ION ȚÂRLUI

RUMÂNIORI
S. Prejna, com. Balta – Mehedinți
-sat dispărut-

Drobeta-Turnu Severin
2022
Tehnoredactor: Ioan C.I. Țîrlui
Grafician: Ileana Florentina Mocanu

Coperta:
Lunca spre Rumâniori, locul unde Tudor Vladimirescu la data de 20 mai 1808
a cumpărat și donat o suprafață de teren bisericii din satul Prejna.

Această broșură am scris-o în amintirea părinților mei și o dedic familiei mele.

 Cuprins

SCURT ISTORIC ...............................................................................................4

RELIEF ...............................................................................................................5
1. Dealuri ........................................................................................................5
2. Șes (Lunca) .................................................................................................6
3. Ape .............................................................................................................6
AȘEZARE, LOCUITORI ..................................................................................7
ÎNCHEIERE .......................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................13
 SCURT ISTORIC

Așezarea Rumâniori datează înainte de anul 1800, acest lucru

fiind dovedit de Tudor Vladimirescu când în anul 1808 cumpără si
donează o suprafață de teren bisericii din satul Prejna, ctitorie a
acestuia, în hotarul Rumâniorilor.
Această așezare se
numea satul Rumâniori, așa
cum reiese din documentele
timpului „Prejna de sus”.
Cu timpul locuitorii
satului Rumâniori au migrat
in satul Prejna (Prejna de
jos). Pe la anul 1920 au mai
rămas cca. 8-10 familii care
locuiau permanent. Acesta a
devenit cătunul satului
Biserica din satul Prejna, ctitor Prejna, respectiv comuna
Tudor Vladimirescu Prejna, raion Baia de Aramă, iar
ulterior, din anul 1968 a devenit sat Prejna, comuna Balta, județul
Mehedinți.
Începând cu anul 1962, în acest cătun numit Rumâniori, mai
locuiau 4-5 familii permanent, iar restul locuințelor erau folosite ca
locuințe temporare sau adăposturi pentru animale.
Datorită migrării locuitorilor din așezarea Rumâniori către satul
Prejna, unde au cumparăt și construit locuințe, casele din cătunul
Rumâniori au fost neglijate.
În perioada anilor 1980-1985 cătunul Rumâniori s-a desființat,
rămânând numai clădirile denumite conace, folosite temporar, lucru
menționat și astăzi de către proprietarii care mai sunt.
Pe Podul Rumâniorilor construit peste râul Topolnița, la aval de
unde se unifică afluenții Prejna și Costești, care face legătura drumului

4
dintre satele Prejna și Balta, trecând prin Rumâniori, drum care este
nemodernizat, circulă numai care, căruțe sau poate fi străbătut pe jos.
După anul 1989, datorită scăderii natalității în satul Prejna, cei
tineri au migrat către oraș sau în alte țări, animalele au dispărut,
pământul nu se mai muncește, iar acele construcții vor dispărea de pe
dealul Rumâniorilor, ca multe alte lucruri.
Aș recomanda cititorului acestei broșuri, ca după citire, să
mediteze asupra celor două proverbe lăsate de înaintași, și anume: „Fie
pâinea cât de rea, tot mai bine e în țara mea.” și „Acela este om care
lucrează și pe mult și pe puțin, având de lucru in continuu.”.

RELIEF

Relieful hotarului Rumâniori cuprinde: dealuri cu văi, șes (luncă) și

ape.
1. Dealuri
Dealul Rumâniorilor unde este și așezarea situată, mărginit de
„Dosul si Valea Ursului” la nord, suprafața fiind acoperită cu pădure
de fag și pășune, Vârful Săliște la vest, Valea Rumâniorilor la sud, care
este acoperită cu pădure de fag și pășune, lunca la est.
Dealul Chiciora este mărginit la nord de Valea Rumâniorilor, la sud
si vest de hotarul satului Balta, iar la est de Dealul Cucuiul Izvorului.
Suprafața este acoperită cu pădure și tufișuri de alun, iar o parte este
destinată pentru agricultură și pășune.
Dealul Cucuiul Izvorului se învecinează: la vest cu Dealul Chiciora,
la sud cu hotarul satului Balta, la est cu Dealul Poenița, care sunt
despărțite de Valea (Ogașul) Stăneștilor, iar la nord cu lunca.
Dealul Poenița are la vest Valea (Ogașul) Stăneștilor, acoperit cu
tufișuri de alun, la sud hotarul satului Balta, iar la nord si est lunca.
Acest deal este acoperit cu pădure de fag, stejar, carpeni și tufișuri de
alun, iar pe unele locuri se găsește pășune.
5
 2. Șes (Lunca)
Lunca din hotarul Rumâniori se întinde de la nord la sud și se
învecinează cu afluenții râului Topolnița, pârâul Costești si Prejna
până la lacul Gornovița și hotarul satului Balta, iar restul vecinilor sunt
dealurile specificate mai sus.
Lunca pe întinsul longitudinal are locuri cu următoarele denumiri:
„Locul raței”, unde a fost fixat perimetrul cu suprafețele de teren
comasat colectivizării (întovărășirii) în anii 1953-1962, locul numit
„Mușuroaile”, locul numit „Moara Vrăbețească”, sub dealul Poenița,
și locul numit „Grosul Oi”, unde este suprafața de teren pe care Tudor
Vladimirescu a cumpărat-o și a donat-o bisericii din satul Prejna, fiind
o ctitorie a acestuia.
Lunca este folosită pentru fân, iar după cosirea fânului atât toamna,
cât și primăvara se folosește ca pășune.

3. Ape
Principala apă curgătoare este râul Topolnița cu afluenții Costești și
Prejna, iar la aval până la lacul Gornovița mai primește râurile:
Rumâniori care este temporar, pârâul Gornovița și scurgerea de la
Izvorul Alb.
Râul Topolnița face hotarul între satele Gornovița, Rumâniori și
Prejna, ajungând în apropiere de lacul Gornovița. Atunci când debitul
este mare, o parte se varsă în lacul Gornovița, iar o parte continuă
drumul până în satul Balta unde face o baltă de unde vine și numele.
În continuare intră sub pământ și iese la schitul Topolniței, de aici
străbate satele Balotești, Isvorul Bârzii, Halânga, trece pe lângă
Drobeta-Turnu Severin și se varsă în Dunăre.
Izvorul de apă numit Izvorul Alb izvorăște de la poalele dealului
Cucuiul Izvorului, debitul acestuia fiind constant atât pe timp de vară,
cât și pe timp de iarnă. Acesta este folosit de localnici pentru atât
6
pentru apa potabilă, cât și pentru adăpatul animalelor, vara când este
secetă și iarna când este îngheț.

AȘEZARE, LOCUITORI

Satul Rumâniori a fost așezat pe dealul cu același nume, având la

est satul Gornovița, la vest satul Costești, la nord satul Prejna, iar la
sud satul Balta unde este reședința comunei Balta. Cea mai mare parte
a satului Rumâniori este râul Topolnița.
Casele erau răspândite la distanțe mari una de alta, la cca. 200-
300m, fiind construite din piatră și lemn, și acoperite cu șindrilă. Pe
lângă case erau construite și adăposturi pentru animale.
Satul Rumâniori era așezat între satele Prejna și Balta, având
aceeași distanță de cca. 3 km față de fiecare dintre acestea.
Locuitorii satului se ocupau cu agricultura, în principal cu
creșterea animalelor, fiind singura sursă de existență. Pe terenul de pe
deal cultivau cereale, legume și aveau plantații de pomi fructiferi.
Acest teren era folosit și ca teren de fânețe. Pe luncă se găsea doar teren
de fânețe.
Animalele crescute în gospodăriile din așezarea Rumâniori erau:
oile, vacile, cai, capre, găini și porci. O gospodărie avea cel puțin zece
oi, o vacă, un porc și zece sau cincisprezece găini.
Cătunul Rumâniori fiind comasat cu satul Prejna, respectiv
comuna Prejna, aveau stânele de oi împreună. Acest lucru se întâmpla
prin luna mai, mai precis în perioada 10-15 mai. Se numărau câte 5-6
stâne a câte 160-400 de oi fiecare stână. Cătunul Rumâniori avea două
stâne a câte 160-200 de oi.

7
 Aceste două stâne se numeau stâna Dunceștilor, moștenită după
numele lui Gheorghe Duncea, prietenul lui Tudor Vladimirescu, iar
cea de-a doua stâna lui Ilie Iovăneasa, care practica meseria de cioban.

Rumâniori: fotografii de familie din anul 1942(mama, sora și eu) și anul 1964
(tata, mama, și vecinii) reprezentând portul popular și muncile agricole.

Locuitorii, așa cum am arătat, se ocupau în general cu agricultura

și creșterea animalelor, executând lucrările care erau necesare
acestora: aratul, săpatul, cositul fânului, seceratul, precum și îngrijirea
animalelor atât pe timp de vară, cât și pe timp de iarnă. Produsele
rezultate din aceste lucrări erau folosite pentru consumul în familie, iar
surplusul era vândut pe piață la Drobeta-Turnu Severin. Drumul până
la Drobeta-Turnu Severin care avea o distanță de cca. 70 km, era
străbătut cu carul, căruța sau cu câte un cal cu care transportau
produsele, această deplasare durând aproximativ două sau trei zile.
Copiii care se nășteau mergeau fie la școala din satul Prejna fie la
școala din satul Gornovița, unde făceau școala primară. Apoi erau
înscriși la școala gimnazială din comuna Balta, fiind singura școală de
acest fel din zonă, sau în alte localități în care existau școli gimnaziale,
pentru continuarea studiilor.
8
 Locuitorii din Rumâniori respectau toate tradițiile: mergeau la
biserică în zilele de sărbătoare, la horă, serbări în satul Prejna sau în
satele vecine.
Familiile principale din cătunul Rumâniori au fost Cucu,
Vintilescu (Țârlui) și Turlac care au avut și descendenți până mai târziu
când au plecat, prin căsătorie, în satul Prejna sau în alte localități,
creând un alt stil de viață.

ÎNCHEIERE

În continuare, prin această încheiere am să arăt lucruri care nu au

fost prezentate mai sus și care s-au petrecut înaintea desființării
așezării Rumâniori.
Pe râul Topolnița, după unificarea celor doi afluenți Costești si
Prejna, au fost construite mori cu ciutură, care erau folosite pentru
măcinatul cerealelor, grâu și porumb pentru folosirea necesară făinii
consumului în familie.
Printre morile construite pe râul Topolnița se numără: moara lui
Ionilă, proprietarul satului Prejna, în amonte de podul Rumâniorilor,
moara familiei Cucu, proprietarul din cătunul Rumâniori, în aval de
podul Rumâniorilor, moara lui Melache, proprietarul din satul
Gornovița și moara Vrăbețească, propietari din satul Gornovița, unele
fiind funcționale. Unele dintre aceste mori au funcționat până în anii
1960-1962.
În duminica dintre 10-15 mai a fiecărui an, locuitorii din cătunul
Rumâniori împreună cu locuitorii satului Prejna de care aparțineau,
împreunau oile, unde se „făcea măsuratul oilor”. Fiecare proprietar
mulgea oile în sâmbăta respectivă și măsurau laptele cu ocaua. În
funcție de volumul obținut de lapte, primea o anumită cantitate pe
timpul verii de la stână, ca baci, pe care o prelucra în brânză de oaie.
După aceste activități începea petrecerea care dura două zile.
9
 După 3 zile de la măsurat, oile împreună cu vacile și caii erau duse
la munte, unde pășunau cca. 3 luni, iar apoi coborau de la munte. În
luna septembrie, fiecare proprietar lua oile și le pregătea pentru
iernare. La fel proceda și cu celelalte animale aduse de la munte.
Lucrările agricole erau făcute de cei tineri, iar cei mai în vârstă îi
ajutau la diferite lucrări pe care le puteau face. La lucrările câmpului
era bucurie provocată de cei tineri, cu jocuri și glume.
În perioada anilor 1948-1950 a fost secetă, iar producția de
cereale a fost mică. Locuitorii din Rumâniori au trăit foarte greu, la fel
cum a trăit o țară întreagă. Mai mult, ca urmare a celui de-al doilea
război mondial, se dădeau cote la stat din toate produsele.
În perioada anilor 1953-1962 a început colectivizarea forțată prin
întovărășiri. Conducerea comunistă de la acea vreme a comunei
Prejna, a comasat teren în lunca din hotarul Rumâniori, unde a înființat
o fermă de oi până în anul 1962, când s-a declarat țara colectivizată,
iar zona de munte a rămas proprietate individuală.
Am spus colectivizare forțată prin faptul că dacă te opuneai, erai
arestat și comandat politic. Exemplul tatălui meu, Țîrlui Haralambie,
pentru că s-a opus colectivizării, la insistența conducerii comuniste a
comunei Prejna de la acea vreme, a fost arestat de către securitatea
fostului raion Baia de Aramă pentru „agitație publică” la data de 13
august 1957 și condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 3 ani de
închisoare corecțională, pentru delictul de „Uneltire contra ordinii
sociale” art. 209, cod penal în vigoare la acea vreme.
În lumina celor arătate mai sus, în localitatea Isverna, județul
Mehedinți, fiind și satul natal al tatălui meu, au fost cei mai mulți
deținuți politici de toate categoriile: preoți, învățători, studenți și
agricultori, în perioada anilor 1944-1989. În memoria acestora s-a
ridicat o troiță in anul 2021.
Troița a fost amplasată în locul numit Bârglesca, sat Isverna-
Mehedinți, unde a mai fost ridicată o troiță din lemn masiv în anul
1946 de către bunicul meu, Țîrlui P. Ion din Isverna, care a fost
restaurată în anul 2021 și amplasată lângă cea de marmură.
10
 Troițe-Bârglesca, comuna Isverna:
Cea din lemn restaurată, cea de marmură ridicată în memoria
deținuților politici.

Acestea au fost posibile cu contribuția unor oameni de bine și cu

sprijinul localnicilor din zonă.
Menționez că bunicul meu a ridicat 3 troițe în localitatea Isverna
și una in cornetul Babelor, din comuna Balta. O troiță din localitatea
Isverna a fost distrusă pe timpul regimului comunist, iar celelalte două
și cu cea de la locul numit „Babele” au fost restaurate.
Troița amplasată în locul „Babele” se află pe drumul județean
Drobeta-Turnu Severin – Balta – Baia de Aramă care are o încărcătură
istorică cu așezarea Rumâniori care a dispărut în urmă cu aproximativ
30 de ani, lucru menționat de C. Boteanu și V. Oprenescu, în lucrarea
„Bisericile din plaiul Cloșani – Bisericile din comuna Balta”.

11
 Înainte de restaurare După restaurare
Troiță – Cornetul Babele, comuna Balta

Tot în hotarul Rumâniori, mai precis în luncă aproape de „Isvorul

Alb”, a fost filmat genericul emisiunii T.V. Tezaur Folcloric, realizat
de regretata Marioara Murărescu, unde îndrăgita interpretă de muzică
populară, Angelica Stoican, născută pe aceste meleaguri, fugea călare
pe un cal alb asemenea unui haiduc.
Am scris această broșură având în vedere faptul că sunt ultima
persoană născută în cătunul Rumâniori, comuna Prejna, raion Baia de
Aramă, la data de 2 decembrie 1941 din părinți: mama din satul
Gornovița, adoptată de familia Vintilescu din Rumâniori, aceștia fiind
rudă și tata din satul Isverna, căsătorindu-se in cătunul Rumâniori.
Aceștia au avut 2 descendenți.
Datele pentru cele scrise au fost culese din diferite lucrări
științifice de interes național și local, precum și de la bunici, părinți sau
petrecute personal în perioada celor 80 de ani.
Este bine ca cei ce vor citi aceste rânduri să ia aminte de ce ne-au
lăsat înaintașii noștri, iar noi la rândul nostru vom lăsa urmașilor noștri.

12
 BIBLIOGRAFIE

- Analele Universității din Craiova – seria științe filologice, anul

XXXIX, Nr. 1-2, EDITURA UNIVERSITARĂ 2017, pagina 20,
Iustina Burci.
- Arhivele olteniei 90 de ani de apariție 1922-2012, EDITURA
ACADEMIA ROMÂNĂ – Locuri si monumente care amintesc
de T.Vladimirescu pagina 169-172, Mihaela Bărbieru și Larisa
Mihalcea.
- DIR. Răscoala din 1821 vol. 1, EDITURA ACADEMIEI
BUCURESTI 1959 pagina 41.
- Bisercile din plaiul Cloșani – Bisericile din comuna Balta paginile
176, 201 C.Boteanu și V.Oprenescu ediția 2007 volumul 1.
- Mehedințiul de sub munte tezaur de viață veche, legendă și
adevăr, ediția 2017 T.S.Drăcea.
- GORNOVIȚA – din botezul Sfântului Nicodim, ediția 2019
D.S.Drăcea.

13