Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria veche
a Stelnicii
MONOGRAFIE
2010
Istoria veche a Stelnicii
VOLUMUL I
conþinut global :
3
Istoria veche a Stelnicii
Motto:
Ivar Lissner
“Culturi enigmatice” ed. 1972. Buc.
5
Istoria veche a Stelnicii
PROLOG
Trecutul Stelnicii este fantastic, egalat doar de puþine aºezãri din zilele noastre
existente în zona Dunãrii de Jos. Valea Dunãrii spre vãrsare a fost matca unde s-au
creat popoare si civilizaþii, pe care astãzi unii oameni de ºtiinþã, istorici ºi
arheologi, o numesc pur ºi simplu Vechea Europã.
Pe aceste tãrâmuri ale Dunãrii de Jos au sosit mai întâi, cândva, la începutul
neoliticului (8300 BC) sau poate mai devreme populaþii de origine est-
mediteraneanã care s-au instalat pe Dealurile de la Cernavoda ºi posibil pe
Dealurile Briciului de la Stelnica unde erau condiþii de vieþuire asemãnãtoare,
având surse de hranã excelente în aceeaºi binecuvântatã Baltã a Ialomiþei ºi
terenuri pentru aºezãri fortificate pe boturi de deal înconjurate din trei pãrþi de apã
dând naºtere unei culturi de civilizaþie ce avea sã se numeascã «Cernavoda».
Aici, în aceste locuri, din anii 7000 BC, au cultivat pãmântul ºi au format sate
cu zeci sau chiar cu sute de locuinþe, apropiindu-se de pragul statutului de
«civilizaþie» când încã mari popoare de mai târziu, cum e Grecia Anticã ºi Roma nu
se constituiserã ca state, sau chiar când primele oraºe din Mesopotamia sau de pe
Valea Nilului nu fuseserã înfiinþate.
Aceºti locuitori ai Vechii Europe domesticiserã animalele, iar dupã 4500 BC
le foloseau la plug zgândãrind pãmântul în vederea însãmânþãrii sale cu cereale,
mai ales grâu ºi orz.
Apoi, în a doua jumãtate a mileniului al V-lea din regiunea nordicã Ponto-
caspicã, s-au pus în miºcare în mai multe valuri de expansiune triburi de proto-
indo-europeni care ajungând aici, în aceasta Vale a Dunãrii de Jos au poposit o
vreme ºi asimilând în noile teritorii numeroasele elemente locale, existente cu mai
bine de 4000 ani î.Hr. ale substratului de culturã Gumelniþa, au evoluat împreunã în
procesul de uniformizare. Iar în zona de contact ale celor douã tipuri de comunitãþi
se naºte o nouã unitate etno-culturalã, cu caractere ale epocii Bronzului ºi în
limitele cãreia procesul de indo-europenizare se va încheia prin apariþia proto-
thracilor în pãrþile centrale ale României ºi Bulgariei de astãzi.
În mileniul IV ºi III, parte din proto-indo-europeni au urcat pe Valea Dunãrii
cãtre izvoare, mai întâi, ºi apoi ajungând pânã în Spania ºi Insulele Britanice, ºi
prin interferenþa cu populaþia localã din diferite zone geografice au fuzionat,
rezultând urmãtoarele etnii de indo-europeni: Greci, Thraci, Iliri, Slavi, Balþi,
Germani, Ithalici si Celþi.
Stelnica a fost situatã chiar în centrul acestui cnezat al genezei popoarelor
Vechii Europe.
Acesta este tocmai traseul istoric în timp, al satului nostru pe care vrem sã-l
demonstrãm în cartea de faþã.
Ion Munteanu
Februarie 2010
7
Istoria veche a Stelnicii
CAPITOLUL I
AªEZARE GEOGRAFICÃ
ªI ADMINISTRATIVÃ
- la jumãtatea sec. XX- dupã ce studiile agro-pedologice ale lui G.M. Murgoci
au dus la delimitarea zonelor de soluri ºi vegetaþie naturalã în stepa dunãreanã.
9
1. AªEZARE GEOGRAFICÃ
Prolog
STELNICA face parte dintr-o întreagã salbã de aºezãri vechi, ce s-au nãscut
pe aceste meleaguri din vremi imemorabile, iar trecutul lor ºi istoria, confundându-
se cu însãºi cea a populaþiilor omeneºti din interferenþa Câmpiei Bãrãganului, cu
Dobrogea Ponticã ºi zona Dunãrii de Jos.
Tot ceea ce este istorie aici, a fost fãuritã de oamenii acestor aºezãri de pe
malul stâng al Borcei, de la Lichireºti (Cãlãraºi) ºi pânã la Târgul de Floace (Piua
Petrii), Brãila ºi mai departe la Galaþi, dar ºi a satelor ce s-au format pe Valea
Ialomiþei, de o parte ºi de alta a râului Buzãu, Mostiºtei sau Cãlmãþui.
În vremea noastrã, aceste sate sunt legate printr-o ºosea asfaltatã pe 52 km, de
la Cãlãraºi la Stelnica ºi pe încã cca 35km de la Stelnica la Piua Petrii- urmând
malul stâng al Borcei- calea, pe care cândva, cu mii de ani în urmã, au trecut ºi
nãvãlitorii din zona Mãrii Caspice spre Sud, în Imperiul Roman- care, datoritã
bogãþiei sale, constituia o atracþie pentru barbarii cuceritori.
Acum, la numai 5 km de Stelnica se aflã Gara Feteºti - un mare nod de cale
feratã- iar cine cãlãtoreºte la Constanþa “calcã“ ºi teritoriul satului Stelnica.
Acest punct: Sãpatul – este luat ca reper de Mircea cel Bãtrân când, în anul
1392, dãruieºte vama în peºtele prins, cãlugãrilor de la Mãnãstirea Cozia, scriind :
... “ ºi încã a dat Domnia mea Sãpatul cu hotarul pânã la Gura Ialomiþei,
pânã la Cãrãrani ºi þigani 300 sãlaºe”.
La Est – între Stelnica ºi Dobrogea, altãdatã în stãpânirea Imperiului Otoman
(din 1417 ºi pânã la 1878) - hotar era Dunãrea pe cca. 6 km, prin ostroavele sale, în
josul apei, pânã în dreptul Vãii cu Huma, în jos de comunã Seimenii Mari,
hotarul trecând prin mijlocul Ostrovului Troiana .
La Nord – din dreptul Vãii cu Humã, localizatã între dealurile Dobrogei,
moºia Stelnica – Pârþanii Misli se învecina cu Moºia Ceganca, într-o perioada,
proprietatea unui grec, Evanghelie Zappa, trecând peste 14 km în Baltã ºi 15 km la
câmp, prin urmãtoarele puncte semnificative, începând de la Dunãre spre Vest:
Movila din dreptul Ostrovului Troiana, Dincoace de Butuci, Malul Potecii,
Piatra de la Malul Bâtlanului, pânã la Borcea, iar în Bãrãgan :Mãgura de
deasupra Satului, Grindul cu Nisipuri, Movila de la Mijloc, Movila Sârboaia ºi
se încheia în Ciungul Mare
Acest patrulater includea între hotarele sale, pentru cele trei sate, în sec. XIX,
o suprafaþã totalã de 15.000 ha, din care 6000 ha la câmp ºi 9000 ha, în Baltã.
Ce a însemnat perioada comunistã pentru aceastã zonã, care a lovit puternic în
þãrani, este ca în anul 1992, în evidenþele Primãriei, mai rãmãseserã 2456 ha la
câmp, ca fiind în administrarea localã, restul de 12.500 ha au fost luate de fostele
IAS-uri, care acum “se privatizeazã” în folosul diverselor persoane strãine de
Stelnica, ºi þãranul a rãmas tot sãrac ; Iar în Balta, nu mai are nici un drept asupra
pãmântului, pe când se recolteazã grâul de acolo, acesta se uita lung, ca ºi când s-ar
secera în Bulgaria ºi nu pe vatra strãbuna a satului sau de baºtinã.
Aºezare neoliticã, unde cultura cerealelor s-a dezvoltat în partea de Est a Bãrãganului Ialomiþean
începând cu mileniul al VII-lea î.Hr., iar folosirea plugului în practica agricolã încã din anii 4500 î.Hr.
Privind de la stânga cãtre dreapta, observãm: apa Braþului Borcea, Malul Briciului pe linia Orizontului
întreþesutã de case ºi salcâmi, fosta clãdire a ªcolii Primare, acoperitã cu tiglã, Biserica “ Sf. Pantelimon” ºi
Vatra Satului se continuã cu Dealul Bulercii.
Sus, în vârful dealului, plopii neînfrunziþi, marcheazã “ ªoseaua de deasupra dealului”, altã datã ,
“Drumul Nãvãlitorilor “ ce veneau din stepele ruseºti gonind cãtre imperiile din jurul Mãrii Mediterane.
(Foto: I. Munteanu,
Aprilie 2007)
13
Fig. 4 LA ORIZONT, DEALUL BULERCII - LEAGÃ SATUL STELNICA DE MALTEZI
Aceastã parte de teren, ca o prispã, se interpune între ºesul Bãrãganului potrivit pentru cultura
cerealelor - chiar cu 4500 de ani î.Hr. - ºi Lunca Borcei – care a furnizat peºte pentru hranã.
(Foto: I Munteanu - Aprilie 2007)
14
Istoria veche a Stelnicii
16
Istoria veche a Stelnicii
Deºi amplasatã pe Valea Oltului la aproape 400 km de Stelnica, Mãnãstirea Cozia a jucat un rol istoric ºi
economic deosebit în viaþa oamenilor din Balta Ialomiþei, timp de sute de ani.
Mircea cel Bãtrân, ctitorul ei, a dãruit cãlugãrilor vama din peºtele prins în Baltã ca ºi alte venituri, încã din
anul 1392, iar mãnãstirea ºi-a trimis oamenii sãi în Stelnica ºi satele învecinate pentru adunarea ºi administrarea
acestor bunuri, aºa cum suna un hrisov din 1467 emis de Radu I Voievod : “ sã fie volnici cãlugãrii sã-ºi aºeze
vãtafii ºi alte dregãtorii pe la bãlþile lor iar voi Flocenilor sã nu aveþi treabã ! “
(Ilustraþie: “ Þãrile Romane vãzute de artiºti francezi” sec. XVIII – XIX ; Reproducere de G. Oprescu – 1926)
17
Fig. 9 ÞARA ROMÂNEASCA PE TIMPUL LUI MIRCEA CEL BÃTRÂN
conform hrisovului domnesc din anul 1404
(Sursa “Citire” cls. I primarã – pag. 204 de T. Iacobescu ºi V. Vrânceanu Ed. 1941)
18
Istoria veche a Stelnicii
19
Prin acest hrisov din anul 1404 se clarifica mai bine drepturile acordate
mãnãstirii, întrucât în acest act se scrie : “ ªi acolo este un om anume Tampa, care
s-a închinat stareþului Sofronie, sã fie posluºnic monastirii, care, ºi acesta, a
dãruit o gârlã Sãpatul. Nimeni dintre dregãtorii domniei mele sã nu sileascã pe
Tampa, fie cã este judeþ... fie cã va fi orice boier, ci Tampa sã fie volnic sã ia vama
de la gârla Sãpatul, iar de la celelalte bãlþi, pe care om îi va plãcea stareþului
Sofronie ºi tuturor fraþilor, sã-l punã sã adune venitul monastirii, vamã din peºte
ºi vamã din stupi ºi gloabe ºi duºegubine ºi toate celelalte munci”.
........................................................................................................................
“De aceea, astfel porunceºte domnia mea tuturor ... oricine ar fi ...toþi sã se
fereascã de bãlþile mãnãstireºti. Cine va pescui sã-ºi plãteascã ce-i era venitul ;
iar altfel nimeni sã nu cuteze sã le facã silã peste înscrisul domniei mele... “ .
[Sursa: Documentul se aflã în Arhivele Statului- Bucureºti. S. I. nr. 9 (Fond Cozia XV /1)
Original pe pergament, ºi în traducere din anul 1849 ;
De asemeni : Tezaur de documente ialomiþene, Ed. 1991; vol. nr. 2, pag. 92 ºi
A.D. Xenopol – Istoria Daciei Traian – Vol. II, pag. 79 -(unde este datat din anul 1387 ºi nu în 1404)]
Dupã moartea lui Mircea cel Bãtrân survenitã în anul 1418, urmaºii sãi la
domnia Þãrii Româneºti au avut în atenþie aceasta zonã, astfel cã pânã la 1467 s-au
dat urmãtoarele hrisoave de “întãrire “ a daniilor mai vechi, percepându-se
desigur, ºi o sumã de bani în favoarea voievodului respectiv ºi a divanului
domnesc, astfel :
- Radu al II – lea Prasnageava (1420 – 1422) fiul lui Mircea cel Bãtrân- prin
hrisoavele din 1421 iunie 1 ºi 1421 iunie 19.
Dan al II-lea Voievod (1422 – 1431)
- frate cu Mircea cel Bãtrân – hrisov de
întãrire din anul 1424 decembrie 1.
- Alexandru I (Aldea) (1431 – 1436)
- fiul lui Mircea cel Bãtrân act din 1436
iunie 25.
- Basarab al II-lea - voievod (1442 –
1443) - fiul lui Dan al II-lea – prin hrisovul
din 1443 ianuarie 9.
- Vladislav al II-lea (1446 – 1456)
fiul lui Dan al II-lea, care, printr-un act din
1451 august 7, întãreºte mãnãstirii Cozia
toate daniile mai vechi pentru dreptul de
vamã, fãcute de Mircea cel Bãtrân ºi
ceilalþi voievozi, în peºtele prins în “ toate
bãlþile împreunã cu Sãpatu ºi Cabalul “.
20
Istoria veche a Stelnicii
- Radu cel Frumos, voievod (1462 – 1475) - fiul lui Vlad Dracu ºi fratele lui
Vlad Þepeº, care, prin hrisovul domnesc din 15 ianuarie 1467 menþioneazã, nu
numai punctul Sãpatu de pe moºia Stelnica, ci ºi numele satului în limba slavonã
cunoscut atunci ca STEANCA.
Hrisovul respectiv pe care îl ºi redãm integral în anexã (cât ºi în fotocopie) este
scris în limba slavonã cu litere cirilice, pe pergament, iar pe spate, are menþionat în
limba românã, dar cu cirilice “ de la Balta Cabalu “ ceea ce ne sugereazã ca Vodã
cu suita sa a vizitat aceste locuri, unde desigur ca a mâncat ºi un borº pescãresc ºi
caº cu mãmãligã – bogãþia zonei.
Actul a fost publicat în “Documenta Romanicae Historica”. B. Þara
Româneascã – Vol. I, anii 1247- 1500. Editura Academiei RSR, anul 1966, pag.
232 ºi Tezaur de documente Ialomiþene, 1392 – 1944, vol. I, Bucureºti, 1991,
pag. 37.
21
Jupân Stanciul ªoimul, vornic mic
Deatco, stolnic
Eratul, spãtar
Lal, vistier
Ivan, paharnic
Mircea, comis
Stan ºi Radu, statornici
ªi eu, Stan am scris în cetatea Bucureºti
luna ianuarie 15, în anul 6975 ( 1467 )
IO, RADU VOIEVOD,
din mila lui Dumnezeu,
DOMN
Menþiune
Pe verso documentului este scris în româneºte: “ De la Balta Cabalãu” - zona,
care astãzi aparþine comunei Fãcãeni.
Nota:
Hrisovul se gãseºte la Arhivele Statului Bucureºti ºi în traducere ºi fotocopie, la Arhivele Statului – Filiala
Ialomiþa. De asemeni ºi în : Documenta Romanicae Historica. B. Þara Româneascã- Vol. I (1247 – 1500) Editura
Academiei RSR Bucureºti- 1966.
6. DE CE ... STEANCA ?
Am vãzut cã, în ultimul hrisov dat de voievodul Radu cel Frumos, numele
localitãþii noastre este STEANCA. Desigur cã localnicii îi spuneau româneºte
STANCA ºi aºa va fi ea numitã încã 300 de ani de aici înainte. Este înscris
STEANCA ºi nu STANCA, întrucât multã vreme, de la acea datã, limba oficiala a
hrisoavelor ºi în bisericã era limba slavonã, pe care unii autori au mai numit-o
Old Church Slavonic – adicã Limba veche bisericeascã slavonã , întemeiatã de
22
Istoria veche a Stelnicii
În fapt limba slavonã era pentru romani o limbã strãinã care nu se potrivea
firii noastre ºi de aici o serie întreagã de “inovaþii”, iar pe de altã parte “ alfabetul
cirilic nu era destul de potrivit pentru scrierea limbii române, fiind încãrcat cu
slove care nu respectau fonetismul limbii noastre “ (A se vedea articolul “
Scrierea româneascã “ din revista Albina, Decembrie 1988, de Constantin
Dominte- doctor în filologie).
Din bisericã, slavona veche a fost preluatã ºi în cancelariile domneºti în Evul
Mediu, iar cel care a dus mai departe frumoasa limba româneascã ºi a creat
minunatul folclor, timp de 700-800 de ani, a fost þãranul român ! Aºa se face cã în
viaþa poporului român au fost peste ºapte secole întunecate, când cultura ºi
literatura proprie au stagnat, limba slavonã neaducând nimic bun pentru
dezvoltarea ºi afirmarea acestui popor. Cu timpul însã, romanii au avut parte ºi de
domnitori luminaþi, care au introdus limba românã în slujba religioasã ºi apoi,
caracterele latine în scriere.
Multe persoane din Stelnica de azi, pe care îi frãmântã trecutul satului nostru,
presupun cã denumirea sa veche provine de la numele Doamnei Stanca, soþia lui
Mihai Viteazul. Aceasta constituie o oglindire a subconºtientului populaþiei locale
a unui fapt real care dovedeºte o legãturã strânsã între marele voievod ºi Stelnica, ºi
anume cã Mihai s-a nãscut aici, în aceastã aºezare, aºa cum au transmis prin viu
grai bãtrânii satului.
Însã cei care susþin povestea cu Doamna Stanca, nu-ºi dau seama cã localitatea
noastrã este atestatã cu numele de Stanca cu cca. 150 de ani mai înainte de a se
naºte aceasta venerabilã doamnã !
Noi consideram cã numele satului nostru provine de la o pasãre zglobie,
drãguþã, care îºi duce viaþa în preajma aºezãrilor omeneºti, cu prezenþa cãreia
þãranul era obiºnuit din negura timpului, ºi anume STÃNCUÞA, cum o alintã ºi
azi toþi sãtenii. Ea a dat, totodatã, numele de fatã Stanca, multor fiinþe dragi nouã.
Faptul nu trebuie sã ne mire, întrucât multe nume de localitãþi ºi familii au
circulat mai întâi ca substantive comune, ºi apoi au devenit substantive proprii,
cum sunt :
Cegani de la cegã, peºtele care se prindea din belºug în apa Borcei.
Maltezi de la mateloþii unei corãbii din insula Malta din Marea Mediteranã,
care într-o iarnã geroasã, pe când fãceau negoþ cu populaþia riveranã Borcei, a fost
prinsã între sloiurile de gheaþã ºi sfãrâmatã, iar marinarii ei au fost forþaþi sã se
risipeascã ºi sã se amestece cu o parte din populaþia Stelnicii, formând satul
Maltezi, dupã cum spune o legendã localã.
Cerna-Vodã – de la apa neagrã, învolburatã a Dunãrii, datã de slavii care au
convieþuit multã vreme cu romanii prin aceste meleaguri, pânã a fi asimilaþi.
Familia primordialã Pârlogea din Stelnica, primindu-ºi numele de la
pârloagã, loc nearat, cu pajiºte bogatã de flori, unde aceºtia îºi þineau stupii, ei
fiind renumiþi crescãtori de albine.
Borºari, despre care se spune cã au fost aduºi din Þara Bârsei – de lângã
Braºov, pentru a fi pãzitori de graniþã la Dunãre - hotarul cu Imperiul Otoman.
23
ªi cum aceºtia nu mai vãzuserã atâta bogãþie de peºte, cicã ºedeau pe malul Dunãrii
ºi mâncau borº de peste, ºi atunci lumea le-a dat numele de Borºari – care astãzi
cuprind pânã la 20 de familii.
De altfel trebuie sã arãtam ca umplerea borºului din tãrâþe de grâu este o
invenþie a þãranilor din ºesul Bãrãganului, unde
de mii de ani se cultiva aceasta cerealã, ºi de
aceea Borºarilor, veniþi din Ardeal, le-a plãcut
atât de mult borºul din peºtele prins în Dunãre ºi
Borcea, aceastã mâncare extrem de sãnãtoasã,
pe care astãzi am socoti-o ecologicã sutã la sutã.
Iar drept dovadã cã a rãmas în tradiþia
acestei zone, cã nici în zilele noastre nu se
obiºnuiesc mâncãruri cu borº de putinã în Vestul
României, ca în Ardeal, Banat ºi chiar Nordul
Moldovei, unde grâul se cultiva mai puþin ºi
deci nu aveau tãrâþe în gospodãria lor.
Prin urmare sã nu ne mire cã o pasãre
obiºnuitã locului, satelor noastre zi de zi, a dat
numele sãu, fetelor strãmoºilor noºtri ºi
satului. Nefiind stricãtoare, dar jucãuºã ºi Fig. 13 STÃNCUÞA
vioaie, poporul a alintat-o mai apoi, cu numele – PASÃREA CARE A DAT NUMELE
SATULUI DE: STANCA
de Stãncuþa, ºi nu a pornit un rãzboi necinstit
împotriva ei s-o extermine. (Desen: Pasãrile în peisajele României
de Dimitrie Radu, Ed. 1984, pag. 355)
STELNICA
24
Istoria veche a Stelnicii
Fluviul Dunãrea cu braþul sãu Borcea ºi grindurile Bãlþii Ialomiþa, prin bogãþia
lor în hranã (peºte), pasãri, plante rãdãcinoase, apa necesarã vieþii, ºi locuri ferite,
dosnice, au oferit cele mai bune condiþii dezvoltãrii vieþii omului. În concluzie,
opiniem cã moºia actualã, Stelnica, a fost populatã simultan cu ceea ce numim
Cultura Cernavoda I.
Când populaþiile proto-indo-europene au venit din zonele ponto-caspice,
începând cu anii 4500 ºi pânã la 3000 î.Hr. - au dat aici peste hominizii de origine
est-mediteraneanã, ºi în aceste locuri, într-o lungã perioadã de dezvoltare de câteva
mii de ani, s-a produs geneza proto-tracilor ºi apoi a geto-dacilor prin jurul anilor
2000 î.Hr. Prin urmare considerãm cã Stelnica este o aºezare din aceastã Veche
Europã, peste care s-au suprapus proto-indo-europenii, fiind martorã ºi
participantã la toate evenimentele istorice majore care au stat la baza genezei
poporului român aºa cum îl vedem noi astãzi.
De asemeni - cum se va vedea mai departe - pe aceste meleaguri unde au
poposit un timp strãmoºii popoarelor vestice indo-europene – acestea au pornit-o
spre vest, înfiinþând cu timpul popoare stabile ºi unitare în toatã Europa.
Continuitatea pe moºia Stelnica a oamenilor ºi contribuþia acestora la destinul
romanilor este de necontestat.
Borcea, Balta Ialomiþei, Malul Briciului ºi liziera de salcâmi de la Vlaºca, iar la orizont :
Podul de cale feratã ºi Autostrada Bucureºti-Constanþa (A)
25
Fig. 15 LOCALUL PRIMÃRIEI DIN STELNICA
- fosta casã a boierului Ticã Opriºan -
(Foto : I. Munteanu - 30 mai 2008)
26
Istoria veche a Stelnicii
27
Fig. 19 SINGURÃTATEA LUNTREI
trasã pe malul Borcei înceþoºate !
(Foto: I. Munteanu - Decembrie 2006)
28
Istoria veche a Stelnicii
29
SATUL PÂRÞANI
Satul Pârþani, numit când Retezatu, când Misleanu , a fost amplasat pe Lunca
Borcei, pe un ºes mãnos ºi deosebit de frumos – cum veþi vedea ºi dumneavoastrã
din fotografiile alãturate, spre Nordul moºiei Stelnica – în apropiere de satul
Cegani – cu o istorie ceva mai veche . Din cauza mai marii apropieri de Cegani
decât de primãria de la Stelnica, în dese rânduri a fost alipit Ceganilor, având
împreunã o istorie comunã.
Trebuie sa-mi cer iertare faþã de aceastã localitate, pentru cã într-o viaþã de om
nu mi-a trezit interesul ºi nu am vizitat-o, decât acum când ea nu mai este, pe aceste
meleaguri extrem de frumoase ºi de bogate. Sã cãutam totuºi cã din cenuºa
trecutului sã-i refacem fiinþa sa .
Pânã acum am gãsit douã izvoare, douã legende despre prima sa înfiinþare, la
care voi adãuga ºi eu alta proprie, izvorâtã din documentele ce ne-au stat la
îndemânã; în arhiva primãriei exista o monografie sumarã (scrisã de învãþãtorul
Ion Viºinescu din Stelnica) ºi care insereazã între rândurile sale ideea cã : Satul a
fost înfiinþat de un cioban pe numele de Pinþaru, ºi cã este cel mai vechi din satele
de pe moºia Stelnica.
O alta variantã are la baza informaþiile venite de la locuitorul Niculae
Pârlogea- zis Beaºã din Stelnica, ºi care în anul 1947 (septembrie, 5) mi-a spus:“
Biserica din Pârþani este cea mai veche iar satul Pârþani este întemeiat de un
cioban, pe numele sãu, Pârþãneanu “.
Dupã cum se constatã, ambele legende par a avea o sursã comunã ºi îi dãm cea
mai mare crezare lui Niculae Pârlogea, care a fost la originea lor.
ªtim sigur cã biserica din Pârþani este ridicatã în anul 1825 (conform
Anuarului 1909- editat de Administraþiunea Casei Bisericii – pag. 59) - înaintea
celei din satul Maltezi- construitã în 1873 sau a ultimei biserici din satul Stelnica,
ce e în fiinþã ºi astãzi - ctitoritã în anul 1860. Cum o bisericã construitã cu efortul
enoriaºilor ºi poate ceva ºi de la stat – este un lucru anevoios- ºi se poate rezolva
numai dupã ce comunitatea enoriaºilor este bine închegatã ºi bogatã, se deduce cã
satul este mult mai vechi, pentru a avea timp sã ajungã la acel grad de prosperitate
al populaþie locale. Totodatã, considerãm cã este posibil , ca primul locuitor stabilit
pe aceste pãmânturi sã fie un cioban, întrucât se ºtie cã Balta Ialomiþei a fost
vizitatã încã din vechime, poate încã înainte de Era Creºtinã sau cel târziu,
începând de prin anii 1300 d.Hr. - de cãtre pastorii ardeleni - care veneau cu turmele
lor de oi, ºi chiar vite mari sã le pascã în Balta Ialomiþei ºi pe câmpul Bãrãganului,
iar iarna – la coaja ºi mugurii de salcie, în Baltã – unde vremea era mai blândã- pânã
fãtau oile, se întremau mieii ºi puteau sã se deplaseze sã pascã în pãºunile montane
din golurile alpine . Dar, trebuie sã se cunoascã ºi sã se afle cã satul Pârþani,
apare în scripte, pentru prima datã pe harta judeþului Ialomiþa - editatã în anul
1827, de locotenent Papazoglu - ºi este menþionat ca sat de strãini (de curând
format) . Situaþia devine ºi mai încâlcitã dacã, uitându-ne pe lista persoanelor care
au fost împroprietãrite ca luptãtori în Primul Rãzboi Mondial – deci peste vreo 90
de ani – au denumiri, într-adevãr de altã etnie ca : Otuzbir (turc), Caþaon (grec),
Decu (italian), Deliu (turc), Cãldãraru (grec) , Pandele (grec), Cojocaru
(italian), Dicianu (italian) etc. .
30
Istoria veche a Stelnicii
32
Istoria veche a Stelnicii
Probabil cã locuitorii din Pârþani nu erau nici prea sãraci, deoarece în 1866,
când s-a fãcut delimitarea pãmântului dat clãcaºilor prin legea ruralã din 1864, aici
s-au împroprietãrit opt capi de familie cu 64 pogoane ºi 42 stânjeni pãtraþi (plus 20
pogoane – ca arie, drumuri etc.) ºi anume 2 fruntaºi (care posedau 4 boi), 5
mijlocaºi ºi un nevolnic. Aceºtia sunt: Ion Roºca, Marin Cioacã, Tudor Ivan
Nicolae Duman, Ion Croitoru, Dinu Cioacã, Ion Cioacã. Restul desigur cã e
posibil sã fi avut pãmânt ºi mijloace normale de trai.
Pânã la urmã, indiferent dacã unii dintre locuitorii satului Pârþani au venit de
pe alte meleaguri, ei s-au impãmântenit locului acesta ºi au apãrat România în
ambele rãzboaie mondiale. Datoritã participãrii pe front între anii 1916- 1919,
luptând pentru fãurirea României Mari, au fost împroprietãriþi urmãtorii veterani :
Mobilizat în campania 1916-1918 ºi devenit invalid: Pandele Sicã;
Sãteni care au fãcut rãzboiul fiind mai mari de 40 de ani : Cocoº S. Radu,
Cocoº S. Stan, Dumitru Alexandru, Dumitrescu Gheorghe ºi Otusbir Constantin;
Mobilizaþi în campania 1916-1918 – mai mici de 40 de ani : Petcu T.
Andreiu, Dobre Hr. Marin, Cucu T. Savu, Decu G. Vasile, Decu O. Ghicã,
Munteanu Zaharia, Aron Dan Neculai, Barbu Z. Marin, Dumitrescu G. M. , Aron
Gheorghe, Caþaon G. Radu, Iancu R. Dumitru, Otusbir C. Dumitru, Cocoº Z.
Tudor, Caþaon G. Chivu, Deliu V. Gheorghe, Cãldãraru N. Dumitru, Decu G.
Zaharia, Cãldãraru V. Stan, Cãldãraru N. Chivu, Meleasa Z. Valter, Deliu N.
Neculai, Cãldãraru M. G. Dumitru .
Vãduve de rãzboi : Popescu Dobriþa
Locuitori care nu au pãmânt : 24 persoane cu câte 5 ha fiecare;
Agricultori cu proprietãþi mai mici de 5 ha. : 9 persoane
Orfani de rãzboi – minori : Alese M. Andreiu, Caþaonu Oprea ;
Comercianþi ºi meseriaºi: Cucu Enache Gh. - cârciumar, Dumitrache G.
Cristache – cârciumar;
Mobilizaþi, dar rãmaºi în teritoriul ocupat: Iancu R. Stan, Ciocea R. Ghe.,
Dumitraºcu Stoica, Aron D. Ion.
Total împroprietãriþi : 72 persoane.
Prin Legea Secularizãrii averilor mãnãstireºti din anul 1863, fosta moºie a
mãnãstirii Misleni a fost trecutã la stat, pe ea împroprietãrindu-se luptãtorii din rãzboi.
33
Fig. 23 LAN NESFÂRªIT DE GRÂU PE MOªIA STELNICII - între satele Maltezi ºi Retezatu -
ªirul aliniat de plopi din zare, pe marginea ºoselei Fãcaeni – Feteºti – Cãlãraºi- marcheazã Calea de
odinioarã a nãvãlitorilor – pe traseul ce l-am numit de veacuri “Drumul de Deasupra Dealului “
(Foto : I. Munteanu - 30 mai 2008)
34
Istoria veche a Stelnicii
Fig. 25 MORÞII, prin crucile lor, încã se þin bine Fig. 26 CRUCE DINTR-UN SINGUR BLOC DE
înfipþi în pãmântul strãmoºesc! PIATRÃ DE MUNTE - înfruntã semeaþã
(Foto : I. Munteanu - mai, 2008) timpurile, printre scaieþii Bãrãganului,
din fostul cimitir al satului Pârþani !
(Foto: I. Munteanu - mai, 2008)
SATUL MALTEZI
Prolog
Moºia Maltezeanca
“ Cicã Maltezenii sunt algerieni veniþi pe apã ºi rãmaºi aici. Numai Borºarii
sunt de pe lângã Braºov, de pe la Bârza ! “
(Niculae Mitu Pârlogea -locuitor din Stelnica - (n. 1874- dec. 1957)
Frate cu Generalul Nan Pârlogea - Septembrie 1947)
“ Se spune cã Borºarii au fost aduºi din Þara Bârsei pentru a întãri paza
graniþei la Dunãre, unde Stelnica era în hotar cu Imperiul Otoman. Ei stãteau
tot timpul pe malul apei, ºi, plãcându-le peºtele, îl gãteau borº ºi-l mâncau! De
aici li s-a tras ºi numele de familie !
(Niculae D. Munteanu - locuitor din Stelnica - Mai ,2008)
Cele de mai sus trebuie sã aibã un sâmbure de adevãr! Cert este cã prima
menþiune a satului Maltezi este fãcutã, pe harta judeþului Ialomiþa, din anul 1827
editatã de locotenent Papazoglu - unde Maltezenii apar ca sat de pãmânteni. Cu
toate acestea Borºarii ºi Maltezenii, în general, sunt diferiþi de locuitorii Stelnicii,
ºi au alte obiceiuri decât cele locale. Cel mai grãitor dintre toate este cã la ei copii
umblau cu Moº Ajunul, de cu searã ºi nu aºa ca în toata þara, începând de la miezul
nopþii cãtre ziuã, cã doar de aia se ºi cânta : “ Bunã dimineaþa la Moº Ajun ! “
Întradevãr, Bârsa - este un râu, afluent pe stânga Oltului, lung de 66 km ºi
care se vãrsa în acesta la Feldioara. Bârsa izvorãºte din Munþii Fãgãraº, de sub
vârful Corniºul ºi trece prin Zãrneºti, aproape de Braºov. Aceastã apã a dat, de
altfel denumirea Depresiunii Bârsei sau Þara Bârsei, cuprinsã în zona de
curburã a Carpaþilor Orientali ºi de unde au venit, începând încã de prin anii 1300,
majoritatea mocanilor ardeleni cu oile, la mugurii ºi coaja de salcie, în Balta
Ialomiþei, ori cu vitele mari sau chiar oile, în Câmpul Bãrãganului - în acþiunea lor
de transhumanþã bipendularã, aºa cã Balta Ialomiþei ºi Zona Stelnicii le era
cunoscutã.
Întrucât am avut ºansa sã descoperim arhiva parohiei Stelnica, unde este
inclus ºi satul cu biserica Maltezi ºi locuitorii sãi, s-au gãsit listele de alegatori ale
consiliului parohial, unde sunt înscriºi majoritatea capilor de familii din Maltezi,
care aveau drept de vot în alegerea epitropilor, adicã persoane adulte, cu familie
întemeiatã ºi, s-a putut face o analizã a Borºarilor, numãrul acestora existent în sat,
fiind în decurs de 30 de ani urmãtorul :
Anul
Deºi, este sigur cã numãrul familiilor nu este complet, se pot trage câteva
concluzii:
a) – Localizarea Borºarilor s-a fãcut în satul Maltezi- în Stelnica nefiind decât
2-3 familii sosiþi în ultimul timp;
b) – Sosirea lor pe aceste meleaguri este mai greu de stabilit, dar, nu imposibil ;
c) – Dupã câte ºtim noi, Borºarii erau oameni vânjoºi, înalþi, inteligenþi peste
36
Istoria veche a Stelnicii
Fig. 27
BAZINUL HIDROGRAFIC AL BÂRSEI
denumit ºi ÞARA BÂRSEI
37
Fig. 28 BISERICA DIN MALTEZI CU HRAMUL “ Sf. Ioan Botezãtorul “
- construitã din nou ºi datã în funcþiune în 1933.
Biserica veche, ridicatã în anul 1873- fiind din nuiele împletite ºi ºomoiogite cu lut (din gard , la sfârºitul
sec al XIX-lea s-a ruinat complet ºi din 5 iunie 1909 nu s-a mai sãvârºit serviciu divin în ea, pentru a nu cãdea
acoperiºul peste credincioºii veniþi la slujbã, ºi, apoi s-a dãrâmat.
Cu sprijinul tuturor enoriaºilor ºi al familiei Maltezeanu, s-a început din 1930, ridicarea unei noi
biserici, construitã în regie, care a fost gata în 1933.
(Foto : I. Munteanu - Mai 2008)
38
Istoria veche a Stelnicii
Fig. 30
CRUCEA DE MARMURÃ DE CARRARA,
ridicatã pe mormântul ctitorului primei
biserici din Maltezi: COSTACHE
MALTEZEANU în anul 1873 pe proprietatea
moºiei sale.
39
Fig. 32 MALTEZI – ªOSEAUA PRINCIPALÃ –
Cu Cãminul Cultural construit de cãtre sãteni ºi Gospodãria Agricolã Colectivã din Maltezi
ºi dat în folosinþã în anul 1960
(Foto: I. Munteanu - 30 Mai 2008)
Îmbinã stilul local al caselor cu prispã, dar cu nevoia de a avea mai multe birouri de lucru
– prin ferestrele îndreptate cãtre stradã
(Foto: I. Munteanu - 30 Mai 2008)
40
Istoria veche a Stelnicii
41
SATUL DE COLONIªTI
Dupã terminarea Primului Rãzboi Mondial, în care România a fãcut parte din
tabãra învingãtorilor, Regele Ferdinand I – întregitorul - aºa cum promisese
soldaþilor pe front, a împroprietãrit luptãtorii ºi veteranii acestei conflagraþii care
au fãcut România Mare.
Întrucât în zona de munte, unde era puþin pãmânt arabil, nu se putea aplica în
totalitate aceasta lege, li s-a oferit acestora teren în Bãrãgan - unde era din belºug.
Astfel se face cã o serie de veterani de rãzboi care ºi-au exprimat opþiunea
strãmutãrii în Bãrãgan, sã fie împroprietãriþi pe moºia Stelnica, persoane din
judeþele de munte, cum a fost Dâmboviþa ºi poate ºi Buzãu.
Satul de coloniºti, nou înfiinþat, lângã Gara Feteºti, care nu avea nici ea o mare
vechime ºi nici nu era suficient de organizatã, a fost, de la început, subordonat, cum
era ºi firesc, administrativ, Comunei ºi Primãriei Stelnica- de care o despãrþeau 4
km, dar ºi bisericesc, aceiaºi parohii, de care mai þinea ºi satul Maltezi. În
consecinþã, toate naºterile, cãsãtoriile ºi decesele, primeau slujba ºi se înscriau în
registrul civil al parohiei «Sf. Pantelimon « din Stelnica.
Iatã câteva documente din arhiva parohiei Stelnica ce atestã cele spuse mai sus:
Raportul nr. 25 din 18 iunie 1929, prin care preotul paroh Ioan P. Nicola din
Stelnica, raporteazã protoieriei IV Feteºti ca satul de Coloniºti are o capelã sfinþitã
de domnia sa în acest an (1929) ºi este împroprietãritã prin Legea Ruralã din anul
1921, cu zece pogoane de pãmânt arabil, dar care au fost închiriate de delegatul
satului, respectiv, D. Geantã cu 3800 lei, ºi ºi-a însuºit suma respectivã, ºi nu i-a
depus la Bancã pe seama bisericii.
Probabil cã Protoieria nu a rezolvat problema de mai sus, deoarece parohul
Stelnicii se vede nevoit cã în 2 iunie 1930, sã se adreseze primului procuror al
Plasei Feteºti, scriindu-i printre altele:
«Domnule Prim Procuror,
În luna mai, anul trecut, fãrã drept, Dumitru Geantã, atunci în calitate de
delegat al satului de Coloniºti, a închiriat locul arabil al bisericii cu suma de
3800 lei.
Dupã noua lege de organizare a Bisericii din 1925, Biserica are dreptul,
prin organele sale, a-ºi administra bunurile.
Trecând cu vederea peste încãlcarea acestor drepturi, în nenumãrate
rânduri, i-am cerut ca suma s-o depunã pe seama bisericii la una din Bãnci, iar
în ultimul timp la Epitropia ce a luat fiinþã, dar nici astãzi nu s-a conformat cu
toate ca a fost invitat la aceasta ºi de domnul Prim Pretor, în urma reclamaþiei
locuitorilor“.
Pe 13 iunie 1930, preotul Ioan P. Nicola primeºte urmãtoarea comunicare de la
Consilieratul Agricol Ialomiþa – Regiunea Agricolã Feteºti:
«Parohiei Ortodoxe Romane - Stelnica.
La adresa Dumneavoastrã Nr. 32/ 1930, cu onoare vi se comunicã cã satului
de colonizare Stelnica - Feteºti i s-a rezervat suprafaþã de 10 ha, pe seama
bisericii, cu observarea cã acest teren se va administra în contul acestei instituþii
pânã la fiinþa legalã».
42
Istoria veche a Stelnicii
Prin împroprietãrirea luptãtorilor din alte judeþe din rãzboiul 1916-1919 care nu aveau suficient teren
agricol ºi au consimþit sã vinã în Bãrãgan. ªoseaua din faþã, care astãzi duce spre Movila, reprezenta hotarul
tradiþional între moºia Stelnica (în dreapta) ºi moºia Feteºti (în stânga).
(Foto: I. Munteanu - 12 iulie 2009
Coloniºti - Garã Feteºti)
44