SCOALA CU CLASELE I-VIII BÂSCA-

CHIOJDULUI

 date despre istoria localitatii, asezarea

geografica, legende despre localitatea
Chiojdu
 Realizatori:
 Inv. Codescu Carmen si elevii clasei a
III-a
 Aşezare de tip răsfirat, comuna Chiojdu este plasată în
zona Subcarpaţilor de curbură, la limita de N-V a
judeţului Buzău în Depresiunea Chiojdului, la poalele
Munţilor Siriu între culmile dealurilor Brădetului,
Cinterezului şi Muchia Alunişului într-o zonă deosebit
de pitorească, învecinându-se:
» la nord cu judeţul Braşov şi judeţul Covasna;
» la est cu comuna Siriu şi oraşul Nehoiu;
» la sud cu comunele Cătina şi Pătârlagele;
» la vest cu judeţul Prahova (comuna Starchiojd).
 Comuna Chiojdu se compune din şase sate:
 Bâsca Chiojdului,
 Chiojdu,
 Plescioara,
 Poeniţele,
 Cătiaşu şi
 Lera, dispersate pe o rază de cca 8 km de satul
de reşedinţă – Chiojdu.
Comuna se întinde pe o suprafaţă de 12.841
ha, fiind una dintre cele mai mari din zona de
munte a judeţului Buzău.
• Aşezare de tip răsfirat cu tendinţe de adunare spre
centru, localitatea Chiojdu este plasata într-o
depresiune în formă de culoar pe ambele maluri ale
râului Bâsca Chiojdului.
 Atestare istorică

• Asezat teritorial spre mijlocul suflării

româneşti, sub Carpaţii Meridionali, in
punctul de confluenţă a provinciilor istorice
Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca
Chiojdul ar fi existat “inainte de intemeierea
statului Tarii Romanesti” dupa cum spune
istoricul C. C. Giurescu.
 PE URME DE LEGENDA
 
• Cu privire la modul de formare a acestei vechi aşezări
româneşti există şi o legenda, şi anume: “cu sute de
ani in urmă, pe vatra actualei asezări Bătrâni ar fi
existat doi mosneni ce aveau doi baieti şi o fată.
Imprejmuirile fiind intinse ei şi-au ridicat aici sălaş,
punând stăpânire pe pământ. Copiii crescând şi-au
făcut şi ei gospodăria lor: băiatul cel mare pe valea
Chiojdului cel mare – creând satul Chiojdu Mare, cel
mic pe valea Bâscei creând satul Chiojdul Mic, iar fata
s-a măritat şi s-a aşezat mai spre sud, unde a inălţat
un han la care poposeau muntenii ce se duceau după
treburi la câmp. Satul s-a numit Chiojdeanca.”
 O altă variantă a legendei,
dar in versuri:
Că legenda spune
Erau doi bătrâni pe lume.
Şi-n Bătrâni s-au asezat
Şi căsuta şi-au durat.
Şi aveau bătrânii sura
Vite aveau in bătătură,
Aveau dealuri şi-aveau văi,
Dar băieti aveau doar doi.
Pe baiatul cel mai mare
La-nsurat in asta vale.
Printe dealuri si izvoare
Şi-a făcut Chiojdu Mare.
Pe baiatul cel mai mic
La-nsurat peste colnic
Acolo s-a instărit
Şi-a faăcut Chiojdu-Mic.
Bătrânii aveau şi-o fată
Pe nume Ana chemată.
In padurea verde deasă
Acolo-i făcură casă.
Uite aşa ne tragem noi
Din bătrânii aceştia doi.
Originea cuvantului “Chiojd”
• Cu privire la originea cuvantului “Chiojd” Nicolae Iorga o
explica prin cuvantul maghiar “Kovesd”, pietros, din “ko”,
piatra, iar C.C. Giurescu, al carui tata (tot istoric) s-a
născut in comuna Chiojdu, afirmă că “numele celor două
Chioajde, după toate probabilitatile de origine
ungurească, vine din termenul Kove (sau Keve, Kuve), din
care s-au facut apoi numele topice Kovesd (pietros). Tot
academicianul C.C. Giurescu arata ca in “comuna Chiojdu
s-a descoperit, in primavara anului 1934, un mormant
germanic. Langa oasele celui ingropat, in dreptul
pieptului, s-a gasit o fibula de argint, avand si unele parti
de aur si impodobita cu grenate (pietre rosii
semipretioase). Aceasta confirmă că in judetul Buzău au
fost odinioara neamuri germanice.”
 Ocupaţii tradiţionale
•
» creşterea animalelor
Ca sistem de creştere a animalelor Ion Vlăduţiu în „Etnografia Româneasca” identifică un sistem de
păstorit pendulator sau local – zonal (animalele se vărează la munte şi se iernează acasă) în sate
fără a depăşi teritoriul zonei.
Odăile şi stânele fac parte din peisajul agro-pastoral al zonei. Stânele din Chiojdu sunt fie cu o
singură încăpere în care se prelucrează şi produsele lactate, fie cu trei încăperi denumite local:
„fiebătoare”, comarnic şi căşărie sau stâna de brânză. În „fierbătoare” se află vatra liberă cu
accesoriile specifice stânelor tradiţionale din această parte a Carpaţilor: zăvodarul pus pe două furci
(folosit pentru susţinerea cazanului în care se fierbe urda) şi cârligul (utilizat pentru ceaunul în care
fierbe mămăliga). În „fierbătoare” continuă să se prepare produsele lactate. Comarnicul, de obicei
situat între „fierbătoare şi stâna de brânză, este destinat mulsului oilor. În stâna de brânză se ţin
burdufii de brânză. Aici se găsesc instrumentele tradiţionale pentru muls ţi prepararea produselor
lactate: găleata, cupa, cenacul, închegătoarea (sau hârdăul), crinta, zăgârna, cârja de mestecat urda,
răvarul (folosit pentru sfărâmatul caşului), păpuşarele de caş etc. Creşterea vitelor mari s-a dezvoltat
mult mai ales în ultimele decenii pe baza pajiştilor secundare.
» pomicultura se bazează pe cultura prunului şi ca activităţi tradiţionale se remarcă prepararea
fructelor prin uscare în lojniţe şi obţinerea ţuicii. Lojniţa este alcătuită dintr-un grătar de nuiele şi zid
de piatră. Această activitate se reflectă în arhitectura locală cu pivniţă şi loc de depozitat zăcătorile.
» culesul din natură (ciuperci, fructe de pădure: zmeură, mure, afine, merişor, alte plante cu
efecte terapeutice: cătină, măceşe, gherghine etc.
» vânătoarea (de iepuri, de mistreţ, de vulpe, de lup – gropile pentru aceştia se numeau lupării şi
erau împrejmuite cu două garduri circulare în interiorul cărora se introducea un purcel pentru
atragerea lupilor); blănurile de jder din zonă erau o parte importantă a haraciului pentru Imperiul
otoman.
» pescuitul se făcea tradiţional cu mâna, cu osia de fier şi mai târziu cu undiţa cu cârlig sau cu
plasa cu vârşe din nuiele.
» lucrul la pădure: existau fierăstraie acţionate de apă în construirea cărora meşterii din Chiojdu
erau renumiţi.
 Meşteşuguri
tradiţionale
• În Chiojdu meşteşugurile au fost favorizate de existenţa târgurilor fixe legate în mare parte de sărbătorile religioase
din timpul anului:
» prelucrarea artistică a lemnului se baza pe esenţe diferite de lemn în zona montană faţă de cea deluroasă şi
avea ca rezultat următoarele produse finite:
- mobilier rezultat din îmbinare fără cuie din fier şi cu crestături în forma unor motive geometrice
- lăzi de zestre de formă paralelipipedică cu capacul plat şi cu incizii făcute cu scoaba
- unelte şi vase din lemn (unelte agricole, ustensile casnice, unelte legate de păstorit
- tiparele de caş cu bogate crestături decorative asemănătoare celor din Vrancea
- instrumente muzicale: fluier din lemn de prun, caval, cimpoi
- bâtele din Chiojdu cu crestături
- unelte legate de industria casnică textilă (furci de tors simple, vârtelniţe, sucale, brâgle, războaie de ţesut, fuse
simple
- Chiojdu era specializat în fabricarea lingurilor, copăilor, găvanelor, vaselor lucrate din doage, zăcătorilor
» rotăritul asociat cu construcţia de căruţe
» împletitul nuielelor din crenguţe de răchită şi de alun pentru coşare, garduri etc.
» olăritul pentru ceramica de uz casnic (ulcioare, străchini, căni pentru ţuica etc.). Zona Chiojdului se
caracterizează pentru ceramica roşie nesmălţuită, ceramica smălţuită cu culori de verde, brun, galben impunându-se
mai ales în ultimele 3 – 4 decenii. Arderea ceramicii se face în cuptoare tradiţionale.
» cojocăritul, consecinţa firească a activităţii de creştere a animalelor, este bazat pe prelucrarea pieilor de oaie
» prelucrarea metalelor pentru amnare, “bolduri” (terminaţia coamei acoperişului la unele case ţărăneşti), osiile
căruţelor etc.
» arta textilelor se bazează pe prelucrarea lânii . Ca produse finite a acestei activităţi prin care Chiojdul se
remarcă în cadrul zonei etnografice a Buzăului enumerăm: iţari, pantaloni, haine, fote, bete, brâie, ştergare, feţe de
pernă, de masa, lăicere, peretare, ţoluri, covoare etc.
 Creştinismul pe meleaguri
chiojdene
• Creştinismul în aceste vechi meleaguri de pe Valea Chiojdului este tot atât de vechi ca cel
de la sud şi nord de Dunăre şi din Dacia. Căile de pătrundere şi răspândire ale
creştinismului primar în Dacia sunt şi cele care au adus credinţa creştină în zona Chiojdu:
» calea apostolică - prin ucenicii Sf. Ap. Andrei şi Sf. Ap. Pavel care, firesc, n-au
predicat Evanghelia numai în Dobrogea, ci au răspândit creştinismul până aici şi mai
departe peste munţi;
» calea romană - prin venirea romanilor (parte dintre ei fiind creştini) şi stabilirea lor
provizorie sau definitivă în punctul "Roma" de pe raza localităţii Chiojdu, de unde şi
toponimia locului până astăzi;
» influenţa gotică mai târziu în sec. IV - parte dintre soldaţii goţi erau creştini şi aveau
chiar un episcop Ulzila, iar garnizoana lor (Gotya) stabilită în zona Buzăului (Pietroasele) a
dat martiri creştini (Sf._Sava - înecat în apa Buzăului la 12 aprilie 372 - ale cărui moaşte le
cerea şi Sf. vasile cel Mare (330 - 379); mai mult, exista şi un înscris istoric care vorbeşte
despre un mormânt al unui soldat got ce purta însemne creştine descoperit pe Valea
Chiojdului.
De când se stiu ei, oamenii din satele Chiojdului, ca de altfel toţi românii, au fost
creştini, au trăit cu frica de Dumnezeu şi sub ascultarea bisericii ortodoxe. Este greu
de precizat cu exactitate când a fost ridicat primul locaş sfânt sau care a fost primul
preot care a slujit pe aceste meleaguri.
 Biserica din Bâsca Chiojdului
Biserica se află la începutul satului pe o colină. Hramul bisericii
este "Înălţarea Domnului".
Construcţia a început în anul 1877 la îndemnul enoriaşilor. S-a lucrat
timp de trei ani până la acoperiş. Din cauza unor neînţelegeri locale,
lucrarea a fost sistată. Din cele afirmate de enoriaşi, se spune că unul
dintre cei mai bine văzuţi boieri de atunci (boier Isbăşoiu) a fost
împotriva continuării lucrărilor deoarece îi prezisese cineva că va muri
când se va termina biserica. Şi totul a fost abandonat. Lucrarea a fost
reluată în anul 1912 la îndemnul boierului Frânculescu şi a fost
terminată abia în 1927 deoarece s-a lucrat cu pauze datorate
greutăţilor cu care locuitorii acelor vremuri s-au confruntat (războaiele
balcanice şi primul război mondial). După ce a fost ridicată a fost
sfinţită de către Episcopul Ghenadie al Buzăului în 1927. Practic tot
atunci a luat fiinţă şi Parohia Chiojdu II.
Arhitectul care s-a ocupat de construcţie a fost Gheorghe Grigorescu
iar pictorul care a realizat pictura în ulei a fost Nicolae Vasilescu.
Construcţia este în formă de navă cu pridvor închis, din piatră, cu trei
turle din bârne de stejar în formă octogonală, acoperită cu tablă.
În urma cutremurului din 1977 biserica a fost grav avariată. Preotul
Savu Pompiliu a improvizat o bisericuţă în apropiere şi timp de doi ani
a oficiat slujbe în ea. În acest timp s-a pregătit pentru consolidarea
vechiului locaş, lucru izbândit în anul 1980. În anul 1983 biserica a fost
iarăşi pictată în frescă de către pictorul Radu Nicolae din Bucureşti.
După aceasta a fost sfinţită de P.S. Epifanie, episcop al Buzăului, la
22 februarie 1986.

• Informaţiile din această pagină au fost oferite de preotul paroh Dragomir Pompiliu.
 Turismul în Chiojdu
• Aşezată în regiunea Subcarpaţilor de Curbură şi aflată în
apropierea unor obiective turistice naturale şi antropice de interes
naţional, Depresiunea Chiojdu, se poate constitui ca un centru cu o
mare atractivitate pentru turiştii din ţară şi străinătate.
Potenţialul turistic al acestor meleaguri este complex şi a fost
apreciat şi ilustrat chiar şi de Alexandru Vlahuţă în „România
pitorească”: „… În depărtare, cât gonesc ochii se desfac
podişuri verzi, plaiuri luminoase ce se lasă în cascade pe
stepenele munţilor, peste satele răzleţite pe văi, târle de oi se
zăresc pe sub poalele codrilor, mori şi herăstraie de-a lungul
apelor (…) departe în zări se desluşesc cătunele împrăştiate pe
încheieturile măgurilor, întinsele obraţii ale Chiojdului-din-
Bâsca, sat mare de moşneni cuprinşi, ale căror livezi şi islazuri
pornesc din pajerea hotarului şi merg una până hăt în
pripoarele Nehoiului, aproape de apa Buzăului”.
 Relieful
• Relieful este alcatuit din culmi deluroase rotunjite şi din văi
pitoreşti cu caracter radiar divergent faţă de Masivul Monteoru
ce domină localitatea în partea ei nord nord estică.
• Comuna Chiojdu este avantajată şi de apropierea faţă de
zona montană a Carpaţilor de Curbură, mai precis, faţă de
Munţii Buzăului (culmi paralele cu orientare nord-sud şi cu
forme de relief impresionante: bâtci şi înşeuări largi, suprafeţe
de eroziune păstrate în prispa montană exterioară la nivelul
culmilor sau al pasurilor de altitudine; umeri de terasă, pinteni
montani, forme ale eroziunii diferenţiale).
• Astfel, deşi nu foarte înalţi (1657 m – M. Siriu), aceşti munţi
prezintă un mare grad de atracţie prin varietatea şi lipsa de
monotonie a formelor de relief.
 • Potenţia
curgătoa lul hidrograf
Apele
Preseac re cu văi adic se bazeaz
studiu ha, Pârâul Bâsc âncite, precuă pe apele
curgătoa idrologic efec a fără Cale ( m Pârâul
un grad re din această t u at în anul c o nf o r m unui
precum d e mineraliz zo n ă au în 2 00 0, apele
şi u n conţinut a r e ş i de ox c u r su l superior
categoria î n ig e
I )
depozite ; pe apele f n u trienţi ca n a re a ap
care se le de teras r e atice cu re le situează ei
ă ş om în
argiloase disting izvoarei la baza versaare bogăţie în
mai ales cu proprietăţ cantonate în nţilor printre
printre c pe apele stătăi organoleptice tre orizonturi
Vulturilo are o importa toare reprezen deosebite şi
origine r (Lacul fără F nţă deosebită tate de lacuri
origine nivală, dar şi und) din Masiv o are Lacul
antropic La ul
ă pe cul Manta sau Mălâia de
Bâsca la
Chiojducluul de
i.
 Clima
• Nuanţele termice moderate, specifice unui
climat de dealuri şi podişuri, precipitaţiile mai
sărace vara, dar favorabile iarna apariţiei şi
menţinerii unui strat de zăpadă cu grosimi
moderate, brizele montane la contactul cu
Carpaţii, efectele foehnale de primăvară,
lipsa unor surse de poluare în zonă fac din
Depresiunea Chiojdu o regiune cu un
potenţial climatic deosebit, ce s-ar putea
constitui ca o staţiune climaterică de interes
regional.
• Vegetaţia şi fauna conţin elemente de atracţie prin speciile deosebite ce se află la intersecţia
mai multor zone biogeografice ale României . Ochiul turistului este impresionat la vederea
pădurilor de o mare varietate şi de un colorit deosebit. Ca urmare a diferenţierii pe altitudine
deosebim un subetaj de amestec fag-stejar către depresiuni (450 m) şi un etaj mult mai extins
al fagului aflat în amestec cu coniferele la partea superioară. Pe lângă vegetaţia lemnoasă ca o
dominantă a peisajului apar pajişti deluroase secundare şi pajişti montane naturale sau
secundare în Munţii Buzăului (cu specii floristice multicolore: clopoţel, margaretă, brânduşă,
garofiţă etc.).
• Ca specie endemică ocrotită de lege pe teritoriul României se remarcă tisa_(Taxus_baccata)
localizată în sudul masivului Monteoru în cadrul unei arii protejate cu o suprafaţă de 150 ha.
• Pitorescul locului este întregit de fauna caracteristică pădurii de făgete şi de amestec care
include specii de păsări cântătoare cu penaj viu şi colorat (piţigoi, ciocănitoare, mierlă, cuc,
cinteză, codobatură, gaiţă, rândunică), păsări răpitoare de zi (uliul cenuşiu) şi de noapte
(cucuvea, bufniţă); specii de mamifere (căprioară, cerb carpatin, urs brun, râs – mai ales în
zona montană, vulpe, lup, mistreţ cu răspândire mai largă); specii de peşti (păstrăv, lipan,
mreană etc.); o mare varietate de insecte, reptile.
• O parte a rezervaţiei ce protejează relictul faunistic glaciar capra neagră (Rupicapra rupicapra)
– recolonizată în Munţii Siriu se află pe teritoriul comunei Chiojdu.
 Valorificarea potenţialului
turistic
Baza turistică actuală este reprezentată de două unităţi de cazare
cu o capacitate mică (fiecare a câte cca 20 locuri), dar modernizate
dispunând de încălzire centrală, de apă caldă curentă şi incluzând
bucătărie proprie (Pensiunea Melania si Pensiunea Lezeu)
• Deşi situată la poalele munţilor şi cu un potenţial deosebit
(după cum am arătat anterior), comuna Chiojdu nu este încă inclusă
în traseele frecventate de turiştii ce doresc să ajungă în Munţii
Buzăului. Turiştii veniţi în comuna Chiojdu pot face excursii în
zonele învecinate, zone recunoscute la nivel naţional pentru
pitorescul şi pentru unicitatea lor.
• Principalele trasee: Lacul Vulturilor, Tabla Buţii, barajul de la Siriu.
Se mai pot vizita : muzeul de chihlimbar de la Colţi, aşezările
rupestre de la Aluniş, păstrăvăria Calvini şi Vulcanii Noroioşi
 Vă aşteptăm pe la noi!

„Po
c i v ţ i să c
i u
pe c lizaţie trieri
are i, d lum
te-a ar ni ea t
i nă mic o at
sc u nu- ă şi
t” im s
ai f ă t e m
e rm in
ecă unez
tor i de
dec
ât c rezulta
olţu te
Vas l de le
ile p
Ale ămân
c sa t
ndr
i