii particulare. 1.1. Demografice
Procentajele reprezintă importanţa relativă a cunoştinţelor 1.2. Economice
din fiecare secţiune în totalul cunoştinţelor necesare pentru 1.3. Mediu
acreditare. 1.4. Legislative
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 5-6 2000 Editat de Institutul Român de Cercetări în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Ponderea
Categorii de Costuri salariale estimată a Ponderea estimată
salariaţi şi ani de anuale totale pe costului istoric de a costului istoric de Total Valoarea forţei de
vechime categorii de recrutare şi instruire (%) % muncă instruită
salariaţi ($) angajare (%) $
Muncitori
• sub 1 an 300.000 5% 10% 15% 45.000
• între 1-3 ani 400.000 10% 15% 25% 100.000
• între 4-6 ani 500.000 15% 20% 35% 175.000
• între 7-9 ani 600.000 20% 25% 45% 270.000
• 10 ani şi peste 200.000 20% 25% 45% 90.000
Total 2.000.000 680.000
Funcţionari
• sub 1 an 400.000 15% 20% 35% 140.000
• între 1-3 ani 500.000 20% 25% 45% 225.000
• între 4-6 ani
600.000 25% 30% 55% 330.000
• între 7-9 ani
300.000 30% 35% 65% 195.000
• 10 ani şi peste
Total 700.000 35% 35% 65% 455.000
2.500.000 1.345.000
Manageri
• sub 1 an
80.000 25% 35% 55% 44.000
• între 1-3 ani
200.000 30% 35% 65% 130.000
• între 4-6 ani
• între 7-9 ani 300.000 35% 40% 75% 225.000
• 10 ani şi peste 250.000 40% 45% 85% 212.500
Total 300.000 45% 50% 90% 270.000
Total general 1.130.000 881.500
5.630.000 2.906.500
Rezultă că valoarea totală a forţei de muncă instruită şi Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea a două
asamblată, reprezintă 2.900.000$ (rotunjit), respectiv 51% etape de evaluare. Prima constă în estimarea valorii
din totalul costurilor salariale anuale. Subliniem încă o dată
afacerii/întreprinderii prin metoda DCF (Discounted Cash
că problema esenţială a aplicării metodei costului de Flow) în cazul în care există un acord de necompetiţie cu
înlocuire prin procedura exemplificată în Tabelul 1, este fostul proprietar. A doua, constă în calcularea valorii
cunoaşterea ponderii costului istoric, al cheltuielilor de aceleiaşi afaceri prin metoda DCF dar în cazul în care nu
recrutare, angajare şi instruire în totalul costurilor salariale.
există semnat un acord de necompetiţie cu fostul proprietar.
Diferenţa dintre cele două valori reprezintă valoarea
Metoda de evaluare adecvată a acordului de acordului de necompetiţie.
necompetiţie este metoda comparaţiei valorii afacerii În Tabelele 2 şi 3 sunt prezentate calculele valorilor
(întreprinderii) cu acordul de necompetiţie şi fără acord. afacerii în cele două etape menţionate pe baza următoarelor
ipoteze:
- mil. lei -
2000 2001 2002 2003 2004 Valoarea
reziduală
Rata de creştere a cifrei de afaceri 20% 15% 10% 5% 5%
Cifra de afaceri 37.000,0 44.400,0 51.060,0 56.166,0 58.974,3
Cheltuieli pentru exploatare totale 31.524,0 35.856,0 41.234,4 45.357,8 47.625,8
Profit înainte de impozitare 5.476,0 8.544,0 9.825,6 10.808,2 11.348,5
Impozit pe profit (25%) 1.369,0 2.136,0 2.456,4 2.702,0 2.837,1
Profit net 4.107,0 6.408,0 7.369,2 8.106,1 8.511,4
Amortizare 1.480,0 1.776,0 2.042,4 2.246,6 2.359,0
Investiţii -2.220,0 -2.442,0 -2.553,0 -2.527,5 -2.359,0
Modificarea capitalului de lucru net -200,0 -473,6 -466,2 -357,4 -196,6
Cash flow net 3.167,0 5.268,4 6.392,4 7.467,9 8.314,8 67.158,1
Factorul de actualizare @ 18% 0,8475 0,7182 0,6086 0,5158 0,4371 0,4371
Cash flow actualizat 2.683,9 3.783,7 3.890,6 3.851,8 3.634,5 29.355,4
Suma cash flow-ului net actualizat 47.200
•••
Tabelul 1
Parametrii cantitativi ai eşantionului (1999)
Val. în mld. lei
Nr. Indicator Total Valoarea
crt eşantion
Minim Media Mediană Maxim
1. Total active 2.089 1,2 72,0 34,6 446,9
2. Capital social 439,3 0,5 15,1 11,7 66,1
3. Cifra de afaceri 2.407 0,3 83,0 46,5 361,7
4. Număr de salariaţi 11.596 66 400 349 1.202
(pers.)
5. Dividende 20,3 0,7 x x 13,6
Importanţa eşantionului în totalul ramurii (ce depinde Analiza a pornit de la calculul unui număr de 20 de
desigur de numărul şi relevanţa firmelor cotate) este indicatori economico-financiari grupaţi în trei categorii:
apreciată ca relevantă, atât ca dimensiune a capitalului I. Indicatori de performanţă prin care s-au analizat
investit, cât şi în privinţa volumului de activitate şi a rentabilitatea şi eficienţa activităţii firmei conform
numărului de salariaţi. informaţiilor din conturile anuale.
II. Indicatori de îndatorare care au evidenţiat corelaţia
Tabelul 2 între volumul de datorii şi cel de active sau
capitaluri proprii;
Ponderea eşantionului în total ramură
(firme cotate şi necotate) III. Indicatori de piaţă care au urmărit variabile
tradiţionale ca PER sau raportul între preţul mediu
Eşantion şi valoarea nominală a acţiunii.
Nr. Indicator (firme %
crt cotate) ramur În tabelul 3 sunt prezentate principalele rate financiare
ă (tradiţionale şi de piaţă) pentru fiecare firmă din eşantion
şi valori statistice ale întregului grup de firme (minim,
1. Total active (mld.lei) 2.089 9% maxim, media, mediană, cuartilă etc.)
2. Cifra de afaceri 2.407 8% Analiza a urmărit să evidenţieze principalii parametrii
(mld.lei) financiari (tradiţionali şi de piaţă) ai întreprinderilor din
3. Număr de salariati 11.596 7% industria alimentară, respectiv a acelor informaţii de
(pers.) piaţă care să ajute evaluatorii în judecarea şi
interpretarea valorii firmelor.
Pentru a analiza relevanţa informaţiilor (rate tradiţionale vs. rate de piaţă) s-au calculat coeficienţii de corelaţie
(statistici) pe următoarele trei niveluri:
I. Corelaţia performanţă/piaţă
II. Corelaţia îndatorare/piaţă
III. Corelaţia performanţă/îndatorare
VNEk (1 – t) {1 – [1/(1+a)n]} f × M × V
n
V = V × M + Σ --------------------- - ---------------------------------
k = 1 (1 + a)k a
nt × i × (1 – P) × M × V {1 – [1/(1+a)n]} t × V × AC
+ Σ ------------------------------- + ------------------------------------
k=1 (1 + a)k a × L1
Deşi formula arată extraordinar (pentru cei cărora le plac VEA = PN – (CMPC × Capitalul investit)
formulele), modelul se poate realiza pe o foaie electronică PN = profitul net (după impozit)
(de exemplu Excel) şi rezolvând ecuaţia prin iteraţii CMPC = costul mediu ponderat al capitalului
succesive (practic nu mai multe de 10). Principiul evaluării constă în faptul că investitorii vor plăti
Aplicând modelul pentru cazul din articolul de faţă, se suma care corespunde la VEE = 0.
obţine valoarea: Prin urmare, deoarece
V = 65.915 mil. lei PN
Capitalul investit = ----------
2.6. Metoda de evaluare nr. 6 – Valoarea Economică CMPC
Adăugată (VEA) rezultă că metoda este o formă particulară a capitalizării
Metoda utilizează un instrument foarte puternic din directe. Numărătorul (PN) este măsura contabilă a profitului
contabilitatea de gestiune şi anume Valoarea Economică pe termen lung şi numitorul (CMPC) recunoaşte o structură
Adăugată (VEA). Rezultatul aplicării metodei este “valoarea unică a capitalului.
de investiţie” şi nu “valoarea de piaţă” pentru că se bazează Pentru a aplica metoda, trebuie transformat venitul net din
pe criterii de investiţii unice, specifice unui anume investitor exploatare (specific proprietăţilor imobiliare) în profitul net
şi nu pe informaţii de pe piaţă. şi apoi să se estimeze CMPC.
Deşi metoda de evaluare nr. 6 se aplică de regulă la Astfel, vom defini:
evaluarea întreprinderilor, ea ar putea fi aplicată şi PN = VNE – IMPOZIT PE PROFIT
proprietăţilor imobiliare într-o manieră similară. VEA este care este diferit de profitul net contabil, pentru că include
definită ca o fructificare suplimentară a capitalului investit amortizarea. Totuşi, VNE ţine cont de fondul de reparaţii
după deducerea costului capitalului. Astfel, capitale care reprezintă măsura economică adevărată a
Costul capitalului propriu se calculează prin modelul FDE se exprimă, de regulă, ca procent din profitul net şi
CAPM adaptat astfel: acesta nu ar trebui să fie mai mic de 80-85%. Calculul
CCp = Rf + β × (Rm – Rf) + Rs CMPC diferă prin două elemente:
Rf = dobânda fără risc - costul creditului după impozitare este la fel ca înainte de
Rm = rata rentabilităţii pe piaţa bursieră impozitare, pentru că fondurile de investiţii nu sunt
Rs = riscul suplimentar pentru întreprinderi necotate impozitate;
Pentru aplicaţie hotelul CĂLĂTORUL - costul capitalului propriu la fondurile imobiliare poate fi
VNE stabilizat 7.569 estimat ca nivelul FDE.
- Amortizarea: = 0,6 × V × 0,02 × 0,8 De exemplu, un fond la care certificatul de investitor este
- Dobânzi: = 0,7 × V × 0,09 de 10 ori FDE, costul capitalului propriu este 10%.
= Profit net contabil Pentru aplicaţia prezentului articol (hotelul
× rata impozitului profit 25% CĂLĂTORUL):
= Impozitul pe profit FDE = 90% × 7.569 = 6.812 mil. lei
CMPC = 0,09 × 0,7 + 1/8 × 0,3 = 10,1%
Amortizarea are două componente: Considerând preţul certificatului de investitor ca 8 ori FDE:
- clădirea (60% din total) pe 50 ani Valoarea = FDE / CMPC = 6.812 / 0,101 =
- echipamente (20% din total) pe 10 ani = 67.786 mil. lei
Dobânzile sunt calculate pe baza faptului că raportul
credit/valoare este 0,7. 2.8. Metoda nr. 8 – Comparaţia Directă
Prin urmare se obţine relaţia: Metoda comparaţiei directe se bazează pe informaţii
PN referitoare la tranzacţii recente cu proprietăţi comparabile şi
V = --------- - pe ajustarea preţurilor de vânzare, pe baza criteriilor şi
CMPC elementelor de comparaţie.
Pentru hoteluri, criteriul de comparaţie uzual este preţul pe
7.569 – (7.569 - 0,016 × V – 0,063 × V) × 0,25 cameră. Elementele de comparaţie semnificative pot fi:
- ----------------------------------------------------------------- starea tehnică, situaţia pieţei la momentul tranzacţiei,
0,09 × (1–0,25) × 0,7 + (0,055+1,2 × 0,05+0,02) × 0,3 aplicarea la un lanţ hotelier, vârsta, modul de finanţare,
mixul de servicii şi produse oferit.
Rezultă: Pentru evaluarea hotelului CĂLĂTORUL au fost selectate
V = 60.831 mil. lei informaţii din trei tranzacţii (A, B, C).
2.9. Metoda nr. 9 – Capitalizarea Directă 2.11. Metoda de evaluare nr. 11 – Multiplicatorul cutiei
Informaţiile din tranzacţiile A, B şi C pot fi utilizate pentru de Coca - Cola
a extrage rata de capitalizare bazată pe date de pe piaţă. O altă metodă empirică folosită în industria hotelieră spune
Pentru acurateţe, trebuie cunoscut VNE din ultimele 12 luni, că o cameră are valoarea a 100.000 de cutii de Coca – Cola
înainte de vânzare. vândute la automatele din holul hotelului sau la minibarul
Pentru cazul tranzacţiilor A, B şi C rezultă rata de din cameră.
capitalizare: Hotelul CĂLĂTORUL vinde la minibar din cameră Coca
A: c = 11,8% – Cola o cutie de 330 ml la preţul de 8.000 lei.
B: c = 10,9% Prin urmare, valoarea hotelului ar fi:
C: c = 12,3% V = 100.000 × 100 × 8.000 lei = 80.000 mil. lei
Aceste rate sunt bazate pe venituri trecute care nu se repetă Atenţionăm cititorii că aplicarea metodelor nr. 10 şi nr. 11
sigur în viitor. În cazul hotelului CĂLĂTORUL, se prevede reprezintă un hazard mai ales la hotelurile din România. Ar
o scădere a VNE din cauza concurenţei care va creşte prin fi interesant de analizat raportul între tariful camerei şi preţul
intrarea în funcţiune a noii capacităţi de cazare. Prin urmare, cutiei de Coca – Cola. Din cercetările noastre preliminare,
este rezonabilă o rată de 12,3%. acesta este între 80 şi 120, fapt care nu ne încurajează să
Prin capitalizare directă, valoarea este: aplicăm metodele nr. 10 şi nr. 11.
VNE 8.460
V = -------- = --------- = 68.784 mil. lei 3. CONCLUZII
c 0,123 Rezultatele celor 11 metode sunt (în milioane lei):
A. Metode empirice:
- multiplicatorul tarifului (metoda 10) 80.000
- multiplicatorul cutiei Coca Cola (metoda 11) 100.000
B. Metoda pentru valoarea de piaţă
- comparaţia directă (metoda 8) 66.500
- capitalizarea directă (metoda 9) 68.784
- metode de randament
• finanţare mixtă (metoda 1) 67.181
• finanţare mixtă cu raport credit/valoare dat (metoda 2) 67.826
• finanţare mixtă cu serviciul datoriei dat (metoda 3) 67.055
• actualizare fluxuri cu RIR (metoda 4) 64.890
C. Metode pentru valoarea de investiţie
- actualizare fluxuri după impozit (metoda 5) 65.915
- Valoarea Economică Adăugată (metoda 6) 60.831
- VEA pentru fonduri imobiliare (metoda 7) 67.786
Cu excepţia metodelor empirice, gama rezultatelor obţinute 2. TEGoVA: Standardele Europene de Evaluare EVS –
este între 60.831 şi 68.784 mil. lei, care înseamnă o diferenţă 2000
de 11,5% iar pentru valoarea de piaţă rezultatele sunt 3. Gheorghe Bădescu (coordonator): Evaluarea
remarcabil de apropiate. proprietăţilor imobiliare, suport de curs 1999
4. Gheorghe Bădescu: Supraprofitul şi valoarea economică
Bibliografie: adăugată, Buletin Informativ nr. 1/2000
1. IVSC: Standardele Internaţionale de Evaluare IVS – 5. Rishmore S., Hotels and Motels: A Guide to market
2000 Analysis, Investment Analysis and Valuation
Tabelul 1
Nr. Ramura Cod Non-falimentar Falimentar Total
crt. de activitate ramură nr.intr. % N-F nr.intr. % F nr. intr.
1 Agricultură 10 12 46% 14 54% 26
2 Industria alimentară 15 16 55% 13 45% 29
3 Celuloză şi hârtie 21 9 64% 5 36% 14
4 Chimie şi fibre sintetice 24 11 69% 5 31% 16
5 Prelucrare cauciuc şi mase plastice 25 6 75% 2 25% 8
6 Metalurgie 27 5 31% 11 69% 16
7 Maşini şi echipamente 29 14 45% 17 55% 31
8 Producţie de mobilier 36 14 48% 15 52% 29
9 Construcţii 45 21 68% 10 32% 31
10 Comerţ cu ridicata 51 18 64% 10 36% 28
11 Comerţ cu amănuntul 52 15 79% 4 21% 19
12 Hoteluri şi restaurante 55 25 86% 4 14% 29
TOTAL 166 60% 110 40% 276
Nota: F = Falimentar/Eşec; N-F = non-falimentar. În grupa F, au fost incluse firme falimentare “de jure” şi firme în
incapacitate de plată (falimentare “de facto”)
Volumul activelor din eşantion (la nivelul anului 1998) respectiv 18,0 mld. lei la grupul F. De asemenea, numărul
este de 23.174 mld. lei, iar cifra de afaceri cumulată 19.537 de salariaţi (valoarea mediană) este de 250 de persoane la
mld. lei. Numărul de salariaţi din cele 276 de firme este de grupul N-F, respectiv 225 la grupul F. Apare o diferenţă
175.707 mii persoane la nivelul anului 1998. semnificativă în valoarea mediană a cifrei de afaceri,
Structura celor două grupuri din eşantion (F şi N-F) explicabilă în măsura în care această variabilă nu reprezintă
confirmă comparabilitatea lor ca dimensiune, în sensul că doar dimensiunea afacerii ci şi componenta succes/insucces
valoarea mediană a volumului activelor întreprinderii este de pe piaţă. Cifra de afaceri este de 21,9 mld. lei la grupul N-F,
18,3 mld. lei la grupul N-F, respectiv 11,2 mld. lei la grupul F (vezi tabelul 2.).
Analiza a utilizat un număr iniţial de 20 de indicatori X1, rata de acoperire a datoriilor cu cash-flow X2, rata de
economico-financiari. îndatorare a activului X3 şi perioada de achitare a obligaţiilor
Ratele financiare reţinute în cadrul demersului de stabilire a X4.
profilului financiar al celor două grupuri au fost clasificate În cazul celor două grupuri din ipotezele anterioare, există
în cinci grupe: rate de activitate, rate de lichiditate, rate de o funcţie care reprezintă cea mai bună discriminare F versus
îndatorare, rate de rentabilitate şi alte informaţii economico- N-F. Pornind de la informaţiile economico-financiare din
financiare anul 1998, pentru un număr de 276 de firme româneşti, am
În urma etapei de selectare am reţinut următoarele patru construit funcţia scor A .
variabile financiare: rata rentabilităţii veniturilor
•••
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
Buletin
INFORMATIV
NR. 1-2 2001 Editat de Institutul Român de Cercetări în Evaluare
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Se compară 1 cu 2
1760 - 1685 = 75 mii lei
Corecţie + 75 0 + 75 + 75
Preţ corectat 1760 1760 1760 1795
(8) Vecinătăţi civilizat civilizat civilizat civilizat deosebit de
favorabil
Se compară 4 cu 3
1795 + 1760 = 35 mii lei
Corecţie 0 0 0 - 30
Preţ corectat 1760 1760 1760 1760
CORECŢIE TOTALĂ Valoare absolută 370 780 645 450
BRUTĂ totală
% din preţ 26,6% 52% 39,7% 32,8%
vânzare
NUMĂR CORECŢII 2 2 4 4
Valoarea terenului estimată prin această metodă este de DOUĂ EXEMPLE DE EVALUARE A TERENULUI
4.465 mil. lei sau 172.500 USD (1.760.000 lei/mp sau 68 ing. Adrian Nicolescu
USD/mp), având ca bază comparabila 1 care a necesitat
numărul minim de corecţii (ajustări) cu valoarea absolută A. ZONĂ ULTRACENTRALĂ DIN BUCUREŞTI
totală cea mai mică. Prezentarea terenului
Alegerea valorii finale ca valoare de piaţă pentru terenul Terenul supus evaluării, în suprafaţă de 4.256 mp, se află
de evaluat se va face prin reconcilierea valorilor estimate prin amplasat în intravilanul municipiului Bucureşti (zona “0”),
utilizarea şi a altor metode de evaluare adecvate. conform Anexei nr. 3 la Hotărârea CGMB nr. 218/1998,
Criteriile cu care evaluatorul ajunge la estimarea finală a localizat la adresa X.
valorii sunt: Strada la care are acces terenul este sistematizată superior,
- adecvarea asfaltată, având toate detaliile pachetului de reţele urbane în
- precizia funcţiune (apă, canalizare, energie electrică, gaze, telefonie,
- cantitatea informaţiilor cu excepţia reţelei de termoficare).
•••
În vederea aplicării metodei comparaţiei directe se alege Având în vedere valoarea nesemnificativă a cotei egale
terenul comparabil din str. A, care este localizat cel mai din drumul de acces comun, evaluatorul nu consideră
aproape de terenul de evaluat. necesar să o adauge la valoarea terenului de evaluat.
•••
Valoarea terenului este deci:
Vt =886 mp x 7,5 USD/mp =6.645 USD= 97.256 mii lei TREI EXEMPLE DE EVALUARE A UNOR
PROPRIETĂŢI IMOBILIARE
Calculul valorii cotei egale din drumul de acces comun ing. Adrian Nicolescu
Cota egală din drumul de acces comun se calculează cu
relaţia: A. PROPRIETATE IMOBILIARĂ DE NATURA
SD P LOCUINŢEI UNIFAMILIALE (prin
---------- x ----------- metoda comparaţiei directe)
L (1 + a)n
Data evaluării: noiembrie 2000
unde:
SD = suprafaţa drumului de acces comun Prezentarea proprietăţilor competitive
L = număr de laturi În cartierul X, zona rezidenţială cuprinde imobiluri cu
P = preţul de tranzacţionare a terenului în zonă (7,5 stiluri arhitectonice distincte (imobile construite în
USD/mp) perioada 1935-1950), clădirile fiind grupate pe subzone
a = rata de actualizare, a = 12 % bine determinate.
n = durata de viaţă a clădirii, n = 75 ani Pe baza datelor şi informaţiilor culese de la agenţia
Rezultă prin înlocuire: imobiliară ce activează în zonă şi în urma aspectării
proprietăţilor imobiliare tranzacţionate în zona în perioada
386 mp 7,5 USD/mp aug. 1999 - noiembrie 2000, s-au selecţionat 5 proprietăţi,
------------ x ------------------- x 14.636 lei/USD = pentru care în continuare sunt prezentate elementele de
4 (1 + 0,12)75 comparaţie relevante.
= 2.156 lei
- valori în USD -
ELEMENT DE COMPARAŢIE DE A B C D E
EVALUAT
PRET DE VĂNZARE (MII LEI) 90000 100000 78000 94000 75000
DREPTURI DE PROPRIETATE TRANSMISE INTEGRAL INTEGRAL INTEGRAL INTEGRAL INTEGRAL
CONDIŢII DE FINANŢARE AVANTAJ. AVANTAJ. NORMALE NORMALE NORMALE
CORECŢIE PENTRU FINANŢARE -2000 -3000 0 0 0
PREŢ CORECTAT 88000 97000 78000 94000 75000
CONDIŢII ALE PIEŢEI 11.2000 8.2000 9.99 10.99 8.99
CORECŢIE PENTRU CONDIŢII ALE PIEŢEI 0 0 0 0 0
LOCALIZARE SIMILARĂ SIMILARĂ SIMILARĂ SIMILARĂ SIMILARĂ
SUPRAFAŢĂ TEREN LIBER 168 168 232 168 232 168
CORECŢIE PENTRU SUPRAFAŢĂ TEREN 0 -9000 0 -9000 0
PREŢ CORECTAT 88000 88000 78000 85000 75000
GARAJ NU DA DA DA DA NU
CORECŢIE PENTRU GARAJ -3360 -3360 -3360 -3360 0
PREŢ CORECTAT 84640 84640 74640 81640 75000
INSTALAŢIE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ DA CU SOBE CU SOBE CU SOBE DA CU SOBE
CORECŢIE PTR. ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ 8280 8280 8280 0 8280
PREŢ CORECTAT 92920 92920 82920 81640 83280
CORECŢIE TOTALĂ NETĂ 2920 -7080 4920 -12360 8280
CORECŢIE TOTALĂ NETĂ (% PREŢ 3.2 -7.1 6.3 -13.1 11.0
VÂNZARE)
CORECŢIE TOTALĂ BRUTĂ 13640 23640 11640 12360 8280
CORECŢIE TOTALĂ BRUTĂ 15 24 15 13 11
(% PREŢ VÂNZARE)
Prin însumarea valorilor absolute a corecţiilor (valoarea care s-au perfectat la intervale de timp relativ apropiate (în
brută) şi calculând suma algebrică a aceloraşi corecţii anul 1998, data evaluării fiind 12.98), proprietăţile fiind
(valoarea netă), se poate estima valoarea proprietăţii de situate în aceeaşi zonă cu spaţiul comercial de evaluat (pe o
evaluat. Astfel, se observă că proprietatea E (având arteră principală – Şos. X din Bucureşti).
caracteristici apropiate celei de evaluat) înregistrează cea Din informaţiile culese de la persoanele direct implicate în
mai mică valoare brută a corecţiilor. tranzacţionarea proprietăţilor imobiliare similare, s-au
Evaluatorul opinează că o valoare rezonabilă obtenabilă selecţionat 5 proprietăţi similare celei supuse evaluării.
pe piaţă ar fi de 83.280 USD. Caracteristicile proprietăţilor imobiliare similare, recent
tranzacţionate, sunt prezentate centralizat în tabelul următor:
B. SPAŢIU COMERCIAL LA PARTERUL UNUI BLOC
DE LOCUINŢE (prin metoda
comparaţiei directe)
Metoda este aplicată pe baza datelor şi informaţiilor culese
şi/sau deţinute de evaluator cu privire la tranzacţii similare
În general, spaţiile de acest tip au o împărţire adecvată amplasate de-a lungul arterei principale, la distanţe relativ
pentru fiecare activitate specifică în parte: spaţii de mici, preţurile de tranzacţie diferă de la un spaţiu la altul,
prezentare, spaţii de vânzare, spaţii de depozitare, birouri etc. fapt pentru care, chiar în cadrul acestei zone restrânse, se
Referitor la acest aspect, trebuie menţionat faptul că unele poate face o delimitare în funcţie de poziţionarea
dintre ele au fost reamenajate (în urma obţinerii tuturor imobilelor respective. Având în vedere acest aspect, s-a
aprobărilor necesare de la organele abilitate în acest sens), în aplicat o corecţie de ±3% spaţiilor situate în zona
scopul desfăşurării optime a activităţii ce urmează a fi periferică (capătul arterei), respectiv celor din zona
desfăşurată în spaţiile respective (se vor face precizări). centrală, raportarea fiind considerată faţă de o zonă
La data evaluării – 12.98 – lucrările de reamenajare sunt mediană.
finalizate, ele având acum un nou aspect estetic şi funcţional: • Suprafaţa
perete cortină, tâmplărie PVC, geam termopan, amenajări Pentru determinarea corecţiilor datorate diferenţelor de
interioare cu pereţi Rigips, alte lucrări executate). suprafaţă se compară proprietatea C cu E rezultând:
La data tranzacţiilor toate cele 5 proprietăţi comparate aveau Cs = (1.300.000-870.000) / 100 = 4.300 mii lei/mp
aproximativ acelaşi stadiu de finisare (amenajările sau Observaţie:
îmbunătăţirile făcute neavând o semnificaţie majoră). În analiza nu s-a luat în considerare diferenţa de suprafaţă
Corecţii: de teren, având în vedere faptul că aceasta este direct
• Condiţii de piaţă proporţională cu suprafaţa construită, asemenea tuturor
Se calculează indicele preţurilor de consum în perioada spaţiilor situate în blocuri de locuinţe.
cuprinsă între data tranzacţiei şi data evaluării. Astfel: În continuare este prezentată grila datelor de piaţă, în care
• Pentru proprietatea A: i = 1,095 au fost prelucrate, sintetizate şi utilizate toate elementele de
• Pentru proprietăţile C, D şi E: i = 1,25 comparaţie relevante, care justifică corecţiile aplicate asupra
• Localizarea preţurilor de vânzare pentru fiecare proprietate similară
Deşi toate cele 5 proprietăţi comparabile se află comparabilă cu cea de evaluat:
GRILA DE PIAŢĂ
Spaţul de Magazin Magazin Magazin
Element de comparaţie Magazin C Magazin D
evaluat A B E
Preţ tranzacţie (mii lei) * 1.100.000 1.480.000 870.000 650.000 1.300.000
Drept de propr. transmis Integral Integral Integral Integral Integral
Corecţii 0 0 0 0 0
Preţ corectat (mii lei) 1.100.000 1.480.000 870.000 650.000 1.300.000
Cond. de finanţare La piaţă La piaţă La piaţă La piaţă La piaţă
Preţ corectat (mii lei) 1.100.000 1.480.000 870.000 650.000 1.300.000
Cond. de piaţă 12.98 08.98 12.98 02.98 02.98 02.98
Coţecţii (mii lei) +204.500 0 +217.500 +162.500 +325.500
Preţ corectat (mii lei) 1.304.500 1.480.500 1.087.500 812.500 1.625.000
Localizare (zonă) Mediană Mediană Periferică Centrală Centrală Centrală
Corecţii (mii lei) 0 +44.400 -26.100 -19.500 -39.000
(+3%) (-3%) (-3%) (-3%)
Preţ corectat (mii lei) 1.304.500 1.524.400 1.061.400 793.000 1.586.000
În urma aplicării metodei, a fost aleasă valoarea corectată a • Valoarea reziduală (VR) – suma efectivă pe care
proprietăţii B, întrucât în acest caz, ajustarea brută totală este investitorul o poate obţine la expirarea duratei de
cea mai mică, iar spaţiul are carcateristici foarte apropiate cu investiţie.
cele ale proprietăţii de evaluat. Analiza situaţiilor cu contracte de închiriere
Valoarea de piaţă estimată prin metoda comparaţiei directe La data evaluării, imobilul ce constituie obiectul
este de 1.524.000 mii lei evaluării, este închiriat în întregime unei singure societăţi
pe o perioadă de 5 ani (de ex. luăm cazul în care contractul
C. SPAŢIU COMERCIAL PRIN METODE DE de închiriere expiră în luna mai a anului viitor – 2000).
RANDAMENT Chiria este percepută în valută, fiind în cuantum de 8
Metodele de randament au la bază considerentul potrivit USD/mp Su/lună, plata efectuându-se în lei, la cursul BNR
căruia proprietatea imobiliară de evaluat poate constitui o din ziua efectuării plăţii.
investiţie generatoare de venituri. Plata chiriei se face semestrial, în avans, neincluzând
În acest caz, proprietatea este achiziţionată sub forma TVA-ul şi cheltuielile de întreţinere, acestea din urmă
unei investiţii, proprietarul (investitorul) fiind în principal fiind suportate de chiriaş, în obligaţia proprietarului
interesat de capacitatea de a produce profit, aceasta revenind numai plata cheltuielilor fixe, reprezentate de
constituind elementul esenţial care influenţează valoarea taxe şi impozite.
proprietăţii.
Având în vedere cele prezentate, se poate sublinia faptul Previzionarea veniturilor
că valoarea unei proprietăţi este direct proporţională cu Informaţiile obţinute în urma prospectării pieţei
capacitatea acesteia de a genera profituri viitoare. tranzacţiilor imobiliare cu privire la imobile comparabile
Metodele de evaluare bazate pe capitalizarea sau din punct de vedere al suprafeţei şi calităţii finisajelor cu
actualizarea veniturilor sunt materializate prin tehnici şi cel de evaluat, situează valoarea chiriilor practicate între
relaţii de calcul care transformă câştigurile viitoare în 7-12 USD/mp Su/lună, funcţie de poziţionarea spaţiilor
valori prezente. comerciale respective în cadrul aceleiaşi zone. Datele
În fapt, metodele au la bază principiul previziunii, selecţionate sunt prezentate în tabelul centralizator aferent
anticipând fluxurile viitoare, actualizarea acestora alegerii ratei de capitalizare.
realizându-se prin intermediul ratelor de actualizare,
respectiv capitalizare, selectate, obiectivul final al oricărui Estimarea cheltuielilor
investitor fiind obţinerea unor câştiguri care să depăşească • Cheltuieli fixe – în această categorie se încadrează taxele
investiţia iniţială (recuperarea integrală a sumei investite şi şi impozitele generate de întreţinerea imobilului
obţinerea unui profit suplimentar). respectiv;
Concepte utilizate: • Cheltuieli variabile – include cheltuielile cu utilităţile,
• Venitul brut potenţial (VBP) – materializează venitul salariile, administraţia, reparaţii şi întreţinere;
total estimat a fi generat de proprietatea imobiliară în • Cheltuieli (rezerve) pentru reparaţii capitale
condiţii de utilizare maximă (în cazul actual venitul
obţinut din chirii, nivelul acestora fiind cel practicat pe • Metoda capitalizării veniturilor
piaţă la data evaluării); Capitalizarea directă este metoda folosită pentru
• Venitul brut efectiv (VBE) – venitul anticipat al transformarea nivelului estimat al venitului net aşteptat
proprietăţii imobiliare, ajustat cu pierderile aferente într-un indicator de valoare a proprietăţii.
gradului de neocupare;
• Venitul net din exploatare (VNE) – venitul efectiv rămas La aplicarea acestei metode se va apela la două scenarii:
dupa scăderea tuturor cheltuielilor operaţionale, înainte
A - se presupune că proprietarul (investitorul) îşi
de scăderea amortizării şi a creditului ipotecar (acolo
propune obţinerea de venituri numai din
unde este cazul);
exploatarea spaţiului prin închirieri;
• Câştigul disponibil înainte de impozitare (CFB) –
reprezintă aceea parte din venitul net care rămâne după B - se presupune că proprietarul (investitorul) însuşi îşi
plata sumelor aferente creditelor ipotecare (rate + desfăşoară activitatea de comerţ în cadrul acestui
dobânzi); spaţiu, ceea ce presupune calculul valorii
Având în vedere că proprietatea (spaţiul comercial) B are cele mai multe elemente comune cu proprietatea de evaluat,
se va alege rata de capitalizare c =13,2%.
Explicitare specificaţii:
Structura cheltuielilor
Înlocuind în relaţia de calcul a valorii prezente rezultă: apoi cu 5% în următorii ani de prognoză;
Vp = 206.113 + 186.219 + 164.963 + 147.716 + Structura ratei de capitalizare:
+ 132.200 + 132.200/0,13 • Rata dobânzii fără risc: 8%
Vp = 1.718.000 mii lei (rotund) • Prima pentru riscul investiţiei: 3%
Cazul 2: • Prima de risc de sector: 2%
Previziuni: • Riscul afacerii: 4%
Previziunea va fi efectuată pe o perioadă de 5 ani; Rezultă rata de actualizare: a = 17%
Se consideră că printr-un management adecvat, spaţiul
comercial va reuşi să crească cifra de afaceri cu circa 10% În tabelul următor vor fi prezentate sintetic datele care au
în primul an (se prevede o diversificare a activităţii) şi stat la baza acestui scenariu, precum şi rezultatele
prelucrării acestora:
- mil. lei -
Specificaţie 1999 2000 2001 2002 2003
Venituri din vânzarea de mărfuri 2.400 2.640 2.772 2.911 3.057
Cheltuieli totale din care 2.218 2.440 2.561 2.690 2.825
Cheltuieli cu mărfurile 1.486 2.031 2.132 2.239 2.352
Salarii 240 264 277 291 305
Alte plăţi 132 148 152 160 168
Venit net din exploatare 182 200 211 221 232
Factor actualizare @ = 17% 0.854 0.730 0.624 0.533 0.456
Venit net actualizat 155.4 146.0 131.6 117.7 105.7
Rezultă că valoarea spaţiului este: e) trebuie trecute una sau mai multe condiţii de verificare a
Vp = 155.4+146.0+131.6+117.7+105.7+105.7/0.13 = elementelor fizice, funcţionale şi de caracter social în
= 1.470 mil. lei (rotund) aceste fişe.
În prima etapă, inspecţia proprietăţii imobiliare începe cu
Precizia rezultatelor obţinute prin aplicarea acestei inspecţia terenului (sub aspectul locului pe care se află
metode este destul de redusă, având în vedere faptul că ea amplasată proprietatea), ca analiză a trăsăturilor fizice, la
nu se bazează pe date concrete culese de pe piaţă, ci care se are în vedere: topografia terenului, mărimea
apelează la previziuni care influenţa semnificativ terenului, drenajul, lungimea la faţadă, dimensiunile
estimarea valorii proprietăţii. terenului, utilităţile disponibile cum ar fi: alimentarea cu
••• apă, canalizarea, reţeaua electrică, reţeaua de gaze
IMPORTANŢA INSPECŢIEI naturale, reţeaua de telefonie. Se apreciază apoi accesul la
PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DE TIP teren care poate fi drum betonat, asfaltat sau pavat cu
REZIDENŢIAL ŞI COMERCIAL piatră.
ing. Corneliu Şchiopu În cazurile de inspecţie a terenurilor pot apărea situaţii
evaluator imobiliar acreditat speciale cum ar fi
Ştiinţa evaluării este o parte a industriei serviciilor şi - poziţii ale terenurilor în zone restrictive (istorice,
pentru corectitudinea evaluatorului sau a firmelor de protecţie sanitară, terenuri poluate);
evaluare este necesar să fie asigurată o verificare, o - terenuri alăturate terenului supus inspecţiei şi care, prin
inspecţie a proprietăţii, care să asigure succesul raportului utilizarea lor, compromit valoarea de piaţă a terenului
de evaluare. Identificarea proprietăţii supusă evaluării, a inspectat;
proprietăţilor comparabile sub aspectul caracteristicilor - problemele cu sistemul septic, calitatea apei şi rezervoare
fizice şi funcţionale se impune ca activitate obligatorie în subterane pot diminua considerabil valoarea de piaţă a
procesul de evaluare. proprietăţii.
Fiecare aspect din procesul de evaluare se bazează pe Având în vedere cele menţionte mai sus, prezentăm in
priceperea cu care s-a efectuat inspecţia proprietăţii. Cele continuare etapele principale ale activităţii de inspecţie a
trei metode tradiţionale de evaluare - a costurilor, metoda proprietăţilor de tip rezidenţial şi a celor de tip comercial.
comparaţiei directe, a capitalizării veniturilor au la bază
inspecţia proprietăţii subiect al evaluării precum şi a 1. Proprietăţile de tip rezidenţial
proprietăţilor comparabile. Inspecţia proprietăţii este fundamentală pentru selecţionarea
Metoda costurilor se bazează pe inspecţia fizică asupra proprietăţilor comparabile vândute şi pentru determinarea
clădirii, analizând deprecierea elementelor componente ale ajustărilor cu proprietăţile comparabile.
proprietăţii. Ca prim pas în efectuarea inspecţiei, este obţinerea de la
Metoda comparaţiei directe impune inspecţia fizică serviciul de sistematizare local a planului de situaţie a zonei
asupra proprietăţii pentru care se face evaluarea, inspecţia în care se găseşte proprietatea, plan care are înscrise şi
terenului liber şi de asemenea inspecţia asupra utilităţile zonei. Urmează o verificare a calităţii terenului din
proprietăţilor comparabile. zonă prin informarea ce se impune a fi obţinută de la oficiul
Metoda capitalizării veniturilor impune inspecţia pentru a de mediu, iar ca ultimă informaţie este verificarea ce se
se determina care pot fi cauzele chiriilor diferite pentru impune privitor la categoria de siguranţă a structurii de
spaţii similare sau care sunt elementele funcţionale care rezistenţă a clădirii, această verificare obtinându-se de la
contribuie la aceste diferenţe. serviciul de locuinţe al municipalităţii.
După cum se ştie fiecare raport de evaluare a Inspecţia se va începe totdeauna numai împreună cu
proprietăţilor imobiliare, fie rezidenţială, fie comercială, clientul, inspectorul fiind de fapt “ochiul şi urechea
conţine un capitol în care sunt descrise în amănunt clientului” va fi persoana imparţială în tranzacţia proprietăţii.
elemente de structură, finisaj şi instalaţii funcţionale. Inspecţia clădirii proprietăţii se imparte în 2 activităţi
distincte şi anume:
Practica de inspecţie ne conduce la afirmaţia că, pentru o
a - verificarea exteriorului clădirii
inspecţie eficientă, este necesar să se ţină cont de
b - verificarea la interiorul clădirii
condiţiile de mai jos:
a. Verificarea pe exteriorul clădirii se referă la pereţii de pe
a) trebuie reţinute doar informaţiile relevante; între-bările exteriorul clădirii, tipul finisajului de protecţie al pereţilor, a
în afara inspecţiei propriuzise trebuie evitate; materialului lemnos de la acoperiş, a învelitorii clădirii
b) trebuie să fie formatată şi să fie trecute informaţiile precum şi elementelor care asigură scurgerea apelor de pe
corecte pentru ca inspecţia să devină folositoare terase sau acoperişul clădirii. Trebuie verificată şi tâmplăria
evaluatorului; exterioară ce aparţine casei, deprecierea materialului din care
c) trebuie completate rubricile din fişe cu date spe-cifice este confecţionată această tâmplărie. Se vor specifica aceste
inspecţiei proprietăţii evaluate sau a proprietăţilor materiale pentru finisajul şi elementele de protecţie a clădirii
comparabile; şi se va aprecia gradul de depreciere efectivă. Se va efectua
d) trebuie să se aibă în vedere completarea fişelor de obligatoriu şi o verificare a dimensiunilor clădirii pe con.
inspecţie privitoare la zonare şi la caracteristicile b. Verificarea la interiorul clădirii, verificare care trebuie să
cartierului; şi respecte planurile clădirii, trebuie să verifice dimensiunile
interioare ale încăperilor, să analizeze compartimentarea
VALOARE
SPECIFICAŢIE
(mii lei)
Venit efectiv brut 684.475
Rata de capitalizare 0,18
Valoare de piaţă curentă 3.802.639
Cheltuieli estimate pentru finalizarea lucrărilor, din care: 2.705.914
• instalaţii: 2.500 mii lei/mp Ac × 454,47 mp Ac 1.136.175
• finisaje: 3.454 mii lei/mp Ac × 454,47 mp Ac 1.569.739
Valoarea de piaţă clădire în stadiu fizic 1.096.725
•••
REEVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE ŞI impozitului pe profit datorită înregistrării unor amortizări mai
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ A DIFERENŢELOR reduse faţă de varianta 1. Aceste situaţii coroborate cu
DIN REEVALUARE opţiunea facultativă de aplicare a reevaluării au determinat
ing. ec.Adrian Vascu multe întreprinderi să renunţe la aceasta. Un pas decisiv în
preşedinte CT Cluj această direcţie cu implicaţie pe termen lung a fost adoptarea
ing. Rodica Hasmăşan HG 403/2000 care a abrogat (“prin absorbţie”) HG 983/1998
Membru Acreditat ANEVAR şi care a prevăzut posibilitatea reevaluării activelor
imobilizate, la sfârşitul anului anterior, pe baza indicilor de
După cum este cunoscut în practica evaluării, una din inflaţie şi corectarea diferenţelor de reevaluare obţinute în
misiunile frecvente ale evaluatorilor este cea de evaluare funcţie de valoarea de piaţă sau de utilizare a elementelor
pentru situaţiile financiare. În România, până în prezent, supuse reevaluării. Chiar dacă prevederile acestui act
reevaluarea activelor s-a efectuat până în anul 2000 exclusiv, normativ sunt cunoscute evaluatorilor membrii ANEVAR
pe baza unor acte normative (HG 945/1990, HG 26/1992, care profesează activitatea de evaluare, vom relua în
HG 500/1994, HG 983/1998 şi HG 403/2000). Primele trei continuare câteva din prevederile HG 403 şi vom prezenta
hotărâri de guvern din enumerarea anterioară (clasificate câteva caracteristici ale acesteia:
neoficial ca având o ordine a apariţiei crescătoare din punct - Conform textului hotărârii de guvern au fost supuse
de vedere a “superficialităţii” acestora) au fost aplicate de reevaluării toate activele imobilizate rezultând de aici că
către întreprinderi prin aplicarea unor coeficienţi fără a exista inclusiv terenul va fi reevaluat. În normele de aplicare ale
posibilitatea corelaţiei rezultatelor obţinute cu valoarea de hotărârii terenurile au fost omise din enumerarea
piaţă sau valoarea de utilizare a activelor. În aceste condiţii. categoriilor de active supuse reevaluării astfel încât s-a
evaluatorii nu au fost implicaţi în realizarea acestor creat o dilemă privind includerea sau neincluderea terenului
reevaluări. Odată cu apariţia HG 983/1998 s-a făcut un prim în reevaluare. Din punct de vedere al autorilor, terenul ar
pas înspre îndreptarea acestei situaţii. Chiar dacă HG trebui inclus în reevaluare, având în vedere următoarele
983/1998 a avut o sferă limitată de aplicare, fiind vizate consideraţii:
exclusiv terenurile şi construcţiile (din raţiuni fiscale legate - Aplicarea reevaluării fără includerea terenului nu are logică
de nivelul impozitelor pe construcţii) a apărut posibilitatea din punct de vedere economic, conducând la obţinerea unei
corectării diferenţelor rezultate din aplicarea coeficienţilor, în valori neuniforme a activelor imobilizate, deci fără un
funcţie de valoarea de piaţă sau valoarea de utilizare a conţinut economic. Reevaluarea contabilă poate conduce la
activelor supuse reevaluării astfel încât valoarea înregistrată exprimarea elementelor bilanţiere de activ în preţuri
în documentele de evidenţă contabilă să reflecte situaţia reală omogene (relativ la baza de raportare) şi va atenua
a activelor la momentul aplicării actului normativ (decembrie discrepanţele actuale. Lipsa terenului din reevaluare
1998). Dificultăţtile apărute în activitatea evaluatorilor anulează fără sens acest element favorabil al revaluării
implicaţi în acest demers de corecţie, au fost fundamentarea contabile, motiv pentru care considerăm că omisiunea
valorilor obţinute, ţinând seama de implicaţiile asupra includerii explicite a terenului nu este o problemă de fond,
fiscalităţii întreprinderii, generate de înregistrarea acestor ci una de formă. Un posibil argument al omisiunii îl
valori, respectiv: (1) un nivel prea ridicat al valorilor rezultate constituie şi faptul că rezultatul reevaluării terenului nu are
conducea la creşterea impozitului pe clădiri şi reducerea impact asupra fiscalităţii (impunerea terenului făcându-se la
impozitului pe profit datorită creşterii amortizărilor; (2) un suprafaţa acestuia şi nu la valoarea de inventar)
nivel prea redus al valorilor rezultate conducea la un nivel - Din discuţiile purtate de autori cu persoane din ministerul
mai redus al impozitelor pe clădiri şi la un nivel mai ridicat al de finanţe, a rezultat că terenul nu a fost intenţionat omis
2,100,265,261 10,918,332,261 8,592,844,680 13,472,080,957 24.66% 3,322,080,957 1,890,407,296 10,150,000,000 -978,190,226 7,614,654,454
59,906,603 430,077,362 315,651,836 537,920,648 19.13% 102,920,648 62,084,518 435,000,000 7,100,553 322,752,389
2,160,171,864 11,348,409,623 8,908,496,516 14,010,001,604 3,425,001,604 1,952,491,813 10,585,000,000 -971,089,674 7,937,406,842
96,221,314 76,368,367 167,340,996 112,300,000 42.56% 47,800,000 40,698,796 64,500,000 -67,390,885 99,950,111
23
Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR
În exemplul prezentat în anexa aceste valori sunt: - grupa 2: 7.101.204 + 40.698.796 = 47.800.000 lei
Varianta 1: - grupa 3: 14.815.074 + 30.934.926 = 45.750.000 lei
2121.1 = 105.061 7.897.694.463 TOTAL GENERAL: 3.518.551.604 lei
2122.1 = 105.062 139.415.332 ¾ valoarea rămasă este:
2123.1 = 105.063 34.941.140 - grupa 1: 14.010.001.604 – 3.425.001.604 =
105.061 = 2811 1.912.779.434 10.585.000.000 lei
105.062 = 2812 80.164.017 - grupa 2: 112.300.000 – 47.800.000 = 64.500.000 lei
105.063 = 2813 24.102.935 - grupa 3: 63.250.000 – 45.750.000 = 17.500.000 lei
Astfel: TOTAL GENERAL: 10.667.000.000 lei
¾ valoarea actualizată în urma evaluării este:
¾ diferenţe din reevaluare – sold creditor 105.06,
- grupa 1 : 6.072.594.762 + 7.897.694.463 =
inclusiv pe analitice:
13.970.289.225 lei
- grupa 1: (105.061) : 7.937.406.842 – 1.9952.491.813
- grupa 2: 12.349.889+167.340.996 = 151.765.221 lei
= 5.984.915.029 lei
- grupa 3: 21.476.869 + 34.941.140 = 56.418.009 lei
- grupa 2: (105.062) : 99.950.111 – 40.698.796
TOTAL GENERAL: 14.178.472.455 lei
= 59.251.315 lei
¾ valoarea amortizării totale este: - grupa 3: (105.063) : 41.773.131 – 30.934.926
- grupa 1: 1.472.509.791+ 1.912.779.434 = = 10.838.205 lei
3.385.289.225 lei TOTAL GENERAL: 6.055.004.549 lei
- grupa 2: 7.101.204 + 80.164.017 = 87.265.221 lei În urma aplicării celor două varinte rezultă:
- grupa 3: 14.815.074 + 24.102.935 = 38.918.009 lei • diferenţele din reevaluare care modifică capitalurile
TOTAL GENERAL: 3.511.472.455 lei proprii (soldul contului 105.06) sunt aceleaşi în ambele
¾ valoarea rămasă este: variante
- grupa 1: 13.970.289.225 – 3.385.289.225 = • diferenţe între cele două metode apar la valorile de
10.585.000.000 lei inventar actualizate şi amortizarea actualizată. În varianta
- grupa 2: 151.765.221 – 87.265.221 = 64.500.000 lei 1 se păstrează gradul de uzură scriptică, în timp ce în
- grupa 3: 56.418.009 – 38.918.009 = 17.500.000 lei varianta 2 acesta se modifică, fiind preluat gradul de
TOTAL GENERAL: 10.667.000.000 lei depreciere estimat de către evaluator.
¾ diferenţe din reevaluare – sold creditor 105.06, • în special la construcţii, pot apare situaţii în care vor
inclusiv pe analitice: creşte semnificativ valorile de inventar ceea ce va
- grupa 1: (105.061) : 7.897.694.463 – 1.912.779.434 = conduce la creşterea impozitelor de plătit.
5.984.915.029 lei Concluzie:
- grupa 2: (105.062) : 139.415.332 – 80.164.017 = Astfel, în opinia autorilor, din variantele analizate rezultă că
59.251.315 lei ambele pot fi utilizate pentru înregistrarea diferenţelor din
- grupa 3: (105.063) : 34.941.140 – 24.102.935 = reevaluare ca urmare a aplicării HG 403/2000. Nu putem
10.838.205 lei concluziona ferm că una este mai avantajoasă decât cealaltă.
TOTAL GENERAL: 6.055.004.549 lei Diversitatea mare a întreprinderilor din România şi
complexitatea patrimoniului acestora ne determină să opinăm
Varianta 2: că nu se impune adoptarea unei soluţii unice pentru problema
2121.1 = 105.061 7.937.406.842 analizată. Este foarte important ca principiile care stau la
2122.1 = 105.062 99.950.111 baza înregistrării contabile să fie respectate. Rămâne la
2123.1 = 105.063 41.773.131 latitudinea întreprinderii să selecteze metoda cea mai
105.061 = 2811 1.952.491.813 potrivită, ţinând seama de următoarele elemente:
105.062 = 2812 40.698.796 • să fie aplicată unitar pentru toate mijloacele fixe;
105.063 = 2813 30.934.926 • să fie adaptată specificului întreprinderii şi specificului
Astfel: mijloacelor fixe reevaluate;
¾ valoarea actualizată în urma evaluării este: • să evite supraevaluarea sau subevaluarea astfel încât să
- grupa 1: 6.072.594.762 + 7.937.406.842 = rezulte pe de o parte, reprezentarea fidelă a patrimoniului
14.010.001.604 lei întreprinderii şi pe de altă parte impactul fiscalităţii să fie
- grupa 2: 12.349.889 + 99.950.111 = 112.300.000 lei cel optim;
- grupa 3: 21.476.869 + 41.773.131 = 63.250.000 lei • să prezinte o bază corectă de înregistrare a valorii
TOTAL GENERAL: 14.185.551.604 lei mijloacelor fixe având în vedere că operaţiunea de
¾ valoarea amortizării totale este: reevaluare va fi efectuată anual pentru mijloacele fixe
- grupa 1: 1.472.509.791+ 1.952.491.813 = existente în evidenţe la sfârşitul anului anterior.
3.425.001.604 lei
•••
¶·
Îngrijirea apariţiei acestui număr: operator calculator Neacşu Eleni
Conţinutul articolelor publicate reprezintă opiniile autorilor şi nu neapărat poziţia oficială a ANEVAR.
BULETIN INFORMATIV
Nr. 3-4/2001
Editat de IROVAL
Institutul Român de
Cercetări în Evaluare
pentru evaluatori). Statele americane au stabilit, în doi ani, proceduri de licenţiere a evaluatorilor. Astăzi, în S.U.A.
sunt 83.000 evaluatori licenţiaţi. Evaluatorul tipic este angajat al unei firme cu mai puţin de 10 persoane, lucrând
full-time pentru bănci, avocaţi, companii şi agenţii guvernamentale. Numărul evaluatorilor americani va descreşte pe
măsura ce Modelele Automate de Evaluare (MAE) vor fi tot mai acceptate în sectorul evaluării de proprietăţi
rezidenţiale. Pe măsură ce cererea pentru evaluatori va intra în declin în S.U.A., ea va creşte în ţările cu economii în
dezvoltare. Tehnologia va juca un rol dominant în ce priveşte direcţia schimbărilor în evaluare în anii viitori.
Ö Raportul REIS
Este vorba despre un serviciu de înscriere prin Internet, numit REIS on-line, care oferă date despre descrierea
proprietăţii, chirii, cheltuieli, coordonatele localizării pentru peste 110.000 proprietăţi comerciale şi multifamiliale
din primele 60 de pieţe urbane ale S.U.A. şi 2.500 subpieţe. Cel care se înscrie poate intra pe web, tipări adresa
proprietăţii de evaluat, verifica localizarea pe o hartă digitală on-line, alege chiria, cheltuielile şi rata de capitalizare
dintr-o colecţie de proprietăţi similare din aceeaşi zonă, stocate într-o bază de date on-line. Evaluarea proprietăţii se
finalizează utilizând un model automat computerizat de evaluare. Datele sunt colectate şi actualizate (trimestrial) de
către analişti de piaţă. Bine aţi venit într-o nouă eră !
2. O nouă eră
Acest tip de servicii este folosit astăzi în mod suplimentar, mai ales de către investitorii instituţionali care investesc
în proprietăţi mari. Evaluările de birou se utilizează pentru scanarea pieţelor şi a tipurilor de proprietăţi sau pentru
actualizarea valorii portofoliilor. Evaluările tradiţionale sunt utilizate atunci când proprietatea este propusă pentru
vânzare sau cumpărare. Acest model de evaluare este posibil să se răspândească mai ales începând cu oraşele mari iar
apoi în subpieţe şi reprezintă practic combinarea dintre tehnologie şi informaţie. Datele vor fi oferite de către
cumpărători şi vânzători iar companiile de tehnologie vor oferi uneltele pentru distribuţie. Pieţele opace vor deveni
translucente şi, eventual, transparente.
Ö Globalizarea
Compania de consultanţă Forrester Research prevede că afacerile on-line vor creşte în Europa de Vest într-un ritm
înmiit, ajungând în următorii cinci ani la 1,6 trilioane euro. Miliarde de euro se folosesc pentru noi linii în
telecomunicaţii, echipament, localizări pentru antene, depozite pentru echipamente şi facilităţi pentru proprietăţi.
Ordinea mondială s-a schimbat de la un proces politic la un proces profitabil. Liderii au trecut de la negocierea
tratatelor la structurarea înţelegerilor (afacerilor). Industria serviciilor în domeniul imobiliar se schimbă rapid prin
consolidarea intermedierii, a managementului, serviciilor financiare şi a evaluării. Daimler/Chrysler (şi acum
probabil Mitsubishi), Deutche Bank/Bankers Trust (şi poate Dresdner Bank), Jones Lang/Lasalle, Richard
Ellis/Coldwell Banker sunt doar câteva exemple de fuziuni ale unor companii care au înţeles că trăiesc într-o eră
nouă şi trebuie să schimbe fundamental modul în care îşi conduc afacerile.
Înaintea acestei perioade de globalizare, cei mai mulţi evaluatori îşi serveau clienţii în interiorul graniţelor lor
naţionale, în sistemul politic încet şi divizat al Războiului Rece. Ceea ce este uimitor este că în ciuda segmentării
puternice a profesiunii de evaluator, limitată pe planul teritoriului fiecărei naţiuni, există o metodologie a evaluării
care este comună pe tot globul. Pe măsură ce avansăm ca profesie, trecând prin tot felul de provocări, să ne focalizăm
asupra a ceea ce ne ţine împreună şi anume metodologia noastră de evaluare şi să îndeplinim cerinţele pieţei prin
adaptarea abordărilor noastre fundamentale.
Lumea evaluatorilor va fi mereu plină de diferenţe subtile datorită constrângerilor culturale şi legislative, dar putem
fi de acord că:
• Profesia noastră trebuie să se adapteze acestei noi ere a globalizării.
• Standardele internaţionale de evaluare ar trebui să servească drept ghid în evoluţia standardelor noastre naţionale.
• Pentru a îndeplini cerinţele investitorilor internaţionali, a corporaţiilor multi-naţionale şi a pieţelor de capital
trebuie să ne orientăm spre transparenţa pieţei.
• Vom rămâne o parte relevantă şi necesară a tranzacţiilor cu proprietăţi imobiliare.
Până acum am vorbit despre impactul indirect pe care tehnologia informaţiei şi globalizarea o vor avea asupra
sectorului serviciilor din domeniul imobiliar. Modul în care cumpăram, vindem, intermediem şi evaluăm proprietăţile
imobiliare va depinde direct de impactul tehnologiei asupra cărămizilor şi mortarului. Tehnologia nu a lăsat nici un
segment de piaţă neatins. Proprietăţile comerciale, depozitele, birourile şi proprietăţile rezidenţiale sunt toate supuse
impactului eficienţei create de către geniile calculatoarelor.
Ö Depozitele
În prezent în S.U.A. este o explozie de construcţii de depozite automate, situate în jurul aeroporturilor şi servind
comerţului electronic. De asemenea, există o cerere însemnată pentru depozite de echipamente situate lângă
principalele linii de fibre optice. În Memphis Tennesee, sediul lui Federal Express (compania de curierat rapid) a
crescut foarte mult sectorul de depozitare care deserveşte diviziile de reparaţii ale firmelor tehnice şi comerţul pe
bază de cataloage, ajungând la o creştere de peste 600.000 mp/an în ultimii 4 ani.
Ö Proprietăţile rezidenţiale
Acestea se vor muta de la oraş înspre suburbii şi zonele rurale. Oamenii nu vor face naveta la oraş pentru că birourile
se vor muta acasă, iar afacerile de multe ori sunt amplasate în afara centrelor de afaceri din marile oraşe. Suburbiile
au fost iniţial dezvoltate pentru a oferi case potrivite pentru forţa de muncă urbană. Cu noile tehnologii de
comunicare lucrătorii se pot întâlni on-line şi productivitatea la domiciliu poate fi monitorizată electronic.
Ö Birourile
Va exista în mod clar un impact asupra birourilor din centrul oraşelor. Clădirile mai vechi vor trebui echipate cu
cabluri optice şi reproiectate pentru a se amplasa reţelele locale. Se experimentează modul de ocupare a aceluiaşi
birou de către mai mulţi ocupanţi (“hoteling”). Sediile corporaţiilor se mută din centrul oraşului în campusuri de
birouri în suburbii. Clădirile de birouri sunt reamenajate ca apartamente pentru a fi oferite celor care schimbă stilul
de viaţă suburban pe unul urban. Pe măsură ce ne mişcăm rapid din era industrială în era tehnologică, modul de
folosire a terenului şi clădirilor se schimbă dramatic. Demodarea (uzura) puternică a structurilor existente va fi
compensată de noile oportunităţi de dezvoltare. Nici un sector nu va rămâne neatins. Evaluatorii trebuie să fie
pregătiţi să recunoască schimbarea modelelor proprietăţilor imobiliare şi să aibă mijloacele cu care să măsoare
impactul asupra valorii. Abordările fundamentale privind valoarea vor rămâne relevante dar noile tehnologii vor avea
un impact asupra eficienţei lor şi a încrederii în acestea.
Ö TEGoVA
Organizaţiile componente ale Grupului European al Evaluatorilor (TEGoVA) cunosc provocările care au loc pe plan
global şi sunt pregătite să împartă cercetarea, educaţia şi responsabilitatea pentru a crea standarde şi metodologii
transparente. În cadrul comunităţii globale a evaluatorilor trebuie dezvoltate strategii care să ne permită să facem faţă
provocărilor acestui climat economic condus de tehnologie. Intre firmele de evaluare din lumea întreagă se formează
alianţe strategice menite să faciliteze dezvoltarea, implementarea şi marketingul unor servicii de evaluare de înaltă
calitate, care să respecte cerinţele pieţei. Aceste alianţe permit concentrarea resurselor pentru a depăşi obstacolele
diferenţelor locale de terminologie, metodologie, raportare şi standarde, precum şi cele ridicate de diferenţele de
cultură, legislaţie, limbaj şi politică. Activitatea de fuziune şi achiziţie se accelerează. Tehnologia ne aduce împreună
pentru a îndeplini mai bine cerinţele clienţilor noştri.
TEGoVA a anunţat introducerea sistemului de Certificare Europeană a Evaluatorilor. Acest proces va permite
asociaţilor de evaluatori să ceară certificarea anumitor programe elaborate pentru a asigura un anumit nivel de
profesionalism pentru clienţii din Uniunea Europeană.
Ö Institutul de Evaluare
Institutul de Evaluare a avut mai multe iniţiative în ceea ce priveşte răspunsul pro-activ la schimbările rolului
evaluatorilor. Centrul pentru Economia Avansată a Proprietăţilor a fost recent stabilit pentru a aborda dintr-un punct
de vedere naţional şi global provocările adresate profesiei de evaluator. Oferă un punct de focalizare pentru ca
această profesie să atingă consensul în ceea ce priveşte standardele şi să sprijine dezvoltarea noilor calificări, metode
şi tehnologii care asigură calitatea şi consistenţa în practica evaluării. O parte importantă a misiunii acestora sunt
proiectele de cercetare mixte, cu parteneri internaţionali.
A apărut şi o iniţiativă a Wall Street-ului pentru a-i conecta pe evaluatori la lumea pieţei de capital, unde participanţii
lucrează pe bază de informaţii legate de evaluarea proprietăţilor imobiliare.
Iniţiativa noastră Europeană a fost creată pentru a oferi o platformă pe baza căreia să ne putem împărţi cunoştinţele şi
resursele de cercetare cu partenerii noştri din Uniunea Europeană. Marşul a început şi condiţiile în care ne
desfăşurăm afacerile se schimbă rapid. Evaluatorii din toată lumea trebuie să fie pregătiţi să întâmpine cererile fără
precedent de pe pieţele în dezvoltare, pieţele de capital şi agenţiile de finanţare internaţionale.
Să înaintăm împreună. Să ne cultivăm propriul câmp ca şi o comunitate unită de evaluatori.
Ê
Ê Ê
înaltă. Cu toate acestea, impactul acestor investiţii nu afectează întreaga populaţie pentru că nu există destule
magazine în apropierea comunităţilor (cu toate că există super şi hipermarketuri la periferia capitalelor), nu există
destule hoteluri pentru familiile cu venituri mici (deşi sunt multe hoteluri moderne pentru oamenii de afaceri), nu
există protecţie socială pentru familiile sărace, sunt prea puţine investiţii în zone noi pentru construcţii şi prea multe
renovări de fabrici.
În general, dezvoltarea pieţelor imobiliare a fost dictată de firmele internaţionale şi de nevoile lor iar, uneori, aceste
investiţii au avut efecte negative (ex: investiţiile în sectorul comerţului cu amănuntul au dus în Estul Europei la
dezvoltarea masivă a hipermarketurilor, ceea ce a avut un impact negativ asupra magazinelor şi comercianţilor
locali).
Utilizarea pe scară mai largă a standardelor de evaluare ar merge mână în mână cu o mai largă dezvoltare a pieţelor
imobiliare pentru că una are nevoie de cealaltă. Standardele de evaluare vor duce la eliminarea barierelor de intrare a
profesioniştilor care oferă servicii în tranzacţionarea de proprietăţi şi creează baza pentru dezvoltarea rapidă a
profesiei de evaluator. Standardele vor ajuta şi la dezvoltarea serviciilor bancare ipotecare. Puterea scăzută de
cumpărare pe care populaţia din ţările în tranziţie economică o are atrage necesitatea ca guvernele să ofere subvenţii
pentru ca populaţia să intre pe pieţele imobiliare ca vânzător sau cumpărător.
I. Una dintre cele mai importante activităţi ale unei bănci o constituie
activitatea de creditare.
În acest sens sunt elaborate norme de creditare, norme de garantare a
creditelor, ordinea de preferinţă a garanţiilor acceptate. O clasificare
sumară a garanţiilor reale este următoarea:
A. garanţii reale imobiliare;
B. garanţii reale mobiliare;
C. garanţii personale;
D. alte tipuri de garanţii.
• universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, care poate îngloba inventarul bunurilor circulante si bunurilor
viitoare;
• poliţe de asigurare;
• dreptul obţinut din închirierea sau arendarea unor bunuri imobiliare;
• echipamentele, instalaţiile, maşinile agricole sau altele asemenea;
• drepturi societare;
• orice drept exclusiv sau nu, de a tranzacţiona cu bunuri mobile sau de a asigura servicii, care poate fi cedat de
titular, indiferent dacă cedarea este supusă unor restricţii sau dacă necesită consimţământul constituitorului sau
autorizarea altei persoane;
• bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaţiuni de leasing, pe o durată mai mare de un an;
• orice alte asemenea bunuri;
C. Garanţii personale
Fidejusiunea este un contract prin care o persoana fizică sau juridică, altele decât părţile contractante, se obligă faţă
de creditorul altei persoane să plătească datoria debitorului dacă acesta nu o va face el însuşi la scadenţă.
Garanţia prezintă importanţă întrucât, alături de debitor, este antrenată şi răspunderea unei alte persoane cu întregul
ei patrimoniu. Având în vedere acest fapt, este absolut obligatorie verificarea situaţiei patrimoniale a garantului si
numai în situaţia în care se constată că acesta are un patrimoniu corespunzător şi neafectat de alte obligaţii
importante, el poate fi acceptat în garanţie.
D. Alte garanţii
• Depozitul colateral
• Gajul general
Acesta reprezintă o garanţie generală, ea fiind în acelaşi timp un gaj comun la dispoziţia tuturor creditorilor, aceştia
având o poziţie egală fată de bunurile debitorului împotriva căruia s-a început executarea silită, respectiv de creditori
chirografari.
Gajul general nu conferă unităţii bancare creditoare privilegiul conferit de garanţiile reale, motiv pentru care riscurile
Băncii sunt mult mai mari.
In situaţia în care gajul general constituie garanţie pentru creditul solicitat, Banca va efectua o verificare la faţa
locului a principalelor elemente de patrimoniu ale împrumutatului sau garantului, după caz, această verificare având
drept scop identificarea cât mai exactă a unor bunuri, în special mijloace fixe, care să creeze certitudinea că acestea
se pot valorifica în cazul executării silite.
• Scrisoarea de garanţie bancară
• Efectele de comerţ
• Valori mobiliare (drepturi de încasare, acţiuni, obligaţiuni)
II. Cel mai des, garanţiile supuse evaluării sunt cele de natură imobiliară şi mobiliară.
Evaluarea poate fi clasificată în funcţie de momentul întocmirii ei, astfel:
• Iniţială - anterioară acordării creditului-în vederea constituirii garanţiilor;
• Intermediară - pe parcursul derulării creditului în vederea reactualizării valorilor, întocmirea unor raportări
referitoare la starea bunurilor;
• Finală - în momentul începerii procedurii de executare silită în vederea stabilirii preţului de vânzare la licitaţie
publică, sau în cazul gajului general al creditorului.
Cele de mai sus sunt cuprinse şi în standardul specific EVS 7.02, care face referire de aplicabilitate în cazul
evaluărilor realizate anterior acordării unui nou împrumut, la acordarea unei suplimentări sau reeşalonări, precum şi
în cazuri similare în care creditorul apreciază dacă să pună sechestru sau să numească un lichidator, datorită neplăţii
şi/sau atunci când se formulează instrucţiuni de vânzare a proprietăţii.
La valoarea estimată de evaluator, băncile aplică propriul sistem de cuantificare a riscului “de garanţie” şi “de client”
aplicând asupra valorii de piaţă un “coeficient de acceptare în garanţie”, sistem stabilit prin norme prudenţiale.
Coeficientul de acceptare în garanţie este stabilit în funcţie de riscurile “de client “şi “de garanţie”.
Din punct de vedere al “riscului de client” , în general estimarea acestuia îi revine creditorului, întrucât acest tip de
risc este legat de situaţia financiară a debitorului sau este influenţat de conjunctura geografică, sectorială, de
atitudinea clientului.
Totuşi, evaluatorul poate fi consultat asupra oricăreia dintre aceste probleme, datorită cunoştinţelor sale asupra pieţei.
Din punct de vedere al “riscului de garanţie”, în general acesta este cuantificat în funcţie de gradul de vandabilitate a
bunurilor aduse în garanţie, bunuri care în condiţii de neplată către finanţator, sunt vândute la licitaţie publică în
cadrul procedurii de executare silită.
În această ordine de idei, standardul specific EVS 7.02 face o trimitere generală, în cazul gestiunii portofoliului de
credite, la participarea evaluatorului în cadrul echipei care aplică tehnici de gestiune a riscului, analiza ciclurilor de
viaţă ale afacerii sau proprietăţii şi măsurarea performanţelor.
Rolul evaluatorului referitor la “riscul de garanţie” este precizat în Standardul SEV 7.02 “Evaluarea pentru
garantarea creditelor, ipoteci sau gajuri”. Acest standard “asigură cadrul în care evaluatorii pot executa lucrări de
evaluare pentru instituţii specializate în acordarea creditelor sau pentru alte instituţii care acordă finanţare şi care
solicită garantarea rambursării cu active specificate”.
Încă de la primele definiţii şi precizări, standardul EVS 7.02 face referire la coexistenţa în cadrul Uniunii Europene a
unor abordări divergente asupra criteriilor riguroase de apreciere în domeniul evaluării. Principala controversă se
referă la adoptarea unei metode de evaluare pe baza pieţei curente sau a conceptului bancar de valoare mentenabilă
pe termen lung.
TEGOVA recomandă valoarea de piaţă verificabilă ca singura bază acceptabilă de valoare şi consideră că creditorul
trebuie să aplice o politică bancară prudentă prin rata credit/valoare a garanţiei.
Conceptul de valoare pe termen lung poate totuşi să fie util ca instrument de evaluare a valorii subiective, ca o
componentă a gamei de instrumente aflate la dispoziţia evaluatorului şi creditorului, aplicabile în contextul unor
scheme de creditare pe termen lung.
Astfel, având în vedere cele de mai sus la subcapitolul “Riscul evaluării” (precizat de standardul SEV 9.01: Raportul
de evaluare. Principii de elaborare a raportului de evaluare) evaluatorul trebuie să efectueze comentarii referitoare la
adecvarea activului pentru garanţie, ţinând cont şi de condiţiile propuse în acordarea creditului.
III. Pentru unificarea practicii unor finanţatori interni în ceea ce priveşte aplicarea “coeficientului de acceptare în
garanţie”, un grup de specialişti angrenaţi în activitatea de recuperarea creanţelor, evaluare şi creditare au elaborat un
studiu privind “gradul de vandabilitate a activelor”.
Metodologia de lucru şi rezultatele sondajului sunt prezentate mai jos:
) Denumire sondaj: Sondajul de piaţă “Adecvarea activelor ca şi garanţie bancară”
) Scopul şi utilizarea: Sondajul de piaţă a fost întocmit cu scop de a constitui ca bază de pornire în stabilirea
gradului de acceptare în garanţie a activelor, în funcţie de tipul lor.
Utilizarea sondajului este doar pentru solicitantul (Finanţatorul XYZ)
) Data efectuării sondajului: ianuarie 2000
) Operator: ing. Radu Timbuş şi ing. Adina Prodan
) Subiecţii analizaţi: Personal angrenat în activitatea de recuperare a creanţelor, evaluare şi acordare credite.
) Număr subiecţi intervievaţi: 82
) Structură chestionar:
Activele cel MAI UŞOR VANDABILE vor fi NOTATE cu 10;
Activele cel MAI GREU VANDABILE vor fi NOTATE cu 1.
) Număr categorii active din chestionar: 40
) Modul de notare:
Completarea formularului s-a efectuat prin atribuirea de note de la:
Ö 1= foarte greu vandabil, la
Ö 10= foarte uşor vandabil pentru fiecare tip de activ în parte.
Nota acordată reflectă atât istoricul vânzării diferitelor active constituite ca garanţii la creditele acordate cât
şi echilibrul actual şi tendinţa pieţei locale, specifice fiecărui tip de activ studiat.
) Structură prelucrare date: Calculul ponderat al rezultatelor
) Rezultatele sondajului: După efectuarea prelucrării datelor s-au obţinut următoarele rezultate:
NOTA
Nr.
TIPUL ACTIVULUI FINALĂ
crt.
MEDIE
1 Locuinţe-Apartament 1-2 camere, amplasate în municipii sau oraşe mari 9,18
2 Terenuri libere situate intravilan, amplasate în municipii sau oraşe mari 8,82
3 Spaţii comerciale, amplasate în municipii sau oraşe mari 8,76
4 Locuinţe-Casă+Teren 2-3 camere, amplasate în municipii sau oraşe mari 8,56
5 Locuinţe-Casă+Teren 4-5 camere, amplasate în municipii sau oraşe mari 8,06
6 Locuinţe-Apartament 3-5 camere, amplasate în municipii sau oraşe mari 8,04
7 Spaţii administrative/birouri 7,88
8 Staţii de distribuire Combustibili, Service auto 6,80
9 Hoteluri, Restaurante 6,32
10 Autoturisme (exclusiv cele de lux) 6,32
11 Moteluri, Case de vacanţă 6,20
12 Autoutilitare (exclusiv cele speciale) 5,72
13 Autocamioane (exclusiv cele speciale) 5,56
14 Terenuri libere situate intravilan, amplasate în localităţi mici (sate, comune, oraşe) sau comunităţi 5,54
exclusiviste
15 Tractoare agricole şi rutiere 5,36
16 Spaţii comerciale, amplasate în localităţi mici (sate, comune, oraşe), sau comunităţi exclusiviste 5,28
17 Birotică, mobilier 5,28
18 Construcţii industriale +Teren 5,24
19 Locuinţe-Casă+Teren 2-3 camere, amplasate în localităţi mici (sate, comune, oraşe), sau comunităţi 5,00
exclusiviste
20 Autoturisme de lux 4,96
21 Stocuri de materii prime 4,88
22 Locuinţe-Apartament 1-2 camere, amplasate în localităţi mici (sate, comune, oraşe), sau comunităţi 4,84
exclusiviste
23 Utilaje+Echipamente Industria ALIMENTARĂ 4,84
24 Utilaje+Echipamente+Maşini Unelte cu ÎNTREBUINŢARE UNIVERSALĂ 4,80
25 Combine şi maşini agricole 4,80
26 Locuinţe-Casă+Teren 4-5 camere, amplasate în localităţi mici (sate, comune, oraşe), sau comunităţi 4,76
exclusiviste
27 Autoutilitare speciale 4,76
28 Bunuri de folosinţă îndelungată 4,72
29 Utilaje+Echipamente Industria LEMNULUI 4,60
30 Ferme agricole (convertite în spaţii producţie)+Teren 4,52
31 Autocamioane speciale 4,52
32 Stocuri de produse finite şi semifabricate 4,48
33 Locuinţe-Apartament 3-5 camere, amplasate în localităţi mici (sate, comune, oraşe), sau comunităţi 4,28
exclusiviste
34 Utilaje+Echipamente Industria TIPOGRAFICĂ 4,00
35 Imobile cu destinaţie unică (Specializate) 3,88
36 Utilaje+Echipamente Industria TEXTILĂ 3,72
37 Utilaje+Echipamente+Maşini Unelte cu ÎNTREBUINŢARE SPECIALĂ 3,72
38 Utilaje+Echipamente Industria PIELĂRIEI 3,56
39 Terenuri libere extravilan 3,34
40 Ferme agricole+Teren 3,26
NOTA MAXIMĂ ATRIBUITĂ: 9,18
NOTA MINIMĂ ATRIBUITĂ: 3,26
În urma studiului efectuat şi a prezentării datelor a rezultat posibilitatea de cuantificare a unui “coeficient de risc de
garanţie” calculat invers proporţional cu “gradul de vandabilitate”. Astfel, cu cât “gradul de vandabilitate” este mai
mare, coeficientul de risc este mai mic şi viceversa.
Se observă că în opinia subiecţilor intervievaţi, opinie formată în urma experienţei şi participării lor efective pe piaţă,
ca parte în tranzacţie:
Ö Piaţa nu recunoaşte din acest punct de vedere o clasificare compactă generică în “Proprietăţile imobiliare” şi
“Echipamente”, existând întrepătrunderi pe diferitele tipuri din cadrul acestor două categorii;
Ö În cadrul categoriei “Proprietăţi imobiliare”:
• Cele mai vandabile sunt considerate Locuinţele de tip “apartament cu 1-2 camere” şi “terenurile” situate
în oraşele mari (fapt explicat prin existenţa unei pieţe specifice deja formate, în curs de consolidare);
• La limita opusă ca fiind cele mai puţin vandabile sunt “Fermele agricole” şi “terenurile extravilane” (fapt
explicat prin evoluţia trecută nefavorabilă valorii, respectiv lipsa cererii pe piaţă, coroborată cu o ofertă
masivă într-o perioadă scurtă de timp);
• Tot către limita inferioară a vandabilităţii sunt “Imobile cu destinaţie unică (Specializate)” şi “Locuinţele
mari, amplasate în localităţi mici (sate, comune, oraşe), sau comunităţi exclusiviste”
• După “conversia în spaţii producţie”, “fermelor agricole” le creşte vandabilitatea, dar nu la nivelul
“Construcţii industriale +Teren” din zone industriale tradiţionale;
Ö În cadrul categoriei “Echipamente”:
• Cele mai vandabile sunt considerate “Autoturisme (exclusiv cele de lux)” (pentru care piaţa second hand
este în curs de consolidare);
• La polul opus, al nevandabilităţii, se află “Utilaje+Echipamente+Maşini Unelte cu ÎNTREBUINŢARE
SPECIALĂ, cele din domeniile PIELĂRIEI, TEXTILĂ, TIPOGRAFICĂ, acestea fiind grupate mult sub
o limită medie dată de cele pentru Industria ALIMENTARĂ sau “cu ÎNTREBUINŢARE
UNIVERSALĂ”;
• Totodată se observă că “Autoutilitare şi autocamioanele speciale” sunt mai puţin vandabile decât aceeaşi
subcategorie “nespecializată”, cererea şi utilitatea pe piaţă fiind mai mare a acestora din urmă;
Rezultatele acestui sondaj şi diferenţierile de vandabilitate şi risc reieşite, justifică necesitatea acordării unei atenţii
deosebite din partea evaluatorului asupra datelor, opiniilor şi a concluziilor rezultate din capitolul “Riscul evaluării”.
Având în vedere faptul că sondajul evidenţiază o “ierarhie a vandabilităţii activelor”, finanţatorul, în cunoştinţă de
cauză (de această ierarhie) aşteaptă a fi informat suficient de bine despre “riscurile de garanţie”.
Rezultatele sondajului, îndeosebi pentru poziţiile cu punctaj inferior, trebuie să atragă atenţia evaluatorilor, care deşi
sunt buni cunoscători ai pieţei specifice de la data întocmirii raportului, vor fi “apreciaţi” de finanţatori în momentele
de vânzare a activelor subiect pentru recuperarea debitelor.
În general, dacă sumele încasate din vânzarea activelor nu au acoperit integral debitele către finanţator, persoanele
angrenate în activitatea de recuperare îşi “îndreaptă atenţia sporită” către evaluatorii care au estimat valoarea
garanţiilor anterior acordării creditului.
În acest sens, experienţa a arătat că la un client care ajunge la “executarea silită a garanţiilor” la un moment dat
datorită incapacităţii de plată, analiza ultimă şi definitorie este asupra estimării iniţiale a valorii şi nivelului riscului
“de garanţie”, fără a se lua în considerare şi modul de cuantificare şi evoluţia pe parcurs a “riscului de client”
(efectuată de finanţator).
Prin acest mod subiectiv de abordare a problemei, “atenţia” nu este dirijată şi către cei ce au cuantificat, urmărit şi
gestionat “riscul de client”, ci numai asupra evaluatorului (cu atât mai mult cu cât acesta este unul extern).
Evitarea unor astfel situaţii neplăcute, generate de abordările de tipul de mai sus, poate şi trebuie făcută de către
evaluator prin acordarea atenţiei cuvenite subcapitolului “Riscul evaluării”, arătând finanţatorului toate aspectele
aferente “riscurilor de garanţie”, prezente şi viitoare, până la data expirării creditului (a expunerii pe piaţă a activului
constituit ca şi garanţie).
Ê
Ê Ê
Evaluarea a fost realizată pornind de la ipoteza de bază privind continuarea utilizării existente a utilajului, în scopul
proiectat iniţial şi pentru care a fost achiziţionat. De asemenea, s-au avut în vedere următoarele ipoteze de lucru şi
condiţii limitative:
► In urma discuţiilor purtate cu personalul tehnic de exploatare al societăţii proprietar al bunului evaluat se
consideră:
- bunul mobil se încadrează în parametrii de funcţionare normali şi nu a suferit deteriorări semnificative ale
echipamentului de excavare;
- au fost executate de către un mecanic specializat toate lucrările de întreţinere şi reparaţii curente prevăzute în
cartea tehnică a utilajului;
- utilajul a fost deservit numai de mecanici calificaţi pentru utilaje de terasament.
► Nu s-a efectuat nici o investigaţie şi nici nu s-au inspectat acele părţi care erau acoperite, neexpuse sau
inaccesibile, considerându-se că sunt într-o stare tehnică bună şi nu influenţează integritatea structurii utilajului;
► Raportul de evaluare este confidenţial, pentru clientul declarat şi este valabil numai pentru scopul menţionat în
capitolul 1.2, utilizarea în alte scopuri fără acordul scris al evaluatorului nu-i atrage acestuia nici o
responsabilitate.
► Valorile estimate de către evaluator sunt valabile la data prezentată în raport şi într-un interval de timp limitat.
► Pentru simplificare calculele din prezentul raport au fost efectuate în USD.
2.1 Descriere
Încărcătorul hidraulic L31 este o maşină autopropulsată care serveşte la extracţia, transportul (pe distanţă scurtă) şi
depozitarea materialului excavat (pământ, material vărsat, piatră etc.).
Încărcătorul întruneşte funcţiile unui utilaj de nivelare (cu sau fără lamă de buldozer) şi ale unui încărcător (pentru
buncăre sau mijloace de transport).
Încărcătorul hidraulic L31 WOLA evaluat este în execuţia standard prevăzut cu o cupă de excavator (cu dinţi) cu o
capacitate de 2,5 mc pentru pământ cu o greutate volumetrică de 1,6-1,8 t/mc.
Echipamentele sunt montate frontal pe un şasiu autopropulsant, cu ambele osii motoare.
Antrenarea se face cu un motor diesel prin intermediul unui convertizor şi al unei cutii de viteze cu patru trepte.
Virarea se face prin schimbarea direcţiei roţilor din spate; este servoasistată şi lucrează numai cu motorul în
funcţiune. Frânele sunt cu discuri; comanda este pneumatică (4-6 atmosfere).
Apăsarea pe pedala cu frâne duce simultan la decuplarea motorului şi frânarea celor patru roţi.
Din analiza documentelor de constatare a stării tehnice a Încărcătorului hidraulic L31 verificate la data expertizei au
rezultat următoarele:
- anul de fabricaţie: 1984
- ore de funcţionare efectuate: 28.000.
- nr. reparaţii capitale: 4 (ultima în decembrie 2000)
La data inspecţiei, după ultima reparaţie capitală era în stare bună de funcţionare.
In prezent în România nu există o piaţă organizată pentru asemenea tipuri de bunuri mobile. Tranzacţii cu asemenea
bunuri au apărut în situaţii de privatizări şi lichidări ale unor societăţi care au scos la vânzare prin licitaţie o serie de
active. De regulă, bunurile propuse spre vânzare sunt din categoria celor propuse spre casare datorită stării tehnice
depăşite sau a acelor active scoase în afara exploatării.
1. Deprecierea fizică este pierderea de valoare ca rezultat al utilizării şi expunerii la factorii din mediul înconjurător.
Deprecierea fizică = Costul actual x Deprecierea fizică procentuală
Deprecierea fizică procentuală = Ore efectuate / (Ore efectuate + Ore rămase) x 100
A. Raportată la costul actual = cost de reproducere:
Deprecierea fizică (%) = 21.000 ore / 28.000 ore = 75 %
B. Raportată la costul actual = cost de înlocuire:
Deprecierea fizică (%) = 21.000 ore / 32.000 ore = 65 %
2. Deprecierea funcţională reprezintă pierderea de valoare ca rezultat al progresului tehnologic, al apariţiei de noi
tehnologii.
În cazul de faţă deprecierea funcţională este subliniată de faptul că în prezent pentru utilajele noi se reduc
cheltuielile cu reparaţiile şi creşte astfel ciclul RK, precum şi durata de viaţă a utilajului. Astfel deprecierea
funcţională va fi aplicată atunci când se consideră un cost actual = cost de reproducere.
(Ciclul RKB - Ciclul RKA) / Cost B = (8000 ore – 7000 ore) / 80.000 USD = 12,5 %
3. Deprecierea economică reprezintă pierderea de valoare rezultată ca urmare a acţiuni unor factori externi.
In cazul prezent nu se ia în calcul o asemenea depreciere, întrucât utilajul a fost utilizat la întreaga sa capacitate.
Poate fi specificat faptul că în perioada de iarnă acesta a fost utilizat pentru lucrări de deszăpezire.
V1 =17.500 USD
Prezentarea comparabilelor
Comparabila A: Încărcător tip L31 WOLA - STALOWA
Anul fabricaţiei: 1980
Starea tehnică: mai proastă decât a subiectului, a avut 3 RK, în momentul vânzării nu era în stare de
funcţionare, societatea care a cumpărat-o şi i-a făcut RK.
Capacitate de încărcare cupă: 2,3 mc
Data tranzacţiei: martie 2000
Valoarea tranzacţiei: 300 mil.lei (11.623 USD)
V2 = 24.000 USD
3.3 Metode de randament
Metodele de randament au la bază principiul prin care valoarea unui bun poate fi estimată prin beneficiile viitoare pe
care le poate aduce proprietarului. Abordarea se poate face fie prin capitalizarea veniturilor din exploatare anuale cu
o rată de capitalizare, fie prin actualizarea fluxurilor financiare obtenabile într-o perioadă de timp viitoare.
Se cunoaşte că un utilaj similar, cumpărat de o societate concurentă cu 80.000 USD este închiriat cu un tarif similar =
10 USD/oră, dar numărul orelor de închiriere este mai mare, utilajul necesitând mai puţine reparaţii. Astfel venitul
obţinut din închirierea acestuia este mai mare şi este de 22.000 USD/an.
V3 = 25.600 USD
In urma utilizării a celor trei metode de evaluare s-au obţinut următoarele valori:
Ţinând cont de scopul evaluării, cumpărarea utilajului de către firma SOL CONSTRUCT S.A. care în principal
doreşte exploatarea utilajului pentru nevoile proprii ale societăţii şi nu pentru închiriere, evaluatorul recomandă
cumpărătorului o valoare de începere negociere de 17.000 USD (echivalent 439 mil.lei) şi un maxim de ofertare de
24.000 USD (echivalent 600 mil.lei ).
Ê
Ê Ê
• Valorile estimate de către evaluator sunt valabile la data prezentată în raport şi într-un interval de timp limitat.
Dotarea autoturismului supus evaluării este cea standard pentru TICO SX, respectiv: aer condiţionat, ştergător
parbriz cu temporizare, ştergător lunetă cu spălare şi dezaburire, îmbrăcăminte scaune din stofă, scaun faţă înclinabil
şi glisant, banchetă spate complet rabatabilă, buzunar lateral uşă şofer, buzunar spătar scaun faţă, centuri siguranţă
faţă/spate pretensionate în trei puncte, parasolar pasager, casetă monezi, torpedo, brichetă şi scrumieră, radio
casetofon CTR cu ceas digital, dispozitiv blocare uşi spate, lămpi semnalizare suplimentare pe aripi, bară de
ranforsare în uşi pentru protecţia pasagerilor la impact lateral, deschiderea din interior a portbagajului şi a capacului
rezervor, capace ornament roţi, air spoiler pe haion spate, oglindă curtoazie, parbriz colorat superior.
În spiritul celor menţionate anterior, precizăm că pe 11 luni ale anului 2000 firma DAEWOO România a produs şi
asamblat 19.157 autoturisme, în creştere faţă de perioada similară a anului trecut (16.703 autoturisme).
În ceea ce priveşte TICO, acesta este o maşină de clasă mică, apărută pe piaţă în 1996. Cererea este relativ mare
datorită consumului redus de combustibil, manevrabilităţii facile în spaţii înguste şi la parcare, precum şi faptului că
este cel mai ieftin de întreţinut în raport cu alte maşini de clasă mică.
Chiar dacă a apărut pe piaţă modelul MATIZ, considerat superior în gama DAEWOO – clasă mică, şi producţia
acestuia este mai mare decât a lui TICO (8.440 buc. faţă de 5.407 buc. - în primele 11 luni ale anului 2000), piaţa
internă l-a acceptat mai greu. Astfel TICO a fost vândut în România, în perioada precizată anterior, la nivel de 4.115
buc., comparativ cu MATIZ – 3.086 buc.
Pe de altă parte, piaţa la second hand a modelului TICO percepe o cerere mărită faţă de ofertă, datorită raportului
preţ-consum-fiabilitate adaptat nivelului de trai din România.
Notă: Datele au fost preluate din Buletinul statistic auto – APIA.
Acest lucru este adecvat în situaţia de faţă, deoarece sunt întrunite următoarele condiţii:
• bunul satisface o cerere economică prin utilitatea pe care o oferă;
• bunul are durata de utilizare rămasă rezonabilă;
• continuarea utilizării prezente este practică;
• utilizare alternativă nu este fezabilă.
Abordarea prin cost este acea abordare care estimează valoarea prin determinarea costului prezent (de înlocuire sau
de reproducere, de noui) al unui bun din care se deduc o serie de elemente de depreciere: fizică, funcţională şi
economică.
Relaţia de calcul este: Valoare de piaţă = Cost actual - Depreciere (fizică + funcţională + economică) în care:
Cost actual = 5.890 USD, reprezentând costul de nou la producător al autoturismului DAEWOO model TICO SX. În
situaţia de faţă acesta reprezintă un cost de înlocuire, datorită faptului că noul model este adaptat cerinţelor EURO II.
Deprecierea fizică = pierderea de valoare ca rezultat al utilizării şi uzării unui activ în funcţiune şi din expunerea lui
la factorii din mediul înconjurător.
În cazul de faţă deprecierea fizică este apreciată prin aplicarea unui procent ce implică o analiză bazată pe utilizare
(rata = utilizare / total utilizare).
Pentru autoturisme această rată se determină pe baza numărului de kilometrii parcurşi şi a numărului total de km de
parcurs. Nr.km parcurşi = 36.452 km Nr.km total de parcurs = 200.000 km
36.452 km
Rata = x100 = 18%
200.000 km
În urma studiului celor 5 comparabile, se constată că cea care are caracteristicile cele mai apropiate de subiect este D.
Aceasta are acelaşi an de fabricaţie, aproximativ acelaşi număr de km parcurşi, însă are stare tehnică bună.
Pentru a stabili cum percepe piaţa diferenţa de preţ pentru numărul de km parcurşi şi pentru stare tehnică vom face o
analiză pe perechi de comparabile, astfel:
A şi C: aceste două comparabile diferă doar prin numărul de km parcurşi. Astfel diferenţa de preţ între ele, respectiv
250 USD, se referă la cei 3.000 km parcurşi în plus de C faţă de A. Putem spune că piaţa percepe o diferenţă de cca.
85 USD la 1.000 km parcurşi suplimentar.
A şi B: aceste două comparabile diferă prin numărul de km parcurşi şi prin stare tehnică. Pentru cei 8.000 km în plus
parcurşi de A, diferenţa de preţ, stabilită anterior, este de:
8.000 km x 85 USD/1.000 km = 680 USD
Se poate, deci, că piaţa percepe o diferenţă de preţ pentru stare tehnică “foarte bună” faţă de “bună” de:
750 USD – 680 USD = 70 USD
Având stabilite corecţiile, acestea se vor aplica comparabilei D pentru a o aduce la nivelul subiectului, stabilind astfel
valoarea de piaţă a autoturismului de evaluat, astfel:
• pentru cei 4.000 km diferenţă, rezultă: 4.000 km x 85 USD/1.000 km = 340 USD
• pentru diferenţa de stare: 70 USD
Valoarea de piaţă a autoturismului TICO, cu nr. de înmatriculare CT - 32 - ION este:
3.000 USD + 340 USD + 70 USD = 3.410 USD
Evaluarea s-a efectuat în scopul vânzării autoturismului model TICO, cu numărul de înmatriculare CT - 32 - ION,
proprietatea d-lui Vlad Stoenică, domiciliat în Mangalia, str. Unirii, bl.R4, sc.A, et.4, ap.14, judeţ Constanţa.
Pentru aceasta s-a calculat valoarea de piaţă, folosindu-se două metode de evaluare (în ipoteza utilizării în
continuitate).
Valorile de piaţă obţinute prin aplicarea celor două metode sunt: Metoda costurilor 3.652 mii lei
Metoda comparaţiei directe 3.410 mii lei
Se observă că cele două valori rezultate sunt foarte apropiate. Acest lucru se datorează faptului că autoturismul supus
evaluării este un model cerut pe piaţa internă datorită fiabilităţii şi caracteristicilor sale, atât de nou, de la producător,
cât şi pe piaţa second hand. Având în vedere faptul că datele folosite sunt net superioare în ceea ce priveşte calitatea
şi acurateţea, valoarea recomandată de evaluator este cea stabilită prin metoda comparaţiei directe, rotunjită superior,
şi anume: 3.450 USD, respectiv 90 mil.lei
Ê
Ê Ê
• întreprinderea este neredresabilă, dar dispune de un patrimoniu care, după încetarea activităţii, permite
determinarea unei valori de lichidare specifice lichidării judiciare sau forţate;
• întreprinderea este redresabilă, putând să-şi continue activitatea iniţială sau demarează o altă activitate în
perioada de redresare (care se întinde pe mai mulţi ani şi în care lucrează sub capacitate) obţinând rezultate
pozitive.
• pasivele vor fi majorate cu costurile de lichidare a întreprinderii ca: indemnizaţii de concediere a personalului,
penalităţi de rambursare anticipată a împrumuturilor, onorariile lichidatorilor etc.
Spre exemplificare prezentăm situaţia unei societăţi comerciale pentru care s-a luat decizia lichidării. Bilanţul
contabil simplificat cuprindea următoarele date:
ACTIV PASIV
ANEVAR este membru al: Imobilizări 539.924 Capitaluri proprii 477.504
Active circulante 11.876 Obligaţii nefinanciare 74.296
ÖConsiliului Director al
International Valuation Obligaţii financiare 0
Standards Committee – IVSC Total ACTIV 551.800 Total PASIV 551.800
ÖGrupului European al
Asociaţiilor de Evaluatori - În urma evaluării şi întocmirii activului net de lichidare, situaţia se prezintă astfel:
TEGoVA
ACTIV Situaţia Corecţii Valoare corectată
contabilă
Conţinutul articolelor ACTIVE IMOBILIZATE 539.924 401.331 941.255
publicate reprezintă opiniile
ACTIVE CIRCULANTE 11.876 - 11.876
autorilor şi nu neapărat
poziţia oficială a ANEVAR. TOTAL ACTIV 551.800 401.331 953.131
Situaţia
PASIV Corecţii Valoare corectată
Vă stăm permanent la contabilă
dispoziţie pentru a răspunde Împrumuturi financiare - - -
oricăror întrebări legate de Datorii nefinanciare 74.296 - 74.296
asociaţie şi aşteptăm TOTAL DATORII 74.296 - 74.296
sugestiile dvs. pentru
ACTIV NET 477.504 401.331 878.835
îmbunătăţirea conţinutului
Buletinului Informativ. Sold cont 8045 -
Activ net contabil corectat 878.835
COSTURI DE LICHIDARE
Adresăm cititorilor noştri 1. Cheltuieli cu organizarea
invitaţia de a participa la licitaţiilor 1.000
exprimarea punctelor de 2. Remunerarea evaluatorului 7.140
vedere şi opiniilor referitoare 3. Impozite şi amenzi -
la activitatea de evaluare.
4. Cheltuieli de adm. şi pază 50.400
TOTAL COSTURI DE
Colectivul de redacţie: LICHIDARE 58.540
dr. ec. Sorin V. STAN
IMPOZIT PE
PLUSVALOARE (25%) 100.333
ing. Gheorghe BĂDESCU, MAA
ACTIV NET DE LICHIDARE
ing. Liliana OLTEAN
719.962
ing. Nina RĂDOI
Procent decotare
Adresa noastră este: minim (30%) maxim (50%)
Calea Plevnei 46-48, sector 1, ACTIV NET DE LICHIDARE 719.962 719.962
Bucureşti DECOTĂRI 215.989 359.981
Tel.: 311 27 82; 315 65 64 VALOAREA ACTUALĂ A 503.974 359.981
Tel/Fax: 315 65 05; 311 13 40 ÎNTREPRINDERII
E-mail: iroval@anevar.ro
Bibliografie:
1. Cristea H, Buglea A, Cârceie R, Săcui V. – Evaluarea întreprinderii, Editura
Marineasa Timişoara, 2000
ISSN: 1224-8967 2. Toma M. - Evaluarea întreprinderii în condiţiile restructurării economiei
româneşti, Bucureşti 1999
Nr. 5-6/2001
CONFERINŢA PAN-BALCANICĂ
„EVALUAREA PENTRU LICHIDAREA PROPRIETĂŢII”
În perioada 8-9 iunie a.c. ANEVAR a organizat la World Trade Center Bucureşti
Conferinţa pan-balcanică cu tema „Evaluarea pentru lichidarea proprietăţii”.
Conferinţa a deschis un ciclu care se adresează ţărilor din Balcani, ciclu la a cărui
finanţare participă US AID (Agenţia Internaţională de Dezvoltare a Statelor Unite)
prin IRPF - International Real Property Foundation din SUA.
Întâlnirea a constituit o oportunitate pentru schimbul de cunoştinţe şi experienţă în
INTERNATIONAL REAL
domeniul lichidării, urmărindu-se punerea în contact direct a diferitelor profesii şi PROPERTY FOUNDATION
instituţii implicate în procesul de luare a deciziilor economice privind stoparea
deteriorării continue a activelor şi a erodării continue a afacerilor aflate în
dificultate, precum şi eliminarea agenţilor economici care constituie puncte slabe
ale economiei.
La această manifestare au fost invitaţi din partea IRPF specialişti de marcă din
domeniu: Walter Winius jr., judecătorul Charles G. Case II şi J. Peter Morrow. De
asemenea, la lucrările Conferinţei au participat specialişti din Macedonia şi
Bulgaria. În acelaşi timp, reuniunea s-a bucurat de un real interes din partea unor
instituţii şi firme cu preocupări în domeniul evaluării pentru restructurarea şi UNITED STATES AGENCY FOR
INTERNATIONAL DEVELOPMENT
lichidarea de active din România.
Sponsorii acestei manifestări au fost IRPF din Statele Unite şi Banca Română de
Dezvoltare – Groupe Société Générale, cărora le mulţumim încă o dată.
Programul Conferinţei a cuprins unele teme de interes general prezentate în plen,
şi anume:
• Lichidarea şi restructurarea activelor, Gheorghe Bădescu – ANEVAR
• Evaluarea pentru lichidarea proprietăţii imobiliare, Walter Winius, jr. – IRPF
• Rolul experţilor în evaluarea pentru lichidarea şi reorganizarea activelor,
CUPRINS
Charles G. Case II – IRPF • CONFERINŢA PAN-
• Restructurarea unei afaceri agricole, J. Peter Morrow – IRPF BALCANICĂ „EVALUAREA
PENTRU LICHIDAREA
• Aspecte practice ale lichidării, Speranţa Munteanu – PWHC PROPRIETĂŢII”:
• Rentabilizarea unei societăţi în faliment, Cristina Dică - RVA
Ö Definirea valorii de lichidare, 2
Pe ateliere de lucru, având ca moderatori pe Charles G. Case II şi Walter
Winius, jr., au fost analizate unele cazuri practice de evaluare şi anume: Ö Rolul experţilor, 2
Ö Lichidarea activelor băncilor în faliment (material întocmit de P.Morrow) Ö Lichidarea activelor bancare, 6
Ö Evaluarea pentru recuperarea garanţiilor bancare (Walter Winius, jr.) Ö Restructurarea unei afaceri
Ö Evaluarea pentru lichidare şi restructurare (Charles G. Case II) agricole, 10
Reuniunea s-a bucurat şi de participarea unor reprezentanţi ai UN/ECE Ö Cum a fost rentabilizată o
(Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite) care au făcut o societate comercială aflată în
prezentare generală a REAG Real Estate Advisory Group şi Terre Initiative. faliment , 11
În cadrul conferinţei de presă, organizată cu această ocazie, au fost lansate şi Ö Aspecte practice ale lichidării, 14
două cărţi de referinţă în domeniul evaluării: „Evaluarea proprietăţii Ö Prezentarea Grupului R.E.A.G., 17
imobiliare”, respectiv „Contabilitatea şi fiscalitatea operaţiunilor privind
fuziunea şi lichidarea societăţilor comerciale”. • Biblioteca evaluatorului, 22
Prezentăm în continuare unele materiale puse la dispoziţia noastră de către • Hotărâre de excludere din
ANEVAR, 24
invitaţii la această manifestare.
Preţul cel mai probabil al unui drept în proprietatea imobiliară ce va fi obţinut cu îndeplinirea tuturor condiţiilor
următoare:
1. Vânzarea se va realiza în viitor pe o durată limitată de marketing, perioadă specificată de client;
2. Condiţiile actuale ale pieţei sunt acelea obţinute în mod curent pentru dreptul de proprietate analizat;
3. Cumpărătorul şi vânzătorul vor acţiona prudent şi în cunoştinţă de cauză;
4. Vânzătorul este nevoit să vândă;
5. Cumpărătorul este motivat normal;
6. Ambele părţi vor acţiona aşa cum consideră că le dictează interesul lor;
7. Va fi depus un efort de marketing adecvat, într-o perioadă de timp limitată, acordată pentru realizarea vânzării;
8. Plata va fi făcută cash sau potrivit unei înţelegeri comparabile;
9. Preţul se va realiza în condiţii normale pentru proprietatea vândută, neafectat de o finanţare specială sau creativă
sau de concesii de vânzare oferite de cineva asociat cu vânzarea;
Această definiţie poate fi modificată pentru evaluări în alte condiţii financiare specifice.
Ê
Ê Ê
Importanţa valorii
• Valoarea este o forţă motrice în cazul falimentului • Valoarea “cash-ului” este uşor de determinat
• “Valoarea” unei întreprinderi determină: • Totuşi, cea mai mare parte a valorii unei întreprinderi
– Cât vor fi plătiţi creditorii este reprezentată de active “non cash”; aceasta parte
este adesea dificil de determinat
– Dacă întreprinderea va fi reorganizată sau lichidată
Ê
Ê Ê
Ê
Ê Ê
• Găsirea unor parteneri externi pentru firmă sau • Instruire şi programe de finanţare pentru fermele
TITU mici
- investiţii de capital
- management Rezultate
- credibilitate • Restructurată în martie 2001
Rezultate • Exploatare profitabilă
• Nu a reuşit • Păstrarea locurilor de muncă, acum plăteşte taxele
• Investitorii străini nu sunt pregătiţi Cazul 4: Batbold Farms, Mongolia
• Au tăiat animalele pentru a plăti facturile de hrană • Privatizată în 1991
• Lichidarea COMTIM • 2.500 ha cultivate cu cereale
Cazul 3: Fabrica de zahăr Galych, Ucraina • Acţiuni “date” managerilor şi altora
• Fabrică mare, condiţii bune • Directorii au tranzacţionat teren şi echipament
pentru acţiuni
• Forţă de muncă ieftină şi bună
• Au cumpărat teren şi echipament suplimentar cu
• Cerere mare credite şi profit
• Preţuri bune • Construit o fabrică de lactate
Probleme • Cumpărat moară şi pornit brutărie
• Materie primă insuficientă • Cumpărat camioane
- colhozurile au fost lichidate • Deschis magazine în oraşele învecinate
- ferme mici noi
- fără experienţă, fără echipamente Rezultate
• Interzis importul de zahăr brut • Acum este în proprietatea familiei Batbold
• Taxe mari şi datorii la fondul de pensii • A revenit la 2.500 ha
• Afacere monoprodus nediversificată • Diversificată
Soluţii • Integrată – alimente, magazine
• Folosirea legii falimentului pentru reorganizarea • Produse de marcă
financiară • Fără credite, cu excepţia cheltuielilor pentru
recoltare
Ê
Ê Ê
Capital social total: 56.141.100 000 lei Datorii totale: 47.231.100.000 lei
din care: 41.037.214.000 lei hale şi mijloace fixe din care: 17.232.100.000 credite şi dobânzi
15.085.475.000 lei teren de incintă 20.231.000.000 taxe şi impozite
39.411.000 lei active circulante 8.300.200.000 clienţi furnizori
2.000.000.000 salarii restante
Situaţia juridică a societăţii Avicola Y nu permitea nici un fel de decizie liberă a administratorului, respectiv a
acţionariatului întrucât:
acţiunile societăţii Avicola Y fuseseră gajate la Banca Comerciala Română de acţionarul majoritar societatea X,
aflată în faliment;
din cele 5 ferme ale societăţii, 4 erau ipotecate la 3 bănci diferite, inclusiv terenul şi mijloacele fixe aferente;
stocurile de materii prime erau aproape zero, iar efectivele de păsări, aproape 10.000 capete găini de reproducţie
care, datorită faptului că nu erau hrănite la timp şi conform cerinţelor, se consalvinizaseră şi trebuiau tăiate spre
valorificare.
Deci putem trage concluzia că lichidatorul era pus într-o situaţie foarte dificilă de a lua o decizie în privinţa societăţii
Avicola Y, a cărui acţionar principal era societatea X. Grea decizie când ajungi pentru prima dată în curtea acestei
societăţi, unde te aşteaptă o conducere dezorientată şi parţial învinovăţită de situaţia în care era societatea, salariaţii şi
sindicatul, aproape 100 persoane care nu îşi primiseră salariile în ultimele 5 luni, care vedeau în lichidator o ultimă
speranţă sau pe cel ce va închide definitiv societatea, şi o situaţie specifică de blocaj financiar. Pentru ca situaţia să
devină mai critică, începând de a doua zi de la venirea lichidatorului, toţi furnizorii, inclusiv furnizorii de energie
electrică şi gaz ameninţau cu începerea executării silite pe calea instanţei şi cu întreruperea furnizării gazelor şi
energiei electrice.
În luna noiembrie 2000, la nici o lună de la venirea în societate a lichidatorului, Direcţia Finanţelor Publice aplica
sechestru pe câteva bunuri imobile importante ale societăţii, cum sunt sediul social şi blocul de locuinţe, în vederea
valorificării în baza unei legi speciale. Tot în aceeaşi lună unul dintre furnizorii care avea de încasat de la Avicola o
sumă de 350 milioane lei, ameninţă cu introducerea unei cereri de faliment dacă nu i se plăteşte debitul restant şi
diferenţa de curs valutar, în 10 zile de la notificare.
Aşa stând lucrurile, lichidatorul este pus în faţa rezolvării unui caz aparent fără scăpare de la faliment. Cea mai
simplă decizie pentru el ar fi fost acceptarea cererii de faliment formulată de un furnizor, numirea ca lichidator în
dosarul cauzei a unei persoane autorizate cunoscute, care să fi condus lichidarea aşa cum şi-ar fi dorit el, astfel ca
personalul salariat să sufere cât mai puţin de pe urma falimentului şi societatea să ajungă să fie vândută in integrum.
Dar putea el să aibă garanţia că se va vinde societatea in integrum şi că nu se dorea, din partea creditorilor garantaţi
în scopul maximizării veniturilor de a vinde fermele şi halele unor investitori, care să utilizeze aceste imobile în alte
scopuri decât cele pentru creşterea păsărilor ? Grea dilema !!! ŞI TOTUŞI…
Printr-o analiză atentă a situaţiei juridice precum şi a structurii datoriilor, lichidatorul îşi stabileşte un plan de
redresare a societăţii şi o strategie de ducere la îndeplinire a acestui obiectiv.
Din analiza structurii datoriilor se observă că între creditorii garantaţi era unul, cel cu creanţa cea mai mare, care avea
interesul de a vota un plan de reorganizare, întrucât, dacă societatea intră în faliment, el pierdea gajul asupra
acţiunilor 88% din capitalul societăţii Avicola, rămânând cu o singura garanţie asupra unei ferme, de unde îşi
recupera doar 5%-10% din creanţă. O altă bancă ar fi fost interesată şi ea în votarea unui plan de reorganizare, dacă
îşi primea întregul credit acordat, ceea ce reprezenta 65% din creanţă. Cel mai bine plasată, între creditorii garantaţi,
era a treia bancă ce avea garanţii mai bune, în sensul că vânzarea imobilelor deţinute i-ar fi putut garanta recuperarea
a 80 - 90% din creanţă. Astfel stând lucrurile şi având în vedere dispoziţiile art. 67, alin 4. din Legea 64/1995,
republicată, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, lichidatorul porneşte la încheierea unor
înţelegeri prealabile cu creditorii garantaţi şi cu salariaţii în vederea votării unui plan de reorganizare, conform
secţiunii 4 din legea sus numită.
Pe cererea de declanşare a procedurii falimentului introdusă de un client furnizor, acţionarul principal al Avicola,
reprezentat de lichidatorul societăţii X - în faliment, propune un plan de reorganizare.
Lichidatorul îşi dă seama că planul nu va putea fi dus la îndeplinire dacă nu găseşte de urgenţă un INVESTITOR
potenţial interesat în a investi în domeniu şi care să asigure societăţii Avicola fondul de rulment necesar reluării
ciclului de producţie care, în aprecierea sa, se ridica la suma de minim 15 miliarde lei, luând în considerare faptul că
societatea dispunea de personal specializat bun şi de o dotare cu hale de producţie în stare relativ bună.
Lichidatorul găseşte investitorul interesat, simte nevoia de a-l proteja, şi construieşte planul de reorganizare de
comun acord cu acesta, astfel ca volumul datoriilor preluate să-i permită acestuia intrarea relativ rapidă în producţie
şi un efort financiar acceptabil pentru a nu pune în pericol însăşi existenta investitorului.
Planul este votat de următoarele categorii de creditori:
1. creditori garantaţi 100%
2. salariaţi 100%
Ö creditori chirografari 85%
O opoziţie puternică au manifestat reprezentanţii Direcţiei Finanţelor Publice, care nu au înţeles că poziţia lor în
cadrul votării planului de reorganizare era de creditori chirografari, că deşi au o poziţie privilegiată dată de
Ordonanţa 11/1996 privind creanţele bugetare, nu puteau să voteze în rândul creditorilor garantaţi.
O poziţie constructivă a avut-o reprezentantul Ministerului Muncii care a votat pentru aprobarea planului de
reorganizare şi care, între creditorii de stat, avea ponderea cea mai mare. Personal, consider că atitudinea
reprezentantului M.F. a fost nejustificată având în vedere politica Guvernului care a acordat, prin diverse acte
normative, posibilitatea agenţilor economici de a-şi reeşalona datoriile către buget.
Trebuie să subliniez faptul că planul de reorganizare a tratat toţi creditorii cu aceeaşi măsură, propunând plata
eşalonată a tuturor datoriilor curente în maxim 4 ani şi ştergerea tuturor penalităţilor inclusiv a dobânzilor bancare.
Astfel că efortul financiar preluat de investitor, conform planului pentru plata datoriilor, s-a situat la nivelul a 25
miliarde lei din totalul de datorii de 47 miliarde lei, din care 5 miliarde lei a fost plata acţiunilor.
Cert este că, în conformitate cu legea în vigoare, planul de reorganizare votat oferă investitorului garanţia că
îndeplinirea măsurilor conform planului îi oferă acestuia protecţia instanţei şi nici un creditor nu poate să-şi schimbe
atitudinea faţă de planul votat. Planul votat îi permite investitorului să-şi desfăşoare netulburat activitatea cu singura
condiţie de a-şi plăti datoriile conform planului.
Lichidatorul a apreciat ca foarte constructivă atitudinea Judecătorului Sindic, care a apreciat pozitiv votarea planului
şi a sprijinit măsura transferului de acţiuni în mâinile unui INVESTITOR străin, dispus să investească în societatea
Avicola, să preia o parte a datoriilor şi de a continua activitatea de profil prin preluare întregului personal de
specialitate şi dezvoltarea în zonă a activităţii, oferind astfel noi locuri de muncă într-o zonă cu un şomaj destul de
ridicat.
Planul a fost votat în data de 5.06 2001 şi confirmat prin Hotărârea Instanţei Tribunalului, rămasă definitivă şi
executorie.
Succesul planului de reorganizare a fost asigurat de atitudinea băncilor, care au acceptat să îşi recupereze rapid
creditul acordat şi să renunţe la dobânzi, chiar dacă acestea erau incert de recuperat în cazul în care s-ar fi pornit la
vânzarea de bunuri în cadrul procedurii falimentului inevitabil.
Transferul acţiunilor noului investitor s-a făcut conform Legii 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori,
la data de 02.07.2001. Încă de la data votării planului, deschiderea de a introduce în societate un fond de rulment care
să-i permită relansarea producţiei şi înţelegerea acestuia de a plăti salariile restante a fost unul dintre motivele care a
dat o speranţă muncitorilor de la Avicola.
Astăzi, societatea Avicola este în plin proces de rentabilizare, performantele ei tehnice îmbunătăţindu-se permanent,
printr-o strictă supraveghere a activităţii de producţie de către noul investitor, care duce politica de promovare a
performanţei, stimulând financiar personalul care realizează profit pe centrul lui de activitate.
Personal, consider că această rezolvare a fost un caz de succes, caz în care o societate în faliment a fost rentabilizată
prin aportul comun al tuturor celor care au conceput strategia de relansare şi au crezut în efortul comun al celor care
au contribuit la votarea planului.
Ê
Ê Ê
LICHIDAREA
Abordarea misiunii - "Ziua 1"
CADRUL LEGAL
Ö Acţiuni
Ö Lichidarea voluntară • Asiguraţi-vă că deţineţi toată documentaţia
• Legea 31/90 republicată cu aplicabilitate în disponibilă
cazul companiilor solvabile; • Duceţi-vă la faţa locului şi asiguraţi activele
• Legea 99/99 - Titlul I care modifică OUG • Întâlniţi / concediaţi managementul?
88/97, cu aplicabilitate în cazul companiilor cu
• Controlaţi toate mişcările de numerar şi stocuri
capital majoritar de stat, inclusiv cele insolvente.
Ö Probleme
Ö Lichidarea judiciară
• Trebuie să înţelegeţi foarte bine societatea şi
• Legea 64/95 republicată
afacerea acesteia
¾ lichidarea pe bază de plan
• Cât de mare este situl? Cum plătiţi pentru
¾ falimentul
asigurarea pazei?
CE ESTE UN LICHIDATOR? • Dacă veţi concedia managementul, veţi pierde
controlul?
Ö Rolul • Aceste active sunt sub controlul dvs. – sunteţi
• aceleaşi responsabilităţi ca şi administratorul responsabili.
• încheierea contractelor • Activele - sunt perisabile sau vii?
• vânzarea activelor prin licitaţie publică • Puteţi face operaţiuni comerciale în societate?
Ö Funcţia • Operaţiuni în desfăşurare
• de control Ö Întrebări
• elaborarea strategiei pentru maximizarea valorii • Aveţi bani pentru a cumpăra mâncare? Puteţi
activelor obţine o vânzare rapidă a produselor?
• implementarea strategiei • Există active lichide sau rapid vandabile?
• agreerea pretenţiilor creditorilor • Durata? Riscul comercial?
• distribuirea fondurilor obţinute din valorificarea
activelor către creditori / acţionari
Abordarea misiunii - "Ziua 2"
• radierea societăţii
Ö Acţiuni
Calităţile unui lichidator • Obţineţi registrul de mijloace fixe
• cunoştinţe în domeniile financiar şi legal • Obţineţi liste ale creditorilor, debitorilor şi
• calităţi de manager de criză şi de negociator litigiilor importante
• resurse şi disponibilitate • Identificaţi persoanele-cheie în management şi
• capacitatea de a vă finanţa necesităţile de capital organizaţi o întâlnire cu acestea
de lucru Ö Probleme
• experienţă relevantă în domeniul respectiv • Sunt active lipsă? Revizuiţi actele de dispoziţie
• independenţă, transparenţă recente
• Sunt acestea disponibile? Dacă nu, cât timp va VÂNZAREA ÎN CONDIŢII DE INSOLVENŢĂ
dura obţinerea lor? Strategia de disponibilizare a activelor
• Obţineţi organigrama - există posibilitatea de a Ö Acţiuni
reduce dimensiunea afacerii? • Sunt mai multe domenii de activitate principale
identificabile?
Activele societăţii • Proprietate intelectuală
• Strategii de marketing
Ö Acţiuni
• Tipuri de active – imobile / mobile Ö Probleme
• Fabrica şi anexele – este posibilă consolidarea? • Poate fi vândută afacerea pe domenii separate?
• Situri în conservare? • Pot fi divizate serviciile?
• Program de întreţinere pentru a preveni • Identificaţi toate drepturile intelectuale şi
deteriorarea stabiliţi deţinătorii acestora – sunt înregistrate în
• Echipamente – Surplus sau deficitar? România (OSIM)?
• Cât? Unde? Cu ce preţ?
Ö Probleme
• Mobilitatea? VÂNZAREA ACTIVELOR - aspecte generale
• Incintele trebuie să fie bine păzite (până şi • Organizaţi vânzarea prin licitaţie publică – tipuri
locomotivele pot să dispară !) de licitaţie
• Probleme de securitate, majorarea primei de • Lista scurtă a cumpărătorilor – cereţi ofertele
asigurare, costurile conservării, costurile finale
dezafectării?
• Negociaţi contractul de vânzare
• Vă puteţi permite? Impactul climei (fabrica de
• Titluri pe imobile
Nitroglicerină)?
• Transferul proprietăţii
• Activul face obiectul unei garanţii bancare? În
• TVA / costuri notariale şi taxe pentru terenuri şi
ce condiţii?
clădiri
• Finalizaţi vânzarea – încasarea preţului
Ar trebui să continuaţi activitatea?
• Informaţi creditorii asupra vânzării
Ö Întrebări • Analizaţi oportunitatea emiterii unui comunicat
• În ce domeniu activează societatea? de presă
• Aveţi suportul angajaţilor?
• Puteţi obţine materie primă? CE SPUNE LEGEA ?
• Care vor fi costurile menţinerii activităţii? Evaluarea bunurilor
Ö Probleme • Nu este explicit cerută în lichidarea voluntară
• Există piaţă pentru produsul / serviciile (lichidatorul trebuie să întocmească fişe de
respective? prezentare)
• Ce se întâmplă dacă aceştia fac grevă? • Se efectuează în timpul inventarului în
• Resurse de la alţi furnizori procedura judiciară
• Obţineţi confirmarea clienţilor – ce conţine • Suferă în termen scurt testul comparaţiei cu
registrul de comenzi? reacţia pieţei
• Întocmiţi situaţia fluxului zilnic de numerar (nr.
debitori comerciali) Lichidarea voluntară - OUG 88/97 modificată
• Certificat de garanţie? Experţi tehnici? Ö ART. 32/19
(1) Vânzarea bunurilor se face pe bază de
Administraţia generală licitaţie deschisă cu strigare, în condiţiile
• Prezenţa „in situ” – zilnică? prevăzute în normele metodologice emise în
• Controlul numerarului / stocurilor – Lichidatorul aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
aprobă orice mişcare (2) Bunurile se adjudecă la cel mai mare preţ
• Folosirea ordinelor de cumpărare – legătura cu oferit.
fluxul de numerar (3) Contractul de vânzare a bunului adjudecat se
• Întreţinerea conturilor societăţii încheie, sub sancţiunea nulităţii, în termen de
• Deschiderea conturilor bancare lichidării 5 zile de la data adjudecării licitaţiei.
Lichidatorul poate prelungi acest termen cu
• Controlul securităţii incintei şi revizuirea
cel mult 5 zile.
asigurării şi
• Aducerea la zi a strategiei misiunii
Ê
Ê Ê
SCOPUL ŞI ACTIVITĂŢILE
GRUPULUI R.E.A.G. ŞI PROGRAMULUI „INIŢIATIVA TERRE”
Bob HALL şi Brian EMMOTT
componentă importantă a acestui program sunt forumurile REAG, în cadrul cărora se întâlnesc factorii
importanţi dintr-o ţară, cu rol în crearea unei pieţe imobiliare funcţionale. În prezent, sunt planificate forumuri
pentru următoarele ţări: România, Cehia, Lituania, Ungaria şi Polonia. Ulterior vor fi cuprinse şi Slovacia,
Letonia, Estonia, Bulgaria, Slovenia şi Croaţia. După un astfel de forum, urmează un program de training a
reprezentanţilor organizaţiilor şi profesiilor implicate în proprietatea imobiliară, pentru a le dezvolta necesitatea
de cooperare şi a prezenta modul de administrare a proprietăţilor imobiliare în ţările vestice.
• Anchete regionale comparative – realizate în cooperare cu Banca Mondială şi Societas (un institut format de
Asociaţia Băncilor Ipotecare din America). Anchetele oferă o imagine iniţială a stării actuale a dezvoltării pieţei
imobiliare comparativ cu o piaţă perfect funcţională. Ele sunt actualizate permanent pentru a urmări progresul
fiecărei ţări şi a evidenţia măsurile care trebuie luate.
• Programe de conştientizare financiară regională, în completarea anchetelor şi forumurilor, în scopul
conştientizării posibilităţilor de finanţare pe baza activelor existente, inclusiv a proprietăţilor imobiliare.
• Auditul stării pieţei / programul LARA al Băncii Mondiale – studii detaliate privind detalierea stării curente
dintr-o ţară, studii care sunt inclus în Ancheta Comparativă Regională. Prin acestea sunt propuse proiecte de
dezvoltare a unei pieţe imobiliare funcţionale într-o ţară.
Ê
Ê Ê
MODULELE „PICCPA”
Ö Forumurile GCDI - Întâlniri de o zi, atent pregătite, organizate în fiecare ţară cu reprezentanţi de primă
importanţă ai guvernului şi oamenilor de afaceri. Aceştia vor identifica acele aspecte care împiedică dezvoltarea
pieţei şi vor promova proiecte pentru soluţionarea problemelor. Vor participa, de asemenea, şi reprezentanţi ai
unora dintre partenerii „PICCPA”. Scopul este de a obţine angajamentul tuturor participanţilor de cooperare
pentru înfăptuirea programelor de dezvoltare solicitate. Aceste întâlniri iniţiale la nivel înalt sunt esenţiale pentru
demararea întregului proces şi pentru garantarea succesului în cadrul orizontului de timp planificat.
Ö Programe de conştientizare a publicului - pentru a promova înţelegerea beneficiilor obţinute de pe urma unei
pieţe imobiliare active şi a proceselor implicate. Aceste programe sunt destinate departamentelor guvernamentale,
altor organizaţii din sectorul public, precum şi persoanelor particulare. Ele pot îmbrăca diverse forme, de la
programe de pregătire la publicaţii, materiale video, TV şi Internet etc.
Ö Programe de pregătire - după desfăşurarea forumului GCDI în fiecare ţară, principalele organizaţii locale
implicate vor fi invitate să nominalizeze persoana (persoanele) care va (vor) participa la programul integrat de
pregătire pentru a încuraja cooperarea. Aceasta nu va intra în conflict sau nu va înlocui pregătirea profesională şi
calificarea respectivei persoane, ci o va completa.
Ö Acordarea de împrumuturi garantate în cadrul unor programe experimentale - proiecte demonstrative
pentru acordarea de împrumuturi garantate persoanelor fizice şi micilor afaceri. Experimentele vor demonstra
viabilitatea pieţei şi vor testa procesele juridice, de înregistrare, împrumut, asigurare şi transfer al proprietăţii.
Experimentul va implica probabil până la 500 de persoane / mici întreprinderi, cu un fond de 5 milioane de
EURO pentru fiecare ţară. Împrumuturile vor fi acordate probabil pe termen de 10-15 ani şi la rate preferenţiale
ale dobânzilor, în cadrul unui pachet de servicii financiare.
Ö Servicii de asistenţă - Încurajarea serviciilor comerciale menite să acorde asistenţă diverselor activităţi ce vor fi
necesare pentru creşterea gradului de conştientizare a publicului, pentru susţinerea băncilor locale şi a serviciilor
financiare din domeniul vânzărilor, al marketingului şi al administrării. Aceste servicii se vor concentra iniţial
asupra cerinţelor registrului de cadastru de a suporta aceste experimente şi ale pachetului de asigurare, în special
tipul şi rata ipotecii ce vor fi necesare pentru aceste experimente şi posibilele servicii comerciale.
Ö Proiectul LARA al Băncii Mondiale - este nevoie, de asemenea, de informaţii de bază despre pieţele imobiliare
din ţările cu economii de tranziţie iar noi vom centraliza aceste date în formatul creat pentru proiectul LARA al
Băncii Mondiale. El va fi dus la îndeplinire în timpul derulării programului în fiecare ţară şi va utiliza specialiştii
implicaţi pentru colectarea şi verificarea informaţiilor.
Ö Proiecte demonstrative pentru sate urbanizate - pe care programul le va încuraja deşi nu va fi direct implicat.
Acestea vor încuraja primăriile să conlucreze cu antreprenorii pentru a construi un „sat” de locuinţe şi mici
afaceri. Aceasta îi va încuraja pe localnici şi pe proprietarii de mici afaceri să obţină un credit ipotecar cu un
pachet de asigurare asociat etc. Aceste proiecte vor demonstra progresele înfăptuite şi succesul programului şi vor
deschide calea spre crearea mai multor servicii comerciale.
Statele aflate deja în programul de integrare în Uniunea Europeană beneficiază de o asistenţă adecvată, de
încurajarea, cooperarea şi finanţarea tuturor acestor proiecte, ceea ce ar trebui să ofere baza şi încurajarea pentru
aderarea altor state la acest program.
FINANŢAREA
După ce a primit solicitarea din partea unei ţări, de regulă prin intermediul departamentelor sau agenţiilor
guvernamentale în cauză, Iniţiativa TERRE se va strădui să obţină finanţarea necesară din partea Băncii Mondiale, a
Uniunii Europene, a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sau a potenţialilor parteneri ai programelor
din cadrul ţării respective, a Marii Britanii sau a altor surse occidentale. Aceşti parteneri pot fi Agenţii de Dezvoltare
sau de Ajutorare, fundaţii, companii private etc. iar ajutorul poate lua diferite forme de la lichidităţi la asistenţă,
oferirea de servicii (traduceri, transport, cazare etc.) sau tarife reduse pentru transportul aerian etc.
Finanţarea va fi solicitată pentru diferitele module ale programului, începând cu Forumul GCDI, în funcţie de modul
în care anumite aspecte, ca de exemplu instruirea, vor atrage fonduri din diferite surse. Faptul de a fi invitat la
derularea programului şi de a avea scrisori de invitaţie relevante va fi de mare ajutor pentru justificarea finanţării din
partea diverselor organizaţii.
PROGRAME DE PREGĂTIRE
Această serie de programe se adresează managerilor din sectoarele publice şi private pentru:
• îmbunătăţirea nivelului de conştientizare asupra potenţialului economic al pieţelor imobiliare active
• a descrie complexul de activităţi şi organizaţii care urmăresc crearea unei pieţe eficiente
• a ilustra procesele desfăşurate în cadrul fiecărei activităţi cu ajutorul prezentărilor şi al vizitelor
• a pune la dispoziţie informaţiile şi planurile de acţiune necesare pentru a sprijini dezvoltarea pieţei imobiliare.
Gama de activităţi şi organizaţii acoperită de aceste programe include:
legislaţia asigurare sectorială - garanţii, risc politic
înregistrarea terenurilor şi Cadastrul reglementări
serviciile bancare pentru comerţul asociaţii comerciale
en gros şi en detail planificare
finanţarea - fonduri şi obligaţiuni locale finanţarea proiectului
şi internaţionale, garantarea acestora construcţii
impozite evaluarea construcţiilor şi a pieţei
asigurări individuale - de viaţă, agenţii şi proprietăţi imobiliare
accidente, îmbolnăviri, şomaj,
asigurarea de proprietăţi şi titluri
Programele sunt destinate politicienilor din sectorul public şi oficialilor guvernamentali şi ministeriali:
ministere de finanţe ministere economice
ministere de administraţie publică şi construcţii ministere de justiţie
registre de cadastru agenţii de dezvoltare - naţionale şi multinaţionale
Aceste programe sunt concepute şi pentru managerii instituţiilor din sectorul privat cum ar fi:
bănci comerciale evaluatori profesionişti
companii de asigurări bănci de investiţii
agenţi imobiliari contabili
avocaţi companii de reasigurări
antreprenori finanţatori din domeniul proiectării şi construcţiilor
Programele vor avea cu atât mai mult succes cu cât vor participa cât mai multe instituţii din ţara respectivă. Prima
etapă va dura probabil o săptămână şi se va desfăşura în ţara respectivă şi va acoperi natura complexă a pieţelor
imobiliare, diversele abordări diferite (de exemplu, abordarea americană, germană, britanică etc.).
Această fază va fi urmată de etapa a doua, cu o vizită de o săptămână la Londra. Aici, participanţii vor fi asistaţi de
o organizaţie corespondentă (Registrul de Cadastru, firmă de avocatură, bancă, companie de asigurări, evaluatori,
ingineri topografi) timp de o zi sau două, în care vor vizita principalele organizaţii de pe piaţa imobiliară şi vor
finaliza această etapă printr-o trecere în revistă a celor văzute şi învăţate. Organizaţiile care ar putea fi implicate
includ:
Asociaţia Britanică a Prestatorilor de Servicii Asociaţia companiilor de asigurări britanice
Banca Angliei Institutul Regal al topografilor autorizaţi
Camera de Comerţ a comitatului (dacă există) Institutul Contabililor autorizaţi
CBI & LCCI Lloyd’s din Londra
Institutul Bancherilor Autorizaţi Asociaţii ale evaluatorilor precum TEGoVA
Asociaţia Bancherilor Britanici / Societatea juridică
Consiliul Băncilor Ipotecare
Aceştia vor reveni apoi în cadrul organizaţiilor lor pentru a practica şi implementa ce au învăţat, dar în concordanţă
cu nevoile şi direcţia aleasă pentru ţara respectivă. Legăturile şi cooperarea cu organizaţiile corespondente se vor
menţine şi vor putea fi încorporate în cadrul programelor de finanţare garantată.
După o perioadă, să zicem trei luni, va avea loc în ţara respectivă cea de a treia etapă pentru a trece în revistă
realizările şi pentru a soluţiona posibilele probleme survenite.
Acesta este un program foarte ambiţios care poate fi îndeplinit numai prin implicarea şi sprijinul acordat de către
participanţi. Investiţia sub formă de fonduri, timp sau sprijin individual acordat laolaltă, este mică dacă toate
organismele contribuie cu ceva, dar fără această asistenţă coordonată, programul nu s-ar putea derula. Solicităm activ
sprijinul tuturor organizaţiilor legate de acest proiect pentru a-l face să exprime dorinţa statelor cu economii de
tranziţie şi a organizaţiilor occidentale de a coopera şi conlucra.
SECŢIUNI
VIZITA INIŢIALĂ
IDEAL A AVEA LOC ÎMPREUNĂ
FORUMUL GCDI
IDENTIFICAREA CERINŢELOR,
STABILIREA PROGRAMULUI
MODULE DISPONIBILE
MODULE DISPONIBILE
BIBLIOTECA EVALUATORULUI
Finalizarea seminarului
- absolvire individuală pe bază de test grilă cu 20 de întrebări privind conţinutul suportului de seminar.
- punctaj minim 75%;
- testul va fi trimis de sediul central ANEVAR după 90 de zile de la transmiterea suportului de seminar, fiecărui
cursant în plic autofrancat;
- testul completat va fi trimis sediului central ANEVAR în cel mult 10 zile de la primire;
- absolvirea se atestă prin “certificat”, transmis în termen de 30 de zile de la primirea testului.
Ê
Ê Ê
Un merit al autorilor este abordarea pentru prima dată în ţara noastră, a FISCALITATEA
problemelor privind contabilitatea şi fiscalitate operaţiunilor legate de retragerea OPERAŢIUNILOR PRIVIND
Ê
Ê Ê
INSTITUTUL ROMÂN DE CERCETĂRI ÎN EVALUARE Cartea editată de IROVAL – „COERENŢE ŞI CORELAŢII ÎN EVALUAREA
IROVAL
ÎNTREPRINDERII”, autor dr. ec. Sorin V. Stan are ca scop sintetizarea celor mai
importante coerenţe, corelaţii şi adecvări ale indicatorilor utilizaţi în metodele de
evaluare recunoscute ale întreprinderilor necotate, înscrise în cele trei abordări.
Cartea se adresează în special evaluatorilor de întreprinderi membrii ANEVAR,
COERENŢE care au finalizat cursul de formare de evaluatori, organizate de Asociaţia noastră şi
care posedă cunoştinţele de bază necesare.
ŞI CORELAŢII ÎN
Baza teoretică şi metodologică a acestei lucrări o constituie Standardele ANEVAR,
EVALUAREA Standardele Internaţionale de Evaluare, ediţia 2000 şi Standardele Europene de
ÎNTREPRINDERII Evaluare, ediţia 2000. De asemenea, o altă sursă de informaţii a reprezentat-o
dr.ec. SORIN V.STAN cărţile reprezentative de evaluare a întreprinderii şi investiţiilor, publicate în ultimii
ani de edituri prestigioase din SUA, Canada şi Marea Britanie.
Fără nici o intenţie de polemică cu alte puncte de vedere, exprimate în unele lucrări
de evaluare a întreprinderii editate în România, autorul insistă asupra importanţei
cunoaşterii opticii actuale a evaluării, axate în principal pe logica investitorului,
care este dispus să facă o investiţie urmărind numai câştigul lui viitor, provenit din:
Colecţia Biblioteca ANEVAR
dividendele estimate pentru a fi distribuite; creşterea valorii investiţiei şi deci
câştigul de capital din revânzarea întreprinderii; ambele efecte.
Nr. 7-8/2001
Acest Standard este compatibil cu International Valuation Guidance Note No.1 (GN 1) – Real Property,
elaborat de International Valuation Standards Committee (IVSC) şi devenit operaţional de la data de 1 iulie 2000.
1.0 INTRODUCERE
1.1 Principiile şi conceptele generale de evaluare din Introducerea la Culegerea de Standarde ANEVAR,
februarie 2001, prezintă termenii şi conceptele care sunt fundamentale pentru toate evaluările. Scopul SEV
4.06 constă în clarificarea acestor principii, pentru a fi mai bine înţelese în evaluarea proprietăţii
imobiliare.
1.2 Proprietatea imobiliară constituie o parte importantă din avuţia lumii. Dacă operaţiunile de pe pieţele de
proprietăţi sunt stabilite şi depind de evaluările credibile, acestea trebuie să respecte Standardele prin care
valoarea de piaţă şi alte tipuri de valoare sunt estimate şi raportate de către evaluatori. Înţelegerea corectă
şi aplicarea adecvată a acestor Standarde vor promova inevitabil viabilitatea tranzacţiilor imobiliare
internaţionale şi naţionale, vor îmbunătăţi poziţia relativă a proprietăţii imobiliare faţă de alte alternative
de investiţii şi vor reduce cazurile de fraudă şi abuz.
1.3 În sens juridic, termenul „proprietate” poate fi definit ca fiind puterea sau prerogativa recunoscută de lege
titularului de a poseda, a folosi şi a dispune de bunul care face obiectul dreptului, în limitele legale.
Dreptul de proprietate nu trebuie confundat cu obiectul la care se referă, respectiv teren, clădiri şi bunuri
mobile. În acest context, IVSC identifică patru tipuri generale de proprietate:
1.3.1 Proprietate imobiliară
1.3.2 Proprietate asupra bunurilor mobile
1.3.3 Afaceri – întreprinderi
1.3.4 Active financiare
1.4 Ca şi pentru alte tipuri de proprietate, sunt recunoscute şi acceptate pe scară largă metode pentru evaluarea
proprietăţii imobiliare. Pentru evaluator şi utilizatorii serviciilor de evaluare este important ca metodele
adecvate să fie pe deplin înţelese, să fie aplicate competent şi explicate satisfăcător. Prin atingerea acestor
obiective, evaluatorii contribuie la soliditatea şi încrederea în estimările valorii de piaţă şi, în consecinţă,
la bunăstarea pieţelor pe care îşi desfăşoară activitatea.
1.5 Promovarea înţelegerii şi evitarea abuzurilor pe piaţă cer ca evaluatorul şi utilizatorul serviciilor de
evaluare să facă o diferenţiere atentă între tipurile de proprietate. În caz contrar, se poate ajunge la luarea
unor decizii incorecte sau recomandate în mod greşit şi la prezentarea / interpretarea greşită a valorilor
raportate. Supra- sau sub-evaluarea este un rezultat obişnuit atunci când tipurile de proprietate sunt
confundate sau amestecate. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când terminologia sau rapoartele sunt
prezentate ambiguu sau sunt neadecvate tipului de proprietate.
1.6 Evaluatorii de proprietăţi imobiliare cunosc complexitatea pieţelor şi a proprietăţilor imobiliare cumpărate
şi vândute în cadrul acestora. Când sunt urmate Principiile General Acceptate de Evaluare, diferenţele de
pe pieţele imobiliare şi dintre proprietăţile individuale sunt reflectate cu acurateţe şi încredere.
1.7 Relaţiile dintre SEV 5, referitor la evaluarea întreprinderii şi SEV 4.06, referitor la evaluarea proprietăţii
imobiliare, trebuie clar înţelese. Proprietatea imobiliară este evaluată ca o „entitate” distinctă, adică active
fizice asupra cărora se aplică anumite drepturi de proprietate, de exemplu, o clădire de birouri, o locuinţă,
o fabrică sau alte tipuri de proprietăţi care încorporează terenul aferent. Totuşi, în evaluarea întreprinderii
se poate regăsi şi proprietatea imobiliară care poate fi o componentă. Pentru scopul estimării valorii de
piaţă, proprietatea imobiliară este întotdeauna evaluată în concordanţă cu SEV 4.03. Când în procesul de
evaluare a întreprinderii trebuie estimată şi valoarea proprietăţii imobiliare, este necesară estimarea, în
mod direct, a valorii de piaţă a proprietăţii imobiliare. Această practică, aşa cum este prezentată în SEV
4.06, este cea care trebuie să fie urmată, fiind de neacceptat calcularea în mod indirect a unei valori de
piaţă pentru proprietatea imobiliară, prin tehnica repartizării (alocării) unei valori din valoarea totală a
întreprinderii care îşi continuă activitatea normală de exploatare.
1.8 Deşi conţinutul SEV 4.06 nu este în mod necesar analog practicilor specifice din alte ţări, acesta reprezintă
o abordare sistematică ce reflectă Principiile General Acceptate de Evaluare. Este important ca evaluatorii
şi utilizatorii serviciilor de evaluare să cunoască Standardele Internaţionale de Evaluare.
1.9 Obiectivul SEV 4.06 nu constă în furnizarea unui ghid specific despre modalitatea în care ar trebui
efectuată o anumită evaluare sau despre calificările şi procedurile aplicate de evaluatorii profesionişti.
Acestea sunt abordate în cadrul programelor de formare şi instruire continuă. Intenţia ANEVAR este de a
stabili cadrul de lucru şi cerinţele pentru evaluarea proprietăţii imobiliare în scopul armonizării cu
practicile de evaluare internaţionale.
3.0 DEFINIŢII
3.1 Principiile şi Conceptele Generale de Evaluare definesc conceptele de teren şi proprietate; proprietate
imobiliară, posesiune şi activ; preţ, cost şi valoare; valoare de piaţă, cea mai bună utilizare şi utilitate.
Glosarul de termeni defineşte multe dintre conceptele şi termenii tehnici utilizaţi în Standarde.
Următoarele definiţii sunt specifice SEV 4.06 şi sunt incluse aici pentru a ajuta cititorul:
3.2 Informaţiile comparabile sunt date utilizate, în general, în analiza care conduce la estimările valorii.
Informaţiile comparabile se referă la proprietăţi care au caracteristici similare cu cele ale proprietăţii
evaluate (proprietatea obiect). Astfel de informaţii includ preţuri de vânzare, chirii, venituri şi cheltuieli,
rate de capitalizare şi de actualizare practicate pe piaţă.
3.3 Elementele de comparaţie sunt caracteristicile specifice ale proprietăţilor şi tranzacţiilor care determină
variaţia preţului plătit pentru o proprietate imobiliară. Elementele de comparaţie includ, dar nu se
limitează la acestea, următoarele: drepturile de proprietate transmise, condiţiile de finanţare, condiţiile de
vânzare, condiţiile de piaţă, localizarea şi caracteristicile fizice şi economice. (Vezi par. 6.6 şi urm. din
acest document pentru o prezentare integrală a Elementelor de comparaţie).
3.4 Cea mai bună utilizare reprezintă cea mai probabilă utilizare a proprietăţii, care este fizic posibilă,
justificată adecvat, permisă legal, fezabilă financiar şi care conduce la cea mai ridicată valoare a
proprietăţii evaluate. (Introducere la Culegerea de Standarde ANEVAR, secţiunea 6)
3.5 Piaţa este mediul în care bunurile, mărfurile şi serviciile sunt schimbate între cumpărători şi vânzători prin
mecanismul preţului.
3.6 Valoarea de piaţă a fost definită în SEV 4.03, secţiunea 3.
3.7 Drepturile de proprietate sunt drepturile de a poseda, a folosi şi a culege fructele, cât şi de a dispune
asupra obiectului dreptului de proprietate imobiliară. Acestea includ dreptul de construire (sau de
neconstruire) a terenului, de a-l închiria, de a-l exploata la suprafaţă sau în subteran, de a-i modifica
topografia, de a-l parcela şi de a-l extinde în conformitate cu reglementările legale. Aceste drepturi sunt
considerate atribute (elemente) ale dreptului de proprietate. Atributele dreptului de proprietate pot fi
exercitate numai în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. Dreptul de proprietate poate fi susceptibil de
dezmembrare prin uz, uzufruct, abitaţie, superficie şi servituţi legale, naturale şi/sau convenţionale.
3.8 Bunurile imobile includ terenul şi toate lucrurile care sunt parte naturală a terenului, de exemplu copacii,
ca şi obiectele adăugate de oameni, de exemplu clădirile şi amenajările amplasamentului. Toate clădirile
permanente cum ar fi instalaţiile, sistemele de încălzire şi răcire, cablurile electrice şi cele incluse în
construcţie cum ar fi lifturile sau ascensoarele fac parte, de asemenea, din bunurile imobile. Bunurile
imobile includ toate construcţiile şi amenajările de la suprafaţă şi din subteran.
3.9 Criterii de comparaţie utilizează, de obicei, două componente pentru a conduce la un factor (de exemplu
preţul pe unitatea de măsură sau o rată, cum ar fi cea rezultată prin raportarea preţului de vânzare a
proprietăţii la venitul său net adică multiplicatorul de venit net), care reflectă diferenţele dintre proprietăţi
şi facilitează analiza în cele trei abordări ale valorii.
3.10 În unele cazuri, abordarea pe bază de cost este una dintre abordările valorii cel mai frecvent aplicate
pentru estimarea valorii de piaţă şi în mult alte cazuri de evaluare. Alteori, abordarea prin cost poate fi
mai puţin utilizată, însă se utilizează o metodă surogat specifică abordării prin cost, şi anume costul de
înlocuire net (CIN). Aceasta este considerată ca o metodă surogat acceptabilă pentru ajungerea la valoarea
de piaţă a unor proprietăţi specializate sau cu pieţe limitate, pentru care informaţii relevante sunt rare sau
inexistente.
evaluatorii de proprietate imobiliară trebuie să înţeleagă scopul pentru care contabilitatea utilizează
evaluările lor, să respecte cerinţele referitoare la astfel de evaluări, dar să facă acest lucru în contextul
Standardelor de Evaluare.
4.4 SEV 4.06 ar trebui să fie înţeles ca un generator de linii directoare generale pentru estimarea valorii de
piaţă şi a altor tipuri de evaluări ale proprietăţii imobiliare, aşa cum este cerut de O.M.F. 94 / 2001 -
Evaluarea pentru situaţii financiare, de IAS 16 - Terenuri şi mijloace fixe, de IAS 36 - Deprecierea
activelor şi de IAS 40 -Proprietăţi deţinute ca investiţii. Cea mai mare parte, dacă nu chiar integral, din
acest standard este relevantă pentru aplicaţiile contabile.
DEFINIREA PROBLEMEI
IDENTIFICAREA
IDENTIFICAREA ALTE
ATRIBUTELOR UTILIZAREA DEFINIREA DATA SFERA
PROPRIETĂŢII CONDIŢII
DREPTULUI DE EVALUĂRII VALORII EVALUĂRII EVALUĂRII
IMOBILIARE LIMITATIVE
PROPRIETATE
5.6 Aşa cum este prezentat în Figura 1-1, evaluatorul şi utilizatorul evaluării trebuie să fie de acord asupra
contextului şi sferei evaluării. Definirea activităţii de evaluare include:
5.6.1 O identificare a proprietăţii imobiliare implicată în evaluare;
5.6.2 O identificare a drepturilor de proprietate care sunt evaluate;
5.6.3 Intenţia de utilizare a evaluării şi orice limitări în acest sens;
5.6.4 Definiţia tipului de valoare;
5.6.5 Data estimării valorii;
5.6.6 O identificare a sferei evaluării şi raportului de evaluare; şi
5.6.7 O identificare a oricăror ipoteze posibile şi condiţii limitative ce stau la baza evaluării.
5.7 În efectuarea etapelor analizei preliminare şi a culegerii şi selectării informaţiilor, solicitate în procesul de
evaluare, evaluatorul se familiarizează cu piaţa şi cu proprietatea de evaluat, stabilind un punct de plecare
pentru analize mai aprofundate.
5.7.1 Informaţiile economice generale sunt colectate la nivel de vecinătate, oraş, regiune şi chiar la nivel
naţional şi internaţional, în funcţie de influenţa proprietăţii implicate. Pentru o mai bună cunoaştere
a unei proprietăţi, sunt examinaţi factorii sociali, economici, guvernamentali şi de natură fizică ce
pot influenţa valoarea de piaţă (sau alte tipuri de valoare). Sunt investigaţi în detaliu şi alţi factori
specifici care trebuie luaţi în considerare.
5.7.2 Informaţiile specifice despre proprietate, sau informaţiile mai detaliate despre proprietatea de
evaluat şi proprietăţile comparabile sunt, de asemenea, colectate şi examinate. Acestea includ
informaţii despre amplasament şi îmbunătăţiri, date despre costuri şi depreciere, date privind
veniturile şi cheltuielile, informaţiile privind ratele de capitalizare şi de actualizare, istoricul
proprietăţii (proprietari şi utilizări de-a lungul timpului) şi alte informaţii considerate semnificative
şi aplicabile de către cumpărători şi vânzători în negocierile şi tranzacţiile dintre ei.
5.7.3 Informaţii privind cererea şi oferta, caracteristice celei mai probabile pieţe pentru proprietate, sunt
analizate în scopul efectuării unui inventar al proprietăţilor competitive cu proprietatea evaluată
pentru segmentul de piaţă, precum şi al unui inventar al proprietăţilor existente care pot fi adaptate
sau cu noi proprietăţi aflate în construcţie, care vor creşte oferta competitivă. Pieţele sunt analizate
pentru a determina tendinţele pieţei, relaţiile între cerere şi ofertă, ratele de absorbţie şi alte
informaţii specifice de piaţă.
5.8 După ce informaţiile de mai sus au fost colectate şi analizate, evaluatorul ar trebui să determine utilizările
posibile pentru proprietatea evaluată. Deoarece diferite loturi de proprietăţi imobiliare pot avea diferite
utilizări potenţiale, în selectarea vânzărilor şi a altor informaţii comparabile, primul pas necesar este
determinarea celei mai bune utilizări (CMBU) a proprietăţii evaluate. Evaluatorul va lua în considerare
atât cea mai bună utilizare a terenului considerat liber, cât şi cea mai bună utilizare a terenului ca fiind
construit.
5.8.1 Conceptul de CMBU se bazează pe ideea că deşi două sau mai multe terenuri pot fi similare fizic şi
localizate apropiat, pot exista diferenţe semnificative în modul în care acestea pot fi utilizate.
Modul în care o proprietate poate fi utilizată optim este fundamentul pentru determinarea valorii ei
de piaţă.
5.8.2 Determinantele de bază în CMBU includ răspunsurile la următoarele întrebări:
• Utilizarea sugerată este rezonabilă şi probabilă?
• Este legală utilizarea sau există o probabilitate rezonabilă de a se obţine o aprobare legală
pentru acea utilizare?
• Proprietatea este fizic adecvată utilizării sau poate fi adaptată pentru acea utilizare?
• Este fezabilă financiar utilizarea propusă? şi
• Pentru utilizările care au trecut cele patru teste anterioare, CMBU selectată reflectă cea mai
profitabilă utilizare a terenului?
5.9 Pentru evaluarea terenului sunt utilizate mai multe metode. Aplicabilitatea lor diferă în funcţie de tipul de
valoare estimată şi de disponibilitatea informaţiilor. Pentru estimarea valorii de piaţă, orice metodă aleasă
trebuie să fie susţinută de informaţii de piaţă. (Vezi par. 6.7.3 şi urm.)
5.10 În multe ţări, dar nu în toate, în procesul de evaluare sunt recunoscute trei abordări ale evaluării: cost,
comparaţia vânzărilor şi capitalizarea venitului. Cu excepţia cazurilor când există din partea utilizatorului
restricţii sau când există alte constrângeri pentru anumite omisiuni, este rezonabil ca evaluatorul să ia în
considerare toate abordările. Utilizarea unei singure abordări este permisă numai dacă evaluatorul poate
demonstra lipsa de informaţii suport sau alte motive justificate pentru omiterea celorlalte abordări. Fiecare
abordare se bazează pe principiul substituţiei, conform căruia, atunci când sunt disponibile mai multe
bunuri sau servicii similare, cel cu preţul cel mai scăzut va avea cea mai mare cerere şi cea mai răspândită
distribuţie. Cu alte cuvinte, preţul unei proprietăţi stabilit pe o piaţă dată, este limitat de preţurile plătite în
mod frecvent pentru proprietăţi competitive pe acelaşi segment de piaţă, de alternativele financiare pentru
investirea banilor în altceva şi de costul de construire a unei noi proprietăţi sau de adaptare a unei
proprietăţi vechi pentru o utilizare similară cu cea a proprietăţii de evaluat.
5.11 Abordarea prin cost, este cunoscută şi sub denumirea de metoda antreprenorului. Uneori, abordarea este
reprezentată printr-o aplicaţie distinctă, numită Costul de Înlocuire Net (CIN), care este folosit în
circumstanţe specifice (vezi par. 5.11.1). În orice aplicaţie, abordarea prin cost estimează valoarea prin
estimarea costurilor de achiziţionare a terenului şi de construire a unei noi proprietăţi, cu aceeaşi utilitate,
sau de adaptare a unei proprietăţi vechi pentru aceeaşi utilizare, fără costuri legate de timpul de construcţie
/ adaptare. Stimulentul estimat sau profitul / pierderea promotorului imobiliar, se adaugă, de obicei, la
costul de construire, iar costul terenului se adaugă la costul total de construcţie. Abordarea prin cost
stabileşte limita superioară până la care piaţa ar plăti în mod normal pentru o proprietate anumită când
aceasta ar fi nouă. Pentru o proprietate veche, pentru estimarea unui preţ care reflectă aproximativ
valoarea de piaţă, se scad unele alocări (repartizări) pentru diferitele forme de depreciere cumulată
(deteriorare fizică: funcţională sau tehnică, demodare; şi economică sau depreciere externă). În funcţie de
cantitatea de informaţii de piaţă disponibile, abordarea prin cost poate conduce la o indicaţie directă a
valorii de piaţă.
5.11.1 Costul de Înlocuire Net (CIN) este o metodă surogat acceptabilă pentru obţinerea unei valori
derivată din relaţii de piaţă pentru proprietăţi cu piaţă limitată şi pentru cele specializate, atunci
când informaţiile relevante sunt sărace sau inexistente. CIN poate fi utilizat pentru situaţii
financiare atunci când nu poate fi determinată valoarea de piaţă.
5.12 Abordarea prin comparaţia vânzărilor recunoaşte că preţurile proprietăţii sunt stabilite pe piaţă. O
indicaţie a valorii de piaţă poate deci fi calculată dintr-o studiere a preţurilor de pe piaţă ale proprietăţilor
competitive pe segmentul respectiv de piaţă. Procesele comparative aplicate sunt fundamentale pentru
procesul de evaluare.
5.12.1 Atunci când există informaţii disponibile, abordarea prin comparaţia vânzărilor este cea mai
directă şi sistematică abordare pentru estimarea valorii de piaţă.
5.12.2 Când nu există informaţii suficiente, aplicabilitatea abordării prin comparaţia vânzărilor poate fi
limitată. Cercetarea insuficientă de către evaluator nu este o scuză pentru omisiunea acestei
abordări, atunci când există informaţii disponibile sau când acestea pot fi procurate în mod
rezonabil. (Vezi Secţiunea 6.7 şi urm. pentru prezentarea cercetării de piaţă, verificarea
informaţiilor, procedura de corecţie şi reconcilierea valorilor.)
5.12.3 După ce au fost colectate şi verificate informaţiile privind vânzările, trebuie selectate şi analizate
unul sau mai multe criterii de comparaţie. Criteriile de comparaţie utilizează două componente
pentru a genera un factor (de exemplu, preţ pe unitatea de măsură sau rata rezultată prin
raportarea preţului de vânzare a proprietăţii la venitul său net, adică multiplicatorul venitului net),
care reflectă precis diferenţele dintre proprietăţi. Criteriile de comparaţie pe care cumpărătorii şi
vânzătorii de pe o anumită piaţă le utilizează în deciziile de cumpărare şi de vânzare au o
relevanţă specială şi pot avea o importanţă mare.
5.12.4 Elementele de comparaţie sunt caracteristicile specifice ale proprietăţii şi tranzacţiilor care
conduc la variaţia preţului plătit pentru proprietatea imobiliară. Acestea sunt consideraţii esenţiale
în abordarea prin comparaţia vânzărilor.
5.12.5 Pentru a realiza o comparaţie directă între o proprietate comparabilă vândută şi proprietatea
evaluată, evaluatorul ar trebui să ia în considerare posibile corecţii bazate pe diferenţe dintre
elementele de comparaţie. Corecţiile pot fluctua în funcţie de diferenţele între fiecare proprietate
comparabilă şi proprietatea de evaluat. Evaluatorii aplică metode cantitative şi/sau calitative
pentru analizarea diferenţelor şi estimarea corecţiilor.
5.12.5.1 Tehnicile cantitative analitice se bazează pe procese matematice pentru a identifica
elementele de comparaţie care necesită corecţii şi pentru a cuantifica aceste corecţii.
Exemple de astfel de tehnici sunt: analiza pe perechi de date, analiza statistică, analiza
grafică, analiza tendinţei, analiza pe bază de costuri şi analiza informaţiilor secundare.
5.12.5.2 Tehnicile de analiză calitativă studiază relaţiile dintre preţul de vânzare şi
caracteristicile proprietăţii fără a recurge la o cuantificare. Necesitatea pentru
comparaţiile calitative este adesea o reflectare a naturii imperfecte a pieţelor
6.0 COMENTARII
6.1 Existenţa diferitelor tipuri de valoare nu ar trebui să ducă la confuzii în rândul evaluatorilor sau
utilizatorilor serviciilor de evaluare. Valoarea de piaţă, adică tipul de valoare cel mai des solicitat pe piaţă,
este diferită de toate celelalte tipuri de valoare. Fiecare dintre celelalte tipuri de valoare are propria raţiune
şi aplicare, şi ar trebui investigată numai într-un context adecvat. Prin raportarea corectă, clarificări şi
comentarii adecvate şi prin asigurarea că tipul de valoare indicat în raportul de evaluare corespunde
scopului propus şi utilizării evaluării, evaluatorul ajută piaţa în a se bizui pe evaluările făcute.
6.2 Termenii piaţă şi pieţe implică proprietăţi, cumpărători, vânzători şi un anumit grad de concurenţă. Dacă o
proprietate selectată pentru comparaţie nu este sau nu poate fi competitivă pe aceeaşi piaţă cu proprietatea
evaluată, este probabil că proprietatea de comparaţie să aparţină unei pieţe diferite.
6.3 Totalitatea atributelor drepturilor de proprietate, asociate unui bun imobil, conferă titularului un drept
absolut şi exclusiv.
6.4 În orice analiză a informaţiilor comparabile, este esenţial ca proprietăţile de la care au fost colectate
informaţiile comparabile să aibă caracteristici similare cu ale proprietăţii evaluate. Acestea includ
caracteristici legale, fizice, de localizare şi utilizare care sunt compatibile cu cele ale proprietăţii de evaluat
şi reflectă condiţiile de pe piaţa unde proprietatea de evaluat este competitivă. Diferenţele ar trebui notate
şi analizate pentru a conduce la corecţii în toate cele trei abordări.
6.4.1 În abordarea prin cost, informaţiile comparabile se referă la costurile de construire sau dezvoltare;
iar corecţiile sunt făcute pentru a justifica diferenţele în cantitate, calitate şi utilitate. În completare,
se realizează şi analiza informaţiilor privind terenurile comparabile şi estimările deprecierii
comparabile. (Vezi prezentarea Costului de Înlocuire Net - CIN, în par. 5.11.1 de mai sus.)
6.4.2 În abordarea prin comparaţia vânzărilor, informaţiile privind vânzările comparabile sunt corectate
pentru a reflecta diferenţele între fiecare proprietate comparabilă şi proprietatea de evaluat.
Elementele de comparaţie includ drepturile de proprietate transmise, condiţiile de finanţare,
condiţiile de vânzare, cheltuielile imediate după achiziţionare, condiţiile de piaţă, localizarea,
caracteristicile fizice, caracteristicile economice, utilizarea şi componentele non-imobiliare ale
vânzării.
6.4.3 În abordarea prin capitalizarea venitului, informaţiile comparabile cuprind chiria, venitul,
cheltuielile şi informaţiile privind rata de capitalizare şi de actualizare. Categoriile de informaţii
comparabile privind veniturile şi cheltuielile utilizate în previziunile veniturilor şi cheltuielilor
viitoare ca şi în stabilirea ratelor de capitalizare şi de actualizare trebuie să fie identice în toate
abordările.
6.5 Ar trebui selectate unităţi de măsură pentru comparaţie adecvate pentru a conduce la analize corecte. Pot fi
utilizate diferite unităţi de măsură pentru comparaţie, în funcţie de tipul de proprietate şi de scopul
analizei. Clădirile de birouri pot fi comparate utilizând preţul pe metru pătrat de suprafaţă închiriabilă sau
suprafaţă închiriată. Compararea proprietăţilor de tip depozit poate utiliza preţul pe metru cub.
Apartamentele pot fi comparate pe baza preţului pe unitate de apartament sau de suprafaţă. Şi proprietăţile
agricole pot fi comparate, folosind venitul din recoltă pe hectar sau pe numărul de unităţi de animale
suportabil pe hectar. Unităţile de măsură pentru comparaţie sunt utile numai atunci când sunt selectate şi
aplicate în mod corespunzător, în fiecare analiză, pentru proprietatea evaluată şi pentru proprietăţile
comparabile; şi când reflectă foarte bine unităţile de comparaţie utilizate de cumpărători şi de vânzători pe
o anume piaţă.
6.6 Elementele de comparaţie identifică acele caracteristici specifice ale proprietăţilor şi tranzacţiilor care pot
explica variaţiile de preţ. Analiza de piaţă identifică, în special, elementele mai sensibile. Ar trebui luate în
considerare, ca bază în analiza vânzărilor comparabile, următoarele elemente de comparaţie:
6.6.1 Atributele drepturilor de proprietate transmise (vezi par. 3.7). O identificare precisă a atributelor
drepturilor de proprietate transmise în fiecare tranzacţie comparabilă, selectată pentru analiză, este
esenţială deoarece preţul de tranzacţie se bazează întotdeauna pe atributul dreptului de proprietate
transmis.
6.6.2 Condiţii de finanţare. Tipurile şi condiţiile aranjamentelor financiare în orice tranzacţie ar trebui să
fie pe deplin înţelese deoarece diferitele aranjamente financiare pot face ca preţul plătit pentru o
proprietate să difere de cel pentru o proprietate identică.
6.6.3 Condiţii de vânzare. Motivaţia specială a părţilor dintr-o tranzacţie, în multe situaţii, poate afecta
preţurile plătite şi chiar să genereze unele tranzacţii de natura non-piaţă. Exemple de condiţii
speciale de vânzare includ un preţ mai ridicat plătit de cumpărător pentru că lotul are valoare
specială ca urmare a unei extinderi necesare pentru acesta; un preţ mai scăzut plătit pentru că
vânzătorul era grăbit să încheie vânzarea; o relaţie financiară, de afaceri sau familială între părţile
implicate în afacere; impozite şi taxe neuzuale; lipsa de expunere a proprietăţii pe piaţă (liberă); sau
perspectiva unor proceduri de litigiu îndelungate.
6.6.4 Cheltuieli făcute imediat după cumpărare sunt cheltuielile care ar trebui realizate după
achiziţionarea proprietăţii şi pe care un cumpărător avizat le-ar putea negocia în preţul de achiziţie.
Exemple sunt: costul de reparaţie sau de înlocuire a structurii sau elementelor de structură, costul
pentru decontaminarea mediului sau costuri asociate cu schimbările de zonare pentru a permite
dezvoltarea.
6.6.5 Condiţii de piaţă. Condiţiile de piaţă la data vânzării proprietăţii comparabile pot fi diferite de cele
ale proprietăţii evaluate (la data evaluării). Factorii care au impact asupra condiţiilor de piaţă includ
aprecierea sau deprecierea rapidă a valorilor proprietăţii, schimbări în legislaţia impozitelor pe
venit, restricţii de construire sau stopări ale acesteia, fluctuaţii în cerere şi ofertă sau orice
combinaţie a forţelor care conlucrează pentru alterarea condiţiilor de piaţă de la un moment de timp
la altul.
6.6.6 Localizarea. Localizările proprietăţilor comparabile şi ale proprietăţii de evaluat ar trebui
comparate, pentru a stabili dacă localizarea şi zona influenţează preţurile plătite. Diferenţele mari
de localizare pot indica faptul că tranzacţia nu este cu adevărat comparabilă şi deci ar trebui
eliminată.
6.6.7 Caracteristicile fizice. Atribute cum ar fi mărimea, calitatea construcţiei şi starea tehnică a
proprietăţii evaluate şi ale proprietăţilor comparabile sunt descrise şi analizate de către evaluator.
Dacă aceste caracteristici fizice ale unei proprietăţi comparabile sunt diferite faţă de cele ale
proprietăţii evaluate, fiecare dintre diferenţe ar trebui luate în considerare, iar impactul acestora
asupra valorii ar trebui luat în calcul şi făcută ajustarea corespunzătoare.
6.6.8 Caracteristicile economice. Calităţi cum ar fi venitul, cheltuielile de exploatare, clauzele de
închiriere, managementul şi caracteristicile chiriaşilor sunt utilizate pentru analiza proprietăţilor
generatoare de venit. Nu se fac corecţii pentru acele caracteristici economice, pentru care au fost
deja operate corecţii aferente diferenţelor în drepturile de proprietate transmise sau pentru
schimbări în condiţiile de piaţă (aşa cum a fost prezentat în par. 6.6.1 şi 6.6.5)
6.6.9 Utilizarea. Zonarea şi alte restricţii sau limitări influenţează utilizarea unei proprietăţi. Dacă există
o diferenţă în utilizarea actuală sau cea mai bună utilizare a unei proprietăţi comparabile şi cea a
proprietăţii evaluate, impactul său asupra valorii ar trebui luat în considerare cu multă precauţie. În
general, numai proprietăţile cu cele mai bune utilizări egale sau similare ar trebui utilizate în
analiza comparativă.
6.6.10 Componentele non-imobiliare. La vânzare, bunurile mobile, corporale şi necorporale, participaţiile
la alte afaceri sau alte articole care nu constituie proprietate imobiliară ar putea fi incluse în preţul
de tranzacţionare. Aceste componente ar trebui analizate separat de proprietatea imobiliară.
Exemple tipice de bunuri mobile sunt obiectele de inventar, mobilierul şi echipamentele neataşate
imobilului, franciza aferente unui hotel sau restaurant.
6.7 În aplicarea abordării prin comparaţia vânzărilor, evaluatorul urmăreşte o procedură sistematică.
Evaluatorul va:
6.7.1 Cerceta piaţa pentru selectarea informaţiilor de piaţă adecvate pentru proprietăţile similare
competitive cu proprietatea evaluată, pe acelaşi segment de piaţă; aceste informaţii pot varia în
funcţie de tipul de proprietate dar includ, de obicei, tipul proprietăţii, data vânzării, mărimea,
localizarea, zonarea şi alte informaţii relevante.
6.7.2 Verifica informaţiile pentru confirmarea corectitudinii acestora şi dacă termenii şi condiţiile de
vânzare sunt compatibile cu cerinţele valorii de piaţă; unde apar diferenţe, evaluatorul va stabili
dacă informaţiile se încadrează numai în categoria consideraţiilor generale.
6.7.3 Selecta criteriile de comparaţie relevante (de exemplu preţ pe metru pătrat, preţ pe cameră,
multiplicatorul de venit sau al anului de cumpărare sau altele) şi va efectua analize comparative
pentru fiecare criteriu.
6.7.4 Compara proprietăţile vândute cu proprietatea evaluată, utilizând elementele de comparaţie şi
corectând preţul de vânzare al fiecărei proprietăţi comparabile, în cazul în care există informaţii
disponibile pentru a susţine astfel de corecţii. Ca o alternativă, evaluatorul poate utiliza informaţiile
privind vânzările pentru a delimita sau determina intervalul probabil de valori pentru proprietate.
Dacă informaţiile obţinute nu sunt suficiente pentru comparabilitate, acea proprietate ar trebui
eliminată dintre comparabile.
6.7.5 Reconcilia rezultatele într-o singură valoare. Atunci când condiţiile de piaţă sunt nedefinite, sau
atunci când paleta de informaţii privind vânzările arată diferite grade de comparabilitate, poate fi
recomandabilă stabilirea unui interval de valori.
6.8 În cazul în care SEV 4.06 se aplică la lucrări prin care se stabileşte valoarea de piaţă, cea mai bună
utilizare susţine şi fundamentează analiza. O înţelegere a comportamentului şi dinamicii pieţei imobiliare
este esenţială pentru determinarea celei mai bune utilizări a proprietăţii. De vreme ce forţele pieţei creează
valoarea de piaţă, interacţiunea între aceste forţe şi cea mai bună utilizare este de o importanţă
fundamentală. Cea mai bună utilizare identifică cea mai profitabilă utilizare dintre utilizările potenţiale
pentru proprietate şi este, de aceea, determinată de piaţă.
6.8.1 Este posibil ca cea mai bună utilizare (CMBU) a terenului considerat ca fiind liber şi CMBU a
lotului ca fiind construit să fie diferite. În unele cazuri, poate fi ilegală demolarea construcţiilor,
chiar dacă este posibilă o utilizare mult mai profitabilă. Acolo unde demolarea şi curăţirea
amplasamentului este permisă, costurile implicate pot face ca noile construcţii să fie nefezabile
economic. Astfel, este posibil să existe o diferenţă între CMBU a terenului ca fiind liber şi cea a
proprietăţii ca fiind construită. Evaluatorul trebuie să analizeze şi să menţioneze aceste consideraţii
şi să precizeze care CMBU a fost selectată. De asemenea, evaluatorul trebuie să explice selectarea
CMBU.
6.8.2 În multe ţări, este necesar să se facă o estimare a valorii terenului considerat ca fiind liber pe baza
CMBU. Determinarea CMBU este, bineînţeles, necesară dacă terenul este liber, dar asigură, de
asemenea, şi o bază economică pentru judecata profitabilităţii construcţiilor (când acestea există).
Practica implică, de asemenea, informaţii de piaţă pentru determinare mărimii deprecierii cumulate,
care poate fi prezentă în construcţii. În situaţia în care informaţiile de piaţă despre vânzările de
terenuri libere sunt insignifiante, este posibil ca valoarea terenului să nu poată fi estimată.
6.9 Există mai multe metode de evaluare a terenului:
6.9.1 Tehnica comparaţiei vânzărilor pentru evaluarea terenului implică o comparaţie directă a
proprietăţii evaluate cu loturi similare de teren pentru care sunt disponibile informaţii autentice
despre tranzacţii de piaţă recente. Deşi vânzările sunt cele mai importante, analiza ofertelor de preţ
pentru loturi similare competitive cu proprietatea evaluată poate aduce o mare contribuţie la
înţelegerea pieţei.
6.9.2 Repartizarea (alocarea) este o tehnică indirectă de comparaţie care utilizează o proporţie între
valoarea terenului şi valoarea proprietăţii construite, sau alte relaţii între componentele proprietăţii.
Rezultatul constă într-o măsură de repartizare a preţului de piaţă total între teren şi construcţii
pentru scopuri comparative.
6.9.3 Extracţia (prin scădere) este o altă tehnică de comparaţie indirectă (uneori denumită şi abstracţie).
Prin această metodă valoarea construcţiilor se estimează prin costul de înlocuire net care se scade
din preţul total al proprietăţilor comparabile. Rezultatul este o indicaţie a valorii posibile a
terenului.
6.9.4 Tehnica parcelării poate fi aplicată în evaluarea terenului. Acest proces utilizează proiecţia unor
parcelări a unui teren într-o serie de loturi, calculând venituri şi cheltuieli asociate procesului şi
actualizând venitul net rezultat într-o indicaţie de valoare. Această tehnică poate fi susţinută în
unele situaţii, dar face subiectul unui prea mare număr de ipoteze care pot fi excesiv de dificil
pentru asocierea cu definiţia valorii de piaţă. Se recomandă atenţie în stabilirea ipotezelor
sustenabile.
6.9.5 Tehnica reziduală a terenului pentru evaluarea terenului aplică, de asemenea, informaţiile privind
venitul şi cheltuielile ca elemente în analiză. Este realizată o analiză financiară a venitului net care
poate fi obţinut printr-o utilizare generatoare de venit; se face o scădere din venitul net total a
venitului alocabil remunerării construcţiilor. Venitul rămas este considerat rezidual al terenului şi
este capitalizat într-o indicaţie de valoare. Metoda este limitată la proprietăţile generatoare de venit
şi este mai des aplicată pentru proprietăţile noi, pentru care sunt considerate doar câteva ipoteze.
6.9.6 Terenul poate fi evaluat şi prin capitalizarea rentei funciare. Dacă terenul este capabil să genereze
în mod independent rentă funciară, această rentă poate fi capitalizată într-o indicaţie de valoare de
piaţă, atunci când sunt disponibile suficiente informaţii de piaţă. Trebuie acordată atenţie în
folosirea termenilor şi condiţiilor speciale ale rentei funciare care pot să nu fie reprezentative pe
anumite pieţe.
6.10 O piaţă imobiliară poate fi definită ca interacţiunea dintre persoane fizice sau entităţi care schimbă drepturi
de proprietate asupra altor active, de obicei, sub formă de bani. Pieţele imobiliare specifice sunt definite de
tipul de proprietate, localizare, potenţialul de a genera venit, caracteristicile deţinătorilor tipici, atitudinile
şi motivaţiile investitorilor tipici sau alte atribute recunoscute de acele persoane fizice sau entităţi care
participă la schimbul cu proprietăţi imobiliare. În schimb, pieţele imobiliare fac obiectul unei diversităţi de
influenţe sociale, economice, guvernamentale şi de mediu.
6.10.1 În comparaţie cu pieţele de bunuri, de valori mobiliare sau de mărfuri, pieţele imobiliare sunt încă
considerate ineficiente. Această caracteristică este cauzată de mai mulţi factori incluzând oferta
relativ inelastică şi localizarea fixă a proprietăţii imobiliare. Ca urmare, oferta de proprietate
imobiliară nu se modifică rapid ca răspuns la schimbările cererii de pe piaţă.
6.10.2 Investiţia în proprietatea imobiliară, relativ nelichidă, implică mari sume de bani pentru care
finanţarea adecvată nu este întotdeauna disponibilă rapid. Evaluatorii trebuie să recunoască aceste
ineficienţe iar cunoaşterea de către ei a caracteristicilor pieţelor imobiliare şi/sau sub-pieţelor se
va concretiza într-o analiză credibilă şi obiectivă pentru clienţii lor.
6.11 Utilizarea abordării prin cost este, de obicei, adecvată atunci când proprietăţile sunt noi sau relativ nou
construite. În pieţele în stagnare, deprecierea economică sau externă trebuie să fie inclusă în valoarea
calculată prin abordarea pe bază de cost. Abordarea poate fi convingătoare atunci când valoarea terenului
şi estimările deprecierii sunt susţinute de evidenţele de pe piaţă. Abordarea prin cost este foarte utilă în
estimarea valorii de piaţă pentru proiectele de construcţii, pentru proprietăţile cu destinaţii speciale şi
pentru alte proprietăţi care nu se tranzacţionează frecvent pe piaţă.
6.12 În unele ţări, tabloul de venituri şi cheltuieli din exploatare corectat specifică faptul că previziunea
venitului se face sub ipoteza că proprietatea este condusă printr-un management competent sau de un
operator rezonabil de eficient.
Ê
Ê Ê
MANAGEMENTUL VALORII
– O PROVOCARE PENTRU INVESTITORI, MANAGERI SI EVALUATORI
1. INTRODUCERE
Exista un adevăr valabil oriunde, indiferent de graniţe geografice sau economice: companiile creează valoare atâta
timp cât investesc capital la o rata de rentabilitate care depăşeşte costul capitalului. Atunci când firmele uită acest
lucru ceea ce se întâmplă este previzibil:
a) pe pieţele dezvoltate apar de regulă preluările ostile;
b) pe pieţele incipiente forma de manifestare are un decalaj temporar important, fiind în cele din urma o reeşalonare
/ restructurare a datoriilor faţă de investitorii de capital sau lichidarea care determină pierderi pentru toţi
investitorii din cadrul întreprinderii. pe aceste pieţe, datorită faptului că mecanismele naturale de reglare a
pierderilor de valoare nu funcţionează eficient, la nivel macroeconomic apare declinul economic şi creşterea
şomajului.
În ultimii ani, o nouă realitate provoacă managementul firmei: nevoia de a gestiona valoarea şi orientarea primordială
a strategiei întreprinderii către crearea de valoare. Aceasta se poate realiza prin coordonarea strategiei şi politicii
financiare a firmei.
Există încă o dezbatere în mediul economic vis-à-vis de importanţa acţionarilor întreprinderii comparativ cu
salariaţii, responsabilităţile sociale sau de mediu. Ideologia care stă la baza diferitelor curente de opinie poate fi
sintetizată de următoarele idei:
¾ In ţările anglo-saxone se consideră că acţionarii sunt proprietarii afacerii, iar managementul este ales de aceştia
pentru a le reprezenta interesele. Obiectivul fundamental pe care trebuie să-l urmărească este acela de a
maximiza valoarea acţiunilor.
¾ In ţările Europei continentale gândirea este că managementul este mandatat de acţionari să asigure continuitatea
afacerii. O asemenea filozofie este adesea întâlnită în Germania, Olanda sau ţările scandinave.
Managementul valorii nu-şi propune să ofere o soluţie la această dezbatere ci doar să introducă conceptul de valoare
în gândirea managementului. Desigur că s-a înţeles că un evaluator poate estima prin diferite metode valoarea
capitalului acţionarilor sau valoarea capitalului întreprinderii şi că există o evidentă corelaţie între acestea. Mai
departe, putem înţelege că o valoare ridicată a capitalului investit într-o întreprindere, de toţi furnizorii de capital,
asigură implicit şi cerinţele legate de responsabilitatea socială sau alte criterii avute în vedere în judecata obiectivelor
firmei.
A deveni manager al valorii nu e un proces misterios sau complicat pentru că el presupune o deschidere a gândirii
spre câteva idei:
¾ orientarea către cash flow-ul pe termen lung mai degrabă decât către profitul pe acţiune;
¾ capacitatea de a adopta o viziune orientată către valoare activităţilor, care asigură o rentabilitate superioară
costului capitalului;
¾ dezvoltarea abilităţii de a vedea oportunităţile de creare a unei valori suplimentare în cadrul întreprinderii;
¾ includerea şi dezvoltarea filozofiei valorii în cadrul procesului de management.
Promovarea managementului prin valoare include doua etape distincte:
a) Restructurarea activităţii din cadrul firmei prin reconsiderarea activelor şi activităţilor care generează o
rentabilitate mai mică decât costul capitalului
b) Evitarea unor schimbări dramatice în viitor prin dezvoltarea abordării conducerii prin valoare:
¾ stabilirea priorităţilor pe baza criteriului creşterii valorii create;
¾ instituirea unui nou sistem de măsurare a performantelor bazat pe valoarea creată;
¾ reconsiderarea sistemului de compensări;
¾ comunicarea cu investitorii în termeni de valoare creată.
Deja mai multe întreprinderi au inclus în conducere o poziţie de vicepreşedinte executiv responsabil cu finanţele şi
strategia firmei.
Principalele responsabilităţi ale acestui vicepreşedinte executiv sunt:
a) Strategia firmei
• evaluarea potenţialului de creare a valorii în întreprindere;
• stabilirea standardelor financiare şi dezvoltarea unui sistem de măsurare a performanţelor în întreprindere;
• susţinerea strategiei dezvoltării in direcţia creşterii valorii adăugate de piaţă;
• planificarea tranzacţiilor majore pentru realizarea strategiei.
b) Strategia financiară
• dezvoltarea unei structuri a capitalului orientată spre creşterea valorii adăugate de piaţă şi recomandări
privind politica de dividende;
• construirea şi implementarea unei strategii de comunicare cu investitorii a elementelor cheie ale standardelor
de performanţă urmărite şi realizate;
• negocierea tuturor tranzacţiilor financiare majore: împrumuturi, fuziuni, divizări etc.
c) Bugetul si controlul managementului
• coordonarea bugetului pe termen scurt;
• dezvoltarea unor criterii de măsurare a performanţelor pentru fiecare unitate operaţională a întreprinderii;
• asigurarea unui control adecvat al managementului;
• evaluarea performanţelor unităţilor operaţionale ale întreprinderii;
d) Managementul financiar
• asigurarea securităţii activelor;
• asigurarea tuturor raportărilor externe;
• urmărirea îndeplinirii obligaţiilor asumate;
• asigurarea integrităţii şi eficienţei activelor curente;
• oportunităţi de reducere a costurilor (inclusiv cu impozite şi taxe).
b) Valoarea adăugată de piaţă (Market Value Added – MVA). O măsură externă a performanţelor
managementului ce rezultă din compararea valorii de piaţă a firmei (capitaluri proprii şi datorii) cu valoarea
capitalurilor investite în firmă.
c) Rata valoarea de piaţă / valoarea capitalului investit (Market to Capital Ratio) arată raportul dintre valoarea
de piaţă a firmei (capitaluri proprii şi datorii) cu valoarea capitalurilor investite în firmă, fiind o mărime relativă
a valorii adăugate de piaţă.
d) Valoarea economică adăugată (Economic Value Added – EVA). O măsură internă a performanţelor
managementului ce rezultă din compararea rentabilităţii firmei cu costul capitalului.
Mulţi manageri consideră că totalul remunerării acţionarilor reprezintă cel mai bun indicator de performanţă. Din
păcate, deşi are multe avantaje, acest indicator poate fi manipulat de management sau poate avea la bază decizii
greşite ale conducerii.
Tot mai des se foloseşte în analiza performanţelor firmei conceptul de “valoare adăugată de piaţă”. Analiştii
calculează acest factor, denumit MVA (Market Value Added) prin diferenţa dintre valoarea de piaţă a companiei şi
valoarea cumulată a investiţiilor acţionarilor şi a profitului reinvestit 1.
Într-o viziune pragmatică am putea privi întreprinderea ca un proces de avansare a unui flux de lichidităţi în
speranţa că acesta va asigura un flux de sens invers şi de dimensiune superioară. Aceasta înseamnă că valoarea
activelor în care s-a materializat fluxul iniţial de lichidităţi va fi, în timp şi conformă aşteptărilor raţionale ale
investitorului, mai mare decât valoarea capitalului investit iniţial.
MVA = V - (Ki + P r)
Tabelul 1.
Poziţionare Observaţii
Compania are o rentabilitate a capitalului investit dintre cele mai bune de pe piaţă,
1. Performant
MVA pozitiv.
Profitabilitate peste sau apropiata de medie, acţionarii beneficiază de o valoare
2. Normal
adăugată de piaţă pozitivă sau apropiată de zero.
Întreprinderea asigură o rentabilitate la nivelul unui plasament fără risc (deci MVA
este negativă deoarece costul capitalului este mai ridicat comparativ cu
Vânzarea afacerii rentabilitatea fără risc) şi nu se aşteaptă o creştere semnificativă în viitor. Este o
poziţie fragilă, firma poate face obiectul unei preluări. Proprietarii însăşi pot hotărî
3. sau a activelor / lichidarea întreprinderii, dar având timp la dispoziţie (nu sunt datorii scadente) vor
Preluarea afacerii iniţia procedura normală de lichidare şi vor obţine un preţ mai bun decât în cazul
lichidării forţate.
1
Pare Terence, “The New Champ of Wealth Creation”, Fortune, 18 Sept. 1995, p.131
M
V +
A
2 Valoare în condiţii de exploatare normală
- 0 rf Rm Rma
Rentabilitatea capitalului
Fiecare din cele cinci situaţii prezentate presupune că profitabilitatea ar fi stabilă într-o anumită zonă de pe abscisă.
In realitate, profiturile (fluxurile nete de lichidităţi) ar putea să crească sau să se reducă. De exemplu, într-o companie
nouă, unde profiturile sunt egale cu zero, afacerea s-ar situa în apropierea punctului 4, fără ca această clasificare să
fie corectă în măsura în care se aşteaptă o creştere semnificativă a câştigurilor. Iată de ce este nevoie să insistăm pe
ideea de capacitate de rentabilitate / profit şi nu pe rentabilitatea actuală ca o cheie a analizei. Trebuie să înţelegem
schema bazându-ne pe ideea de capacitate a afacerii de a genera profit (lichidităţi) şi nu neapărat pe profitul istoric.
Ê
Ê Ê
şi preţurile de vânzare sau veniturile realizate de proprietăţi comparabile. Analiza presupune cazul localizării
periferice şi cel al localizării centrale.
Ö pentru localizările periferice este necesară analizarea suprafeţei de teren disponibil pentru dezvoltare, teren
capabil să ofere utilităţi şi acces. Se efectuează o analiză a ofertelor de preţuri pentru terenurilor din zonă cu
cele ale terenurilor suprafeţei industriale. analizele vor fi detaliate pentru a se estima corect utilitatea terenului şi
clădirilor în scopuri industriale.
Ö pentru spaţiul localizat central, se impune o analiză a calităţii şi cantităţii spaţiului din zonele centrale ale
oraşului. Dacă se propune imediat ocuparea spaţiului (teren şi clădiri) trebuie să se clasifice spaţiul disponibil
fie ca spaţiu reconstruit, teren aflat în coridorul industrial (controlat de ordonanţe locale de zonare), parcuri
industriale. Această clasificare este necesară pentru analiza utilităţii generale faţă de aceste trei aspecte, asociind
preţurile terenului cu utilitatea industrială.
CONCLUZII
Proiectele locale de modernizare urbanistică, au impus reevaluarea pentru reutilizare industrială şi s-au concentrat pe
oferta terenului industrial pentru utilizarea viitoare a acestuia. Oferta de terenuri industriale este măsurată prin
calitatea şi cantitatea terenului industrial din localizările periferice, situaţii accentuate de posibila disponibilitate a
terenurilor din zonele centrale ale localităţii. Observăm că drepturile de proprietate variază considerabil faţă de
drepturile communicate de o piaţă liberă. Reglementările de utilizare a terenului, aspectul celei mai bune utilizări,
data de reconstrucţie şi multe alte aspecte se sprijină pe valoarea terenului.
Utilizarea proprietăţilor industriale, situate în zone centrale, trebuie gândită în funcţie de alternativele oferite
potenţialilor cumpărători. Principiile generale de reutilizare şi regulile date de standardele de evaluare, vor conduce
la elaborarea unui raport de evaluare coerent.
Având ca obiectiv obţinerea valorii de piaţă a proprietăţilor industriale, drepturile şi obligaţiile legale de
reconstrucţie, ca şi restricţiile şi caracteristicile terenului referitoare la proiectele de modernizare urbanistică vor avea
influenţă asupra judecăţii evaluatorului.
Ê
Ê Ê
Aspecte generale
Chiar fără a avea o formaţie profesională universitară de arhitectură
şi urbanism, este aproape imposibil - cred eu - ca orice român care
este instruit, educat şi cu dorinţă de a cunoaşte şi alte lumi şi
mentalităţi, să nu se simtă total absorbit de imensa personalitate
urbanistică a Capitalei Franţei.
Dincolo de prejudecăţile noastre tradiţional şi educaţional francofile,
şi trecând deopotrivă şi peste superficiala etichetare cu nuanţe
negativ-peiorative din partea generaţiilor (foarte) tinere, Parisul este
un oraş fabulos şi impresionează prin forţa valorilor sale, cele
consacrate, dar şi altele, de impact cotidian.
Să mergi pe străzile lui, să "simţi" locurile, să "înţelegi" prin experienţă personală impactul urban parizian, iată
câteva dintre atributele care pentru un evaluator imobiliar devin de-a dreptul prestaţii profesionale obligatorii.
Dacă eşti interesat de domeniul imobiliar, informaţiile "se ţin ele după tine", pornind de la simpla difuzare de
publicaţii cu anunţuri imobiliare şi până la comportamentul profesioniştilor din agenţiile imobiliare, comportament
dictat de un marketing inteligent, axat pe o strategie de dezvoltare solidă şi de durată; astfel se explică "inexplicabila
amabilitate" faţă de solicitanţi, chiar dacă aceştia - cum a fost şi cazul meu - în mod evident nu urmăreau realizarea
vreunei tranzacţii !
Ö în sfârşit, dar nu în ultimul rând, preţurile: făcând o comparaţie rapidă, este evidentă cota extrem de înaltă a
imobiliarului francez comparat intern (Parisul este aproape de 3 ori mai scump decât o ipotetică medie financiară
a diferitelor provincii), iar faţă de noi, raportul Bucureşti/Paris este 1/10 (asemănător unui scor de rugby…).
În aceste condiţii, cum să nu se spună despre Bucureşti că "micul Paris" este un adevărat paradis imobiliar
pentru marele Paris!
"Norocul nostru" (?!) este că încă nu suntem destul de atractivi pentru ei. Bucureşti, aug.-sept. 2000
Ê
Ê Ê
ISSN: 1224-8967
Nr. 9-10/2001
Leasingul operaţional este potrivit standardului, operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria „leasingului
financiar”. Confuzia între „titlul de proprietate” şi „nuda proprietate” este prezentă în mai multe părţi ale
standardului. De exemplu, la pagina 381 op. cit. se spune: „Leasingul transferă locatorului titlul de proprietate asupra
bunului până la sfârşitul termenului de leasing.”
Nu se transferă dreptul de proprietate deplină, ci numai uzufructul. Nuda proprietate rămâne locatorului şi, pe această
bază, se poate argumenta ceea ce scrie mai departe, la pagina 387 că: ”locatorii trebuie să recunoască în bilanţ
bunurile obţinute în regim de leasing financiar...”.
Potrivit principiului „prevalenţei fondului asupra formei” contabilitatea, ca instrument de reflectare a realităţii, nu se
poate transforma în „patul lui Procust” şi să amputeze realităţile pentru a încăpea în anumite forme sau metode. Cu
alte cuvinte, nu se poate spune că nu se pot înregistra în contabilitate decât transferuri de proprietate, vorbind în
general, fără să se ţină seama că proprietatea are trei elemente, care pot fin înstrăinate parţial sau total.
În contabilitate trebuie să apară clar leasingul, deci transferul parţial (uzufructul) de proprietate. Pe această bază se
delimitează operaţiunile contabile ce trebuie făcute la locator şi la locatar în activ şi pasiv.
În leasingul financiar, bunurile deţinute de locatori sunt înregistrate în bilanţ drept creanţe, la o valoare egală cu
investiţia netă în leasing.
În bilanţul locatorului se înregistrează leasingul financiar atât ca activ, cât şi ca o obligaţie de a achita plăţile viitoare
de leasing. Leasingul financiar dă naştere şi la cheltuieli cu amortizarea aferentă bunului, similar cu politica aplicată
activelor amortizabile deţinute în proprietatea deplină.
Există şi tranzacţii de vânzare şi de leaseback, ceea ce implică vânzarea unui bun de către vânzător şi închirierea
către vânzător a aceluiaşi bun, în regim de leasing. Este evident că vânzarea presupune transfer de proprietate (deci
cu cele 3 componente), pe când leasingul presupune transferul uzufructului, iar la sfârşitul perioadei de leasing poate
însemna şi transferul nudei proprietăţi.
Modul acesta de a înţelege proprietatea cu componentele sale îl consider foarte util pentru înţelegerea tuturor
categoriilor de operaţiuni care intervin în legătură cu proprietatea şi, în consecinţă, cu privire la operaţiunile ce se
impun a fi înregistrate în contabilitate, respectând principiul priorităţii fondului asupra formei.
În SEV 4.06 s-au avut în vedere cele trei elemente ale proprietăţii.
d) Rentabilitatea firmelor din cadrul unei anumite ramuri sunt consistente în timp?
e) Există diferenţe de risc între diferitele ramuri?
f) Riscul dintr-un anumit sector rămâne constant ori acesta variază în timp ?
Desigur că estimarea valorii este un proces în care evaluatorul trebuie să înţeleagă şi să ia în considerarea valorii
estimate, logica investitorilor de pe acea piaţă.
Pentru a putea răspunde la întrebarea dacă ramurile realizează rate de rentabilitate diferite, cercetătorii compară
performanţele diferitelor ramuri într-o anumită perioadă de timp. Dacă performanţele acestora sunt relativ apropiate
de media economiei, atunci este evident că nu este necesară analiza ramurii.
Studiile dezvoltate în această direcţie au dovedit că în realitate există o dispersie importantă a performanţelor
diferitelor industrii, în mod uzual între minus 30% şi plus 50%. De exemplu, în anul 1995 piaţa americană a arătat un
ecart al rentabilităţii între minus 14% (industria de autocamioane) şi plus 80% (biotehnologia), iar pe baza unui
eşantion de firme din şapte ramuri importante din România a fost stabilit un ecart al valorilor mediane ale
rentabilităţii financiare în anul 1998 între minus 9% (metalurgie) şi 11% (chimie şi fibre sintetice).
Dintr-o altă perspectivă, analiştii financiari cunosc faptul că parametrii de performanţă ai unei ramuri pot fi estimaţi.
Din punctul de vedere al evaluatorilor este esenţială estimarea, profitului pe acţiune, a multiplicatorului PER
(multiplicatorului profitului), a cifrei de afaceri/acţiune. Sunt cunoscute tehnici de estimare bazate pe ciclul de viaţă
al ramurii, analiza input-output sau tehnica bazată pe analiza relaţiei ramura – agregate macroeconomice.
2. Un ghid de analiză a ramurii
O analiză a ramurii ar putea reţine următorii parametrii esenţiali:
A. Parametrii de caracterizare a ramurii
a) Indicatori de piaţă:
- Preţ / profit;
- Preţ / activ net contabil;
- Preţ / cash – flow.
b) Indicatori operaţionali:
- Rentabilitatea activului;
- Creşterea cifrei de afaceri;
- Dinamica rentabilităţii operaţionale;
- Evaluarea stadiului ciclului de viaţă al industriei;
- Dinamica profitului pe acţiune;
- Dinamica marjelor de profit;
- Evaluarea riscului de schimb valutar.
c) Rezultate comparative:
- Dinamica ramurii analizate faţă de a altor ramuri;
- Modificarea reglementărilor legale;
- Impactul ciclurilor lungi asupra performanţelor ramurii.
B. Parametrii de influenţă asupra evoluţiei viitoare a ramurii
a) Piaţa produselor/serviciilor:
- Dinamica pieţei pentru cele mai importante produse;
- Dinamica cifrei de afaceri comparativ cu evoluţia PIB sau a altor indicatori macroeconomici;
- Cota de piaţă pentru principalele produse, modificări ale cotelor de piaţă în ultima perioadă;
- Efectul importurilor, cota de piaţă a importurilor;
- Dinamica preturilor şi modificarea marjelor de profit;
- Aşteptări privind variaţia ratelor de schimb pe pieţele externe.
b) Performanţele financiare
- Abilitatea industriei de a atrage capital
- Rata de repartizare a profitului pentru dezvoltare;
- Rata active fixe/ capital propriu;
- Rotaţia capitalului propriu;
- Politica de amortizare;
- Rentabilitatea financiară şi factorii ce determină nivelul acestei rate;
- Necesarul de investiţii.
c) Operaţiile derulate
- Gradul de integrare
- Principalii furnizori;
- Gradul de utilizare a capacităţilor de producţie;
- Tendinţe înregistrate în cadrul competiţiei în cadrul ramurii;
Estimarea ratei de actualizare reprezintă o problemă dificilă (atunci când piaţa de capital este insuficient dezvoltată)
şi discutabilă (atunci când foloseşti un model bazat pe construirea în trepte). Considerarea unei anumite rate de
creştere sau estimarea multiplicatorilor necesari abordării prin comparaţie sunt probleme delicate în procesul de
evaluare a întreprinderii.
Analiza ramurii permite o susţinere credibilă a majorităţii ipotezelor necesare în evaluarea întreprinderii în cazul
utilizării abordării prin comparaţie sau a celei pe baza de venit.
Înţelegerea logicii investitorilor de pe piaţă specifică şi cunoaşterea parametrilor esenţiali ai ramurii constituie
premise ale realizării unui raport de evaluare consistent şi util.
Studiul prezentat este limitat la realizarea unei clasificări a ramurilor, bazată exclusiv pe rate financiare. Totuşi, din
rezultatele obţinute se pot extrage concluzii calitative importante în construirea ipotezelor de evaluare a
întreprinderii.
Dezvoltări ulterioare pot avea în vedere estimări ale coeficientului beta (necesar în estimarea ratei de actualizare prin
modelul bazat pe costul capitalului) sau ale ratei de creştere, estimarea ratei rentabilităţii, profitului pe acţiune sau
cifrei de afaceri pe acţiune.
În ianuarie 2000, Grupul European al Asociaţiilor de Evaluatori (TEGoVA) a lansat programul de CERTIFICARE
EUROPEANĂ a evaluatorilor.
Necesitatea transparenţei pieţelor în condiţiile globalizării impune ca evaluatorul să fie capabil să aplice metodele şi
procedurile recunoscute prin standardele profesionale europene sau internaţionale, să fie specializat pentru evaluarea
diverselor proprietăţi şi să cunoască particularităţile pieţei locale sau regionale.
Sub sigla APPROVED BY TEGoVA, Asociaţia europeană îşi propune să vină în sprijinul investitorilor prin
identificarea evaluatorilor ce pot răspunde acestor cerinţe. În acelaşi timp, se urmăreşte şi creşterea încrederii
investitorilor în competenţa evaluatorilor locali.
TRANSPARENŢĂ, PROFESIONALISM, CALITATE în procesul de evaluare sunt principalele ţinte ale TEGoVA,
iar calea de a atinge aceste deziderate este dată de promovarea programului de certificare.
Condiţiile minime, pe care trebuie să le îndeplinească persoanele ce doresc să primească CERTIFICAREA
EUROPEANĂ, sunt:
¬ studii universitare complete;
¬ minimum 3 ani experienţă în domeniul specific de evaluare pentru care solicită certificarea;
¬ promovarea unui examen scris cu 3 probe şi durata de minimum 4 ore;
¬ promovarea unui examen oral cu durata de minimum 30 minute.
CERTIFICAREA EUROPEANĂ se acordă pe termen de maximum 5 ani.
Procesul de certificare se desfăşoară în conformitate cu cerinţele normei europene EN 45013, care impune Comisiei
de Certificare să fie independentă (inclusiv faţă de asociaţiile profesionale) şi să fie acreditată de o instituţie
(naţională sau dintr-o ţară europeană) ce este membră a Acordului Multilateral de Certificare (EA). Este de menţionat
că în România, RENAR este membru EA, iar norma EN 45013 este adoptată ca standard pentru certificare
(acreditare) profesională a persoanelor.
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România, care prin statut activează pentru promovarea profesiunii de
evaluator, a reacţionat rapid la programul de CERTIFICARE EUROPEANĂ prin instituirea titlului de MEMBRU
ACREDITAT ANEVAR – M.A.A. Obţinerea acestui titlu se face pe baza unei proceduri ce este foarte apropiată de
procedura de CERTIFICARE EUROPEANĂ, dorind în acest mod să realizeze două obiective foarte importante
pentru viitorul acestei profesii în România:
Creşterea încrederii participanţilor pe pieţele specifice (afaceri, proprietăţi imobiliare, bunuri mobile, valori
mobiliare) în competenţa profesională şi experienţa evaluatorului membru ANEVAR;
Pregătirea membrilor Asociaţiei pentru participarea la procesul de CERTIFICARE EUROPEANĂ.
Acreditarea ANEVAR a demarat în a doua parte a anului 2000, fiind organizată pe două domenii specifice de
evaluare mai active pe piaţă, Evaluarea Întreprinderii (E.I.) şi Evaluarea Proprietăţilor Imobiliare (E.P.I.). Până în
prezent, s-au desfăşurat trei sesiuni de examinare – noiembrie 2000, martie şi octombrie 2001, la care s-au înscris 24
de candidaţi şi au reuşit să obţină titlul de MEMBRU ACREDITAT ANEVAR 15 membri titulari, iar doi candidaţi
au promovat examenul scris, urmând să susţină examenul oral. Cei 15 membri acreditaţi sunt:
ALBU AUREL ION Bucureşti M.A.A. – E.P.I.
ANGHEL ION Bucureşti M.A.A. – E.I.
BĂDESCU GHEORGHE Bucureşti M.A.A. – E.P.I. + E.I.
CÂRCEIE RADU Timişoara M.A.A. – E.I.
CRIVII ADRIAN Cluj Napoca M.A.A. – E.P.I.
HĂŞMĂŞAN RODICA Cluj Napoca M.A.A. – E.P.I. ANEVAR
NEACŞU EUGENIA Constanţa M.A.A. – E.I.
PETRE MARIAN Bucureşti M.A.A. – E.I. M.A.A.
POPA SORIN Cluj Napoca M.A.A. – E.P.I.
STANCIU SORANA Cluj Napoca M.A.A. – E.P.I.
ŞCHIOPU CORNELIU Bucureşti M.A.A. – E.P.I.
TOMULESCU AGNETA Oradea M.A.A. – E.P.I.
VASCU ADRIAN Cluj Napoca M.A.A. – E.I.
VESCAN VIRGILIU Cluj Napoca M.A.A. – E.P.I.
ÎNSCRIEREA ŞI EXAMINAREA
Înscrierea: minimum 14 săptămâni înainte de data examinării.
Examinarea constă în:
a) examenul scris:
¾ proba I – rezolvarea unor studii de caz în domeniul specific – 120 minute;
¾ proba II – analiza şi verificarea unui Raport de evaluare ce conţine erori şi omisiuni – 90 minute;
¾ proba III – test grilă cu 90 întrebări şi o aplicaţie – 60 minute.
b) examenul oral – 30 minute, minimum 5 întrebări.
Sunt prezentate în cele ce urmează câteva exemple cu caracter orientativ, utile pentru „antrenamentul” membrilor
ANEVAR candidaţi la acreditare.
Subiectele sunt structurate pe două secţiuni: Subiectele se referă la rezolvarea unui studiu de caz pe
baza informaţiilor şi ipotezelor conţinute în subiect şi a
1 Evaluarea întreprinderii unor considerente individuale ale candidaţilor.
2 Evaluarea de proprietăţi imobiliare
c EVALUAREA ÎNTREPRINDERII
¾ bilanţul simplificat la 30.10.2001 se prezintă astfel: ¾ contul de profit şi pierdere preliminat pentru
anul 2001, considerat a fi un an normal şi
- mil.lei - reprezentativ se prezintă astfel:
Active imobilizări necorporale - mil.lei -
Teren 230 Cifra de afaceri 20.000
Mijloace fixe, din care: 3.500 Cheltuieli de exploatare: 13.980
• un depozit dat cu chirie 80 • Materii prime şi
• o clădire 3120 materiale 8.000
Investiţii în curs de 400 • Costuri salariale
execuţie manageriale 1.500
Total active imobilizate 4.130 • Costuri salariale
Stocuri de materii prime şi 400 muncitori 2.800
materiale • Deplasări 200
Stocuri produse finite 600 • Telefon , rechizite 100
Creanţe 200 • Impozite, taxe 80
¾ Întreprinderea X are închiriat un magazin de vânzare a produselor proprii, încheind un contract cu proprietarul
magazinului în următorii termeni:
• durata rămasă a contractului 5 ani
• suprafaţa utilă a magazinului 80 mp
• chiria din contract 5 USD/lună/mp
• chiria de piaţă pentru contracte similare 8 USD/lună/mp.
¾ Datoriile din afara bilanţului sunt de 50 mil. lei.
¾ Cursul de schimb valutar 30.000 lei/USD.
¾ Cota impozitului pe profitul societăţii = 25%.
Preţurile de catalog pentru hale industriale (1965) variază între 900-925 lei/mp Ad;
Indicele de actualizare este 6.800.
Terenul:
Suprafaţa totală este de 2.000 mp, din care 1.000 mp sunt aferenţi halei;
Proprietăţi industriale comparabile se vând la valoarea de lichidare cu 120 USD/mp (clădire + teren
construit).
Maşinile si echipamentele au o depreciere fizică de 30%, iar preţurile actuale ale furnizorilor de
echipamente sunt de circa 5.000 mil. lei. Echipamentele noi au performanţe tehnico-economice cu
aproximativ 25% mai ridicate, comparativ cu cele deţinute de firmă.
Stocurile includ un lot de produse finite (produse chimice) refuzate de partenerul comercial şi care trebuie
neutralizate. Valoarea contabilă a stocului respectiv este de 200 mil. lei, iar cheltuielile de neutralizare sunt
de 250 mil. lei.
¾ Celelalte elemente patrimoniale sunt redate în tabelul de mai jos, aferent calculării ANC:
- mil.lei -
Elemente Valori contabile Valori corectate
Teren 120
Hală 1.300
Maşini, echipamente 1.200
Stocuri 600
Creanţe 300
Disponibilităţi 100
Furnizori, alte datorii 500
Credite termen lung 1.000
ACTIV NET 2.120
Ipotezele pentru previziunea cash flow-ului sunt:
¾ Previziunea se face în preţuri constante (termeni reali);
¾ Durata de previziune 5 ani;
¾ Profitul net (normalizat) din anul zero este 1.000 mil. lei;
¾ Marja de profit net se menţine la 10% din cifra de afaceri în întreaga perioadă de previziune;
¾ NFR-ul din anul zero va fi calculat pe baza elementelor din bilanţ, iar în intervalul de previziune se menţine la o
pondere de 5% din cifra de afaceri anuală;
¾ Costul real al capitalului propriu este 20%;
¾ Rata reală a dobânzii pentru creditul pe termen lung este de 10%;
¾ Cota de impozit pe profit este de 25%.
- mil. lei -
Anul 0 1 2 3 4 5
Cifra de afaceri 10.000 10.500 11.100 11.600 12.000 12.400
Profit net 1.000 ……….. ……….. ……….. ……….. ………..
± ∆ NFR -x- ……….. ……….. ……….. ……….. ………..
CF investiţional - 20 ……….. ……….. ……….. ……….. ………..
CF net din exploatare -x- ……….. ……….. ……….. ……….. ………..
Din informaţiile de piaţă au rezultat următoarele niveluri ale multiplicatorului PER, respectiv multiplicatorului Preţ/
AN contabil, pentru şase firme similare şi relevante.
Firma / Specificaţie A B C D E F
Notă:
Orice altă ipoteză neprecizată explicit şi necesară în judecata valorii va fi stabilită de către evaluator.
Ritmul de creştere anticipat al cererii pentru produsele BARCODE este prezentat în tabelul următor, cu precizarea că
din anul 2006 firma va înregistra o dinamică stabilă (creştere cu 2% anual).
Clienţii
Condiţiile de plată impuse clienţilor sunt: avans, plata parţială la livrare şi restul într-un termen de câteva zile. De
obicei, încasările se fac greoi, într-un termen mediu de aproximativ 45 de zile.
Concurenţa
Concurenţa în domeniu este formată dintr-un număr relativ redus de firme, toate cu sediul central în Bucureşti.
Principalii concurenţi sunt firmele BAR CODE SYSTEMS, COMPUSOFT, CYSCO, BRIMTEX şi STAMEX. Din
datele colectate de la Camera de Comerţ şi Industrie reiese că la nivelul primei jumătăţi a anului 2000, BARCODE
deţinea un procent de 12% din totalul vânzărilor firmelor de profil. De remarcat este că aceste firme sunt cotate şi că
toate deţin în patrimoniu proprietăţile imobiliare necesare derulării activităţii operaţionale.
Evoluţia veniturilor
Veniturile exprimate în monedă constantă au trend crescător. Creşterea s-a datorat dezvoltării activităţii pe măsură ce
echipamentele au început să fie recunoscute pe piaţă.
4. Alte informaţii
¾ Echipamentele şi mijloacele fixe din dotare au un cost de înlocuire brut, la data evaluării, de 945 mil. lei, durata
medie de viaţă rămasă este de 8 ani, iar durata de viaţă consumată medie de 4 ani. Stocurile, disponibilităţile şi
datoriile sunt înregistrate la valori curente şi nu necesită corecţii la data evaluării.
¾ Duratele de rotaţie ale stocurilor, creanţelor şi datoriilor pe termen scurt au fost discutate în cadrul analizei
economico-financiare.
¾ Volumul investiţiilor necesare susţinerii cifrei de afaceri prognozate a fost prezentat în cadrul aspectelor
operaţionale.
¾ Cota de impozit pe profit este de 25%
¾ Previzionarea cash flow-ului s-a realizat pe o bază majoritară
¾ Rata de actualizare va fi estimată pe baza următoarelor informaţii
Rata de bază fără risc: 4,5% Coeficientul Beta adecvat: 1,5
Prima de risc pe piaţa bursieră: 7% Prima de risc nesistematic: 10%
¾ Cursul de schimb la data evaluării: 1 USD = 30.000 lei.
¾ Evoluţia cifrei de afaceri este influenţată de ritmurile de creştere a cererii pe piaţa specifică (aşa cum au fost
evidenţiate în cadrul informaţiilor prezentate), pentru anul 2001 volumul cifrei de afaceri preliminată este de
500.000 USD (15 mld. lei).
¾ Din informaţiile de piaţă au rezultat următoarele niveluri ale multiplicatorului Preţ / CA, respectiv multiplicatorul
Preţ / AN contabil, pentru cinci firme similare şi relevante.
BAR CODE
SPECIFICAŢIE COMPUSOFT CYSCO BRIMTEX STAMEX MEDIA
SYSTEMS
1. Preţ / CA 0,25 0,27 0,31 0,43 0,29 0,3
2. Preţ / AN contabil 3,1 2,8 3,2 2,8 2,4 2,9
¾ Discountul adecvat pentru necotare este de 30%, iar prima de control adecvată este de 25%.
EVALUAREA ÎNTREPRINDERII
Se vor completa tabelele următoare pe baza informaţiilor disponibile şi a ipotezelor asumate.
A. Abordarea patrimonială B. Abordarea prin fluxuri financiare actualizate
Activul net corectat - mil.lei -
Se vor preciza următoarele informaţii, inclusiv calculele
2001 Valori
Corecţii aferente, pe baza cărora se vor completa tabelele 1, 2 şi 3 cu
(31.06) corectate
calculele aferente previziunii fluxurilor financiare:
ACTIVE IMOBILIZATE 300 a) Ipoteze generale ……..……..……..……..…..…..
Imobilizări necorporale 19
a) cheltuieli de constituire 19
b) avantaj de contract 0
c) fond comercial (goodwill) 0 b) Rata de actualizare …………..……..……..……..
Mijloace fixe 280
Imobilizări financiare 1
STOCURI 1.933
CREANŢE 1.252 c) Durata de previziune explicită …………..…..…..
DISPONIBIL 253
TOTAL ACTIV 3.738
DATORII 2.917
Furnizori 2.113 d) Valoarea reziduală ………………..……..………
Alte datorii curente 804
Activ net contabil
Activ net corectat
Tabelul 1
mil.lei
2001 …….. …….. …….. …….. ……..
Cifra de afaceri (CA)
Indice de creştere anuală
Profit brut
Impozit profit
Profit net
Profit net/CA 12,8% 13,5% 14,3% 15,0% 15,0% ……
Tabelul 2
mil.lei
2001 …….. …….. …….. …….. ……..
Stocuri
Creanţe
Datorii curente
Necesar de fond de rulment
Variaţie NFR
Tabelul 3
mil.lei
2001 …….. …….. …….. …….. ……..
Flux de numerar
Profit net
Variaţie necesar de fond de rulment
Flux de investiţii
REZULTATELE EVALUĂRII
Metoda patrimonială ANC = _____________________
Metoda fluxurilor financiare actualizate VDCF = _____________________
Metode bazate pe comparaţie VCOMP = _____________________
CARACTERISTICILE CONSTRUCŢIEI
¾ Structura: beton armat cu închideri de zidărie, panouri b.a. şi elemente vitrate, compartimentări din zidărie BCA,
pardoseală din mozaic turnat, zugrăveli în culori de apă, vopsitorie în ulei.
¾ Suprafaţa desfăşurată = 138,08 mp
¾ Suprafaţa utilă =118,26 mp
¾ Teren în cotă parte indiviză = 38,47 mp
¾ Anul construcţiei: 1985
¾ Proprietatea este amplasată la parterul unui bloc de locuinţe cu regim de înălţime P+4E, în zona centrală a
municipiului AAA
¾ Starea tehnică a construcţiei:
Fisuri în pereţii interiori de zidărie
Degradări de tencuială şi zugrăveli datorate infiltraţiei de apă de la instalaţiile defecte de la etajele
superioare
Grupul sanitar are instalaţia defectă la WC şi obiecte sanitare deteriorate
¾ Proprietatea are instalaţii comune cu cele ale imobilului la parterul căruia este amplasat.
¾ Utilizarea suprafeţelor închiriabile
spatii pentru vânzare = 88,72 mp
spaţii pentru depozitare = 20,4 mp
¾ Are acces la transportul rutier şi transportul în comun
¾ Are vad comercial bun, datorat zonei; deschidere la stradă de 15,43 m
¾ Nu beneficiază de reduceri sau scutiri de taxe.
¾ Spaţiu de parcare: la trotuar
¾ Nu are investiţii efectuate de la darea în folosinţă a imobilului.
DESCRIEREA ZONEI
¾ Situată în zona centrală a oraşului, zonă cu caracter comercial, rezidenţial, social şi administrativ, pe o arteră
principală a oraşului, strada Dorna
¾ Gradul de construire al zonei este mare
¾ Beneficiază de dotări complexe, edilitare şi urbane (reţele hidrotehnice, electrice, termo-tehnice)
¾ Există acces la transport public
¾ Populaţia din zonă este formată în principal din proprietari de apartamente şi se poate aprecia că veniturile
obţinute sunt peste media oraşului
CERERE-OFERTA
¾ Oferta de închiriere a spatiilor comerciale în zone similare: 2-4 USD/mp/lună
¾ În luna februarie 2000, spaţii comerciale similare, s-au vândut cu: 100-150 USD/mp.
CARACTERISTICILE CONSTRUCŢIEI
Structura: zidărie portantă, ferestre din tâmplărie lemn, acoperiş tip
şarpantă de lemn cu învelitoare de ţiglă, compartimentări din cărămidă,
finisaje obişnuite
Suprafaţa construită = 90 mp
Suprafaţa utilă =175 mp + dependinţe (35 mp demisol + 36 mp mansarda
+ 5,2 mp logie)
Teren = 300 mp
Anul construcţiei: 1930
Proprietatea este situată în zona ultracentrală a capitalei
Starea tehnică a construcţiei este medie spre bună
Clădirea are toate utilităţile necesare
Suprafaţa închiriabilă = 180 mp
Are acces la transportul rutier şi transportul în comun
Nu are spaţiu de parcare propriu, există posibilitatea parcării la trotuar
Neadecvare funcţională: nu este cazul
DESCRIEREA ZONEI
Situată în zona ultracentrală a oraşului, zonă cu caracter rezidenţial de lux, social şi administrativ
Beneficiază de dotări complexe, edilitare şi urbane (reţele hidrotehnice, electrice, termo-tehnice). Prezintă toate
caracteristicile unei zone urbane dezvoltate
Există acces la transport public variat: metrou, tramvai, autobuz; se găseşte în vecinătatea celui mai important
nod feroviar din capitală (Gara de Nord)
Există şcoli (Liceul I. L. Caragiale), Spitalul de urgentă, poştă, piaţă agro-alimentară, zone de agrement)
CERERE-OFERTA
Oferta de închiriere a proprietăţilor rezidenţiale similare: 16 USD/mp/lună
Oferta de vânzare pentru terenuri similare, în zonă: 300 USD/mp.
28,50
27,50
36,50
38,50
11
TOTAL 3060,25 mp
Suprafaţa construită a clădirii este de 250 mp, suprafaţa desfăşurată 360 mp, iar suprafaţa utilă totală este de 320
mp, din care dependinţe 60 mp. Casa are toate dotările unei locuinţe: instalaţii electrice, apă, canalizare, WC,
încălzire cu sobe de teracotă, gaz metan, telefon.
Drepturile de proprietate sunt clare şi dovedite de extrasul de carte funciară A222 prezentat de către proprietar.
Proprietatea este utilizată de către proprietar, având destinaţia rezidenţială. In ultimii 25 ani proprietarul nu a mai
realizat investiţii, din cauza lipsei posibilităţilor financiare, ceea ce a accentuat degradarea clădirii. Gradul de uzură
total estimat este de 48% (cu uzuri mai semnificative la partea de instalaţii electrice, sanitare, încălzire, şarpantă,
finisaje).
In zonă, P.U.G. prevede posibilitatea construirii în regim de înălţime P+2 nivele, proprietatea de evaluat poate fi
ocupată în limita a 1.800 mp construibili.
Amplasamentul are toate utilităţile necesare, forma terenului este rectangulară cu o deschidere la stradă de 27,5 m
fiind singura proprietate cu această deschidere pe stradă. Construcţia este situată pe una din laturile laterale ale
amplasamentului. Partea din spate a terenului, pe o distanţă de 31,5 m, are o mică pantă cu o terasă la mijloc pe o
lăţime de 8m, aici fiind actualmente o livadă de pomi fructiferi. Suprafaţa de teren construibilă este de cca. 1500 mp.
• Amplasarea
Proprietatea este amplasată în zona centrală a municipiului XXX. In acest perimetru există cu preponderenţă
proprietăţi rezidenţiale, majoritatea case cu un singur nivel sau cu două nivele, cu teren, fronturile la stradă fiind în
general înguste (max. 15-20 m), clădirile fiind aliniate la stradă. Suprafeţele de teren aferente proprietăţilor de pe
această stradă nu depăşesc 1000 mp, frecvent având suprafeţe cuprinse între 400 şi 800 mp. Casele sunt în general
vechi, aspectul rezidenţial al zonei fiind influenţat negativ de trafic şi de aglomerarea proprietăţilor.
La ambele capete ale străzii (care este relativ scurtă, 60 numere) se dezvoltă zone comerciale preponderent
administrative (birouri, bănci, reprezentanţe). Este de presupus că pe strada unde se află proprietatea se vor dezvolta
mai puţine proprietăţi rezidenţiale şi mai mult alte tipuri de proprietăţi, comerciale sau speciale, datorită influenţei
zonei şi faptului că este o zonă prea puţin liniştită pentru proprietăţi rezidenţiale.
Strada este intens circulată, cu acces facil rutier şi pietonal, la aproximativ 100-150 m de staţiile de transport în
comun care fac legătura cu toate zonele oraşului. Zona ultracentrală se află la o distanţă de aproximativ 800 m.
Există foarte multe instituţii în apropiere: spitale, clinici, o fabrică, sediul a două bănci, instituţii de învăţământ şi
cultură, instituţii ale statului, licee şi grădiniţe. Gradul de ocupare a clădirilor cu destinaţie administrativă din această
zonă este de peste 90%. Pentru deservirea angajaţilor acestora s-au înfiinţat câteva magazine, dar tendinţa este în
continuare de înfiinţare de birouri. In blocurile din apropiere apartamentele se vând la preţuri ridicate, cu mult peste
nivelul pieţei, în primul rând datorită posibilei utilizări ca birouri.
proprietăţilor rezidenţiale închiriabile. Ratele de capitalizare (raportate la niveluri brute) constatate pe piaţa
proprietăţilor imobiliare rezidenţiale sunt în intervalul 7-10 %.
In vecinătatea amplasamentului, chiriile pentru spaţii comerciale sunt de 10-15 USD/mp util, în funcţie de suprafaţă,
dotări, acces, posibilităţi de parcare, poziţionare. Preţurile de vânzare pentru asemenea spaţii, s-au situat în ultimul
timp în intervalul 600 – 800 USD/mp util. Condiţiile pieţei, raportate la preţurile de tranzacţionare în dolari, au
rămas practic aceleaşi în ultimele 6 luni. In interval de un an, creşterea preţurilor a fost de 3 %.
NOTĂ: SUGERĂM MEMBRILOR ANEVAR SĂ ÎNCERCE REZOLVAREA UNUIA SAU MAI MULTOR
STUDII DE CAZ ŞI SĂ TRANSMITĂ LA IROVAL, PE SUPORT ELECTRONIC, PROPUNEREA DE
REZOLVARE. REZOLVĂRILE CELE MAI BUNE VOR FI PUBLICATE ÎN BULETINUL
INFORMATIV, CU NUMELE AUTORULUI.
BIBLIOTECA EVALUATORULUI
Nr. 1/2002
• PARTENERIAT MEDIA
În baza acestui parteneriat, membrii ANEVAR beneficiază de ANEVAR-GRUPUL DE PRESĂ
reduceri la abonamente şi la tarifele de publicitate în publicaţiile BURSA 1
BURSA.
Grupul de presă BURSA a fost fondat în anul 1990 fiind • EVALUAREA UNUI LBO 2
specializat pe publicaţii destinate oamenilor de afaceri din cele Autor: Doru Puiu Tiberiu
mai diferite domenii.
În prezent, grupul editează: • RATA DE BAZĂ FĂRĂ RISC
PENTRU EVALUAREA DE
Cotidianul Oamenilor de Afaceri Bursa – cel mai influent ÎNTREPRINDERI 8
cotidian de afaceri;
Autor: Doru Puiu Tiberiu
Suplimentul zilnic cu anunţuri de mică publicitate – anunţi
azi, apare mâine!; • CONSIDERAŢII PRIVIND
REEVALUAREA
Revista Bursa Construcţiilor (oportunităţi, proiecte, preţuri,
IMOBILIZĂRILOR
tendinţe); CORPORALE CONF.
Revista Bursa IT (informatică şi comunicaţii pentru H.G. 403/2000 12
dezvoltarea afacerilor); Autori: Dumitru Dumitriu-Dan
Revista Anul Financiar (evoluţii şi tendinţe în finanţe); Dumitru Dumitriu-Cristian
LBO (Levereged buy-out) este denumirea dată operaţiunii de cumpărare de către un grup restrâns
de investitori a unei companii, achiziţie finanţată în cea mai mare parte prin credit.
Ulterior investitorii achită datoria (respectiv plătesc dobânzile şi ratele) din fluxul financiar din
exploatare şi/sau din vânzări de active.
În cele mai multe cazuri, achiziţia se face având la bază intenţia acţionarilor de a vinde mai departe
compania după o perioadă de deţinere de 3 până la 7 ani: după ce activitatea firmei este dezvoltată şi cea
mai mare parte din datorie este plătită, se face o ofertă publică sau privată de vânzare. Această vânzare se
numeşte reversarea LBO.
În acest caz, LBO poate avea succes doar dacă generează, în prima perioadă, suficiente fluxuri
financiare pentru acoperirea serviciului datoriei şi dacă este interesantă pentru eventuali cumpărători, la
reversarea LBO.
Determinarea valorii unui LBO este critică pentru toate părţile implicate în tranzacţie. Vânzătorii
trebuie să cunoască valoarea afacerii pentru a decide dacă să vândă şi pentru a negocia cel mai bun preţ.
Cumpărătorii trebuie să determine valoarea tranzacţiei pentru a-şi stabili limitele în care pot licita şi
strategia. Deoarece nivelul de îndatorare este ridicat, creditorii trebuie să se asigure că fluxurile financiare
din exploatare şi vânzările proiectate de active sunt suficiente pentru acoperirea serviciului datoriei.
În evaluarea unui buy-out, abordarea cea mai utilizată este aplicarea unor multipli, calculaţi din
tranzacţii comparabile asupra profitului sau fluxului financiar istoric. De asemenea, pot fi utilizate
proiecţiile de fluxuri financiare împreună cu multiplii, dar nu atât în scopul evaluării, cât pentru
structurarea unui pachet de finanţare care să acopere cerinţele finanţatorului privind deservirea datoriei.
O altă abordare în evaluarea LBO este determinarea ratei interne de rentabilitate (RIR) pentru
investitori, în funcţie de diferite preţuri de cumpărare posibile. În acest caz, preţul maxim acceptabil este
cel care conduce la o rată de rentabilitate satisfăcătoare. Un multiplu poate fi utilizat ca un jalon, dar
rareori un multiplu redă capacitatea companiei de a genera fluxuri financiare viitoare, ca fundament al
unei valori corecte a acesteia.
Totuşi, chiar dacă are sens calcularea de către cumpărători a RIR, aceştia nu îşi stabilesc întotdeauna în
mod raţional rata minimă de rentabilitate, cu care să se compare RIR. Randamentul dorit depinde de riscul
afacerii şi de eşalonarea plăţilor datoriei. Ceea ce complică şi mai mult analiza este faptul că această rată
se modifică pe durata vieţii unui LBO, pe măsură ce datoria se reduce sau se vând active.
Având în vedere aceste aspecte, considerăm că cea mai indicată modalitate de evaluare este aplicarea
modelelor de actualizare a fluxurilor financiare viitoare.
Astfel, în cazul utilizării metodei CMPC, se estimează costurile medii ponderate ale celor două surse
de finanţare – prin îndatorare şi prin capital, iar aceste costuri sunt utilizate pentru actualizarea fluxurilor
financiare nete din exploatare şi a valorii reziduale.
Deşi metoda se bazează pe premisa că structura de capital rămâne neschimbată, considerăm că poate fi
folosită şi în cazul în care raportul datorie – capital se modifică pe perioada de evaluare. Desigur că
ajustarea costului capitalului pe durata vieţii unui LBO este complicată, greoaie şi rareori făcută corect.
În acest caz, se recomandă aplicarea metodei valorii actualizate ajustate (VAA), care este o abordare
corectă într-un mediu în care structura de capital se modifică. În continuare, se va utiliza o combinaţie de
CMPC şi VAA, plecând de la un caz real.
Afacerea
În condiţiile unui mediu economic advers, dar şi datorită globalizării economiei şi creşterii
competitivităţii internaţionale, mai multe societăţi comerciale decid să se restructureze.
Astfel, o societate a luat decizia strategică de a se concentra asupra domeniului de activitate principal,
renunţând la o sucursală care are ca obiect de activitate asamblarea de calculatoare. Managerii sucursalei
sunt interesaţi să o cumpere şi pot monta o schemă de finanţare de tip mezanin (pe trei niveluri), şi anume:
finanţare de la o bancă care este interesată să devină creditor preferenţial (care are prioritate la
încasare în cazul lichidării);
finanţare subordonată de la un fond cu capital de risc, finanţare pentru care fondul dobândeşte şi
dreptul asupra unui pachet de acţiuni;
finanţare proprie.
Managerii consideră că pot creşte performanţele sucursalei şi, după 3 ani, pot găsi un cumpărător
pentru aceasta.
În consecinţă, ei au făcut o ofertă de 11,9 milioane USD pentru preluarea sucursalei. De menţionat că
părţile (vânzătorul, cumpărătorul şi finanţatorii) au stabilit că tranzacţiile se vor realiza în USD.
Finanţarea se asigură printr-o combinaţie de credit bancar de 8,7 milioane USD şi 2,5 milioane USD
credit subordonat de la fondul de risc. Prin contract, fondului cu capital de risc i se asigură o parte din
companie în cazul vânzării acesteia (la momentul vânzării se va emite un varant - un certificat prin care
deţinătorul este autorizat să cumpere un anumit număr de acţiuni, la un preţ convenit şi într-un interval de
timp stabilit). Diferenţa de 0,7 milioane USD este capital asigurat de manageri şi alţi investitori privaţi.
Plecând de la un nivel de vânzări de 9,2 milioane USD în anul următor, managerii consideră că le pot
creşte cu 10% în următorii 2 ani, după această perioadă previzionându-se o creştere la infinit cu 3% pe an.
Costurile de exploatare (materiale, cheltuieli de personal, desfacere, administrative şi generale) sunt
estimate a se menţine pe întreaga perioadă la 47% din vânzări. Amortizarea este de 1 milion USD în
primul an şi creşte în ritm cu vânzările. Se fac investiţii de menţinere la nivelul amortizării prelevate şi de
fond de rulment de 10% din vânzări. Rata de rentabilitate cerută în cazul activelor din industria
calculatoarelor este de 18%, iar rata de impozit pe profit este de 25%.
Evaluarea tranzacţiei
Metoda valorii actualizate ajustate (VAA) stabileşte valoarea unei companii îndatorate (VL) ca fiind
valoarea firmei fără datorii (VU) plus valoarea actualizată a reducerii impozitului datorită plăţilor datoriei
(PVTS)1:
VL = VU + PVTS (1)
Valoarea firmei fără datorii (VU) este determinată de profitul din exploatare generat de activele
acesteia. Datoria suportată din aceste fluxuri influenţează crescător valoarea firmei, deoarece cheltuielile
cu dobânzile sunt deductibile fiscal, spre deosebire de dividendul plătit acţionarilor. Ca atare, valoarea
după impozitare pentru acţionari creşte cu atât mai mult cu cât se plătesc dobânzi şi nu dividende.
Dacă notăm cu N numărul de ani în care compania rămâne sub LBO, ecuaţia (1) se poate rescrie:
N I T
Xt s × rD,i × D t,i TVN
VL = ∑ (1 + r + ∑∑ (1 + r ) + (2)
A) (1 + rA )I
t
t =1 i=1 t =1 D,i
1
Din această valoare ar trebui deduse costurile suplimentare legate de companii aflate în dificultate dar, în acest
exemplu, astfel de costuri nu sunt necesare. De altfel, principala restricţie la derularea unui LBO este existenţa unor
fluxuri financiare relativ stabile, deci probabilitatea apariţiei de dificultăţi în serviciul datoriei este redusă.
Buletin informativ nr. 1/2002 3
ANEVAR ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
Această ecuaţie arată că valoarea firmei se poate împărţi în trei componente. Primele două componente
reprezintă valoarea generată de tranzacţie pe durata LBO. A treia componentă este valoarea prezentă a
preţului companiei când aceasta este vândută la reversarea LBO.
Primul termen al ecuaţiei estimează valoarea din exploatare pe durata LBO prin actualizarea
fluxurilor financiare din exploatare (Xt) la rata de rentabilitate cerută (rA).
Al doilea termen stabileşte valoarea actualizată a reducerii de impozit pe durata LBO, datorită
deductibilităţii dobânzilor.
S-au folosit următoarele notaţii:
• rD,i este rata dobânzii pentru creditul tip i,
• Dt,i este creditul tip i scadent,
• s este cota impozitului pe profit.
Dobânzile plătite în fiecare an se multiplică cu rata impozitului pe profit şi se actualizează cu o
rată corespunzătoare pentru a obţine valoarea actualizată a reducerii de impozit.
Cel de al treilea termen este valoarea actualizată a valorii reziduale (TVN), considerată valoare
a sucursalei la reversarea LBO. Pentru determinarea acestei valori, având în vedere structura
stabilă a capitalului companiei după LBO, se utilizează metoda CMPC. În acest caz rata de
actualizare este constantă şi se determină conform ecuaţiei (3), unde D este ponderea datoriei
în total capital, r D este costul mediu al datoriei. Valoarea reziduală care rezultă este împărţită
între fondul de risc şi investitori, în conformitate cu clauzele contractuale respective.
(1 + r A )
rCMPC = r A - s × rD × D × (3)
(1 + rD )
Ecuaţia (2) arată de ce abordarea VAA este cea mai indicată pentru evaluarea LBO. Trăsătura
distinctivă a acestei tranzacţii este aceea că structura de capital nu este stabilă în timp, respectiv raportul
datorie – capital se reduce în timp. Ca urmare, rata de rentabilitate cerută a capitalului şi costul capitalului
se modifică, pe măsură ce creditorii sunt plătiţi.
În acest caz, metoda VAA utilizează pe rA, rata de actualizare a fluxurilor financiare în ipoteza
finanţării în totalitate prin capital (primul termen din ecuaţia (2)) care este independent de structura
datorie-capital. În plus, valoarea reducerii de impozit datorită plăţii dobânzilor (al doilea termen din
ecuaţia (2)) poate fi estimat cu exactitate ştiind serviciul datoriei pe durata LBO.
Tabelul 1 prezintă proiecţia fluxurilor de exploatare pentru sucursală. Fluxurile financiare libere sunt
de circa 2 milioane USD în anul următor şi ajung la 2,3 milioane USD în cel de al treilea an, la sfârşitul
căruia LBO este reversat. Ulterior, fluxurile cresc cu 3% anual. În tabelul 2 se prezintă proiecţiile
exploatării şi planul de finanţare a LBO.
Tabelul 1
Flux financiar din operaţiuni
- mii USD -
An 1 An 2 An 3
Vânzări 9200 10120 11132
Cheltuieli 4324 4858 5343
Amortizare 1000 1100 1210
Profit exploatare 3876 4162 4579
Impozit profit 969 1041 1145
Profit net înainte de plata dobânzii 2907 3122 3434
plus amortizarea 1000 1100 1210
Flux financiar brut din exploatare 3907 4222 4644
minus investiţii în:
Imobilizări 1000 1100 1210
Fond rulment 920 1012 1113
Flux financiar liber de datorii (FFLD) 1987 2110 2321
Tabelul 2
Fluxuri financiare pentru investitori şi creditori
- mii USD -
An 1 An 2 An 3
Profit exploatare 3876 4162 4579
Dobândă credit bancar (14%) 1218 1096 974
Dobândă credit subordonat (9%) 225 225 225
Profit impozabil 2433 3066 3604
Impozit 608 767 901
Profit net 1825 2300 2703
Plus amortizarea 1000 1100 1210
Flux financiar brut 2825 3400 3913
minus investiţii în:
Imobilizări 1000 1100 1210
Fond rulment 920 1012 1113
Flux pentru creditori 905 1288 1590
Rate credit bancar 870 870 870
Flux pentru investitori 35 418 720
Credit bancar 7830 6960 6090
Credit subordonat 2500 2500 2500
Total credit 10330 9460 8590
Buletin informativ nr. 1/2002 5
ANEVAR ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
1,18
rCMPC = 0,18 − 0,25 × 0,10 × 0,45 × ≈ 0,16
1,10
care poate fi considerată valoarea de piaţă pentru sucursală la finele celui de al treilea an. Valoarea
prezentă a valorii reziduale la o rată de 18% este de 11,19 milioane USD.
Suma celor trei termeni este de 16,57 milioane USD. Dacă se deduce valoarea de 11,9 milioane USD,
finanţarea iniţială prin datorie şi capital a LBO, valoarea netă prezentă care se distribuie investitorilor de
capital (fond de risc şi investitorii iniţiali) este de 4,67 milioane USD.
Tabel 3
Evaluarea planului de LBO
- mii USD -
An 0 An 1 An 2 An 3
Flux financiar liber de datorii (FFLD) 1.987 2.110 2.321
Reducere impozit/dobândă credit bancar (R 1) 305 274 244
Reducere impozit/dobândă credit subord. (R 2) 56 56 56
Valoare reziduală 18.388
Datorie (credit de plată) 8.590
Valoare reziduală investitori 9.798
Valoare prezentă FFLD (18%) 4.612
Tabel 4
Fluxuri către fondul de risc şi investitorii iniţiali
- mii USD -
An 0 An 1 An 2 An 3 An 4 An 5
Fondul de risc
Fluxuri către fondul de risc -2.500 225 225 225 225 2.725
Varantul 3.429
Total -2.500 225 225 3.654 225 2.725
RIR - fond de risc 34%
Investitorii iniţiali (management)
Fluxuri către capital -700 35 418 720
Parte din valoarea reziduală 6.369
Total -700 35 418 7.088
RIR - investitori iniţiali 127%
Rata fără risc este o componentă de bază în calcularea ratelor de actualizare în cadrul mai multor metode
de evaluare: CAPM, CAPM modificat sau modelul de evaluare a activelor financiare prin arbitraj (APM –
Arbitrage Pricing Model). Reamintim că modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM - Capital
Asset Pricing Model) este descris prin:
E (Ri ) = Rf + β×RPm
respectiv: randamentul estimat al titlului i este suma dintre rata fără risc şi produsul dintre beta (care
descrie riscul aferent titlului) şi prima de risc a pieţei în întregime (sau al unui titlu cu beta = 1).
Definiţia cea mai des întâlnită în literatura de specialitate pentru rata fără risc este: rata de
randament minim admisibilă pentru un investitor raţional. Cu alte cuvinte, rata fără risc este o noţiune
simplă, care se poate constata însă că este sursă a surprinzător de multor confuzii.
Astfel, în literatură se pot întâlni următoarele recomandări privind stabilirea nivelului ratei fără risc
(în paranteze sunt indicate lucrările respective, conform listei bibliografice din subsolul articolului):
• Rata discontului la bonurile de tezaur pe termen scurt (5,8,9,10);
• Randamentul obligaţiunilor de tezaur pe 10 ani (1,2,11);
• Randamentul obligaţiunilor de tezaur pe 30 ani (3,6);
• Randamentul la titluri de participare la fonduri cu portofolii monetare de înaltă calitate (4,10);
• Randamentul instrumentelor monetare de pe piaţă (7);
• Randamentul obligaţiunilor emise pe pieţele externe (5).
De menţionat că, având în vedere că majoritatea literaturii consultate este de origine nord-americană
(cu excepţia 5), jaloanele sunt asimilate pieţei SUA.
De aceea, merită să menţionăm că pe această piaţă coexistă titluri emise de stat cu diverse scadenţe,
o prezentarea a sistemului fiind făcută în nota (A) de mai jos.
Se remarcă faptul că, în majoritatea lor, autorii recomandă titlurile de stat ca furnizoare de nivel al
ratei fără risc, lucru normal, având în vedere autoritatea statului de a colecta impozite şi de a controla
cantitatea de monedă de pe piaţă, ceea ce face improbabil riscul de neplată a obligaţiilor asumate prin
emisiunea de obligaţiuni de stat.
Această garanţie nu este, însă, suficientă pentru a face ca un instrument să fie fără risc în termeni
reali, deoarece el este supus, în funcţie de scadenţa sa, riscului de modificare a nivelului inflaţiei, care
modifică puterea de cumpărare a banilor ca şi riscului de modificare a dobânzii de pe piaţă, ceea ce poate
conduce la micşorarea preţului titlului şi deci a randamentului său. De aceea, T bills par a fi cel mai
normal instrument fără risc, având în vedere scadenţa lor redusă, respectiv incertitudinea privind nivelul
inflaţiei este neglijabilă pe durata câtorva săptămâni sau luni (desigur, pe o piaţă stabilă).
Pe de altă parte, dacă se consideră T notes (pe termen mediu) există date prelucrate (cel mai
important furnizor este Ibbotson&Associates). Dar luarea în calcul a T bonds (pe termen lung) are
avantajul coincidenţei între longevitatea acestei rate cu durata nelimitată în care se presupune reproducerea
profitului net mentenabil pe termen lung, rezultat al deţinerii de acţiuni. Însă maturitatea mai mare
conduce la includerea în randamentul T bonds a riscului inerent al fluctuaţiei preţurilor pe piaţă datorită
modificării dobânzii: de aceea, în mod normal, titlurile de stat (şi nu numai acestea) au randamente cu atât
mai mari cu cât scadenţa este mai îndelungată.
8 Buletin informativ nr. 1/2002
ANEVAR ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
Astfel, Damodaran (6) recomandă utilizarea fie a randamentului T bills corectat pe fiecare an de
prognoză cu estimările pe perioadele următoare, ceea ce presupune şi ajustarea pe fiecare perioadă a
primei de risc, fie nivelul T bonds, având în vedere potrivirea durabilităţilor (despre durabilitate – nota
(B)). Damodaran prezintă şi argumente pentru fiecare variantă. Practic, pe perioada în care evoluţia
dobânzilor urmăreşte modele istorice în ceea ce priveşte ratele pe termen scurt şi lung iar beta are o
valoare aproximativ unitară, rezultatele sunt similare în fiecare din cele 3 variante.
Dacă evoluţia dobânzilor deviază de la modele istorice şi/sau beta diferă semnificativ de 1,
răspunsurile sunt diferite. Dacă randamentele pe termen lung sunt mai mari, aceasta conduce la o valoare
mai mare a ratei fără risc, deci la supraevaluarea ratei de actualizare, respectiv la o subevaluare. În final,
Damodaran îşi exprimă preferinţa pentru rata T bonds.
Un alt autor care discută pe larg despre rata fără risc este Copeland (2). Acesta defineşte rata fără
risc ca fiind randamentul unui titlu sau al unui portofoliu de titluri care nu au nici un risc de neîncasare şi
nu sunt corelate cu randamentul altor active financiare din economie.
Teoretic, cea mai bună estimare este randamentul unui portofoliu cu beta egal cu zero, a cărui
construcţie însă ar costa relativ mult şi este dificil de realizat. De aceea, Copeland recomandă utilizarea
randamentului T notes cu scadenţă la 10 ani deoarece:
Este vorba de un randament pe o durată mai mare, durată care se apropie de durata de previziune
a fluxului financiar al firmei de evaluat. În cazul T bills această condiţie nu corespunde
(durabilitatea acestora este mai mică). De aceea, dacă s-ar considera randamentul T bills, ar
trebui luate randamentele estimate pentru fiecare perioadă viitoare, nu cele curente. Dar
randamentul pe termen mediu poate fi o estimare foarte bună pentru media geometrică a
randamentelor pe termen scurt, estimate pe orizontul de evaluare;
Randamentul pe 10 ani aproximează durabilitatea unui portofoliu index de piaţă – exemplu
Standard&Poor’s 500 – deci utilitatea sa este consistentă cu beta şi cu primele de risc ale pieţei
estimate pentru aceste portofolii;
Rata de randament a titlurilor de stat pe 10 ani este mai puţin sensibilă la două probleme care
apar la utilizarea ratei pe termen lung (deşi aceste două influenţe sunt minore):
− preţul este mai puţin sensibil la modificările neaşteptate ale inflaţiei, deci are un beta mai
mic decât în cazul ratei pe 30 de ani;
− prima de lichiditate cuprinsă în rata pe 10 ani este, în general, mai mică decât cea inclusă în
rata pe 30 de ani.
Din punctul de vedere al comparării durabilităţilor, Copeland are dreptate.
Ce se întâmplă însă dacă durabilităţile nu sunt asemănătoare:
Dacă se consideră un jalon cu o durabilitate mai mică (T bills), în momentul în care evaluarea se
face pe o perioadă medie, există riscul de reinvestire la fiecare scadenţă (nu există certitudinea
că, la încasarea după o scadenţa scurtă, mai există oportunităţi de plasare la cel puţin acelaşi
nivel de câştig şi deci, pe întreaga perioadă de deţinere, randamentul nu mai poate fi menţinut);
Dacă se consideră un jalon cu o durabilitate mai lungă (T bonds), există riscul de modificare a
dobânzii pe perioada până la scadenţă, de asemenea cu consecinţa modificării randamentului
titlului.
Copeland propune construirea previziunilor într-o valută stabilă (de exemplu USD) şi utilizarea ratei
caracteristice acelei ţări (SUA). Alternativ, la construirea previziunilor în valuta locală, trebuie luaţi în
considerare ceilalţi factori care pot influenţa, de exemplu: implicarea statului în stabilirea cursului valutar,
distorsiuni ale randamentului titlurilor de stat (de exemplu, în lipsa finanţării externe a deficitului bugetar,
statul este obligat să accepte randamente mai ridicate pentru acoperirea necesarului de pe piaţa internă),
rata şi impredictibilitatea inflaţiei, diferenţe în sistemul de impozitare.
De altfel, Copeland demonstrează că, în cazul statelor cu economii dezvoltate, nu există diferenţe în
ceea ce priveşte costul capitalului – ceea ce ar putea conduce la concluzia unei coincidenţe a ratelor fără
risc. De subliniat din nou că această concluzie este valabilă doar pentru statele cu economii stabile; pentru
celelalte ţări, piaţa financiară este îngustă şi nu există obligaţiuni de stat emise pe termen lung. Chiar dacă
ar exista un randament – jalon, acesta poate să nu fie liber de risc – este cazul unor ţări care au intrat în
incapacitate de plată.
În concluzie, randamentul titlurilor de stat emise pe piaţa internă de către statul român nu este o
estimare bună pentru rata fără risc, în cazul unui investitor potenţial străin. Aceste titluri sunt emise pe
termen scurt (maximum un an; au existat câteva emisiuni pe termen mediu însă acestea au fost dedicate
acoperirii unor datorii ale statului către fosta Companie Naţională a Petrolului sau Banca Agricolă) şi au o
lichiditate relativ redusă; în plus, piaţa lor este extrem de puţin transparentă. În al doilea rând, datorită
impredictibilităţii şi nivelului ridicat al inflaţiei, nu se poate determina un randament real plecând de la
randamentul nominal al acestora.
Mai mult, construirea de previziuni într-o valută stabilă (de preferat USD, deoarece există date de
pe acea piaţă privind ratele fără risc) nu poate fi recomandată, deoarece (încă?) Banca Naţională
controlează cursul leu-dolar, folosindu-l ca o ancoră în reducerea inflaţiei (de exemplu, dacă inflaţia a fost
în 2001 de 30,2%, leul s-a devalorizat faţă de dolar cu doar 20,3%).
Prin urmare, considerăm că varianta utilizării randamentului obligaţiunilor emise peste hotare
(propusă în lucrarea 5) este cea mai bună estimare a ratei fără risc caracteristică pieţei noastre, în optica
unui investitor extern. Acest randament redă, în viziunea investitorilor externi, riscul sistematic sau de
piaţă (risc care afectează un număr mare de active, inclusiv o ţară întreagă).
Pentru exemplificare, în nota (C) se redau date despre câteva astfel de emisiuni ale statului român,
în comparaţie cu cele realizate de unele firme.
La concluzia de mai sus trebuie făcute două remarci:
• randamentul emisiunilor de titluri este unul nominal; pentru a stabili rata reală fără risc, trebuie
dedusă rata inflaţiei de pe piaţa de emisiune: Germania, SUA sau zona euro;
• trebuie luată în calcul durabilitatea, respectiv se iau în considerare acele emisiuni cu durabilităţi
comparabile cu orizontul de evaluare; de exemplu:
− dacă se evaluează acţiuni cotate pe piaţă, având în vedere că strategia “buy and hold”
(cumpără şi păstrează) nu mai este atât de des întâlnită, jalonul îl pot constitui titlurile emise
pe termen scurt;
− în cazul evaluării societăţilor necotate sau închise, în care se investeşte de regulă pe termen
lung, jalonul îl pot constitui titlurile emise pe termen mediu sau lung.
Bibliografie:
1. Sorin Stan - Evaluarea întreprinderilor; Editura Teora, 1999.
2. Copeland, Koller, Murrin – Valuation, Measuring and Managing the Value of Companies, second
edition, John Wiley&Sons, 1994.
3. Sorin Stan – Evaluarea întreprinderilor necotate, Editura Tribuna Economică, 2000
4. Shannon P Pratt – Valuing Small Businesses and Professional Practices, Library of Congress, 1993
5. Daniel Manaţe – Diagnosticul şi evaluarea întreprinderilor cotate şi necotate; Editura IROVAL, 2002
6. Aswath Damodaran – Investment Valuation, John Wiley&Sons, 1996.
7. Ian Campbell – Valuation and Pricing of Privately Held Business Interests, 1990.
8. The Vest-pocket CFO, Prentice Hall, 1992.
9. Ross, Westerfield, Jaffe - Corporate Finance, Irwin, 4tf edition, 1996.
10. Bodie, Kane, Marcus – Investment, Irwin, 3rd edition, 1996.
11. Fabozzi, Modigliani - Capital Markets, Institutions and Instruments, Prentice Hall, 1992.
Note
(A) Titlurile de stat emise de guvernul SUA poartă denumiri diferite în funcţie de scadenţă:
• Treasury bills (pe scurt T bills) titluri cu discont emise săptămânal, cu scadenţe de 3 şi 6 luni sau
emise lunar, cu scadenţă 12 luni
• T. notes – cu scadenţe de 2,3,5,7 sau10 ani; au randament cu 0,5-1,5% peste T. bills
• T bonds – cu scadenţe de 10 sau 30 ani
De observat că unele apariţii în română preiau denumirea generică şi nu fac diferenţa între cele trei
tipuri de titluri de stat.
(B) Durabilitate (engl. duration) - o măsură a timpului ponderată cu valoarea prezentă a fluxurilor
financiare, care oferă o măsură a sensibilităţii faţă de schimbările ratelor dobânzilor. Formula lui
Macaulay pentru durabilitate:
T
wt =
CF t × (1 + y ) t
P
D= ∑t×w
t =1
t
Notaţii:
D - durabilitate
CF t - plata primită la sfârşitul anului t
P - preţul la care se tranzacţionează obligaţiunea
T - numărul de ani până la scadenţă
wt - media ponderată a plăţii actualizate de la momentul t
y - randamentul până la scadenţă
*
Emitent Emisiune Volum Dobânda, % Randament % Scadenţă
* - Randamentul superior dobânzii se datorează vânzării la un preţ mai mic decât valoarea nominală.
• Această situaţie cu privire la gradul de uzură scriptică, existent la data de 31.12.2001, ar putea fi
remediată, după părerea noastră, astfel:
– se determină un "grad de uzură fiscal": GRF = DC/DN×100, în care:
DC = durata de viaţă consumată;
DN = durata normală de funcţionare conform catalogului privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG 964/1998.
– pot exista situaţii în care durata consumată este apropiată sau chiar egală cu durata normală
fixată prin H.G. 964/1998, dar mijlocul fix este într-o stare fizică şi funcţională foarte bună
datorată fie de o întreţinere bună, fie de modernizările realizate după data PIF, unele chiar
recente, iar din punct de vedere al utilităţii, mijlocul fix să fie strict necesar procesului de
producţie, situaţie în care nivelul ridicat al gradului de uzură scriptică este necorelat cu
realitatea;
– în astfel situaţii, redate mai sus, după o analiză atentă, se poate calcula un „grad de uzură
fiscal” în care DN poate deveni DC + DUR;
DUR = durata de utilizare rămasă stabilită de către Comisia Tehnică a întreprinderii,
dacă aceasta a avut în vedre un astfel de demers; dacă nu, evaluatorul are posibilitatea
abordării problemei în spiritul duratei de viaţă economică, respectiv estimând o durată
de viaţă economică rămasă faţă de data evaluării (evident că pot exista şi alte
particularităţi, acestea trebuind a fi abordate în mod punctual de evaluator).
Evident că pot fi şi alte abordări, dar important este ca acel „grad de uzură fiscal” să
rezulte în corelaţie cu durata consumată. Precum şi cu durata de utilizare rămasă, ca
reflectare a perioadei estimate în care mijlocul fix mai poate contribui la valoarea
afacerii.
• Aplicând "gradul de uzură fiscal" la valoarea de înregistrare şi la diferenţele de înregistrat, revenind
în coloana 12 se obţine o diferenţă de amortizare care armonizează înregistrarea contabilă cu
realitatea funcţionării imobilizărilor corporale.
• În această abordare col. 12 recalculată devine: (col. 2 + col. 16) × gr.uz. fisc.– col.6. Astfel:
– se elimină posibilităţi de genul:
un mijloc fix care practic nu mai prezintă siguranţă în exploatare, care trebuie casat şi
care a fost corect tratat de către evaluator în ceea ce priveşte ajustarea valorii, să mai
aibă valoare de amortizat mare din cauza disproporţiei neconforme, a înregistrărilor
contabile iniţiale, dintre valoarea de înregistrare şi amortizarea cumulată;
clădiri industriale cu durata normală de utilizare de maximum 50 de ani, după 25 de ani
de exploatare să aibă uzuri scriptice de 10-15%, de multe ori 7-8%, sau chiar mai puţin;
mijloc fix amortizat sau aproape amortizat conform duratei normale din H.G. 964/1998,
dar care este în stare foarte bună şi cu utilitate reală pentru afacerea în derulare care are
un grad de uzură scriptică de 100% sau apropiat de această valoare.
– se corectează situaţiile neconforme prezentate anterior care deformează situaţia reală a
elementelor patrimoniale corporale, respectiv uzura scriptică ajunge în relaţie justă cu durata
normală (normată) de utilizare şi durata de viaţă consumată.
RAŢIONAMENTE ÎN APLICAREA
DISCOUNTURILOR ŞI PRIMEI DE CONTROL
dr. ec. Sorin V. STAN - IROVAL
Cele mai uzuale corecţii asupra valorii de bază a unei acţiuni sunt:
• discount pentru minoritate;
(2) Dacă metoda de evaluare a întreprinderii este DCF pe bază minoritară, respectiv previziunea
CFN are ca punct de plecare (referinţă) contul de profit şi pierderi necorectat (contabil) din anul
de bază:
• se aplică primă de control, dacă se evaluează un pachet majoritar;
• nu se aplică discount pentru pachet minoritar;
• se aplică discount pentru nelichiditate dacă întreprinderea este necotată şi nu se aplică acest
discount dacă întreprinderea este cotată.
(3) Dacă metoda de evaluare a întreprinderii este capitalizarea venitului net corectat şi mentenabil pe
termen lung, rezultă o valoare de pe poziţia de control (al celui care poate face în mod statutar
corecţiile necesare).
Corecţiile sunt identice cu cele trei prezentate la pct. (1) de mai sus.
(4) Dacă metoda de evaluare a întreprinderii este capitalizarea venitului net necorectat (contabil)
rezultă o valoare calculată pe bază minoritară.
Corecţiile adecvate sunt identice cu cele prezentate la pct. (2) de mai sus.
(5) Dacă metoda de evaluare este ANC va rezulta o valoare de control a întreprinderii, deoarece
cumpărătorul are posibilitatea de a hotărî vânzarea unor active sau a tuturor activelor
achiziţionate.
• nu se aplică prima de control;
• se aplică un discount pentru ANC.
Discountul pentru ANC (calculat pe principiul continuităţii activităţii normale de exploatare)
este un tip distinct de discount, având ca explicaţie riscul de neîncasare, prin vânzarea unor
categorii de active, a sumelor cu care au fost achiziţionate acestea.
Acest risc există îndeosebi pentru creanţe şi pentru activele imobilizate de natura mijloacelor
fixe. Ca urmare, discountul pentru ANC reflectă o marjă (în general de 20–30%) din valoarea
actualizată netă (adică corectată) a celor două categorii de active.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că mărimea maximă permisă a acestui tip de discount este
dată de mărimea Activul Net de Lichidare (ANL).
Deci coerenţa trebuie să fie:
ANC > ANC cu discount pentru ANC ≥ ANL
Cu alte cuvinte, discountul asupra ANC este explicabil prin eventuala lichiditate redusă a unor
active, care pot fi vândute numai în câteva luni şi deci discountul este adecvat atât pentru riscul
de a vinde activele la preţul estimat prin evaluare, cât şi pentru reflectarea valorii banilor în timp
(actualizarea veniturilor realizabile în viitor din vânzarea activelor).
Discountul pentru pachetul minoritar este controversat. De aceea, unii teoreticieni nu utilizează
termenii de discount pentru pachet minoritar şi pentru nelichiditate, ci discount din ANC.
(6) Dacă metoda de evaluare este ANL rezultă o valoare de control pentru cel care-şi asumă sarcina
vânzării activelor şi recuperării creanţelor. Ca urmare:
• nu se aplică primă de control, dacă se evaluează un pachet majoritar;
• se poate aplica un discount pentru nelichiditate, care reflectă riscurile şi timpul necesar pentru
vânzarea activelor la preţurile estimate de evaluator.
(7) Dacă metoda de evaluare este metoda comparaţiei cu preţul de tranzacţionare pe piaţa bursieră a
acţiunilor unor companii similare cotate, rezultă o valoare pe bază minoritară dar cu grad
ridicat de lichiditate.
• se aplică primă de control, dacă se evaluează un pachet majoritar;
• se aplică discount pentru nelichiditate, în cazul evaluării unei întreprinderi necotate.
(8) Dacă metoda de evaluare este metoda comparaţiei cu preţul de tranzacţionare a întreprinderilor
necotate (metoda comparabilelor în fuziuni şi achiziţii) rezultă, de obicei, o valoare de control.
• nu se aplică primă de control, dacă se evaluează un pachet majoritar;
Buletin informativ nr. 1/2002 15
ANEVAR ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
Colectivul de redacţie:
DE REŢINUT:
dr.ec. Sorin V. STAN (1) discounturile şi prima de control se aplică numai după o analiză
ing.Gheorghe BĂDESCU MAA amănunţită a clauzelor documentelor constitutive ale
ing. Liliana OLTEAN întreprinderii evaluate şi în funcţie de mulţi alţi factori, care pot
justifica sau nu aplicarea unei / unor corecţii;
(2) de obicei, în rata de actualizare este încorporată o primă de risc
pentru nelichiditate sau pentru o persoană “cheie”, care trebuie
Adresa noastră este: luată în considerare la stabilirea mărimii unor astfel de
Calea Plevnei 46-48 discounturi, dacă acestea sunt estimate în mod distinct;
sector 1, Bucureşti (3) un factor important în justificarea discountului pentru
Tel.: 311 27 82; 315 65 64 nelichiditate este rata profitabilităţii realizată de întreprinderea
Tel/Fax: 315 65 05; 311 13 40
E-mail: iroval@anevar.ro
evaluată; dacă această rată este ridicată şi deci atractivă pentru
cumpărători, timpul de vânzare al întreprinderii (adică
lichiditatea) va fi scurt şi deci mărimea discountului va fi mai
ISSN: 1224-8967 mică şi invers.
Nr. 2-3/2002
Suplimentul zilnic cu anunţuri de mică publicitate – anunţi Autor: Dragoş Mihai Ipate
azi, apare mâine!;
• MĂSURAREA CREĂRII DE
Revista Bursa Construcţiilor (oportunităţi, proiecte, preţuri, VALOARE PENTRU
tendinţe); ACŢIONARI 22
Revista Bursa IT (informatică şi comunicaţii pentru Autor: Anamaria Ciobanu
dezvoltarea afacerilor);
Revista Anul Financiar (evoluţii şi tendinţe în finanţe); • COSTUL LEASINGULUI –
ANALIZĂ COMPARATIVĂ
Bursa Ofertelor de Turism; ÎNTRE LEASINGUL
OPERAŢIONAL ŞI CEL
Bursa Cadouri de Crăciun.
FINANCIAR 26
Sediul central: str. Popa Tatu, nr. 71, sector 1, Bucureşti; Autor:Anamaria Ciobanu
ANEVAR se obligă:
• Să mediatizeze în rândul membrilor săi parteneriatul BURSA – ANEVAR şi
facilităţile oferite de Grupul de presă BURSA;
• Să asigure publicare în sistem barter a unor materiale de promovare a ziarului
BURSA, în buletinul informativ ANEVAR;
• Să asigure distribuirea ofertelor speciale ale BURSA către membrii ANEVAR;
• Să permită distribuirea publicaţiilor BURSA la evenimente organizate de ANEVAR.
STANDARDE DE EVALUARE
Notă: Acest text va înlocui capitolul „Introducere” din Catalogul de Standarde ANEVAR. Textul este compatibil cu
„General Valuation Concepts and Principles” din International Valuation Standards 2000.
1. INTRODUCERE
2. CONCEPTUL DE TEREN ŞI CONCEPTUL DE PROPRIETATE
3. CONCEPTELE DE PROPRIETATE IMOBILIARĂ, PROPRIETATE ŞI ACTIV
4. PREŢUL, COSTUL, PIAŢA ŞI VALOAREA
5. VALOAREA DE PIAŢĂ
6. CEA MAI BUNĂ UTILIZARE
7. UTILITATEA
8. ALTE CONCEPTE IMPORTANTE
9. ABORDĂRI ÎN EVALUARE
1.0 INTRODUCERE
1.1 Experienţa evaluatorilor profesionişti şi dialogul desfăşurat între naţiuni au demonstrat că, cu unele
excepţii, există o înţelegere unitară referitoare la principiile care stau la baza disciplinei evaluării. În
unele cazuri, legislaţia şi circumstanţele economice naţionale pot solicita aplicaţii speciale (uneori şi
limitate), însă fundamentele metodelor şi tehnicilor de evaluare sunt similare, în general, în întreaga
lume. Enunţarea şi promovarea acestor fundamente constituie un obiectiv al Comitetului
Internaţional pentru Standardele de Evaluare.
1.2 Standardele, aplicaţiile şi ghidurile de evaluare sunt bazate pe aceste fundamente, însă comitetul
consideră că este inadecvată clarificarea, în cuprinsul fiecărui standard, a tuturor fundamentelor
specifice. În schimb, această secţiune completează fiecare standard şi asigură o imagine de
ansamblu asupra fundamentelor importante, în special pentru înţelegerea profesiei de evaluare şi
pentru aplicarea standardelor.
folosinţă, dreptul de a culege fructele (chirie, arendă, dividende etc.) şi dreptul de a înstrăina bunul,
în limitele legale. Dreptul de proprietate nu trebuie confundat cu obiectul la care se referă, respectiv
teren, clădiri şi bunuri mobile. În temeiul dreptului de proprietate asupra unui bun, titularul îl poate
folosi, închiria, vinde ori înstrăina în alt mod, sau să aleagă exercitarea tuturor ori a unora dintre
aceste drepturi. Păstrarea numai a dreptului de înstrăinare echivalează cu nuda proprietate.
2.4 Proprietatea asupra bunurilor, altele decât cele imobiliare, este numită proprietate personală
(bunuri mobile). Termenul de proprietate, utilizat fără alte atribute sau identificări, poate defini
proprietatea reală, proprietatea personală sau alte tipuri de proprietate ca cele din domeniile afacerii
sau financiar, ori o combinaţie a acestora. (Vezi Secţiunea 3 de mai jos şi Tipurile de Proprietate).
2.5 Evaluatorii de proprietăţi şi de active sunt cei care se ocupă cu o disciplină economică specială,
asociată cu elaborarea şi raportarea evaluărilor. Ca profesionişti, evaluatorii trebuie să finalizeze
programe riguroase de instruire, calificare, specializare şi să-şi demonstreze competenţa şi
abilităţile. De asemenea, trebuie să cunoască şi să respecte un Cod Deontologic (etică şi
competenţă) şi standardele practicii profesionale şi să respecte Principiile General Acceptate în
Evaluare.
2.6 Evoluţia preţurilor în timp este rezultatul efectelor specifice şi generale ale forţelor economice şi
sociale. Forţele generale pot conduce la modificări ale nivelurilor de preţ şi ale puterii relative de
cumpărare a banilor. Acţionând în anumite momente, forţele specifice, cum ar fi schimbările
tehnologice, pot genera mutaţii ale cererii şi ofertei şi pot crea modificări majore de preţuri.
2.7 În evaluarea proprietăţii imobiliare sunt aplicate multe dintre principiile recunoscute. Este vorba
despre principiile cererii şi ofertei, concurenţei, substituţiei, anticipării sau perspectivei, schimbării
şi altele. Elementul comun al acestor principii constă în efectul direct sau indirect al acestora asupra
gradului de utilitate şi productivităţii unei proprietăţi. Prin urmare, se poate spune că utilitatea unei
proprietăţi imobiliare reflectă influenţele combinate ale tuturor forţelor pieţei care susţin valoarea
proprietăţii.
3.4.2 Un activ este recunoscut în bilanţul contabil atunci când este probabilă realizarea unui
beneficiu economic viitor de către întreprindere şi activul are un cost sau o valoare, care
poate fi evaluat(ă) în mod credibil (IFRS fost IAS, F89).
3.5 Standardele Internaţionale pentru raportări financiare (foste IAS–uri) necesare pentru elaborarea
situaţiilor financiare fac distincţii între activele corporale şi cele necorporale. Următoarele concepte
şi termeni au o importanţă deosebită:
3.5.1 Active curente. Active care se consumă într-un singur ciclu de producţie în activitatea unei
întreprinderi. Exemple sunt: stocuri, creanţe, investiţii pe termen scurt, disponibilul în
bancă şi numerar. Deşi în mod normal proprietatea imobiliară face parte din activele
imobilizate, în anumite circumstanţe, poate fi inclusă şi în activele curente. De exemplu
terenul sau proprietatea imobiliară construită şi deţinută în stoc pentru vânzare.
3.5.2 Active imobilizate. Acestea sunt active corporale sau necorporale, destinate utilizării pe
termen lung, care se împart în trei categorii:
3.5.2.1 Imobilizări necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli de C-D, concesiuni,
brevete şi alte drepturi şi valori similare, fond comercial, alte imobilizări
necorporale). Imobilizările necorporale sunt considerate componente ale
proprietăţii personale necorporale.
3.5.2.2 Imobilizări corporale (terenuri şi mijloace fixe). Acestea sunt activele destinate
utilizării în continuitate în activitatea unei întreprinderi, şi anume terenuri şi
clădiri, maşini, utilaje şi echipamente, alte categorii de active identificabile, mai
puţin amortizarea cumulată. Terenurile şi mijloacele fixe sunt active tangibile
sau fizice.
3.5.2.3 Imobilizări financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activităţii de
portofoliu, creanţe imobilizate). Aceste active nu sunt destinate utilizării
continue în activitatea unei întreprinderi, dar este de aşteptat să fie deţinute pe
termen lung.
3.5.3 Indiferent de utilizarea convenţiei de înregistrare contabilă pe baza costului istoric sau a
costului curent, trebuie făcută o distincţie între activele de exploatare şi activele de natura
unei investiţii. Activele de exploatare sunt cele considerate necesare în activitatea normală
a întreprinderii. Activele deţinute ca investiţii sunt cele deţinute de întreprindere, dar
neutilizate în exploatare de către întreprinderea proprietară.
3.6 Terminologia contabilă diferă uneori de termenii uzuali utilizaţi în evaluare. În clasificarea
prezentată la paragraful 3, cel mai des implicaţi în evaluarea activelor imobilizate sunt evaluatorii.
Practic, se evaluează dreptul de proprietate asupra activului şi nu activul corporal sau necorporal.
Acest concept face distincţia între conceptul economic de evaluare a activelor, concept obiectiv,
bazat pe capacitatea de tranzacţionabilitate pe piaţă şi conceptul subiectiv de estimare a unei valori
intrinseci sau altor tipuri de valori nebazate pe piaţă. Conceptul obiectiv, bazat pe piaţă, are totuşi
unele aplicaţii speciale în cazul evaluării proprietăţilor cu piaţă limitată sau fără piaţă. (Vezi SEV
4.04.)
3.7 Termenul depreciere este utilizat atât în evaluare, cât şi în contabilitate şi poate genera confuzii.
Pentru a evita neînţelegerile, evaluatorii pot utiliza termenul depreciere sau depreciere cumulată, în
aplicarea metodei bazate pe costul de înlocuire sau de reconstrucţie, pentru a reflecta orice pierdere
de valoare faţă de costul de nou estimat. Aceste pierderi sunt datorate deteriorării fizice, neadecvării
funcţionale (tehnice) sau deprecierii economice (din cauze externe). Termenul „amortizare” se
referă la alocarea făcută de contabili pentru compensarea între costul iniţial şi valoarea rămasă a
activului, acolo unde se aplică tratamentul contabil de bază, indiferent de baza pentru asemenea
alocare. Pentru evaluatori însă, este important că deprecierea cumulată este în funcţie de piaţă, spre
deosebire de amortizare care este în funcţie de convenţiile contabile şi nu reflectă neapărat situaţia
de pe piaţă.
situaţiile financiare, şi tipurile de valoare nebazate pe piaţă. Costul de înlocuire net (CIN), definit în
SEV 4.07 şi aplicat pentru proprietăţi specializate, poate fi considerat ca fiind o metodă surogat
acceptabilă pentru aprecierea valorii legate de piaţă.
4.10 Consideraţii similare celor prezentate mai sus sunt aplicabile şi în cazul evaluării altor proprietăţi
decât cele imobiliare. Cu excepţia cazurilor în care metoda CIN este adecvată, situaţiile financiare
vor necesita aplicarea metodelor pentru estimarea valorii de piaţă şi o distincţie clară între aceste
metode şi metodele nebazate pe valoarea de piaţă.
4.11 Costul total al proprietăţii cuprinde toate costurile de producţie, directe şi indirecte. Dacă sunt
implicate costuri de capital suplimentare ale cumpărătorului, ulterioare achiziţiei, acestea se vor
adăuga la costul de achiziţie istoric în scopul contabilizării costului. În funcţie de modul în care
utilitatea acestor costuri este percepută de piaţă, acestea se pot reflecta sau nu în valoarea de piaţă a
proprietăţii.
4.12 În unele cazuri, termenul cost de înlocuire poate fi utilizat în diferite contexte. Pe piaţă, acesta se
referă la costul de înlocuire a proprietăţii cu un substitut satisfăcător. Termenul este utilizat şi în
estimarea de costuri. O estimare a costului pentru o proprietate poate avea la bază estimarea fie a
costului de înlocuire, fie a costului de reconstrucţie. Costul de reconstrucţie este costul pentru a crea
o replică identică a unei structuri existente, utilizând acelaşi proiect şi materiale de construcţie
similare. Costul de înlocuire se referă la construirea unei structuri de utilitate comparabilă, folosind
proiectele şi materialele utilizate în mod curent pe piaţă.
utilitatea şi permanenţa terenului, în contextul pieţei, iar valoarea construcţiilor ataşate lui
reflectă diferenţa dintre valoarea terenului şi valoarea de piaţă a proprietăţii construite.
6.2 Cele mai multe proprietăţi sunt evaluate ca o combinaţie între teren şi construcţii. În aceste cazuri,
evaluatorul va estima valoarea de piaţă luând în considerare cea mai bună utilizare a proprietăţii
construite.
6.3 Cea mai bună utilizare este definită ca:
Cea mai probabilă utilizare a proprietăţii care este fizic posibilă, justificată adecvat, permisă legal,
fezabilă financiar şi care conduce la cea mai ridicată valoare a proprietăţii evaluate.
6.4 O utilizare care nu este legal permisă sau nu este fizic posibilă nu poate fi considerată ca fiind cea
mai bună utilizare. O utilizare permisă legal şi posibilă fizic poate cere evaluatorului să justifice de
ce este rezonabil probabilă. După ce a rezultat din analiză că una sau mai multe utilizări sunt
rezonabil probabile, se trece la verificarea fezabilităţii financiare. Utilizarea din care rezultă
valoarea cea mai mare, este considerată cea mai bună utilizare.
6.5 Aplicarea acestei definiţii permite evaluatorilor să aprecieze efectele deteriorării şi deprecierii
construcţiilor, care sunt cele mai adecvate construcţii, fezabilitatea proiectelor de reabilitare şi
renovare şi multe alte situaţii de evaluare.
6.6 Pe pieţele caracterizate de o volatilitate deosebită sau de dezechilibre severe între cerere şi ofertă,
cea mai bună utilizare a proprietăţii poate fi păstrarea acesteia pentru o utilizare viitoare. În alte
situaţii, în care sunt identificate mai multe tipuri potenţiale de cea mai bună utilizare, evaluatorul ar
trebui să analizeze aceste utilizări alternative ca şi nivelele de venituri şi cheltuieli viitoare
previzionate. În cazul în care zonarea şi utilizarea terenului se află în curs de modificare, cea mai
bună utilizare a proprietăţii poate fi o utilizare intermediară.
6.7 Conceptul de cea mai bună utilizare este o parte fundamentală şi integrantă a estimărilor valorii de
piaţă.
7.0 UTILITATEA
7.1 Criteriul esenţial în evaluarea oricărei proprietăţi imobiliare sau personale este utilitatea sa.
Procedurile utilizate în procesul de evaluare au ca obiectiv comun definirea şi cuantificarea gradului
de utilitate a proprietăţii evaluată. Acest proces solicită clarificarea conceptului de utilitate.
7.2 Utilitatea este capacitatea unui produs de a satisface o dorinţă sau o nevoie umană. Utilitatea este
mai degrabă un termen relativ sau comparativ, şi nu criteriu absolut. De exemplu, utilitatea terenului
agricol este măsurată prin capacitatea sa productivă. Valoarea sa este o funcţie de cantitatea şi
calitatea produsului pe care pământul îl produce, în sens agricol, sau o funcţie de cantitatea şi
calitatea construcţiilor esenţiale pentru activitatea agricolă. Dacă terenul posedă o capacitate de
dezvoltare potenţială, valoarea sa va depinde de cât de productivă va fi utilizarea sa din perspectivă
rezidenţială, comercială, industrială sau de combinaţia acestora. Prin urmare, valoarea terenului se
stabileşte prin evaluarea utilităţii sale în condiţiile factorilor legali, fizici, funcţionali, economici şi
de mediu care influenţează capacitatea sa productivă.
7.3 În mod esenţial, evaluarea proprietăţii este influenţată de modul în care proprietatea este utilizată
şi/sau ar fi tranzacţionată în mod normal pe piaţă. Pentru unele proprietăţi, utilitatea optimă este
obţinută dacă proprietatea este exploatată ca entitate distinctă. Alte proprietăţi au o utilitate mai
mare dacă sunt exploatate ca parte a unui grup, de exemplu restaurante fast-food, reţele hoteliere
sau de magazine. De aceea, trebuie făcută o distincţie clară între utilitatea proprietăţii considerate
individual sau ca fiind parte a unui grup. Evaluatorul va privi proprietatea din perspectiva pieţei, fie
ca o entitate distinctă, fie ca parte dintr-un întreg, fie ca portofoliu. De obicei, evaluatorul estimează
şi raportează valoarea proprietăţii ca entitate individuală. Dacă valoarea proprietăţii, considerată ca
parte din întreg sau portofoliu este diferită de valoarea sa individuală, această valoare ar trebui luată
în considerare şi raportată.
7.4 Proprietăţile de natura unor unităţi de exploatare independente sunt tranzacţionate independent şi
sunt evaluate ca atare. Dacă astfel de proprietăţi ar putea avea o valoare mai mare (sau mai mică),
rezultată dintr-o asociere economică sau funcţională cu alte proprietăţi, o asemenea valoare specială
sau adiţională trebuie evidenţiată în procesul de evaluare şi raportată corespunzător, conform
observaţiilor proprii ale evaluatorului sau în concordanţă cu instrucţiunile clientului. O astfel de
estimare a valorii, nu ar trebui totuşi asociată cu valoarea de piaţă, fără explicaţiile de rigoare.
7.5 O proprietate individuală poate avea o valoare adiţională sau specială, peste valoarea sa privită ca
entitate separată, ca rezultat al asocierii sale fizice sau funcţionale cu o proprietate deţinută de alţii
sau al atracţiei pentru un cumpărător care are interese speciale. Este necesar să se raporteze
extinderea sau importanţa unei astfel de valori speciale sau adiţionale, separat de valoarea de piaţă,
stabilită în concordanţă cu standardele de evaluare.
7.6 Utilitatea este măsurată dintr-o perspectivă pe termen lung, de obicei pentru durata normală de
utilizare a unei proprietăţi sau grup de proprietăţi. Totuşi, sunt momente când o anumită proprietate
privată poate deveni temporar redundantă, scoasă în afara exploatării, adaptată pentru o utilizare sau
o funcţionare alternativă, sau uneori pur şi simplu pusă în conservare pentru a anumită perioadă de
timp. În alte cazuri, circumstanţele externe ale pieţei, economice sau politice, pot dicta oprirea
producţiei pentru o perioadă nedefinită de timp. Evaluările în astfel de situaţii necesită competenţă
şi o experienţă deosebită, în condiţiile respectării Standardelor de Evaluare. Este important faptul că
evaluatorul ar trebui să prezinte definiţia valorii, informaţiile pe care se bazează evaluarea, ipotezele
şi condiţiile limitative (dacă există) referitoare la evaluare.
7.7 Similar, este posibil ca proprietăţile să nu aibă un grad de utilitate uşor identificabil la data evaluării,
datorită factorilor externi sau economici, cum ar fi proprietăţi situate în regiuni îndepărtate, în ţări
cu o economie în tranziţie, în ţări care experimentează schimbări în sistemul economic sau în ţări
care nu au o economie de piaţă. Cerinţele evaluării sunt de respectare a Standardelor de Evaluare, cu
prezentarea completă a definiţiei valorii, a informaţiilor pe care se bazează evaluarea şi măsura în
care ipotezele şi condiţiile limitative (dacă există) influenţează evaluarea.
7.8 Un efect obişnuit al instabilităţii politice sau incertitudinii economice este modificarea utilităţii,
exprimată fie prin capacitate, fie prin eficienţă. În asemenea situaţii, responsabilitatea evaluatorului
este de a estima aşteptările pieţei şi durata unor asemenea evenimente. Închiderile temporare pot
avea un impact redus sau nul asupra valorii proprietăţii sau activului, pe câtă vreme previziuni pe
termen lung referitoare la oprirea activităţii pot conduce la o diminuare permanentă a valorii.
Proprietatea sau activul evaluat trebuie văzut din perspectiva tuturor factorilor interni şi externi cu
efect asupra performanţelor de exploatare ale acestora.
explicarea definiţiei valorii de piaţă adoptată şi ipotezele, termenii sau condiţiile pe baza cărora a
fost realizată evaluarea.
8.2 Active specializate sunt cele care se vând foarte rar sau deloc, cu excepţia cazurilor în care se vând
ca părţi din întreprinderea în care sunt parte componentă. Aceste active pot fi considerate ca fiind
cele cu piaţă limitată sau fără piaţă, activele dependente de proiectarea lor specializată, de
configurarea sau aplicarea lor specifică. În cazul în care evaluatorul are informaţii de piaţă limitate
sau nu există informaţii de piaţă comparabile direct, procesul de evaluare poate deveni foarte
complex. Totuşi, este responsabilitatea evaluatorului să culeagă informaţii şi motivaţii de pe piaţă
pentru a susţine şi/sau explica concluzia asupra valorii. Deşi poate fi aplicată oricare dintre
metodele de evaluare şi ar trebui luate în considerare toate metodele aplicabile, metoda costului de
înlocuire net (CIN) este aplicată, de obicei, pentru active specializate. Atunci când este posibil,
evaluatorul estimează, valoarea terenului, costul şi deprecierea cumulată pe baza informaţiilor de
piaţă şi explică bazele pentru estimarea valorii.
8.3 Termenul de cost de înlocuire net (CIN) nu ar trebui confundat cu costul de înlocuire sau costul de
înlocuire curent net. Ultimul termen se referă la costul care ar fi obţinut pe piaţă în achiziţionarea
unui substitut acceptabil al activului. Definiţia contabilă a costului de înlocuire pentru un activ
individual este „costul de înlocuire pentru un activ individual este, de obicei, derivat din costul
curent de achiziţie al unui activ similar, nou sau utilizat, sau al unei capacităţi echivalente de
producţie sau al unui serviciu potenţial” (IFRS fost IAS 15). (Vezi paragraful 4.11 de mai sus, în
care termenul cost de înlocuire este prezentat ca un cost alternativ pentru costul de reconstrucţie).
Deşi construcţia sau crearea unei proprietăţi substitut este o posibilitate, cea mai adecvată măsură a
costului de înlocuire este costul de achiziţionare a unei proprietăţi substitut acceptabilă de pe piaţă.
Invers, CIN se referă în mod specific la o metodă surogat, aplicată proprietăţilor specializate, pentru
a ajunge la o valoare referitoare la piaţă. Valoarea rezultată din aplicarea CIN este sub rezerva unui
potenţial adecvat de profitabilitate sau de servicii din utilizarea activelor, considerate ca întreg,
ipoteză ce poate fi acceptată. Dacă, de exemplu, directorii unei întreprinderi consideră că
profitabilitatea potenţială a întreprinderii este insuficientă pentru a susţine estimarea prin CIN,
aceştia pot micşora valorile din conturi, transformând efectiv estimarea CIN într-o estimare a valorii
de utilizare. Într-o aplicaţie CIN pentru care nu există piaţă activă ca referinţă directă, evaluatorul
reconstituie procesul deductiv al unei persoane care ar decide suma pe care ar plăti-o pentru un activ
care funcţionează ca parte dintr-o întreprindere.
8.4 În cazul în care sunt suspendate sau întrerupte condiţiile normale de piaţă, sau când dezechilibrele
între cerere şi ofertă determină oscilaţii ale preţurilor pe piaţă, deci nu sunt satisfăcute cerinţele din
definiţia valorii de piaţă, evaluatorul este pus în faţa unei probleme dificile în evaluare. Prin
utilizarea conceptului şi definiţiei valorii de piaţă, aplicând informaţiile de piaţă şi judecând
procesul de evaluare, evaluatorii asigură relevanţa şi utilitatea valorilor activelor raportate în
situaţiile financiare. Pe măsură ce disponibilitatea şi/sau aplicabilitatea informaţiilor de piaţă scade,
misiunea de evaluare poate solicita un grad mai ridicat de competenţă şi experienţă din partea
evaluatorului şi o aplicare mai atentă a Standardelor de Evaluare.
8.5 Uneori evaluatorului i se poate cere aplicarea unei definiţii particulare a valorii de piaţă pentru a
răspunde unor cerinţe juridice sau statutare. Dacă i se cere, evaluatorul trebuie să menţioneze faptele
şi să descrie impactul oricăror diferenţe asupra valorii estimate. Atunci când este realizată o
evaluare în conformitate cu Standardele de Evaluare, termenul valoare de piaţă va respecta
întotdeauna definiţia IVSC/TEGoVA.
8.6 Toate rapoartele de evaluare ar trebui să prezinte clar scopul şi utilizarea evaluării. Suplimentar
altor cerinţe ale raportării, când sunt implicate evaluări pentru situaţiile financiare, ar trebui ca
raportul de evaluare să conţină o identificare clară a clasei de active în care este inclus activul
evaluat ca şi a bazei pentru această includere. Fiecare clasă de active ar trebui explicată.
8.7 Convenţia contabilă a înregistrării la costurile istorice reflectă numai acele costuri istorice şi
amortizarea cumulată recunoscute de principiile general acceptate în contabilitate. Totuşi, un activ
poate avea o valoare de piaţă mai mare sau mai mică decât costul istoric, chiar dacă acesta a fost
diminuat sau nu cu amortizarea aferentă. Din optica unei anumite întreprinderi, acest cost poate fi
egal sau diferit de valoarea cu care activul contribuie la valoarea întreprinderii. Din perspectiva
pieţei, dacă un activ este creat pentru a fi vândut, producătorul trebuie să aibă capacitatea de a vinde
activul la un preţ care să depăşească costul producătorului, în caz contrar activitatea va fi
neprofitabilă. Atunci când activul s-a vândut cu profit, preţul plătit de către cumpărător devine
costul cumpărătorului, iar diferenţa dintre acesta şi costul de la vânzător, incluzând costurile de
desfacere şi înmagazinare, reprezintă profitul vânzătorului, altfel spus câştigul din vânzarea
activului. În anumite cazuri, vânzarea se poate face la acelaşi preţ cu costul vânzătorului, sau chiar
inferior acestuia, însă principiile enunţate mai sus se aplică şi în cazul acestor situaţii atipice.
8.8 Obiectul Standardelor Internaţionale de Evaluare, ghidurilor şi aplicaţiilor constă în estimarea şi
raportarea valorilor proprietăţilor şi activelor. Modul în care rezultatele evaluării sunt îmbinate şi
integrate cu constatările altor profesiuni este de o importanţă majoră pentru evaluatori. Înţelegerea
corectă a terminologiei este esenţială pentru evaluatori şi pentru cei care citesc rapoartele. Sunt
esenţiale experienţa evaluatorului ca şi aplicarea corectă a metodologiei. Aceste standarde sunt
destinate susţinerii obiectivelor comune ale celor care execută evaluări ale proprietăţilor şi activelor
şi ale celor care trebuie să se bazeze pe rezultatele evaluărilor.
care produce cea mai mare recuperare corespunzătoare unui anumit nivel de risc conduce la
cea mai probabilă mărime a valorii.
9.4 Evaluările nebazate pe piaţă pot aplica abordări similare însă, de obicei, implică utilizarea unor
informaţii diferite.
9.4.1 O întreprindere poate aplica abordarea prin costuri pentru a compara costul altor clădiri cu
costul clădirii evaluate, constatând interese suplimentare în cazul unei proprietăţi particulare
în contradicţie cu piaţa liberă. Această aplicaţie este specifică pentru o proprietate particulară,
care poate fi un cost nerecunoscut de piaţă.
9.4.2 Un proprietar de teren poate plăti un preţ suplimentar pentru o proprietate adiacentă. În
aplicarea abordării prin comparaţia vânzărilor, pentru a determina preţul maxim pe care
proprietarul este dispus să îl plătească pentru terenul adiacent, evaluatorul poate ajunge la o
sumă care poate depăşi cu mult valoarea de piaţă. În unele ţări, această estimare se numeşte
valoare specială a cumpărătorului.
9.4.3 Un investitor poate aplica o rată de rentabilitate specifică acelui investitor, diferită de cea
recunoscută pe piaţă. În aplicarea abordării prin capitalizarea venitului pentru determinarea
preţului pe care acel investitor este dispus să îl plătească pentru o anumită investiţie, bazată
pe rata de recuperare anticipată a investitorului, evaluatorul ajunge la o estimare a valorii de
investiţie mai degrabă decât la o valoare de piaţă.
9.5 Costul de înlocuire net (CIN), explicat în paragraful 8.3 de mai sus, este o metodă surogat
acceptabilă pentru estimarea valorii bazate pe piaţă. Metoda este aplicată, de obicei, în situaţia
evaluării unei proprietăţi pentru care nu există informaţii disponibile sau pertinente pentru
determinarea valorii de piaţă.
9.6 Fiecare abordare în evaluare are metode alternative de aplicare. Experienţa şi competenţa
evaluatorului, standardele naţionale, cerinţele pieţei şi informaţiile disponibile, în combinarea lor
determină ce metodă sau ce metode sunt aplicabile. Raţiunea pentru existenţa abordărilor şi
metodelor alternative constă în punerea la dispoziţia evaluatorului a unei serii de proceduri analitice
care vor fi apreciate şi reconciliate într-o estimare a valorii finale, în funcţie de tipul de valoare
implicat.
9.7 Abordările şi metodele de evaluare sunt, în general, comune tuturor tipurilor posibile de evaluări,
incluzând proprietatea imobiliară, proprietatea personală (bunurile mobile), întreprinderi şi active
financiare. Totuşi, evaluarea diferitelor tipuri de proprietate implică surse diferite de informaţii, care
reflectă în mod adecvat piaţa pe care proprietatea (şi/sau serviciul sau întreprinderea) este evaluată.
De exemplu, clădirile individuale sunt de obicei vândute şi evaluate pe o piaţă imobiliară relevantă,
în timp ce evaluarea acţiunilor unei companii, care deţine mai multe clădiri, este reflectată prin
referirea la cursul acţiunilor pe o piaţă relevantă.
1. INTRODUCERE
2. DOMENIUL DE APLICARE
3. DEFINIŢII
4. RELAŢIA CU STANDARDELE CONTABILE
5. MODALITĂŢI DE APLICARE ŞI EXECUŢIE
6. COMENTARII
7. CERINŢELE RAPORTULUI DE EVALUARE
8. PRECIZĂRI FINALE
9. DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
1. INTRODUCERE
1.1. Obiectivul standardului SEV 7.03 este de a stabili diferenţele între evaluările realizate în scopul
asigurării bunurilor şi evaluările destinate raportărilor financiare (SEV 7.01) sau destinate
garantării creditelor (SEV 7.02).
1.2. Standardul 7.03 precizează cadrul în care evaluatorii pot executa lucrări de evaluare la cererea
unor societăţi comerciale specializate în asigurarea bunurilor sau a unor beneficiari/utilizatori de
asigurări, aceste lucrări urmând a îndeplini condiţiile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
1.3. Asigurarea presupune existenţa unui interes asigurabil şi implică apariţia unui prejudiciu material,
pentru asigurat, în cazul producerii unui eveniment acoperit prin contractul (poliţa) de asigurare.
1.4. Promovarea înţelegerii corecte a procesului de asigurare cere ca evaluatorul şi utilizatorul
serviciilor de evaluare să cunoască şi să facă o diferenţiere atentă între tipurile şi clauzele
contractelor de asigurare. În acest fel se poate evita luarea unor decizii incorecte sau recomandate
în mod eronat şi prezentarea/interpretarea greşită a valorilor raportate.
1.5. Conţinutul SEV 7.03 reprezintă o abordare sistematică ce reflectă Principiile General Acceptate de
Evaluare, precum şi cerinţele altor standarde de evaluare aplicabile.
SEV 4.03 – Valoarea de piaţă
SEV 4.04 – Categorii de valori în afara valorii de piaţă
SEV 4.06 – Evaluarea proprietăţilor imobiliare
SEV 4.07 – Costul de înlocuire net
SEV 4.08 – Echipamente tehnologice, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii
de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; mobilier şi birotică
SEV 6.01 – Factorii de mediu
1.6. Standardul SEV 7.03 urmăreşte să promoveze experienţa internaţională referitoare la evaluarea
pentru asigurări. Evaluatorii care aplică standardele SEV sunt responsabili pentru alegerea corectă
a metodelor de evaluare şi înţelegerea lor clară de către beneficiarii evaluării, pentru evitarea
împrejurărilor care ar putea induce în eroare utilizatorul raportului de evaluare şi pentru raportarea
obiectivă a evaluărilor realizate.
2. DOMENIUL DE APLICARE
2.1 Acest standard este întocmit pentru a oferi sprijin în elaborarea sau utilizarea evaluărilor realizate
în scopul asigurării bunurilor sau a altor interese asigurabile.
2.2 Acest standard nu are intenţia de a fi o bază pentru stabilirea de despăgubiri civile şi nu trebuie să
creeze nici o supoziţie sau probă cum că o obligaţie legală a fost respectată cu excepţia cazurilor
în care prevederile acestui standard luate în totalitate sunt încorporate într-un text legal.
2.3 Deoarece în evaluarea pentru asigurări se aplică principii, abordări şi metodologii descrise în alte
standarde ANEVAR, standardul SEV 7.03 trebuie înţeles ca încorporând toate celelalte pasaje
aplicabile din standardele ANEVAR.
3. DEFINIŢII
activitatea de asigurare (insurance) este activitatea exercitată în sau din România, care
desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare
şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare,
precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată.
riscul (risk) în asigurare reprezintă un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii,
afacerile şi pentru care societăţile de asigurări pot oferi protecţie. Pentru a fi asigurabile, riscurile
trebuie să îndeplinească o serie de criterii de asigurabilitate, şi anume:
− să fie calculabile adică să poată fi determinate probabilistic şi să se poată produce cu o
anumită probabilitate cuprinsă între 0 şi 1;
− să nu poată fi evitate;
− să fie suportabile ca mărime şi frecvenţă, din punct de vedere financiar, de către
asigurător;
− să fie compensatorii prin posibilitatea asiguratorului de a compensa pierderea financiară
rezultată din producerea lor;
− să fie contractuale prin protecţia prevăzută în contractul de asigurare.
interes asigurabil (insurable interest) reprezintă exprimarea motivaţiei potenţialului asigurat faţă
de obiectul/subiectul asigurării ca urmare a existenţei unui risc în urma căruia poate să apară un
prejudiciu material sau să se nască o anumită răspundere din partea acestuia;
contractul de asigurare (poliţă) (insurance policy) este documentul prin care se concretizează
încheierea asigurării; prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă
asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc să plătească asiguratului sau
beneficiarului, despăgubirea sau suma asigurată, denumită şi indemnizaţie, în limitele şi în
termenele convenite;
daună/daune (damage/s) reprezintă prejudiciul material în urma producerii unui eveniment
compensat de asigurător conform contractului;
prima de asigurare (insurance premium) este suma plătită de asigurat asigurătorului în schimbul
transferului riscului de la asigurat la asigurător; poate fi o valoare fixă sau o cotă procentuală
aplicată la suma asigurată;
societatea de asigurare (asigurător) este persoana juridică română sau filială a unui asigurător
străin, autorizată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit prevederilor legale în
vigoare;
intermediarii în asigurări (brokers/agents) sunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare:
− agenţii de asigurare sunt persoane fizice şi juridice abilitate în baza autorizării unui
asigurator, să negocieze sau să încheie în numele sau în contul asiguratului contracte de
asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat, fără să aibă
calitatea de asigurator sau de broker de asigurare;
− brokerii de asigurare sunt persoane juridice române sau străine, autorizate în prealabil de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care, pentru clienţii lor, negociază sau încheie
contracte de asigurare şi acordă alte servicii în legătură cu protecţia împotriva riscurilor
sau cu regularizarea daunelor.
valoarea asigurabilă sau suma asigurată (insurable value) reprezintă suma maximă pe care
societatea de asigurări se angajează că o va plăti dacă bunul este deteriorat sau distrus. Aceasta
este suma înscrisă în poliţa de asigurare şi reprezintă valoarea răspunderii maxime de despăgubire
din partea asigurătorului în cazul producerii unui risc asigurat;
valoarea reziduală (residual value IVSC) este valoarea rămasă a unui bun la sfârşitul unei
perioade de timp sau în urma unui eveniment;
valoarea netă de valorificare (net realisable value IVSC) este preţul estimat de vânzare a unui
bun, din care se scad cheltuielile de vânzare;
valoarea finală de restaurare (reinstatement value IVSC) este dată de costurile totale de refacere
identică şi integrală a bunului (imobil sau mobil) la condiţia iniţială, dar nu mai bună sau mai
extinsă decât situaţia de nou;
baza de despăgubire (claim base) este o clauză specială într-o poliţă de asigurare care specifică în
clar baza de evaluare adoptată pentru acordarea despăgubirilor; se include, de obicei, în poliţele la
care valorile asigurate se ajustează pe parcursul perioadei de asigurare;
subasigurarea (under insurance) este compensarea parţială a pagubei corespunzător raportului
dintre suma asigurată şi valoarea asigurabilă;
costul de reconstrucţie (reproduction cost IVSC) este costul curent de a construi sau achiziţiona o
replică exactă a bunului asigurat, folosind aceleaşi proiecte, materiale, normative, tehnologii şi
calificare a forţei de muncă;
costul de înlocuire brut (replacement cost new IVSC) este costul curent de achiziţie a unui bun
nou, similar sau cu o capacitate operaţională sau potenţial de servicii echivalent, folosind
materiale, tehnologii, proiecte şi normative moderne;
costul de înlocuire net (net replacement cost IVSC) este costul ce ar apărea pe piaţă pentru
achiziţia unui bun substitut egal satisfăcător; mai simplu, costul de înlocuire brut minus
deprecierea;
deprecierea (depreciation IVSC) este pierderea de valoare din costul de reconstrucţie/înlocuire
brut cauzată de uzură fizică, neadecvarea funcţională şi/sau neadecvarea din cauze
economice/externe firmei.
6. COMENTARII
6.1. Evaluarea pentru asigurare cere clasificarea proprietăţii, descrierea şi localizarea fiecărui component,
estimarea tipurilor de valoare cerute de client.
6.2. La estimarea bazei de despăgubire, evaluatorul trebuie să deducă toate costurile de
reconstruire/înlocuire pentru elementele ce constituie obiectul excluderilor de la asigurare, dar care
sunt prezente pe proprietate. Evaluatorul trebuie să precizeze cauza deducerii şi să nu lase să se
înţeleagă că acele elemente nu pot fi supuse deteriorării.
6.3. În estimarea deprecierii, evaluatorul se va baza pe observaţiile sale din timpul inspecţiei bunului şi
pe informaţiile documentate privind exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile efectuate.
6.4. În estimarea valorii de asigurare, evaluatorul va trata în mod explicit influenţa inflaţiei, influenţa
onorariilor şi taxelor profesionale şi influenţa modificărilor taxei pe valoarea adăugată.
6.5. După expirarea termenului de valabilitate a evaluării şi, în cazuri justificate, chiar în interiorul
acestui termen, evaluatorul poate fi solicitat la actualizarea valorilor estimate iniţial.
6.6. La actualizarea valorilor, evaluatorul va inspecta bunul şi va consemna observaţiile sale privind
modificările în componenţa şi starea de exploatare a bunului.
7.5. Durata de valabilitate a raportului de evaluare nu poate depăşi un an şi evaluatorul poate limita
această durată dacă poate fundamenta o previziune de modificare mai rapidă a costurilor de
construcţie sau de fabricaţie.
8. PRECIZĂRI FINALE
8.1. Prevederile acestui standard se completează cu prevederile normative elaborate de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
Notă: Acest Standard a fost elaborat de Gh. Bădescu SCV, MAA şi aprobat în Şedinţa Consiliului Director al
ANEVAR din data de 29 iunie 2002.
Anul 0 1 2 3 4 5 VNA
Fluxuri monetare estimate -10,000 2,000 3,000 2,500 3,000 3,500
Factori de actualizare (@=10%) 1.000 0.909 0.826 0.751 0.683 0.621
Fluxuri monetare actualizate (@=10%) -10,000 1,818 2,478 1,878 2,049 2,174 397.00
Factori de actualizare (@=15%) 1.000 0.870 0.756 0.658 0.572 0.495
Fluxuri monetare actualizate (@=15%) -10,000 1,740 2,268 1,645 1,716 1,733 -898
Diferenţa fluxurilor datorită primei de risc 0% 4% 8% 12% 16% 20%
Deşi această metodă este simplu de aplicat şi este folosită pe scară largă, practic fiind
singura metodă, are şi dezavantaje:
porneşte de la ipoteza că incertitudinea este numai o funcţie de timp;
nu sunt luate în calcul caracteristicile particulare ale fiecărei întreprinderi, referitoare la
posibilitatea variaţiei fluxurilor financiare
problema aprecierii nivelului primei de risc este dificil de făcut, mai ales în condiţiile
actuale ale României în care lipsesc informaţiile sau dacă există, ele nu reflectă
realitatea economică, deşi există câteva modele adaptate recomandate;
poate apare un efect de stimulare a firmelor, pentru creşterea valoarii lor printr-un
portofoliu de afaceri cu un potenţial ridicat de randament şi eficienţă dar şi riscuri
semnificative, pe care nu le mai poate controla şi care nu pot fi apreciate în mod realist de
evaluatori.
Concluzia generală referitoare la modelele ce leagă incertitudinea de durată este că, deşi între cele
două mărimi există o relaţie clară, totuşi nu reuşesc să surprindă în amănunt caracteristicile
întreprinderilor/afacerilor, ci mai degrabă duc la mascarea diferenţelor decât la evidenţierea acestora.
Această metodă a primei de risc tinde spre a crea mai curând modele de firme sau afaceri ce ar
trebui să funcţioneze aproape identic, fără să marcheze diferenţele determinate de mediul intern şi extern
sau de managementul fiecărei afaceri în parte.
Practica evaluatorilor de a utiliza una, două sau trei rate de actualizare diferite, respectiv o variantă
optimistă, pesimistă şi cea mai probabilă ( în majoritatea situaţiilor nu se utilizează nici măcar această
metodă de considerare a incertitudinii ) pentru a determina valoarea afacerii, conduce la rezultate diferite
semnificativ. În aceste condiţii, de cele mai multe ori, evaluatorul nu poate alege cu o argumentată
justificare, din punct de vedere al incertitudinii, una dintre valorile estimate, chiar dacă cunoaşte existenţa
unor probabilităţi subiective de realizare a fluxurilor financiare, ce se pot aprecia de către evaluator sau/şi
de managerul firmei evaluate, care să argumenteze mai precis o anumită valoare a afacerii.
Estimările astfel obţinute constituie o distribuţie probabilistică a fluxurilor monetare. Rezultă aşadar
că se aşteaptă variaţii ale fluxurilor individuale, valoarea finală putând să varieze.
Obiectivul modelului probabilistic este acela de a stabilii variaţiile cele mai probabile ale
rezultatului datorită estimării fluctuaţiilor fluxurilor de numerar. În acest fel efectele incertitudinii sunt mai
clar prezentate şi participă direct la determinarea valorii finale a afacerii, în directă cunoştinţă de cauză.
Cele trei metode ce ţin de modelul probabilistic sunt: speranţa matematică (SM), analiza
probabilistică discretă (APD) şi analiza probabilistică continuă (APC).
Fluxul de numerar
Probabilitatea Perioada
1 2 3 4
Varianta optimistă 0.3 5,000 6,000 4,500 5,000
Varianta cea mai posibilă 0.5 3,500 4,000 3,800 4,500
Varianta pesimistă 0.2 3,200 3,600 3,100 4,000
Valoarea estimată a fluxului de numerar (SM) 3,890 4,520 3,870 4,550
Factor de actualizare (@=15%) 0.870 0.756 0.658 0.572
Valoarea actualizată estimată a fluxului de numerar 3,384 3,417 2,546 2,603 11,950
Cost de capital (investiţia) -11,000
VNA 950
Avantaje:
dă posibilitatea obţinerii unei plaje de valori a afacerii împreună cu probabilitatea asociată de
realizare;
ia în consideraţie variaţiile detaliate ale fluxurilor de numerar şi ale investiţiilor necesare
pentru realizarea unei afaceri, în locul formulării unei ipoteze general valabile cum că
incertitudinea este o funcţie de timp.
Dezavantaje:
operează cu estimări discrete în timp ce distribuţia continuă poate constitui o reprezentare mai
bună pentru o afacere;
σi σi 2 σi 2
σ2VNA = ∑ [ ——— ]2 ⇒ σ2VNA = ∑ [ ——— ]
1 + ri 1 + r2i
Perioada 0 1 2 3 4 5
Fluxul de numerar net – valoarea cea mai -200.000 55.000 48.000 65.000 70.000 40.000
probabilă
Variabilitatea estimată (deviaţia standard 0 4.000 4.500 3.500 4.500 3.000
a fluxului de numerar)
Factori de scontare (@=10%) cost de capital 1,00 0,909 0,826 0,751 0,683 0,621
VNA 11.108
σVNA 6.847
Probabilitatea
x 11.108 y
Avantajele APC sunt:
Conduce la obţinerea unei distribuţii a VNA mai curând decât a unei singure valori rezultând
o valoarea a afacerii într-o plajă de valori ce poate fi argumentată şi justificată probabilistic;
Permite formularea unor afirmaţii probabilistice referitoare la veniturile ce se pot realiza din
proiect şi care reflectă variabilitatea estimată pentru fluxurile de numerar ale fiecărei
perioade;
Permite realizarea unei comparaţii a distribuţiilor valorilor ale diferitelor afaceri comparabile;
Porneşte de la ipoteze mai realiste bazate pe valori continue în locul valorilor discrete.
Dezavantajele APC sunt:
Introduce un element de estimare subiectivă - σVNA.
Întotdeauna a existat un interes ridicat pentru acea sferă a finanţelor ce se ocupă de măsurarea
creării de valoare pentru acţionari. Identificarea sursei acesteia şi problematica justei sale măsurări au
făcut obiectul multor cercetări din domeniul evaluării întreprinderii sau teoriei de agent.
În cadrul acestui studiu ne propunem o trecere sumară în revistă a principalilor indicatori tradiţionali
de măsurare a performanţelor întreprinderii ce pot scoate în evidenţă crearea de valoare pentru acţionari.
Atenţia noastră se va concentra asupra indicatorului Valoarea adăugată economică (economic value
added), iar printr-o analiză comparativă cu ceilalţi indicatori vom reflecta avantajele şi limitele utilizării
sale în măsurarea performanţelor întreprinderii. Ideea de bază a acestui studiu este alegerea indicatorului
adecvat de măsurare a performanţei, astfel încât averea managerilor să fie aliniată la evoluţia averii
acţionarilor. Jensen (1990), Milbourn (1996) argumentau că cel mai bun indicator al performanţei ar trebui
să fie cursul acţiunilor întreprinderii. Totuşi cursul acţiunilor nu poate fi folosit ca indicator de
performanţă în recompensarea managerilor, valoarea sa fiind afectată de factori ce scapă controlului
managerului.
Înainte de a examina corelaţia între averea acţionarilor şi indicatorii de măsurare a performanţei
(cercetare ce va face obiectul unui articol ulterior), trebuie definit modul adecvat de măsurare a
schimbărilor intervenite la nivelul averii acţionarilor. Trecând în revistă principalii indicatori tradiţionali,
folosiţi în măsurarea profitabilităţii întreprinderii, am scos în evidenţă limitele atinse de aceştia în
măsurarea creării de valoare pentru acţionari.
Profitul net
Avantaje:
simplitatea calculului, informaţia privind nivelul acestuia putând fi preluată direct din situaţiile
finaciar-contabile
Deficienţe:
subevaluează costul capitalurilor, ignorând costul de oportunitate al acestora. În timp ce costul
datoriei se regăseşte în mod explicit în cheltuielile cu dobânzi, costul capitalurilor proprii este nul
din punct de vedere al indicatorului profitul net.
este rezultatul tuturor activităţilor firmei (principale sau adiacente, de exploatare sau în afara
exploatării) şi este influenţat de conjunctura economică. Analiza creării de valoare ar trebui să
aibă drept referinţă profitul reproductibil, respectiv profitul realizabil de către întreprindere din
activitatea sa curentă, în condiţii normale de exploatare.
indicatorii de performanţă bazaţi pe profit deseori confundă anomaliile contabile cu fundamentul
economic al afacerii. Astfel, deciziile luate pe baza informaţiilor contabile riscă să sacrifice
viitorul afacerii în favoarea prezentului. Un exemplu ar fi amânarea unei investiţii majore pentru
evitarea cheltuielilor cu punerea în funcţiune, cu instruirea personalului, sau cu amortizarea ce ar
diminua nivelul actual al profitabilităţii. În afaceri deseori trebuie să iei decizii pe care nu le-ai fi
luat niciodată dacă ai fi fost chiar proprietarul afacerii.
indicatorii de măsură a performanţelor bazaţi pe profit exclud în analiza lor bilanţul,
concentrându-se asupra contului de profit şi pierderi. Se ignoră astfel capitalul investit în afacere.
pierderi de promovări pentru managerul în cauză. Managerii, ca orice alţi investitori, înţeleg
conceptul “valoarea timp a banilor” şi au noţiunea de risc (banii câştigaţi astăzi sunt mai siguri şi
valorează mai mult decât cei probabil de câştigat în viitor). Ca urmare, vor acţiona întotdeauna în
sensul maximizării veniturilor prezente. Este înlăturat astfel riscul ca rezultatele lor să fie
“culese” de înlocuitorii lor. Nici un manager nu-şi doreşte să facă eforturi fără a fi recompensat,
sau şi mai rău, recompensa să o primească altcineva.
¾ Orientarea rezultatelor
EVA, ca orice indicator agregat, se calculează la sfârşitul unui exerciţiu financiar. Cu ajutorul
EVA nu pot fi identificate cauzele primare ce au generat ineficienţa. Analiza performanţelor
activităţii ar trebui făcută pentru operaţiile derulate în aşa numitele “locuri înguste”,
(compartimentele ce determină mărimea fluxurilor rulate în cadrul fabricii şi respectiv gradul de
utilizare a capacităţilor de producţie), în scopul identificării activităţilor fără valoare ce pot fi
eliminate.
Din analiza acestor deficienţe ale EVA în măsurarea performanţei, se constată lipsa conexiunii cu
aspectele calitative, respectiv strategice, implicate în procesul creării de valoare.
O îmbunătăţire a măsurării performanţei prin intermediul EVA este sugerată de J.Bacidore. În
articolul său “The search for the Best Financial Performance Measure”, publicat în “Financial Analysts
Journal”, subliniază că valoarea unei firme este generată atât de activele fizice în funcţiune cât şi de
strategia privind viitoarele oportunităţi de creştere a afacerii. Ca urmare, el ajustează indicatorul creat de
firma de consultanţă Stern Stewart & Company - EVA, creând indicatorul REVA, ce ia în calcul valoarea
de piaţă a capitalurilor investite. În aceste condiţii, realizarea unui REVA pozitiv este echivalentă cu
crearea reală de valoare pentru acţionari (recunoscută şi de piaţă, nu numai în contabilitate).
Se pot face şi alte ajustări la vechea formulă “brevetată” de Stern Stewart, utilizând, de exemplu,
cash-flow-ul corespunzător capitalurilor investite, în locul profitului de exploatare net de impozit. Astfel,
este înlăturată distorsiunea creată de contabilitate privind mărimea fluxurilor de numerar efectiv generate.
În condiţiile în care valoarea de piaţă a capitalurilor investite este influenţată şi de strategia firmei, REVA
ar trebui să fie indicatorul de măsurare a performanţei folosit în recompensarea managerilor executivi ai
firmei, în timp ce EVA ar trebui utilizată pentru gratificarea managerilor diviziilor sau de la alte nivele
inferioare.
Integrarea în nivelul cursurilor acţiunilor, a informaţiilor referitoare la strategia întreprinderii
depinde foarte mult de eficienţa pieţei pe care sunt negociate acţiunile firmei. Ajustarea cursului acţiunilor
valorii acestora se face parţial şi cu întârziere. În general există un interval de timp mai mare sau mai mic,
în care se aşteptă cuantificarea efectelor pozitive ale strategiei prin intermediul rezultatelor financiare.
Pentru a feri procesul intern de gestiune a performanţei de volatilitatea ridicată a pieţei în
recunoaşterea performanţelor, se recomandă realizarea unei analize mai ample a aspectelor calitative şi
strategice, luând ca reper mai mulţi factori determinanţi ai procesului creării de valoare.
O analiză globală a performanţei întreprinderii ar trebui să cuprindă (pe lângă indicatorii financiari
adecvaţi) şi o grilă de notare a aspectelor calitative legate de strategia întreprinderii, respectiv politica sa
comercială sau de investiţii. O astfel de analiză, tip grilă de notare, a fost propusă de către R. Kaplan şi D.
Norton în articolul lor ”The balanced score card – measures that drives performances ” publicat în Harvard
Business Review. Pornind de la obiectivele strategice ale întreprinderii se determină indicatorii de măsură
introduşi în grila de notare. Aceşti indicatori se grupeză în patru panele specifice principalelor “motoare”
ale performanţei unei întreprinderi : clienţii, procesul intern al afacerii, gradul de inovare şi perfecţionare
al firmei, forţa financiară a întreprinderii (vezi schema din anexă).
Analiza performanţelor din perspectiva clienţilor impune selectarea acelor indicatori ce definesc
succesul întreprinderii în această direcţie. De exemplu: numărul total de clienţi, respectiv numărul de
clienţi fidelizaţi (exprimat şi ca pondere în total piaţă); procentul de livrări efectuate în termen; satisfacţia
clienţilor (mai greu de cuantificat, dar nu imposibil).
Din perspectiva procesului intern al afacerii, indicatorii de performanţă ce pot fi analizaţi sunt:
durata ciclului de producţie; rata rebuturilor.
Gradul de inovare şi perfecţionare la nivelul firmei reflectă şansa ca firma să fie competitivă pe
termen lung. Indicatorii de performanţă specifici sunt: nivelul cheltuielilor de cercetare- dezvoltare;
numărul de produse noi dezvoltate în ultimii ani; perioada de timp necesară introducerii unui nou produs;
numărul de brevete de invenţie cumpărate sau create pentru îmbunătăţirea procesului tehnologic.
Perspectiva financiară asupra performanţelor firmei va fi cuantificată prin indicatori ce surprind în
mod direct sau prin comparaţii, plusul de valoarea creat de firmă: EVA; ROI; rata de creştere a vânzărilor,
respectiv a profiturilor; cursul acţiunilor.
Prea mulţi indicatori de măsură a performanţei pot induce semnale contradictorii; ca urmare această
grilă de notare ar trebui construită pe maximum 12-16 indicatori (3-4 pe fiecare grupă).
Prin intermediul acestei grile se va analiza impactul global al unei acţiuni prin intermediul celor
patru perspective, evitându-se astfel supralicitarea evaluărilor strict financiare, în detrimentul celorlalţi
factori deteminanţi în crearea de valoare. De exemplu, amânarea investiţiilor în noi produse sau
tehnologii, din cauza efectelor adverse asupra profitabilităţii pe termen scurt, se va regăsi ca o
performanţă scăzută la nivelul secţiunii Inovare şi Perfecţionare din cadrul grilei de notare. Astfel, cu
ajutorul acestei grile, sunt evaluate şi punctate în mod echilibrat, toate deciziile luate de manager la nivelul
firmei.
O altă modalitate de înlăturare a limitelor indicatorului EVA în măsurarea performanţelor este
analiza sa în dinamică, actualizând mărimile EVA anuale, posibil de realizat de-a lungul perioadei de
previziune. În acest mod este estimată valoarea adăugată de piaţă (market value added sau MVA) ce
reprezintă plusul de valoare pe care întreprinderea l-a creat în raport cu valoarea capitalurilor investite
iniţial. Astfel, este cuantificat impactul unei decizii manageriale atât asupra performanţelor prezente cât şi
a celor viitoare.
În concluzie:
¾ EVA poate fi un indicator adecvat al performanţei unei întreprinderi în condiţiile în care informaţiile
furnizate de acesta sunt completate şi de analiza altor aspecte calitative privind strategia întreprinderii.
¾ Analiza în dinamică a mărimii anuale a EVA posibil de realizat de către firmă, evaluează crearea de
valoare la nivelul acesteia atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.
¾ Evaluarea performanţelor unei întreprinderi prin intermediul indicatorilor de flux, se dovedeşte a fi cea
mai adecvată în măsurarea creării de valoare pentru acţionari. Apropierea celor două abordări ale
plusului de valoare, MVA (market value added), respectiv NPV (net present value) scoate şi mai bine
în evidenţă ideea de bază a procesului creării de valoare. O paralelă a celor două tipuri de evaluare a
proiectelor de investiţii o vom prezenta într-un articol viitor.
Bibliografie:
1. Bacidore, J.; J. Boquist; T. Milbourn; A. Thakor – “The search for the best financial performance
measure”, Financial Analysts Journal, May/June 1997;
2. Batsch, Laurent – “Finance et strategie”, Economica, Paris, 1999
3. Bogliolo, Felix – “La creation de valeur”, Editions d’Organisation, Paris, 2000;
4. Kaplan, R.; Noerton D. – “The balanced scorecard – measures that drive performance”, Harvard
Business Review, January – February 1992;
5. Levasseur, Michel; Aimable Quntart – “Finance”, 3-ieme edition, Economica, Paris, 1998;
6. Pettit, Justin – “Governing for value”, Ivey Business Journal, Autumn 98;
7. Sandoval, Eduardo – “Financial performance measures and shareholder value creation: an empirical
study for Chilean companies”, Journal of Applied Business Research, Summer 2001
8. Shrieves, Ronald; John M. Wachowicz, jr. – “Free cash flow (FCF), Economic value added (EVATM),
and Net present value (NPV): a reconciliation of variations of discounted-cash-flow (DCF) valuation”,
The Engineering Economist, 2001
Combinând caracteristicile unei achiziţii cu cele ale unui împrumut clasic, leasingul oferă
“confortul” unei finanţări ce poate fi modelată după necesităţile întreprinderii. Luând în calcul şi
avantajele sale fiscale, inclusiv cele legate de cost, devine explicabilă orientarea frecventă a
întreprinderilor româneşti pentru acest tip de finanţare. În acest context devine utilă studierea
caracteristicilor sale, a avantajelor şi dezavantajelor potenţiale.
Trecem peste partea de prezentare a elementelor definitorii privind operaţiunile de leasing, acestea
fiind detaliate în cadrul O.G. 51/1997 modificată şi completată (Titlul II al legii nr. 99 privind unele
măsuri pentru accelerarea reformei economice, pulicată în M.O. nr. 236/27 mai 1999), şi ne oprim asupra
analizei costului leasingului şi a modalităţilor de măsurare a acestuia.
Intrările şi ieşirile de numerar pe care le presupune derularea unei operaţiuni de leasing determină,
în mod direct, mărimea costului acestuia suportat de către întreprindere. Este vorba de următoarele cash
flow-uri (inflow-uri sau outflow-uri):
valoarea bunului luat în leasing, ce reprezintă în mod indirect mărimea împrumutului primit de
întreprindere de la firma de leasing. Pornind de la această valoare se va calcula, în cadrul
contractului de leasing, dobânda sau beneficiul de plătit locatorului.
chiria plătită, netă de impozit. Se va lua astfel în considerare economia de impozit realizată de
întreprindere prin deductibilitatea chiriei din profitul impozabil.
valoarea reziduală a bunului luat în leasing. Este întâlnită în cazul contractelor de leasing
financiar, în condiţiile în care acestea prevăd transferarea dreptului de proprietate asupra bunului
către utilizator. Mărimea acesteia este stabilită prin contract, sau va fi estimată în funcţie de
preţurile negociate la momentul respectiv, pentru acel bun, ţinând cont de deprecierea cumulată.
Astfel, pornind de la mărimea acestor intrări şi ieşiri de numerar, costul leasingului poate fi estimat
pe baza următoarei formule de calcul, propusă de diferiţi autori:
Ch t × (1 − τ )
n
VR
V0 = ∑ (1 + k L ) t
+
(1 + k L )n
t =1
unde:
V0 = costul de achiziţie a bunului luat în sistem de leasing
Cht = chiria anuală de plată stabilită prin contract; Multiplicarea valorii chiriei anuale cu (1-τ)
evidenţiază economia de impozit realizată de întreprindere prin deductibilitatea acestor
cheltuieli din profitul impozabil.
τ = cota de impozit pe profit plătită de societatea comercială;
VR = valoarea reziduală sau preţul bunului la care se va face transferul dreptului de proprietate
către utilizator (cazul leasingului financiar);
n = durata contractului de leasing.
Costul leasingului (kL) este soluţia ecuaţiei de mai sus, fiind diminuat, aşa cum se vede şi din
ecuaţie, cu economiile de impozit realizate de întreprindere prin deductibilitatea cheltuielilor cu chiriile.
În ceea ce priveşte deductibilitatea acestor cheltuieli ar trebui realizată o analiză distinctă pentru
cele două tipuri de leasing: leasingul operaţional şi leasingul financiar.
În cazul leasingului operaţional, utilizatorul va înregistra cheltuieli cu ratele de leasing. Conform
O.G. 51/1997 modificată şi completată, rata de leasing cuprinde cota de amortizare calculată în
conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de către părţile contractante.
În cazul contractului de leasing financiar, conform normelor privind înregistrarea în contabilitate,
utilizatorul va trece separat pe cheltuieli amortizarea bunului, respectiv dobânda plătită. Deşi chiriile
(ratele) corespunzătoare celor două tipuri de leasing par asemănătoare ca structură (beneficiul stabilit de
către părţile contractante în cazul leasingului operaţional poate fi asimilat dobânzii plătite în cazul
leasingului financiar), totuşi deductibilitatea acestora din profitul impozabil este diferită (după cum se
poate observa din tabelele de mai jos).
Astfel, de exemplu, luarea în leasing operaţional a unui bun în valoare de 1181 mil. lei, ce
presupune plata unor rate (chirii) constante de 400 mil. lei anual timp de 6 ani, va implica pentru utilizator
deducerea acestor cheltuieli din profitul său impozabil. În situaţia în care bunul respectiv ar face obiectul
unui contract de leasing financiar, rata de leasing plătită nu coincide cu suma dedusă de către utilizator din
profitul său impozabil. Diferenţa apare din modul de calcul al amortizării deduse. Aceasta este calculată în
funcţie de valoarea bunului şi de perioada pe care acesta se amortizează. De exemplu, un sistem de
amortizare liniar va implica trecerea pe cheltuieli a sumei de 197 mil. lei (unde 197 = 1181/6). După cum
se poate observa şi din tabelul de mai jos, această sumă diferă de amortizarea leasingului cuprinsă în
cadrul ratei de leasing, şi estimată ca diferenţă între chiria anuală de plată şi dobânda calculată pentru
partea de lesing nerambursat.
Tabel nr. 1
mil. lei
Scandenţarul şi defalcarea plăţilor în cazul contractării bunului prin leasing financiar
anul Rata de Dobânda Amortizarea leasingului Leasing nerambursat
leasing plătită (25%)
0 1181
1 400 295 105 1076
2 400 269 131 945
3 400 236 164 781
4 400 195 205 576
5 400 144 256 320
6 400 80 320 0
Total 2400 1219 1181
Ca rezultat, în primii ani de exploatare, cheltuielile deduse de către utilizatorul bunului luat în
leasing financiar vor fi mai mari decât chiria stabilită în contract (în primul an sunt în sumă de
295+197= 492 mil. lei), diminuându-se însă treptat, pe măsura rambursării ratelor de leasing (ajungând în
ultimul an la valoarea de 277). Suma lor pentru întreaga perioadă contractată va fi însă egală cu valoarea
cumulată a ratelor de leasing. Făcând o comparaţie cu mărimea cheltuielilor deduse în cazul leasingului
operaţional, se observă că diferenţele nu sunt la nivelul valorii totale a ratelor de leasing deduse, ci doar la
nivelul mărimii lor anuale.
Această analiză prezintă interes din perspectiva economiilor de impozit obţinute de către
întreprindere, în funcţie de tipul de leasing pentru care a optat. Economiile de impozit se determină
multiplicând cheltuielile deductibile cu cota de impozit pe profit, plătită de societatea comercială.
După cum se observă din cele două tabele de mai jos, suma neactualizată a economiei de impozit
pentru cele două tipuri de leasing este aceiaşi. Diferenţa apare atunci când este estimată valoarea actuală1 a
1
Valoarea actuală a fost estimată prin actualizarea economiilor de impozit anuale cu rata de dobândă stabilită în
cadrul contractului de leasing (considerată 25% în exemplul analizat)
acestor economii de impozit, prin intermediul leasingului financiar obţinându-se o valoare mai mare a lor.
Ca urmare, pe exemplul dat, costul leasingului financiar este mai redus decât cel al leasingului operaţional.
Tabel nr. 2
mil. lei
Anul Profitul înainte Cheltuieli cu Cheltuieli Profit Impozit Profit Economia Valoarea
de cheltuielile amortizarea cu brut pe profit net de actualizată
cu leasingul dobânzi 25% impozit a
economiei
de impozit
1 600 197 295 108 27 81 123 98
2 600 197 269 134 34 101 116 75
3 600 197 236 167 42 125 108 55
4 600 197 195 208 52 156 98 40
5 600 197 144 259 65 194 85 28
6 600 197 80 323 81 242 69 18
Total 3.600 1181 1.219 1.200 300 900 600 314
Tabel nr. 3
mil. lei
Anul Profitul Rata (chiria) Profit brut Impozit Profit Economie de Valoarea
înainte de de plată pe profit net impozit actualizată a
cheltuielile cu 25% economiei de
leasingul impozit
1 600 400 200 50 150 100 80
2 600 400 200 50 150 100 64
3 600 400 200 50 150 100 51
4 600 400 200 50 150 100 41
5 600 400 200 50 150 100 33
6 600 400 200 50 150 100 26
Total 3.600 2.400 1.200 300 900 600 295
Având în vedere că, în cazul leasingului financiar, chiriile plătite nu coincid ca valoare cu
cheltuielile deduse de întreprindere recomandăm ca, în cadrul ecuaţiei de determinare a costului
leasingului prezentată anterior, economiile de impozit să fie luate în calcul separat. Se va ţine astfel cont
şi de faptul că gradul de incertitudine asociat mărimii acestor economii de impozit este diferit de acela
specific valorii chiriilor de plată, stabilite în contractul de leasing.
Ca urmare, formula de calcul iniţial prezentată o rescriem astfel:
n n
Ch t VR EI t
V0 = ∑ (1 + k t
+
(1 + k Lf ) n
− ∑ (1 + k) t
t =1 Lf ) t =1
unde:
EIt = economia de impozit anuală obţinută de întreprindere prin deductibilitatea cheltuielilor cu
rata (chiria) de leasing;
k = rata de actualizare a economiilor de impozit, ce ţine cont de gradul de incertitudine (riscul)
privind realizarea lor. Economiile de impozit pot fi obţinute numai dacă întreprinderea
realizează profit. Astfel, un grad ridicat de risc asociat profiturilor întreprinderii, va implica un
risc mai mare aferent realizării economiilor de impozit şi, ca rezultat, rata de actualizare
majorată cu prima de risc corespunzătoare poate depăşi nivelul costului leasingului (kLf).
Pornind de la datele prezentate anterior vom exemplifica modul de calcul a costului celor două
tipuri de leasing (operaţional, respectiv financiar).
a. În cazul leasingului operaţional putem folosi fără probleme prima ecuaţie de calcul a costului:
400 × (1 − 0.25) 400 × (1 − 0.25) 400 × (1 − 0.25)
1181 = + + .... +
(1 + k Lo ) (1 + k Lo ) 2 (1 + k Lo ) 6
Costul leasingului operaţional (kLo) este soluţia ecuaţiei. Se poate observa că termenii ei formează o
400 × (1 − 0.25)
progresie geometrică de raţie , ceea ce duce la restrângerea relaţiei de calcul astfel:
(1 + k Lo )
400 × (1 − 0.25) 1
× 1 − − 1181 = 0 ,
k Lo (1 + k Lo ) 6
reprezentând o funcţie având ca variabilă kLo.
Ca urmare, determinarea soluţiei acestei ecuaţii, presupune găsirea acelei valori a lui kLo pentru care
f(kLo) = 0 (metodă cunoscută sub denumirea de interpolare).
Vom calcula f(kLo) pentru diverse valori ale lui kLo.
Pentru kLo = 15%
f(kLo) = 2000 x 0,568 – 1181 = -45,65 mil. lei, ceea ce înseamnă că kLo < 15%
Pentru kLo = 12%
f(kLo) = 2500 x 0,493 – 1181 = 52,42 mil. lei, aşadar kLo > 12%
Costul leasingului operaţional are o valoare cuprinsă între 12% şi 15%. Estimarea mărimii sale cu
ajutorul interpolării are la bază relaţia:
f (k min
Lo )
k Lo = k min max min
Lo + ( k Lo − k Lo ) ×
f (k min max
Lo ) − f ( k Lo )
unde: kLomin = 12%;
kLomax = 15%;
f(kLomin) = 52,42 mil. lei;
f(kLomax) = -45,65 mil. lei;
de aici: kLo = 12% + (15% - 12%) x 52,42/(52,42 + 45,65) = 13,6%,
S-a considerat k = kL, iar VR = 0. Datele referitoare la economiile de impozit realizate au fost
preluate din tabelul nr. 2.
Folosind acelaşi mod de calcul exemplificat anterior în cadrul estimării costului lesingului
operaţional, se determină mărimea kLf = 13,4% cu mult mai mică faţă de nivelul ratei de dobândă (25%)
la care au fost calculate dobânzile de plată din cadrul ratei de leasing. Aşa cum se observă şi din tabelele
de calcul a economiei de impozit obţinută de întreprindere în cazul fiecărui tip de leasing, leasingul
financiar are un cost mai redus decât cel operaţional, diferenţa este însă minoră.
Din această perspectivă, pe cazul acestui exemplu, este mai avantajos pentru întreprinderea
respectivă să opteze pentru finanţarea sa prin intermediul leasingului financiar. Există însă o multitudine
de diferenţe, avantaje şi dezavantaje specifice celor două tipuri de leasing (ce trebuie puse în balanţă de
către întreprindere în luarea deciziei de finanţare) şi pe care le vom dezvolta în cadrul unui articol viitor.
Bibliografie:
1. Benninga, Simion – Financial Modeling - The MIIT Press, London, 1999
2. Halpern, Paul; J. Fred Weston, Eugene F. Brigham – Finanţe manageriale – ediţia a patra,
Editura Economică, 1994.
2
a doua ecuaţie poate fi folosită şi în cazul estimării costului leasingului operaţional
BIBLIOTECA EVALUATORULUI
În cursul lunii mai a.c. Institutul Român de Cercetări în Evaluare (IROVAL) a realizat editarea
unei cărţi, cu scopul sprijinirii evaluatorilor de proprietăşi imobiliare în efectuarea unei descrieri
amănunţite şi corecte a diferitelor tipuri de clădiri.
Autorii cărţii sunt prof. univ. dr. ing. Constantin Peştişanu şi ing. Corneliu Şchiopu.
De asemenea, sunt tratate unele din eventualele abateri (degradări) care pot apare în timpul
exploatării clădirilor, însoţite de soluţii (principii) de remediere ale acestora, necesare pentru
menţinerea clădirilor în condiţii de exploatare normală şi de siguranţă.
Cartea se adresează, în primul rând, specialiştilor în evaluarea clădirilor, dar şi unui spectru
mai larg de persoane care au contact direct cu construcţiile: proprietari, beneficiari ai clădirilor,
specialişti care lucrează în construcţii, experţi în construcţii, jurişti care decid asupra unor litigii
în construcţii şi alte persoane interesate.
Conţinutul articolelor
publicate reprezintă opiniile
autorilor şi nu neapărat
poziţia oficială a ANEVAR.
Nr. 4/2002
EVALUAREA PRODUSELOR
INFORMATICE
Produsul informatic poate fi privit atât din perspectiva dezvoltatorului, cât şi din
perspectiva utilizatorului. Acest lucru este posibil deoarece dezvoltatorii produc pentru utilizatori
iar utilizatorii produc pentru ei înşişi sau cumpără aceste produse. În consecinţă, trebuie ţinut
seama de faptul că, la dezvoltator apar cheltuielile necesare producţiei propriu-zise, dar şi
veniturile din vânzări sau din licenţe acordate, în timp ce la utilizator apar cheltuielile necesare cu
producerea produsului informatic şi/sau cheltuielile cu amortizarea acestora.
b. Bazele de date
Bazele de date sunt colecţii organizate de date de acelaşi tip, stocate în format electronic
(de exemplu, pe dischete, pe CD-uri, pe hard-disc-uri). Pentru crearea, accesarea, manipularea şi
întreţinerea bazelor de date există produse informatice speciale, numite sisteme de gestiune a
bazelor de date, programe de calcul tabelar şi procesoare de texte. În activitatea unei întreprinderi
se crează diverse tipuri de baze de date despre clienţi, operaţii contabile, salariaţi, stocuri etc2.
Pentru evaluări, cea mai mare importanţă o au bazele de date cu potenţial comercial, adică
cele care conţin informaţii despre clienţi potenţiali, care stau la baza prestării unor servicii
(planuri de afaceri, evaluări, credite, asigurări, calcule devize de construcţii etc.), adică cele care
sunt utilizate ca factor de producţie în diferite activităţi creatoare de valoare.
1
Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999, p. 364.
2
Pentru amănunte referitoare la bazele de date vezi Airinei, D. ş.a., Medii de programare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p.
156 ş.u.
3
Vezi în acest sens bazele de date cu adrese de poştă electronică.
4
Conf. Jassin, J.L., Schechter, S.C., The Copyright Permission and Libel Handbook: A Step-by-Step Guide for Writers, Editors,
and Publishers, N. York, John Wiley & Sons, 1998, pp. 10-11.
Deprecierea funcţională constă în pierderea din valoare a unui activ pentru că acesta nu
mai are funcţionalitatea unui activ substitut sau este mai puţin util decât acesta. În cazul
produselor informatice, deprecierea funcţională este deseori imaterială, dacă acesta este întreţinut
şi actualizat în mod constant. Un exemplu elocvent de depreciere funcţională l-a constituit
incapacitatea anumitor produse informatice de a se adapta anului 2000.
Există şi situaţii când, din motive organizatorice se ajunge la neutilizarea unei componente
funcţionale a programului, caz în care se poate avea în vedere o depreciere funcţională
considerabilă.
Deprecierea tehnologică este considerată, de cele mai multe ori, ca o formă particulară de
depreciere funcţională şi constă într-o pierdere considerabilă de valoare datorată îmbunătăţirilor
funcţionale şi care face ca înlocuirea produsului informatic să fie mult mai eficientă. Deprecierea
tehnologică pentru produsele informatice apare în următoarele situaţii:
când produsul informatic este scris într-un limbaj ineficient sau învechit;
când un produsul informatic este neportabil şi este rulat (executat) pe o platformă
(hardware, sistem de operare etc.) care se învecheşte;
când metodele sau practicile de obţinere a produsului informatic de către dezvoltatorii de
programe implică o utilizare mai puţin eficientă a resurselor.
Deprecierea economică constă în pierderea de valoare a unui activ ca urmare a unor
evenimente ce nu se află sub controlul proprietarului activului respectiv. Este cazul schimbărilor
sau restricţiilor legislative, a schimbărilor sociale sau economice, a terorismului internaţional, a
condiţiilor de piaţă etc. Deprecierea economică poate fi un aspect important în evaluarea
produsului informatic. Fenomenul poate fi mai puţin evident în cazul unor produse informatice
dedicate sau create în interior, atât timp cât au un succes financiar asigurat.
În evaluarea produselor informatice trebuie să se ţină seama de toate formele de
depreciere, şi anume:
a. Deprecierea funcţională poate să nu fie evidentă la acele produse informatice care sunt
bine întreţinute. Cu toate acestea, evaluatorul trebuie să determine orice formă de
manifestare a deprecierii. În asemenea cazuri, se recomandă urmărirea atentă de către
evaluator a utilizatorului de produs informatic în munca sa, pentru a putea inventaria
funcţiunile utilizate cel mai des, cele mai puţin utilizate precum şi cele neutilizate;
b. Atunci când pentru evaluarea produselor informatice se foloseşte o metodă de evaluare
bazată pe costurile de reproducţie, cum este metoda costurilor istorice, evaluatorul
trebuie să ţină cont de faptul că deprecierea tehnologică poate fi semnificativă datorită
creşterii productivităţii şi a progreselor tehnologice realizate în timp;
c. Utilizarea metodei costurilor de înlocuire elimină din calculele evaluatorului deprecierea
tehnologică legată de productivitate. Cu toate acestea evaluatorul poate recurge la alte
ajustări pentru deprecierea tehnologică;
d. De obicei eprecierea economică este cea mai importantă pentru produsul informatic.
Totuşi, această formă de depreciere trebuie examinată de evaluator şi atunci când se
face evaluarea unui program operaţional;
e. În general, evaluatorul trebuie să ţină cont de faptul că nu sunt necesare ajustări pentru
depreciere atunci când valoarea produsului informatic se estimează prin utilizarea unei
metode de evaluare bazată pe venit, deoarece ipotezele de lucru în operaţia de previziune
a veniturilor şi a cheltuielilor conţin şi elemente legate de deprecierea normală în timp;
f. Deşi valoarea activelor corporale este estimată folosind situaţii de depreciere, produsele
informatice întreţinute în mod adecvat nu se depreciază în ritmul stabilit în mod teoretic.
Astfel, valoarea acestora tinde să varieze în timp într-o măsură relativ mai mică, pe de o
parte, ca urmare a productivităţii crescute sau a progreselor tehnologice, iar pe de altă
parte, ca urmare a costurilor cu forţa de muncă şi a îmbunătăţirii programelor, până la
momentul neprevăzut în care apare nevoia înlocuirii.
În final, putem spune că valoarea produselor informatice tinde să varieze în timp ca urmare
a influenţei mai multor factori. De aceea, se poate spune că orice încercare de a estima
deprecierea pentru programele întreţinute în mod corespunzător, prin deprecierea atribuită
acestora în mod teoretic, pentru o anumită perioadă de timp, este arbitrară şi simplistă.
creat folosind instrumente şi metode diferite faţă de cele folosite în crearea produsului informatic
de evaluat.
Specialiştii utilizează şi un cost de înlocuire de nou prin care se stabileşte în mod tipic
suma maximă pe care un investitor prudent ar plăti-o pentru un activ necorporal fungibil. Dar,
programele de calculator special dezvoltate pot fi unice şi pot să nu se încadreze în categoria
activelor necorporale fungibile. În multe cazuri, un activ necorporal este mai puţin util decât
înlocuitorul lui ideal. Trebuie reţinut şi faptul că, pentru obţinerea valorii produsului informatic
de evaluat este necesară o corecţie care să reflecte pierderea din valoarea economică datorată
deprecierii funcţionale, tehnologice şi economice.
Există două metode de evaluare bazate pe costuri, şi anume: metoda costurilor istorice
ajustate şi metoda ingineriei programării. Aceste metode sunt aplicate la evaluarea produselor
informatice cumpărate, chiar dacă ele ar fi mai adecvate pentru evaluarea programelor create şi /
sau dezvoltate în interiorul întreprinderii.
Metoda costurilor istorice ajustate
Ajustarea costurilor istorice constituie cea mai directă metodă de evaluare bazată pe costuri
şi presupune parcurgerea a două etape:
1. Identificarea şi cuantificarea costurilor istorice necesare pentru dezvoltarea sau pentru
achiziţionarea produsului informatic;
2. Ajustarea costurilor identificate cu ajutorul unui factor de indexare bazat pe inflaţie.
Atunci când se stabilesc costurile necesare trebuie să fie incluse toate costurile asociate cu
dezvoltarea sau achiziţionarea produselor informatice şi nu alte costuri ce pot fi uşor confundate.
Este necesar să se includă în aceste costuri cota de cheltuieli de regie şi cota cheltuielilor salariale
(salarii, asigurări, şomaj, impozit etc.).
Este necesar să se facă o delimitare foarte clară între cheltuielile legate de derularea
proiectului şi cele care sunt de aceeaşi natură dar care nu au legătură cu proiectul. De exemplu,
dacă personalul informatic este implicat şi în alte operaţii specifice departamentelor informatice
care nu au legătură cu dezvoltarea programelor, atunci acele cheltuieli nu trebuie luate în calcul.
Atunci când nu se poate face o delimitare exactă a cheltuielilor pentru dezvoltarea
produselor informatice de alte tipuri de cheltuieli, se poate face o estimare a costurilor necesare
dezvoltării luând ca punct de referinţă timpul necesar exprimat în ore-persoane sau în persoane-
lună. În această situaţie se parcurg următoarele etape:
a. Determinarea timpului necesar dezvoltării;
b. Obţinerea devizului de cost de dezvoltare prin înmulţirea timpului de dezvoltare cu un
cost normat pe unitatea de timp (se poate folosi un cost mediu sau un cost pe categorii de
personal). În acest cost sunt incluse impozitele pe salarii, câştigurile suplimentare,
costurile de regie şi alte costuri relevante. Costurile de dezvoltare trebuie apreciate în
unităţi monetare curente, ceea ce înseamnă că nu mai este necesară ajustarea la inflaţie.
În esenţă, costul istoric trebuie să cuprindă următoarele elemente:
costurile de dezvoltare directe;
costurile de dezvoltare indirectă, cum sunt cheltuielile de regie, impozitele pentru
angajaţi şi beneficiile;
profitul celui care dezvoltă programul;
5
Vliet, H., Software Engineering. Principles and Practice, 2nd Edition, New York, 2000, p. 144.
6
Generalizare după Vliet, H., Op. cit., p. 144.
7
Boehm, B.W., Software Engineering Economics, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall, Inc., 1981.
8
Conf. Vliet, H., Software Engineering. Principles and Practice, 2nd Edition, New York, 2000, p. 158.
9
Boehm, B.W., COCOMO II Model Definition Manual, University of Southern California, 1997 conf. Vliet, H., Software
Engineering. Principles and Practice, 2nd Edition, New York, 2000, p. 171. Varianta completă a costurilor periferice se găseşte la
adresa http://sunset.usc.edu.
10
Detalii se găsesc la Center for Software Engineering la adresa http://sunset.usc.edu.
11
Pentru amănunte vezi http://sunset.usc.edu/research/cocomosuite/index.html.
12
Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999, p. 370.
funcţionale, după care se operează ajustările dintre produsele informatice comparate. Etapele care
trebuie urmate sunt:
aflarea valorii de piaţă pe linie de cod sau de unitate funcţională;
determinarea valorii de piaţă comparabile a produsului informatic de evaluat;
determinarea valorii ajustărilor între cele două produse comparate;
aflarea valorii de piaţă potenţiale de tranzacţionat.
Această metodă prezintă o serie de dezavantaje, generate de lipsa de informaţii
comparabile, greutatea comparabilităţii produselor informatice, modalităţile diferite de generare
şi convenţiile de evaluare a numărului de linii de cod sau a numărului de unităţi funcţionale. Din
această cauză, metoda tranzacţiilor de piaţă este folosită mai mult ca metodă complementară
pentru verificarea unor rezultate obţinute prin alte metode.
de unităţi funcţionale pentru programe, sau înregistrări şi date elementare pentru baze de date,
trebuie folosite oricând este necesar.
În cazul produselor informatice se recomandă examinarea unui eşantion din codurile sursă
şi efectuarea unei demonstraţii asupra modului de lucru cu programul.
Interviurile cu clienţii sunt utile pentru orice evaluare. În legătură cu activele necorporale
de natura produselor informatice, aceste interviuri pot informa evaluatorul asupra unei varietăţi
de subiecte cu privire la:
tranzacţiile anterioare de pe piaţă sau ofertele pentru produsele informatice ale firmei
respective sau despre alte active similare ale altor firme;
istoricul creării programului, mediu, metode şi practici;
caracteristicile programului (de ex. funcţionalitate, complexitate, fiabilitate etc.);
depreciere şi durata de viaţa utilă rămasă a produselor informatice.
6. Studiu de caz
În cele ce urmează ne propune să exemplificăm sintetic câteva din metodele discutate mai
sus sub forma unui studiu de caz.
a. Pentru metoda bazată pe costuri13 ne oprim asupra modelului COCOMO prezentat în
detaliu anterior.
13
Studiu inspirat şi actualizat după Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999, p.
376.
Bibliografie
1. Airinei, D. ş.a., Medii de programare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002
2. Boehm, B.W., COCOMO II Model Definition Manual, University of Southern California,
1997
3. Boehm, B.W., Software Engineering Economics, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall,
Inc., 1981
4. Jassin, J.L., Schechter, S.C., The Copyright Permission and Libel Handbook: A Step-by-
Step Guide for Writers, Editors, and Publishers, N. York, John Wiley & Sons, 1998
5. Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999
6. Vliet, H., Software Engineering. Principles and Practice, 2nd Edition, New York, 2000
7. http://sunset.usc.edu.
8. http://sunset.usc.edu/research/cocomosuite/index.html.
Unul din principiile esenţiale ale evaluării unei întreprinderi este separarea şi evaluarea distinctă a
activelor din afara exploatării. În Glosarul cu termeni pentru Standardele Internaţionale de
Evaluare, ediţia 2000, activul în surplus este definit ca fiind „un activ care se află în proprietatea
unei companii, considerat ca fiind de prisos (inutil) pentru operaţiunile de exploatare ale
companiei. Valoarea de piaţă a activului în surplus este determinată pe baza celei mai bune
utilizări”.
În SEV 5 – Evaluarea întreprinderii, referitor la evaluarea activelor din afara exploatării se
fac câteva precizări, printre care se menţionează că o corecţie obligatorie este „eliminarea din
bilanţ şi din contul de profit şi pierderi a impactului elementelor din afara exploatării... . Dacă
există în bilanţ active în afara exploatării, ele trebuie extrase şi evaluate separat faţă de
întreprinderea în ansamblul ei... . Activele din afara exploatării trebuie evaluate la valoarea de
piaţă. Pot fi necesare corecţii asupra impozitului. Trebuie luate în considerare şi costurile de
vânzare”.
Comentând prevederea de mai sus, rezultă două concluzii:
evaluarea activelor din afara exploatării se face la valoarea de realizare netă, respectiv
preţul estimat de vânzare (valoarea de piaţă) minus costurile estimate de vânzare, minus
eventualul impozit asupra câştigului realizat din vânzarea unui activ individual;
valoarea de realizare netă a activelor din afara exploatării are ca premisă vânzarea
acestor active, care, din diferite motive, vor fi achiziţionate împreună cu activele
necesare exploatării. Numai pe baza premisei vânzării activelor din afara exploatării se
vor lua în calcul cheltuielile estimate de vânzare şi eventualul impozit pe câştigul
realizat din vânzarea activului (dacă preţul net de vânzare este mai mare decât valoarea
contabilă a activului).
În legătură cu sfera de cuprindere a activelor din afara exploatării, sarcina delimitării
acestora o are evaluatorul care trebuie să solicite clientului o listă cu informaţii asupra acestor
active. În cazul în care nu obţine această listă, evaluatorul va trebui să analizeze şi să delimiteze
activele din afara exploatării.
Pot fi catalogate ca active din afara exploatării următoarele clase de active:
A. Mijloace băneşti, echivalente monetare şi plasamente pe termen scurt ( titluri de valoare
uşor negociabile)
B. Investiţii financiare (imobilizări financiare)
C. Investiţii imobiliare
D. Alte active din afara exploatării
Primele două clase de active sunt denumite active financiare, conform terminologiei IAS-
39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare.
A. Mijloacele băneşti sunt formate din numerar (în casierie şi sub formă de depozite la
vedere), cecuri, ordine de plată ale clienţilor şi depozite în conturi bancare de cecuri.
Mijloacele băneşti sunt tratate ca active din afara exploatării numai pentru suma
excedentară faţă de nevoile curente ale întreprinderii, solicitate de derularea procesului
de exploatare. Altfel spus, în fondul de rulment net sunt incluse disponibilităţile băneşti
necesare pentru exploatare, al căror nivel se determină în mod uzual pe baza unui anumit
procent din cifra de afaceri. Acest procent (pondere) este variabil(ă) în funcţie de natura
activităţilor de exploatare ale întreprinderilor evaluate.
Mijloacele băneşti catalogate ca active din afara exploatării se evaluează la valoarea lor
nominală.
Echivalentele monetare sunt reprezentate de plasamentele cu lichiditate mare şi termen
de exigibilitate de până la 90 de zile. Ca esenţă, reprezintă surplusul de mijloace băneşti
faţă de necesităţile de plată a obligaţiilor curente, care sunt plasate în depozite la termen,
certificate de depozit emise de bănci şi alte instituţii financiare, bonuri de tezaur şi alte
hârtii de valoare cu scadenţă de maxim 90 de zile. Venitul adus de echivalentele
monetare este reprezentat de dobândă şi de discountul faţă de valoarea nominală la care
sunt vândute unele titluri de credit pe termen foarte scurt.
c) investiţii de control (peste 50% din acţiunile cu drept de vot ale altei firme).
Nu ne propunem o detaliere a tratamentului contabil (evaluarea) al acestor investiţii pe
termen lung în capitalul altor firme, ci punctul de vedere al evaluatorilor. Acesta poate
fi sintetizat în următoarele principii:
1. Dacă o întreprindere are mai multe investiţii minoritare şi majoritare în alte
întreprinderi, se evaluează în mod distinct fiecare investiţie, respectiv:
valoarea capitalului acţionarilor din întreprinderea holding supusă evaluării, fără a
lua în considerare influenţa investiţiilor sale financiare în alte întreprinderi;
valoarea capitalului deţinut în fiecare participaţie, majoritară şi minoritară;
se adună valoarea capitalului acţionarilor din întreprinderea holding cu valoarea
capitalului acţionarilor deţinută în alte întreprinderi.
2. Nu se va aplica prima de control pentru evaluarea unei investiţii de control şi nici
discount pentru pachet minoritar în cazul unei investiţii fără control (în cazul în care
se aplică procedura capitalizării dividendelor).
3. Metodele adecvate de evaluare a investiţiilor financiare sunt cele înscrise în abordarea
pe bază de venit, respectiv metoda capitalizării venitului şi metoda cash-flow-ului net
actualizat (DCF)
C. Investiţiile imobiliare sunt definite în IAS 40 ca fiind „ o proprietate imobiliară (un
teren sau o clădire – sau parte a unei clădiri – sau ambele) deţinută (de proprietar sau
de locatar, în baza unui contract de leasing financiar), mai degrabă în scopul
închirierii sau pentru creşterea valorii capitalului sau ambele, decât pentru:
a) a fi utilizată în producţia de bunuri, prestarea de servicii sau în scopuri
administrative; sau
b) a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii”
Deci în sfera investiţiilor imobiliare se includ terenurile deţinute în scopul vânzării la un
preţ mai ridicat şi cele deţinute pentru a fi utilizate în viitorul încă nedeterminat ca şi
clădirile închiriate sau închiriabile terţilor.
Evaluarea investiţiilor imobiliare este prevăzută într-un Comentariu la Standardele
Internaţionale de Evaluare 2000 ca şi în IAS 40 Investiţii imobiliare.
Trăsătura esenţială a IAS 40 este referinţa directă de participare a evaluatorilor
independenţi de proprietăţi imobiliare pentru evaluarea acestei categorii de active,
întrucât sunt necesare cunoştinţe aprofundate referitoare la metodologia evaluării
(metoda comparaţiei de piaţă şi metodele bazate pe capitalizarea / actualizarea
venitului).
Tratamentul contabil al investiţiilor imobiliare poate fi redat pe scurt astfel:
a) investiţiile imobiliare sunt recunoscute ca active atunci când îndeplinesc cumulativ
cele două condiţii generale pentru orice activ, şi anume: să genereze beneficii
economice viitoare pentru proprietar şi costul investiţiei să poată fi cuantificat în mod
credibil;
b) înregistrarea iniţială în bilanţ a unei investiţii imobiliare se face la costul ei, care
include şi costurile de tranzacţionare (onorarii profesionale pentru prestarea
serviciilor juridice, taxele de transfer al proprietăţii etc);
c) după recunoaşterea iniţială, o întreprindere va alege fie modelul bazat pe valoarea
justă, fie modelul bazat pe cost;
Buletin informativ nr. 4/2002 19
ANEVAR ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
APLICAŢIE SIMPLIFICATĂ
Trebuie evaluată întreprinderea OMEGA cu o activitate complexă, care dispune şi de active din
afara exploatării, respectiv:
a) deţine 55% din acţiunile cu drept de vot ale companiei ALPHA;
b) deţine 17% din acţiunile cu drept de vot ale companiei BETA;
c) deţine un teren liber şi construibil;
d) deţine un club care este închiriat unui întreprinzător.
Se cere să se calculeze valoarea capitalului acţionarilor întreprinderii OMEGA.
Ipoteze de evaluare pentru investiţiile financiare (a şi b) mld. lei
OMEGA ALPHA BETA
Profit brut din 100 (1) 35 (2) 28
exploatare (normalizat)
Capital investit 500 140 (2) 116
Pentru OMEGA
Profit brut exploatare = 100 - 35 = 65 mld. lei
Profit net exploatare = 65 (1 - 0,25) = 48,75 mld. lei
Capital investit = 500 - 140 = 360 mld. lei
ROIC = 48,75 / 360 = 0,135 sau 13,5%
Rr = g / ROIC = 5% / 13,5% = 37%
Credite totale = 167 - 55 = 112 mld. lei
⇒ CI = [48,75 (1 - 0,37)(1+0,05)] / (0,11 - 0,05) = 32,249 / 0,06 = 537,483 mld. lei
CA = 537,48 - 112 = 425,48 mld. lei
Pentru ALPHA (55%)
Profit brut exploatare = 35 mld. lei
Profit net exploatare = 35 (1 - 0,25) = 26,25 mld. lei
Capital investit = 140 mld. lei
ROIC = 26,25 / 140 = 0,1875 sau 18,75%
Rr = g / ROIC = 5% / 18,75% = 26,7%
Credite totale = 55 mld. lei
⇒ CI = [26,25 (1 - 0,267)(1+0,05)] / (10% - 5%) = 20,203 / 0,05 = 404,06 mld. lei
CA = 404,06 - 55 = 349,06 mld. lei
CA deţinut de OMEGA la ALPHA va fi:
349,06 * 0,55 = 191,98 mld. lei
Pentru BETA (17%)
Profit brut exploatare = 28 mld. lei
Profit net exploatare = 25 (1- 0,25) = 21 mld. lei
Capital investit = 116 mld. lei
ROIC = 21 / 116 = 0,18103 sau 18,1%
Rr = g / ROIC = 4% / 18,1% = 22,2%
Credite totale = 36 mld. lei
⇒ CI = [21 (1 - 0,222)(1+0,04)] / (0,13 - 0,04) = 16,99 / 0,09 = 188,8 mld. lei
CA = 188,8 - 36 = 152,8 mld. lei
CA deţinut de OMEGA la BETA va fi:
188,8 * 0,17 = 32,09 mld. lei
Rezultă că valoarea investiţiilor financiare ale întreprinderii OMEGA în cele două firme
(ALPHA şi BETA) este:
191,98 mld. lei + 32,09 mld. lei = 224,07 mld. lei
Terenul liber şi construibil a fost evaluat de un evaluator profesionist de proprietăţi
imobiliare, prin aplicarea metodei de evaluare adecvată, numită metoda comparaţiei
directe (un exemplu concret cu calculele aferente este prezentat de ing. Iulian Ştefănescu în
Buletinul Informativ ANEVAR nr. 1-2/2001 paginile 1-5).
Presupunem că valoarea de piaţă a terenului liber şi construibil este de 68 $ / mp; pentru un
curs de schimb, la data evaluării, de 34.000 lei / $ şi o suprafaţă de 2537 mp, rezultă că
valoarea de piaţă a terenului este:
68 $ * 2537 mp * 34.000 = 5,86 mld. lei
Valoarea de piaţă a clubului poate fi calculată prin metoda capitalizării venitului net din
exploatare, prin utilizarea informaţiilor de piaţă. Dacă, de exemplu:
chiria de piaţă pe mp este 120 $ / an
suprafaţa utilă a clubului este 700 mp
gradul mediu de neocupare este 10%
cheltuielile anuale suportate de proprietar (OMEGA) sunt de 3.000 $
rata de capitalizare este 10%
rezultă:
Chiria brută potenţială = 120 $ * 700 mp = 84.000 $ / an
Pierdere din neocupare (10%) = 0,1 * 84.000 $ = 8.400 $ / an
Cheltuieli suportate de proprietar = 3.000 $ / an
NOTĂ:
La calcularea valorii activelor din afara exploatării s-a utilizat premisa că un investitor
potenţial va avea intenţia de a deţine activele din afara exploatării, pe termen lung. Ca
urmare, nu au fost calculate şi deduse cheltuielile previzionate de vânzare şi nici eventualul
impozit pe câştigul realizat din vânzare.
Bibliografie:
1. Aswath Damodoran – Investment Valuation, second edition, John Wiley & Sons, Inc.,
2002
2. IVSC – International Valuation Standards, 2000, Commentary – Investment Property
3. IASC – Standardele Internaţionale de Contabilitate, 2001, IAS 39 şi IAS 40
4. ANEVAR – Catalog de standarde, SEV 5 – Evaluarea întreprinderii
Societatea comercială XXX (afacere de comerţ en-detail) este deţinută de către Dl. Nicolae
Popescu din anul 1994. În decembrie 1997 Nicolae Popescu s-a căsătorit. Banii câştigaţi din
cadourile de la nuntă (20.000 $) s-au investit în afacere (în parte în achiziţionarea unui
autoturism) ca aport al întreprinzătorului.
În perioada 1998-2001 soţia a lucrat ca vânzătoare iar soţul a lucrat ca administrator fără ca ei să
primească salariu. Salariul mediu în ramură este de 100 $ lunar pentru vânzătoare şi 300 $ lunar
pentru administrator.
La sfârşitul anului 2001 cei doi decid să divorţeze şi este necesară estimarea valorii părţii ce se
cuvine soţiei (înainte de partaj). Se cunosc următoarele date:
Situaţia rezultatelor
Indicator 1997 1998 1999 2000 2001
Venituri 30,000 60,000 100,000 150,000 200,000
Cheltuieli (inclusiv impozit pe profit) 25,000 44,000 70,000 110,000 150,000
Profit net 5,000 16,000 30,000 40,000 50,000
Amortizări 400 2,000 2,000 2,000 2,000
Dividende 5,000 6,000 15,000 20,000 20,000
Tranzacţii cu proprietăţi
comparabile 31.12.2001
Indicator A B C D E F
Preţ 240,000 50,000 170,000 140,000 120,000 60,000
Venituri 250,000 45,000 300,000 160,000 130,000 60,000
Profit net 41,000 10,000 30,000 39,000 32,500 20,000
Activ net contabil 150,000 20,000 180,000 100,000 50,000 35,000
REZOLVARE:
1. Calcul rate la 31.12.1997
A B C D E F
P / VEN 0,96 1,11 0,57 0,88 0,92 1
P / PN 5,85 5 5,67 3,6 3,7 3
P / AN 1,6 2,5 0,94 1,4 2,4 1,71
2. Analiză rate
P / VEN = într-o gamă rezonabilă pe 2 grupe de venituri
grupa mică D, F
grupa mare A, B, C, E
P / PN = într-o gamă rezonabilă şi relativ egal pentru D, F
P / AN = nerelevant
Comparabila apropiată D (venit şi profit)
3. Valoare la 31.12.1997
V0 = 0,76 * 30.000 = 22.800 $
V0 = 4,31 * 5.000 = 21.550 $
Se alege: V0 = 22.000 $
4. Calcul rate la 31.12.2001
A B C D E F
P / VEN 1,25 1,2 1,09 0,76 1,21 0,75
P / PN 4,27 6,0 2,0 4,31 4,83 4,3
P / AN 1,17 3,0 0,3 0,25 1,45 0,91
5. Analiză rate
P / VEN = într-o gamă rezonabilă, cu excepţia C
P / PN = într-o gamă rezonabilă, cu excepţia D, E şi F
P / AN = nerelevant
Comparabila apropiată A (venit, profit)
6. Valoare la 31.12.2001
VF = 0,96 * 200.000 = 192.000 $
VF = 5,7 * 50.000 = 285.000 $
GRILA DE PUNCTARE:
1. Calcul rate la 31.12.1997 15 puncte
2. Analiză rate 15 puncte
3. Valoare la 31.12.1997 5 puncte
4. Calcul rate la 31.12.2001 15 puncte
5. Analiză rate 15 puncte
6. Valoare la 31.12.2001 5 puncte
7. Valoare netă la 31.12.2001 5 puncte
8. Costul capitalului 5 puncte
9. Actualizare valoare iniţială 10 puncte
10. Valoare comună / despăgubire 10 puncte
Total 100 puncte
O întreprindere se finanţează în proporţie de 80% prin capitaluri proprii şi 20% prin credite.
cash-flow-ul net la dispoziţia capitalului investit este de 3 mld. lei în anul de referinţă;
cash-flow-ul net la dispoziţia acţionarilor este de 2,9 mld. lei în anul de referinţă;
cash-flow-ul net va creşte perpetuu cu 3% / an;
costul capitalului acţionarilor (în termeni reali) este de 20% iar rata reală a dobânzii este
de 6%;
cota de impozit pe profit este de 25%.
Cât reprezintă valoarea capitalului investit, valoarea capitalului acţionarilor şi creditele la data
evaluării?
Rezolvare:
costul mediu ponderat al capitalului = 20% * 0,8 + 6% (1 – 0,25) * 0,2 = 16,9%
valoarea capitalului investit = 3 * 1,03 / (16,9% - 3%) = 22,23 mld. lei
valoarea capitalului acţionarilor = 2,9 * 1,03 / (20% - 3%) = 17,57 mld. lei
creditele la data evaluării = 22,23 – 17,57 = 4,66 mld. lei
Se observă că plaja de valori între care se situează ofertele este foarte largă. Aceste nivele
sunt orientative având în vedere că nu reprezintă tranzacţii şi din informaţiile publice existente nu
pot fi extrase informaţii cu exactitate privind amplasarea, utilizare, utilităţi etc.
Oferta de terenuri similare cu terenul aferent RESTAURANT GRĂDINIŢA este limitată sau
chiar inexistentă (ca alternativă de investiţie pentru proprietarul construcţiei). Amplasamentele
sunt limitate ca număr, suprafeţele libere rămase aici fiind în proporţie mică şi păstrate pentru
destinaţii precise.
Să se estimeze preţul maxim pe care este dispus cumpărătorul să-l plătească, cunoscând
următoarele date:
cursul de schimb valutar este de 30.000 lei/1 USD;
rata de actualizare aferentă veniturilor obţinute din concesiunile încheiate pe 45 ani este de
8%.
REZOLVARE:
Ţinând seama de informaţiile prezentate în text pot fi sintetizate următoarele:
obiectul evaluării îl constituie terenul aferent unei construcţii. Terenul aparţine
Consiliului Local iar construcţia este proprietate privată a S.C GRĂDINIŢA S.R.L. O
parte din teren este concesionată de către S.C. GRĂDINIŢA S.R.L. Pentru diferenţa de
suprafaţă, Consiliul Local percepe utilizatorilor o taxă zilnică pe metru pătrat pe sezon.
se cere să se calculeze suma maximă pe care este dispus proprietarul construcţiei să o
plătească pentru teren. Pentru a stabili această sumă este foarte importantă estimarea
valorii terenului ţinând seama de contractul de concesiune existent. În mod normal,
cumpărătorul nu va fi dispus să plătească o sumă mai mare decât cea rezultată din
această metodă.
Pentru stabilirea sumei maxime, metodele de evaluare cele mai adecvate sunt Metoda
capitalizării şi Tehnica reziduală. Metoda comparaţiilor nu poate conduce la estimarea
unei valori având în vedere informaţiile insuficiente prezentate în text.
Metoda capitalizării rentei de bază
Prin această metodă valoarea terenului se estimează prin capitalizarea veniturilor obţinute
de proprietar pornind de la renta (chiria) de bază care reprezintă suma plătită pentru dreptul de
utilizare şi ocupare a terenului ţinând cont de clauzele şi termenii specificaţi.
Această rentă este convertită în valoare prin intermediul ratelor de capitalizare care se obţin
pe piaţă sau a factorilor de capitalizare dacă renta este plătită pe o perioadă limitată.
În cazul proprietăţii evaluate, valoarea proprietăţii este compusă din capitalizarea celor
două categorii de venituri cu ratele, respectiv factorii de capitalizare specifici plecând de la
împărţirea suprafeţei proprietăţii evaluate (teren) de 400 mp în:
250 mp suprafaţă concesionată pe 45 ani;
150 mp utilizată şi neconcesionată.
Practic, veniturile anuale obţinute de proprietarul terenului sunt:
redevenţa conform contractului de concesiune de 375 USD/an
taxa suplimentară obţinută pentru restul suprafeţei de teren aferentă spaţiului
(neconcesionată) ţinând cont că este utilizabilă doar pe durata sezonului de 70 zile
Colectivul de redacţie:
Rata de capitalizare = rata de actualizare - rata de creştere anuală
dr.ec. Sorin V. STAN
= 12% - 4% = 8 %
ing.Gheorghe BĂDESCU MAA Valoarea proprietăţii = 2000/ 8% = 25.000 mii lei.
ing. Liliana OLTEAN
ISSN: 1224-8967
Nr. 1/2003
VALOAREA TERMINALĂ A
ÎNTREPRINDERII ÎN METODA DCF CUPRINS
dr. ec. Sorin V. Stan
• VALOAREA TERMINALĂ A
ÎNTREPRINDERII ÎN
Valoarea întreprinderii (sau valoarea capitalului investit în METODA DCF 1
întreprindere), rezultată în urma aplicării metodei DCF, se Autor: dr. ec. Sorin V. Stan.
calculează prin însumarea valorilor actualizate ale cash-flow-ului
• ASPECTE PRIVIND
net la dispoziţia capitalului investit din perioada de previziune RETRATAREA SITUAŢIILOR
explicită, cu cash-flow-ul net din afara exploatării (valoarea de FINANCIARE ÎN CONDIŢII
realizare netă a activelor din afara exploatării) şi cu valoarea DE HIPERINFLAŢIE 5
terminală. În multe cazuri valoarea reziduală actualizată are o Autor: ec. Filip Stoica
pondere ridicată (peste 50%) în valoarea totală a întreprinderii. De
aceea, considerăm necesară o abordare mai amănunţită a acestei • STUDII DE CAZ DATE LA
noţiuni ca şi a metodelor de estimare adecvate. EXAMENUL DE
ACREDITARE MAI 2002:
Concept
• EVALUAREA
Valoarea terminală mai este cunoscută şi sub alte denumiri ÎNTREPRINDERII 7
precum valoare reziduală, valoare continuă şi valoare finală.
• EVALUAREA
În standardele europene şi internaţionale de evaluare a PROPRIETĂŢII
întreprinderii (Business Valuation) nu este dată o definiţie IMOBILIARE 12
explicită a valorii terminale ci numai referiri la modalităţile de
calcul a acesteia. • BIBLIOTECA
EVALUATORULUI 16
În terminologia contabilă, valoarea reziduală este definită
numai în relaţie directă cu definiţia unui activ. Astfel, conform
IAS 16.6 „valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o
întreprindere estimează că o va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după
deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate.”
O definiţie posibilă pentru valoarea terminală a unei întreprinderi este următoarea: „Valoarea
terminală reprezintă tipul de valoare a capitalului investit în întreprindere la finele ultimului an al
perioadei de previziune explicită.”
Tipul de valoare reflectat de valoarea terminală poate fi: valoarea contabilă, valoarea de piaţă,
valoarea de lichidare, valoarea subiectivă, în funcţie de premisele utilizate în calcularea acestui indicator.
Această metodă se bazează pe valoarea contabilă a activelor, care însă ar putea să nu reflecte
capacitatea reală a activelor de a genera beneficii viitoare pentru întreprinderea proprietară. Or, această
capacitate de a genera beneficii (cash-flow) reprezintă însăşi baza conceptuală a aplicării metodei DCF. În
plus, metoda costului de înlocuire are şi un alt dezavantaj, în sensul că se aplică numai asupra valorii
contabile a activelor corporale, excluzându-se din calcule activele necorporale neînregistrate în bilanţ.
Totuşi, metoda costului de înlocuire poate fi cea mai adecvată metodă atât în cazul evaluării
întreprinderilor care deţin proprietăţi imobiliare cu valori mari şi în locaţii atractive, cât şi în cazul
întreprinderilor care deţin participaţii financiare majoritare la capitalul altor întreprinderi.
Metoda ratei (multiplului) preţ / profit net, din punct de vedere conceptual, estimează valoarea
terminală ca fiind un multiplu al profitului net anual care se va obţine în perioada de previziune
nonexplicită (perpetuă).
Dacă profitul net anual al întreprinderii, de la sfârşitul perioadei de previziune explicită, rezultă din
previziunea contului de profit şi pierderi (etapă importantă în aplicarea metodei DCF), stabilirea
multiplului – respectiv P.E.R. (Price Earning Ratio) este o problemă delicată deoarece:
multiplul selectat, de obicei, este media P.E.R. realizat în domeniul de activitate al întreprinderii
evaluate dar la data evaluării. Or, pentru estimarea valorii terminale este necesară estimarea unui
P.E.R. adecvat, dar pentru ultimul an al perioadei de previziune explicită, deci un P.E.R.
previzionat. Acest lucru este dificil de realizat deoarece un P.E.R. viitor este o funcţie de mai
mulţi factori, respectiv de creşterea previzionată a profitului, de rata rentabilităţii investiţiilor de
capital suplimentar (net) din perioada de previziune şi de costul capitalului întreprinderii supuse
evaluării; şi
P.E.R. selectat ca multiplu, la data evaluării, poate să fie mult diferit de cel adecvat pentru
întreprinderea evaluată; de exemplu dacă se selectează un P.E.R. de 15, aferent companiilor
comparabile, acest multiplu poate să reflecte interesele speciale ale cumpărătorilor de pe piaţa de
achiziţii (preluări) de întreprinderi, rezultate din efectul sinergetic al unei achiziţii (reflectat în
creşterea profitului companiei cumpărătoare); or acest P.E.R. de 15, preluat de pe piaţă, nu va fi
adecvat şi la vânzarea întreprinderii evaluate, care nu poate genera efecte sinergetice pentru
cumpărător, şi deci P.E.R.-ul adecvat va fi mai mic de 15.
Ca urmare, şi această metodă de estimare a valorii terminale a întreprinderii are o doză de
convenţionalism ridicată şi implicit de reţinere în a fi susţinută ca fiind o metodă adecvată.
Metoda ratei (multiplului) preţ / activ net contabil, din punct de vedere conceptual, este bazată pe
prezumţia că valoarea terminală a întreprinderii reprezintă un multiplu al activului net contabil al
întreprinderii din anul final al perioadei de previziune explicită. Rezervele faţă de credibilitatea
rezultatului obţinut prin aplicarea acestei metode sunt de aceeaşi natură (de previziune) cu cele expuse la
metoda anterioară.
Acest multiplu (rată) poate fi distorsionat şi deci neadecvat şi din cauza convenţiilor contabile de
înregistrare a activelor în situaţiile financiare.
Metoda capitalizării cash-flow-ului net
Această metodă este cea mai agreată de evaluatori, fiind adecvată numai în cazul în care
întreprinderea va intra în stadiul de stabilitate economică, la sfârşitul perioadei de previziune explicită. În
acest caz, adecvarea acestei metode constă în calcularea valorii terminale pe baza aceluiaşi indicator
utilizat în perioada de previziune explicită, adică cash-flow-ul net. Se evită astfel o incoerenţă posibilă în
stabilirea valorii totale a întreprinderii prin două abordări, respectiv pe baza cash-flow-ului net din
perioada de previziune explicită şi valoarea terminală estimată prin abordări patrimoniale sau prin
comparaţie.
Formula clasică de estimare a valorii terminale prin metoda capitalizării cash-flow-ului net este
formula Gordon-Shapiro, sub forma:
CFN P +1
VT = , în care:
k−g
CFNP+1 = cash-flow-ul net din primul an care urmează după perioada de previziune explicită (dacă
durata de previziune explicită este de 5 ani, anul p+1 va fi anul 6 viitor).
k = rata de actualizare
g = rata anuală de creştere perpetuă a cash-flow-ului net în perioada de previziune non-explicită.
Pentru aplicarea corectă a acestei formule este necesară înţelegerea mai multor probleme de natura
logicii economice. În esenţă, acestea se referă la două chestiuni:
cum se calculează CFNP+1, şi
care este mărimea adecvată a lui g
Nivelul CFNP+1 se calculează pe baza previziunii acestui indicator şi în anul p+1 şi nu prin formula
CFNP+1 = CFNP * (1 + g), deoarece mărimea CFNP+1, determinată prin aceste două căi este diferită.
Explicaţia provine din modificarea anuală a fondului de rulment net diferită în cele două căi de mai sus,
aşa cum rezultă din următorul exemplu simplificat, respectiv numai pentru ultimii doi ani de previziune
(anul 5 şi anul 6) dintr-o durată de previziune de 6 ani şi pentru anul 7 (reprezentat de p+1).
mii $
5 6 7 (g = 5%)
Cifra de afaceri netă 10.000 11.000 11.550
Cheltuieli de exploatare aferente cifrei de 8.000 8.800 9.240
afaceri nete
Profit brut din exploatare 2.000 2.200 2.310
Impozit (25%) 500 550 577
Profit net din exploatare 1500 1650 1733
Amortizare 300 330 346
Cash-flow brut 1800 1980 2079
Investiţii 320 352 369
Creşterea FRN + 36 + 60 + 33
Cash-flow net 1444 1568 1677
FRN / Cifra de afaceri netă 6% 6% 6%
FRN 600 660 693
Creştere FRN + 36 + 60 + 33
Cash-flow-ul net care va fi supus capitalizării este cel aferent anului 7, respectiv 1677 mii $ şi nu
cel din anul terminal al perioadei de previziune (anul 6) de 1568 mii $ care se înmulţeşte cu (1+g).
Ca urmare, valoarea terminală se va calcula prin formula:
VT = 1677 / (k – 0,05), în care
k = rata de actualizare a cash-flow-ului net din perioada de previziune explicită.
Mărimea valorii terminale este influenţată, în măsură semnificativă, de nivelul lui g, respectiv de
creşterea anuală perpetuă sperată a cash-flow-ului net după expirarea perioadei de previziune explicită (în
cazul de mai sus, de la anul 6 la infinit).
Factorii care trebuie avuţi în vedere la stabilirea nivelului lui g sunt:
condiţiile economice generale;
Una din trăsăturile esenţiale ale economiilor aflate în tranziţie o constituie manifestarea fenomenului
inflaţionist, determinat în cea mai mare parte de ajustările structurale cu influenţe în evoluţia preţurilor.
În perioada de tranziţie, prezentarea situaţiilor financiare la finele exerciţiului financiar de către
agenţii economici, exprimate la costul istoric nu permite asigurarea unei imagini fidele a rezultatului şi a
poziţiei financiare a acestora. Moneda locală îşi pierde puterea de cumpărare într-o asemenea măsură încât
compararea diverşilor indicatori măsuraţi la perioade diferite, chiar destul de apropiate în timp, induc în
eroare pe utilizatorii de informaţii financiar contabile.
Este important de ştiut când se impune retratarea situaţiilor financiare prin ajustare la inflaţie şi
respectiv când o asemenea măsură încetează de a mai fi aplicată.
Cu alte cuvinte, trebuie căutate răspunsuri la întrebările: când şi de către cine trebuie retratate
situaţiile financiare în raport cu inflaţia.
Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 29 nu stabileşte o rată absolută de la care se consideră
că există hiperinflaţie. Potrivit acestui Standard, răspunsul la aceste întrebări este o chestiune de
raţionament profesional.
Pentru a stabili dacă ne aflăm într-un mediu economic hiperinflaţionist trebuie testate anumite
caracteristici care pot să indice, fără a le considera limitative, următoarele tendinţe:
valorile deţinute de populaţie în moneda locală sunt investite imediat în active nemonetare sau în
valute stabile, pentru a le conserva puterea de cumpărare;
majoritatea comercianţilor exprimă preţurile în valute relativ stabile sau le indexează în raport cu
aceste valute, la intervale scurte de timp;
vânzările şi cumpărările pe credit au loc la preţuri care compensează pierderea de putere de
cumpărare pe timpul perioadei de creditare;
Sunt situaţii când unele elemente nemonetare sunt achiziţionate prin contracte cu plata pe termen
mai mare fără a se stabili obligaţia plăţii unor dobânzi sau diferenţe de curs. În astfel de cazuri, ajustarea la
inflaţie se va realiza de la data plăţii şi nu de la data achiziţiei acestor elemente patrimoniale.
Influenţa inflaţiei este recunoscută, de regulă, în costurile îndatorării. Standardele Internaţionale de
Contabilitate nu recomandă capitalizarea părţii din costul îndatorării care corespunde inflaţiei. Această
parte a costurilor trebuie înregistrată ca o cheltuială a perioadei în care se contabilizează costurile.
În acelaşi mod sunt tratate diferenţele de curs valutar, în sensul că, în perioada de hiperinflaţie, nu se
recomandă capitalizarea diferenţelor de curs aferente împrumuturilor prin majorarea valorii activelor, ci
înregistrarea acestora în cheltuieli pentru a se permite retratarea valorii contabile a activului de la data
achiziţiei.
Elementele de capitaluri proprii, cu excepţia rezultatului reportat şi a diferenţelor din reevaluare, se
retratează prin aplicarea indicelui general al preţurilor de la datele la care fiecare componentă a acestor
elemente a fost înregistrată în patrimoniu.
În ce priveşte elementele monetare (disponibilităţi, creanţe şi datorii), acestea nu se retratează în
raport cu inflaţia, întrucât sunt evidenţiate în bilanţ la valoarea unităţii monetare curente la data bilanţului.
Veniturile şi cheltuielile trebuie, de asemenea, să fie exprimate în raport cu unitatea de măsură
curentă la data bilanţului.
În primul an de aplicare a I.A.S., elementele contului de profit şi pierderi nu se ajustează, aplicarea
efectivă a Standardelor Internaţionale de Contabilitate făcându-se începând cu anul următor retratării
soldurilor iniţiale.
Veniturile şi cheltuielile se ajustează la inflaţie prin aplicarea indicelui general al preţurilor la
rulajele lunare înregistrate.
În perioadele de hiperinflaţie, societăţile care deţin un excedent de active monetare faţă de obligaţii,
pierd putere de cumpărare şi vor înregistra o pierdere din poziţia monetară. Invers, când obligaţiile sunt
mai mari, se înregistrează un câştig din poziţia monetară.
Câştigul sau pierderea din poziţia monetară se include în rezultatul net şi se evidenţiază distinct.
I. Informaţii generale
Dr. Y este proprietarul cabinetului YYY de medicină internă. După o carieră strălucită de 30 de ani
în care şi-a dezvoltat propria afacere în domeniul medical el este interesat să-şi vândă cabinetul.
Dr. X este interesat de achiziţionarea acestui cabinet, el având următoarele trei opţiuni:
1. ar putea să rămână angajatul unei clinici locale, cu un salariu de 1.000 mil. lei/an (N+1), cu o
creştere de 20% după un an şi un nivel maxim de 1.400 mil. lei/an până în anul N+5 când se
pensionează.
2. există şi posibilitatea ca Dr X să-şi dezvolte propria activitate în domeniu (start-up). În urma
analizelor evaluatorului, aceasta din urmă opţiune ar aduce venituri iniţiale sensibil mai mici
decât achiziţionarea cabinetului medical YYY, respectiv un volum al veniturilor de 1.300 mil.
lei în primul an (N+1) şi o creştere de maxim 20% pe an până în anul N+5 când se retrage.
Presupunem valoarea reziduală a afacerii sale ca fiind zero la sfârşitul anului N+5. Investiţia
iniţială necesară în imobilizări corporale este de 1.000 mil. lei.
3. ar putea achiziţiona cabinetul YYY estimând că faţă de nivelul actual (anul N) al veniturilor de
3.000 mil.lei activitatea va putea creşte cu 10% pe an până la un nivel maxim de 4.000 mil.lei.
Presupunem valoarea reziduală a afacerii sale ca fiind zero la sfârşitul anului N+5.
2. Cabinetul YYY are un număr de 5.000 de fişe pentru pacienţii activi şi un venit mediu/pacient
de 600 mii lei;
3. Profitul net atribuibil altor active decât fişele medicale este de 600 mil.lei/an, respectiv de 120
mii lei/ pacient;
4. Durata medie a relaţiei cu un pacient este de 4 ani, iar durata rămasă de 2 ani;
5. Salariile anuale ale oamenilor cheie sunt: recepţionistă 120 mil.lei, asistent medical 200
mil.lei/an, medic primar 300 mil.lei/an, iar costurile de recrutare, angajare şi instruire sunt: 10%
din salariul anual pentru recepţionistă şi asistentă medicală şi de 15% pentru medicul primar;
6. Intervalul de timp necesar demarării activităţii operaţionale pentru o asemenea firmă este de 3
luni;
7. Profitul normal atribuibil activelor tangibile ale unei asemenea afaceri sunt: 24% pentru
imobilizările corporale şi 20% pentru capitalul de lucru net (NFR);
8. Amortizarea anuală a activelor înregistrate în contabilitate este de 200 u.m. iar investiţiile
prognozate sunt de 500 u.m. în primul an de prognoză (N+1), respectiv de 100 u.m. în perioada
următoare. Variaţia capitalului de lucru nu influenţează fluxul de disponibil în perioada de
prognoză.
III. Date pentru practica medicală (comune pentru alternativele 2 şi 3 pe care le are doctorul X).
1. Marja de profit brut este de 50%;
2. Cota de impozit pe profit este de 25%;
3. Valoarea reziduală a afacerii (cabinetului) după 5 ani (N+5) este zero;
Răspundeţi Dr.-ului X dacă merită să plătească 2.500 mil.lei pentru cabinetul YYY.
REZOLVARE:
Specificaţie Valori
1. Număr de pacienţi activi 5.000
2. Venit mediu anual pe pacient (mii lei) 600
3. Marja de profit brut 50%
4. Profit brut pe pacient (mii lei) 300
5. Cota de impozit 25%
6. Profit net pe pacient (mii lei) 225
b) evaluarea forţei de muncă instruite. Cabinetul YYY se bazează pe activitatea a trei angajaţi
loiali, toţi având o experienţă în firmă de câţiva ani. Evaluarea se bazează pe aprecierile tipice referitoare
la costurile de angajare şi instruire a personalului calificat.
Evaluarea forţei de muncă instruite
Angajat Salariu anual (mil.lei) Cost instruire Mil.lei
1. Recepţionistă 120 10% 12
2. Asistent medical 200 10% 20
3. Medic primar 300 15% 45
4. Valoare (1 + 2+ 3) 77
d) evaluarea goodwill – ului. Aceasta se bazează pe profitul suplimentar obţinut şi este estimat pe
baza informaţiilor şi ipotezelor din tabelul de mai jos.
Cash-flow-ul asociat goodwill-ului
Mil.lei
Specificaţie N+1 N+2 N+3 N+4 N+5
1 Profit brut din practica medicală 1.650 1.815 1.995 2.000 2.000
2 Venit din salariu 1.000 1.200 1.400 1.400 1.400
3 Profit brut marginal 650 615 595 600 600
4 Impozit (25%) 163 154 149 150 150
5 Profit net marginal 488 461 446 450 450
6 Profit atribuibil altor active 300 300 300 300 300
(24% x 1000 + 20% x 300)
7 Profitul atribuibil practicii medicale 188 161 146 150 150
(5 – 6)
8 Factor de actualizare @ 22% 0.820 0.672 0.551 0.451 0.370
9 Valoarea prezentă 154 108 81 68 55
10 TOTAL (mil.lei) 466
Considerând că nu este necesară realizarea unor corecţii asupra altor elemente de activ sau de
datorii va rezulta următorul activ net al firmei.
ACTIVUL NET al S.C. YYY
Mil.lei
ACTIVUL NET (mil.lei)
Val.contabilă Val. Evaluată
Active imobilizate 1.000 2.526
1. Imobilizări necorporale - 1.526
a) fişe medicale - 783
b) forţa de muncă - 77
c) exploatarea continuă - 200
d) goodwill - 466
2.Imobilizări corporale 1.000 1.000
a) mobilier 500 500
b) echipament medical 500 500
Active circulante 700 700
1. stocuri 400 400
2. creanţe 200 200
3. disponibil 100 100
TOTAL ACTIVE 1.700 3.226
DATORII 400 400
1. Furnizori 100 100
2. Salarii 100 100
3. Impozite 200 200
Sinteza rezultatelor
Prin aplicarea celor trei abordări au rezultat următoarele valori estimate pentru valoarea de piaţă a
cabinetului YYY.
În opinia evaluatorului valoarea de piaţă a cabinetului medical YYY este de 2.830 mil.lei. Ca
urmare, răspunsul la întrebarea doctorului X dacă merită să plătească 2.500 mil. lei pentru cabinetul YYY
este afirmativ.
Hotelul TURIST, localizat într-un oraş mare, este clasificat la trei stele. În prezent, hotelul este în
exploatare proprie cu contract de franciză şi condus de o firmă de management.
Hotelul se află în exploatare stabilizată şi a fost finanţat din capital propriu şi credit.
Datele operaţionale de investiţii şi de finanţare sunt date în anexă.
Se cer:
a. valoarea proprietăţii imobiliare (teren + construcţii) în exploatare proprie;
b. preţul anual al concesiunii ce ar putea fi plătit de un operator hotelier pentru exploatarea
hotelului;
c. valoarea proprietăţii imobiliare în cazul concesionării;
d. dacă terenul reprezintă 10% din valoarea proprietăţii imobiliare, să se calculeze deprecierea
construcţiei.
Notă:
taxa de franciză este o cheltuială de marketing
în situaţia concesiunii, cota cheltuielilor administrative şi generale ale proprietarului este
de 1% din valoarea proprietăţii imobiliare.
Anexa
A. Date operaţionale
- capacitate 200 camere
- grad ocupare 70%
- tarif mediu 60USD/cameră
Venituri departamentale (% din total venituri)
- la cazare 60%
- la alimentaţie publică 30%
- la servicii 10%
Cheltuieli departamentale (% din veniturile departamentale)
- la cazare 30%
- la alimentaţie publică 70%
- la servicii 40%
Cheltuieli nerepartizate (% din total venituri)
- administrative şi generale 7%
- management 3%
- marketing 6%
- reparaţii+întreţinere 4%
- utilităţi 4%
Cheltuieli nerepartizate (% din cost de înlocuire)
- taxe+asigurări 1,5%
- rezerve pentru înlocuiri 1,5%
B. Date de investiţii
- Taxe franciză 3% din venituri cazare
- Durata de viaţă a dotărilor 10 ani
- Dotările pentru o cameră 6.000 $
- Cost de reconstrucţie clădire 50.000 $/cameră
- Capital de lucru 1.000 $/cameră
C. Date de finanţare
- Credit 20 ani
- Dobânda 11%
- Constanta creditului 0,1258
- Raport credit/valoare 70%
- Rata capitalizare capital propriu 15% (înainte de dobânzi şi impozit)
REZOLVARE: $
Venituri cazare 200 x 60 x 0,7 x 365 = 3.066.000
Venituri din alimentaţie publică 3.066.000 : 2 = 1.533.000
Venituri din alte servicii 3.066.000 : 6 = 511.000
Total 5.110.000
Nr. 2/2003
STATUTUL
ASOCIAŢIEI NAŢIONALE A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
ROMÂNIA (ANEVAR)
Art. 2. Scopul asociaţiei CUPRINS
Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România este o
persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, cu • STATUTUL ASOCIAŢIEI
caracter profesional-ştiinţific, constituită pe termen NAŢIONALE A
nedeterminat, care acţionează în interes public şi are EVALUATORILOR DIN
drept scop promovarea prin mijloace specifice a profesiei ROMÂNIA 1
de evaluator, a metodelor şi tehnicilor de evaluare a
întreprinderilor, a proprietăţilor imobiliare, a bunurilor
• CODUL DEONTOLOGIC AL
mobile şi a valorilor mobiliare.
PROFESIEI DE
Art. 3. Sediul asociaţiei EVALUATOR 11
BUCUREŞTI - ROMÂNIA
Calea Plevnei Nr.46-48, Sector 1 • EVALUAREA ACTIVELOR
Sediul asociaţiei va putea fi schimbat prin hotărârea NECORPORALE ÎN SCOPUL
Consiliului Director luată cu votul majorităţii membrilor RECUNOAŞTERII LOR ÎN
SITUAŢIILE FINANCIARE 14
săi.
Autor: dr. ec. Sorin V. Stan
CAPITOLUL II • EVALUAREA
PROPRIETĂŢILOR
OBIECTIVELE ŞI ACTIVITĂŢILE ASOCIAŢIEI IMOBILIARE CONFORM
LEGII 10 / 2001 17
Art. 4. Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România are Autor: ing. Cristina Burlacu
următoarele obiective principale:
• BIBLIOTECA
a) dezvoltarea şi valorificarea potenţialului profesional EVALUATORULUI 19
creator al evaluatorilor din România, în vederea
sporirii substanţiale a aportului membrilor săi la
promovarea mecanismelor economiei de piaţă liberă • SEMNAL EDITORIAL 19
în România;
b) difuzarea pe plan naţional a principiilor, metodelor şi
tehnicilor de evaluare şi diagnostic, cuprinse în standardele de evaluare ANEVAR;
c) promovarea utilizării pe plan naţional a standardelor de evaluare ANEVAR;
d) facilitarea cooperării cu alte organisme, asociaţii sau experţi din domenii conexe, precum şi a
schimbului de experienţă şi de informaţii între membrii săi şi aceste entităţi;
CAPITOLUL III
MEMBRII ASOCIAŢIEI, DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ACESTORA
Art. 6. Asociaţia are în componenţa sa următoarele categorii de membri:
a) membri fondatori, persoane fizice şi persoane juridice, aceia care au iniţiat şi înscris asociaţia la
instanţa judecătorească;
b) membri aspiranţi, persoane fizice, în conformitate cu art. 7;
c) membri titulari, experţi evaluatori, persoane fizice, în conformitate cu art. 8;
d) membri asociaţi, persoane juridice sau asociaţii de persoane juridice, în conformitate cu art. 9;
e) membri acreditaţi, experţi evaluatori, persoane fizice, în conformitate cu art. 10;
f) membri de onoare, pesoane fizice, propuşi de Consiliul Director şi aprobaţi de Conferinţa
Naţională;
g) membri titulari seniori, experţi evaluatori, propuşi de Consiliul Director şi aprobaţi de Conferinţa
Naţională.
Art. 7. (1) Poate fi membru aspirant al ANEVAR orice persoană fizică, indiferent de cetăţenie,
naţionalitate, religie,sex sau convingeri politice care se obligă să parcurgă un program de
pregătire teoretică şi practică în domeniul evaluării pentru a dobândi competenţa de înţelegere şi
rezolvare a problemelor din acest domeniu de activitate.
(2) Calitatea de membru aspirant comportă următoarele condiţii:
- să fie absolvent al învăţământului universitar de lungă durată (4, 5 sau 6 ani);
- să parcurgă un program de pregătire teoretică şi practică agreat de ANEVAR sau să fie
absolvent al unei instituţii de învăţământ superior la care să fi promovat cursuri agreate
de ANEVAR;
- să aibă o autentică reputaţie morală;
- să recunoască şi să respecte statutul ANEVAR şi codul deontologic al profesiei de
evaluator.
Art. 8. (1) Poate fi membru titular ANEVAR (expert evaluator) orice persoană fizică, indiferent de
cetăţenie, naţionalitate, religie, sex, sau convingeri politice, care prin pregătirea şi experienţa sa
în domeniul evaluării a dobândit o competenţă deosebită de înţelegere şi rezolvare a problemelor
din acest domeniu de activitate.
(2) Calitatea de membru titular (expert evaluator) comportă îndeplinirea următoarelor condiţii:
- să fie absolvent al învăţământului universitar de lungă durată (4, 5 sau 6 ani);
- să aibă o autentică reputaţie morală;
- să facă dovada unei solide pregătiri profesionale, prin absolvirea unor forme de
instruire / calificare recunoscute de ANEVAR;
- să promoveze un examen scris de admitere. Forma şi conţinutul examinării va fi
aprobată şi revizuită de Consiliul Director;
- să fi executat lucrări de evaluare şi diagnostic;
- să recunoască şi să respecte statutul ANEVAR şi codul deontologic al profesiei de
evaluator;
- să facă dovada a 2 ani de experienţă profesională de la absolvirea facultăţii;
- să fie aprobată de Consiliul Director;
- să încheie o poliţă de asigurare de răspundere civilă profesională.
Art. 9. (1) Pot fi membri asociaţi ai ANEVAR persoanele juridice române (societăţi comerciale,
organizaţii, organisme, instituţii, asociaţii, etc.) ale căror activităţi ca obiective, conţinut,
domeniu şi mod de desfăşurare, sunt similare activităţii de analiză, evaluare şi diagnostic.
(2) Calitatea de membru asociat comportă următoarele condiţii:
- să aibă în organigramă un compartiment special cu activitate de evaluare sau
consultanţă, în care să activeze minim 3 persoane membri titulari ANEVAR, care pot fi
asociaţi/acţionari sau angajaţi cu contract individual de muncă pe durată
nedeterminată. Conducătorul compartimentului să fie membru titular ANEVAR;
- să recunoască şi să respecte statutul ANEVAR şi codul deontologic al profesiei de
evaluator;
- să introducă, în termen de 2 ani de la admiterea ca membru asociat, un sistem de
asigurare a calităţii serviciilor de evaluare;
- să introducă la admiterea ca membru asociat, un sistem de asigurare de răspundere
civilă profesională;
- să fie aprobată de Consiliul Director;
- să facă dovada existenţei unui program de pregătire profesională continuă a angajaţilor şi
colaboratorilor.
Art. 10. (1) Poate fi membru acreditat ANEVAR (expert evaluator) ( M.A.A.) orice membru titular
ANEVAR, care îndeplineşte următoarele condiţii:
- are o vechime în ANEVAR de cel puţin 3 ani;
- a urmat în ultimii 2 ani un program de instruire continuă în domeniul evaluării sau
domenii conexe, echivalent a 50 ore de curs;
- a promovat un examen scris;
- să fie aprobat de Consiliul Director.
(2) Consiliul Director poate desemna ca membri acreditaţi şi persoanele care fac dovada
îndeplinirii în străinătate a condiţiilor de mai sus.
(3) Normele specifice de acreditare se stabilesc prin Regulamentul de atestare profesională, aprobat
de Consiliul Director care va include şi criterii de specializare.
Art. 11. Membrii titulari şi acreditaţi (experţi evaluatori) ANEVAR au următoarele drepturi :
a) să participe la toate activităţile şi manifestările care constituie obiectul de activitate al asociaţiei;
b) să aleagă organele asociaţiei şi să facă parte din ele;
c) să colaboreze la publicaţiile asociaţiei;
d) să fie informaţi şi să-şi spună părerea asupra activităţii desfăşurate de asociaţie şi să facă
propuneri pentru sporirea eficacităţii cu care aceasta lucrează;
e) să poată consulta baza de date, lucrările, publicaţiile şi materialele documentare de care dispune
asociaţia şi să beneficieze de toate condiţiile puse la dispoziţie de asociaţie pentru ridicarea
nivelului de pregătire profesională;
f) să fie incluşi pe tabloul membrilor ANEVAR, publicat oficial;
g) să utilizeze parafa de identificare specifică domeniului de specializare;
h) să utilizeze alături de nume, calitatea de membru ANEVAR;
i) să apeleze la serviciile de mediere şi arbitraj oferite de ANEVAR, în condiţiile art.5 lit. n).
Art. 12. Membrii aspiranţi ANEVAR au următoarele drepturi:
a) să participe la toate activităţile şi manifestările care constituie obiectul de activitate al
asociaţiei;
b) să colaboreze la publicaţiile asociaţiei;
c) să fie informaţi şi să-şi spună părerea asupra activităţii desfăşurate de asociaţie şi să facă
propuneri pentru sporirea eficacităţii cu care aceasta lucrează;
d) să poată consulta baza de date, lucrările, publicaţiile şi materialele documentare de care dispune
asociaţia şi să beneficieze de toate condiţiile puse la dispoziţie de asociaţie pentru ridicarea
nivelului de pregătire profesională;
e) să utilizeze, alături de nume, calitatea de membru aspirant ANEVAR.
Art. 13. Membrii ANEVAR au următoarele obligaţii statutare :
a) să respecte statutul şi regulamentele asociaţiei;
b) să contribuie la realizarea acţiunilor propuse de asociaţie;
c) să acorde o atenţie deosebită perfecţionării profesionale continue, prin participarea la fiecare 2
ani, la un program echivalent a 16 ore de curs;
d) să încheie o poliţă de asigurare de răspundere civilă profesională;
e) să respecte Codul Deontologic al profesiei de evaluator;
f) să contribuie la formarea şi dezvoltarea bazei de date şi tezaurului informaţional al asociaţiei;
g) să achite anual cotizaţia, în cuantumul şi la termenele stabilite de asociaţie;
h) să respecte standardele de evaluare şi recomandările ANEVAR;
i)să nu desfăşoare activităţi politice în cadrul sau cu ocazia manifestărilor
organizate de ANEVAR.
Art. 14. Calitatea de membru titular şi de membru acreditat ANEVAR (expert evaluator) se dovedeşte
prin legitimaţie şi parafă, iar cea de membru aspirant ANEVAR se dovedeşte prin legitimaţie.
CAPITOLUL IV
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ASOCIAŢIEI
Art. 15. ANEVAR se structurează matriceal în patru secţiuni şi două niveluri organizatorice:
Secţiunile sunt:
- evaluarea întreprinderilor;
- evaluarea proprietăţilor imobiliare;
- evaluarea bunurilor mobile;
- evaluarea valorilor mobiliare.
Apartenenţa la fiecare secţiune va fi înscrisă pe parafă.
Conferinţa Naţională va putea decide constituirea şi a altor secţiuni.
Nivelurile organizatorice sunt:
- nivel naţional: Asociaţia
- nivel teritorial: Centrele teritoriale.
Art. 16. (1) Organele de conducere ale Asociaţiei sunt:
a) Conferinţa Naţională;
b) Senatul;
c) Consiliul Director;
d) Comisia de cenzori.
(2) Organele de conducere ale centrelor teritoriale sunt:
a) Adunarea generală a membrilor din centrul teritorial;
b) Biroul centrului teritorial.
(3) La nivel naţional, funcţionează următoarele comisii de specialitate:
- Comisia de cercetare ştiinţifică şi standarde profesionale;
- Comisia de calificare şi atestare profesională;
- Comisia de relaţii şi imagine;
- Comisia de etică şi disciplină.
Art. 18. (1) Senatul este un organism consultativ care funcţionează pe lângă Consiliul Director.
(2) Senatul este alcătuit din membri nominalizaţi şi revocaţi din funcţie de Conferinţa Naţională
ANEVAR.
(3) Pot fi membri ai Senatului, membrii fondatori şi foşti preşedinţi ANEVAR
(4) Preşedintele de onoare al asociaţiei este de drept preşedinte al Senatului.
(5) Senatul are următoarele atribuţii:
a) acordă avize consultative Consiliului Director;
b) elaborează proiectul strategiei naţionale a ANEVAR;
c) propune activităţi utile profesiei, schimburi de experienţă, întâlniri interne şi
internaţionale, de formare şi perfecţionare;
d) propune măsuri de protecţie a intereselor profesionale comune ale membrilor ANEVAR,
inclusiv în relaţiile cu alte asociaţii profesionale;
e) propune organizarea de manifestări ştiinţifice, conferinţe, simpozioane, în vederea
studierii şi dezbaterii problemelor teoretice şi practice ale evaluării şi analizei diagnostic;
f) propune desfăşurarea de activităţi care să asigure îndeplinirea condiţiilor de afiliere a
ANEVAR la asociaţii şi organisme internaţionale.
(6) Senatul se întruneşte ori de câte ori este necesar, la convocarea Preşedintelui său.
(7) Senatul îşi va elabora un regulament de organizare şi funcţionare.
(8) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Senatul va beneficia de suportul material al asociaţiei, cu
aprobarea Preşedintelui asociaţiei.
Art. 19. (1) Consiliul Director îndeplineşte obiectivele Asociaţiei şi asigură punerea în executare a
hotărârilor Conferinţei Naţionale.
(2) Consiliul Director este alcătuit din 17 membri aleşi de Conferinţa Naţională prin vot nominal şi
secret:
(3) Structura Consiliului Director este următoarea:
- preşedintele în exerciţiu;
- viitorul preşedinte;
- fostul preşedinte ( imediat anterior preşedintelui în exerciţiu );
- 4 vicepreşedinţi, care sunt preşedinţii comisiilor de specialitate;
- secretarul general;
- trezorierul;
- 8 membri preşedinţi de centre teritoriale reprezentanţi ai regiunilor de dezvoltare.
De asemenea, Conferinţa Naţională alege şi 3 membri supleanţi în Consiliul Director.
(4) Alegerea Consiliului Director se face de Conferinţa Naţională, nominal pe funcţie, prin vot
secret :
- Viitorul Preşedinte, se alege din rândul membrilor fondatori, precum şi din rândul
membrilor Consiliului Director şi al preşedinţilor de centre teritoriale care au exercitat
vreuna din funcţiile respective în ultimii 6 ani anteriori alegerii ;
- Cei 8 reprezentanţi ai regiunilor de dezvoltare se aleg din rândul preşedinţilor de centre
teritoriale din zona respectivă;
- Vicepreşedinţii si secretarul general, se aleg din rândul personalităţilor sau preşedinţilor
de centre, delegaţi la conferinţa naţională .
- Trezorierul se alege din rândul membrilor ANEVAR şi trebuie să fie expert contabil;
(5) Membrii supleanţi se aleg din rândul preşedinţilor de centre teritoriale.
(6) Membrii Consiliului Director sunt reeligibili. Preşedintele poate candida pentru un nou mandat
care începe după o perioadă de 4 ani de la data expirării mandatului anterior (de preşedinte în
exerciţiu).
(7) Durata mandatului preşedintelui în exerciţiu este de 2 ani. Preşedintele, ales la fiecare 2 ani, va
deveni preşedinte în exerciţiu peste 2 ani de la alegere.
În cazul vacanţei funcţiei de preşedinte, prin renunţarea, revocarea, imposibilitatea definitivă de
exercitare a funcţiei sau decesul preşedintelui în exerciţiu, viitorul preşedinte devine preşedinte
în exerciţiu, durata mandatului său putând depăşi, în acest caz, perioada de 2 ani.
(8) Mandatul membrilor Consiliului Director este de 2 ani.
(9) Competenţa Consiliului Director cuprinde:
a) prezintă Conferinţei Naţionale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea
bugetului de venituri şi cheltuieli, situaţiile financiare anuale, proiectul bugetului de
venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor asociaţiei;
b) încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei;
c) aprobă afilierea asociaţiei la asociaţii şi organisme de profil, naţionale şi internaţionale;
d) aprobă organigrama şi politica de personal a asociaţiei;
e) numeşte şi revocă preşedinţii secţiunilor;
f) decide înfiinţarea şi dizolvarea centrelor teritoriale;
g) aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare ale Consiliului Director, comisiilor de
specialitate şi ale centrelor teritoriale, precum şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a comisiei de cenzori;
h) hotărăşte mutarea sediului asociaţiei;
i) aprobă şi modifică actul constitutiv al “Institutului Român de Cercetări în Evaluare”
(IROVAL) S.R.L.;
j) deleagă unele atribuţii unui birou executiv format din preşedintele în exercitiu, viitorul
preşedinte, fostul preşedinte, secretarul general şi trezorierul;
k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de Conferinţa Naţională.
(10) Consiliul Director poate împuternici directorul executiv pentru a executa atribuţii din cele
prevăzute la alin. (9) lit.b) şi j).
(11) Consiliul Director se întruneşte cel puţin o dată pe trimestru, la convocarea preşedintelui în
exerciţiu.
(12) Pentru validitatea deliberărilor Consiliului Director este necesară prezenţa a jumătate plus unul
din numărul membrilor săi, iar hotărârile să fie luate cu votul majorităţii membrilor prezenţi,
dacă statutul nu prevede altfel.
(13) Şedinţa Consiliului Director este condusă de preşedintele în exerciţiu sau de preşedintele viitor.
(14) La şedinţele Consiliului Director participă ca invitat directorul executiv al asociaţiei.
(15) Consiliul Director va solicita în scris membrului său, care lipseşte nemotivat de la trei şedinţe
consecutive, să se retragă din funcţie, iar dacă acesta nu dă curs solicitării, Conferinţa Naţională
va revoca din funcţie membrul respectiv.
(16) Preşedintele în exerciţiu asigură conducerea activităţii asociaţiei între şedinţele Consiliului
Director şi reprezintă asociaţia în raporturile cu terţii, persoane fizice şi juridice.
Art. 20. (1) Controlul financiar intern al asociaţiei este asigurat de o comisie de cenzori alcătuită din 3
membri, aleşi de Conferinţa Naţională, prin vot secret.
Cenzorii trebuie să fie membri titulari ai asociaţiei.
(2) Durata mandatului cenzorilor este de 2 ani şi pot fi realeşi.
(3) Competenţa comisiei de cenzori cuprinde:
a) verifică modul în care este administrat patrimoniul asociaţiei;
b) întocmeşte rapoarte şi le prezintă Conferinţei Naţionale;
c) participă la şedinţele Consiliului Director fără drept de vot;
d) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de Conferinţa Naţională.
CAPITOLUL V
PATRIMONIUL ŞI MIJLOACELE FINANCIARE
Art. 22. (1) Veniturile ANEVAR provin din :
a) taxele de înscriere a membrilor;
b) cotizaţiile membrilor;
c) venituri obţinute din activitatea de formare profesională;
d) donaţii şi sponsorizări;
e) alte venituri prevăzute de lege.
(2) Membrii fondatori, persoane fizice, membrii de onoare şi membrii titulari seniori nu sunt
cotizanţi.
(3) Asociaţia este titulară de cont bancar.
Art. 23. (1) Consiliul Director stabileşte anual numărul de posturi şi salariile personalului încadrat în
muncă la ANEVAR, precum şi cuantumul taxelor, cotizaţiilor şi indemnizaţiilor.
(2) Efectuarea cheltuielilor se aprobă de către preşedintele în exerciţiu al Asociaţiei.
CAPITOLUL VI
DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA
Art. 24. (1) Asociaţia se dizolvă prin unul din următoarele moduri:
a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei;
c) prin hotărârea Conferinţei Naţionale.
(2) Asociaţia se dizolvă de drept prin:
- imposibilitatea constituirii Conferinţei Naţionale sau a constituirii Consiliului Director în
conformitate cu statutul, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data
la care, conform statutului, Conferinţa Naţională sau, după caz, Consiliul Director
trebuie constituit;
- reducerea numărului de asociaţi sub limita prevăzută de lege,dacă acesta nu a fost
suplinit timp de 3 luni;
(3) Asociaţia se dizolvă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate,
când aceasta a devenit insolvabilă.
(4) Asociaţia se dizolvă prin hotărârea Conferinţei Naţionale, cu votul delegaţilor reprezentând 2/3
din numărul membrilor asociaţiei.
Art. 25. (1) În oricare din cazurile de dizolvare prevăzute la art.24, lichidarea patrimoniului asociaţiei se
face de lichidatori autorizaţi, persoane fizice sau juridice, numiţi de judecătorie sau, după
caz, de Conferinţa Naţională.
(2) Mandatul Consiliului Director încetează odată cu numirea lichidatorilor.
(3) Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.
(4) Destinaţia bunurilor rămase după lichidare va fi stabilită de Conferinţa Naţională, cu
respectarea legii.
(5) După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea asociaţiei din Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor.
(6) Asociaţia încetează a avea fiinţă la data radierii din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la
grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială şi-a avut sediul.
Art. 26. Punctul de vedere oficial al ANEVAR se exprimă în documente adoptate şi aprobate
de organele ei de conducere.
Opiniile exprimate public de membrii asociaţiei reprezintă păreri personale ale acestora şi nu
angajează ANEVAR.
Art. 27. (1) Sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate membrilor asociaţiei sunt:
- avertisment scris;
- suspendarea calităţii de membru pe timp de 1 an;
- excluderea din asociaţie.
(2) Aplicarea sancţiunilor disciplinare.
a) Sancţiunile “ avertisment scris “ şi “ suspendarea calităţii de membru pe timp de 1 an”
sunt aplicate:
- prin decizie a Consiliului Director, luată cu votul majorităţii membrilor săi, membrilor
asociaţiei fără funcţii de conducere;
- prin decizie a Consiliului Director, luată cu votul a 2/3 din numărul membrilor săi,
membrilor Consiliului Director şi preşedinţilor centrelor teritoriale.
Decizia Consiliului Director este definitivă.
b) Sancţiunea “ excluderea din asociaţie “este aplicată:
- prin decizie a Consiliului Director, luată cu votul majorităţii membrilor săi (9 voturi),
membrilor asociaţiei fără funcţii de conducere, cât şi preşedinţilor centrelor teritoriale.
Soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de excludere din asociaţie este de competenţa
exclusivă a Conferinţei Naţionale.
- prin hotărâre a Conferinţei Naţionale, membrilor Consiliului Director.
Hotărârea Conferinţei Naţionale este definitivă.
3) Membrii fondatori nu pot fi excluşi.
(4) Pierderea calităţii de membru al asociaţiei are loc prin:
- retragerea, la cerere, din asociaţie;
- excluderea din asociaţie, în condiţiile alin.(2), lit.b).
Art. 28. Nu poate deţine funcţia de preşedinte al ANEVAR sau de membru al Consiliului Director, de
preşedinte de centru teritorial sau de membru al biroului centrului teritorial, persoana căreia i-a fost
aplicată, oricare dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art.27 (1).
Art. 29. Afilierea sau aderarea ANEVAR la federaţii, uniuni sau asociaţii de specialitate din ţară sau
străinătate se face în condiţiile păstrării autonomiei ANEVAR faţă de acestea.
Afilierea sau aderarea se face prin hotărâre a Consiliului Director, validată de Conferinţa Naţională.
Art. 30. Prevederile Statutului pot fi modificate şi/ sau completate prin hotărâre a Conferinţei Naţionale.
Prezentul statut se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.26 / 2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului
nr.37/2003, precum, şi ale altor reglementări în vigoare, aplicabile persoanelor juridice de drept
privat fără scop patrimonial.
Fac parte integrantă din prezentul statut:
Anexa nr.1 - Codul deontologic al profesiei de evaluator
Anexa nr.2 - Lista membrilor fondatori
Statutul în prezenta formă înlocuieşte Statutul ANEVAR înregistrat la data constituirii asociaţiei, cu
modificările şi completările ulterioare, legal înregistrate.
Cei care se bazează pe rapoartele de evaluare ale evaluatorilor se aşteaptă ca aceştia să se achite de
responsabilităţile profesionale cu integritate, obiectivitate, cu grija profesională cuvenită şi cu un interes
autentic în a servi publicul. Se aşteaptă ca aceştia să furnizeze servicii de calitate, să stabilească relaţii
contractuale, şi să ofere o gamă de servicii într-o manieră care să demonstreze un nivel de profesionalism
conform standardelor profesionale şi codului deontologic.
Toţi cei care acceptă calitatea de membru ANEVAR se angajează să onoreze încrederea publică. În
schimbul încrederii pe care publicul şi-o pune în ei, membrii trebuie să caute continuu să demonstreze
dedicarea lor în atingerea excelenţei profesionale.
4. Integritatea
Pentru a menţine şi a răspândi încrederea publică, membrii trebuie să-şi îndeplinească toate
îndatoririle profesionale în spiritul celei mai înalte integrităţi.
Integritatea este un element fundamental pentru recunoaşterea profesională. Integritatea pretinde ca
un membru să fie onest, sincer în limitele confidenţialităţii clientului. Evaluatorul nu trebuie să fie
subordonat câştigului şi avantajelor personale.
Evaluatorul are obligaţia de a evita furnizarea unor rezultate false ale evaluării, care s-ar putea
datora fie abordării greşite, fie estimării făcute cu o aproximaţie foarte largă.
Evaluatorul are obligaţia să explice şi să descrie corespunzător ce înţelege prin evaluare în cazul
unui contract specific pentru care este angajat, pentru a evita neînţelegerile şi greşelile voite sau
întâmplătoare ulterioare.
Nu este corect ca un evaluator să accepte un contract de evaluare pentru un domeniu în afara
calificării sale profesionale cu excepţia cazurilor în care:
a adus înainte la cunoştinţa clientului limitele competenţei sale;
se asociază cu un alt evaluator care are calificarea necesară în domeniul-specific.
Când doi sau mai mulţi clienţi potenţiali solicită serviciile aceluiaşi evaluator relativ la aceeaşi
evaluare, evaluatorul nu poate accepta decât pe unul, cu excepţia cazului când există consensul părţilor
implicate.
Integritatea este măsurată în termeni de ce este drept şi just. Evaluatorul trebuie să-şi testeze
deciziile şi acţiunile, să urmărească atât forma cât şi spiritul standardelor tehnice şi etice, principiile
obiectivităţii, ale independeţei şi ale rigurozităţii.
5. Obiectivitatea şi independenţa
Un membru trebuie să-şi menţină independenţa şi să nu se afle în conflict de interese atunci când
îşi exercită responsabilităţile profesionale. Evaluatorul trebuie să fie independent în fapte şi aparenţe
atunci când oferă servicii de evaluare sau consultanţă.
Principiul obiectivităţii impune obligaţia de a fi imparţial, onest din punct de vedere intelectual şi în
afara conflictelor de interese. Independenţa exclude relaţiile care ar putea părea că micşorează
obiectivitatea membrilor în oferirea serviciilor. Membrii servesc de multe ori interese multiple, dar trebuie
să protejeze integritatea muncii lor, să menţină obiectivitatea şi să evite orice subordonare a judecăţii lor.
Obligaţia evaluatorului faţă de client este de a prezenta acestuia concluziile obiectiv, rezultatele
precise şi reale asupra evaluării cerute, indiferent de dorinţa şi indicaţiile clientului. Incertitudinile trebuie,
de asemenea, făcute cunoscute.
6. Rigurozitatea
Membrii trebuie să se ghideze după standardele etice şi profesionale, să se străduiască continuu să
îmbunătăţească competenţa şi calitatea serviciilor lor şi să-şi exercite responsabilităţile profesionale la
capacitatea maximă.
Rigurozitatea solicită membrilor să-şi exercite responsabilităţile profesionale cu competenţă şi
sârguinţă. Ea impune obligaţia de a îndeplini sarcinile profesionale la capacitatea maximă, avându-se
mereu în vedere interesul clientului pentru care sunt îndeplinite aceste servicii şi în concordanţă cu
responsabilitatea profesională faţă de interesul public.
Competenţa derivă din sintetizarea pregătirii şi a experienţei. Ea începe cu stăpânirea cunoştinţelor
cerute pentru a deveni evaluator. Menţinerea competenţei solicită un angajament de instruire şi de
perfecţionare profesională, care trebuie să continue pe tot timpul vieţii profesionale a membrilor.
Competenţa este o responsabilitate individuală a fiecărui membru, care trebuie să ia toate măsurile pentru
a atinge un nivel de competenţă care va asigura faptul că valoarea din rapoartele de evaluare va respecta
un înalt grad de profesionalism cerut de codul deontologic şi statutul ANEVAR.
Fiecare membru este responsabil de stabilirea competenţei sale, evaluând dacă pregătirea,
experienţa şi judecata sa sunt adecvate pentru responsabilităţile care trebuie asumate.
Evaluatorul trebuie să execute conştiincios şi cu competenţă contractele ce îi sunt încredinţate.
Loialitatea, imparţialitatea şi dorinţa de a fi util clientului trebuie să inspire şi să ghideze lucrările lui.
7. Confidenţialitate
Evaluatorul angajat într-o acţiune de evaluare are obligaţia de a nu dezvălui angajarea sa de către
client unor terţe persoane, precum şi obligaţia de a nu dezvălui rezultatele evaluării fără permisiunea
scrisă şi prealabilă a clientului său, sau fără să fie obligat de o procedură judiciară.
În cazul în care raportul de evaluare este pus de către client la dispoziţia unor terţe persoane, cu
acordul scris al evaluatorului, acestea au acelaşi drept de a se baza pe validitatea şi obiectivitatea
raportului evaluatorului ca şi clientul iniţial.
8. Practici lipsite de etică şi de profesionalism în munca de evaluare
Se consideră că exemplele prezentate nu acoperă toate aspectele.
Poate fi suspectat rezultatul unei evaluări şi deci considerat lipsit de valabilitate, dacă evaluatorul
a acceptat un contract a cărui plată este condiţionată de:
a) o decizie judecătorească favorabilă clientului referitoare la proprietatea evaluată;
b) o reducere de impozit obţinută de client pentru acea proprietate;
c) preţul vânzării acelei proprietăţi;
d) orice indicaţii sau concluzii furnizate apriori de client.
Este lipsit de etică şi profesionalism acceptarea unor contracte a căror plată reprezintă procente
din valoarea la care se ajunge în urma operaţiunii de evaluare.
Se consideră lipsită de etică şi profesionalism acceptarea de către un evaluator a unui contract
care priveşte o proprietate pentru care el are un interes actual sau de perspectivă. Interesele pe
care un evaluator le-ar putea avea faţă de o proprietate evaluată includ:
a) dobândirea respectivei proprietăţi;
b) funcţionarea ca agent de vânzare-cumpărare sau finanţare a respectivei proprietăţi;
c) administrarea respectivei proprietăţi.
Este lipsită de etică şi profesionalism:
a) utilizarea semnăturii unei persoane care nu a lucrat efectiv la evaluare sau nu a
supravegheat efectiv evaluarea;
b) în cazul unui raport comun lipsa unei semnături sau orice opinie divergentă;
c) în cazul colaborării între doi sau mai mulţi evaluatori, prezentarea de rapoarte separate;
d) în cazul unor evaluări independente pentru aceeaşi proprietate, colaborarea în orice fel a
evaluatorilor angajaţi independent.
Nu este etic şi profesional ca un evaluator să emită asupra valorii unei proprietăţi o opinie fără a
face investigaţii complete şi fără a analiza toate datele.
Reclama nu este incompatibilă cu etica, dar este lipsită de etică utilizarea în cadrul reclamei a
informaţiilor false cum ar fi:
- prezentarea greşită a experienţei şi calificării profesionale;
- prezentarea falsă a serviciilor ce pot fi oferite conform calificării sau prezentarea pentru
reclamă a unor contracte anterioare fără permisiunea expresă a clientului;
- afirmarea, garantarea sau insinuarea faptului că evaluarea ar putea fi efectuată conform
intereselor clientului.
În cazul în care unui evaluator i se cere o apreciere asupra unui raport de evaluare elaborat de alţi
evaluatori, este lipsit de etică ca acesta să denigreze munca desfăşurată.
Cu alte cuvinte, chiar dacă activele necorporale nu au fost înregistrate în activul bilanţului
întreprinderii care este achiziţionată, IAS 38 şi IAS 22 permit evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a
unor active necorporale distincte, care îndeplinesc criteriile de recunoaştere a activelor identificabile şi al
căror cost poate fi măsurat în mod credibil.
Din lista celor cca 120 de active necorporale identificabile, în mod uzual sunt evaluate prin
metodele şi tehnicile prezentate următoarele active:
mărci de produse;
tehnologiile existente inclusiv brevete de invenţie;
acord de neconcurenţă;
proiecte de cercetare-dezvoltare nefinalizate;
liste de clienţi (sau portofoliul de clienţi);
forţa de muncă instruită.
3) Evaluarea activelor necorporale distincte se poate face sub două premise:
- ca fracţiune distinctă a activelor întreprinderii, respectiv fără a avea în vedere valoarea
totală a întreprinderii; în acest caz, există riscul de supraevaluare a activelor necorporale
sau, ceea ce e mai grav, de a calcula valoarea unor active necorporale distincte deşi acestea
nu pot fi recunoscute atât din punct de vedere economic cât şi contabil;
- ca parte a valorii întreprinderii, respectiv sub premisa contribuţiei tuturor activelor la
valoarea totală a întreprinderii (sau valoarea capitalului investit în întreprindere). Această
premisă este recunoscută şi de IAS 22 – Combinări de întreprinderi, sub denumirea de
metoda achiziţiei, conform căreia are loc alocarea costului total de achiziţie pentru activele
(inclusiv cele necorporale) şi datoriile identificabile ale întreprinderii achiziţionate. La
paragraful 28 se precizează că „activele şi datoriile identificabile asupra cărora
dobânditorul obţine controlul pot include active şi datorii care nu au fost recunoscute
anterior în situaţiile financiare ale societăţii achiziţionate”. În continuarea acestei
prevederi, la paragraful 39 din IAS 22, referitor la criteriile generale prin care se determină
valoarea justă a activelor identificabile achiziţionate se precizează că, valorile juste pentru
activele necorporale achiziţionate sunt determinate: „(i) prin referire la o piaţă activă aşa
cum este definită în IAS 38; şi (ii) dacă nu există o piaţă activă, pe o bază ce reflectă valori
pe care întreprinderea le-ar fi plătit pentru activ într-o tranzacţie în care preţul este
determinat în mod obiectiv ......” respectiv prin metodele precizate la IAS 38 paragraful 30.
Sintetizând logica evaluării activelor necorporale în scopul recunoaşterii lor în bilanţul întreprinderii
dobânditoare cu ocazia achiziţiei unei întreprinderi rezultă că valoarea totală a activelor necorporale
identificabile şi neidentificabile se determină ca parte a valorii totale a unei întreprinderi astfel:
Valoarea capitalului investit, calculată
prin metoda DCF (inclusiv activele din afara exploatării)
plus datoriile pe termen scurt la data evaluării
egal valoarea modificată a capitalului investit
minus valoarea activelor imobilizate corporale şi financiare
minus valoarea activelor circulante
egal valoarea activelor necorporale totale
minus valoarea activelor necorporale identificabile (mărci de produse, tehnologii,
proiecte de cercetare-dezvoltare nefinalizate, portofoliul de clienţi, forţa de
muncă instruită etc.)
egal goodwill (fond comercial)
Cunoscând care este valoarea totală maximă a activelor necorporale ale unei întreprinderi,
evaluatorul are posibilitatea de a controla ipotezele pe care le utilizează atunci când evaluează activele
necorporale individuale, în scopul recunoaşterii lor în bilanţ.
Regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie
1989 şi evaluarea acestora este reglementat prin următoarele acte normative:
Legea nr. 10 din 08 februarie 2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod
abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
1, nr. 75/14 februarie 2001
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea
Guvernului României nr. 614 / 2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.
379/11 iulie 2001
Normele metodologice din 18 aprilie 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1,
nr. 324/14 mai 2003
În sensul legii, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege :
a) imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor
industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi cele naţionalizate fără
titlu valabil;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare
pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a
opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale
adoptate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate
statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voinţa
proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administrative
sau a unei hotărâri judecătoreşti, în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989;
e) imobilele preluate de stat în baza unei legi sau a altor acte normative nepublicate, la data
preluării, în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial;
f) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi care nu au fost
restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echivalente;
g) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6, alin (1) din
Legea nr. 213 / 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia;
h) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la
data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor
locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţelege:
terenuri, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod
abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii;
terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a
început construcţia acestora.
Măsurile reparatorii privesc şi utilajele / instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice
odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Incidenţa legii intervine pentru:
imobile cu destinaţia de locuinţe;
imobile cu destinaţie comercială;
terenurile din intravilan neocupate de construcţii sau care nu au făcut obiectul reconstituirii /
constituirii dreptului de proprietate, în baza legilor speciale anterioare (terenuri disponibile).
De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Dacă restituirea în natură este
posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile
expres prevăzute de lege.
În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin
echivalent şi prin despăgubiri băneşti.
În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate, total sau parţial, restituirea în natură se
dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, urmând să se respecte
documentaţiile de urbanism legal aprobate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile
reparatorii se stabilesc prin echivalent. În cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-
au ridicat construcţii, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă,
urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate. Se restituie în natură şi terenurile pe
care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii, după data de 01 ianuarie 1990, precum şi
construcţii uşoare sau demontabile (chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată). În cazul imobilelor
preluate în mod abuziv şi distruse ca urmare a unor calamităţi naturale, se restituie în natură terenul liber;
dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent. În cazul în care pe
terenul în cauză se află edificate construcţii care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, se dispune
restituirea şi a terenului aferent acestora dacă persoana îndreptăţită achită unitaţii deţinătoare o
despăgubire reprezentând valoarea reală actuală a construcţiei respective (nu mai mică decât valoarea
contabilă).
Pentru determinarea valorii acestor bunuri, preluate în mod abuziv, se vor aplica
următoarele proceduri:
A. Pentru construcţiile preluate în mod abuziv şi demolate, se va avea ca bază de calcul
valoarea aferentă construcţiei demolate, stabilită potrivit actelor normative în vigoare la data
demolării (valoare dovedită – stabilită pe baza fişei de calcul de la data demolării / valoare
estimată – stabilită pe baza actului normativ incident perioadei demolării / valoare orientativă –
stabilită în mod ad-hoc pentru momentul demolării, prin raportare la alte construcţii similare, în
situaţia în care construcţia descrisă nu se poate încadra în prevederile actului normativ incident
perioadei respective), la care se aplică indicele de inflaţie sau coeficientul de actualizare aferent
perioadei cuprinse între anul preluării şi anul soluţionării notificării: valorile de la momentul
demolării se vor transforma în USD (prin raportare la cursul oficial leu/USD din anul preluării
imobilului), suma astfel rezultată înmulţindu-se cu cursul mediu oficial leu/USD din anul
emiterii deciziei de soluţionare a notificării (07.01.2003 - data soluţionării).
Acte normative specifice pentru evaluare:
Decret nr. 545/26.12.1958, emitent Marea Adunare Naţională - anexa 1 şi anexa 2 (evaluarea
clădirilor din oraşe şi comune) + HCM nr. 1676/20.11.1959;
Decret nr. 93/16.04.1977, emitent Consiliul de Stat (Preţurile de vânzare ale locuinţelor);
Decret nr. 467/28.12.1979, emitent Consiliul de Stat (Evaluarea construcţiilor, terenurilor şi
plantaţiilor) - anexa 1, tabelele 1 / 2 / 3 / 4 / 5;
Decret nr. 256/1984 - anexa 4, tabelele 1/2/7.
Pentru terenurile preluate abuziv, stabilirea valorii acestora se face potrivit valorii de
piaţă, avându-se în vedere “valoarea de vânzare a unui teren martor din anul soluţionării
notificării”, prin utilizarea criteriului de comparaţie “lei / mp” (metoda comparaţiei directe);
B. Pentru construcţiile nedemolate, stabilirea valorii estimative se face aplicând actele normative
incidente sau calculând “valoarea de vânzare a unei construcţii similare din aceeaşi zonă, din
anul soluţionării notificării” (valoare de piaţă determinată prin comparaţii directe).
Modul de calcul al despăgubirilor de rambursat (despăgubiri primite) se face prin raportare la
coeficientul de inflaţie, calculat astfel: valorile se vor transforma în USD (prin raportare la cursul oficial
leu/USD din anul preluării imobilului), suma astfel rezultată înmulţindu-se cu cursul mediu oficial
leu/USD din anul emiterii deciziei de soluţionare a notificării (07.01.2003 - data soluţionării).
Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112 / 1995 pot solicita numai
restituirea în natură, cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu
indicele inflaţiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Calculul
actualizării se va face prin aplicarea indicelui de inflaţie comunicat de entitatea naţională din domeniul
statisticii (Comisia Naţională de Statistică), aferent perioadei respective (anul încasării efective şi anul
rambursării).
Chiriaşii au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de
locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile, valoarea despăgubirilor stabilindu-se pe bază de
expertiză. Cuantumul despăgubirilor se stabileşte la valoarea actualizată a cheltuielilor (necesare şi utile),
scăzându-se gradul de uzură al îmbunătăţirilor, în raport cu durata de viaţă normală a acestora.
Îmbunătăţirile necesare şi utile sunt acele dotări încorporate sau aduse unităţii locative / spaţiilor
comune prin care s-a sporit valoarea fiind suportate exclusiv de chiriaşi: introducerea sau schimbarea
instalaţiei de apă, gaze, canalizare, electricitate, încălzire / lucrări noi (parchet, gresie, faianţă, geamuri
termopan, uşi, etc.). Nu se includ în categoria cheltuielilor (îmbunătăţirilor) necesare şi utile acele
cheltuieli voluptorii (utilizarea unor materiale foarte scumpe, de lux); în această situaţie, despăgubirile se
vor calcula având în vedere preţurile medii actuale de pe piaţă (valoare de piaţă).
BIBLIOTECA EVALUATORULUI
Cărţile de referinţă intrate recent în Biblioteca ANEVAR sunt:
Nick Rampley-Sturgeon – Buying to Rent. The Key to Your Financial Freedom; Prentice
Hall, 2002
Kenneth R. Ferris, Barbara S. Pécherot Petitt – Valuation. Avoiding the Winner’s Curse;
Prentice Hall, 2002
Shannon P. Pratt – The Market Approach to Valuing Businesses; John Wiley & Sons, Inc.,
2001
Gabriela Stănciulescu, Dana Ababei, Mădălina Ţală, Adela Talpeş, Crisanta Lungu –
Evaluarea întreprinderii hoteliere. Oferta hotelieră mondială; Editura Uranus, 2003
Elena-Mihaela Pavel Rebegel – Piaţa bunurilor de artă. Teorii şi realităţi; Editura
Economică, 2000
Liviu Cabariu – Analiza şi evaluarea societăţilor comerciale, Editura Expert, 2002
SEMNAL EDITORIAL
Colectivul de redacţie:
dr.ec. Sorin V. STAN 3. În luna iunie 2003 a apărut în format electronic (pe CD) Colecţia
ing.Gheorghe BĂDESCU MAA Buletin Informativ ANEVAR 1996-2003.
ing. Liliana OLTEAN
Tehnoredactare
computerizată:
ec. Manuela Dobrin
ISSN 1224-8967
Nr. 3-4/2003
BULETIN INFORMATIV
Editat de IROVAL
Institutul Român de
Cercetări în Evaluare
Cuvânt de deschidere
Adrian CRIVII MAA
Preşedinte ANEVAR
Doamnelor, Domnilor, Stimaţi Oaspeţi,
Îmi face deosebită plăcere şi este o onoare pentru mine să deschid lucrările acestei conferinţe de lansare
a “Standardelor Internaţionale de Evaluare” în România.
Acest eveniment constituie un moment deosebit în viaţa ANEVAR şi a celor peste 5.000 de membri
ai săi, constituind o piatră de hotar în realizarea obiectivelor noastre de promovare a acestei profesii
noi, caracteristică economiei de piaţă.
Plecând de la aceste Standarde ANEVAR, prin instituţia şi specialiştii săi, Institutul Român de Cercetări
în Evaluare (IROVAL) va elabora Instrucţiuni de aplicare a acestora la condiţiile concrete privind
legislaţia şi situaţia specifică economiei româneşti.
Din conţinutul acestor Standarde, aş dori să subliniez importanţa a două dintre ele, având în vedere şi
actualitatea acestora relativ la situaţia pe plan investiţional în România.
IVA 1 – referitor la evaluarea pentru raportări financiare, vine să aducă un instrument util consultanţilor
în aplicarea strategiei guvernului de implementare în România a Standardelor Internaţionale de
Contabilitate (IAS), creând astfel premisele ca activele din contabilitatea societăţilor comerciale româneşti
să fie înscrise la valoarea justă. Realizarea acestui obiectiv va avea drept consecinţă creşterea încrederii
investitorilor în economia şi piaţa românească de capital, constituind, în acelaşi timp, un jalon atins în
consolidarea economiei de piaţă funcţională.
IVA 2 – referitor la evaluarea în scopul garantării împrumuturilor, vine în întâmpinarea politicii BNR
de aplicare în România a prevederilor acordului Basel 2 (New capital act) privitor la măsurarea expunerii
la risc a băncilor ce activează pe piaţa românească.
Aceste Standarde vin într-un moment important, odată cu recentele modificări aduse Constituţiei cu
privire la garantarea proprietăţii, fiind un pas important în ceea ce priveşte dezvoltarea creditului ipotecar
şi a industriei imobiliare în general.
Odată cu dezvoltarea industriei imobiliare, tot mai multe din activele neutilizate din avuţia economiei
româneşti şi mă refer în primul rând la teren, vor intra în circuitul economic, conducând la o creştere
economică semnificativă.
Aceste Standarde de evaluare, fiind nişte norme obligatorii, constituie contribuţia Asociaţiei noastre la
creşterea responsabilităţii consultanţilor evaluatori, dovedind încă o dată că această profesie lucrează în
interesul public.
În încheiere, aş dori să mulţumesc D-lui John Edge şi IVSC pentru sprijinul acordat ANEVAR în
realizarea acestei traduceri.
Este un privilegiu pentru mine să mă aflu în Bucuresti. Eu şi soţia mea am petrecut câteva zile în
Transilvania şi am fost fermecaţi de ţara dumneavoastră.
Sunt aici la iniţiativa ANEVAR. ANEVAR este o sursă de lumină în Europa – una din cele mai bine
informate asociaţii existente pentru evaluarea de proprietăţi. România are un rol din ce în ce mai important
în Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare, prin Gheorghe Bădescu, un membru al
conducerii IVSC, şi prin Adrian Crivii.
Suntem formaţi din aproximativ 60 de ţări, reprezentate de asociaţii naţionale de conducere. Suntem
democraţi deoarece fiecare ţară are drept la un singur vot, indiferent de mărime. Ne întâlnim de două ori
pe an. Am dezvoltat standarde internaţionale de evaluare, publicate recent in Ediţia a VI-a sub formă de
carte şi, de asemenea, acestea sunt expuse şi pe Internet.
IVSC are trei obiective principale, prevăzute în Statutul nostru. Acestea sunt:
Prin urmare, avem un rezumat larg: pieţe internaţionale de proprietăţi, tranzacţii în afara graniţelor şi
raportări financiare, pe de o parte; furnizarea şi asigurarea suportului pentru economiile ce apar, pe de alta
parte. Între timp, obiectivul principal este de a stabili un singur set de standarde, ce au suport în lumea
întreagă şi care, în final, vor fi singurele standarde necesare, dar care permit devieri, acolo unde legile
naţionale impun ceva diferit. Între timp, IVSC continuă să discute cu alte asociaţii care elaborează
standarde, pe problematica soluţiilor de armonizare a standardelor, pentru a elimina diferenţele
fundamentale ce pot exista între noi.
Titlul acestei comunicări este “Rolul IVSC în economia globală şi în pieţele în dezvoltare”. Unii oameni
cred că “globalizarea” este un lucru bun, iar alţii cred că este un lucru rău. Majoritatea probabil că
apreciază unele elemente – cum ar fi scopul de a introduce standarde etice, procese democratice,
transparenţa pieţelor – în timp ce nu apreciază alte elemente – cum ar fi distrugerea identităţii culturale,
exploatarea comercială a oamenilor săraci de către marile corporaţii, şi...hamburgerii MacDonalds!
În orice caz, proprietăţile imobiliare sunt cheia unei ample activităţi umane. Asigură terenuri de vânătoare,
protecţie, recolte ş.a.m.d. În multe părţi ale lumii, “dreptul de proprietate” asupra unui teren nu este un
concept cunoscut. De exemplu, triburile nomade. Colonialiştii europeni care au trasat linii pe hartă pentru
a marca teritorii, au creat bariere şi pierderea libertăţii, ceea ce continua să genereze rivalităţi.
În alte părţi, dreptul de proprietate este, sau era, comun. Chiar şi în Anglia, “terenul comun” este o
particularitate în multe localităţi. De asemenea, există legi ce sunt introduse recent pentru a da libertatea
de acces, prin trecători, peste marile suprafeţe de teren din Scoţia.
Totuşi, spiritul uman este unul competitiv. Iar într-o piaţă liberă, dreptul de proprietate asupra unui teren
devine un element cheie. Pentru dreptul de proprietate asupra terenurilor, trebuie să existe o reglementare
legală ce defineşte “dreptul de proprietate” şi să fie aplicată. Hernando de Soto este un economist peruan
care a studiat eşecul capitalismului sau al pieţei libere în lumea a treia, a economiilor nou industrializate
sau în dezvoltare, în special în America de Sud. Aceste economii sunt frecvent de genul “mulţi bani dar
valoare mică”. El a concluzionat: “Capitalismul poate funcţiona numai acolo unde există o reglementare
legală”. De asemenea, “Fără un cadru legal, dreptul de proprietate nu poate fi susţinut”. Şi in final – iar
acesta este un punct cheie – “Fără drept de proprietate, activele nu pot fi acumulate, cumpărate si vândute,
sau împrumutate”.
Unde există reglementări legale şi dreptul de proprietate îngăduie acumularea de active (imobiliare sau
altele), o piaţă se va dezvolta dar, de cele mai multe ori, aceasta necesită timp. Piaţa va stabili valoarea
activelor – imobiliare şi de altă natură. Totuşi, când valoarea activelor în bilanţul unei companii sau pentru
un credit ipotecar, sau pentru un alt scop, nu este evidenţiată printr-o vânzare de piaţă, atunci evaluarea lor
va depinde de evaluator.
Aşadar, evaluatorul este un element cheie în evaluarea unui activ şi în identificarea unei valori credibile a
activului. Aceasta este o responsabilitate mare şi din cauză că raţionamentul profesional al evaluatorului se
bazează pe propria lui estimare şi deci presiunea la care este supus evaluatorul poate fi imensă. Existenţa
unei solide profesii de evaluare va ajuta la educarea, susţinerea şi protejarea evaluatorului, şi la stabilirea
unui Cod deontologic, după care evaluatorul ar trebui să lucreze şi care conţine şi măsuri disciplinare în
cazul în care evaluatorul nu respectă regulile. Aceste reguli sunt stabilite pentru a proteja, în primul rând
clientul şi pe toţi cei care se bazează pe opinia evaluatorului şi, în al doilea rând, evaluatorul de el insuşi!
1) Primul era: “Satisfacerea nevoilor raportărilor financiare, pieţelor internaţionale de proprietăţi si ale
comunităţii de afaceri internaţionale.”. Companiile trebuie să raporteze rezultatele lor financiare
pentru ca acţionarii sa aibă o idee clară despre eficienţa investiţiei lor, şi pentru ca inspectorul
financiar să poată să stabilească impozitele. Până acum, fiecare ţară a avut tendinţa de a avea propriile
seturi de reguli, de multe ori similare dar cu diferenţe individuale. Unele ţări, de exemplu, permit
reevaluarea activelor prin majorarea sau micşorarea valorii lor din conturi. Acest principiu este
cunoscut ca fiind contabilizarea la valori juste contabile. Marea Britanie îngăduie aceasta şi compania
mea, de exemplu, efectuează multe reevaluări de proprietăţi ale unor companii şi ale unor comercianţi
cu amănuntul. De cealaltă parte, SUA nu permite reevaluarea prin majorarea valorii activelor, deşi
este permisă reevaluarea prin micşorarea valorii activelor, când acest lucru este necesar.
Totuşi, în 2005, Uniunea Europeană solicită ca toate companiile listate – în număr de aproximativ
9000 să treacă la o singură bază de raportare, bazată pe Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Aceste standarde permit ca activele ocupate de proprietar să fie înregistrate fie la costul istoric net, fie
la valoarea justă reevaluată. Această opţiune înseamnă că, conturile unor companii diferite nu pot fi
comparabile în mod exact, dar este un pas în direcţia convenţiei de contabilizare la valoarea justă. Pe
de altă parte, investiţiile imobiliare (deţinute pentru a obţine un venit din chirie de la terţi) pot fi
contabilizate fie la costul istoric net fie la valoarea justă, iar dacă este adoptat modelul costului istoric
net, trebuie să fie prezentată şi valoarea justă a investiţiilor imobiliare, într-o notă explicativă.
Aşadar, există şanse mari ca aceste prevederi să fie implementate în lumea contabilităţii iar acestea vor
avea implicaţii importante pentru profesia de evaluare. IVSC a avut strânse legături cu Comitetul
pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate. Standardele noastre de evaluare reflectă baza
contabilităţii necesară, atât cât putem fi capabili să o identificăm din conceptele de contabilitate ale
IAS. Unele ţări, de exemplu Australia, se descurcă atât cu standardele naţionale de contabilitate cât si
2) Al doilea obiectiv al IVSC era “să răspundă nevoilor ţărilor în dezvoltare şi nou industrializate şi
sprijinirea introducerii şi implementarii acestor standarde”. Standardele noastre tind să fie la nivel
înalt şi universale. Ele presupun un anumit nivel de inţelegere si de pregătire profesională în acele
pieţe în dezvoltare. Până la această extindere, standardele trebuie să fie completate de pregătire, prin
exemple practice asupra modalităţii în care Standardele ar trebui să fie aplicate şi prin acceptarea ideii
că noţiunea de “piaţă” ar putea să fie necunoscută.
În timp ce unele economii în dezvoltare, în care nu există standarde de evaluare, au optat pentru
adoptarea Standardelor Internaţionale de Evaluare ca standarde naţionale, încercarea de evaluare
conform normelor pieţei într-o economie în care există o activitate de piaţă incipientă ca şi o lipsă de
informaţii despre piaţă, circumstanţele pentru evaluator sunt dificile.
(i) Un cadru legal slab sau inadecvat ce nu permite o funcţionare eficientă a pieţei de proprietăţi.
(vi) Presiuni externe asupra evaluatorilor, exercitate de părţile interesate, de a evalua pe baza altor
principii decât în conformitate cu principiile de evaluare general acceptate, în special acolo
unde există o slaba supraveghere a pieţelor financiare şi de capital şi a însăşi profesiunii de
evaluator.
Din acest studiu au fost extrase mai multe recomandări, care au fost sintetizate de un grup de experţi
evaluatori din economiile în dezvoltare, membre ale IVSC.
a) Importanţa recunoaşterii bazei de evaluare –valoarea de piaţă, aşa cum este definită de IVSC.
d) În evaluarea pentru scopuri de creditare, evaluatorii ar trebui să îşi îndeplinească sarcinile lor în
mod independent, în timp ce colaborează cu autorităţile de reglementare, pentru a rezista
presiunilor facute de clienţi prin promovarea si susţinerea reglementărilor.
e) Evaluatorul trebuie să obţină condiţii clare pentru angajamentul lui şi instrucţiuni pentru
misiunea lui, în scris, la începutul oricărei evaluări.
g) Dacă o deviere de la Standarde nu poate fi ocolită, din cauza circumstanţelor de piaţă, trebuie
facută o explicaţie clară în raportul de evaluare.
h) Sunt importante atât acurateţea rezultatului evaluării cât şi contextul în care este prezentat
rezultatul în raportul de evaluare.
i) Băncile si alte instituţii financiare, care acordă credite garantate cu o proprietate, trebuie să
asigure conformitatea cu Standardul Internaţional de Aplicaţie în Evaluare (IVA 2), Evaluarea
pentru garantarea împrumuturilor.
Ceea ce Studiul şi Standardele Internaţionale de Evaluare încearcă să facă este să învăţăm din greşelile
din trecut, pentru a evita ca naţiunile să “reinventeze roata” standardelor, şi să îmbunătăţească
Standardele în continuare. Principiile fundamentale nu se vor schimba dar cartea Standardelor trebuie
să fie suficient de flexibilă pentru a adapta modificările ulterioare la un nivel de aplicaţie.
Am vorbit despre economiile în dezvoltare. Totuşi, pentru a ilustra că însăşi economiile de piaţă ceva
mai sofisticate au nevoie de aceste standarde, voi da un exemplu cu ceea ce s-a întâmplat în Marea
Britanie pe parcursul a două cicluri. Primul a fost la mijlocul anilor ’70 iar rezultatul a fost un set de
reguli elaborate de RICS, numit Cartea Roşie. Al doilea a fost la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor
’90, când s-a instalat o stare de complacere (automulţumire) şi au rezultat numeroase litigii împotriva
evaluatorilor neglijenţi, ceea ce a condus la Raportul Mallinson. Mallinson a citat 43 de puncte cheie,
ce pot fi sintetizate astfel:
1) Înţelegerea clientului şi a nevoilor acestuia.
2) Necesitatea existenţei unor instrucţiuni precise.
3) Necesitatea claritătii bazelor de evaluare.
4) Necesitatea unei metodologii explicite.
5) Evaluarea trebuie explicată.
6) Orice nesiguranţă sau incertitudini trebuie prezentate.
Raportul Mallinson a fost apreciat de Banca Angliei ca fiind cel mai bun raport asupra analizei asupra
standardelelor profesionale, realizat până în prezent. În consecinţă Cartea Roşie (RICS)a fost revăzută,
adăugită, amplificată si republicată în 1995. Standardele de practică în evaluare sunt acum obligatorii
pentru membrii evaluatori, în timp ce Standardele de orientare sunt doar consultative. O nouă
revizuire a fost terminată anul trecut.
In final, in această secţiune despre pieţele în dezvoltare, aş mai spune că la ultima noastră întâlnire de
acum două saptămâni din Hong Kong, o organizaţie numită WAVO (World Association of Valuation
Organisations) a făcut o prezentare către departamentul nostru de management, prin care se insistă
asupra faptului că nevoile educaţionale ale profesiei de evaluare, în implementarea Standardelor
Internaţionale de Evaluare, sunt prioritare. Consiliul nostru a fost de acord să stabilească o întâlnire
Buletin Informativ nr. 3-4 / 2003 6
367ANEVAR
ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
pentru a decide. Aceasta poate să fie pe baza că IVSC rămâne o organizaţie independentă eleboratoare
de standarde dar să susţină angajamentul WAVO pentru îmbunătăţirea educaţiei.Este posibil ca IVSC
să decidă asumarea intregii responsabiltăţi referitoare la funcţia de pregătire profesională noastră, sau
pot exista mai multe soluţii alternative.
3) Al treliea obiectiv al IVSC era “ identificarea zonelor în care standardele naţionale sunt diferite şi
asigurarea armornizării şi compatibilităţii între cerinţele naţionale si Standardele Internaţionale de
Evaluare”. Există mai multe organizaţii care elaborează standarde, şi aş enunţa pe RICS, prin Cartea
Roşie, organizaţia cvasi-guvernamentală Fundaţia de Evaluare din SUA care elaborează standarde
cunoscute ca USPAP, TEGoVA ce are un set de Standarde Europene, şi altele.
Nu am nici o îndoială că aceste Standarde sunt compatibile între ele. Nu cred că există o diferenţă
fundamentală intre noi. Daca totuşi există o diferenţă fundamentală, aceasta trebuie identificată şi
găsită o soluţie. Aceasta se poate realiza prin bunăvoinţă si printr-o bună comunicare. Totuşi,
problema principală este una de prezentare: toate aceste standarde arată diferit, sunt prezentate diferit,
sunt facute diferit şi, sincer, oferă o imagine confuză clienţilor noştri, publicului general şi bineânţeles
şi evaluatorului din Bucureşti, Bangkok sau Boston.
Această situaţie nu este de mare ajutor profesiei si sunt mulţumit să spun ca RICS a adoptat un număr
de Standarde Internaţionale de Evaluare în Cartea Roşie editată şi au declarat că strategia lor este să
treacă ferm la Standardele Internaţionale de Evaluare. Fundaţia de Evaluare din SUA este acum
membră a Consiliului de Conducere al IVSC, ca şi TEGoVA. Ceea ce trebuie să apreciem cu toţii este
că stabilirea de standarde trebuie să fie un efort comun. Se recunoaşte că este mai dificil pentru cei
care elaborează standarde sa renunţe la ceva care i-ar favoriza pentru altceva asupra căruia au un
control mai mic. Este mult mai uşor pentru o ţară, care nu are nici un standard scris, să adopte IVS –
deci nu exista “un precedent”. Este părerea mea personală – şi subliniez ‘’personală” – că nu este
nevoie de un Standard European distinct. Aş vrea ca TEGoVA să adopte pur si simplu Standardele
Internaţionale de Evaluare, şi să se concentreze asupra altor lucruri – educaţie, certificare, etc.
Apreciez ca acolo unde există o reglementare legală care cere o variaţie faţă de Standardele
Internaţionale de Evaluare, atunci aceasta trebuie identificată. Totuşi, este foarte probabil ca acestea sa
fie puţine în practică.
Toate aceste provocări oferă o oportunitate reală pentru solicitarea de servicii din partea evaluatorilor.
Pentru profesia de evaluare a proprietăţilor, este clar că oportunităţile sunt mari, ca şi obstacolele ce
trebuie depăşite pentru a profita de aceste oportunităţi. IVSC s-a angajat să ajute la construirea unei
profesii trainice de evaluare. Ştim că în România există disponibilitatea de a ajuta IVSC să-şi atingă
scopurile, iar pentru aceasta eu va mulţumesc.
Standardele de evaluare sunt documente cu caracter normativ care au ca obiectiv asigurarea unui
mod uniform de înteţegere a procesului de evaluare şi a rezultatului său. Ele cer in mod deosebit:
- fundamentarea concluziilor evaluării pe informaţii de pe piaţă credibile si relevante;
- transparenţa activităţii evaluatorului.
Piaţa, ca modalitate de interacţiune între vânzători şi cumparători, poate fi definită ca piaţă
noţională (ideală) sau piaţă reală, care poate fi, la rândul ei, o piaţă dezvoltata sau o piaţă în
dezvoltare.
Piaţa noţională este o piaţă activă, nemonopolistă, simetrică informaţional, finanţată suficient,
dereglementată, total transparentă, adică o piaţă ideală.
Piaţa reală şi dezvoltată este o piaţă matură, activă, bazată pe competiţie, în care rezultatele procesului de
formare a preţurilor (cerere si ofertă) sunt suficiente, relevante şi disponibile şi în care profesia
evaluatorilor este stabilită şi recunoscută. Credibilitatea informaţiilor trebuie însă susţinută de fapte.
Piaţa reală în dezvoltare are caracteristicile sintetizate excelent de d-l John Edge şi le reamintesc:
asimetrie informaţională (vânzătorul ştie mai mult decât cumpărătorul), finanţare insuficientă, intervenţii
excesive din partea statului sau a grupurilor de interese, netransparenţa. Activitatea pieţei în dezvoltare
este redusă ca volum, frecvenţă, extindere si complexitate, iar rezultatele ei – preţurile – nu sunt
disponibile şi/sau relevante. Evaluatorii sunt insuficienţi ca număr şi instruire, profesia evaluatorilor nu e
deplin recunoscută de public şi, de multe ori, este reglementată cu tendinţa de club închis
competiţiei.Totuşi, în aceste condiţii dificile, pentru ca piaţa să recunoască concluziile evaluării,
evaluatorii:
- nu trebuie să renunţe la indicaţiile si faptele demonstrate pe piaţă;
- au datoria să modeleze (simuleze) fazele procesului de formare a preţurilor pe piaţă pentru
a ajunge la concluziile pieţii;
- trebuie să cunoască şi să interpreteze obiectiv comportamentul participanţilor pe piaţă
(vânzători şi cumpărători).
IVS cere evaluatorilor să folosească informaţiile din piaţă atunci când estimează valoarea de piaţă. Un
lucru este clar:
Valoarea de piaţă este bazată în totalitate şi exclusiv pe informaţii de pe piaţă.
În pieţele în dezvoltare, informaţiile disponibile sunt puţine şi incomplete. Dar şi în acest caz, evaluatorul
poate şi trebuie să estimeze o valoare cât mai apropiată de valoarea de piaţă pentru că valoarea de piaţă
există. Cum? Analizând profesionist informaţiile disponibile si completând cu date ce rezultă din pieţe
similare sau din raţionamentul său profesional şi care vor fi dezvăluite în totală transparenţa ca sursa,
logică si relevanţă.
Ca abordări ale valorii de piaţă, IVS recunoaşte: comparaţia vânzărilor, analiza costurilor de substituţie şi
capitalizarea câştigurilor. Dacă aceste abordări au la bază exclusiv informaţii de piaţă atunci analiza
rezultatelor va conduce la o indicaţie a valorii de piaţă.
Ce au la îndemâna evaluatorii din pieţele în dezvoltare, unde piaţa este puţin activă şi netransparentă:
- comparaţia vânzărilor – neconcludenţa din cauza informaţiilor sărace si neverificabile;
- analiza costurilor – costul de înlocuire brut (de nou) de multe ori poate fi obţinut de pe
piaţă, dar deprecierea, în special deprecierea economică, este aproape imposibil de obţinut;
Concluzia firească este combinarea celor două abordări şi susţinerea reciprocă a rezultatelor. Sigur nu
putem avea pretenţia estimării valorii de piaţa 100% fundamentată şi credibilă, dar reprezintă rezultatul cel
mai apropiat.
V A L O A R E D E P IA T A ALTE VALORI
D E C A T V A L O A R E A D E P IA T A
100%
D A T E D E P IA T A
SU RO G A T A L
V A L O R II D E P IA T A
Aceasta este situaţia pieţei reale. Ce se cere evaluatorului este să se apropie cât mai mult de valoarea de
piaţă şi să demonstreze acest fapt.
În subiectul relaţiei IVS şi standardele regionale EVS, elaborate de Grupul European TEGoVA, cel mai
edificator exemplu este definiţia valorii de piaţă. Această definiţie este identică în IVS 1 şi EVS 4 şi, în
aceeaşi situaţie se află şi definiţiile altor valori. Standardele internaţionale şi cele europene în domeniul
evaluării proprietăţilor imobiliare, a întreprinderilor şi a imobilizărilor necorporale au prevederi aproape
identice. Demn de remarcat este faptul că în standardele europene nu există prevederi care să contrazică pe
cele din IVS.
În opinia mea, standardele europene se vor concentra exclusiv asupra normelor ce derivă din
particularităţile legislaţiei Uniunii Europene şi vor constitui un supliment al IVS. Mă bazez pe faptul că
Uniunea Europeană a considerat că nu este oportun să se elaboreze standarde europene de contabilitate şi a
aprobat sprijinirea şi aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate şi eu cred că, atunci când va fi
cazul, va adopta aceeaşi politică şi în problema standardelor de evaluare.
Ar putea cineva să afirme că nu putem aplica IVS în România şi să facem noi standardele noastre
naţionale. Rezultatul ar fi, fără îndoială, izolarea României faţă de investitori şi un pas înapoi în eforturile
noastre de integrare în Uniunea Europeană.
O profesiune este stabilă şi recunoscută de public dacă are reguli profesionale (de tehnica desfăşurării
activităţii) şi reguli de comportament etic (cod deontologic).
IVSC, pe lângă standardele profesionale IVS, propune şi un cod deontologic care asigură credibilitatea
aşteptată a lucrărilor de evaluare. Principalele prevederi, care sunt de neânlocuit se referă la: integritate,
competenţă, conflictul de interese, imparţialitate, competenţă şi transparenţă.
Orice abatere demolează credibilitatea rezultatelor evaluărilor şi are ca urmare firească respingerea sau, în
cel mai bun caz, ignorarea acestor rezultate de către investitori. Profesia este în pericol!
Datorită dificultăţilor legate de situaţia particulară a pieţelor în dezvoltare, dar mai ales din cauza
presiunilor exercitate de organismele de reglementare, de grupurile de interese sau de către clienti, există
riscul real al abaterilor de la codul deontologic. Aici, asociaţiile profesionale – ANEVAR, dar şi alte
asociaţii ale utilizatorilor de evaluări: auditori, bănci, asiguratori, brokeri etc. trebuie să manifeste exigenţă
fără compromis şi într-un spirit constructiv. În acelaşi timp, este necesar să se asigure un cadru
corespunzător de desfăşurare a unei competiţii reale şi loiale în lucrările solicitate.
Insist asupra a două elemente care sunt actuale:
- competenţa: a nu angaja lucrări pentru care evaluatorul nu are cunoştinţele şi
experienţa necesară (sau nu poate obţine o cooperare adecvată);
- conflictul de interese: rezultatul evaluării să nu fie legat de alte activităţi realizate de
evaluator cu clientul sau de alte beneficii obţinute de la client.
Un coleg mi-a pus recent următoarele întrebări şi vă prezint răspunsurile în opinia mea:
I. Cum ar trebui să fie standardele de evaluare din România?
R. Să aibă la bază Standardele Internaţionale de Evaluare care să fie acompaniate de
instrucţiuni privind aplicarea IVS în condiţiile trecerii la economia de piaţă funcţională.
Institutul Român de Cercetări în Evaluare - IROVAL poate elabora aceste instrucţiuni.
I. De ce IVS şi nu alte standarde?
R. Pentru că IVS sunt cerute de Standardele Internaţionale de Contabilitate la care a aderat
România şi din 2005 Uniunea Europeană.
I. Cum să se aplice standardele IVS în practica evaluării?
R. Cu respectarea întocmai a cerinţelor şi cu dezvaluirea eventualelor devieri de la IVS
împreună cu motivele care au determinat aceste devieri.
În concluzie, dacă vrem să atragem investitorii care să aprecieze just valorile noastre, atunci trebuie să le
prezentăm informaţiile de performanţă economică şi financiară, într-un mod pe care să-l înţeleagă, iar
aplicarea IVS, împreună cu standardele internaţionale de contabilitate (IAS), reprezintă calea cea mai
sigură.
Herve Richard,
Partner, KPMG România
Cuprins
Cadrul general
- O piaţă de capital globală
- Inţiativa UE
Implicaţii strategice
IFRS pentru instrumente financiare
- Aplicaţii în sectorul bancar şi impactul asupra modelului evaluării
- Schimbări aşteptate în evaluările băncilor
- Schimbări asteptate în modelele de evaluare
- Prevederi ale IVS
Concluzii
Iniţiativa UE
▪ Consiliul de miniştrii a decis, în iunie 2002, obligativitatea ca toate companiile listate din
UE să-şi elaboreze raportul financiar consolidat pe baza IFRS, începând cu ianuarie 2005.
▪ Statele membre UE pot extinde cerinţele IFRS şi către companiile care nu sunt listate la
bursă.
▪ Se speră ca obţinerea de capital în UE să devină un proces mai rapid şi mult mai
competitiv în comparaţie cu alte pieţe globale, în special SUA.
▪ Utilizarea largă a IFRS în Europa va îmbunătăţii comparabilitatea între companiile cotate
cât şi supravegherea mai minuţioasă a acestora.
▪ În contextul creşterii economice aşteptate până în 2007, România face paşi către
implementarea IFRS.
Implicaţii strategice
IFRS sunt destinate pentru:
▪ Creşterea transparenţei prin solicitarea contabilizării tranzacţiilor într-o manieră
consecventă şi dezvăluirea noilor perspective ale afacerilor companiilor.
▪ A permite companiilor să fie comparate cu cele similare lor.
▪ Promovarea accesului la sursele de capital extern.
▪ Facilitarea fuziunilor şi achiziţiilor.
▪ IFRS sunt mai mult decât o problemă de contabilitate, respectiv o problemă de afaceri.
▪ Comparabilitatea mai bună cu raportarea financiară a altor afaceri din acelaşi sector şi
implicit necesitatea unei mai mari deschideri asupra activităţilor companiei pentru informarea
solicitanţilor de informaţii.
IFRS pentru instrumente financiare
▪ Contabilitatea conform IFRS pentru instrumente financiare subliniată mai jos se
aşteaptă să aibă o influenţă importantă pentru companiile din toate domeniile din cauza:
- dificultăţilor de implementare a acestor reguli din cauza complexităţii acestora şi a
cerinţelor de confirmare a documentaţiei;
- creşterii volatilităţii veniturilor şi capitalului pe o bază continuă;
- provocărilor pentru sprijinirea investitorilor şi analiştilor în întelegerea acestor
influenţe.
▪ Aceste influenţe pot descuraja companiile să folosească anumite instrumente financiare,
schimbându-le practicile de management al riscului.
▪ Modificarea contabilizării obligaţiunilor convertibile şi a instrumentelor financiare
derivate, de exemplu, poate diminua interesul pentru acestea.
Datorii/capitaluri proprii
▪ Instrumentele care reflectă atât o datorie cât şi capital propriu, sunt contabilizate ca atare,
în mod distinct ca datorie şi respectiv capital propriu.
Datorii/capitaluri proprii
▪ Modelele de evaluare bazate pe câştiguri şi estimările bazate pe bilanţuri pot fi afectate.
Concluzii
▪ Aplicarea IFRS influenţează rezultatele metodologiei de evaluare
▪ IVS nu numai că susţin, dar completează şi oferă soluţiile pentru transpunerea în practică a
cerinţelor IFRS
Vasile Iuga,
Partener PricewaterhouseCoopers
Doamnelor şi Domnilor,
Contabilitatea şi auditul au ocupat prima pagină a ziarelor şi au fost asociate cu o parte din
problemele cu care s-au confruntat bursele de valori în ultimii ani, începând cu 2000. Un efect
interesant al acestor scandaluri a fost acela că, în SUA, numărul celor care s-au înscris la
universităţi pentru a studia contabilitatea s-a dublat.
Contabilitatea şi auditul s-au confruntat în esenţă cu probleme de credibilitate şi relevanţă. Să le
analizăm pe fiecare şi să vedem ce soluţii s-au identificat pentru depăşirea dificultăţilor.
1.Credibilitatea
Cadrul de raportare contabilă a evoluat mult în perioada anilor 1930, când a început normarea
contabilă sistematică în SUA şi până în prezent. Totuşi, criza burselor de valori din 2000 a fost
asociată şi cu existenţa unor cazuri de manipulare frauduloasă a informaţiilor contabile.Măsurile
luate, în SUA şi urmate în multe alte ţări, au avut în vedere printre altele:
a. Întărirea instituţiilor care efectuează normarea contabilă prin experţi care provin
din profesia publică şi din sectorul privat.
b. Crearea unor mecanisme/instituţii suplimentare de supraveghere a contabilităţii în
principalele pieţe anglo-saxone (de tipul PCAOB) pentru societăţile listate.
c. Revederea referenţialului contabil prin acordarea priorităţii pentru IFRS/IAS în
raport cu USGAAP prin care se consfiinţeşte prevalenţa pricipiilor asupra regulilor.
d. Înăsprirea pedepselor pentru fraude contabile.
Recentele scandaluri au afectat şi profesia auditului financiar până la nivelul la care s-a propus, în
anumite medii, preluarea acestuia de către instituţii guvernamentale. În mod clar nu aceasta este
soluţia potrivită pentru o economie liberală ci precizarea mai clară a regulilor de independenţă ale
auditorului, a obligaţiilor sale în privinţa decoperirii fraudelor şi educarea investitorului cu
limitele inerente ale auditului financiar.
2.Relevanţa
Se constată că rolul situaţiilor financiare/informaţiei contabile în luarea deciziilor de către
investitori s-a redus dramatic în ultimul deceniu.
Informaţia financiară-contabilă în forma tradiţională/clasică nu mai este relevantă pentru
investitori. Ea poate rămâne o bază pentru determinarea impozitului pe profit.
Ce a determinat o asemenea evoluţie?
Contabilitatea, aşa cum a rezultat din procesul de normare contabilă iniţială din SUA bazată în
esenţă pe costul istoric, era în general simplă şi bazată pe principii(„bun simţ”). Această
contabilitate şi-a dovedit utilitatea într-un context economic caracterizat de dominaţia instituţiilor
manufacturiere şi fără tranzacţii şi instrumente financiare sofisticate.În timp, cel puţin în SUA,
contabilitatea a devenit mult mai prescriptivă datorită sistemului de drept american/numeroaselor
litigii care au avut soluţii ce au influenţat tratamentele contabile pe de o parte, iar pe de altă parte
datorită creşterii gradului de sofisticare a modului de derulare a afacerilor (nevoia de a face
profituri în pieţe din ce în ce mai competitive). Nu trebuie, de asemenea, ignorat rolul nu
întotdeauna constructiv, pe care l-au avut în normarea contabilă din anumite ţări, organisme
legislative prin intermediul unor parlamentari ce reprezentau interesele de lobby-uri foarte
influente din lumea afacerilor (ex.SPV, intangibile). Ce se întreprinde în vederea refacerii
relevanţei informaţiei financiar-contabile pentru investitori?
a. Armonizarea referenţialului IFRS/IAS/USGAAP şi extinderea noului referenţial în
cât mai multe pieţe.
b. Implicarea în contabilitate/elaborarea situaţiilor financiare a unor specialişti din
afara sferei contabilităţii(evaluatori, actuari, avocaţi, specialişti în mediu, ingineri etc.
c. Prezentarea impactului asupra situaţiilor financiare a diferitelor scenarii
şi incertitudinilor.
d. O mai mare pondere în situaţiile financiare pentru informaţie relevantă şi verificabilă
ceea ce a dus la o schimbare fundamentală prin punerea accentului pe
bilanţul contabil şi, în cadrul acestuia, pe valori juste de piaţă pentru elementele de
activ şi pasiv şi atribuirea unui rol oarecum secundar contului de profit şi pierdere.
e. Publicarea de informaţii nefinanciare cu regularitate pentru investitori şi modificarea
frecvenţei de publicare a informaţiei.
În acest fel contabilitatea nu mai este o profesie care se bazează doar pe bunul simţ ca până acum,
ci devine o profesie sofisticată utilizând mecanisme şi instrumente complexe.
Toate acestea trebuie armonizate cu un alt obiectiv, respectiv acela de a simplifica informaţia
contabilă devenită criptică pentru ca ea să redevină un limbaj accesibil micilor investitori.
Care este în acest context calendarul IASB?
1. Până în 2005, IFRS devin obligatorii în EU pentru situaţiile financiare ale societăţilor
listate la burse. Aceasta implică 7.000 societăţi în 2005, respectiv 10.000 în 2007.
2. Până în 2004, 1.000 societăţi din Rusia aplică IFRS.
3. Până în 2005 circa 4.000 societăţi din România aplică IFRS.
4. IASB îşi propune să revadă şi să modifice substanţial toate IFRS între 2001 şi 2011.
5. Fără a intra în detalii, următoarele standarde IAS conţin cerinţe de evaluare:
▪ Opţional: 16, 17, 20, 36, 38, 40
▪ Obligatorii: 41.
▪ Standarde noi propuse: 22,1.
Tendinţa generală este, aşa cum am spus deja, aceea de a creşte utilizarea valorii juste în
raportarea financiară, cu toate limitele pe care aceasta le are în determinare la un moment dat şi în
modificarea ei în timp. În general, valoarea justă obţinută prin aplicarea riguroasă a IVS este
satisfăcătoare pentru raportarea financiară, chiar dacă în economiile emergente pot să existe
anumite dificultăţi.
IASB are o agendă foarte încărcată în vederea recuperării decalajului faţă de realitatea lumii
afacerilor.Unul dintre punctele esenţiale ale acestei agende este colaborarea dintre contabili şi
evaluatori. Contabilitatea are nevoie crescândă de servicii de evaluare mai ales în contextul
prevalenţei IFRS, care permite şi încurajază utilizarea valorilor juste faţă de USGAAP, care sunt
mult mai limitative în acest sens.
În acelaşi timp, această nevoie cade pe un teren fertil, căci unul dintre obiectivele IVSC este de a
„satisface nevoile raportării financiare”. Schimbările din sfera contabilităţii au implicaţii
profunde şi asupra sferei evaluării. În acest sens IVSC şi IASB lucrează în strânsă cooperare, un
exemplu fiind elaborarea IVA1 sau participarea directă a lui John Edge la elaborarea IAS 40.
In sfera auditului există preocupări similare care se referă la propunerea FEE de implementare în
UE a ISA ca standarde de audit, până în 2005, în paralel cu implementarea IFRS ca standarde de
raportare financiară. De asemenea, se are în vedere actualizarea ISA 620 referitor la utilizarea de
către auditori a muncii unui expert, precum şi elaborarea unui standard nou de audit, probabil ISA
545, referitor la auditul valorilor juste.
Provocarea pentru contabili şi auditori este aceea de a fi la curent cu toate evoluţiile tehnice din
sfera evaluării pentru a înţelege impactul asupra situaţiilor financiare.
Doamnelor şi Domnilor,
Sfidarea pusă în faţa evaluatorilor, contabililor şi auditorilor de către realităţile economiei
mondiale este mare şi ea provine dintr-o multitudine de surse, care au un element comun: nevoia
de a oferi cu operativitate utilizatorilor situaţiilor financiare informaţie relevantă, fiabilă şi
credibilă, într-un limbaj universal. Această sfidare poate fi transformată într-o oportunitate
profesională semnificativă pe care nu avem voie să o ratăm.
Când am venit prima dată în România acum 11 ani, am făcut cunoştinţă cu preşedintele Agenţiei
Naţionale de Privatizare prin cuvintele,,
“Bine aţi venit în România, România este o ţară plină de ingineri constructori, ştim costul a
tot şi valoarea a nimic.”
De ce este valoarea aşa de importantă? Deoarece într-o economie de piaţă creează primul pas în
stabilirea bazei oricărei tranzacţii.
S-a discutat mult, în ultimele luni, despre necesitatea ca România să obţină de la UE “statutul de
economie de piaţă funcţională”, înaintea integrării şi cred că lansarea Standardelor Internaţionale
de Evaluare (IVS) în România aduce acest statut mai aproape de realitate pentru piaţa imobiliară
românească.
IVS reprezintă o componentă fundamentală deoarece va deveni baza pe care toate evaluările
profesionale şi recunoscute vor fi duse la bun sfârşit. O evaluare independentă profesională,
executată în conformitate cu aceste Standarde Internaţionale, va îngădui altor părţi interesate,
implicate pe piaţă, să aibă încredere în însăşi procesul de piaţă: vânzătorii să vândă,
cumpărătorii să cumpere, promotorul imobiliar să dezvolte, creditorii să acorde credite.
Numai când aveţi aceste activităţi de piaţă, conduse cu încredere şi profesionalism, bazate pe
recunoaşterea valorii reale, veţi putea fi consideraţi că aveţi o piaţă imobiliară “funcţională”.
În trecut, multe vânzări au fost denaturate de vânzători care au acceptat să vândă, într-un timp
scurt, numai pentru că li s-a oferit preţul cerut de ei; în mod similar, multe proprietăţi sunt
cumpărate de pe piaţă de cumpărători, care au acceptat valori denaturate de inflaţie şi nebazate pe
o estimare a valorii, numai deoarece acestea corespund nevoilor lor personale. Un astfel de
comportament nu trebuie să influenţeze funcţionarea pieţei imobiliare.
Nimeni din această sală nu se îndoieşte de necesitatea efectuării unei evaluări, în scopul stabilirii
unei baze pentru o tranzacţie. De asemenea, în opinia mea, este la fel de nefolositor să avem o
evaluare incorect executată ca şi să nu avem deloc o evaluare.
Azi, în România, abordarea multor evaluatori este încă bazată pe analiză matematică, având
calcule nesfârşite si formulări statistice. Aceasta îmi spune că există o lipsă totală de aplicare a
raţionamentului profesional şi permite evaluatorilor să se ascundă în spatele rezultatelor. Acest
fapt le devalorizează munca. Orice persoană, care posedă cunoştinţe minime de evaluare, poate să
vă spună că, în absenţa unei direcţii, puteţi face statisticile să spună ce doriţi. Şi acest lucru este
mai frecvent decât este cazul.
Cred că apariţia IVS va încuraja pe majoritatea evaluatorilor, prin furnizarea unei platforme pe
care se poate baza elementul “artă”, ce urmează a fi aplicat procesului de evaluare, pe lângă
ştiinţa pură a matematicilor.
Din punctul meu de vedere, IVS va atinge aceasta deoarece se ocupă nu numai cu metodologia
evaluării ca ştiinţă, ci şi cu fondul şi baza definirii instrucţiei, ce va acţiona în final ca o calificare
de artă a evaluării.
În al doilea rând, IVS stabilesc un nivel fundamental al calităţii ce ar trebui să fie prezent în
fiecare evaluare, dacă IVS sunt aplicate corect:
În timp ce IVS stabileşte contextul acestor elemente critice pentru o evaluare utilă şi valoroasă,
numai prin adoptarea şi implementarea IVS de către cei implicaţi în activitatea de evaluare, şi
prin respectarea acestor nivele de calitate, această profesie va avea o relevanţă reală în contextul
românesc.
Dorinţa unei pieţe, care adoptă IVS, este de a crea un nivel de siguranţă şi securitate pentru cei
implicaţi pe piaţă, ceea ce va duce la o creştere a încrederii şi, în final, la creşterea pieţei.
1. Lipsă de informaţie
2. Lipsă de transparenţă
3. Lipsă de profesionalism
4. Lipsa de stabilitate structurală.
Într-o astfel de piaţă, IVS pot acţiona ca o adevărată piatră de temelie prin furnizarea unui punct
de referinţă pentru cei implicaţi în domeniul evaluării, un punct de referinţă ce asigură:
• o linie standard de bază,
• operatori profesionali,
• analize sofisticate şi, în final,
• rezultate de calitate.
Cel mai important e că furnizează temelia pentru profesia de evaluare, pe baza căreia evaluatorii
îşi pot susţine raţionamentul lor profesional.
Aşa cum am menţionat înainte, evaluarea trebuie considerată atât artă cât şi ştiinţă, ceea ce
necesită o temeinică educaţie universitară, dar şi un “simţ” al pieţei. În timp ce procesul de
pregătire universitară poate fi forţat pentru studenţi, numai prin metode ca IVS studenţii pot
dezvolta o bună înţelegere şi abilitate pentru a forma “raţionamentul” de piaţă, respectiv.
dezvoltarea adevăratei lor abilităţi. Profesionalismul este, în final, cunoştinte universitare,
experienţă, înţelegere şi aplicarea raţionamentului calificat.
Fără acestea, vom continua să avem pe o pagină rezultate care, deşi sunt analizate în mod amplu,
sunt ştampilate si verificate pentru a asigura că 2+2 trebuie sa fie egal cu 4, aceasta reflectă într-o
mică măsură piaţa imobiliară.
Numai prin referinţă la IVS, evaluatorul va fi capabil să stabilească reguli ale angajamentului său
şi să definească cele două principii importante, pentru a fi înţelese şi acceptate înainte de
efectuarea unei evaluări:
Aceste două puncte influenţează rezultatul oricărei evaluări şi evaluatorul se poate încrede în IVS
pentru a defini aceste probleme. După lansarea IVS în România, nimeni nu ar trebui să mai
invoce ca scuză lipsa de cunoştinţe şi cred că aceasta va avea un efect benefic profund asupra
funcţionării pieţei imobiliare.
Poate că singurul şi cel mai important rol al IVS, în ajutarea dezvoltării pieţei imobiliare din
România, este că încurajează evaluatorii să observe mai mult ceea ce se întâmplă pe piaţă, decât
să se bazeze prea mult pe formule matematice. Piaţa există şi este în creştere. Dovezi comparabile
din tranzacţii pot fi găsite şi pot fi folosite şi sunt credibile pentru bazele raţionamentului
Buletin Informativ nr. 3-4 / 2003 18
3619ANEVAR
ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
profesional. Rolul IVS este de a asista şi sprijinii evaluatorii în munca lor şi de a permite
clienţilor acestora să acţioneze cu încredere şi astfel să stimuleze piaţa.
În final aş dori să mai dau un sfat, care mi-a fost dat de către fostul Preşedinte al Comitetului
pentru Standarde de Evaluare a Activelor al Royal Chartered Surveyors, atunci când mi-am
început cariera de evaluator în Anglia.
“În ultimă instanţă evaluarea este o parte ştiinţă şi o parte artă; ca evaluator profesionist,atunci
cand aţi studiat instrucţiunile, inspectat proprietatea, elaborat raportul şi convins clientul de
abilităţile dumneavoastră şi de concluzia la care aţi ajuns, singurul lucru de care puteţi fi sigur
fără nici o urmă de îndoială, este că aţi greşit. Deoarece într-o piaţă funcţională cu adevărat, nu
va exista niciodată un răspuns corect, vor exista întotdeauna cumpărători şi vânzători, care
întotdeauna se vor folosi de abilităţile în materie de negociere, pentru a determina preţul final,
evaluatorul, pur şi simplu, defineşte punctul de pornire.
Cred că IVS vor ajuta toţi evaluatorii să aibă încredere mai multă în definirea punctelor lor de
pornire şi, în final, pentru dezvoltarea aptitudinilor profesionale. Aceasta, la rândul ei, ne va ajuta
pe toţi cei implicaţi în proprietăţi imobiliare pentru a realiza o piaţă funcţională “cu adevărat”.
I. INTRODUCERE
Globalizarea pieţelor de capital a impus măsuri fără precedent de creare a unui limbaj comun
între investitori, emitenţi, bancheri, administratori de fonduri, public, analişti, brokeri, cu scopul
ca raportările financiare să fie inteligibile şi comparabile iar modalităţile de măsurare a
performanţelor să fie unitare.
Un prim pas l-a reprezentat adoptarea standardelor internaţionale de contabilitate de către tot mai
multe ţări, dornice de atragerea unor capitaluri externe, fără de care, situaţiile financiare ar fi
reprezentat mai degrabă o barieră în calea procesului investiţional global decât un mijloc de
stimulare a acestuia.
Acest articol îşi propune să investigheze oportunitatea aplicării standardelor de evaluare
internaţionale de către industria fondurilor de investiţii din România.
În orice economie funcţională în care valoarea afacerilor este o informaţie căutată pe piaţa de
capital, utilizatorii rapoartelor de evaluare, fie aceştia investitori, instituţii de creditare, de leasing
sau de asigurări, autorităţi publice de privatizare sau de altă natură, au un indicator esenţial în
aprecierea muncii evaluatorilor şi a relevanţei rezultatelor evaluărilor, şi anume standardele de
evaluare.
Scopul fundamental al standardelor internaţionale de evaluare este de a asigura
instrumentarul şi metodologia optimă pentru deservirea intereselor comunităţii internaţionale de
afaceri, prin contribuţia la sistemul de raportare financiară şi prin stimularea dezvoltării
pieţelor internaţionale bursiere, de capital de risc sau de achiziţii şi fuziuni.
Una dintre informaţiile principale ce trebuie publicate este cea referitoare la valoarea afacerii şi a
activelor din patrimoniul afacerii, permiţând astfel evaluarea investiţiei în capitalul emitentului.
Modul de evaluare al activelor şi al afacerii devine mai credibil pentru investitori dacă respectă
un set de standarde recunoscute internaţional cum sunt IVS. Standardele relevă importanţa valorii
de piaţă pentru economiile funcţionale de piaţă şi instituie obligativitatea raportării tuturor altor
categorii de valoare la această bază de evaluare, cu explicitarea motivelor de deviere de la
standardul valorii de piaţă.
Orice emitent activ, într-o economie de piaţă funcţională, trebuie să publice informaţii corecte şi
suficiente pentru investitori. Standardele, prin abordarea evaluării pentru raportări financiare în
corelaţie cu standardele internaţionale de contabilitate (IAS), permit estimarea valorii juste a
activelor din patrimoniul agenţilor economici şi înscrierea acesteia în contabilitatea emitenţilor.
Pe o piaţă tot mai complexă, cu tendinţe manifeste de globalizare a fenomenului investiţional,
aplicarea IVS este un argument puternic pentru potenţialii investitori străini că se aplică cele mai
bune practici din teoria evaluării. Rezultatele evaluărilor vor câştiga astfel în credibilitate şi vor
susţine dezvoltarea cadrului tranzacţional naţional. Evaluările executate, conform standardelor,
vor fi mai uşor acceptate şi vor putea sta la baza proceselor de achiziţii, fuziuni, joint-ventures,
tranzacţii pe piaţa extrabursieră, etc.
Piaţa de capital din România prezintă caracteristicile unei “pieţe reale în dezvoltare”, şi anume
asimetrie informaţională, lipsă de transparenţă, deficit de finanţare, intervenţii ale statului de
“reglare” a mecanismelor pieţei, lipsă de lichiditate. Pe o astfel de piaţă abordarea prin
comparaţia vânzărilor este puţin relevantă, datorită insuficientei dezvoltări a pieţei secundare a
diferitelor tipuri de proprietăţi. Abordarea prin costuri implică mult subiectivism pentru că deşi
costul de înlocuire brut se poate extrage din piaţă cu destulă acurateţe, credibilitatea cu care este
estimată deprecierea cumulată este scăzută. Abordarea bazată pe venituri ridică probleme în
special în estimarea ratelor de capitalizare şi actualizare, atâta vreme cât extragerea lor din piaţă
este dificilă datorită lipsei de tranzacţii şi informaţii relevante, recente şi credibile.
În aceste condiţii, adoptarea de către România a standardelor internaţionale de evaluare, ca cea
mai bună practică etică şi profesională în exercitarea profesiei de evaluator membru al Asociaţiei
Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR), reprezintă fără îndoială cea mai bună
strategie de adaptare a cerinţelor şi practicilor interne de evaluare la cele recunoscute
internaţional, deschizând astfel drumul profesiei de evaluator concetăţenilor noştri, parcurgând o
importantă etapă în consacrarea internaţională a evaluatorilor români.
Importanţa evaluatorilor este recunoscută pe orice piaţă de capital dar, în cazul economiilor
emergente sau al celor în tranziţie, aportul acestei profesii la dezvoltarea pieţelor de capital este
sporit deoarece piaţa secundară a proprietăţilor este insuficient dezvoltată în aceste cazuri.
Dezvoltarea profesiei de evaluator este stimulată de existenţa unui cadru standardizat de norme,
practici, metode şi tehnici profesionale.
Cel mai bun cadru posibil îl oferă standardele internaţionale de evaluare şi implementarea acestor
standarde fiind decisivă pentru profesie şi implicit pentru clienţi, pentru pieţele diverselor tipuri
de proprietăţi (afaceri, proprietăţi imobiliare, valori mobiliare sau bunuri mobile).
Deciziile economice ale investitorilor sunt condiţionate, şi într-un fel chiar limitate, de calitatea,
consistenţa, acurateţea şi comparabilitatea raportărilor fondurilor de investiţii. Problema asupra
căreia ne vom opri este una deosebită în procesul de raportare, valoarea activelor financiare din
portofoliul fondurilor de investiţii.
Fie vorbim de un fond mutual (FM), fie de o societate de investiţii financiare cotată la o bursă de
valori (SIF), activul net reprezintă o informaţie importantă pentru investitori, evaluatori, analişti
financiari, brokeri, consultanţi de plasament, etc. deoarece este o primă indicaţie asupra valorii
fondului şi în ultimă instanţă a averii investitorilor.
În cazul FM, activul net raportat la numărul de titluri arată valoarea de răscumpărare curentă a
titlului. În cazul SIF, activul net este o informaţie valoroasă atât pentru “investitori1” cât şi pentru
“speculatori2”, deoarece oferă o indicaţie asupra valorii de realizare pe titlu. Aceasta, comparată
cu preţul de piaţă, contribuie la deciziile de tranzacţionare speculative sau de investire.
Pentru ca activul net să aibă o relevanţă informaţională maximă, ideal ar fi ca toate activele
financiare din portofoliu să fie lichide, respectiv să aibă un preţ de piaţă, rezultat al unei cereri
constante şi solvabile şi a unei oferte consistente.
Având în vedere dimensiunile reduse şi tinereţea pieţei de capital din România, o parte însemnată
din participaţii sunt cu lichiditate redusă, reprezentând deţineri la societăţi necotate sau cotate dar
tranzacţionate sporadic, fără volum.
Devine evidentă necesitatea ca evaluarea acestor participaţii să aibă la bază cea mai bună
practică în domeniu, respectiv standardele de evaluare, din cel puţin două raţiuni principale:
a) În primul rând, pentru ca investitorii să fie asiguraţi că se aplică cea mai bună
practică în evaluarea participaţiilor fondurilor şi că, astfel, riscul unor supraevaluări
sau unor subevaluări va fi diminuat sub un prag acceptabil de semnificaţie. Valoarea
la care sunt raportate aceste participaţii este una de referinţă, când se judecă eficienţa
plasamentelor, contribuind la construcţia ratei de rentabilitate agregate a portofoliilor
de acţiuni.
b) În al doilea rând, nu putem vorbi de un model miraculos de evaluare, propriu unor
anumite fonduri, recunoscut de piaţă, care să fie aplicabil unor emitenţi aflaţi în
diferite stadii de dezvoltare pe ciclul de viaţă (start-up, star, cash-cow, etc.), în
industrii diverse şi având caracteristici de rentabilitate şi risc sensibil diferite. În
concluzie standardele, aplicate corespunzător, pot oferi o soluţie la această problemă
spinoasă pentru fondurile de investiţii ce activează pe pieţe emergente de capital.
Industria europeană a fondurilor de investiţii cu capital de risc, reunite într-o asociaţie
europeană denumită EVCA – Asociaţia Europeană a Fondurilor de Capital de Risc, având în
vedere importanţa evaluării plasamentelor în capitalul a diverşi emitenţi, a emis reglementări de
raportare şi evaluare care trebuie respectate de toate fondurile înscrise în asociaţie. Investitorii
acestor fonduri au astfel parte de beneficiile unei abordări unitare a problematicii evaluării
diverselor instrumente (cu o piaţă secundară activă sau inexistentă), fiind asigurate condiţiile de
comparabilitate necesare unor decizii economice avizate.
În mod similar, industria fondurilor de capital de risc din Marea Britanie a emis reglementări
de raportare şi evaluare obligatorii pentru toţi membrii asociaţiei. Cum această industrie are, în
1
“Investitorii” au un orizont investiţional mediu-lung şi consideră că pe piaţă pot fi întâlnite titluri cu atractivităţi ridicate,
capabile să genereze venituri constante şi consistente (dividende) la preţuri subevaluate.
2
“Speculatorii” urmăresc o deţinere mai degrabă pe termen scurt, urmată de tranzacţionare cu scopul de a realiza un profit din
tranzacţii şi sunt astfel, mai puţin interesaţi de venitul potenţial din dividende.
IV. CONCLUZII
3
Este de notorietate faptul că la SIF-uri sunt acţionari din cele mai diverse colţuri ale lumii iar deţinerile persoanelor
străine au devenit în ultimii 2 ani tot mai importante.
4
Ex. Global Investment Performance Standards – emis de Association for Investment Management and Research
(AIMR)
MARCĂ ÎNREGISTRATĂ
STRATEGIE ŞI EVALUARE
Pentru mulţi manageri români este surprinzător să aibă o discuţie despre strategia privind mărcile
înregistrate, brevetele şi în general activele necorporale deţinute de companie cu consultantul
financiar la care apelează. Se aşteaptă ca acest subiect să fie strict apanajul oamenilor de
marketing. Marca înregistrată de exemplu, apare firesc doar în conversaţiile privind planul de
marketing, promovarea şi evenimentele asociate – imaginea produsului, povestea din clipul
publicitar, etc., astfel încât impactul obţinut să fie cel scontat iar mesajul să ajungă exact la
segmentul de piaţă căruia i se adresează produsul.
Şi totuşi, în prezent, companii de diverse mărimi şi din sectoare de activitate variate îşi pun
întrebări privind valoarea activelor necorporale şi contribuţia acestora, în termeni financiari
palpabili, la fluxurile de numerar realizate. Cum se crează valoare şi cum se pierde valoare pentru
acţionarii companiei prin strategia privind proprietatea intelectuală deţinută? Care dintre activele
necorporale pe care le are compania diminuează de fapt valoarea firmei şi cum poate fi acest fapt
remediat? Care sunt opţiunile strategice, deciziile privind proprietatea intelectuală şi care este
valoarea lor? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care pot răspunde consultanţii
financiari specialişti în evaluarea şi strategia companiilor.
Pentru a ne apropia puţin (în cadrul acestui articol) de aceste frământări ale managerului modern
privind activele necorporale, ne vom limita în continuare la analizarea mărcilor înregistrate.
Primul pas este ca managerii să acorde importanţa cuvenită mărcilor înregistrate deţinute şi
aportului acestora la imaginea firmei şi atragerea încrederii investitorilor. O comunicare
permanentă şi transparentă, către mediul investiţional, a modalităţilor utilizate în vederea creşterii
valorii investiţiei acţionarilor, prin strategiile de promovare a portofoliului de mărci, va aduce cu
siguranţă o reacţie pozitivă. Astfel, necesitatea existenţei unei monitorizări privind valoarea
creată de mărcile înregistrate devine cunoscută şi recunoscută de tot mai mulţi manageri.
Timpul demonstrează că există mărci care s-au erodat dispărând mai uşor sau brusc în vreme ce
altele rezistă triumfătoare. Există exemple de mărci înregistrate care au intrat în limbajul
oamenilor de pretutindeni, integrate în limba respectivă. Am putea aminti aici „Xerox” folosit si
în româneşte ca substantiv (sinonim pentru „copie” sau „copiator”) si „Hoover” devenit verb
pentru vorbitorii de limba engleză (sinonim pentru „a aspira” sau „a curăţa”).
Primul aspirator „Hoover” a fost realizat în Statele Unite în 1908 conform proiectului lui Murray
Spangler şi a fost vândut în Marea Britanie pentru prima dată în 1919. Marca „Xerox” s-a născut
în 1948 pentru copiatoare ce foloseau un nou procedeu, patentat de Chester Carlson, denumit
xerografie (derivat din cuvinte greceşti pentru „uscat” şi „a scrie”).
Compania Xerox înseamnă pentru noi, cei de azi, compania care se ocupă de managementul
documentelor „The Document Company”. Este cea care a făcut din nume un renume şi datorită
faptului că a adoptat continuu noi tehnologii, oferind astfel copiatoare şi respectiv copii de o
calitate excepţională.
Cu sloganul „Tu apeşi pe buton, noi facem restul”, George Eastman a lansat în 1888 primul
aparat de fotografiat „Kodak”. De-a lungul anilor, produsele şi procesele Kodak au transformat
fotografia, capturând multe din momentele importante ale fiecăruia dintre noi. Azi, Eastman
Kodak Company implică tehnologia digitală şi avantajele componentelor electronice dar
păstreaza ideea iniţială a simplificării complexei arte a fotografiei.
Din exemplele de mai sus putem concluziona că imaginea şi mesajul peste ani, propagate de
produsele unei mărci, sunt susţinute de noi tehnologii impunându-se o investiţie continuă în
marca respectivă. Aceste investiţii pot crea multă valoare, mai ales într-un mediu în care
competiţia implică şi descoperirea/adoptarea timpurie a unor noi tehnologii. Apoi, şi promovarea
bazată pe diferenţierea noilor produse va fi mult mai lesne de realizat.
Aşadar, o discuţie cu consultantul financiar despre strategia privind mărcile deţinute de compania
dumneavoastră este mai mult decât benefică.
Stabilirea unei strategii pertinente privind mărcile înregistrate, deţinute de companie - respectiv
proiectarea, exploatarea, menţinerea şi dezvoltarea unui portofoliu de mărci înregistrate – ar putea
avea următoarele obiective cheie:
• câştigarea unui avantaj competitiv pentru companie;
• realizarea unei creşteri organice;
• optimizarea investiţiilor şi a cheltuielilor de marketing;
• informarea acţionarilor şi a mediului investiţional cu privire la veştile bune, referitoare la
valoarea nou creată.
Aceste obiective pot fi atinse în mai multe moduri. De aici şi varietatea serviciilor oferite de
consultanţii financiari. Dintre acestea menţionăm câteva – respectiv, consultanţa privind:
• analizarea cheltuielilor şi investiţiilor legate de mărcile înregistrate;
• analizarea noilor strategii utilizate şi impactul acestora asupra mărcilor (de exemplu: noi
pieţe geografice implică globalizarea mărcilor deţinute sau utilizarea unor mărci locale de
succes deţinute de partenerul/compania achiziţionată);
• integrarea verticală/orizontală şi impactul acesteia – oportunităţi şi tendinţe din domeniul
în care activează compania;
• impactul intrării noilor jucători din acelaşi sector de activitate;
• lansarea de noi produse sau servicii (extinderea mărcilor sau marci complementare);
• impactul noii mărci asupra portofoliului existent (creşterea cotei de piaţă fără erodarea
cotei mărcilor existente);
• achiziţionarea sau vânzarea de mărci înregistrate;
• evaluarea mărcilor înregistrate.
Când ar fi necesară evaluarea unei mărci înregistrate? Pentru o astfel de evaluare sunt raţiuni
privind dezvoltarea organică a companiei căt şi dezvoltarea prin achiziţii, fuziuni şi alte alianţe. O
evaluare a mărcii ar fi indicată în cazul în care se urmareşte:
• dezvoltarea şi monitorizarea unei mărci;
• compararea cu competitorii direcţi şi stabilirea unei scale de referinţă faţă de aceştia;
• evoluţia an de an a valorii mărcii şi contribuţiei sale la crearea valorii întregii societăţi
comerciale;
• realizarea unei strategii concentrate în jurul mărcilor importante care maximizează
valoarea companiei;
• controlul mărcii privind licenţa, planificările fiscale;
• contribuţia mărcii în cadrul unei achiziţii şi fuziuni;
• implicarea şi influenţarea mărcii în negocieri privind alianţe, participaţii în societăţi
mixte;
• stabilirea valorii în cazul unei insolvenţe, lichidări;
• alinierea conform tratamentului contabil IAS, UK GAAP, etc. – bilanţ contabil
• achiziţionarea sau vânzarea unei mărci.
Cea mai răspândită metodă de evaluare a mărcilor înregistrate este „Metoda scutirii plăţii
redevenţei” (Royalty-Relief Method). Ideea este că, deţinând (ca proprietar) o marcă înregistrată,
compania nu trebuie să plătească o redevenţă proprietarului pentru a o utiliza. Redevenţa ca
obligaţie de plată are ca bază contractul cu proprietarul mărcii înregistrate şi este prezentată ca un
angajament de plată (în general reprezentat de un procent din veniturile obţinute din vânzarea
produselor).
Interbrand a fost compania de consultanţă care a realizat prima evaluare a unei mărci înregistrate
britanice. Această evaluare a fost pentru Rank Hovis McDougal, în 1988. Managementul
companiei dorea atunci să cunoască această informaţie în vederea stopării unei preluări ostile.
Apoi, a urmat un val de achiziţii de mărci înregistrate şi astfel cunoscută valoarea acestora,
înregistrată apoi şi în contabilitate.
O inabilitate a unei mărci de a genera venituri, peste un anume prag, duce la o limitare a valorii
acesteia. Colgate de exemplu, cu toate că deţinea o clientelă fidelă şi era o marcă recunoscută şi
răspândită atinsese o astfel de limită în momentul în care clienţii săi nu au fost dispuşi să
plătească mai mult pentru un tub de pastă de dinţi. Pentru a depăşi acest prag, Colgate a introdus
Colgate Total şi a convins consumatorii să plătească mai mult.
Clasamentul anual realizat de Interbrand pentru „Cele mai valoroase mărci înregistrate din
întreaga lume” ia în considerare pe lângă valoarea estimată mai multe atribute (răspândirea şi
recunoaşterea mărcii şi semnelor distinctive precum emblema, culori, forma produselor, slogan).
În iulie 2002, pe primul loc se afla „Coca-Cola” urmată de „Microsoft”.
Valoarea mărcii „Coca-Cola” a fost estimată de Interbrand la $68,9 miliarde în iulie 2001
reprezentând mai mult de jumătate, respectiv 61% din valoarea de piaţă a companiei Coca-Cola
(numărul de acţiuni listate x preţul pe acţiune în iulie 2001). În 2002, „Coca-Cola” şi-a păstrat
primul loc cu o valoare a mărcii sale estimată la $69,6 miliarde.
Rivala sa de pretutindeni, „Pepsi” a fost estimată de Interbrand în iulie 2002 la $6,39 miliarde iar
în iulie 2001, la $6,2 miliarde, respectiv 9% din valoarea de piaţă a companiei PEP Pepsico.
În acelaşi clasament, Kodak se afla în iulie 2002 pe locul 30 cu $9,7 miliarde iar în iulie 2001 pe
locul 27 cu o valoare estimată la $10,8 miliarde, reprezentând 82% din valoarea de piaţă a
companiei care o deţine.
Dacă analizăm achiziţiile realizate în ultimul deceniu vom observa o mutaţie în ceea ce priveşte
percepţia valorii şi respectiv a preţului oferit pentru o companie, vis-a-vis de valoarea
patrimonială netă a acesteia la data achiziţiei. Companiile sunt achiziţionate tot mai puţin pentru
activele lor fixe, la mare preţ fiind activele necorporale ale acestora.
ing.Adrian Nicolescu
Calitativ, comparabila este uşor superioară proprietăţii subiect, întrucât prezintă 5 caracteristici
superioare şi una singură inferioară. Chiriaşul ancora (cel care ocupă cea mai mare suprafaţă) al
comparabilei este mai important, respectiv are o cotă mai mare pe piaţa bunurilor ce fac obiectul
profilului centrelor comerciale concurente.
Comparând scorurile înregistrate de cele doua proprietăţi, rezultă că proprietatea comparabilă este
cu circa 10% superioară proprietăţii subiect (mai exact 11,3%). Rating-ul superior şi chiria mai
scăzută al comparabilei explică şi gradul mai mare de ocupare. Proprietatea subiect trebuie deci
să diminueze chiria solicitată pentru spaţiile sale pentru a-şi păstra competitivitatea pe piaţă.
Chiria de piaţă pentru spaţiile utile nete ale proprietăţii subiect se situează, în opinia evaluatorului
la un nivel mediu de:
9,5 USD/mp/lună – 11,3% = circa 8,5 USD/mp/lună.
Metoda prezentată poate sta la baza estimării chiriei de piaţă în cazul evaluărilor prin abordarea
bazată pe venit (metoda capitalizării directe).
Leasing-ul în înţelesul general, este un contract prin care o parte îi conferă celeilate părţi
implicate, dreptul de folosinţă, posesiune, ocupare a unei proprietăţi, pe o perioada determinată şi
contra unei sume de bani specificate. Prin acest contract se pot exercita o parte din atributele
dreptului de proprietate asupra bunului obiect al contractului şi obţinerea astfel de beneficii din
exploatarea lui, fără a fi necesară cheltuirea banilor pentru achiziţionarea lui.
Părţile principale implicate într-un astfel de contract sunt:
a) locatorul = proprietarul echipamentului care este închiriat unui concesionar sau unui
utilizator
b) concesionarul (locatarul) = utilizatorul echipamentului care a fost dat în leasing
Cantitatea şi valoarea bunurilor oferite pentru leasing este în continuă creştere, fiind o formă
viabilă şi din ce în ce mai cautată de finanţare a echipamentelor.
Tipuri de leasing
Cel mai uzual tip, care ar necesita serviciile unui evaluator este leasing-ul real deoarece se cere ca
un echipament, aflat sub acest tip de leasing, dacă este vândut concesionarului (utilizatorului), să
fie vândut la valoarea de piaţă de la momentul expirării contractului (valoarea reziduală).
Evaluarea poate fi cerută şi pentru cazul în care o firmă îşi vinde propriul bun după care îl preia
în leasing. În acest caz se cere valoarea de piaţă la acel moment. Definiţia valorii de piaţă este în
general cea utilizată în mod normal pe piaţa imobiliară, dar trebuie acordată foarte mare atenţie
specificaţiilor din contract, pentru a nu introduce o altă definiţie a valorii decât cea stipulată în
acel contract.
Acest tip de evaluare este una de tip special, cerându-se practic o evaluare în viitor, o predicţie a
valorii peste un număr oarecare de ani. Tipul de valoare cerut poate fi asimilat unei valori
reziduale, adică acea valoare a bunului (echipamentului) la sfârşitul perioadei de leasing
(termenului iniţial de leasing). Locatorul foloseşte valoarea reziduală pentru a determina cum să
structureze leasing-ul, în scopul declarării gradului de valorificare impus.
Acest tip de evaluare nu este una precisă, tipul de valoare estimată fiind mai mult o previziune a
ceea ce vor reprezenta valorile în viitor.
Evaluarea unui activ, care repezintă subiectul unui leasing nu poate fi făcută independent de
prevederile de leasing, în privinţa utilizării şi întreţinerii activului, restituirea activului locatorului
şi alte drepturi contractuale pe care locatorul le-ar putea deţine în privinţa activului.
Evaluările pentru leasing sunt dificile deoarece nici o opeaţiune de leasing nu seamănă cu alta.
Definiţiile specifice ale valorilor pot fi inconsistente faţă de definiţiile clasice ale acestora.
În esenţă, procesul de estimare a valorii reziduale pentru leasing constă în indicarea unui interval
posibil de variaţie a valorii la sfârşitul perioadei de leasing, interval determinat ca procent din
costul iniţial al echipamentului.
Evaluarea se face fără luarea în considerare a influenţei inflaţiei.
În cele ce urmează vom dezvolta un exemplu teoretic de previzionare a valorii reziduale, pentru o
maşină model ZZZ, la sfârşitul unui termen de leasing de 5 ani, având următoarele informaţii:
▪ La sfârşitul perioadei de leasing, utilajul va fi vândut la valoarea de piaţă definită în leasing
ca: „suma pe care o va aduce utilajul într-o tranzacţie echilibrată dintre un cumpărător
interesat (altul decât concesionarul în posesie sau un dealer de echipamente de mâna a doua)
şi un vânzător interesat, nici unul din ei acţionând sub constrângere. Costul dezinstalării nu va
reprezenta o deducere din această valoare.”
▪ Utilajul va fi menţinut în condiţii bune de funcţionare şi înfaţişare
▪ Echipamentul trebuie utilizat într-un singur schimb de funcţionare
▪ maşina model ZZZ este în producţie de 10 ani
▪ în timp au fost produse un număr de 500 maşini
▪ piaţa poate absorbi anual un număr de 150 unităţi
▪ durata normală de funcţionare este estimată la 15 ani
▪ există date privind vânzările pe piaţa secundară, vânzări efectuate în anul curent, cu un an şi
cu doi ani în urmă
Valorile costului istoric pentru acest tip de maşină şi factorii de tendinţă calculaţi a acestuia
considerând ca ani de bază anii vânzărilor echipamentelor comparabile
Se cunosc vânzări comparabile din anul curent, cu un an în urmă şi cu doi ani în urmă. Se rezolvă
etapele 2 – 4.
Se întocmeşte un grafic cu ponderile selectate pentru a vedea dacă se poate extrage o pondere.
grafic al ponderii valorii reziduale
60%
50%
40%
pondere
30%
20%
10%
0%
0 1 2 3 4 5 6 7
ani vechim e
Dacă este necesar, se fac corecţii în funcţie de tipul vânzării, de starea utilajului, a vânzătorului şi
pentru alte elemente care diferă la utilajele vândute comparabile faţă de ceea ce se prevede pentru
utilajul evaluat.
Marjele de corecţii indicate sunt de max. 5% – 10%. Aceste corecţii se fac pentru ponderile
rezultate din vânzările echipamentelor cu aceiaşi vechime cu vechimea echipamentului evaluat.
Pentru cazul considerat, după efectuarea corecţiilor se ajunge la un interval previzionat al valorii
reziduale, la sfârşitul perioadei de leasing de 5 ani, de 45% – 50% din costul iniţial.
Aceste etape pot fi “scurtate” prin ajungerea la etapa de întocmire a graficului dintr-un
singur pas, conform următorului algoritm:
pret
vânzare Baza pondere din
vânzări actuale – usd- (anul actual) cost
0 1 2 3 (1/2)
5 ani vechime 70.000 193.000 0,36
9 ani vechime 55.000 193.000 0,28
2 ani vechime 120.000 193.000 0,62
2 ani vechime 140.000 193.000 0,73
4 ani vechime 100.000 193.000 0,52
1 an vechime 170.000 193.000 0,88
preţ Baza
vânzări cu 2 ani în vânzare (cu 2 ani în
urmă – usd- urmă) pondere din cost
0 1 2 3 (1/2)
4 ani vechime 90.000 186.000 0,48
5 ani vechime 75.000 186.000 0,40
7 ani vechime 60.000 186.000 0,32
7 ani vechime 80.000 186.000 0,43
7 ani vechime 85.000 186.000 0,46
Aplicarea acestei proceduri prescurtate este o cale mai rapidă, dar care nu îţi oferă imaginea
asupra valorii vânzărilor comparabile în preţuri ajustate, care reconsideră valorile lor în preţuri
având aceiaşi bază şi astfel nu există semnale de alarmă pentru a analiza condiţiile în care s-a
făcut respectiva vânzare, atunci când aceasta iese din normalul celorlalte vânzări.
Bilanţul contabil pe anul 20025 a fost întocmit după o concepţie diferită faţă de anii anteriori în
sensul:
– determinării totalului activelor fără datorii curente, şi
– determinării capitalurilor proprii.
În economia americană, obiectivul fundamental al unei firme este definit astfel:
creşterea valorii întreprinderii, respectiv, creşterea valorii patrimoniale reflectate în
contabilitate; Construcţia bilanţului pe 2002 este făcută astfel încât să răspundă acestui obiectiv.
Bilanţul pe 2002 nu prezintă nici activul, nici pasivul în unitatea lor, ci prezintă un calcul
analitic al determinării valorii întreprinderii.
Formula de calcul aplicat în bilanţ este:
VI = AIt + Act + Ca – Dts –Va, în care:
VI – valoarea întreprinderii (total active minus datorii curente)
AIt – active imobilizate, total
ACt – active circulante, total
Ca – cheltuieli în avans
Dts – datorii pe termen scurt (ce trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an)
Va – venituri înregistrate în avans
5
Vezi “Situaţiile financiare anuale simplificate la 31 decembrie 2002 elaborate de Ministerul Finanţelor Publice”.
Totalul activelor minus datoriile curente minus datoriile ce trebuie plătite într-o
periodă mai mare de un an minus provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli coincide cu
totalul capitalurilor proprii.
În cazul în care întreprinderea are şi patrimoniu public, se însumează şi acesta la totalul
capitalurilor.
Rezultă că valoarea întreprinderii poate fi urmărită atât pe linia activului, cât şi pe linia
pasivului.
În ansamblul obiectivelor urmărite prin analiza financiară, determinarea patrimoniului net,
respectiv a valorii contabile a avuţiei acţionarilor (valoarea întreprinderii) reprezintă obiectivul
major din punctul de vedere al raţiunii de a fi a unei întreprinderi.
INFORMARE
ANUNŢ IMPORTANT
OBLIGAŢIE STATUTARĂ
Conform art.8 alin.2 si art.9 alin.2 din Statutul ANEVAR, persoanele fizice şi juridice
membre ANEVAR sunt obligate să încheie o poliţă de asigurare de răspundere civilă
profesională.
BIBLIOTECA EVALUATORULUI
CAPITOLUL I
CAPITOLUL II
Art. 4. Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România are următoarele obiective principale:
a) dezvoltarea şi valorificarea potenţialului profesional creator al evaluatorilor din
România, în vederea sporirii substanţiale a aportului membrilor săi la promovarea
mecanismelor economiei de piaţă liberă în România;
b) difuzarea pe plan naţional a principiilor, metodelor şi tehnicilor de evaluare şi
diagnostic, cuprinse în standardele de evaluare ANEVAR;
c) promovarea utilizării pe plan naţional a standardelor de evaluare ANEVAR;
d) facilitarea cooperării cu alte organisme, asociaţii sau experţi din domenii conexe,
precum şi a schimbului de experienţă şi de informaţii între membrii săi şi aceste entităţi;
e) stabilirea şi dezvoltarea de legături cu organizaţii şi organisme guvernamentale şi
neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, în scopul promovării profesiei şi a
conlucrării pentru ameliorarea continuă a metodelor şi tehnicilor de evaluare şi
diagnostic a întreprinderilor, de evaluare a proprietăţilor imobiliare şi de evaluare a
valorilor mobiliare;
f) încurajarea, prin mijloace proprii, a dezvoltării activităţii de evaluare şi diagnostic şi a
asigurării cunoaşterii de către beneficiarii potenţiali a posibilităţilor oferite de practica
acestei activităţi;
g) asigurarea unui înalt nivel de calificare profesională a membrilor săi, precum şi
dezvoltarea corpului de evaluatori pentru a satisface exigenţele promovării profesionale;
h) definirea şi promovarea regulilor şi principiilor deontologice şi etice, care guvernează
activitatea evaluatorilor, în conformitate cu responsabilităţile şi demnitatea profesiei şi
urmărirea menţinerii şi respectării acestora;
i) întreprinderea permanentă de activităţi utile profesiei, constituindu-se într-un autentic
centru de informare, documentare, schimb de experienţă, întâlniri interne şi
internaţionale, formare şi perfecţionare;
j) studierea, promovarea şi protecţia intereselor profesionale comune ale membrilor săi.
Art. 5. În scopul atingerii acestor obiective, Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România va
desfăşura următoarele activităţi principale:
a) organizează cursuri de formare în domeniul evaluării întreprinderilor, a proprietăţilor
imobiliare, a bunurilor mobile şi a valorilor mobiliare;
b) organizează manifestări ştiinţifice în vederea studierii şi dezbaterii problemelor teoretice
şi practice ale evaluării şi analizei diagnostic;
c) organizează conferinţe pentru dezbaterea şi soluţionarea problemelor majore ale
practicării profesiei de evaluator în România;
d) organizează şi participă la conferinţe, congrese, colocvii, seminarii, etc. cu caracter
intern şi internaţional, cu tematici din domeniul său de activitate sau din domenii
conexe;
e) organizează stagii şi seminarii de perfecţionare profesională a membrilor săi, în ţară şi
străinătate;
f) organizează şi asigură atestarea profesională a persoanelor fizice şi juridice care doresc
să devină membri ai asociaţiei;
g) organizează şi sprijină acţiunea de introducere a sistemului de asigurare a calităţii în
firmele asociate la ANEVAR;
h) organizează şi derulează, în folosul membrilor săi, programe de instruire continuă;
i) desfăşoară activităţi care să asigure îndeplinirea condiţiilor de afiliere a Asociaţiei
Naţionale a Evaluatorilor din România la asociaţii şi organisme internaţionale de
profil;
j) emite avize consultative, la cererea instituţiilor de stat, a altor organizaţii şi organisme
guvernamentale şi neguvernamentale cu privire la principiile, metodele şi tehnicile de
diagnostic şi evaluare;
k) constituie un institut de cercetări în evaluare denumit “Institutul Român de Cercetări în
Evaluare” (IROVAL) S.R.L. al cărui unic asociat este ANEVAR;
l) elaborează standarde de evaluare, studii şi lucrări de cercetare, prin intermediul
IROVAL;
m) asigură editarea cărţilor, publicaţiilor de specialitate, lucrărilor de sinteză, studiilor
documentare, etc. din domeniul său de activitate, prin intermediul IROVAL;
n) mediază, la cerere, eventualele litigii dintre membrii ANEVAR, decurgând din
exercitarea de către aceştia a activităţii de evaluare a întreprinderilor, a proprietăţilor
imobiliare, a bunurilor mobile şi a valorilor mobiliare, în cazul în care părţile implicate
acceptă arbitrajul pentru stingerea litigiului;
Medierea şi arbitrajul se vor desfăşura în conformitate cu Regulile de conciliere
facultativă ale ANEVAR şi cu Regulile de procedură arbitrală ale ANEVAR;
o) înfiinţează societăţi comerciale şi desfăşoară activităţi economice directe cu caracter
accesoriu şi în strânsă legătură cu scopul asociaţiei;
p) înfiinţează filiale cu personalitate juridică.
3
CAPITOLUL III
4
- să facă dovada a 2 ani de experienţă profesională de la absolvirea facultăţii;
- să fie aprobată de Consiliul Director;
- să încheie o poliţă de asigurare de răspundere civilă profesională.
Art. 9. (1) Pot fi membri asociaţi ai ANEVAR persoanele juridice române (societăţi comerciale,
organizaţii, organisme, instituţii, asociaţii, etc.) ale căror activităţi ca obiective, conţinut,
domeniu şi mod de desfăşurare, sunt similare activităţii de analiză, evaluare şi
diagnostic.
(2) Calitatea de membru asociat comportă următoarele condiţii:
- să aibă în organigramă un compartiment special cu activitate de evaluare sau
consultanţă, în care să activeze minim 3 persoane membri titulari ANEVAR,
care pot fi asociaţi/acţionari sau angajaţi cu contract individual de muncă pe
durată nedeterminată. Conducătorul compartimentului să fie membru titular
ANEVAR;
- să recunoască şi să respecte statutul ANEVAR şi codul deontologic al profesiei
de evaluator;
- să introducă, în termen de 2 ani de la admiterea ca membru asociat, un sistem de
asigurare a calităţii serviciilor de evaluare;
- să introducă la admiterea ca membru asociat, un sistem de asigurare de
răspundere civilă profesională;
- să fie aprobată de Consiliul Director;
- să facă dovada existenţei unui program de pregătire profesională continuă a
angajaţilor şi colaboratorilor.
Art. 10. (1) Poate fi membru acreditat ANEVAR (expert evaluator) ( M.A.A.) orice membru
titular ANEVAR, care îndeplineşte următoarele condiţii:
- are o vechime în ANEVAR de cel puţin 3 ani;
- a urmat în ultimii 2 ani un program de instruire continuă în domeniul evaluării
sau domenii conexe, echivalent a 50 ore de curs;
- a promovat un examen scris;
- să fie aprobat de Consiliul Director.
(2) Consiliul Director poate desemna ca membri acreditaţi şi persoanele care fac dovada
îndeplinirii în străinătate a condiţiilor de mai sus.
(3) Normele specifice de acreditare se stabilesc prin Regulamentul de atestare profesională,
aprobat de Consiliul Director care va include şi criterii de specializare.
Art. 11. Membrii titulari şi acreditaţi (experţi evaluatori) ANEVAR au următoarele drepturi :
a) să participe la toate activităţile şi manifestările care constituie obiectul de activitate al
asociaţiei;
b) să aleagă organele asociaţiei şi să facă parte din ele;
c) să colaboreze la publicaţiile asociaţiei;
d) să fie informaţi şi să-şi spună părerea asupra activităţii desfăşurate de asociaţie şi să facă
propuneri pentru sporirea eficacităţii cu care aceasta lucrează;
e) să poată consulta baza de date, lucrările, publicaţiile şi materialele documentare de care
dispune asociaţia şi să beneficieze de toate condiţiile puse la dispoziţie de asociaţie
pentru ridicarea nivelului de pregătire profesională;
f) să fie incluşi pe tabloul membrilor ANEVAR, publicat oficial;
5
g) să utilizeze parafa de identificare specifică domeniului de specializare;
h) să utilizeze alături de nume, calitatea de membru ANEVAR;
i) să apeleze la serviciile de mediere şi arbitraj oferite de ANEVAR, în condiţiile art.5 lit
n).
Art. 12. Membrii aspiranţi ANEVAR au următoarele drepturi:
a) să participe la toate activităţile şi manifestările care constituie obiectul de activitate al
asociaţiei;
b) să colaboreze la publicaţiile asociaţiei;
c) să fie informaţi şi să-şi spună părerea asupra activităţii desfăşurate de asociaţie şi să facă
propuneri pentru sporirea eficacităţii cu care aceasta lucrează;
d) să poată consulta baza de date, lucrările, publicaţiile şi materialele documentare de care
dispune asociaţia şi să beneficieze de toate condiţiile puse la dispoziţie de asociaţie
pentru ridicarea nivelului de pregătire profesională;
e) să utilizeze, alături de nume, calitatea de membru aspirant ANEVAR.
Art. 13. Membrii ANEVAR au următoarele obligaţii statutare :
a) să respecte statutul şi regulamentele asociaţiei;
b) să contribuie la realizarea acţiunilor propuse de asociaţie;
c) să acorde o atenţie deosebită perfecţionării profesionale continue, prin participarea la
fiecare 2 ani, la un program echivalent a 16 ore de curs;
d) să încheie o poliţă de asigurare de răspundere civilă profesională;
e) să respecte Codul Deontologic al profesiei de evaluator;
f) să contribuie la formarea şi dezvoltarea bazei de date şi tezaurului informaţional al
asociaţiei;
g) să achite anual cotizaţia, în cuantumul şi la termenele stabilite de asociaţie;
h) să respecte standardele de evaluare şi recomandările ANEVAR;
i) să nu desfăşoare activităţi politice în cadrul sau cu ocazia manifestărilor organizate de
ANEVAR.
Art. 14. Calitatea de membru titular şi de membru acreditat ANEVAR (expert evaluator) se
dovedeşte prin legitimaţie şi parafă, iar cea de membru aspirant ANEVAR se dovedeşte
prin legitimaţie.
CAPITOLUL IV
6
Nivelurile organizatorice sunt:
- nivel naţional: Asociaţia
- nivel teritorial: Centrele teritoriale.
Art. 16. (1) Organele de conducere ale Asociaţiei sunt:
a) Conferinţa Naţională;
b) Senatul;
c) Consiliul Director;
d) Comisia de cenzori.
(2) Organele de conducere ale centrelor teritoriale sunt:
a) Adunarea generală a membrilor din centrul teritorial;
b) Biroul centrului teritorial.
(3) La nivel naţional, funcţionează următoarele comisii de specialitate:
- Comisia de cercetare ştiinţifică şi standarde profesionale;
- Comisia de calificare şi atestare profesională;
- Comisia de relaţii şi imagine;
- Comisia de etică şi disciplină.
(4)Comisiile de specialitate sunt organizate şi funcţionează pe baza regulamentelor
proprii, aprobate de Consiliul Director;
(5) În funcţie de necesităţi, centrele teritoriale pot crea în structura lor organizatorică
comisii ori stabili persoane care vor îndeplini atribuţii corespunzătoare celor
exercitate de comisiile de specialitate, existente la nivel naţional.
Art. 17. (1) Conferinţa Naţională este organul de conducere, alcătuit din membrii titulari, prin
reprezentare.
Norma de reprezentare se stabileşte de Consiliul Director.
Membrii fondatori, membrii Senatului, membrii de onoare şi preşedinţii centrelor
teritoriale participă de drept la Conferinţa Naţională.
(2) Conferinţa Naţională are următoarele atribuţii:
a) stabileşte strategia şi obiectivele generale ale asociaţiei;
b) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi situaţiile financiare anuale;
c) alege şi revocă preşedintele şi membrii Consiliului Director;
d) alege şi revocă membrii comisiei de cenzori;
e) modifică statutul asociaţiei;
f) ratifică hotărârile Consiliului Director de aprobare a standardelor de evaluare şi a
celor etice;
g) aprobă raportul şi programul de activitate ale Consiliului Director;
h) aprobă înfiinţarea de filiale şi societăţi comerciale;
i) decide dizolvare şi lichidarea asociaţiei, precum şi destinaţia bunurilor rămase
după lichidare;
j) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de statut.
(3) Conferinţa Naţională ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, la convocarea
Consiliului Director.
7
Conferinţa Naţională extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar, la
convocarea Consiliului Director, din proprie iniţiativă ori la cererea a jumătate plus
unul din numărul membrilor fondatori.
(4) Pentru validitatea deliberărilor Conferinţei Naţionale, la prima convocare, este
necesară prezenţa a jumătate plus unul din numărul delegaţilor, iar hotărârile să fie
luate cu votul majorităţii delegaţilor prezenţi.
La a doua convocare, Conferinţa Naţională poate să delibereze oricare ar fi numărul
delegaţilor prezenţi, iar hotărârile să fie luate cu votul majorităţii delegaţilor
prezenţi.
Termenul de întrunire al Conferinţei Naţionale nu poate fi mai mic de 30 zile de la
data publicării convocării, iar dacă, la prima convocare, Conferinţa Naţională nu
poate fi ţinută din cauza lipsei cvorumului, a doua convocare trebuie programată
după 10 zile de la prima convocare.
(5) Conferinţa Naţională este condusă de preşedintele în exerciţiu, sau, în lipsa acestuia,
de preşedintele viitor.
(6) Conferinţa Naţională poate alege un preşedinte de onoare, din rândul membrilor de
onoare.
(7) Fiecare delegat are dreptul la un vot.
(8) Membrii de onoare au drept de vot consultativ.
(9) Hotărârile Conferinţei Naţionale se iau prin vot deschis. Votul (nominal şi secret) este
obligatoriu pentru alegerea şi revocarea preşedintelui, a membrilor Consiliului
Director, precum şi a cenzorilor.
(10) Hotărârile luate de Conferinţa Naţională, în limitele legii şi ale statutului sunt
obligatorii pentru toţi membrii asociaţiei.
Art.18. (1) Senatul este un organism consultativ care funcţionează pe lângă Consiliul Director.
(2) Senatul este alcătuit din membri nominalizaţi şi revocaţi din funcţie de Conferinţa
Naţională ANEVAR.
(3) Pot fi membri ai Senatului, membrii fondatori şi foşti preşedinţi ANEVAR
(4) Preşedintele de onoare al asociaţiei este de drept preşedinte al Senatului.
(5) Senatul are următoarele atribuţii:
a) acordă avize consultative Consiliului Director;
b) elaborează proiectul strategiei naţionale a ANEVAR;
c) propune activităţi utile profesiei, schimburi de experienţă, întâlniri interne şi
internaţionale, de formare şi perfecţionare;
d) propune măsuri de protecţie a intereselor profesionale comune ale membrilor
ANEVAR, inclusiv în relaţiile cu alte asociaţii profesionale;
e) propune organizarea de manifestări ştiinţifice, conferinţe, simpozioane, în
vederea studierii şi dezbaterii problemelor teoretice şi practice ale evaluării şi
analizei diagnostic;
f) propune desfăşurarea de activităţi care să asigure îndeplinirea condiţiilor de
afiliere a ANEVAR la asociaţii şi organisme internaţionale.
(6) Senatul se întruneşte ori de câte ori este necesar, la convocarea Preşedintelui său.
(7) Senatul îşi va elabora un regulament de organizare şi funcţionare.
8
(8) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Senatul va beneficia de suportul material al
asociaţiei, cu aprobarea Preşedintelui asociaţiei.
Art.19. (1) Consiliul Director îndeplineşte obiectivele Asociaţiei şi asigură punerea în executare
a hotărârilor Conferinţei Naţionale.
(2) Consiliul Director este alcătuit din 17 membri aleşi de Conferinţa Naţională prin vot
nominal şi secret:
(3) Structura Consiliului Director este următoarea:
- preşedintele în exerciţiu;
- viitorul preşedinte;
- fostul preşedinte ( imediat anterior preşedintelui în exerciţiu );
- 4 vicepreşedinţi, care sunt preşedinţii comisiilor de specialitate;
- secretarul general;
- trezorierul;
- 8 membri preşedinţi de centre teritoriale reprezentanţi ai regiunilor de dezvoltare.
De asemenea, Conferinţa Naţională alege şi 3 membri supleanţi în Consiliul Director.
(4) Alegerea Consiliului Director se face de Conferinţa Naţională, nominal pe funcţie, prin
vot secret :
- Viitorul Preşedinte, se alege din rândul membrilor fondatori, precum şi din rândul
membrilor Consiliului Director şi al preşedinţilor de centre teritoriale care au
exercitat vreuna din funcţiile respective în ultimii 6 ani anteriori alegerii ;
- Cei 8 reprezentanţi ai regiunilor de dezvoltare se aleg din rândul preşedinţilor de
centre teritoriale din zona respectivă;
- Vicepreşedinţii si secretarul general, se aleg din rândul personalităţilor sau
preşedinţilor de centre, delegaţi la conferinţa naţională .
- Trezorierul se alege din rândul membrilor ANEVAR şi trebuie să fie expert
contabil;
(5) Membrii supleanţi se aleg din rândul preşedinţilor de centre teritoriale.
(6) Membrii Consiliului Director sunt reeligibili. Preşedintele poate candida pentru un nou
mandat care începe după o perioadă de 4 ani de la data expirării mandatului anterior (de
preşedinte în exerciţiu).
(7) Durata mandatului preşedintelui în exerciţiu este de 2 ani. Preşedintele, ales la fiecare 2
ani, va deveni preşedinte în exerciţiu peste 2 ani de la alegere.
În cazul vacanţei funcţiei de preşedinte, prin renunţarea, revocarea, imposibilitatea
definitivă de exercitare a funcţiei sau decesul preşedintelui în exerciţiu, viitorul
preşedinte devine preşedinte în exerciţiu, durata mandatului său putând depăşi, în acest
caz, perioada de 2 ani.
(8) Mandatul membrilor Consiliului Director este de 2 ani.
(9) Competenţa Consiliului Director cuprinde:
a) prezintă Conferinţei Naţionale raportul de activitate pe perioada anterioară,
executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, situaţiile financiare anuale, proiectul
bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor asociaţiei;
b) încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei;
c) aprobă afilierea asociaţiei la asociaţii şi organisme de profil, naţionale şi
internaţionale;
d) aprobă organigrama şi politica de personal a asociaţiei;
9
e) numeşte şi revocă preşedinţii secţiunilor;
f) decide înfiinţarea şi dizolvarea centrelor teritoriale;
g) aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare ale Consiliului Director,
comisiilor de specialitate şi ale centrelor teritoriale, precum şi regulamentul de
organizare şi funcţionare a comisiei de cenzori;
h) hotărăşte mutarea sediului asociaţiei;
i) aprobă şi modifică actul constitutiv al “Institutului Român de Cercetări în
Evaluare” (IROVAL) S.R.L.;
j) deleagă unele atribuţii unui birou executiv format din preşedintele în exercitiu,
viitorul preşedinte, fostul preşedinte, secretarul general şi trezorierul;
k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de Conferinţa
Naţională.
(10) Consiliul Director poate împuternici directorul executiv pentru a executa atribuţii din
cele prevăzute la alin. (9) lit.b) şi j).
(11) Consiliul Director se întruneşte cel puţin o dată pe trimestru, la convocarea
preşedintelui în exerciţiu.
(12) Pentru validitatea deliberărilor Consiliului Director este necesară prezenţa a jumătate
plus unul din numărul membrilor săi, iar hotărârile să fie luate cu votul majorităţii
membrilor prezenţi, dacă statutul nu prevede altfel.
(13) Şedinţa Consiliului Director este condusă de preşedintele în exerciţiu sau de
preşedintele viitor.
(14) La şedinţele Consiliului Director participă ca invitat directorul executiv al asociaţiei.
(15) Consiliul Director va solicita în scris membrului său, care lipseşte nemotivat de la trei
şedinţe consecutive, să se retragă din funcţie, iar dacă acesta nu dă curs solicitării,
Conferinţa Naţională va revoca din funcţie membrul respectiv.
(16) Preşedintele în exerciţiu asigură conducerea activităţii asociaţiei între şedinţele
Consiliului Director şi reprezintă asociaţia în raporturile cu terţii, persoane fizice şi
juridice.
Art.20. (1) Controlul financiar intern al asociaţiei este asigurat de o comisie de cenzori alcătuită
din 3 membri, aleşi de Conferinţa Naţională, prin vot secret.
Cenzorii trebuie să fie membri titulari ai asociaţiei.
(2) Durata mandatului cenzorilor este de 2 ani şi pot fi realeşi.
(3) Competenţa comisiei de cenzori cuprinde:
a) verifică modul în care este administrat patrimoniul asociaţiei;
b) întocmeşte rapoarte şi le prezintă Conferinţei Naţionale;
c) participă la şedinţele Consiliului Director fără drept de vot;
d) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de Conferinţa
Naţională.
(4) Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament de organizare şi
funcţionare, aprobat de Consiliul Director.
Art.21. (1) Centrul teritorial este o entitate fără personalitate juridică, făcând parte din structura
organizatorică teritorială a asociaţiei conform art.15 şi art.16.
Organizarea şi funcţionarea centrului teritorial sunt reglementate prin regulamentul de
organizare şi funcţionare a centrului teritorial, aprobat de Consiliul Director.
10
(2) Adunarea generală a membrilor din centrul teritorial se convoacă anual în şedinţă
ordinară, şi ori de câte ori este necesar, în şedinţe extraordinare.
(3) Adunarea generală alege biroul precum şi preşedintele centrului teritorial şi
desemneazădelegaţii la Conferinţa Naţională.
(4) Durata mandatului preşedintelui de centru teritorial este de 2 ani. Preşedintele
centrului teritorial este reeligibil, dar nu poate deţine, consecutiv, mai mult de două
mandate.
(5) Biroul centrului teritorial este format din 3 - 5 membri, în funcţie de numărul
membrilor din fiecare centru teritorial.
CAPITOLUL V
CAPITOLUL VI
DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA
Art.24. (1) Asociaţia se dizolvă prin unul din următoarele moduri:
a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei;
c) prin hotărârea Conferinţei Naţionale.
(2) Asociaţia se dizolvă de drept prin:
- imposibilitatea constituirii Conferinţei Naţionale sau a constituirii Consiliului
Director în conformitate cu statutul, dacă această situaţie durează mai mult
de un an de la data la care, conform statutului, Conferinţa Naţională sau,
după caz, Consiliul Director trebuie constituit;
- reducerea numărului de asociaţi sub limita prevăzută de lege,dacă acesta nu a fost
suplinit timp de 3 luni;
(3) Asociaţia se dizolvă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane
interesate, când aceasta a devenit insolvabilă.
11
(4) Asociaţia se dizolvă prin hotărârea Conferinţei Naţionale, cu votul delegaţilor
reprezentând 2/3 din numărul membrilor asociaţiei.
Art.25. (1) În oricare din cazurile de dizolvare prevăzute la art.24, lichidarea patrimoniului
asociaţiei se face de lichidatori autorizaţi, persoane fizice sau juridice, numiţi de
judecătorie sau, după caz, de Conferinţa Naţională.
(2)Mandatul Consiliului Director încetează odată cu numirea lichidatorilor.
(3)Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.
(4) Destinaţia bunurilor rămase după lichidare va fi stabilită de Conferinţa Naţională, cu
respectarea legii.
(5) După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea asociaţiei din Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor.
(6)Asociaţia încetează a avea fiinţă la data radierii din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor
de la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială şi-a avut sediul.
Art.26. Punctul de vedere oficial al ANEVAR se exprimă în documente adoptate şi
aprobate de organele ei de conducere.
Opiniile exprimate public de membrii asociaţiei reprezintă păreri personale ale acestora
şi nu angajează ANEVAR.
Art.27. (1) Sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate membrilor asociaţiei sunt:
- avertisment scris;
- suspendarea calităţii de membru pe timp de 1 an;
- excluderea din asociaţie.
(2) Aplicarea sancţiunilor disciplinare.
a) Sancţiunile “ avertisment scris “ şi “ suspendarea calităţii de membru pe timp de
1 an” sunt aplicate:
- prin decizie a Consiliului Director, luată cu votul majorităţii membrilor săi,
membrilor asociaţiei fără funcţii de conducere;
- prin decizie a Consiliului Director, luată cu votul a 2/3 din numărul membrilor
săi, membrilor Consiliului Director şi preşedinţilor centrelor teritoriale.
Decizia Consiliului Director este definitivă.
b) Sancţiunea “ excluderea din asociaţie “este aplicată:
- prin decizie a Consiliului Director, luată cu votul majorităţii membrilor săi (9
voturi), membrilor asociaţiei fără funcţii de conducere, cât şi preşedinţilor
centrelor teritoriale.
Soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de excludere din asociaţie este de
competenţa exclusivă a Conferinţei Naţionale.
- prin hotărâre a Conferinţei Naţionale, membrilor Consiliului Director.
Hotărârea Conferinţei Naţionale este definitivă.
3) Membrii fondatori nu pot fi excluşi.
(4) Pierderea calităţii de membru al asociaţiei are loc prin:
- retragerea, la cerere, din asociaţie;
- excluderea din asociaţie, în condiţiile alin.(2), lit.b).
12
Art.28. Nu poate deţine funcţia de preşedinte al ANEVAR sau de membru al Consiliului Director,
de preşedinte de centru teritorial sau de membru al biroului centrului teritorial, persoana
căreia i-a fost aplicată, oricare dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art.27 (1).
Art.29. Afilierea sau aderarea ANEVAR la federaţii, uniuni sau asociaţii de specialitate din ţară
sau străinătate se face în condiţiile păstrării autonomiei ANEVAR faţă de acestea.
Afilierea sau aderarea se face prin hotărâre a Consiliului Director, validată de Conferinţa
Naţională.
Art.30. Prevederile Statutului pot fi modificate şi/ sau completate prin hotărâre a Conferinţei
Naţionale.
Prezentul statut se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.26 / 2000 cu
privire la asociaţii şi fundaţii, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa
Guvernului nr.37/2003, precum, şi ale altor reglementări în vigoare, aplicabile persoanelor
juridice de drept privat fără scop patrimonial.
Fac parte integrantă din prezentul statut:
Anexa nr.1 - Codul deontologic al profesiei de evaluator
Anexa nr.2 - Lista membrilor fondatori
Statutul în prezenta formă înlocuieşte Statutul ANEVAR înregistrat la data constituirii
asociaţiei, cu modificările şi completările ulterioare, legal înregistrate.
13
Anexa
1. Consideraţii generale
Codul deontologic al profesiei de evaluator anexă la Statutul ANEVAR cuprinde principiile
etice care stau la baza serviciilor profesionale ale evaluatorilor şi exemple de practici lipsite de
etică. ANEVAR este autorizat să numească organisme care să vegheze respectarea principiilor
etice prin aplicarea Regulamentului Comisiei de etică.
Respectarea codului deontologic al profesiei (constituit în standard etic), ca şi a
standardelor profesionale, depinde în primul rând de înţelegerea membrilor, de acţiunile lor
voluntare şi în ultimul rând, atunci când sunt necesare, de procedurile disciplinare, îndreptate
împotriva celor care se abat de la aceste principii.
Înscrierea în ANEVAR este voluntară. Acceptând statutul de membru, un evaluator îşi
asumă prin respectarea acestor principii etice, o obligaţie de autodisciplină, dincolo de cerinţele
legilor şi regulamentelor.
Principiile etice ale Codului Deontologic al ANEVAR exprimă recunoaşterea de către
evaluator a propriilor responsabilităţi faţă de opinia publică, clienţi şi colegi. Aceste principii îi
ghidează pe membrii ANEVAR în îndeplinirea responsabilităţilor lor profesionale pe baza
condiţiei etice şi necesită un angajament ferm pentru un comportament exemplar, chiar dacă acest
lucru este contrar avantajului personal.
2. Responsabilităţi
Pe parcursul îndeplinirii responsabilităţilor profesionale ale determinării valorii reale a
proprietăţilor, evaluatorul trebuie să pună în aplicare judecăţi profesionale şi morale rezonabile,
în toate activităţile pe care le întreprinde.
Valoarea determinată trebuie să fie obiectivă şi nu trebuie influenţată de factori subiectivi
ca voinţa, dorinţa sau nevoia clientului sau altor persoane.
Evaluatorii ANEVAR au responsabilităţi faţă de toţi cei care beneficiază de serviciile lor
profesionale.
Membrii mai au şi responsabilitatea continuă de a coopera unii cu alţii pentru a îmbunătăţi
arta evaluării, pentru a păstra încrederea publicului şi pentru a duce la îndeplinire cerinţele
speciale de auto−guvernare ale profesiunii. Eforturile colective ale evaluatorilor sunt necesare
pentru a menţine şi întări tradiţiile profesiunii.
3. Interesul public
Evaluatorii trebuie să accepte obligaţia de a acţiona într-un mod care va servi interesului
public, va onora încrederea publicului şi va demonstra ataşamentul faţă de profesionalism.
Ca semn distinct al unei profesii este acceptarea acesteia de către public. Publicul
evaluatorilor este format din clienţi, guvern, întreprinzători, manageri, comunitatea financiară şi
de afaceri şi toţi cei care se bazează pe obiectivitatea şi integritatea evaluatorilor pentru a menţine
funcţionarea normală a societăţii. Această încredere impune o responsabilitate a interesului public
14
asupra evaluatorului. Interesul public este definit drept bunăstarea colectivă a comunităţii
oamenilor şi a instituţiilor pe care profesia o serveşte.
În aplicarea responsabilităţilor profesionale, evaluatorii se pot întâlni cu presiuni
conflictuale din partea fiecăruia din aceste grupuri. În rezolvarea acestor conflicte, evaluatorii
trebuie să acţioneze cu integritate, ghidaţi după perceptul conform căruia, atunci când membrii
ANEVAR îşi îndeplinesc responsabilităţile lor către public, interesul clienţilor este servit în cel
mai bun mod cu putinţă.
Cei care se bazează pe rapoartele de evaluare ale evaluatorilor se aşteaptă ca aceştia să se
achite de responsabilităţile profesionale cu integritate, obiectivitate, cu grija profesională cuvenită
şi cu un interes autentic în a servi publicul. Se aşteaptă ca aceştia să furnizeze servicii de calitate,
să stabilească relaţii contractuale, şi să ofere o gamă de servicii într-o manieră care să
demonstreze un nivel de profesionalism conform standardelor profesionale şi codului
deontologic.
Toţi cei care acceptă calitatea de membru ANEVAR se angajează să onoreze încrederea
publică. În schimbul încrederii pe care publicul şi-o pune în ei, membrii trebuie să caute continuu
să demonstreze dedicarea lor în atingerea excelenţei profesionale.
4. Integritatea
Pentru a menţine şi a răspândi încrederea publică, membrii trebuie să-şi îndeplinească
toate îndatoririle profesionale în spiritul celei mai înalte integrităţi.
Integritatea este un element fundamental pentru recunoaşterea profesională. Integritatea
pretinde ca un membru să fie onest, sincer în limitele confidenţialităţii clientului. Evaluatorul nu
trebuie să fie subordonat câştigului şi avantajelor personale.
Evaluatorul are obligaţia de a evita furnizarea unor rezultate false ale evaluării, care s-ar
putea datora fie abordării greşite, fie estimării făcute cu o aproximaţie foarte largă.
Evaluatorul are obligaţia să explice şi să descrie corespunzător ce înţelege prin evaluare în
cazul unui contract specific pentru care este angajat, pentru a evita neînţelegerile şi greşelile voite
sau întâmplătoare ulterioare.
Nu este corect ca un evaluator să accepte un contract de evaluare pentru un domeniu în
afara calificării sale profesionale cu excepţia cazurilor în care:
a adus înainte la cunoştinţa clientului limitele competenţei sale;
se asociază cu un alt evaluator care are calificarea necesară în domeniul-specific.
Când doi sau mai mulţi clienţi potenţiali solicită serviciile aceluiaşi evaluator relativ la
aceeaşi evaluare, evaluatorul nu poate accepta decât pe unul, cu excepţia cazului când există
consensul părţilor implicate.
Integritatea este măsurată în termeni de ce este drept şi just. Evaluatorul trebuie să-şi
testeze deciziile şi acţiunile, să urmărească atât forma cât şi spiritul standardelor tehnice şi
etice, principiile obiectivităţii, ale independeţei şi ale rigurozităţii.
5. Obiectivitatea şi independenţa
Un membru trebuie să-şi menţină independenţa şi să nu se afle în conflict de interese atunci
când îşi exercită responsabilităţile profesionale. Evaluatorul trebuie să fie independent în fapte şi
aparenţe atunci când oferă servicii de evaluare sau consultanţă.
Principiul obiectivităţii impune obligaţia de a fi imparţial, onest din punct de vedere
intelectual şi în afara conflictelor de interese. Independenţa exclude relaţiile care ar putea părea
că micşorează obiectivitatea membrilor în oferirea serviciilor. Membrii servesc de multe ori
15
interese multiple, dar trebuie să protejeze integritatea muncii lor, să menţină obiectivitatea şi să
evite orice subordonare a judecăţii lor.
Obligaţia evaluatorului faţă de client este de a prezenta acestuia concluziile obiectiv,
rezultatele precise şi reale asupra evaluării cerute, indiferent de dorinţa şi indicaţiile clientului.
Incertitudinile trebuie, de asemenea, făcute cunoscute.
6. Rigurozitatea
Membrii trebuie să se ghideze după standardele etice şi profesionale, să se străduiască
continuu să îmbunătăţească competenţa şi calitatea serviciilor lor şi să-şi exercite
responsabilităţile profesionale la capacitatea maximă.
Rigurozitatea solicită membrilor să-şi exercite responsabilităţile profesionale cu competenţă
şi sârguinţă. Ea impune obligaţia de a îndeplini sarcinile profesionale la capacitatea maximă,
avându-se mereu în vedere interesul clientului pentru care sunt îndeplinite aceste servicii şi în
concordanţă cu responsabilitatea profesională faţă de interesul public.
Competenţa derivă din sintetizarea pregătirii şi a experienţei. Ea începe cu stăpânirea
cunoştinţelor cerute pentru a deveni evaluator. Menţinerea competenţei solicită un angajament de
instruire şi de perfecţionare profesională, care trebuie să continue pe tot timpul vieţii profesionale
a membrilor. Competenţa este o responsabilitate individuală a fiecărui membru, care trebuie să ia
toate măsurile pentru a atinge un nivel de competenţă care va asigura faptul că valoarea din
rapoartele de evaluare va respecta un înalt grad de profesionalism cerut de codul deontologic şi
statutul ANEVAR.
Fiecare membru este responsabil de stabilirea competenţei sale, evaluând dacă pregătirea,
experienţa şi judecata sa sunt adecvate pentru responsabilităţile care trebuie asumate.
Evaluatorul trebuie să execute conştiincios şi cu competenţă contractele ce îi sunt
încredinţate. Loialitatea, imparţialitatea şi dorinţa de a fi util clientului trebuie să inspire şi să
ghideze lucrările lui.
7. Confidenţialitate
Evaluatorul angajat într-o acţiune de evaluare are obligaţia de a nu dezvălui angajarea sa
de către client unor terţe persoane, precum şi obligaţia de a nu dezvălui rezultatele evaluării fără
permisiunea scrisă şi prealabilă a clientului său, sau fără să fie obligat de o procedură judiciară.
În cazul în care raportul de evaluare este pus de către client la dispoziţia unor terţe
persoane, cu acordul scris al evaluatorului, acestea au acelaşi drept de a se baza pe validitatea şi
obiectivitatea raportului evaluatorului ca şi clientul iniţial.
16
Este lipsit de etică şi profesionalism acceptarea unor contracte a căror plată reprezintă
procente din valoarea la care se ajunge în urma operaţiunii de evaluare.
Se consideră lipsită de etică şi profesionalism acceptarea de către un evaluator a unui
contract care priveşte o proprietate pentru care el are un interes actual sau de
perspectivă. Interesele pe care un evaluator le-ar putea avea faţă de o proprietate
evaluată includ:
a) dobândirea respectivei proprietăţi;
b) funcţionarea ca agent de vânzare-cumpărare sau finanţare a respectivei
proprietăţi;
c) administrarea respectivei proprietăţi.
Este lipsită de etică şi profesionalism:
a) utilizarea semnăturii unei persoane care nu a lucrat efectiv la evaluare sau nu a
supravegheat efectiv evaluarea;
b) în cazul unui raport comun lipsa unei semnături sau orice opinie divergentă;
c) în cazul colaborării între doi sau mai mulţi evaluatori, prezentarea de rapoarte
separate;
d) în cazul unor evaluări independente pentru aceeaşi proprietate, colaborarea în
orice fel a evaluatorilor angajaţi independent.
Nu este etic şi profesional ca un evaluator să emită asupra valorii unei proprietăţi o
opinie fără a face investigaţii complete şi fără a analiza toate datele.
Reclama nu este incompatibilă cu etica, dar este lipsită de etică utilizarea în cadrul
reclamei a informaţiilor false cum ar fi:
- prezentarea greşită a experienţei şi calificării profesionale;
- prezentarea falsă a serviciilor ce pot fi oferite conform calificării sau prezentarea
pentru reclamă a unor contracte anterioare fără permisiunea expresă a clientului;
- afirmarea, garantarea sau insinuarea faptului că evaluarea ar putea fi efectuată
conform intereselor clientului.
În cazul în care unui evaluator i se cere o apreciere asupra unui raport de evaluare
elaborat de alţi evaluatori, este lipsit de etică ca acesta să denigreze munca desfăşurată.
Părerile exprimate nu se vor referi la valoarea obţinută, ci la respectarea standardelor şi
procedurilor recunoscute de evaluare, adecvarea metodelor alese şi a judecăţii
evaluatorului.
Este o practică lipsită de etică exprimarea publică a unor opinii despre profesionalismul,
experienţa, calitatea rapoartelor de evaluare a unor membri ai ANEVAR, precum şi
defăimarea organizaţiei.
17
ANEVAR ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA
INDEX ALFABETIC
– AUTORI –
1-1998 p15; 2-1998 p1; 3-1998 p15; 4-1998 p7, p14; 1-1999 p13; 2-1999 p14, p15; 3-1999 p15, p16; 6-1999 p14, p16;
Adina Ababei 2-2000 p15; 5+6-2000 p16
Ion Anghel 1-1997 p1; 1-1999 p10; 2-1999 p9; 4-1999 p5; 5-1999 p4; 6-1999 p11; 5+6-2000 p7, p21; 7+8-2001 p13, p23
Marin Badea 3+4-2000 p17
1-1996 p1, p3; 2-1996 p1, p2, p7; 1-1997 p6; 4-1997 p1, p4; 2-1998 p16; 2-1999 p1, p12; 4-1999 p1, p8; 5-1999 p1, p2;
Gheorghe Bădescu 6-1999 p1; 1-2000 p1; 2-2000 p10, p16; 3+4-2000 p23; 5+6-2000 p16; 7+8-2001 p13; 3+4-2003 p8
Andrei Bănescu 3-1998 p5
Charles G. Case II 5+6-2001 p2
Manuela Cândea 3+4-2000 p17
Radu Cârceie 3+4-2001 p22
Corina Cernea 1-1996 p5; 2-1996 p4; 4-1997 p15; 1-1999 p1
Peter Champness 4-1998 p1
Constantin Coţovanu 1-1996 p3, p4; 2-1996 p7; 3+4-1996 p1, p13; 3-1997 p10; 3-1998 p8
Adrian Crivii 1-1998 p4; 4-1998 p8; 5+6-2000 p13, p15; 3+4-2001 p1, p5; 3+4-2003 p2
Cristina Dică 5+6-2001 p11
Krystyna M Czarnecka 2-1998 p3
Daciana Daraban 7+8-2001 p21
Mihaela Drăniceanu 3-1998 p2; 4-1999 p2
Anamaria Ciobanu 2+3-2002 p 22, 26
Dumitru Dumitriu-Cristian 1+2-2001 p15; 1-2002 p12
Dumitru Dumitriu-Dan 1+2-2001 p15; 1-2002 p12
Brian Emmott 5+6-2001 p17
Mărioara Faighenov 4-1997 p11; 1-1998 p1, p6
Maria Furtună 3+4-1996 p14
Nicolae Georgescu 3-1999 p10; 4-1999 p5; 5-1999 p4
Florea Gheorghe 2-1998 p2
Alexandru Gheorghiu 1-1996 p2; 9+10-2001 p2; 3+4-2003 p33
Bob Hall 5+6-2001 p17
Rodica Hasmăşan 1+2-2001 p14
Bogdan Herzog 2-2000 p11; 5+6-2000 p5