Istoria veche a Stelnicii

CAPITOLUL II

ELEMENTE DE RELIEF, CLIMÃ, SOLURI,

FLORA ªI FAUNA - PE MOªIA STELNICA

Fig. 38 DROPIOIUL ÎNFURIAT

(Sursa: Fauna României

de I. Simionescu, ed. 1938)

45
 1. RELIEFUL

Specific pentru þinutul unde este aºezat satul STELNICA o reprezintã ca

formã de relief câmpia. Aceasta ocupã, de fapt, aproape o treime din întreg
teritoriul þãrii noastre, având la origine fenomenul de acumulare, care a apãrut în
cuaternar, pe toata întinderea ei, dar cu vârste ºi tipuri diferite.
Acum 100- 65 milioane de ani, în Neogen, teritoriul României de astãzi era
complet acoperit de apã, care constituia Marea Sarmaticã, ce se întindea pe
platoul Moldovei, toatã regiunea subcarpaticã ºi peste Câmpia Românã, Dobrogea
de Sud, precum ºi podiºul Bulgar; Bãrãganul de azi era pe fundul acestei Mãri
Sarmatice, iar Dunãrea încã nu se formase.
Câmpia este cea mai joasã formã de relief, principalã, ce ocupã cca. 30% din
suprafaþa þãrii, având altitudini, în general, sub 200-300 m .

Fig. 39 SCHIÞA PALEOGEOGRAFICÃ A TERITORIULUI ROMÂNIEI

Acum 100-65 milioane de ani, teritoriul României de astãzi era complet acoperit de apã care constituia
Marea Sarmaticã.
Mai târziu regiunile Carpatice încep o miºcare de ridicare întrerupând complet legãturile apelor
mediterane carpatice cu cele ale Mãrii Mediterane Centrale.
De la aceastã datã Marea Mediteranã Centralã va fi singura care va continua evoluþia Mediteranei
Terþiare, pânã la forma ei de astãzi, pe când resturile ei Sarmatice din Europa Orientalã ºi Asia Occidentalã se
vor transforma în mãri interioare ºi lacuri, prin colmatare, devenind din ce în ce mai izolate.
Legenda:
cafeniu – roºcat = lanþul munþilor Carpaþi, în formare; albastru= Marea Sarmaticã- Mediteranã Carpaticã

(Sursa: Monografia geograficã a RPR ed. 1964, pag. 131, Geografia stratigraficã de G. Macovei, ed. 1954)

46
 Istoria veche a Stelnicii

Unitãþile de câmpie cele mai importante de la noi sunt:

Câmpia Românã - care este cea mai întinsã ºi ocupã: Sudul Olteniei, Sudul ºi
Sud-estul Munteniei ºi are ca substrat loess, depozite loessoide, iar pe alocuri,
nisipuri (dune), argile ºi depozite aluviale.
Câmpia Vesticã – aceasta este o câmpie joasã de divagare, alcãtuitã din
sedimente grele, unele porþiuni mai înalte, fiind acoperite cu loess.
Lunca ºi Delta Dunãrii - care au un relief specific de luncã, substratul fiind
format din aluviuni recente ºi unele depozite lacustre, peste care (în Deltã) se
întâlnesc dune de nisip fluvio- marine.
(Sursa :MAPPM – Strategia Naþionalã ºi Programul de acþiune privind combaterea deºertificãrii,
degradãrii terenurilor ºi secetei – ediþia anului 2000 )

În conformitate cu sistematizãrile din “Geografia monograficã a RPR”,

tipurile morfogenetice de relief existente în zona comunei Stelnica, se identificã
astfel:
- Tipul Bãrãgan sau Câmpia Românã
- Tipul Balta Ialomiþei sau Lunca Dunãrii
- Terasa Borcei

Fig.40 ROMÂNIA – HARTA FIZICO – GEOGRAFICÃ

(Sursa: Statistica teritorialã – 2004,
Autor: Institutul Naþional de statisticã)

47
 TIPUL BÃRÃGAN

Acesta reprezintã o câmpie, numitã sub provincia ponto-danubianã, þinutul

de stepã ºi silvo-stepã al Câmpiei Române de Est, mergând cãtre malul stâng al
Borcei, districtul de stepã.
Aceastã întindere de pãmânt are drept caracteristice, monotonia reliefului de
câmpie, climã continentalã, soluri unde predominã cernoziomul, vegetaþie de stepã
aridã, de tip pontic-danubian. Toate duc la concluzia cã aceastã zonã este cea mai
puþin modificatã de la geneza sa . Însã, în urma umanizãrii multiseculare a acestor
þinuturi, în lupta sa pentru a-ºi asigura cele necesare traiului prin cultura
pãmântului, pãdurile au dispãrut aproape în întregime, rãmânând azi, doar în vestul
moºiei Stelnica, la limita de hotar cu moºia Hagieni – pãdurea Ciunga – formatã
mai ales dintr-o specie de stejar care rezistã regimului secetos ºi de uscãciune –
Stejar Brumãriu- Quercus pendunculiflora .
Vegetaþia primarã de ierburi în Câmpia districtului de stepã în locurile unde a
fost feritã de înþelenire este puternic stepizatã. Practic, întreaga suprafaþã a zonei
respective poate fi consideratã ca un peisaj de câmpie, de stepã, azi desþelenitã.
BÃRÃGANUL – este cea mai întinsã ºi mai puþin fragmentatã unitate a
þinutului de relief, predominând suprafeþe interfluviale acoperite cu un strat gros
de loess. Energia de relief (diferenþa dintre cota maximã ºi cea minimã) este slabã,
de 0-10 m în lunci ºi de 10-25 m pe interfluvii. Ca urmare a acestui fapt eroziunea
de suprafaþã de cãtre ape este foarte micã, aproape inexistentã, în schimb cele mai
pronunþate fiind eroziunile datorate vântului – eoliene.
Climatul este cel mai continental din întreg teritoriul României, fiind
contraste termice foarte accentuate între varã ºi iarnã, ce ating 71,4 °C (maximum:
august 1945 : +41,4°C, minimum : Ianuarie 1942 : - 30,0 ° C – înregistratã la staþia
meteorologicã de la Cãlãraºi).
Depozitele permeabile sau semipermeabile ale suprafeþei respective, poartã
rezerve însemnate de apã freaticã, situatã însã la mari adâncimi, la peste 60 m.
Clima secetoasã duce la o evaporaþie a apei din sol, puternicã, iar datoritã pantei,
aproape de zero, are un drenaj slab, ceea ce o face sãlcie la gust, având un conþinut
mare de sulfaþi ºi cloruri .

TIPUL BALTA IALOMIÞEI SAU LUNCA DUNÃRII

Acesta începe din jos de Cãlãraºi, de unde lunca interioarã dintre Borcea ºi
Dunãre ia o dezvoltare din ce în ce mai largã, fiind presãratã cu japºe, privaluri de
legãturã cu Dunãrea sau Borcea, terase aluviale joase, de 1-3 m, mlaºtini, dune,
ostoave, grãdiºti ºi depuneri. (Este vorba de Balta Ialomiþei dinainte de îndiguire,
când nu era modificat relieful de cãtre om).
Acest tip de relief, ca lãþime, atinge cam 25 km în dreptul Brãilei, dar la
Stelnica – Feteºti – Maltezi – mãsoarã numai 15 km.
LUNCA DUNÃRII SAU ÞINUTUL BÃLÞILOR - care constituie albia
majorã a fluviului Dunãrea – este supusã (era) inundaþiilor de la gura Borcei ºi pânã

48
 Istoria veche a Stelnicii

la Piua Petrii, pe o suprafaþã totalã de 80 125 ha, periodic inundatã ºi apoi, de aici
pânã la Galaþi. (Sursa: România Agricolã – Anuar, 1912, pag. 151)
Au fost ani când, datoritã viiturilor, Borcea era reunitã cu Dunãrea, chiar ºi în
faþa satului Stelnica, formând o singurã albie, latã de peste 15 km, din care se
vedeau ieºind din apã numai coroanele sãlciilor ca niºte buchete uriaºe de flori
puse în glastre. Dupã retragerea apei însã, care împrospãta Balta cu o mulþime de
soiuri de peste, în urmã rãmâneau puzderie de lacuri, japºe, privaluri cu apã
stãtãtoare sau lin curgãtoare, care constituiau patria peºtelui.
Din loc în loc, Balta era presãratã, din timpuri strãvechi, cu grinduri ºi grãdiºti,
care au constituit încã de acum 3000 de ani, nuclee de convieþuire socialã. (Sursa:
Necropola geticã de la Stelnica – Grãdiºtea Mare – jud. Ialomiþa. Raport general
pentru anii 1987- 1996 – publicat de Academia Românã în anul 2001, pag. 102)
Pânã nu demult, în Evul Mediu ºi Epoca Modernã, Balta a atras cãtre ea,
datoritã bogãþiilor ce le cuprindea, turme de oi, de dincolo de Carpaþi, mai ales din
Tara Bârsei – pentru iernat dându-li-se muguri ºi coajã de salcie. “Bârsãneanii “-
cum le spuneau actele domneºti, stãteau aici pânã le fãtau oile ºi li se întremau
mieii, dupã care plecau cu ele la munte, pe Penteleu sau coborau chiar în Sãcele –
Braºov, în Austro- Ungaria, fãcând tradiþionalul pãºunat de transhumanþã.
Balta Ialomiþei constituie cea mai tânãrã formaþie geologicã din þara noastrã,
întocmai ca ºi Delta Dunãrii. Conform savantului Grigore Antipa, ea s-a constituit
prin reunirea mai multor ostroave, care au crescut mereu, braþele vechi
împotmolindu-se, formându-se altele noi, iar unul dintre acestea, BORCEA s-a
dezvoltat ca braþ principal, preluând la început, cam a treia parte din debitul
Dunãrii ºi avea o lãþime pe care, încã strãbunicii noºtri o puteau trece cu carele cu
lemne , chiar cu boii înjugaþi, ºtiindu-se de altfel, cã pe atunci carul nu avea nici un
element de fier, chiar ºi cuiele fiind din lemn tare (de tisã sau cãtinã roºie), el
plutind în urma animalelor de povarã.
Totodatã terenul lat al þinutului Bãlþilor prezenta o serie de hãþiºuri, stufãriº,
pãpuriº, rogozuri ºi alte ierburi înalte, care constituiau un ascunziº remarcabil
pentru oamenii în bejenie, având în acelaºi timp, hranã din belºug în peºte, brânza
oilor, mierea albinelor ºi apã – mijloace de subzistenþã pe care le doseau din vreme
la colibe izolate – unde urmau sã se refugieze femeile cu copiii ºi bãtrânii, în timp
ce bãrbaþii înfruntau duºmanul.

TERASA BORCEI

Ultima formã specificã de relief din zona Stelnicii este terasa. Terasa Dunãrii
ºi Borcei este constituitã din maluri înalte de 10-20-30 m, în cazul Malului
Briciului din Stelnica ºi de pânã la 100 m ºi peste, a Dealurilor Dobrogei ºi Dunãre
(vezi foto : Malurile Briciului ...).
Aceste maluri s-au creat prin acþiuni repetate de eroziune, ale fluviului, de
înaintare a apei ºi subminare, însoþite totodatã, de transport de aluviuni ºi depunere
simultanã în Baltã ºi Lunci.
Este bine de ºtiut, cu acest prilej cã, s-a apreciat cã anual, Dunãrea împreunã
cu Borcea ºi toþi afluenþii lor, transportã ºi depun în Deltã, în zona de confluenþã a
apelor dulci cu Marea Neagrã, o cantitate de cca 82.000.000 tone de mâl .
49
 Pe terasã, procesul de degradare a solului, se manifestã puternic, în urma
ploilor repezi ºi calde din lunile mai-iunie, chiar ºi pe uliþele satului, care au o pantã
spre rãsãrit de cca 10%.
Apele adunate, aproape instantaneu pe drumurile deja sãpate adânc, ca niºte
albii, datoritã vechimii satului, ºi formate din loess, fãrã nici o coeziune ºi
rezistentã asfalticã, se transformã în adevãrate pâraie, cãrora localnicii le spun
seluri ºi sapã gropi mari, în pãmântul friabil, de înãlþimea unui om, chiar în
mijlocul drumului. În vijelia lor, la o singurã ploaie, apele duc în gârlã, tone de
nãmol, gunoaie ºi mizerie; ºi când s-au potolit picãturile de ploaie ce veneau de sus,
apar pe aceste fire de apã, raþele care scormonesc, cu ciocul lor lat, dupã râme, iar
copiii cu turul pantalonilor ridicaþi, cãutând cuie ruginite pe seluri, scoase la
luminã de apele repezi, sau bani de argint gãuriþi.
Trebuie menþionat cã tocmai pe aceastã Terasã a Borcei este aºezat satul Stelnica.
Clima comunei Stelnica – de altfel ca ºi a întregii þãri – este condiþionatã de
complexitatea reliefului precum ºi de diversitatea proceselor atmosferice, în funcþie
de localizarea geograficã ºi de principalele componente ale circulaþiei generale a
aerului.
Ca urmare a acestor principii, în cazul de faþã, clima va avea coordonate oarecum
diferite în funcþie de relieful aºezãrii, într-un fel manifestându-se pentru Balta
Ialomiþei ºi în mod diferit în districtul estic al stepei - Câmpia Bãrãganului Sudic.
Iatã elementele principale care influenþeazã clima localã în zona moºiei
Stelnica :

RADIAÞIA SOLARÃ

Radiaþia solarã reprezintã, de fapt, izvorul unic de energie care duce la

dezvoltarea proceselor geofizice ºi biologice pe Pãmânt. Pentru partea sudicã sau
sud-esticã a României – Monografia Geograficã a României – dã valoarea acestei
radiaþii solare de: 107.000 cal/ cm2/ an de suprafaþa orizontalã, având, bineînþeles,
anumite variaþii pe fiecare lunã, din care minima se atinge în decembrie : 2200
cal/cm², iar maxima, în iulie : 15.200 cal/ cm².
Sintetizat pe anotimpuri, acest element al climei, aratã astfel, pentru
Bãrãganul Sudic:
9.300 cal/cm² – total, pentru lunile de iarnã;
34.100 cal/cm² – pentru lunile de primãvarã;
43.700 cal/cm² – pentru lunile de varã;
19.900 cal/cm² – pentru lunile de toamnã.
O parte din aceasta energie este consumatã în procesele biologice, de cãtre
plante, prin fenomenul de fotosintezã, prin care se purificã atmosfera de bioxidul
de carbon, oxigenul fiind eliberat în atmosferã iar carbonul, fixat în biomasa verde,
ºi în procesele biofizice ale Terrei.
O altã parte a radiaþiei primite de la soare este reflectatã în atmosferã de cãtre
vegetaþie sau sol, în funcþie de albedo-ul specific fiecãrei suprafeþe naturale, astfel :
- culturile de cereale, reflectã 16-27% din radiaþia solarã primitã ;
- terenuri nisipoase: 20-45% - energie reflectatã în spaþiu ;
- solul umed, proaspãt arat: 5-14% - energie reflectatã;
- zãpada, recent cãzutã: 80-85% - radiaþie solarã reflectatã.

50
 Istoria veche a Stelnicii

FACTORII DINAMICI AI CLIMEI: VÂNTURILE

Asupra teritoriului din zona moºiei Stelnica ºi a aºezãrilor de pe malul stâng al

Borcei, acþioneazã ca factori dinamici ai climei, mase de aer dinspre: Marea
Mediteranã, Siberia, Insulele Azore ºi Scandinavia, astfel:
IARNA
ANTICICLONUL SIBERIAN – numit local CRIVÃÞ, care se formeazã în
regiunea Munþilor Urali, între limitele Europei cu Asia ºi pãtrunde în Bãrãgan din
direcþia N-E, dinspre gurile Dunãrii, pe deasupra Munþilor Mãcin.
Iarna aduce zãpadã, viscol, îngheþuri; dacã bate ºi vara aduce seceta.
ANTICICLONUL SCANDINAV - se resimte mai ales iarna, aducând geruri
mari ºi schimbãri bruºte ale vremii. Acesta produce invazii mari de mase de aer
polare din Scandinavia, având deci direcþia nordicã de unde bat. Ele înainteazã
violent cãtre Balcani dinspre Nord-est ºi est, producând la noi, ninsori, iar când se
întâlnesc cu elemente de aer mai cald, produc viscole.
VARA
ANTICICLONUL AZORIC – se formeazã deasupra Mãrii Mediterane ºi se
deplaseazã spre Estul ºi Sudul Europei. El aduce invazii de aer cald, tropical, din
Africa de Nord, care ajunge aici relativ uscat ºi fierbinte, determinând un timp
senin, temperaturi mari ºi secetã. Dacã bate ºi iarna, produce înseninãri, urmate de
geruri mari.

SPECIFICITATEA CLIMEI BÃLÞII

Balta Ialomiþei, fiind o unitate morfologicã mai joasã, are un climat propriu,
cu grad mai ridicat de umiditate ºi mai moderat în ceea ce priveºte temperatura
aerului. Balta produce o notã localã de ameliorare a contrastelor climatice datoritã
poziþiei sale între cele douã braþe ale Dunãrii.
Seara, inversiunea termicã apare aici cu 1-2 ore mai târziu, iar dimineaþa, mai
devreme, cu acelaºi interval de timp, decât în luncã ºi stepã .
Vara evaporaþia apei este mai mare, care consumã din energia radiantã a
soarelui ºi astfel duce la o moderare a temperaturii, iar iarna – cedeazã treptat
cãldura acumulatã în timpul verii, întârziind cu câteva sãptãmâni sosirea iernii aici.
Diferenþa de încãlzire a aerului din Baltã, faþã de cel de pe terasa Bãrãganului,
duce la formarea de brize locale: noaptea bat dinspre câmp spre Baltã, iar ziua,
invers. Uneori, dinspre Baltã vine un vânt cald cu vapori de apã ce provoacã ploi
slabe ºi calde, cãruia localnicii îi spun: Bãltãreþul.

TEMPERATURA AERULUI

În localitãþile de pe malul stâng al Borcei se resimte influenþa moderatoare a

Mãrii Negre, ceea ce face ca temperatura medie anualã sã se situeze între 10°C ºi
11°C ºi anume Balta Ialomiþei este mai caldã, media anualã depãºind 11°C, iar
câmpia, ºesul Bãrãganului se situeazã pe izoterma între 10° C ºi 11° C - medie
anualã.
51
 Luna cea mai caldã, în aceastã zonã, este iulie, numitã pe drept cuvânt “luna
lui Cuptor”, denumire care s-a generalizat în întreaga þarã, iar cea mai rece este:
ianuarie.
REGIMUL ÎNGHEÞULUI SOLULUI

Pe o perioadã de observaþii multianuale rezultã cã, în interiorul moºiei

Stelnica, primul îngheþ poate apãrea în luna octombrie, în prima decadã, iar
ultimul, în primele 10 zile ale lunii lui aprilie. Durata perioadei fãrã îngheþ la sol
este de 200-210 zile pe an, cu menþiunea cã, în iernile mai blânde, aceasta se poate
prelungi la 240-250 zile.
Brumele, apar de obicei, în timpul nopþilor de toamnã, sfârºitul lui octombrie
ºi începutul lui noiembrie, iar primãvara, în martie-aprilie, bruma producându-se
datoritã rãcirilor bruºte pe timpul nopþii, dupã zile însorite.
Brumele târzii se produc uneori ºi în luna mai, ceea ce aduce pagube imense
culturilor ºi mai ales în grãdinãrit, la vie ºi pomi fructiferi.
Zilele cu brumã sunt, anual, câte 34-45 în câmp ºi 25-35 în Baltã.

UMEZEALA AERULUI

Umezeala aerului este datã de cantitatea de vapori de apã aflaþi în atmosferã.

Vaporii de apã , în zona aºezãrii Stelnica, sunt aduºi fie din Marea Neagrã, fie din
oceanul Atlantic, ori provin – într-o anumitã cantitate - din evaporaþii locale, din
apele Bãltii, Borcei ºi Dunãre .
Valorile medii de umezealã a aerului ating minime absolute de 6-7 g/mc de aer
în Câmpia Bãrãganului ºi peste 9 g/mc aer – deasupra Bãltii. Dacã însã, se iau
valorile diferenþiate pe varã ºi iarnã, acestea sunt de 10-13 g/mc aer vara în
câmpie, ceea ce denotã o sãrãcire, prin evaporaþie, a solului de apã ce o conþinea,
fapt ce pericliteazã existenþa culturilor agricole care au o înrãdãcinare superficialã.
Iarna, gradul de umezealã al aerului scade la 2-4 g/mc de aer.

Fig. 41 TEMPERATURA MEDIE ANUALÃ (° C )

(Sursa : MAPPM – 2000)

52
 Istoria veche a Stelnicii

NORII ªI NEBULOZITATEA

Norii - reprezintã principala sursã de precipitaþii ce cad pe sol ºi ecraneazã

soarele ziua, având o influenþã însemnatã asupra radiaþiei solare ce ajunge pe
Pãmânt.
Nebulozitatea – exprimã gradul de acoperire cu nori a suprafeþei cerului de
deasupra orizontului ºi se mãsoarã în zecimi – ca medie anualã sau pe o anumitã
perioadã de timp. Astfel în zona litoralului Mãrii Negre, nebulozitatea anualã este
de 5/10, în timp ce în Câmpia Românã este de 4,7/10.
Deasupra satelor Stelnica, Maltezi ºi Pârþani, cerul cel mai senin este în lunile
de varã, culminând cu luna iulie, iar cea mai noroasã este februarie.
Toate cele de mai sus denotã cã, în zona Stelnicii, soarele strãluceºte pe cer,
ceva mai mult de 2200 ore dintr-un an, adicã peste 50% din durata posibilã .
Norii – aceste fenomene atmosferice importante, sunt clasificaþi dupã
altitudinea la care se aflã ºi forma lor, în zece genuri, sistem adoptat ºi recunoscut
de toate serviciile ºi staþiile meteorologice din lume, astfel:

CIRRUS, CIRROSTRATUS, CIRROCUMULUS

Aceºti nori se aflã la cea mai mare altitudine – în etajul superior –între 5-13
km înãlþime. Ei apar fini, transparenþi, subþiri ºi sunt formaþi din cristale de gheatã.
Din aceºtia nu cad precipitaþii niciodatã.

ALTOCUMULUS, ALTOSTRATUS

Au culoarea cenuºie-deschisã pânã la cenuºiu-albãstruie, uneori albã, sunt în

formã de pânzã, valuri sau plãci compacte, fiind situaþi mult mai jos decât cei din
etajul superior, ºi anume la 2-7 km – în etajul mijlociu. Sunt formaþi din picãturi de
apã suprarãcite ºi cristale de gheatã,
uneori pãrând transparenþi, alteori
întunecaþi, având relief variabil. Iarna
pot cãdea precipitaþii slabe din
Altostratus, dar vara apa nu ajunge la
sol, picãturile evaporându-se în aer.

Fig. 42 NORI DE FURTUNÃ

Formarea norilor de furtunã prevestesc

începutul unui ciclon. Aerul mai dens de dupã
frontul rece împinge în sus aerul cald. În urma
acestora apar norii ºi ploaia. Frontul cald aduce
ploi liniºtite, iar frontul rece- furtuni puternice.
(Sursa Revista : Arborele Lumii nr. 4/2004

53
 Fig. 43
FURTUNÃ CU DESCÃRCÃRI
ELECTRICE NOAPTEA

Furtunile cu descãrcãri electrice de

noapte pot dura chiar ºi 10-12 ore. Ele se
domolesc numai atunci când dispare orice
instabilitate în sistemul meteorologic.
Cu excepþia regiunilor polare, furtunile
se pot întâlni peste tot în lume. Dupã estimãrile
cercetãtorilor se produc cam douã mii de furtuni
în acelaºi timp, pe întregul Pãmânt. Multe
dintre ele se formeazã de-a lungul fronturilor
reci, unde în vârtejurile aerului cald ºi umed ce
se ridicã rapid, se constituie nori negri de
furtunã (cumulonimbus) ce se înalþã deasupra
aerului rece.
Din cauza cãldurii solului ºi a pãturilor de
aer inferioare, cele mai violente sunt furtunile
tropicale, unde în decursul unei singure zi, pot
cãdea pânã la 600 milimetri de apã / mp.
Asemenea furtuni determinate de temperatura
ridicatã a solului se pot produce însã ºi în zonele
cu clima temperatã, în zilele toride de varã, mai
ales dupã amiaza, târziu.
Uraganele sunt mult mai mari decât
furtunile obiºnuite, având diametru ce variazã
între 200 si 500 km, iar viteza vântului depãºeºte
119 km/h, uneori, atingând 300 km/h. Putem
spune cã furtunile din zona temperatã sunt
copiii uraganelor.
(Sursa: Revista “Arborele Lumii“ nr.4/2004)

Fig. 44
TORNADELE ªI VÂRTEJURILE
DE AER

Tornadele sunt furtuni mai mici,

deoarece diametrul lor este de câteva
sute de metri. Ele coboarã deseori din
norii de furtunã; presiunea scãzutã din
pâlnie produce precipitarea aburilor,
fãcând vizibil vârtejul de aer. Totuºi,
tornadele sunt, probabil, cele mai
distrugãtoare dintre toate felurile de
furtuni, ele atingând viteza de rotire a
aerului în pâlnie, de pânã la 300 km/h,
sunt de scurtã duratã, în jur de 1 h, dar
extrem de nimicitoare. Nu se cunoaºte ce
determinã formarea tornadelor.
Deplasarea lor pe suprafaþa uscatului
variazã între 10 km/h ºi 560 km/h,
producând distrugeri enorme. În zona noastrã, s-a produs o tornadã în anul 2002- la Fãcãeni, la 17 km de
Stelnica.
Vârtejurile sunt fenomene de amploare mai micã ºi ele se deosebesc de tornade atât prin mãrime, dar mai
ales, prin faptul cã, ele pot apãrea pe vreme frumoasã, însoritã. Vârtejul se constituie în momentul când aerul
cald se ridicã ºi începe a se roti. Deseori ridicã în aer praf, fân, gunoaie, brazdele cosaºilor, ceea ce îl fac vizibil.
Imaginaþia unor copii sau persoane adulte, mai adãugã, cãruþe, acoperiºuri, broaºte, etc. Asemenea vârtejuri
se produceau ºi se mai zãreau ºi în ºesul Bãrãganului, vara la coasã pe vreme însoritã, formându-se la doi paºi
de tine. Ele încurcã mãnunchi de recoltã, rezultat din brazda coasei, iar þãranii stelniceni au credinþa cã în el
sãlãºluieºte dracul, ºi îl ceartã sã înceteze, strigându-i: “Huoo!...Huoo!...Na la oase!“ Dacã viaþa lui se
prelungeºte mai mult, ridicã în sus mult praf, aerul devenind irespirabil, iar presiunea e scãzutã.
La fel sunt ºi vârtejurile de aer prezente în deºerturile cu climã caldã, care ridicã nisipul.
(Desen:Revista» Arborele lumii» Nr.4/2004)

54
 Istoria veche a Stelnicii
Fig. 45

NORII DE PLOAIE
CUMULONIMBUS
PE FONDUL CERULUI
ALBASTRU

Norii cumulonimbus
au baza aproape de sol iar
creasta sub formã de cupolã,
pânã la 2 km, cu vârful alb
strãlucitor. Prezenþa lor
indicã un sistem
meteorologic cu presiune
ridicatã, numit anticiclon, în
care miºcarea aerului este
orientatã în jos. Presiunea
ridicatã din anticiclon ºi
aerul care coboarã,
determinã condiþii
meteorologice liniºtite, cer
senin, iar în vãi se produce ceaþa. În cazul când aerul cald ºi rece se întâlnesc, formeazã o zonã frontalã, iar de-
a lungul acestui front se constituie un ciclon – sau altfel zis, o zonã de depresie, cu presiune scãzutã, care aduce
deseori o vreme instabilã, furtunoasã, înnoratã, ploioasã, deasupra regiunilor peste care trece. Aceastã zonã
frontalã, nu este o linie dreaptã, ci pot apãrea sinuozitãþi ca urmare a vânturilor reci care bat spre Ecuator ºi a
celor calde care bat spre Poli.
Zonele cu presiune ridicatã se situeazã mai ales deasupra câmpurilor fierbinþi ale lumii, câmpii aride ºi
deserturi.
(Sursa : Revista : Arborele Lumii “ nr. 4/2004)

Fig. 46
EFECTUL SCHIMBÃRILOR CLIMATICE GLOBALE
(Sursa: Revista:»Pãdurea ºi viaþa»
Nr.3/2006, editatã de Regia Naþionalã a Pãdurilor Romsilva)

55
 Fig. 47 PÃDURE ªI CONSTRUCÞII SILVICE SUB APE

La 27 aprilie 2006, apa venind din “spate”, prin creºterea nivelului Dunãrii, a surprins pãdurile
Direcþiei Silvice Slatina, în plinã dezvoltare primãvãraticã. La Ocolul Silvic Corabia, situat pe malul Dunãrii,
din 5781 ha, din suprafaþa fondului forestier, 4420 ha au fost inundate (76,5%). La schimbãrile climatice
globale, prin revãrsarea Dunãrii, au contribuit ºi oamenii prin arderea combustibililor solizi ºi defriºarea
pãdurilor, mãrind efectul de serã produs de oxidul de carbon.
(Sursa: Revista: “Pãdurea ºi viaþa “ nr.3/2006 –
Ed. de Regia Naþionalã a Pãdurilor – RomSilva)

STRATUS, STRATOCUMULUS, NIMBUS

CUMULUS, CUMULONIMBUS

Aceºti nori plutesc uneori deasupra solului ori se întind în sus pânã la 2 km
– situaþi în etajul inferior. Se prezintã sub forme diferite, de la o pânzã cenuºie
continuã, pânã la grãmezi izolate, benzi sau valuri.
Ultimele douã genuri de nori: Cumulus ºi Cumulonimbus, deºi au baza în
etajul inferior, ei se dezvoltã sub formã de cupolã, de regulã, având vârful alb,
strãlucitor, iar baza cenuºie, cenuºiu-închis.
Se înþelege cã norii aducãtori de ploaie sunt cei care au baza situatã în etajul
inferior.

56
 Istoria veche a Stelnicii

PRECIPITAÞII ATMOSFERICE

Partea de Sud-est a României este puþin favorizatã de ploi abundente datoritã

faptului, în principal, cã aerul umed (norii) din Vest-Nord-Vest ºi Sud-vest, care
vin cel mai adesea din zona Oceanului Atlantic, este oprit de înãlþimile Lanþului
Carpatic – ceea ce face ca partea de Apus a României sã fie mai bogatã în
precipitaþii, decât cea de Sud-est. Deci norii plini de apã se descãrcã asupra
ºesului transilvan ºi a Munþilor Carpaþi, aerul ºi norii înalþi trecând mai departe la
Est de Carpaþi, fãrã aceste precipitaþii.
Aºa se face cã cele mai mici cantitãþi de apã de pe teritoriul României, între
350-450 mm/an sã cadã în zona litoralului Mãrii Negre, în Deltã ºi Bãlþile Dunãrii.
Peste aºezãrile de pe terasa Borcei ºi Stepa Bãrãganului, media anualã este de
400-450 mm/m2faþã de 1200-1400 mm/m2þi mai mult chiar cât se înregistreazã în
masivele muntoase ale Carpaþilor sau 500-600 mm/m2 în Moldova ori 600-700
mm/m² în Transilvania. În schimb Polul Secetei în România este la Hagieni- lângã
Mangalia- nu departe de Terasa Borcei, dupã cum se vede.
În zona Stelnicii, cele mai mari valori anuale ale precipitaþiilor, s-au produs în
anii 1909 ºi 1943 depãºind 700 mm/m2iar cele mai mici, sub 200 mm/m² în anii
1921, 1938, 1942 ºi 1946.
Zãpada care cade în aceastã zonã în timpul iernii se menþine, în general, cam
30 zile ca strat continuu în Bãrãgan, iar în Baltã, ceva mai mult, ajungând la 40
zile; dar în iernile mai grele pãmântul stã acoperit cu zãpadã 60-70 zile. Întrebaþi,
bãtrânii satului, aceºtia afirmã cã în trecut iernile erau bogate în zãpadã ºi mai
viscoloase decât astãzi.
Specific pentru Câmpia Bãrãganului sunt secetele îndelungate, durata
acestora depãºind 55-70 de zile când nu se înregistreazã nici o ploaie.

CONCLUZII REFERITOARE LA CLIMÃ

Monografia geograficã a RPR – raionând din punct de vedere climatic

teritoriul României, încadreazã Bãrãganul de Est în grupa, simbolizatã : II.A.S.3. ,
adicã :
- Sector de climã continentalã din þinutul Sud-Estic (II)
- Clima câmpiilor (A)
- Districtul estic (S.3)
Toate acestea înseamnã:
- Teritoriu expus iarna viscolelor puternice, iar vara, masele de aer intens
continentalizate (uscate);
- Din 110 zile de îngheþ, numai în 30-35 zile, temperatura rãmâne negativã ºi în
timpul zilei;
- În cca. 80 zile pe an, se produce noaptea îngheþ, iar ziua dezgheþ;
- În luna ianuarie, temperatura medie lunarã scade, sub -3° C în partea australã
a Bãrãganului ºi cu valori ceva mai ridicate în Baltã ;
- Anual, cel puþin 300 zile, temperaturile sunt mai mari de 0°C, iar dintre
acestea, în 190-200 zile temperatura depãºeºte 10°C ;
57
 - În luna iulie, media depãºeºte cu mult 23°C;
- În semestrul cald, 100-120 zile au temperaturi peste 25°C, iar 40-60 zile,
peste 30°C;
- Temperaturile maxime absolute trec de 40°C, iar minimele se apropie de -
30°C, ceea ce scoate în evidentã caracterul continental al climei;
- Cantitatea de precipitaþii este în jur de 400 mm/m ²/an iar evaporaþia
depãºeºte 300-400 mm/m2/an.
Din acest punct de vedere Câmpia Românã ºi Dobrogea se încadreazã în
teritoriu cu risc ridicat de deºertificare ºi secetã.
(Sursa : Strategia naþionalã ºi programul de acþiune privind combaterea deºertificãrii, degradãrii
terenurilor ºi secetei – Ed.2000, pag. 14-15, autor MAPPM – Ministerul Apelor, Pãdurilor ºi Protecþiei
Mediului).

Totodatã, modificãrile climatice, rezultate din studii pe ultimii zece ani, au

evidenþiat ºi pe teritoriul României, urmãtoarele tendinþe climatice defavorabile:
- creºterea temperaturilor medii anuale cu 0,2°- 0,6°C;
- scãderea precipitaþiilor cu 10-50 mm/m2 /an, faþã de mediile mãsurate pe
ultimii 100 de ani;
- se relevã tendinþa clarã a intensificãrii ºi extinderii fenomenelor de
deºertificare, degradare a terenurilor ºi secetã, care vor accentua tendinþele
negative ca:
- cronicizarea crizei de apã în România;
- reducerea biodiversitãþii speciilor de plante ºi animale, precum ºi dispariþia
unor asemenea specii;
- reducerea producþiilor animale ºi vegetale;
- declinul pãdurilor;
- sãrãcirea populaþiei;
(Sursa: MAPPM)

Balta Ialomiþei se înscrie ºi ea în datele de mai sus, dar întrucâtva, cu elemente

atenuate în limitele sale extreme, având o climã ceva mai moderatã.
Teritoriul cu risc ridicat de deºertificare ºi secetã cuprinde întreaga Câmpie
Românã, Sudul Moldovei cu prelungire pe Prut pânã la Nord de Iaºi, Podiºul
Dobrogei, Lunca ºi Delta Dunãrii ºi într-o mãsurã mai micã, Câmpia de Vest .
(Sursa: MAPPM - Strategia naþionalã ºi programul de acþiune
privind combaterea deºertificãrii, degradãrii terenurilor ºi secetei – Ed.2000)

58
 Istoria veche a Stelnicii

3. HIDROGRAFIA BÃRÃGANULUI IALOMIÞEAN

ZONA MOªIEI STELNICA – datoritã poziþiei sale geografice este

caracterizatã prin lipsa cu desãvârºire, în câmpie, a unei reþele hidrografice de
suprafaþã; singura apã care o strãbate este Borcea, braþul stâng al Dunãrii, Dunãrea
însãºi care îi este hotar la Est, iar în Baltã, înainte de îndiguire, erau o sumedenie de
lacuri, japºe, privaluri ºi iezere.
O altã caracteristicã o reprezintã stratul acvifer liber, aflat în orizonturile
inferioare ale scoarþei terestre ºi care este alimentat în permanentã, fie din
precipitaþii, fie din apele de adâncime. Acest strat este amplasat deasupra unor
argile impermeabile la 60-80 m adâncime.

APELE DE SUPRAFAÞÃ

Astãzi nu putem vorbi de o reþea de ape de suprafaþã pe moºia Stelnica, în

afara Braþului Borcea care trece prin inima teritoriului ºi îl strãbate în lat, pe cca. 6
km, de la punctul Mazale, în hotar cu Feteºti ºi pânã la Cegani – în direcþia Nord-
est. În rest, în Baltã exista o sumedenie de ape, japºe, privaluri, cursuri care, acum
cu îndiguirea zonei inundabile a Bãlþii Ialomiþei, au dispãrut.
Dunãrea - ca fluviu de hotar, timp de 500 de ani, între Imperiul Otoman ºi Tara
Româneascã, iar azi, între Câmpia Românã ºi Dobrogea – ºi-a jucat rolul sãu
deosebit în istorie, ca fluviu cu malurile cele mai populate ºi cel mai renumit din
Europa, fiind cunoscut în lume cu mult înainte de Hristos.
În schimb, în Bãrãgan nu e nici un pârâu care sã se verse în Borcea, în zona
Stelnicii, deºi, în Antichitate, posibil sã fi existat asemenea ape, cum probabil a fost
Valea Lorului ºi un altul pe Valea lui Ilie, dintre Maltezi ºi Pârþani, sau Valea
Agrilor legat cu Valea Bulercii.

BORCEA

Braþul Borcea – se formeazã în aval de Cãlãraºi ºi tine pânã la Brãila, pe o

lungime de 195 km, iar pânã la Piua Pietrii, vechiul Oraº de Floci, amplasat în
judeþul Ialomiþa – 110 km, delimitând cu Dunãrea, o insulã mare, numitã astãzi
Balta Ialomiþei, iar în antichitate, Insula Peuce .
Lãþimea luciului de apã, în funcþie de debitul sãu, variazã între 350-500-700
m, atingând uneori pe perioade scurte, ºi 800-900 m, în dreptul satului Stelnica ºi
pe Luncã, în faþa Monumentului Eroilor. O dovadã în plus este cã, podul de la
Feteºti, construit în anul 1895, are o lungime de 470 m numai pe deasupra apei, iar
prin luncã, pânã la culei, încã 430 m.

59
 Adâncimea Borcei este de regulã de 32 m, iar uneori chiar 40 m sau mai mult
în unele gropi.
Borcea ºi Dunãrea, ape a cãror importanþã o depãºeºte pe cea a României,
constituie de fapt, coloana vertebralã a Europei, în valea cãrora s-au nãscut ºi
dezvoltat civilizaþii ºi popoare, ce au fost cunoscute încã din vechime, cu cel puþin
600-700 de ani înainte de Hristos dar ele au existat cu siguranþã cu 4000-7000 ani
înainte de Era Creºtinã.

DUNÃREA

Dunãrea este cel de-al doilea fluviu ca mãrime din Europa, dupã Volga. Are o
lungime totalã de 2860 km, din care 38% pe teritoriul României. Suprafaþa
bazinului sãu hidrografic, de pe care îºi adunã apele, este uriaºã, ºi anume de
805.300 km2, transportând anual în Marea Neagrã cca. 82 milioane tone de
suspensii solide ca: nisip, nãmol, pietriº ce-l adunã din Munþii Alpi, apoi Carpaþii
Mici ai Boemiei ºi, în sfârºit, din Carpaþii Romaneºti ºi Munþii Balcani. Ea
strãpunge aceste douã ultime lanþuri de munþi: Balcani ºi Carpaþi printr-un defileu
numit Porþile de Fier – loc în care lãþimea sa era de numai 153 m, în schimb
adâncimea este cea mai mare din tot cursul sãu – de 34 m, fundul albiei sale fiind, în
unele locuri, sub nivelul mãrii.
Dunãrea are parcã, un traseu predestinat, ea izvorând din Munþii Pãdurea
Neagrã - Germania ºi se varsã într-o mare care conþine tot toponimul Neagrã – si
anume Marea Neagrã. În drumul ei udã teritoriul a peste zece þãri; trece prin oraºe
mari, înfrumuseþându-le peisajul ºi traverseazã mai multe capitale europene ca:
Viena, Bratislava, Budapesta ºi Belgrad.
În vechime, pe ea au circulat vasele de luptã ale lui Darius – împãratul perºilor,
ale lui Traian – cuceritorul Daciei, ale turcilor ºi cele de negoþ ale tuturor
popoarelor europene marginaºe.
Regimul sãu hidrologic este foarte complex. În partea superioarã are un regim
de tip alpin – curgând spre Est între Munþii Alpi ºi munþii vechi, hercinici ai
Europei Centrale, primind majoritatea afluenþilor din Alpi ºi din Cehia, pe partea
stângã.
Cursul mijlociu al Dunãrii sãu panonic începe intrând în depresiunea Raba,
între Munþii Leitha ºi Carpaþi Mici. În regiunea panonicã primeºte ca afluenþi
râurile Sio, Drava, Sava ºi Morava Sârbeascã, iar pe stânga Tisa, cel mai mare
afluent al Dunãrii- unde primeºte un mare volum de apã ce poate provoca inundaþii
în aval. Odatã cu intrarea Dunãrii într-o zonã mai îngustã, la Buzias, trecând
graniþa României, îºi începe cursul sãu inferior – adunând în apele sale 98% din
râurile României
(Sursa: Dicþionar Enciclopedic Roman – vol. III, Ed. 1964, pag. 183).
S-ar putea spune cã viitura Dunãrii ºi Borcei, care inundã Lunca ºi Balta
Ialomiþei, apele sale, nu reprezintã decât rãsuflarea acestui mare fluviu, ºi nu e de
mirare cã în mitologia satului Stelnica, Borcea era privitã ca un uriaº balaur, ca o
fiinþã despre care se spunea cã «cere gârla om « atunci când trecea mult timp ºi nu
se mai îneca nimeni în ea.

60
 Istoria veche a Stelnicii

Fig. 48 BORCEA LA STELNICA – APA MULT VENITÃ ÎN TOAMNA ANULUI 2005

Vedere din punctul la «Ilie Nãstãsache»
În stânga – unde este astãzi arboretul de salcie ºi salcâm, era casa ºi grãdina lui Ilie Florescu – fost
negustor ºi primar în perioada interbelicã
(Foto: I. Munteanu - 10 septembrie 2005)

Fig. 49 DESIªUL PLOPILOR DE PE MALUL BÃLTII IALOMIÞA

- din dreptul Stelnicii oglindit în apa liniºtitã a Borcei

Înainte, pe acest sol nisipos creºtea arbustul Cãtina de râu (Tamarix ramosissima) care dezvolta nuiele
din lemn rezistente, dense, mai grele decât apa, din care copiii fãceau arcuri pentru joaca lor ºi þãranii,
coderiºte pentru bici.
(Foto: I. Munteanu - 10 septembrie 2005)

Fig. 50 PE DUNÃREA ªI BORCEA ÎNGHEÞATÃ

În iernile grele, marele fluviu îngheaþã. Lumea poate trece atunci pe podul de gheaþã, dincolo!
Sciþii, sarmaþii ºi geþii plecând din ºesul Bãrãganului, atacau cetãþile greceºti de la Pontul Euxin, bãgând
spaima în locuitorii acestora.
(Foto: Geografia pentru clasa a treia primarã de I. Nisipeanu ºi T. Geantã, Ed. 1937)

61
 Debitul mediu anual al Dunãrii, mãsurat la punctul Cãlãraºi este de 6210
m/sec, deci înainte de a se desparte în cele douã braþe, la bifurcaþie, Borcea preia un
volum mai mare de apã decât Dunãrea veche, cu un plus de cel puþin 17-31%,
conform observaþiilor din anul 1973 în staþiile Feteºti ºi Cernavodã.
În zona Munteniei, Dunãrea a fost mai bine de 500 de ani, apã de hotar între
Þara Româneascã ºi Imperiul Otoman.
Implicarea Dunãrii ºi Borcei, importanþa ei în viata economicã ºi socialã a
aºezãrilor de pe malurile sale, este atât de mare ºi importantã încât ar trebui învãþatã
de copiii de la ºcoalã ºi cunoscutã de toþi locuitorii satelor mãrginaºe.

APELE SUBTERANE

În conformitate cu literatura de specialitate (Monografia geograficã a RPR)

apele subterane sunt împãrþite în :
- ape freatice – din zona schimbului activ;
- ape subterane de adâncime.

APE FREATICE. În raza moºiei Stelnica putem vorbi de ape freatice numai
în Balta Ialomiþei ºi Lunca Borcei, considerate ca ape freatice din depozitele de
luncã, acestea fiind legate dinamic de nivelul apelor din Borcea ºi Dunãre.
Apele freatice din Balta Ialomiþei ºi Brãilei sunt puternic mineralizate, iar
reziduul fix trecând de 2 000 ºi chiar 5 000 mg/l.

APELE DE ADÂNCIME din zona Bãrãganului au o mineralizare puternicã ºi

curenþi ascensionali sub presiunea hidrostaticã, fiind rãspândite în toatã Câmpia
Românã ºi cuprind frecvent orizonturi de ape potabile.
În raza moºiei Stelnica nu existã puþuri cu cumpãnã, cum se afla în zona de
silvostepã ºi colinarã a Buzãului, ceea ce demonstreazã cã nivelul apelor subterane
se aflã la o destul de mare adâncime, la peste 60 m. Dacã în sat erau 2-3 puþuri de
32-39 m, în plin Bãrãgan apa se scotea cu »burduful» din puþuri adânci, situate pe
lângã armanele boierilor de atunci, burduful cu apã fiind tras de cai

62
 Istoria veche a Stelnicii

4. SOLURILE

CARACTERISTICE ZONEI DE STEPÃ ªI LUNCA BORCEI

În anul 1967, Institutul de Proiectãri ºi Îmbunãtãþiri Funciare a executat un foraj

în Câmpia Bãrãganului, pânã la adâncimea de 25,3 m, constatând urmãtoarele
structuri:
- nisipuri ºi argile de origine continentalã, fluvialã, cele mai recente depuneri
fiind din ultima perioada geologicã: cuaternar;
- lo¸ssuri ºi nisipuri de dune, având originea eolianã.

Fig. 51 PROFILUL LONGITUDINAL AL MOªIEI TRADIÞIONALE A STELNICII

Secþiune Vest- Est
(Desen: I. Munteanu - septembrie 2008)

Fig. 52 DÂMBURILE CARE LIMITEAZÃ (SPRE VEST) ALBIA MAJORÃ A DUNÃRII DE

BÃRÃGAN LA VALEA LUI ILIE – PÂRÞANI - Ele se aflã la cca. 20 km de fluviu .

Este de mirare, dar trebuie ºtiut cã la marea inundaþie din anul 1940, apa Dunãrii reunitã cu cea a Borcei
acopereau toatã Balta Ialomiþei ºi lunca aceasta de la Pârþani, se întindea pânã sub aceste dealuri- unde
lipovenii- mari meºteri în pescuit, puneau vârºe, pe fostul drum de þarã ºi prindeau peºte.
(Foto: I. Munteanu - octombrie 2006)

63
 Fig. 53 STELNICA, VATRA STRÃBUNÃ aºezatã pe terasa Borcei, cu apã la picioare .

Impresionat de priveliºtea satului vãzutã din depãrtare, din acceleratul Constanþa – Bucureºti,
renumitul pictor modern Spiru VERGULESCU a realizat douã tablouri intitulate «Borcea« ºi «Câmp cu
maci« .
Ele au fost expuse în sala Omnia din Capitalã în anul 1984 ºi s-au vândut deja din expoziþie datoritã
frumuseþii ºi ineditului lor.
(Foto: I. Munteanu - aprilie 2007)

Fig. 54 SCOATEREA APEI CU BURDUFUL în Bãrãgan

Înainte vreme oamenii scoteau apa din puþuri, care erau foarte adânci, de peste 60 m, cu burduful tras de
cai, din cauzã cã era foarte greu. Iniþial, burduful, probabil, era un fel de sac fãcut din piele de bou cu care se
trãgea apa sus; în sec. al XX-lea, el consta dintr-un butoi de tablã, tras de un lanþ sau funie înfãºuratã pe un
scripete, sau roatã mare.
(Sursa: Geografie cls. A III-a de I. Nisipeanu ,pag. 63)

64
 Istoria veche a Stelnicii

SOLURILE – PROPRIU ZISE

În conformitate cu harta XX – anexa la «Monografia geograficã a RPR» -

solurile care predominã în satul Stelnica sunt:
- Cernoziomul puternic ºi foarte puternic levigat – în Baltã ;
- Lacoviºtile de luncã ºi Deltã - în imediata apropiere a firului apei;
- Cernoziomul carbonatic – pe terasa Bãrãganului ;
- Cernoziomul castaniu – chiar în inima stepei ºi care are cea mai mare
întindere.

CERNOZIOMUL CASTANIU

Cernoziomul castaniu – este un sol castaniu de stepã uscatã, format în cea mai
mare parte pe loess, dar ºi pe nisipuri de dune vechi, în condiþii de ariditate sub o
vegetaþie ierboasã de stepã, alcãtuitã din pajiºti stepice cu o componentã floristicã
variatã, începând de la cele xerofite, neîncheiate, graminee scunde ºi peliniþã, pânã
la pajiºtile mezoxerofite, bine încheiate, de graminee înalte ºi numeroase ºi
dicotiledonate.
Pe aceste cernoziomuri lipseºte vegetaþia lemnoasã arborescentã, cu excepþia
zãvoaielor de luncã, sau a unor pãduri de stejar pe nisipuri – cum este pãdurea
Ciunga, dezvoltate în condiþii locale cu totul diferite.
Clima acestor cernoziomuri corespunde unei stepe temperat continentale.
Aceste caracteristici enumerate mai sus, fac din cernoziomul castaniu un sol
bogat în substanþe nutritive asimilabile.
Pentru a-i mãri eficienþa ºi a-i neutraliza întrucâtva gradul de saturaþie în baze,
este necesar a i se administra îngrãºãminte azotoase, pentru culturi agricole, iar în
cazul leguminoaselor, îngrãºaminte fosfatice.

CERNOZIOMUL CARBONATIC

Acest sol apare în partea mai uscatã a stepei ºi s-a format probabil, sub pajiºti
xerofite cu graminee scunde ºi peliniþã, el apãrând ca o fâºie îngustã de-a lungul
Borcei, în partea esticã a Câmpiei Române. Acest tip de cernoziom cuprinde
carbonaþii încã de la suprafaþã, sau în primii 10-20 cm.

CERNOZIOMUL LEVIGAT

Apare atât în Câmpia Românã, cât ºi în cea a Tisei, pe depozite loessoide

diluviale, proluviale sau aluviale ºi pe depozite nisipoase constituite eolian.
Ele se formeazã în condiþii climatice mai umede decât ale stepei, dar
apropiate în ceea ce priveºte regimul termic ºi cel al precipitaþiilor. În aceastã
situaþie nivelul precipitaþiilor ating 480-570 mm/m², iar temperaturile între
9,1ºC- 11,4º C.

65
 În timpul anului se produce o perioadã de uscãciune – în iulie – octombrie, iar
evaporabilitatea este mai mare decât media precipitaþiilor, timp de opt luni pe an,
ajungând pe varã ca evaporabilitatea sa întreacã de 2-3 ori pe cele ale
precipitaþiilor. Iarna însã, precipitaþiile depãºesc dublul evaporabilitatii, fapt care
asigurã o infiltrare a apei în sol în anotimpul rece, înmagazinarea sa ºi deci crearea
unei rezerve de apã pentru o parte din sezonul de vegetaþie.
Aceste cernoziomuri sunt caracteristice pentru pãduri împoenite de cvercinee,
dar aceºti arbori sunt rari în asociaþii cu graminee ca: Festuca valesiaca- Paius ºi
Stypa capillata – Negarã.
Conþinutul general de humus în acest tip de sol este de 5-6%, reacþia sa este
slab acidã pânã la neutrã, gradul de saturaþie în baze de 90-93 %, coborând chiar
cãtre 85% - toate acestea fac din aceste tipuri de sol cele mai prielnice pentru
agriculturã, mai ales atunci când sunt formate pe loess, deoarece îºi pãstreazã
bine structura glomerularã – mãzãratã, ºi nu formeazã la arat bolovani mari; sunt
foarte productive ºi nu necesitã decât o cantitate micã de îngrãºãminte azotoase,
dar cele care se aflã în stare mai avansatã de degradare, au nevoie de îngrãºãminte
fosfatice .

SOLURILE DE LUNCÃ ªI DELTÃ

În aceastã grupã întrã o întreagã varietate de tipuri genetice de soluri, atât ca

stadiu de evoluþie cât ºi ca regim hidric; dar ele au ºi proprietãþi comune în ceea ce
priveºte procesul de solidificare, cât ºi unele probleme de folosinþã ºi ameliorare.
Solurile de luncã ocupã partea cea mai tânãrã a vãii unei ape, apãrând sub
forma de fâºii în toate zonele naturale ale tarii. Ele se împart în funcþie de gradul de
solidificare, în:
- aluviuni – sunt cele mai recente depozite aluvionare, încã nesolidificate;
- soluri aluvionare stratificate – cu texturã uºoarã ºi conþinut de CO3Ca chiar la
suprafaþã, întâlnite în grindurile de lângã albie;
- soluri aluviale glomerulare, de înþelenire, cu texturã grea;
- soluri aluviale de tranziþie spre diferite tipuri genetice, care reprezintã stadiul
înaintat de evoluþie al solurilor de luncã;
Folosirea raþionalã a acestor soluri necesitã operaþiuni diverse de
îmbunãtaþiri funciare ºi de îndiguire. În principiu profilul de adâncime al acestor
soluri se compune numai din douã orizonturi de bazã :
- orizontul A – cu humus
- orizontul C – umezit puternic ºi cu acumulare de CO³Ca
Dintre aceste soluri gleice, îl prezentãm pe cel mai reprezentativ:

LACOVIªTILE

Aceste soluri gleice, care iau naºtere, de regulã, în pãrþile cele mai joase ale
reliefului din zonele de ºes, se întâlnesc pe marginea apelor sub formã de pete sau
fâºii. Ele se formeazã sub influenþa umezirii permanente prin apa freaticã, situatã la
micã adâncime, de 1-2 m, ºi unde în compoziþia chimicã predominã bicarbonatul

66
 Istoria veche a Stelnicii

de calciu. Umezirea se face pânã la suprafaþã, iar primãvara sunt chiar înmlaºtinate,
pentru scurtã vreme. Pe ele cresc asociaþii de plante iubitoare de apã.
Lacoviºtile sunt, cel mai adesea, soluri argiloase, grele, care prin uscare crapã
la suprafaþã, formând bolovani greu de sfãrâmat. Ele sunt soluri sãrace în
substanþe nutritive asimilabile, deoarece compuºii sãi chimici, constituenþi, sunt
greu solubili în apã.

BIOCENOZA SOLULUI

Solul trebuie privit ca un organism viu, care se naºte, trãieºte ºi moare. Este
inadmisibil a considera solul-pãmântul pe care cãlcãm, ca pe o formaþiune inertã
(moartã) de substanþe minerale.
Iatã ce spunea dr. C.C. Chiriþã- savant în ºtiinþa solurilor :
«Solul nu este un corp mort ºi steril, ci un mediu de viaþã, un adevãrat Cosmos,
al fiinþelor mici, dar de o importanþã uriaºã ».
În sol trãiesc ºi îndeplinesc funcþii esenþiale privind transformarea ºi
fertilizarea sa, o sumedenie de macro ºi microorganisme. Acest grup de indivizi
alcãtuiesc biocenoza solului – adicã comunitatea interioarã de viaþã a acestuia.
Cea mai mare importanþã o au microorganismele vegetale care alcãtuiesc
microflora solului, dar ºi cele animale, mici sau mari. Aceasta imensã lume
formeazã atât un constituent al solului, cât ºi un factor activ în formarea sa, pe lângã
complexul organo-mineral de materie moartã de la suprafaþa sa. Microorganismele
din sol ºi diverse ciuperci fac descompunerea materiilor organice moarte, pânã la
produse finale, de echilibru chimic, asimilabile de cãtre plantã.
La rândul lor, plantele resintetizeazã bioxidul de carbon din atmosferã ºi apã
din sol cu substanþe minerale dizolvate în ea, ºi prin fenomenul de fotosintezã,
elibereazã oxigenul care constituie suportul vieþii tuturor fiinþelor, iar carbonul ºi
alte substanþe le înglobeazã în biomasã. Când ºi-au îndeplinit ciclul lor de viaþã
vegetaþia moare, putrezeºte prin descompunerea ei de cãtre aceleaºi
microorganisme – ducând la formarea humusului în sol, baza de plecare cãtre o
nouã viaþã.
În esenþã la formarea unui sol, iau parte urmãtorii factori primordiali :
• vegetaþia – prin modificarea factorului climatic ºi formarea humusului;
• roca mamã – adicã substratul petrografic pe care se va constitui solul, prin
bogãþia sa ºi natura substanþelor chimice primare, încã nedescompuse în elemente
asimilabile pentru plante, dar care va imprima în viitorul sol, bogãþia unui element
sau altul;
• relieful – ºes, pantã, depresiune, ridicãturã, etc. ;
• factorul timp.
Se pune întrebarea: În cât timp se poate forma un sol pentru a face ca acesta
sã fie productiv agricol ?
Un raport recent al FAO (1993) aratã cã aceastã perioadã este de la 250 la
12.000 de ani, în funcþie de climat ºi ceilalþi factori. În cel mai bun caz, în 25 de ani
se formeazã un strat de sol de 2,5 cm, iar în situaþii limitã, acelaºi strat (de 2,5 cm)
se constituie în 12.000 de ani.
Iatã deci, marea importanþã a solului format ºi grija ce trebuie sã o avem faþã
de acesta !

67
 Omul modern îºi taie singur creanga de sub el, îndepãrtându-se de naturã, el
aruncã asfalt peste tot, în curte, în gradinã, în faþa casei, unde îi vine la îndemânã,
toarnã pietriº stricând structura, compoziþia ºi gradul de producþie al stratului
vegetal, pentru mulþi ani, de acum încolo!
Lãsaþi pãmântul sã respire ºi nu-i puneþi betonul în cap, aºa cum ucigaºii
nemiloºi, pun perna pe grumazul victimelor lor pentru a le sufoca !
Dacã trebuie sã ne facem o casã sau o altã construcþie pe un teren agricol, este
necesar, mai întâi sã decopertãm terenul de stratul vegetal (orizontul A) cu humus
sã-l depozitãm separat, dupã care sã-l împrãºtiem acolo unde terenul este mai puþin
fertil; dacã ne facem, în curte, drum de acces la garaj, pentru maºinã, sã nu betonãm
tot traseul, ci este suficient sã executam numai douã benzi, pe care vor rula roþile,
iar în mijloc sã punem flori sau gazon; sã nu aruncãm substanþe petroliere sau
pietriº pe sol, care ar omori toate microorganismele din acesta ºi l-ar transforma
într-un organism inert. Sã ne întindem cu construcþiile pe verticalã pentru a ocupa
cât mai puþin teren, iar în rest, curtea noastrã sã fie gradinã ºi parc.
Orice buruianã, orice floare sau legumã vie are rolul sãu benefic în circuitul
oxigenului în naturã, în anihilarea carbonului poluator în corpul plantei,
purificarea atmosferei ºi întârzierea fenomenului de încãlzire globalã a planetei,
care duce sigur la pierderea omenirii. Dacã spunem cã ne iubim copiii, sã
procedam în aºa fel ca sã le pãstrãm ºi lor un mediu natural favorabil – în care sã se
poatã dezvolta armonios.
Solul constituie principalul mijloc de producþie în agriculturã ºi silviculturã –
sursa de alimentaþie a omului.
Solul este unul din bunurile cele mai preþioase ale umanitaþii. El permite
viaþa vegetalelor, animalelor ºi omului pe suprafaþa pãmântului (Carta
Europeanã a Solurilor - 1972) .
Vegetaþia reprezintã înveliºul verde al Planetei pe care Dumnezeu a creat-o
în ziua a treia, fiind prima dintre elementele vii de pe Pãmânt. În acelaºi timp a
înzestrat-o cu miraculosul fenomen de fotosintezã însãrcinat sã menþinã pe Terra
echilibrul dintre oxigen ºi carbon, ºi mai ales «sã rupã» din Soare energia
radiantã a acestuia ºi s-o înglobeze, sub diferite forme (amidon, zaharuri, lemn,
grãsimi, etc) în biomasã, ca rezervã viitoare pentru animale ºi om.
Conform unor studii, în mare, vegetaþia þãrii noastre este repartizatã în trei
zone:
- zona stepelor
- zona pãdurilor
- zona alpinã
Mergând mai în amãnunt, se constatã cã plantele sunt asociate în anumite
grupãri numite fitocenoze care constituie o parte componentã a unui ecosistem.
Fitocenoza este deci, totalitatea organismelor vegetale care trãiesc într-un
anumit mediu- biotop – fiind condiþionate de diverºi factori fizico-geografici ºi
biologici.

VEGETAÞIA DE STEPÃ

Stepa – reprezintã un sistem major de climat temperat, caracterizatã prin

vegetaþie de tip ierbos, lipsit de arbori, din cauza ariditãþii climei, în care
predominã plante, în special, graminee ºi altele cu rizomi subterani, care se
68
 Istoria veche a Stelnicii

dezvoltã rapid, imediat ce apar condiþii favorabile, mai ales umiditate, ºi în

tufãriºuri ºi plante spinoase care rezistã la uscãciune ºi pot aºtepta mai mult timp în
aceastã stare sã aparã ceva ploi.
Stepa este legatã de uscãciune! Primãvara e o scurtã perioadã de umezealã din
zãpada topitã sau ploi mai îmbelºugate care umezesc pãmântul, când câmpurile
înverzesc ºi înfloresc repede, dând urmaºi care sã le continue specia dupã care ele
se usucã ºi intrã în aºteptare pentru un nou sezon de vegetaþie.
Specii de plante caracteristice pentru stepã sunt, dintre graminee: Iarba calului
(Festuca sulcata), Negarã (Stipa capilata), Colilie (Stipa pulcherrima), Obsiga
(Bromus erectus) ºi altele ; Specii din familia umbelifere cum e Scaiul dracului
(Eryngium campestre), Mararul porcului (Peucedanum species); Composite ca:
Pelin, Pelinarita, Coada ºoricelului etc; Leguminoase ca diverse specii de
Mãzãriche.
În stepa moºiei Stelnica, gramineele sunt în procent de 16%, leguminoasele
7,5%, iar o mare parte compozite: 27%, labiatele: 16%, cruciferele: 11%,
scrofulariacee: 15%, umbelifere: 8% - ºi altele.
În România, stepa cuprinde Estul Câmpiei Române, o mare parte din
Dobrogea ºi un mic sector din Sud-estul Podiºului Moldovenesc.
Iatã cum descria George Vâlsan – în anul 1915 – vegetaþia stepei primare :
«Vegetaþia stepei de altã datã a ºi fost în mare parte ucisã, dar pe rãzoare mai
strãjuiesc tufe de mãcieº, de prun sãlbatic ºi porumbari ghimpoºi, cu fructe care
iþi încreþesc gura. Prin ºanþuri se mai îndeasã scaieþi cu cârlige ºi cu flori violete
ºi parfumate, lumânãrele lânoase ca un postav, cu flori de aur, mai înalte decât
omul, pelinul cu frunza catifelatã ºi amarã, colilia cu firul uscat, acoperit cu peri
mãtãsoºi ca o panã de pasãre rarã. În malul Ialomiþei mai gãseºti sute de cuiburi
de rândunele, vizuini de iepuri, de vulpi, animale care au învãþat pe om sã-ºi
construiascã bordeiul«.
(Sursa: Bãrãganul Ialomiþean- Ed. Sport turism- 1983)

În fapt, acest acoperãmânt vegetal al Bãrãganului din zona aºezãrii Stelnica

ºi localitãþilor învecinate, luând în considerare ºi vegetaþia Bãltii neîndiguite- cu
japºele sale, este constituit din cca. 500 specii de plante ierbacee si lemnoase,
spontane, grupate în peste 75 familii botanice (conform analizelor noastre
proprii), ceea ce reprezintã 15% din flora spontanã a României
Cele aproximativ 500 specii vegetale sunt grupate pe urmãtoarele asociaþii sau
biotopuri :
- pârloage, terenuri înþelenite, nelucrate 132 specii
- terasamente, cãi de comunicaþie, cãi ferate, drumuri 114 specii
- ogoare, rãzoare, miriºti 58 specii
- în jurul bãlþilor, japºelor, privalurilor, grinduri,
terenuri nisipoase de mal , aluviuni ºi lunci 133 specii
- alte zone 63 specii
Þãranul român, bãtut de vântul nemilos al Bãrãganului sau ars de soarele
usturãtor, s-a socotit dintotdeauna înfrãþit cu pãmântul, plantele ºi mediul în care
trãia, intuind cã ºi el este o parte din cosmos ca ºi acestea.
Sunt o serie de plante ierbacee, fãrã de care Bãrãganul nu poate fi conceput, ºi
care au intrat în conºtiinþa oamenilor din aºezãrile din stânga Borcei, cum este ºi
Stelnica.

69
 Fig. 55
PIRUL DE BÃRÃGAN
(Cynodon dactylon)

Planta erbacee de stepã din

familia gramineelor,
caracteristicã Bãrãganului
înþelenit, pirul tapiseazã în masa
terenurile nelucrate dar, creste ºi
în culturile de cereale. E foarte
cunoscut de þãranii din satele
Bãrãganului, care luptã cu el la
nesfârºit sa-l stârpeascã dintre
culturile de prãºitoare; Rezistent
ºi încãpãþânat, pirul nu se predã,
ºi oricât ar fi tãiat cu sapa, el
revine la viaþã dupã o burã de ploaie.
Posedã numeroºi stoloni târâtori, ascunºi în pãmânt, iar din loc în loc dau tulpini florifere, frunzoase.
Are inflorescenþe ramificate ca degetele de la mânã, purtând flori minuscule ce tind cãtre verde – roºcat.
E o plantã cosmopolitã care creºte peste tot în lume, în zonele aride, pe marginea cãilor de comunicaþie,
pe izlazuri, în culturi, iar uneori intrã în curtea gospodarului pânã în pragul casei.
Deºi este socotitã ca o buruianã pãgubitoare, pânã la urmã constituie un bun furaj verde ºi are, în plus,
proprietãþi medicinale remarcabile.
(Desen : Fleurs de Mediterraneè de D. Burnie, Ed. 2002, pag. 287)

A: frunze Fig. 56 COLILIE (Stipa

B: spic cu fructe ºi ariste pennata)

Colilia creºte sub forma de

tufã cu tulpini înalte de 30-
80(100) cm. Ea este uºor de
recunoscut dupã spicul sau aºezat
în vârful tulpinii, ale cãror
inflorescenþe la maturitate poartã
fructe (cariopºe) cu niºte
prelungiri sub formã de fire (aþe)
numite ariste, lungi de 4-8 cm
(adesea de 30 cm), delicate,
plumoase, moi la pipãit. La rândul
lor, frunzele plantei, sunt foarte
înguste, nedepãºind 1-2 mm, cu
marginile ondulate în vreme de
uscãciune ºi desfãºurate când este ploaie.
E atât de iubitã de popor încât e pomenitã în cântecele ºi poeziile populare, flãcãii o puneau la pãlãrie, iar
fetele împodobeau casa cu ele peste iarnã.
Iatã ce spune un cântec popular cules de Gh. Dem. Teodorescu de la un lãutar din preajma Brãilei
(înainte de anul 1895):
Foicica Colilie,
Aoleu, lele Marie,
Ochii tãi struguri de vie
Dãrui-te-ar mã-ta mie.
Cariopsele de la aproape toate speciile de Stipa au baza lor (calus), terminatã cu un vârf ascuþit, þepos, iar
mai sus se aflã peri scurþi, întorºi spre creºtetul cariopsei. Din cauza afinitãþii foarte pronunþate pentru apã a
aristelor, cariopsele pãtrund în pãmânt prin înºurubare; dar se întâmplã ca la oile care pãºuneazã în stepe sã se
agaþe de lâna lor ºi sã pãtrundã prin piele, în muºchi, în plãmâni sau alte organe interne, putând provoca
rãniri, iar în mod excepþional, moartea animalelor vãtãmate.
(Sursa : Flora României, vol. XII, pag. 190
Fleurs de Mediteraneè, Ed. 2002, pag. 286
Sursa desen:Fleurs de Mediteraneè, de D. Burnie, Ed. 2002,)

70
 Istoria veche a Stelnicii

Fig. 57 PELINUL
(Artemisia absinthium)

Pelinul este o plantã ierbacee perenã,

aromaticã, amarã, crescând în general în tufã,
rãdãcina lemnoasã, iar tulpina poate atinge 60-120
cm. Planta este foarte comuna în toate regiunile
þãrii, crescând în ºesuri ºi vii, în jurul satelor, dar
preferã terenurile aride ºi clima uscatã. Pelinul
este totodatã o valoroasã plantã medicinalã.

(Desen: Eyewitness handbooks

Herbs- de L. Bremness; Ed. 1994; pag. 150)

Fig. 58 PELINARIÞA
(Artemisia vulgaris )

Tulpina pelinariþei, puternic ramificatã, ajunge ca

înãlþime la 50-150 cm ºi chiar 2 m, adesea roºcatã, foliatã,
aromaticã. Încã din antichitate planta era consideratã un
medicament vegetal preþios, atribuindu-i-se proprietãþi
febrifuge. Astãzi este socotitã ca digestivã ºi fortifiantã,
iar ciobanii din Carpaþi o folosesc drept antiparazitar
extern ºi pentru tratarea oilor care suferã de indigestie. În
stare proaspãtã, este pusã de excursioniºti în încãlþãminte
pentru a combate transpiraþia ºi oboseala picioarelor.

Fig. 59 COADA ªORICELULUI

(Achillea millefolium)

Coada ºoricelului se întâlneºte atât la câmpie cât ºi la

deal, prin fâneþe, poieni, adesea prin locuri umede ºi
umbroase. Este una dintre cele mai valoroase plante
medicinale, apreciindu-se cã are proprietãþi
antispasmodice, astringente, tonic-amare, de activare a
transpiraþiei, hipotensive,reductor al febrei, antiseptic
urinar, opreºte hemoragiile interne, vulnenarã,
antiinflamatorie. Are o largã utilizare în medicina
naturistã, a doua dupã muºeþel.
(Sursa desen:Fleurs de Mediteraneè,
de D. Burnie, Ed. 2002, pag. 235)

71
 Iatã ºi alte câteva exemple:
Neghina (Agrostemma gythago ) - este o plantã care creºte frecvent prin
semãnaturile de cereale, având înãlþimea de 30-100 cm ºi o floare frumoasã cu
petale purpurii. Singurul ei avantaj este cã, plivitã de tânãrã, poate da un nutreþ bun
pentru vacile de lapte. În schimb, când e lãsatã în culturile de grâu sã se maturizeze,
seminþele sale conþin o saponina veninoasã, amestecându-se cu boabele de grâu,
ºi-i dã fãinii ºi pâinii o culoare negricioasã ºi un gust neplãcut de usturoi, ceea ce
produce celor ce o consumã, diferite tulburãri nervoase.
Þãranul, de secole cunoaºte aceste neajunsuri ºi se fereºte de neghinã.
Iatã cum sintetiza locuitorul Neculae Panait Stoian, în mod filozofic,
caracteristicile acestei plante, în analogie cu cerinþa ca un viitor ginere sã fie de
caracter, sã aibã din moºi strãmoºi sânge curat, sã nu fie beþiv, sã nu-ºi batã nevasta,
sã o respecte, cã ... «Semeni grâu ºi culegi neghinã!, dar, dacã semeni neghinã,
ce dracu iese ?...» se întrebã singur, ºi-ºi rãspundea deznãdãjduit : «Dracilã ! Asta
iese !« referindu-se la urmaºii ce ar rezulta dintr-o asemenea cãsãtorie.
Vãlãtucul - (Salsola ruthenica ) - e o plantã caracteristicã Bãrãganului, ce se
dezvoltã ca o tufã rotundã, ca o mingie mare, cu frunze filiforme de cca 6 mm,
spinoase, care prin uscare devin þepoase. Creºte prin pârloage, pe lângã drumuri ºi
culturi, înflorind în iunie-septembrie. Când este tânãrã ºi fragedã, mai poate fi
folositã ca furaj, dar ajunsã la maturitate, rãdãcina ei putrezeºte de la nivelul
solului, iar vânturile de toamnã târzie, Crivãþul, îl mâna nestingherit pe întinderea
ºesului ca pe niºte baloane jucãuºe. În felul acesta crengile, lovindu-se de sol, îºi
scutura seminþele, realizându-se împrãºtierea naturalã a acestora.
În faþa unui vânt puternic, de sfârºit de octombrie, când toata recolta s-a strâns
de pe câmp, de nu mai are nici un obstacol, vezi ici ºi colo «pâraie» de vãlãtuci
fugind unul dupã altul spre sud, ca mânaþi de necuratul. Se împreunã câte doi-trei,
se opresc ºi apoi pornesc în rafale, mai departe, adunându-se în troiene mari, la
adãpostul terasamentului cãii ferate Bucureºti-Feteºti, sau intrând în sãlile de
aºteptare, prin uºile deschise ale gãrii Ileana (Bãrãgan), Mãrculeºti ori Cosâmbeºti,
aºa cum s-a întâmplat în toamna anului 1946.
Din aceastã cauzã, marele geograf, Prof. Univ. I. Simionescu, l-a mai numit ºi
«rostogol», dar stelnicenii îi spun vãlãtuc, tartan sau ciurlan.

ASOCIAÞII DE VEGETAÞIE IERBOASÃ

PALUSTRÃ ªI ACVATICÃ

Acest biotop reprezintã vegetaþia ierboasã naturalã care se dezvolta pe

terenuri acoperite cu un strat de apã puþin adânc sau pe soluri foarte umede, de
obicei situate în jurul lacurilor, bãlþilor, japºelor sau pe malul lacurilor cu scurgere
lentã. Rãdãcinile, rizomii ºi partea inferioarã a tulpinii se aflã de multe ori sub apã,
dar cea mai mare parte a tulpinii, frunzele ºi organele florifere se înalþã deasupra
nivelului apei. Altele, mai puþine, nu sunt legate de fundul apei, ci plutesc pe apã ca
o corabie în derivã.
Cele mai reprezentative plante, pentru zona noastrã, sunt stuful, papura,
unele specii de rogoz, buzduganul de baltã ºi altele.

72
 Istoria veche a Stelnicii

Totuºi, componenþii acestei asociaþii de plante sunt mult mai numeroºi, fiecare
cu aspectul ºi comportamentul sãu. Sã începem o succintã enumerare a lor, pornind
de la cea mai simplã care se numeºte: Mãtasea broaºtei - (Spirogyra).
Aceasta este o algã verde, care are corpul ca o panglicã rãsucitã în spiralã ºi
care pluteºte pe suprafaþa apei. Se gãseºte în iazuri cu ape stãtãtoare, ori lin
curgãtoare, dar ºi în apele iuþi.
Alãturi de ea creºte cea mai simplã plantã cu flori, al cãrui trup se reduce la o
singurã frunzã verde, care nu are nici rãdãcini ºi se numeºte Mãtreaþa de baltã -
(Wolffia arrhiza) - care trãieºte în ape stagnante, bogate în materii organice.
Frunzuliþele sale au 0,5-1,5 mm în diametru ºi este cea mai micã plantã din þara
noastrã.
O altã grupã de plante simple cu o singurã frunzuliþã, numitã fronda – la care
dupã faþa inferioarã porneºte o singurã rãdãcinã cu care suge apa cu substanþe
minerale – este Lintiþa- (Lemna species) - din care la noi cresc trei specii, în
colonii mari, de fapt plante comune de la ºes pânã în zona montanã, fiind rãspândite
aproape pe tot globul. E o plantã cu flori la care tulpina ºi frunzele sunt contopite
într-o singurã bucatã verde – fronda - de forma frunzei.
Oþãþelul de baltã - (Utricularia vulgaris) - ale cãrei frunze sunt reduse la fire
de aþã (parcã), ca un tufiº, dar pe care sunt crescute mici capcane, ca niºte vârºe, în
care intrã microorganisme ºi pureci de baltã, dar nu mai pot ieºi, iar planta îi digerã
rapid. Oþãþelul este o plantã carnivorã. Bãtutã de vânt, ea se plimbã pe luciul apei,
întocmai ca pescarii cu plasa, întrucât planta nu este ancoratã în nãmolul de pe
fundul apei.
O altã plantã interesantã de ape stagnante, bãlti ºi lacuri este Cosorul-
(Ceratophyllum submersum) - cãruia i se mai spune ºi Brãdiº, întrucât frunzuliþele
sale sunt aºezate în verticile dense, de un verde deschis, de 2-4 cm, divizate
dichotomic, ca un brãduleþ. Planta este toatã sub apa. Florile sale, care nu sunt nici
colorate ºi nu au nici nectar - înfloresc ºi se polenizeazã în apa (hidrogamie).
Genul Ceratophyllum are numai trei specii, aproape cosmopolite (cresc peste tot)
– ºi toate trei sunt prezente ºi la noi în Bãlþile din Delta Dunãrii ºi a Ialomiþei.
Sãgeata apei -(Sagittaria sagittifolia) – are frunze lungi, subþiri sub apã, dar ºi
frunze mari în formã de sãgeatã, deasupra apei. Nesigurã de reproducerea ei prin
seminþe, toamna, spre sfârºitul perioadei de vegetaþie, la extremitatea stolonilor se
formeazã tuberculi care ierneazã în nãmol, în timp ce planta mamã putrezeºte.
Primãvara, aceºti tuberculi dau naºtere la plante noi. Tuberculii conþin pânã la 35%
amidon ºi multe proteine fiind fierþi ºi folosiþi în alimentaþie. Probabil cã a
constituit o hranã de supravieþuire în cazuri de restriºte, de nãvãlire a popoarelor
migratoare, când familiile geþilor se refugiau în colibe dosnice, pe întinsul insulei
Peuce (Balta Ialomiþei), mai ales cã atunci nu exista cartoful ºi soiurile sale
îmbunãtãþite, care a fost adus din America, dupã anul 1500.
În ape stãtãtoare, însorite, pe fund cu nãmol bogat în humus, însã sãrac în
carbonat de calciu, se dezvolta o plantã acvaticã, anualã, având rãdãcini târâtoare,
asimilatoare, submerse, liniare- ºi anume – Boul bãlþii sau Cornaci - (Trapa
natans). Planta are douã feluri de frunze; cât tulpina sa, rãmâne în apã, pânã în
mijlocul verii, frunzele sale sunt subþiri ca niºte fire, cu care planta se hrãneºte;
când este sã înfloreascã, dau alte frunze la faþa apei, rombice, cu codiþa plinã de aer,
aºezate roatã împrejurul vârfului, scoþând planta din apã, de unde ies florile
alburiu-trandafiriu, cu patru petale fiecare.
73
 Fructele sunt ca nucile, cu o coaja neagrã, tare, lemnoasã ºi un înveliº cãrnos,
cu patru spini ca ºi colþurile ancorei. Cum s-a fãcut fecundaþia, codiþa florilor se
îndoaie pentru ca fructul sã se coacã sub apã, dupã care partea cãrnoasã se
dezghioacã ºi cade la fund în nãmol, unde încolþesc ºi ierneazã în aceasta stare pe
fundul apei.

Fig. 60 ASOCIAÞIE DE VEGETAÞIE IERBOASÃ,

PALUSTRÃ ªI ACVATICÃ ÎN BALTA IALOMIÞEI

Acest biotop reprezintã vegetaþia ierboasã naturalã

care se dezvoltã pe terenuri acoperite cu un strat de apã puþin adânc.
Împreunã cu pasãrile care îºi fac cuiburi vara în aceste zone, constituie o bogãþie a naturii.
(Foto: Revista «Pãdurea ºi viata»
Nr. 2/2006, Ed. De Regia Naþionalã a Pãdurilor – Romsilva pag. 54/55)

75

Fig. 61 VEDERE DIN ZONA UMEDÃ A BÃLÞII Stuf ºi frunze de nufãr galben
(Sursa: Carte poºtalã din 1972
Foto: Dan Bãdescu - pentru editura Meridiane)

74
 Istoria veche a Stelnicii

Fig. 62 NUFÃRUL ALB – REGELE BÃLÞILOR - (Nymphaea alba)

Nufãrul este o plantã de ape stagnante (japºe) sau lin curgãtoare, adânci de pânã la 2 m, care creºtea din
plin în Balta moºiei Stelnica - neîndiguitã.
Frunzele sale au codiþa lungã, sunt goale pe dinãuntru, iar la suprafaþã au limbul mare, rotund, în
diametru de 20-30 cm, puternic, gros, de poate þine broasca pe el. Frunzele joacã pe luciul apei, pe valuri fãrã
sã se rupã.
Podoaba nufãrului sunt florile sale albe, mari, având cca. 20 petale, un smoc de stamine galbene,
numeroase, cu saci de polen ºi un miros discret, plãcut, ce atrag insectele la polenizare.
Planta rezistentã ºi frumoasã, ocrotitã, ºi care uneori se cultivã în zonele umede din parcuri, grãdini ºi
heleºteie.
Din pãcate îl vezi prea des vândut prin pieþele marilor oraºe, de comercianþi ambulanþi ºi nici o
autoritate nu se sesizeazã de distrugerea lui.
(Sursa: Flora României ; vol. III; pag. 43; Foto: Coridorul verde al Dunãrii – Ed. 1996
Flora României; vol. I-XIII; Ed. 1952)

Seminþele acestei plante miraculoase în lupta ei pentru existenþã ºi în a-ºi

asigura urmaºi, are un conþinut bogat în amidon - pânã la 52%, proteine – 15%,
grãsimi- 7,5% ºi zaharuri - 3%, sunt comestibile ºi se pot consuma ºi crude. Ele se
pot ºi fierbe sau mãcina – dupã ce au fost uscate- ºi se face o fainã bunã pentru
pâine. Iatã încã o plantã, care în Baltã, asigura hrana îndestulãtoare, în zorii
aºezãrilor pe aceste locuri a unor populaþii indo-europenizate. Deci nu e de mirare
cã Insula Peuce – din vechime - a atras atâtea neamuri pentru a locui aici-
constituind o regiune bogatã de necontestat. Pe deasupra, fructele au fost deseori
folosite ca medicament contra turbãrii, muºcãturilor de animale veninoase, diareei
ºi alte afecþiuni.
Aceste plante ce creºteau în mediu umed, au constituit o hranã predilectã ºi
îndestulãtoare pentru Homo sapiens – în perioada de culegãtori.
Troscotul de baltã - (Polygonum amphibium) – este vãr primar cu Troscotul –
(Polygonum aviculare) - care creºte pe uscat, frecvent în locuri virane, adeseori
printre pietrele de pavaj, începând de la câmpie ºi pânã în regiunile subalpine.
75
 Fig. 63 Fig. 64
SÃGEATA APEI (Sagittaria sagittifolia) CORNACI (Trapa natans) .

Plantã de mlaºtinã ºi japºe ai cãror tuberi sunt E o plantã acvaticã ce pluteºte la suprafaþa apei
comestibili. ca o corabie în derivã.
Seminþele conþin amidon, constituind hrana
predilectã a indienilor nord- americani ºi azi.
(Desene : I. Munteanu)

Fig. 65 Fig. 66
BARABOI (Chaerophylum bulbosum) BARBA CAPREI (Tragopogon pratensis)

Acestei plante i se mai spune ºi cartof indigen. Are rãdãcina comestibilã, ce se maturizeazã cãtre
Este cunoscutã de populaþie încât a intrat ºi în toamnã. Copiii din Stelnica îi mâncau mugurii
poeziile populare. floriferi, direct de pe tulpinã.

ALTE PLANTE COMESTIBILE

PENTRU OMUL PREISTORIC

Zona moºiei Stelnica a prezentat din cele mai vechi timpuri condiþii
alimentare prielnice pentru dezvoltarea populaþiei ceea ce a favorizat ca aici sã
aparã triburi de oameni cu mii de ani înainte de Hristos.
O grupã de oameni lângã o japºã cu peste ºi desiº de papurã nu ducea lipsã de
nimic, iar hrana le era îmbunãtãþitã, din când în când, cu un vânat mare, ca cerb,
mistreþ, iepuri etc.

76
 Istoria veche a Stelnicii

Tulpinile de papurã constituiau materialul ideal pentru colibe de a se feri de

intemperii. Aºa ca nu e de mirare cã pe grinduri în zonele bãlþilor, populaþia umanã
s-a dezvoltat cel mai bine, înflorind, aºa cum s-ar fi putut întâmpla în zona noastrã -
pe moºia Stelnica.
O grupã de oameni lângã o japºã cu peste ºi desiº de papurã nu ducea lipsã de
nimic, iar hrana le era îmbunãtãþitã, din când în când, cu un vânat mare, ca cerb,
mistreþ, iepuri etc.
Tulpinile de papurã constituiau materialul ideal pentru colibe de a se feri de
intemperii. Aºa ca nu e de mirare cã pe grinduri în zonele bãlþilor, populaþia umanã
s-a dezvoltat cel mai bine, înflorind, aºa cum s-ar fi putut întâmpla în zona noastrã -
pe moºia Stelnica.
Papura - (Typha latyfolia ºi Tyfa angustifolia) - este o plantã foarte comunã în
Delta Dunãrii ºi regiunea bãlþilor dunãrene ºi interne ale þãrii, pe lângã ape
stagnante sau lin curgãtoare. Totodatã ea este prezentã pe toate continentele.
Aceasta minunatã plantã a fost folositã peste tot în lume ca hranã ºi împletituri.
Planta a fost descoperitã de arheologi ca fiind utilizatã deja cu 10.000 de ani în
urmã, pentru acoperitul bordeielor sau colibelor populaþiilor încã în sãlbãticie.
Frunzele ºi tulpinile de papurã s-au folosit pentru împletituri, iar rizomii ca hranã
de supravieþuire. Aceºtia conþin 15-21% amidon, 1% grãsimi ºi 5-18% proteine.
Pânã acum 50-60 de ani, caracteristic pentru þãranul român era sã-ºi poarte
bagajele în coºerii din papurã, iar mulþi dintre adulþii de azi, au crescut, când erau
copii, pe rogojini – în loc de preºuri sau covoare.
Ca sã spunem direct, Stuful - (Phargmites communis) - «este vãr primar« cu
grâul, fãcând parte din aceeaºi familie botanicã: Graminee. De fapt este cea mai
mare graminee de la noi, putând atinge ºi 10 m înãlþime, dar, de regulã, creºte pânã
la 2 m. Tot din aceeaºi familie face parte ºi Bambusul – cu tulpina dreaptã,
cilindricã, arborescentã, ºi care poate creºte pânã la 25 m înãlþime – dar în zona
tropicalã ºi subtropicalã.
Stuful sau Trestia s-a folosit din cele mai vechi timpuri pentru învelitul
coºarelor ºi caselor sau pentru foc, iar recoltarea sa era reglementatã în Þara
Româneasca încã din sec XIX.
Dar cea mai de seamã utilizare a stufului a fost în obþinerea fibrelor pentru
hârtie, celofibrã, celofan, þesãturi – pe baza existenþei sale întemeindu-se o întreagã
industrie - care mai funcþioneazã ºi astãzi.
Stuful însã ar trebui exploatat cu grijã, pentru tãiatul lui cu utilaje grele ºi pe
suprafeþe întinse, se distruge un biotop important al pãsãrilor de baltã, care îºi fac
cuibul direct pe sol sau la nivelul apei, în trestii ºi pe plaur.
Cercetãri recente asupra acestuia au dus la concluzia cã « stuful are un
important viitor asigurat în ecologie, el constituind un sistem de canalizare
organicã, naturalã, prin metabolismul sãu, absorbind impuritãþile din apa pe
care o purificã«.
Desigur ca în asociaþiile de vegetaþie ierboasã palustrã – mai sunt o sumedenie
de alte plante care sunt tot atât de importante ºi interesante, ca Nuferii, Crinul de
baltã, Obligeana, Stânjeneii, Pipirigul, ªovarul, dar, nu trebuie sã uitãm de cea
mai veninoasã dintre ele – Cucuta de apã - (Cicuta virosa).
Cucuta de apã, are o tulpina groasã, fistuloasã, atingând 2 m înãlþime, iar la
baza tulpinii un rizom mult îngroºat ºi rãdãcini adventive pe la noduri. Ea creºte pe
marginea apelor lin curgãtoare, a mlaºtinilor ºi lacurilor din Delta Dunãrii ºi Balta
Ialomiþei.
77
 Are un miros pãtrunzãtor ºi frunzele ca de pãtrunjel, mari, compuse, cu codiþa
goalã la interior; dar partea cea mai toxicã este rizomul sãu. Totuºi, este suficient ca
un copil sã mestece o frunza în gurã, pentru a fi ameninþat cu moartea.
Cucuta de apã – este consideratã cea mai toxicã plantã a genului din zona
temperatã a Emisferei Nordice. O porþie de rãdãcinã de grosimea unui deget poate
fi fatalã unui adult. Cu fiertura din aceastã plantã a fost otrãvit înþeleptul Socrate
pentru cã s-a împotrivit mai marilor cetãþii.
Toxina, un lichid uleios, de culoare gãlbuie, care exudã din rãdãcini ºi rizomi
când sunt zdrobiþi, este un complex alcaloidic, cunoscut sub numele de cicutoxin,
care acþioneazã asupra sistemului nervos central.
Otrãvirile umane sunt obiºnuite prin confuzia care se poate face între
Cicutovirosa ºi alte specii asemãnãtoare, din aceeaºi familie a Umbeliferelor,
comestibile ca : pãstârnac sãlbatic, Morcov de pãdure, Þelina spontanã.
Trebuie sã ne purtãm cu atenþie ºi faþã de alte plante de pajiºte, palustre care
conþin cicutoxin, ºi care cresc în acelaºi mediu, cum sunt : Joianul – (Oenanthe
species), Cucuta oficinalã - (Conium maculatum) ºi altele.

ETAJUL PÃDURILOR DE FOIOASE

România are 27% din teritoriul þãrii ocupate cu pãduri, situându-se pe locul 10
în Europa, gãsindu-se într-un deficit flagrant. Ponderea normalã pentru toate
þãrile europene cu clima temperatã, este de 30-40% din suprafaþã.
Distribuþia fondului forestier, la noi, pe mari zone de altitudine este
urmãtoarea:

(Sursa: MAPPM- Strategia Naþionalã – Ed. 2000, pag. 17).

Teritoriul judeþului Ialomiþa este ocupat doar de 4% de pãduri, iar al moºiei

Stelnica, considerãm cã este sub aceastã cifrã, de fapt Bãrãganul moºiei Stelnica nu
are deloc pãdure.
Cunoscând efectele climatice ale zonei, seceta ºi ariditatea accentuatã, rezultã
imperativ nevoia de plantaþii silvice.

VEGETAÞIA FORESTIERÃ DE ZÃVOI

Balta Ialomiþei înainte de îndiguire (1964) era un rai al pasãrilor, pãdurilor de

sãlcii ºi plop, ce creºteau de la sine, ºi mult, foarte mult peºte, precum ºi pãºune
pentru vite. Problema îndiguirii acestei zone, s-a mai pus ºi în anul 1929, când s-a

78
 Istoria veche a Stelnicii

constituit o Comisie specialã în acest scop, dar specialiºtii de atunci, mai cu cap, nu
au ajuns la concluzia de a îndigui tot teritoriul Bãltii, de peste 81.000 ha – de la
Cãlãraºi la Brãila. Iatã ce spunea un specialist, în anul 1929, cu acest prilej, al
discuþiilor în Comisie :
“Azi, în starea naturalã a lucrãrilor ºi fãrã sã se fi întreprins cea mai micã
ameliorare a pãrþii din aval a insulei, adicã de la linia feratã Feteºti-Cernavoda
ºi pânã la Hârºova, regiunea ne dã douã pânã la trei milioane kg de peºte, anual,
în cea mai mare parte a timpului, ceea ce face 78 kg de peºte la hectar. Dacã
mai þinem cont ºi de celelalte producþii ale regiunii, vedem cã venitul net pe
hectar, ºi fãrã nici o investiþie, ne dã un venit mediu anual pe hectar, de 1200,
chiar 1500 lei.”
(Sursa: Îndiguirile regiunii inundabile a Dunãrii- Memoriu al III- lea de I.G. Vidraºcu, Ed. 1929)

Cu ocazia intervenþiei sale în ºedinþa din 11 februarie a anului 1929, privind

punctul de vedere silvic, al rolului pãdurilor în Baltã prin fixarea nisipurilor
zburãtoare ºi a aluviunilor, inginerul silvic Peter Ioan, preciza cã, la acea datã, în
regiunea inundabilã a Bãltii Ialomiþa- existau 60.000 ha de pãdure, din care: 40.000
ha pãduri ale Statului ºi, 20.000 ha pãduri particulare.

Staþiunile pe care se gãsesc pãdurile din zona Bãltii sunt :

ZÃVOI DE PLOP ALB – de productivitate inferioarã, în care mai creºte
diseminat: salcie, ulm ºi cãtina roºie.
Acestea sunt amplasate pe grinduri înalte sau zone foarte rar ºi scurt timp
inundabile, cu aluviuni sau soluri aluviale, nisipoase sau nisipo-lutoase, uneori
salinizate ºi cu apa freaticã la 5-6 m – slab productive pentru Plop alb.

ZÃVOI DE PLOP ALB, AMESTECATE CU PLOP NEGRU ªI PLOP

EUROAMERICAN
Mai cuprinde: Salcie, Anin negru, Ulm, Plop tremurãtor, Stejar, Frasin, Dud.
Pãduri situate pe grinduri puþin înalte sau joase, albii pãrãsite, colmatate, rar sau
scurt inundabile, cu soluri nisipoase pânã la luto-nisipoase, uneori slab salinizate,
cu apã freaticã, vara, între 4-5 m, ºi strat de humus, moderat, pânã la intens
humifere.

ZÃVOI DE SALCIE – din luncile apelor interioare, pe care se mai aflã ici ºi
colo: Plop alb, Plop negru, Ulm, Anin, Stejar, Frasin, Pãducel.
Pãduri ce cresc pe întinderi plane sau plaje din marginea cursului de apã,
inundat foarte frecvent ºi de lungã duratã, 2-5 luni pe an, cu apa freaticã vara sub
1,5 m, moderat la intens humifere, slab gleizat – soluri foarte productive pentru
salcie.

79
 Fig. 69 SÃLCII
O priveliºte familiarã în peisajul Bãlþii Stelnica – înainte de îndiguire

Foto: Revista “Pãdurea ºi viata“ nr. 2/2006 Editatã de Regia Naþionalã a Pãdurilor)

Fig. 70 RÃDÃCINILE – FAÞA NEVÃZUTÃ A ARBORILOR

O salcie de pe malul Borcei – la Stelnica – lângã fosta gradinã de zarzavat a lui Deciu, dezgolitã de apele
învolburate de inundaþie în vara anului 2006.
Rãdãcinile vânjoase ca limbile de ºarpe se întindeau în pãmânt asigurând apa atât de necesarã coroanei
de frunze a sãlciei, în creºtere cât ºi stabilitatea tulpinii ºi coroanei.
(Foto: I. Munteanu - Decembrie 2006)

80
 Istoria veche a Stelnicii

DEªERTIFICARE – SECETÃ

Deºertificarea – reprezintã degradarea terenului în zone aride, semiaride ºi

uscat sub umede – cauzatã de diverºi factori dintre care cei mai importanþi sunt:
variaþiile climatice ºi activitãþile umane.
În România, se apreciazã cã existã 2,2 milioane ha (aproape 10% din suprafaþa
þãrii) - constituitã în principal din teren arabil – la care se adaugã ºi terenurile
umede din Delta Dunãrii – care sunt atinse de fenomene de deºertificare ( Sursa :
MAPPM- Raport privind problematica deºertificãrii ºi a secetei în România, Ed.
2000, pag. 3 ) .
Deºertificarea se mãsoarã prin indicele de ariditate – R, ca raport între suma
precipitaþiilor anuale ºi evapo-transpiraþia potenþiala (P/ETP ) ºi care separã
urmãtoarele zone:
- hiperaride : R – sub 0,05;
- aride : R – între 0,05 si 0,20;
- semiaride : R – între 0,20 si 0,50;
- uscate – subumede: - R – între 0,50 ºi 0,65. În aceastã zonã se încadreazã
câmpia Bãrãganului – din raza moºiei Stelnica;
- umede: R – mai mare sau egal cu 0,65.
Ce înseamnã pentru Stelnica acest lucru ?
Dacã luãm suma precipitaþiilor anuale de 500- 550 mm, se deduce cã
evaporaþia este dublã, adicã între 770mm/an ºi 1100 mm. În concluzie, rezervele de
apã din sol se epuizeazã mai repede decât pot fi acestea completate prin ploi sau
zãpadã (Sursa :MAPPM - Strategia Naþionalã, Ed. 2000, pag. 12).
Secetele reprezintã fenomene complexe, cu manifestare lentã, care
angreneazã în funcþie de duratã ºi intensitatea lor, un numãr variat de componente
ale mediului geografic. Se evidenþiazã cã seceta este declanºatã de cauze
meteorologice, dar se manifestã prin efecte, atât asupra mediului atmosferic, cât ºi
asupra celui hidrologic, pedologic ºi animal.
Deºertificarea se manifestã prin reducerea suprafeþelor de sol acoperitã de
vegetaþie, o considerabilã sãrãcire a acestuia ºi degradarea sa; de asemeni, o
consecinþã este creºterea albedoului (reflectarea luminii solare în spaþiu).
De aici, rezultã o serie de mãsuri ce trebuie luate pentru a reduce efectele
secetelor ºi deºertificãrii – ºi una de bazã dintre acestea este reinstalarea pãdurii
care are multiple avantaje, precum ºi aceea de “a chema ploile“, mãrind gradul de
umiditate al zonei respective.
(Sursa : MAPPM – Strategia Naþionalã, Ed. 2000, pag. 2) .

AMPLOAREA ªI EFECTELE DEªERTIFICÃRII

ÎN RAZA MOªIEI STELNICA

La definirea zonelor secetoase se ia în considerare indicele de ariditate

Palfay ( I.P.). Acesta are drept bazã de calcul frecventa anilor secetoºi, având
urmãtoarele valori ºi calificative:

81
 Se considerã ca secetoase zonele cu valori ale indicelui respectiv, mai mari de
6. În România aceasta zona în care indicele de ariditate Palfay este mai mare de 6 –
deci cu valorile: 6...8 cuprinde cca 40% din suprafaþa agricolã a þãrii (care în anul
1998 era de 14.819 mii ha). Dupã evaluarea Institutului de Cercetãri pentru
Pedologie ºi Agrochimie, suprafaþa afectatã de secetã ºi expusã acesteia este de 7,1
milioane hectare. Aceasta zonã este amplasatã în sudul ºi sud-estul þãrii, unde este
situatã ºi moºia Stelnica.
Primele efecte ale deºertificãrii – cunoscute foarte bine de localnici – sunt :
- scãderea fertilitãþii solului;
- tendinþa de diminuare a suprafeþei agricole ºi arabile, în special prin
abandonarea unor terenuri;
- ponderea foarte redusã a suprafeþelor ocupate de pãduri;
- degradarea terenurilor;
- biodiversitate faunisticã redusã;
- scãderea umiditãþii solului (sub plafonul minim) ajungând pânã la
coeficientul de ofilire - aºa cum a fost în anii: 1988, 1992, 1993, 1994,1998 ºi 2000;
- afecteazã resursele de apã de suprafaþã ºi freaticã;
- amplificarea inundaþiilor ºi alunecãrilor de teren;
- creºte eroziunea eolianã asupra solului;
Instituþiile statului, centrale ºi locale trebuie sã elaboreze programe eficiente
pentru a preveni ºi reduce efectele secetei.
(Sursa: Raport Naþional privind implementarea Convenþiei pentru Combaterea Deºertificãrii în România
- (UNCCD), Ed.2000 ºi MAPPM –Raport privind problematica deºertificãrii ºi a secetei în România, Ed.. 2000)

RESURSE AGROCLIMATICE ÎN CÂMPIA ROMÂNÃ

ªI ZONA STELNICA

Sub raportul resurselor agroclimatice teritoriul Stelnicii se înscrie în

marea zonã agro climaticã caldã-secetoasã (I2) al cãrui potenþial poate fi
valorificat în funcþie de condiþiile locale ºi resursele economice posibile de
mobilizat .
Caracteristicile zonei I2 , sunt:
Resurse termice ºi radiative
Aºa cum s-a menþionat ºi în capitolul Clima – Radiaþie solarã fluxul anual
energetic din România (ºi Stelnica) este de 110-140 kcal/cm² ceea ce corespunde
nivelului din marile zone cerealiere din Europa, America de Nord ºi Asia de Est, cu
urmãtoarele valori medii (A se vedea harta: Zonarea agro climaticã);
- potenþial termic, respectiv suma temperaturilor medii, de peste 0oC, pe întreg
anul (Pentru zona I 2 – zona caldã – secetoasã specificã Bãrãganului ºi Stelnicii):
4200-4250 ºC (grade de temperaturã);
- suma temperaturilor efective (de peste 10ºC) în sezonul de vegetaþie = 1600-
1800oC – deci lunile : IV- X ;
- “unitãþi de arºiþã“ - suma temperaturilor maxime, mai mari de 32oC- din
lunile V-VIII = 10-20 “unitãþi de arºiþã“- zile ;
- temperaturi minime absolute - în lunile: XI-III (iarna) - sunt între – 20ºC þi
– 22ºC ;

82
 Istoria veche a Stelnicii

- “unitãþi de ger“ - suma temperaturilor minime mai mici de -15ºC în lunile:

XII-II – reprezintã: 4-6 zile;
- suma anualã a radiaþiei solare: 128-132 Kcal/an/cm2;
- durata de strãlucire pe cer, a soarelui, pe întreg anul: 2275 ore/an.
Resurse hidrice
Precipitaþii in mm:
• anuale: 400-450 mm- lunile I-XII;
• de iarnã: 125-175 mm – lunile: XI-III;
• de varã: 275-330 mm – lunile: IX-X;
• ale lui iulie: 40-50 mm.

Aprovizionarea cu apã a solurilor: mc/ha:

• rezerva de umiditate la nivel 0-100cm: 1200 – 1300mc/ha;
• deficite de umiditate la nivel 0-100cm: 3850-4500mc/ha.

În aceasta situaþie, ca o concluzie, epoca optimã de semãnat revine, pentru:

• grâu de toamnã: 12-18 octombrie;
• porumb: 10-13 aprilie.
(Sursa: MAPPM: Strategia Naþionalã ºi programul de acþiune
privind combaterea deºertificãrii, degradãrii terenurilor ºi secetei, Ed. 2000 )

Fig. 71 ZONAREA AGROCLIMATICÃ

Teritoriul cu risc ridicat la deºertificare ºi secetã se situeazã în zona I – caldã ºi secetoasã care cuprinde
suprafeþe mari în Câmpia Românã, Dobrogea ºi parþial în Câmpia de vest. În cadrul acestei zone se manifestã
scãderea umiditãþii solului sub plafonul minim ºi chiar pânã la coeficientul de ofilire cum a fost în 1988, 1992,
1993, 1994,1998, 2000.

(Sursa: MAPPM: Strategia Naþionalã ºi programul de acþiune

privind combaterea deºertificãrii, degradãrii terenurilor ºi secetei, Ed. 2000)

83
 6. FAUNA

ANIMALELE SÃLBATICE
Lipsa izvoarelor de apã la suprafaþã, în plin câmp, care ar putea domoli setea
animalelor mari, constituie un serios handicap în propãºirea acestora; desigur cã, în
aceeaºi mãsurã contribuie ºi absenþa locurilor de refugiu: cum sunt lizierele de
pãdure, perdele forestiere, lese ºi chiar mãrãciniºuri, care le sunt atât de necesare
habitatului lor, dar mai ales în perioada de gestaþie, fãtare ºi creºterea puilor.
Astãzi, Bãrãganul este prea populat ºi prea zgomotos de atâtea utilaje agricole
ºi autoturisme – ca animalele sã mai poatã avea liniºte. De aceea numãrul acestora
este mic în stepã, cele mai numeroase fiind rozãtoarele care îºi fac vizuina în gãuri
în pãmânt, dar ºi acelea deseori stricate de lama adâncã a plugului tras de tractor.
Adevãratele animale sãlbatice ca mistreþul, vulpea, lupul etc., se aflã mai ales în
Baltã. În câmp doar iepurele troneazã cu blana sa porumbiºtile ºi lanurile de grâu.

ANIMALE SÃLBATICE DE CÂMPIE

Sunt câteva animale mici, caracteristice stepei ºi anume: Chiþoranul sau

Popândãul – care îºi face gaura în pãmânt înþelenit, de unde iese ºi se ridicã în douã
labe, deasupra ierburilor, privind în jur, iar drumul descoperit îl traverseazã într-o
vitezã mare pentru a se ascunde apoi.
Ariciul care se face ghem la orice atingere, pentru a se feri de duºmani.
Cârtiþa ce sapã cotloane adânci sub pãmânt, scoþând din loc în loc, muºuroi de
sol fãrâmiþat la suprafaþã. Orbetele – care ducând o viaþã în gãuri, sub pãmânt, se
pare ca nu are ochi. ªoarecele de câmp, care toamna îºi strânge rezerve mari de
ºtiuleþi de porumb, în colonii, pe care îl acoperã cu frunze ºi apoi cu pãmânt – pe
care þãranii le numesc “ misine” ; ªi ei spun cã prevestesc o iarnã grea, cu cât sunt
mai multe. Apoi animale mai mari: vulpea, nevãstuica, iepurele care-ºi fãceau
culcuºul în rãzoare sau lese. Lesele erau porþiuni înþelenite cu mãrãciniºuri, rugi de
mure ºi iarbã înaltã, ce constituiau reminiscente ale stepei primare. Ele erau
deosebit de valoroase pentru pãstrarea biodiversitãþii plantelor, pasãrilor ºi
animalelor, multe din aceste vieþuitoare având cuibul sau culcuºul aici.
Aceste lese au fost desfiinþate prin arãturi adânci fãcute cu plugul tras de
tractor – odatã cu colectivizarea pãmântului.
Alte animale cu blana mai erau: pisica sãlbaticã ºi lupul – dar acesta din urmã
apãrea mai ales iarna, când era zãpadã continuã, iar el îºi cautã hrana ºi atacã
turmele de oi.

ANIMALE DE BALTÃ

Porcul mistreþ – care avea condiþii bune de trai între pãpuriºurile Bãlþii. Iarna
apãrea uneori ºi în câmp, trecând pe Borcea îngheþatã; Nurca ºi Vidra ºi altele.
84
 Istoria veche a Stelnicii

ANIMALE SÃLBATICE DE PE LÂNGÃ AªEZÃRILE OMENEªTI

Dihorul comun – de obicei cu blana neagrã – din care se putea face o cãciulã
de lux, sau chiar haine de blanã. El trãia în vizuini în sol prin locuri dosnice, mai
puþin umblate, din fundul curþii sau armanelor, ori sub ºirele de paie – de unde
noaptea ieºea la vânat si dãdea iama în gãini. Era atât de sângeros cã nu lua una
singurã ºi sã fugã cu ea s-o mãnânce, cum proceda vulpea, ci el gâtuia câte 2-3 gãini
pe care gospodina le gãsea dimineaþa moarte.
Alte animale mici, mai erau: Dihorul de stepã, ªoarecele de casã, care-ºi
fãcea culcuº direct între ºtiuleþii din porumbar, adunând mãtase ºi foi de ºtiulete, ºi
unde ierna; ªobolanul cenuºiu – ale cãror gãuri ºi ascunziºuri erau instalate pe
lângã cocina porcilor, mai ales.

ALTE VIEÞUITOARE

Poate cã mai trebuie sã amintim ºi celelalte specii de vieþuitoare specifice

câmpiei ºi anume ca:
- moluºte: melcii – care trãiesc în numãr mare prin livezi ºi vii, izlazuri sau
pârloage;
- pãianjeni mari de câmp ce îºi fac gãuri drepte în pãmântul nearat de mulþi
ani, în pãºunile comunale, izlazuri ºi în coasta Briciului. Din gaura lui, copiii îl
scoteau afarã, în plinã zi, cu un cãpeþel de lumânare prins de o aþã. Nu se ºtie de ce
pãianjenul se lãsa pãcãlit ºi îºi înfigea mandibulele în cearã ºi era tras afarã uºor;
- ca insecte: lãcuste, greierul de câmp care prin cântatul sãu zumzãia în serile
senine din Bãrãgan – mai ales în cele de toamnã; viespi, bondari (buzoi), cãrãbuº
de stepã, fluture cu coada de rândunicã, fluturele de rapiþã, fluturele galben,
tãunul sau strechea – care erau spaima vacilor ºi a cailor cu înþepãtura lor adâncã,
prin care sugea sângele animalelor, înnebunindu-le.
ªi mai era un fel de viespe micã– ce i se spunea “ lene”, care se aºeza pe braþul
tãu gol, chiar când te opreai din muncã un pic pentru odihnã, ºi pe care dacã o
atingeai numai puþin, din nebãgare de seamã – te înþepa instantaneu, fãcându-þi o
“blândã” usturãtoare ºi care te determina sã te scarpini în acel loc.
Fraþii mai mari râdeau de tine, spunând cã trebuie sã munceºti, sã te miºti, timp
în care aceastã viespe nu se aºeza pe tine, deci sã nu leneveºti de unde ºi numele ei.
Ca vieþuitoare mici, vertebrate, este broasca de pãmânt brunã, broasca
râioasã, broasca de lac, iar ca reptile: ºopârla de stepã, ºarpele de râu ºi de câmp.
(Sursa: Cãlãuzã în lumea plantelor ºi animalelor de C. Pârvu,
St. Godeanu ºi C. Stroi, Ed. 1985, pag.66)

Þara noastrã este una dintre cele mai bogate din acvifauna pãmântului, fapt
certificat prin aceea cã din 32 de ordine de pãsãri, la noi sunt identificate 21 ordine,
ceea ce reprezintã 2/3 din pasãrile Globului.
În cele ce urmeazã vom prezenta pãsãrile sãlbatice caracteristice stepei
Bãrãganului, a Bãltii Ialomiþa (cea neîndiguitã) ºi a aºezãrilor omeneºti din zonã,
pe biotopuri.
Conform regulii de bazã, din acest domeniu, o anumitã pasãre s-a definit ca
aparþinând unui anumit biotop, acolo unde ea face ouã, cloceºte ºi îºi scoate puii.
Privite din acest punct de vedere, pãsãrile se pot subîmpãrþi în:
85
 - pãsãri sedentare în þara noastrã atât vara cât ºi iarna;
- pãsãri pasagere, dar care vara sunt la noi, clocind aici, pe care noi le
considerãm autohtone, iar toamna pleacã în zonele calde;
- pãsãri pasagere, care sunt prezente la noi numai iarna, ele clocind în zonele
arctice;
- pãsãri de pasaj, care trec, atât toamna cât ºi primãvara prin þara noastrã, dar
nu se opresc aici, ci doar pentru odihnã temporarã de câteva zile.
Este de menþionat cã sporadic, mai pot apãrea ºi alte specii rare de pasãri, în
mod deosebit în Baltã, fie în pasaj, fie prin iernare, mai ales când aici iernile sunt
mai blânde. De asemeni, precizãm cã ºi pãsãrile îºi pot schimba lent
comportamentul lor, odatã cu încãlzirea climei terestre globale.

ETAJUL DROPIEI

Reprezentativ pentru teritoriul moºiei Stelnica – aºa cum a fost stabilit de cãtre
cercetãtori, din punct de vedere al spaþiului de trai al pãsãrilor, este aºa numitul
Etaj al Dropiei. Aceastã etajare provine de la pasãrea caracteristicã a nivelului
respectiv – Dropia, care trãia ºi clocea aici, fiind în acelaºi timp ºi o pasãre
sedentarã pentru þara noastrã.

Fig. 72 DROPIA – BIJUTERIA DE ODINIOARÃ A BÃRÃGANULUI

Dropia este cea mai mare pasãre din Europa, masculul fiind mult mai puternic decât femela. Cu aripile
întinse are o anvergurã de 180-200 cm ºi o greutate de 5-7 (12) kg.
Este o pasãre tipic de stepã, preferând ºesurile întinse, câmpii cu vederi largi. κi face cuibul direct pe sol.
Se deplaseazã în paºi agale ºi zboarã foarte rar.
În anul 1874, Alexandru Odobescu o menþioneazã ca existând în jurul movilei Vulturul din Bãrãgan, de
pe moºia Stelnica
E declaratã monument al naturii, fiind pe cale de dispariþie.
(Sursa: Foto- Ziarul Jurnalul Naþional din 9 august 2007)

86
 Istoria veche a Stelnicii

Specific acestui etaj sunt þinuturile de stepã (ºi silvostepã) cuprinse între
altitudinea de 200 la 100 m – pânã la malul Mãrii Negre, cu teren descoperit în
urma marilor defriºãri ale fostelor pãduri, pentru agriculturã, dar unde s-au instalat
ierburi mari de stepã primarã, nearatã, având acum o vegetaþie mai micã de
graminee, deasã, alãturi de culturi agricole, care ar constitui hrana acestor pãsãri.
Aici precipitaþiile sunt mici, sub 400 mm/m2/an, iar temperatura medie anualã
atinge 10-11ºC, cu vânturi frecvente, atât calde, cât ºi uscate, dupã un anotimp
secetos prelungit.
Acest etaj al Dropiei cuprinde Bãrãganul ºi jumãtatea sudicã a Dobrogei.
Pãsãrile acestui etaj, adaptate la mediul lor tradiþional de viaþã, au un colorit
ºters al penelor, uniform pe întreg corpul, cu diformism (diferenþe) pe sexe, slab
sau aproape inexistent, adicã femela având aceeaºi mãrime ºi colorit al penelor ca
ºi masculul. Cuibãritul are loc de obicei, direct pe sol sau în maluri ori arbuºtii din
lese ºi desiºuri.
Din cauza condiþiilor grele care apar aici iarna, cum sunt: lipsa hranei ºi a
adãpostului, multe dintre ele migreazã, la începutul toamnei cãtre þãrile calde,
revenind primãvara.

Fig. 73 REPARTIÞIA DROPIILOR IN ROMÂNIA LA ÎNCEPUTUL SEC. XX

Astãzi nu au mai rãmas decât vreo 25 de exemplare în toatã þara, sau poate niciuna.
(Sursa: Fauna României de I. Simionescu, Ed. 1938)

În cuprinsul acestui etaj clasic îºi fac locul câteva niºe ecologice, în care
trãiesc pãsãri adaptate la modul de viaþã specific al locului, cum sunt:
Þinutul de stepã propriu zis
- pãsãri sãlbatice de pe lângã aºezãrile omeneºti;
- pãsãri de baltã ºi Delta Dunãrii;
- pãsãri neclocitoare în România.
87
 ÞINUTUL DE STEPÃ, FÃRÃ PÃDURE

În aceste zone de stepã propriu zis trãiesc:

a) Pãsãri sedentare: Dropia, Cioara de semãnãturã, Cioara grivã, Ciocârlanul
moþat, Ciocârlia de Bãrãgan, Ciocârlia de nisip, Fazanul de vânãtoare, Mierla
neagrã, Piþigoiul albastru, Piþigoiul mare, Potârnichea, Presura ºi Striga;
b) Pãsãri pasagere, dar care vara clocesc la noi: Ciocârlia cu degete scurte,
Ciovlica, Ciuful de câmpie, Eretele, Fâsa, Gaia Brunã, Hoitarul, Lãstunul de mal,
Lãcustarul, Mãcãleandrul, Pasãrea ogorului, Pietrarul, Pitulicea micã, Prepeliþa,
Prigoria, Rândunica roºcatã, Sfrânciocul, ªoimuleþul de searã, Vânturelul roºu,
Vrabia spaniolã;
c) Pãsãri pasagere – prezente la noi numai iarna: Pitulicea trogloditã.
Fig. 74 CIOCÂRLIA DE CÂMP - (Alauda arvensis)

Ciocârlia de câmp este o pasãre ce poate atinge 18 cm

lungime, ºi care trãieºte în locurile uscate ale întinderilor
Bãrãganului, fiind celebrã prin cântatul sau în zbor la mare
înãlþime ºi mai ales bãrbãtuºul care se ridicã vertical, încã din
zorii zilei, proslãvind parcã rãsãritul soarelui ce va veni. Ca toate
ciocârliile, ea nu sare ca vrãbiile, ci pãºeºte, hrãnindu-se cu
frunze fragede, seminþe de ierburi ºi insecte. În afara sezonului
de reproducere, trãieºte în grupuri mai mari.
Atât bãrbãtuºul cât ºi femela au pe cap un moþ de pene.
Migreazã parþial în Europa ºi Nordul Africii, dar populaþiile
nordice de ciocârlii pot ierna mai la sud, la noi.
În România s-au identificat 8 specii de ciocârlii din care
cele mai reprezentative fiind: Ciocârlia cu degete scurte
(Calandrella cinerea), pasãre migratoare, Ciocarlia de Bãrãgan
(Melanocorytoha calandra) cea mai mare specie de ciocârlie din
România, care este o bunã imitatoare a glasului altor specii – ºi
Ciocârlii de câmp (Alauda arvensis).

(Sursa: Text: Les viseaux du monde, de C. Harrison, A. Greensmith, Ed. 1994, pag. 268
Dicþionar enciclopedic, vol. I, Ed. 1993
Desen: Pasãrile în peisajele României de D. Radu, Ed. 1984, pag.164)

Fig. 75 CIOARA DE SEMÃNÃTURÃ -

(Corvus frugileus)

Cioara de semãnãturã e o pasãre obiºnuitã în Bãrãgan

mergând în urma brazdelor de plug, proaspãt rãsturnate,
cãutând viermi ºi larve de cãrãbuºi, pe care îi duce la cuib în
guºa sa proeminentã. Dar, ca la toate corvidele, hrana ei este
foarte diversificatã, mâncând deºeuri menajere ºi hoituri.
E o pasãre foarte sociabilã, se hrãneºte ºi se odihneºte în
cârduri mari ºi cuibãreºte în colonii zgomotoase, pe arbori
înalþi, în marginea satelor sau chiar în interiorul oraºelor de
provincie.
Ea este socotitã sanitarul locurilor unde trãieºte, prin
hrana sa, scãpându-ne de mortãciuni ºi hoituri.

(Desen: Pasãrile în peisajele Românieide D. Radu, Ed. 1984, pag.355)

(Text: Les oiseaux du monde, de C. Harrison, A. Greensmith, Ed. 1994, pag. 394)

88
 Istoria veche a Stelnicii

PASÃRI SÃLBATICE DE PE LÂNGÃ AªEZÃRILE OMENEªTI

Un alt grup de pãsãri din Bãrãgan, destul de numeroase este familiarizat cu

prezenþa oamenilor, de pe urma cãrora, de multe ori se hrãnesc ºi deci, îºi fac
cuiburile ºi clocesc pe clãdiri, în copacii din curte sau grãdini.
a) Pãsãri sedentare: Ciocãnitoarea pestriþã de grãdinã, Cucuveaua comunã,
Guguºtiucul, Mierla neagrã, Stãncuþa, Vrabia de casã, Vrabia de câmp.
b) Pãsãri pasagere – dar care vara clocesc la noi: Barza alba, Rândunica
(Drepneaua micã), Lãstunul de casã, Rândunica de casã (Hirundo rustica).

Fig. 76 BARZA ALBÃ - (Ciconia)

Barza este una dintre pasãrile cele mai populare de la noi, care trãieºte pe lângã casele omeneºti, alãturi
de vrabie ºi rândunicã.
Este cel mai des întâlnitã prin apele curgãtoare, puþin adânci, japºe ºi mlaºtini, unde se hrãneºte cu
broaºte ºi animale mici. Zboarã lent cu bãtãi din aripi regulate ºi rare, iar uneori planeazã pe curenþii de aer, cu
gâtul întins ca ºi picioarele; În aer, mai ales la pãrãsirea locurilor unde au cuibãrit, zboarã în cerc, fãcând
adevãrate “hore” pentru a câºtiga altitudine. Copii spun cã atunci berzele îºi iau “la revedere” de la locurile
natale. Ele trãiesc în cupluri, iar dupã cuibãrire se formeazã mici grupuri, care migreazã ºi hiberneazã în
anumite regiuni din Africa, Pakistan ºi India, în cârduri mai mari.
Are o lungime (anvergurã) a aripilor de pânã la 115 cm. Primãvara, venirea berzelor este întâmpinatã cu
bucurie de cãtre copii ºi bãtrâni, constituind de fapt un eveniment pentru toatã lumea, ºi de venirea lor sunt
legate multe superstiþii; Se zice cã de vezi prima datã o barzã în zbor, primãvara, îþi merge bine tot anul, iar dacã
o vezi stând pe sol, invers.Toamna, îndelungile sale hore, de la sfârºitul lunii august, când se pregãteºte de
plecare, trezeºte în sufletele tuturor o oarecare melancolie.

(Foto: “Pãdurea ºi viaþa”, nr.2/2006

Editatã de Regia Naþionalã a Pãdurilor Romsilva;
(Text: Les oiseaux du monde, de C. Harrison, A. Greensmith, Ed. 1994, Paris ºi 1999)

89
 PASÃRI DE BALTÃ ªI DELTA DUNÃRII

Stelnica a avut fericita situaþie de a fi amplasatã de milenii lângã Balta

Ialomiþei; Aceasta, prin structura ei – ca ºi Delta de altfel având japºe, privaluri,
mlaºtini, peste, stufãriº, deci hranã din belºug – aici s-au adunat ºi clocit o
imensitate de pãsãri. De fapt, adevãratul Rai al pãsãrilor, la noi în România, sunt
zonele umede, ca Balta Ialomiþei ºi Delta Dunãrii.
Balta constituie cea mai tânãrã formaþie de relief din zona aceasta a
Bãrãganului, solul sau aluvionar fiind deseori acoperit de ape – înainte de îndiguire
(anul 1964). Datoritã vegetaþiei stuficole, rogozurilor ºi pãdurilor de sãlcii,
pãsãrile au gãsit condiþii ideale de protecþie pentru ouãle ºi puii lor, iar în apele
bogate în larve, moluºte, peste ºi materii vegetale, gãseau hranã din belºug.
În funcþie de modul lor de viaþã, se definesc, dupã locul de clocit în sezonul
cald, mai multe grupe de habitat, astfel:

HABITAT ACVATIC

Pãsãri care-ºi fac cuibul lângã ape ori în vegetaþia ce creºte din ape.

JAPªE, GHIOLURI MICI, PRIVALURI

Pãsãrile din acest biotop îºi instaleazã cuiburile între firele de stuf, deasupra
apei, în aglomeraþii de frunze de nufãr, sfãrâmãturi de plaur sau direct pe plajele
nisipoase, pe vegetaþia acvaticã plutitoare, în ”mustãþi” de salcie sau vizuini pe
grinduri, dar în imediata apropiere a apei.
a) Pãsãri sedentare: Pescãruºul argintiu, Pescãruºul verde, Raþa cârâitoare,
Raþa pestriþã.
b) Pãsãri pasagere – dar care clocesc în Baltã: Cãlifarul alb ºi roºu, Chira de
baltã, Chirighiþa neagrã, Corcodelul mare, Gâsca de varã, Lacãrul de lac ºi de
rogoz, Lebãda de varã, Liºiþa.
c) Pasãre pasagerã ce ierneazã la noi: Corcodelul de iarnã.

PLAUR
Sunt pãsãri ale cãror cuiburi sunt instalate chiar pe insuliþe de plaur, prin ape puþin
adânci ºi bogate în peºte.
Pãsãri pasagere – dar care vara clocesc la noi: Pelicanul comun ºi Pelicanul creþ.

STUFÃRIªURI COMPACTE ªI PÂLCURI DE SÃLCII PITICE

Zone inundate aproape tot timpul anului, brãzdate de grinduri ºi cu ochiuri de
apã puþin adâncã; Pãsãrile îºi instaleazã cuiburile în colonii mixte, în pâlcuri de
salcie, zãlog – ºi se hrãnesc cu peºti, dar ºi insecte ºi larve.
Pãsãri numai clocitoare de varã la noi, care toamna migreazã: Cormoranul
mic, Egreta mare ºi Egreta micã, Lopãtar, Stârcul cenuºiu, Stârcul de noapte,
Stârcul galben ºi Stârcul roºu, Tigãnuºul.

90
 Istoria veche a Stelnicii

HABITAT AMFIBIU

Aceasta niºã ecologicã este situatã la limita habitatului acvatic ºi face tranziþia
cãtre cel terestru; El este supus în permanenþã invadãrii apelor de viiturã, având o
zonã mereu mlãºtinoasã. Caracteristic este aici marea sa instabilitate, de la an la an
ºi chiar de la un sezon la altul.
Acest habitat este format din mai multe biotopuri:
PÃDURI
Este constituit din sãlcii parþial inundate.
a) Pãsãri sedentare: Cinteza, Cioara grivã, Cormoranul mare, Piþigoiul mare,
Piþigoiul pungar, Raþa cu capul brun.
b) Pãsãri pasagere - dar care clocesc vara în Baltã: Codraºul de grãdinã,
Cormoranul mic ºi cel moþat, Cucul, Filomela (Privighetoarea), Frunzãriþa cenuºie
ºi cea galbenã, Muscarul sur ºi Raþa roºie.
c) Pãsãri pasagere de iarnã: Cinteza de iarnã – care vine de la Nord ºi ierneazã
în Balta Ialomiþei.

STUFÃRIªURI VECHI ªI PÃPURIªURI

Zone bogate în mãrãciniºuri uscate ºi înþelenite, de plante ierbacee, iar, ici ºi
colo, unele ochiuri de apã ºi grinduri dese. Pãsãrile de aici îºi fac cuibul absolut
extern, adicã fie pe stuf la înãlþime micã deasupra plaurului solului, ori în vegetaþia
malurilor.
a) Sedentare: Piþigoiul de stuf.
b) Pasagere – care vara clocesc la noi: Buhaiul de baltã, Cocorul mare,
Eretele de stuf, Gãinuºa de baltã, Grebuºelul de stuf, de zãvoi ºi cel pãtat, Guºa
albastrã, patru specii de Lacãr – de câmp, de mlaºtinã, de pipirig ºi de stuf, Presura
de stuf, Privighetoarea de baltã, Stârcul pitic ºi Stufãrica.

PLAJE NISIPOASE - MÂLOASE

Sunt amplasate pe lângã bãlþile de micã adâncime. Cuibãritul acestor pãsãri se
face pe sol, în ierburi sau maluri surpate.
Numai pãsãri de pasaj – care vara clocesc în Baltã: Ciocintorsul, Codobatura
albã, Culicul mare, Fluerar cu picioare roºii, Fluerar de lac, Nagâþul comun,
Piciorongul, Prundãraº de sãrãturã, Prundãraºul mic, Scoicarul.

PêUNI UMEDE
Zone cu grinduri mai ridicate, au pânza freaticã la micã adâncime, presãrate cu
ochiuri de apã, cu vegetaþie puþin înaltã. Pãsãrile îºi instaleazã cuibul pe solul
umed, bine înierbat.
Pãsãri de pasaj – vara clocitoare în România: Trei specii de Creºtelut – mic,
mijlociu ºi pestriþ, Cristeiul de baltã ºi Cristeiul de câmp.

HABITAT TERESTRU

Reprezintã pãrþile cele mai înalte ale Deltei Dunãrii ºi Bãlþii Ialomiþa, zone cu
un mai mare grad de stabilitate în ceea ce priveºte inundaþiile. Acest habitat
constituie o componentã originalã, atât din punct de vedere numeric cât ºi al
densitãþii specifice pãsãrilor, reprezentând o întrepãtrundere a foarte multe specii
91
de pãsãri care clocesc ºi în etajul Dropiei. De aceea vor fi enumerate mai jos, numai
cele care în acest habitat au o densitate mai mare decât în alte pãrti.
În general, caracteristic aici, sunt pãsãrile care clocesc sau îºi duc viaþa în
mediul silvicol al pãdurilor, ori malurile abrupte ale Borcei ºi Dunãrii.

PêUNI USCATE – SITUATE ÎN BALTA IALOMIÞEI

a) Sedentare: Ciocârlanul moþat, Ciocârlia de Bãrãgan, Potârnichea.
b) Pasagere – care vara sunt la noi: Ciocarlia de câmp, Fâsia de câmp,
Prepeliþa, Presura surã.

AªEZÃRI OMENEªTI ªI CONSTRUCÞII RISIPITE ÎN BALTÃ

a) Sedentare: Ciocãnitoarea pestriþã de grãdinã, Cucuveaua comunã,
Guguºtiucul, Mierla neagrã, Stãncuþa, Vrabia de casã, Vrabia de câmp.
b) Pãsãri pasagere – care clocesc vara în România: Barza albã, Drepneaua
micã, Lãstunul de casã, Rândunica.

ÞINUTURI NISIPOASE PIETROASE

Situate pe înãlþimile cele mai ridicate ale grindurilor, acoperite de o vegetaþie
sãracã, mai ales:
Pãsãri oaspeþi de varã la noi – unde ºi clocesc: Ciovlica roºcatã, Pasãrea
ogorului, Pietroºelul sur.

MALURI ARGILOASE ÎNALTE

Taluzuri de rãpi ºi maluri abrupte înalte, cum sunt cele ale Malului Briciului ºi
Valea Bulercii de pe moºia Stelnica, unde, niciodatã nu sunt inundate de apã, având
ºi marea calitate cã sunt ferite de anumite rãpitoare de ouã sau reptile care sã le
mãnânce ouãle.
Pãsãri oaspeþi de varã: Lãstunul de mal, Pietrarul negru, Prigoria.

Fig. 77 LÃSTUNUL DE MAL – OASPETE DE VARÃ

κi face cuibul în malul râpos al Briciului de la Stelnica

(Foto: I. Munteanu - 9 iulie 2009, Stelnica)

92
 Istoria veche a Stelnicii

PÃDURILE GRINDURILOR ÎNALTE

Habitatul reprezintã zonele de pãduri ºi crânguri care la viiturile cele mai mari
nu sunt inundate decât parþial ºi vremelnic. Aici este o mare întrepãtrundere de
specii de pãsãri, pe care le gãsim ºi în alte nivele ecologice, cum ar fi cele ce clocesc
în etajul Dropiei sau al Columbidelor:
a) Pãsãri sedentare: Botgrosul, Bufniþa, Cioara de semãnãturã, Ciocãnitoarea
pestriþã mijlocie ºi micã, Ciuful de pãdure, Coþofana, Fazanul, Florintele, Gaiþa,
Graurul, Huhurezul mare, Piþigoiul codat, Presura galbenã, Scorþarul, Sticletele,
Sturzul de iarnã, Vrabia de câmp.
b) Pãsãri pasagere – care vara clocesc la noi: Ciocârlia de pãdure, Ciuful
pitic, Câneparul, Fâºia de luncã, Filomela, Grangurul, Pitulicea micã sfârâitoare,
Piþigoiul de livadã, Porumbelul de scorburã, Sfrânciocul cu fruntea neagrã,
Sfrânciogul roºiatic, Sturzul cântãtor, Sturzul viilor, ªerparul, ªoimul rândunelelor,
ªoimuleþul de searã, Turturica, Viesparul, Vânturelul roºu, Vrabia spaniolã.

PÃSÃRI NECLOCITOARE ÎN ROMÂNIA

Acestea sunt pãsãri care fie cã vieþuiesc în regiuni mai reci, ºi odatã cu sosirea
iernii coboarã în zona þãrii noastre, fie cã trãiesc în þãrile calde ºi doar trec
primãvara ºi toamna pe deasupra þãrii, unde fac un scurt popas, dupã care pleacã în
zonele de baºtinã, mai reci, unde clocesc ºi scot pui.

OASPEÞI DE IARNÃ

Acestea sunt pãsãri care cuibãresc la Nord de þara noastrã într-o climã mai rece
sau polarã, din care, toamna, vin la noi sã ierneze în zonele umede ºi mai calde din
Balta Ialomiþei, Balta Brãilei ºi Delta Dunãrii, pe marginea japºelor, privalurilor ºi
mlaºtinilor.
Oaspeþi de iarnã - din Nord: Cinteza de iarnã, Cinghiþa alpinã, Ciocârlia cu
aripi albe, Corcodelul de iarnã, Ferãstrãul mare, Forfecuþa cu cioc gros, Fundacul
cu guºa mare, Fundacul mare, Fundacul polar, Gârliþa micã ºi mare, Gâsca cu piept
roºu, Gâsca de semãnãturã, Inariþa polarã, Pescãruºul negricios, Pescãruºul sur,
Presura de iarnã, Raþa cu capul galben, Raþa fluierãtoare, Raþa micã, Raþa suliþar,
Raþa sunãtoare, ªoimul de iarnã, ªoricarul încãlþat.
Unele dintre speciile de pãsãri de mai sus, au colonii care trec ºi mai departe, în
sudul Dunãrii, fiind totodatã la noi ºi pãsãri de pasaj ca ºi oaspeþi de iarnã, în Baltã
ºi Deltã.

PÃSÃRI DE PASAJ

Acestea apar la noi primãvara, pentru o perioadã scurtã de vreme, fiind în

trecere cãtre locurile de clocit, iar toamna, când zboarã cãtre staþiunile de iernare –
þãrile calde – ele mai fac un popas în Baltã, Deltã, sau pe ºesul Bãrãganului, de douã
– trei sãptãmâni.

93
 Oaspeþi temporari de pasaj: Bãtãuºul, Becaþina comunã, Becaþina mare ºi
micã, Cocorul mare ºi mic, Culicul cu cioc subþire, Eretele vânat, Fâsa cu gât roºu,
Fluierarul cu picioare verzi, Fluierarul de zãvoi, Fugaciul pitic, Fugaciul roºcat,
Nisiparul, Notãtiþa cu cioc lat, Notãtiþa cu cioc subþire, Pietruºul, Ploierul argintiu
ºi auriu, Prundaºul gulerat ºi mare, Raþa catifelatã, Raþa cu ciuf, Raþa neagrã,
Sitarul de mal, Spârcaciul, Sturzul de vii, ªorecarul mare, Vulturul pescar.

Fig. 78 GªTE SÃLBATICE

În migraþia de toamnã spre Sud, se odihnesc puþin în apele mici ale japºelor din Balta Stelnicii. În iernile
mai blânde, unele din ele ierneazã la noi, în zonele umede ºi mai calde decât cele din Nord, unde cuibãresc în
vara arcticã.
(Sursa foto: “Revista “ Pãdurea ºi viaþa” a R.N.P., nr. 1-2/2008)

94
 Istoria veche a Stelnicii

8. PEªTII SPECIFICI APELOR DULCI

DIN BALTA IALOMIÞEI

Ceea ce a atras stabilirea primelor fiinþe umane în actuala Baltã a Ialomiþei ºi

pe terasa Braþului Borcea a fost bogãþia deosebitã în peºte, combinatã cu abundenþa
apei de bãut ºi siguranþa în faþa vicisitudinilor pe care le dãdeau stufãriºurile
înmlãºtinate, zonele împãdurite, pãpuriºurile, rãgozurile ºi înãlþimea grindurilor.
Peºtele a constituit, milenii de-a rândul, principala sursã de hranã pentru
locuitorii acestor þinuturi, iar când cantitãþile prinse au depãºit consumul familial,
ele au fost schimbate, prin troc, ºi mai târziu vândute, aºa cum aratã un autor strãin
care a strãbãtut Muntenia în sec. XVI. Giulio Mancinelli reþine în notele sale
spectacolul impresionant oferit de populaþia de pe cele douã maluri ale Dunãrii,
spunând: “... furci de lemn înfipte în pãmânt, expuneau pe mal, pentru vânzare,
moruni întregi, uscaþi, de mãrimea unui om ...“(Bãrãganul Ialomiþean – Ed.
1983, Sport Turism, pag. 6).
Apa japºelor, lacurilor ºi privalurilor din Baltã prezintã urmãtoarele condiþii
de vieþuire pentru peºti:
- conþinut în sãruri între 200-250 mg/l, deci destul de mic;
- apa oarecum tulbure, mai tot timpul anului, dar care se limpezeºte vara, când
temperatura aerului depãºeºte 30oC;
-conþinut sãrac în oxigen, sub 10mg/l;
-întinderi mari de apã stãtãtoare cu adâncimi de peste 2 m, care creeazã
condiþii foarte bune adulþilor, mai tot timpul anului, cât ºi pentru iernat;
-ape mici, japºe, care sunt alimentate periodic, din inundaþii primãvara sau
toamna târziu, cu apa proaspãtã din Borcea ºi Dunãre, aceasta creând condiþii
excepþionale pentru reproducere. Se ºtie cã regele acestor ape, Crapul, îºi depune
icrele (lapþii) în nãmolul încãlzit de razele soarelui, în ape mici, la malul japºelor,
unde deseori iese chiar cu spinarea din apã.
Zona salbelor de lacuri din Balta Ialomiþei este (era) leagãnul predominant
pentru Crap, ªalãu, ªtiucã, ºi împreunã cu Borcea ºi Dunãrea, formeazã mediul
acvatic caracteristic pentru o serie de peºti de apã dulce foarte gustoºi, care au
impus Stelnica drept o localitate deosebit de bogatã în acest produs de-a lungul
timpului.
(Sursa: Atlasul peºtilor din R.P.R. de Th. Buºniþã ºi I. Alexandrescu, Ed. 1963)
Din punct de vedere biologic, al necesitãþilor lor fiziologice ºi locul unde se
reproduc, peºtii caracteristici pentru moºia Stelnica, se clasificã astfel:

PEªTI MIGRATORI

Sunt speciile care fac deplasãri mari în vederea reproducerii ºi anume, peºtii
care trãiesc în Marea Neagrã, dar pentru reproducere, primãvara, urcã pe Dunãre ºi
Borcea cãtre izvoarele acestor ape; migraþia lor este din apele mãrii în fluviu ºi apoi
invers:Morunul, Nisetrul, Pãstruga, Rizeafca, Scrumbia de Dunãre.
95
 PEªTI DE APÃ DULCE STÃTÃTOARE

Reprezintã grupa peºtilor care trãiesc aici ºi care nu se deplaseazã decât rar ºi
pe distanþe mici, în interiorul bazinului respectiv : Batca, Caracuda, Carasul
argintiu, Fufa, Linul, Moaca de nãmol, Pãlãmida, Roºioara, Tiparul, Zvârluga.

PEªTI DE APÃ DULCE CURGÃTOARE

Sunt peºti care îºî duc toatã viaþa în ape curgãtoare, fãcând mici deplasãri în
amonte pentru reproducere : Cega, Cleanul, Fusarul, Mreana, Obletul, Salãul,
ªalãul vãrgat, ªtiuca.

PEªTII SEMIMIGRATORI DE APÃ DULCE

Aceºtia fac deplasãri ceva mai mari, în interiorul apelor din bãlþi în Borcea ºi
Dunãre sau invers. Exemple tipice din aceastã categorie ni-l oferã: Crapul, Plãtica,
Babuºca, Vãduviþa, Sabiþa ºi Somnul, care trãiesc atât în bãlti – japºe- privaluri, cât
ºi în Dunãre ºi Borcea ºi migreazã pentru reproducere în terenurile inundabile cu
ape mici prin legãturile fluviului cu aceste bãlþi sau lacuri: Avatul, Babuºca,
Bibanul, Crapul, Gingirica, Morunaº, Plãtica, Sabiþa-Saghiþa, Somnul,
Vãduviþa.

Fig. 79 MEDIU DE VIAÞÃ DIN JAPªELE BÃLÞII IALOMIÞA

care a atras omul preistoric sã se stabileascã lângã ape

(Sursa: Atlasul peºtilor din RPR de Th. Buºniþã, Ed. 1963)

96
 Istoria veche a Stelnicii

Fig. 80 SOMNUL - „RECHINUL ZONEI TEMPERATE“

- în apele Braþului Borcea
(Sursa: Atlasul peºtilor din RPR de Th. Buºniþã, Ed. 1963)

Fig. 81 ªIREATA ªTIUCÃ – PEªTELE CEL MAI PRÃDÃTOR DIN JAPªELE BÃLTII

(Sursa: Atlasul peºtilor din RPR de Th. Buºniþã, Ed. 1963, Bucureºti)

97
 Fig. 82 CEGA – BOGÃÞIA BORCEI

Peºtele care a dat numele sãu satului vecin: CEGANI

(Sursa: Atlasul peºtilor din RPR de prof. Th. Buºniþã ºi ing. I. Alexandrescu;
planºe de V. Jansen ,Ed. 1963, Bucureºti)

Fig. 83 BIBANUL – CEL MAI BUN PEªTE DE SARAMURÃ

(Sursa: Atlasul peºtilor din RPR de Th. Buºniþã, Ed. 1963, Bucureºti)

98
 Istoria veche a Stelnicii

CRAPUL – este cel mai valoros peºte din ichtiofauna þãrii noastre. Corpul sãu
este acoperit cu solzi mici, fiecare din aceºtia având niºte puncte negre. Gura sa are
douã perechi de mustãþi, din care una e mai scurtã. Pigmentaþia lui variazã mult în
funcþie de mediul în care trãieºte, cãpãtând totodatã ºi denumiri diferite, în funcþie
de greutatea sa, ºi anume: Coirtãnel, Ciortan, etc.
El îºi gãseºte hranã pe fundul apei, mâncând larve de insecte, scoici mici, icre
de broaºte, melciºori ºi plante mãrunte. Corpul sãu – se citeazã unele situaþii- poate
ajunge pânã la 1 m (cel sãlbatic) ºi greutate de 30-50 kg, având ºi o mare
longevitate de pânã la 150 ani.
Crapii vârstnici ierneazã în nãmolul apelor adânci ale Borcei ºi Dunãrii. Se
împerecheazã primãvara, când cautã apele mici ale luncilor proaspãt inundate ºi
cãlduþe (18-20o) unde se declanºeazã “bãtaia crapului“ începând din aprilie pânã
chiar în septembrie, dar cea mai importantã “bãtaie” fiind prima.

SOMNUL – este socotit “crocodilul” apelor noastre fiind peºte rãpitor ºi în

acelaºi timp, cel mai mare din apele dulci de la noi. El trãieºte în Borcea ºi în
Bãlþile sale ºi atinge, obiºnuit, 0,5-1 m ºi o greutate de 10-20 kg. Când este mic,
lumea îi mai zice ºi Somotei.
Este peºtele cel mai indicat pentru ciorbã, cãreia îi dã un gust deosebit de bun;
totuºi ca mãrime, s-au întâlnit cazuri când ajunge la 300-400 kg ºi 3-5 m lungime.
S-a vãzut un asemenea exemplar uriaº, prin anii 1942-1943, mort ºi dus de
valuri pe malul drept al Borcei, din Baltã, în dreptul Dealului Briciului, care era atât
de mare, încât oasele sale de la cap atingeau grosimea celor de la cãpãþâna unui cal,
iar înotãtoarele sale laterale erau cât palma unui om matur.
Se spunea prin sat cã ar fi fost lovit de elicea vreunui ºlep nemþesc, care
circulau atunci pe Borcea ca pe bulevard, fiind în rãzboi cu Ruºii, iar þara noastrã
era aproape ca sub ocupaþie.
Somnul are chiar înfãþiºarea de rãpitor temut: gura mare, fãlci puternice, dinþi
ascuþiþi, capul butucãnos, turtit ºi hidos la înfãþiºare.
Locurile sale obiºnuite de viaþã, sunt cotloanele adânci ale Borcei ºi Dunãrii;
dar nu este sedentar, urcând în sus cãtre izvoare pânã dincolo de Viena.
Se hrãneºte cu larve de insecte, în special de insecte numite Rusalii, crustacee,
atacând ºi alþi peºti mai mari. Hrana vie o vâneazã, mai ales, în timpul nopþii.
Se reproduce în bãlþile laterale ale Borcei, cele cu apã micã ºi cãlduþã,
primãvara când începe sã înfloreascã aliorul, ei pornind perechi-perechi la bãtaie.
Este interesant cã, dupã o sãptãmânã, când au ieºit puii - femela lepãdând pânã
la un milion de icre, bãrbãtuºul pãzeºte micile vieþuitoare o perioadã, începând
chiar cu ouãle în eclozare.
Când apa Borcei începe sã scadã, primul semn de pericol îl dã somnul, care se
retrage în valurile mari ale apei curgãtoare ºi în cotloanele adânci sau acolo unde
sunt gropi cu vârtejuri numite: bulboane.
În satele de pe lângã Dunãre ºi Borcea sunt o serie de povestiri despre
rapacitatea Somnului. Când mergeam la scãldat, mamele noastre ne sfãtuiau sã nu
ne ducem “la adânc” sã nu ne mãnânce somnul! Se citeazã însã, ºi cazuri

99
concrete, în literatura de specialitate, când deseori s-a gãsit în stomacul somnului o
raþã sau o gâscã. Chiar Grigore Antipa istoriseºte cã
“un pescar, dându-se jos din barcã în mijlocul Dunãrii, ca sã se scalde, fu
apucat de picior de un somn ºi tras la fund; dupã câteva zile s-a gãsit plutind pe
Dunãre, cadavrul pescarului cu piciorul în gura somnului, mort ºi el” .

ªTIUCA - este peºte de pradã prin excelenþã. Oricât de micã ar fi, atunci când
este prinsã ºi spintecatã pentru gãtit, în stomacul ei se aflã 1-2 peºtiºori, uneori
rãpind ºi broaºte, boboci de raþã sau gâscã.
Ea se adapteazã mediului de viaþã în care trãieºte, cãpãtând un veºmânt
cenuºiu-verzui sau galben-verzui, dupã culoarea apei ºi natura fundului mâlos.
Este iute la înnot, atingând pânã la 25km/orã, ºi, în vânãtoarea sa, se bazeazã
mai ales pe viclenie, stând la pândã ca un adevãrat animal de pradã.
Se pregãteºte de împerechere începând din februarie, când se porneºte ruperea
pojghiþelor de gheaþã ale japºelor.
Se citeazã un caz concret, în Germania, despre o ºtiucã ce a fost însemnatã cu
un inel ºi aruncatã într-un lac în anul 1230 ºi a fost pescuitã în 1497, adicã dupã 267
ani, când avea o culoare complet albã, mãsura ºi cântãrea 140 kg.

100