Monografia Arterelor de Circulatie Din Municipiu

Monografia
arterelor de circulaţie
din municipiul
Râmnicu Vâlcea
Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea

2005
culegere text,
tehnoredactare computerizată,
coperta:
Daniel Ionescu
Serviciul Administraţie Publică Locală
Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea
hărţi:
Constantin Feroiu
Compartiment Proiectare şi Dezvoltare Urbană
Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea
consultant:
Petre Petria
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Cuvânt înainte
Râmnicu Vâlcea este unul din oraşele
României care şi-a obţinut un loc în istorie. De
numele său se leagă momente şi personalităţi
importante ale trecutului ţării noastre: domnitori
sub a căror conducere înţeleaptă cultura a
cunoscut înfloriri fără precedent, oameni de
ştiinţă, artişti sau sportivi care au dus numele
oraşului în care s-au născut dincolo de
graniţele ţării.
În tot acest timp, Râmnicul s-a dovedit
a fi o comunitate într-o continuă evoluţie, de la
târgul străbătut de uliţe, până la dimensiunea
urbană de astăzi. Această evoluţie s-a tradus, de multe ori, prin
necesitatea trasării de noi artere de circulaţie care să faciliteze această
tendinţă, prin redimensionarea constantă a reţelei stradale.
Administraţiei locale a municipiului i-a revenit onoranta, aş
putea zice, sarcină de a denumi noile artere de circulaţie determinate
de dezvoltarea Râmnicului. Această acţiune a fost şi un prilej de
evidenţiere a personalităţilor care au înnobilat aceste locuri cu
activitatea lor, un mod de promovare a istoriei locale.
"Monografia arterelor de circulaţie din municipiul Râmnicu
Vâlcea" doreşte să cuprindă la un loc întreaga această activitate de
dezvoltare stradală. Această lucrare, apărută sub egida Primăriei,
prezintă Nomenclatorul stradal în vigoare la momentul editării acestei
lucrări, explicaţii ale numelor date arterelor de circulaţie, precum şi un
istoric al străzilor Râmnicului. În ceea ce priveşte explicaţiile numelor
de străzi, am evitat să cădem într-un didacticism exagerat, menţionând
detaliat în special valorile locale şi lăsând celelalte descrieri în seama
manualelor de istorie, de literatură sau de geografie.
Sperăm ca apariţia acestei lucrări, într-un moment de
sărbătoare a oraşului, să se constituie într-un eveniment de istorie vie a
comunităţii noastre. Şi mai sperăm ca valorile promovate de această
carte să fie şi mai cunoscute de către şi mai mulţi râmniceni, râmniceni
care pot fi mândri de istoria locului în care trăiesc.
Mircia Gutău,
Primarul Municipiului
Râmnicu Vâlcea

Fişă tehnică sumară
• Număr de artere de circulaţie 326 (la nivelul lunii martie 2005)
• Lungime totală1 198.586 m
• Suprafaţă totală2 1.305.599,8 mp
1
Artere de circulaţie existente fizic (fără arterele de circulaţie trasate prin planuri
urbanistice de zonă sau de detaliu, încă neconcretizate în teren)
2
idem

NOMENCLATORUL
căilor de comunicaţie din municipiul Râmnicu Vâlcea
(martie 2005)
Nr. Denumirea căii de Tipul Localizare Explicaţii

crt. comunicaţie (harta/pag. sau zona) denumiri (pag.)
1 1 Mai stradă E1/36, E2/37 43
2 Albinei intrare Ştirbei Vodă -
3 Alexandru Budişteanu stradă B1/29, B2/30 43
4 Alexandru Cerna Rădulescu stradă Ostroveni 43
5 Alexandru Ioan Cuza stradă D2/34 43
6 Alexandru Lahovari stradă Copăcelu 43
7 Alexandru Papiu intrare C3/32 43
8 Alexandru Sahia stradă E1/36 44
9 Alunului stradă Buda -
10 Andrei Livezeanu stradă E1/36 44
11 Andrei Mureşianu stradă Copăcelu 44

12 Antim Ivireanul stradă E1/36, E2/37 44
13 Anton Pann stradă E2/37 44
14 Apusului stradă Căzăneşti -
15 Aranghel stradă Aranghel 45
16 Argintari stradă Argintari 45
17 Arhitect Gheorghe Simotta stradă Râureni 45
18 Arhitect Nicolae Lupu stradă Râureni 45
19 Arinilor stradă Poenari -
20 Aurelian Predescu intrare A2/28 45
21 Aurelian Sacerdoţeanu stradă F1/39, F2/40 45
22 Aurel Vlaicu intrare Argintari 45
23 Avram Iancu stradă D2/34 46
24 Banu Mărăcine stradă C3/32, D3/35 46
25 Barajului stradă A2/28,B2/30,C2/31,C3/32 -
26 Bâlciului stradă Copăcelu -

27 Berzei stradă Copăcelu -
28 Bicaz stradă E1/36 46
29 Bogdan Amaru stradă E2/37 46
30 Brânduşelor stradă Copăcelu -
31 Bradului alee E2/37 -
32 Bucegi stradă C2/31 46
33 Buda stradă Buda 46
34 Bujorencii stradă A2/28 46
35 Bujorului stradă D2/34 -
36 Buna Vestire strada C2/31, D2/34 46
37 Buridava stradă Stolniceni 46
38 Caiselor stradă Stolniceni -
39 Calea Bucureşti cale C3/32, D3/35, E3/38, F3/41 -
40 Calea lui Traian cale A2/28,B2/30,C2/31,D2/34,E2/37,F1/39,F2/40 46
41 Calistrat Hogaş stradă Argintari 47

42 Caporal Hanciu stradă Stolniceni 47
43 Carol I stradă D2/34, E2/37 47
44 Carpaţi stradă A2/28 47
45 Cartier Feţeni cartier Feţeni 47
46 Cartier Săliştea cartier Săliştea 47
47 Castanilor alee D1/33, D2/34 -
48 Căminului stradă Ostroveni -
49 Căpitan Mărăşanu stradă D2/34 47
50 Căpitan Negoescu stradă D2/34 47
51 Căpitan Paul Capelleanu alee F1/39 48
52 Cătăneştilor stradă Copăcelu 48
53 Căzăneşti stradă Căzăneşti 48
54 Câmpului stradă B2/30 -
55 Cecilia Cuţescu Storck intrare C2/31, D2/34 48
56 Cella Delavrancea stradă D3/35, E3/38 48

57 Cerna stradă D2/34 48
58 Cetăţii stradă Copăcelu -
59 Cetăţuia intrare B1/29, B2/30 48
60 Ciocăneştilor stradă Râureni 48
61 Ciocârliei alee D2/34 -
62 Cloşca stradă D3/35 48
63 Cocorilor alee C2/31, D2/34 -
64 Cojocarilor stradă Căzăneşti 49
65 Colonel Bădescu intrare D1/33 49
66 Colonel Pleşoianu intrare A2/28 49
67 Colţeştilor stradă Copăcelu 49
68 Comerţului alee Râureni -
69 Constantin Brâncoveanu stradă D2/34 49
70 Constantin Brâncuşi stradă C2/31 49
71 Constantin Dălban stradă D3/35 49

72 Constantin Socoteanu stradă A2/28 49
73 Constantin Stănciulescu stradă Buda 49
74 Copăcelu strada Copăcelu 50
75 Corneliu Coposu stradă F2/40 50
76 Crângului stradă E1/36 -
77 Crinilor stradă C2/31 -
78 Crişan strada D3/35, E3/38 50
79 Crişului stradă E1/36 50
80 Crizantemei intrare F2/40, F3/41 -
81 Dacia stradă E2/37 50
82 Damian Ureche intrare Copăcelu 50
83 Dan Basarab stradă D2/34 50
84 Daniil Ionescu stradă C2/31 50
85 Dealul Malului stradă B1/29 50
86 Decebal stradă C2/31 50

87 Dem Rădulescu bulevard F2/40 51
88 Dem Teodorescu stradă Copăcelu 51
89 Depozitelor stradă Copăcelu -
90 Digului stradă C3/32 -
91 Dimitrie Drăghicescu stradă F2/40 51
92 Doamna Despina stradă D2/34 51
93 Doamna Stanca stradă C3/32 51
94 Dobrogeanu Gherea stradă F1/39 51
95 Doctor Alexandru Boicescu stradă D2/34 52
96 Doctor Hacman stradă C2/31 52
97 Doctor Romulus Popescu stradă Ostroveni 52
98 Doctor Sabin strada E2/37 52
99 Doctor Suciu stradă E2/37 53
100 Doinei alee C2/31 -
101 Doru Popian alee B2/30, C2/31 53
10

102 Dragoş Serafim stradă Copăcelu 53
103 Dragoş Vrânceanu stradă Ostroveni 53
104 Drumul Gării stradă Copăcelu -
105 Duiliu Zamfirescu stradă C3/32 54
106 Dumitru Zăgănescu intrare Copăcelu 54
107 Eftimeştilor stradă Copăcelu 54
108 Elena Doamna stradă C2/31 54
109 Eleodor Constantinescu intrare E2/37 54
110 Emil Avramescu stradă D2/34, E2/37 54
111 Energiei stradă C3/32 -
112 Episcop Climent intrare E1/36 55
113 Episcop Damaschin stradă Argintari 55
114 Episcop Inochentie intrare Argintari 55
115 Episcopiei stradă D2/34 55
116 Eroilor stradă D2/34, D3/35, E3/38 -
11

117 Eugen Ciorăscu stradă F2/40, F3/41 55
118 Fântânii stradă E3/38 -
119 Ferdinand stradă C3/32, D3/35 56
120 Feţeni stradă Goranu 56
121 Florilor stradă E2/37, F2/40 -
122 Gabriel Stoianovici stradă D1/33, D2/34 56
123 Garoafelor alee E2/37 -
124 General Emanoil Florescu stradă F2/40 56
125 General Magheru stradă D2/34, E2/37 56
126 General Praporgescu stradă D2/34 56
127 Geniştilor intrare Buda -
128 George Bacovia stradă E1/36 57
129 George Coşbuc stradă E2/37 57
130 George Enescu stradă E1/36, E2/37 57
131 George Ţărnea stradă Copăcelu 57
12

132 Gheorghe Bobei intrare A2/28 57
133 Gheorghe Ştefan intrare B129, B2/30 57
134 Ghioceilor stradă Copăcelu -
135 Gib Mihăescu stradă E2/37, E3/38 57
136 Gladiolelor alee E2/37, F2/40 -
137 Goranu stradă D3/35, E3/38 58
138 Govorei stradă Stolniceni 58
139 Grădinilor stradă Ostroveni -
140 Grigore Antipa strada Argintari 58
141 Grigore Procopiu stradă D2/34 58
142 Grigore Râmniceanu intrare Copăcelu 58
143 Grigore Sinescu stradă E2/37 58
144 Grigore Teodosiu intrare Râureni 58
145 Gura Văii stradă Căzăneşti -
146 Henri Coandă stradă C2/31 58
13

147 Hogii stradă F3/41 -
148 Horia stradă D3/35 58
149 I.C. Brătianu stradă F2/40 58
150 I.L. Caragiale stradă E3/38 59
151 Iacob Simian intrare F1/39 59
152 Iancu Jianu stradă D3/35 59
153 Iancu Pop stradă D2/34 59
154 Iazului stradă E1/36 -
155 Inăteşti stradă E1/36 59
156 Independenţei splai D1/33, E1/36 -
157 Industriilor stradă Stolniceni -
158 Ing. Ion Filote stradă Ostroveni 59
159 Ioana Radu stradă Ştirbei Vodă 59
160 Ion Creangă stradă F1/39, F2/40 59
161 Ion Râureanu stradă C3/32 59
14

162 Ion Referendaru stradă D2/34, D3/35, E2/37 60
163 Ionel Geantă alee C2/31 60
164 Ionescu Cheianu stradă E2/37 60
165 Islazului intrare Goranu -
166 Izvorului stradă E1/36 -
167 Jiului intrare E1/36 60
168 Kalamata stradă C3/32 60
169 Krusevac stradă C2/31 60
170 Lacului stradă Ostroveni -
171 Lespezi stradă C3/32 60
172 Libertăţii stradă D3/35 -
173 Liliacului stradă Argintari -
174 Livezi stradă A2/28 -
175 Liviu Rebreanu stradă B2/30, C2/31 61
176 Lotrişor alee E1/36 61
15

177 Lotrului intrare Râureni 61
178 Lt. Alexandru Costeanu stradă C2/31 61
179 Luceafărului stradă E2/37 -
180 Lucian Blaga strada F2/40, F3/41 61
181 Macarie intrare Ostroveni 61
182 Macilor stradă Căzăneşti -
183 Maior Dumitru Miulescu stradă Ostroveni 61
184 Maior Georgescu stradă D1/33 61
185 Maior V. Popescu stradă D2/34, E2/37 61
186 Mareşal Prezan stradă D3/35 61
187 Marin Preda alee E3/38 62
188 Marin Sorescu stradă E3/38, F3/41 62
189 Matache Temelie stradă E2/37 62
190 Matei Basarab stradă C2/31, C3/32 62
191 Măceşului stradă Căzăneşti -
16

192 Mărăşeşti stradă C2/31, D2/34 62
193 Melodiei alee C2/31 -
194 Mierlei intrare Feţeni -
195 Mihai Eminescu stradă E2/37 62
196 Mihai Viteazu stradă C2/31, D2/34 62
197 Mioriţei alee C2/31 -
198 Mircea Buciu stradă Ostroveni 62
199 Mircea Demetriade stradă Râureni 62
200 Mircea Eliade stradă E1/36 63
201 Mircea Stancu stradă Copăcelu 63
202 Mircea Vodă splai D1/33, D2/34 63
203 Mitropolit Filaret stradă D3/35 63
204 Morilor stradă E1/36 -
205 Mureş intrare D2/34 63
206 Narciselor alee F2/40 -
17

207 Neagoe Basarab stradă D3/35 63
208 Nichita Stănescu stradă E3/38 63
209 Nicolae Bălcescu bulevard D2/34, D3/35 63
210 Nicolae Enache stradă Ostroveni 64
211 Nicolae Epure stradă D2/34 64
212 Nicolae Grigorescu stradă E1/36 64
213 Nicolae Iancovescu stradă E1/36, F1/39, F2/40 64
214 Nicolae Iorga stradă E3/38, F2/40, F3/41 64
215 Nicolae Labiş intrare C2/31 64
216 Nicolae Titulescu stradă C2/31, C3/32, D3/35 64
217 Nicu Filipescu stradă D3/35 64
218 Nistor Dumitrescu stradă Ostroveni 65
219 Nuci alee Stolniceni -
220 Octavian Goga stradă Ostroveni 65
221 Ogorului stradă Râureni -
18

222 Oituz stradă C2/31, D234 65
223 Olăneşti alee E2/37 65
224 Oltului stradă Râureni 65
225 Ostroveni stradă E2/37, E3/38, F2/40 65
226 Oteteleşanu stradă D3/35 65
227 Ovidiu stradă D2/34 65
228 Pajiştei intrare Goranu -
229 Panait Istrati stradă A2/28 66
230 Pandurilor bulevard E2/37 -
231 Panseluţelor alee E2/37 -
232 Parc Industrial stradă Râureni -
233 Parteneriatului alee Râureni -
234 Patriarh Iustinian Marina stradă Ostroveni 66
235 Pătraşcu Vodă stradă D1/33, D2/34 66
236 Pârâul Hoţului stradă E3/38 66
19

237 Petrache Poenaru stradă E2/37 66
238 Petre Constantinescu stradă E2/37 67
239 Petrişor stradă E1/36 67
240 Pictor Constantin Iliescu intrare D1/33 67
241 Pictor Tattarăscu stradă E1/36, E2/37 67
242 Pinului intrare D1/33 -
243 Placajului stradă D3/35 -
244 Plopilor stradă E1/36 -
245 Poenari stradă Poenari 67
246 Poeniţa alee Argintari -
247 Popa Şapcă stradă D1/33, D2/34 68
248 Posada stradă Copăcelu 68
249 Preda Buzescu stradă D3/35, C3/32 68
250 Preot Gheorghe Veţeleanu stradă Copăcelu 68
251 Priba stradă Priba 68
20

252 Pribeanu intrare C2/31 68
253 Primăverii alee C2/31 -
254 Privighetorii alee D2/34 -
255 Priza Olt stradă Stolniceni -
256 Prof. Constantin Gibescu intrare D2/34 68
257 Prof. Nicu Angelescu intrare E3/38 68
258 Prof. Sergiu Purece alee B2/30 69
259 Prundului stradă Ostroveni -
260 Prunului stradă Poenari -
261 Puţului stradă Râureni -
262 R.V. Babeanu stradă D2/34 69
263 Rabacu intrare F3/41 69
264 Radu de la Afumaţi stradă C2/31 69
265 Rapsodiei stradă C2/31 -
266 Rândunelelor alee D2/34 -
21

267 Râureni stradă Râureni 69
268 Regina Maria stradă D2/34 70
269 Remus Bellu stradă D3/35 70
270 Republicii stradă C2/31 -
271 Rozelor alee D2/34 -
272 Salcâmilor stradă A2/28 -
273 Salciei intrare D1/33 -
274 Saturn alee C2/31 -
275 Săliştea Nouă stradă Goranu 70
276 Săveasca stradă Căzăneşti 70
277 Schitul Troianu stradă Copăcelu 70
278 Scoruşului alee E1/36 -
279 Scuarul Episcopiei scuar D2/34 70
280 Scuarul Mircea cel Bătrân scuar D2/34 63
281 Scuarul Revoluţiei scuar D2/34 -
22

282 Sf. Calinic intrare D1/33, D2/34 70
283 Socului stradă Căzăneşti -
284 Someş stradă A2/28 70
285 Sora stradă D3/35 70
286 Spicului stradă Stolniceni -
287 Stăncioiului intrare Goranu 71
288 Stejarului alee E2/37 -
289 Stolniceni stradă Stolniceni 71
290 Straubing stradă D3/35 71
291 Ştrandului stradă Ostroveni -
292 Ştirbei Vodă stradă D1/33, D2/34 71
293 Târgului stradă Râureni -
294 Teilor alee E2/37 -
295 Teodor Bălăşel alee C2/31 71
296 Teodosie Rudeanu intrare C2/31 71
23

297 Theodor Coman stradă Ostroveni 71
298 Tică Ştefănescu intrare Copăcelu 72
299 Timiş stradă A2/28 72
300 Tineretului bulevard E2/37, E3/38, F2/40 -
301 Toamnei stradă Copăcelu -
302 Topolog stradă C3/32, D3/35 72
303 Toporaşilor stradă Copăcelu -
304 Traian Vuia intrare Argintari 72
305 Trandafirilor alee E2/37 -
306 Tudor Vladimirescu bulevard D2/34, D3/35 72
307 Unirii stradă D2/34 -
308 Uţeştilor stradă Căzăneşti 72
309 Uzinei stradă Stolniceni -
310 V. Olănescu stradă D2/34 72
311 Valea Dumitrana intrare Goranu 72
24

312 Valea Gorunelului stradă Copăcelu 72
313 Vasile Alecsandri stradă D3/35, C3/32 73
314 Vega stradă D3/35 -
315 Venus intrare C2/31 -
316 Veteranilor stradă Ostroveni -
317 Vidra stradă A2/28 73
318 Viilor stradă E1/36 -
319 Violetelor intrare C2/31 -
320 Virgiliu stradă C3/32 73
321 Wiesbaden intrare Goranu 73
322 Zambilelor stradă E1/36 -
323 Zăvoieni intrare D3/35, E3/38 73
324 Zefirului stradă B2/30 -
325 Zorelelor alee E2/37, F2/40 -
326 Zorilor stradă E1/36
25

26

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

41

LEGENDĂ
hărţi
1 Spitalul Judeţean nr. 1

2 Spitalul Judeţean nr. 2
3 Primăria municipiului
4 Muzeul Judeţean de Istorie
5 Biblioteca Judeţeană "Antim
Ivireanul"
6 Muzeul de Artă
7 Prefectura Judeţului; Consiliul
Judeţean Vâlcea
8 Spitalul de Obstetrică
9 Gara
10 Poliţia Rutieră
11 Inspectoratul Judeţean de Poliţie
42

Explicaţii ale unor nume de străzi
1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii, în amintirea grevei
muncitorilor din Chicago de la 1 mai 1886, decretată de
Congresul Internaţionalei Socialiste din 1889.
Alexandru Budişteanu - general, chimist, geolog. Născut

la 10 iulie 1836 la Râmnicu Vâlcea. Absolvent al Şcolii
Militare de Infanterie din Bucureşti, este comandantul unui
regiment de dorobanţi în luptele de la Rahova, în Războiul
de Independenţă. Ocupă mai multe funcţii în Ministerul de
Război. Scrieri cu caracter militar.
Alexandru Cerna-Rădulescu (pe numele adevărat

Alexandru Pistol) - scriitor, ziarist - Născut la 10 ianuarie
1920, în comuna Stăneşti, Vâlcea; moare la 28 august
1990, la Bucureşti. Debut publicistic în 1937, la revista
"Cuget clar". Colaborează la mai multe publicaţii -
"Ordinea", "Viaţa", "Azi", "Albatros", "România viitoare",
"Universul", "Ţara Oltului", "Argeş" şi "Oltul".
Alexandru Ioan Cuza, 1820 - 1873 - domnitor al

Principatelor Unite (1859 - 1862) şi al statului naţional
român (1862 - 1866).
Alexandru Lahovari - orator, publicist. Născut la 16

august 1841, în Bucureşti, moare la 16 martie 1897, la
Paris. Deputat în numeroase rânduri, a fost ministru de
Justiţie (1870, 1873 - 1876), ministru al Domeniilor (1888 -
1889) şi ministru de Externe (1889 - 1895) în guverne
conservatoare şi junimiste. Colegiul Naţional "Alexandru
Lahovari", care îi poartă numele, a fost construit cu sprijinul
material al familiei Lahovari, la insistenţele lui Alexandru
Lahovari.
Alexandru Papiu - medic, cercetător. Născut la 23

septembrie 1873, la Râmnicu Vâlcea; moare la 26
februarie 1939 la Bucureşti. General medic în timpul
43

primului război mondial. Conduce serviciul medical al
Spitalului "Regina Maria", Bucureşti; medic şef al
Serviciului Sanitar al Corpului 2 Armată Bucureşti. Editează
diferite manuale şi broşuri; inventatorul vaccinocauterului
pentru vaccinarea antivariolică (1890); creatorul şi
animatorul Centrului de Instrucţie Sanitară; a înfiinţat
Şcoala Sanitară pentru Ofiţeri.
Alexandru Sahia (pe numele adevărat Al. Gh. Stănescu),

1908–1937 - scriitor şi publicist.
Andrei Livezeanu (1873 - 1938) - magistrat, publicist,

născut în Olăneşti, Vâlcea. Director al revistei "Domnia
legilor" (1907 - 1913), decanul baroul Vâlcea (1918 - 1919),
deputat (1926 - 1927) şi senator (1928 - 1931 şi 1932 -
1933).
Andrei Mureşianu (1816 - 1863) - poet transilvănean.

Autorul poeziei "Un răsunet" sau "Deşteaptă-te, Române!"
care, pus pe muzica lui Anton Pann, a devenit actualul Imn
de Stat al României.
Antim Ivireanul, c. 1660 - 1716 - cărturar, mitropolit al

Ţării Româneşti. A înfiinţat tipografii la Snagov şi Râmnicu
Vâlcea şi a tradus, în special din greceşte, numeroase
scrieri de cult şi didactico-morale. Canonizat de Biserica
Ortodoxă Română în 1992, prăznuit în fiecare an la 27
septembrie. Patronul spiritual şi ocrotitorul municipiului
Râmnicu Vâlcea.
Anton Pann, c. 1796-1854 - scriitor, folclorist şi muzician;

cântăreţ de strană, profesor de muzică, editor. Locuieşte la
Râmnic între anii 1826 - 1828 şi 1835 - 1837; este cântăreţ
la biserica Maica Domnului. Scrie poezia "La Râmnic",
prima astfel de operă dedicată oraşului. Participă la
festivităţile din Zăvoiul Râmnicului din 29 iulie 1848, unde
este intonat pentru prima oară într-un cadru oficial actualul
imn de stat al României - "Deşteaptă-te, române!", pe
44

muzica compusă de Anton Pann şi cu versurile poetului
Andrei Mureşianu.
Aranghel - numele unei localităţi componente a

municipiului Râmnicu Vâlcea; apare în documente cu acest
nume la 14 decembrie 1535 (forma populară de la
Arhanghelu; posibil ca denumirea să provină de la hramul
Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril).
Argintari - fostă localitate componentă a municipiului

Râmnicu Vâlcea (posibil ca denumirea să provină de la o
veche tradiţie a locuitorilor din zonă de prelucrători ai
argintului).
Arhitect Gheorghe Simotta - Gheorghe Simotta (1891 -

1979), arhitect, unul din arhitecţii de orientare
neoromânească ai Casei Simian, actual Muzeul de Artă de
pe strada Carol I
Arhitect Nicolae Lupu - Nicolae Lupu, arhitect, unul din

arhitecţii de orientare neoromânească ai Casei Simian,
actual Muzeul de Artă de pe strada Carol I.
Aurelian Predescu - Aurelian Gr. Predescu - poet.

Născut la 4 februarie 1877, la Râmnicu Vâlcea; moare la 8
septembrie 1916, la Bucureşti. Funcţionar la Prefectura din
oraşul Râmnicu Vâlcea, apoi ofiţer de poliţie la Piteşti,
funcţionar de vamă la Olteniţa.
Aurelian Sacerdoţeanu - arhivist, medievist, istoric.

Născut la 20 decembrie 1904, în comuna Costeşti; moare
la 7 iunie 1976, la Bucureşti. În 1932, Academia Română îi
acordă premiul de stat "Gheorghe Asachi" pentru studiile
publicate până atunci. Director general al "Arhivelor
Statului" Bucureşti (1938 - 1953), director al Şcolii de
arhivistică (1938 - 1948), director al revistei "Hrisovul". În
1943 i se acordă premiul "Meritul cultural în grad de
Cavaler, clasa a II-a", pentru serviciile aduse culturii şi
istoriei româneşti.
45

Aurel Vlaicu, 1882 - 1913 - inginer constructor de avioane
şi pilot, unul din pionierii aviaţiei mondiale.
Avram Iancu, 1824 -1872 - paşoptist român, conducătorul
revoluţionarilor din Munţii Apuseni.
Banu Mărăcine - Ban al Craiovei, personaj al unei balade

scrisă de poetul Vasile Alecsandri.
Bicaz - afluent dreapta al Bistriţei moldoveneşti la Bicaz;

lac de acumulare pe valea Bistriţei.
Bogdan Amaru (pe numele adevărat Pârăianu Alexandru),

scriitor. Născut la 6 aprilie 1907, în satul Budele, comuna
Tetoiu - Vâlcea, moare la 28 octombrie 1936, la Budele.
Din anul 2004, în satul său natal se desfăşoară Festivalul
naţional de dramaturgie "Goana după fluturi", ce poartă
numele uneia dintre cele mai cunoscute piese de teatru a
lui Bogdan Amaru. În casa în care s-a născut scriitorul a
luat fiinţă. în anul 200, casa memorială care îi poartă
numele.
Bucegi - masiv muntos în Carpaţii Meridionali, între Valea

Prahovei şi Valea Dâmboviţei.
Buda - numele unei localităţi componente a municipiului

Râmnicu Vâlcea.
Bujoreanca - pârau în zona de nord a municipiului, ce face

delimitarea între acesta şi comuna Bujoreni.
Buna Vestire (Blagoveştenia) - Sărbătoare a Bisericilor

Ortodoxe şi Catolice, pe 25 martie.
Buridava - castru roman situat pe Olt (sec. 2 - 3), în jurul

căruia s-a închegat o puternică aşezare civilă. Azi
Stolniceni.
46

Calea lui Traian (Via Traianus) - cale de acces, de-a
lungul Văii Oltului, a trupelor romane conduse de împaratul
Traian (Marcus Ulpiu Traianu), 98-117 d. Hr., în timpul
războaielor daco-romane.
Calistrat Hogaş, 1848 - 1917 - prozator.
Caporal Hanciu - Ion Hanciu, caporal, născut în Râmnicu

Vâlcea - erou căzut în luptele din primul război mondial.
Carol I, 1839-1914, domnitor (1866 - 1881) şi rege al

României (1866 - 1914).
Carpaţi - sistem montan european, traversează România

pe o lungime de peste 910 de km.
Cartier Feţeni - Feţeni, numele unei localităţi componente

a municipiului Râmnicu Vâlcea; numele apare înscris în
pisania bisericii la 1711 (posibil ca denumirea să provină
de la panorama largă de care se bucurau locuitorii acestui
sat; de la faţă, care desemnează suprafaţă, în special a
pământului, a apei - conf. DEX '98).
Cartier Săliştea - Săliştea, numele unei localităţi

componente a municipiului Râmnicu Vâlcea (posibil ca
denumirea să provină de la termenul sălişte/silişte care
desemnează, conf. DEX '98, vatra satului, loc de casă,
păşune sau loc plantat cu pomi, în apropierea sau în vatra
satului).
Căpitan Mărăşanu - Gheorghe Mărăşanu, căpitan,

născut în Stroieşti - erou căzut în luptele din primul război
mondial.
Căpitan Negoescu - Nicolae Negoescu, căpitan, născut

în Râmnicu Vâlcea - erou căzut în luptele din primul război
mondial.
47

Căpitan Paul Cappeleanu, 1870 - 1919 - născut în
Râmnicu Vâlcea. Căpitan, erou căzut în luptele din primul
război mondial. A donat 78 de lucrări de artă Liceului
Alexandru Lahovari.
Cătăneştilor - nume provenit de la familia Cătănoiu, ai

cărei membri au deţinut şi deţin mai multe proprietăţi în
zonă.
Căzăneşti - numele unei localităţi componente a

municipiului Râmnicu Vâlcea; atestată documentar la 16
martie 1494 (denumirea provine de la numele logofătului
Vlad Căzănescu, care a donat moşia sa mânăstirii Hurez în
anul 1712).
Cecilia Cuţescu Storck - pictoriţă, scriitoare. Născută la

14 martie 1879 în satul Râul Vadului, comuna Câineni,
Vâlcea; moare la 29 octombrie 1969 la Bucureşti. Prima
expoziţie personală în 1906. Profesor a mai multor
generaţii de artişti plastici (între 1916-1947), fiind prima
femeie profesor într-o academie de arte (de stat) din
Europa. Decorată de statul francez cu Legiunea de
Onoare.
Cella Delavrancea, 1888-1991 - pianistă, profesor

universitar. De origine vâlceană, căsătorită cu Filip
Lahovary.
Cerna - râu, afluent stâng al Dunării şi râu, afluent al

Olteţului.
Cetăţuia - numele unui deal din zona de Nord a

municipiului, în vârful căruia se găşeste biserica cu acelaşi
nume; fostă localitate componentă a municipiului Râmnicu
Vâlcea.
Ciocăneştilor - denumire provenită din tradiţia locală.
48

Cloşca (pe numele adevărat Ion Cargă), c. 1747 - 1785 -
unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din Transilvania
din 1784 - 1785.
Cojocarilor - nume provenit de la familia Cojocaru, ai cărei

membri au deţinut şi deţin mai multe proprietăţi în zonă.
Colonel Bădescu - Gheorghe Bădescu, colonel, născut

în Râmnicu Vâlcea - erou căzut în luptele din primul război
mondial.
Colonel Pleşoianu - Nicolae Pleşoianu, născut în

Râmnicu Vâlcea. Colonel, participant activ la Revoluţia de
la 1848. Donează terenul pe care s-a ridicat Şcoala de
Meserii a Râmnicului.
Colţeştilor - nume provenit de la familia Colţa, ai cărei

Constantin Brâncoveanu, 1654 - 1714 - spătar şi logofăt,

domn al Ţării Româneşti (1688 - 1714).
Constantin Brâncuşi, 1876 - 1957 - sculptor, una dintre

personalităţile cele mai reprezentative ale artei secolului
20.
Constantin Dălban - proprietarul unor terenuri în zona de

nord-est a municipiului, în apropierea râului Olt.
Constantin Socoteanu (născut în Râmnic 1789) - sluger,

a ridicat casa din Parcul Mircea cel Bătrân, preluată prin
alianţă de familia Lahovari, ulterior sediu al Primăriei din
1909. Ginerele său, Iancu Lahovari, ridică, între 1810 -
1814, biserica de lemn de la Mânăstirea Dintr-un Lemn.
Constantin Stănciulescu - director al Liceului "Alexandru

Lahovari" (în perioadele 1912 - 1914 şi 1920 - 1923). S-a
născut în Târgu Jiu. Profesor şi director al Liceului
49

"Alexandru Lahovari". A înfiinţat Liceul de fete din Râmnicu
Vâlcea.
Copăcelu - numele unei localităţi componente a

aprilie 1496 (posibil ca denumirea să provină de la
diminutivul termenului copac).
Corneliu Coposu (1914 - 1995) - om politic român,

conducător al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin
Democrat.
Crişan (pe numele adevărat Marcu Giurgiu), 1733 - 1785 -

unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din Transilvania
din 1784 - 1785.
Crişului - Criş, râu, afluent stâng al Tisei.
Dacia - denumirea teritoriului locuit în antichitate de geto-

daci (corespunzând aproximativ teritoriului actual al
României) şi a statului creat sub conducerea lui Burebista
(70 - c. 44 î.Hr.).
Damian Ureche - poet, traducător. Născut la 2 septembrie

1935, în comuna Slătioara, Vâlcea; moare la Timişoara în
1994. Redactor la revista "Orizont". Debutează cu versuri
în 1958, la "Scrisul bănăţean". A scris versuri, proză şi
articole de critică de artă, cronici literare, recenzii şi
comentarii.
Dan Basarab - Domn al Ţării Româneşti (c. 1383 — 1386),

fiul domnitorului Radu I. Basarab şi fratele lui Mircea cel
Bătrân.
Daniil Ionescu - colonel, născut în Râmnicu Vâlcea - erou

căzut în luptele din primul război mondial.
50

Dealul Malului - numele unei localităţi componente a
municipiului Râmnicu Vâlcea (denumirea provine de la
forma de relief specifică zonei).
Decebal - rege al Daciei (87-106).
Dem Rădulescu (pe numele adevărat Dumitru Rădulescu)

- actor de teatru şi film. Născut la 31 septembrie 1931 la
Râmnicu Vâlcea (d. 2000). Joacă pe scena Teatrului
Naţional din Bucureşti; apare pe micul ecran din 1963.
Profesor la I.A.T.C., artist de teatru, film, prezenţe la radio
şi televiziune.
Dem Theodorescu (pe numele adevărat D. Chirca) -

scriitor, ziarist. Născut la 26 octombrie 1888, în comuna
Roeşti, Vâlcea; moare în anul 1946, la Bucureşti. În 1905
debutează publicistic cu versuri, iar în 1907 îi apare în
revista "Ramuri" prima sa piesă de teatru. Prim-redactor la
revista "Dreptatea", redactor la cotidianul bucureştean
"Steagul", redactor la "Adevărul", "Dimineaţa" şi
"Calendarul". Scrie articole, conici dramatice.
Dimitrie Drăghicescu - Dumitru Drăghicescu - filozof,

sociolog, diplomat. Născut la 16 mai 1875, în satul
Zăvoieni, comuna Măciuca, Vâlcea; moare la 25 martie
1945 la Bucureşti. Studii de filozofie la Paris, unde îşi ia
doctoratul (1904). Profesor de sociologie, etică şi estetică,
conferenţiar de sociologie şi psihologie socială la
Facultatea de Filozofie şi Litere din cadrul Universităţii
Bucureşti (1905 - 1913). Diplomat şi om politic, delegat la
Societatea Naţiunilor; membru al Societăţii de Sociologie
din Paris (1902).
Doamna Despina - Despina, soţia domnitorului Ţării

Româneşti Neagoe Basarab (1512 - 1521).
Doamna Stanca - Stanca (? - 1603), soţia voievodului

Mihai Viteazu, fiica domnitorului Mircea Ciobanul şi a
Doamnei Chiajna. Înmormântată la Episcopia Râmnicului.
51

Dobrogeanu Gherea - Constantin Dobrogeanu Gherea
(pe numele adevărat Solomon Kratz), 1855-1920 - sociolog
şi critic literar.
Doctor Alexandru Boicescu - Alexandru Boicescu,

cercetător, publicist. Născut la 9 august 1853 în Râmnicu
Vâlcea; moare la 22 februarie 1893 la Bucureşti. Medic,
profesor universitar, studii în ţară şi la Paris. În 1878 i se
încredinţează conducerea Spitalului din Piteşti. Şef de
lucrări anatomice la Facultatea de Medicină şi conservator
al Muzeului anatomic din Bucureşti. Între 1879 - 1893 este
medic secundar la Spitalul de copii. În 1891 este profesor
universitar la clinica infantilă a Universităţii Bucureşti.
Doctor Hacman - Gheorghe Hacman, colonel, născut în

Râmnicu Vâlcea, erou căzut în luptele din primul război
mondial.
Doctor Romulus Popescu - Romulus-Dorin Popescu,

medic, cercetător ştiinţific, endocrinolog, om de cultură.
Născut la 14 septembrie 1920 la Bucureşti; moare la 9 mai
1992 la Râmnicu Vâlcea. Medic specialist endocrinolog la
Spitalul Unificat Râmnicu Vâlcea (1949 - 1954). Doctor în
ştiinţe medicale din 1949; membru al Societăţii de Ştiinţe
Medicale (1952), membru titular al Societăţii Internaţionale
de Endocrinologie din Londra (1958) şi al Societăţii
Internaţionale de Istoria Medicinei din Paris (1971).
Doctor Sabin - Gheorghe Sabin, 1853 - 1929, medic, om

politic, scriitor; prefect al judeţului (1904 - 1907 şi 1910 -
1912); voluntar în timpul Războiului de Independenţă, 1877
- 1878. În timpul mandatului său de prefect se obţine
terenul pentru construcţia Colegiului "Al. Lahovari", se
încep lucrările la localul Prefecturii (actualul sediu al
Primăriei municipiului), se construiesc cazarma jandarmilor,
un local de judecătorie de ocol, arestul preventiv, Şcoala
de meserii Pleşoianu şi altele. Din banii obţinuţi din
vânzarea cărţii sale de memorii "Amintiri din Războiul
52

Independenţei" finanţează ridicarea Monumentului
Independenţei ce va fi dezvelit la 17 mai 1915.
Doctor Suciu - Ioan Suciu, construieşte, între 1890 -

1895, actualul Spital Judeţean nr. 2 şi este conducătorul
acestuia până la moartea sa, în 1906.
Doru Popian - arhitect vâlcean (1948 - 1997). După

cursurile Şcolii de Arte din Râmnicu Vâlcea şi ale
Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti, se
angajează la unitatea judeţeană de proiectări Vâlcea
(actual SC Proiect SA). Şef de lucrări, responsabil cu
sistematizarea oraşului (planuri urbanistice generale);
proiectant de ansambluri de locuinţe şi şcoli. A elaborat
proiecte de căsuţe cu specific local incluse în catalogul de
proiecte cu specific local. În ultimii ani ai vieţii se angajează
la Muzeul Judeţean Vâlcea, unde răspunde de restaurarea
monumentelor istorice din Vâlcea, cu precădere a
monumentelor religioase.
Dragoş Serafim - medic, scriitor, publicist. Născut la 30

septembrie 1938, în comuna Băbeni, Vâlcea; moare în
2003. Medic la dispensarul comunei Vlădeşti, Vâlcea
(1961), medic de spital Brezoi, Vâlcea (1961 - 1969), medic
pediatru Direcţia Sanitară Vâlcea (1969 - 1977), medic
primar pediatru Spitalul Judeţean Vâlcea (1978), medic şef
secţia Pediatrie (1991). A coordonat programele de
asistenţă medicală şi protecţie a mamei şi copilului în
judeţul Vâlcea. Din 1985 membru al Consiliului de Pediatrie
al Ministerului Sănătăţii. Membru al Societăţii Internaţionale
de Istorie a Medicinei, doctor în ştiinţe medicale IMF
Bucureşti (1972), membru al Grupului European pentru
Cercetări în Pediatrie Ambulatorie GERPA (1991),
coordonator al programului pilot pentru România "Strategie
pentru sănătatea copilului (1991 - 1995). Membru al
Societăţii literare "Anton Pann" Râmnicu Vâlcea (1983).
Dragoş Vrânceanu - poet, eseist, critic, traducător. Născut

la 14 februarie 1907, în comuna Băbeni-Bistriţa, Vâlcea;
53

moare la 4 mai 1977 la Bucureşti. Urmează Facultatea de
Litere si Filozofie a Universităţii din Florenţa (1928 - 1932).
Din 1936 până în 1949 este lector de limba italiană la
Academia de Studii Economice din Bucuresti, apoi are
aceeaşi calitate la Institutul de Arte Plastice "Nicolae
Grigorescu". În perioada celui de-al doilea război mondial
lucrează la Serviciul Cultural al Consulatului Român din
Milano. Redactor la mai multe periodice printre care
"Curentul" şi "Luceafărul". Debutează literar în 1934 cu
volumul de versuri "Cloşca cu puii de aur".
Duiliu Zamfirescu (1858-1922) - scriitor, om politic.
Dumitru Zăgănescu - comisar extraordinar al districtului

Vâlcii în 1848. Semnatar al "Raportului nr. 10, din 30 iulie
1848, către Ministerul Trebilor Din Lăuntrul Ţării
Româneşti", raport ce consemnează prima intonare într-un
cadru oficial a cântecului "Deşteaptă-te, române!", la 29
iulie 1848, pe locul actualului Parc Zăvoi.
Eftimeştilor - nume provenit de la familia Eftimie, ai cărei

Elena Doamna - Elena - soţia Domnitorului Ţării

Româneşti Matei Basarab (1632 - 1654).
Eleodor Constantinescu - traducător, scriitor. Născut la

24 septembrie 1878 în Râmnicu Vâlcea; moare în anul
1935. Profesor, director al mai multor unităţi şcolare şi
inspector şcolar pentru învăţământul secundar la Râmnicu
Vlcea. Înfiinţează Societatea de lectură "Vasile Alecsandri"
la Liceul "Alexandru Lahovari", precum şi "Ateneul de
conferinţe şi producţiuni artistice".
Emil Avramescu - sublocotenent, născut în Râmnicu

Vâlcea - erou căzut în luptele din primul război mondial.
54

Episcop Climent - Episcop al Râmnicului (1735 - 1749) - a
reclădit clădirile Episcopiei Râmnicului între 1735 - 1749,
printre care şi bolniţa Episcopiei, ridicată la 1745.
Episcop Damaschin - Episcop al Râmnicului (1708 -

1725), unul din făuritorii limbii literare româneşti, ctitor al
tipografiilor de la Râmnic şi autor al "Învăţăturii despre
şapte taine", apărută în 1724.
Episcop Inochentie - Episcop al Râmnicului (1727 - 1735)

- a dezvoltat o bogată activitate culturală, începând prin a
imprima o parte din manuscrisele predecesorului său,
Episcopul Damaschin. Între 1730 - 1734 au văzut lumina
tiparului cărţile "Întâia învăţătură pentru tineri",
"Moliftelnicul", "Ceaslovul", "Triodul", "Liturghierul" şi
"Catavasierul".
Episcopia Râmnicului - una din cele mai vechi episcopii

din ţara noastră, moştenitoarea fostei Mitropilii a
Severinului de la sfârşitului secolului al 14-lea. De la
înfiinţarea Episcopiei şi până în zilele noastre, la Râmnic
au pastorit 40 de ierarhi, dintre care se cuvin menţionaţi
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, patronul şi ocrotitorul
municipiului Râmnicu Vâlcea, şi Sfântul Ierarh Calinic
Cernicanul, care a refăcut reşedinta episcopală a
Râmnicului. În prezent, în juridicţia Episcopiei Râmnicului
se află judeţele Vâlcea şi Olt.
Eugen Ciorăscu (pe numele adevărat Fitzner Eugen) -

compozitor, dirijor, bibliograf. Născut la 13 decembrie 1915
în Turnu Severin; moare în 1989 la Râmnicu Vâlcea.
Intensă activitate de creaţie muzicală începând cu anul
1936. Debutează la radio în 1939. În 1950 preia
conducerea orchestrei salariaţilor din învăţământ de la
Râmnicu Vâlcea. Realizează mai multe spectacole de
estradă, în calitate de compozitor şi dirijor. În 1950 pune
bazele Bibliotecii publice raionale cu sediul la Râmnicu
Vâlcea, actuala Bibliotecă Judeţeană "Antim Ivireanul".
Ferdinand, 1865 - 1927 - rege al României (1914 - 1927).
55

Feţeni - numele unei localităţi componente a municipiului
Râmnicu Vâlcea; numele apare înscris în pisania bisericii la
1711 (posibil ca denumirea să provină de la panorama
largă de care se bucurau locuitorii acestui sat; de la faţă,
care desemnează suprafaţă, în special a pământului, a
apei - conf. DEX '98).
Gabriel Stoianovici, căpitan, născut în Râmnicu Vâlcea -

erou căzut în luptele din primul război mondial.
General Emanoil Florescu - Ioan-Emanoil Florescu,

traducător, scriitor; general. Născut la 7 august 1819 în
Râmnicu Vâlcea; moare la 10 mai 1893 la Paris. Aghiotant
al domnitorului Gheorghe Bibescu (1843). Unul din primii
organizatori ai armatei române, militant pentru unirea
Principatelor şi susţinător al domnitorului Al. I. Cuza.
Ministru de Război (1860, 1861 şi 1871 - 1876), ministru al
Lucrărilor Publice (1865), prim-ministru (1876, 1891) şi
preşedinte al Senatului (1888, 1890). Sprijinitor al mai
multor personalităţi culturale ale vremii sale (Heliade, N.
Bălcescu, I. Ghica), unul din fondatorii "Asociaţiei literare"
(1845), se numără printre conducătorii Ateneului Român şi
a fost preşedinte al Societăţii pentru Învăţătura Poporului
Român.
General Magheru - Gheorghe Magheru, 1802 - 1880 -

general şi om politic. Unul dintre conducătorii Revoluţiei de
la 1848 din Ţara Românească; apropiat de Nicolae
Bălcescu. Membru în guvernul provizoriu; a organizat
tabăra militară de la Râureni, Râmnicu Vâlcea; luptător
pentru unirea Principatelor.
General Praporgescu - David Praporgescu, 1865 - 1916

- general. În primul război mondial a comandat o divizie,
apoi un corp de armată. Căzut în luptele de apărare de pe
Valea Oltului, în timpul contraofensivei armatei germane.
George Bacovia (pe numele adevărat G. Vasiliu), 1881-
1957 - poet simbolist.
56

George Coşbuc, 1866 - 1918 - poet.
George Enescu, 1881 - 1955 - compozitor, dirijor, violonist

şi pianist; a ridicat componistica românească la nivelul
muzicii universale.
George Ţărnea - poet, ziarist. Născut la 10 noeimbrie

1945, în comuna Şirineasa, Vâlcea; moare în anul 2003.
Debut ziaristic în anul 1961, la Piteşti. Abordează o lirică
patriotică, aşa cum avea să afirme criticul literar Nicolae
Manolescu. Colaborator la numeroase periodice din ţară cu
poezii, cronici, comentarii, interviuri, scenarii ş.a. Membru
al Uniunii Scriitorilor din România, redactor la Televiziunea
Română, comentator la radio, a prefaţat mai multe cărţi.
Gheorghe Bobei - rapsod, poet, animator cultural. Născut

la 29 octombrie 1897, în comuna Bărbăteşti, Vâlcea; moare
în anul 1973. Înfiinţează, în 1925, corul "Viers oltenesc", în
cadrul societăţii culturale "Farul". Inspector al căminelor
culturale din Oltenia. Profesor de limba română şi muzică
la Gimnaziul Unic din Horezu, Vâlcea (1948). Decorat cu
Medalia Muncii (1949) şi cu Meritul Cultural clasa a IV-a
(1966).
Gheorghe Ştefan - istoric, cercetător - Născut la 9

noiembrie 1899, în Bătăşani, comuna Valea Mare, Vâlcea.
Membru al Şcolii Române din Roma (1927 - 1928). Doctor
în istorie (1932). Membru corespondent al Academiei
Române (din 1952), membru al Academiei de Ştiinţe
Sociale şi Politice (din 1970).
Gib Mihăescu, 1894 (Drăgăşani) - 1935 - prozator.
Goranu - numele unei localităţi componente a municipiului

Râmnicu Vâlcea (posibil ca denumirea să vină de la
pădurile de goruni din zonă).
57

Govora - localitate în judeţul Vâlcea, staţiune balneo-
climaterică; depresiunea în case se află Băile Govora; curs
de apă, afluent al Oltului.
Grigore Antipa, 1867 - 1944 - biolog, întemeietor al

Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti, care îi poartă
numele.
Grigore Procopiu - primar al Râmnicului în perioadele

1898 - 1899, 1906 - 1907 şi 1908 - 1910. Realizări din
timpul mandatelor sale: se construieşte podul Vinerii Mari
peste râul Râmnic (Olăneşti) şi se finalizează construirea
uzinei electrice pentru iluminarea oraşului.
Grigore Râmniceanul, 1763 - 1828 - cărturar şi

traducător.
Grigore Sinescu - doctor, născut în Râmnicu Vâlcea,

contribuţii la organizarea sistemului sanitar.
Grigore Teodosiu - scriitor. Născut la 6 mai 1871, în

Jiblea, Vâlcea; moare la 4 aprilie 1941, Bucureşti. Revizor
şcolar de Constanţa şi Muscel. Şef de birou în Ministerul
Educaţiunii Naţionale şi inspector şcolar.
Henri Coandă, 1886 - 1972 - inginer şi savant; pionier al

aviaţiei mondiale.
Horia (sau Horea, pe numele adevărat Vasile Ursu Nicola),

c. 1730 - 1785 - unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti
din Transilvania din 1784 - 1785.
I. C. Brătianu, 1821 - 1891 - om politic, preşedinte al

Partidului Naţional Liberal.
Ion Luca Caragiale, 1852 - 1912 - scriitor.
Iacob Simian - medic, cercetător. Născut în anul 1895, în

Râmnicu Vâlcea; moare la Bucureşti, în anul 1969. Asistent
universitar la catedra doctorului C.I. Parhon din cadrul
58

Facultăţii de Medicină din Bucureşti, director interimar al
igienei în Ministerul Învăţământului (1941 - 1949). A
completat reţeaua de medici şcolari şi a înfiinţat primele
policlinici şcolare.
Iancu Jianu - haiduc român, participant la mişcarea

revoluţionară de la 1821.
Iancu Pop - colonel, născut în Râmnicu Vâlcea.
Inăteşti - fostă localitate componentă a municipiului

Râmnicu Vâlcea; atestat documentar la 20 mai 1388
(vechi: Hinăteşti).
Ing. Ion Filote - Ion Filote - născut în 29 aprilie 1941 în

Tetoiu, Vâlcea. Director de producţie la S.C. OLTCHIM
S.A. Consilier local al municipiului Râmnicu Vâlcea în
mandatul 1996 - 2000. Decedat în 11 decembrie 1999.
Ioana Radu (1917 - 1990) - cantăreaţă, interpretă de

romanţe şi muzică populară.
Ion Creangă, 1837 sau 1839 - 1889 - scriitor.
Ion Râureanu - I. M. Râureanu - scriitor. Născut la 1831,

în satul Risipiţi, comuna Zătreni, Vâlcea; moare în anul
1904. Inginer constructor de poduri şi şosele în judeţul
Argeş (1853); deschide o şcoală particulară de băieţi pe
care o conduce între 1854 - 1860. În 1860 e numit director
de Eforia Şcoalelor, inspector general pe cinci judeţe, iar
din 1862 pe toată ţara. În 1864 este numit profesor al
Institutului şi Internatului "Matei Basarab", funcţie pe care o
va ocupa timp de 24 de ani. Din anul 1859 începe o bogată
activitate de traducător şi prelucrător al unor lucrări
"instructive şi moralizatoare".
Ion Referendaru, inginer arhitect, construieşte localul

Liceului Alexandru Lahovari după planurile arhitectului
Ghica Budeşti.
59

Ionel Geantă - muzicolog, autor de manuale şcolare.
Născut la 29 ianuarie 1913, în comuna Goleşti, Vâlcea;
moare în anul 1980 la Bucureşti. Profesor de filozofie la
Liceul "Matei Basarab", Bucureşti (1936), la Şcoala
Normală de Băieţi din Târgu Mureş (1937), la Liceul Militar
"Mihai Viteazu", Târgu Mureş (1938 - 1940), la Colegiul
Naţional din Craiova (1940 - 1941), la Şcoala Normală de
Băieţi, Bucureşti (1942 - 1948); conferenţiar şi profesor
universitar la Conservatorul "Ciprian Porumbescu",
Bucureşti (1948 - 1977), şeful catedrei de coarde a
Conservatorului, profesor de vioară la Institutul Pedagogic
Superior, decanul Facultăţii de Muzică (1960 - 1970); prim
violonist şi concert-maestru al Filarmonicii "George
Enescu" (1948 - 1960). Primul profesor de metodica
predării instrumentelor cu coarde din ţara noastră.
Ionescu Cheianu - director al Şcolii de Băieţi nr. 1 din

Râmnic (1892). Autor al unui manual de geografie al
judeţului Vâlcea.
Jiu - râu, afluent stâng al Dunării la Bechet.
Kalamata - oraş în Grecia cu care municipiul Râmnicu

Vâlcea are relaţii de colaborare.
Krusevac - oraş în Republica Sârbă cu care municipiul

Râmnicu Vâlcea are relaţii de colaborare.
Lespezi - numele unei localităţi componente a municipiului

Râmnicu Vâlcea; atestată documentar din noiembrie 1682
(posibil ca denumirea să provină de la lespezile de piatră
din albia Oltului aflate, în trecut, în zona Goranu - Lespezi).
Liviu Rebreanu, 1885 - 1944 - scriitor.
Lotrişor - râu, afluent drept al Lotrului.
Lotru - râu, afluent drept al Oltului în aval de Brezoi.
60

Lt. Alexandru Costeanu - Alexandru Costeanu,
locotenent, născut în Râmnicu Vâlcea - erou căzut în
luptele din primul război mondial.
Lucian Blaga, 1895 - 1961 - poet, dramaturg, filozof şi

eseist.
Macarie - călugăr, meşter tipograf - Depune la Râmnicu

Vâlcea o activitate tipografică remarcabilă. În 1508 îşi
aduce teascul în mânăstirea cea nouă de la Bistriţa şi
termină Liturghierul (prima carte tipărită pe pământ
românesc), început un an mai devreme la Târgovişte. La
mănăstire înfiinţează o şcoală de slovenie. Mai tipăreşte
Octoih (1510) şi Evanghelia (1512), cunoscută sub numele
de Evanghelia lui Neagoe Vodă.
Maior Dumitru Miulescu - Dumitru Miulescu (născut în

anul 1911, în Râmnicu Vâlcea - 1945), maior (grad post-
mortem). Elev al Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie,
locotenent şi căpitan al Regimentului 2 Infanterie. Cade pe
front în ianuarie 1945 în luptele de la nord de satul Szilice -
Ungaria.
Maior Georgescu - Dumitru Georgescu, maior, născut în

Râmnicu Vâlcea - erou căzut în luptele din primul război
mondial.
Maior V. Popescu - Vasile Popescu, maior, născut în

mondial.
Mareşal Prezan - Constantin Prezan, 1861 - 1943 -

mareşal. În timpul primului război mondial a comandat
Armata 4 de Nord, apoi Grupul de Armate din Sud.
Marin Preda, 1922 - 1980 - scriitor.
Marin Sorescu, 1936 - 1997 - poet.
61

Matache Temelie - moşier şi politician, născut în Râmnicu
Vâlcea. Donează oraşului pământul pe care s-a construit
vechiul cămin de bătrâni de pe platforma Bâlciului.
Matei Basarab - Domn al Ţării Româneşti (1632 - 1654).

Instalează pe "iazul morilor" prima moară de hârtie din Ţara
Românească.
Mărăşeşti - oraş în judeţul Vrancea; aici a avut loc la 24

iulie/6 august - 6/19 august 1917 o mare bătălie în care
Armata 1 română a repurtat o importantă victorie împotriva
armatei germane, în timpul primului război mondial.
Mihai Eminescu, 1850 - 1889 - poet romantic, filozof,

exponent ilustru al culturii româneşti.
Mihai Viteazu - om politic şi comandant militar, domn al

Ţării Româneşti (1593 - 1601), al Transilvaniei (1599 -
1600) şi al Moldovei (1600). Realizează prima unire politică
a celor trei ţări româneşti, la 1600.
Mircea Buciu - muzicolog, artist liric - Născut în anul 1907,

în comuna Fârtăţeşti, Vâlcea; moare la 27 februarie 1974 la
Bucureşti. Angajat în 1941 la Opera Română din Bucureşti,
unde creează o serie de personaje. Mare interpret şi al
cântecului popular românesc. În ultimii ani ai vieţii a activat
ca profesor la Şcoala Populară de Artă şi la Conservatorul
"Ciprian Porumbescu" din Bucureşti.
Mircea Demetriade - poet, autor dramatic - Născut la 2

septembrie 1861, la Ocnele Mari, Vâlcea; moare la 11
septembrie 1914 la Bucureşti. Atras de gruparea
"Literatorul", debutează în 1880. Discipol al lui Macedonski.
Traducător talentat din lirica franceză. Prin opera sa se
înscrie într-o primă serie a simbolismului românesc,
constituită în jurul revistei "Literatorul".
Mircea Eliade, 1907 - 1986 - filozof, scriitor, specialist în

istoria religiilor, orientalistică şi mitologie.
62

Mircea Stancu - arhitect, grafician - Născut la 29
septembrie 1931 în Râmnicu Vâlcea; moare în anul 1990 la
Paris. Doctoratul în arhitectură (1973). Arhitect la Ploieşti,
Oradea (1957 - 1960) şi Constanţa (1960 - 1965). Arhitect
specialist în Ministerul Turismului (1966 - 1973). Premiul I
la Congresul de la Faverges. Membru al Ordinului
Arhitecţilor din Franţa (din 1976). Dobândeşte cetăţenia
franceză în 1980.
Mircea Vodă - Mircea cel Bătrân, om politic şi comandant

de oşti, domn al Ţării Româneşti (1386 - 1418). Ctitor al
mânăstirii Cozia. Autorul documentului care atestă pentru
prima dată Râmnicu Vâlcea (20 mai 1388).
Mitropolit Filaret - Filaret de Râmnic (1742 - 1794),

Arhimandrit al Mitropoliei din Bucureşti (1776) şi Episcop al
Râmnicului (1780). Sprijină şi încurajează preocuparea şi
truda cărturarilor Dionisie Eclesiarhul şi Naum
Râmniceanul. Activitate culturală bogată. În 1792 este ales
mitropolit al ţării.
Mureş - râu, afluent stânga al Tisei.
Neagoe Basarab - domn al Ţării Româneşti (1512 - 1521)
Nichita Stănescu, 1933 - 1983 - poet.
Nicolae Bălcescu, 1819 - 1952 - om politic, istoric,

economist şi gânditor; unul din conducătorii revoluţiei din
1848
Nicolae Enache - Nicolae Enache de la Olt,

matematician, astronom, cercetător. Născut la 17 august
1875 în satul Tanislavi, comuna Fârtăţeşti, Vâlcea; moare
la 30 septembrie 1938 la Râmnicu Vâlcea. Studii la Paris,
Facultatea de Ştiinţe din Sorbona, unde înfiinţează
"Asociaţia Studenţilor Români". Doctoratul în 1908, ocazie
cu care tezele sale repurtează un succes deosebit. Se
63

reîntoarce în ţară unde este împiedicat să ocupe posturi pe
măsura pregătirii sale. Revine la Râmnicu Vâlcea unde
predă ca profesor suplinitor la Şcoala Normală şi Seminarul
teologic.
Nicolae Epure - primar al Râmnicului între 1908 - 1910.

Realizări din timpul mandatului său: a început acţiunea de
demolare a clădirilor insalubre din oraş, se introduce
iluminatul electric, se construiesc oficiul poştal, palatul
administrativ-financiar (1906 - 1910).
Nicolae Grigorescu, 1837 - 1907 - pictor şi desenator;

unul din creatorii picturii moderne româneşti.
Nicolae Iancovescu - primar al Râmnicului în 1836 şi între

1876 - 1883. Realizări din timpul mandatelor sale: se
termină construcţia podului metalic peste râul Olt, la
punctul Goranu.
Nicolae Iorga, 1871 - 1940 - istoric, scriitor, publicist şi om

politic; poet, dramaturg, evocator şi portretist, istoric literar.
Nicolae Labiş, 1935 - 1956 - poet.
Nicolae Titulescu, 1882 - 1941 - om politic şi diplomat;

preşedinte al Ligii Naţiunilor (1930 şi 1931).
Nicu Filipescu - om politic, ministru de Justiţie. A înfiinţat

în 1910 "Societatea Naţională de Agricultură", al cărui
principal scop era selecţia cerealelor.
Nistor Dumitrescu - medic, publicist - Născut în anul 1899

în Horezu, Vâlcea; moare la 30 noeirmbrie 1951. Doctor în
medicină şi chirurgie (1924), medic şef de laborator la
Piteşti (1930), şef de lucrări la Facultatea de Medicină din
Bucureşti, conferenţiar universitar (1947), director de secţie
la Institutul de Igienă din Bucureşti.
Octavian Goga, 1881 - 1938 - poet, ziarist şi om politic.
64

Oituz - trecătoare în Carpaţii Orientali; aici au avut loc, în
timpul primului război mondial, trei bătălii de apărare în
care armatele române au oprit pătrunderea forţelor
germano-austro-ungare în Moldova: 28 septembrie/11
octombrie - 14/27 octombrie 1916, 28 octombrie/10
noiembrie - 2/15 noeimbrie 1916 şi 26 iulie/8 august - 9/22
august 1917.
Olăneşti - râu, afluent dreapta al Oltului, traversează

Râmnicu Vâlcea de la Vest la Est; vechea denumire - râul
Râmnic.
Olt - râu, afluent stâng al Dunării, traversează Râmnicu

Vâlcea de la Nord la Sud.
Ostroveni - fostă localitate componentă a municipiului

Râmnicu Vâlcea, în prezent cartier (posibil ca denumirea
să provină de de la vecinătatea, în trecut, a mai multor
ostroave pe râul Olt).
Oteteleşanu - Iancu (Ioniţă) Oteteleşanu, logofăt (1845)

şi ministru al lui Alexandru Ioan Cuza. Face parte din
marea familie a Otetelişenilor, cu reprezentanţi de seamă
Grigore şi Iordache, oameni de cultură, apropiaţi ai lui
Tudor Vladimirescu; Petrache Poenaru le era nepot.
Ovidiu (Publius Ovidius Naso), 43 î.Cr. - 17 d.Cr. - poet

latin; exilat de împăratul August la Tomis - Constanţa.
Panait Istrati, 1884 - 1935 - scriitor român de limbă

franceză şi română.
Patriarh Iustinian Marina, 1900 (Cermegeşti, Vâlcea) -

1977 - patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948 - 1977),
arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei (1945).
Pătraşcu Vodă - Pătraşcu cel Bun, domn al Ţării

Româneşti (1554 - 1557). Şi-a avut reşedinţa domnească
65

la Râmnic. Începe zidirea bisericii Cuvioasa Paraschiva în
1557; moare în acelaşi an, iar construcţia va fi terminată,
după 30 de ani, de fiul său, Mihai Viteazu. În documentele
vremii, Râmnicul apare pentru prima dată ca "loc de
odihnă, linişte şi aer".
Pârâul Hoţului - curs de apă în zona Goranu, denumiree

provine din tradiţia locală.
Petrache Poenaru - ctitor al învăţământului, traducător,

scriitor, inventatorul stiloului. Născut la 10 ianuarie 1799 în
satul Beneşti, comuna Bălceşti, Vâlcea; moare la 2
octombrie 1875 în Bucureşti. Profesor la Colegiul "Sfântul
Sava" din Bucureşti (1819). Om de încredere al lui Tudor
Vladimirescu, face parte din cancelaria acestuia. Urmează
cursurile Academiei Universităţii din Viena şi ale Facultăţii
de Filozofie vieneze (1822), precum şi ale Şcolii Politehnice
din Franţa (1825). Invenţia sa - "condeiul purtăreţ" (stiloul)
îi este recunoscută prin decret în 1827 de Academia
Franceză. Revine în ţară în 1832, unde este numit profesor
de fizică şi geometrie la Colegiul "Sfântul Sava".
Întocmeşte un "Regulament al şcolilor pentru organizarea
învăţământului" ca anexă a "Regulamentului Organic".
Înfiinţează Seminarul Central din Bucureşti (1835),
înfiinţează Societatea de Agricultură a României, precum şi
un mare număr de şcoli la sate. Membru corespondent al
"Societăţii de Agricultură şi Artă" din Paris (1838),
înfiinţează seminariile din Buzău, Argeş şi Râmnicu Vâlcea.
În 1838 sprijină tipărirea unor manuale şcolare. Şef de
secţie pe lângă "Eforia Şcoalelor" (1842), director al
Logofeţiei (1843), editor al gazetei "Învăţătorul satului".
Membru fondator al "Societăţii literare a României". În 1872
este ales preşedinte al "Societăţii Academice" în locul lui
Ion Heliade Rădulescu.
Petre Constantinescu - Născut în Râmnicu Vâlcea (1858

- 1918). Funcţii administrative în cadrul primăriei şi
Prefecturii Vâlcea. Autor a mai multe lucrări de strategie
edilitară.
66

Petrişor - cartier al municipiului Râmnicu Vâlcea (denumire
provenită din tradiţia locală, posibil ca de la numele unor
proprietari din zonă sau de la mai vechile cariere de piatră
din vecinătate).
Pictor Constantin Iliescu - Constantin Iliescu, pictor.

Născut la 20 martie 1899 în Râmnicu Vâlcea; moare la 24
iulie 1980 în Râmnicu Vâlcea. Numit iniţial în învăţământ,
se retrage din această activitate pentru a se înscrie la
Academia Liberă de Pictură din Bucureşti unde îi are ca
profesori pe Gh. Petraşcu şi A. Verona. În 1925 deschide o
expoziţie personală la Bucureşti, apoi la Craiova (1927) şi
la Râmnicu Vâlcea (1929). În 1930 întreprinde o călătorie
prin Franţa şi Italia, iar la întoarcerea sa expune lucrări la
saloanele din Bucureşti şi organizează expoziţii personale
la Râmnicu Vâlcea, Piteşti, Craiova şi în alte oraşe;
participă la lucrările de restaurare a bisericilor Orleşti,
Vâlcea, Sfântul Ioan şi Cetăţuia din Râmnicu Vâlcea. În
1954 este ales membru al Fondului Plastic al României.
Pictor Tattarăscu - Gheorghe Tattarăscu, 1820 - 1894 -

pictor; autorul picturilor murale de la biserica Episcopiei
Râmnicului şi de la Biserica Cetăţuia.
Poenari - numele unei localităţi componente a municipiului

Râmnicu Vâlcea (denumirea provine de la familia boierilor
Poenari, foarte numeroasă la 1720).
Popa Şapcă - Radu Şapcă, sec. 19 - preot; participant la

Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească.
Posada - loc neidentificat, probabil în Loviştea, unde între

9 şi 12 noiembrie 1330, oastea Ţării Româneşti condusă
de Basarab I a înfrânt oastea regelui ungur Carol I Robert
d'Anjou, obţinând independenţa Ţării Româneşti.
Preda Buzescu - postelnic şi ban (1595 - 1608) în timpul

domniilor lui Mihai Viteazu şi Radu Şerban.
67

Preot Gheorghe Veţeleanu - Gheorghe Veţeleanu -
teolog vâlcean, fost preot al Bisericii Sfântul Gheorghe din
Râmnicu Vâlcea. A înfiinţat un muzeu al Parohiei Trăistari -
Fârtăţeşti. Autor a numeroase articole de specialitate.
Participant la luptele celui de-aul doilea război mondial,
imediat după terminarea Facultăţii de Teologie Bucureşti. A
fost deţinut politic în vremea regimului comunist. Primul
preot primar din România - 1990, Ocnele Mari.
Priba - numele unei localităţi componente a municipiului

Râmnicu Vâlcea; menţionat cartografic într-un plan al
oraşului de la 1857.
Pribeanu - C. Pribeanu - unul din renumiţii edili ai oraşului

Râmnicu Vâlcea.
Prof. Constantin Gibescu - Constantin Gibescu,

profesor de limba şi literatura română, timp de 35 de ani, al
Colegiului Naţional Alexandru Lahovari (între 1946 - 1981).
Activitate intensă de promotor al valorilor literare ale şcolii
în calitate de responsabil al cenalului literar.
Prof. Nicu Angelescu - Nicolae Angelescu (1894 - 1966)

profesor, memorialist, om politic, avocat, născut la
Râmnicu Vâlcea. Profesor de limba română la Seminarul
"Sfântul Nicolae". Pune bazele Oficiului Local de Turism de
la Râmnic. Din 1954 este jurisconsult la Episcopia
Râmnicului. Autor al mai multor manuscrise de istoria
Râmnicului, istoria Episcopiei Râmnicului şi de teorie
literară; dintre acestea au apărut doar monografia "Biserica
Cuvioasa Paraschiva" în 1957 şi, postum, "Memoriile unui
om obscur" - 2004.
Prof. Sergiu Purece - Sergiu Istrate Purece, - S-a născut

în Râmnicu Vâlcea în 1947. Profesor la şcoala din Perişani
- Vâlcea, din 1972 arhivist la Arhivele Statului Vâlcea,
muzeograf principal al Muzeului Judeţean Vâlcea. Director
al acestei instituţii între 1981 - 1992 şi şef al secţiei Istorie
68

între 1992 - 1995. Profesor de istorie la Liceul Energetic
Râmnicu Vâlcea, autor de studii de istorie locale,
participant la şantiere arheologice, organizator de expoziţii
şi simpozioane; poet şi desenator.
R.V. Băbeanu - militar de carieră din Vâlcea, autor al unor

lucrări de strategie militară aplicate în timpul primului război
mondial.
Rabacu - nume provenit de la familia Rabacu, ai cărei

Radu de la Afumaţi - domn al Ţării Româneşti (1522 -

1523, 1524, 1524 - 1525, 1525 - 1529); a fost ucis,
împreună cu fiul său, la Râmnicu Vâlcea, în biserica
Cetăţuia (1529), de către boierii care se opuneau politicii
anti-otomane a domnitorului..
Râureni - numele unei localităţi componente a municipiului

Râmnicu Vâlcea; vestit târg, înfiinţat încă din 1636, la care
participau negustori din Transilvania, Rusia, Ungaria şi din
Viena (denumirea provine de la numele roman Ruconium -
loc între râuri, datorită aşezării localităţii între cursurile de
apă Olt, Govora şi Ocna).
Regina Maria - Maria, 1875 - 1938 - regină a României,

soţia Regelui Ferdinand I; scriitoare.
Remus Bellu, sublocotenent, născut în Râmnicu Vâlcea -

erou căzut în luptele din primul război mondial.
Săliştea - numele unei localităţi componente a municipiului

Râmnicu Vâlcea (posibil ca denumirea să provină de la
termenul sălişte/silişte care desemnează, conf. DEX '98,
vatra satului, loc de casă, păşune sau loc plantat cu pomi,
în apropierea sau în vatra satului).
69

Săveasca - curs de apă zona de sud a municipiului;
numele provine de la familia Săvescu, care a deţinut
proprietăţi în zonă..
Schitul Troianu - Biserica cu hramul "Tăierea Capului Sf.

Ioan Botezătorul" datează din secolul al XVIII-lea. În vara şi
toamna anului 1848, cu asentimentul autorităţilor
eclesiastice, aici s-a aflat comandamentul militar al armatei
de panduri şi voluntari condusă de generalul Gheorghe
Magheru. Din 1973, monumentul istoric a fost transferat în
administrarea Muzeului Judeţean Vâlcea, fiind numit la
acea vreme, "Casa Magheru". După restaurare, aici a fost
amenajat Muzeul "General Gheorghe Magheru"
Sf. Calinic - Sfântul Calinic de la Cernica sau Sfântul

Ierarh Calinic Cernicanul, 1787 - 1868 - episcop al
Râmnicului (1850 - 1868), ctitor al actualei biserici a
Episcopiei Râmnicului, între anii 1851 - 1856. Sfântul
Calinic mai este ctitor şi al mânăstirilor Cernica, Pasărea şi
Frăsinei.
Someş - râu, afluent stâng al Tisei.
Sora - nume provenit de la familia Sora, ai cărei membri au

deţinut şi deţin mai multe proprietăţi în zonă.
Stăncioiului - Stăncioiu, curs de apă în zona Goranu,

denumire provenită din tradiţia locală.
Stolniceni - numele unei localităţi componente a

martie 1497 (denumirea provine de la numele stolnicului
Stolniceni, care deţinea întinse moşii în zonă).
Straubing - oraş în Germania cu care municipiul Râmnicu

Vâlcea se află în relaţii de colaborare.
Ştirbei Vodă - Barbu Dimitrie Ştirbei, om politic şi domn

al Ţării Româneşti (1849 - 1853, 1854 - 1856); prin ofis
70

domnesc, în 1850, înfiinţează actualul Parc Zăvoi al
municipiului, inaugurat în 1856.
Teodor Bălăşel - folclorist. Născut la 7 noeimbrie 1869 în

comuna Bogdăneşti, Vâlcea; moare la 30 ianuarie 1941 în
comuna Ştefăneşti, Vâlcea. Debut publicistic în 1890. Din
1892 desfăşoară o neobosită activitate de folclorist,
publicând "Legende, tradiţii şi credinţe populare". În 1901
adresează un apel folcloric învăţătorilor din Vâlcea, iar în
1907 înfiinţează "Societatea culturală şi de ajutor reciproc".
În 1919 şi 1923 îi apar mai multe broşuri folclorice la
editura "Ramuri" din Craiova. În 1927 ia fiinţă, sub
conducerea sa, "Tovărăşia folcloriştilor olteni", iar în 1933
este ales membru al Cercului de folclor din Oltenia.
Teodosie Rudeanu - logofăt, autorul unei cronici despre

Mihai Viteazu, prima astfel de lucrare din Ţara
Românească.
Theodor Coman - preşedinte al Comitetului Executiv al

Consiliului Popular al judeţului Vâlcea între anii 1978 -
1984. Anterior Ministru de Interne. A sprijinit dezvoltarea
sportului local, în special a fotbalului şi a handbalului
feminin. În timpul conducerii sale s-au construit Sala
Sporturilor, Ştrandul Ostroveni, podul peste Olt, clădirea
Arhivelor Naţionale, actualul Scuar al Revoluţiei şi altele. A
impus un stil arhitectonic cu specific local diferit de
comandamentele oficiale ale timpului.
Tică Ştefănescu - primar al Râmnicului în perioadele 1934

- 1938 şi 1941 - 1946. Realizări din timpul mandatelor sale:
se construiesc ştrandul (1934 - 1935), terenul sportiv -
stadionul (1936 - 1938), digul de apărare a oraşului
împotriva inundaţiilor produse de râul Râmnic (Olăneşti), în
aval; se termină canalizările principale ale oraşului (1941 -
1943).
Timiş - râu, afluent stâng al Dunării.
71

Topolog - râu, afluent stâng al Oltului în aval de Râmnicu
Vâlcea.
Traian Vuia, 1872 - 1950 - inginer şi inventator; pionier al

aviaţiei mondiale, constructorul primului avion din lume.
Tudor Vladimirescu, c. 1780 - 1821 - om politic;

organizatorul şi conducătorul mişcării revoluţionare din
Ţara Românească de la 1821.
Uţeştilor - nume provenit de la familia Uţă, ai cărei membri

au deţinut şi deţin mai multe proprietăţi în zonă.
V. Olănescu - Vasile Olănescu, plutonier, născut în

mondial.
Valea Dumitrana - curs de apă zona Goranu, denumire

provenită din tradiţia locală.
Valea Gorunelului - curs de apă în zona de sud a

municipiului, denumire provenită din tradiţia locală.
Vasile Alecsandri, 1821 - 1890 - scriitor şi om politic;

participant la Revoluţia din 1848, promotor al luptei pentru
Unirea Principatelor, sprijinitor al Războiului de
Independenţă.
Vidra - lac artificial pe râul Lotru; staţiune turistică situată

pe malul drept al lacului Vidra.
Virgiliu (Publius Vergilius Maro), 70 - 19 î.Cr. - poet latin.
Wiesbaden - oraş în Germania cu care municipiul

Râmnicu Vâlcea se află în relaţii de colaborare.
Zăvoieni - nume provenit de la familia Zăvoianu, ai cărei

72

Prof. Titi Mihai Gherghina
Istoricul străzilor din Râmnic

Evoluţia şi numirea străzilor oraşului Râmnicul Vâlcii
Orice informaţie documentară pe care o depistăm

reprezintă un câştig pentru tezaurul istoric al oraşului,
contribuind continuu la cunoaşterea cât mai exactă a
trecutului. Una din sursele importante de informaţii, pe
lângă multe altele, o constituie şi documentele cartografice.
Un document cartografic este şi harta Ţării Româneşti,
realizată între 1787 - 1792 de ofiţeri cartografi austrieci,
printre care se remarcă Schwantz şi Specht. Pe planşa 38
se reprezintă oraşul Râmnicul Vâlcii şi o parte din
împrejurimile sale spre sfârşitul secoului al XVIII-lea.
Oraşul este aşezat pe malul drept al râului Olt
având o formă îngustă şi alungită datorită a doi factori
naturali: la vest dealurile Petrişor şi Capela, iar la est râul
Olt, singura posibilitate de extindere rămânând axa terasei
neinundabile pe direcţia nord-sud, imprimând aşezării
forma unui con cu vârful orientat spre nord, iar baza la sud,
aşezat pe malul stâng al râului Râmnic3.
Documentul cartografic din secolul al XVIII-lea este
singurul în care oraşul Râmnicul Vâlcii apare cartografiat
cu casele locuitorilor amplasate de-a lungul mai multor uliţe
care, în majoritate, sunt paralele cu Oltul, lăsând impresia
că pornesc de la marginea râului Râmnic către nord, unde
se unesc cu "Uliţa Mare", aproximativ în faţa Episcopiei.
Alături de documentul amintit s-au mai adăugat
amintirile ce mi s-au povestit şi multe informaţii culese din
cărţi, ziare şi foarte multe documente oficiale din secolele
XIX şi XX. Vom merge încet, conduşi de documentele de
ieri sau de demult, de istoria pe care casele vechi o mai
şopteşte celor care vor să cunoască informaţii din trecutul
urbanistic-edilitar al oraşului.
3
Vechea denumire a râului Olăneşti
73

Ca orice aşezare omenească ce are de obicei o
"cale principală" care face legătura cu restul străzilor, şi
oraşul nostru are o cale principală ce merge paralel cu
cursul Oltului. Pe această cale poate s-au aşezat primii
locuitori, poate chiar şi primii meşteşugari poposiţi pe
aceste meleaguri. Din potecile de picior, ulicioarele înguste,
scurte, şerpuite, pe care erau înghesuite destul de
neregulat casele locuitorilor urbei noastre, s-au născut
străzile actuale.
Din analiza documentelor Primăriei oraşului
Râmnicul Vâlcii pe o perioadă de peste 155 de ani, cu
referire la străzi, constatăm că evoluţia acestora a fost una
de lungă durată. S-au produs multe schimbări de nume,
multe deschideri de noi străzi, cerute de construirea de noi
locuinţe, fie pe locurile virane existente din belşug de-a
lungul unor uliţe, fie pe noi parcele de teren care practic nu
aveau deschise străzi. Această situaţie a făcut ca poziţia
cartografică a unor străzi să nu fie înscrisă pe unele planuri
generale ale oraşului, chiar dacă între ele era o diferenţă
de 2-3 ani. Evoluţia şi nomenclatura străzilor Râmnicului nu
este de loc una obişnuită, e una din cele mai interesante
din punct de vedere istoric şi cultural.
Suprafaţa pe care se întindea, funcţiile politice,
culturale şi administrative, adăugate funcţiei mai vechi, au
făcut din Râmnic unul din cele mai înfloritoare şi mai
importante oraşe ale Olteniei secolului XVIII. Printre pomi
răsăreau casele mai mari ale boierilor, precum şi multe
căsuţe din lemn şi chirpici, acoperite cu stuf şi şiţă, locuite
de oameni nevoiaşi; săliştile, în număr mare, erau
înconjurate de pomi fructiferi şi locuri de arătură.
74

Oraşul Râmnicu Vâlcea şi împrejurimile sale, după harta
făcută de ofiţerii austrieci Schwantz şi Specht la 1790
Măsuri date de stăpânire, de modul unde să se

construiască casele, nu existau, iar la început fiecare îşi
clădea locuinţa cum voia şi unde găsea loc, nerespectând
75

o aliniere a uliţelor. Casele nu erau aşezate în linie, ci la
bunul plac şi interesul fiecăruia, uliţele mari sau mici erau
întortochiate şi înguste. Nici una din aceste uliţe nu era
pavată, iar de trotuare nu se pomenea. De fapt, până spre
jumătatea secolului al XVIII-lea nu se cunoaşte să se fi luat
anumite măsuri pentru curăţenia şi înfrumuseţarea
oraşului. Abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea se constată
apariţia unor măsuri pentru grija oraşului, printre care se
pot aminti: repararea pavajelor, iluminarea cu şomoioage
de păcură în anumite ocazii, restricţii pentru aruncarea
gunoaielor. De la începutul şi până la sfârşitul secolului al
XVIII-lea, uliţele oraşului nu erau iluminate deloc în timpul
nopţii, iar de felinare nici nu se pomenea. De îndată ce se
făcea noapte, întunericul şi tăcerea se întindeau asupra
oraşului. Când nu era lună, bezna cuprindea aproape
întreg oraşul, numai din loc în loc, la câte un han sau o
cârciumă, se mai găsea câte o feştilă sau într-un felinar cu
lumânare de seu abia pâlpâia o luminiţă indicatoare de
aşezare omenească. Cu timpul, felinarele pentru iluminatul
oraşului au fost puse la răspântiile cele mai importante sau
în faţa anumitor case sau prăvălii unde se socotea că este
nevoie de mai multă lumină.
După 1850, oraşul capătă, pe zi ce trece, o
importanţă din ce în ce mai mare, atât pentru numărul
locuitorilor (5750) care sporeşte, cât şi prin diferite clădiri
ce se construiau, ca stil şi mărime. O informaţie foarte
interesantă ne oferă "Catagrafia de toţi hălăduitorii oraşului
Râmnicului după porunca cinstitei ocârmuiri din anul 1835",
din care aflăm că în acel an, în oraş existau 351 de case,
că 156 din ele erau proprietatea celor născuţi aici, casele
fiind împărţite în două culori, neagră şi roşie.
Din anul 1842, începând cu luna noiembrie, se
execută primele lucrări de pavare a celor trei străzi
principale din oraş. Începând cu 7 noiembrie 1848 se fac
primele amplasamente de felinare pentru iluminarea unor
străzi pe timpul nopţii. Tot în acest an se intreprind primele
acţiuni de aliniere a străzilor.
La 28 noiembrie 1854, Prefectura judeţului Vâlcea
înaintează Primăriei oraşului Râmnicul Vâlcii "Instrucţiuni
76

asupra aplicării nomenclaturii străzilor, precum şi a
numerotării locuinţelor". Instrucţiunile cuprind un număr de
8 articole, pe care le voi prezenta pentru interesul pe care îl
prezintă:
"Art. 1. Fiecărei uliţe ce nu va avea o numire i se va
da o numire proprie, corespunzătoare cu o faptă
memorabilă sau după vreo biserică sau în cele din urmă şi
după proprietarul mai cunoscut şi mai stimat de pe acea
uliţă.
Art. 2. Acea numire se va însemna curat cu litere
latine albe pe un fond albastru închis de o mărime
dreptunghiulară în dimensiunile 0,25 pe 1,15 cm.
Art. 3. Însemnarea se va face la colţurile uliţelor şi
la începutul lor şi la răspântii cu vopsea de ulei pe pereţii
caselor sau pe împrejmuirile de scânduri sau unde acestea
lipsesc pe o bucată de scândură de mărimea arătată fixată
într-un par cioplit şi înalt de 1,4 m.
Art. 4. Numerotaţia se va face pentru fiecare uliţă
în parte cu începere de la nr. 1 şi până la sfârşitul uliţii şi cu
această îngrijire ca numerele cu soţ, adică 2, 4, 6, 8, să fie
pe o parte, iar cele fără soţ, 1, 3, 5, 7, pe cealaltă parte a
uliţei.
Art. 5. Numerotaţia se va înscrie pe o tăbliţă
zugrăvită pe perete va arăta numai cifra curată a numărului
iarăşi pe alb pe albastru încât printr-o simplă indicaţie (la
nr. 56 din uliţa Episcopiei) să se poată găsi cu înlesnire
locuinţa fără a fi silit să mai adauge mahalaua sau
vopseaua.
Art. 6. Pieţele se vor deosebi printr-o denumire
proprie ce se va da.
Art. 7. Se va păzi o uniformitate în ceea ce priveşte
începutul numerotaţiei dacă adică la o uliţă s-a început cu
nr. 1 dinspre răsărit sau apus şi merge spre o uliţă mare ce
traversează oraşul sau spre un râu, atunci acel sistem să
se conserveze pentru toate celelalte şoselele cu dânsa,
căci această măsură de uniformizare îşi poate face oricare
în concepţia sa o aproximativă idee de depărtarea centrului
oraşului a locuinţei ce voieşte a afla.
77

Art. 8. Însemnările de nomenclatură şi numerotaţia
fiecărei uliţi se va face mai întâi pe planul oraşului pe o
scară mai mare spre a se putea cuprinde cu desluşire
acele denumiri la fiecare colţ de uliţă şi se va trimite acel
plan întracest chip întocmit la cinstitul Departament din
Lăuntru spre a se cerceta şi de către Comisia Tehnică.
N.B. Dacă vreun oraş nu-şi ar avea planul atunci
acesta se va face într-un chip aproximativ asupra căruia se
va face însemnările cerute la paragraful 8.
1845 noembrie 28"
Se pare că instrucţiunile din 1854, date de
Prefectură, nu au fost aplicate de Primărie sau poate s-a
trecut la punerea lor în aplicare cu mai puţin interes. Pentru
că Prefectura intervine din nou, mai energic, cu adresa nr.
412/23 februarie 1876 prin care pune în vedere Primăriei
să urgenteze numirea străzilor şi numerotarea caselor aşa
cum se găseşte în toate oraşele. Se decide împărţirea
străzilor pe culori: culoarea roşie cu 16 străzi, culoarea
albastră cu 10 străzi. Tot acum se preconizează să fie
fixate tăbliţe la intersecţia străzilor cu numele lor, la fiecare
casă să fie fixate tăbliţe cu numărul casei respective.
În multitudinea de informaţii pe care le găsim în
arhiva Primăriei oraşului Râmnicul Vâlcii sunt şi cele care
se referă la modul în care Consiliul Comunal al oraşului a
răspuns la adresa Prefecturii cu privire la măsurile ce
trebuiau luate pentru înfrumuseţarea şi modernizarea cât
mai rapidă a oraşului, pentru a intra în rândul oraşelor
moderne ale ţării.
Primarul oraşului, C. Leculescu, la întrunirea în
sesiune extrordinară din 23 februarie 1876, face cunoscută
Consiliului adresa d.lui Prefect cu nr. 412 prin care se cere
urgentarea acţiunii de "numerotarea stradelelor aşa
precum se găseşte în toate oraşele cum şi a se numerota
casele". Se decide împărţirea străzilor pe culori: culoarea
roţie cu 16 străzi, culoarea albastră cu 10 străzi. Tot acum
se preconizează să fie fixate tăbliţe la intersecţia străzilor
cu numele lor, la fiecare casă să fie fixate tăbliţe cu
numărul casei respective.
78

Vom încerca să face unele completări din punct de
vedere istoric, pentru că de la întocmirea documentului şi
până azi au trecut peste 120 de ani.
Consiliul, având în vedere cererea Prefecturii
precum şi lucrările anterioare în această privinţă, decide:
"I. Stradelele acestui oraş vor purta după
împărţirea lor pe culori numirile următoare:
Culoarea roşie
1. Strada Traian, va începe de la biserica din capul oraşului
dinspre miază-zi de la Troianu până la cea despre miază-
noapte de la Cetăţuia".
Este una din cele mai vechi artere de circulaţie,
care străbate oraşul de la sud la nord, urmând în mare
traseul vechiului drum roman, identificat în partea de sud a
oraşului de ing. I. Busuioc, în cursul unor săpături, şi în
nord, cu ocazia construirii liceului Alexandru Lahovary. De
când poartă numele marelui împărat Traian e mai greu de
precizat, dar pe "Planşa moşii vetrii Episcopii şi râul
Râmnicului" din 1857, drumul care intra în oraş din sud se
numea "Drumul Troianului". Pentru că strada Traian
începea de la "Biserica Schitul Troianu", putem aminti că
bisericuţa este construită pe o ridicătură de pământ de
Hrisant Penetiş, stareţ al Mânăstirii Hurez între 1840 -
1843. În "Planul delimitarea circumscripţiilor razei oraşului
Râmnicul Vâlcii" din 1895 este poziţionată pe plan "Bariera
Troianu", care se găseşte cam la 600 m mai la sud de
biserică. În partea de nord, strada Traian, în "Planşa din
1857", din dreptul Episcopiei - "Valea Mandei" purta
numele de "Drumul Mare" şi trecea dincolo de podul de la
"Şanţul Cetăţuia". În planul din 1895 strada Traian trecea
de biserica Cetăţuia până la "Bariera Cetăţuia" din nord, de
acolo se numea "Şoseaua Naţională". În "Planul
delimitarea razei comunei Râmnicul Vâlcii" din 1897, strada
Traian purta numele numai până la "Valea Cetăţuia", de
unde se numea "Şoseaua Naţională". Biserica Cetăţuia
este ridicată pe un pisc de piatră albă, moale şi calcaroasă
în sec. al XV-lea.
79

"2. Strada Băilor, de la otelul d.lui Anastasie
Leculescu (decedat) pe lângă moara numită Băcănoaia
până la bariera de la Nisipi".
Planşa moşii vetrii Sfintei Episcopii şi râul Râmnicul,

locurilor înfundate împrejurul oraşului Râmnic la 1857
Pitarul Anastasie Leculescu, arendaşul moşiei
Fedeleşoiu, pe lângă alte activităţi sociale s-a ocupat şi cu
80

supravegherea lucrărilor de reparaţie şi renovare a
Schitului Cetăţuia din anul 1853. Ultimul restaurator al
schitului a fost maiorul Leculescu din Râmnicul Vâlcii, fiul
pitarului Anastasie Leculescu.
"Otelul" Anastasie Leculescu se găsea amplasat
pe partea stângă a străzii Traian, la nr. 53, la intersecţia cu
actuala stradă Ştirbei Vodă, care în 1876 se numea strada
Băilor, făcea parte din circumscripţia Sfântul Ioan
Botezătorul. Moara Băcănoaia se găsea pe stânga străzii
Călăraşi (Ştirbei Vodă), cam peste drum de casa
memorială Anton Pann.
"3. Strada Buda, de la fântâna numită Inăteşti pe
râu în jos prin cătunul Inăteşti până la marginea cătunului
Inăteşti ce se învecinează cu Buda"
"Hinăteşti" - Inăteşti este atestat documentar din 20
mai 1388 datorită morilor ce se înşirau de-a lungul râului
Râmnic, începând de la podul Sfânta Vineri în amonte;
strada era de fapt un drum care trecea pe la marginea
Inăteştiului, urca peste deal făcând legătura cu Buda, care
se găsea în partea de sud-vest a oraşului. Cu siguranţă în
vechiul traseu al străzii intra şi o parte din actuala strada
Morilor. În documentul din 1633, dat de Matei Basarab, se
vorbeşte şi de satul Inăteşti. În satul Buda este o biserică
din lemn ridicată de logofătul Stati în anul 1783.
"Strada Ocnii, de la Iazul Morilor la deal spre
Poiana Lungă prin cătunul din dealul de Sus până în Dealul
Castanului".
"Dealul Castanului" este situat în partea de vest a
oraşului spre Ocnele Mari, este consemnat în "Planul
delimitarea razei comunei Râmnicului Vâlcii" din 1897.
"5. Strada Inăteşti de la fântâna numită Inăteşti în
sus pe după grădina d.lui Preda Mişcurici şi până la casa
răposatului Gheorghe Anghel.
6. Strada Licurei de la povarna d-lui Petre
Olănescu în sus pe la conacul proprietăţii domnului până la
cea din urmă casă".
Proprietăţile d.lui Petre Olănescu ocupau
pământurile din partea de sud-vest a oraşului, dincolo de
râul Râmnic, pe partea stângă a străzii Traian.
81

Petre Olănescu avea în 1895 un han care
aparţinea de circumscripţia bisericii Sfântul Ioan
Botezătorul, situat la nr. 99 pe strada Traian, cam unde
acum se găseşte Şcoala Generală nr. 4. În "Planul
delimitarea razei comunei Râmnicul Vâlcii" din 1897 este
consemnată proprietatea d.lui Petre Olănescu în partea de
sud-vest în punctul Licura.
"7. Strada Vlădeşti, de la bariera Nisipi în sus prin
cătunul Arhanghelu şi până la Vlădeşti".
În Dicţionarul Georgrafic al judeţului Vâlcea din
1893, Arhanghelu este trecut ca "mahala aparţinând de
oraşul Râmnicul Vâlcii". În "Planul delimitărei
circumscripţiilor razei oraşului Râmnicul Vâlcii" din 1895,
"Bariera Nisipi" este trecută cu numele "Bariera
Arhanghelu"; bariera se găsea în partea de vest a oraşului
la capătul străzii Călăraşi.
"8. Strada Bisericii, de la conacul proprietăţii
Arhanghelu din marginea râului în sus pe deal până la
biserica Arhanghelu".
Cu siguranţă strada se ramifica din "strada
Vlădeşti" spre dreapta către Priba. Biserica Arhanghelu cu
hramul Toţi Sfinţii este înconjurată de păduri, fost schit
monahal. Este zidită de jupân Stoica şi kir Petrini
Arhimandritul Segarcea în 1726.
"9. Strada Episcopiei, de la casele numite Alecu
Cofetariu din marginea râului cel mare (Râmnicul) pe uliţă
în sus pe la D. Tănăsacke, D. Fotake Radovici, D.
Dobriceanu, Primărie, Şcoala de băieţi până în şoseaua
Episcopiei".
Din 1891, strada va purta numele "Regele Carol I",
şi cu acelaşi nume este cunoscută şi în catagrafia străzilor
din 1899. În "Circumscripţia Bisericii Toţi Sfinţii" din 1895
erau prinşi la nr. 28 Şcoala Primară de Băieţi, construită
între 1835 - 1837, după planurile serdarului Stanciu
Căpităneanu, prin subscripţie publică, pe locul donat de
medelniceru Alecu Bujoreanu.
"10. Strada Mihai Bravu, de la casele d.lui Ghiţă A.
Boicescu vizavi de ale Bărăţiăi prin Uliţa Târgului prin
poarta bisericii Cuvioasa Paraschiva, d.lui Nicolae Mişcurici
82

şi până în capul uliţei vizavi de casele răposatului Popa
Păun".
Casele d.lui Ghiţă A. Boicescu au fost ridicate în
anul 1874 vizavi de casele Bărăţiei. Se pare că pe la 1876
străzii Traian unii locuitori îi mai spuneau şi "Uliţa Târgului".
Biserica Cuvioasa Paraschiva este ctitoria domnului
Pătraşcu cel Bun, începută la 1557 şi este terminată de fiul
său, Mihai Viteazu, la 1587.
"11. Strada Capelii, de la casele d.lui Alecu
Hristescu, vistierul Ghiţă Vlădescu pe sub coastă până în
casele fraţilor Zovriceşti.
12. Strada Toţi Sfinţii, de sub dealul Capela pe la
casele Atanasie Protopopescu, d.lui T. Georgescu, Petre
Sinescu până în strada Traian lângă casele preotului Niţă
Ceculescu şi d.lui Costică Păltineanu".
Casele menţionate în "Actul pentru stingerea de
embatic4 din 13 iunie 1900, încheiat între preotul
Ceculescu şi protoereul Melete Răuţ, pentru casele situate
în colţul dintre străzile Traian şi Toţi Sfinţii, proprietatea
Bisericii Toţi Sfinţii, deţinute din 1858" ajunseseră în 1900
într-o stare degradată. Au fost demolate pentru alinierea
străzilor. În "Planul de alinieri ale oraşului pentru strada
Toţi Sfinţii", propus de arhitectul C. Angelescu în anul
1910, casele bisericii Toţi Sfinţii, Păltineanu şi Tache
Georgescu au fost demolate.
"13. Strada Munteanu, din uliţa Troianu în sus, spre
Capela pe lângă casele şi proprietatea d.lui Petre Mişcurici
până în uliţa Episcopiei.
14. Strada Furnicari, de la Gheorghe Petrilciu în
strada Traian în sus spre dealul Furnicaru".
"Dealul Furnicaru" se află în partea de nord-vest a
dealului Capela; strada era un drum pentru care.
"15. Strada Cetăţuii, de la Costică Panait Birjariu
pe la Nicolae Sotovete, Tacke Drăgoi şi până la cea din
urmă casă ce aparţine de mahalaua Cetăţuia".
4
EMBATÍC, embaticuri, s.n. Formă de arendare a unei proprietăţi
pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendaşul beneficia de
toate drepturile de proprietate (cf. DEX 1998)
83

Biserica Cetăţuia a fost construită de Mitropolitul
Teodosie între anii 1677 - 1680.
"16. Strada Priba, aflătoare în cătunul Priba ce
aparţine de mahalaua Cetăţuia".
În Dicţionarul judeţului Vâlcea din 1893, Mahalaua
Cetăţuia aparţine de oraşul Râmnic. Strada străbătea
dealul Capela ca drum de care spre cătunul Priba.
După cum este dispusă reţeaua de străzi, toate fac
parte din zona de sud-vest a oraşului.
"Culoarea albastră
1. Strada Mircea Vodă, de la casele d.nei
Marghioala Chiorici în sus prin piaţă pe la spiţerul înainte
de Prefectură până la podul de lângă casele preotului
george Duhovnicu".
Strada, pe parcursul anilor, a mai purtat diverse
nume; astfel, în 1879 se numea "Brâncoveanu Vodă",
pentru ca din 1891 şi până în 1920 să poarte numele de
"Dorobanţi". Din 1920 şi până în prezent se numeşte
"General Praporgescu" şi are cam acelaşi traseu ca şi cel
din 1879.
"2. Strada Oltului, de la otelul d.lui Ion G. Temelie
în jos de la d.l Gheorghe Marinescu pe uliţă înainte de la d.l
Păun Vlădescu până în marginea Oltului pe lângă casele
de la poştă".
Din puţinele informaţii pe care le avem, se pare că
strada, din 1887 va purta numele de "Călăraşi". Din
catagrafia circumscripţiilor din anul 1895, constatăm că
strada devenea una din marile artere de circulaţie, care va
traversa oraşul de la est la vest, unind satele de dincolo de
Olt cu oraşul şi cu cele din Vlădeşti - Păuşeşti-Măglaşi.
"3. Strada Tabacilor, de la casele d.lui Vasile
Dumitrescu, peste Iazul Morilor, pe podul de piatră, până la
râul cel mare de la casele foste ale răposatei Dina
Brutăreasa.
4. Strada Bulevardului, este de la casele d.lui Alecu
Bujoreanu (răposat) unde acum se află tribunalul înainte pe
la spiţerie, ex protopopu Cristacke Iconomu, preotul
Referendarie prin curtea caselor Căzănescu drept la capul
podului de la Olt".
84

Amplasamentul casei Bujoreanu este cartografiat
în "Planşa moşii vetrii Episcopiei, Capela şi râul Râmnicul
la 1857". În 1876 sunt cumpărate o parte din casele şi
terenul viran de la Nae Căzănescu (zona situată astăzi
cam între casa Balotescu - Zamfirescu şi cinematograful
Modern), în vederea începerii construirii podului metalic
peste râul Olt. Preotul Grigore Referendarie construieşte în
anul 1876 o casă în lungul bulevardului, casă cu etaj cu
ferestrele la stradă, în apropierea caselor Căzănescu,
vizavi de grădinile d.lui Lahovary din mahalaua Maica
Domnului.
În "Planul de situaţie a traseului noului bulevard
prevăzut să lege podul de fier de peste Olt cu centrul
oraşului" din octombrie 1874, întocmit de ing. R.I.
Condescu este cartată şi o spiţerie, cam unde era filiala
CEC înainte de a fi demolată clădirea, care se găsea
amplasată pe partea dreaptă a bulevardului, la intersecţia
cu strada General Praporgescu.
"5. Strada Brutarilor, de la casele răposatului
Marinoiu în sus pe la d.l Gheorghe Poltimoş, Marin
Marinovici, decedatul căpitan Giuran până la poarta
bisericii cu patronajul Sf. Dimitrie".
Strada va purta cu începere din anul 1879 numele
Domnului Ţării Româneşti, Radu de la Afumaţi (1525 -
1529).
"6. Strada Poştii, de la casele d.lui Matache
Temelie în jos pe la poştă, otelul d.lui Lahovary, Niţă Kiriac
şi până la strada Brutarilor".
Strada se va numi "Fraţii Buzeşti" din 1891, iar din
1893 va purta numele de "Lahovary".
"7. Strada Basarab, de la colţul caselor d.nei foste
Olăneşti pe la dosul caselor d.lui Dincă Slăvitescu, pe la
casele d.lui Gheorghe Popescu, d.lui Constantin Greceanu
până la strada Brutarilor".
Pe la 1891 o parte din stradă se numea "Doamna
Florica", pentru ca în 1899 să o găsim cu numele de "Toţi
Sfinţii"; în anul 1920 strada are din nou numele "Toţi
Sfinţii". Astăzi o cunoaştem sub numele de "Alexandru Ioan
Cuza".
85

"8. Strada Sfântul Dimitrie, de la poarta caselor
d.lui G. Temelie din strada Traian în jos pe la casele
răposatului popa Dumitru şi spatele casei d.nei Eliza
Constantinescu născută Boicescu până în strada Mircea
Vodă.
9. Strada Ostroveni, de la cea dintâi casă a
cătunului Ostroveni până la Olt la vadul numit Budeşti.
10. Strada Măcelarilor, de la capul podului de la
Râul cel Mare din strada Traian spre răsărit pe la Anton
Buican, Gheorghe Costea, înainte până în capul străzii
Tăbăcarilor şi de la Gheorghe Costea pe dinaintea caselor
fraţilor Costache Lazarovici, Dinu Slăvescu, Ivan Tabacu şi
până în biserica Sf. Gheorghe".
După stabilirea străzilor pe culori de către Consiliul
Comunal, s-a luat în discuţie adresa Prefecturii nr. 412,
hotărând ca în cel mai scurt timp să se intreprindă
următoarele:
"II. Pentru cunoştinţa numirilor ce poartă fiecare
stradă în modul arătat se va face tăbliţele trebuincioase în
numărul ce se va constata de d.l Primar.
Aceste tăbliţe vor fi din tinichea vopsite în culorile
în care se găsesc străzile şi scris într-nsele numirea
străzilor şi nr. cerut, ele se vor plăti din fondurile comunale
prevăzute la paragraful extraordinar pe preţul ce va rezulta
la cea din urmă licitaţie care se va ţine şi se va aproba de
Comitetul Permanent.
III. Pentru numerotarea caselor d.l Primar va
autoriza un funcţionar municipal ca însoţit de un comisar de
poliţie să efectueze numerotaţia în modul cel mai exact
după desluşirile din instrucţiunea d.lui Ministru de Interne
nr. 511 din anul trecut 1859, care se va prevedea printr-un
tablou special ce va forma atât desluşirile cât şi bine scrise
şi curat spre a servi de bază la aşezarea tăbliţelor. Pentru
cunoştinţa numărului d.l Primar va înfiinţa câte o tăbliţă
pentru fiecare casă. Aceste tăbliţe vor fi din tinichea vopsite
cu culorile în care se găseşte strada pe care se află situată
fiecare casă şi scris într-nsa nr. casei, ele vor fi plătite din
casa comunală tot din fondul extraordinar după preţul care
86

va rezulta la cea din urmă licitaţie care se va ţine şi care se
va aproba de Comitetul Permanent.
Primar
C. Leculescu
Dosar nr. 11/5 din 1876, filele 4-5"
La 30 ianuarie 1865 se reîncep demersurile de
numerotare a caselor şi nominalizarea străzilor din oraşul
nostru, la propunerea pe care o face Prefectura judeţului cu
adresa nr. 398/26 ianuarie 1865.
Pentru realizarea corectă a acestei acţiuni de
modernizare a oraşului se încheie un contract cu d.l Ioan
Isac din Bucureşti, prin intermediul Ministerului Interior,
pentru fabricarea tablelor necesare nominalizării străzilor şi
numerotarea caselor. Contractul încheiat cu d.l Ioan Isac
cuprinde 17 articole în care se găsesc obligaţiile
producătorului faţă de Primărie, precum şi obligaţiile
Primăriei faţă de executant.
Geneza străzilor este legată direct şi de
dezvoltarea oraşului, astfel că în septembrie 1879 se fac
noi propuneri de nominalizare a unor străzi, având ca
argument evenimentele istorice petrecute pe raza oraşului.
Au fost propuse 11 nume de străzi: Traian, Tudor
Vladimirescu, Brâncoveanu Vodă, Radu Negru, Radu de la
Afumaţi, Pătraşcu Vodă, Fraţii Buzeşti, Radu cel Mare,
Doamna Stanca, Episcopul Calinic şi strada Aurelian. Din
propunerile făcute se constată că s-a vrut să se aducă un
omagiu domnilor Ţării Româneşti care au dat şi semnat
hrisoave în oraşul nostru, pentru a nu fi uitaţi de urmaşi.
Propuneri interesante sunt făcute şi de directorul
şcolii primare de băieţi din Drăgăşani, care le trimite
Primăriei oraşului Râmnicul Vâlcii cu adresa nr. 21/13
septembrie 1879; acestea sunt "strada Mircea cel Mare,
Petru Cercel, Matei Basarab, Banul Barbu, Baba Novac,
Basarabiei, Transilvaniei, Bucovinei, Maramureşului,
Crişana, Timişoara şi strada Daciei". Începând din anul
1886 se acţionează intensiv la acţiunea de aliniere a
străzilor şi, odată cu aceasta, şi la alinierea caselor prin
exproprieri de teren, începând cu străzile Mihai Bravu, de
la strada Traian până în strada regele Carol I; sunt
87

demolate hanul donat de Bica Lahovary pentru întreţinerea
bisericilor din oraş, casele decedatului C. Lahovary
împreună cu tot ce este împrejur, grădina şi dependinţele,
acestea din urmă pentru a se forma piaţa oraşului. Tot în
acest an au mai fost demolate casele d.lui Nae I.
Constantinescu, Epitropiei bisericii Cuvioasa Paraschiva,
d.nei Elena Covrigioaia, d.nei Anica Dinu, d.lor Costache
Modancovici, Toma Gorjan şi Grigore Vlădescu.
În 1895 se încep lucrările de lărgire de la 3 la 9 m a
acestui tronson de stradă. Cu această lărgire se elimină
strangulările existente prin exproprierea a încă 151 mp de
teren.
În anul 1891, poliţaiul oraşului, C. Economu, face
cunoscut Primăriei cu adresa nr. 4920/3 decembrie
propunerea de a se împărţi străzile oraşului pe culori: roşu,
galben şi albastru.
Din culoarea roşie fac parte străzile:
- Traian - de la Podul cel Mare peste râul Râmnic
până la şanţul de la spital;
- Călăraşi - din Zăvoi până la podul de fier peste
râul Olt;
- Dorobanţi - de la "Hotelul Temelie" până la spital;
- Regele Carol I - din strada Călăraşi până la
Episcopie;
- Tudor Vladimirescu (bulevard) - din podul cel
mare de fier peste râul Olt şi până în strada regele Carol I;
- Mihai Bravu - din strada Călăraşi până în strada
Dorobanţi;
- Fraţii Buzeşti - din strada Dorobanţi până în
strada Radu de la Afumaţi;
- Calinic - din strada Traian până în strada
Dorobanţi;
- Doamna Florica - din strada Dorobanţi până în
strada Radu de la Afumaţi;
- Capela - din strada Mihai Bravu până în strada
Regele Carol I;
- Tabaci - din strada Traian până în strada
Călăraşi;
88

- Doamna Elisabeta - din strada Regele Carol I
până în strada Traian;
- Radu de la Afumaţi - din strada Dorobanţi până în
strada Călăraşi.
În culoarea galbenă erau cuprinse:
- Cătunul Ostroveni - din strada Traian până în
şoseaua naţională - cătunul Troianu;
- Troian - din cătunul Troianu până în hotarul
Ocnele Mari;
- Cătunul Inăteşti - din strada Traian până în
cătunul Buda;
- Cătunul Buda - din cătunul Inăteşti până în
hotarul Vlădeşti;
- Cătunul Arhanghelu - din strada Călăraşi şi până
în hotarul Vlădeşti şi la dreapta în Priba;
- Strada Traian - din podul cel mare peste rîul
Râmnic pînă în hotarul Ocnele Mari;
- Strada Călăraşi - de la Zăvoi pînă în hotarul
Vlădeşti.
În culoarea albastră erau cuprinse:
- Strada Traian - de la spital până la hotarul
Bujoreni;
- Strada Dorobanţi - din şanţul spitalului până în
strada Traian;
- Cătunul Cetăţuia - de la Hanciu până la hotarul
Bujoreni;
- Cătunul Malu - din strada Traian până în hotarul
Bujoreni şi la dreapta în Priba;
- Cătunul Priba - din Malu până în cătunul
Arhanghelu şi se înfundă la hotarul Vlădeşti.
La 4 februarie 1865, oraşul Râmnicul Vâlcii la un
loc cu cătunul Cetăţuia avea un număr de 736 de case,
1150 de familii şi 10 biserici (Dosar 309/1865).
În catagrafia din anii 1892 - 1893 sunt indicate 14
străzi mai importante ale oraşului: Bulevardul Tudor
Vladimirescu, Calea Traian, Calea Călăraşi, străzile Mihai
Bravu, Dorobanţi, Regele Carol I şi Radu de la Afumaţi,
stradelele Calinic, Doamna Elisabeta, Radu Negru,
Doamna Florica, Fraţii Buzeşti, Tabaci şi Râului.
89

În nomenclatura străzilor din 8 februarie 1896, deci
la numai 3 ani de la catagrafia din 1893, în ţesutul
urbanistic apar noi nume, o parte din cele vechi fiind
înlocuite. Acestea sunt: Bulevardul Tudor Vladimirescu,
străzile Traian, Regele Carol I, Capelei (stradă nouă, care
începea din strada Regele Carol I cu casa Theodor
Popescu, croitor, până ce da în strada Mihai Bravu),
Călăraşi, Temelie (stradă nouă, pleacă din strada Traian,
merge pe lângă şcoala primară de fete şi dă în strada
Dorobanţi, casele Săltea), Mihai Bravu, Doamna Florica,
Tabaci, Gării (strada nouă), Herăscu (care începe din
strada Călăraşi, casele capitan Avramescu, pe deal, pe
lângă casele Protopopul Haralambiade Pepiu şi iese în
strada Călăraşi), Lahovary (stradă nouă), Episcopiei (care
începe din dealul Capela, merge pe lângă grădina numită a
Episcopiei şi iese în strada regele Carol I în dreptul caselor
Pata), Viitorului (stradă nouă) şi Principesa Maria (stradă
nouă).
În şedinţa Consiliului de conducere al Primăriei
oraşului Râmnicul Vâlcii, încheiată cu procesul verbal nr.
11941 din 8 martie 1897, s-a stabilit să fie expropriată o
suprafaţă de 316,40 mp teren aflat în posesia Gării CFR
Râmnicul Vâlcii şi 1071 mp de la d.l Petre Săltea în
vederea deschiderii străzii "Principesa Maria", care va
începe din peronul gării, în prelungirea străzii Călăraşi, cu
centrul pieţii din oraş. D.l Petre Săltea a primit 6.000 lei
pentru terenul expropriat. Strada va avea o lărgime de 18
m. Direcţia generală a telegrafelor şi poştelor face cunoscut
Primăriei cu adresa nr. 061823 din 3 martie 1899 că a dat
dispoziţie Oficiului Râmnicul Vâlcii pentru a începe
acţiunea de mutare a stâlpilor telegrafici alături de trotuarul
noului bulevard. Pentru pavarea bulevardului Principesa
Maria, tronsonul dintre strada Radu de la Afumaţi şi gara
oraşului s-au folosit bolovani de râu, conform devizului şi
condiţiilor formulate de inginerii comunei.
Lucrarea este executată de antreprenorul Şerban
Ilieuşi. Cererea este făcută Primăriei cu adresa nr.
7956/1899, protocolul este încheiat cu procesul verbal nr.
2035/10 februarie 1900.
90

Pentru deschiderea străzii Progresul se cere
exproprierea a 593,13 mp. La 10 ianuarie 1898, Primăria
oraşului Râmnicul Vâlcii scoate la licitaţie construirea unei
noi străzi, "Speranţa", care va pleca din strada Dorobanţi,
merge pe lângă noul spital şi iese în bulevardul Tudor
Vladimirescu. Din caietul de serviciu din 21 martie 1898
aflăm că devizul şi planul de situaţie privind exproprierea
de terenuri între strada Regele Carol I şi strada Traian, de-
a lungul "Văii Episcopiei", prin proprietăţile d.lui C. Disescu
şi ale comunei, s-au ridicat la suma de 10.620 lei (Dosar nr.
4/1898). Tot în acel an se fac noi deschideri de străzi prin
exproprierea de terenuri. Aceste străzi sunt Sf. Gheorghe şi
I.C. Brătianu.
În vederea modernizării arterelor principale, în
1898 încep lucrările de pavare a străzii Traian. Se fac
primele propuneri de prelungire a bulevardului Tudor
Vladimirescu până la poalele dealului Capela. Pentru
această lucrare se vor face mai multe exproprieri de teren,
precum şi demolări ale unor clădiri. Tot în acest an încep şi
acţiunile de alimentare cu apă curentă a oraşului.
În prima fază, lucrările din zona centrală, la
canalizarea "Iazul Morilor", precum şi la pavarea străzilor
Dorobanţi, Mihai Bravu, adăugate altor lucrări edilitare, vor
costa 500.000 lei. Banii vor fi luaţi de la Casa de Depuneri
şi Consemnaţiuni, cu posibilitatea de a se achita în cel mult
25 de ani.
Valoarea lucrărilor de alimentare cu apă curentă a
oraşului, calculată la 18 februarie 1899, era de 228.482,23
lei, cu termen de execuţie la 18 februarie 1900. Lungimea
totală a conductelor pentru apă era de 2759 m, repartizaţi
pe străzile Călăraşi, tronsonul dintre strada Radu de la
Afumaţi şi strada Regele Carol I în lungime de 359 m,
strada Mihai Bravu cu două tronsoane, primul - "Lipscani",
între Piaţa Dorobanţi şi strada Traian şi al doilea din strada
Traian până în strada regele Carol I în lungime de 460 m,
strada Sf. Dumitru, de la bulevardul Tudor Vladimirescu
până în strada Dorobanţi în lungime de 274 m, strada
Biserica "Toţi Sfinţii", tronsonul dintre strada Dorobanţi şi
strada Regele Carol I, în lungime de 186 m, strada nouă
91

Temelie, tronsonul dintre strada Dorobanţi şi strada Traian,
în lungime de 108 m, strada Traian, tronsonul cel mai
mare, cuprins între strada Tabaci şi podul de peste Valea
Mandi în lungime de 731 m, strada Regele Carol I,
tronsonul dintre strada Mihai Bravu şi strada Biserica "Toţi
Sfinţii" în lungime de 194 m şi bulevardul Tudor
Vladimirescu, tronsonul dintre strada Regele Carol I şi
strada Sf. Dumitru, în lungime de 447 m.
În trimestrul IV al anului 1899 se începe acţiunea
de modernizare şi montare a stâlpilor de telegraf de pe
bulevardul Principesa Maria. Odată cu această acţiune se
face alinierea trotuarelor, care nu existau până la acea
dată. Lucrarea este luată în antrepriză de Şerban Ilieuşi.
De la prima catagrafie din 1831, în care magistrul
oraşului înregistra toate meseriile, negustorii precum şi
restul profesiunilor care prezentau stadiul de dezvoltare a
oraşului în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi până la
cea din 1896, pe care o vom prezenta, au trecut 65 de ani
în care Râmnicul s-a dezvoltat foarte mult, dezvoltare care
îi permite să se numere printre cele mai mari oraşe ale
Olteniei.
În fondul arhivistic al Primăriei oraşului Râmnicul
Vâlcii din anul 1899 se găseşte dosarul nr. 138, o
catagrafie a străzilor întocmită de Consiliul Comunal în
şedinţa din februarie 1896, sub nr. 136, care propune
tabloul integral şi detaliat al reţelei de străzi şi cătune ce
vor intra în componenţa oraşului la sfârşitul secolului XIX şi
început de secol XX.
În ziua de 6 octombrie 1899, în şedinţa Consiliului
Comunal se stabileşte numele celor 20 de străzi ale
oraşului, precum şi cele 8 cătune care vor intra în
componenţa lui. Străzile şi cătunele s-a stabilit să fie
împărţite în 8 circumscripţii.
Dacă spre jumătatea secolului XIX numărul
locuitorilor atingea cifra de 6.000, spre sfârşitul lui, când
este realizată această catagrafie, numărul locuitorilor
depăşea cifra de 7.000.
Importanţa acestui document o constituie modul de
împărţire a străzilor şi cătunelor în cele 8 circumscripţii.
92

În componenţa circumscripţiei nr. 1 intră numai
strada Traian, fiind cea mai lungă arteră de circulaţie, care
traversează oraşul de la sud la nord.
Strada avea 304 case din care 159 pe stânga şi
145 pe dreapta.
Planul circumscripţiilor la 1895

Circumscripţia nr. 2 era formată din străzile
Dorobanţi, Regele Carol I şi Mihai Bravu.
93

Strada Dorobanţi purta acest nume din 1891, până
la acea dată numindu-se Brâncoveanu Vodă. De-a lungul
acestei străzi existau 54 de case, 23 pe stânga şi 31 pe
dreapta.
Strada Regele Carol I purta numele din anul 1891,
avea 42 de case, 23 pe stânga şi 19 pe dreapta.
Strada Mihai Bravu purta numele din anul 1876, cu
un număr de 47 de case, din care pe stânga 26 şi pe
dreapta 21.
Circumscripţia nr. 3 avea în componenţă numai
strada Călăraşi, a doua ca lungime după strada Traian.
Este cunoscută cu acest nume din 1887, avea un număr de
194 de case, dispuse pe stânga - 79 şi pe dreapta - 165.
Circumscripţia nr. 4 era formată din străzile
Abatoru, Tabaci şi Sf. Gheorghe. Strada Abatoru poartă
numele din 1899, avea în componenţă 28 de case, 12 pe
dreapta şi 16 pe stânga. Strada Tabaci, cu acest nume din
1876, avea 53 de case, pe stânga - 32 şi pe dreapta - 21.
Strada Sfântul Gheorghe, cu numele din 1898, avea 15
case, 5 pe dreapta şi 10 pe stânga.
Circumscripţia nr. 5 cuprindea numărul cel mai
mare de străzi: Garei (Gării), Principesa Maria, Radu de la
Afumaţi, Lahovary, Doamna Florica, Toţi Sfinţii, Temelie,
Viitoru, Speranţa şi bulevardul Tudor Vladimirescu.
Strada Garei (Gării) poartă numele din 1899 şi
avea 6 case, 3 pe stânga şi 3 pe dreapta. Strada
Principesa Maria poartă numele din 1895 şi la vremea
întocmirii acestei catagrafii avea o singură casă, pe partea
dreaptă, avea însă foarte multe locuri virane, care permit
ca, între anii 1899 - 1939, să se construiască aici nu mai
puţin de 25 de case. Strada Radu de la Afumaţi purta
numele din 1879, avea un număr de 34 de case din care
11 pe partea stângă şi 23 pe partea dreaptă. Strada
Lahovary poartă numele din 1899, înlocuind vechiul nume
(din 1891) de Fraţii Budeşci (Buzeşti), avea un număr de 6
case, toate pe partea dreaptă. Strada Doamna Florica,
găsită în documentul din anul 1899, avea un număr de 8
case, pe dreapta 7, pe stânga 1. Strada Toţi Sfinţii,
cunoscută sub acest nume din 1876, avea 8 case, pe
94

dreapta - 7 şi pe stânga - 1. Strada Temelie este deschisă
din anul 1896, leagă strada Traian cu strada Dorobanţi,
având pe partea dreaptă Şcoala primară de fete şi casele
Seltea. Strada Viitoru, cunoscută cu acest nume din 1896,
avea 4 case, toate pe partea dreaptă, pe stânga având 5
locuri virane. Strada Speranţa, deschisă din anul 1898,
avea numai 3 case, toate pe partea dreaptă. Bulevardul
Tudor Vladimirescu, cunoscut cu acest nume din 1876,
avea un total de 43 de case, din care pe partea dreaptă 19
şi pe partea stângă 24.
Circumscripţia nr. 6 cuprindea cătunele
Arhanghelu, Troianu şi Ostroveni.
Circumscripţia nr. 7 era formată din cătunele
Inăteşti şi Buda.
Circumscripţia nr. 8 cuprindea străzile Capela,
Herescu şi cătunele Dealul Malului, Priba şi Furnicari.
Strada Capela poartă numele din 1876, avea 4 case, toate
pe partea stângă. Strada Herescu poartă numele din 1893,
avea în componenţă 12 case, toate pe partea stângă.
Catagrafia a fost întocmită de Consiliul comunal al
Râmnicului condus de primarului Ion Dumitrescu.
Cu siguranţă, Râmnicul, în a doua parte a secolului
XIX, putea încorpora cătunele existente la marginea
acestui mic oraş, în continuă formare şi modernizare.
Probabil că satul Inăteşti să fi fost primul încorporat în
componenţa oraşului, rămânând chiar şi în zilele noastre în
topografie ca un cartier, la fel ca Ostroveniul.
Pentru că la poalele dealului Capela se găsea
platforma neinundabilă a Oltului, pe această platformă s-au
format cele mai vechi străzi, de exemplu "Uliţa Mare",
numită mai târziu strada Traian, care străbate oraşul de la
sud la nord. Strada Călăraşi, care făcea legătura cu satele
de peste Olt, trecea prin partea de sud a oraşului, făcea
legătura cu piaţa centrală, pe la poalele dealului Capela,
făcând legătura cu satele din partea de vest, Arhanghelu,
Nisipi, Vlădeşti etc. Cele două străzi se intersectau în zona
centrală a oraşului, care era şi principalul vad comercial.
Încercări de iluminare a străzilor pe timp de noapte
s-au făcut încă din 1848, cu felinare cu lumânări, ca, mai
95

târziu, prin 1865, să se folosească iluminatul cu gaz al
străzilor (la 11 mai 1867, Toma Bedros obţine pe 10 ani
aprobarea pentru iluminarea cu lămpi de gaz a oraşului).
Începând cu anul 1900 se intensifică acţiunea de
introducere a iluminatului electric. Între 1903 - 1904,
macadamul de pe bulevardul Tudor Vladimirescu, strada
Radu de la Afumaţi şi strada Traian a fost realizat şi
întreţinut de antreprenorul de pavaje Şerban Ilieuşi.
Se poate afirma cu toată certitudinea că prima
decadă a secolului XX a fost hotărâtoare pentru
configuraţia finală a arterelor de circulaţie din oraşul nostru.
În sprijinul acestei afirmaţii stă avalanşa de documente ce
scot în evidenţă activitatea Primăriei în acţiunea de
modernizare şi înfrumuseţare a oraşului. Vă prezentăm o
selecţie a documentelor care vă vor convinge de cele
afirmate.
Anul 1904 este caracterizat prin acţiuni de
îmbunătăţire şi modernizare a străzilor. În februarie se
pavează strada Progresul şi se construieşte podeţul de
acces care leagă strada cu bulevardul Tudor Vladimirescu.
Se mai construieşte podeţul peste Canalul Episcopiei de pe
strada Regele Carol I, se pavează o bună parte a străzii
Traian cu piatră adusă din carierele "Muntele Piatra Roşie",
proprietar Mich Daniel.
Tot în acest an începe acţiunea de fixare a
tăbliţelor cu numele străzilor pe mai multe artere de
circulaţie.
Tăbliţele sunt făcute de către pictorul şi turnătorul
de firme Dumitru I. Gukman din Craiova. Au fost pictate
tăbliţe pentru străzile Ştirbei Vodă, Primăverii, Toţi Sfinţii şi
Principele Nicolae. După cum sunt amplasate străzile, ne
putem da seama că s-a început cu zona de vest - nord-vest
a oraşului. Au mai fost făcute plăcuţe ("table") pentru străzi
şi de firma "Atelier de gravură" din Bucureşti, proprietar M.
Carol fiul. Felinarele de pe străzile Traian şi Dorobanţi sunt
scoase şi montate pe noua stradă deschisă şi finalizată cu
toate lucrările, între bulevardul Tudor Vladimirescu şi
Principesa Maria - strada Plut. V. Olănescu.
96

Tot în această perioadă se mai deschide o stradă
de acces între strada Călăraşi şi platforma halelor, cu
scopul de a uşura intrarea în zona pieţei centrale şi dinspre
nord; strada va purte numele lui I.C. Brătianu.
Noua stradă deschisă pe proprietatea CFR pentru
accesul din strada Călăraşi la Gara Râmnicul Vâlcii va
trece pe lângă linia ferată între cantonul CFR şi Dumitru
Simian. Lungimea totală este de 150 m, lărgimea de 12 m,
din care 8 m partea carosabilă şi 2 trotuare de câte 2 m.
Fâşia de teren cuprinsă între linia ferată şi proprietăţile
Sache Avramescu, Surcel şi D. Simian aparţinea Direcţiei
CFR, conform planului de situaţie întocmit de arhitectul
comunei, C. Negulescu, la 9 februarie 1906. În 1906 se vor
pava străzile Traian, Dorobanţi, Călăraşi şi Ştirbei Vodă.
Este anul în care s-au făcut cele mai multe exproprieri de
pământ şi imobile din zona bulevardului Tudor
Vladimirescu, în vederea alinierii şi lărgirii lui. Au fost
finalizate aproape toate lucrările prin care această arteră
importantă să aibă aspectul cu care a încântat multe
generaţii de râmniceni.
Se expropriază imobilul Th. Nicolantin, situat pe
strada Regele Carol I, colţ cu bulevardul Tudor
Vladimirescu, amplasat între proprietăţile Theodor Popescu
Pencovici - stânga şi Dragomir Cernătescu - dreapta,
înspre dealul Capela. Mai este expropriată proprietatea cpt.
Bărbuceanu, colţ cu strada Dorobanţi, în vederea alinierii.
În luna iunie sunt expropriaţi 492,75 mp din pământurile
Lahovary, zonă situată între strada Dorobanţi şi strada
Radu de la Afumaţi, pentru finalizarea lărgirii şi alinierii
bulevardului. Tot din această zonă este expropriată şi o
parte din terenul Elisabetei Lahovary. Alte proprietăţi şi
imobile au mai fost expropriate de la Luxiţa Genuneanu,
Badea Strâmbeanu, şi a mai fost demolat imobilul d.nei
Smaranda Alex. Dănicel.
Odată cu lărgirea şi alinierea bulevardului s-a
trecut şi la introducerea iluminatului electric particular şi pe
străzile Traian, Ştirbei Vodă, Călăraşi, Carei şi pe unele
străduţe laterale care se ramifică din strada Traian.
97

Tratativele au fost făcute cu societatea anonimă
"Siemens Schuckert" pentru montarea a 70 de lămpi cu
arc, de 8 amperi, care să funcţioneze 16 - 17 ore, după
care să fie înlocuiţi cărbunii. Lămpile vor fi atârnate pe axa
străzilor. Stâlpii folosiţi la instalaţia de iluminare a străzilor
erau construiţi din oţel Mannesmann, livraţi prin firma
Hermann Busch din Bucureşti.
Arhitectul C. Angelescu, prin procesul verbal nr.
95/30 iulie 1911, propune să se deschidă o nouă stradă
care să facă legătura între bulevardul Tudor Vladimirescu
şi strada Meiţă Enescu. Strada va avea o lungime de 984
m şi ea va mai face legătura cu străzile Viitorul, Speranţa şi
Dorobanţi. Lucrările de formare a acestei străzi au durat din
1923 până în 1930. Pentru aceasta sunt propuse
exproprieri de terenuri în suprafaţă de 11270,75 mp
aparţinând proprietarilor N. Balotescu, pentru 72 mp, Gh.
Bojenescu, cu 300 mp, R. Grabovski - 28 mp, Elena şi cpt.
Mihăilescu, pentru 1644 mp, M. Inătescu, pentru 3564 mp,
D. Simian - 1020 mp, N. Panaitescu, pentru 418,75 mp şi
Regimentul 2 Vâlcea, pentru 4224 mp. Strada va trece prin
careul III al demobilizaţilor la 1927. Litigiile şi construcţia au
durat 7 ani. Strada se va numi Colonel Mitrescu, actual
strada Mihai Viteazu.
Strada care pleacă din strada Regele Carol I, pe
lângă "canalul morilor" până la uzina electrică, grădina
publică Zăvoiul, se va da în folosinţă în 1912 şi se va numi
Splaiul Mircea Vodă. La 30 mai 1914 se întocmeşte planul
de lucru la strada Capela, suprafaţa locurilor care se vor
expropria în vederea alinierii şi lărgirii fiind de 195,24 mp.
Au fost expropriate terenuri de la Caton Teodorian, T.
Semeni, Gh. Constantinescu, Pomişor Gherman, Ana şi Al.
Constantinescu, care aveau casa construită din 1879.
Lucrările de amenajare şi pavare au fost făcute de
antreprenorul Anton Copetti, valoarea lucrărilor s-a ridicat
la 12.690 lei, au început la 9 mai 1916 şi au durat 3 luni,
primarul oraşului fiind Alexandru Boicescu. Tot în 1914
încep demersurile în vederea deschiderii unui pasaj
(stradelă) care să lege centrul oraşului din nord cu piaţa
mare, pentru uşurarea accesului populaţiei în incinta pieţei
98

centrale. Noua stradelă va face legătura cu strada Călăraşi,
trecând prin curtea "Hotelului I.G. Temelie", care la data
respectivă se găsea într-o stare de completă ruină, şi va
purta numele de strada Halei.
Arhitectul comunei Ioan Busuioc face cunoscut
Primăriei că a avizat deschiderea pasajului la 24 octombrie
1914. Pasajul şi construcţia stradelei sunt realizate de
antreprenorul Ion Gârbină.
La 28 ianuarie 1915, C. Herescu, din strada Regele
Carol I, propune Primăriei comunei să deschidă o nouă
stradă pe terenul său, asigurând şi banii necesari cu care
să se construiască strada, fără să aibă pretenţii materiale.
Strada va fi paralelă cu strada regele Carol I şi va face
legătura cu strada din dealul Capelei. Ea se va numi
Constantin Brâncoveanu.
Pentru alinierea străzii Toţi Sfinţii, în 1915,
porţiunea dintre strada Regele Carol I şi strada Capela, au
fost expropriate terenurile de la Elena Seteanu, în
suprafaţă de 495,89 mp, şi casa de 211,58 mp.
Pentru a aduce un omagiu ofiţerilor participanţi la
războiul din 1916 - 1919 şi pentru a nu fi uitaţi de
generaţiile viitoare, la 25 iunie 1920 Primăria a hotărât să
schimbe numele a 16 străzi cu numele eroilor căzuţi la
datorie: strada Vulturului în strada Cpt. Vintilă Georgescu;
strada Toţi Sfinţii în strada Cpt. Nicolae Negoescu; strada
Viitorului în strada Lt. Barbu Epure; strada Speranţei în
strada Lt. dr. D. Filipin; strada Progresul în strada Plt.
Vasile Olănescu; strada Tabaci în strada Lt. Alexandru
Costeanu; strada Călăraşi în strada Col. Apostol
Dumitrescu; strada Primăverii în strada Maior. D.
Georgescu; strada Garei în strada Maior Vasile Popescu;
strada Abatorului în strada Cpt. Nicolae Simionescu; strada
Ursului în strada Col. Daniel Ionescu; strada Capelei în
strada Gabriel Stoianovici; strada Eleşteului în strada Slt.
Nicolae C. Georgescu; strada Sf. Gheorghe în strada Slt.
Emil Avramescu.
La 24 februarie 1920 se ia hotărârea de a schimba
numele străzii Dorobanţi în General Praporgescu, în
99

amintirea acelui erou căzut în războiul de la 1916 - 1919 pe
Valea Oltului, la 30 septembrie 1916.
Prin Decizia 187/1 septembrie 1920, strada Radu
de la Afumaţi se va împărţi în două: tronsonul cuprins între
strada Col. Apostol Dumitrescu şi bulevardul Tudor
Vladimirescu rămâne cu numele Radu de la Afumaţi, iar
porţiunea dintre bulevardul Tudor Vladimirescu şi strada
General Praporgescu se va numi Cpt. Vintilă Georgescu.
Strada Matei Basarab, în vechime, purta numele
proprietarului pe terenul căruia s-a construit - Meiţă
Enescu. La 24 august 1920, strada era practic nefolosită
datorită ploilor şi aluviunilor care au format şanţuri şi gropi,
fiind complet degradată. Amenajarea şi pavarea au fost
făcute de antreprenorul Ion Baniţă cu începere din 29 mai
1922.
În 1921 se fac noi deschideri de străzi pentru a
înlesni legătura directă între diferite cartiere, astfel: în luna
noiembrie încep lucrările de deschidere a străzii în
apropierea Spitalului judeţean, spre câmpul de instrucţie al
regimentului 2 Vâlcea. Strada va porni din strada Barbu
Epure, fostă strada Viitorului, actual General Magheru, şi
se va numi Avram Iancu. În luna decembrie încep
demersurile pentru deschiderea unei noi străzi pe
proprietatea d.nei Maria C. Gânju, situată în strada Traian
nr. 193 şi 195, pe o lungime de 395 m şi pe o lăţime de 8
m. Strada va purta numele Lt. Col. Dr. Gheorghe Hacman,
mort în războiul pentru întregirea neamului. Pentru a lega
centrul comercial al oraşului cu gara, în anul 1922 încep
lucrările de deschidere a străzilor Lahovary - Radu de la
Afumaţi cu gara CFR. Au fost expropriaţi 186 mp de teren
şi 3677 mp teren cu clădiri ale proprietarilor Nae Niculescu,
Maria Iordan Pascu, Nicu Gh. Statopol şi Gh. Petrescu.
Între 1937 - 1938 se fac exproprieri de teren de la D.
Candopol şi N. Grigori de pe strada Radu de la Afumaţi,
colţ cu strada Lahovary, pentru lărgirea şi alinierea străzii
Lahovary.
100

Centrul Râmnicului la 1922
În urma unei statistici din 1947 - 1948, populaţia

oraşului era de 13.277 locuitori, numărul total al străzilor
din oraş era de 105, numărul străzilor cu lumină electrică -
80, cu o lungime de 26 km, numărul străzilor cu alimentare
101

cu apă - 72, cu o lungime de 20 km, suprafaţa totală a
străzilor şi pieţelor din oraş era de 595.895 mp, suprafaţa
carosabilă era de 551.417 mp, iar cea a trotuarelor de
44.478 mp; existau două poduri metalice, 23 de poduri de
beton şi piatră, 8 podeţe de lemn şi un pod de lemn; diguri
de protecţie din beton pe o lungime de 300 m.
Cu această succintă prezentare am încercat să
prezint străzile oraşului pe vremea când trăiau străbunicii şi
părinţii noştri. Se trăia printre case rare şi joase, nesupuse
încă unei alinieri. Nu aveau pavaj, nici altă canalizare decât
şanţul, nici altă lumină noaptea decât luna şi stelele.
Să încercăm să facem o comparaţie cu arterele
actuale ale oraşului şi ne putem da seama de metamorfoza
prin care au trecut străzile, ca să ne încânte ochiul azi,
străzi pe care suntem obligaţi să le întreţinem.
Strada TRAIAN
Râmnicenii se pot mândri că oraşul este străbătut

de la sud la nord de una din cele mai vechi artere de
circulaţie din ţară. Armatele romane au trecut pe aici în
drumul lor spre inima Daciei în al doilea război (105 - 106
d.Cr.).
102

Pe raza oraşului a fost identificat vechiul drum
roman, la sud, în dreptul străzii Voievodului Mihai cu ocazia
unor săpături făcute la aproximativ 1,20 - 1,50 m adâncime,
de către arhitectul I. Busuioc şi în 1910, în partea de nord,
la circa 4,50 m adâncime, cu ocazia săpăturilor pentru
fundaţia liceului Al. Lahovary.
Nu numai în urma săpăturilor, a documentelor sau
scrierilor, dar şi din examinarea unor hărţi din sec. XVIII -
XIX, cum este harta oraşului Râmnic întocmită la 1790 de
Specht, este evidenţiat drumul principal, care străbate
oraşului de nord la sud.
Să ne oprim ceva mai mult asupra informaţiilor
oferite de "Planşa moşii vetrii Episcopii şi râului
Râmnicului, locurilor înfundate împrejurul oraşului Râmnic,
Troianu Juga, proprietăţile Sf. Episcopii a Râmnicului din
districtul Vâlcii la 1857". Strada porneşte din sud-vest,
trece pe lângă proprietăţile serdarului Ioniţă Bunescu pe
dreapta, pe stânga locurile de la Fântâna Katări formate din
moşia Sf. Episcopii a Argeşului şi cea a serdarului
Alexandru Hrisescu. Coboară spre axa sud-nord şi se
uneşte undeva în apropierea vii Hurezului pe stânga cu
drumul Ocnii.
De aici este cunoscut ca "Drumul Troianului", îşi
continuă drumul spre nord, trecând pe lângă proprietăţile
serdarului Vlădescu, d.lui Petrică Bunea, care este şi
proprietarul primului han întâlnit pe traseu, ale serdarului
Ştefan Savidescu, pe lângă al doilea han, pe lângă
"Crucea Mişeilor", cruce de hotar din sec. al XVI-lea, având
săpată pe una din feţe textul unui document din 25 iulie
1580. Crucea este amplasată la o distanţă de aproximativ
750-800 m faţă de râul Râmnicului, pe partea dreaptă.
Strada trece pe lângă locurile bisericii Sf. Ioan
Botezătorul, în continuare tot pe dreapta lasă casa
serdarului Nicu Vlădescu, înainte de a trece podul de lemn
peste râul Râmnic, unde chiar în capul podului există un
han. După ce s-a trecut podul, strada intră practic în oraş,
străbătând "locul cu han din oraş", situat pe partea stângă,
trece pe lângă casa Ruzinschi tot pe strânga şi, vizavi, pe
lângă casa Bujoreanu, depăşind biserica Toţi Sfinţii; pe
103

dreapta exista clădirea unei cazărmi, iar pe stânga casa
Zisu Dimitrie. Ajunsă la podişca de trecere peste Valea
Mandei, strada iese din oraş, schimbându-şi numele în
"Drumul Mare", despărţind la vest şi la est locurile ce sunt
din sus şi din jos de "Câmpul Mare". Cam la 600 de metri
înainte de a ajunge la Schitul Cetăţuia, pe dreapta se
găsea "Crucea lui Spiridon", iar în continuare, pe stânga,
era proprietatea serdarului Dumitrache, pentru ca apoi
"Drumul Mare" să treacă peste podul de la şanţul Cetăţuia.
Din anul 1895 exista un plan de delimitare a
circumscripţiilor de pe raza oraşului Râmnicul Vâlcii,
executat la scara 1:40.000 de ing. D. Vlădoianu. Pe acest
plan sunt marcate barierele de intrare în oraş, procedeu
cartografic neîntâlnit pe alte hărţi ale oraşului. Strada
Traian porneşte de la "Bariera Traian", în partea de sud a
oraşului, la locul de intersecţie cu şoseaua naţională şi
şoseaua judeţeană "Troian - Dealul Ocna" (actual zona
unde se găseşte staţia Petrom Sud), străbate oraşul pe
toată lungimea sa şi iese în partea de nord prin "Bariera
Cetăţuia", de aici făcând joncţiunea cu şoseaua naţională
spre Râul Vadului.
Un document emis de prefectura judeţului Vâlcea
cu nr. 412/22 februarie 1876 face cunoscut primăriei că
este necesar să împartă străzile pe culori, pentru a uşura
activitatea administrativ-financiară, astfel strada Traian va
face parte din culoarea roşie, "pornind de la biserica din
capul oraşului dinspre miază zi de la Troianu la acea
dinspre miază noapte de la Cetăţuie".
Poliţaiul oraşului, C. Economu, face cunoscut
primăriei cu adresa nr. 4920/3 decembrie 1891 culorile în
care au fost împărţite străzile, pentru a uşura activitatea de
pază şi ordine în oraş. Strada Traian, fiind una din arterele
cele mai lungi, făcea parte din toate culorile, astfel:
Culoarea roşie - strada pornea de la "Podul cel
Mare" de peste râul Râmnic până la şanţul de la "Spitalul
cel vechi" (unde este acum Colegiul Naţional Al. Lahovary).
Culoarea galbenă - strada pornea din "Podul cel
Mare" până la "Hotarul Ocnele Mari".
104

Culoarea albastră - strada pornea de la "Spitalul
cel vechi" până în "Hotarul Bujoreni".
Catagrafia străzilor din 1899 ne pune la dispoziţie
noi date despre strada Traian, care făcea parte din
Circumscripţia I şi începea din sudul oraşului cu "casa Ilie
Bănică cu nr. 2 şi continua pe aceeaşi parte din casă în
casă până inclusiv la nr. 432 Cimitirul Cetăţuia". Pe partea
dreaptă se începea cu nr. 1 al casei d.lui Dumitru Tudoroiu
şi se termina la nr. 283 al casei lui Ghiţă Bogoslov.
În 1911 se încep lucrările de aliniere şi lărgire a
tronsonului de stradă între Valea Mandei şi podul de la
Cetăţuie.
Bulevardul TUDOR VLADIMIRESCU
Primele informaţii despre una din arterele

principale ale oraşului le-am găsit pe un document
cartografic întocmit de ofiţerii cartografi austrieci Schwantz
şi Specht între 1790 - 1791. Planul prezintă un drum de
ţară care pornea din marginea oraşului spre est, traversând
lunca inundabilă a Oltului, făcând legătura cu satele de
dincolo de Olt cu ajutorul unui pod plutitor marcat pe plan
cu o barcă condusă de un om. Cu siguranţă acest vechi
drum din secolul al XVIII-lea va deveni, în a doua parte a
secolului al XIX-lea frumosul bulevard Tudor Vladimirescu,
ale cărui începuturi de construcţie datează din 1873, aşa
cum reiese din dosarul nr. 58/1873 din fondul Prefecturii
Vâlcea, "Drumul Rm. Vâlcea - Malul Oltului, Goranu" (plan
de situaţie realizat de ing. R. Condescu în octombrie 1874.
"Dacă chestiunea ar fi numai pentru facerea unei şosele de
înfrumuseţare a oraşului, fără a satisface şi trebuinţele
publice, atunci saru putea începe construcţia şoselei pe
linia stradei de la spiţerie, prin casele Căzănescului dreptu
la Oltu (...) A se face şoseaua chiar pe drumul vechie în
linie dreaptă câtu va fi posibilu". În continuare se
recomandă ca "şoseaua să se facă când podul după apa
Oltului va începe a se face".
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea în oraş se
simte un curent de modernizare, se demolează din zona
105

centrală toate casele insalubre, se începe acţiunea de
aliniere şi lărgire a străzilor, se introduc reguli obligatorii de
curăţenie în oraş şi încep să se ridice noi construcţii, dintre
care unele ne mai încântă ochii şi astăzi.
Un alt document cartografic care ne oferă informaţii
este şi "Planşa moşii vetrii Episcopiei, Capela şi râul
Râmnicul la 1857"; din studierea acestuia se poate
constata cu uşurinţă că drumul are un traseu, însă nu
poartă un nume. Drumul pornea de undeva din apropierea
dealului "Moşia Capela - Vatra Episcopiei", la vest de oraş,
coboară spre est, întretaie "Drumul Troianului" în
apropierea casei Rusinski pe stânga, peste drum era casa
Bujoreanului, şi se înfundă cam unde era intersecţia cu
strada Radu de la Afumaţi (actual strada General
Magheru). De la acest loc şi până la malul Oltului nu exista
decât un teren viran.
Prefectura judeţului Vâlcea cere, cu adresa nr.
4478 din 15 mai 1875, inginerului tehnic al judeţului toate
datele în legătură cu facerea şoselei ca "lărgimea, teritoriul
ce are să-l ocupe şoseaua pe unde va trece, precum şi
pământul care se va lua de la cei care-l posedă, spre a
face şoseaua spre Olt". Informaţiile sunt date de ing. şef
Claus, din serviciul poduri şi şosele al judeţului.
Demersurile sunt continuate şi în 1876.
În vederea începerii construcţiei podului de metal
peste apele Oltului se reiau lucrările de prelungire a şoselei
spre Olt. Pentru aceasta, primăria oraşului cumpără în
1876 o parte din casele şi terenul viran de la Nae
Căzănescu (zonă situată cam pe unde este acum
cinematograful Modern), pentru lărgirea şi prelungirea
străzii la Olt.
Lucrările încep în 1876 şi sunt executate de casa
N. Jaret din Paris, repretentată prin d.nul Lemoine Smith.
Costul lucrării s-a ridicat la 781.499,78 lei. Construcţia
podului de la Goranu se finaliza la 17/29 ianuarie 1877.
Odată cu finalizarea lucrărilor de la Goranu,
şoseaua îşi schimbă numele în bulevard. Traseul
bulevardului începea de la casele lui Alecu Bujoreanu,
acum unde se află amenajat spaţiul verde din faţa laturii de
106

vest a Prefecturii judeţului, înainte pe la spiţeria
protopopului Crisake Iconomu, preotul Grigore
Referendarie, prin curtea caselor Căzănescu drept la capul
podului de la Olt.
Bulevardul începe să prezinte interes, astfel că
încep să se ridice tot mai multe construcţii. Astfel, preotul
Grigore Referendarie construieşte în 1876 o casă în
lungimea bulevardului, casă cu etaj, cu ferestrele la stradă,
în apropierea caselor Căzănescu, vizavi de grădinile d.lui
Lahovary din mahalaua "Maica Domnului".
O informaţie interesantă o găsim în adresa
înaintată de poliţaiul oraşului primăriei, cu nr. 664 din 17
martie 1876, prin care se face cunoscut că în centrul
oraşului, în zona "la Bărăţie, din colţul caselor răposatului
Iorgu Oromolu până în zidul caselor şi prăvăliilor Bărăţiei,
este o închisoare ce duce în faţa pieţii. Această închisoare
este în stare proastă putând să cadă, făcând un aspect
urât tocmai în punctul cel mai frumos al oraşului, unde se
adună publicul pentru petrecere". Se pune în vedere
superiorului mânăstiri catolice ca, în termen de 30 de zile
să refacă din nou "închisoarea" (incinta Bărăţiei era
înconjurată cu ziduri de piatră şi cărămidă; de aici
denumirea de "închisoare").
Acţiunea de lărgire şi aliniere a bulevardului se
derula cu destulă întârziere, fapt pentru care serviciul
drumuri din judeţul Vâlcea cere primăriei oraşului cu adresa
nr. 211 din 7 mai 1897 să urgenteze aprobarea exproprierii
de la 11 proprietari a unor parcele de teren pentru facerea
bulevardului.
Alte documente cartografice în care este prezentat
bulevardul sunt şi planurile de delimitare a comunei
Râmnicul Vâlcii din 1895 şi 1897.
În planul din 1895 bulevardul pleca de la "Bariera
podului de fier", urca spre vest, făcea legătura cu strada
Călăraşi pe partea stângă, trecea peste rampa CFR, pe
lângă o stradă fără nume, care se opreşte în spatele gării,
intersecta strada Traian, depăşind-o cu câţiva metri. În
planul din 1897 situaţia faţă de primul plan este puţin
modificată în sensul că bulevardul, după intersecţia cu
107

strada Traian, îşi continua drumul până la următoarea
stradă, care purta numele Regele Carol I.
În documentele sfârşitului de secol XIX, numele
acestei artere care, practic, împărţea oraşul în două pe
direcţia est - vest îl găsim cu determinativul "Bulevardul
Tudor Vladimirescu".
Anul 1890 îl găseşte străjuit pe ambele laturi cu tei
falnici, care făceau fala bulevardului: "un bulevard, cu
impunător alai de tei, despartă în două oraşul" (Cella
Delavrancea).
Începând cu anul 1898 se trece la întocmirea
documentelor de expropriere pentru unele proprietăţi în
vederea prelungirii bulevardului până la poalele dealului
Capela. În anul 1905 se fac exproprieri de terenuri şi case,
în vederea lărgirii şi alinierii bulevardului pe segmentul
dintre străzile Traian şi Dorobanţi (actual strada General
Praporgescu). Acum este demolată casa d.nei Smaranda
Dănicel, care se afla construită pe partea dreaptă a străzii
Traian, la intersecţia cu bulevardul, unde mai târziu va
funcţiona "Coletura Stănoiu" (iar astăzi se găseşte
porţiunea verde din colţul sediului Romtelecom). Tot în
acest an mai sunt expropriate proprietăţile Bărbuceanu -
910,57 mp şi căpitan M. Păltineanu, situate pe stânga,
precum şi cele de pe dreapta ale Ancuţei I. Moldoveanu -
124,99 mp, Masinca, doctor E. Manoilescu - 588,91 mp,
Alexandru Alexiu şi ale bisericii Sf. Anton de Padova -
184,77 mp.
Lucrările de aliniere şi lărgire continuă şi în 1906 şi
1908. În urma lucrărilor masive s-a stabilit că bulevardul
Tudor Vladimirescu începe de la podul de fier peste râul
Olt, traversează calea ferată, străzile Radu de la Afumaţi,
General Praporgescu, Traian, până în strada Regele Carol
I. Pe partea stângă numerotarea caselor începe cu nr. 2,
casa Stoian Gruia, şi se termină la nr. 32, casa căpitan
Mateescu. Pe partea dreaptă se începe cu nr. 1, casa
podului de fier şi se termină la nr. 41, Palatul de Justiţie. Nu
au fost numerotate locurile virane, pe care nu existau
construcţii în prima decadă a acestui secol.
108

În anul 1912, prefectura oferă primăriei suma de
4.000 lei pentru a cumpăra de la d.na Siţa Nicolantin locul
situat la poalele Capelei, pe care se va ridica un monument
în amintirea soldaţilor vâlceni căzuţi în Războiul de
Independenţă. Suma este oferită pentru suprafaţa de
1776,70 mp cu adresa nr. 6206 din 23 iunie 1912. În
angajamentul de vânzare-cumpărare, d.na Siţa Nicolantin
trebuia să demoleze chioşcul sub care se găsea o gheţărie,
pentru că zidul de sprijin al ansamblului monumental trecea
prin marginea gheţăriei.
În 1915 se mai fac câteva exproprieri de teren de la
Frantz Eitel, Elena Ilie Georgescu, preot Gheorghiţă, titu
Popescu, Elena Filişcanu, Siţa Al. Popescu şi Maria M.
Inătescu, necesare unor retuşări ale alinierii.
Strada REGELE CAROL I
Strada străbate oraşul de la sud la nord, în partea

de vest a lui, pe sub poalele dealului Capela.
Lunga domnie de 48 de ani a regelui Carol I a fost
o epocă de pace şi linişte internă. Sub fericita sa domnie s-
a schimbat cu totul situaţia politică a Ţărilor Române.
Unirea celor două ţări surori, visul de aur al poporului
român, s-a consolidat pentru totdeauna. Ţara a scuturat
ultimele legături de suveranitate turcească şi şi-a recucerit,
prin vitalitatea şi propriile virtuţi, independenţa. Locuitorii
Râmnicului, împreună cu Consiliul Comunal, au dat numele
unei străzi în amintirea domniei glorioase a Regelui Carol I.
Din punct de vedere istoric, strada este delimitată
în catagrafia străzilor din anul 1876 ca făcând parte din
"culoarea roşie" şi sub numele de "Strada Episcopiei".
Începea "de la casele d.lui Alecu Cofetariu, din marginea
Râului cel Mare (Râmnic), pe uliţă în sus, pe la casele d.lui
D. Tănăsake, d.lor D. Fotake Radovici, D. Dobriceanu, pe
lângă primărie, şcoala primară de băieţi, până în şoseaua
Episcopiei". În anul 1877, strada este cunoscută tot sub
numele de "Episcopiei", într-un act de vânzare-cumpărare
încheiat de fraţii Lescu cu d.l Teodor Florescu de pe strada
109

Episcopiei, care cumpără un teren situat "sub coastă,
dintre şcoala de băieţi şi casele protopopului Ioniţă".
În anul 1879 se propune ca strada să poarte
numele de "Radu Negru". "Strada începe de la râul
Râmnic, de-a lungul caselor d.nei Tetoianu şi mergea
înainte pe lângă casa d.lui Grigore Vlădescu şi pe la
spatele şcolii primare de băieţi, oprindu-se în dreptul
Episcopiei, în strada Traian".
În 1891, la propunerea poliţaiului oraşului, C.
Economu, străzile oraşului sunt împărţite pe culori; acum
strada apare pentru prima dată cu numele "Carol I", făcând
parte din culoarea roşie, cu segmentul din strada Călăraşi
şi până la Episcopie. În catagrafia străzilor din 1899,
"strada începe de la podul cel mare de peste râul Râmnic,
pe lângă albia râului, până la casa Nae Constantinescu,
după care deviază spre dreapta şi urcă uşor spre nord,
paralel cu strada Traian, traversează străzile Călăraşi
(actual Ştirbei Vodă), Mihai Bravu, Căpitan Negoescu
(fostă Toţi Sfinţii), prin spatele şcolii primare de băieţi
(actual Muzeul de Istorie judeţean) şi continuă până în
canalul Episcopiei (Valea Mandei), unde dă în strada
Traian".
Numerotarea caselor începea de la nr. 2 pe partea
stângă, casa Preda Achim Nicolescu, şi se termina cu casa
nr. 44, Niţă Cătălin. Pe partea dreaptă se începea cu nr. 1
al casei Nae Constantinescu şi se termina la nr. 35, casa
preotului I. Petrescu.
Pentru siguranţa circulaţiei, în 1899 se construieşte
noul pod peste "Iazul Morilor", în locul celui vechi şi
deteriorat, lucrările fiind conduse de inginerul lucrărilor de
construcţii orăşeneşti, C. Arghirescu.
110

Râmnicu Vâlcea la 1924
Pentru a uşura alimentarea cu apă a locuitorilor de

pe această stradă, în 1901 cişmeaua din curtea şcolii
primare de băieţi este mutată în afara curţii.
În 1904 se construieşte un podeţ peste canalul de
la Episcopie, "făcând mai uşoară circulaţia locuitorilor până
la Valea Mandei".
Strada CĂLĂRAŞI
Prima informaţie cartografică ne-o oferă "Planşa

moşii vetrii Episcopii şi râul Râmnicului din 1857", unde
strada este bine conturată, însă nu poartă un nume.
Cartografic, strada porneşte din apropierea Oltului de la
litera "V" mare pe plan, merge oblic faţă de albia Oltului în
direcţia sud-vest până în apropierea Iazului Morilor, după
care urcă spre vest, trece pe lângă proprietăţile Matache
111

Urşanu, D. Lipoveanu, pe lângă Brutăria lui Ştefan Brutaru,
pe lîngă biserica Sf. Gheorghe, mergând paralel cu "Iazul
Morilor", traversează "Drumul Troianului", trece pe lângă
Grădina Publică Zăvoiul, situată între Râul Râmnicul şi
Iazul Morilor, urcă în continuare spre vest, traversează
"Înfundătura moşii Sf. Schit Fedeleşoiu", merge paralel cu
râul Râmnic, trece pe lângă "moara d.lui Borănescu"
oprindu-se la marginea "Moşii Sfântului Schit Arhanghelu".
În catagrafia din 1976 este cunoscută cu numele
"Strada Oltului", pornea de la "Otelul lui Ion G. Temelie",
trecea pe lângă casa d.lui Gheorghe Marinescu, înainte pe
lângă casa d.lui Păun Vlădescu, oprindu-se la malul Oltului,
lângă "casele de la poştă".
Pe un alt plan de situaţie de aliniere şi lărgire din
1887, strada apare pentru prima dată cu numele de
"Călăraşilor". Este vorba de planul care prezintă situaţia
exproprierilor: "locuri de arătură", "curţii", câteva construcţii.
În acest an au fost afectaţi 10 proprietari care îşi
aveau terenurile situate între str. Radu de la Afumaţi şi linia
ferată. Au mai cedat terenuri şi case biserica Sf. Gheorghe
- teren, brutăria d.lui Angelescu şi curtea cu casa lui Stan.
În catagrafia din 1891, străzile oraşului sunt
împărţite pe culori, pentru a se uşura activitatea de pază şi
ordine a oraşului. Strada Călăraşi, prin lungimea sa, facea
parte din culoarea roşie, începând de la grădina Zăvoi
până la malul Oltului şi din culoarea galbenă, "începând tot
de la grădina Zăvoi spre vest, mergând până la hotarul cu
comuna Vlădeşti".
În "Dicţionarul geografic al judeţului Vâlcea" din
1893, la pag. 358 se face următoarea precizare: "Calea
Călăraşilor pleacă de la podul de fier Goranu, în direcţia de
la est spre vest pe malul stâng al râului Râmnic şi dă în
Calea Traian".
În planul delimitării circumscripţiilor de pe raza
oraşului oraşului Râmnicu Vâlcea din anul 1895, strada
Călăraşi apare trasată cartografic cu începere din partea
de est de la "bariera podului de fier" de peste râul Olt de la
punctul Goranu, face o deviere spre sud-vest, după care
urcă spre vest mergând paralel cu "Iazul Morilor". Pe
112

traseu se intersectează cu pasajul de cale ferată Drăgăşani
- Râmnicu Vâlcea, dată în exploatare în 1887, cu strada
Traian, cu încă o stradă, fără nume, dar care nu poate fi
decât strada regele Carol I, merge spre vest, trece pe
lăngă Grădina publică Zăvoi, înaugurată în 1856, pe lângă
moara cpt. Avramescu, cumpărată de la Eforia spitalelor
civile din Bucureşti în 1883, cunoscută şi sub numele de
"Sentinela" şi se opreşte la "Bariera Arhanghelu".
Catagrafia din 1899 ne pune la dispoziţie noi
elemente care prezintă o acurateţe mai mare în ceea ce
priveşte evoluţia străzii, mai ales prin dispariţia unor sălişti,
locul lor fiind luat de noi construcţii, în special ale
negustorilor şi ale muncitorilor care lucrează în diferitele
ateliere şi făbricuţe apărute în ultima perioadă. Începând
din acest an, strada este fixată în "circumscripţia nr. 3". În
traseul ei, strada traversează rampa CFR Râmnicu Vâlcea
- Corabia, strada Radu de la Afumaţi, strada Traian şi
strada Regele Carol I, ajungând până în dreptul cătunului
Aranghel, consemnat pentru prima dată de un act emis de
cancelaria domnitorului Radu Paisie la 11 decembrie 1535.
Strada DOROBANŢILOR
Strada Dorobanţilor, ca multe altele din oraşul

nostru, are un istoric zbuciumat. Să ne întoarcem cu mai
bine de 200 de ani în urmă şi să privim cu atenţie un
document cartografic din secolul al XVIII-lea, mai precis cel
din 1790 - 1791, în care oraşul Râmnicul Vâlcii este cartat
pentru prima dată cu gospodăriile înşirate de-a lungul
câtorva ulicioare. Se pot distinge cu destulă uşurinţă patru
ulicioare paralele, care corespund aproape cu
amplasamentul cartografic al celor de azi. Cu siguranţă că
atunci când ofiţerii austrieci au întocmit harta, aceste
ulicioare, printre care şi viitoarea stradă Dorobanţi existau
cu mult înainte.
O altă înformaţie cartografică o oferă "Planşa moşii
vetrii Episcopii şi râul Râmnicului locurile înfundate
împrejurul oraşului Râmnic din 1857": strada este perfect
conturată, însă nu poartă un nume. Pe acest plan, strada
113

pornea de la sud spre nord, din "Drumul Troianului", în
traseul ei trecând pe lângă "Casa Bărăţiei", "casa Oromolu"
(cam pe unde este acum Scuarul Mircea cel Bătrân),
intersecta o altă uliţă nenominalizată (dar care mai târziu
va deveni bulevardul Tudor Vladimirescu), tot pe partea
stângă trece pe lângă "casa Străchinescu", îşi continuă
traseul spre nord întâlnind "casa Toma Olănescu" (după
plan se pare că era o casă foarte mare), cam unde este
astăzi Primăria municipiului. O altă casă prin dreptul căreia
trece era "casa I. Bunescu", continuă până dă în "Drumul
Mare", unde, pe plan, este notat cu "podişcă" care, mai
mult ca sigur, era podul care trecea peste Valea Mandei.
În dosarul nr. 818/1874 există un document din 5
aprilie în care apare o informaţie din care reiese că strada
purta numele de "Mircea Vodă". Un alt document,
catagrafia din 1876, ne precizează că strada "Mircea Vodă"
începea din intersecţia aflată în "oraşul de jos" (care, în
secolul al XX-lea, va purta numele de "Piaţa trăsurilor"), de
la casele d.nei Marghioala Chiovici, mergea în sus prin
piaţă, pe la "spiţerie", înainte pe la "prefectură", până la
"podul de lângă casele preotului George Duhovnicu".
Un alt document din 1879 ne informează că strada
purta numele de "Brâncoveanu Vodă" şi începea de lângă
"Hanul Niţă Temelie" (unde astăzi se află Hotelul Alutus),
trecea pe lângă "casele Zugrăvescu, pe lângă Prefectură,
până în dreptul Episcopiei, unde dă în strada Traian".
Alt document cu referire la această stradă a fost
găsit în dosarul nr. 6/1891, respectiv adresa cu nr. 4920/3
septembrie 1891 întocmită de poliţaiul oraşului, prin care
acesta cerea Primăriei împărţirea străzilor pe culori, pentru
a uşura controlul. Strada Dorobanţilor făcea parte din
culoarea roşie şi pornea de la "Hotelul Temelie" şi până la
"spital" şi din culoarea albastră pornind din "şanţul
spitalului" până la strada Traian"
Se poate spune cu certitudine că numele de
Dorobanţilor îl va purta din anul 1891.
În catagrafia străzilor din anul 1899, strada
Dorobanţilor începea din strada Traian, de la casele Elisa
Soloveanu, traversa bulevardul Tudor Vladimirescu,
114

mergea spore nord pe lângă localul Prefecturii şi da tot în
strada Traian, la podul Mandei. Strada purta numele de
Dorobanţilor în memoria eroilor căzuţi în Războiul de
Independenţă, dar şi în onoarea Regimentului 2 Dorobanţi,
ce îşi avea garnizoana în oraş. După 29 de ani, pe 24
februarie 1920, strada Dorobanţilor îşi schimbă numele în
strada General Praporgescu, cel care a căzut eroic în
punctul de comandă al Corpului de Armată de la Olt de pe
vârful Colţi din Făgăraş, în septembrie 1916.
Strada RADU DE LA AFUMAŢI
Este una din arterele de circulaţie ale oraşului care

traversează zona centrală de sud-est a oraşului, pornind de
la sud către nord-vest. Putem spune că prima informaţie o
avem după documentul cartografic realizat de ofiţerii
austrieci între 1790 - 1791, pentru că una din ulicioarele
care traversau partea de est a oraşului corespunde
aproape perfect cu traseul cartografic al străzii actuale. O
altă informaţie, tot de natură cartografică, o avem din
"Planşa moşii vetrii Episcopii şi râului Râmnicului din
1857", unde traseul străzii este perfect conturat, însă nu
poartă un nume. Conform acestui document, "ulicioara"
pornea de la casa lui Şerban Brutaru, amplasată pe partea
stângă a "Iazului Morilor", deviază puţin spre vest după
care porneşte spre nord până undeva lateral stânga faţă de
biserica Sf. Dimitrie, de unde urcă din nou spre nord-vest,
până lânga casa lui I. Bunescu, unde dă în strada
Dorobanţi. Strada Radu de la Afumaţi intersecta, în traseul
său, strada Călăraşi şi bulevardul Tudor Vladimirescu.
O altă informaţie o avem din catagrafia străzilor
oraşului din 1876, când strada purta numele de "Brutarilor".
Atunci se fac primele încercări de numire a străzilor cu
înscrierea lor pe "tăbliţe de tinichea", vopsite în culorile în
care sunt stabilite străzile. Tot în acest an se va trece şi la
numerotarea caselor. În anul 1876, strada începea de la
"casele răposatului Marinoiu, în sus pe la d.l Gheorghe
Poltimoş, Marin Marovici, decedatul căpitan Giuran până
la poarta bisericii cu patronajul Sf. Dumitru".
115

Din anul 1879, strada va purta numele domnului
Ţării Româneşti Radu de la Afumaţi (1525 - 1529). Traseul
este diferit faţă de cel din 1876: acum strada începe din
"strada Tudor Vladimirescu pe lângă casa d.lui Gheorghiţă
Marinescu, trece pe lângă capela de nord a bulevardului,
merge înainte pe lângă casa domnilor Ghejan şi Costache
Roşianu, până ce trece strada Brâncoveanu Vodă între
casieria judeţului şi casa d.lui institutor P. Constantinescu,
oprindu-se în strada Traian".
În catagrafia din 1899, strada îşi modifică
substanţial traseul, acum începe de la "Iazul Morilor, casele
Marinescu, merge înainte pe lângă casele Brătăşanu ieşind
la biserica Sf. Dumitru". Numerotarea caselor pe partea
stângă începe cu nr. 2 al casei Elena Greceanu şi se
termină la nr, 22, casa preot C. Rădulescu. Pe partea
dreaptă se începe cu nr. 1, casa căpitan Olănescu, şi se
termină la nr. 41, Casa N. Dobriceanu. La data întocmirii
catagrafiei, strada avea un număr de 34 de case şi 2 locuri
virane.
Strada MIHAI BRAVU
În "Planşa moşii vetrii Episcopiei Râmnicului"

datată 1857, în care Râmnicul este prezentat în amănunt,
strada este marcată pornind din piaţa centrală, merge spre
vest până la biserca Cuvioasa Paraschiva, fără a fi
denumită.
Traseul străzii, prezentat mai în amănunt, în
conformitate cu "Planşa...", se desfăşoară astfel: porneşte
din dreptul construcţiei Bărăţia, urcă spre vest, traversează
Drumul Troianului, se intersectează cu o stradă
nedenumită, dar care ceva mai târziu se va numi regele
Carol I şi se termină undeva în apropierea casei Hrisescu,
amplasată pe dreapta în sensul de deplasare spre vest.
Din catagrafia străzilor din anul 1876 aflăm că ea
purta numele marelui voievod Mihai Bravu şi că începea
"din dreptul caselor lui Al. Boicescu, vizavi de casele
Bărăţiei (biserica Sf. Anton de Padova), intersectează uliţa
târgului (strada Traian), prin poarta bisericii Cuvioasa
116

Paraschiva, pe lângă casele d.lui Nicolae Mişcurici şi până
în capul uliţei vizavi de casele răposatului Popa Păun". În
această catagrafie strada făcea parte din culoarea roşie din
punct de vedere administrativ-financiar.
Trei ani mai târziu, această stradă din centrul
oraşului va căpăta numele lui Pătraşcu Vodă; strada
începea din piaţa oraşului, de pe lângă casele d.lui
Boicescu şi prăvăliile d.lui Niţă Tomescu, deschise încă din
1853, traversează strada Traian pe lângă prăvăliile d.lui
Nicolae Ioan, merge spre vest înainte, spre Zăvoi, în
dreptul caselor Hristescu, un frumos conac boieresc, ridicat
la jumătatea secolului XIX şi dispărut astăzi sub
neîndurarea sistematizării.
Consiliul Comunal, prin Hotărârea nr. 145/1886,
dispune primele exproprieri de locuri şi case cu toate
dependinţele lor ce vor cădea în zona de lărgire şi aliniere
a străzii, începând din strada Traian şi până în strada
Regele Carol I. Procesul verbal se încheie abia la 17 aprilie
1887 pentru următoarele proprietăţi: I. Constantinescu,
Epitropia bisericii Cuvioasa Paraschiva, Elena
Covrigioaica, Anica Dianu, Costache Medelnovici şi Toma
Gorfan.
Lucrările de înfrumuseţare şi întindere a străzii,
întreprinse încă de la jumătatea secolului al XIX, au început
să dea o înfăţişare cu totul nouă acestei străzi centrale a
oraşului. Inginerul comunei, căpitan Vlădoianu, înaintează
la 8 august 1895 "Consiliului comunal al urbii Rm. Vâlcea"
"Planul alinierii stradei Mihai Bravu Rm Vâlcea pentru
lăţimea de la 3 m la 9 m", segmentul cuprins între strada
Traian şi strada Regele Carol I.
Planul alinierii din 1895 ne mai oferă o informaţie
interesantă: tronsonul dintre piaţa Dorobanţilor şi strada
Traian purta, la acea dată, numele de "Lipscani".
117

Râmnicu Vâlcea în anul 1944
Cuprins
118

Cuvânt înainte 3
ing. Mircia Gutău, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea
Fişă tehnică sumară 4
Nomenclatorul stradal al municipiului Râmnicu Vâlcea 5
Hărţi
Reţeaua stradală a municipiului Râmnicu Vâlcea 27
Hărţi sectoriale 28
Legendă hărţi 42
Explicaţii ale unor nume de străzi

43
Istoricul străzilor din Râmnic

75
prof. Titi Mihail Gherghina
Evoluţia şi numirea străzilor oraşului Râmnicul Vâlcii
75
Strada Traian
105
Bulevardul Tudor Vladimirescu
107
Strada Regele Carol I
111
Strada Călăraşi
113
Strada Dorobanţilor
115
Strada Radu de la Afumaţi
117
Strada Mihai Bravu
118
119

Mulţumim pentru informaţiile furnizate
Dlui PETRE PETRIA, "Vâlcea - Oameni de ştiinţă, cultură

şi artă - Dicţionar", Ed. Conphys 2004;
Dlui TITI MIHAIL GHERGHINA, cercetător al istoriei
Râmnicului;
Dlui col. (r) CAROL DEHELEANU, Preşedinte al
Consiliului Judeţean Vâlcea "Cultul Eroilor";
Dlui CONSTANTIN DRUGAN, Director al Colegiul Naţional
"Alexandru Lahovari";
Dlui EUGEN DECA, Director al Muzeului Judeţean de
Istorie;
Dnei MAGDA POPESCU, Director al S.C. Proiect S.A.
120

Monografia Arterelor de Circulatie Din Municipiu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monografia Arterelor de Circulatie Din Municipiu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monografia

Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

• Număr de artere de circulaţie 326 (la nivelul lunii martie 2005)

• Lungime totală1 198.586 m

• Suprafaţă totală2 1.305.599,8 mp

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Nr. Denumirea căii de Tipul Localizare Explicaţii

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

1 Spitalul Judeţean nr. 1

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Alexandru Budişteanu - general, chimist, geolog. Născut

Alexandru Cerna-Rădulescu (pe numele adevărat

Alexandru Ioan Cuza, 1820 - 1873 - domnitor al

Alexandru Lahovari - orator, publicist. Născut la 16

Alexandru Papiu - medic, cercetător. Născut la 23

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Alexandru Sahia (pe numele adevărat Al. Gh. Stănescu),

Andrei Livezeanu (1873 - 1938) - magistrat, publicist,

Andrei Mureşianu (1816 - 1863) - poet transilvănean.

Antim Ivireanul, c. 1660 - 1716 - cărturar, mitropolit al

Anton Pann, c. 1796-1854 - scriitor, folclorist şi muzician;

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Aranghel - numele unei localităţi componente a

Argintari - fostă localitate componentă a municipiului

Arhitect Gheorghe Simotta - Gheorghe Simotta (1891 -