http://www.archaeology.

ro/

Dumitru Popa

Studiul componentei rurale a civilizaţiei Daciei romane a făcut, în ultima jumătate a veacului de curând
încheiat, progrese remarcabile. Cercetările sistematice asupra unor aşezări şi cimitire, îndeosebi autohtone,
dar şi ale unor grupuri de colonişti, asupra unor villae rusticae, asupra unor ramuri ale vieţii economice
dezvoltate predominant în mediul rural au îmbogăţit şi nuanţat considerabil cunoştinţele noastre despre acest
domeniu. Dar, poate, cel mai semnificativ progres îl reprezintă continua sporire a numărului de situri noi,
descoperite prin cercetări de suprafaţă sau în condiţii fortuite. Ele au făcut ca vechile date cu care se opera în
tratările de sinteză şi care porneau de la realităţile consemnate cu mai bine de treizeci de ani în urmă, prin
TIR, să nu mai fie relevante.

O aducere la zi a datelor privind habitatul roman rural, sub toate aspectele sale, se impune atât prin
particularităţile acestei componente a oricărei civilizaţii, cât şi prin ponderea semnificativă pe care ea a
reprezentat-o în ansamblul civilizaţiei romane din Dacia, în care urbanismul cu toată dezvoltarea sa
explozivă, nu a cuprins toată aria provinciei, ci s-a concentrat, în general, în partea sa vestică.

Lumea satului a rămas, chiar şi în epocile sale de mare dinamism şi real progres – cum se evidenţiază a
fi epoca romană a Daciei –, o lume tăcută, din care documente ce ne parvin sunt, de cele mai multe ori,
exclusiv arheologice şi adeseori extrem de reduse şi insignifiante. O încercare de sinteză istorică asupra
acestui univers, nu se poate contura fără a se avea în vedere aspectele esenţiale ale habitatului atât sub aspect
cantitativ, cât şi calitativ: numărul de aşezări, dispunerea şi densitatea pe anumite zone geografice, mărimea
aşezărilor, tipul de arhitectură predominant.

Aceste întrebări s-au impus şi în faţa mea atunci când am încercat o primă abordare asupra lumii rurale
din Dacia romană intracarpatică, pe care am încheiat-o sub titlul, poate prea pretenţios, Viaţa rurală în
Transilvania romană, Sibiu, 2001. Prezentul repertoriu s-a născut din necesitatea de a răspunde acestor
întrebări şi de a servi ca suport documentar pentru toate încheierile şi concluziile la care am ajuns în final.
Prin publicarea lui sper să ofer, totodată, o bază de pornire şi pentru alte demersuri ştiinţifice atât de necesare
istoriei vieţii rurale din Dacia romană.

În cercetarea noastră arheologică elaborarea unor repertorii de descoperiri are o veche şi glorioasă
tradiţie, iar lista bibliografică pe care am anexat-o lucrării mai sus menţionate ne scuteşte acum de
exemplificări. Spre deosebire de toate acestea, potrivit scopului propus, am repertoriat aici numai urmele pe
care le-am considerat că aparţin de mediul rural civil, demers ce a necesitat o analiză atentă a opiniilor
formulate cu privire la natura unor situri. Din aceeaşi perspectivă nu am consemnat nici aşezările dezvoltate
pe lângă castrele auxiliare, considerându-le mai organic legate de mediul militar şi cu o serie de
particularităţi care fac din ele o lume aparte în peisajul provincial.

Fără a ignora opiniile şi clasificările cercetătorilor care au descoperit şi semnalat aceste situri, am
încercat să aducem şi unele corecţii cu privire la natura lor, mai ales privind posibilitatea ca unele să aparţină
unor aşezări mai întinse sau numai unor villae rusticae. În astfel de judecăţi ne-am sprijinit întotdeauna pe
natura concretă a sitului şi pe contextul arheologic mai larg, iar analogiile cu alte provincii şi îndeosebi cu cele
învecinate ne-au fost iarăşi de folos. Nu am reuşit întotdeauna să dăm o interpretare satisfăcătoare unor
descoperiri, şi acest lucru l-am evidenţiat şi prin modul cum le-am cartat prin simboluri distincte.

Pentru a răspunde aceloraşi întrebări, mai sus formulate, ne-am străduit să realizăm o cartare cât mai
fidelă şi mai explicită a descoperirilor din mediul rural. Pentru aceasta am descompus harta Daciei romane în
23 de secţiuni, fiecare cuprinzând câte o jumătate de grad în longitudine şi latitudine. Am folosit drept cadru,

1
pentru reţeaua hidrografică şi poziţia topografică a localităţilor cu descoperiri, Atlasul istoric al
Transilvaniei, editat de Arbeitskreis für siebenbürgische Landeskunde, 1986.

Toate secţiunile sunt executate la aceeaşi scară, reprezentată grafic înaintea acestora, p. x, astfel că se
pot calcula cu uşurinţă distanţele reale între oricare dintre punctele cu descoperiri.

Deoarece nu pentru toate punctele cu descoperiri există detalii topografice suficiente pentru a le putea
localiza în hotarul localităţii respective, am ales soluţia de a le carta în punctul ce marchează centrul
respectivei localităţi. Exisă oricând posibilitatea ca pentru arii mai restrânse să se realizeze acest lucru cu
beneficii pentru cunoaşterea în detaliu a habitatului din zona respectivă.

Cu privire la bibliografia fiecărui punct, nu am urmărit să consemnăm toate menţionările din literatura
de specialitate, ci ne-am rezumat la acelea care, în opinia noastră, realizează o prezentare completă şi
veridică a obiectivului descris.

În finalul acestei lucrări am formulat câteva concluzii ce se desprind, într-o primă analiză, dintr-o astfel de
tratare.

1. ABRUD, jud. Alba (S.VI)

Aşezare de mineri şi cimitir, din care provin mai multe descoperiri: blocuri de piatră fasonate, scoabe din fier, vase din
bronz, opaiţe, un medalion din lut închinat lui Serapis, un medalion funerar, o stelă cu trei registre şi patru lei funerari.
În mina „Găuri“ s-a descoperit, în anul 1840, un opaiţ cu ştampila C DESSI. Alte monumente epigrafice, menţionate
aici, în literatura arheologică mai veche, se consideră că au fost aduse de la Alburnus Maior. Nici provenienţa
monumentelor de caracter funerar, menţionate mai sus, nu este sigură. Cu toate acestea, prezenţa unei aşezări pare
sigură.

Neigebaur, Dacien, p. 182-184; Gooss, Chronik, p. 64; E. A. Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 20; B. Cserni, AFM, 2/1, p.
141, 538; I. Marţian, Repertoriu, nr. 1; I. I. Russu, SCIV, 11, 1960, p. 408-409, Idem, StComMuzBruk, 12, 1965, p. 65-
66, il.; M. Macrea, Materiale, 6, 1959, p. 884, nr. 21; TIR L 34, p. 23; S. Sanie, Eirene, 12, 1975, p. 534; IDR, III/3,
418, 418; RepAb, p. 19, pct. 1/3, 5.

2. ACĂŢARI, jud. Mureş (S. XVI)

În stânga şoselei, la ieşirea din sat spre Târgu Mureş, s-au găsit două monede de bronz de la împăraţii Traian şi Hadrian.

RepMs, p. 35, pct. I. 1, A, d.

3. ADĂMUŞ, jud. Mureş (S. XIII)

Din locuri neprecizate provin două monede: un sestertius de la Marcus Aurelius şi un denar de la Septimius Severus.

RepMs, p. 39, pct. H.

4. AGÂRBICIU, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul satului a existat o aşezare rurală din care provin mai multe materiale: o fibulă în formă de ancoră, un
vârf de lance din fier şi o buză de chiup descoperită pe malul Râului Alb. De pe teritoriul satului provin şi materiale
dacice (două fibule fragmentare din argint, ceramică), ceea ce ar putea indica o aşezare autohtonă cu continuitate din
epoca dacică; cercetări de teren nu s-au făcut.

2
Materialele se păstrează la Muz. Bruk. Sibiu.

5. AGHIREŞU, jud. Cluj (S. VI

La 1 km nord-vest de comună în punctele „Căpranţa“ şi „Iarba Căprenţii“ se află o aşezare rurală din care provin:
cărămizi, ţigle, pietre fasonate, ceramică şi o incripţie fragmentară, probabil funerară. Din aceeaşi zonă se mai
menţionează o inscripţie pierdută şi probabil monumentele zidite la castelul feudal şi la cele două biserici din localitate.

Torma, Limes, p. 24-26; I. Ferenczi, Studia, 2, 1962, p. 34, 56; Oct. Floca, W. Wolski, BMI, 42, 1973, 3, p. 30, nr.
34; RepCj, p. 20, nr. 3.

6. AGNITA, jud. Sibiu (S. XV)

Pe teritoriul oraşului şi în hotarul lui au existat cel puţin trei aşezări rurale:

1. La 8 km spre nord de oraş la izvoarele „Pârâului Cetăţii“ se află o aşezare rurală marcată numai prin ceramică
(materialul la Muz. Bruk).

2. Din punctul „Vârful Cerbilor“ provine o fibulă din bronz păstrată la Muz. Bruk.

3. În punctul „Calea Albă“ se află o aşezare a populaţiei autohtone din care provin fragmente ceramice romane
provinciale şi dacice (materialele la Muz. Agnita).

4. Din locuri neprecizate se mai cunosc: un altar funerar, pierdut între timp, pe care s-a putut citi antroponimul
LICINIA, un ulcior din lut, un opaiţ, un tipar din lut pentru modelat statuete, obiecte din os (linguriţe şi ace), o
cărămidă şi o fibulă din bronz.

1-3 inedite, 4. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 29; KVSL, 2, 1882, p. 108, TIR, L 35, p. 22; IDR, III/4, 184; S.
Cociş, D. Alicu, ActaMP, 17, 1993, p. 119, 120, 121.

7. AGRIJ, jud. Sălaj (S. VII)

În punctul „Valea Caronţa“, aflat la 1 km nord-vest de sat, se află o aşezare rurală din care provin pietre cioplite, ţigle,
ceramică, monumente sculpturale şi o inscripţie de caracter funerar pusă de Arruntius Latinus şi soţia sa Ulpia
Amadusa, pentru tatăl său, militar în ala Siliana şi pentru un frate Arruntius Lucilianus. Familia care pune inscripţia ar
putea fi una de proprietari rurali.

CIL, III, 840; D. Tudor, Oraşe, p. 254; TIR, L 34, p. 22; Al. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 121.

8. AGRIŞTEU, jud. Mureş (S. XVI)

În punctul „Sub Dealu Cetăţii“, pe o terasă a Târnavei Mici, se află o aşezare rurală marcată numai prin ceramică.

Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap., 28, 1987-1988, p. 98; RepMs, p. 74-75, pct. XII. 2, C.

9. AITON, jud. Cluj (S. IX)

3
 În numeroase puncte din vatra şi hotarul comunei s-au descoperit urme ale unor construcţii şi materiale de epocă
romană; ele indică existenţa unei întinse aşezări rurale şi foarte probabil şi a mai multor villae rusticae:

1. La vest de comună, în punctul „Podul de Piatră“, au fost identificate şi cercetate, în 1903, resturile unei
construcţii constând din cinci camere cu ziduri de piatră în tehnica opus incertum şi cu un paviment în opus signinum.
Din acelaşi context provin cărămizi, ţigle, olane, ceramică provincială şi un fragment de amforă cu inscripţie.
Ansamblul descoperirilor indică existenţa unei villa rustica.

2. La sud-est de comună, în punctul „La Cânepi“, a fost sondată o suprafaţă de 40 x 50 m în care s-au identificat
urmele unei construcţii cu substrucţii de piatră legată cu lut, cu dimensiunile de 17,6 x 14 m. Construcţia avea mai
multe camere, pereţi de bârne şi acoperiş de ţigle. Din aria cercetată mai provin pietre fasonate, ţigle, olane şi ceramică
romană.

3. În punctul „Între Pâraie“, situat la nord-est de comună, a fost identificat un grup de clădiri de epocă romană.

4. În punctul „Locul lui Poţu“, pe o suprafaţă de 50-60 mp, au fost observate urmele unei construcţii cu instalaţie
de hypocaustum şi ţigle fragmentare.

5. La 400 de m spre sud de punctul anterior au fost observate resturile unei alte construcţii romane.

6. În vatra comunei, la casa cu nr. 135, au fost surprinse substrucţiile unei clădiri executate în tehnica zidului sec,
iar la casa cu nr. 130 s-a descoperit un canal de scurgere şi un fragment dintr-o inscripţie votivă (probabil pentru I O
M). Ceramică romană s-a descoperit şi în aria gospodăriilor cu nr. 83, 84, 116, 121, 126, 160, 316, 436; între acestea un
fragment de castron cu trei picioare (Dreifussschale) şi o toartă de amforă cu ştampila VIRGIN. În grădina bisericii
ortodoxe s-a descoperit o statuetă din lut ars reprezentând o figură feminină.

7. La 1 km de comună, pe partea dreaptă a pârâului Togu, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale.

8. La 0,5 km spre sud-vest de comună se află urmele unor construcţii romane.

9. În partea de nord-vest a comunei, între punctele „La Izvoare“ şi „Butură“,

s-au descoperit fragmente ceramice romane.

10. Miliariul (CIL, III, 1627), descoperit în anul 1758, provenea din partea de hotar aflată spre satul Gheorgheni.

11. Drumul roman a fost identificat şi urmărit prin săpături arheologice în dreptul parcelei cu nr. 345 şi prin
grădinile caselor cu nr. 330, 331, 346, 401, 405, curtea Şcolii generale, apoi înspre locul „La Cruci“ şi spre satul Ceanu
Mic.

12. Din locuri neprecizate de pe teritoriul comunei provin: capul unei statuete din calcar (Iupiter?), un fragment de
capitel şi un altul de coloană.

1. M. Roska, Dolg., 6, 1915, p. 48-50; TIR, L 34, p. 26; D. Tudor, Oraşe, p. 218-219; I. Mitrofan, ActaMN, 10,
1973, p. 150; M. Blăjan, T. Cerghi, Sargetia, 13, 1977, p. 140, il; RepCj, p. 23, nr. 9; 2-9. M. Blăjan, T. Cerghi,
Potaissa, 1, 1978, p. 21-26; I. Moţu, ActaMP, 14-15, 1991, p. 175-220; RepCj, p. 23, nr. 10-18; 10. CIL, III, 1627; I.
Winkler, Potaissa, 3, 1982, p. 80-84, RepCj, p. 24, nr. 19; 11. Dacia, NS, 20, 1976, p. 273, nr. 2; I. Winkler, M. Blăjan,
T. Cerghi, Potaissa, 2, 1980, p. 62-73, il.; RepCj, p. 24, nr. 20; 12. C. Pop, Apulum, 9, 1971, p. 553-554, il; RepCj, p.
24, nr. 21.

10. AIUD (BRUCLA) jud. Alba (S. IX)

4
 De pe teritoriul oraşului şi din hotarul acestuia se cunosc un număr mare de descoperiri, resturi de construcţii sau
materiale desprinse din contextul lor. Ele indică existenţa unei întinse aşezări rurale, identificată cu Brucla, din
itinerariile antice (TabPeut VIII, 2; GeogrRav IV, 7):

A- Pe locul numit „Cetăţuie“ sau „Cetatea Tinoasă“, situat la aproximativ 2 km sud-est de oraş, pe malul drept al
Mureşului, a fost descoperită o fibulă romană din bronz.

B- Tot la sud de oraş, pe partea stângă a şoselei Aiud-Alba Iulia, în dreptul bornei kilometrice 407, au fost identificate
urmele unei aşezări romane constând din: ceramică, fibule din bronz, un vârf de săgeată, unelte din fier, cărămizi, ţigle
şi elemente de hypocaust.

C- În perimetrul cuprins între „Gerepen“ şi „Tinod“ a fost identificată, în anul 1951, o necropolă romană din care
provine un monument funerar din calcar. În această zonă, pe partea stângă a şoselei Aiud-Alba Iulia, între bornele
kilometrice 405-408 a fost identificat şi ridicat topo drumul roman de la Apulum la Potaissa.

D- În capătul străzii Cetăţii, pe terenul ce a servit ca lot experimental al fostei Şcoli de Viticultură, s-au descoperit
fragmente ceramice romane.

E- De pe teritoriul oraşului şi din împrejurimi provin: altare, reliefuri, între care unul din marmură cu reprezentarea
Cavalerilor Danubieni, sculpturi (pereţi de aedicula, baza unui monument funerar cu reprezentarea Lupei Capitolina),
monede, ceramică. Punctele unde sunt menţionate descoperiri sunt:

- Fundaţia fostului Colegiu nou – azi aripa de est şi sud a Liceului Gabriel Bethlen –, unde s-au descoperit un fragment
dintr-o diplomă militară din anul 86, o cană din ceramică şi un fragment de vas din sticlă, precum şi următoarele
monede: un denar de la Vespasian, un denar de la Antoninus Pius, un as de la acelaşi împărat sau de la Faustina I, un as
de la Faustina II, un denar de la Lucius Verus, un sestert de la Commodus, doi denari de la Iulia Domna, un denar de la
Gordian III, un semis şi un dupondius de la Gallienus; nu se poate preciza dacă monedele formau un tezaur sau erau
piese izolate.

- În piaţa centrală a oraşului s-au descoperit mai multe inscripţii, unele considerate însă ca fiind aduse din alte puncte
ale provinciei, iar din zona primăriei, o ţiglă cu ştampila L V M.

F- pe strada Tudor Vladimirescu, pe fosta proprietate a lui Sáska Sándor, s-a descoperit, întâmplător, un sarcofag din
cărămizi în interiorul căruia se afla o monedă de bronz neprecizată, şi tot aici, într-un alt mormânt, 9 mărgele din sticlă
şi un cercel din aur. În această zonă, pe străzile Teiuşului şi 11 Iunie, au fost surprinse urmele drumului roman, iar în
apropierea acestuia s-a descoperit o cărămidă cu ştampila LE XIII GE.

G- În partea de vest a oraşului, pe actuala stradă a Morii, sub jilipul morii de jos, pe malul stâng al Văii Aiudelului, au
fost descoperite monede imperiale din bronz, iar în acelaşi perimetru, dar pe malul drept al văii, în fosta grădină a
Colegiului, s-au descoperit cărămizi şi fragmente ceramice din epoca romană.

H- Cu prilejul cercetărilor arheologice din incinta cetăţii medievale, desfăşurate în anii 1974-1977, s-au descoperit
importante urme de epocă romană: o locuinţă cu substrucţii din piatră de râu legată cu lut, în interiorul căreia se aflau
numeroase fragmente ceramice şi două monede: un as al provinciei Dacia, de la Filip Arabul, anul 246 şi un denar
neidentificat; în vecinătatea locuinţei s-a identificat o groapă de provizii pusă în legătură cu aceasta. O altă locuinţă, de
acelaşi tip, a fost identificată în apropiere de turnul olarilor iar în groapa de var a cetăţii, un denar de argint de la Iulia
Maesa (anul 223) şi numeroase fragmente ceramice.

I- Sunt cunoscute de asemenea numeroase descoperiri monetare: denar de argint de la Octavianus Augustus, as de
bronz de la Claudius I, 2 denari de la Hadrianus, un semis de la Sabina Hadriani, câte un denar de la Faustina I şi
Septimius Severus, un sestert de la Severus Alexander, un semis de la Maximinus Thrax, 3 denari de la Gordian III, un
dupondius de la Filip Arabul, un antoninian de bronz de la Trebonianus Gallus şi Volusian, un bronz mic de la

5
Valerianus, un semis şi un dupondius de la Gallienus. De asemenea, în colecţia Liceului Bethlen existau: 8 monede de
la Gallienus, 4 de la Claudius II şi 3 de la Aurelianus.

A- RepAb,p. 20-21, pct. 3; B- H. Ciugudeanu, Apulum, 16, 1978, p. 44-45; C- D. Protase, SCIV, 11, 1960, p. 325-
326, Idem, Apulum, 4, 1961, p. 139; M. Horhat, Apulum, 4, 1961, p. 276-280; C. Pop, T. Soroceanu, SCIV, 19, 1968, p.
354, D. Ursuţ, M. Petică, Apulum, 21, 1983, p. 157-160; RepAb, p. 22, pct. 8 b; D- RepAb, p. 22, p. 9 b; E- Neigebaur,
Dacien, p. 193-194; Gooss, Chronik, p. 73; I. Marţian, Repertoriu, p. 9; Gr. Florescu, EDR, 4, 1930, p. 113, 116, 122,
135, S. Feri, Arte romana, p. 169-170, 341, 348, D. Tudor, EDR, 7, 1937, p. 300, Idem, Oraşe, p. 179-180, TIR, L 34, p.
41; IDR, III/4, 64, 65; RepAb, p. 23-24, pct. 14; F- RepAb, p. 24, pct. 15; G, B. Cserni, AFM, 2/1, p. 549; RepAb, p. 24,
pct. 16 a; H- M. Beldie-Dumitrache, BMI, 2, 1974, p. 95; Idem, BMI, 2, 1978, p. 48, 50, A. Stoia, Dacia, 21, 1977, p.
357; RepAb, p. 24, pct. 17 a; I- RepAb, p. 25, pct. 18, 19, 20.

11. AIUDU DE SUS jud. Alba (S. IX)

1. Pe un loc aflat în faţa fostei păduri a Colegiului din Aiud au fost descoperite, în mod repetat, cărămizi romane.

2. În punctul „Valea Groapelor“, aflat la nord-vest de vatra localităţii, pe malul drept al văii Aiudelului şi la 1100
m de podul peste care trece şoseaua Aiud-Abrud, în urma numeroaselor urme romane de la suprafaţa terenului, s-au
efectuat cercetări sistematice în anii 1966-1967, prin care s-au dezvelit resturile unei villa rustica. Aceasta consta dintr-
o construcţie mare, cu 10 încăperi, care a servit ca locuinţă a proprietarului şi alte două construcţii anexe.

3. La aproximativ 150 m nord-est de villa rustica, printr-un sondaj, executat în 1970, s-a dezvelit un bordei cu
vatră, la nivelul căreia se aflau fragmente ceramice daco-romane.

4. În gospodăria de pe strada Păşunii nr. 6 s-au găsit urmele unui apeduct cu tuburi din lut, iar în faţa clădirii Şcolii
generale din localitate, alte două tuburi de apeduct.

1. K. P. Szathmáry, ArchKözl, 7/2, 1868, p. 44; RepAb, p. 27, pct. 4/2; 2. I. Winkler şi colab., Sargetia, 5, 1968, p.
59-85, il.; I. Mitrofan, ActaMN, 10, 1973, p. 127-130, il; M. Bărbulescu, Sargetia, 13, 1977, p. 238; RepAb, p. 27-28,
nr. 3; 3. Dacia, NS, 15, 1971, p. 361; RepAb, p. 28, nr. 4; RepAb, p. 28, nr. 5.

12. ALĂMOR, jud. Sibiu (S. VIII)

De pe teritoriul satului provin fragmente ceramice romane indicând, foarte probabil, o aşezare rurală.

TIR, L 35, p. 22.

13. ALBAC, jud. Alba (S. III)

Pe pârâul Albacului, lângă biserica „Gura Rezii“ au fost observate urme ale spălării aurului.

TIR, L 34, p. 26; RepAb, p. 29, pct. 5.

14. ALBEŞTI, jud. Mureş (S. XV)

Pe teritoriul satului au existat, foarte probabil, două aşezări rurale:

1. În punctul „Sub Cetăţea“ se află o aşezare marcată numai prin ceramică.

2. În punctul „Canton“ sau „La Pod“, situat la nord-est de sat, pe malul stâng al Târnavei Mici, s-au descoperit
fragmente ceramice de culoare roşie şi cenuşie, provenind de la boluri, căni, amforete şi vase de provizii.

6
3. Din loc neprecizat provine o lucernă cu ştampila G M M T I L S.

1; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 172, 189, il.; RepMs, p. 41-43, pct. III. 1, D, F; 3. N.
Gostar, ArhMold, 1, 1961, p. 115, RepMs, p. 41, pct. A, c.

15. ALECUŞ, jud. Alba (S. IX)

Pe teritoriul satului s-a descoperit, în anul 1880, un tezaur monetar ce cuprindea aproximativ 600 denari romani;
dintre aceştia se cunosc 43 de piese provenind de la următorii împăraţi: Nero, 2, Domitianus, 6, Traian, 13, Hadrian, 1,
Antoninus Pius, 5, Marcus Aurelius, 3, Faustina, 4, Septimius Severus, 1.

R. Theil, KVSL, 3, 1880, p. 65; E. Chirilă, SCN, 3, 1960, p. 430; TIR, L 35, p. 22; D. Protase, Autohtonii, p. 172-
173; RepAb, p. 47 pct. 7/2.

16. ALMAŞ, jud. Sălaj (S. VII)

În punctul „Şanţ“ de pe hotarul satului s-a descoperit, în anul 1851, un miliarium, care atestă refacerea drumului
dintre Zutoru şi Bologa, în timpul împăratului Maximinus Thrax, în anul 236. Posibilitatea existenţei aici a unei aşezări
rurale, vicus An(artorum), nu este confirmată arheologic.

CIL, III, 8060; V. Pârvan, Getica, p. 271, 274; C. Daicoviciu, ActaMN, 3, 1966, p. 164, 169, M. Macrea, Viaţa, p.
146, 155; Al. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 121, 134.

17. ALMAŞU MARE, jud. Alba (S. V)

Pe înălţimile situate la nord şi nord-vest de sat s-au descoperit, în mai multe puncte, urme ale unor exploatări
aurifere şi ale unor locuinţe ale minerilor:

A- În punctul „Valea Turnului“ sau „Runcului“ se menţionează lucrări de exploatare şi o conductă de apă.

B- Pe vârful dealului „Bojeriţa“ se menţionează, de asemenea, mari lucrări de exploatare.

C- Pe vârful dealului „Tuţuman“ s-a descoperit un opaiţ cu ştampila OCTAVI, iar într-un sondaj executat aici s-au
descoperit fragmente ceramice şi bucăţi de chirpic, considerate ca provenind din locuinţele minerilor. Se menţionează şi
descoperirea, în anul 1865, a unui tezaur monetar cu piese din argint şi bronz, depus într-o oală, dar dispărut fără urmă.

D- Pe dealul „Haneş“, lângă drumul spre Zlatna, s-au identificat urme de construcţii.

E- În punctul „Dosul Negrii“ s-au descoperit, de asemenea, cărămizi, ţigle şi o statuie reprezentând pe Iupiter şi
Iunona.

Pentru toate punctele: G. Téglás, Aranybányászat, I, p. 43-44; Idem, HTRTÉ, 6, 1889-1890, p. 110-111, 130; 7,
1891-1892, p. 32; 19, 1909, p. 50, Idem, ArchÉrt, 14, 1894, p. 133-140; Idem, AEM, 16, 1893, p. 256; Idem,
HunyadvTört, p. 169-173; Idem, Klio, 11, 1911, p. 509; V. Christescu, Viaţa ec, p. 12, 16, 19; I. I. Russu, SCIV, 10,
1959, p. 316, n. 4; TIR, L 34, p. 27; M. Macrea, Viaţa, p. 302; D. Tudor, Oraşe, p. 189-190; V. Wollmann, Mineritul, p.
137-138, 213; RepAb, p. 47-48, pct. 8/3.

18. ALMAŞU MIC, jud. Hunedoara (S. II)

Se menţionează aici urme ale activităţii miniere şi ale unor construcţii, considerate ca aparţinând aşezării minerilor.

D. Tudor, Oraşe, p. 189; TIR, L 34, p. 27.

7
 19. ALMAŞU SEC, jud. Hunedoara (S. II)

În hotarul satului se află o aşezare rurală din care s-au cules fragmente ceramice.

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 37.

20. ALUN, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului au fost observate urme ale exploatării fierului şi ale unei modeste aşezări de mineri.

G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 90; D. Tudor, Oraşe, p. 111; TIR, L 34, p. 27, D. Protase, Autohtonii, p. 37; V.
Wollmann, Mineritul, p. 234.

21. ALUNIŞ, jud. Mureş (S.XVII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală ale cărei urme au fost identificate în punctul „Dealul Cetăţii“, situat pe
malul stâng al Mureşului, unde s-au descoperit substrucţiile unor clădiri cu ziduri din piatră, cărămizi, ţigle, olane, piese
ceramice de la paviment; în cimitirul reformat din localitate s-au descoperit de asemenea vase ceramice.

Neigebaur, Dacien, p. 252; Gooss, Chronik, p. 91; D. Tudor, Oraşe, p. 270-271; TIR, L 35, p. 22; I. Glodariu,
Apulum, 13, 1973, p. 242; N. Branga, Urbanismul, p. 104, nr. 7; RepMs, p. 46, pct. VI. 1, F, G.

22. AMNAŞ, jud. Sibiu (S. VIII)

Din descoperiri mai vechi, pierdute între timp, se menţionează un sarcofag din gresie şi un monument cu doi lei
funerari şi o aquila între ei, descoperite pe malul stâng al Pârâului Aciliului, aproape de intrarea dinspre vest în sat. Este
posibil ca cele două monumente să fi fost aduse din zona învecinată – depresiunea Apold –Miercurea Sibiului; dacă
sunt locale, atunci ele ar putea indica o villa rustica.

RepTrans, s.v.

23. AMPOIŢA, jud. Alba (S. V)

Pe locul numit „Gomnuşa“, situat pe prima terasă de pe malul stâng al văii Ampoiţei, se află o aşezare rurală din
care provin cărămizi cu ştampila Leg. XIII Gemina, ceramică provincială, monede de secolul II, unele de la Traian şi
Antoninus Pius, monumente sculpturale şi două altare votive pentru Diana.

Neigebaur, Dacien, p. 168-169; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 15; Gooss, Chronik, p. 265; G. Téglás, AEM, 11,
1887, p. 239, Idem, Aranybányászat, 1, p. 23; Idem, Klio, 10, 1910, p. 502-503; 11, 1911, p. 506; E. A. Bielz, JSKV, 19,
1899, p. 20; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 152, 549; D. Tudor, Oraşe, p. 178; TIR, L 34, p. 28; IDR, III/4, 45, 46, 47;
RepAb, p. 48-50, pct. 10/8.

24. ANGHELUŞ, jud. Covasna (S. XXII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală în care s-au descoperit un cuptor de olar, o statuetă din bronz şi monede; se
menţionează şi o necropolă de incineraţie în urne.

B. Orbán, Székelyföld, III, p. 183; Z. Székely, Jegyzetek, p. 26; TIR, L 35, p. 23.

8
 25. APAHIDA, jud. Cluj (S. X)

Pe teritoriul comunei se află o întinsă aşezare rurală şi mai multe villae rusticae; în mai multe puncte a fost
surprins şi traseul drumului roman de pe valea Someşului:

1. La nord-est de comună, pe platoul „Chibaia“, s-au descoperit materiale romane.

2. În vecinătatea punctului anterior, pe dealul „Păduriţa“, săpăturile executate în 1900 au condus la dezvelirea
resturilor unor clădiri constând din ziduri, cărămizi, ţigle, bucăţi de sticlă şi a unui bogat inventar: unelte din fier, arme,
o râşniţă, două fibule fragmentare din bronz, oase de animale; o periegheză executată în anul 1988 a conturat mai clar
aria sitului ce se întinde pe platoul larg de deasupra versantului de nord-vest al dealului pe o suprafaţă de 100 x 150m.

3. Pe terasele joase de deasupra malului de sud şi sud-vest al lacului „Cocor“ se găsesc fragmente ceramice
romane.

4. În aria necropolei celtice, aflată la nord, nord-est de comună s-au aflat de asemenea fragmente ceramice
romane.

5. La sud de comună, pe versantul „După Deal la Tău“ s-au descoperit ruinele unor construcţii, cărămizi – unele
cu ştampilă –, ţigle, ceramică şi un altar votiv închinat lui Dis Pater şi Proserpinei (CIL, III, 7656).

6. În locul „Cocor“ s-au descoperit, prin săpături, substrucţii de clădiri, ceramică provincială, fragmente de opaiţe
şi o monedă de bronz de la Hadrian.

7. În zona situată între punctele „Cocor“, „Darvaş“ şi „Păduriţa“ s-au identificat urmele unei alte construcţii din
care s-au recoltat bucăţi de mortar şi fragmente de vase terra sigillata.

8. În punctul „Fillereş“, M. Roska a săpat o villa rustica din care a recoltat diferite obiecte, unelte şi vase de metal,
ceramică.

9. În locul numit „Tarcea Mică“, situat la nord de comună, s-a dezvelit, prin cercetări executate în anul 1913, o
villa rustica cu două corpuri de clădire şi mai multe încăperi. Materialele descoperite constau din: ceramică, două
opaiţe, obiecte şi ustensile diverse din fier şi os, o cataramă, o fibulă de tipul „cu piciorul întors pe dedesubt“ şi câte un
denar de la: Geta, Elagabal, Iulia Mammaea şi Iulia Maesa.

10. La sud-est de comună în zona numită „Valea Mărăloiu“, aproape de gardul livezii I. A. S., s-a descoperit,
întâmplător, în anul 1987, un tezaur monetar format din 1068 de piese: doi aşi, restul denari emişi în intervalul Nero-
Balbinus. Un sondaj arheologic executat în zona de descoperire a tezaurului a evidenţiat existenţa unei locuiri
dispersate de epocă romană.

11. Din locuri neprecizate se mai cunosc următoarele descoperiri: o monedă de bronz de la Antoninus Pius, câte
un denar de la Septimius Severus şi Iulia Domna, o monedă de bronz de la Gordian III şi o fibulă de bronz, tipul „cu
piciorul întors pe dedesubt“.

1. D. Tudor, Oraşe, p. 230-231; RepCj, p. 29, pct. 12 a; 2. G. Finály, ArchÉrt, 21, 1901, p. 242-250; I. H. Crişan,
Dacia, NS, 3, 1959, p. 360; D. Tudor, Oraşe, 230-231, TIR, L 34, p. 29; M. Macrea, Viaţa, p. 294, I. Mitrofan, ActaMN,
10, 1973, p. 150; RepCj, p. 32, nr. 35; 3. E. Orosz, ArchÉrt, 22, 1902, p. 403; M. Roska, Rep, p. 24, nr. 92; RepCj, p.
29, nr. 13; 4. RepCj, p. 30, nr. 21; 5. K. Torma, Limes, p. 18; G. Finály, ArchÉrt, 18, 1898, p. 427-428, 430; B.
Kuzsinszky, ArchÉrt, 27, 1907, p. 121; D. Tudor, Oraşe, p. 230-231; TIR, L, 34, p. 29, RepCj, p. 32, nr. 31; 6. G.
Finály, ArchÉrt, 21, 1901, p.239-242; HTRTÉ, 13, 1902, p. 10; A. Ferenczi, Dacia, 1, 1924, p. 271; D. Tudor, Oraşe, p.

9
230-231; TIR, L 34, p. 29; RepCj, p. 32, nr. 32; 7. G. Finály, ArchÉrt, 18, 1898, p. 429-430; RepCj, p. 32, nr. 34; 8. B.
Pósta, ErdMúz, 1910, p. 35; D. Tudor, Oraşe, p. 230-231; RepCj, p. 32, nr. 37; 9. A. Buday, Dolg, 4, 1913, p. 128-154;
I. Mitrofan, ActaMN, 10, 1973, p. 130-133; Repcj, p. 32, nr. 38; 10- RepCj, p. 32, nr. 40; 11. RepCj, p. 34, nr. 45, h, i.

26. APALINA, jud. Mureş (S. XVI)

Pe teritoriul satului s-au descoperit: 32 monede de bronz, 39 de argint, 8 mărgele de aur, 4 de sticlă, una de
chihlimbar şi două sârme de bronz; se crede că descoperirile alcătuiau un tezaur.

RepMs, p. 203, pct. LXVI. 2, A, b.

27. APATIU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În punctul „Crucile Drumului“ s-a descoperit ceramică romană de culoare cenuşie.

2. În vatra satului, lângă casa locuitorului Orban Ştefan, s-a descoperit un fragment ceramic de epocă romană din
pastă roşie.

1; 2. Gh. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 5-6.

28. APOLD, jud. Mureş (S. XV)

În punctul „După Grădini“ se află o aşezare rurală, cu o suprafaţă de aproximativ 2 ha, marcată numai prin ceramică
romană provincială.

Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap., 28, 1987-1988, p. 99-100, nr. 3, pl. V/7; RepMs, p. 47, pct. V. 1, B.

29. APOLDU DE JOS, jud. Sibiu (S. VIII)

În vatra satului şi la sud de aceasta, pe locul numit „Roştat“, se află o întinsă aşezare rurală din care s-au ridicat, în
decursul timpului, numeroase materiale arheologice, raportate, de regulă, la Apoldu de Sus. Zidurile din piatră, în opus
incertum, ale unor construcţii au apărut în vatra satului cu prilejul săpării unor fundaţii de case, iar cantităţi însemnate
de material tegular, unele cărămizi cu ştampila Leg. XIII Gemina, ţigle, olane, cărămizi pavimentare (tesserae de
diferite forme, tegulae mammatae, tuburi pentru apeduct, se păstrează în colecţiile Muzeului Brukenthal, la alte muzee
şi în colecţia Şcolii generale din localitate.

În jurul aşezării antice, pe traseul drumului roman spre Apulum, observabil în mai multe puncte din hotarul
localităţii, au fost identificate prin cercetări de suprafaţă amplasamentele unor villae rusticae. Dintr-un astfel de sit
provine un altar votiv, descoperit într-un pârâu ce curge dinspre Apoldu de Sus şi închinat lui
I O M de către Titus Silius Ingenuus.

Pe teritoriul satului a fost descoperit, cu puţin înainte de anul 1909, un tezaur monetar format din 206 monede de argint,
cu următoarea structură pe împăraţi: Caracalla, 2 denari, Geta, 4 denari, Macrinus, 4 denari, Elagabalus, 26 denari şi 6
antoninieni, Iulia Paula, 2 antoninieni, Iulia Soemias, 6 denari, Iulia Maesa, 15 denari, Alexander Severus cu familia,
121 denari, Maximinus Thrax, 4 denari şi Gordian III, 3 denari.

M. J Ackner, JCC, 1, 1856, p. 14, 59; Gooss, Chronik, p. 99; Ö. Gohl, NumKözl, 8, 1909, p. 138; D. Protase, SCN,
2, 1958, p. 253-268; D. Tudor, Oraşe, 139; TIR, L 34, p. 29; I. Winkler, MemCD, p. 421-428; N. Branga, Urbanismul,
p. 104, nr. 14; Idem, Italicii, p. 137-144; IDR, III/4, 17.

30. APOLDU DE SUS, jud. Sibiu (S. VIII)

10
 Pe teritoriul satului se cunosc, din descoperiri întâmplătoare, dar şi prin cercetări sistematice, o întinsă aşezare
rurală întemeiată de colonişti, două villae rusticae, un cimitir şi o aşezare a populaţiei autohtone:

1. În partea de nord a satului, în punctul „Gorgan Luncă“, se află o întinsă zonă cu materiale romane, unde s-au
observat substrucţii de clădiri cu ziduri de piatră şi de unde provin numeroase materiale tegulare: cărămizi, unele cu
ştampila legiunii IV Flavia Felix, ţigle, olane, piese ceramice pentru pavaje (tesserae), tegulae mammatae, tuburi
pentru apeduct. Din contextul acestei aşezări provin şi unele elemente arhitectonice din piatră: capitel corintic, bază de
coloană, arhitravă, precum şi alte materiale: tipar din lut pentru vase, ceramică, unelte din fier, cuie.

2. În apropierea aşezării descrise anterior, în punctul „Curtea Velii“, pe o pantă lină, în vecinătatea Văii Apoldului,
a fost cercetată o villa rustica. Ansamblul fermei este format din patru construcţii:

- o casă de locuit, cu dimensiunile 24 x 16 m, prevăzută cu un portic la faţadă şi alte patru interioare, precum şi cu
un atriolum în care se afla un bazin de colectare a apei, impluvium;

- o anexă gospodărească de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 28 x 14 m delimitată de un zid de piatră şi

împărţită de un zid median în două spaţii egale, unul având probabil rolul de stabulum, iar celălalt, cu numeroase resturi
ceramice, a îndeplinit, probabil, rostul de locuinţă pentru personalul fermei;

- un depozit de grâne de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile 11 x 9 m, în care s-au mai păstrat resturile unui
soclu pentru fixarea unei mola;

- un edificiu de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 9,20 x 5,30 având două interioare, dispuse pe axa lungă
a construcţiei şi interpretate ca elemente (pronaos şi cella) ale unui mic templu.

3. În punctul „Levejoare“, aflat la 1 km spre vest de cel anterior, a fost cercetată o altă villa rustica. Ansamblul
este format dintr-o casă de locuit şi o construcţie cu rol de anexă agricolă. Casa de locuit avea, la faţadă, un vestibul
restrâns şi un portic, iar în spatele lor, foarte probabil, trei încăperi, la care unii pereţi interiori au fost din lemn. Pe
colţul nord-estic al locuinţei se afla un turn, cu dimensiunile interioare de 5,3 x 4,3 m. A doua construcţie, tot cu zid de
piatră, avea dimensiunile de 16,5 x 14 m şi era împărţită în două de un zid median; o parte a servit ca locuinţă pentru
personalul fermei, iar cealaltă, ca adăpost pentru animalele de muncă.

Alături de un bogat material ceramic, de numeroase obiecte şi unelte din fier, în anexa agricolă s-a descoperit un
mic depozit de unelte specializate pentru viticultură: trei sape mari de forme diferite, trei cosoare, două cuţitaşe cu lama
curbată şi un foarfece.

4. Pe malul Văii Apoldului, între Apoldu de Sus şi Apoldu de Jos, s-au făcut numeroase descoperiri de monumente
de caracter funerar, dintre care se cunosc două medalioane funerare, o stelă şi inscripţii fragmentare. În această zonă se
afla, foarte probabil, necropola aşezării.

5. Pe malul stâng al Văii Apoldului, în vecinătatea celor două villae, se află o aşezare a populaţiei autohtone ce
ocupă o suprafaţă de aproximativ 1 ha. Resturile arheologice indică existenţa unor locuinţe de suprafaţă cu schelet de
bârne şi pereţi din nuiele împletite şi lipiţi cu lut. Materialul ceramic pare să indice un sat autohton care şi-a început
existenţa în perioada anterioară cuceririi şi care continuă şi în epoca romană.

1. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 59; Gooss, Chronik, p. 99; D. Tudor, Oraşe, p. 138-139; TIR, L 34, p. 29; N.
Branga, Urbanismul, p. 104, nr. 15; Idem, Italicii, p. 140-141; IDR, III/4, 15, 16; 2. N. Branga, Italicii, p. 145-164; 3.
N. Branga, Italicii, p. 164-187; 4. Gr. Florescu, EDR, 4, 1930, p. 124, nr. 68; S. Ferri, Arte romana, p. 329, 430; IDR,
III/4, 12, 13, 14; 5. N. Branga, Italicii, p. 187-189.

31. ARCALIA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Dintr-o descoperire întâmplătoare se cunoaşte un denar de la Alexander Severus.

11
 Gh. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 6.

32. ARCHITA, jud. Mureş (S. XIX)

Pe teritoriul satului au fost descoperite materiale ceramice romane în două puncte; ele aparţin, foarte probabil,
unei singure aşezări:

A.- În punctul „Grădinile lui Schenker“, la aproximativ 100 de m spre sud de biserica evanghelică, s-au descoperit
fragmente de vase (boluri şi căni) din pastă cenuşie fină.

B.- În zona magaziei fostei C.A. P. s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale din pastă fină de
culoare roşie şi cenuşie.

C. Fără precizări topografice, se menţionează şi o monedă de bronz de la Marcus Aurelius.

A - Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 172-173, nr. 2, pl. XXXVII/1-7; RepMs, p. 271, pct. XCII.
2, C; B- RepMs, p. 271, pct. XCII. 2, D; C. RepMs, p. 271, pct. XCII. 2, A, b.

33. ARCHIUD, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului se cunosc trei aşezări romane de caracter rural:

1. La marginea sudică a satului, în punctul „Fundătură“, a fost cercetată, în anii 1961-1966, o aşezare de la
sfârşitul epocii romane. S-au descoperit bordeie şi gropi de provizii, ceramică provincială romană şi dacică lucrată cu
mâna, câte un denar de la Caracalla şi Severus Alexander, precum şi alte materiale romane. Aşezarea îşi continuă
existenţa pe parcursul secolului IV.

2. În punctul „Bidişcut“ a fost sondată, în anul 1965, o altă aşezare romană rurală. Materialul arheologic recoltat
constă din ceramică din pastă zgrunţuroasă de culoare roşie sau brun-negricioasă, un fragment de mortaria şi fragmente
de vase dacice lucrate cu mâna. Din acelaşi punct s-au descoperit întâmplător, în anul 1982, un capac fragmentar din
pastă cenuşie şi fragmente de vase dacice lucrate cu mâna.

3. În punctul „Vătaşniţă“, printr-o periegheză din anul 1961, s-a descoperit o altă posibilă aşezare rurală marcată
numai prin ceramică provincială de culoare roşie.

1. B. Mitrea, SCIV, 15, 1964, 4, p. 574/38; D. Protase, Continuitatea, p. 106-107; Idem,Autohtonii, p. 42-43; TIR,
L 35, p. 24; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 6, pct. 3; 2; 3. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 6, pct. 3.

34. ARCUŞ, jud. Covasna (S. XXII)

De pe teritoriul satului provin ţigle şi fragmente ceramice romane.

TIR, L 35, p. 24.

35. ARIUŞD, jud. Covasna (S. XXII)

În punctul „Ciocaş“ s-au făcut mai multe descoperiri de materiale romane: cărămizi – unele cu ştampila legiunii
XIII Gemina – ţigle, obiecte din fier, un fragment de statuie din bronz şi ceramică. Caracterul aşezării, civilă sau
militară, nu apare bine conturat.

TIR, L 35, p. 24; IDR, III/4, 304.

12
 36. ARUNCUTA, jud. Cluj (S. IX)

În partea de hotar numită „Cremeniş“, „Câmpişte“ şi „Râtu Jii“, pe valea Colcer, s-au descoperit în anii 1846-
1848, un capitel, cărămizi cu ştampila legiunii V Macedonica, ţigle, fragmente ceramice şi un inel de aur. Descoperirile
ar putea indica o aşezare rurală sau numai o villa rustica.

Neigebaur, Dacien, p. 222; Gooss, Chronik, p. 65; K. Torma, Limes, p. 19; Marţian, Repertoriu, p. 7, 31; M.
Bărbulescu, LegVM, p. 50; RepCj, p. 37-38, nr. 1.

37. ASINIP, jud. Alba (S. IX)

În două puncte de pe teritoriul satului se menţionează descoperiri de ceramică romană; ele marchează, foarte
probabil, două aşezări:

1. În hotarul situat la est de sat s-au descoperit fragmente ceramice romane.

2. La marginea nordică a satului, în punctul numit „Sălişte“, pe o terasă de aproximativ 15 ha s-au descoperit
fragmente ceramice de epocă romană.

1. M. Blăjan, Apulum, 11, 1973, p. 754, nr. 3; RepAb, p. 50, pct. 11/3; 2. RepAb, p. 50-51, pct. 11/6.

38. AŞCHILEU MARE, jud. Cluj (S. VII)

Fără precizare topografică, se menţionează din hotarul satului un fragment de sticlă romană.

RepCj, p. 38-39, nr. 1, d.

39. ATID, jud. Harghita (S. XX)

Pe teritoriul satului s-au descoperit ţigle şi ceramică romană; materialele indică existenţa unei aşezări rurale.

M. Roska, Rep, p. 99, nr. 39; TIR, L 35, p. 24.

40. AŢEL, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul satului se cunosc, din descoperiri întâmplătoare şi cercetări sistematice, mai multe puncte cu
descoperiri de epocă romană; ele indică existenţa a cel puţin trei aşezări rurale:

1. La intrarea în sat dinspre Mediaş, în spatele grajdurilor fostei C. A. P., într-un sondaj arheologic a fost identificat
un strat de cultură roman conţinând ceramică provincială şi o fibulă de bronz de tipul „cu piciorul întors pe dedesubt“,
databilă la mijlocul secolului III.

2. La ieşirea din comună spre Buzd, pe terasa stângă a văii Buzdului a fost cercetată o altă aşezare rurală.
Materialul ceramic constă din fragmente de vase din pastă fină de culoare roşie sau cenuşie, vase din pastă cenuşie-
zgrunţuroasă şi câteva fragmente de vase cu decor ştampilat sub forma unor rozete.

3. În punctul „Matz“, la jumătatea drumului spre satul Dupuş, s-a descoperit un tezaur format din 375 monede de
argint şi una de bronz, emise în intervalul de la Elagabal la Gordian III şi din următoarele obiecte de podoabă din
argint: 4 fibule, un lanţ cu zale împletite, două inele simple şi două brăţări neornamentate, cu capetele deschise şi
îngroşate.

13
4. Din locuri neprecizate sunt cunoscute descoperiri de cărămizi, o statuetă din lut, reprezentând-o probabil pe Venus, o
fibulă şi mai multe obiecte din bronz. Se crede de asemenea că două monumente funerare zidite în biserica din Dupuş,
ar fi aduse din Aţel.

1. D. Popa. Doina Comşa, StComMuzBruk, 21, 1981, p. 36; 2. Cercetare efectuată în 1980; materialele în Muz.
Brukenthal; 3. I. H. Crişan, Dacia, NS, 3, 1959, p. 353-367; 4. K. Horedt, MBBM, 9-10, 1944, p. 110; TIR,L 35, p. 24.

41. AUREL VLAICU, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului s-au făcut descoperiri de epocă romană în două puncte:

1. La est de sat, peste drum de popasul turistic „Izvorul Rece“ s-au descoperit cărămizi, ţigle, olane şi ceramică
romană.

2. La nord de sat, spre Mureş, în locul numit „Voevozi“, s-au descoperit, în 1976, cărămizi, ţigle şi ceramică romană.

I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 12.

42. AUREL VLAICU, jud. Mureş (S. XV)

Din punctul „Pârâul Câinelui“ provine o monedă (posibil mai multe) romană de bronz.

Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 181-182; RepMs, p. 237, pct. LXXVII. 3, A.

43. AVRAM IANCU, jud. Alba (S. III)

Pe malul drept al râului Arieş au fost observate instalaţii pentru spălarea aurului şi şteampuri, considerate antice.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 19; Gooss, Chronik, p. 126; V. Christescu, Viaţa ec, p. 13, D. Tudor, Oraşe, p. 202;
TIR, L 34, p. 31; RepAb, 51, pct. 12.

44. AXENTE SEVER, jud. Sibiu (S. XII)

De pe teritoriul satului provin două piese ceramice pentru pavaj (tesserae), păstrate la Muz. Brukenthal, Inv. A
6037.

45. BACIU, jud. Cluj (S. X)

1. A- Pe teritoriul satului se află o carieră de calcar exploatată şi în epoca romană. Ea se află în Valea Lungă, pe
coasta de vest a dealului numit „Popeşti“. În partea de sud a acestei cariere s-a găsit un monument funerar din rocă
locală şi capul unei statui de calcar reprezentându-l pe Hercules. Tot aici s-au descoperit, în 1886, mai multe râşniţe şi o
fibulă de bronz, iar în 1925 s-a descoperit un schelet uman şi în apropierea sa, trei cleşti din fier şi un ciocan târnăcop
pentru spart piatra. Aici funcţiona un atelier pentru întreţinerea uneltelor folosite în carieră şi adăposturi (barăci) pentru
muncitorii din carieră; din acest context provine şi un opaiţ din lut păstrat la Muz. Brukenthal.

B- La sud de carieră, în punctul numit “ Coasta Mănăşturului“, s-au descoperit urme de construcţii romane
constând din cărămizi, ţigle, ceramică, răspândite pe o mare suprafaţă. Ele indică amplasamentul aşezării lucrătorilor
din cariera vecină.

14
 C- Fragmente ceramice de epocă romană, aparţinând foarte probabil aceleiaşi aşezări a pietrarilor, au fost
descoperite şi cu prilejul unei periegheze din 1985, în grădinile caselor de lângă cabană şi pe malul opus al pârâului
care iese din Cheile Baciului.

2. Lângă apa Nădăşelului a fost descoperit, în anul 1922, un cimitir roman.

3. În zona Căminului cultural din localitate, prin sondajele executate în 1988, s-au descoperit fragmente ceramice
romane.

1. A, B- K. Torma, Limes, p. 22; G. Finály, ArchÉrt, 24, 1904, p. 244; E. Orosz, Erdélyi Irodalmi Szemle, Cluj, 3,
1926, p. 69-71; D. Tudor, Oraşe, p. 225; M. Macrea, Viaţa, p. 308; TIR, L 34, p. C. Pop, Apulum, 9, 1975, p. 556, nr. 7;
V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 113; Idem, Mineritul, p. 261, 271; H. Daicoviciu, N. Vlassa, ActaMN, 11, 1974, p.
14-18; RepCj, p. 43, nr. 9, 11; C- Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, ActaMN, 22-23, 1985-1986, p. 725-726; RepCj, p. 42, nr.
4; 2. E. Orosz, Erdélyi Irodalmi Szemle, Cluj, 3, 1926, p. 69-71; D. Tudor, Oraşe, p. 231; RepCj, p. 42, nr. 10; 3. RepCj,
p. 42, nr. 2.

46. BAHNEA, jud. Mureş (S. XIII)

De pe teritoriul satului provin trei piese ceramice pentru paviment (tesserae) în formă de 8 şi un sestertius de la
Marcus Aurelius.

RepMs, p. 54, pct. VII. 1, A, c, d.

47. BAIA DE ARIEŞ, jud. Alba (S. VI)

În epoca romană aici se afla cel mai important centru pentru spălarea nisipului aurifer de pe valea Arieşului. În
legătură cu această activitate se menţionează descoperirea unei troci (covată) din bronz, a altor unelte şi a mai multor
opaiţe cu ştampile: A[a]ssi, Faor, QGC, Iegidi. Observaţiile efectuate la faţa locului indică şi practicarea exploatării prin
galerii.

Au fost identificate şi urmele unei aşezări a minerilor, iar cu ocazia construirii liniei ferate Turda-Câmpeni au fost
descoperite un opaiţ, fragmente ceramice, inclusiv terra sigillata şi monede de la Commodus şi Severus Alexander.

Neigebaur, Dacien, p. 192; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 19; N. Gostar, ArhMol, 1, 1961, p. 159, nr. 65; 161, nr.
119; 166, nr. 284; 169, nr. 370; I. Winkler-A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 17; RepAb, p. 51, pct. 13/1, 2; V. Wollmann,
Mineritul, p. 146-147.

48. BAIA DE CRIŞ, jud. Hunedoara (S. II)

În legătură cu exploatarea zăcământului aurifer, aici s-a dezvoltat o importantă aşezare rurală. Au fost identificate
substrucţii ale unor clădiri, conducte de apă şi
s-au descoperit unelte de minerit, ceramică şi monede romane.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 14; Gooss, Chronik, p. 88; V. Christescu, Viaţa ec, p. 12; D. Tudor, Oraşe, p. 192;
TIR, L 34, p. 32; V. Wollmann, Mineritul, p. 132-134.

49. BAND, jud. Mureş (S. XIII)

Pe teritoriul satului s-au făcut mai multe descoperiri de epocă romană. Ele indică existenţa unei aşezări rurale
extinse, posibil chiar mai multe:

15
 1. În Valea Lechinţei s-a descoperit o amforă din pastă roşie şi un vârf de lance.

2. Din punctul numit „În spatele gării“ provin fragmente ceramice romane provinciale şi dacice.

3. În punctul „Măgura“ a fost surprinsă o locuinţă din care s-au recuperat două farfurii din pastă roşie, fragmente
ceramice diferite, cuie şi piroane.

4. Pe vârful dealului „Cetate“ s-a descoperit, în anul 1872, un tezaur monetar din care s-au salvat 18 antoniniani şi
doi denari emişi de următorii împăraţi: Elagabal, 1 denar, Gordian III 1, denar şi 14 antoniniani şi Filip Arabul, 4
antoniniani.

5. În punctul „Sub Coastă“ s-au descoperit două monede de la Traian.

6. Din locuri neprecizate provin: un fragment de terra sigillata, un cui de bronz şi o monedă de la Commodus.

1- 3; 5; 6. B. Orbán, Székelyföld, IV, p. 208-212; I. Marţian, Repertoriu, p. 46; TIR, L 35, p. 25; RepMs, p. 57-60,
pct. VIII. 1, A, f, D, G, I, J; 4. I. Hampel, ArchÉrt, 7, 1872, p. 26-27; D. Protase, SCN, 2, 1958, p. 257; RepMs, p.
60, pct. H.

50. BARAOLT, jud. Covasna (S. XXII)

Între Baraolt şi Tălişoara se află o aşezare rurală în care s-au observat substrucţii de clădiri, blocuri de piatră fasonate şi
s-au descoperit cărămizi, între care se menţionează una cu ştampila legiunii XIII Gemina, cărămizi pavimentare, mai
multe obiecte mărunte din bronz şi monede.

B. Orbán, Székelyföld, I, p. 220; Gooss, Chronik, p. 97; I. Paulovics, Dácia, p. 60-62; Z. Székely, Materiale, 8,
1962, p. 328-330; TIR, L 35, p. 25; IDR, III/4, 316.

51. BARBURA, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului a fost descoperit, înainte de anul 1915, un tezaur monetar din care au fost determinate 83 de piese
emise în intervalul de la triumviratul lui Marcus Antonius la Marcus Aurelius, după cum urmează: Marcus Antonius, 2,
Otho, 2, Titus, 1, Nerva, 5, Traian, 8, Hadrian, 16, Antoninus Pius, 13, Faustina I 13, Marcus Aurelius, 8, Faustina II, 9 şi
Lucius Verus, 4.

P. Kerekes, NumKözl, 14, 1915, p. 70; D. Protase, Autohtonii, p. 173; Olimpia Palamariu, Sargetia, 25, 1992-
1994, p. 197.

52. BARU MARE, jud. Hunedoara (S. IV)

Din aria comunei se cunosc descoperiri monetare izolate.

O. Palamariu, ActaMP, 17, 1993, p. 108.

53. BATIZ, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul comunei au fost observate urmele unei construcţii romane aflate pe traseul drumului roman; este,
foarte probabil, o villa rustica.

16
 G. Téglás, HTRTÉ, 1883-1884, p. 65; Idem, ArchÉrt, 13, 1893, p. 205; TIR, L 34, p. 35.

54. BATOŞ, jud. Mureş (S. XVII)

Cu prilejul unei cercetări de suprafaţă, în punctul „Gledinel“, au fost descoperite fragmente ceramice romane
provinciale. De pe teritoriul satului provine şi o monedă, dupondius, la Antoninus Pius, astfel că existenţa unei aşezări
rurale este foarte probabilă.

RepMs, p. 65-66, pct. IX. 1, A, d, B.

55. BAZNA, jud. Sibiu (S. XII)

La limita nordică a satului, pe terasa stângă a pârâului ce-l traversează, se află o aşezare rurală marcată prin
ceramică romană provincială şi chirpic fragmentar. Aşezarea a fost identificată printr-o cercetare de teren din anul
1986.

56. BĂCĂINŢI, jud. Alba (S. V)

În punctul numit „Obreja“, pe o terasă de pe malul drept al Mureşului, s-au descoperit vestigii ale unei construcţii
romane, foarte probabil o villa rustica.

I. Andriţoiu, Dacia, NS, 22, 1978, p. 349, nr. 8; RepAb, p. 52, pct. 15/3.

57. BĂCIA, jud. Hunedoara (S. V)

În punctul „Palota“, situat între clădirea şcolii şi canalul Streiului, s-au identificat resturile unor construcţii
romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale.

Stela funerară menţionată aici se consideră adusă de la Micia.

G. Téglás, HTRTÉ, 1883-1884, p. 65; Idem, AEM, 1893, p. 253; TIR, L 34, p. 32; IDR, III/3, p. 40.

58. BĂDENI, jud. Cluj (S. IX)

Pe teritoriul satului s-au descoperit urme de locuire din epoca romană în două puncte:

1. Pe movila „Dâmb“ situată în vecinătatea grajdurilor fostei C. A. P. şi la est de această movilă s-au executat
săpături arheologice, în anii 1968-1969. S-au descoperit, alături de urme de locuire din alte epoci, şi un nivel de locuire
de epocă romană, marcat printr-un pavaj de ţigle, ceramică şi o fibulă.

2. Pe creasta dealului „Pad“, pe culmea apelor dintre Arieş şi Mureş, a fost sondată, în acelaşi interval de timp, o
aşezare romană târzie, dezvelindu-se un bordei în care s-a găsit ceramică cenuşie ştampilată.

1; 2. Gh. Lazarovici, ActaMN, 13, 1976, p. 7-35; RepCj, p. 47-48, s. v., nr. 2, 3.

59. BĂDEŞTI, jud. Cluj (S. X)

Pe teritoriul satului se află o carieră de tuf vulcanic exploatată în epoca romană.

17
 V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 112; RepCj, p. 48, s. v., nr. 3.

60. BĂGARA, jud. Cluj (S. VII)

La aproximativ 350 m vest de comună se află o aşezare romană.

M. Macrea, I. H. Crişan, ActaMN, 1, 1964, p. 350; RepCj, p. 50, nr. 1.

61. BĂIŞOARA, jud. Cluj (S. VI)

Pe valea Ierţii, afluent al Văii Ierii, la vest de Băişoara, au fost identificate urme ale exploatării aurului în epoca
romană. S-au găsit unelte de minerit, o piuă pentru pisat minereul, ciocane, târnăcoape din fier, opaiţe din lut ars. Se
crede că aici a existat o aşezare a minerilor şi spălătorilor de aur.

I. Téglás, ArchÉrt, 18, 1898, p. 432; G. Téglás, Aranybányászat, 1, p. 52-53; S. Rákóczi, BKL, 50, 1910, p. 596;
D. Tudor, Oraşe, p. 202; TIR, L 34, p. 32; Şt. Ferenczi, ActaMN, 11, 1974, p. 38; RepCj, p. 51, nr. 2; V. Wollmann,
Mineritul, p. 148.

62. BĂIŢA, jud. Cluj (S. X)

Pe malul stâng al Someşului s-au identificat urmele unei construcţii romane; ele ar putea aparţine unei villa
rustica, aflată pe teritoriul unităţii militare de la Gherla.

J. Ornstein, AEM, 15, 1891, p. 179; G. Finály, ArchÉrt, 18, 1898, p. 431; D. Tudor, Oraşe, p. 238; RepCj, p. 53,
nr. 3.

63. BĂIŢA, jud. Hunedoara (S. II)

În epoca romană aici a existat un important centru miner, de extracţie şi administrativ. Descoperirile cele mai
importante s-au făcut în zona cuprinsă între dealurile „Măgura“ şi „Cornet“ şi constau din urmele a circa 20 de
construcţii cu ziduri din piatră şi cărămidă, ţigle, cărămizi pavimentare, hypocaust, fragmente de tencuială cu urme de
pictură murală, conducte de apă, unelte de minerit diverse (pisăloage, râşniţe), un opaiţ cu ştampila MURRI, două
tezaure monetare şi ceramică. Se menţionează de asemenea urmele unor amenajări constând din canale şi un bazin de
colectare a apei de ploaie, ce serveau la spălarea minereurilor neferoase.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 13; Gooss, Chronik, p. 68; G. Téglás, ArchÉrt, 3, 1883, p. 142-147; Idem, HTRTÉ,
1884, p. 77-79; Idem, Aranybányászat, I, p. 38-40; V. Christescu, Viaţa ec, p. 12, 19; V. Stanciu, Aurul Daciei,
Timişoara, 1942, p. 55; D. Tudor, Oraşe, p. 191; TIR, L 34, p. 32; V. Wollmann, Mineritul, p. 130-131.

64. BĂLCACIU, jud. Alba (S. XII)

Fără precizări topografice, se cunoaşte de aici un denar de la Hadrian.

E. Chirilă şi colab., Münzen Sighişoara, p. 13; RepAb, p. 53, pct. 17/ 2.

65. BĂNIŢA, jud. Hunedoara (S. IV)

Aici sunt semnalate descoperiri constând în substrucţii de clădiri, cărămizi şi ceramică romană. Ele indică
existenţa unei aşezări dezvoltate în legătură cu exploatarea pietrei în epoca romană.

18
 M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 9; Gooss, Chronik, p. 66; D. Tudor, Oraşe, p. 110;

66. BĂŢĂLAR, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul satului sunt cunoscute două puncte cu descoperiri romane. După natura descoperirilor sunt două
villae rusticae:

1. La nord de sat s-au observat, în secolul trecut, substrucţiile unor construcţii cu ziduri din cărămidă şi mortar de
var.

2. La 400 m est de fermă s-au descoperit, în 1974, substrucţiile unei clădiri cu ziduri din piatră, cărămizi, ţigle şi
ceramică romană provincială.

1. G. Téglás, HunyadvTört., 1, p. 110; D. Tudor, Oraşe, p. 117; TIR, L 34, p. 35; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p.
41; 2. Hr. Tatu, Oct. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 94, nr. 5.

67. BĂLA, jud. Mureş (S. XIII)

De pe teritoriul localităţii provine un dupondius de la Lucius Verus.

RepMs, p. 73, pct. XI. 1, A.

68. BÂRCEA MARE, jud. Hunedoara (S. II)

La intrarea în sat dinspre Sântandrei se află o aşezare rurală marcată numai prin ceramică.

I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 17.

69. BÂRLA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

La marginea de nord a livezii intensive se află o aşezare rurală marcată numai prin ceramică provincială.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 8.

70. BECLEAN, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În punctul „Şesul Becleanului“ s-a descoperit, cu prilejul unei periegheze din anul 1977, o aşezare rurală
marcată numai prin ceramică.

2. În punctul „Pe Poiană“ s-a descoperit, de asemenea un fragment ceramic de epocă romană lucrat din pastă
roşie.

1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 6-7.

71. BEIA, jud. Braşov (S. XIX)

Mai multe obiecte de epocă romană: două fibule de argint, fragmente ceramice, monede, descoperite în câteva
puncte de pe teritoriul satului, indică existenţa a cel puţin unei aşezări rurale.

C. Gooss, Chronik p. 92; D. Popescu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 197; Idem, Dacia, 11-12, 1945-1947, p. 55, nota
1; TIR, L 35, p. 25; K. Horedt, Dacia, NS, 17, 1973, p. 163; RepBv, p. 128.

19
 72. BENEŞTI, jud. Sibiu (S. XV)

Pe malul stâng al Hârtibaciului, la 2 km în amonte de sat, se află o aşezare rurală a populaţiei autohtone din provincie,
identificată în cursul unei periegheze executate în anul 1986. Aşezarea se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 2 ha, iar
materialul arheologic constă din ceramică provincială, predominant de culoare cenuşie cu aspect zgrunţuros (oale,
castroane, capace), fragmente de vase dacice lucrate cu mâna şi chirpic de mici dimensiuni. Materialele se află în Muz.
Brukenthal.

Inedită.

73. BENIC, jud. Alba (S. VIII)

În vatra şi pe hotarul satului se află o întinsă aşezare rurală, posibil şi villae rusticae, din care provin mai multe
descoperiri:

1. La marginea de sud-est a satului, pe malul drept al apei „Valea Gălzii“, s-a descoperit, în 1935, un altar votiv
din piatră, închinat lui Iupiter, de către Lucius Bellius Saturninus, IIII vir în municipiul Apulum; magistratul dedicant
avea, foarte probabil o proprietate de tip villa rustica aici.

2. În locul numit „Fântâna Satului“ s-au descoperit ţigle, cărămizi, unele cu ştampila legiunii XIII Gemina, un leu
funerar şi o bază de teasc.

3. În curtea casei cu nr. 170 s-a aflat un monument funerar fragmentar provenind, foarte probabil, de la o stelă cu
medalion.

4. În anii 1960-1962, în grădina lui Avram Simion, s-au descoperit mai multe obiecte romane şi o inscripţie votivă
închinată lui Liber Pater.

1. C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 316; V. Moga, ActaMN, 14, 1977, p. 147-149; IDR, III/4, 60; RepAb,
p. 53, pct. 18/4; 2. D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 35; IDR, III/4, 62; RepAb, p. 53, pct. 18/5; 3. RepAb, p. 53,
pct. 18/6; 4. Al. Popa, I. Al. Aldea, StComMuzBruk, 18, 1974, p. 110-114; IDR, III/4, 61; RepAb, p. 53, pct. 18/7.

74. BERENI, jud. Mureş (S. XVI)

În anul 1979, s-a descoperit un tezaur monetar format din 57 de monede imperiale din bronz (10 dupondii şi 47 de
aşi) şi câteva obiecte de podoabă din acelaşi material (o brăţară fragmentară, un inel şi o altă piesă fragmentară posibil de
la o fibulă sau cataramă). Monedele proveneau de la următorii împăraţi: Augustus, 1, Claudius I, 2, Nero, 4, Vespasian, 1,
Domitian, 3, Traian, 8, Hadrian, 30, Sabina, 2, Aelius Caesar, 1, Antoninus Pius, 4, Faustina I, 1.

E. Chirilă, M. Flora Grigorescu, ActaMP, 5, 1981, p. 277-286; RepMs, p. 180-181, pct., LII. 3, A.

75. BERGHIN, jud. Alba (S. VIII)

1. Spre est de sat, între Berghin, Colibi şi Secăşel, se află o aşezare romană ale cărei urme constau în substrucţii
de clădiri cu ziduri din piatră, multe cărămizi, unele cu ştampila unităţilor Leg(iunea) XIII Gem(ina) şi N(umerus)
Sin(gularium), ţigle, elemente ceramice pentru paviment (tesserae) în formă de 8, un opaiţ cu ştampila FORTIS, un inel
de argint, fibule, monede şi o inscripţie votivă fragmentară către I O M [Deo N]areno (lectură incertă).

2. În vatra satului şi în împrejurimi a fost identificată, prin cercetări de suprafaţă, o aşezare romană rurală.

3. În hotarul nord-vestic al satului, în punctul „Lăscău“, a fost identificată prin cercetări de suprafaţă o aşezare
rurală marcată numai prin ceramică.

20
 4. Pe terasa „Nimul de Jos“, situată pe partea stângă a pârâului Berghinului, la 1 km nord-est de sat, pe o
suprafaţă de 0,5 ha s-au identificat urmele unei aşezări rurale şi tuburi de conductă din lut ars.

5. În jumătatea sud-estică a satului s-au cules de pe arătură fragmente ceramice dacice şi romane. Nu se
precizează raportul cronologic între cele două categorii de materiale.

6. În curtea casei cu nr. 235 (prop. Rosina Kast Ţibri) se păstrează un fragment dintr-un perete de aedicula cu
figuri în relief. Piesa a fost adusă, foarte probabil din necropola romană.

7. Pe promontoriul „Peri“, situat în capătul de sud-est al comunei, s-a cercetat o mare necropolă cu morminte
romane şi din sec. VI-IX.

1. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; Gooss, Chronik, p. 67; I. Marţian, Repertoriu, p. 58; I. I. Russu,
StComMuzBruk, 12, 1965, p. 206, nr. 1; D. Tudor, Oraşe, p. 170; TIR, L 34, p. 36; IDR, III/4, 41, 42, 43; RepAb, p. 55,
pct. 19/3; 2. I. Al. Aldea, E. Stoicovici, M. Blăjan, Apulum, 18, 1980, p. 151; RepAb, p. 55, nr. 4; 3; 4; 5; 6; 7. RepAb, p.
55-56, nr. 5-9.

76. BERIU, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală şi probabil şi o villa rustica:

1. O lespede funerară a fost descoperită în contextul unui mormânt delimitat cu un şir de pietre de râu şi care
conţinea o oală spartă şi câteva oscioare. Cel care a ridicat monumentul era un veteran din legiuniea XIII Gemina,
foarte probabil cu o proprietate de tip villa rustica.

2. La est de sat se află o aşezare rurală marcată prin material ceramic.

1. I. Piso, Apulum, 12, 1974, p. 580-582; IDR, III/3, 259; 2. Hr. Tatu, Oct. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-
1991, p. 94, nr. 6.

77. BEŢA, jud. Alba (S. IX)

În punctul „Brăzdac“, situat la sud de sat, s-au descoperit fragmente de cărămizi şi ceramică romană, materiale care
indică existenţa unei aşezări rurale.

RepAb, p. 56, pct. 20/2.

78. BEZID, jud. Mureş (S. XVI)

În punctul „Sare de Mătase“ se află o aşezare rurală romană identificată prin cercetări arheologice executate în
anii 1960-1961.

Z. Székely, Materiale, IX, 1970, p. 297, pct. 1b; Idem, Marisia, 6, 1976, p. 117, pct. 4; RepMs, p. 215, pct. LXXII.
2, D.

79. BIBORŢENI, jud. Covasna (S. XXII)

De pe teritoriul localităţii se cunosc vase ceramice, statuete şi monede romane; ele indică existenţa unei aşezări.

Neigebaur, Dacien, p. 279; Gooss, Chronik, p. 67; TIR, L 35, p. 27.

21
 80. BIDIU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În apropierea grajdurilor fostei G. A. C. s-a descoperit un fragment de amforă din pastă roşie; aşezare incertă.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 7.

81. BIERTAN, jud. Sibiu (S. XV)

În anul 1856 s-a descoperit, în grădina Caterinei Steiner, o stelă funerară păstrată fragmentar. Relieful stelei redă
scena banchetului funerar la care participă un bărbat cu un volumen în mână şi inel pe deget şi o femeie, aşezaţi în faţa
unei mese. Textul epitafului este foarte deteriorat. Descoperirea ar putea indica o proprietate organizată ca o villa
rustica.

M. J. Ackner, MCC, 3, 1859, p. 306; Gooss, Chronik, p. 67; TIR, L 35, p. 27; IDR, III/4, 186.

82. BISTRA, jud. Alba (S. VI)

Lângă sat au fost observate urme ale spălării aurului şi obiecte de minerit romane.

Din loc neprecizat provine un denar de la Caracalla.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 19; Gooss, Chronik, p. 67; V. Christescu, Viaţa ec, p. 12; D. Pop, Apulum, 2, 1943-
1945, p. 429-430; TIR, L 34, p. 37; I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 17; RepAb, p. 58, pct. 22/1, 2; V.
Wollmann, Mineritul, p. 148, nota 99.

83. BISTRIŢA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul oraşului au fost identificate, prin descoperiri fortuite, dar şi prin cercetări arheologice, trei aşezări ale
populaţiei autohtone din provincie:

1. Din zona cimitirului vechi al oraşului provin fragmente ceramice romane provinciale din pastă roşie şi cenuşie-
negricioasă şi fragmente de vase dacice lucrate cu mâna.

2. În zona de vest a oraşului, în punctul „Vama Veche“, se află o aşezare rurală pe suprafaţa căreia s-au descoperit
fragmente de vase romane de culoare roşie şi de vase dacice lucrate cu mâna, un sestert de la Traian şi o monedă
colonială emisă în timpul împăratului Septimius Severus.

3. În punctul „La Han“, situat în partea de nord-est a oraşului, s-a cercetat o aşezare a populaţiei autohtone din
provincie. Au fost identificate câteva zeci de locuinţe şi gropi de provizii şi s-a recoltat un bogat material arheologic,
constând din ceramică romană roşie şi dacică lucrată cu mâna, fusaiole din lut şi din piatră, obiecte de metal şi trei
fibule din bronz databile în prima parte a sec. II. Aşezarea şi-a început existenţa la scurt timp după crearea provinciei şi
a continuat cel puţin până în sec. IV.

1; 2; 3. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 7-8.

84. BLAJ, jud. Alba (S. VIII)

1. În locul numit „Căstău“ se menţionează o aşezare romană; alte precizări lipsesc.

2. Dintr-un loc neprecizat provine o monedă de bronz de la Traian.

1; 2. RepAb, p. 59, pct. 7, 10.

22
 85. BLANDIANA, BLANDIANA, jud. Alba (S. V)

1. În punctul „Lunca Fermei“, situat pe malul stâng al Mureşului, se află o aşezare rurală romană, identificată prin
săpături arheologice, executate în anul 1974. S-a dezvelit fundaţia unei clădiri şi s-au recoltat numeroase materiale
arheologice: cărămizi, olane, un pond de plumb, o aplică din bronz, un opaiţ şi numeroase fragmente ceramice.

În literatura veche aşezarea apare menţionată în punctul „Şipot“.

2. La sud-vest de sat, pe terasa de pe malul drept al Mureşului, în punctul „Ţeligrad“, se află o importantă aşezare
rurală, cercetată prin săpături arheologice în anii 1888 şi 1948. S-au descoperit substrucţii de clădiri cu ziduri de piatră,
cărămizi, ţigle, monumente sculpturale, o inscripţie fragmentară de caracter votiv, obiecte din bronz şi numeroase
fragmente ceramice. Se menţionează de asemenea morminte şi schelete. Pe baza acestor descoperiri aici a fost
localizată antica Blandiana (TabPeut., VIII, 1; GeogrRav., IV, 7).

3. În vatra şi în hotarul satului s-au descoperit numeroase obiecte romane şi morminte de aceeaşi perioadă. Se
menţionează: râşniţă de piatră, un vârf de suliţă, un capitel, un cui de bronz, două opaiţe din lut, ceramică şi monede.

1. V. Moga, Marisia, 6, 1976, p. 95-99; RepAb, p. 61, nr. 4; 2. G. Téglás, HTRTÉ, 6, 1889-1890, p. 111; Idem,
ErdMúz, 7, 1890, p. 395-396; Idem, AEM, 13, 1890, p. 199; Idem, HunyadvmTört, 1, p. 125-126; P. Király, Dacia, I, p.
353; II, p. 25; A. Ferenczi, ArchÉrt, 32, 1912, p. 92; K. Horedt, Apulum, 3, 1946-1948, p. 44; Idem, Dacia, NS, 10,
1966, p. 262; C. Patsch, RE, 3, p. 557; TIR, L 34, p. 37; M. Macrea, Viaţa, p. 147; RepAb, p. 61, nr. 6; 3. G. Téglás,
AEM, 13, 1890, p. 199; Idem, HunyadvTört, 1, p. 125-126; M. Macrea, Viaţa, p. 313; K. Horedt, Dacia, NS, 10, 1966,
p. 261; RepAb, p. 61, nr. 6, b.

86. BOARTA, jud. Sibiu (S. XII)

În punctul „Ochiuri“, situat la ieşirea din sat spre Buia, pe partea dreaptă a drumului, a fost cercetată, prin
săpăturile din anii 1968-1969, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. S-a descoperit o locuinţă uşor adâncită în
pământ cu un cuptor pentru foc, iar în aria a aşezării, două cuptoare pentru copt pâinea. Materialul arheologic recoltat
constă în principal din ceramică, diverse obiecte din fier (două cuţitaşe, un vârf de lance), gresii pentru ascuţit,
prâsnele. Ceramica romană constă în fragmente de oale, străchini, castroane, căni, pahare şi chiupuri lucrate din pastă
roşie sau cenuşie, la care se adaugă fragmente de terra sigillata. Ceramica dacică cuprinde forme lucrate cu mâna: vase
borcan, ceşti, străchini, dar şi fragmente de fructiere şi vase de provizii lucrate cu roata.

S. Dumitraşcu, Ghe. Togan, Lucrări ştiinţifice ale Institutului Pedagogic Oradea, 1971, p. 9-16, il. ; D. Protase,
Autohtonii, p. 43-44.

87. BOBÂLNA, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului, în punctul „Fântâna lui Părău“, se semnalează substrucţii de clădiri, cărămizi, ceramică şi
monede romane; descoperirile ar putea indica o aşezare mai întinsă sau numai o villa rustica.

O. Floca, V. Şuiaga, GhidHd, p. 88; O. Floca, ContribHd, p. 57-69; D. Tudor, Oraşe, p. 131; TIR, L 34, p. 37.

88. BOD, jud. Braşov (S. XXII)

De pe teritoriul comunei provin cărămizi, ţigle, olane şi ceramică romană; ele ar putea proveni dintr-o aşezare
rurală a cărei amplasare în teren nu este cunoscută.

TIR, L 35, p. 27; N. Branga, Urbanismul, p. 105, pct. 36; RepBv, p. 128.

89. BOGATA, jud. Mureş (S. XIII)

23
 1. Din puncte neprecizate de pe teritoriul satului provin cărămizi cu ştampila legiuniii V Macedonica, un lanţ din
fier, un foarfece de bronz, ceramică romană provincială şi o monedă de bronz de la Marcus Aurelius. În legătură cu
aceste materiale s-a presupus existenţa unui castru al cărui amplasament nu se cunoaşte însă. Mai probabilă pare
existenţa unei aşezări de caracter rural.

2. În punctul „Sub Vii“, situat pe malul drept al Mureşului, se află o aşezare rurală din care s-au cules fragmente
ceramice romane.

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 246; Gooss, Chronik, p. 67; V. Christescu, Viaţa ec, p. 69; D. Tudor, Oraşe, p. 275;
TIR, L 35, p. 28; N. Gudea, Apulum, 16, 1978, p. 146; M. Bărbulescu, LegVM, p. 50; RepMs, p. 81-83, pct. XV. 1, A, d,
G.

90. BOGATU ROMÂN, jud. Sibiu (S. VIII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare a populaţiei autohtone, cunoscută numai prin descoperiri întâmplătoare.
Analiza materialului ceramic pare să indice că ea îşi începe existenţa în perioada dacică şi continuă în cea romană.

RepTrans, s. v.; I. Glodariu, Aşezări, p. 89, 92.

91. BOHOLT, jud. Hunedoara (S. II)

O aşezare rurală a fost identificată în partea de hotar dinspre Şoimuş, unde

s-au descoperit substrucţii de ziduri şi ceramică romană.

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 37.

92. BOIAN, jud. Cluj (S. IX)

În hotarul dinspre Ceanu Mare, în apropierea km 11 de pe drumul local, se află o aşezare rurală ale cărei urme
constau din resturi de ziduri din piatră, cărămizi, ţigle şi fragmente de vase romane.

Se menţionează de asemenea ulcioare şi mărgele din piatră şi pastă de sticlă, materiale care, împreună cu o stelă
funerară, păstrată la biserica din sat, ar putea proveni din cimitirul aşezării.

I. Téglás, ArchÉrt, 29, 1909, p. 438; RepCj, p. 60, s. v., nr. 1, 2.

93. BOIAN, jud. Sibiu (S. XII)

De aici provine un altar votiv închinat lui Mithras; alte urme romane nu se cunosc.

Fr. Cumont, Textes et mon., II, p. 307, nr. 189 bis, fig. 165; TIR, L 35, p. 28.

94. BOIU, jud. Hunedoara (S. V)

La poalele dealului „Măgulicea“ s-au descoperit întâmplător, în anul 1976, un grup de vase romane: fructieră (?),
cană cu două toarte, ceaşcă, vas mic cu capac. Vasele sunt lucrate din pastă fină de culoare cenuşie sau maroniu-
cărămizie şi prezintă urme de ardere secundară. Autorul semnalării consideră că ele puteau proveni dintr-un mormânt.

I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 19, s. v.

95. BOJU, jud. Cluj (S. IX)

24
 Lângă sat, pe o înălţime de pe malul drept al pârâului local şi în şanţurile de la marginea drumului comunal, se
menţionează descoperirea unor resturi de ziduri şi ceramică romană; este foarte probabil o aşezare rurală.

E. Orosz, ErdMúz., 25, 1908, p. 258; I. Marţian, Repertoriu, p. 88; TIR, L 34, p. 37; RepCj, p. 61-62, s. v., nr. 1, b.

96. BOLDUŢ, jud. Cluj (S. IX)

În hotarul satului, pe malul drept al văii Horgoş, s-au descoperit numeroase cărămizi, olane şi fragmente ceramice
romane, apoi morminte cu vase romane, o monedă de la Antoninus Pius, un fragment de relief cu Cavalerul Trac şi
capul unei statui reprezentându-l pe Mithras sau un dadofor. Ansamblul descoperirilor ar putea reprezenta o aşezare mai
întinsă şi cimitirul său, sau numai o villa rustica şi un cimitir de familie.

I. Téglás, ArchÉrt, 29, 1909, p. 436-438; D. Tudor, Oraşe, p. 219; TIR, L 34, p. 38; M. Jude, C. Pop, MonTurda, p.
20, nr. 5; I. I. Russu, SCIVA, 28, 1977, 4, p. 597, 599; RepCj, p. 62-63, s. v.

97. BONŢ, jud. Cluj (S. X)

Din locuri neprecizate se menţionează descoperirea a numeroase fragmente ceramice din pastă roşie şi cenuşie, precum
şi a trei denari provenind de la împăraţii: Septimius Severus, Elagabal şi Severus Alexander. Aceste materiale atestă
existenţa unei aşezări rurale dezvoltate în legătură cu exploatarea sării.

J. Ornstein, AEM, 14, 1891, p. 180; D. Tudor, Oraşe, p. 237; E. Chirilă, I. Chifor, ActaMP, 2, 1978, p. 53; RepCj,
p. 68-69, s. v., nr. 8.

98. BORŞA, jud. Cluj (S. X)

Pe teritoriul satului se menţionează o carieră romană din care s-a exploatat tuf vulcanic.

V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 112; RepCj, p. 72-73, s. v., nr. 3

99. BORZEŞTI, jud. Cluj (S. IX)

Din vatra satului provine un as de la Antoninus Pius.

I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 125, nr. 3; RepCj, p. 73.

100. BOŞOROD, jud. Hunedoara (S. IV)

La sud de sat, în punctul „Jidoveni“ şi pe coasta „Valea Stupării“, se semnalează bogate urme romane: resturi de
ziduri, cărămizi, ceramică şi monede romane; ele atestă o aşezare rurală.

Neigebaur, Dacien, p. 95; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 101, C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, Aşezările dacice din
Munţii Orăştiei, 1951, p. 52; D. Tudor, Oraşe, p. 117-118; TIR, L 34, p. 39.

101. BOTEI, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Podul Botei“ se află o aşezare rurală marcată numai prin ceramică.

RepMs, p. 285, pct. XCVII. 3, A.

102. BOTORCA, jud. Mureş (S. XIII)

25
 De pe teritoriul satului se cunosc următoarele descoperiri: un fragment dintr-un monument funerar, cu o reprezentare
în relief, posibil scenă de banchet funerar şi un epitaf ce pare să indice o familie de colonişti de origine illiră, apoi o
cărămidă cu ştampila legiunii V Macedonica, ceramică şi monede imperiale romane. Materialele au fost puse în
legătură cu o unitate de cavalerie, dar nici ipoteza unei aşezări rurale, poate numai o villa rustica, nu trebuie exclusă.

I. Piso, V. Pepelea, ActaMN, 9, 1972, p. 472-476; D. Protase, SCIVA, 29, 1978, 4, p. 498; IDR, III/4, 128; RepMs,
p. 262, pct. LXXXVII. 3, A, B, C.

103. BOZ, jud. Alba (S. VIII)

O ţiglă romană cu ştampila Leg XIII Gemina, semnalată aici, se consideră că a fost adusă din aşezarea vecină de
la Doştat.

RepAb, p. 62-63, pct. 25/2.

104. BOZIEŞ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Valea Bozieşului“ se află o aşezare rurală marcată numai prin ceramică provincială.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 8, pct. 8.

105. BRAD, jud. Hunedoara (S. II)

1. Pe teritoriul oraşului se află o parte dintr-o mare exploatare auriferă romană al cărei centru se afla în zona Ruda-
Brad şi din care se cunosc descoperiri de ceramică, opaiţe şi monede imperiale.

2. Pe o terasă a colinei Muncelu, în punctul „La Petroneşti“, s-a cercetat un mare cimitir plan de incineraţie în care
arderea defuncţilor se făcea pe locul mormântului, iar gropile au formă rectangulară. Inventarul mormintelor constă din
vase (căni, ulcioare, fructiere, străchini), opaiţe, cuie şi scoabe de la rugul funerar. În aria cimitirului s-au descoperit şi
câteva monumente funerare: un coronament cu doi lei adosaţi, un cap de leu, un soclu de monument şi patru stele cu
inscripţie. Minerii de la Brad erau de origine illiră din zona dalmatină şi sud-pannonică, alături de care sunt atestate şi
elemente traco-moesice.

1. M. J. Ackner, MCC, 1, 1856, p. 13; Gooss, Chronik, p. 68; V. Christescu, Viaţa ec, p. 12; O. Floca, Sargetia, 1,
1937, p. 66-69; TIR, L 34, p. 39; V. Wollmann, Mineritul, p. 134-135; 2. A. Rusu, Materiale, 13, 1979, p. 219-223;
Idem, Sargetia, 25, 1992-1994, p. 137-152; IDR, III/3, 435-439; V. Wollmann, Mineritul, p. 187-188.

106. BRADU, jud. Sibiu (S. XI)

În literatura veche este menţionată o aşezare romană localizată între Bradu şi Săcădate, pe malul drept al Oltului,
din care ar proveni vase de metal şi arme. O cercetare de suprafaţă executată în această zonă a condus la descoperirea
unei aşezări romane rurale situate pe o terasă ridicată de pe malul drept al râului. Materialul recoltat constă numai din
ceramică şi fragmente de chirpic. Nu ştim dacă cele două aşezări sunt identice.

M. J. Ackner, MCC, 1, 1856, p. 28; TIR, L 35, p. 28.

107. BRANIŞTEA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe malul Someşului s-a descoperit, în secolul XIX, un inel de aur cu o inscripţie în limba greacă; obiectul ar putea
proveni dintr-un mormânt de epocă romană.

26
 Neigebaur, Dacien, p. 291; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 8, pct. 9.

108. BRAŞOV, jud. Braşov (S. XXI)

1. Pe „Dealul Sprenghi“, în cursul săpăturilor de salvare din anul 1956, au fost descoperite şi materiale romane:
obiecte din fier, bronz şi os, ceramică şi fragmente de vase de sticlă; ele atestă existenţa unei aşezări rurale.

2. Fără precizarea locului de descoperire, se menţionează de aici şi monede romane de sec. II-III.

1. D. Popescu, Dacia, NS, 2, 1958, p. 487; A. D. Alexandrescu, N. Constantinescu, Materiale, 6, 1959, p. 673,
675, il.; D. Protase, Continuitatea, p. 162, nr. 8; RepBv, p. 128-129; 2. RepBv, p.129.

109. BRATEŞ, jud. Covasna (S. XXIII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală în care au fost observate substrucţiile, din piatră, ale unei clădiri.

TIR, L 35, p. 28.

110. BRĂDENI, jud. Sibiu (S. XV)

În secolul XIX, s-a descoperit, la sud-vest de sat, pe un ogor, o stelă funerară fragmentară (pierdută între timp).
Epitaful indică o familie de illiri cu antroponime tipice: Mavida şi Epicadus.

Tot din hotarul acestui sat se menţionează descoperirea unei statuete de bronz şi monede romane. Descoperirile
atestă existenţa unei aşezări rurale.

C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 175; KVSL, 7, 1884, p. 125; TIR, L 35, p. 28; IDR, III/4, 185.

111. BRĂTENI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

De pe teritoriul satului provine un opaiţ din pastă roşie cu urme de vopsea; aşezare incertă.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 8-9, nr. 10.

112. BRĂZEŞTI, jud. Cluj (S. VI)

În nisipurile aurifere s-au găsit doi denari, unul de la Antoninus Pius, celălalt, foarte tocit, probabil de la acelaşi
împărat.

I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 18; RepCj, p. 74.

113. BREAZA, jud. Mureş (S. XVII)

În punctul „Moară“, situat în stânga şoselei spre Reghin, cu prilejul unui sondaj într-o staţiune arheologică
distrusă de o carieră de nisip, au fost descoperite şi fragmente ceramice romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale
în acest punct.

K. Horedt, SCIV, 2, 1951, 2, p. 195; RepMs, p. 90, pct. XVII. 1, B.

114. BREAZOVA, jud. Hunedoara (S. I)

27
 În mai multe puncte de pe teritoriul satului au fost observate substrucţii ale unor edificii din piatră, cărămizi şi
ţigle izolate. A fost descoperit de asemenea un cuptor de ars material tegular, ceramică, monede şi morminte romane.
Descoperirile indică existenţa mai multor villae rusticae şi suburbane în vecinătatea Coloniei Ulpia Traiana.

Neigebaur, Dacien, p. 70; O. Floca, Sargetia, 2, 1941, p. 40-41, 60-61; TIR, L 34, p. 40; Hr. Tatu, O. Popa, Z.
Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 94, pct. 7.

115. BRETEA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului se cunosc trei aşezări rurale:

1. În punctul numit „În Pruni“ se află o aşezare din care provin fragmente ceramice romane provinciale de
culoare roşie şi cenuşie, decorate cu linii în val.

2. În punctul „Poieni“ se află o altă aşezare din care s-au cules fragmente ceramice provinciale din pastă roşie şi
cenuşie.

3. În punctul „Fântâna Jugastrului“ s-au descoperit fragmente ceramice din pastă roşie.

1; 2; 3. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 9, pct. 11.

116. BRUIU, jud. Sibiu (S. XV)

Pe teritoriul satului s-a descoperit un mormânt roman de incineraţie în urnă. Aceasta este o oală globulară din pastă
cenuşie-deschisă, cu aspect zgrunţuros, iar inventarul mormântului constă din: o fibulă de argint cu semidisc, un inel
din acelaşi metal, un fragment dintr-un inel de bronz, o pafta din bronz, patru nasturi din bronz (butoni de centiron) şi
mai multe mărgele din sticlă albastră şi albă deformate de foc. Mormântul se consideră că a aparţinut unui soldat
roman, dar în aria localităţii nu se cunosc alte descoperiri de caracter militar.

J. Hampel, Alterthümer des früheren Mittelalters in Ungarn, Braunschweig, 1905, I, p. 315, fig. 792; K. Horedt,
Untersuchungen, p. 10-13; D. Protase, Riturile, p. 84-85.

117. BUCERDEA VINOASĂ, jud. Alba (S. VIII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală, posibil numai o villa rustica, din care provin cărămizi cu ştampila
legiunii XIII Gemina, mai multe sculpturi între care şi doi lei funerari şi foarte probabil şi o inscripţie votivă (CIL, III,
1149). Se menţionează, fără loc de descoperire, şi un denar de la Hadrian.

Gooss, Chronik, p. 68; G. Téglás, AEM, 16, 1893, p. 225; D. Tudor, Oraşe, p. 178; TIR, L 34, p. 41; V. Wollmann,
ActaMN, 6, 1969, p. 533-535, il.; IDR, III/4, 53; RepAb, p. 64, pct. 27/3, 4.

118. BUCIUM, jud. Alba (S. VI)

În această zonă se afla unul dintre cele mai importante perimetre de exploatare auriferă în epoca romană. În vecinătatea
punctelor de exploatare şi prelucrare a minereurilor s-au dezvoltat aşezări ale minerilor şi s-au constituit cimitire. Cele
mai importante descoperiri s-au făcut în următoarele puncte:

A- Pe muntele Corabia se observă locurile exploatărilor, resturi de minereu neprelucrat, bazin şi canal pentru
captarea apei folosite la spălarea minereurilor şi urme ale unor locuinţe ale muncitorilor.

28
 B- La poalele aceluiaşi munte se află aşezarea minerilor din care provin numeroase descoperiri legate de
activitatea lor: unelte, pive pentru zdrobit minereul, un opaiţ, cu ştampila FESTI şi un altar votiv închinat lui Zeus
Kimistenos.

Pe dealurile Boteş şi Poduri se află mai multe grupuri de morminte tunulare formând necropolele minerilor ce
lucrau şi locuiau aici. În cele mai multe cazuri arderea defuncţilor s-a făcut pe loc deasupra unei gropi de formă
rectangulară cu dimensiunea medie de 1,6X0,6 şi doar în câteva cazuri se pare că arderea s-a făcut la un ustrinum.
Tumulii au în medie un diametru de 6 m şi înălţimea 1 m, iar la unii se afla un cerc de pietre la baza lor. Inventarul
acestor morminte consta din vase (ulcioare, ceşti, oale mici, fragmente de la vase mari, străchini terra sigillata), opaiţe
cu ştampilă, vase de sticlă, mărgele din pastă de sticlă, fibule, o oglindă, obiecte din os, piroane şi cuie din fier, monede
de la Traian, Hadrian şi Antoninus Pius. În cimitir s-au găsit de asemenea mai multe monumente funerare: medalioane
şi stele cu epitafuri. Mormintele au aparţinut unor mineri în majoritate illiri şi dalmatini. În cimitire s-au descoperit şi
morminte de inhumaţie aşezate în sarcofage de cărămidă după obiceiul roman.

C- Pe dealul Negrileasa, la est de Corabia, s-a descoperit prin anii 1870-1880, un mare tezaur monetar roman din
care se cunosc doar 8 piese databile în intervalul 116-167.

A- M. J. Ackner, JCC, 1856, p. 13; V. Christescu, Viaţa ec, p. 19-20; RepAb, p. 64-65, pct. 28/3, a; V. Wollmann,
Mineritul, p. 140-142; B- G. Téglás, AEM, 11, 1887, p. 238; Idem, OTTÉ, 12, 1887, p. 76; Idem, ArchKözl, 14, 1890, p.
110; Idem, HunyadvTört, I, p. 167; K. Herepey, AFM, 2/1, p. 52, 120; C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 301; D.
Tudor, Oraşe, p. 196-197; IDR, III/3, 432; RepAb, p. 65, nr. 3 b; V. Wollmann, Mineritul, p. 140-142; C- G. Téglás,
ArchKözl, 16, 1890, p. 1-44; Idem, ArchÉrt, 13, 1893, p. 408-412; B. Lukács, ArchÉrt, 13, 1893, p. 14-19, 350-355; K.
Torma, ArchÉrt, 14, 1894, p. 114-116;O. Floca, Sargetia, 1, 1937, p. 91-94; Idem, AISC, 2, 1936-1940 (1941), p. 160-
173; IDR, III/3, 433; RepAb, p. 65, nr. 3, c; V. Wollmann, Mineritul, p. 156-158, 225-228. D- G. Téglás, ArchKözl, 16,
1890, p. 40; RepAb, p. 65, nr. 3, e.

119. BUCIUM, jud. Hunedoara (S. IV)

În punctul „Linu“, situat la sud de sat, în cursul unor cercetări de teren efectuate în anul 1976, s-au identificat
substrucţiile unor construcţii din piatră extinse pe o suprafaţă de aproximativ 40 x 40 m. În context mai apăreau:
cărămizi, ţigle şi olane romane, urme de zgură, ceramică romană şi o râşniţă. Ansamblul descoperirilor indică, foarte
probabil, existenţa unei villa rustica.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 94, pct. 9.

120. BUCUREŞCI, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului se menţionează urme ale spălării aurului.

TIR, L 34, p. 42.

121. BUDACU DE JOS, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

Descoperirile cunoscute atestă existenţa a două aşezări rurale:

1. În vatra satului s-au descoperit substrucţiile unor clădiri cu ziduri de piatră, cărămizi şi ţigle romane.

2. În punctul „Faţa Popii“ s-a descoperit un fragment de castron din pastă roşie fină.

29
 1. E.A. Bielz, JSKV, 13, 1898, p. 66; TIR, L 35, p. 29; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 9, pct. 12, a; 2. G.
Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 9, pct. 12, b.

122. BUDEŞTI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În vatra satului s-au descoperit fragmente ceramice romane, iar în următoarele puncte monede romane: „Tăuţi”- un
denar de la Marcus Aurelius; „Valea Chiciudului”- un denar de la Hadrian; „Ciuha”- un denar de la Hadrian şi unul de
la Plautilla (anii 202-205). Descoperirile atestă existenţa unei aşezări rurale.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 9, pct. 13.

123. BUDUŞ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

În punctul „Pe Clejă“ se află o aşezare rurală din care provin fragmente ceramice din pastă roşie; aşezarea a fost
descoperită printr-o periegheză din anul 1988.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 10, pct. 14, b.

124. BUNEŞTI, jud. Cluj (S. X)

Pe teritoriul satului s-a descoperit, întâmplător, în anul 1854, un intaglio roman din carneol, reprezentând pe
Iupiter şezând pe un vultur.

K. Torma, ErdMúz, 1, 1859-1861, p. 33, RepCj, p. 74, nr. 3.

125. BUNGARD, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „În Vii“ se află o aşezare a populaţiei autohtone marcată prin ceramică romană provincială şi dacică lucrată
cu mâna.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 10, pct. 15.

126. BUNGARD, jud. Sibiu (S. XII)

Pe malul stâng al Cibinului, în apropiere de vechiul drum al Nocrichului, se semnalează o aşezare romană rurală şi un
cimitir; cercetări de teren nu s-au făcut.

Neigebaur, Dacien, p. 252; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 27; Gooss, Chronik, p. 66; Idem, AVSL, 14, 1877, p.
175; TIR, L 35, p. 29.

127. CALBOR, jud. Braşov (S. XV)

Pe dealul „Făgetul Calborului“, la circa 3 km spre nord-vest de Olt, s-a identificat şi cercetat o necropolă tumulară
de incineraţie formată din aproximativ 50 de tumuli. Prin cercetările din anii 1955-1956 s-au cercetat 8 tumuli. Ei
reprezentau morminte individuale cu arderea pe loc a defuncţilor, iar inventarul era format din vase de ofrandă lucrate
la roată – unele forme specifice ceramicii norico-pannonice (Dreifussschale) – fibule din bronz, mărgele, silexuri
folosite la aprinderea rugului, scoabe şi cuie de la mobilierul funerar. Prin rit, ritual şi aspectul inventarului, necropola
de la Calbor prezintă analogii perfecte cu cea de la Caşolţ, jud. Sibiu, iar atribuirea ei, tot unui grup de colonişti norico-
pannonici apare pe deplin justificată.

30
 M. Macrea, Materiale, 4, 1957, p. 141-144; Idem, Dacia, NS, 1, 1957, p. 214; N. Lupu, FVL, 1, 1958, p. 81-107; M.
Macrea, E. Dobroiu, N. Lupu, Materiale, 5, 1959, p. 414-415; S. Morintz, Materiale, 7, 1961, p. 445; Idem, Dacia, NS, 5,
1961, p. 407-408; D. Protase, Continuitatea, p. 21, 22, 79, 82; Idem, Riturile, p. 85-86, 90; Idem, Autohtonii, p. 133-134,
234; M. Macrea, Viaţa, p. 262-263; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 195, 204-205; I. Glodariu, ActaMN, 14, 1977, p.
103; RepBv, p. 129.

128. CAŞOLŢ, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul satului se află o mare necropolă tumulară şi trei aşezări rurale:

1. În punctul numit „La Morminţii cei Mulţi“ situat în pădurea de la sud de sat, pe vechiul drum spre Bradu,
aproape de culmea dealurilor ce despart bazinul hidrografic al Oltului de cel al Hârtibaciului, a fost identificată, încă
din anul 1844, o mare necropolă tumulară de incineraţie. Monumentul a făcut obiectul a numeroase cercetări, dar şi
răscoliri din partea căutătorilor de comori cele mai ample fiind cercetările executate între 1954-1957 când s-a executat
o numărare a tumulilor şi o ridicare topografică a necropolei. S-au identificat aproximativ 300 de tumuli, dintre care au
fost cercetaţi, în decursul timpului, 223. Necropola se întinde pe o lungime de aproximativ 840 m, iar tumulii formează
şiruri cu orientarea est-vest. Dimensiunile tumulilor sunt foarte diferite, variind între 5-17 m diametrul şi 0,3-1,8 m
înălţimea. Trăsăturile comune ale tuturor mormintelor sunt: arderea defuncţilor pe loc, absenţa urnelor funerare şi a
monumentelor sculpturale sau epigrafice, inventarul relativ unitar. O serie de detalii observate permit stabilirea a trei
grupe de morminte, situaţie ce ar putea corespunde cu structura etnică a grupului ce se înmormânta aici şi a cărui
aşezare nu se cunoaşte. Grupa cea mai numeroasă o formează mormintele fără groapă sepulcrală la care rugul a fost
construit direct pe solul antic şi doar o mică gropiţă amplasată în zona capului servea probabil pentru aprinderea rituală
a rugului şi pentru tiraj. Tumulul era construit direct peste resturile cremaţiei şi vasele de ofrandă. O a doua grupă este
formată din mormintele la care resturile rugului au fost strânse într-o cutie cu pereţii din lespezi de piatră împlântate în
solul antic, având un capac tot dintr-o lespede, iar cea de-a treia o formează mormintele cu groapă sepulcrală de formă
dreptunghiulară, cu dimensiunile reconstituite din desene, de 1,5 x 0,7 m, cu laturile uşor curbate şi colţurile rotunjite.
Se pare că defuncţii erau aşezaţi pe rugul construit deasupra gropii în poziţie chircită şi orientaţi după poziţia soarelui.

Inventarul mormintelor de la Caşolţ nu este prea bogat. În cele mai multe cazuri el constă din fibule de bronz,
inele din fier, unele cu piatră, un inel sigilar având gravată o felină, mărgele din sticlă, două brăţări fragmentare,
ceramică şi monede.

Ceramica este formată din vase de ofrandă: vas mare pentru lichide, de regulă câte unul singur, în interiorul căruia
se afla unul mai mic cu rolul de ceaşcă, străchini, între care mai multe de tipul Dreifussschale, ceşti, cupe cu picior,
farfurii capace. Monedele cunoscute, în număr de aproximativ 30, întregi şi jumătăţi, sunt cu o singură excepţie din
bronz şi de regulă cele mai mici nominale. Cea mai veche a fost emisă la Corcyra în secolul II î. Hr., apoi un bronz
republican roman, şi aşi de la Galba până la Marcus Aurelius Caesar. În săpăturile din 1938 s-a descoperit şi o monedă
de argint.

Necropola de la Caşolţ a aparţinut unei comunităţi formate în principal din colonişti norico-pannoni şi foarte
probabil şi illiri, aflaţi într-un grad nu prea avansat de romanizare.

2. La aproximativ 1 km spre sud de locul necropolei, la confluenţa Văii Highiului cu Valea Bradului, pe
amplasamentul unei pepiniere silvice şi pantele situate pe partea dreaptă a Văii Highiului, s-a descoperit şi sondat, în
paralel cu necropola, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. Atunci s-au surprins urmele unor locuinţe de
suprafaţă, constând din mase de chirpic, pietre mărunte, ceramică, obiecte din fier şi bronz. Un sondaj de verificare
executat de noi, în anul 1990, a evidenţiat faptul că locuirea s-a concentrat mai ales în terenul aflat la confluenţa celor
două văi şi a fost în mare parte deranjată de amenajarea pepinierei; în restul teritoriului urmele de locuire sunt mai
sărace, iar suprafaţa aproximativă pe care ele se dispersează este de 3,5 ha. S-au descoperit urmele unor locuinţe de
suprafaţă constând din chirpic mărunt, probabil locuinţe sezoniere, ceramică, o gresie şi doi bulgări de zgură. Ceramica
descoperită în aşezare conţine forme comune romane-provinciale (oale, castroane, vase de provizii) şi vase dacice
lucrate cu mâna, ceşti şi oale borcan; nu apar formele descoperite în cimitirul tumular. Aşezarea a avut foarte probabil
un caracter dispersat, iar durata sa de existenţă se poate să nu acopere toată perioada provinciei.

31
 3. În cursul unor cercetări de suprafaţă am identificat o aşezare rurală în teritoriul aflat deasupra bisericii
reformate şi în spatele grajdurilor fostei C. A. P. Urmele ei constau numai din fragmente ceramice romane-provinciale.

4. Cu prilejul construirii căii ferate înguste spre Agnita, la începutul secolului XX, s-au descoperit la nord de sat,
în locul unde calea ferată traversează Pârâul Dăii, mai multe fragmente ceramice de factură superioară, între care şi
părţi din două cupe cu picior scund şi bazin tronconic, lucrate din pastă roşie fină şi cu un decor în relief sub formă de
solzi. Materialele se păstrează la Muzeul Brukenthal Sibiu. O cercetare de teren nu a condus la descoperirea altor
materiale romane astfel că existenţa unei aşezări în acest punct rămâne incertă.

1. N. Lupu, SCŞ, Cluj, 6, 1955, 3-4, p. 98-116 (pentru cercetările mai vechi); M. Macrea şi col., SCIV, 6, 1955, 3,
p. 609-610; Idem, Materiale, 4, 1957, p. 120-134; Idem, Materiale, 5, 1959, p. 403-409; Idem, Materiale, 6, 1959, p.
416-419; K. Horedt, Untersuchungen, p. 31-34; S. Morintz, Materiale, 7, 1961, p. 214; M. Macrea, Viaţa, p. 260-264;
M. Babeş, SCIV, 22, 1971, 2, p. 37, D. Protase, Riturile, p. 90; Idem, Autohtonii, p. 133-134. 2. M. Macrea şi col.,
Materiale, 5, 1959, p. 409-410; Idem, Materiale, 6, 1959, p. 416-419; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145; D. Protase,
Autohtonii, p. 45-46; 3; 4. Inedite.

129. CAŢA, jud. Braşov (S. XIX)

O aşezare romană rurală se află în punctul „La Curbă“, situat la 1,5 km spre sud de sat. Aici s-au descoperit
fragmente ceramice şi de olane şi părţi dintr-un apeduct. Materialele mai vechi se păstrează la Muzeul Brukenthal
Sibiu.

TIR, L 35, p. 31, RepBv, p. 129-130.

130. CĂBEŞTI, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului se semnalează resturile unor construcţii romane cu ziduri de piatră şi ale unui apeduct. Ele
atestă existenţa unei villa rustica sau chiar o aşezare mai dezvoltată.

O. Floca, Sargetia, 1, 1937, p. 79-82.

131. CĂDACIU MIC, jud. Harghita (S. XX)

De pe teritoriul satului provine capul unei statuete din lut, reprezentând-o pe Libera sau o bachantă.

C. Pop, Apulum, 6, 1967, p. 176, nr. 10, fig. 10.

132. CĂIANU, jud. Cluj (S. X)

1. În punctul „Dijmaşi“, la 50 m de hotarul dintre Căianu şi Suatu, s-a descoperit, cu ocazia unor lucrări edilitare,
un monument sculptural din piatră reprezentând un altar sau o bază de statuie. Locul descoperirii se află la numai
80 m de punctul, de pe hotarul satului Suatu, unde s-a descoperit un coronament de monument funerar cu doi lei adosaţi
şi un sfinx între ei. Descoperirile dispersate pe teritoriul celor două sate aparţin neîndoielnic unei importante aşezări
rurale.

2. În punctul „La Feredeu“, aflat la sud de sat, s-a descoperit, în anul 1878, un altar din piatră, închinat lui
Aesculapius. Monumentul se afla în vecinătatea unor resturi de construcţii romane şi materiale de construcţie (cărămizi
şi ţigle), precum şi ceramică provincială. Ansamblul descoperirilor din acest punct ar putea indica existenţa unei villa
rustica.

32
 1. RepCj, p. 78, nr. 2; 2. K. Torma, AEM, 3, 1879, p. 97; Idem, Limes, p. 18; CIL, III, 7655; D. Tudor, Oraşe, p.
230; TIR, L 34, p. 43, RepCj, p. 78, nr. 3.

133. CĂIANU MIC, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Poderei“, situat pe dealul Poduri, s-a descoperit, în anul 1977, un depozit de unelte format din: un
brăzdar de plug, un hârleţ, o seceră, o cuţitoaie, o daltă, un sfredel şi un vârf de lance. Depozitul se datează în sec. III şi
a aparţinut, probabil, unui veteran cu o proprietate rurală, în vecinătatea castrului de la Ilişua.

G. Marinescu, Al. Retegan, SCIVA, 30, 1979, 2, p. 253-260, G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 10, pct. 16.

134. CĂINELU DE SUS, jud. Hunedoara (S. II)

În vatra satului s-au descoperit cărămizi pavimentare şi monede romane. Ele atestă existenţa unei aşezări a
minerilor de la exploatările de aur din zonă.

G. Téglás, HunyadvTört, p. 167 şi urm; I. Marţian, Repertoriu, nr. 120; D. Tudor, Oraşe, p. 192; TIR, L 34, p. 43;
V. Wollmann, Mineritul, p. 132.

135. CĂLAN, AQUAE, jud. Hunedoara (S. IV)

Aşezarea romană menţionată de Ptolemeu (III, 8, 4) sub forma Hydata şi în TabPeut sub forma Ad Aquas se afla
pe traseul drumului roman la 14 mp de Sarmizegetusa. Ruinele sale se întind pe teritoriul oraşului Călan şi în satele
învecinate. În decursul timpului s-au descoperit urmele mai multor construcţii, elemente arhitectonice din piatră,
cărămizi şi ţigle, unele cu ştampila LEG XIII G sau ale unor producători privaţi, cărămizi pavimentare, piese
sculpturale şi epigrafice.

Aquae a fost o importantă staţiune termală ce valorifica izvoarele termale existente aici. S-au descoperit o parte
din amenajările şi instalaţiile construite în acest scop, respectiv un bazin săpat în stâncă ce colecta apele izvorului
termal, prevăzut cu stăvilare verticale pentru reglarea volumului de apă şi urmele unor construcţii legate de
funcţionarea staţiunii.

Aşezarea îşi asigura prosperitatea şi din exploatarea şi prelucrarea pietrei, activităţi atestate prin cariere de piatră
şi un atelier de lapicizi, condus de Diogenes, dar şi din practicarea altor meşteşuguri şi a agriculturii.

Aquae a avut statutul de pagus în territorium-ul Coloniei Ulpia Traiana, iar în fruntea sa este atestat un praefectus
care era şi decurion al coloniei, dar această situaţie ar putea fi, în opinia unor cercetărori, doar una temporară.

Neigebaur, Dacien, p. 91-92, M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 11, 96; 2, 1857, p. 82; Gooss, Chronik, p. 82; RE, II,
1895, col. 294; G. Téglás, HunyadvTört, p. 110-114; D. Tudor, Oraşe, p. 115-119; TIR, L 34, p. 29-30; N. Branga,
Urbanismul, p. 104, nr. 17; IDR, III/3, 6-13.

136. CĂLĂRAŞI, jud. Cluj (S. IX)

Pe locul numit „Bogat“, aflat la nord-vest de sat, s-au descoperit substrucţii de ziduri, cărămizi, ţigle şi olane,
precum şi un mormânt în sarcofag din cărămizi; descoperirile indică cu multă certitudine o villa rustica în territorium-
ul oraşului Potaissa.

I. Téglás, ArchÉrt, 33, 1913, p. 59-60; D. Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 44; RepCj, p. 82, nr. 2.

137. CĂLUŞERI, jud. Mureş (S. XVI)

33
 În punctul „Fântâna lui Sf. Petru“ se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente de cărămizi,
greutăţi de plasă şi monede romane.

RepMs, p. 126, pct. XXXI. 2, D.

138. CĂPRIOARA, jud. Cluj (S. X)

În punctul „Sălişte“, la capătul de nord al satului, între şosea şi stâlpii de înaltă tensiune, au fost descoperite, în
anul 1968, fragmente ceramice romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale.

RepCj, p. 84-86, nr. 1.

139. CĂPUD ap. Teiuş, jud. Alba (S. VIII)

Fără precizări topografice sau de altă natură, pe teritoriul satului sunt menţionate urme romane.

RepAb, p. 67-68, pct. 31/5, c.

140. CĂRACIU, jud. Hunedoara (S. II)

În epoca romană aici se afla un important centru al exploatării aurului ce aparţinea celui mai vestic sector de
exploatare de pe valea Crişului Alb. Alături de galeriile de extracţie, au fost identificate şi urmele unor locuinţe ale
minerilor.

G. Téglás, HunyadvTört, p. 166; V. Christescu, Viaţa ec., p. 12; V. Stanciu, Aurul Daciei, p. 53; D. Tudor, Oraşe,
p. 192-193; TIR, L 34, p. 44; V. Wollmann, Mineritul, p. 132-133.

141. CÂLNIC, jud. Alba (S. VIII)

În două puncte de pe hotarul comunei s-au descoperit materiale tegulare romane:

1. În punctul „Şanţul Gardului Viu“, aflat la nord-est de comună, s-au descoperit două ţigle, între care una cu
ştampila L S.

2. În punctul „Panta cea Mare“ s-au descoperit cărămizi între care şi una cu ştampila P AEL T.

Cele două descoperiri indică, mai probabil, existenţa a două villae rusticae.

1; 2. C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 310; D. Tudor, Oraşe, p. 140; N. Branga, Urbanismul, p. 106, nr.
70; IDR, III/4, 6, 7; RepAb, p. 80-81, pct. 47/4, 5.

142. CÂMPENI, jud. Alba (S. VI)

Pe malurile Arieşului s-au observat urme ale spălării aurului în epoca romană, iar în apropierea oraşului se
semnalează descoperiri de monede romane.

Neigebaur, Dacien, p. 192-193; M. J Ackner, JCC, 1, 1856, p. 19; Gooss, Chronik, p. 144; V. Christescu, Viaţa ec.,
p. 12; TIR, L 34, p. 47, RepAb, p. 82, pct. 48/1,2.

34
 143. CÂRJIŢI, jud. Hunedoara (S. II)

În punctul „Grohotea“ se află urmele unei aşezări rurale cu un nivel apreciabil de dezvoltare, judecând după
natura acestor urme. S-au descoperit resturi de ziduri, urme ale stratului de tencuială, cărămizi, ţigle, olane, ruinele unui
mic mausoleu cu coloane de piatră, lespezi de piatră, sculpturi reprezentând lei funerari, ceramică. Se menţionează ca
provenind tot de aici, dar pierdute între timp, inscripţii şi o cărămidă cu ştampila I S.

Pe dealul Dumbrăviţa s-au observat urmele unei cariere romane. Aşezarea era, foarte probabil, a lucrătorilor de
aici, dar avea şi o importanţă agricolă.

G. Téglás, HunyadvTört, p. 150, 185; I. Marţian, Repertoriu, p. 125; D. Tudor, Oraşe, p. 127; TIR, L 34, p. 47; V.
Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 105; IDR, III/3, 40-43.

144. CÂRNEŞTI, jud. Hunedoara (S. I)

În punctul „Mezeiniţă“, aflat la 300 m sud de sat, într-o periegheză din anul 1984, s-au descoperit cărămizi, ţigle,
olane şi ceramică romană. Descoperirile aparţin, foarte probabil, unei villa rustica.

Hr. Tatu, Oct. Popa, Z, Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 95, pct. 14.

145. CEANU MIC, jud. Cluj (S. IX)

În hotarul satului se află o aşezare rurală romană. Urmele sale au fost observate pe traseul drumului roman care
trecea pe la aproximativ 1 km spre sud-vest de sat. În punctul „Valea Rozelor“ apa a scos la suprafaţă blocuri mari de
piatră ce puteau proveni de la podul roman, iar cu prilejul unei inundaţii, din anul 1910, s-au putut observa alte blocuri
de piatră, un altar votiv, ţigle şi olane, precum şi ceramică romană.

I. I. Russu, Materiale, 6, 1959, p. 877-878; D. Tudor, Oraşe, p. 218; TIR, L 34, p. 45; RepCj, p. 93, nr. 1.

146. CECĂLACA, jud. Mureş (S. XIII)

Fără precizări topografice, se cunosc de pe teritoriul satului fragmente ceramice romane şi un as de la Antoninus
Pius; materialele indică existenţa unei aşezări rurale.

RepMs, p. 52-53, pct. VII. 3, A, g.

147. CENADE, jud. Alba (S. XII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, de pe aria căreia provin fragmente
ceramice romane provinciale, din pastă cenuşie fină şi fragmente de vase dacice lucrate cu mâna. Din aria localităţii se
menţionează şi un dupondius de la Nerva.

I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 26; RepAb, p.
68, pct. 32/1.

148. CEPARI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În punctul „Fântâna Albă“ se află o aşezare rurală romană din care provin fragmente ceramice şi un catillus.

35
 2. Un fragment de vas roman din pastă roşie s-a descoperit în punctul „Pe Pleş“.

1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 10, pct. 17, b, c.

149. CERNATU DE JOS, jud. Covasna (S. XXIII)

În punctul numit „Pământul lui Robert“ s-a cercetat, în anii 1962-1963, o aşezare dacică de epocă Latčne târziu,
care, pe baza ceramicii romane descoperite în două dintre semibordeiele cercetate, se pare că îşi continuă existenţa şi în
primul secol de existenţă a provinciei.

Z. Székely, SCIV, 14, 1963, 4, p. 457, nr. 58; Idem, Cumidava, 3, 1969, p. 101-102; TIR, L 35, p. 32; D. Protase,
Autohtonii, p. 46-47.

150. CERU-BĂCĂINŢI, jud. Alba (S. V)

Fără precizări topografice se menţionează descoperiri de fragmente ceramice romane provinciale; ele indică,
foarte probabil, existenţa unei aşezări rurale.

Al. Popa, Apulum, 4, 1961, p. 269; RepAb, p. 69, pct. 35/a.

151. CETEA, jud. Alba (S. VIII)

În punctul numit „La Pietri“, situat pe partea stângă a văii Cetei, la aproximativ 3 km distanţă de sat, se află o
succesiune de aşezări, suprapuse stratigrafic şi databile din neolitic până în epoca feudală. Staţiunea a fost cercetată
succesiv de către mai mulţi cercetători în secolele XIX şi XX.

Din epoca romană au fost scoase la lumină urmele unei aşezări rurale cu construcţii din zid de piatră şi ale unui
cimitir. Materialul arheologic descoperit în decursul timpului este deosebit de bogat şi constă din: ceramică romană
provincială, terra sigillata, unelte din bronz şi fier (cuţite, chei, cuie, ace), vase de bronz, piese de podoabă (fibule,
brăţări, mărgele, verigi).

Neigebaur, Dacien, p. 170-171; M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 21; II, 1857, p. 87; Gooss, Chronik, p. 216; K.
Torma, ErdMúz, 1879, p. 32; I. Berciu, Apulum, 1, 1939-1942, p. 2; I.Berciu, D.Berciu, Apulum, 2, 1943-1945, p. 23,
24, 28-32, 74; D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 46, RepAb, p. 72, nr. 6; p. 73, nr. 12.

152. CHEIA, jud. Cluj (S. IX)

1. În vatra satului, pe malul stâng al Arieşului, s-a identificat o aşezare romană. Din sat, dar şi din alte locuri
neprecizate, s-au semnalat numeroase descoperiri de epocă romană: coloane, capiteluri, capacul unui sarcofag din
piatră pe care s-au mai putut citi literele AE, diferite monumente votive, între care şi un altar închinat lui Iupiter, o cheie
din bronz cu inel. Nu este cert că toate aceste materiale sunt locale, unele se consideră aduse de la Potaissa.

2. Din locul numit „Câmpie în Unghi“ provin o monedă de bronz de la Traian şi o monedă grecească de argint.

3. Din puncte neprecizate, de pe teritoriul satului, se mai cunosc descoperiri monetare de la Traian, Marcus
Aurelius şi Iulia Domna.

1. B. Orbán, Székelyföld, p. 5, 161; Gooss, Chronik, p. 92; CIL, III, 7673, 7707; I. Téglás, ArchÉrt, 28, 1908, p.
391; D. Tudor, Oraşe, p. 217-218; TIR, L 34, p. 46; M. Bărbulescu, LegVM, p. 49; RepCj, p. 94, nr., 1; 2. 3. I. Winkler,
A. Hopârtean, MAP, p. 125, nr., 4/1-4, 6-9; RepCj, p. 95, nr. 2, 3.

153. CHEILE TURZII, jud. Cluj (S. IX)

36
În punctul „Dealul Alb“, aflat la ieşirea de nod-est din chei, la începutul văii Parde, s-au descoperit urmele unei cariere
romane de alabastru. Aici au fost observate şi urmele unor construcţii cu ziduri de piatră, cărămizi şi ţigle romane şi s-
au descoperit materiale ceramice. Alte puncte cu materiale romane sunt: „La Cuptor“ şi la ieşirea estică din defileu în
zona cabanei din Cheile Turzii.

Tot din această zonă, fără preciziuni topografice, se mai cunosc descoperiri monetare: o monedă de bronz de la
Traian, un dupondius de la Commodus, o monedă de argint de la Gordian III şi un denar din sec. I-III.

B. Orbán, Torda, p. 51, 400; G. Téglás, ArchÉrt, 9, 1889, p. 295; M. Bărbulescu, LegVM, p. 85; I. Winkler, A.
Hopârtean, MAP, p. 126, nr. 5/3-6; RepCj. 104, nr., 20, 21, 26, 28, m.

154. CHENDU, jud. Mureş (S. XVI)

În albia Târnavei a fost descoperită o fibulă mare de bronz de epocă romană.

Gooss, Chronik, p. 86; RepMs, p. 75, pct. XII. 3, A, h.

155. CHEŢANI, jud. Mureş (S. XIII)

O aşezare rurală a fost identificată pe locul vechiului târg comunal; urmele ei constau din ceramică romană
provincială de culoare roşie şi cenuşie şi diverse alte obiecte romane. Tot în acest punct s-au surprins şi urmele unui
drum roman.

M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 23; Gooss, Chronik, p. 86; TIR, L 35, p. 22; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A.
Zrinyi, TezaureMs, p. 24, nr., 13; RepMs, p. 93, pct. XIX. 1, A. d.

156. CHICHIŞ, jud. Covasna (S. XXII)

În punctul „După Arini“ s-au descoperit fragmente ceramice romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale.

TIR, L 35, p. 32; RepCv, p. 75, pct., 205.

157. CHINARI, jud. Mureş (S. XVI)

Între localităţile Chinari şi Sângeorgiu de Mureş a fost identificată, în cursul unor periegheze din anii 1953-1954, o
aşezare a populaţiei autohtone din provincie. Urmele constau în fragmente ceramice romane provinciale şi dacice şi
resturi ale unor posibile locuinţe de suprafaţă.

Din aria localităţii, fără precizări topografice, se menţionează şi o monedă de argint de la Traian, anul 100.

D. Protase, Autohtonii, p. 71; RepMs, p. 224-225, pct. LXXVI. 3, A, b, d.

158. CHINTENI, jud. Cluj (S. X)

1. În punctul „Pustafalău“, pe dreapta Văii Chintăului, s-au descoperit substrucţiile a şase clădiri, cărămizi, olane,
elemente de hypocaust, tuburi de apeduct şi ceramică romană provincială. La nord-vest de acest grup de clădiri s-au
identificat urmele altor două construcţii; în acest sit s-a descoperit o tegula mammata cu ştampila VAL CAT întregită
Valerius Catullinus, procurator financiar al Daciei Porolissensis sub Commodus. Din acest context provin probabil şi
alte materiale: o bază de coloană, o ţiglă cu ştampilă, un ac de os şi o monedă. Ansamblul descoperirilor din acest punct
arată cu multă certitudine o villa rustica sau poate una suburbana.

37
 2. Pe dealul „Tulgheş“, situat în hotarul dintre municipiul Cluj-Napoca şi satul Chinteni, săpături sistematice,
începute în anul 1988, au adus la lumină vestigiile uneia din cele mai mari villae rusticae din Dacia. Incinta are o
suprafaţă de 4 ha şi este înconjurată cu un zid de piatră de care sunt adosate mai multe clădiri şi un turn. În total, în
interiorul incintei au fost identificate 11 corpuri de clădire, între care au fost cercetate o clădire cu rosturi economice, o
casă de locuit şi o baie foarte extinsă. Materialul arheologic descoperit constă din unelte agricole şi meşteşugăreşti,
chei, fragmente de foaie de sticlă, fibule, o aplică din bronz, ace din os, mărgele din sticlă şi ceramică provincială
romană.

3. În apropierea punctului descris anterior, pe terasa „Polog“, au fost identificate alte clădiri romane.

1. I. Mitrofan, ActaMN, 2, 1965, p. 666; Idem, ActaMN, 11, 1974, p. 42; Al. V. Matei, Sargetia, 11-12, 1974-1975,
p. 299-300; Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, ActaMN, 22-23, 1985-1986, p. 726; RepCj, p. 106, nr., 1; 2. D. Alicu, ActaMN,
31/1, 1994, p. 539-567; RepCj, p. 106, nr., 3; 3. Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, ActaMN, 22-23, 1985-1986, p. 728; RepCj,
p. nr, pct., 7.

159. CHIOCHIŞ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Fântâna Puturoasă“ se menţionează o aşezare rurală; cercetările de teren nu au condus la identificarea ei.

I. Marţian, Repertoriu, nr. 159; TIR, L 35, p. 32; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 10-11, nr. 18.

160. CHIRALEŞ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. Pe teritoriul satului a fost descoperită, în anul 1898, o urnă funerară cu un denar de la Vespasian.

2. În punctul „Pe Deal“, a fost identificată o aşezare rurală din care provin fragmente ceramice romane
provinciale.

1: 2. ProgrammBistritz, 1898, p. 62; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 11, nr. 19.

161. CHITID, jud. Hunedoara (S. IV)

În punctul „Dealu Pleşa“ s-au observat la suprafaţa terenului cărămizi, ţigle şi olane, iar sătenii au scos piatră
pentru construcţii; situl descris ar putea fi amplasamentul unei villa rustica.

I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 21, s. v.

162. CHIUZA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. Pe teritoriul satului se presupune existenţa unor exploatări de sare din epoca romană.

2. Dintr-o descoperire întâmplătoare provine un antoninian de la Traianus Decius.

1. TIR, L 35, p. 32; V. Wollmann, Mineritul, p. 243; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 11, nr. 20.

163. CIB, jud. Alba (S. V)

Pe teritoriul satului au existat în epoca romană mai multe exploatări de aur şi mercur, în legătură cu care este
semnalată şi descoperirea unor unelte. Ceramică romană, atestând existenţa unor aşezări ale minerilor, a fost
descoperită în hotarul satului, pe locul numit „Faţa Măgurii“ şi la 3 km sud de sat în cătunul Cib-Chei, pe locul numit
„Ruptura“. Din aceste puncte şi din altele aflate în împrejurimile satului s-au recoltat numeroase materiale de epocă
romană păstrate într-o colecţie locală.

38
 M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 16; E. A. Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 39; Al. Popa, Apulum, 4, 1961, p. 261 sqq; D.
Tudor, Oraşe, p. 189; TIR, L 34, p. 46; RepAb, p. 74-75, pct. 38/11-13, 15, 16; V. Wollmann, Mineritul, p. 138.

164. CICĂU, jud. Alba (S. IX)

La marginea nord-vestică a satului, pe locul numit „Sălişte“, aflat pe malul stâng al pârâului Vale, a fost cercetată
între anii 1969-1973, o întinsă aşezare rurală în care s-au observat două faze de locuire. În prima fază locuinţele erau
uşor adâncite în pământ, cu pereţii din împletitură de nuiele şi lipiţi cu lut, iar în faza a doua se construiau locuinţe de
suprafaţă, cu pereţii din bârne orizontale aşezate pe o bază de piatră fără liant, iar acoperişul era din ţigle. În substrucţia
unei clădiri s-a folosit un fragment de coloană, iar pe suprafaţa aşezării s-a găsit un leu funerar. Materialul arheologic
recoltat din aşezare este deosebit de bogat şi constă din unelte agricole şi meşteşugăreşti din fier, ceramică comună şi
terra sigillata, un vârf de săgeată, un stilus din os, materiale din fier folosite la construcţii, o monedă emisă de Marcus
Antonius şi un sestertius de la Traian.

D. Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 47; I. Winkler, M. Takács, Gh. Păiuş, ActaMN, 14, 1977, p. 269-276; 15,
1978, p. 263-272, Iidem, Apulum, 17, 1979, p. 129-131; 18, 1980, p. 23-59; P. Georoceanu şi colab, ActaMN, 14, 1977,
p. 285-290; RepAb, p. 75-76, pct. 39/2.

165. CICEU-GIURGEŞTI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. Pe teritoriul satului se semnalează o aşezare rurală marcată prin ceramică.

2. Din loc neprecizat, se menţionează un denar de la Antoninus Pius.

1. B. Posta, ErdMúzÉvk, 1907, p. 39; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 11, nr. 22, a; 2. G. Marinescu, FileIst, p. 11,
nr. 22, b.

166. CINCIŞ, jud. Hunedoara (S. I)

Cercetările efectuate, în anii 1961-1962, în partea de hotar numită „Popeasca“, în apropiere de Valea Cernei, au
condus la dezvelirea a două obiective arheologice: o villa rustica şi un cimitir.

A. Villa era formată dintr-o singură construcţie de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 15,5 x 22,7 m,
cuprindea cinci încăperi şi avea un acoperiş de ţigle. Materialul arheologic descoperit în interiorul construcţiei este
sărac şi constă din ceramică comună, un mortarium, unelte din fier, o râşniţă, o balama de bronz, o fibulă şi alte obiecte
mărunte.

B. Cimitirul era format dintr-o construcţie funerară şi un spaţiu de înmormântare exterior construcţiei în care s-au
identificat 13 morminte de incineraţie.

Construcţia era formată dintr-o cameră şi în continuarea ei un spaţiu împrejmuit (o grădină) cu zid de piatră. În
interiorul încăperii nu s-au descoperit morminte, doar în spaţiul neacoperit au fost surprinse trei morminte de
incineraţie şi unul cu sarcofag de cărămizi care se presupune că era de inhumaţie. La intrarea în acest ansamblu funerar
s-au surprins resturile unui pavaj cu dale de piatră şi ale unui postament pe care au fi putut fi amplasate două statui
funerare despre existenţa cărora se ştie dintr-o consemnare mai veche. În jurul construcţiei cu grădina funerară s-au
cercetat cele 13 morminte de incineraţie. Arderea defuncţilor s-a făcut pe loc, gropile aveau forma albiată şi orientarea
est-vest, iar în unele cazuri au fost acoperite cu câte o lespede de piatră. La toate mormintele de incineraţie s-au descoperit
la baza solului antic câte 1-3 cercuri, cu diametre cuprinse între 3,1-6m, formate din pietre care în opinia autorului trebuiau
să protejeze tumuli ridicaţi deasupra mormintelor, dar care în săpătură nu au fost în nici un fel sesizaţi.

Inventarul mormintelor, în pofida condiţiilor precare de conservare a mormintelor, este bogat şi valoros. El
cuprinde mai multe lame de cuţit din fier, două fibule din argint şi mai multe din bronz, un inel de aur cu gemă, cuie,

39
ţinte, scoabe şi piroane (probabil de la rugul funerar), ceramică variată (ulcioare, căni, farfurii), de bună calitate,
inclusiv terra nigra, opaiţe, flacoane de sticlă şi monede. În unele morminte se menţionează în pământul de umplutură
al gropii sepulcrale şi bulgări de minereu de fier, situaţia putând fi interpretată ca un indiciu asupra ocupaţiei celor
înmormântaţi. În mormântul notat cu nr. 10 s-a descoperit o stelă funerară cu relief. Autorul menţionează în inventarul
mai multor morminte ceramică lucrată cu mâna, pe care o consideră autohtonă.

Caracteristicile necropolei de la Cinciş indică o populaţie de origine illiră, iar construcţia considerată villa rustica
şi cimitirul sunt legate, mai degrabă, de exploatările de fier din zonă.

C. Daicoviciu, ACMIT, 2, 1929, p. 306-307; O. Floca, M. Valea, ActaMN, 2, 1965, p. 163-192; TIR, L 34, p.
47.

167. CINCU, jud. Braşov (S. XV)

Pe teritoriul satului s-a descoperit o cărămidă cu ştampila legiunii XIII Gemina. Existenţa unei aşezări şi caracterul ei
rămân incerte.

IDR, III/4, 183; RepBv, p. 130, s.v.

168. CINTA, jud. Mureş (S. XVI)

De pe teritoriul satului provine un denar suberat cu efigia Plautillei.

RepMs, p. 98, pct. XXIII. 3, A.

169. CIOPEIA, jud. Hunedoara (S. I)

1. Pe teritoriul satului s-au semnalat, în secolul trecut, urmele unor construcţii de epocă romană cu ziduri de piatră, ţigle
şi monede romane.

2. În punctul „Meleea“, pe malul drept al văii Ploştina, s-au descoperit recent materiale romane considerate
inedite. Nu cunoaştem raportul topografic dintre cele două semnalări; ar putea fi vorba de o aşezare mai întinsă sau de
două villae rusticae.

1. Gooss, Chronik, p. 70, D. Tudor, Oraşe, p. 109; TIR, L 34, p. 47; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-
24, 1988-1991, p. 94-95, nr. 13.

170. CIPĂU, jud. Mureş (S. XIII)

O aşezare a populaţiei autohtone a fost identificată, cu prilejul unor periegheze din anii 1953-1954, în punctul „Cipăul
Mic“, situat în dreapta şoselei Ogra-Cipău, înainte de intrarea în sat. De aici au fost culese fragmente ceramice romane
provinciale şi câteva de factură dacică lucrate cu mâna.

N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 29, nr. 13; D. Tudor, Oraşe, p. 175-176; D. Protase, Autohtonii, p. 47; RepMs, p. 155,
pct. XLVII. 2, L.

171. CISNĂDIOARA, jud. Sibiu (S. XI)

În poarta dinspre răsărit a cetăţii medievale s-a descoperit o monedă de bronz de la Filip Arabul cu legenda
PROVINCIA DACIA.

Inedită.

40
 172. CISTEI, jud. Alba (S. VIII)

În apropierea cantonului C F R, lângă bariera de trecere a drumului vechi, s-au descoperit, în 1983, mai multe blocuri
de piatră fasonată ce proveneau, foarte probabil de la o construcţie romană; alte informaţii lipsesc.

RepAb, p. 76, pct. 40/2.

173. CIUC-SÂNGEORGIU, jud. Harghita (S. XXIII)

În punctul numit „Uriaş“ sau „Dealu Mesteacănului“ se află o aşezare rurală; de aici provin: o statuetă din bronz
reprezentându-l pe Hercule, o fibulă şi o cataramă.

B. Orbán, Székelyföld, II, p. 39; D. Tudor, Oraşe¸ p. 278; M. Bărbulescu, ActaMN, 14, 1977, p. 181, nr. 18, fig.,
X/3.

174. CIUGUD, jud. Alba (S. VIII)

Pe teritoriul comunei, aparţinătoare de municipiul Alba Iulia, s-au descoperit materiale romane în două puncte:

1. Pe malul stâng al Mureşului, la locul numit „Gorneţ“, aflat mai sus de podul plutitor au fost descoperite
materiale romane.

2. În zona carierei de bentonită se află o aşezare romană din care provin fragmente ceramice de factură
provincială; tot de aici provine şi o statuie a lui Iupiter, executată din calcar.

RepAb, p. 77, pct. 42/1, 3.

175. CIUGUDU DE JOS, jud. Alba (S. IX)

Pe locul „La Hârtioi“, situat între satele Ciugudu de Sus şi Ciugudu de Jos, s-au descoperit o greutate de la războiul de
ţesut, posibil de epocă romană, şi o cărămidă romană. Existenţa unei aşezări, pe baza acestor materiale, rămâne totuşi
incertă.

RepAb, p. 78, pct. 43.

176. CIUGUDU DE SUS, jud. Alba (S. IX)

1. Pe terenul numit „Herţa, La Biserică“, aflat la est de sat, se află substrucţii de clădiri cu ziduri de piatră, mari
cantităţi de cărămizi şi ţigle romane. Din acest sit provin un capitel corintic, un bloc de piatră fasonată, servind foarte
probabil ca prag de poartă, mai multe blocuri de piatră, păstrate prin cele două Ciuguduri, apoi ceramică romană
numeroasă şi de forme variate, un opaiţ cu ştampilă ilizibilă şi un sestertius de la împăratul Traian. Ansamblul
descoperirilor din acest punct indică o villa rustica.

2. La hotarul dintre Ciugudu de Sus şi Ciugudu de Jos s-au descoperit mai multe obiecte de bronz: un vas, o
fibulă, o placă perforată. Materialele descrise par a fi de epocă romană, iar punctul ar putea fi acelaşi cu cel descris la
Ciugudu de Jos.

1. I. Téglás, ArchÉrt, 31, 1911, p. 435-437; D. Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 48; I. Mitrofan, ActaMN, 11,
1974, p. 42, M. Bărbulescu, Sargetia, 13, 1977, p. 236; I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 18; RepAb, p. 78, pct.
44/4. 2. I. Téglás, ArchÉrt, 31, 1911, p. 435-437; RepAb, p. 78, pct. 44/5.

177. CIUGUZEL, jud. Alba (S. IX)

41
Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală, neidentificată în teren, din care provin mai multe obiecte romane păstrate la
Muzeul din Aiud: 25 de vase între care o oală de mărime mică, o cană, o farfurie, un ulcior, apoi un suport şi un mâner
de bronz, o râşniţă şi două monede de bronz.

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 541, D. Tudor, Oraşe, p. 175; TIR, L 34, p. 48; RepAb, p. 78-79, pct. 45/4.

178. CIUMĂFAIA, jud. Cluj (S. X)

În anul 1911, cu prilejul lucrărilor agricole de primăvară, au fost dezvelite, pe terasa superioară a dealului „Dombor“,
aflat lângă sat, la nord de acesta, şase altare votive. Cinci dintre ele au fost dedicate de Aelius Iulius pentru: Dibus,
Deabus şi Fortuna Conservatrix, apoi Iuno Regina, Apollo, Mercurius şi Minerva. Un altar a fost închinat de către P.
Aelius Maximus zeului sincretist Hercules Magusanus. În acelaşi context s-au descoperit blocuri de piatră, fragmente
ceramice romane şi o verigă din fier.

În acelaşi an s-au observat la poalele dealului menţionat, în punctul „Păluta“, urmele unor clădiri, blocuri de piatră
fasonată, cărămizi şi ţigle romane, iar din descoperiri mai vechi din acelaşi punct se menţionează o conductă de apă şi o
inscripţie.

Cercetările executate în 1943 au condus la dezvelirea parţială a unei villa rustica cu o incintă dreptunghiulară
împrejmuită cu zid de piatră păstrat pe o lungime de 172,5 m, în interiorul căruia se aflau mai multe construcţii.
Clădirea principală cu rost de locuinţă avea 11 încăperi, era dotată cu instalaţie de hypocaust şi pavimente în opus
signinum. În una din încăperi a fost descoperit in situ un altar votiv închinat lui Silvanus Domesticus de către acelaşi
personaj Aelius Iulius, care ridicase cinci dintre altarele descoperite pe dealul „Dombor“. Alte două construcţii adosate
zidului de incintă au fost dezvelite numai parţial. Materialul arheologic recoltat în timpul cercetărilor este deosebit de
bogat: material de construcţie şi de la instalaţia de hypocaust, ceramică, unelte şi un denar de la Septimius Severus, anii
195 sau 197.

Observaţiile efectuate în timpul săpăturii au pus în evidenţă două faze de construcţie, prima databilă în a II-a
jumătate a sec. II. Pe baza altarelor votive a căror legătură cu villa este evidentă, cei doi proprietari succesivi ai fermei
au fost Aelius Iulius şi P. Aelius Maximus, tată şi fiu, cel de al doilea un personaj bine cunoscut în societatea
provincială daco-romană.

A. Buday, Dolg, 2, 1911, p. 260-268; M. Macrea, AISC, 5, 1944-1948, p. 227-232; Z. Székely, StComMuzBruk,
14, 1969, p. 155-184; TIR, L 34, p. 48; I. Mitrofan, ActaMN, 10, 1973, p. 133-136; RepCj, p. 114, nr. 5, 6.

179. CIUMBRUD, jud. Alba (S. IX)

Pe teritoriul satului, care în epoca romană aparţinea, probabil, de pagus-ul de la Brucla, au existat mai multe
aşezări rurale semnalate prin descoperiri diverse:

1. Pe prima terasă a Mureşului, la marginea satului şi la sud-vest de punctul numit „Todireu“, se află o aşezare
care, după natura materialului – ceramică romană provincială şi dacică lucrată cu mâna, fragmente de chirpic şi un
opaiţ cu ştampilă –, a aparţinut populaţiei autohtone din provincie.

2. În punctul „La Cioca“, într-un sondaj executat în anul 1968, s-au descoperit materiale romane: ceramică
comună şi terra sigillata şi un ac de bronz.

3. Din curtea Liceului Agricol se menţionează descoperirea unui vas de provizii roman.

4. În punctul „La Ic“, cu prilejul unor cercetări din anul 1968, s-au descoperit materiale romane: ceramică, o
seceră şi o conductă.

42
 1. A. Dancanits, Şt. Ferenczi, Materiale, 6, 1959, p. 606, 614; Şt. Ferenczi, ProbMuz, 1960, p. 241; D. Protase,
Continuitatea, p. 203; Idem, Autohtonii, p. 48; D. Tudor, Oraşe, p. 180-181; TIR, L 34, p. 48; RepAb, p. 81-82, pct.
46/6. 2. 3. 4. I. Winkler, L. Chiţu, A. Borda, Apulum, 10, 1972, p. 688-701; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145;
RepAb, p. 81-82, pct. 46/7, 8, 9.

180. CIUNGA, jud. Alba (S. IX)

În legătură cu exploatarea importantelor zăcăminte de sare din zonă s-au dezvoltat mai multe aşezări rurale ale
coloniştilor, dar şi ale populaţiei autohtone:

1. La aproximativ 2 km spre sud-est de sat, pe ambele părţi ale văii Ciunga, în punctele „Bora“ şi „Orăslaci“, a fost
identificată, în urma unei periegheze, din anul 1963, o aşezare a populaţiei autohtone ce se întinde pe circa 8 ha.
Urmele arheologice constau din bucăţi de mortar şi pietre, interpretate de autorul cercetării de teren ca indicii ale unor
locuinţe de suprafaţă din lemn şi mai ales din ceramică autohtonă şi romană provincială. Prima categorie este lucrată
majoritar cu mâna, dar şi la roată (fructiere cenuşii), iar ceramica romană cuprinde farfurii, castroane, căni, oale de
diferite mărimi, cu şi fără toarte, vase de provizii.

2. În vatra localităţii, pe ambele laturi ale străzii Vânătorilor, s-au descoperit, alături de materiale din alte epoci şi
unele de epocă romană.

3. În locul numit „Hotonfa“ s-au descoperit fragmente ceramice dacice, datate în sec. II î. Hr.–I d. Hr. şi ceramică
romană. Ar putea fi vorba de o aşezare autohtonă cu continuitate din perioada statului dac.

1. ActaMN, 1, 1964, p. 353; D. Protase, Continuitatea, p. 31; Idem, Autohtonii, p. 48; D. Tudor, Oraşe, p. 205;
TIR, L, 34, p. 48; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 145 sq; RepAb, p. 195-196, pct. 196/12. 2. 3. Gh. Lazarovici, N.
Cristea, ActaMN, 16, 1979, p. 431-446; RepAb, p. 195-196, pct. 196/3, 5.

181. CLOPOTIVA, jud. Hunedoara (S. I)

1. Pe teritoriul satului s-au descoperit numeroase urme ale unor construcţii romane, unele grupate, altele izolate,
precum şi cărămizi, ţigle, şi un apeduct. Este foarte probabil ca ele să reprezinte amplasamentele unor villae rustice şi
suburbane din vecinătatea Ulpiei Traiana.

2. Într-o periegheză din anul 1981, au fost descoperite, în punctul „Gruiul Măgurii“, substrucţii de clădiri,
cărămizi, ţigle, olane şi ceramică romană; situl indică tot o villa rustica.

1. Neigebaur, Dacien, p. 70; Gooss, Chronik, p. 87; I. Marţian, Repertoriu, nr. 88; I. I. Russu, SCIV, 14, 1963, 2,
p. 445; D. Tudor, Oraşe, p. 104; TIR, L 34, p. 48; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 94-
95, nr. 13.

182. COASTA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În vatra satului, în jurul casei locuitorului Poenar Iacob, se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia provin fragmente
de vase romane roşii şi cenuşii şi o fusaiolă din lut.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 12, nr. 24.

183. COASTA GRINDULUI, jud. Mureş (S. IX)

Fără precizări topografice, se menţionează de aici o monedă de bronz de la Commodus.

43
 RepMs, p. 93, pct. XIX. 2, A.

184. COJOCNA, jud. Cluj (S. IX)

Urmele exploatărilor de sare din epoca romană au fost observate în secolul XIX de către M. J. Ackner. Se menţionează
şi o fibulă romană de bronz.

M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 36; Gooss, Chronik, p. 88; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; TIR, L 34, p. 48; RepCj, p.
115, nr. 6; V. Wollmann, Mineritul, p. 243.

185. COPĂCENI, jud. Cluj (S. IX)

1. În hotarul acestui sat a existat o aşezare rurală romană. Urmele sale, constând din cărămizi şi fragmente
ceramice, au fost identificate în mai multe puncte, iar cărămizi cu ştampila legiunii V Macedonica au fost folosite la
pavarea bisericii vechi.

2. În punctul numit „Salca“, „La Cruci“, s-au găsit fragmente de coloană din piatră, un capitel şi blocuri cioplite;
tot de aici provin un denar de la Lucius Verus şi unul de la Elagabal. Materialele ar putea indica, eventual, o villa
rustica sau o construcţie mai importantă din aşezarea deja menţionată.

3. Pe hotarul satului au fost descoperite urmele a două apeducte construite din tuburi de teracotă şi cărămizi,
instalaţii care aprovizionau cu apă castrul legionar şi oraşul Potaissa.

4. Fără preciziuni topografice se menţionează un denar de la Severus Alexander.

1. I. Téglás, Erdély, 10, 1901, p. 35; P. P. Király, Dacia, II, p. 26; I. Téglás, Clio, 11, 1911, p. 502; D. Tudor,
Oraşe, p. 218; TIR, L 34, p. 49; M. Bărbulescu, LegVM, p. 50; RepCj, p. 159, nr. 7; 2. I. Winkler, A Hopârtean, MAP, p.
126, nr., 7/1-2; M. Bărbulescu, Sargetia, 13, 1977, p. 238; 3. I. Téglás, ArchÉrt, 16, 1896, p. 427-428; Idem, Erdély, 10,
1901, p. 35; E. A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p. 71; M. Bărbulescu, LegVM, p. 43, 86, 92-94; RepCj, p. 159-161, nr. 9, 10;
4. I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 126-127, nr., 7/3-9; RepCj, p. 161, nr. 13.

186. COPŞA MICĂ, jud. Sibiu (S. XII)

1. Dintr-o descoperire mai veche, fără precizări topografice, se păstrează la Muz. Brukenthal, un medalion funerar.

2. Pe dealul „Cetate“ a fost cercetată o aşezare locuită în perioada dacică, romană şi postromană. Aria cea mai
extinsă a ocupat-o aşezarea de epocă romană. S-au descoperit bordeie, locuinţe uşor adâncite în pământ şi, pe baza
observaţiilor stratigrafice, se susţine existenţa şi a unor locuinţe de suprafaţă. Unele locuinţe aveau vetre la interior, iar
în aria aşezării s-au descoperit vetre exterioare şi gropi de provizii. Materialul arheologic descoperit constă din
ceramică cenuşie şi roşie, zgrunţuroasă şi fină (oale, străchini, boluri, chiupuri, capace, mortarium), râşniţe, gresii de
ascuţit, două lame de cuţit, două dălţi, un dorn, cuie, scoabe, balamale, un vârf şi un călcâi de lance, două vârfuri de
suliţă, o mărgea de sticlă, un pieptene bilateral şi un antoninian de la Filip cel Tânăr.

Autorii cercetării presupun că aşezarea a avut mai ales un caracter pastoral, iar prezenţa ceramicii dacice în
complexe de epocă romană indică prezenţa elementului autohton în aşezare.

1. Inedit; 2. Dacia, NS, 19, 1975, p. 282, nr. 59; D. Protase, Autohtonii, p. 49; I. Winkler, M. Blăjan, ActaMP, 3,
1979, p. 451-471.

187. CORDOŞ, jud. Cluj (S. X)

44
 O aşezare rurală, sau numai o villa rustica, se află în lunca Nadăşului, pe traseul drumului roman spre Porolissum.
În acest punct s-au descoperit fusuri de coloană şi pietre cioplite.

K. Torma, Limes, p. 21; Şt. Ferenczi, OmDaic, p. 193; RepCj, p. 163, nr. 3.

188. CORNĂŢEL, jud. Sibiu (S. XII)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provine un vas de provizii, de epocă romană, din pastă cenuşie-
zgrunţuroasă, decorat cu benzi de linii în val. (Muz. Bruk)

Inedit.

189. CORNEŞTI, jud. Cluj (S. X)

În locul numit „Fântâna de la Lacul cu Noroi“ se menţionează descoperirea a două fragmente dintr-un vas roman.

D. Tudor, Oraşe, p. 239; RepCj, p. 168, nr. 5.

190. CORNEŞTI, jud. Mureş (S. XIII)

1. În punctul „Pe Şes“, cu prilejul unui sondaj, executat în anul 1978, s-au descoperit cărămizi, ţigle (între care
şapte cu ştampila unei unităţi militare), olane şi ceramică romană provincială. Aşezarea ar putea avea un caracter militar
(opinie exprimată şi de autorul cercetărilor), dar nici posibilitatea unei villa rustica a unui veteran nu poate fi complet
ignorată.

2. Fără precizări topografice, se menţionează câte un sestertius de la Vespasian şi Maximinus Thrax.

1. V. Lazăr, Marisia, 11-12, 1981-1982, p. 709; RepMs, p. 39, pct. II. 3, D; 2. RepMs, p. 39, pct. II. 3, E.

191. COROISÂNMARTIN, jud. Mureş (S. XVI)

Din aria localităţii provine un dupondius de la Maximinus Thrax.

RepMs, p. 95, pct. XXI. 1, A.

192. CORPADEA, jud. Cluj (S. X)

Mai multe materiale de epocă romană provin de pe teritoriul satului: obiecte mărunte de bronz, cuţite de fier, o verigă
de fier, opaiţe din lut, un ulcioraş, un antefix cu o figură umană; ele indică existenţa unei aşezări rurale.

N. Gostar, ArhMol, 1, 1961, p. 160, nr., 10, p. 173, nr., 462; D. Tudor, Oraşe, p. 231; TIR, L 34, p. 49; H.
Daicoviciu, RömR, p. 242, G. 72; C. Pop, ActaMN, 7, 1970, p. 160; RepCj, p. 168, nr. 5.

193. CORVINEŞTI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului s-au identificat trei aşezări rurale:

1. În vatra satului, în jurul casei locuitorului Ioan Pop, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale din
pastă roşie şi cenuşie şi în acelaşi context şi un fragment de vas dacic lucrat cu mâna.

2. În jurul bisericii vechi a satului s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale din pastă roşie.

45
 3. În punctul „Pe Vale“ s-au descoperit fragmente ceramice de culoare roşie şi un brăzdar de plug roman.

1. 2. 3. G. Marinescu, Analele Someşene, 3, 1974, p. 304, fig. 7; Idem, FileIst, 6, 1989, p. 12, nr. 25.

194. COŞERIU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Dosul Coşeriului“ se află o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, marcată prin ceramică romană
provincială de culoare roşie şi ceramică dacică.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 12, nr. 26.

195. COVASNA, jud. Covasna (S. XXIII)

1. În interiorul cetăţii dacice se menţionează construcţii romane din piatră şi material ceramic de aceeaşi epocă;
caracterul aşezării rămâne incert.

2. În valea pârâului Mişca, s-a cercetat, în anul 1942, un mic edificiu (?) roman.

3. Se menţionează un mic tezaur roman, format din 6 piese, emise în sec. I î. Hr., şi de către împăraţii Vespasian şi
Hadrian.

1. TIR, L 35, p. 35, 2. RepCv, p. 79, pct., 209; 3. B. Mitrea, SCIV, 21, 1970, 2, p. 338; RepCv, p. 79, pct., 218.

196. CRĂCIUNEL, jud. Harghita (S. XIX)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală din care se cunosc descoperiri în următoarele puncte:

A. În punctul „Bilmezö“ s-au descoperit vase, monede de sec. II, urne, inscripţii, între care şi un altar votiv pus de
Aelius Valerianus împreună cu fiul său, Valerianus, beneficiar consular. Primul dedicant ar putea fi un proprietar rural
în teritoriul unităţii de la Sânpaul.

B. În punctul „Velencze“ se menţionează cărămizi şi ţigle romane.

A. B. B. Orbán, Székelyföld, I, p. 185-186; AEM, 1, 1877, p. 34; Gooss, Chronik, p. 83; ArchKözl, 19, 1895, p. 44;
D. Tudor, Oraşe, p. 277; TIR, L 35, p. 35; IDR, III/4, 256, 257, 258.

197. CRĂCIUNELU DE SUS, jud. Alba (S. XII)

Pe „Dealul Furcilor“ s-a găsit o piatră funerară romană cu inscripţie. Textul indică o familie de cetăţeni, defunctul,
Caius Ulpius Sabinus, fiind decurion al coloniei Napoca. Nu se cunosc condiţiile descoperiri şi nu se exclude ipoteza ca
monumentul să se fi aflat într-o poziţie secundară.

Din locuri neprecizate mai provin o fibulă de bronz şi o monedă de bronz din sec II. Existenţa unei aşezări rămâne
totuşi incertă.

Gooss, Chronik, p. 83; I. Marţian, Repertoriu, p. 201; D.Tudor, Oraşe, p. 173-174; TIR, L 35, p. 35; IDR, III/4, 96;
RepAb, p. 85, pct., 55/1,2.

198. CRĂCIUNEŞTI, jud. Hunedoara (S. II)

Într-o periegheză din anul 1969 a fost identificată o aşezare rurală, marcată numai prin ceramică.

46
 L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 38, s. v.

199. CRĂCIUNEŞTI, jud. Mureş (S. XVI)

Din aria localităţii provine un tipar de lut în formă de disc cu reprezentarea lui Serapis; este posibil ca obiectul să
provină totuşi din atelierele de la Cristeşti.

A. Alföldi, FA, 5, 1945, p. 68; RepMs, p. 97, pct. XXIII. 1, A, e.

200. CRĂGUIŞ, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului au fost semnalate, în literatura mai veche, substrucţiile unei construcţii romane.

Cu prilejul unei periegheze, din anul 1982, s-a descoperit, în punctul „Holda Bolduş“, aflat la sud de sat, pe malul
drept al pârâului Crăguiş, o aşezare rurală cu resturi de ziduri, cărămizi, ţigle, olane şi un fragment de zăbală; este
posibil ca cele două semnalări să se refere la acelaşi sit.

TIR, L 34, p. 50; Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 95, nr. 15.

201. CRĂIEŞTI, jud. Mureş (S. XIV)

Din aria localităţii se menţionează un antoninian foarte uzat.

RepMs, p. 99, pct. XXIV. 1,

202. CREACA, jud. Sălaj (S. VII)

Pe teritoriul satului, în punctele „Piatra Lată“ şi „Ţâcla“, funcţionau în epoca romană cariere de piatră pentru
necesităţile oraşului Porolissum.

D. Tudor, Oraşe, p. 250-251; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 108; Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p.
125, nr. 11 b; N. Gudea, ActaMP, 13, 1989, p. 198-199.

203. CRICĂU, jud. Alba (S. VIII)

Pe teritoriul satului a existat în epoca romană o aşezare de caracter rural cu un nivel de dezvoltare remarcabil. Urmele
acestei aşezări au fost surprinse în mai multe puncte:

1. A. La biserica reformată, cu prilejul cercetării acestui monument, au fost descoperite fragmentele unui sarcofag
de piatră şi baza unei statui. Din acest punct sunt menţionate şi descoperiri anterioare, constând din cărămizi, unele cu
ştampila Leg. XIII Gemina.

B. La Consiliul Comunal s-au descoperit două cărămizi mari, un vas de piatră spart, un bloc de piatră prelucrat şi
sculpturi din epoca romană.

C. Lângă drumul spre Tibru s-au descoperit cărămizi şi ceramică romană.

D. Din locuri neprecizate se menţionează descoperiri de ceramică şi cărămizi romane.

2. În punctul „Rât“ se menţionează existenţa unei villa rustica.

47
 1. A. R. Heitel, Al. Bogdan, Apulum, 7/1, 1968, p. 486, nota 9; RepAb, p. 85-86, pct. 56/2; B; C. Neigebaur,
Dacien, p. 169-170; M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 21; II, 1857, p. 87, 96; Gooss, Chronik, p. 289; E. A. Bielz, JSKV,
19, 1899, p. 21; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 534, 545, 546; I. Marţian, Repertoriu, p. 204; RepAb, p. 85-86, pct. 56/4,
5; D. B. Cserni, AFM, 2/1, p. 120; D. Tudor, Oraşe, p. 178-179; 2. D. Tudor, Oraşe, p. 178-179.

204. CRISTEŞTII CICEULUI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe materiale romane: ceramică, monede şi alte obiecte din metal; ele ar
putea proveni dintr-o aşezare rurală aflată prin apropierea castrului de la Ilişua.

TIR, L 35, p. 36; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 12, nr. 27.

205. CRISTIAN, jud. Sibiu (S. XII)

1. La est de sat, pe malul stâng al Cibinului, au fost observate, în secolul XIX, substrucţiile unei clădiri, cărămizi,
elemente de pavaj în formă de 8 şi ceramică romană provincială. O cercetare de teren făcută în zonă nu a condus la
identificarea aşezării, dar este posibil ca ea să fie acoperită de revărsările ulterioare ale Cibinului.

2. O aşezare rurală se află la vest de sat, de o parte şi de alta a şoselei naţionale, exact la baza dealului străbătut de
şosea.

1. Gooss, Chronik, p. 77; I. Marţian Repertoriu, nr. 207; TIR, L 35, p. 36; 2. Inedită.

206. CRISTUR, jud. Hunedoara (S. II)

Un altar votiv închinat lui Silvanus Domesticus de către Ulpius (Valerius) Saturninus a fost descoperit la marginea
satului; monumentul ar putea proveni de la o villa rustica neidentificată în teren.

D. Tudor, Oraşe, p. 120; IDR, III/3, 28.

207. CRISTUR-ŞIEU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. De pe teritoriul satului sunt semnalate descoperiri monetare de epocă romană.

2. În punctul „La Baie“ se află o aşezare rurală a populaţiei autohtone, marcată prin ceramică romană provincială
din pastă roşie şi cenuşie-zgrunţuroasă şi prin ceramică dacică lucrată cu mâna.

1. I. Marţian, Repertoriu, nr. 657; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 13, nr. 28, a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989,
p. 13, nr. 28, b.

208. CRIŞ-MUREŞ, jud. Mureş (S. XV)

Pe teritoriul satului au fost identificate două aşezări rurale:

1. În punctul „Valea Ciobănelului“, aflat la 2,5 km sud de sat s-au descoperit numeroase fragmente ceramice din
pastă fină sau zgrunţuroasă de culoare roşie sau cenuşie; fragmentele provin de la pahare, boluri, amforete, oale cu
toarte canelate, vase de provizii.

2. În punctul „Unghiul lui Schmiedt“, pe malul râului Criş, se află o altă aşezare, marcată tot prin ceramică
provincială roşie şi cenuşie.

48
 1. Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIACluj-Nap., 28, 1987-1988, p. 101-102, pl. X, 1-2; RepMs, p. 115-116, pct.
XXVIII. 2, D; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 174, nr. 5; RepMs, p. 115-116, pct. XXVIII. 2, E.

209. CRIŞCIOR, jud. Hunedoara (S. II)

În aria comunei s-au observat urmele exploatării aurului (mine ? ) de epocă romană.

Gooss, Chronik, p. 65; TIR, L 34, p. 50; V. Wollmann, Mineritul, p. 134, sqq.

210. CRIŢ, jud. Braşov (S. XIX)

1. În anul 1876, cu prilejul construirii casei parohiale evanghelice, s-au descoperit substrucţii de ziduri şi ceramică
romană provincială.

2. Din puncte neprecizate de pe hotarul satului provin o statuetă de bronz reprezentând o felină şi mai mulţi denari
imperiali romani.

1; 2. Gooss, Chronik, p. 89; Şt. Pascu, Monografia judeţului Târnava Mare, Sighişoara, 1943, p. 166; TIR, L 35, p.
36; RepBv, p. 131, s. v.

211. CRIZBAV, jud. Braşov (S. XIX)

În literatura mai veche se menţionează aici o aşezare rurală, dar în teren ea nu a fost identificată.

TIR, L 35, p. 36; RepBv, p. 131, s. v.

212. CUCERDEA, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Grădina de Legume“ s-a descoperit un denar de la Hadrian, anii 128-132.

RepMs, p. 109, pct. XXVI. 1, E.

213. CUCI, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Grădina lui Miki“ a fost sondată, în anul 1977, o aşezare rurală; au fost observate urme de locuinţe şi s-a
descoperit material ceramic.

Din această aşezare ar putea proveni şi alte materiale (fragmente de chiupuri şi amfore romane) semnalate aici
fără precizare topografică.

TIR, L 35, p. 36; D. Protase, A. Zrinyi, Marisia, 8, 1978, p. 78; RepMs, p. 111, pct. XXVII. 1, A, h, G.

214. CUCIULATA, jud. Braşov (S. XIX)

1. La poalele promontoriului „Pleşiţa Pietroasă“ a fost identificată o aşezare rurală marcată prin ceramică romană
provincială.

2. În vatra satului s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale şi segmente dintr-un apeduct, iar în
aşezarea feudală de sec. VIII-IX, ţigle romane au fost folosite la calota unui cuptor.

3. La sud de punctul „Gruiul Văcarului“ s-au descoperit monede romane.

49
 1. Gh. Bichir, StComMuzBruk, 14, 1969, p. 114, 137, 149, il.; 2. 3. RepBv, p. 131, s. v.

215. CULPIU, jud. Mureş (S. XIII)

La sud de sat, s-a descoperit un antoninian de la Gordian III.

RepMs, p. 91, pct. XVIII. 4, A.

216. CUNŢA, jud. Alba (S. VIII)

De pe teritoriul satului provin fragmente de vase romane; se menţionează şi urmele drumului roman. Inscripţia
mithriacă aflată cândva aici nu este locală. Existenţa unei aşezări romane rurale pare foarte probabilă.

D. Tudor, Oraşe, p. 140; RepAb, p. 89, pct. 58.

217. CURCIU, jud. Sibiu (S. XII)

1. Din descoperiri mai vechi se menţionează ca provenind de aici un chiup şi o mărgea de pastă, ambele de epocă
romană.

2. La sud-est de sat, pe locul numit „La Fântâni“ s-a identificat o aşezare rurală de epocă romană care suprapunea
aşezări mai vechi din epoca bronzului şi din prima şi a doua epocă a fierului. Materialul roman constă din ceramică
comună, fragmente de râşniţe, cărămizi fragmentare (?), lipitură de lut cu urme de nuiele, oase de animale. În contextul
acestor materiale se menţionează şi fragmente ceramice lucrate cu mâna. Situaţia stratigrafică neclară împiedică până la
noi cercetări o atribuire clară a aşezării; deocamdată certă este doar datarea acesteia pe parcursul epocii romane.

3. Pe locul numit „La Cruce“, aflat la jumătatea distanţei dintre Curciu şi Dârlos, s-a descoperit accidental, cu
prilejul lucrărilor de deviere a drumului comunal, un vas de provizii din pastă cenuşie cu decor format din benzi de linii
în val şi o fusaiolă bitronconică. Din descrierea descoperirii reiese şi prezenţa a două morminte de inhumaţie, dar
legătura lor cu vasul roman şi încadrarea cronologică rămân neclare.

1. RepTrans, ms; 2. 3. D. Radu, ActaMN, 8, 1971, p.483-497; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 146; D. Protase,
Autohtonii, p. 50.

218. CUŞMA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

Pe teritoriul satului sunt menţionate mai multe descoperiri de monede romane şi un inel de aur; obiectele ar putea
proveni dintr-un tezaur sau dintr-o aşezare rurală neidentificată în teren.

Neigebaur, Dacien, 292; Gooss, Chronik, p. 89; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 13, nr. 29, a.

219. CUT, jud. Alba (S. VIII)

În punctul numit „Fântâna Dârgului“, aflat la curba de la intrarea în sat, cu ocazia construirii şoselei, au fost
descoperite diferite materiale de construcţie romane, printre care şi o conductă din lut ars. Descoperirile ar putea indica,
eventual, o villa rustica.

RepAb, p. 89, pct. 60/3.

220. CUZĂPLAC, jud. Sălaj (S. VII)

50
La est de sat au fost descoperite, în secolul trecut, ziduri, ţigle şi cărămizi romane ştampilate; vestigiile ar putea
aparţine unei aşezări rurale.

K. Torma, Limes, p. 29; Al. V.Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 125, nr. 12.

221. CUZDRIOARA, jud. Cluj (S. X)

De pe teritoriul satului, fără alte precizări, provine o pateră de bronz cu inscripţia: Marti Cornelia L(uci) f(ilia) Ossa
v(otum) s(olvit), datată în sec. III.

C. Pop, Civiltŕ, E, 335; RepCj, p. 172, nr. 2.

222. DACIA, jud. Braşov (S. XIX)

De pe teritoriul satului se menţionează următoarele descoperiri: un altar cu inscripţie, probabil votiv (azi pierdut), o
cheie din bronz, monede de argint şi urmele unui drum roman; materialele ar putea proveni dintr-o aşezare
neidentificată.

M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 31; Gooss, Chronik, p. 311-312; V. Christescu, Viaţa ec, p. 103, nr. 4; TIR, L 35, p.
36; IDR, III/4, 70; RepBv, p. 132, s. v.

223. DAIA, jud. Mureş (S. XIII)

În mai multe puncte de pe teritoriul satului s-au descoperit materiale de epocă romană; ele indică existenţa unei
întinse aşezări rurale, posibil chiar mai multe:

1. În punctul „Cânepişte“, situat pe malul stâng al pârâului Saeş, se menţionează o aşezare rurală identificată prin
cercetări de suprafaţă.

2. În punctul „Lângă Cetăţuie“, într-un sondaj de informare, s-au descoperit fragmente ceramice romane.

3. În punctul „Dealul Mânăstirii“ s-a descoperit o râşniţă romană.

4. În punctul „Grădina lui Miron“ s-au descoperit fragmente ceramice romane din pastă de culoare galben-roşcată,
acoperite cu vopsea roşie şi fragmente din pastă brun-neagră (farfurii capace).

5. În punctul „Pârâul Cremeneşcii“ se menţionează fragmente ceramice romane.

6. În punctul „Vadul Adânc“ se menţionează o urnă romană, iar „În Vii“, care ar putea fi acelaşi cu cel anterior, se
menţionează o aşezare romană.

7. Fără precizări topografice se menţionează trei monede romane de la Antoninus Pius, Marcus Aurelius şi
Septimius Severus.

1; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 175-176, nr. 7; RepMs, p. 48-49, pct. V.2, C, L; 3; 4; 5; 6;
7. RepMs, p. 48-49, pct. V. 2, A, d, E, F, J, M, N.

224. DAIA, jud. Sibiu (S. XII)

La nord-vest de sat, în punctul „După Biserică“, pe o terasă de pe malul drept al Pârâului Dăii, se află o aşezare
rurală care îşi începe existenţa în epoca dacică şi continuă până în sec. IV. Materialul arheologic de epocă romană
constă din ceramică provincială roşie şi cenuşie şi dacică lucrată numai cu mâna.

51
 Inedită.

225. DAIA ROMÂNĂ, jud. Alba (S. VIII)

1. În punctele „Troian“ şi „Calea Bălgradului“, cu prilejul cercetărilor efectuate în aşezările preistorice, au fost
surprinse şi bogate vestigii de epocă romană. Ele constau din substrucţii de clădiri cu ziduri din piatră, numeroase
cărămizi şi fragmente ceramice. Pe platoul „Troian“ s-a descoperit, în anul 1957, un epitaf fragmentar al unui veteran
din legiunea XIII Gemina, iar dintr-o descoperire mai veche provine un altar votiv închinat lui I O M de către C. Aelius
Primus, decurion al coloniei Apulum. Ansamblul descoperirilor face foarte probabilă existenţa aici a unei proprietăţi de
tip villa rustica.

2. În punctul „Slatina“, cercetări efectuate în anul 1969 au condus la descoperirea unei aşezări romane; urmele ei
în teren constau din fundaţii de piatră, ceramică şi obiecte din metal.

3. În punctul „Valea Sârbilor“, situat lângă grajdurile fostei C. A. P., cu prilejul aceloraşi cercetări din 1969, s-au
descoperit cărămizi şi fragmente ceramice romane.

1. TIR, L 34, p. 31; V. Wollmann, ActaMN, 7, 1970, p. 170-173; D. Popa, StComMuzBruk, 21, 1981, p. 79; IDR,
III/4, 32, 33; RepAb, p. 90-91, pct., 61/2; 2; 3. RepAb, p. 90-91, pct. 61/4, 5.

226. DANEŞ, jud. Mureş (S. XV)

Materialele semnalate aici: cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina (descoperite în zidăria unui pilastru de la
biserica evanghelică) şi stela funerară a Aureliei Plotina (pusă de un militar dintr-o legiune) se pare că au fost aduse din
castru sau aşezarea civilă de la Sighişoara, punctul „Podmoale“.

Din aria localităţii provine o toartă de vas din pastă cărămizie fină.

Fr. Müller, AVSL, 22, 1885, p. 392-393; I. Mitrofan, Gh. Moldovan, ActaMN, 5, 1968, p. 107, nota 45; G.
Ferenczi, I. Ferenczi, Sargetia, 7, 1970, 62, nota 2,, nr. 10; p. 61, fig. 1/29; T. Soroceanu, Gh. Lazarovici, E. Amlacher,
M. Mureşan, Marisia, 7, 1977, p. 59. I; IDR, III/4, 188, 189; RepMs, p. 115, pct., XXVIII. 1, A, e, f.

227. DÂMBĂU, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Fânaţele Mari“ s-a descoperit, în anul 1921, un tezaur monetar format din 220 de monede depuse într-
un vas de metal. Se mai păstrează 135 de piese provenind de la următorii împăraţi: Nero, 2, Galba, 1, Vitellius, 3,
Vespasian 29, Titus, 5, Domitian, 10, Nerva, 6, Traian, 44, Hadrian, 33 şi Antoninus Pius, 2.

C. Preda, SCN, 1, 1957, p. 113- 131; D. Protase, Continuitatea, p. 86, nr. 4; Idem, Autohtonii, p. 173, 190; RepMs,
p. 40, pct. II. 5, B.

228. DÂMBU, jud. Mureş (S. XIII)

Din aria localităţii provine o monedă imperială de bronz datând din sec. III.

RepMs, p. 221, pct. LXXV. 3, A.

229. DÂRJIU, jud. Harghita (S. XIX)

În punctul „Pârâul cu Bani“ se menţionează existenţa unei villa rustica.

TIR, L 35, p. 38; Z. Székely, ArhMold, 5, 1971, p. 135, 136; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 44.

52
 230. DÂRLOS, jud. Sibiu (S. XII)

În biserica evanghelică din localitate sunt zidite mai multe reliefuri şi inscripţii funerare fragmentare. Pe o stelă
fragmentară este redat banchetul funerar, iar inscripţia păstrează numele defunctului, un celt de condiţie peregrină,
Suadullus Titurs; un alt monument păstrează imaginea unui bust bărbătesc, îmbrăcat în togă. Nu se cunoaşte
provenienţa monumentelor încastrate în biserică.

M. J. Ackner, JCC, IV, 1859, p. 72; TIR, L 35, p. 38; IDR, III/4, 98, 99.

231. DEAJ, jud. Mureş (S. XIII)

Din aria localităţii se menţionează un antoninian de la Gallienus.

RepMs, p. 182, pct. LIII. 5, A.

232. DECEA, jud. Alba (S. IX)

Pe teritoriul satului se află o întinsă aşezare rurală din care provin numeroase descoperiri făcute în mai multe
puncte:

1. Din locuri neprecizate provin un sestertius de la Antoninus Pius, un altul cu legenda PROVINCIA DACIA, an
I, precum şi 9 denari.

2. La poalele dealurilor aflate la nord de sat s-au găsit o piatră sculptată şi o statuie din epoca romană.

3. În vatra satului se menţionează următoarele descoperiri:

Într-o grădină, o statuie reprezentând o divinitate feminină (Ceres ?), râşniţe, o lance din fier, vase mari şi
fragmente, mărgele;

La marginea de nord-est a satului s-a găsit, într-un vas de lut, un tezaur format din denari romani;

La marginea de nord-vest a satului se menţionează descoperirea de cărămizi şi fragmente ceramice;

La marginea de sud-vest, pe locul bisericii româneşti, s-au descoperit, cu prilejul săpării fundaţiilor, cărămizi,
ceramică şi un fier de plug, iar în cimitir s-au descoperit frecvent materiale ceramice, opaiţe fragmentare, monede de
bronz, unele de la Filip Arabul cu legenda PROVINCIA DACIA, alte obiecte de bronz.

4. La sud de sat, săpat în malul Mureşului, s-a descoperit, în 1888, un mithraeum format din două încăperi.
Pronaosul era în mare parte distrus de Mureş, dar în cella, bine conservată s-au descoperit o statuie a lui Mithras
Petrogenitus, două altare votive închinate divinităţii şi alte fragmente de la reliefuri votive.

1. I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 18; RepAb, p. 90-91, pct., 62/4, f; 2; 3. B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141,
546, RepAb, p. 90-91, pct. 62/8, 9 (a-d); 4. G. Téglás, P. Király, AEM, 13, 1890 p. 197; Fr. Cumont, Textes et mon, 21,
317, nr. 203, fig. 178; G. Téglás, ErdMúz, 1902, p. 270; O. Floca, EDR, 6, 1935, p. 217; D. Tudor, Oraşe, p. 206-207;
TIR, L 34, p. 52; M. Takács, Apulum, 24, 1987, p. 173-177, RepAb, p. 90-91, pct. 62/10.

233. DEDA, jud. Mureş (S. XVII)

Din aria localităţii provine un dupondius de la Antoninus Pius, anii 150-151.

53
 RepMs, p. 119, pct. XXIX. 1, A, e.

234. DEDRAD, jud. Mureş (S. XVII)

În punctul „Viile Dedradului“ s-a descoperit întâmplător, în anul 1964, un depozit de unelte agricole format din:
patru brăzdare de plug dacice, un brăzdar roman, un cuţit de plug şi un manşon de fixare.

Pe locul descoperiri s-au efectuat mai târziu săpături sistematice care au evidenţiat existenţa unei întinse aşezări
rurale a populaţiei autohtone din provincie. Au fost surprinse urmele unor locuinţe, probabil de suprafaţă, şi s-au
descoperit o verigă de la un plug dacic, numeroase fragmente ceramice romane provinciale şi ceramică dacică mai
redusă ca număr. Aşezarea a fost datată în sec. II-III şi se pare că a sfârşit printr-un incendiu violent.

I. Glodariu, M. Câmpeanu, SCIV, 17, 1966, 1, p. 19-32; I. Glodariu, Apulum, 13, 1975, p. 227-243; RepMs, p. 68-
69, pct. IX. 2, D, d.

235. DELENI, jud. Sălaj (S. VII)

În hotarul satului s-a descoperit, în sec. XIX, o linguriţă de argint cu inscripţia ALSE; alte precizări lipsesc.

CIL, III, 1639; Al. V. Matei, E. Lacó, ActaMP, 3, 1979, p. 121-136.

236. DELURENI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului s-au descoperit, prin cercetări de suprafaţă, două aşezări ale populaţiei autohtone din
provincie, ambele marcate prin ceramică romană provincială şi dacică lucrată cu mâna. Cele două aşezări se află în
punctele:

1. „Dosul Uilacului“, în aria gospodăriei lui Matei Zaharia;

2. La 1 km nord-est de prima, în dreapta drumului dinspre Şopteriu.

Gh. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 13, nr. 30.

237. DENSUŞ, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „Câmpul Mare“, situat la sud-vest de sat, s-au descoperit, în anul 1979, substrucţii de clădiri şi
ceramică romană provincială; descoperirile ar putea indica eventual o villa rustica.

2. În punctul „Satul lui Cremene“ se menţionează existenţa unei aşezări rurale, descoperită printr-o cercetare de
suprafaţă din anul 1982.

1; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 95, nr. 16.

238. DEUŞU, jud. Cluj (S. X)

În două puncte de pe cursul văii Puturoasa s-au descoperit fragmente ceramice de epocă romană; ele indică
existenţa unei aşezări rurale.

Gh. Lazarovici, Apulum, 9, 1971, p. 71, nr. 1; RepCj, p. 183, nr. 4.

239. DEVA, jud. Hunedoara (S. II)

54
 1. Din oraş şi din zona învecinată se cunosc un număr mare de descoperiri, care pun în evidenţă existenţa unei
importante aşezări rurale în jurul căreia se aflau şi câteva villae rusticae:

2. La poalele dealului „Cetăţii“, pe terenul Grupului Şcolar de Construcţii şi pe cel al fostului sediu judeţean P. C.
R., s-au descoperit, încă din secolul XIX, urmele unor construcţii cu ziduri din piatră şi mortar de var, identificându-se
mai multe camere, unele cu instalaţie de hypocaust, precum şi un fragment dintr-o instalaţie de apeduct.

3. Pe strada Aurel Vlaicu s-a identificat de asemenea un apeduct construit din tuburi de lut şi cărămizi.

4. În cartierul „Viile Noi“, la capătul străzii Horia, pe fostul lot al Ocolului Silvic, s-au identificat urmele unei
construcţii romane, constând din multă piatră de construcţie, cărămizi, ţigle, mortar şi ceramică romană provincială;
materialele se aflau dispersate pe o arie întinsă.

5. La sud de municipiu, în punctul „Techeneu“, s-au descoperit temelii de ziduri, multe materiale de construcţie
(cărămizi, ţigle) şi ceramică romană provincială. Tot aici se menţionează descoperirea unor morminte, precum şi un
altar funerar cu chenar profilat. Autorul semnalărilor consideră că în acest punct se află o villa rustica de mari
dimensiuni.

6. La marginea de sud a oraşului, în prelungirea străzii Vulcan, pe locul numit „La Ogoare“, au fost descoperite
urmele unei construcţii izolate. Ele constau din numeroase materiale de construcţie: cărămizi, ţigle, resturi de mortar
pietre de construcţie, piese ceramice pentru pavaj în formă de 8 şi ∟ şi multă ceramică romană provincială;
descoperirile din acest punct ar putea indica amplasamentul unei villa rustica.

7. La extremitatea de est a fostei străzi 23 August, la ieşirea din oraş, s-au identificat temeliile mai multor ziduri
de piatră, cu dispunere paralelă şi s-au descoperit cărămizi, ţigle şi ceramică romană.

8. În cartierul Gojdu, aflat la est de oraşul vechi, s-au făcut numeroase descoperiri de caracter funerar: ulcioare, un
monument din piatră cu doi lei afrontaţi şi un Eros între ei, fragmente de cărămizi şi ceramică. În acelaşi punct se
menţionează temelii ale unor construcţii, iar alte descoperiri despre care se crede că aparţin aceluiaşi complex au fost
observate la prima cotitură a drumului spre Hărău. Ansamblul descoperirilor din acest punct a fost interpretat ca o mare
aşezare de profil agricol sau o mare villa rustica cu cimitirul ei.

9. Urmele unor construcţii romane, constând din cărămizi şi ţigle, au fost observate în cartierul „Sântuhalm; tot aici s-
au descoperit şi fragmente ceramice romane provinciale.

10. Pe terenul aeroportului de la Săuleşti au fost descoperite resturile mai multor morminte şi monumente funerare
între care un capac de aedicula şi un leu funerar. se presupune că descoperirile provin dintr-o necropolă de familie a
unui proprietar rural a cărui villa rustica se întindea sub terasamentul căii ferate.

11. În partea de sud-est a oraşului a fost cercetată, în anul 1967, o villa rustica formată dintr-o curte
dreptunghiulară, închisă cu zid de piatră, în interiorul căreia se aflau trei clădiri, iar în exteriorul curţii alte două
construcţii. Clădirile din interior erau: o locuinţă cu cinci încăperi, unele dotate cu instalaţie de hypocaust şi alte două
corpuri adosate laturilor de sud şi de est ale curţii, fiecare cu mai multe încăperi, cu rost de ateliere şi locuinţe pentru
lucrătorii fermei. Materialul arheologic descoperit constă din mai multe pietre de râşniţe aflate în diferite faze de
prelucrare, situaţie ce indică existenţa unui atelier de confecţionat astfel de instalaţii, gresii de ascuţit, cuţite din fier, o
teslă, opaiţe, fibule din bronz şi o statuetă din acelaşi material reprezentând un Lar. Ceramica este prezentă în cantitate
mare şi cuprinde fragmente de terra sigillata, ceramică romană provincială, iar în două dintre încăperile construcţiilor
anexe s-au găsit şi fragmente dacice, indiciu sigur despre folosirea mâinii de lucru autohtone la această fermă.

12. În hotarul de sud al oraşului au funcţionat în epoca romană două cariere de piatră. Una se afla pe dealul
„Bejan“, din care se exploata augit-andezit de culoare roşie, iar cealaltă, în punctul „Pietroasa“, oferea un andezit sur.
Urmele de extracţie mai erau vizibile în secolul XIX, iar în cariere s-au descoperit piese arhitectonice sau de altă natură
prelucrate parţial şi unelte din fier. S-a descoperit de asemenea şi un altar votiv închinat lui Hercules şi lui Silvanus de

55
către Titus Aurelius Arimo, immunis, comandantul unei vexilaţii de muncă din legiunea XIII Gemina. În apropierea
carierelor s-au observat urmele unor construcţii, considerate ca locuinţe ale lucrătorilor şi tot aici s-au descoperit
obiecte de uz gospodăresc, vase ceramice, pietre de râşniţă şi monede.

13. De pe teritoriul oraşului provin şi două tezaure monetare; unul a fost descoperit în anul 1886 şi este format din 17
denari de la următorii împăraţi: Octavian (anii 35-28 î. Hr.), 1, Nero, 1, Septimius Severus, 3, Caracalla, 1, Elagabalus, 4,
Severus Alexander, 2, Maximinus Thrax, 1, Gordian III, 5, iar cel de-al doilea era un tezaur de 4-500 de piese din care s-
au păstrat doar 9: o drahmă emisă de oraşul Dyrrhachium, 7 denari republicani emişi între 150-82 î. Hr. şi un denar de
la Antoninus Pius.

1 – 13. Gooss, Chronik, p. 71; G. Téglás, ArchÉrt, 9, 1889, p. 390-396; Idem, HunyadvTört, 1, p. 183-184; V.
Christescu, Viaţa ec., p. 38-39; D. Tudor, Oraşe, p. 126-127; TIR, L 34, p. 52; O. Floca, Sargetia, 6, 1969, p. 25-36; L.
Mărghitan, C. Pop, Sargetia, 8, 1971, p. 67-75; I. Winkler, Sargetia, 9, 1972, p. 51-53; V. Wollmann, Sargetia, 10,
1973, p. 105; L. Mărghitan, CercetăriDeva, p. 15-85; Adriana Rusu, Sargetia, 14, 1979, p. 173; IDR, III/3, 38, 39.

240. DEZMIR, jud. Cluj (S. X)

În hotarul satului au fost identificate două villae rusticae:

1. În punctul „Crişeni“, într-o vale ce se deschide spre Someş, în apropierea drumului roman dintre Napoca şi
Apahida, s-au descoperit substrucţii ale unei clădiri de epocă romană. Din ruine s-a scos un altar votiv închinat lui
Silvanus de către sclavul Securus (CIL, III, 863=7661) şi tot de aici se menţionează un sarcofag de piatră. Ansamblul
descoperirilor semnalează cu multă certitudine o villa rustica.

2. În hotarul „Sub Berc“ a fost cercetată arheologic, în anul 1903, o villa rustica. Construcţia avea forma
dreptunghiulară, cu dimensiunile 22,25 x 16,7 şi ziduri în tehnica opus incertum. Ea cuprindea cinci încăperi şi o
posibilă curte interioară, atrium, cu un bazin impluvium. Materialul arheologic recoltat în timpul săpăturilor constă din
cărămizi, ţigle, cuie, piroane, o verigă din fier şi ceramică romană provincială.

1. K. Torma, ArchKözl, 5, 1865, p. 13; Idem, Limes, p. 17; Gooss, Chronik, p. 71; I. Marţian, Repertoriu, nr. 288;
TIR, L 34, p. 52; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 43 sqq; IstCj, p. 35; RepCj, p. 185, nr. 6; 2. A. Buday, ErdMúzEvk,
1906, p. 64; M. Roska, Dolg, 2, 1911, p. 106-110; Idem, Rep, p. 66, nr. 28; I. Mitrofan, ActaMN, 10, 1973, p. 150; IstCj,
p. 36; RepCj, p. 185, nr. 7.

241. DIPŞA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În punctul „Poderei“ s-a descoperit o buză de castron roman din pastă roşie.

2. În punctul „Fundoaie“ se menţionează o aşezare rurală din care provin mai multe fragmente de vase romane.

1; 2. Gh. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 13-14, nr. 31/a, b.

242. DIVICIORII MARI, jud. Cluj (S. XIV)

În punctul „Sub Pădure“ s-a descoperit, în anul 1971, un tezaur monetar, din care s-au recuperat 27 denari, unul
republican, restul imperiali, de la Nero până la Marcus Aurelius.

E. Chirilă, I. Chifor, StComMuzBruk, 19, 1975, p. 46-47; RepCj, p. 186, pct. 2.

243. DOMNEŞTI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

56
 Zăcămintele de sare de pe Valea Şieului au fost intens exploatate în epoca romană. În legătură cu aceste exploatări
s-a dezvoltat o importantă aşezare, în care funcţiona un birou al arendaşului salinelor şi păşunilor şi foarte probabil şi
alte aşezări mai mici, între care una a populaţiei autohtone:

1. În centrul satului s-au descoperit, în a doua jumătate a sec. XIX, substrucţiile unei clădiri cu ziduri din piatră,
cărămizi, două statuete din bronz şi un altar votiv închinat lui Iupiter Dolichenus de către un militar dintr-o vexilaţie a
legiunii X Fretensis.

2. Pe malul stâng al Şieului, în punctul „La Slatină“ sau „Izvorul Sărat“, s-a descoperit, în anul 1913, un altar
votiv închinat triadei capitoline, în sănătatea lui P. Aelius Marus, flamin al coloniei Ulpia Traiana, arendaş al păşunilor
şi salinelor. Monumentul a fost pus de Atticus, sclav actor al arendaşului care conducea un birou în acest punct.
Descoperirea este un important document referitor la forma de organizare a exploatărilor de sare din provincia dacică.

3. Cu prilejul unor cercetări de suprafaţă, s-au cules, din vatra satului, punctul „Tabla Pietroasă“, fragmente
ceramice romane provinciale şi dacice lucrate cu mâna.

1. CIL, III, 7625; N. Gudea, ActaMP, 1, 1977, p. 118; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 14, nr. 34 a; 2. V.
Christescu, Viaţa ec, p. 102; I. I. Russu, SCIV, 7, 1956, 1-4, p. 7 –13; V. Wollmann, Mineritul, p. 243, 249, pl. CX/2; G.
Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 14, nr. 34 b; 3. Şt. Dănilă, FileIst, 1, p. 265; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 14, nr. 34
c.

244. DOROLEA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

Pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe monede romane din argint şi bronz; ele ar putea indica existenţa
unei aşezări .

I. Marţian, Repertoriu, nr. 237; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 15, nr. 35.

245. DOŞTAT, jud. Alba (S. VIII)

În punctul „Zidul“ sau „La Zidul“, situat între Doştat şi Şpring, s-au observat urmele unor construcţii de epocă
romană; în acelaşi context se menţionează: coloane, statui, basoreliefuri, monede, inscripţii, între care şi un monument
închinat lui Mithras.

Unele materiale se crede că au fost aduse de la Apulum la un conac medieval; nesigură rămâne şi existenţa aici a
unui mithreum, ca şi localizarea staţiei SACIDAVA din TabPeut, VIII, 1.

Gooss, Chronik, p. 71; D. Tudor, Oraşe, p. 140-141; M. Macrea, Viaţa, p. 161; TIR, L 34, p. 98; RepAb, p. 91-92,
pct. 63/2.

246. DRAGU, jud. Sălaj (S. VII)

Descoperirile cunoscute de pe teritoriul satului indică existenţa unei aşezări rurale şi, foarte probabil, o villa
rustica:

1. La aproximativ 4 km sud de sat, pe locul numit „Pusta Mică“, au fost descoperite urme de construcţii, cărămizi,
ţigle, ceramică, monede şi o statuie a lui Iupiter; descoperirile indică existenţa unei aşezări rurale.

2. La aproximativ 1 km nord-est de sat, în punctul „Zăpodia de Piatră“, au fost descoperite fragmente ceramice
romane şi un vultur de piatră.

57
 3. În hotarul „Tibernea“, în punctul „Dâmbul Tibernii“, pe malul stâng al văii Dragului, la aproximativ 50 m de
liziera pădurii, a fost descoperit, în vara anului 1977, un perete de aedicula pe care era redată o familie; descoperirea ar
putea proveni dintr-un cimitir de familie aflat pe o proprietate de tip villa rustica.

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 234; K. Torma, Limes, p. 20; ArchÉrt, 24, 1904, p. 244-246; D. Tudor, Oraşe, p. 235;
TIR, L 34, p. 55; Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 125, nr. 14 a, b; 3. Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979,
p. 125, nr. 14 c.

247. DRÂMBAR, jud. Alba (S. VIII)

În punctul „Vadul Bălgradului“ se află o aşezare rurală sau mai probabil o villa rustica; aici s-au descoperit
substrucţii de clădiri, blocuri de piatră fasonată, ţigle, olane, tuburi de apeduct şi ceramică romană provincială; se
menţionează şi o inscripţie pierdută.

I. Mitrofan, Apulum, 5, 1965, p. 99; Idem, ActaMN, 11, 1974, p. 44; D. Tudor, Oraşe, p. 170; TIR, L 34, p. 56;
IDR, III/4, 39; RepAb, p. 92, pct. 65.

248. DUMBRAVA, jud. Alba (S. IX)

1. În punctul „Râturi“, aflat la marginea satului, s-au descoperit cărămizi mari cu ştampila legiunii XIII Gemina;
aici se presupune existenţa unei aşezări rurale.

2. La locul numit „Cuta“ s-au descoperit fragmente ceramice romane.

1; 2. D. Berciu, I. Berciu, Apulum, 3, 1946-1948, p. 20, D. Tudor, Oraşe, p. 142; TIR, L, 34, p. 56; IDR, III/4, 39;
RepAb, p. 92-93, pct. 76/3, 4.

249. DUMBRAVA, jud. Cluj (S. VII)

În hotarul numit „Budulău“, pe traseul drumului roman spre castrul de la Bologa, se află o aşezare rurală de pe
suprafaţa căreia s-au cules cărămizi, ţigle şi numeroase fragmente ceramice. După o informaţie neverificată, unele
cărămizi aveau imprimată litera V. Se păstrează zidit într-o casă din sat şi un fragment de basorelief, de execuţie
mediocră, reprezentând o femeie îmbrăcată în tunica; monumentul pare a fi un fragment dintr-un perete de aedicula.

K. Torma, Limes, p. 26-27; D. Tudor, Oraşe, p. 234; TIR, L 34, p. 56; RepCj, p. 192, nr. 2.

250. DUMBRĂVIOARA, jud. Mureş (S. XVI)

De pe teritoriul satului se menţionează descoperirea unui tezaur monetar, între timp dispărut, format din 300 de
denari, unul republican, iar restul emişi după anii 180-183.

Cr. Găzdac, EphNap, 4, 1994, p. 179-181; RepMs, p. 126-127, pct. XXXI. 3, A, g.

251. DUPĂ DEAL, jud. Mureş (S. XIII)

Din aria localităţii provine un denar suberat din sec. III.

RepMs, p. 114, pct. XXVII. 3, A.

58
 252. DUPĂ PIATRĂ, jud. Hunedoara (S. V)

Pe traseul drumului spre satul Buceş, la aproximativ 30-40 m distanţă de drumul roman spre Ampelum, s-au
descoperit fragmente dintr-un apeduct construit cu tuburi din ceramică.

I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 23, s. v.

253. DUPUŞ, jud. Sibiu (S. XV)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală din care se menţionează ca descoperiri: cărămizi, ţigle şi olane, râşniţe,
obiecte din metal, ceramică şi monede.

O săpătură, făcută în 1875, la sud de sat, „într-un şanţ circular“ (?), a condus la descoperirea unor arme (?),
fragmente ceramice, ţigle şi o metta de râşniţă romană.

M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 20; Gooss, Chronik, p. 114; K. Horedt, MBBM, IX-X, 1944, p. 109; TIR, L 35, p.
40.

254. ERNEI, jud. Mureş (S. XVI)

1. În punctul „Cariera de Pietriş“ s-au descoperit două fibule romane una din bronz, cealaltă din fier.

2. Din loc neprecizat provin un fragment de toartă terra sigillata în forma unui personaj în picioare, alte două
fragmente de aceeaşi natură şi o ceaşcă dacică, putând fi şi de epocă romană.

1. M. Rusu, SCIV, 10, 1959, p. 227; RepMs, p. 125, pct. XXXI. 1, C; 2. RepMs, p. 125, pct. XXXI. 1, A, d.

255. FĂGETU IERII, jud. Cluj (S. IX)

Pe teritoriul satului se menţionează numeroase urme ale spălării aurului; este posibil ca ele să fie din epoca
romană.

I. Téglás, ArchÉrt, 18, 1898, p. 432; TIR, L 34, p. 58, D. Tudor, Oraşe, p. 202; Şt. Ferenczi, ActaMN, 11, 1972, p.
38; RepCj, p. 194; V. Wollmann, Mineritul, p. 148.

256. FĂRCĂDIN, jud. Hunedoara (S. I)

1. În partea de hotar dinspre Haţeg se află, probabil, o modestă aşezare rurală, marcată numai prin ceramică.

2. Într-o periegheză din anul 1978, a fost identificată o aşezare rurală, în punctul „Măierişte“, aflat la confluenţa
văilor Galbenea cu Ortovarariţa. Materialul arheologic recoltat constă numai din ceramică romană provincială.

1. L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 38, s. v.; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-
1991, p. 95, nr. 17.

257. FÂNAŢE, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „La Crăciun“, aproape de centrul satului, s-a identificat o aşezare rurală, marcată numai prin ceramică
romană provincială.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 15 pct. 38.

59
 258. FÂNTÂNA, jud. Braşov (S. XIX)

Pe teritoriul satului se menţionează descoperirea unor fragmente de vase romane, cărămizi şi câteva monede; ele indică
existenţa unei aşezări rurale al cărei amplasament nu se cunoaşte.

J. M. Ackner, MCC, IV, 1859, p. 108-109; Gooss, Chronik, p. 75; TIR, L 35, p. 42.

259. FÂNTÂNELE, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În punctul „Lab“, la intrarea în sat dinspre Matei, pe partea stângă a drumului, se află o întinsă aşezare rurală
marcată prin ceramică roşie, cenuşie şi neagră cu aspect zgrunţuros. La 500 m sud-vest de această aşezare, în punctul
„Rât“, în contextul necropolei de sec. IV, s-a descoperit şi multă ceramică romană de culoare roşie, cenuşie şi neagră
lucrată la roată, dar şi ceramică dacică lucrată cu mâna.

2. În punctul „Livadă“, aflat la 5 km sud-est de cele menţionate anterior, se află o aşezare (sau un cimitir?) de pe
suprafaţa căruia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale.

1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 15, pct. 39 a, b, c.

260. FÂNTÂNELE, jud. Mureş (S. XVI)

1. În punctul „Pădurea Saşilor“ se menţionează, în literatura veche, urne funerare şi fragmente de ţigle romane;
alte informaţii lipsesc.

2. Fără precizare topografică, se menţionează un denar suberat de la Severus Alexander.

1. TIR, L 35, p. 42; RepMs, p. 129, pct. XXXIII. 1, C, a; 2. RepMs, p. 129, pct. XXXIII. 1, C, b.

261. FÂNTÂNIŢA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului au fost identificate, prin cercetări de suprafaţă, trei aşezări rurale:

1. În punctul „Cumpăna“, cu prilejul construirii grajdurilor fostului C. A. P., în anul 1965, s-au descoperit
substrucţii de ziduri şi ceramică roşie şi cenuşie, de epocă romană, precum şi ceramică dacică lucrată cu mâna.
Descoperirea ar putea indica o aşezare de colonişti în care locuiau şi autohtoni daci.

2. În punctul „Pe Vale“, aflat la 4 km est de cel amintit anterior, se menţionează existenţa unei întinse aşezări
rurale marcate prin ceramică romană provincială de culoare roşie şi cenuşie şi pastă zgrunţuroasă, precum şi prin
ceramică dacică lucrată cu mâna.

3. În punctul „Hordochiu“, situat la 1 km vest de cel menţionat anterior, se află o altă aşezare rurală marcată prin
ceramică romană provincială.

1. D. Protase, Autohtonii, p. 51; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 16, pct. 40 a; 2; 3. G. Marinescu, FileIst, 6,
1989, p. 16, pct. 40 b, c.

262. FELDIOARA, jud. Braşov (S. XXII)

1. A. În partea de sud-est a satului a fost cercetată, prin săpături sistematice, o aşezare a populaţiei autohtone din
provincie, din care s-au obţinut fragmente ceramice de la vase romane provinciale (străchini, chiupuri, ulcior) şi
ceramică dacică.

60
 B. Materiale asemănătoare au fost recoltate şi cu prilejul cercetărilor din cetatea feudală, fiind vorba probabil de o
singură aşezare.

2. Din alte puncte de pe teritoriul satului s-au cules, în cursul unor cercetări de suprafaţă, fragmente de chiupuri şi
străchini romane.

1. A, B; 2. Fl. Costea, Cumidava, 5, 1971, p. 30-32, il.; Idem, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 280 sqq, il.; RepBv,
p. 132-133, s. v.

263. FELDIOARA, jud. Cluj (S. XIV)

La aproximativ 1,5 km spre vest de sat s-a identificat şi sondat o întinsă aşezare a populaţiei autohtone. S-au
descoperit locuinţe de suprafaţă, gropi de provizii, material ceramic, în cea mai mare parte roman provincial, alături de
care apar fragmente de vase autohtone lucrate cu mâna.

D. Protase, Autohtonii, p. 50.

264. FELEAC, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Piatra Mică“ se află o aşezare a populaţiei autohtone, marcată prin ceramică dacică lucrată cu mâna şi
ceramică romană de culoare cenuşie; după aspectul ceramicii aşezarea a fost datată, mai ales, către sfârşitul epocii
romane.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 15, pct. 37.

265. FELEACU, jud. Cluj (S. IX)

La nord de sat, lângă drumul spre Cluj, s-au descoperit, la începutul sec. XIX, o tăbliţă de bronz cu litere argintate
şi o inscripţie fragmentară (CIL, III, 8719), probabil de caracter votiv; materialele ar putea proveni dintr-o aşezare mai
restrânsă sau dintr-o villa rustica.

Neigebaur, Dacien, p. 226-227; M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 34; Gooss, Chronik, p. 73; I. Marţian, Repertoriu,
nr. 257; D. Tudor, Oraşe, p. 230; TIR, L 34, p. 58; RepCj, p. 198, nr. 2.

266. FELMER, jud. Braşov (S. XIX)

Pe teritoriul satului s-au făcut descoperiri de epocă romană în mai multe puncte; ele indică existenţa mai multor
aşezări, posibil şi o necropolă:

1. În punctul „La Morminte“ se presupune că există o necropolă tumulară de acelaşi fel cu cea de la Calbor. În
anul 1982 s-a executat un sondaj într-un tumul, dar rezultatul a fost negativ.

2. În punctul „Calea ai Strâmbă“ s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale şi dacice, un monument
fragmentar de piatră, refolosit şi o monedă de la Commodus.

3. În punctul „Sub Mesteceni“ s-a descoperit ceramică romană provincială şi terra sigillata de import (Gallia).

4. În punctul „Tufa Morii“ se menţionează descoperirea unor fragmente ceramice romane.

5. O aşezare rurală se menţionează şi în punctul „Via Popii“, dar o cercetare de teren nu a identificat situl.

61
 1. Gooss, Chronik, p. 20; Idem, AVSL, 14, 1887, p. 157; RepBv, p. 135, s. v; 2. Fl. Costea, Cumidava, 12/1, 1979-
1980, p. 18; RepBv, p. 135, s. v; 3; 4; 5. RepBv, p. 135, s. v.

267. FILIAŞ, jud. Harghita (S. XX)

Într-o cercetare, efectuată pe teritoriul satului, au fost descoperite, într-o groapă, fragmente ceramice romane,
inclusiv terra sigillata, şi fragmente dacice care după descriere aparţin epocii romane. Materialul ceramic roman se
datează mai ales în sec. III. Existenţa unei modeste aşezări a populaţiei autohtone din provincie pare foarte probabilă.

D. Protase, Autohtonii, p. 51, cu nota 42.

268. FIŞER, jud. Braşov (S. XIX)

În perimetrul localităţii se semnalează o aşezare rurală din care s-au observat substrucţiile unor clădiri cu ziduri de
piatră şi ceramică romană.

M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 32; Gooss, Chronik, p. 309; TIR, L 35, p. 41-42; RepBv, p. 135, s. v.

269. FIZEŞ, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului s-au observat urme ale exploatărilor de aur din epoca romană; se menţionează mine şi locuinţe
ale minerilor.

ContribuţiiHd, p. 105; D. Tudor, Oraşe, p. 191; TIR, L 34, p. 59; V. Wollmann, Mineritul, p. 131.

270. FIZEŞU GHERLII, jud. Cluj (S. X)

În punctul „Zlatna“, într-un sondaj din anul 1902, s-au descoperit fragmente ceramice, o lucernă şi o cutie din fier.
Materialele se datează în epoca romană şi ele indică existenţa unei aşezări rurale.

M. Roska, Rep, p. 216-218, nr. 79; RepCj, p. 200, nr. 7.

271. FLIPIŞU, jud. Mureş (S. XVII)

Din aria satului se menţionează un antoninian.

RepMs, p. 90, pct. XVII. 2, A.

272. FLOREŞTI, jud. Cluj (S. VI)

1. În partea de hotar numită „Labu“, la vărsarea pârâului Bongar în Someşul Mic, se află o aşezare de epocă
romană şi postromană marcată prin ceramică.

2. Dintr-o aşezare neidentificată din aria satului provin mai multe materiale romane: o ţiglă, două fragmente de
olane, şi cuie fragmentare.

1. I. Ferenczi, Studia, 2, 1962, p. 38-41; K. Horedt, ActMuz, 1956, p. 142; IstCj, p. 52, nota 10; RepCj, p. 201-203,
nr. 3; 2. B. Posta, ErdMúzEvk, 1909, p. 37-38; TIR, L 34, p. 59; RepCj, p. 204,
nr. 9.

273. FOLT, jud. Hunedoara (S. V)

62
 1. În punctul „Sub Vii“, aflat la est de sat, pe malul drept al Mureşului, cu prilejul modernizării drumului spre
Geoagiu, au fost descoperite fragmente ceramice de epocă romană.

2. La vest de sat, apele Mureşului au dezvelit, în anul 1969, un cuptor roman pentru ars materiale de construcţie,
aflat la 2,1 m sub nivelul actual al solului.

1; 2. I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 23-24, s. v.

274. GALAŢII BISTRIŢEI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În vatra satului a fost descoperit un denar suberat şi hibrid din sec. III.

Şt. Dănilă, I. Winkler, Arhiva Someşene, 3, 1974, p. 334 sqq; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 16, pct. 41.

275. GALDA DE JOS, jud. Alba (S. VIII)

Între Cricău şi Galda, la 2 km nord-vest de Galda, într-o zonă unde drumul roman era vizibil, s-au descoperit, în
anul 1900, blocuri de piatră fasonate, o cornişă ornamentată şi monede variate.

Neigebaur, Dacien, p. 170; M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 21; Gooss, Chronik, p. 75, E. A. Bielz, JSKV, 19, 1899,
p. 20; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 539; RepAb, p. 95-96, pct. 74/5.

276. GALDA DE SUS, jud. Alba (S. VIII)

În punctul „Valea Gălzii“ s-au descoperit materiale romane, între care se menţionează şi o inscripţie.

D. Tudor, Oraşe, p. 179, RepAb, p. 96, pct. 75/1.

277. GÂRBĂU, jud. Cluj (S. VII)

1. Pe „Dealul Babii“ aflat la sud – sud-vest de sat s-a executat, în anul 1830, o săpătură de amator, din care se
menţionează că au rezultat monumente epigrafice şi sculpturale, un altar votiv (CIL, III, 848) şi alte inscripţii dispărute,
un perete de aedicula, sculptat pe ambele feţe, cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina şi ceramică provincială; tot
aici se menţionează substrucţii de ziduri. Descoperirile descrise arată cu multă certitudine existenţa unei aşezări rurale,
posibil o villa rustica.

2. La est de sat s-au descoperit, în anul 1877, substrucţiile unei mici clădiri pătrate din care s-au scos o piatră cu
inscripţie funerară (CIL, III, 850), un basorelief şi mai multe blocuri de piatră de construcţie. Şi această descoperire ar
putea reprezenta o parte dintr-o villa rustica.

3. Din locuri neprecizate mai provin: un tezaur monetar cu piese emise în sec. I-III, o inscripţie de caracter funerar
(CIL, III, 851) şi o ştampilă a unui oculist roman.

1. K. Torma, Limes, p. 22-24; Gooss, Chronik, p. 76-77; A. Buday, Dolg, 7/1, 1916, p. 67, Gr. Florescu, EDR, 4,
1930, p. 81; I. Marţian, Repertoriu, nr. 278, C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1928-1932, p. 52; I. I. Russu, AISC, 4, 1944, p.
201-202; N. Gostar, Sargetia, 3, 1956, p. 81; D. Protase, SCIV, 19, 1968, 2, p. 340; D. Tudor, Oraşe, p. 233; A. Bodor,
OmDaic, p. 47 (il.); O. Floca, W. Wolski, BMI, 42, 1973, 3, p. 26, nr. 81; I. Ferenczi, ActaMN, 10, 1973, p. 549-550; L.
Ţeposu-Marinescu, MN, 1, 1974, p. 15, 17, 20, (il.); RepCj, p. 227-228, nr. 7-8; 2. K. Torma, Limes, p. 24; RepCj, p.
228, nr. 9; 3. K. Torma, Limes, p. 24; D. Protase, SCN, 2, 1958, p. 257, nr. 4; Idem, SCIV, 21, 1971, 1, p. 148; D. Tudor,
Oraşe, p. 263; RepCj, p. 228, nr. 10, d, e, f.

63
 278. GÂRBOU, jud. Sălaj (S. VII)

1. În hotarul numit „Cornu Măcicaşului“ s-au descoperit, în sec. XIX, monede romane de la Vespasian şi
Septimius Severus.

2. În punctul „Între Văi“, se menţionează un monument funerar, descoperit tot în sec. XIX.

3. În partea de sud a satului au fost executate săpături arheologice, în anul 1913. Au fost dezvelite părţi dintr-o
construcţie, ce măsura pe direcţia nord-est – sud-vest 14,6 m, cu ziduri de piatră în tehnica opus incertum, şi acoperiş
din ţigle şi olane. S-au dezvelit integral patru încăperi şi alte cinci au putut fi doar parţial cercetate, precum şi un spaţiu
mai mare considerat de autorul cercetărilor a fi un atrium. O cameră era absidată, iar patru erau dotate cu instalaţie de
hypocaust şi pavimente în opus signinum. Materialul arheologic recoltat consta din cărămizi, ţigle, olane, tegulae
mammatae, tubi vaporarii şi ceramică. Construcţia cercetată este cu siguranţă o villa rustica.

1; 2; 3. K. Torma, Limes, p. 22-24; A. Buday, Dolg, 5, 1914, p. 45-62; TIR, L 34, p. 61; I. Mitrofan, ActaMN, 10,
1973, p. 142; N. Branga, Urbanismul, p. 107, nr. 117; Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 125-126, nr. 16.

279. GÂRBOVA, jud. Alba (S. VIII)

Pe valea ce desparte Gârbova de Dobârca, s-au făcut mai multe descoperiri de epocă romană care demonstrează cu
multă certitudine existenţa unei aşezări rurale; de aici provin cărămizi, ţigle, ţevi de apeduct şi ceramică romană
provincială. Tot de aici ar putea proveni şi materialele romane observate în zidurile bisericii din sat şi ale fortificaţiei
sale: ţigle cu ştampila legiunii XIII Gemina, un sfinx şi un leu funerar.

În punctul „Neghilă“, situat pe aceeaşi vale, în cursul unui sondaj din anul 1980, s-au surprins fundaţiile unei
clădiri şi ceramică romană.

G. Arz, KVSL, 4, 1881, p. 119, E. A. Bielz, JSKV, 19, 1889, p. 26; I. Marţian, Repertoriu, nr. 279; D. Tudor,
Oraşe, p. 140; TIR, L 34, p. 61, V. Wollmann, R. Grecu, Apulum, 14, 1976, p. 102-104, il.; RepAb, p. 102-103, pct.
81/2, 7.

280. GÂRBOVA DE SUS, jud. Alba (S. IX)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, se cunosc un fragment dintr-un relief şi ceramică romană
provincială.

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 540; D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 61; RepAb, p. 104-105, pct. 83/4, e.

281. GEOAGIU, GERMISARA, jud. Hunedoara (S. V)

Sub numele traco-dacic de Germisara (Ptolemeu, III, 8, 4: Germithera; TabPeut, VIII, 1: Germisera; GeogrRav,
IV, 7: Germigera), romanii au desemnat două aşezări învecinate: un castru de trupă auxiliară cu un vicus militaris
dezvoltat pe lângă el, ale căror urme se află, mai ales, pe teritoriul satului Cigmău şi o aşezare rurală balneară şi
agricol-meşteşugărească, ale cărei urme au fost surprinse pe teritoriul localităţii Geoagiu, sub forma unor mari
aglomerări de ruine şi materiale arheologice dispersate.

În vatra satului, pe malul drept al Văii Geoagiului, s-au descoperit, în decursul timpului, numeroase ruine de
construcţii, blocuri de piatră fasonată şi alte materiale.

64
 Pe dealul „Pedeapsa“, situat la nord-est de sat, pe malul stâng al Văii Geoagiului, s-au descoperit, de asemenea,
substrucţii de clădiri, materiale de construcţie de epocă romană, inscripţii şi diverse obiecte de bronz.

Staţiunea termală se afla la nord-vest de Geoagiu. Aici s-au cercetat instalaţiile pentru captarea şi transportul
apelor termale – bazine săpate în stâncă, conducte din ceramică, şi construcţii legate de funcţionarea băilor. Materialul
epigrafic descoperit, în legătură nemijlocită cu staţiunea termală, constând din inscripţii votive adresate divinităţilor
tămăduitoare, arată marea afluenţă de vizitatori, personalităţi de cel mai înalt rang din provincie (guvernatori,
comandanţi de trupe, magistraţi municipali), ca şi oameni de condiţie medie. Între materialele descoperite în staţiune se
află şi cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina, ceea ce ar putea fi un indiciu cu privire la contribuţia militarilor la
dezvoltarea edilitară a acesteia.

Un număr însemnat de materiale epigrafice sunt de caracter funerar şi ele aparţin cu siguranţă populaţiei stabile a
aşezării, chiar dacă locul lor de provenienţă nu este întotdeauna cunoscut. Asociind acestora şi celelalte monumente de
aceeaşi natură: pereţi de aediculae, cippi, stele, medalioane, lei funerari, se conturează imaginea unei comunităţi
prospere cu un nivel de civilizaţie romană deosebit de ridicat.

Printre monumentele epigrafice de caracter funerar se află şi epitaful unui decurion al coloniei Ulpia Traiana.
Există însă incertitudinea cu privire la originea locală a monumentului, dar, acceptându-l ca local, el ar putea fi
interpretat ca un indiciu al apartenenţei aşezării de teritoriul rural al Ulpiei Traiana, foarte probabil un pagus condus la
fel ca şi Aquae.

Neigebaur, Dacien, 105-108; Gooss, Chronik, p. 77-78; RE, VI, col. 1263-1264; G. Téglás, HunyadvmTört, p.
119-125; C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 343 sqq; N. Igna, Băile Geoagiului (Germisara) în epoca romană,
1946; N. Gostar, ContribuţiiHd, p. 57-99; I. I. Russu, Apulum, 5, 1965, p. 551-555; V. Wollmann, Sargetia, 5, 1968, p.
95-118; D. Tudor, Oraşe, p. 130-137; TIR, L 34, p. 60; I. P. Albu, Sargetia, 8, 1971, p. 73-75; L. Mărghitan, C. Pop,
Sargetia, 8, 1971, p. 67-71; IDR, III/3, p. 211, şi nr. 227-353; I. Piso, A. Rusu, RevMonIst, 1, 1990, p. 9-17; A. Pescaru,
E. Pescaru, în vol. Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu, Cluj-Nap., 2001, p. 439-452.

282. GEOAGIU DE SUS, jud. Alba (S. V)

De pe teritoriul satului se semnalează un capitel de coloană şi monede (imperiale?).

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 540; TIR, L 34, p. 60; M. Bărbulescu, Sargetia, 13, 1977, p. 238; RepAb, p. 96-97,
pct. 77/3.

283. GEOMAL, jud. Alba (S. IX)

1. Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului provin: un fragment de cărămidă romană cu urme imprimate şi un
denar de la Septimius Severus, iar din altă parte, trei monede romane.

2. În anul 1951, pe versantul de est al dealului numit „Măgura Geomalului“, aflat la aproximativ 2 km spre nord-
vest de sat, s-a descoperit un tezaur monetar format din 215 denari şi un antoninian emişi în intervalul de la Commodus
la Gordian III.

1. M. Macrea, D. Protase, SCŞ, Cluj, 5, 1954, 3-4, p. 502, notele 10, 11; RepAb, p. 97-98, pct. 78/2; 2. M. Macrea,
D. Protase, SCŞ, Cluj, 5, 1954, 3-4, p. 495-566; D. Protase, SCN, 1, 1957, p. 157, nota 215, Idem, SCN, 2, 1958, p. 257,
nr. 3, p. 261, 262; D. Protase, I. H. Crişan, SCN, 4, 1968, p. 166, nr. 5; C. Preda, SCN, 5, 1968, p. 199, nr. 7; D. Tudor,
Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 60; M. Chiţescu, E. Popescu, SCN, 6, 1975, p. 225; RepAb, p. 97-98, pct. 78/3.

284. GHEJA, jud. Mureş (S. XIII)

65
 Din aria satului, fără precizări topografice, se cunosc mai multe descoperiri: un cap de statuetă feminină din
teracotă, o brăţară din bronz, ceramică romană provincială de culoare roşie şi cenuşie (oale, ulcioraş) şi terra sigillata;
ansamblul descoperirilor indică existenţa unei aşezări.

Neigebaur, Dacien, p. 246; M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 23; Gooss, Chronik, p. 75, D. Tudor, Oraşe, p. 275; TIR,
L 35, p. 42; RepMs, p. 175-176, pct. XLIX. 6, A, f.

285. GHELAR, jud. Hunedoara (S. I)

În epoca romană aici se afla un important centru pentru extragerea şi prelucrarea minereului de fier (magnetită). În
secolul XIX s-au descoperit, în mai multe rânduri, mine, abataje boltite, unelte de minerit (târnăcoape şi ciocane-
târnăcop), un posibil cântar, un opaiţ cu ştampila FESTI şi monede.

Gooss, Chronik, p. 77; G. Téglás, HunyadvTört, p. 188; I. Marţian, Repertoriu, nr. 285; V. Christescu, Viaţa ec., p.
30, 32, 77; D. Tudor, Oraşe, p. 111; TIR, L 34, p. 60; V. Wollmann, Mineritul, p. 233-234.

286. GHEORGHE DOJA, jud. Mureş (S. XVI)

Din aria satului provine un denar suberat din epoca Severilor.

RepMs, p. 133, pct. XXXVI. 1, A.

287. GHEORGHENI, jud. Cluj (S. IX)

1. În Strada de Sus la numărul 89, s-au descoperit două monede, un fragment dintr-o inscripţie şi un ornament
zoomorf din metal, reprezentând, foarte probabil, un câine.

2. În fundaţia vechii biserici din fostul sat Paţa, s-au descoperit, în anul 1948, cărămizi, ţigle şi două inscripţii,
dintre care una votivă, pusă de un sclav Fortunatus pentru stăpânul său, un posibil magistrat la Napoca; descoperirile
din acest punct ar putea indica existenţa unei villa rustica.

3. Din descoperiri mai recente se menţionează, fără precizarea locului, urme de ziduri, piese epigrafice şi monede,
considerate ca fiind indicii ale unei aşezări rurale.

4. Pe malul stâng al „Pârâului Dealului Cetăţii“, în partea de hotar numită „Vii“, pe suprafaţa unui mic platou, s-au
descoperit fragmente ceramice romane provinciale.

1; 2. I. I. Russu, ActaMN, 5, 1968, p. 465-466, (il.); RepCj, p. 210, nr. 4, 5; 3. D. Tudor, Oraşe, p. 230; TIR, L 34,
p. 60; RepCj, p. 210, nr. 6; 4. I. Ferenczi, Studia, 2, 1962, p. 56-57; RepCj, p. 210, nr. 8.

288. GHIJASA DE JOS, jud. Sibiu (S. XII)

Prin două campanii, am cercetat o aşezare autohtonă de epocă romană, la Ghijasa de Jos, în punctul „Holdele
Domnilor“, aflat la confluenţa văii Hârliţa cu Pârâul Ghijasei. S-au descoperit o locuinţă de suprafaţă şi două vetre
exterioare. Materialul ceramic este predominant roman. Alte materiale descoperite în strat sunt: un fragment de lupă din
fier, un burghiu, o fibulă de bronz de tipul „cu piciorul întors pe dedesubt“. Aşezarea pare să se fi constituit după
organizarea provinciei.

Inedită.

289. GHINDA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

66
 În punctul „Podul Paielor“ se află o aşezare a populaţiei autohtone marcată prin ceramică romană provincială de
culoare roşie şi cenuşie şi ceramică dacică lucrată cu mâna.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 16, pct. 42, pl. XVII/1-4.

290. GHINDARI, jud. Mureş (S. XVI)

În punctul „Vârful Cetăţii“ se menţionează ca descoperiri izolate urmele ale unor construcţii romane, ceramică şi
o fibulă fragmentară; existenţa unei aşezări rurale pare foarte posibilă.

B. Orbán, Szekelyföld, IV, p. 25-26; TIR, L 35, p. 43; RepMs, p. 134, pct. XXXVII. 1, F.

291. GHIRBOM, jud. Alba (S. VIII)

În vatra şi în hotarul satului se cunosc, din descoperiri fortuite şi din cercetări sistematice, amplasamentele mai
multor construcţii de epocă romană cu un foarte bogat material arheologic. Ele indică existenţa a cel puţin două aşezări
şi foarte probabil şi două villae rusticae:

1. În marginea de sud a satului, în punctul „Între Velii“, a fost cercetată o aşezare romană din care a fost dezvelită
o locuinţă cu ziduri de piatră şi cu instalaţie de hypocaust.

2. În punctul „Ciorcobară“, situat la sud de sat, în cursul unui sondaj a fost identificată o locuire de epocă romană.
Urmele ei constau dintr-o locuinţă cu ziduri de piatră, ceramică romană provincială şi o monedă de bronz de la Gordian
III.

3. Pe locul numit „Capul Şesului“ se află o întinsă aşezare de epocă romană. Aici a fost dezvelită parţial o
construcţie cu ziduri din cărămidă şi piatră legate cu mortar de var, considerată ca făcând parte dintr-o v illa rustica.
Materialul arheologic constă din cărămizi –unele ştampilate- ţigle, elemente de hypocaust, obiecte din fier şi ceramică.
În apropierea clădirii s-a descoperit o monedă de argint emisă în timpul împăratului Hadrian. În aceeaşi zonă a mai fost
identificată o locuinţă cu ziduri din piatră de râu legată cu mortar. Cercetarea de suprafaţă e evidenţiat că locuirea
romană se întinde şi pe terasa aflată în stânga „Pârâului Oilor“.

4. Din locul numit „Faţa Crasnei“, situat la aproximativ 3 km est de sat, provine un medalion funerar din calcar pe
care sunt redate şapte persoane. Cu ocazia unor sondaje în zona descoperiri medalionului au fost identificate şi două
morminte de incineraţie romane. Descoperirea din acest punct ar putea reprezenta un mic cimitir de familie pe o
proprietate de tip villa rustica.

5. În punctul „Fântâna lui Coman“, în cadrul unui sondaj, s-au descoperit resturile unei construcţii romane cu
multă cărămidă şi ţigle.

1. I. Al. Aldea, V. Moga, H. Ciugudeanu, Materiale, 13, 1979, p. 257-261; RepAb, p. 98-100, pct. 79/2; 2. I. Al.
Aldea, V. Moga, H. Ciugudeanu, Materiale, 13, 1979, p. 261; RepAb, p. 98-100, pct. 79/6; 3. SCIV, 21, 1970, p. 507, nr.
91; Dacia, 14, 1970, p. 447, RepAb, p. 98-100, pct. 79/7; 4. C. Pop, I. Al Aldea, I. Chifor, V. Lucăcel, Apulum, 7/1,
1968, p. 420, nr. 1; V. Wollmann, ActaMN, 7, 1970, p. 179-180; RepAb, p. 98-100, pct. 79/8; 5. RepAb, p. 98-100, pct.
79/9.

292. GIULUŞ, jud. Mureş (S. XIII)

1. Dintr-o informaţie nesigură se menţionează descoperirea, la marginea sud-vestică a satului, a unui mormânt de
inhumaţie având groapa căptuşită cu „pereţi de piatră“ (?), iar la capul defunctului, un vas de lut şi câteva monede de
bronz şi argint. După descriere, mormântul pare de epocă romană.

67
 2. În punctul „Păşune“, situat tot la marginea satului, se menţionează descoperirea unor tuburi de hypocaust.

Asocierea celor două descoperiri, chiar dacă ele prezintă un mare grad de incertitudine, ar permite ipoteza
existenţei aici a unei villa rustica.

RepMs, p. 190, pct. LVIII. 1. D, E.

293. GLEDIN, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

La săparea fundaţiilor căminului cultural din sat, în anul 1968, s-a descoperit, printre alte materiale ceramice
antice, şi un fund de vas roman.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 16, pct. 43, pl. XVII/5.

294. GLIGOREŞTI, jud. Cluj (S. IX)

1. La aproximativ 250 m în spatele gării, într-un tell cu dimensiunile de 120 X 85 m, lucrările de exploatare a
pietrişului au scos la lumină ţigle şi olane romane.

2. La 100 m vest de sat, în partea de hotar numită „După Sat“, pe o mică ridicătură a terenului, se află temelii de
ziduri romane, cărămizi ştampilate (una cu ştampila L V M ), olane şi fragmente ceramice romane provinciale. Dacă
descoperirile din acest punct sunt de caracter civil, atunci ele indică o villa rustica.

3. Pe malul stâng al Arieşului, pe ridicătura „Furnicar“, se găsesc mari cantităţi de ţigle şi olane romane.
Materialele indică existenţa unei construcţii romane, dar rolul ei este mai greu de precizat.

4. Din puncte neprecizate de pe teritoriul satului provin monede romane de la: Traian, Plotina, Antoninus Pius,
Septimius Severus şi Severus Alexander.

1. N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 31-32; RepCj, p. 228-229, nr. 1; 2; 3. B. Orbán, Székelyföld, 5, p. 66; I. Téglás,
ArchÉrt, 16, 1896, p. 428; G. Téglás, Klio, 11, 1911, p. 503; D. Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 61; M. Bărbulescu,
LegVM, p. 50; RepCj, p. 229, nr. 3-4; 4. I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 127, nr. 28; RepCj, p. 230, nr. 5, b.

295. GLODENI, jud. Mureş (S. XVI)

La 1 km nord de comună, spre satul vecin Voivodeni, pe o terasă a Mureşului, se află o aşezare marcată prin
ceramică; pe baza acesteia aşezarea a fost datată în sec. III.

RepMs, p. 136, pct. XXXVIII. 1, A, b.

296. GLOGOVEŢ, jud. Alba (S. XII)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin mai multe cărămizi romane.

M. Roska, Rep, p. 126, nr. 154; RepAb, p. 104, pct. 85/2.

297. GOGAN, jud. Mureş (S. XVI)

În vatra satului se află o aşezare a populaţiei autohtone din provincie; urmele ei, constând din ceramică romană
provincială şi dacică, au fost observate în punctele „În Rât“ şi „La Silozuri“.

68
 D. Protase, Autohtonii, p. 51; Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap, 28, 1987-1988, p. 108; RepMs, p. 55-56,
pct. VII. 5, A, b, B, b, C.

298. GORENI, jud. Mureş (S. XVII)

În punctul „Stupini“, situat la nord-est de sat, se află o aşezare rurală; materialul arheologic constă din resturi de
chirpic şi fragmente ceramice romane provinciale.

I. Glodariu, Apulum, 13, 1975, p. 239, 243; RepMs, p. 69-70, pct. IX. 3, E.

299. GORNEŞTI, jud. Mureş (S. XVI)

Trei statuete de bronz reprezentând pe Venus, Fortuna şi Iupiter (bust) au fost donate de un locuitor din acest sat
MNIT Cluj-Nap.; nu se cunoaşte provenienţa lor.

C. Pop, Marisia, 9, 1979, p. 645-646; Idem, Marisia, 10, 1980, p. 699-700, il.; RepMs, p. 137-138, pct. XXXIX.
1, A, k.

300. GRUIŞOR, jud. Mureş (S. XVI)

De pe teritoriul satului provine un sestertius de la Marcus Aurelius.

RepMs, p. 59, pct. I. 4, A, b.

301. GURGHIU, jud. Mureş (S. XVII)

1. În punctul „Dealul Cetăţii“ se află o aşezare rurală din care provin o puşculiţă de economii, un vas cu capac şi
alte trei vase.

2. Fără precizări topografice, se menţionează un antoninian de la Otacilia Severa.

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 251; Gooss, Chronik, p. 82, D. Protase, A. Zrinyi, ActaMN, 4, 1967, p. 456; D. Tudor,
Oraşe, p. 271; TIR, L 35, p. 43; RepMs, p. 142, pct. XLI. 1, A, c, C.

302. GUSU, jud. Sibiu (S. VIII)

În aria localităţii se află o aşezare rurală din care provin numeroase materiale: cărămizi fragmentare, fragmente
arhitectonice din piatră, ceramică; materialele se păstrează în colecţia şcolară din localitate.

N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 127.

303. GUŞTERIŢA, CEDONIA, (înglobat în oraşul Sibiu) jud. Sibiu (S. XII)

1. În vatra satului s-au făcut în decursul timpului un număr impresionant de descoperiri din epoca romană, care
pun în evidenţă existenţa unei întinse şi prospere aşezări situate pe malul stâng al Cibinului. Cele mai multe materiale
provin din spaţiul situat în jurul casei parohiale a comunităţii protestante, din jurul bisericii şi din aria cimitirului. Într-o
cercetare de teren am surprins în terenul agricol atribuit Şcolii generale, la mică adâncime, urmele unor construcţii cu
ziduri în tehnica opus incertum şi numeroase fragmente ceramice. Materialul arheologic recoltat în decursul timpului,
aflat cândva în colecţia Ackner, a ajuns şi se păstrează şi acum în colecţiile Muzeului Brukenthal. El constă din
cărămizi, între care se menţionează şi una cu o ştampila C M, olane, tuburi din lut, tegulae mammatae, o statuie din
piatră, o placă din marmură cu reprezentarea unui delfin, unelte din fier, opaiţe, multă ceramică de factură superioară şi
monede.

69
 Prin poziţia sa pe drumul roman de la Caput Stenarum la Apulum şi având în vedere complexitatea descoperirilor
aşezarea de la Guşteriţa a fost identificată cu Cedonia din TabPeut, VIII, 1 şi GeogRav, 188, 14.

2. La aproximativ 3-4 km de sat, în punctul „Dealu Cocoşului“, a fost sondată o altă aşezare rurală, aceasta
aparţinând populaţiei autohtone din provincie. Cercetările efectuate în anul 1971 au evidenţiat că aşezarea îşi începe
existenţa în sec. II î. Hr. şi continuă cel puţin până la sfârşitul epocii romane. În cadrul aşezării, alături de materialul
ceramic roman-provincial şi dacic a fost surprins şi un cuptor de ars ceramică.

1. M. J. Ackner, TranssilvaniaBB, Bd. 1, 1833, p. 264-285; Bd. 2, 1834, p. 222-285; Idem, AVSL, A. F., 4, 1851, p.
23, 28; Idem, MCC, I 1856, p. 85, 132; Neigebaur, Dacien, p. 261-254; Gooss, Chronik, p. 78; RE, (1899), 1827; D.
Tudor, Oraşe, p. 138; TIR, L 35, p. 32; N. Branga, Urbanismul, p. 106, nr. 62; V. Wollmann, Johann Michael Ackner,
Cluj-Nap., 1982 p. 51-78; 2. I. Glodariu, Aşezări, p. 86, 89.

305. HAMBA, jud. Sibiu (S. XII)

Pe baza unor semnalări mai vechi privind descoperirea unor materiale ceramice şi monede romane, am efectuat o
cercetare de teren, în anul 1991, în cursul căreia am descoperit o aşezare rurală amplasată chiar în vatra satului, în
curtea şi grădina casei cu nr. 170 şi cele învecinate. Materialul arheologic constă din ceramică romană provincială de
bună calitate din pastă roşie (mai puţină) şi mai ales cenuşie. Fragmentele provin de la oale de formă globulară,
castroane cu buza îngroşată şi rotundă, căni sau ulcioare, vase de provizii; unele materiale ceramice, lucrate din pastă
cenuşie-deschisă, fină, ar putea indica o continuare a locuiri, şi în perioada postromană.

Neigebaur, Dacien, p. 292; Gooss, Chronik, p. 78; I. Marţian, Repertoriu, nr. 319; TIR, L 35,
p. 45; I. Glodariu, Aşezări, p. 89.

306. HAŢEG, jud. Hunedoara (S. I)

1. Urmele unor vestigii de epocă romană au fost observate pe teritoriul oraşului Haţeg încă de F. Marsigli şi apoi
consemnate frecvent în literatura de specialitate. Ele constau din resturi ale unor construcţii, numeroase materiale
tegulare, elemente de hypocaust şi tuburi de apeduct; se menţionează de asemenea statui şi alte monumente litice de
caracter funerar. Ansamblul acestor descoperiri a fost interpretat ca aparţinând unei villa rustica.

2. Printr-o cercetare de suprafaţă, din anul 1977, au fost descoperite, în punctul „Martin“, situat deasupra oraşului,
fragmente de ziduri dintr-o construcţie romană, cărămizi, ţigle şi ceramică.

3. În punctul „Platou“, aflat la ieşirea din oraş spre Unirea, la nord de acest drum, s-au descoperit, în anul 1988,
tot în urma unei cercetări de suprafaţă, un fragment dintr-un sarcofag roman şi ceramică; autorul descoperirii presupune
existenţa în acest punct a unui cimitir roman.

4. În punctul „Grădina Bernard“, situat pe strada 23 August la numărul 14, s-a descoperit un mozaic roman.

5. În punctul „Dealul Viilor, situat la nord de ferma I. A. S., s-a cercetat, în 1977, o villa rustica, din care s-au
recoltat ţigle, olane şi ceramică romană provincială.

1 F. Marsigli, Danubius Pannonico-Mysicus, tab. 58; Neigebaur, Dacien, p. 88; C. Daicoviciu, ACMIT, 1, 1926-
1928, p. 175; Idem, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 312; D. Tudor, Oraşe, p. 109; TIR, L 34, p. 64; N. Branga, Urbanismul,
p. 108, nr. 128; 2; 3; 4; 5. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 96, nr. 21.

307. HĂGHIG, jud. Covasna (S. XXII)

În punctul „Şapte Pante“ s-au descoperit cărămizi romane; alte precizări lipsesc.

70
 RepCv, p. 89, nr. 257.

308. HĂLMEAG, jud. Braşov (S. XIX)

La aproximativ 4 km nord-vest de sat a fost sondată o aşezare romană rurală. Materialul arheologic recoltat constă
din fragmente de chirpic şi ceramică roşie şi cenuşie.

Fl. Costea, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 280-281, fig. 1/9, 10 şi 2/7, 8; I. Glodariu, Aşezări, p. 88; RepBv, p.
136.

309. HĂPRIA, jud. Alba (S. VIII)

Descoperirile de pe teritoriul satului se grupează în două arii: prima situată al sud de sat (punctele 1-5) şi cea de-a
doua, chiar în vatra satului. Existenţa a două aşezări rurale şi foarte posibil a unei villa rustica pare foarte probabilă.

1. În punctul „Vadul Bălgradului“ s-au descoperit urmele unei aşezări constând din resturi de ziduri, ţigle, olane şi
ceramică romană.

2. În punctul „La Groape“ s-a descoperit un sarcofag care s-a distrus.

3. În punctul „Gruiul Faurului“ s-a descoperit o fibulă romană.

4. În punctul „Fântâna Lisului“ s-au aflat cărămizi, olane şi fragmente ceramice.

5. În punctul „Gura Zăpozii“ s-au descoperit cărămizi, olane, un apeduct cu tuburi din teracotă şi ceramică
romană.

6. La nord de magazinul sătesc, în curtea locuitorului Ioan Mitrofan, cu prilejul unor lucrări de fundaţie, s-au
descoperit cărămizi folosite la pilele unui hypocaust.

7. În partea de est a satului, lângă moară, în curtea cetăţeanului Ioan Popa, s-a descoperit un medalion funerar.

8. La vest de sat, pe malul drept al văii Hăpriei, în dreptul podului ce duce spre locul „Morăneşti“, de o parte şi de
alta a drumului spre Teleac, se află resturile unei construcţii romane, posibil o villa rustica.

9. Din locuri neprecizate mai provin: o monedă de bronz de la Filip Arabul cu legenda PROVINCIA DACIA, un
fronton de la un monument din piatră, un con de piatră şi un fragment de monument pe care este redat un delfin; toate
trei fragmentele sunt de caracter funerar şi provin de la o stelă sau o aedicula.

1-9. I. Berciu, Apulum, 3, 1946-1948, p.200, nr. 4; I. Mitrofan, Apulum, 5, 1965, p. 96-101; I. Winkler, SCN, 2,
1958, p. 406, nr. 12; D. Tudor, Oraşe, p. 170; TIR, L 34, p. 64, RepAb, p. 105-106, pct. 87/6-11, 14-16.

310. HĂRĂNGLAB, jud. Mureş (S. XIII)

Pe teritoriul satului s-a descoperit un tezaur monetar din care au fost recuperate 71 de monede de la următorii împăraţii:
Septimius Severus, 4, Caracalla şi Elagabal, 11, Severus Alexander, 28, Iulia Mammaea, 3, Iulia Maesa, 2 Maximinus
Thrax, 3, Gordian III, 19 antoninieni, Filip Arabul, 1 antoninian.

B. Mitrea, SCIV, 15, 1964, 4, p. 576, nr. 49; Idem, Dacia, NS, 8, 1964, p. 377/49; 380, nr. 49; E. Chirilă, N.
Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 26; RepMs, p. 182, pct. LIII. 6, A.

311. HĂRMAN, jud. Braşov (S. XXI)

71
 Din aria localităţii provin câteva obiecte din bronz păstrate la MNIT Cluj-Nap.

TIR, L 35, p. 45; RepBv, p. 136-137.

312. HĂRŢĂGANI, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului s-au descoperit urmele unor exploatări de aur în punctele „Măgura Băii“ şi pe dealul
„Cărbunarilor“. Se presupune că altele au existat în jurul galeriei „Sf. Andrei“, de unde provine o monedă de la
Antoninis Pius, şi că romanii au putut cunoaşte şi utiliza şi izvorul termal de lângă această galerie.

G. Téglás, HunyadvTört, p. 115; V. Stanciu, Aurul Daciei, p. 65; D. Tudor, Oraşe, p. 192; TIR, L 34, p. 64; V.
Wollmann, Mineritul, p. 132.

313. HĂŞDATE, jud. Cluj (S. X)

Din albia Someşului, la 2-3 km depărtare de castrul de la Gherla, s-a scos un altar cu inscripţie fragmentară, având
pe o parte o reprezentare a lui Iupiter cu sceptru şi fulger, iar pe alta, un taur de sacrificiu. În acelaşi loc se afla şi un
bloc de piatră care nu a putut fi scos.

Cele două materiale ar putea proveni, eventual, de la o villa rustica de pe teritoriul unităţii de la Gherla.

J. Ornstein, ArchÉrt, 23, 1903, p. 61, 448; D. Tudor, Oraşe, p. 239; TIR, L 34, p. 64; RepCj, p. 231, nr. 2.

314. HĂŢĂGEL, jud. Hunedoara (S. I)

1. În vatra satului, la 500 m de biserică, s-au descoperit urmele unei aşezări romane; ele constau din fragmente de
cărămizi şi ţigle, ceramică şi o monedă.

2. În punctul „Bălţi“, situat la confluenţa văilor Galbena cu Zeicani, s-au descoperit, printr-o periegheză din anul
1979, urmele unei aşezări constând din resturi de ziduri, cărămizi, coloane de marmură, mozaic şi ceramică. Vestigiile
din acest punct, judecând după natura lor, ar putea proveni, mai probabil, de la o villa rustica.

1; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 96, nr. 22.

315. HENIG, jud. Alba (S. VIII)

Pe teritoriul satului sunt menţionate urme romane; alte precizări lipsesc.

I. Mitrofan, Apulum, 5, 1965, p. p. 101; D. Tudor, Oraşe, p. 170; RepAb, p. 106, pct. 88/1.

316. HERIA, jud. Alba (S. IX)

De pe teritoriul satului provine un sestertius de la Antoninus Pius.

RepAb, p. 107, pct. 89/1, d.

317. HERINA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. De pe teritoriul satului provin două statuete de bronz şi un monument funerar cu inscripţie. Materialele au fost
descoperite pe la mijlocul secolului XIX.

72
 2. În urma lucrărilor agricole din anul 1979, în punctul „Crucile Drumului“, a fost pusă în evidenţă o întinsă
aşezare aparţinând populaţiei autohtone din provincie. Materialul arheologic recoltat constă din ceramică romană
provincială, din pastă roşie şi neagră – zgrunţuroasă, ceramică dacică lucrată cu mâna şi o râşniţă de tip dacic (metta).

1. Neigebaur, Dacien, p. 292; Gooss, Chronik, p. 79; Klio, 10, 1910, p. 505; I. Marţian, Repertoriu, nr. 327; TIR, L
35, p. 45; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 16, nr. 44, a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 16-17, nr. 44, b, pl.
XVII/6-10; XVIII/1-7, 8-10; XIX/1-3.

318. HETIUR, jud. Mureş (S. XVI)

De pe teritoriul satului se menţionează obiecte mărunte de bronz şi monede de la împăratul Hadrian, între care una
de bronz emisă între anii 119-121; aşezare incertă.

M. J. Ackner, MCC, 5, 1860, p. 25-26; F. Kenner, AKÖG, 29, 1863, p. 320; Gooss, Chronik, p. 133; I. Marţian,
Repertoriu, nr. 255; TIR, L 35, p. 46; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 27; RepMs, p. 237-
238; pct. LXXVII. 4, A, d.

319. HIREAN, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Grueţe“ a fost descoperită, în urma unei periegheze din anul 1977, o aşezare rurală marcată prin
ceramică romană provincială de culoare roşie şi neagră-zgrunţuroasă.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 45, pl. XIX/4-6.

320. HOBIŢA, jud. Hunedoara (S. IV)

1. În punctul „Dealul Hobenilor“, pe malul stâng al pârâului Hobiţei, a fost cercetată, în anul 1948, o villa rustica.
Ferma era înconjurată cu un zid de piatră, legată cu lut, cu traseu poligonal, care închidea o curte de 5850 mp. Pe latura
estică a curţii, legat de zidul de incintă se afla un turn de formă aproape patrată (7x7,7 m); acesta pare să fi avut două
niveluri, avea un paviment în opus signinum, iar pereţii, acoperiţi cu pictură. Materialele descoperite în el, constând din
ceramică şi fragmente de vase de sticlă, indică faptul că el a servit ca locuinţă.

Clădirea principală, cu funcţia de locuinţă se afla în partea de nord-est a curţii, nu departe de turn. Ea avea un plan
dreptunghiular şi cuprindea următoarele interioare: un mare coridor închis (14 x 5,7 m), amplasat pe frontul de est,
pavat cu cărămizi şi în care s-a amenajat, pe latura sa de nord-vest o mică baie; patru încăperi dispuse în spatele acestui
vast coridor au fost identificate, pe baza amenajărilor interioare şi a inventarului din ele ca fiind: o bucătărie ( culina),
un cubiculum, un tablinium şi un coridor de trecere spre partea din spate a casei. Aici se aflau un grajd pentru animalele
de muncă (stabulum) şi o curte interioară, probabil, în parte, acoperită.

În jumătatea sudică a incintei s-au identificat zidurile unei mari construcţii cu dimensiunile de 18,4 x 36,6 m. Ea
pare să fi fost o curte, un saivan pentru animale. În două locuri de pe perimetrul său au fost identificate urmele unor
mici construcţii lipite de zidul acestei curţi care au servit, cu certitudine, ca locuinţe pentru muncitorii fermei.

Alte construcţii anexe au fost identificate pe laturile de nord şi est ale curţii principale a fermei, lipite de zidul său
de incintă.

Materialul arheologic descoperit în fermă este deosebit de bogat. În casa de locuit s-au descoperit fragmente de
pictură murală, elemente de feronerie, ceramică comună şi terra sigillata, două opaiţe, iar în celelalte construcţii şi pe
suprafaţa curţii, un brăzdar de plug roman, râşniţe fragmentare, ceramică comună şi terra sigillata, alte obiecte şi două
monede: una de bronz de la Antoninus Pius, anul 139 şi una de argint de la Elagabal, anul 222.

73
 În construcţiile fermei s-au descoperit 11 cărămizi cu ştampila L D P, citite Lucius Domitius Primanus, în care am
putea identifica pe proprietarul fermei.

Pe baza materialelor descoperite, vila de la Hobiţa a fost datată între mijlocul secolului II şi prima jumătate a celui
următor, iar unele observaţii par să indice un sfârşit violent, prin incendiere.

2. La 200 m de sat, pe malul drept al Hobiţei, a fost descoperită prin cercetări de suprafaţă din anul 1978, o altă
villa rustica ale cărei urme constau din resturi de ziduri, cărămizi, ţigle, olane şi ceramică provincială.

1. O. Floca, Materiale, 1, 1953, p. 743-754; I. Mitrofan, ActaMN, 19, 1973, p. 127; N. Branga, Urbanismul, p.
139, nr. 15; 2. Hr.Tatu, O. Popa, Z.Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 23.

321. HODOŞA, jud. Mureş (S. XVI)

De pe teritoriul satului provin două fragmente de monumente funerare cu decor în relief, care par să provină de la
pereţi de aedicula; se menţionează de asemenea chirpic. Monumentele votive ar putea proveni de la un mormânt de
veteran, care avea probabil o proprietate în teritoriul aparţinător vreunei trupe de pe graniţă.

RepMs, p. 145, pct. XLIII. 1, A, b.

322. HOMOROD, jud. Braşov (S. XIX)

Dintr-un loc neprecizat de pe teritoriul comunei provine o cheie romană din bronz, iar din apropierea Băilor
Homorod provin fragmente ceramice romane provinciale, foarte probabil dintr-o modestă aşezare rurală.

TIR, L 35, p. 46; RepBv, p. 138.

323. HONDOL, jud. Hunedoara (S. V)

Pe colina „Coranda“ au fost observate urme ale unor exploatări miniere de aur, ce se datează în epoca romană.

Gh. Macarovici, Revista Ştiinţifică Vasile Adamachi, Iaşi, 32, 1946, p. 233; D. Tudor, Oraşe, p. 191; TIR, L 35, p.
65; V. Wollmann, Mineritul, p. 131.

324. HOPÂRTA, jud. Alba (S. IX)

1. În literatura veche se semnalează existenţa unei aşezări pe teritoriul satului. De asemenea se menţionează mai
multe monede romane descoperite în valea dinspre Uioara.

2. În vatra satului, pe ambele terase ale pârâului Ştiobului, s-au descoperit fragmente ceramice de epocă romană.
Aici se află probabil aşezarea menţionată în literatura veche.

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 246; Gooss, Chronik, p. 78; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141; TIR, L 34, p. 65; RepAb, p.
107-108, pct. 90/4, 7, 8.

325. HORLACEA, jud. Cluj (S. VII)

Din aria satului provin două monumente litice. Primul, descoperit în punctul „Fântâna lui Borza“, este o placă de
piatră cu un chenar de tip roman şi care este posibil să fi avut şi un text, iar al doilea, cu loc de descoperire necunoscut,
este un fragment de lespede funerară cu un epitaf din care reiese că monumentul a fost pus de femeie pentru un frate
sau o soră decedată; piesa se datează în secolul III.

74
 Cele două monumente fac foarte posibilă existenţa unei locuiri romane în zonă, cel mai probabil o villa rustica.

I. I. Russu, ActaMN, 5, 1968, p. 463-464, il.; RepCj, p. 232, nr. 1, 2.

326. HOSMAN, jud. Sibiu (S. XII)

La 238 m est de gara C.F.R., pe locul numit „Luminiş“ („Auf der Hells“), s-au descoperit, în anul 1909 mai multe
fragmente ceramice romane din pastă de bună calitate (perete de vas asemănător celor „cu şerpi“, vase de provizii, oale) şi
de asemenea, grăunţe de cereale carbonizate şi resturi osteologice; în acelaşi context s-a descoperit şi un fragment de cană
din pastă cenuşie fină, de epocă postromană. (Materialele se păstrează în Muz. Bruk. Sibiu, inv. 2186-2215.)

Descoperirile indică o aşezare rurală romană care îşi continuă existenţa şi în perioada următoare.

I. Berciu, Apulum, 5, 1965, p. 606; TIR, L 35, p. 46.

327. HUNEDOARA, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul oraşului s-au dezvoltat, în epoca romană, în legătură cu exploatarea zăcămintelor de fier, o aşezare rurală şi
cimitirul ei, din care provin mai multe descoperiri:

1. Lângă castelul Corvineştilor se menţionează resturi de construcţii romane din care provin şi cărămizi
ştampilate, una cu o ştampilă privată P AE T şi mai multe cu ştampila legiunii XIII Gemina.

2. În anul 1955 s-au descoperit, lângă Gara C. F. R., la Cantonul spre Simeria, resturi ale unor sarcofage din
cărămidă şi un altar funerar fragmentar, materiale care indică existenţa unei necropole.

3. În punctul „Dealul Sânpetru“ se menţionează un bogat material ceramic dacic şi roman. Un sondaj arheologic,
executat în anul 1977, în cimitirul reformat, pe panta nord-estică a acestui deal, a pus în evidenţă un strat de cultură
roman ce suprapunea unul dacic.

1. Neigebaur, Dacien, p. 88; C. Daicoviciu, AISC, I/2, 1928-1932, p. 59-60; III, 1936-1940, p. 285, 303; D. Tudor,
Oraşe, p. 111; TIR, L 34, p. 65; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 133, p. 144; IDR, III/3, 36; 2. D. Tudor, Oraşe, p.
111; IDR, III/3, 35; 3. I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 24.

328. IACOBENI, jud. Cluj (S. XIII)

În punctul „La Vie“ sau „Sărătură“, situat la 2 km sud-vest de sat, pe coaste sudică a unui deal, s-au descoperit,
întâmplător, în anul 1961, 15 morminte de incineraţie. S-au recuperat 4 urne întregi, vase romane provinciale de culoare
roşie şi un inel roman de bronz. Un sondaj executat în acelaşi an pe locul descoperiri nu a condus la descoperirea de noi
morminte. Se consideră că cimitirul este de acelaşi tip cu cel de la Soporul de Câmpie, faţă de care se află la numai 4
km.

SCIV, 13, 1962, 1, p. 209-210, nr. 74; Dacia, NS, 6, 1962, p. 524, nr. 74; TIR, L 35, p. 46; D. Protase, Z. Milea,
ActaMN, 6, 1969, p. 525-529, il.; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 205; D. Protase, Riturile, p. 91-92; Idem,
Autohtonii, p. 103-105; RepCj, p. 235, nr. 1.

329. IACOBENI, jud. Sibiu (S. XV)

De pe teritoriul satului provine o metta de la o râşniţă romană; existenţa unei aşezări pare foarte probabilă.

Gooss, Chronik, p. 80

75
 330. IARA, jud. Cluj (S. IX)

1. Pe locul numit „Groapa lui Papa“, pe drumul spre Băişoara, s-au descoperit urmele unor construcţii romane,
tegulae mammatae şi ceramică. Ele aparţin unei aşezări a minerilor ale căror urme de activitate au fost observate pe
teritoriul satului vecin Băişoara.

2. Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului provin doi denari: unul de la Severus Alexander şi altul de bronz,
foarte tocit, de la împărăteasa Plotina.

1. I. Téglás, ArchÉrt, 18, 1898, p. 432-433; A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p. 69; D. Tudor, Oraşe, p. 202; TIR, L 34, p.
65; Şt. Ferenczi, ActaMN, 11, 1974, p. 38; RepCj, p. 236, nr. 1; V. Wollmann, Mineritul, p. 148; 2. I. Winkler, A.
Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 19; RepCj, p. 236-237, nr. 3, e.

331. ICLOD, jud. Alba (S. VIII)

De pe teritoriul satului provine o lespede funerară descoperită încă în secolul XIX; descoperirea ar putea proveni
de la un mormânt izolat de pe o villa rustica.

RepAb, p. 108, pct. 91.

332. ICLOD, jud. Cluj (S. X)

1. Între Fundătura şi Iclod, aproape de hotarul dintre cele două sate, s-au identificat urmele unei locuiri de epocă
romană, constând din fragmente ceramice.

2. Pe „Valea Furcii“ s-au descoperit o ţiglă romană şi fragmente de chiup.

3. În punctul „Grădinile din Texas“, situat între şosea, Valea Alunişului şi calea ferată, pe stânga şoselei la ieşirea
din sat spre Livada, s-au descoperit fragmente ceramice romane.

4. În punctul „Rât la Punte“, pe malul drept al Someşului, în faţa gării, s-au descoperit de asemenea fragmente
ceramice romane.

5. Pe teritoriul satului se menţionează descoperiri monetare de la Augustus până în sec. IV.

Descoperirile menţionate ar putea aparţine unei singure aşezări mai extinse.

1; 2; 3; 4; 5. TIR, L 34, p. 66; RepCj, p. 242-243, nr.11, 12, 13, 25, 27, c.

333. IDICIU, jud. Mureş (S. XIII)

De pe teritoriul satului provine un denar emis de Commodus şi un dupondius din bronz, probabil din timpul
împăratului Gordian III.

RepMs, p. 56, pct. VII. 6, A.

334. IERNUT, jud. Mureş (S. XIII)

Pe teritoriul oraşului au fost identificate urmele unor aşezări de epocă romană în următoarele puncte:

76
 1. În punctul „Bideşcutul Mare“, o terasă înaltă, deasupra cursului unui vechi braţ al Mureşului, cercetări
arheologice efectuate în anii 1960 şi 1961 au evidenţiat existenţa unui strat de cultură de epocă romană, în care pe lângă
ceramică a fost descoperit şi un vârf de suliţă.

2. La Staţiunea de cercetări şi producţie legumicolă, situată în stânga şoselei Iernut-Lechinţa, se află o modestă
aşezare rurală marcată numai prin ceramică.

3. Pe malul Mureşului, în punctul „Toţăghi“ cu prilejul cercetărilor din anii 1960, 1961, s-au descoperit fragmente
ceramice romane.

4. Din punctul „Dealu Fierarului“ provin cărămizi fragmentare, ceramică şi monede imperiale romane; pe la
poalele dealului se poate observa traseul drumului roman spre castrul de la Brâncoveneşti.

5. În punctul „Cânepişti“, situat pe malul stâng al Mureşului, se menţionează existenţa unei aşezări rurale, posibil
numai o villa rustica.

6. În punctul „Pe Şes“, cercetări arheologice executate în anul 1995 au pus în evidenţă existenţa unui strat de
cultură de epocă romană, marcat prin ceramică, chirpic şi resturi osteologice. Locuinţe nu s-au surprins, dar existenţa
unei aşezări rurale este foarte probabilă.

1. N. Vlassa, ActaMN, 3, 1966, p. 17, 402; 4, 1967, p. 407; Idem, Materiale, 9 1970, p. 168-171, fig. 5/7, 8, 9;
RepMs, p. 151, pct. XLVI. 1, D; 2. RepMs, p. 153, pct. K; 3. N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 32, 37; Idem, Materiale, 9,
1970, p. 169, 171; 4. Neigebaur, Dacien, p. 246; B. Orbán, Székelyföld, V, p. 41; Gooss, Chronik, p. 100, V. Christescu,
Viaţa ec, p. 103, nota 2; RepMs, p. 155, pct. Ţ; 5. N. Vlassa, SCIV, 13, 1962, 1, p. 153, Idem, ActaMN, 2, 1965, p. 32,
nr. 15, p. 37; Idem, Materiale, 9, 1970, p. 167; M. Macrea, I. H. Crişan, ActaMN, 1, 1964, p. 332; D. Tudor, Oraşe, p.
207, 208; RepMs, p. 155, pct. U; 6. C. Cosma, Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1995. Brăila, 1996, p. 64,
pct. 73.

335. IGHIEL, jud. Alba (S. V)

Pe teritoriul localităţii se află o carieră de calcar exploatată în epoca romană.

V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 115; RepAb, p. 109, pct. 92/6.

336. IGHIU, jud. Alba (S. VIII)

1. Pe dealul „Baie“ se afla o importantă carieră de calcar folosită de oraşul şi legiunea de la Apulum.

2. La nord-est de carieră au fost descoperite urmele aşezării lucrătorilor din carieră. Ele constau din substrucţii de
clădiri, cărămizi, ţigle, capiteluri, două inscripţii, un trepied din bronz, ceramică şi monede din argint şi bronz.

3. În apropierea aşezării a fost cercetată, în 1943, o construcţie, considerată o villa rustica. Construcţia ar putea fi
însă legată de exploatările din carieră.

4. În punctul „Butuci“ se află o necropolă tumulară de incineraţie formată din cel puţin 22 de tumuli. În anul 1959
au fost săpaţi doi tumuli; ei aveau diametrul de 7,45-8,15 m şi înălţimea păstrată de 0,3 m, iar stratul de la baza lor era
puternic ars. Resturile rugului funerar, construit chiar pe locul viitorului tumul, erau strânse într-o casetă făcută din lespezi
de piatră înfipte vertical în pământ şi acoperită tot cu o lespede. Inventarul funerar nu era prea bogat şi consta din cuie
şi ţinte de la încălţămintea defunctului. Necropola a fost atribuită unei comunităţi de illiri, fără îndoială cei care lucrau
la exploatarea carierei şi locuiau în aşezarea alăturată.

77
 1. M. Macrea, Materiale, 5, 1959, p. 446, Idem, Viaţa, p. 308; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 115; RepAb, p.
110, nr. 4; 2. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; Gooss, Chronik, p. 80; J. Hampel, ArchÉrt, 15, 1895, p. 437; B. Cserni,
AFM, 2/1, p. 141, 473, 546; C. Daicoviciu, ACMI, 1942, p. 101; 1943, p. 185; I. Berciu, Apulum, 2, 1943-1945, p. 437;
M. Macrea, D. Protase, Materiale, 5, 1959, p. 446; I. Mitrofan, ActaMN, 10 1973, p. 149; M. Bărbulescu, Sargetia, 13,
1977, p. 238; RepAb, p. 110, nr. 5; 3. C. Daicoviciu, ACMI, 1942, p. 101; 1943, p. 185; I. Berciu, Apulum, 2, 1943-
1954, p. 437; M. Macrea, D. Berciu, SCIV, 6, 1955, p. 615; 8, 1957, p. 337, nr. 40; M. Macrea, Dacia, NS, 1, 1957, p.
214-215; M. Macrea, D. Protase, Materiale, 5, 1959, p. 442-446; D. Protase, Dacia, NS, 6, 1962, p. 186-188; Idem,
Continuitatea, p. 34-35; Idem, Riturile, p. 92-93; M. Macrea, Viaţa, p. 262; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 204-205;
V. Moga, I. Al. Aldea, Marisia, 5, 1975, p. 44; RepAb, p. 110, nr. 6.

337. IGHIŞU NOU, jud. Sibiu (S. XII)

Din aria localităţii provine un tezaur monetar roman descoperit în anul 1875, într-un vas de lut. Tezaurul era
format din 156 de antoniniani de la Gordian III, Filip Arabul şi Filip al II-lea.

ProgrammMediasch, 1874-1875, p. 62-63; Gooss, Chronik, p. 72; B. Mitrea, SCIV, 4, 1953, 3-4, p. 616; D.
Protase, Orizonturi, p. 63.

338. ILIENI, jud. Covasna (S. XXII)

1. La vest de sat, pe malul stâng al apei Ilieni, în punctul „Dealul Izvorului“ sau „Vârful Tăiat“, s-au executat
cercetări arheologice în anul 1910; cu acest prilej au fost dezvelite urmele unor construcţii cu ziduri din piatră,
fragmente de ţigle şi ceramică romană.

2. În pădurea satului s-a descoperit o monedă de bilon de la Didius Iulianus.

1. F. Lazlo, Dolg, 2, 1911, p. 180, 230; 4, 1914, p. 281; TIR, L 35, p. 46; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 138;
RepCv, p. 90, nr. 260; 2. RepCv, p. 90, nr. 261.

339. IMENI, Jud. Covasna (S. XXIII)

Din aria satului provin mărgele de epocă romană.

RepCv, p. 66, nr. 143.

340. INURI, jud. Alba (S. V)

În punctul „Prislop“ se menţionează cărămizi şi ţigle, probabil de la o construcţie romană.

RepAb, p. 111-112, pct. 95/4.

341. IONEŞTI, jud. Braşov (S. XIX)

Pe „Dealul Pietros“ a fost descoperită, în secolul XIX, o carieră romană de piatră, în care se aflau capiteluri,
fragmente de coloane şi un sarcofag. Se menţionează şi existenţa unui relief cu trei figuri umane cioplite pe un perete al
carierei. Una dintre ele a fost considerată ca reprezentând un Genius, cu bonetă frigiană pe cap şi în mână cu o torţă cu
flacăra în jos.

C. Gooss, AEM, 1, 1877, p. 33; G. Téglás, ArchÉrt, 6, 1886, p. 21-26; V. Christescu, Viaţa ec, p. 43-44; D. Tudor,
Oraşe, p. 277; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 110; Idem, Mineritul, p. 283; I. Winkler, SCIVA, 25, 1974, 4, p. 507;
RepBv, p. 138.

78
 342. ISCRONI, jud. Hunedoara (S. IV)

În această localitate, pe cursul superior al Jiului, sunt menţionate urme ale spălării aurului.

TIR, L 34, p. 67.

343. IVĂNEŞTI, jud. Mureş (S. XVI)

În punctul „Dealul Chibeliei“, situat în apropierea satului, se află o aşezare rurală din care provin cărămizi
fragmentare, ceramică romană provincială, fragmente de arme (?) şi o statuetă din bronz.

B. Orbán, Székelyföld, V, p. 182; Gooss, Chronik, p. 86; I. Marţian, Repertoriu, nr. 153; D. Tudor, Oraşe, p. 271;
TIR, L 35, p. 47; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 140; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25,
nr. 29; RepMs, p. 172, pct. XLVIII. 4, A.

344. IZVORU AMPOIULUI, jud. Alba (S. V)

Pe teritoriul satului se menţionează o aşezare romană; ea se află, foarte probabil, în legătură cu exploatările de aur,
observate pe versanţii de sud-est şi nord-vest ai dealului „Dumbrava“.

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 551; TIR, L 34, p. 116; RepAb, p. 113, pct. 98/2, 3.

345. IZVORU CRIŞULUI, jud. Cluj (S. VII)

În punctul „Ordomanioş“, pe traseul drumului roman de la Napoca spre Bologa, pe un rest de terasă, se află
cărămizi şi ţigle romane; de aici provine şi o monedă de la Gordian III. Nu sunt indicii sigure privind natura sitului,
(villa rustica) sau staţie de poştă.

Şt. Ferenczi, ActaMN, 10, 1973, p. 555, sq, nr. 53; RepCj, p. 246, nr. 2.

346. JABENIŢA, jud. Mureş (S. XVII)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin două monede: un denar de la Elagabal, emis în Orient,
între anii 218-220 şi un sestertius cu legenda PROVINCIA DACIA AN II.

E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 14, nr. 12; RepMs, p. 239, pct. LXXVIII. 2, A, b.

347. JEBUCU, jud. Sălaj (S. VII)

În punctul „Suseni“ s-au descoperit, în sec. XIX, zidurile unei construcţii romane şi un fragment dintr-un
monument cu relief sculptat, redând trei bărbaţi şi cu un fragment de inscripţie în care se menţionează un praefectus
(CIL, III, 7648). Vestigiile din acest punct ar putea avea un caracter militar; în cazul în care sunt civile, atunci
descrierea corespunde unei villa rustica.

K. Torma, AEM, 3, 1879, p. 91; Idem, Limes, p. 27; sq; D. Tudor, Oraşe, p. 234; TIR, L 34, p. 68; A. V. Matei,
E.Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 126, nr. 20.

348. JEICA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

79
 1. În punctul „Hotarul Nou“, la săparea unor gropi pentru plantarea pomilor,
s-au descoperit, alături de materiale din alte epoci, şi fragmente ceramice romane provinciale din pastă roşie.

2. Din punctul „Sub Creang“ provin o fusaiolă de piatră şi o buză de vas roman.

3. O aşezare romană se menţionează şi în jurul sediului fostei C. A. P. de unde provine un fragment de vas de
culoare roşie.

1. Şt. Dănilă, ProbMuz, 1960, p. 165, sqq., fig. 8/4-5; TIR, L 35, p. 48; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 17-18, nr.
42/a; 2; 3. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 17-18, nr. 42/2, 3.

349. JELEDINŢI, jud. Hunedoara (S. V)

1. Înainte de 1913, s-a descoperit, pe teritoriul satului, un tezaur monetar format din aproximativ 58 de monede
romane de argint. Cele care au putut fi identificate se datau astfel: 7 republicane, 7 imperiale de la Vespasian, Titus,
Domitian, Traian, Marcus Aurelius, Septimius Severus şi una de bronz de la Gordian III; nu se cunoaşte structura
întregului tezaur.

2. În punctul „Tihuţa“, situat la 2 km sud-vest de sat, s-au descoperit cărămizi, ţigle, pietre folosite la construcţii,
mortar şi ceramică. Aceasta este romană provincială, din pastă fină roşie şi cenuşie, dar şi dacică lucrată din pastă
nisipoasă, de culoare cărămizie şi cu ornamente specifice: brâul alveolar, butonii simpli sau cu alveole, impresiunile
triunghiulare. Materialul roman arată cu multă certitudine o locuire romană, posibil numai o villa rustica, dar
contemporaneitatea materialului dacic cu cel roman rămâne să fie stabilită prin cercetări mai aprofundate.

1. Benkö Ianó, NumKöz, 12, 1913, p. 114-115; D. Protase, Autohtonii, p. 175-176; O. Palamariu, Sargetia, 25,
1992-1994, p. 193-199; 2.I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 24-25.

350. JELNA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

1. În vatra satului, în jurul bisericii, au fost descoperite, în sec. XIX, substrucţii de clădiri, cu ziduri de piatră,
olane, cărămizi şi ţigle cu ştampila unei cohorte.

2. La ieşirea din sat spre Bistriţa, în punctul „La Table“ se află o aşezare rurală din care provin fragmente de
cărămizi şi ţigle şi ceramică romană provincială.

1. Gooss, Chronik, p. 110; K. Torma, Limes, p. 118; AEM, 16, 1893, p. 255;A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p. 66; I.
Marţian, Repertoriu, nr. 376; TIR, L 35, p. 48; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 145; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989,
p. 18, nr. 48/a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 18, nr. 48/b.

351. JIBERT, jud. Braşov (S. XIX)

1. La nord de sat, în punctul „Pe Deal“, se află o aşezare rurală din care provin numeroase fragmente ceramice, o
râşniţă, un fier de plug roman şi alte unelte agricole păstrate la MNIT Cluj-Nap. şi Muz. Sighişoara.

2. Doi denari romani de la împăraţii Antoninus Pius şi Caracalla provin, probabil, din punctul „Pe Faţă“, iar o
fibulă din bronz „cu genunchi“ se crede că ar proveni din acelaşi loc cu monedele.

1. Gooss, Chronik, p. 110; TIR, L 35, p. 48; I. Glodariu, A. Zrinyi, P. Gyulai, Dacia, NS, 14, 1970, p. 221, nota 4;
RepBv, p. 138; 2. E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 14; I. H. Crişan, ActaMP, 3, 1979, p. 287,
pl. VI/1, XVIII/11; RepBv, p. 138-139.

352. JIDVEIU, jud. Alba (S. XII)

80
 Din această localitate se menţionează descoperirea unui vas, probabil roman.

Gooss, Chronik, p. 53; TIR, L 35, p. 48; RepAb, p. 114, pct. 100/3.

353. JIEŢ-POPI, jud. Hunedoara (S. IV)

De pe teritoriul satului provine un tezaur de monede imperiale romane.

Gh. Lazin, SCN, 5, 1971, p. 335-344.

354. JUCU DE SUS, jud. Cluj (S. X)

1. La sud de sat şi la est de Someşul Mic, pe terasa „Budulău“, în apropierea dealului numit „Ţigla“, într-un
sondaj arheologic, executat în anul 1898, s-au descoperit urmele unei construcţii romane cu ziduri legate cu mortar şi
cu un padiment; au rezultat cărămizi, ţigle, olane şi ceramică inclusiv un fragment de terra sigillata. Într-o periegheză,
din anul 1957, s-au cules din acelaşi loc ţigle, olane şi ceramică romană. Urmele din acest punct ar putea aparţine unei
villa rustica.

2. În cimitirul din jurul bisericii ortodoxe apar frecvent fragmente ceramice romane de bună calitate; ele indică
existenţa unei aşezări rurale.

3. Din locuri neprecizate provin: un denar de la Traian, unul de la Severus Alexander şi un antoninian de la Filip
Arabul.

1. G. Finály, ArchÉrt, 18, 1898, p. 430; E. Orosz, ErdMúz, 22, 1905, p. 307; M. Roska, Rep, p. 92, nr. 88; D.
Tudor, Oraşe, p. 230; TIR, L 34, p. 68; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 44; RepCj, p. 249, nr. 2; 2; 3. RepCj, p. 250,
nr. 10, 12, b.

355. LANCRĂM, jud. Alba (S. VIII)

Din locuri neprecizate de pe teritoriul comunei provin mai multe cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina şi un
cap de statuie din piatră, înfăţişând o femeie; descoperirile ar putea proveni dintr-o villa rustica, neidentificată în teren.

D. Tudor, Oraşe, p. 141; TIR, L 34, p.73; RepAb, p. 115, pct. 101/1, e, f.

356. LASLEA, jud. Sibiu (S. XV)

În punctul „Sub Unghi“ sau „Unghiul Prodului“, situat la 1,5 km nord-vest de sat, în apropierea Târnavei Mari, s-a
descoperit, prin cercetări de suprafaţă, o întinsă aşezare a populaţiei autohtone din provincie. Materialul arheologic
recoltat constă din ceramică provincială şi dacică lucrată cu mâna, resturi de chirpic, cărbune şi fragmente de râşniţe
romane.

În aria aşezării a fost descoperit, în anul 1967, un tezaur monetar din care s-au recuperat 20 de monede de argint şi
bronz, provenind de la împăraţi de la Augustus până la Valentinianus I. Pe baza acestui tezaur aşezarea s-a datat şi în
epoca postromană.

D. Protase, Autohtonii, p. 52.

357. LECHINŢA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

81
 1. Lângă drumul ce duce spre Vermeş, în apropierea grajdurilor fostei C. A. P., se află o aşezare rurală de pe
suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice de culoare cenuşie.

2. Cu prilejul executării fundaţiilor pentru fabrica de zahăr s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale
de culoare roşie şi cenuşie.

1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 18, nr. 49/a, b.

358. LECHINŢA, jud. Mureş (S. XIII)

Pe teritoriul satului s-au cercetat două aşezări rurale şi un cimitir de incineraţie:

1. Pe platoul „Podei“, situat la vest de sat şi având o poziţie dominantă, s-au executat cercetări arheologice în anii
1951, 1985 şi 1986. În timpul săpăturilor din 1951 s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale, mai multe
accesorii vestimentare şi obiecte de podoabă (limbă de cataramă din argint aurit, cercel din bronz, mărgea sferică din
pastă de sticlă, fibulă din fier), un vârf de săgeată din fier şi fragmente de obiecte din bronz. Tot atunci s-a descoperit şi
un depozit de unelte agricole format din cinci brăzdare de plug de tip dacic, două pietre de râşniţă romane, şi alte
materiale.

Un al doilea depozit de unelte agricole (râşniţe şi alte obiecte a fost descoperit cu prilejul unui sondaj executat în
anul 1985.

Săpăturile din 1986 au pus în evidenţă existenţa locuinţelor de suprafaţă cu schelet de pari, împletitură de nuiele şi
lipitură din lut. În resturile acestor locuinţe s-au descoperit materiale de construcţie din fier: piroane, cuie, cârlige; au
fost identificate de asemenea şi bordeie. Cercetările din acest an au evidenţiat faptul că aşezarea de epocă romană a
ocupat întreg platoul Podeiului.

2. Al doilea obiectiv cercetat la Lechinţa se află pe platoul „Săliştea”; acesta se află la vest de sat, la aproximativ
500 m de „Podei“, între malul drept al Mureşului şi cursul pârâului Comlod şi are o suprafaţă de circa 8 ha. Cercetări
arheologice s-au făcut în anii 1924, 1951, 1956, 1960, 1983, 1984 şi 1985-1988. Rezultatele cele mai concludente
pentru caracterizarea aşezării s-au obţinut în campaniile din anii 1985-1988, când s-au descoperit 11 locuinţe, 14 gropi
de provizii şi mai multe vetre exterioare locuinţelor. Locuinţele erau adâncite în pământ cu 40-50 cm, erau construite
dintr-un schelet de pari şi nuiele împletite, peste care s-a aplicat o tencuială de lut, aveau podina amenajată din lut
bătătorit şi făţuit. Suprafaţa lor varia între 10-12 m, iar unele e posibil să fi avut două camere.

Gropile de provizii aveau forme de butoi, căldare, sac şi cilindrice, cu fundul rotunjit, aveau diametrul gurii între
1-1,6 m şi adâncimi cuprinse între 1,6-1,7 m. Cinci dintre ele erau situate în interiorul locuinţelor, unele aveau pereţii
făţuiţi. Conţinutul lor consta din chirpic fragmentar, ceramică romană provincială şi dacică, resturi osteologice şi câteva
pietre de ascuţit din gresie.

Ceramica romană din aşezare constă din forme comune (străchini, castroane, oale, căni, ulcioare, cupe, pahare),
lucrate din pastă fină roşie sau cenuşie şi oale şi chiupuri lucrate din pastă cenuşie - zgrunţuroasă. S-au descoperit de
asemenea fragmente de vase terra nigra şi terra sigillata. Autorii cercetării precizează caracterul local al materialului
ceramic care prezintă bune analogii cu produsele centrului de la Cristeşti.

Ceramica dacică reprezintă 8-10% din întreaga cantitate rezultată din săpături şi este formată din oale lucrate cu
roata sau cu mâna, puţine ceşti, iar decorul este cel tradiţional: brâuri alveolare, gropiţe sub buza vaselor, butoni, linii
incizate orizontale sau ondulate.

În aşezare s-au mai descoperit râşniţe, pietre de ascuţit din gresie, resturi osteologice de la animale domestice şi un
sestertius de la Hadrian.

82
 Aşezarea de pe platoul „Săliştea“ a luat naştere la scurt timp după organizarea provinciei, prin strămutarea unei
comunităţi dacice şi a ocupat cu densităţi diferite întreg platoul.

3. În grădina fostei G. A. S., situată în nord-estul satului, s-au descoperit întâmplător, înainte de primul război
mondial, trei morminte romane de incineraţie în urnă. Două urne erau oale fără toarte din pastă roşie şi erau acoperite, una
cu un capac, alta cu o lespede de piatră, iar cea de a treia era de culoare cenuşie. Cu prilejul cercetărilor din anul 1951 s-au
descoperit alte două morminte de acelaşi tip, iar în săpăturile din 1957, încă trei morminte, astfel că numărul total al
mormintelor cunoscute este de 8. Dintre acestea două sunt fără urnă, la unul resturile incinerării au depuse într-o groapă ce
avea pe fund şi pe margini lespezi de piatră ce formau o cutie, iar celălalt avea resturile incinerării depuse direct într-o
groapă de formă ovală.

Inventarul mormintelor consta din: o fibulă, un inel cu gemă şi o brăţară din bronz, un cercel lucrat din fir simplu
de argint, o mărgea din os, un cuţit din fier şi câteva fragmente de obiecte din bronz neidentificabile.

1. K. Horedt şi col. SCIV, 3, 1952, p. 321, nr. 1, 2, p. 324, nr. 5, fig. 7; K. Horedt, Dacia, NS, 4, 1960, p. 79; Idem,
ActaMN, 3, p. 408, nr. 4; I. H. Crişan, SCIV, 11, 1960, 2, p. 285-301; Idem, ActaMN, 2, 1965, p. 41, 45-52; D. Tudor,
Oraşe, p. 274; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 31; RepMs, p. 161-163, pct. XLVII. 4, A;
2. D. Popescu, Dacia, 2, 1925, p. 323-344; K. Horedt, col., SCIV, 3, 1952, p. 324; K. Horedt, ActaMN, 3, 1966, p. 407-
409; D. Protase, Continuitatea, p. 36-37; Idem, Autohtonii, p. 52-53; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p. 146-147, D.
Protase, V. Lazăr, M. Grozav, Apulum, 25, 1988, p. 181-206; RepMs, p. 163-167, pct. B; 3. K. Horedt, colab., SCIV, 3,
1952, p. 321, 324; M. Macrea, Dacia, NS, 1, 1957, p. 219; K. Horedt, Untersuchungen, p. 20-22; D. Protase, Materiale,
6, 1959, p. 445-448; Idem, Continuitatea, p. 37-38; Idem, Riturile, p. 91, 94-95; Idem, Autohtonii, p. 105-106; RepMs,
p. 167-168, pct. C.

359. LEŞNIC, jud. Hunedoara (S. II)

La marginea de vest a satului au fost descoperite, în secolul XIX, urmele unor construcţii romane din care s-au
colectat mai multe cărămizi, ţigle, olane, tegulae mammatae şi tuburi din lut; o ţiglă poartă ştampila unui producător
particular M(arcus) Va(lerius) Au(relianus). Vestigiile descoperite la Leşnic aparţin unei villa rustica, iar cetăţeanul
atestat pe ştampila tegulară ar putea fi proprietarul acesteia.

G. Téglás, AEM, 1882, p. 143; Idem, HTRTÉ, 1889-1890, p. 110; Idem, HunyadvTört, I, p. 148; D. Tudor, Oraşe,
p. 126; TIR, L 34, p. 73; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 45; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 148, p. 141-142;
IDR, III/3, 44.

360. LEŢ, jud. Covasna (S. XXIII)

Prin săpăturile executate în anii 1949 şi 1955, în punctul „Dealul Cetăţii“, situat pe partea dreaptă a Râului Negru,
la 500 m nord de acesta, a fost descoperită o locuire de epocă romană.

Z. Székely, SCIV, 18, 1967, 2, p. 330; RepCv, p. 54, nr. 91.

361. LITA, jud. Cluj (S. VI)

La sediul fostului C. A. P., în urma unor sondaje arheologice din anii 1977 şi 1978, s-au descoperit materiale
ceramice de epocă romană; ele indică existenţa aici a unei aşezări rurale.

RepCj, p. 253.

362. LIVADA, jud. Cluj (S. IX)

Pe teritoriul satului se menţionează urmele unei construcţii romane constând din ziduri de piatră, cărămizi şi ţigle.

83
 TIR, L 34, p. 74; RepCj, p. 256.

363. LIVADIA, jud. Hunedoara (S. IV)

1. În literatura veche se semnalează existenţa unei aşezări rurale în aria satului.

2. În punctul „Livezea“, situat la 500 m de fosta fermă C. A. P., pe malul stâng al văii Lupului, s-au descoperit, în
anul 1978, urmele unei aşezări romane, constând din cărămizi, ţigle şi ceramică provincială.

1. G. Téglás, ArchÉrt, 20, 1900, p. 390-391; TIR, L 34, p. 74; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24,
1988-1991, p. 97, nr. 24.

364. LIVEZI, jud. Hunedoara (S. I)

În aria satului au fost observate, la mijlocul secolului XIX, urmele unei aşezări rurale. Se menţionează fundamente
de clădire, ţigle, olane şi ceramică romană.

Şt. Moldoveanu, FMIL, 1853, 35, p. 310; TIR, L 34, p. 60; N. Branga, Urbanismul, p. 107, nr. 112.

365. LIVEZILE, jud. Alba (S. IX)

Pe teritoriul satului, fără precizarea locului, se semnalează materiale de construcţie romane: cărămizi patrate şi
rotunde şi un capitel; materialele ar putea proveni de la o villa rustica.

B. Cserni, AFM, 2/1, 141, 552; D. Tudor, Oraşe, p. 190; TIR, L 34, p. 43; RepAb, p. 117, nr. 8.

366. LOGIG, jud. Mureş (S. XVII)

La intrarea în sat, în apropierea cimitirului, s-a descoperit un denar de la Traian.

RepMs, p. 178, pct. L. 4, A.

367. LOPADEA NOUĂ, jud. Alba (S. IX)

Pe valea Lopezii, la 300 m de sediul fostului C. A. P., s-a descoperit, în anul 1981, o placă votivă în relief, din
marmură albă, cu reprezentarea lui Mithras; monumentul a fost pus de un magistrat al municipiului Apulum, care,
foarte probabil, avea o proprietate de tip villa rustica prin apropiere.

C. L. Băluţă, SCIVA, 40, 1989, p. 381-383; IDR, III/4, 63; RepAb, p. 118, nr. 7.

368. LOPADEA VECHE, jud. Alba (S. IX)

În punctul „Jidovină“, s-a descoperit, în urma unor cercetări arheologice, din anii 1967-1968, un nivel de cultură
de epocă romană, marcat numai prin ceramică; el atestă existenţa unei modeste aşezări rurale.

V. Lazăr, Apulum, 15, 1977, p. 620, nota 12; Idem, Apulum, 17, 1979, p. 65-85, nr. 13; RepAb, p. 119, pct. 105/1.

369. LOŢU, jud. Mureş (S. XVI)

84
 La aproximativ 4 km de satul Sângeorgiul de Pădure, pe partea dreaptă a văii pârâului Loţ, în terenul lui Ráduly
Ferenc, se află o aşezare cu urme de locuire din mai multe epoci istorice. Locuirea de epocă romană este marcată în
principal prin ceramică.

B. Orbán, Székelyföld, I, p. 150; M. Roska, Rep, p. 49, nr. 196; SCIV, 10, 1959, 1, p. 151, nr. 54; 11, 1960, 1, p.
187, nr. 54; 12, 1961, 1, p. 141, nr. 77; 13, 1962, 1, p. 212, nr. 95, Z. Székely, SCIV, 13, 1962, 1, p. 48, 53, 54; Idem,
Aluta, 1, 1969, p. 60; Idem, Materiale, 7, 1961, p. 184-185; 8, 1962, p. 336-337; 9, 1970, p. 297; Idem, Marisia, 6,
1976, p. 117; RepMs, p. 217-218, pct. LXXII. 4, A.

370. LOVNIC, jud. Braşov (S. XIX)

La ieşirea din sat spre Văleni se presupune existenţa unei aşezări romane rurale; de aici ar putea proveni o râşniţă
romană menţionată în literatura mai veche.

Gooss, Chronik, p. 90; TIR, L 35, p. 49; RepBv, p. 139.

371. LUDUŞ, jud. Mureş (S. XIII)

1. Din puncte neprecizate de pe teritoriul oraşului provin mai multe descoperiri de epocă romană: ceramică
romană provincială, elemente de hypocaust şi două monede (un sestertius de la Antoninus Pius, anii 153-154 şi un
denar de la Caracalla, anul 215).

2. În punctul „Ferma Legumicolă“, situat între Mureş şi şoseaua naţională Tg. Mureş – Turda, se află o aşezare
rurală întinsă pe aproximativ 4 ha. Cercetările executate în anul 1987, au adus la lumină o însemnată cantitate de
ceramică romană provincială.

1. RepMs, p. 173, pct. A, i, j; p. 175, pct.I; 2. V. Lazăr, Revista Bistriţei, Bistriţa-Năsăud, 7, 1993, p. 83; 8, 1994, p.
63, 72, 73; RepMs, p. 175, pct. G.

372. LUIERIU, jud. Mureş (S. XVII)

1. În punctul numit „Susurduc“, situat la nord-vest de sat, s-au descoperit întâmplător cărămizi romane
fragmentare şi ceramică.

2. În punctul „Huroc“, situat la sud de sat, se menţionează existenţa unor substrucţii de ziduri şi cărămizi romane.

3. În punctul „Capătul Dealului“, aflat la sud-vest de sat se află o aşezare rurală care, prin natura ceramicii
(cenuşie-zgrunţuroasă), se datează mai ales spre sfârşitul epocii romane.

1; 2; 3. RepMs, p. 248, pct. LXXXII. 2, B, C, D.

373. LUJERDIU, jud. Cluj (S. X)

1. În locul „La Stupini“, aflat la aproximativ 2 km nord – nord-est de sat, s-a descoperit, în anul 1956, un tezaur
monetar roman, depus într-o amforetă şi format din 278 denari emişi în intervalul cronologic de la Traian la Septimius
Severus.

2. Din loc neprecizat provin câţiva antoninieni de la Gordian III, descoperiţi în anul 1946.

3. Pe teritoriul satului se menţionează o carieră romană de tuf dacitic.

85
 1. Dacia, NS, 3, 1959, p. 604, nr. 6; SCIV, 10, 1959, 1, p. 157; E. Chirilă, SCN, 3, 1960, p. 405-431, il.; TIR, L 34,
p. 75; RepCj, p. 256, nr. 1; 2. E. Chirilă, SCN, 3, 1960, p. 407; RepCj, p. 256, nr. 2, b; 3. V. Wollmann, Sargetia, 10,
1973, p. 112; RepCj, p. 256, nr. 2, c.

374. LUNA DE JOS, jud. Cluj (S. X)

La est de sat, pe un deal, în dosul locului numit „Cort“, s-au găsit fragmente ceramice romane; ele indică existenţa
unei aşezări rurale.

E. Orosz, ErdMúz, 22, 1905, p. 309; M. Roska, Rep, p. 120, nr. 77; RepCj, p. 256-258, nr. 2.

375. LUNCA MUREŞULUI, jud. Alba (S. IX)

1. La est de sat, în punctele „Fântâna de Piatră“ şi „Cetatea Stejarului“ se află o întinsă aşezare romană din care s-au
descoperit resturile unor construcţii cu ziduri de piatră, numeroase cărămizi, ţigle şi fragmente ceramice. Din aceleaşi
locuri provin şi cărămizi cu ştampila legiunii V Macedonica şi un fragment cu literele LE.

2. Pe platoul „Deasupra Viilor“, situat la nord – nord-est de sat, s-a identificat o întinsă aşezare rurală cu
substrucţii de clădiri din piatră, cărămizi, olane, şi ceramică romană provincială.

3. La nord-vest de sat, pe locul numit „Disnoser“ s-au descoperit fragmente ceramice romane.

Numeroasele puncte cu descoperiri romane de pe aria comunei ar putea aparţine unei singure mari aşezări rurale.

B. Orbán, Székelyföld, V, p. 66, 70; Gooss, Chronik, p. 88; G. Téglás, Klio, 11, 1911, p. 503; D. Tudor, Oraşe, p.
207; TIR, L 34, p. 75; RepAb, p. 120, pct. 107/1, 2; 2; 3. RepAb, p. 120, pct. 107/5, 6.

376. LUNCA MUREŞULUI, jud. Mureş (S. XVII)

Din aria localităţii provin patru monede romane imperiale: as de la Traian, as de la Antoninus Pius, sestertius de la
Iulia Mammaea şi dupondius de la Maximinus Thrax.

RepMs, p. 46, pct. IV. 3, A.

377. LUNCA TÂRNAVEI, jud. Alba (S. VIII)

Descoperirile cunoscute, toate amplasate la est de sat, par să aparţină unei singure aşezări şi cimitirului ei.

1. În vatra satului se menţionează descoperirea unor urne cu cenuşă şi oase umane calcinate, precum şi un
dupondius de la împăratul Traian, emis între anii
99-117.

2. La marginea estică a satului, pe partea dreaptă a şoselei Blaj-Târnăveni, în punctul „Şipot“, s-a identificat o
aşezare rurală romană, marcată prin resturile unor construcţii cu fundaţii de piatră şi ceramică romană.

3. Pe terasa situată la sud-est de sat, în zona carierei de pietriş, în punctul „Borcioaie“ se află bogate urme romane
constând din cărămizi fragmentare, râşniţe de asemenea fragmentare, ceramică, resturi de schelete umane răvăşite de
lucrările agricole, şi trei monede: un as de la Traian, anii 104-111 şi doi denari de la Severus Alexander, din anii 222 şi
225.

86
 1; 2; 3. E. Stoicovici, M. Blăjan, Marisia, 9, 1979, p. 107; RepAb, p. 121, pct. 108/1, 2, 4.

378. LUNCANI, jud. Cluj (S. IX)

Singurele descoperiri certe de pe teritoriul satului sunt doi denari, între care unul de la Severus Alexander.

I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 128, nr. 9/1, 2; RepCj, p. 260, nr. 2.

379. LUPENI, jud. Hunedoara (S. IV)

De pe teritoriul oraşului provin mai multe cărămizi, una cu o ştampilă, cu lectura nesigură, şi un fragment de
sculptură din marmură. Existenţa unei aşezări, ca şi caracterul ei civil sau militar, sunt nesigure.

TIR, L 34, p. 75; C. Pop, Sargetia, 9, 1972, p. 67; N. Branga, Urbanismul, p. 108, nr. 153; IDR, III/3, 4.

380. LUPŞA, jud. Alba (S. VI)

Mai multe movile şi gropi de pe valea Arieşului ar putea reprezenta dovezi ale spălării nisipurilor aurifere în epoca
romană.

Urmele unei posibile aşezări a lucrătorilor la exploatările aurifere au fost descoperite, printr-o cercetare de teren
din anul 1979, în punctul „Hădărău”; ele constau din ţigle şi ceramică romană.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 19; C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 153; Idem, Chronik, p. 90; V. Christescu, Viaţa
ec, p. 12; D. Pop, Apulum, 2, 1943-1945, p. 429-430; TIR, L 34, p. 75; RepAb, p. 122, pct. 109/1, 2.

381. MAIOREŞTI, jud. Mureş (S. XVII)

În aria satului, fără precizarea locului, se menţionează existenţa unor substrucţii de ziduri, ţigle romane şi
elemente ceramice pentru paviment în formă de 8.

Neigebaur, Dacien, p. 252; I. Marţian, Repertoriu, nr. 413; D. Tudor, Oraşe, p. 271; TIR, L 35, p. 49; N. Branga,
Urbanismul, p. 108, nr. 156; RepMs, p. 205, pct. LXVII. 2, A, b.

382. MATEI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În vatra satului, prin grădinile din jurul bisericii, se află o aşezare a populaţiei autohtone de pe suprafaţa căreia
s-au cules fragmente de vase romane din pastă roşie şi cenuşie şi dacice lucrate cu mâna. Pe baza acestor materiale
aşezarea a fost datată în sec. III.

2. La aproximativ 1,5 km spre sud de această aşezare se află o alta de acelaşi tip. Materialul arheologic constă din
ceramică romană provincială şi dacică.

1. TIR, L 35, p. 50; D. Protase, Autohtonii, p. 54; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 19, nr. 51/a; 2. G. Marinescu,
FileIst, 6, 1989, p. 19, nr. 51/b.

383. MĂCICAŞU, jud. Cluj (S. X)

De pe teritoriul satului provine un altar votiv închinat lui Silvanus Silvester de către sclavul Fortunatus, pentru
sănătatea stăpânului său Theupropus; monumentul ar putea indica existenţa unei villa rustica, administrată de un servus
villicus.

87
 M. Macrea, AISC, I/1, 1928-1932, p. 105-107; D. Tudor, Ist scl, p. 273; Idem, Oraşe, p. 236; TIR, L 34, p. 75; A.
Rusu, Sargetia, 10, 1973, p. 396; RepCj, p. 261, nr. 6.

384. MĂGHERUŞ, jud. Covasna (S. XXII)

Dintr-o aşezare de pe teritoriul satului provin: cărămizi, ţigle, olane, tuburi de apeduct şi ceramică romană
provincială.

Gooss, Chronik, p. 91; C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 320; TIR, L 35, p. 50; N. Branga, Urbanismul, p.
108, nr. 158.

385. MĂGURA IERII, jud. Cluj (S. IX)

Dintr-un loc neprecizat provine o râşniţă romană.

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 545; I. Ferenczi, ActaMN, 11, 1974, p. 31; RepCj, p. 264.

386. MĂGURA-TOPLIŢA, jud. Hunedoara (S. II)

În epoca romană existau aici exploatări ale aurului; urmele lor au fost observate, în secolul XIX, la circa 20 m de
malul pârâului Topliţa, pe panta de vest a dealului. Aici se menţionează şi descoperirea unui mormânt de incineraţie în
urnă.

G. Téglás, Aranybányászat, I, p. 38-40, Idem, HTRTÉ, 1903-1904, p. 167; Gh. Macarovici, Revista Ştiinţifică
Vasile Adamachi, Iaşi, 32, 1946, p. 233; D. Tudor, Oraşe, p. 191; TIR, L 34, p. 76; V. Wollmann, Mineritul, p. 131.

387. MĂIERUŞ, jud. Braşov (S. XXII)

Din aria satului provine o râşniţă romană; o aşezare rurală este presupusă a exista între vechea livadă şi sat.

J. Gross, Das sächsische Burzenland einst und jetzt Festschrift, Braşov, 1925; RepBv, p. 139.

388. MĂLĂIEŞTI, jud. Hunedoara (S. I)

În punctul „Cetate“ se semnalază urme romane; alte precizări lipsesc.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 26.

389. MĂNĂRADE, jud. Alba (S. VIII)

De pe teritoriul satului, fără precizarea locului, provine un opaiţ cu ştampila AV...ON. De asemenea, se
menţionează ca provenind de aici, cărămizi, vase şi arme romane; existenţa unei aşezări rurale pare foarte posibilă,
având în vedere că drumul roman trecea prin hotarul acestui sat.

Neigebaur, Dacien, p. 253; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; Gooss, Chronik, p. 71, I. Marţian, Repertoriu, nr.
418; N. Gostar, ArhMold, 1, 1966, p. 173, nr. 461; TIR, L, 34, p. 77; RepAb, p. 123, pct. 112/1, c, d.

390. MĂNERĂU, jud. Hunedoara (S. II)

La sud de sat, în terenul numit „Rovine“ sau „Cărămizi“, s-a cercetat prin săpături executate în anul 1912, o villa
rustica formată din două corpuri de clădire. Primul avea un plan dreptunghiular cu dimensiunile de 29,7x30,5 m, iar la

88
faţada orientată spre sud-est, un coridor îngust de numai 0,8 m. Spaţiile interioare erau amplasate pe ambele laturi ale
unui coridor central, perpendicular pe faţada clădirii. Pe latura de nord-est a acestui coridor se aflau şase camere de
dimensiuni mici, unele prevăzute cu hypocaust şi pavimente în opus spicatum, detalii care indică faptul că această parte
forma locuinţa stăpânului. Pe latura opusă a coridorului central se aflau alte cinci încăperi, de dimensiuni mai mari, fără
instalaţie de încălzire, care ar putea reprezenta o parte din spaţiul economic al fermei (pars fructuaria).

Cel de al doilea corp de clădire avea un plan dreptunghiular alungit, cu dimensiunile de 38,5 x 7,45 m şi era
împărţit în trei încăperi. Aici s-au descoperit un cuptor, fragmente ceramice, oase de animale, cenuşă şi cărbune, o
fibulă din bronz şi un denar hibrid, materiale care indică faptul că ea servea ca locuinţă şi pentru unele activităţi
casnice. De remarcat faptul că între materialul ceramic descoperit în acest corp de clădire se menţionează şi un vas
dacic lucrat cu mâna.

Alături de materialele tegulare (cărămizi, ţigle, olane, tegulae mammatae) şi ceramica menţionată deja, în vilă au
mai fost descoperite: un mâner de oglindă din bronz, un fragment de tavă din marmură, râşniţe fragmentare, perle din
sticlă şi altele. Autorul nu menţionează existenţa unui zid de incintă, dar prin analogie cu celelalte descoperiri de acest
tip din teritoriul Ulpiei Traiana, existenţa sa pare foarte probabilă. Pe baza monedei menţionate, care aparţine
împăratului Elagabal, se poate afirma că ferma a funcţionat cel puţin până spre mijlocul sec. III.

A. Buday, Dolg, 4, 1913, p. 110-128; I. Mitrofan, ActaMN, 10, 1973, p. 144; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr.
160, IDR, III/3, 34.

391. MĂRCULENI, jud. Mureş (S. XVI)

În punctul „Ungra Mare“ s-a descoperit, întâmplător, în anul 1965, un mare depozit format în principal din unelte
agricole (brăzdar de plug roman, două cuţite de plug, patru coase întregi şi altele fragmentare, două seceri, două sape,
trei cazmale, un cuţit de formă deosebită, un lanţ masiv), apoi unelte meşteşugăreşti (două burghie, cinci tesle, patru
securi, dălţi speciale pentru cioplit lemnul), uneltele unui atelier de prelucrat metale (lingură de turnat, nicovală, daltă,
pilă), piese de feronerie, ustensile de uz gospodăresc, un ulcior de bronz şi o toartă de la un altul, o caserolă din bronz,
o brăţară din bronz, un vârf de lance din fier, cârlige, cuie şi multe alte fragmente greu de identificat, din bronz sau din
fier. Se pare că întreg depozitul a fost ascuns în pământ într-o ladă de lemn, dar condiţiile ascunderii rămân
necunoscute.

I. Glodariu, A. Zrinyi, P. Gyulai, Dacia, NS, 14, 1970, p. 207-231; RepMs, p. 181, pct. LII. 8, B.

392. MĂRIŞELU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

În punctul „Dealul Calului“ a fost descoperită, fortuit, în anul 1957, o urnă romană din pastă roşie. Într-un sondaj,
executat în anul 1973 pe locul descoperirii, s-au găsit, depuse grupat, următoarele obiecte: o lance din fier, două fibule
şi o aplică, toate de bronz, şi altele. Se consideră că materialele făceau parte dintr-un mormânt de incineraţie ce se
datează în prima jumătate a sec. II.

Şt. Dănilă, ProbMuz, 1960, p. 176, fig. 9/4; G. Marinescu, Arhiva Someşană, 3, 1975, p. 307 sqq, il; Idem, FileIst,
6, 1989, p. 19, nr. 52.

393. MĂRTINEŞTI, jud. Cluj (S. IX)

1. La est de „Dealul Bisericii“, pe terasa dintre lac şi pădure, s-au descoperit fragmente ceramice romane.

2. Sub „Dealul Bisericii“, spre Rediu, se află o aşezare romană. Urmele sale constau din fundaţii de clădiri
(distruse între timp), pietre de construcţie, fragmente ceramice, o cheie din fier şi trei monede romane: una de bronz, cu
bustul Faustinei, şi doi denari din sec. II-III.

89
 1. RepCj, p. 268, nr. 1; 2. I. Téglás, ArchÉrt, 26, 1906, p. 361-362; Şt. Ferenczi, Studia, 2, 1962, p. 45, 56; Idem,
ActaMN, 9, 1972, p. 392; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 128, nr. 9 a/1-4; TIR, L 34, p. 78; RepCj, p. 268, nr. 2.

394. MĂRTINIŞ, jud. Harghita (S. XIX)

Zăcămintele de sare de aici au fost exploatate în epoca romană prin ocne de suprafaţă. În legătură cu aceste
exploatări s-a dezvoltat o aşezare a lucrătorilor la ocne din care provine o inscripţie şi mai multe descoperiri monetare.

Fr. Müller, MCC, 4, 1859, p. 164; B. Orbán, Székelyföld, I, p. 164; Gooss, Chronik, p. 92; C. Daicoviciu, Dacia, 7-
8, 1937-1940, p. 319; D. Tudor, Oraşe, p. 277; TIR, L 35, p. 50; IDR, III/4, 260; V. Wollmann, Mineritul, p. 244, 248.

395. MĂTRICI, jud. Mureş (S. XVI)

Din aria satului provine un antoninian uzat de la împăratul Gallienus.

RepMs, p. 124, pct. XXX. 5, B.

396. MÂNDRA, jud. Sibiu (S. XII)

Pe malul primului lac piscicol, aflat în amonte de sat, s-a aflat o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. În
cadrul unui sondaj executat în anul 1989, am constatat că aşezarea a fost distrusă, practic în întregime, de lucrările de
amenajare a lacului.

D. Protase, Autohtonii, p. 55.

397. MEDIAŞ, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul oraşului au fost identificate, prin descoperiri fortuite, cercetări de suprafaţă şi săpături sistematice,
mai multe aşezări rurale:

1. În punctul „Gura Câmpului“, cartier al oraşului în partea sa de nord-vest, pe malul Târnavei Mari, a fost
cercetată, în anii 1975 şi 1977, o aşezare rurală a cărei suprafaţă a fost estimată la 8 ha. S-au descoperit resturile a zece
locuinţe de suprafaţă şi un atelier de redus şi prelucrat fierul (fierărie). Locuinţele erau construite pe fundaţii de piatră
fără liant (zid sec), aveau pereţii din lemn, iar acoperişul, din paie sau şindrilă. Trei dintre locuinţe au avut câte două
camere, cu suprafeţe totale între 42-60 mp, iar celelalte, câte una singură şi suprafeţe cuprinse între 9-14 mp; la două
locuinţe s-a surprins un paviment format din lespezi de piatră. Încălzirea se făcea cu vetre sau cuptoare.

Atelierul de fierărie era organizat într-o construcţie de acelaşi fel şi avea patru încăperi de dimensiuni mici; cea
care s-a păstrat cel mai bine avea dimensiunile de 4 x 3 m. În atelier s-au identificat urmele unei vetre şi foarte probabil
şi ale unui cuptor de redus minereul de fier. Tot în interior s-a descoperit un mic depozit de unelte (o lingură pentru
turnat metal, două coase şi o bucşă de coasă, o altă bucşă pentru car), precum şi mai multe unelte din metal (un
târnăcop, trei burghie), o frigare şi mari cantităţi de zgură, dispersate pe suprafaţa atelierului.

Numeroase alte unelte şi instrumente din fier au fost descoperite pe suprafaţa aşezării: cleşte, compas, dălţi,
ferăstrău, cuţitoaie, cuţite, balamale, crampon pentru mers pe gheaţă. Tot pe aria aşezării s-au mai descoperit un inel de
argint şi mai multe fibule din bronz şi fier.

Ceramica din aşezare cuprinde vase de uz comun din pastă fină roşie şi cenuşie (oale, farfurii, străchini, castroane,
boluri, cupe ulcioare), din pastă zgrunţuroasă roşie şi mai ales cenuşie (oale fără toarte, străchini, capace de vas,
chiupuri), vase cu decor în relief sub formă de şerpi, vase cu decor ştampilat şi terra sigillata, de producţie locală. Alte
materiale descoperite în aşezare sunt: fragmente de vase de sticlă, mărgele din sticlă, resturi osteologice de la animale

90
domestice (bovine, ovicaprine, porcine, cabaline) şi de la vânat (cervidee), precum şi un dupondius de la împărăteasa
Faustina.

Potrivit observaţiilor topografice, aşezarea de la Gura Câmpului avea un plan ortogonal, cu o piaţă (forum) în
centrul său şi constituia un important vicus, în jurul căruia gravitau mai multe aşezări, posibil şi unele villae rusticae,
semnalate prin celelalte descoperiri din aria oraşului.

2. La 0,5 km spre vest de aşezare s-a descoperit un fragment de lespede funerară pe care era redat un călăreţ, precum
şi un monument cu doi lei funerari; monumentele puteau proveni din cimitirul aşezării de la Gura Câmpului, sau dintr-un
cimitir de familie de pe o villa rustica.

3. În punctul „Rora Mică“, situat la vest de municipiu, s-au descoperit fragmente ceramice de epocă romană.

4. Alte materiale ceramice de epocă romană s-au descoperit în punctele: „Baia de Nisip“, „Hientz“ şi la ieşirea din
municipiu, pe partea stângă a pârâului Ighişului, zonă din care ar putea proveni şi tezaurul menţionat la Ighişul Nou,
localitate ce aparţine acum de municipiul Mediaş.

5. Din locuri neprecizate de pe aria oraşului mai provin: o statuetă din bronz, un pond din bronz, având redată o
figură grotescă, monede din perioada provinciei.

1. I. Winkler, M. Blăjan, ActaMP, 6, 1982, p. 92-108; E. Stoicovici, ActaMP, 6, 1982, p. 109-111; I. Winkler, M.
Blăjan, Gh. Servaţius, Gh. Togan, L. Giura, Apulum, 21, 1983, p. 121-156; I. Winkler, M. Blăjan, ActaMN, 26-30,
1989-1993, II, p. 459-476; 2; 3; 4. I. Winkler, M. Blăjan, Gh. Servaţius, Gh. Togan, L. Giura, Apulum, 21, 1983, p. 450
sqq; 5. I. H. Crişan, Din activitatea Muzeului Mediaş, 2, 1954, p. 8-10; 3, 1955/56, p. 27; K. Horedt, Untersuchungen,
p. 22; E. Chirilă, V. Lucăcel, V. Pepelea, Gh. Togan, ActaMN, 4, 1967, p. 457-458, nr. 11, 13-15, 18-19, 21, 23-25, 27,
29-30, pl. I/11, 13, II/14, 15, 18, 19; TIR, L 35, p. 50; L. Ţeposu-David, RömR, p. 161-162, E 135, pl. 15; Eadem,
Civiltá, p. 179, E 175; M. Blăjan, V. Moga, ActaMN, 14, 1977, p. 195-198, fig. 1 a, b; E. Stoicovici, M. Blăjan,
Marisia, 9, 1979, p. 107-108; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 161;

398. MEDIŞORU MARE, jud. Harghita (S. XX)

Printr-un sondaj executat în anul 1958 pe terasa situată la sud de sat, a fost descoperită o aşezare rurală de epocă
romană. Printre materialele ceramice descoperite, alături de cele romane provinciale, se menţionează şi fragmente de
vase lucrate cu mâna din pastă mediocră; ele ar putea fi de factură dacică.

Z. Székely, Materiale, 7, 1961, p. 186-187; D. Protase, Autohtonii, p. 54.

399. MEDVEŞ, jud. Alba (S. XIII)

Un tezaur monetar, depus într-un ulcior de ceramică, a fost descoperit întâmplător, în anul 1990, în grădina
locuitorului Szekély Pavel, în punctul „Fizeşarka“ (Pârâul Sălciilor). S-au recuperat 141 de piese, 18 republicane şi 123
imperiale, emise în intervalul 135 î. Hr. – 112-117 d. Hr.

V. Suciu, Apulum, 27-30, 1990-1993, p. 189-207; RepAb, p. 124, pct. 114/c.

400. MERA, jud. Cluj (S. VII)

La aproximativ 3 km nord – nord-vest de centrul satului se află resturile unei villa rustica, constând din blocuri de
piatră fasonate, cărămizi, ţigle, olane, tuburi de teracotă, tegulae mammatae şi fragmente ceramice.

În literatura arheologică se menţionează şi o altă aşezare rurală, fără precizări topografice.

91
 M. Macrea, IstRom, I, 1960, p. 454; A. Bodor, Dacia, NS, 7, 1961, p. 217; D. Tudor, Oraşe, p. 232; TIR, L 34, p.
79; RepCj, p. 271, nr. 8, 9, b.

401. MERIŞOR, jud. Mureş (S. XVI)

La ieşirea din sat spre localitatea Băla, în stânga pârâului Fânaţe, s-a găsit un denar de la Antoninus Pius.

RepMs, p. 136, pct. XXXVIII. 2, A.

402. MESENTEA, jud. Alba (S. VIII)

Din această localitate provine un coronament de monument funerar, în formă de trunchi de piramidă arcuită, cu
decor în relief, reprezentând un bărbat, o femeie, un delfin şi un genius înaripat. Monumentul nu putea aparţine decât
unui personaj bogat, un posibil proprietar de villa rustica.

H. Daicoviciu, OmPConst, p. 101-108; Idem, Apulum, 7/1, 1968, p. 337-338, nr. 11; RepAb, p. 124-125, pct. 115.

403. MESTEACĂN, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului se menţionează urme ale exploatării aurului în epoca romană.

TIR, L 34, p. 79.

404. MEŞCREAC, jud. Alba (S. VIII)

În zona situată la nord-vest de sat, între sat şi Mureş, s-au descoperit, în cursul unei cercetări din anul 1968,
urmele unei aşezări rurale contând din ceramică, resturi ale unui mozaic pavimentar şi trei tuburi de lut de la un
apeduct. Din acest punct ar putea proveni şi alte materiale ceramice, localizate vag, pe malul Mureşului.

V. Lazăr, SCIVA, 25, 1974, 1, p. 119-120; Idem, Apulum, 15, 1977, p. 624-628; RepAb, p. 125, pct. 116/2, 4.

405. MEŞENDORF, jud. Braşov (S. XV)

De pe teritoriul satului provin obiecte mărunte din bronz; existenţa unei aşezări rurale nu este sigură.

M. Macrea, AISC, 3, 1941, p. 300; RepBv, p. 139.

406. MICĂSASA, jud. Sibiu (S. XII)

1. Urmele aşezării de la Micăsasa au fost cunoscute şi semnalate, în literatura vremii, încă de la mijlocul sec. XIX.
Ele constau din substrucţii ale unor construcţii, numeroase materiale tegulare, un altar votiv şi fragmente ceramice.

Cercetările sistematice au început în anul 1976 şi continuă şi în prezent. Aşezarea se află la marginea de sud a
comunei, pe malul drept al Târnavei Mari, ocupând o arie de formă dreptunghiulară alungită, paralelă cu râul, în
suprafaţă de aproximativ 20 ha. Au fost identificate trei faze în dezvoltarea edilitară a aşezării. În prima fază de
existenţă a aşezării locuinţele erau ridicate din materiale perisabile şi, cu excepţia celor incendiate, au lăsat urme foarte
superficiale. Acestei faze i-au aparţinut un atelier şi un cuptor de ars ceramică. Din faza a II-a de existenţă a aşezării,
datată de autorul cercetărilor între mijlocul sec. II şi prima parte a celui următor, se cunosc amplasamentele mai multor
locuinţe, executate din schelet de pari şi nuiele împletite, tencuite cu lut sau din bârne aşezate pe fundaţii uşoare din
piatră şi cu acoperişuri din materiale perisabile şi uneori cu ţiglă. Unele dintre aceste locuinţe aveau la interior pavaje
din elemente ceramice sau în tehnica opus signinum. Din această fază datează zece cuptoare de ars ceramică, alcătuind
două grupuri, unul format din două, celălalt din opt cuptoare, lângă care se afla şi un atelier de olărie. În cea de-a III-a

92
fază din evoluţia aşezării, care începe către mijlocul sec. III s-au descoperit urmele unor construcţii cu fundaţii de piatră
legată cu mortar de var, cu pavimente în opus signinum, cu instalaţii de hypocaust. În zona centrală a aşezării au fost
dezvelite substrucţiile unui mare edificiu cu dimensiunile de cel puţin 23 x 14 m şi care se pare că era împărţit în nave,
prin ordonanţe de coloane, două baze fiind descoperite în situ, la 2,3 m în interiorul edificiului. În aceeaşi zonă au fost
surprinse urmele unui alt edificiu, ale unor canale executate din cărămizi fixate în mortar, pe cant şi resturile unei
platforme executate din cărămizi, având dimensiunile de 2,3 x 2,2 m, considerată de autorul săpăturilor drept un
paviment în jurul unei statui sau altui monument. Construcţiile din această fază erau acoperite cu ţigle produse local
într-un atelier care îşi marca produsele cu o ştampilă ornamentată cu motive vegetale.

În timpul cercetărilor au mai fost descoperite fragmente dintr-un apeduct, urmele a două drumuri pietruite, trei
cuptoare de copt pâinea, numeroase unelte agricole şi meşteşugăreşti, obiecte de uz casnic, 76 de fibule, numeroase
inele din bronz şi fier şi câte unul din aur şi argint, cercei, mărgele din sticlă, aplice din bronz, alte obiecte de podoabă
şi 137 de monede, unele republicane, altele coloniale, cele mai multe imperiale din perioada provinciei.

Aşezarea de la Micăsasa se individualizează prin specializarea sa în domeniul producţiei ceramice, fiind cel mai
mare centru rural din Dacia, în acest domeniu. Au fost descoperite 26 de cuptoare (până în anul 1996) şi mai multe
ateliere, cu uneltele şi instalaţiile specifice acestei meserii. De importanţă deosebită, pentru olăritul din Dacia romană
sunt cele peste 400 de tipare pentru terra sigillata. Producţia ceramiştilor de la Micăsasa cuprindea un repertoriu
extrem de variat atât sub aspectul formelor, cât şi al calităţii pastei. Cele mai numeroase sunt vasele de uz comun,
alături de care se produceau patere, tăvi, vase cu decor aplicat în formă de şerpi, vase cu decor ştampilat, glazurat,
amfore, mortaria, creuzete pentru topit metale, sfeşnice, măşti antropomorfe, medalioane cu imaginea unor divinităţi,
statuete, opaiţe şi bineînţeles castroane terra sigillata.

Între materialele ceramice descoperite în aria cuptoarelor se află şi vase dacice, ceşti, care trebuie interpretate ca
un indiciu al folosirii mâinii de lucru autohtone.

Din descoperirile anterioare provine un altar votiv închinat zeului microasiatic Saromandus.

Aşezarea de la Micăsasa a fost întemeiată de un grup de colonişti, la scurt timp după organizarea provinciei şi a
existat pe toată perioada romană.

2. Pe malul Târnavei Mari, în vecinătatea aşezării, a fost distrus, parţial, de ape, un bordei, aflat la –1,6 m faţă de
nivelul actual, cu o latură de 3,25 m şi colţul rotunjit. În interiorul bordeiului se afla o vatră de formă ovală cu
dimensiunile de 0,4 x 0,5 m, cu urme de cenuşă şi cărbuni pe ea. Pe suprafaţa bordeiului s-au aflat un număr foarte
mare de fragmente ceramice (1358, între care 20 dacice), fragmente de cărămizi şi ţigle, capul unei statuete din lut,
fragmente de vase din sticlă, obiecte din metal, ace din os şi resturi osteologice (253 buc.) de la animale domestice şi
sălbatice, situaţie care sugerează faptul că după abandonarea bordeiului zona a devenit loc de depozitare a resturilor
menajere şi a rebuturilor din aşezare. Fundul bordeiului era străpuns de un mormânt de inhumaţie cu sarcofag construit
din cărămizi. Erau şase cărămizi la baza sarcofagului şi tot atâtea pe fiecare din laturile lungi, iar cele scurte erau
formate din câte o singură cărămidă. Cărămizile aveau dimensiunile de 49 x 29 x 4,5, erau amplasate pe cant şi lipite
între ele cu lut, astfel că formau o cutie cu dimensiunile de 1,8 x 0,5 x 0,45 m. Scheletul era orientat cu capul spre vest
– nord-vest, culcat pe spate, cu mâinile pe lângă corp, iar antebraţele îndoite şi palmele lipite de bazin. La nivelul de
călcare antic, în colţul de nord-vest al mormântului se aflau doi bolovani mari din gresie, interpretaţi de autorii
descrierii ca semne de căpătâi. În vecinătatea mormântului cu sarcofag din cărămizi se afla un alt mormânt de
inhumaţie fără sarcofag, iar alte două sarcofage au fost distruse de ape. În aceeaşi zonă a fost descoperit şi un mormânt
de incineraţie în urnă.

Mormintele, salvate accidental, reprezintă fără îndoială o parte din necropola aşezării de la Micăsasa, în care se
practicau cele două rituri principale.

Situaţia stratigrafică descrisă pare să sugereze că iniţial pe locul respectiv locuia o comunitate modestă, poate
autohtonă, care la un moment dat şi-a părăsit aşezarea, iar locul a fost folosit pentru depozitarea resturilor domestice şi
a rebuturilor din aşezarea de ceramişti, pentru ca şi mai târziu aici să se extindă necropola aşezării.

93
 1. Neigebaur, Dacien, p. 253; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 20; Gooss, Chronik, p. 73; I. Marţian, Repertoriu, nr.
433; EDR, 6, 1936, p. 214; TIR, L 35, p. 50; IDR, III/4, 92, 93; I. Mitrofan, Apulum, 25, 1989, p. 207-219; Idem, Dacia,
NS, 24, 1990, p. 129-138; Idem, PolEdil, p. 179-181; Idem, SCIVA, 43, 1992, 1, p. 55-60; Idem, Aşezarea romană de la
Micăsasa (rezumatul tezei de doctorat), Cluj-Napoca, 1993; Idem, ActaMN, 31/1, 1994, p. 523-567; I. Mitrofan, R.
Ardevan, SCN, 11, 1995, p. 119-133; Catalogul expoziţiei Marele centru ceramic roman de la Micăsasa, autori: I.
Mitrofan, C. Pop, Cluj-Napoca, 1996; 2. D. Botezatu, M. Blăjan, Apulum, 25, 1989, p. 207-219.

407. MICEŞTI, jud. Alba (S. VIII)

1. În grădinile din partea sud-estică a satului, pe o terasă de pe partea dreaptă a Ampoiului, au fost identificate, în
urma unei periegheze din anul 1983, resturi din fundaţiile unor construcţii romane.

2. În apropierea satului, spre Alba Iulia, s-au descoperit ruinele unei construcţii romane cu absidă.

3. Prin partea de hotar dinspre Şard s-au identificat urmele unui apeduct, construit cu cărămizi, purtând ştampila
legiunii XIII Gemina; direcţia sa era de la Ampoi spre Apulum.

Din locuri neprecizate se menţionează mai multe monumente epigrafice, considerate de unii cercetători ca fiind
aduse de la Apulum.

Cele două resturi de construcţii de pe teritoriul satului aparţin, mai degrabă, unor villae rusticae din vecinătatea
oraşelor Apulum.

1; 2; 3. Ignatius Reinbold, Monumenta Romana, mss păstrat la Bibl. univ. Cluj-Napoca, A 764, pentru
monumentele epigrafice CIL, III, 1027, 1031, 1080, 1212, 1248 şi 986, 1062, 1100); Neigebaur, Dacien, p. 166-167; M.
J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 15; Gooss, Chronik, p. 87; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 262, 545; D. Tudor, Oraşe, p. 176;
TIR, L 34, p. 79; RepAb, 127, pct. 118/2-6.

408. MICEŞTI, jud. Cluj (S. IX)

La 3 km nord-vest de centrul satului, pe valea Micuşului, în punctul „Pe Cărămidă“ au fost identificate urmele
unei aşezări rurale. Ele constau din fragmente de cărămizi, ţigle şi vase ceramice. Cu prilejul unor lucrări de
îmbunătăţiri funciare şi apoi prin săpături sistematice, au fost surprinse urmele unor construcţii, dezafectate până la
bază şi mai multe schelete umane în apropierea cărora se aflau cărămizi romane. Din acest context au fost descoperite
şi trei monede de bronz, provenind de la una dintre Faustine, Commodus şi Caracalla, precum şi un denar de potin din
sec. II-III.

În punctul cel mai înalt al terasei se menţionează descoperirea, în secolul trecut, a două sarcofage –unul de
cărămidă, ce conţinea un schelet şi un altul de piatră, cu două schelete – şi ţigle cu ştampila LVM. Numeroase cărămizi
romane, unele cu ştampila legiunii V Macedonica, se află, ca piese de pavaj, în altarul bisericii din sat; despre ele există
tradiţia că ar fi fost aduse din punctul descris mai sus.

Vestigiile descrise mai sus indică o aşezare rurală cu cimitirul ei.

C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1928-1932, p. 88; D. Tudor, Oraşe, p. 218; TIR, L 34, p. 79; Şt. Ferenczi, ActaMN, 9,
1972, p. 395, nr, 12; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 128, nr. 10/1-4; M. Bărbulescu, LegVM, p. 50; RepCj, p. 272-
274, nr. 1, 10.

409. MICOŞLACA, jud. Alba (S. IX)

Pe terasa a doua de pe malul stâng la Mureşului se află o întinsă aşezare rurală (circa 20 ha). Materialul arheologic
şi observaţiile de teren evidenţiază faptul că este vorba de o aşezare a populaţiei autohtone, care îşi continuă existenţa
din perioada Latčne.

94
 M. Macrea, I. H. Crişan, ActaMN, 1, 1964, p. 357, TIR, L 34, p. 80; D. Protase, Autohtonii, p. 55; RepAb, p. 127,
pct. 119/2.

410. MIERCUREA SIBIULUI, jud. Sibiu (S. VIII)

Pe teritoriul comunei au fost descoperite, în decursul timpului, numeroase vestigii de epocă romană, din păcate nu
întotdeauna consemnate corespunzător privind datele topografice. Sunt menţionate substrucţii de clădiri şi se păstrează
un mare număr de materiale tegulare, între care şi cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina şi a unui producător privat
P. Ael.Ter., un tipar pentru terra sigillata, opaiţe, ceramică, monumente funerare (stelă, medalion) şi alte obiecte
mărunte; se menţionează şi descoperiri de caracter funerar.

Prin cercetări de suprafaţă efectuate pe parcursul mai multor ani (1969-1974) s-a putut preciza amplasamentul
unei extinse aşezări rurale ale cărei urme se concentrează în zona de nord-vest a comunei, în punctul „Livadie“, pe
traseul drumului roman spre Apulum, identificat şi el în zona gării. Au fost identificate de asemenea amplasamentele
mai multor villae rusticae, precum şi un complex termal şi rutier, aflat în vecinătatea actualelor băi de la Miercurea, în
punctul „Albele“. Prin săpături sistematice au fost cercetate o villa rustica (1983), situată în punctul „Coşcane“ şi
complexul termal şi rutier (1979, 1983).

1. Villa rustica se află la 150 m de malul stâng al văii Secaşului, pe o pantă cu înclinaţie sudică. Ea era înconjurată
de un zid de incintă, gros de 0,62 m şi prevăzut din loc în loc cu pinteni de zidărie dispuşi perpendicular şi având
lungimi diferite 0,45-1,4 m şi grosimi între 0,62-0,92 m. După lungimea şi orientarea porţiunilor de zid păstrate, se
poate reconstitui o curte de formă dreptunghiulară cu dimensiunile de cel puţin 96,6 x 43,6 m, adică o suprafaţă de
4211,76 mp. Construcţiile fermei erau grupate în treimea vestică a curţii şi erau lucrate din piatră locală şi mortar de var
(opus incertum), cărămizile fiind folosite mai ales în zona colţurilor. Cea mai mare dintre construcţii era locuinţa
proprietarului; ea avea un plan dreptunghiular, cu dimensiunile de ansamblu 18,6 x 7 m şi cuprindea patru încăperi
dintre care doar una avea dimensiuni mai mari (5,8 x 6,6 m) şi un paviment în opus signinum, în timp ce celelalte aveau
o podină simplă din lut bătătorit. Faţada locuinţei era orientată spre sud şi avea un pridvor construit din lemn, după cum
tot din lemn par să fi fost şi uni dintre pereţii interiori ai locuinţei. Acoperişul construcţiei a fost executat din ţigle şi
olane, materiale prezente în număr mare pe suprafaţa sa.

Pe zidul vestic la incintei, în jumătatea sa sudică, se adosa o construcţie dreptunghiulară de mari dimensiuni (9,8 x
6m), iar lipit de colţul ei sud-estic se afla un turn în Ecrisalit, de plan pătrat, cu latura de 4,4 m (toate dimensiunile sunt
date la interior). Construcţia mare a avut rosturi economice (depozit, stabulum), în timp ce turnul a servit probabil ca
punct de supraveghere şi control al fermei. Un al treilea corp de clădire a fost surprins numai parţial pe latura sudică a
curţii, la o oarecare distanţă de zidul de incintă. Amplasarea construcţiilor în incintă şi faptul că turnul pătrat nu se află
pe zidul de incintă şi zidul său nici nu se ţese cu cel al construcţiei de care este ataşat a permis ipoteza că edificarea
complexului s-a făcut în două faze: în prima au fost ridicate locuinţa, turnul şi construcţia prost conservată, care
împreună delimitau o curte interioară, iar mai târziu ferma a fost înconjurată cu zidul de incintă şi s-a construit şi marea
anexă economică.

Materialul arheologic descoperit constă din materiale de construcţie (cărămizi, ţigle, olane, cuie şi piroane,
fragmente de sticlă de geam), unelte agricole (cosor) şi meşteşugăreşti (teslă), râşniţe, ceramică (castroane, oale,
ulcioare, amfore, chiupuri), un vas de sticlă, un inel, o fibulă, un ac de păr şi alte obiecte greu de identificat. După
natura construcţiilor anexe şi a materialului arheologic descoperit, ferma de la Miercurea Sibiului a avut un profil
agrozootehnic.

2. Complexul termal şi rutier din punctul „Albele“ era format din terme, un bazin şi un apeduct pentru
aprovizionarea acestora, un stabulum, loc de popas şi adăpost pentru călători şi atelaje şi un turn de formă hexagonală,
amplasat, probabil la intrarea dinspre drumul roman spre complexul termal şi rutier. Termele erau construite din piatră
locală în tehnica opus incertum, aveau şase încăperi, asigurând un circuit complet, iar tepidarium şi laconicum erau cu
abside. Apa folosită la băi era captată dintr-un izvor local, cu proprietăţi terapeutice, într-o cisternă de formă
dreptunghiulară, cu dimensiunile de 3,2 x 2,7m, realizată din zid de cărămidă şi tencuită cu mortar impermeabil, iar
deasupra solului era acoperită cu o boltă realizată tot din cărămizi. Transportul apei la complexul termal se făcea prin
tuburi de plumb. Printre materialele descoperite în ruinele termelor se află şi o monedă de la împăratul Valens.

95
 Cea de-a doua construcţie se afla la 107,5 m spre vest de terme şi era formată dintr-o clădire cu patru încăperi şi în
continuarea acesteia o curte închisă cu zid de piatră. După natura materialelor arheologice găsite în cele patru spaţii
acestea par să fi îndeplinit funcţiile de: atelier de fierărie, bucătărie, sală se mese şi un adăpost, stabulum, pentru
animalele de transport. Curtea prezenta probabil în jurul zidului de incintă un spaţiu acoperit (şopron), pentru
adăpostirea mijloacelor de transport.

Turnul, de formă hexagonală, era executat în tehnica opus incertum, avea probabil două etaje şi acoperişul
executat numai din olane. Funcţia sa de turn de pază ar putea fi sugerată şi de prezenţa unei cărămizi cu ştampila
legiunii XIII Gemina, descoperită în aria complexului.

Dintre materialele mai deosebite, descoperite în spaţiul considerat a fi adăpostul pentru animale, menţionăm un
relief cu reprezentarea Cavalerului Danubian.

Autorul cercetărilor consideră că ansamblul cercetat la „Albele“ îndeplinea rostul unei mutatio, pe drumul
imperial spre Apulum, iar întreg ansamblul descoperirilor de la Miercurea Sibiului, poate fi identificat cu Sacidava
(Acidava) din TabPeut, VIII, 1 şi GeogrRav (Sacidaba).

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 260, 292; AVSL, 1870, p. 46; Gooss, Chronik, p. 102; KVSL, 1892, p. 136; JSKV,
1899, p. 26; V. Părvan, Getica, p. 159; I. Berciu, Apulum, 5, 1965, p. 604; D. Tudor, Oraşe, p. 139 ; TIR, L 34, p. 79; N.
Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 166, 167, p. 144; Idem, Italicii, p. 136-144, 189-232; IDR, III/4, 26, 27.

411. MIHAI VITEAZU, jud., Cluj (S. IX)

În numeroase puncte de pe teritoriul comunei au fost făcute descoperiri de epocă romană; ele pun în evidenţă o
întinsă aşezare rurală aflată la numai 2 km sud-vest de oraşul roman Potaissa.

A. Pe teritoriul fostului sat Sânmihaiu de Sus s-au descoperit: o monedă de bronz de la Faustina I, un denar de la
Septimius Severus, unul de la Iulia Domna, iar cu ocazia construirii căii ferate, prin acelaşi sat, un denar de la
Maximinus.

Tot din aria fostului sat Sânmihaiu de Sus, de pe locul numit „Coborâre“, s-au descoperit, printre ruinele aşezării
romane, şase monede romane din bronz (Plotina, Gordian III, 3 foarte tocite, una cu legendă grecească) şi un denar de
la Severus Alexander.

Din punctul „Movila Sf. Duh“ provin o monedă de bronz de la Traian şi un denar de potin din sec. II-III, iar dintr-
un alt punct, o monedă de bronz de la un Antoninus.

B. Urmele aşezării romane au fost observate în curtea şi împrejurimile căminului cultural. Aici s-au descoperit
substrucţii de clădiri, fragmente de cărămizi, ceramică, obiecte mărunte, dar şi sarcofage de piatră şi obiecte din
morminte (vase, monede). Alte puncte cu vestigii ale aceleiaşi aşezări se menţionează la fântâna „Şai“, unde s-au
descoperit urme de clădiri şi obiecte romane şi mai multe monede (un denar de la Iulia Maesa, unul de la Iulia
Mammaea şi un altul foarte tocit, cinci monede de bronz de la Faustina I, Faustina I sau II, Gordian III, una emisă la
Viminacium). Alte urme au fost observate lângă valea Bădenilor şi pe malul stâng al Arieşului, de unde provine şi un
relief funerar fragmentar cu inscripţie.

Din punctul „Stânca Roşie“ provine o monedă cu legenda PROVINCIA DACIA, an II

C. Din locuri neprecizate provin mai multe cărămizi cu ştampila legiunii V Macedonica, inscripţii (CIL, III, 7687)
şi un antefix din teracotă.

A. M. Roska, ArchÉrt, 47, 1934, p. 152; Idem, Rep, p. 90, nr. 71; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 129, nr. 11
a/1, 2-4, 5-7, 8-13, 14; RepCj, p. 275-276, nr. 4, 6-8, 13; B. B. Orbán, Székelyföld, 5, p. 156-159; I. Volensky, ArchÉrt,

96
15, 1895, p. 72-73; I. Téglás, ArchÉrt, 16, 1896, p. 65-68; 19, 1899, p. 281-283; 20, 1900, p. 391-393; I. I. Russu,
AISC, 3, 1936-1940, p. 325-330, il.; D. Tudor, Oraşe, p. 217; TIR, L 34, p. 80; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, 129-130,
nr. 11 b/3-4, 6-9, 10; M. Bărbulescu, LegVM, p. 49; RepCj, p. 276, nr. 9-12, 14; C. I. Téglás, ArchÉrt, 22, 1902, p. 406;
M. Jude, C. Pop, MonumenteTurda, p. 35, nr. 2, il.; M. Bărbulescu, LegVM, p. 50; RepCj, p. 276, nr. 17.

412. MIHALŢ, jud. Alba (S. VIII)

De pe teritoriul satului provin cărămizi şi ţigle romane; ele indică, foarte probabil, o aşezare rurală.

K. Herepey, AFM, 2/1, p. 52; RepAb, p. 127, pct. 120/1.

413. MILAŞ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Sub Creang“ se află o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, de pe suprafaţa căreia s-au cules
fragmente ceramice romane provinciale de culoare roşie şi neagră-zgrunţuroasă şi fragmente dacice.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 19, nr. 53;

414. MIRĂSLĂU, jud. Alba (S. IX)

Lângă grajdurile fostului C. A. P. se află o aşezare rurală romană din care provin cărămizi, olane şi ceramică
provincială.

H. Ciugudeanu, Apulum, 17, 1979, p. 71; RepAb, p. 128, pct. 121/3.

415. MOACŞA, jud. Covasna (S. XXII)

În punctul „Vereşmort“ se află o aşezare romană. Urmele sale, identificate pe teren încă din sec. XIX şi cercetate
printr-o săpătură din anul 1944, constau din resturi de ziduri, cărămizi, ţigle, olane şi ceramică romană provincială.
Unele materiale tegulare aveau inscripţie, dar ele nu s-au păstrat.

B. Orbán, Székelyföld, III, p. 181-182; Gooss, Chronik, p. 91; AEM, 1, 1877, p. 34; I. Marţian, Repertoriu, nr. 446;
M. Roska, Rep. p. 155; I. Paulovici, Dacia, p. 72-75; Z. Székely, Jegyzetek, 27; TIR, L 35, p. 51; N. Branga,
Urbanismul, p. 109, nr. 169; IDR, III/4, p. 248-249.

416. MOARA DE JOS, jud. Mureş (S. XIII)

La sud de sat, spre satul vecin Dalu, se află o modestă aşezare rurală marcată numai prin fragmente ceramice.

RepMs, p. 254, pct. LXXXV. 3, A.

417. MOLDOVENEŞTI, jud. Cluj (S. IX)

Singurele descoperiri in situ de pe teritoriul comunei par să fie cele situate în punctul „Noroi“, aflat la 800 m
nord-vest de gară. Aici s-au descoperit cărămizi, ţigle şi fragmente ceramice, materiale care indică cu certitudine o
aşezare rurală.

Cât priveşte celelalte materiale arheologice (12 inscripţii, reliefuri, statui, monumente arhitectonice din piatră,
etc.), se pare că ele se aflau în poziţie secundară.

RepCj, p. 280-285, nr. 2, 7, 8.

97
 418. MONARIU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

La aproximativ 2 km sud-vest de centrul satului se află o aşezare a populaţiei autohtone marcată prin ceramică
romană provincială şi dacică lucrată cu mâna.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 19, nr. 54, pl. XXI/4, 5.

419. MONOR, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

De pe teritoriul satului provine un opaiţ roman.

TIR, L 35, p. 51; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 19, nr. 55.

420. MOREŞTI, jud. Mureş (S. XIII)

1. Pe platoul „Podei“, situat pe terasa a doua de pe malul drept al Mureşului, punct cunoscut în literatura
arheologică datorită bogăţiei vestigiilor arheologice din diferite epocii istorice, a fost identificat şi cercetat şi un cimitir
de incineraţie de epocă romană. Cercetările asupra cimitirului s-au desfăşurat în anii 1952-1954 şi 1990-1992, în urma
cărora au fost descoperite, în total, 26 de morminte. Unele aveau groapa sepulcrală de formă albiată cu lungimi ce
variază între 0,8-1,5 m, iar lăţimea între 0,4-0,7 m, erau orientate, în general, est-vest şi erau purificate prin foc. Un
mormânt avea construită o casetă din lespezi de piatră şi capac din acelaşi material. Alte morminte au resturile
incinerării depuse în gropi simple; în toate cazurile arderea defuncţilor s-a făcut în altă parte.

Inventarul mormintelor constă din vase romane provinciale, întregi sau fragmentare, mărgele din sticlă, fibule din
bronz de tipul „cu piciorul întors pe dedesubt“, aplici ornamentale din bronz, cuţite din fier şi monede din bronz, între
care un as de Hadrian şi un dupondius de la Antoninus Pius. Pe suprafaţa cimitirului au mai fost descoperite
următoarele monede: un as de la Lucilla Veri, un denar de la Geta şi altul de la Elagabal.

2. Cu prilejul cercetărilor din anii 1951-1955, au fost surprinse într-un punct de pe platoul „Podei“ şi urme de
aşezare romană. Ele constau în cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina şi bogate resturi ceramice. Nu se poate
preciza caracterul (militar sau civil) al acestor urme.

3. În punctul cel mai înalt al platoului „Podei“, numit de localnici „Cetate“, au fost surprinse urmele unei
construcţii romane constând din cărămizi, fragmente de mortar şi tencuială şi de asemenea fragmente ceramice romane
provinciale.

4. În punctul „Citfalău“, aflat la aproximativ 1 km de staţiunea de pe „Podei“, cercetările arheologice din anii 1951-
1955 au surprins urmele a două construcţii constând din fundaţii, late de 0,6 m, executate din lespezi şi blocuri de gresie, fără
liant, peste care s-au ridicat pereţii construcţiei, fără îndoială din materiale perisabile, căci ei nu au lăsat nici un fel de urme.
Una dintre construcţii avea plan dreptunghiular cu dimensiunile 15,8 x 6,8 şi două încăperi, iar cea de-a două avea o latură
absidată. Cele două construcţii au fost considerate de unii cercetători ca fiind părţi ale unei gospodării rurale de tip villa
rustica, alţii considerându-le doar simple locuinţe rurale.

1; 2; 3; 4. K. Horedt, col., SCIV, 4, 1953, 1-2, p. 283-284, 297-298; 5, 1954, 1-2, p. 208-209; 6, 1955, 3-4, p. 662;
D. Protase, Riturile, p. 95-96, 98, 108-109; D. Protase, A. Zrinyi, M. Grozavu, Apulum, 25, 1988, p. 287-295; Pentru
rezultatele cercetărilor din anii 1990-1992, informaţii amabile din partea autorului cercetărilor prof. univ D. Protase.

421. MOŞNA, jud. Sibiu (S. XII)

1. Pe teritoriul satului s-a descoperit un tezaur monetar cu piese de la Nero până la Severus Alexander.

98
 2. Cu prilejul amenajării unei plantaţii de viţă de vie, în punctul „La Râpă“, a fost distrusă o construcţie romană. O
cercetare la faţa locului a surprins o mare cantitate de materiale de construcţie: cărămizi, ţigle, resturi de mortar şi multă
ceramică romană de bună calitate. După aria restrânsă a resturilor se pare că este vorba de amplasamentul unei villa
rustica.

1. C. G. Windisch, Geographie des Grossfürstentums Siebenbürgen (Pressburg), 1790, p. 162; MCC, 7, 1862, p.
136; Gooss, Chronik, p. 92; I. Marţian, Repertoriu, nr. 499; TIR, L 35, p. 52;

422. MUGENI, jud. Harghita (S. XX)

În punctul „Vizlok“, pe malul drept al Târnavei Mari, a fost cercetată, în anii 1961, 1962, o aşezare a populaţiei
autohtone din provincie. S-au descoperit locuinţe de suprafaţă, gropi de provizii, un cuptor de ars vase şi ceramică.
Aşezarea a luat fiinţă spre sfârşitul epocii romane şi a continuat în epoca postromană.

D. Protase, Continuitatea, p. 119-120; Idem, Autohtonii, p. 55; G. Ferenczi, Şt. Ferenczi, ActaMN, 13, 1976, p.
239-255.

423. MURENI, jud. Mureş (S. XIX)

La 5 km nord-vest de sat şi la 800 m de confluenţa pârâului Scroafei cu Târnava Mare se află o aşezare rurală
marcată numai prin ceramică.

Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 179, nr. 16, pl. C/1-5; RepMs, p. 275, pct. XCII. 4, B.

424. MUREŞENII DE CÂMPIE, jud. Cluj (S. X)

Pe un promontoriu situat deasupra bisericii româneşti au fost observate, în trecut, ziduri de piatră, considerate de
unii cercetători ca aparţinând unei villa rustica; cercetări la faţa locului nu s-au făcut, deci afirmaţia rămâne nesigură.

RepCj, p. 286, nr. 2.

425. NANDRU, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului, în punctul „Cărămidă“, au fost descoperite fragmente de cărămizi şi ţigle romane; ele indică
existenţa unei aşezări rurale.

C. Gooss, AVSL, 14, 1878, p. 65; G. Téglás, HunyadvTört, p. 152; D. Tudor, Oraşe, p. 113;

426. NAZNA, jud. Mureş (S. XIII)

Pe teritoriul fostului sat Miceşti, unit cu Nazna, se menţionează descoperiri de materiale ceramice de caracter
roman provincial.

M. Roska, Közl, 1, 1941, p. 61, nr. 134; Idem, Rep, p. 126, nr. 151; RepMs, p. 210, pct. LXX. 2, A, a.

427. NĂLAŢVAD, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „Casa Mora“, aflat la 100 m sud-vest de Preventoriu, pe malul stâng la Râului Mare, s-au descoperit,
în 1978, resturi de ziduri romane, cărămizi şi ceramică.

99
 2. În punctul „Grădina Covaci“, pe malul stâng al râului Gârlete, în acelaşi an, s-au descoperit urme de ziduri,
cărămizi, ţigle şi ceramică romană.

1; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97.

428. NICULA, jud. Cluj (S. X)

Din aria localităţii provine o monedă de bronz de la Faustina I.

E. Chirilă, I. Chifor, ActaMN, 15, 1978, p. 54; RepCj, p. 293.

429. NIMIGEA DE JOS, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În jurul grajdurilor fostei C. A. P., se află o întinsă aşezare rurală din care provin fragmente ceramice din pastă
fină, roşie şi cenuşie şi din pastă zgrunţuroasă.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 20, nr. 58, pl. XXI/6-12.

430. NOŞLAC, jud. Alba (S. IX)

1. În punctul „Şumughi“, aflat la aproximativ 6 km sud de sat, a fost cercetată prin săpături sistematice, în anii
1963-1966, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, ce se întinde pe o suprafaţă de circa 3 ha. S-au descoperit 6
locuinţe uşor adâncite în pământ, 13 gropi de provizii, resturile unui cuptor, două vetre de foc, ceramică romană
provincială şi dacică, unelte şi alte obiecte.

Locuinţele se adânceau în solul antic cu 0,4-0,45 m, aveau planuri patrulatere şi suprafeţe cuprinse între 6-12 mp.

Cuptorul se afla în interiorul unei locuinţe şi era construit din pietre de râu şi lespezi de gresie.

Trei dintre gropile de provizii erau amenajate în interiorul locuinţelor, sub podină, restul, în imediata vecinătate a
acestora; ele aveau forma conică sau cilindrică, cu diametre cuprinse între 0,8-1,35 m şi adâncimi de 0,9-2,2 m.

Ceramica din aşezare este, în proporţie de 45%, dacică, restul romană provincială. Ceramica dacică este lucrată cu
mâna şi la roată şi constă din oale, ceşti, chiupuri (?), fructiere din pastă cenuşie fină, deschisă la culoare şi lustruită.
Ceramica romană este formată din oale cu toarte, străchini, căni, castroane, farfurii, cupe-strecurători şi vase de
provizii. Unele vase romane au decor ştampilat cu motive vegetale, iar într-un caz s-a folosit pentru imprimare o gemă
ce redă un personaj masculin.

În locuinţe, în gropi şi în stratul de cultură s-au mai descoperit: un cuţit de plug, râşniţe fragmentare, o daltă, un
vârf de lance, cuie din fier, prâsnele din lut, gresii de ascuţit, zgură de fier, un cercel şi un ac de fibulă din bronz.

2. În malul Mureşului, la aproximativ 100 m est de punctul „Pompa de Apă“, a fost observat un bordei cu
ceramică romană provincială şi dacică lucrată cu mâna.

3. Fără precizări topografice, pe teritoriul comunei se semnalează o aşezare romană

1. M. Rusu, ProbMuz, 1964, p. 33; D. Protase, Continuitatea, p. 42, 134; Idem, Autohtonii, p. 55-57; D. Tudor,
Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 84; I. Mitrofan, în vol. Sesiunea de comunicări ştiinţifice a muzeelor de istorie, Buc., vol. I,
1970, p. 440-456; Idem, ActaMN, 9, 1972, p. 148-150; RepAb, p. 131, nr. 4; 2. SCIV, 12, 1961, 1, p. 136; M. Rusu,
ProbMuz, 1964, p. 33; RepAb, p. 131, nr. 3; 3. N. Vlassa, ActaMN, 3, 1966, p. 17; RepAb, p. 131, nr. 6, a.

431. NUŞENI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

100
 De pe teritoriul satului provin nişte fragmente de sticlă romană; alte precizări lipsesc.

TIR, L 35, p. 54; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 20, nr. 59.

432. OARDA, jud. Alba (S. VIII)

1. Pe teritoriul fostului sat Oarda de Jos, fără precizarea locului, sunt menţionate mai multe monumente romane:
sculpturi, o statuie a lui Iupiter, capiteluri, fragmente de basorelief şi o inscripţie votivă închinată lui Hercules, de către
sclavul Callistus. Originea lor –locale sau aduse de la Apulum- nu este cunoscută.

2. Pe teritoriul fostului sat Oarda de Sus, în punctul „Între Pâraie“, s-a descoperit un monument mithriac.

1. Gooss, Chronik, p. 118; M. Bărbulescu, ActaMN, 14, 1977, p. 175; RepAb, p. 132, pct. 125/1, c; 2. Al. Popa,
OmDaic, p. 443-445, il.; RepAb, p. 132, pct. 125/2.

433. OBREJA, jud. Alba (S. VIII)

1. În punctele „Cânepi“ şi „Tăul lui Filip“, aflate la capătul de sud-est al satului, spre Secaş, a fost cercetată prin
săpături sistematice, în anii 1961-1966 şi 1969-1973, o întinsă aşezare a populaţiei autohtone din provincie, ale cărei
urme se întind pe aproximativ 6 ha.

Au fost descoperite 30 de bordeie, 8 locuinţe de suprafaţă, 80 de gropi de provizii şi un cuptor de copt pâine.
Bordeiele erau adâncite, în solul antic, cu 0,9-1,2 m, aveau planuri rectangulare sau rotund-ovale, iar suprafeţele lor
variau între 10-15 mp. Podina era simplă, din lut bătătorit, iar instalaţiile de încălzire, în cele mai multe cazuri, lipseau.
Mai rar, s-au descoperit, în interior, cuptoare clădite din pietre legate cu lut sau vetre simple.

Inventarul bordeielor consta din ceramică romană provincială şi dacică, din râşniţe fragmentare, verigi şi cuie din
fier, prâsnele din lut, gresii pentru ascuţit, fragmente de ţigle romane reutilizate, ace din os şi bronz.

Locuinţele de suprafaţă erau marcate prin platforme de chirpic cu urme de nuiele, aveau suprafeţe cuprinse între
10-12, mp, podina era simplă, iar focul se făcea direct pe aceasta. Într-un singur caz, o locuinţă de suprafaţă suprapunea
un bordei. În locuinţele de suprafaţă nu s-au găsit fragmente ceramice de factură dacică.

Gropile de provizii, devenite, după o perioadă de folosire, gropi menajere, se aflau în apropierea bordeielor; ele
aveau forme de sac, butoi, cartuş, căldare, iar dimensiunile variau între 1,2-2,3 m adâncimea şi 1-1,7 m diametru. La
unele gropi pereţii erau finisaţi cu lipitură de lut sau chiar arşi. Materialul arheologic din gropi era format din ceramică
fragmentară, romană şi dacică, fragmente de râşniţe, unelte din fier (seceră sau coasă şi verigă de prindere), pietre de
ascuţit din gresie, fibule.

Ceramica dacică reprezintă 10-15% din totalul materialului ceramic şi este lucrată cu mâna şi la roata olarului.

Din analiza materialului arheologic descoperit rezultă că aşezarea de la Obreja a luat fiinţă către mijlocul sec. II şi
a dăinuit până în a doua jumătate a sec. IV. Ea se afla, probabil, pe teritoriul legiunii XIII Gemina şi, alături de
populaţia dacică majoritară, era locuită şi de elemente colonizate.

2. La 400 m vest de aşezare a fost descoperită şi cercetată necropola ei. Între anii 1967-1971 au fost cercetate 243
de morminte, dar, având în vedere suprafaţa afectată de lucrările la o plantaţie viticolă, se estimează că numărul total
era de aproximativ 300.

Dintre mormintele cercetate, 236 sunt de incineraţie şi au fost clasificate în trei grupe mari:

- morminte cu urnă 116;

101
 - morminte fără urnă, cu resturile rugului puse într-o groapă mică de formă rotund-ovală, 113;

- morminte fără urnă cu resturile rugului depuse într-o groapă mare, oval alungită, 13.

În toate cazurile, arderea defuncţilor s-a făcut în alt loc.

Mormintele din prima grupă aveau, ca urne, oale romane cu sau fără toarte, din pastă roşie sau cenuşie, şi oale
dacice lucrate cu mâna. Întreg inventarul mormântului se afla depus în urnă.

Mormintele din grupa a doua erau cele mai simple forme de înmormântare din cimitir, iar inventarul lor era cel
mai modest; ele erau dispersate pe întreaga arie a cimitirului şi sunt contemporane cu celelalte.

Mormintele din grupa a treia aveau, în şase cazuri, groapa purificată ritual, unele par a fi morminte de copii şi se
aflau dispersate pe toată suprafaţa cimitirului. Cinci dintre ele au avut şi inventar, format din mărgele, o lamă de cuţit,
fragmente de vase romane, dar şi dacice.

În cimitir s-au descoperit 7 morminte de inhumaţie, două de adult şi celelalte de copii. Ele erau orientate cu capul
spre vest sau nord-vest şi erau, în general, lipsite de inventar.

În ansamblul ei, ceramica din cimitir se află în următoarele proporţii: ceramică romană provincială din pastă
cenuşie-zgrunţuroasă, în 20 de morminte; ceramică romană din pastă fină de culoare roşie, în 38 de morminte; ceramică
romană din pastă cenuşie fină, în 7 morminte; ceramică dacică lucrată cu mâna, în 12 morminte. În toate cazurile,
ceramica dacică era asociată cu cea romană.

Din totalul mormintelor, obiecte de inventar s-au descoperit în aproximativ 100. Cele mai frecvente sunt piesele
de podoabă corporală (mărgele, brăţări, cercei, inele cu piatră) şi vestimentară (18 fibule), piese de toaletă (oglindă,
pieptene), un pahar de sticlă, un lacrimarium şi două monede.

Pe baza inventarului necropola a fost datată începând cu mijlocul sec. II şi până la sfârşitul sec. III. Ea a aparţinut
populaţiei dacice din aşezarea învecinată dar unele morminte ar putea aparţine şi unor indivizi de altă etnie.

1; 2. D. Protase, Continuitatea, p. 52-45; Idem, ActaMN, 8, 1971, p. 136-146, 146-160; Idem, Autohtonii, p. 57-
63, 107-115; RepAb, p. 132- 134, pct. 126/1, d, 2.

434. OCNA DEJULUI, jud. Cluj (S. X)

1. Se presupune existenţa unor saline romane în aria oraşului, dar urmele lor sunt cu totul nesigure.

2. Din loc neprecizat provin două brăzdare de plug de epocă romană.

1. I. Marţian, Repertoriu, nr. 473; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; D. Tudor, Oraşe, p. 239; TIR, L 34, p. 85; RepCj,
p. 298, nr. 2; 2. H. Daicoviciu, RömR, p. 158, E 115-116; RepCj, p. 298, nr. 3.

435. OCNA MUREŞ, SALINAE, jud. Alba (S. IX)

Exploatarea intensă a zăcămintelor de sare, în epoca romană, a favorizat dezvoltarea unei importante aşezări de
caracter rural, identificată cu Salinae din itinerariile antice (Ptolemeu, III, 8, 4, Salinai; TabPeut, VIII, 2; GeogrRav, 14,
7, Saline), ale cărei urme arheologice se întind pe o arie vastă, pe ambele maluri ale Mureşului. Fără cercetări
sistematice, se cunosc numeroase descoperiri ce provin de pe aria oraşului şi din împrejurimi, fără posibilitatea unor

102
precizări topografice: substrucţii de clădiri, numeroase materiale tegulare, sculpturi din marmură, vase ceramice, un
opaiţ cu marca FORTIS şi alte obiecte. Din zona minelor de sare provin trei inscripţii fragmentare, iar din alte locuri,
mai multe monede de argint şi bronz, între care şi un dupondius de la Faustina, anii 138-141.

La marginea de est a localităţii, lângă drumul spre Uioara de Sus, s-au descoperit, în anul 1931, trei morminte cu
sarcofage din cărămizi, acoperite cu ţigle; unele cărămizi aveau ştampile de producători particulari, P AE TERN şi TI.

Numeroase descoperiri monetare se semnalează şi la sud de oraş, în valea de la Hopârta: un sestertius de la Traian,
o monedă de bronz şi alta de argint.

Neigebaur, Dacien, p. 246; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 23; B. Orbán, Székelyföld, V, p. 109; C. Gooss, AVSL,
12, 1874, p. 160; Idem, Chronik, p. 117; ErdMúzÉvk, 1881, p. 312; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 150, 480, 548; I.
Marţian, Repertoriu, nr. 454; C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1928-1932, p. 61-62; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; O. Floca,
Sargetia, 2, 1941, p. 43-44; A. Bodor, Dacia, NS, 7, 1963, p. 217, 227; I. H. Crişan, ActaMN, 2, 1965, p. 68; N. Gostar,
ArhMold, 1, 1966, p. 164, 176; M. Macrea, Viaţa, p. 147, 152, 154, 306, 307, 367; E. Stoicovici, M. Blăjan, Marisia, 9,
1979, p. 109; IDR, III/4, 67, 68, 69; RepAb, p. 134-136, pct. 127/6, 7, 8, 9; V. Wollmann, Mineritul, p. 241.

436. OCNA SIBIULUI, jud. Sibiu (S. XII)

1. Zăcămintele de sare de aici au fost exploatate în epoca romană, iar urmele acestor exploatări au mai putut fi
observate în sec. XVIII. De aici provin şi două ciocane din fier folosite la despicarea blocurilor de sare. În legătură cu
aceste exploatări s-au dezvoltat în teritoriul oraşului mai multe aşezări rurale.

2. În vatra oraşului se afla, probabil, aşezarea cea mai importantă din care provin mai multe descoperiri, toate
fortuite. Se cunosc de aici cărămizi, ţigle, arme (?), capul unei statui reprezentându-l pe Mithras sau un acolit al său,
ceramică comună şi terra sigillata, o toartă de vas cu inscripţia SONOIK, posibil un meşter ceramist, monede izolate şi
un tezaur format din 381 monede de argint de la Commodus până la Gordian III.

3. La aproximativ 5 km nord de oraş, pe locul numit „Zmiţe“, pe un platou de pe partea stângă a luncii „Râura“, a
fost cercetată, în anii 1964-1965, o aşezare a populaţiei autohtone. Urmele ei constau din chirpic cu urme de nuiele şi
fragmente ceramice romane provinciale şi dacice. Deşi nu au fost surprinse ca atare, se presupune existenţa unor
locuinţe de suprafaţă. Ceramica romană, de culoare roşie, cenuşie sau brun-negricioasă, provine de la oale, farfurii,
străchini, capace, vase de provizii, iar cea dacică, aflată în cantitate destul de mare de la oale, ceşti dacice, strecurători,
toate lucrate cu mâna sau de la fructiere cenuşii lucrate cu roata.

Alte materiale descoperite în timpul săpăturii sunt râşniţele fragmentare şi pietrele de ascuţit din gresie. Pe baza
aspectului materialului ceramic, aşezarea a fost datată mai ales în sec. III.

4. În punctul „Faţa Vacilor“ aflat la vest de sat, pe partea stângă a Visei, la marginea aşezării eneolitice, cultura
Petreşti, au fost descoperite, în timpul cercetării acestei staţiuni, şi fragmente ceramice romane provinciale. Un sondaj
executat în acest punct a evidenţiat existenţa unei aşezări a populaţiei autohtone din provincie. Materialul arheologic
recoltat constă numai din ceramică, din cele două categorii, obişnuite în astfel de aşezări.

5. Urme de locuire de epocă romană, pe hotarul oraşului, constând din fragmente ceramice romane provinciale, au
fost descoperite şi în următoarele puncte: „Râura“, „Sub Stupini“, „La Stupină“, „La Podul de Piatră“.

1. K. Horedt, MBBM, 9-10, 1944, p. 110; V. Wollmann, Mineritul, p. 242-243; 2. J. G. Seidl, Öesterreichischen
Blätter für Literatur und Kunst, 3, 1846, p. 148; M. J. Ackner, AVSL, 4, 1851, p. 30; Neigebaur, Dacien, p. 292; Gooss,
Chronik, p. 50, 105-106; E. A. Bielz, KVSL, 1, 1878, p. 94-95; I. Téglás, AEM, 9, 1885, p. 245; Idem, OTTÉ, 12, 1887,
p. 200; Idem, ArchÉrt, 8, 1888, p. 158; K. Horedt, MBBM, 9-10, 1944, p. 110; C. Pop, Apulum, 7/1, 1968, p. 229-240;
TIR, L 35, p. 54; IDR, III/4, 89; 3. D. Protase, Continuitatea, p. 104, Idem, Apulum, 7/1, 1968, p. 229-239; Idem,
Autohtonii, p. 63-64; 4, 5. I. Paul, RepTrans, ms.

103
 437. OCNIŢA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. Din punctele „Osteze“, „Între Dâlme“ şi „Pe Dric“ provin mai multe fragmente ceramice romane provinciale şi
o râşniţă fragmentară. În ultimul punct menţionat s-a descoperit şi o statuetă de plumb reprezentând un soldat.

2. În punctul „Pe Ştiob“ s-a descoperit un denar de la Plautilla, anii 202-205.

3. O aşezare rurală este cunoscută în punctul „La Ştefănucu“, situat la aproximativ 5 km nord-est de sat. De aici s-
au cules fragmente ceramice romane provinciale din pastă roşie şi cenuşie fină şi din pastă zgrunţuroasă, precum şi un
sestertius de la Septimius Severus.

1. TIR, L 35, p. 54; Şt. Dănilă, Materiale, 9, 1970, p. 437, fig. 8/3-5; C. Pop, Şt. Dănilă, Banatica, 1, 1971, p. 127-
128, il.; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 20-21, nr. 60/a, b; 2; 3. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 20-21, nr. 60/c, d,
pl. XXII/1-8, pl. XXIII/1-4.

438. OCOLIŞ, jud. Alba (S. VI)

Dintr-un loc neprecizat de pe teritoriul satului provine o monedă de bronz din sec. II-III.

I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 20; RepAb, p. 136, pct. 128.

439. OGRA, jud. Mureş (S. XIII)

1. În punctul „Fermă“, situat la marginea comunei, a fost sondată, în anul 1977, o aşezare rurală de epocă romană
şi postromană. S-au descoperit fragmente ceramice de culoare roşie şi ceramică cenuşie fină, lucioasă şi cu decor
lustruit.

2. În punctul „Cipău Mic“ situat între satele Cipău şi Ogra, se află o aşezare rurală de mică întindere.

1. D. Protase, A. Zrinyi, Marisia, 8, 1978, p. 78-79; RepMs, p. 189, pct. LVIII. 1, D; 2. N. Vlassa, ActaMN, 2,
1965, p. 29, K; D. Tudor, Oraşe, p. 175; Al. Popa, Marisia, 6, 1976, p. 14, 24; RepMs, p. 189, pct. LVIII. 1, E.

440. OHABA, jud. Alba (S. VIII)

În Valea Ghibarţului, în apropiere de dealul „Bolunda“ sau „Măgherat“, a fost descoperită, fortuit, în anul 1981, o
statuie din piatră reprezentându-l pe Priap.

RepAb, p. 137, pct. 130/2.

441. OHABA DE SUB PIATRĂ, jud. Hunedoara (S. IV)

În punctul „Dealul Viilor“ se menţionează o aşezare, ale cărei urme constau numai din ceramică romană.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97.

442. OHABA-PONOR, jud. Hunedoara (S. IV)

În punctul „Vad“, la 500 m de vadul de trecere a Streiului, au fost descoperite, în anul 1980, urmele unei
construcţii constând din cărămizi, ţigle şi ceramică romană; este posibilă existenţa aici a unei villa rustica.

104
 Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97.

443. OIEJDEA, jud. Alba (S. VIII)

Din aria satului, fără precizări topografice, provin numeroase materiale de epocă romană: cărămizi – una cu
ştampila legiunii XIII Gemina, ţigle, elemente ceramice pentru mozaic, tuburi de hypocaust, un vas pentru topit sticla, o
placă de marmură, un relief mithriac şi ceramică romană provincială. Ele indică existenţa unei aşezări, sau, mai
probabil, o villa rustica.

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 551; D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 85; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 179;
RepAb, 137, pct. 131/4, a.

444. ORĂŞENI, jud. Harghita (S. XIX)

Se menţionează descoperirea aici a unui mormânt în sarcofag de piatră, precum şi alte obiecte: inel de argint cu
gemă din carneol, monede, de la Vespasian la Marcus Aurelius. Nu este exclus ca aceste descoperiri să provină din
necropola şi vicus-ul militar de la Sânpaul.

B. Orbán, Székelyföld, I, p. 168; M. J. Ackner, MCC, 4, 1859, p. 164; M. Roska, Rep, p. 301, nr. 48; TIR, L 35, p.
55.

445. ORĂŞTIE, jud. Hunedoara (S. V)

1. La aproximativ 1 km nord-vest de oraş, în direcţia satului Folt, au fost observate, în secolul XIX, urmele unei
construcţii cu ziduri de piatră, material tegular şi ceramică provincială; ele au fost interpretate ca aparţinând unei villa
rustica.

2. Din loc neprecizat provin mai multe cărămizi cu ştampila unui cunoscut producător particular P AE T (AE în
ligatură); şi ele ar putea proveni de la construcţii de acelaşi tip.

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 94; Gooss, Chronik, p. 115; D. Tudor, Oraşe, p. 134; TIR, L 34, p. 86; N. Branga,
Urbanismul, p. 109, nr. 180; IDR, III/3, 258.

446. ORĂŞTIOARA DE JOS, jud. Hunedoara (S. V)

1. De pe teritoriul satului provin cărămizi, ţigle şi olane romane.

2. Pe panta dealului „Glemea“ s-au descoperit, accidental, un coronament de stelă funerară, un monument cu doi
lei, cărămizi şi fragmente ceramice; materialele indică o aşezare sau, mai probabil, o villa rustica şi un cimitir de
familie.

D. Tudor, Oraşe, p. 134; TIR, L 34, p. 86; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 181.

447. ORMENIŞ, jud. Alba (S. IX)

Pe malul drept al văii Sărătura, pe înălţimea „La Cărămidă“, se află urmele unei aşezări rurale. De aici provin
cărămizi, olane, ceramică romană provincială, un cui, o fibulă fragmentară, o verigă şi o aplică, toate de bronz, precum
şi două monede, între care una de argint de la Caracalla sau Elagabal.

I. Téglás, ArchÉrt, 21, 1911, p. 370-371; M. Roska, Rep, p. 218, nr. 81; TIR, L 34, p. 86; I. Winkler, A. Hopârtean,
CN, 1, 1978, p. 20; RepAb, p. 138, pct. 132/5.

105
 448. ORMENIŞ, jud. Mureş (S. XVI)

1. Dintr-un loc neprecizat se menţionează un cuţit din fier, curb, cu lama lată (cosor ?), probabil de epocă romană.

2. În punctul „Valea Pietrilor“ s-a descoperit o monedă de argint de la Antoninus Pius, iar în „Grădina Şcolii“, o
monedă de bronz de la Commodus.

1; 2. G. D. Teutsch, KVSL, 3, 1880, p. 110; RepMs, p. 280, pct. XCIV, 2, A, e, C, D.

449. OROSFAIA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Pe Faţă“ s-au descoperit, întâmplător, două monede romane: un denar de argint de la Domitianus, emis
la Roma, în anul 86 şi un denar de bronz de la Iulia Domna, emis între anii 196-202.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 21, nr. 62.

450. OROSIA, jud. Mureş (S. XIII)

Pe teritoriul satului se menţionează, fără alte precizări, o mică aşezare rurală de epocă romană.

B. Orbán, Székelyföld, V, p. 53-54; Gooss, Chronik, p. 97; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 549, nr. 46; RepMs, p. 114,
pct. XXVII. 4, A, c.

451. OSTROV, jud. Hunedoara (S. I)

1. Pe teritoriul satului s-au descoperit, încă din sec. XIX, urmele unei aşezări rurale constând din resturi de
construcţii, cărămizi, ţigle, olane, ceramică şi monede romane; tot aici se menţionează şi o necropolă, iar din
descoperiri mai recente se cunoaşte un mormânt având ca inventar trei vase romane.

2. În anul 1975 s-au descoperit, în punctul „Luncă“, situat la est de pârâul Ortovarniţa şi la sud de drumul spre
Sarmizegetusa, urmele unei villa rustica; de aici provine şi o statuetă a Dianei.

1. Neigebaur, Dacien, p. 71; Gooss, Chronik, p. 97; HTRTÉ, 1883-1884, p. 89; HTRTÉ, 1909, p. 12; D. Tudor,
Oraşe, p. 104; TIR, L 34, p. 86; L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr.
187; 2. C. Pop, E. Nemeş, ActaMN, 11, 1974, p. 85-92; A. Rusu, E. Nemeş. C. Pop, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 102;
Hr.Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 31.

452. OSTROVEL, jud. Hunedoara (S. I)

În punctul „Hotar“ situat la est de drumul ce intră în sat, s-au descoperit, în anul 1985, urmele unor construcţii
romane constând din ziduri, cărămizi, ţigle şi ceramică.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 32.

453. OZD, jud. Mureş (S. XIII)

1. În punctul „Fântâna de pe Dealul Cocoşului“ se află o aşezare romană. Locul ei exact nu se cunoaşte, fiind
indicate o colină pe care se află biserica şi un castel feudal sau terasa pârâului care traversează comuna. Cu prilejul
unor cercetări vechi s-au pus în evidenţă substrucţii de ziduri. Din acelaşi sit, dar în condiţii nu întotdeauna bine
cunoscute au mai apărut: un basorelief votiv închinat lui Mithras de către un adorator pe nume Victorinus, descoperit

106
accidental, în urma lucrărilor agricole din anul 1964, un cap de statuetă feminină, probabil zeiţa Isis, mai multe
cărămizi şi ţigle, între care două cu ştampila CIVB (Cohors I Ubiorum), una găsită în spatele castelului feudal, apoi o
râşniţă romană, ceramică şi mai multe monede, denari de la Antoninus Pius şi Commodus. S-a formulat opinia că situl
descris ar putea fi un burgus, dar aceasta nu este foarte sigur, căci materialele tegulare ştampilate puteau ajunge aici şi
în legătură cu castelul feudal.

2. În punctul „Lotul Domnişoarei“, situat la est de localitate, pe terasele din dreapta pârâului Ozdului, se află o
aşezare rurală romană, cercetată printr-un sondaj, din anul 1965.

3. În punctul „Teleac“ s-au descoperit fragmente de chiupuri cenuşii de factură dacică (?), romană şi postromană.

1. B. Orbán, Székelyföld, V, p. 60; Gooss, Chronik, p. 98; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 549, nr. 47; I. Marţian,
Repertoriu, nr. 491; D. Protase, Dacia, N.S., 6, 1962, p. 507, nota 21; 17, 1973, p. 325, nr. 7; N. Vlassa, ActaMN, 2,
1965, p. 25, nr. 9; A, Zrinyi, StMat, Tg.Mureş, 2, 1967, p. 63-72, pl. XLVI/1; I. I. Russu, Sargetia, 5, 1968, p. 91; D.
Tudor, Oraşe, p. 175; TIR, L 35, p. 56; M. Moga, ActaMN, 7, 1970, p. 142; Al. Popa, Marisia, 6, 1976, p. 15, 24; E.
Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 35; IDR, III/4, 131, 132; RepMs, p. 80, pct. G; 2. SCIV, 17,
1966, 4, p. 712, nr. 22; Dacia, N.S., 10, 1966, p. 386, nr. 22, 387, nr. 22; RepMs, p. 79, pct. C; 3. RepMs, p. 79, pct., B.

454. PALATCA, jud. Cluj (S. X)

1. În vatra satului s-au descoperit mai multe fragmente de chiupuri de epocă romană.

2. La capătul de sud al satului se menţionează descoperirea mai multor tuburi de teracotă, probabil de la un
apeduct roman.

3. În locul „Sub pădure“ sau Chesăul Mic“, situat pe valea Ţagului, la sud de sat, în cursul unor sondaje din anul
1948, s-au descoperit, în stratul de suprafaţă materiale romane: cărămizi, ţigle şi ceramică. La 200 m vest de acest
punct, în locul numit „Coastă“, în contextul cercetării unei necropole postromane s-au descoperit şi numeroase urme
romane: cărămizi şi ţigle –unele refolosite la mormintele postromane- între ele şi o ţiglă cu ştampilă şi ruinele unei
construcţii cu ziduri din piatră şi cărămidă, aflate la marginea vestică a ariei ocupate de necropolă.

Descoperirile din aria cimitirului au fost interpretate ca aparţinând unei villa rustica, dar, observând întreg
contextul de descoperiri, este mai probabil vorba de o aşezare rurală romană.

4. Din descoperiri întâmplătoare din aria satului provin două monede: un denar suberat de la Caracalla şi un
sestertius de la Iulia Domna.

1, 2; 3. M. Macrea, Studii, 2, 1, 1949, p. 110-116; Idem, Viaţa, p. 294; TIR, L 34, p. 89; I. Mitrofan, ActaMN, 10,
1973, p. 150; RepCj, p. 303, nr. 5, 6, 7; 4. E. Chirilă, V. Lucăcel, ActaMP, 3, 1979, p. 138; RepCj, p. 303, nr. 8.

455. PAPIU ILARIAN, jud. Mureş (S. XIII)

1. În punctul „Dealul Şcolii“ s-au descoperit fragmente ceramice de epocă romană.

2. La marginea sudică a comunei, pe dealul bisericii reformate, cu prilejul săpării unei gropi de mormânt, au fost
descoperite mai multe materiale de epocă romană: cărămizi, vase fragmentare, mai multe blocuri de piatră fasonate,
inscripţii (dispărute apoi). Între aceste monumente se afla şi un altar funerar al unui veteran din legiunea V Macedonica,
despre care se crede însă că ar proveni de la Potaissa. Tot din acest sit provine şi o monedă de bronz de la Filip Arabul,
cu legenda PROVINCIA DACIA.

Indiferent de provenienţa materialelor epigrafice, prezenţa unei aşezări rurale pe teritoriul satului (vezi şi punctul
1), este certă.

107
 1. I. Téglás, ArchÉrt, 31, 1911, p. 78; RepMs, 192, pct. E; 2. B. Orbán, Székelyföld, V, p. 51, K. Torma, AEM, 4,
1880, p. 132; I. Téglás, ArchÉrt, 31, 1911, p. 77-78; I. I. Russu, Materiale, 6, 1959, p. 882-883, nr. 19; D. Tudor, Oraşe, p.
219, 274; TIR, L 35, p. 56; G. Ferenczi, Şt. Ferenczi, Sargetia, 7, 1970, p. 61, fig. 1/20, pag. 62, nota 2; I. Winkler, SCN, 5,
1971, p. 154; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 189; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 36;
RepMs, p. 192, pct. F.

456. PATA, jud. Cluj (S. IX)

1. În apropierea satului au fost semnalate urmele unor saline romane.

2. În locul numit „Pusta Grofului“, foarte probabil acelaşi cu cel menţionat la satul Gheorgheni, s-a descoperit un
relief funerar, redând un călăreţ însoţit de un personaj, pe jos, precum şi ceramică romană provincială şi dacică.
Coroborând aceste descoperiri cu cele menţionate la Gheorgheni, la biserica veche a satului Pata, (inscripţie, posibil
votivă, a unui magistrat de la Napoca, substrucţii de ziduri) ne apare ca foarte posibilă existenţa unei villa rustica, pe
drumul de la Potaissa la Napoca.

3. Dintr-un loc neprecizat provine un sestertius de la Hadrian.

1. E. A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p. 67; TIR, L 34, p. 88; RepCj, p. 305, nr.2; V. Wollmann, Mineritul, p. 243; 2. L.
Kőváry, Erdély régiségei és történelmi emlékei, Cluj, 1892, p. 49; V. Vasiliev, ActaMN, 4, 1967, p. 477-480, il.; TIR, L
34, p. 88; RepCj, p. 305, nr. 1, 3; 3. E. Chirilă, V. Lucăcel, Z. Milea, I. Németi, I.Ordentlich, ActaMN, 7, 1970, p. 508;
RepCj, p. 306, nr. 4.

457. PĂCLIŞA, jud. Hunedoara (S. I)

În vatra satului se află o aşezare rurală ale cărei urme, observate încă din sec. XIX, constau din fundaţii ale unor
mari clădiri cu ziduri din piatră, cărămizi, ţigle şi olane.

În anul 1982 au fost observate, în partea estică a satului, urmele altor construcţii ce ţineau desigur de aceeaşi
aşezare semnalată anterior.

Materialele epigrafice şi sculpturale semnalate aici se consideră că au fost aduse de la Ulpia Traiana.

Neigebaur, Dacien, p. 77; Şt. Moldoveanu, FMIL, 1853, p. 283; Gooss, Chronik, p. 99; I. Marţian, Repertoriu, nr.
492; D. Tudor, Oraşe, p. 108; TIR, L 34, p. 90; N. Branga, Urbanismul, p. 110, nr. 199; Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar,
Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97, nr. 34.

458. PĂDURENI, jud. Cluj (S. IX)

În hotarul satului, pe cursul superior al văii Clapa, se află urmele unei aşezări rurale. Ele constau din cărămizi,
ceramică fragmentară, un opaiţ întreg şi altul fragmentar, cuie din bronz şi fier şi cinci monede imperiale din argint şi
bronz.

I. Téglás, ArchÉrt, 30, 1910, p. 277-278; D. Tudor, Oraşe, p. 274; TIR, L 35, p. 76; RepCj,
p. 397.

459. PĂINGENI, jud. Mureş (S. XVI)

Pe malul drept al Mureşului au fost identificate urme de ziduri romane şi porţiuni din drumul roman. Caracterul
descoperirii rămâne neclar.

108
 Neigebaur, Dacien, p. 249; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 24; Gooss, Chronik, p. 99; E. A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p.
72; V. Christescu, Viaţa ec, p. 103, nota 2; RepMs, p. 136, pct. XXXVIII. 5, A.

460. PĂNET, jud. Mureş (S. XIII)

Materialele epigrafice semnalate aici provin de la Turda. În aria satului se află totuşi o aşezare romană din care
provin mai multe materiale (piese de mozaic, ceramică), păstrate în colecţia şcolară locală.

G. Ferenczi, Şt. Ferenczi, Sargetia, 7, 1970, p. 62; RepMs, p. 193, pct. LX. 1, A, d.

461. PĂUCA, jud. Sibiu (S. VIII)

Pe teritoriul satului s-au descoperit urmele unor construcţii romane; de aici provin şi materiale tegulare: cărămizi,
ţigle şi olane. Unele cărămizi au ştampile ale legiunii XIII Gemina, ale unui numerus Singularium şi o alta, cu lectura
nesigură. Fără alte precizări, se menţionează şi o necropolă.

Aşezarea de la Păuca ar putea avea un caracter militar, dar nici cel civil nu este complet exclus.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 24; D. Tudor, Oraşe, p. 140; TIR, L 34, p. 88; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr.
190; IDR, III/4, 34-37.

462. PĂUCINEŞTI, jud. Hunedoara (S. I)

Dintr-o aşezare de pe teritoriul satului provin mai multe materiale tegulare: cărămizi, ţigle, olane, tuburi de
apeduct separate şi un fragment dintr-o astfel de instalaţie.

D. Tudor, Oraşe, p. 104; TIR, L 34, p. 88; N. Branga, Urbanismul, p. 109, nr. 191.

463. PÂCLIŞA, jud. Alba (S. VIII)

Pe teritoriul satului se află urmele unei întinse aşezări rurale, observate în decursul timpului, în mai multe puncte:

A. În vecinătatea fostei „Păduri Episcopale“ s-au descoperit substrucţii de ziduri din piatră, cărămizi, ţigle,
materiale tegulare de la hypocaust, cuie din fier, opaiţe şi ceramică romană provincială.

B. La marginea nord-vestică a satului, lângă sediul fostei C. A. P., pe o terasă de pe partea dreaptă a pârâului Valea
Săliştii, în cursul unei cercetări de suprafaţă, s-au depistat fundaţiile unor locuinţe, cărămizi şi ţigle. De aici provin şi
două monede, sesterti de la Antoninus Pius, anii 141 şi respectiv 152-153.

C. Pe locul numit „Stăicoaia“, situat pe partea stângă a Pârâului Macului, afluent al Văii Săliştii, s-au identificat
substrucţiile a patru locuinţe romane, cu ziduri din piatră, cărămizi, ţigle, olane, fragmente de râşniţe şi ceramică
romană provincială. La 0,5 km vest de acest loc se află resturile unei alte locuinţe.

D. Urme de locuire din epoca romană s-au descoperit şi la 3-4 km vest de sat, pe terasa stângă a aceluiaşi pârâu,
Valea Săliştii.

E. Cu ocazia construirii combinatului avicol, au fost descoperite substrucţiile unei construcţii romane.

A-E. B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 148, 550; TIR, L 34, p. 87; RepAb, p. 146-147/2, 3, 4, 5, 7.

464. PÂRÂUL CRUCII, jud. Mureş (S. XIII)

109
 Din aria localităţii provin două monede romane imperiale, între care un denar, emis probabil de Domitian sau
Traian.

RepMs, p. 199, pct. LXIII. 6, A.

465. PERIŞ, jud. Mureş (S. XVI)

La ieşirea din sat, pe malul stâng al pârâului Iara, se află o aşezare rurală din care au apărut, întâmplător,
fragmente ceramice şi un antoninian de bronz.

RepMs, p. 139, pct. XXXIX. 7, A.

466. PEŞTEANA, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală ale cărei urme, constând din substrucţii de clădiri şi obiecte mărunte,
au fost observate şi descrise încă din
sec. XIX.

În anul 1980, au fost descoperite urmele altor construcţii constând din ziduri, cărămizi, ţigle şi ceramică, pe malul
stâng al văii Zeicani, spre Breazova. Este, probabil, o singură aşezare mai extinsă.

Neigebaur, Dacien, p. 46-47; Gooss, Chronik, p. 98; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 86; D. Tudor, Oraşe, p. 104;
TIR, L 34, p. 88; Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 97-98, nr. 35.

467. PEŞTENIŢA, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „Haltă“, aflat la est de drumul spre Peşteana, în apropierea trecerii peste calea ferată, au fost
descoperite, în mai multe rânduri, urmele unei aşezări rurale constând din resturi de ziduri legate cu mortar, cărămizi,
ţigle şi ceramică romană provincială, între care şi două ulcioraşe cu bazin sferic, din pastă cenuşie fină.

2. În sat, în grădinile de la sud de şcoală, a fost descoperită, în anul 1980, o villa rustica, ale cărei vestigii constau
din resturi de ziduri, cărămizi, ţigle, olane şi ceramică romană provincială.

1. I, Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 25; Z. Kalmar, Hr. Tatu, Sargetia, 18-19, 1984-1985, p. 94, nr. 8; Hr. Tatu,
O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 98, nr. 36/1; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-
1991, p. 98, nr. 36/2.

468. PEŞTERA, jud. Cluj (S. X)

Fără precizarea locului, se semnalează descoperirea de vase şi urne romane.

J. Vass, Erdély, p. 101; RepCj, p. 311, nr. 2.

469. PEŞTIŞU MARE, jud. Hunedoara (S. II)

Între Peştişu Mare şi Hunedoara se află o întinsă aşezare rurală cu resturi de construcţii de piatră legată cu mortar.
Din această aşezare şi din cimitirul ei provin mai multe materiale arheologice: cărămizi, ţigle, un fragment de coloană,
două altare unul închinat lui I O M de către Titus Flavius Gratus, al doilea fără text, apoi un cap de la o statuie a unui
bărbat în mărime naturală, probabil funerară şi un leu funerar fără postament.

110
 Neigebaur, Dacien, p. 51; M. J. Ackner, MCC, 1, 1856, p. 94; ArchKözl, 1865, p. 24; D. Tudor, Oraşe, p. 113;
TIR, L 34, p. 89; I. P. Albu, Sargetia, 8, 1971, p. 73-75; IDR, III/3, 29.

470. PEŞTIŞU MIC, jud. Hunedoara (S. II)

În „Valea Bicheului“ au fost observate urmele unor construcţii cu ziduri de piatră şi cărămizi disparate. De aici
provin două altare votive închinate lui I O M şi respectiv Iunona de către adoratori, poate unul singur, care nu îşi trec
numele pe monumente. Tot din această aşezare se mai menţionează un tezaur monetar şi posibil un al treilea altar
închinat zeiţei Nemesis Augusta.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 6; ArchKözl, 1863, p. 142; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 152; D. Tudor, Oraşe, p.
113; TIR, L 34, p. 89; IDR, III73, 30, 31, 32.

471. PETIŞ, jud. Hunedoara (S. I)

De pe teritoriul satului provin cărămizi, ţigle şi olane romane.

N. Branga, Urbanismul, 110, nr. 194.

472. PETRENI, jud. Hunedoara (S. V)

Pe malul drept al Streiului au fost descoperite urmele unei aşezări rurale; ele constau din resturi de construcţii,
cărămizi şi ceramică romană provincială.

Gooss, Chronik, 98; I. Marţian, Repertoriu, nr. 507; D. Tudor, Oraşe, p. 118; TIR, L 34, p. 89; N. Branga,
Urbanismul, p. 110, ne. 195.

473. PETREŞTI, jud. Alba (S. VIII)

1. O cercetare de teren, din anul 1977, pe locul aşezării Petreşti, în punctul „Groapa Galbenă“, a identificat, într-o
carieră de lut, un bordei dacic de epocă romană, iar la 150 m nord-vest de acest punct, urmele unor construcţii romane
cu ziduri din bolovani de râu şi fragmente de cărămizi romane.

2. La aproximativ 1 km vest de sat, în marginea „Pădurii Mari“, lângă „Vii“, se află urmele unor construcţii
romane şi fragmente de ţigle; de aici provine şi partea superioară (catillus), a unei râşniţe romane.

3. În punctul „Vulcăneasa“, situat la 2,5 km vest – sud-vest de sat, s-a identificat, prin cercetări de suprafaţă, din
anul 1977, o aşezare rurală romană, cu resturi de construcţii din piatră şi ceramică romană, dar şi dacică.

Cele trei puncte cu vestigii romane, situate, toate, la vest de sat, ar putea reprezenta părţi ale unei singure aşezări
rurale, locuită de colonişti şi autohtoni.

1; 2; 3. TIR, L 34, p. 89; E. Stoicovici, M. Blăjan, Marisia, 9, 1979, p. 109-110; RepAb, p. 140-142, pct. 136/1, 4,
6.

474. PETREŞTII DE JOS, jud. Cluj (S. IX)

1. Pe malul drept al văii Hăşdate, între comună şi Cheile Turzii, în locul numit „Crucea Cheii“, s-au descoperit,
prin anul 1900, substrucţii de clădiri cu ziduri din blocuri de piatră, iar în apropiere şi materiale ceramice romane
provinciale.

111
 2. Spre nord-est de comună, în punctul „Fântâna Sf. Vladislav“ se află substrucţiile unor clădiri romane şi
cărămizi fragmentare.

3. Pe panta de nord a văii Sărcăzii se află urmele unei aşezări romane; alte precizări lipsesc.

4. Din puncte neprecizate de pe teritoriul comunei provin un as de la Antoninus Pius şi un denar de la Commodus.

Nu se poate dovedi că monumentele romane (inscripţii, statui, piese arhitectonice), aflate cândva la castelul feudal
din comună, ar fi, măcar unele, şi locale.

1. E. Orosz, ErdMúz, 20, 1903, p. 93; B. Pósta, ErdMúzÉvk, 1911, p. 46; M. Roska, Rep, p. 154, nr. 55; D. Tudor,
Oraşe, p. 218; TIR, L 34, p. 89; Şt. Ferenczi, ActaMN, 9, 1972, p. 397, nr. 15; RepCj, p. 308, nr. 1; 2, 3. RepCj, p. 308,
nr. 3, 4; 4. I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 131, nr. 13/1-2; RepCj, p. 308, nr. 6.

475. PETREŞTII DE MIJLOC, jud. Cluj (S. IX)

Aici sunt menţionate descoperiri izolate din epoca romană. Blocuri de piatră fasonate au fost observate la biserică
şi în zidul acesteia, iar din punctul „Valea Mare“ provine un brăzdar de plug roman.

Şt. Ferenczi, ActaMN, 11, 1974, p. 38; RepCj, p. 309, nr. 2, 3.

476. PETREŞTII DE SUS, jud. Cluj (S. IX)

1. Pe terasa unde se află casa parohială şi şcoala, în faţa gospodăriei Elenei Moldovan, s-au descoperit fragmente
ceramice de epocă romană.

2. În partea de hotar numită „Cermei“ sau „Ciungi“, „La Cărămidă“, „Pietrosu“, lângă drumul spre Borzeşti, s-au
descoperit substrucţii de clădiri cu ziduri de piatră, numerose cărămizi şi ţigle, precum şi bulgări de zgură.
Descoperirile din acest punct ar putea aparţine unei villa rustica.

1. RepCj, p. 310, nr. 1; 2. TIR, L 34, p. 89; Şt. Ferenczi, ActaMN, 11, 1974, 38; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p.
45; RepCj, p. 311, nr. 8.

477. PETRILA, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul oraşului se menţionează resturi ale unor construcţii, cărămizi romane, monumente sculpturale,
morminte şi ceramică romană.

Neigebaur, Dacien, p. 103; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 9; E. A. Bielz, JSKV, 1899, p. 45; D. Tudor, Oraşe, p.
110; TIR, L 34, p. 89; N. Branga, Urbanismul, p. 110, nr. 198.

478. PETRILACA DE MUREŞ, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Ciortoş“, situat la est de sat, s-au făcut mai multe descoperiri de monede romane: denari de la
Antoninus Pius, anul 154, şi de la Faustina I, precum şi materiale ceramice romane provinciale. Un sondaj executat
aici, în anul 1957, a identificat un strat de cultură romană, format din ceramică. Descoperirile indică existenţa unei
aşezări rurale.

112
 Z. Székely, Materiale, 6, 1959, p. 189-191, 192; Idem, SCN, 3, 1960, p. 558, nr. 12; Idem, Aluta, 1, 1969, p. 68, VI,
72; TIR, L 35, p. 37; Al Popa, Marisia 5, 1975, p. 14; 6, 1976, p. 19, 25; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi,
TezaureMs, p. 25, nr. 37; RepMs, p. 139-140, pct. XXXIX. 8, A.

479. PETRINZEL, jud. Sălaj (S. VII)

În valea care curge pe lângă sat, s-a descoperit, în secolul XIX, un fragment mai mare dintr-o statuie feminină de
piatră. Monumentul este, foarte probabil, de caracter funerar şi în acest caz ne-am putea gândi la o necropolă de
familie, poate pe o villa rustica.

Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 129, nr. 28.

480. PETRISAT, jud. Alba (S. VIII)

1. În vatra satului, în curtea locuinţei cu nr. 48, s-au descoperit fragmente ceramice romane şi postromane (sec. IV-
VI).

2. La 1 km nord-vest de sat, în valea Secoi, se semnalează ceramică romană şi prefeudală.

Cele două puncte, cu descoperiri similare, aparţin, foarte probabil, aceleiaşi aşezări.

1; 2. M. Blăjan, C. Tatai-Baltă, Apulum, 16, 1978, p. 13 sqq; RepAb, p. 142, pct. 137/2, 5.

481. PETRIŞ, jud. Mureş (S. XVII)

Din aria satului provin doi denari, unul de la Septimius Severus, celălalt de la Caracalla.

RepMs, p. 120, pct. XXIX. 4, A.

482. PETROŞANI, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul oraşului sunt menţionate, în literatura veche, urme de mine şi spălătorii de nisip aurifer. Se
menţionează şi mai multe descoperiri monetare:

- în terasamentul gării s-au descoperit 2500 de monede de argint de la împăraţii Traian, Hadrian, Antoninus (?),
Marcus Aurelius, Gordian III, Filip Arabul, precum şi monede mai vechi, republicane.

- în terasamentul căii ferate, între Petroşani şi Livezeni, s-au găsit 15 monede de argint, de la următorii împăraţi: 7
de la Gordian III, 4 de la Filip Arabul, 1 de la Trebonianus Gallus şi una de la Otacilia Severa.

- în hotarul către Petrila, s-au descoperit monede de bronz mai vechi şi monede de argint şi aramă din vremea
Republicii, precum şi o monedă de bronz cu reprezentarea podului de peste Dunăre.

KVSL, 1883, p. 105; G. Téglás, ArchÉrt, 7, 1887, p. 88; TIR, L 34, p. 89; O. Palamariu, Sargetia, 25, 1992-1994,
p. 193-199.

483. PIANU DE JOS, jud. Alba (S. V)

1. În stânga pârâului Şipotelor, la locul numit „Padia“, s-au descoperit cărămizi, ţigle, resturi de mortar şi
ceramică romană.

113
 2. La nord-est de sat, în locul numit „Lisca“ sau „La Groape“, s-au descoperit un basorelief, ulcioare, opaiţe şi
ceramică romană. Tot în acest punct s-au descoperit un mormânt roman care avea ca inventar o lucernă, o oglindă, un
vas de sticlă şi fragmente ceramice.

3. În apropiere de hotarul fostului sat Sibişeni, pe locul numit „Deasupra Satului“, s-au găsit ţigle şi cărămizi
romane.

4. Fără precizarea locului, se menţionează urmele unei clădiri romane, fragmente de urne cu cenuşă şi o ţiglă
romană.

1. I. Berciu, Apulum, 5, 1965, p. 603, nota. 20; RepAb, p. 143, pct. 139/2; 2. I. Berciu, Apulum, 5, 1965, p. 603,
nota. 20; V. Wollmann, ActaMN, 7, 1970, p. 178-179, il.; TIR, L 34, p. 89; RepAb, p. 143-144, pct. 139/7; 3. I. Berciu,
Apulum, 5, 1965, p. 603, nota. 20; RepAb, p. 143-145, pct. 139/8; 4. ProgrammMühlbach, 1865/66, p. 54; 1866/67, p.
32; RepAb, p. 143-144, pct. 139/5 e.

484. PIANU DE SUS, jud. Alba (S. V)

1. În epoca romană aici s-a practicat o intensă exploatare a aurului aluvionar. Urmele acestei activităţi, constând
din numeroase gropi, movile, canale, au fost observate şi descrise în literatura veche. În legătură cu aceste exploatări s-
a dezvoltat o aşezare din care provin mai multe descoperiri: cărămizi, ceramică, topoare, vârfuri de lănci, o fibulă
romană din aur, obiecte mărunte din bronz şi o urnă. Dintr-o descoperire mai recentă provine un fragment dintr-un
basorelief ce înfăţişează punerea unei ofrande, descoperit la sud-est de Pianul de Jos, împreună cu alte obiecte romane
şi ceramică.

2. În hotarul satului, în partea dinspre Săliştea şi Vinţu de Jos, au fost identificate urmele unei construcţii romane.
Ea ar putea fi pusă în legătură cu inscripţia funerară de la Săliştea şi interpretată ca o villa rustica.

1. Neigebaur, Dacien, p. 258; M. J. Ackner, MCC, 1, 1856, p. 102; Idem, JCC, 5, 1861, p. 23; F. Kenner, AKÖG,
29, 1863, p. 321, il.; ProgramMühlbach, 1864-1865, p. 35; C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 152; Idem, Chronik, p. 96-97;
E. A. Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 23; I. Marţian, Repertoriu, nr. 515; V. Christescu, Viaţa ec, p. 13; K. Horedt, AISC, 4,
1941-1943, p. 163-164; M. Acker, Apulum, 5, 1965, p. 647-656; TIR, L 34, p. 89; V. Wollmann, ActaMN, 7, 1970, p.
178-179; Idem, Mineritul, p. 149-150; RepAb, p. 145-146, pct. 140/2,h, 5; 2. F. Rómer, ArchKözl, 6, 1866, p. 171;
Gooss, Chronik, p. 96-97; E. A. Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 23; I. Marţian, Repertoriu, nr. 515; RepAb, p. 146, nr. 6.

485. PIATRA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Dintr-o descoperire întâmplătoare, din secolul XIX, provine un fier de plug roman.

Gooss, Chronik, p. 88; I, Hica-Câmpeanu, ActaMN, 17, 1980, p. 655; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 21, nr. 64.

486. PIETROASA, jud. Cluj (S. IX)

Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului provin un fragment dintr-o placă votivă şi trei monede: un denar de
la Septimius Severus, unul de la Severus Alexander şi o monedă de bronz de sec. II-III.

I. I. Russu, Z. Milea, ProbMuz, 1964, p. 19-20, il.; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 132; RepCj, p. 312, nr. 2, b,
c.

487. PINTIC, jud. Cluj (S. X)

114
 La vest de sat au fost descoperite substrucţii de clădire cu ziduri din piatră, ceramică romană provincială şi un
altar funerar (CIL, III, 833, 834, 835). Ansamblul descoperirilor indică o villa rustica.

K. Torma, ArchKözl, 5, 1865, p. 12; Idem, Limes, p. 20; Gooss, Chronik, p. 98; E. Orosz, ErdMúz, 25, 1908, p.
257; I. Marţian, Repertoriu, nr. 517; I. I. Russu, AISC, 3, 1936-1940, p. 153-154; 4, 1941-1944, p. 211; 5, 1944-1948, p.
287-288; E. Chirilă, SCN, 3, 1960, p. 405; D. Tudor, Oraşe, p. 239; TIR, L 34, p. 90; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p.
45; RepCj, p. 313, nr. 5.

488. PLĂIEŞTI, jud. Cluj (S. IX)

Dintr-un loc neprecizat provine o monedă de bronz de sec. II-III.

Cele trei coloane văzute de Neigebaur, în mijlocul satului, au fost aduse foarte probabil de la Moldoveneşti.

Neigebaur, Dacien, p. 198; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 132; RepCj, p. 315, nr. 6, 7.

489. PODENI, jud. Cluj (S. IX)

1. Pe teritoriul satului se află o carieră de piatră exploatată în epoca romană.

2. Din puncte neprecizate provin monede de la Gordian III şi Filip Arabul.

G. Téglás, ArchÉrt, 18, 1898, p. 432; 31, 1911, p. 33; D. Tudor, Oraşe, p. 207; TIR, L 34, p. 91; M. Macrea, Viaţa,
p. 308; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 114; Idem, Mineritul, p. 262; RepCj, p. 315, nr. 2; 2. I. Winkler, A.
Hopârtean, MAP, p. 132, nr. 16; RepCj, p. 315, nr. 3.

490. POGĂCEAUA, jud. Mureş (S. XIII)

Din aria satului provin 5 monede, foarte deteriorate, ce au putut aparţine unui tezaur. Cu oarecare incertitudine se
menţionează ca emitenţi următorii împăraţi: Domitian, anul 82, Antoninus Pius, Iulia Mammaea.

RepMs, p. 199, pct. LXIII. 1, A, b.

491. POIAN, jud. Covasna (S. XXIII)

Pe teritoriul satului se menţionează descoperirea mai multor obiecte de epocă romană, unelte şi un sestertius de la
Traian; ele provin, foarte probabil, dintr-o aşezare rurală.

Gooss, Chronik, p. 46; C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 320; TIR, L 35, p. 59.

492. POIANA, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului s-au descoperit urme de ziduri, cărămizi şi fragmente ceramice; este o aşezare a lucrătorilor la
exploatările aurifere din zonă.

G. Téglás, Aranybányászat, I, p. 42-43; Idem, ArchÉrt, 33, 1913, p. 57-60; D. Tudor, Oraşe, p. 189; TIR, L 34, p.
95; N. Branga, Urbanismul, p. 110, nr. 201.

493. POIENI, jud. Hunedoara (S. I)

115
 În punctul „Pârâu“, la est de sat, pe malul stâng la pârâului local se menţionează o locuire romană; alte precizări
lipsesc.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 98, nr. 38.

494. PORCUREA, jud. Hunedoara (S. II)

În epoca romană aici funcţionau importante mine de aur. Urmele locurilor de extracţie au fost observate pe
versantul vestic al dealului Măgura.

D. Tudor, Oraşe, p. 189; TIR, L 34, p. 92; V. Wollmann, Mineritul, p. 138.

495. PORUMBENII MICI, jud. Harghita (S. XX)

Pe dealul „Galath“ se află o aşezare rurală ale cărei urme au fost descoperite în sec. XIX. Cercetările sistematice
au condus la dezvelirea unei locuinţe de formă patrulateră, cu laturile de 4 x 5 m şi pereţii din nuiele împletite şi lipiţi
cu lut, vetre de foc şi alte amenajări. Materialul arheologic constă din ceramică romană provincială de culoare roşie şi
cenuşie, o râşniţă, două inele de tip roman, unul de argint cu piatră încastrată, celălalt din aur, un leu funerar şi două
monede: un denar de la Vespasian şi un bronz de la Commodus. Pe baza aspectului ceramicii s-a susţinut continuarea
locuirii pe platoul „Galath“ şi după retragerea aureliană.

Gooss, Chronik, p. 75; I. Marţian, Repertoriu, nr. 526; C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 319; M. Roska,
Rep, p. 126, nr. 153; Z. Székely, Materiale, 5, 1959, p. 233-237; 6, 1960, p. 523-529; 8, 1962, p. 25, 31; D. Protase,
Continuitatea, p. 124; D. Tudor, Oraşe, p. 276; TIR, L 35, p. 59.

496. PRICAZ, jud. Hunedoara (S. V)

Pe locul numit „Bidău“ s-au descoperit urme de ziduri de la o construcţie romană şi fragmente ceramice; ele
indică existenţa aici a unei aşezări rurale.

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41.

497. PRIHODIŞTE, jud. Hunedoara (S. II)

La nord de grădina lui N. Cujerean se menţionează o aşezare romană marcată numai prin ceramică.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 98, nr. 40.

498. PROD, jud. Sibiu (S. XVI)

În literatura veche se semnalează, fără precizări topografice, ca provenind de aici o statuetă din bronz şi monede
romane.

Într-o periegheză, din anul 1988, am descoperit o aşezare rurală, marcată numai prin ceramică. Ea se află pe partea
stângă a drumului de la Dumbrăveni spre sat, cu aproximativ 2 km înainte de intrarea în Prod, pe terasa pârâului ce
curge spre Târnava Mare.

M. J. Ackner, MCC, 5, 1860, p. 25-26; Gooss, Chronik, p. 100; I. Marţian, Repertoriu, nr. 531; TIR, L 35, p. 59.

499. PRUNDU BÂRGĂULUI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

În grădina locuitorului Brumă Vasile, s-a descoperit o monedă de bronz de la Filip Arabul, anii 244-247.

116
 G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 22, nr. 65.

500. PUI, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe dealul „Grădiştea“, situat pe malul Streiului, s-au descoperit urme de ziduri legate cu mortar, cărămizi, ţigle şi
olane romane. Existenţa aici a unei aşezări pare sigură, dar unii cercetători o consideră de caracter militar.

Neigebaur, Dacien, p. 83; Gooss, Chronik, p. 100; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 153; I. Marţian, Repertoriu, nr.
534; D. Tudor, Oraşe, p. 109-110; TIR, L 34, p. 94; N. Branga, Urbanismul, p. 110, nr. 207.

501. RACOŞ, jud. Braşov (S. XIX)

1. Din locuri neprecizate de pe teritoriul localităţii provin două monede: un bronz mare de epocă imperială şi un
sestertius de la Antoninus Pius.

2. Pe locul „Câmpul Caprei“ se află o aşezare rurală marcată prin ceramică, între care un fragment de vas cu decor
în relief, reprezentând şerpi.

1. B. Mitrea, SCIV, 20, 1969, 1, p. 169, nr. 13; RepBv, p. 140-141; 2. RepBv, p. 140-141.

502. RAGLA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

Pe teritoriul satului s-a descoperit o monedă de la Traian, păstrată, cândva, în colecţia Liceului din Năsăud, azi
pierdută.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 22, nr. 67.

503. RAPOLTU MARE, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului, în partea dinspre Uroiu, în special între drumul actual şi Măgura Uroiului, se întinde o parte
din marea aşezare dezvoltată pe lângă cariera romană de la Măgura Uroiului. Referitor la altarul votiv închinat lui
Silvanus Domesticus (IDR, III/3, 210), pe baza căruia s-a propus şi existenţa unei villa rustica, acesta se consideră că
aparţinea de Uroiu.

G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 150; Idem, Klio, 1910, p. 500; JÖAI, 1902, Beibl. 123; D. Tudor, Oraşe, p. 127-128;
TIR, L 34, p. 95.

504. RAPOLŢEL, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului se menţionează o aşezare rurală.

O. Floca, V. Şuiaga, GhidHd, p. 88sqq; D. Tudor, Oraşe, p. 131.

505. RĂDAIA, jud. Cluj (S. VII)

Pe colina „Orat“, aflată la 1 km est de sat şi la 300 m vest de cantonul C F R Suceagu, au fost descoperite
cărămizi, ţigle, olane, tuburi de apeduct şi monede. Din acest sit arheologic provin şi mai multe monumente litice
epigrafice şi anepigrafe, între care două altare votive pentru Liber şi Diana. Ansamblul descoperirilor de pe colina
„Orat“ aparţine unei villa rustica.

M. Macrea, AISC, I/1, 1928-1932, p. 109-111; I. Ferenczi, ActaMN, 9, 1972, p. 402, nr. 20; RepCj, p. 325.

117
 506. RĂDEŞTI, jud. Alba (S. IX)

Pe malul stâng al Mureşului, pe teritoriul fostului sat Uifalău, au fost descoperite şi cercetate, în sec. XIX, 26 de
gropi, considerate atunci ca morminte. Gropile aveau formă de căldare, adânci de 0,7-0,8 m şi largi de 0,7-3 m, unele
aveau pereţii arşi şi conţineau cenuşă şi cărbuni, oase fragmentare, ceramică romană comună şi fragmente de terra
sigillata, fragmente de sticlă, obiecte din fier şi un mic obiect de bronz. În anul 1973 a fost cercetată încă o astfel de
groapă în care s-au descoperit fragmentele unui căţel de vatră zoomorf şi fragmente ceramice romane şi dacice.
Ansamblul descoperirilor ar putea reprezenta o aşezare autohtonă de epocă romană.

G. Téglás, OTTÉ, 12, 1887, p. 82; S. Fenichel, ArchÉrt, 8, 1888, p. 261-264, B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 551;
TIR, L 34, p. 95; D. Protase, Autohtonii, p. 64-65; RepAb, p. 150-151, pct. 147/5.

507. RĂHĂU, jud. Alba (S. VIII)

1. În punctul „Budurăul Ciobănelului“, situat în partea de sud-est a comunei, pe partea dreaptă a Văii Sfintei, a
fost cercetată, în anul 1960, o villa rustica. Au fost identificate părţi din două corpuri de clădire, din una dezvelindu-se
integral două încăperi şi fragmente din zidurile despărţitoare de la alte trei, iar din cel de al doilea corp de construcţie,
aflat la 20 m de primul, s-au cercetat două camere mai mari şi alte două mai mici. Cele două camere din primul corp de
clădire aveau pavimentul din cărămizi şi instalaţie de hypocaust.

Materialul arheologic descoperit constă în principal din ceramică comună şi terra sigillata, o cheie, un ac de os şi
alte materiale.

Sub nivelul de construcţie al vilei s-au descoperit fragmente ceramice dacice.

2. Cu prilejul aceloraşi cercetări din anul 1960, s-a efectuat un sondaj şi în punctul „Arsuri“. Au fost descoperite
substrucţii de clădiri şi ceramică romană, interpretate ca posibil amplasament la unei alte villa rustica.

3. La 1 km nord de sat, în punctul „Crucea Dodicăi“ se semnalează morminte şi obiecte romane. De aici provin
două stele funerare: una, a unui veteran din legiunea XI Claudia, pusă de soţia şi copiii săi, iar a doua este monumentul
ridicat soţiei sale. Descoperirile indică un cimitir de familie pe lângă o villa rustica, al cărei prim proprietar a fost
veteranul Titus Flavius Rufus.

4. În punctul „Valea Caselor“ s-au descoperit piese ornamentale din bronz (?) şi o fibulă romană.

5. La 5 km de sat, pe un câmp cu ruine numit „Biserica Albă“, s-au observat resturi de ziduri, elemente sculpturale
şi ceramică romană.

6. Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului mai provin: două monede greceşti de bronz din perioada Traian şi,
respectiv, Antoninus Pius, două tuburi din lut de la un apeduct, fragmente de terra sigillata şi un fragment dintr-o
inscripţie funerară.

Întreg ansamblul descoperirilor de la Răhău indică existenţa unei importante aşezări rurale şi a unor villae
rusticae, pe traseul drumului imperial spre Apulum, ale cărui urme au fost şi ele surprinse.

1; 2. SCIV, 12, 1961, p. 136, nr. 22; K. Horedt, col., Apulum, 6, 1967, p. 18-19, il.; TIR, L 34, p. 95; I. Mitrofan,
ActaMN, 10, 1973, p. 147-148, il.; RepAb, p. 151-153, pct. 148/4, 11; 3. Neigebaur, Dacien, p. 259; M. J. Ackner, JCC,
1, 1856, p. 14; F. Kenner, AKÖG, 24, 1860, p. 389; F. Rómer, ArchKözl, 11, 1866, p. 180; C. Daicoviciu, ACMIT, 2,
1929, p. 312; Idem, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 317, D. Tudor, Oraşe, p. 140; TIR, L 34, p. 95; V. Wollmann, R. Grecu,
Apulum, 14, 1976, p. 105; IDR, III/4, 8, 9; RepAb, p. 152, nr. 9; 4. D. Tudor, Oraşe, p. 140; RepAb, p. 152, nr. 6; 5.
Neigebaur, Dacien, p. 259; Gooss, Chronik, p. 101; I. Marţian, Repertoriu, nr. 540; D. Tudor, Oraşe, p. 140; V.
Wollmann, R. Grecu, Apulum, 14, 1976, p. 106-107, il.; RepAb, p. 152, nr. 10; 6. Neigebaur, Dacien, p. 259; M. J.
Ackner, AVSL, 5, 1851, p. 32-33; Gooss, Chronik, p. 101; C. Daicoviciu, ACMIT, 2, p. 312; Idem, Dacia, 7-8, 1936-

118
1940, p. 317; D. Tudor, Oraşe, p. 140; V. Wollmann, R. Grecu, Apulum, 14, 1976, p. 104-106, il.; RepAb, p. 151, pct.
148/1, f-i.

508. RÂMEŢ, jud. Alba (S. IX)

Din locuri neprecizate provin o închizătoare din fier şi trei monede: un denar din anii 202-203, unul din anii 219-
220 şi un sestertius de la Filip Arabul.

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 550; E. Stoicovici, M. Blăjan, Marisia, 9, 1979, p. 111-112; RepAb, p. 157, nr. 9, a, c.

509. RÂŞNOV, jud. Braşov (S. XVIII)

Pe teritoriul oraşului au fost cercetate două aşezări ale populaţiei autohtone din provincie:

1. La „Blocuri“ se află o aşezare din care provin, prin săpături, ceramică romană provincială (buză de chiup,
fragmente de castroane şi străchini din pastă cenuşie) şi două fibule: una de bronz, de tipul „cu butoni în formă de
capete de ceapă incipiente“, datată în jurul anului 250, şi o alta din fier.

2. În cetatea medievală de aici, a fost identificată şi cercetată o aşezare a populaţiei autohtone din provincie.
Stratigrafia indică o continuitate de locuire pe acelaşi loc din perioada dacică. În patru locuinţe au fost observate două
niveluri de locuire, primul încetează la cucerirea romană, iar al doilea, mai subţire, conţine mai ales ceramică romană.
Într-o locuinţă s-a putut observa cum peste dărâmăturile locuinţei de epocă dacică se reface podina, cu lut bine bătătorit
şi pe unele locuri chiar ars. În groapa de par a unei locuinţe de epocă romană au fost descoperite o perlă în formă de
pepene şi o figurină din lut reprezentând o acvilă. Materialul din care a fost executată figurina este de factură dacică şi
se crede că aceasta a servit ca motiv decorativ pe un perete de vas. Alte materiale descoperite în aşezare sunt: ceramică
romană provincială (amforă din pastă roşie, strachină) şi dacică (strachină cenuşie), o mărgea din sticlă şi o fibulă de
bronz.

1; 2. Fl. Costea, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 278-280; D. Protase, Autohtonii, p. 65 (aşezarea de la „Blocuri”);
RepBv, p. 141-142.

510. RÂU ALB, jud. Hunedoara (S. IV)

La 70 m nord-vest de punctul „Cetate“, se află urmele unei construcţii romane cu resturi de zid, cărămizi, ţigle şi
mult material ceramic. Ar putea fi vorba de o villa rustica.

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41; Z. Kalmar, Hr. Tatu, Sargetia, 18-19, 1984-1985, p. 94, nr. 9; Hr.
Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 99, nr. 44.

511. RÂU BĂRBAT, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul satului se menţionează resturi de clădiri din epoca romană. Materiale romane apar şi la cetatea din
localitate.

G. Téglás, HTRTÉ, 1904-1905, p. 125; D. Tudor, Oraşe, p. 110; Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24,
1988-1991, p. 99, nr. 45.

512. RÂU MARE, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul satului se menţionează urme de construcţii romane (ziduri) şi materiale ceramice.

119
 L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41.

513. RÂU DE MORI, jud. Hunedoara (S. I)

1. Pe teritoriul satului au fost observate, încă din sec. XIX, urmele unei construcţii cu ziduri din piatră, interpretate
ca vestigii ale unei villa rustica din vecinătatea capitalei.

2. La sud de hidrocentrala de la Ostrov, s-au descoperit, în 1980, cărămizi şi ţigle romane.

1. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 9; 2, 1857, p. 75; Publicaţiile muzeului judeţean Hunedoara, 1924, p. 60; TIR, L
34, p. 96; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 99.

514. REBRIŞOARA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului se menţionează descoperiri de monede romane, iar din fosta colecţie I. Marţian provine un
fund de vas roman. Nu se cunoaşte locul exact al descoperirii, şi este posibil ca el să provină dintr-o aşezare militară.

D. Tudor, Oraşe, p. 263; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 22, nr. 68.

515. RECEA-CRISTUR, jud. Cluj (S. X)

Pe locurile „Ambruş“, „Dealul Olarului“ şi „Coasta Tăului“ se menţionează descoperiri de cărămizi, fragmente
ceramice şi monede. Chiar dacă descrierea materialelor nu este mai detaliată, este foarte probabil vorba de o aşezare
rurală de epocă romană.

M. Roska, ArchÉrt, 47, 1934, p. 154; RepCj, p. 328, nr. 1.

516. RECI, jud. Covasna (S. XXII)

O aşezare rurală se află în punctul „Telek”; de aici provin cărămizi –una cu ştampila unităţii alla Claudia
Gallorum Capitoniana, staţionată la Boroşneu Mare-ţigle şi olane.

C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 320; Z. Székely, Szegyzetek, p. 27; Idem, Materiale, 6, 1959, p. 198; 7,
1961, p. 181; Idem, SCIV, 13, 1962, p. 162; TIR, L 35, p. 61; N. Branga, Urbanismul, p. 110, nr. 214; IDR, III/4, 315.

517. RECIU, jud. Alba (S. VIII)

Pe teritoriul satului, posibil pe „Valea Reciului“ se află o aşezare rurală din care provin: fragmente de cărămizi, o
râşniţă, un vârf de lance, ceramică romană provincială, o inscripţie votivă şi un fragment dintr-una funerară, precum şi
o monedă.

ProgrammMühlbach, 1864-1865, p. 34; 1867-1868, p. 118, Gooss, Chronik, p. 100; G. Arz, KVSL, 4, 1881, p.
119; D. Tudor, Oraşe, p. 140; TIR, L 34, p. 96; V. Wollmann, ActaMN, 7, 1970, p. 174, nr. 10; N. Branga, Urbanismul,
p. 110, nr. 213; IDR, III/4, 4, 5; RepAb, p. 155, pct. 150/3.

518. REDIU, jud. Cluj (S. IX)

Între hotarele comunelor Rediu şi Mărtineşti au fost semnalate ruinele unor clădiri romane cu cărămizi şi ţigle –
una cu ştampila legiunii V Macedonica – şi ceramică romană provincială. Descoperirile indică, foarte probabil, o villa
rustica.

Cât priveşte monumentul cu decor în relief, al „Coafezei“, se presupune că el provine de la Potaissa.

120
 I. Téglás, ArchÉrt, 26, 1906, p. 361-362; I. I. Russu, Z. Milea, ProbMuz, 1964, p. 28-29, il.; D. Tudor, Oraşe, p.
219; TIR, L 34, p. 96; O. Floca, W. Wolski, BMI, 42, 3, 1973, p. 18, nr. 50, il.; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 45; L.
Ţeposu-Marinescu, MN, 1, 1974, p. 18, 20; M. Bărbulescu, LegVM, p. 50; RepCj, p. 329, nr. 1.

519. REEA, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală ale cărei urme constau din substrucţii de clădiri, material tegular, unele
cărămizi cu ştampila legiunii IIII Flavia Felix, ceramică. Tot aici se menţionează şi un mormânt în sarcofag zidit din
cărămizi şi ţigle, o ţiglă cu ştampila unui producător privat Q A B (Quintus Aponius Bassus).

O. Floca, Sargetia, 2, 1941, p. 32; D. Protase, ActaMN, 4, 1967, p. 59; D. Tudor, Oraşe, p. 108; TIR, L 34, p. 95;
N. Branga, Urbanismul, p. 110, nr.212, p. 127-128; IDR, III73, 14.

520. REGHIN, jud. Mureş (S. XVII)

Dintr-o aşezare de pe teritoriul oraşului sau din împrejurimile sale provin mai multe descoperiri de epocă romană:
urne, arme, 23 piese ornamentale din bronz şi mai multe monede, printre care şi următoarele: câte un denar de la
Hadrian, Faustina (?) şi Geta, 2 antoniniani de la Filip Arabul, şi câte o monedă de bronz de la Domitian, Traian şi
Hadrian.

Neigebaur, Dacien, p. 250-251; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 24; Gooss, Chronik, p. 101; E. A. Bielz, JSKV, 18,
1898, p. 73; I. Marţian, Repertoriu, nr. 548; M. Macrea, AISC, 3, 1936-1940, p. 276; D. Tudor, Oraşe, p. 271; TIR, L
35, p. 61; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 38, p. 33, nr. 35; RepMs, p. 203, pct. g.

521. RENGHEŢ, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului au fost semnalate mai demult urmele unor construcţii romane. În 1976 au fost descoperite, în
punctul „La Luncă“ alte urme constând din mortar, cărămizi, ţigle şi un bogat material ceramic. Cele două semnalări
aparţin, foarte probabil, unei singure aşezări mai extinse.

O. Floca, V. Şuiaga, GhidHd, p. 88; D. Tudor, Oraşe, p. 131; I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 26.

522. RETEAG, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. Pe teritoriul satului sunt semnalate mai multe descoperiri de monede romane, emise până în timpul împăratului
Traianus Decius.

2. În punctul „Poieni“ se află o întinsă aşezare romană rurală, marcată numai prin ceramică.

1. M. Macrea, AISC, 3, 1936-1940, p. 279; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 22, nr. 69, a; 2. G. Marinescu,
FileIst, 6, 1989, p. 22, nr. 69, b.

523. RIBIŢA, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului au fost observate urme ale exploatării aurului, prin excavaţii în stâncă şi ale spălătoriilor de
minereu.

D. Tudor, Oraşe, p. 193; TIR, L 34, p. 96; V. Wollmann, Mineritul, p. 134.

524. RIMETEA, jud. Alba (S. IX)

1. Pe dealul „Colţii Trascăului“ se află o carieră romană din care se exploata calcar jurasic.

121
 2. De pe teritoriul satului provin mai multe monede romane:

- din şanţul cetăţii numite „Forum“, monedă de argint de la Gordian.

- din partea de hotar numită „Tilalmaş“, un denar de la Antoninus Pius.

- din locuri neprecizate provin doi denari de la Septimius Severus, o monedă de argint de la Gordian III şi un
denar nedeterminat.

V. Christescu, Viaţa ec, p. 30; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 114; RepAb, p. 156, nr. 8; 2. I. Winkler, A.
Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 21; RepAb, p. 155-156, pct. 151/1, b, 6, 7.

525. RODBAV, jud. Braşov (S. XV)

Din aria localităţii provin o râşniţă romană completă şi câteva monede romane; existenţa unei aşezări pare foarte
posibilă.

Gooss, Chronik, p. 103; G. D. Teutsch, KVSK, 2, 1879, p. 95; TIR, L 35, p. 61-61; RepBv, p. 142.

526. ROMOS, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului se menţionează descoperirea unor obiecte din bronz şi aur şi a unor vase romane: se
menţionează şi o inscripţie neconsemnată în IDR. Existenţa unei aşezări rurale pare destul de probabilă.

M. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 13; E. A. Bielz, JSKV, 1899, p. 40; TIR, L 34, p. 97.

527. RORA, jud. Mureş (S. XV)

Pe o mică terasă din lunca Târnavei Mari, situată în apropierea ramificaţiei şoselei Sighişoara-Mediaş, spre satul
Stejăreni, se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale.

Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, ClujNap, 28, 1987-1988, p. 104, nr. 11, pl. XII/10; RepMs, p. 238, pct. LXXVII. 5,
A.

528. ROTBAV, jud. Braşov (S. XXII)

Pe raza localităţii se semnalează descoperiri monetare.

G. D. Teutsch, KVSL, 1, 1878, p. 85; RepBv, p. 142.

529. ROŞIA, jud. Sibiu (S. XII)

La marginea de sud-est a satului, în dreapta drumului spre Cornăţel, pe locurile numite „Kramor“ şi „Krannerech“
a fost sondată, în anul 1958, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. Stratul arheologic are o grosime medie de
0,3-0,4 m şi conţine în principal ceramică romană provincială şi dacică, urme de chirpic. Locuinţe sau gropi de provizii
nu s-au găsit, dar autorul sondajului presupune existenţa unor locuinţe de suprafaţă, ale căror urme au fost împrăştiate
de lucrările agricole. Ceramica dacică este numeroasă şi este formată din vase fragmentare lucrate cu mâna din pastă
grosieră şi cu ornamente caracteristice acestei specii şi fragmente de fructiere din pastă cenuşie fină, lucrate cu roata.
Ceramica romană este reprezentată prin fragmente de oale şi străchini din pastă roşie, cenuşie sau cenuşie-negricioasă.
Pe suprafaţa aşezării s-au mai găsit o secure din fier, un călcâi de lance de tip Latčne, o piesă din fier de la un cântar,
resturi osteologice.

122
 Pe baza caracteristicilor ceramicii dacice se pare că aşezarea şi-a început existenţa încă din perioada dacică şi a
continuat pe toată perioada provinciei.

N. Lupu, ActaMN, 5, 1968, p. 445-450; D. Protase, Autohtonii, p. 65-66; I. Glodariu, Aşezări,

p. 87.

530. ROŞIA MONTANĂ, ALBURNUS MAIOR, jud. Alba (S. VI)

Din aria marii aşezări romane de la Roşia Montană, unul dintre cele mai importante perimetre ale mineritului
aurifer, s-au descoperit în decursul timpului, mai mult fortuit decât prin cercetări sistematice, o masă impresionantă de
vestigii arheologice dintre cele mai diverse. Ele pun în evidenţă un nivel de dezvoltare edilitară a aşezării, deosebit de
ridicat şi o viaţă social-economică şi cultural – religioasă deosebit de complexă. S-au identificat resturile a numeroase
construcţii şi instalaţii tehnice legate de minerit şi s-au descoperit piese arhitectonice din piatră, monumente sculpturale
şi epigrafice, mai multe tăbliţe cerate (25 cunoscute şi descifrate), cuprinzând contracte de angajare, de vânzare-
cumpărare, acte de asociere, acte ale unor colegii. De pe cuprinsul aşezării şi din galeriile minelor provin de asemenea un
număr mare de unelte de muncă, obiecte de uz casnic şi monede.

Pe baza acestor descoperiri, aria aşezării, cu statut juridic necunoscut, se întindea pe teritoriul actualei localităţi, la
sud şi sud vest de aceasta spre „Corna“, dar şi la nord de Roşia, pe malul stâng al Văii Roşia, pe dealul „Carpen“ şi în
Valea Nanului.

Necropola sau necropolele aşezării se aflau în vatra satului, precum şi la nord şi vest de aceasta. S-au descoperit
morminte de inhumaţie şi de incineraţie, sarcofage de piatră, numeroase monumente: stele, medalioane, epitafuri, şi
obiecte de inventar din morminte (vase, podoabe, opaiţe, monede de la Hadrian până la Iulia Domna).

În punctul „Hăbad“ s-a cercetat o întinsă zonă sacră, lucus, cu 25 de altare, unele aflate încă pe soclurile lor, din
lectura cărora s-au desprins informaţii de mare valoare privind numele unor sate din apropierea Alburnusului şi mai
ales privind structura etnică a populaţiei miniere şi preferinţele lor religioase.

Neigebaur, Dacien, p. 185-192; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 17-19; G. Téglás, ErdMúz, 1888, p. 60; 1889, p.
180-184; Idem, Aranybányászat, 1, p. 51-52, 2, p. 38-45; Idem, ArchÉrt, 12, 1892, p. 383; A. Band, JSKV, 11, 1891, p.
28-30; E. A. Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 20; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 504-521, 551-552; V. Christescu, Viaţa ec, p. 11-12,
14, 16; C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 300-303; E. Zefleanu, Apulum, 3, 1946-1948, p. 173; M. Macrea, D.
Berciu, SCIV, 6, 1955, p. 615; M. Macrea, SCIV, 8, 1957, p. 219; D. Tudor, Ist scl, p. 265-269; I. I. Russu, Materiale, 6,
1959, p. 884-885; Idem, StComMuzBruk, 12, 1965, p. 66-71; Idem, IDR, I, p. 165-256; N. Gostar, ArhMold, 1, 1961, p.
164, nr. 223; Idem, SCIV, 13, 1962, p. 129; V. Wollmann, Apulum, 5, 1965, p. 593-594; Idem, Sargetia, 14, 1979, p.
191-201; Idem, AIIA, Cluj-Nap., 27-29, 1987-1989, p. 253-296; Idem, Mineritul, p. 143-146, 229-230; C. Pop, I. Al.
Aldea, I. Chifor, V. Lucăcel, Apulum, 7/1, 1968, p. 420, nr. 2; Z. Milea, Apulum, 9, 1971, p. 435-440, il.; M. Moga, R.
Manta, SCIVA, 29, 1978, 3, p. 437-439; V. Wollmann, A. Sântimbreanu, B. Roman, Aurarii din Munţii Apuseni, Buc.,
1983; IDR, III/3, 374-422; RepAb, p. 158-162, pct. 154/3-25.

531. ROŞIORI, jud. Mureş (S. XIII)

Din localitate provine o mică monedă de argint din epoca Severilor.

RepMs, p. 176, pct. XLIX. 7, B.

532. RUDA, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului s-au descoperit urmele unor mine de fier exploatate în epoca romană.

123
 G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 190; D. Tudor, Oraşe, p. 111; TIR, L 34, p. 97; V. Wollmann, Mineritul, p. 233 sq.

533. RUPEA, jud. Braşov (S. XIX)

1. Pe dealul „După Cetate“ s-au descoperit mai multe obiecte romane: o statuetă din bronz reprezentându-l pe
Marte, o cheie, fibule, un inel, un fragment de râşniţă şi mai multe monede republicane şi imperiale.

2. Dintr-un alt punct de pe teritoriul oraşului provin: un brăzdar de plug roman, o fibulă, o farfurie din bronz şi o
statuie din bronz, a Iuliei Mammaea (?).

3. În punctul „Grădina Calului“, se presupune existenţa unei aşezări rurale.

4. Din perimetrul oraşului provin mai multe monede, între care un as de la Antoninus Pius şi un antoninian de la
Aurelian.

5. Se presupune că în epoca romană au fost exploatate salinele de la „Valea Florilor“.

1; 2; 5. Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde, Kronstadt (Braşov), 1847, p. 238; M. J. Ackner, AVSL, 1,
1853, p. 26; 3, 1858, p. 336-337; Idem, JCC, 1, 1856, p. 29-31; Gooss, Chronik, p. 102; ArchÉrt, 9, 1889, p. 356; E. A.
Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 11; I. Marţian, Repertoriu, nr. 189; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; V. Canarache, SCIV, 1,
1950, p. 99; TIR, L 35, p. 62; N. Branga, Cibinium, 1973, p.39-66; RepBv, p. 142-143; 3; 4. E. Chirilă, N. Gudea, Gh.
Moldovan, TezaureSighişoara, p. 16; I. Winkler, A. Hopârtean, Z, Milea, ActaMN, 9, 1972, p. 383; RepBv,
p. 142-143.

534. RUSU DE JOS, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe malul stâng al Meleşului se menţionează o aşezare rurală din care provin fragmente ceramice romane
provinciale, fragmente de terra sigillata, precum şi un disc reprezentând în relief, probabil, o quadrigă.

I. Marţian, ArchÉrt, 24, 1904, p. 357; D. Tudor, Oraşe, p. 263; TIR, L 35, p. 63; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p.
22, nr. 70.

535. RUŞI, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe terenul aflat la nord de sat au fost observate urmele unei aşezări rurale. Ele constau din substrucţii de clădiri,
cărămizi, ţigle, olane şi ceramică romană provincială.

Neigebaur, Dacien, p. 90; Gooss, Chronik, p. 105; I. Marţian, Repertoriu, nr. 565; D. Tudor, Oraşe, p. 117; TIR, L
34, p. 97; N. Branga, Urbanismul, p. 110, nr. 222.

536. RUŞI, jud. Sibiu (S. XII)

În punctul „Sub Mesteacăn“, aflat înainte de intrarea în sat pe şoseaua dinspre Slimnic, se află o aşezare a
populaţiei autohtone, ale cărei urme, constând din ceramică, se întind pe ambele părţi ale şoselei amintite. În aria
acestei aşezări a fost descoperit accidental, prin anii 1946-1947, un tezaur monetar conţinând monede de argint emise în
intervalul de la Septimius Severus la Filip Arabul.

Cu prilejul unei periegheze, din anul 1973, de pe suprafaţa aşezării au fost culese numeroase fragmente ceramice
dacice şi romane provinciale. Ceramica dacică este în exclusivitate lucrată cu mâna şi constă din oale cu butoni şi
brâuri alveolare, sau crestate, precum şi ceşti dacice. Ceramica romană, din pastă roşie sau cenuşie, provine de la
străchini, capace, oale, ulcior, vas decorat cu rotiţa. În periegheza menţionată, nu s-au descoperit materiale ce pot fi
datate anterior epocii romane, dar posibilitatea ca această aşezare să continue din perioada dacică nu este totuşi exclusă.

124
 B. Mitrea, SCIV, 4, 1953, 3-4, p. 601-640; D. Protase, Continuitatea, p. 204; Idem, Autohtonii, 67; I. Mitrofan,
ActaMN, 9, 1972, p. 152-153; I. Glodariu, Aşezări, p. 80-81.

537. RUŞII-MUNŢI, jud. Mureş (S. XVII)

Din punctul „Sub Bursucău“ sau „La Mănăstire“, situat pe vechea vatră a comunei, acum la nord-est de aceasta,
provin: două opaiţe romane –unul cu ştampila OCTAVI- o fusaiolă şi un pahar de lut, din pastă roşie; materialele indică
o aşezare rurală.

RepMs, p. 205, pct. LXVII. 1, B.

538. SARTĂŞ, jud. Alba (S. VI)

De pe teritoriul satului provin trei monede romane: un bronz de la Severus Alexander, un denar de la Iulia
Mammaea şi un antoninian de la Gordian III.

I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 21; RepAb, pct. 155.

539. SASCHIZ, jud. Mureş (S. XV)

1. Din vatra comunei şi din împrejurimi provin mai multe obiecte din bronz: un sfinx (?), un mâner de vas, fragmente
dintr-o statuetă reprezentând probabil o acvilă, un cârlig de balanţă, precum şi un denar de argint de la împărăteasa
Faustina Iunior

2. Pe cursul superior al pârâului Eţung, în apropiere de izvoare, se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules
fragmente ceramice din pastă fină şi zgrunţuroasă, de culoare roşie şi cenuşie; ca forme sunt menţionate: boluri, oale cu
capac, străchini, amforete, vase de provizii.

1. C. Gooss, AVSL, 13, 1876, p. 429, 529, il.; Z. Székely, Almanah, Sf. Gheorghe, 1955, p. 41-42, 47, nr. 18; I. Winkler,
ActaMN, 3, 1966, p. 82; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 16, nr. 32; Gh. Baltag, E. Amlacher,
Marisia, 23-24, 1994, p. 180; RepMs, p. 206, pct. LXVIII. 1, A, e; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p.
180, nr. 17, pl. CI/4, 5; CII/1-5, 8; RepMs, p. 206, pct. LXVIII. 1, D.

540. SATU LUNG, jud. Cluj (S. X)

Din hotarul satului, fără precizări topografice, provine un altar închinat lui Silvanus Silvester.

O. Floca, AISC, 1/1, 1928-1932, p. 105-107 (trecut la Măcicaşu Lung); RepCj, p. 239.

541. SĂBED, jud. Mureş (S. XIII)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin materiale ceramice romane şi mărgele. Un fragment dintr-un
prag de uşă din calcar şi cu o inscripţie, păstrat în Muzeul judeţean Mureş, se consideră că a fost adus din altă parte.

G. Téglás, Klio, 11, 1911, p. 504; I. I. Russu, ActaMN, 1, 1964, p. 183; RepMs, p. 92, pct. XVIII. 7, A, c.

542. SĂCĂDATE, jud. Sibiu (S. XII)

125
 În centrul satului au fost observate, la sfârşitul sec. XIX, urmele unor construcţii cu ziduri din piatră. Cu prilejul
cercetărilor arheologice executate la biserica catolică din sat, în anul 1967, au fost descoperite, în fundaţia acesteia,
două monumente cu inscripţie: un fragment de altar votiv închinat lui I. O. M. Dolichenus şi un altul, tot fragmentar,
închinat lui Mithras, de către sclavul sau libertul Fortunatus.

În anul 1970, s-au executat săpături arheologice, în curtea şcolii şi a grădiniţei, precum şi în spaţiul din vecinătatea
bisericii ortodoxe, cu speranţa că va fi identificat amplasamentul unui presupus castru. Nu au fost identificate semne
concludente pentru o astfel de construcţie, dar s-au descoperit urme consistente ale unei aşezări rurale. În curtea
grădiniţei au fost surprinse contururile unei clădiri cu ziduri din piatră, iar în celelalte puncte s-au descoperit numeroase
materiale tegulare: cărămizi, ţigle, tuburi din lut, tegulae mammatae, şi ceramică romană provincială. În Muzeul
Brukenthal Sibiu, alături de alte materiale romane provenite de aici, se află şi un fragment de placă de calcar cu relief,
provenind, foarte probabil, de la un monument funerar (Inv. 7279).

M. V. Kimakowicz, KVSL, 19, 1896, 11; I. I. Russu, ActaMN, 5, 1968, p. 459; Idem, Srgetia, 5, 1968, p. 90; N.
Lupu, Forschungen zur Volks-und Landeskunde, Sibiu, 13, 1, 1970, p. 71-73; TIR, L 35, p. 64; N. Branga, Urbanismul,
p. 111, nr. 226; IDR, III/4, 86, 87.

543. SĂCĂRÂMB, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului se menţionează galerii, practicate la capătul sudic al masivului Cetraş, pentru extragerea
aurului în epoca romană.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 13; I. Marţian, Reperoriu, nr. 572, V. Christescu, Viaţa ec, p. 12; D. Tudor, Oraşe,
p. 191; TIR, L 34, p. 98; V. Wollmann, Mineritul, p. 131.

544. SĂCEL, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului, în curţile aflate la sud de drumul spre Sânpetru, s-a descoperit, în anul 1981, o aşezare rurală
marcată prin fragmente de cărămizi, ţigle şi ceramică romană provincială.

H. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 100, nr. 50.

545. SĂLAŞU DE SUS, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „Şasa“, aflat la 3 km nord-est de sat se află resturile unei construcţii romane constând din: ziduri din
piatră, bulgări de mortar, cărămizi, ţigle şi fragmente ceramice romane. De aici provin 5 monumente votive: trei sunt
reliefuri din marmură cu reprezentarea Cavalerului Trac, un alt relief, tot din marmură, îl reprezintă pe Hercules şi un
altar este închinat lui Silvanus. Din aceeaşi zonă provine o urnă funerară.

Numeroase materiale de construcţie: piese arhitectonice (bază şi fus de coloană, blocuri de piatră fasonate,
ancadramente au fost refolosite la ridicarea a două monumente medievale din zonă, o biserică la Sălaşul de Sus şi
donjonul de la Mălăieşti. În acest al doilea monument s-au descoperit şi un altar anepigraf şi un fragment de sarcofag,
cu o inscripţie, în tabula ansata, din care se mai pot citi doar literele OS.

Ansamblul descoperirilor din acest punct indică, cu multă certitudine, o villa rustica, cu o mică necropolă de
familie.

2. În curtea Consiliului Popular s-a descoperit o altă locuire romană marcată prin cărămizi, ţigle, olane şi ceramică
romană.

1. M. D. Lazăr, Sargetia, 10, 1973, p. 409-411; A. A. Rusu, V. Eskenasy, SCIVA, 29, 1978, 4, p. 573-578; V.
Eskenasy, A. A. Rusu, AIIA, Cluj-Nap., 25, 1982, p. 86, fig. 16; IDR, III/3, 2, 3; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar,
Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 99, nr. 49.

126
 546. SĂLAŞURI, jud. Mureş (S. XVI)

În punctul „Tanarok“, în grădina locuitoarei Ilona Simó, s-a descoperit, în anul 1961, un tezaur monetar, format
din 3200 de piese depuse într-un mic cazan de bronz. Structura tezaurului este următoarea: 3 monede republicane, 19
de la Marcus Antonius, 3 drahme de Lycia, emise în timpul împăraţilor Domitian, Nerva şi Traian, iar în rest monede
imperiale de la Nero până în anul 158. Se consideră că îngroparea tezaurului a fost cauzată de evenimentele din anii
158-159.

B. Mitrea, SCIV, 13, 1962, 1, p. 221-222, nr. 39; I. Molnár, I. Winkler, ActaMN, 2, 1965, p. 269-294; D. Protase,
Continuitatea, p. 85, nota 22; RepMs, p. 278-279, pct. C.

547. SĂLCIUA DE JOS, jud. Alba (S. VI)

1. Pe malul Arieşului, înspre Sălciua de Sus, s-au observat urmele spălării nisipului aurifer.

2. Din locuri neprecizate provin: un sestertius de la Traian, o monedă de bronz de la Septimius Severus şi o alta,
foarte uzată, din sec. I-III.

1. G. Téglás, OTTÉ, 12, 1887, p. 84; M. Roska, Rep, p. 21, nr. 73; RepAb, p. 162-163, pct. 156/4; 2. I. Winkler, A.
Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 21; RepAb, p. 162-163, pct. 156/5.

548. SĂLCIUA DE SUS, jud. Alba (S. VI)

1. Pe malul Arieşului s-au observat urmele spălării nisipului aurifer.

2. Din puncte neprecizate, dar legate de activităţile minere, provin mai multe descoperiri monetare: o monedă de
bronz de la Marcus Aurelius, un denar de la Septimius Severus şi un sestertius de la Severus Alexander.

1. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 24, Gooss, Chronik, p. 112; V. Christescu, Viaţa ec, p. 17; D. Tudor, Oraşe, p.
202; TIR, L 34, p. 98; RepAb, p. 163, pct. 157/2; 2. I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 21; RepAb, p. 163, pct.
157/3.

549. SĂLCUŢA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Cu prilejul construirii magaziei fostei C. A. P., în anul 1961, s-au descoperit, la săparea fundaţiilor acesteia,
fragmente ceramice romane provinciale.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 23, nr. 72.

550. SĂLICEA, jud. Cluj (S. IX)

Din această localitate, fără precizări topografice, provin trei vase romane fragmentare.

RepCj, p. 335.

551. SĂLIŞTEA, jud. Alba (S. V)

1. Din aria satului, fără precizări topografice, se menţionează descoperiri de obiecte mărunte din bronz şi o
monedă cu legenda PROVINCIA DACIA.

2. La nord de sat, cu ocazia construirii căii ferate, în anul 1865 s-a descoperit o lespede funerară a unui veteran din
legiunea V Macedonica, decurion al Coloniei Dacica. Monumentul ar putea fi pus în legătură cu descoperirea unor

127
resturi de construcţii romane, aflate la limita dintre hotarele satelor Pianul de Sus şi Săliştea şi unde se pare că se afla o
villa rustica.

1; 2. K. Torma, ArchKözl, 6, 1866, p. 149-150; D. Tudor, Oraşe, p. 136; TIR, L 34, p. 47; I. Winkler, SCN, 5,
1971, p. 154; IDR, III/3, 278; I. Piso, EphNap, 5, 1995, p. 72; RepAb, p. 163-164, pct. 158/2, g, 158/4.

552. SĂNDULEŞTI, jud. Cluj (S. IX)

În punctul „Piatra Tăiată“, la 1,5 km de intrarea în Cheile Turzii, se afla principala carieră a oraşului Potaissa şi a
castrului legionar. De aici se exploatau cvarţul terţiar, marne şi gresii. În secolul XIX, când urmele exploatărilor romane
mai erau vizibile, s-au făcut observaţii detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de rocă şi de avansare în
masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul Cheia o coloană înaltă de 1,5 m şi cu diametrul de 0,34 m. În
carieră şi în împrejurimile ei s-au descoperit: ţigle, chei, opaiţe, fragmente ceramice şi mai multe monede (o
tetradrahmă, un denar de la Domitian, unul de la Macrinus şi alţi doi tociţi. Descoperirile indică existenţa unei aşezări
în apropierea carierei.

G. Téglás, ArchÉrt, 9, 1889, p. 289-295, il.; Idem, FöldtKözl, 23, 1893, p. 13-19, il.; Idem, ArchÉrt, 18, 1898, p.
121; P. Király, Dacia, II, p. 399-404; B. Orbán, Torda, p. 51, 399-400; E. Orosz, ErdMúz, 25, 1908, p. 259; V.
Christescu, Viaţa ec, p. 39-42; C. Daicoviciu, TransAnt, p. 135; M. Macrea, Viaţa, p. 308; I. Winkler, A. Hopârtean,
MAP, p. 125, nr. 4/5; 126, nr. 6/1-4; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 108; Idem, Mineritul, p. 270, pl. CXI, CXII;
M. Bărbulescu, LegVM, p. 50, 85-86; Idem, Potaissa mon, p. 105-106; RepCj, p. 338-341.

553. SĂRMAŞU, jud. Mureş (S. XIV)

În zona secţiei de mecanizare, se află o aşezare rurală din care provin fragmente de vase, din pastă roşie şi
cenuşie, precum şi două râşniţe.

RepMs, p. 208, pct. LXIX. 1, A, d.

554. SĂSCIORI, jud. Alba (S. VIII)

Pe „Dealul Viilor“ se află o aşezare rurală marcată numai prin ceramică.

RepAb, p. 165, pct. 160/4.

555. SĂULEŞTI (DEVA), jud. Hunedoara (S. II)

Lângă confluenţa Cernei cu Mureşul, au fost identificate, pe la mijlocul sec. XIX şi apoi prin anii 1960-1970,
substrucţii de clădiri, cărămizi şi ţigle fragmentare, ceramică, morminte şi unele monumente de caracter funerar: capac
de aedicula, leu funerar. Se menţionează şi două altare votive, dar provenienţa lor nu este sigură.

Prin natura lor, descoperirile din acest punct (vezi şi DEVA, pct. 10), indică existenţa aici a unei villa rustica.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 6; A. Bielz, JSKV, 19, 1899, p. 37; O. Floca, Sargetia, 6, 1969, p. 28; 11-12, 1974-
1975, p. 41; IDR, III/3, 26, 27.

556. SÂNCEL, jud. Alba (S. VIII)

În punctul numit „Fundătura“, situat la obârşia pârâului „Pe Vale“, la aproximativ 4 km est – sud-est de sat, se află
o aşezare rurală de epocă romană.

128
 RepAb, p. 174, pct. 169/2.

557. SÂNCRAI, jud. Alba (S. IX)

1. În curtea castelului feudal s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale, o lingură şi o cheie din
bronz, monede romane, greutăţi din lut pentru plasa de pescuit, dălţi din fier şi un burghiu.

2. Din locuri neprecizate provin următoarele monumente romane: baza unui monument funerar cu reprezentarea
Lupei Capitolina, doi pereţi de la o aedicula funerară, păstraţi la biserica reformată, unul încastrat în peretele vestic al
bisericii şi o conductă romană din lut, probabil de la un apeduct.

Ansamblul descoperirilor indică existenţa unei villa rustica, posibil chiar o aşezare mai extinsă.

1. G. Téglás, OTTÉ, 12, 1887, p. 82; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 548, nr. 38; D. Tudor, Oraşe, p. 190; TIR, L 34,
p. 102; RepAb, p. 174-175, pct. 170/3, a, b; 2. C. Pop, ActaMN, 8, 1971, p. 179, nr. 6, il.; V. Wollmann, R. Grecu,
Apulum, 14, 1976, p. 114-117, il.; RepAb, p. 174-175, pct. 170/4, 5, 6.

558. SÂNCRAIU, jud. Cluj (S. VII)

În hotarul numit „Vermeş“ s-au descoperit, accidental, în anul 1964, mai multe fragmente de monumente
sculpturale romane. Unul dintre ele este o stelă funerară din calcar.

L. David, V. Pintea, ActaMN, 3, 1966, p. 459-463, il.; IstCj, p. 44; TIR, L 34, p. 121; RepCj, p. 353.

559. SÂNCRAIU ALMAŞULUI, jud. Sălaj (S. VII)

De pe teritoriul satului provine un leu funerar.

Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 131, nr. 38.

560. SÂNGĂTIN, jud. Sibiu (S. VIII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală din care provin mai multe cărămizi, ţigle şi olane romane.

N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 232.

561. SÂNGEORGIU DE CÂMPIE, jud. Mureş (S. XIII)

1. Fără precizări topografice, se menţionează descoperiri monetare pe teritoriul satului, între care şi o monedă cu
legenda PROVINCIA DACIA.

2. În punctul „La Comoară“ se află o aşezare rurală ale cărei urme constau din resturi de ziduri, materiale tegulare,
mortar. Din aşezare provin o statuetă din bronz, un medalion din lut având reprezentată o bufniţă, două fragmente de
vase cu decor în relief reprezentând şerpi şi ceramică comună romană provincială.

1. I. Marţian, Repertoriu, nr. 528; M. Macrea, AISC, 3, 1936-1940, p. 300-301; I. Winkler, SCN, 5, 1971, p. 145;
E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMS, p. 33, nr. 42; RepMs, p. 221-222, pct. LXXV. 5, A; 2. C. Torma,
Limes, p. 19; M. Macrea, AISC, 3, 1936-1940, p. 300, nr. 13; D. Tudor, Oraşe, p. 274; TIR, L 35, p. 67; N. Branga,
Urbanismul, p. 111, nr. 233; S. Cociş, Marisia, 15-22, 1992, p. 557-558; RepMs, p. 221-222, pct. LXXV. 5, C.

129
 562. SÂNGEORGIU DE MUREŞ, jud. Mureş (S. XVI)

1. În punctul „Dealul Bunii“, situat la marginea de nord-est a localităţii, în cadrul unor sondaje arheologice din
anii 1987, 1988, 1989, a fost identificat şi un nivel de locuire de epocă romană, format numai din ceramică.

2. În punctul „Vârful Dealului“, situat în centrul comunei, pe terasa superioară a Mureşului, au fost descoperite,
accidental, urme de locuire de epocă romană.

3. Din punctul „Cânepişte“, situat în apropierea băilor de sare, provine un opaiţ roman.

4. Din punctul „Dealul Cetăţelei“ provine un fragment de olan roman.

5. În punctul „Bercu Mare“, aflat la aproximativ 2 km nord-vest de comună, pe terasa inferioară a Mureşului, se află
o aşezare a populaţiei autohtone, de pe suprafaţa căreia s-au cules, cu prilejul unor cercetări de suprafaţă din anii 1953-
1954, fragmente ceramice romane provinciale şi dacice; de aici provine şi un antoninian de la Gordian III, anii 241-243.

Poziţia topografică a punctelor cu descoperiri romane sugerează existenţa a două aşezări: una în vatra satului,
punctele 1-4, ale cărei vestigii indică o populaţie colonizată, şi o alta, autohtonă, aflată la aproximativ 2 km de prima.

1. V. Lazăr, Steaua Roşie, Târgu Mureş, din 5. 02, 1989, p. 3; RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, A; 2. V. Lazăr, I.
Opriş, Apulum, 26, 1989, p. 91-97; RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, D; 3. RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, E; 4.
RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, H; 5. D. Protase, Autohtonii, p. 71; RepMs, p. 211-213, pct. LXX. 1, G.

563. SÂNGEORGIU DE PĂDURE, jud. Mureş (S. XVI)

În centrul satului, lângă clădirea Tribunalului, se află o aşezare romană ale cărei vestigii constau din ceramică
romană provincială.

Z. Székely, Materiale, 6, 1959, p. 242, nr. 5; TIR, L 35, p. 66; RepMs, p. 214-215, pct. LXXII. 1, E.

564. SÂNGEORZU NOU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În literatura veche se menţionează descoperirea, între Sângeorzu Nou şi Vermeş a mai multor monede
imperiale, între care una sigur de la Septimius Severus, precum şi a altor materiale (coif, sabie, statuete de bronz);
încadrarea cronologică şi culturală a ultimelor materiale nu este sigură.

2. În zona grajdurilor fostei I. A. S. şi a silozurilor se află o aşezare a populaţiei autohtone, marcată prin ceramică
romană provincială şi dacică lucrată cu mâna.

3. La ieşirea din sat, în dreapta şoselei spre Sânmihaiu de Câmpie, la aproximativ 3 km vest de aşezarea descrisă
anterior, se află o altă aşezare de acelaşi tip. Pe lângă ceramica romană provincială şi dacică, aici s-a găsit şi un denar
de argint.

4. La 4 km spre vest de aşezarea descrisă anterior, în dreapta şoselei spre Sânmihaiu de Câmpie, în jurul
saivanelor fostei C. A. P., se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane
provinciale.

1. Neigebaur, Dacien, p. 292; D. Tudor, Oraşe, p. 270; TIR, L 35, p. 66; G. Marinaescu, FileIst, 6, 1989, p. 24, nr.
79/a; 2; 3; 4. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 24, nr. 79/b, c, d, il.

130
 565. SÂNGER, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Câneţel“ se află o aşezare rurală din care provin: un tezaur monetar, cu piese din perioada imperială,
descoperit în anul 1845, mai multe obiecte de epocă romană, precum şi ceramică roşie şi cenuşie.

B. Orbán, Székelyföld, V, p. 61-62; B. Pósta, ErdMúzÉvk, 1907, p. 38; M. Roska, Rep, p. 179, nr. 206; TIR, L 35,
p. 66; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 25, nr. 46; RepMs, p. 219, pct. LXXIII. 1, C.

566. SÂNMARTINU DE CÂMPIE, jud. Mureş (S. XIII)

De pe teritoriul satului provine o statuetă din bronz reprezentând un copil nud, foarte probabil Eros. De o valoare
artistică excepţională, piesa este un import şi se datează la mijlocul sec. II.

TIR, L 35, p. 67; C. Pop, ActaMN, 17, 1980, p. 109-110, il.; RepMs, p. 201, pct. LXV. 11, A.

567. SÂNMICLĂUŞ, jud. Alba (S. XII)

Pe o colină situată în sud-vestul satului se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente
ceramice romane provinciale.

RepAb, p. 175-176, pct. 171/4.

568. SÂNMIHAIU DE CÂMPIE, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. La intrarea în sat dinspre Bistriţa, pe partea dreaptă a drumului, în punctul „Podişele“, se află o aşezare a
populaţiei autohtone de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale, de culoare roşie şi
cenuşie şi ceramică dacică lucrată cu mâna şi decorată cu brâuri alveolate şi linii incizate în val.

2. În jurul grajdurilor fostei C. A. P. se află o altă aşezare rurală marcată prin ceramică romană provincială.

1. D. Protase, Continuitatea, p. 204; Idem, Autohtonii, p. 71; TIR, L 35, p. 66; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p.
24, nr. 80/a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 24, nr. 80/b.

569. SÂNNICOARĂ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Din puncte neprecizate de pe teritoriul satului provin: un denar de la Faustina Senior, unul de la Severus
Alexander şi fragmente ceramice romane provinciale; existenţa unei aşezări pare foarte probabilă.

E. Orosz, NumKözl, 12, 1913, p. 115; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25, nr. 81/a, b.

570. SÂNNICOARĂ, jud. Cluj (S. X)

Pe teritoriul satului s-au descoperit, în mai multe puncte, vestigii romane ce indică existenţa unei importante
aşezări rurale, posibil şi a două villae rusticae, aşezate în vecinătatea drumului roman de pe valea Someşului.

1. În vatra satului, lângă casa parohială, apar fragmente ceramice romane.

2. La sud de sat, s-au găsit ruinele unor mari edificii romane în care s-au descoperit monumente sculpturale şi alte
obiecte nedeterminate, între timp dispărute; se consideră că de aici ar proveni şi monumentele ce au fost zidite în
castelul din sat: relief funerar cu bustul unui bărbat şi inscripţie, un basorelief cu reprezentarea unui bărbat nud, lei
funerari, un fragment dintr-o inscripţie, cu litera D. Ansamblul descoperirilor din acest punct indică existenţa unei villa
rustica şi a unui cimitir familial.

131
 3. La nord-vest de sat, pe locul numit „După Capul Satului“, s-au executat săpături arheologice într-un edificiu cu
ziduri de piatră, în opus incertum, groase de 1-1,5 m. S-au descoperit: cărămizi, ţigle, resturile unei instalaţii de
hypocaust şi ceramică romană provincială; descoperirile din acest punct ar putea aparţine, de asemenea, unei villa
rustica.

4. Aproape de marginea vestică a terasei pe care o ocupă satul, apar urmele unei alte construcţii romane, în aceeaşi
tehnică, iar în vecinătate s-au identificat urmele unui cimitir roman.

1. E. Orosz, OTTÉ, 26, 1901, p. 25; Idem, ErdMúz, 20, 1903, p. 91; RepCj, p. 356, nr. 9; 2. K. Torma, ArchKözl, 6,
1866, p. 147; Idem, Limes, p. 16, 18; G. Finŕly, ErdMúz, 15, 1898, p. 468; Idem, ArchÉrt, 18, 1898, p. 427, 428; RepCj,
p. 356, nr. 10; 3. C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1928-1932, p. 62, D. Tudor, Oraşe, p. 230; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974,
p. 45; RepCj, p. 356, nr. 11; 4. I. Ferenczi, Studia, 2, 1962, p. 47-48; RepCj, p. 356, nr. 12; 357, nr. 14.

571. SÂNPETRU, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „La Măru“, pe malul drept al Râului Mare, la 300 m vest de drum, s-au descoperit, în anul 1979,
substrucţiile unor construcţii romane, resturi de la un mozaic, ceramică provincială şi zgură.

2. În sat, în gospodăria locuitorului Vulc, s-au descoperit de asemenea, urmele unor construcţii, ceramică şi zgură
de fier.

3. În punctul „Grădişte“ sau „La Bordeie“, pe o suprafaţă de aproximativ 80 x 70 m se află urmele unor
construcţii, cu ziduri din piatră, fragmente de cărămizi şi ţigle.

4. În punctul „Movilă“, aflat la 400 m vest de sat, s-au descoperit, în anul 1982, urmele unor construcţii cu ziduri
legate cu mortar, olane, ceramică romană şi un drum pietruit.

Cele patru puncte cu vestigii romane ar putea aparţine unei singure aşezări mai extinse.

1; 2; 3; 4. L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41; Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-
1991, p. 100, nr. 53.

572. SÂNPETRU ALMAŞULUI, jud. Sălaj (S. VII)

În punctul numit „Gura Corbului“, situat la aproximativ 2 km nord-est de sat, au fost descoperite fragmente
ceramice romane provinciale. În malul văii ce mărgineşte la vest zona respectivă, se poate observa stratul de cultură de
epocă romană. În aceeaşi zonă s-au descoperit, anterior, mai multe monede. Descoperirile indică o aşezare rurală.

Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 131-132, nr. 40.

573. SÂNPETRU DE CÂMPIE, jud. Mureş (S. XIII)

Cu prilejul construirii unei case din localitate a fost descoperită o statuetă din bronz, parţial aurită, reprezentând
un efeb.

C. Pop, ActaMN, 17, 1980, p. 111-112, il.; TIR, L 35, p. 67; RepMs, p. 221, pct. LXXV. 1, B.

674. SÂNTANA DE MUREŞ, jud. Mureş (S. XVI)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin trei vase romane; existenţa unei aşezări rurale este foarte
probabilă.

132
 RepMs, p. 227, pct. LXXVI. 1, A, b.

575. SÂNTĂMĂRIA DE PIATRĂ, jud. Hunedoara (S. V)

1. În pădurea Făget, s-au descoperit, la sfârşitul secolului XIX, urmele unei întinse cariere romane; se menţionează
şi descoperirea unor unelte folosite în carieră.

2. În punctul „Grădişte“, aflat la 1 km nord de sat, pe malul drept al Streiului, se află o aşezare rurală. Urmele sale
constau din cărămizi – una cu ştampila ASCLEPI – ţigle, olane, tuburi şi tegulae mammatae de la instalaţii de
hypocaust, elemente arhitectonice din piatră: coloane, capiteluri şi ceramică romană provincială. Din aria aşezării mai
provin: un fragment statuar din marmură reprezentându-l pe Dionysos, un altar votiv închinat lui Silvanus Domesticus,
două opaiţe, o fibulă din bronz şi un tezaur monetar.

1; 2. G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 113-115; Idem, ArchÉrt, 32, 1912, p. 55, 400-401; C. Pop, Apulum, 6, 1967, p.
176, nr. 8, il; D. Tudor, Oraşe, p. 118; TIR, L 34, p. 103; V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 105 sqq; C. Băluţă,
Sargetia, 13, 1977, p. 219, nr. 1, 19; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 237; IDR, III/3, 23, 24, 25.

576. SÂNTĂMĂRIA-ORLEA, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului s-au descoperit, în mai multe puncte, importante vestigii de epocă romană. Unele sunt villae
rusticae, altele ar putea reprezenta părţi ale unei aşezări rurale cu o dezvoltare deosebită.

1. Pe terasa „Grindanu“, situată pe partea stângă a şoselei spre Subcetate, a fost observat şi descris încă de la
mijlocul sec. XIX, un vast câmp cu ruine. Prin cercetările executate în anul 1971, s-au dezvelit, parţial, ruinele uneia
din cele mai mari vilae rusticae cunoscute în Dacia. Curtea vilei, împrejmuită cu zid de piatră, avea o suprafaţă de
aproximativ 3 ha, iar în interiorul ei au fost identificate 5 corpuri de clădire. Una dintre clădiri avea un plan
dreptunghiular, cu dimensiunile de 22 x 15,8 m şi ziduri în opus incertum, din piatră de carieră şi de râu. S-au dezvelit
doar 3 încăperi, de dimensiuni mai mici, una prevăzută cu instalaţie de hypocaust şi prezentând urmele unei refaceri sau
modificări. După natura descoperirilor din interior, acest corp de clădire se pare că era locuinţa stăpânului.

Al doilea corp de clădire se afla la 40 m vest de locuinţă, avea dimensiunile de 23 x 15 m şi era lucrat în aceeaşi
tehnică cu locuinţa. Zidul sudic al acestei construcţii era, foarte probabil, chiar zidul de incintă, ceea ce însemnează că
ea era adosată acestuia. Din colţul de nord-est al locuinţei pornea un zid spre nord, considerat ca fiind al incintei şi la
120 m pe traseul său se afla un alt corp de clădire. Ar rezulta că una din laturile curţii avea cel puţin această
dimensiune.

Deşi restrânse ca amploare săpăturile de pe Grindanu au oferit suficiente informaţii pentru clasificarea vilei. Ea
aparţine, cu multă probabilitate, tipului cu construcţiile dispersate în interiorul unei incinte, iar casa de locuit are un
plan asemănător celei de la Mănerău.

Materialul arheologic rezultat din săpături este format, pe lângă materialele tegulare fragmentare, din obiecte de
fier, din os, din sticlă şi ceramică. Din fier s-au descoperit numeroase cuie, piroane şi scoabe, un fragment dintr-un
ornament de feronerie, un lanţ pentru tractat de mari dimensiuni şi un vârf de săgeată.

Ceramica este foarte numeroasă şi cuprinde, în marea ei majoritate, vase de uz comun din pastă roşie sau cenuşie,
produsă în ateliere provinciale. Ceramica fină, mai redusă cantitativ, este reprezentată prin fragmente de la vase mici,
de culoare roşie sau cenuşie, acoperite cu vopsea. În dărâmăturile clădirii principale s-au descoperit şi câteva fragmente
de vase dacice, lucrate la roată, între care se menţionează şi o buză de fructieră, dar poziţia lor stratigrafică nu este
foarte clară.

133
 În vilă s-a descoperit şi o monedă din anii 201-210. Autorul cercetărilor menţionează existenţa a două faze în
evoluţia locuirii din acest punct, cea de a doua, tot de epocă romană, dar într-un interval cronologic când clădirea
principală era deja parţial ruinată.

2. În punctul „Grindanul“, la 300 m vest de confluenţa Râului Mare cu valea Galbena, s-au descoperit, în anul
1974, urmele unor construcţii constând din cărămizi, ţigle, olane, un prag de marmură şi fragmente ceramice romane.
Autorul semnalării consideră descoperirea ca amplasamentul unei alte villa rustica inedită, şi nu face vreo referire la
situl descris anterior. Este posibil totuşi ca cele două descoperiri să aparţină unui singur complex.

3. Pe terenul de fotbal s-au descoperit, în anul 1980, urmele unor construcţii de epocă romană, cărămizi şi
ceramică.

4. În punctul „Troian“, situat pe malul Streiului, s-au descoperit, în anul 1978, urmele unei construcţii, un pavaj,
un drum pavat şi ceramică romană provincială.

Materialele epigrafice şi sculpturale aflate la biserica reformată se consideră că au fost aduse de la Ulpia Traiana şi
Aquae.

1. Neigebaur, Dacien, p. 83; Şt. Moldoveanu, FMIL, 1854, p. 190-191; Gooss, Chronik, p. 68; I. Marţian,
Repertoriu, nr. 599; TIR, L 34, p. 103; R. Popa, ActaMN, 9, 1972, p. 439-461; IDR, III/3, p. 15; 2; 3; 4. Hr. Tatu, O.
Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 100-101, nr. 54.

577. SÂNTEJUDE, jud. Cluj (S. X)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin mai multe fragmente de terra sigillata.

TIR, L 35, p. 67; RepCj, p. 357-358, nr. 3, c.

578. SÂNTIMBRU, jud. Alba (S. VIII)

Din aria localităţii, fără precizări topografice, provin următoarele materiale romane: două fibule din bronz, statuia
unei zeiţe şi alte 3 monumente; existenţa unei aşezări rurale pare foarte probabilă.

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 548; RepAb, p. 165-166, pct. 161/5.

579. SÂNTIOANA DE MUREŞ, jud. Mureş (S. XVI)

1. La aproximativ 600 m vest de Mureş şi la 500 m sud de sat se află o aşezare rurală marcată prin ceramică
romană provincială.

2. Din aria acestei localităţi provine şi un tezaur monetar cu piese emise până în timpul lui Marcus Aurelius.

1; 2. T. Cipariu, Archivu pentru filologia şi istoria, Blaj, 3, 1869, p. 424; I. Marţian, Repertoriu, nr. 603; B. Mitrea,
SCIV, 5, 1954, 3-4, p. 473, il.; RepMs, p. 193-194, pct. LX. 5, A, c.

580. SÂNTU, jud. Mureş (S. XVII)

Din aria satului provin trei monede imperiale romane, una emisă de Domitian, în anul 84.

RepMs, p. 178, pct. L. 5, B.

134
 581. SÂNTUHALM, jud. Hunedoara (S. II)

Pe „Dealul Paiului“, situat la sud-vest de sat, s-au descoperit fragmente de coloane şi un capitel din gresie de stil
compozit; se presupune existenţa în acest loc a unei villa rustica.

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41.

582. SÂNZÂIENI, jud. Covasna (S. XXIII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală din care s-au descoperit cărămizi, ţigle şi olane fragmentare, tuburi de
lut, tegulae mammatae, o vatră şi fragmente ceramice romane provinciale.

C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 320; TIR, L 35, p. 67; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 238.

583. SCĂRIŞOARA, jud. Alba (S. III)

Pe valea pârâului Scărişoara se menţionează urmele unor şteampuri pentru spălarea aurului în epoca romană.

G. Téglás, Ungarische Revue, Budapest, 9, 1889, p. 330; D. Tudor, Oraşe, p. 202; TIR, L 34, p. 100; RepAb, p.
166, pct. 162.

584. SEBEŞ, jud. Alba (S. VIII)

1. La est de oraş, în punctul „Podul Pricopului“, prin cercetările executate în anii 1960, 1966-1967, s-a identificat
şi o aşezare de epocă romană. Urmele sale constau din ceramică, cărămizi fragmentare şi fibule, tipul „cu piciorul
întors pe dedesubt“, databile în sec. II-IV. Având în vedere că aici există şi o aşezare dacică din Latčne târziu, s-a
avansat opinia că în aşezarea romană există şi o componentă etnică autohtonă.

2. În dreapta văii Secaşului, peste valea Slatinei, spre nord până la câmpul numit „Ruzga“, se întind vestigiile unei
importante aşezări rurale romane. În mai multe puncte au fost observate resturile unor construcţii cu ziduri din piatră,
numeroase cărămizi, ţigle, olane şi tuburi de la instalaţii de hypocaust. În decursul timpului, pe suprafaţa aşezării s-au
descoperit numeroase monumente din piatră, între care şi un sfinx, obiecte din bronz (umbo, vase fragmentare, brăţări,
obiecte mărunte), râşniţe din piatră, opaiţe, fragmente de vase din sticlă, ceramică şi monede.

În anul 1909 s-a descoperit, la sud-est de „Râpile Roşii“ un puţ, ale cărui margini erau zidite cu cărămizi şi din
care pornea, pe lunca Secaşului, un apeduct format din tuburi de lut ce se îmbucau unul în altul şi erau legate cu mortar.
Conducta, al cărei traseu a fost urmărit pe aproximativ 80 de m, era aşezată într-un canal ale cărei margini erau placate
cu ţigle romane. Între materialele tegulare descoperite în aşezare se menţionează şi o cărămidă cu ştampila MENAN.

3. În marginea de est a oraşului, pe ridicătura numită „Lehmberg“ sau „Dealul Furcilor“, mai multe descoperiri de
caracter funerar indică existenţa unei necropole. Se menţionează morminte de incineraţie, probabil în groapă, care
aveau ca inventar vase lucrate cu mâna şi cu decor asemănător vaselor dacice, precum şi o monedă romană de bronz.
Tot aici s-au descoperit morminte de inhumaţie – unul cu sarcofag de piatră în care se afla un schelet de copil şi un
denar de argint – cărămizi, ceramică şi un fragment dintr-un monument funerar cu inscripţie.

Două monumente funerare cu inscripţie se află zidite în zidul bisericii evanghelice din oraş şi este posibil ca ele să
provină din această necropolă.

4. La nord-vest de oraş, în lunca Vinţului, s-a descoperit un monument sculptural din piatră, decorat cu motive
vegetale şi o monedă. Ele pot proveni dintr-o necropolă familială de pe o villa rustica.

135
 1. K. Horedt, colab., Apulum, 6, 1967, p. 19-25; D. Protase, Continuitatea, p. 48; Idem, Autohtonii, p. 68; RepAb,
p. 167, nr. 4; 2. Neigebaur, Dacien, p. 257-258; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 14, 26; J. Vass, Erdély a rómaiak alatt,
Cluj, 1863, p. 107, 109; ProgrammMühlbach, 1864-1865, p. 34; 1865-1866, p. 54; 1868-1869, p. 40, 1869-1870, p. 57;
1873-1874, p. 63-64; F. Rómer, ArchKözl, 6, 1866, p. 182; C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 172; Idem, Chronik, p. 94-95;
G. Téglás, OTTÉ, 12, 1887, p. 65, Idem, FöldtKözl, 19, 1891, p. 86; I. Marţian, Repertoriu, nr. 611; C. Daicoviciu,
Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 310; D. Tudor, Oraşe, p. 141-142; TIR, L 34, p. 100; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 230;
IDR, III/4, 19-26; RepAb, p. 168-170, nr. 16; 3. ProgrammMühlbach, 1865-1866, p. 54; C. . Gooss, AVSL, 12, 1874, p.
172; Idem, Chronik, p. 94-95; G. Téglás, FöldtKözl, 19, 1891, p. 86; K. Horedt, Untersuchungen, p. 23, 30; D. Protase,
Continuitatea, p. 48; Idem, Riturile, p. 98; Idem, Autohtonii, p. 115-116; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 194; V.
Wollmann, ActaMN, 7, 1970, p. 176-177, il.; RepAb, p. 167, nr. 8, b;4. ProgrammMühlbach, 1865-1866, p. 54; C.
Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 172; Idem, Chronik, p. 94-95; RepAb, p. 168, nr. 13, b.

585. SEBEŞEL, jud. Alba (S. VIII)

1. La nord-est de sat, pe un deal se menţionează urmele unor construcţii şi ceramică romană; de aici provine,
probabil, şi partea superioară a unei râşniţe romane.

2. În punctul „Pârloage“ s-au descoperit monede romane din aur şi capul unei statuete reprezentând o divinitate
feminină.

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 259; ProgrammMühlbach, 1865-1866, p. 54; Gooss, Chronik, p. 110; B. Cserni, AFM,
2/1, p. 550; I. Marţian, Repertoriu, nr. 612; TIR, L 34, p. 100; RepAb, p. 171-172, pct. 164/4, 5.

586. SECUIENI, jud. Harghita (S. XVI)

Din această localitate se menţionează un altar votiv, pierdut între timp.

IDR, III/4, 205.

587. SELEUŞ, jud. Mureş (S. XV)

1. Pe locul numit „În Tău“, situat la 4 km nord de comună, la confluenţa pâraielor Seleuş şi Tău, se află o aşezare
rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale.

2. Din partea de hotar dinspre castrul de la Sighişoara „Podmoale“, provin două monede romane, sesterti, de la
Marcus Aurelius şi Commodus.

1. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 181, nr. 19, il.; RepMs, p. 116-117, pct. XXVIII. 3, B; 2. Fr.
Müller, MCC, 4, 1859, p. 72; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 16, nr. 51; RepMs, p. 116-117,
pct. XXVIII. 3, A, e.

588. SENEREUŞ, jud. Mureş (S. XVI)

Se menţionează, ca provenind de aici, un grup statuar din teracotă reprezentând două personaje (divinităţi ?), stând
pe un tron cu spătar înalt. Lucrarea este de epocă romană.

B. Pósta, ErdMúzÉvk, 1911, p. 47, C. Daicoviciu, TransAnt, p. 154; RepMs, p. 76, pct. XII. 6, A, b.

589. SFĂRAŞ, jud. Sălaj (S. VII)

În secolul XIX, în hotarul satului a fost descoperit un leu funerar.

136
 Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 131, nr. 37.

590. SFÂNTU GHEORGHE, jud. Covasna (S. XXII)

1. În valea „Debren“, a fost cercetată, printr-un sondaj, o aşezare rurală, în care s-au descoperit substrucţii de
ziduri, ceramică romană provincială şi o monedă de la Hadrian; tot aici se menţionează morminte de incineraţie.

2. Din alte descoperiri se cunosc monede de la Antoninus Pius şi Severus Alexander.

1; 2. Z. Székely, Materiale, 6, 1960, p. 523-530; D. Tudor, Oraşe, p. 278-279.

591. SFÂNTU GHEORGHE, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Pe Şes“, situat la marginea de sud-est a satului, pe malul drept al Mureşului, a fost cercetată, prin mai
multe campanii (1954, 1955, 1960, 1990-1994), o aşezare a populaţiei autohtone din provincie. S-au descoperit locuinţe
de suprafaţă şi un bordei de formă patrulateră, precum şi gropi de provizii. Ceramica este formată din cele două
categorii obişnuite în astfel de aşezări: romană provincială şi dacică, lucrată cu mâna.

K. Horedt, colab., SCIV, 5, 1954, 1-2, p. 214; 6, 1955, p. 3-4, p. 661, nr. 2 b; M. Rusu, Materiale, 2, 1956, p. 700;
Idem, ActaMN, 3, 1966, p. 402-405, il.; N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 25-26, il.; D. Protase, Continuitatea, p. 49;
Idem, Autohtonii, p. 68-69; M. Rusu, C. Cosma, Cronica cercetărilor arheologice, 1995, p. 45, nr. 65 B; RepMs, p.
169-171, pct. XVII. 9, A.

592. SIC, jud. Cluj (S. X)

Zăcămintele de sare de aici au fost exploatate în epoca romană, iar urmele acestor exploatări au putut fi observate
încă în secolul XIX. În jurul acestor exploatări s-au descoperit, într-un număr mare de puncte, urme de locuire din
epoca romană:

1. La marginea de vest – sud-vest a satului, pe o terasă situată între drumul spre satul Coasta şi albia pârâiaşului ce
curge din fundul fostului „Lac Rotund“, se găsesc fragmente ceramice romane şi din epoca postromană, iar imediat
deasupra acestui loc, pe o treaptă mică de teren, s-au descoperit urmele unei clădiri romane din care provin fragmente
de cărămizi, ţigle şi ceramică romană.

2. În apropiere de capătul de vest al părţii de sat numite „Cipcheseg“, pe terenul cu nr topo, 276, au ieşit la iveală
urmele unei construcţii cu numeroase blocuri de piatră, ţigle şi olane romane. Aici se presupune existenţa şi a unui
cimitir de epocă romană.

Cele două puncte cu descoperiri descrise până aici ar putea aparţine unei singure aşezări.

3. La aproximativ 3 km spre sud – sud-est de centrul localităţii, se deschide gura Văii Selecii, o vale lungă de
aproximativ 3 km, pe traseul căreia s-au descoperit, în mai multe puncte, materiale romane, îndeosebi ceramică; astfel
de descoperiri sunt menţionate chiar la începutul văii, punctul „Gura Văii Selecii“, apoi la 1 km mai sus pe această vale,
în faţa punctului „Tolba de Sus“ şi mai sus în apropierea movilei „Dâmbul Rotund“. Cele trei puncte aparţin, foarte
probabil, unei singure aşezări, înşirate pe Valea Selecii.

4. În partea de hotar numită „Vane Mari“, între punctele „Bideşcut“ şi „Silaşi“, se află fragmente ceramice
romane; aceleaşi materiale se găsesc şi în punctul „Locane Gerţa“, aflat în aceeaşi zonă.

5. În punctul „Valea Sărată“, situat la sud de comună, nu departe de punctele cu descoperiri de pe Valea Selecii, s-
a descoperit un altar votiv închinat lui Silvanus de către sclavul Myro, în numele stăpânului său, Cl. Rufinus.
Descoperirea a fost interpretată ca un indiciu al funcţionării aici a unui birou al unui arendaş al salinelor.

137
 6. În partea de hotar numită „Dorna Mare, situată la sud – sud-est de comună, prin recunoaşteri de teren şi un
sondaj, executat în anul 1963, s-a descoperit o aşezare a populaţiei autohtone. S-au cercetat trei locuinţe uşor adâncite
în pământ cu pereţii din pari, nuiele împletite şi lipitură de lut şi s-au recoltat fragmente ceramice romane provinciale şi
dacice lucrate cu mâna. Prezenţa aşezărilor băştinaşe pe lângă marile exploatări de sare din Dacia romană, este pe baza
acestui repertoriu, bine documentată.

Pentru exploatările de sare: M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 36; V. Christescu, Viaţa ec, p. 50; V. Wollmann,
Mineritul, p. 243; pentru locuirile din zonă: 1; 2. RepCj, p. 347, nr. 17; 350, nr. 34; 3. RepCj, p. 348-349, nr. 22-24; 350,
nr. 30, 31; 4. RepCj, p. 350, nr. 32, 33; 5. K. Torma, ArchKözl, 6, 1866, p. 147; Idem, Limes, p. 19-20; Gooss, Chronik,
p. 112; D. Tudor, Oraşe, p. 237; TIR, L 34, p. 101; RepCj, p. 351, nr. 37; 6. M. Macrea, I. H. Crişan, ActaMN, 1, 1964,
p. 360, nr. 94, 98; D. Protase, Continuitatea, p. 47, s. v. Sava; Idem, Autohtonii, p. 67; I. Mitrofan, ActaMN, 9, 1972, p.
173, s. v. Sava; RepCj, p. 349, nr. 26.

593. SIGHIŞOARA, jud. Mureş (S. XV)

În epoca romană, teritoriul oraşului şi zona sa învecinată au fost intens locuite de comunităţi rurale. Pe baza unor
descoperiri întâmplătoare şi prin săpături sistematice, se cunosc două aşezări, un cimitir şi alte descoperiri izolate:

1. Pe platoul „Podmoale“ sau „Burgstadel“, aflat la 3,5 km nord-vest de oraş, pe malul stâng al Târnavei Mari, s-a
construit în primii ani ai provinciei un castru de pământ. Cercetările efectuate aici, în anii 1964-1967, au relevat faptul
că după părăsirea castrului, survenită destul de repede, pe amplasamentul său s-a dezvoltat o aşezare civilă de caracter
rural.

2. În punctul „Valea Dracului“, pe o vale laterală aflată la sud de Târnava Mare, s-au descoperit fragmente
ceramice romane provinciale, provenind, foarte probabil, dintr-o altă aşezare rurală.

3. În punctul „Pârâul Hotarului“, aflat la 1,5 km de la marginea sudică a oraşului, pe partea dreaptă a drumului
spre Saeş, se cunoşteau, încă din sec. XIX, descoperiri de caracter funerar. Cercetările efectuate în anii 1960, 1969-
1970 şi 1971-1973 au relevat existenţa unui mare cimitir de incineraţie. Au fost descoperite două tipuri de morminte: cu
resturile incinerării depuse în urne şi cu resturile depuse în gropi de formă rectangulară, albiate şi cu pereţii arşi. Din
descoperirile mai vechi se menţionează o stelă cu medalion şi inscripţie, iar în cursul ultimelor cercetări au fost
descoperite şase lespezi funerare, cioplite sumar şi fără decor în relief, precum şi un altar. Epitafurile de pe lespezi,
redactate cu multe stângăcii şi forme rustice, pun în evidenţă o populaţie amestecată de celto-illyri, unii cetăţeni, alţii
peregrini, despre care se consideră că sunt originari din zonele de contact dintre Pannonia şi Dalmatia.

Inventarul mormintelor este format din cuţite, vârfuri de lănci, fibule din bronz şi fier, un inel din bronz şi mai ales
ceramică romană din pastă fină de culoare roşie sau cenuşie şi din pastă cenuşie zgrunţuroasă. Se menţionează de
asemenea vase lucrate cu mâna, considerate de autorii cercetărilor ca fiind de tradiţie autohtonă. De remarcat este şi
numărul mare al monedelor descoperite în cimitir.

Înmormântările în cimitirul de la „Pârâul Hotarului“ continuă şi în perioada postromană.

4. În punctul „Kulterberg“, aflat la marginea platoului „Breite“, s-a săpat, în anul 1861, un interesant complex de
caracter funerar. Acesta consta dintr-o platformă de 4,3 x 3 m, amenajată pe panta dealului, pe care s-au depus succesiv
trei straturi de cenuşă, separate prin straturi mai subţiri de pământ galben steril. Alături de cenuşă cele trei straturi mai
conţineau cărbuni, fragmente de oase umane, vase întregi şi fragmentare, unele umplute cu cenuşă şi cărbuni şi
interpretate ca urne, altele, ca vase de ofrandă. Despre vasele de ceramică se menţionează că erau rudimentare, friabile,
din pastă cenuşie lucrate cu mâna. În cele trei straturi de cenuşă au fost descoperite 114 monede, denari emişi după cum
urmează: republicani (7 buc.), de la Marcus Antonius triumvir, Nero (1), Otho (1), Vitellius (1), Vespasian (17), Titus
(4), Domitianus (4), Traian (17), Hadrian (17), Sabina (2), Antoninus Pius (19), Faustina I (6), Marcus Aurelius Caesar
(11), Faustina II (5) şi Elagabal (1). Tot din acest punct se menţionează descoperirea unei monede de bronz de la
împăratul Constans, anii 341-351. Descoperirea de pe platoul Kulterberg a fost interpretată ca loc de înmormântare al
unei familii de daci din Dacia romană, interpretare ce nu poate fi acceptată fără rezerve.

138
 5. De pe teritoriul oraşului se cunosc numeroase descoperiri monetare:

- în punctul „Axente Sever“ s-a descoperit o monedă de bronz cu legenda PROVINCIA DACIA, de la Filip
Arabul;

- în punctul „Fabrica de Textile“, un sestertius de la Commodus;

- fără precizări topografice, se menţionează monede, câte un denar, de la Hadrian, Sabina, Faustina I, Lucius
Verus, Iulia Maesa şi monede de bronz de la Traian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Faustina II şi Filip Arabul.

1. Neigebaur, Dacien, p. 255-256; I. Mitrofan, Gh. Moldovan, ActaMN, 5, 1968, p. 99-109; D. Tudor, Oraşe, p.
175; Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 183; RepMs, p. 231, pct. H, p. 235, pct. S; 2. Gh. Baltag, E.
Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 185, nr. 25, il.; RepMs, p. 227, pct. D; 3. K. Horedt, Siebenbürgische
Viertljahrschrift, XLII, 1939, p. 124; D. Protase, Continuitatea, p. 50, nr. 30 b; Idem, Riturile, p. 99-100, nr. 13 b; Idem,
SCIVA, 29, 1978, 4, p. 497, nota 2 şi p. 500; Idem, Marisia, 10, 1980, p. 57; N. Lupu, Al. Mureşan, StComMuzBruk, 13,
1967, p. 175-183, il.; D. Tudor, Oraşe, p. 175; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 200, 205; 15, 1971, p. 387, nr. 159;
Idem, SCIV, 22, 1971, 1, p. 37, nr. 2; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 25-30; I. Mitrofan,
ActaMN, 18, 1981, p. 99-110, il.; C. C. Petolescu, SCIVA, 34, 1983, 4, p. 379, nr. 171-173; IDR, III/4, 190-204; RepMs,
p. 236, pct. Ş; 4. ProgrammSchässburg, 1860-1861, p. 61; 1861-1862, p. 85; K.Fabricius, AVSL, 3, 1862, p. 287-314,
il.; M. Macrea, Dacia, NS, 1, 1957, p. 219; D. Protase, Dacia, NS, 6, 1962, p. 186-187, nr. 42, p. 189; Idem,
Continuitatea, p. 50-51; Idem, Riturile, p. 12, 64, 108-109; Idem, Autohtonii, p. 116-119; E. Chirilă, N. Gudea, Gh.
Moldovan, TezaureSighişoara, p. 17-19, nr. 121-179; RepMs, p. 234-235, pct. R; 5. Fr. Müller, AVSL, 2, 1855, p. 388;
F, Kenner, AKÖG, 24, 1880, p. 402; E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 17, nr. 100-111, p. 24,
nr. 21; RepMs, p. 226, pct. A, k, p. 234, pct. O, P.

594. SILIVAŞ, jud. Alba (S. IX)

În vatra satului, pe terenul gospodăriilor cu numerele 136, 137, se află o aşezare rurală marcată prin ceramică
romană provincială.

RepAb, p. 173, pct. 167/2

595. SILIVAŞU DE CÂMPIE, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului se menţionează existenţa a trei aşezări rurale: două dintre acestea se află la aproximativ 3 km
nord-est de centrul satului, în punctele „Drâmboaia“ şi respectiv „Fânaţe“, iar a treia, la aproximativ 4 km sud de sat, în
punctul „Dosul Săicii“. De pe suprafaţa acesteia s-au cules numeroase fragmente ceramice romane provinciale, dar şi
dacice, ceea ce indică o aşezare a populaţiei autohtone din provincie.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 23, nr. 76.

596. SILVAŞU DE JOS, jud. Hunedoara (S. I)

1. În punctul „Între Ogăşii“, situat la 1 km sud de sat, s-a descoperit întâmplător, în anul 1977, o construcţie
romană cu ziduri din piatră de râu şi un paviment în opus signinum, precum şi ceramică romană.

2. În punctul „Între Ogrăzi“, aflat la 1 km vest de ferma fostei C. A. P., s-a descoperit, în anul 1979, o aşezare
rurală ale cărei urme constau din ceramică romană provincială.

3. La ferma fostei C. A. P., se semnalează descoperirea unor ateliere şi cuptoare romane pentru ceramică.

Descoperirile de la punctele 2, 3, aflate la mică distanţă, par să aparţină unei singure aşezări.

139
 1. I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 26-27; 2; 3. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p.
100, nr. 51.

597. SIMERIA, jud. Hunedoara (S. V)

1. Pe teritoriul oraşului a existat o aşezare rurală dezvoltată în legătură cu exploatările de piatră de la Uroiu.

2. Pe teritoriul fostului sat Sântandreiu se menţionează o villa rustica.

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 104-105; Gooss, Chronik, p. 70; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 118; D. Tudor, Oraşe,
p. 127; TIR, L 34, p. 101; IDR, III/3, p. 207.

598. SIMONEŞTI, jud. Harghita (S. XX)

În urma unui sondaj executat pe terasa unui pârâu ce se varsă în Nicău, a fost dezvelită o vatră, în mare parte
distrusă, în jurul căreia se aflau fragmente ceramice dacice şi romane provinciale, precum şi o monedă de bronz de la
Antoninus Pius sau Marcus Aurelius. Din descrierea autorilor cercetării se poate presupune existenţa unei locuiri de
epocă romană, ce a aparţinut unei comunităţi autohtone din provincie.

Z. Székely, Cumidava, 3, 1969, p. 102; D. Protase, Autohtonii, p. 70-71.

599. SLIMNIC, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul comunei se cunosc patru aşezări ale populaţiei autohtone; două au fost cercetate prin săpături
sistematice, iar celelalte două sunt cunoscute prin cercetări de suprafaţă:

1. Aşezarea din punctul „Şarba-Stempen“ sau „Schelzenthal“ ocupă o arie întinsă, mărginită la nord de confluenţa
pâraielor Băcia cu Şarba şi prelungită spre sud – sud-est, pe valea Şarba, pe o lungime de mai bine de 1,2 km. Lăţimea
aşezării variază între câteva zeci de metri la extremitatea sa nordică şi câteva sute de metri în zona sa centrală.
Cercetările, efectuate între anii 1970-1973, au evidenţiat că aşezarea îşi începe existenţa pe la sfârşitul sec. III î.Hr. şi
continuă, pe aceeaşi vatră, până în a doua jumătate a sec. III d. Hr. Din faza romană a aşezării, s-au descoperit 10
locuinţe, adâncite în pământ cu 0,4-0,5 m, o locuinţă de suprafaţă şi 14 gropi de provizii. Locuinţele aveau planuri
diverse: ovale, trapezoidale cu colţurile rotunjite, dreptunghiulare sau neregulate, la care o latură era dreaptă, iar
celelalte curbe. Suprafaţa lor era, în general, mică, cea mai spaţioasă având puţin peste 14 mp, iar podina prezenta
urmele unor refaceri periodice, prin lutuire. Pereţii locuinţelor erau realizaţi dintr-un schelet de stâlpi, groşi de 0,2-0,3
m, între care se realiza o împletitură de nuiele şi apoi o tencuială cu lut; unii pereţi prezentau pe suprafaţa lor decoruri
în relief sau incizate. La unele locuinţe s-a putut identifica intrarea, marcată printr-o treaptă de pământ, cruţată încă de
la săparea interiorului locuinţei. Pe suprafaţa locuinţelor nu s-au găsit cuie, scoabe sau piroane din fier, astfel că
acoperişurile trebuie să fi fost din paie sau stuf. Se remarcă lipsa, aproape constantă, a unor amenajări pentru făcut
focul. Într-o locuinţă s-a descoperit o vatră simplă, fără un pat de pietre la bază, într-o alta un fragment de gardină de la
o vatră şi într-o a treia un căţel de vatră fragmentar. Într-o locuinţă s-a descoperit, sub podină, o groapă de provizii.

Gropile de provizii, aflate în exteriorul locuinţelor, aveau, cele mai multe, forma de căldare şi fundul albiat, iar
dimensiunile lor variau: între 1,1-1,6 m diametrul la gură, iar adâncimea, între 0,8-2,2 m, cele mai multe însă între 1,4-1,6
m. Alte forme întâlnite au fost cele de clopot sau de pâlnie. Comparativ cu epoca dacică, numărul gropilor este mai
redus.

Materialul ceramic descoperit în aşezare cuprinde cele două categorii prezente în aşezările de acest tip. În
ceramica romană este prezentă specia fină, de culoare roşie, cu vopsea sau firniş şi cenuşie, precum şi ceramica
zgrunţuroasă, din pastă cenuşie cu nisip şi mică în compoziţie. Formele cele mai frecvente sunt: oala, strachina,
castronul, bolul, amforeta, ulciorul, farfuria, capacul şi vasul de provizii. S-au descoperit şi două fragmente de la vase
cu decor în relief reprezentând şerpi, iar din descoperirile mai vechi, un castron terra nigra. Ceramica dacică este

140
lucrată cu mâna şi cuprinde vase borcan şi ceşti, iar ca ornamente se întâlnesc: butonii simpli sau crestaţi în formă de
cruce, brâuri simple sau cu alveole, motive incizate. Din lut s-au mai descoperit prâsnele, căţei de vatră, între care unul
cu o protomă zoomorfă şi brâu alveolar.

Alte materiale descoperite în aşezare sunt: fragmente de râşniţe din tuf, gresii de ascuţit, două piroane şi o daltă
din fier, un fund de vas şi alte obiecte mai greu de identificat, precum şi bucăţi de zgură din fier. Din bronz s-au
descoperit două fibule şi câteva bucăţi de tablă. De pe suprafaţa aşezării provin un belciug din fier şi două monede: câte
un sestertius de la Traian, anii 111-115 şi respectiv Antoninus Pius, anul 139.

2. Cea de-a doua aşezare cercetată sistematic se află în punctul „La Saivane“, o zonă relativ retrasă, pe cursul
inferior al unui pârâu ce se uneşte, la marginea aşezării cu valea Şarba. Suprafaţa aşezării este de aproximativ 3 ha, din
care s-a cercetat doar o mică parte. S-au descoperit 4 locuinţe şi 3 gropi de provizii. Locuinţele sunt de acelaşi tip şi
construite în aceeaşi tehnică ca şi cele de la „Şarba Stempen“, iar gropile sunt două în formă de căldare şi una de pâlnie.

Ceramica romană cuprinde străchini, oale cu toarte şi cu incizii pe buze, căni, capace, un fragment de vas cu şerpi.
Ceramica fină roşie şi cenuşie este bine reprezentată, iar din pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie s-au lucrat mai ale
capacele şi oalele. Ceramica dacică este formată, cu o singură excepţie, din vase lucrate cu mâna, mai ales oale de
dimensiuni mijlocii şi mici, cu decoruri constând din brâuri cu alveole, butoni.

Alte materiale descoperite în aşezare sunt: fragmente de râşniţe şi trei monede descoperite accidental: un denar de
la Faustina, anii 139-141, un altul de la Caracalla, anul 207, şi un sestertius de la Gordian III, anul 241.

Pe baza materialelor descoperite în aşezare se relevă că ea a luat fiinţă în prima jumătate a sec II d. Hr. şi a durat
pe tot parcursul epocii romane.

3. La nord de Slimnic, la o distanţă de 5-8 km, în partea de hotar numită „În Rusu“, la punctul „Lunca Frumoasă“,
se află o altă aşezare daco-romană, verificată printr-o periegheză din anul 1970. Materialele culese de pe suprafaţa
aşezării constau din ceramică, chirpic mărunt, fragmente de râşniţe şi oase de animale. Ceramica cuprinde fragmente de
vase dacice, lucrate cu mâna şi la roată şi fragmente de vase romane provinciale. Pe baza materialului ceramic dacic
(chiup cu buza în trepte, fructiere lucrate cu mâna şi la roată), aşezarea din acest punct a fost datată începând din Latčne
târziu şi până la sfârşitul epocii romane.

4. Pe drumul spre satul Mândra, la 2 km de la marginea Slimnicului, pe malul drept al văii Slimnicului, în punctul
„Pe Vale“, se află o altă aşezare rurală, de pe suprafaţa căreia, în cursul unei periegheze, din anul 1976, s-au cules
fragmente ceramice dacice lucrate cu mâna şi romane provinciale. Aşezarea a aparţinut tot unei comunităţi de daci din
provincie.

1. M. Kimakowicz, KVSL, 30, 9-10, 1907, p. 89-92; D. Protase, Continuitatea, p. 52, nr. 31; Idem, Autohtonii, p.
71-74; I. Glodariu, ActaMN, 9, 1972, p. 119-139, Idem, Aşezări, p. 11-61, 72-77, il.; 2. I. Glodariu, Aşezări, p. 62-71,
72-77, il.; 3; 4. I. Glodariu, Aşezări, p. 78-80.

600. SOMEŞENI, jud. Cluj (S. X)

1. În grădina şcolii şi a bisericii s-au găsit fragmente ceramice romane, iar în zidul ce împrejmuieşte biserica
reformată s-a descoperit un leu funerar, despre care însă nu se ştie de unde provine.

2. Din loc neprecizat provine un denar de la Caracalla

141
 1. N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 36; RepCj, p. 362, nr. 5; 2. E. Chirilă, colab., ActaMP, 2, 1978, p. 59; RepCj, p.
362-363, nr. 10, b.

601. SOPORU DE CÂMPIE, jud. Cluj (S. IX)

1. Pe locul numit „Măzărişte“, la dreapta drumului ce iese din sat, pe o terasă, se semnalează o aşezare din epoca
romană.

2. La poalele dealului „Cuntenit“ sau „Hodaie“, situat la aproximativ 2 km sud de sat, s-a descoperit şi apoi s-a
cercetat sistematic, între anii 1956-1961, un cimitir al populaţiei autohtone din provincie. S-au dezvelit, în total, 189 de
morminte, la care se adaugă cele distruse până la începerea cercetărilor, astfel că numărul total de morminte a fost
estimat la 215. Dintre mormintele cercetate, 168 erau de incineraţie, iar 21 de inhumaţie. La toate mormintele de
incineraţie arderea defuncţilor s-a făcut la ustrinum, iar după modul cum au fost depuse resturile incinerării s-au
constatat următoarele tipuri de morminte:

- morminte cu urnă depusă într-o groapă simplă, 136;

- morminte cu urnă, aceasta fiind depusă într-o cutie formată din lespezi de piatră, 3;

- morminte cu urnă depusă într-o groapă acoperită cu un podium din lespezi, 2;

- morminte fără urne, cu resturile incinerării depuse direct într-o groapă simplă, de mici dimensiuni şi forma
rotund-ovală, 27.

În cele mai multe cazuri s-au folosit drept urne vase de uz comun, întregi sau fragmentare îndeosebi oale de
factură romană, cu şi fără toarte, lucrate din pastă fină roşie sau din pastă cenuşie-brună, zgrunţuroasă, precum şi oale
de factură dacică, lucrate cu mâna din pastă grosieră, de culoare cenuşie-negricioasă şi cu ornamentele specifice
ceramicii dacice: butoni mici, brâuri alveolate sau crestate. Cele mai multe urne erau acoperite cu capace speciale sau
cu capace improvizate din ceşti dacice, lespezi de gresie, farfurii, străchini, funduri de oală. Urnele erau umplute doar
parţial şi conţineau oase calcinate, cenuşă şi cărbune şi obiectele de inventar.

Într-un mormânt cu cistă de piatră s-au descoperit două urne, fiind vorba, foarte probabil, de două înmormântări
succesive.

Mormintele acoperite cu un podium de lespezi de piatră aveau urnele acoperite cu capace, iar podiumul avea circa
1mp şi se afla cu 5-7 cm deasupra urnelor.

Mormintele fără urnă aveau o groapă simplă, nearsă şi conţineau oase calcinate, cenuşă, foarte rar fragmente
ceramice, niciodată vase întregi şi doar într-un singur mormânt s-a găsit o fibulă de bronz, fragmentară.

Mormintele de inhumaţie au aparţinut, toate, unor copii sub 7 ani; erau situate la adâncimi de aproximativ 1 m şi
erau, în general, lipsite de inventar. În două astfel de morminte s-au găsit fragmente de vase romane, iar într-unul,
fragmente dintr-o oală dacică. Aceste morminte apar pe toată suprafaţa cimitirului şi sunt contemporane cu cele de
incineraţie.

În ansamblul cimitirului ceramica dacică s-a descoperit în 62 de morminte, în 45 este asociată cu cea romană, în
restul mormintelor apare singură.

Inventarul mormintelor, mai mult prezent în cele cu urnă, constă, pe lângă fragmentele ceramice depuse cu
ofrande, din: obiecte de podoabă corporală (cercei şi inele din argint, mărgele de forme şi din materiale diverse, brăţări
din fir de argint sau din bronz, pandantive din fier sau bronz), accesorii vestimentare (fibule din bronz sau fier, ace),

142
mai multe lame de la cuţitaşe din fier, cuiţe de fier, butoni şi aplice stilizate din bronz, fusaiole din lut ars şi 6 monede
de bronz de la Traian, Faustina I, Marcus Aurelius şi Crispina Commodi. Obiectele de podoabă poartă urmele trecerii
lor prin foc.

Pe suprafaţa cimitirului au fost descoperite mai multe lespezi de piatră locală, interpretate ca semne de căpătâi.

Pe baza întregului material arheologic şi a caracteristicilor sale, cimitirul de la Soporu de Câmpie a fost datat
începând cu mijlocul sec. II, până la sfârşitul epocii romane şi atribuit unei comunităţi autohtone din provincie.

1. E. Orosz, ErdMúz, 25, 1908, p. 258-259; M. Roska, Rep, p. 180, nr. 213; RepCj, p. 366, nr. 1, 2. I. Ţigăra,
ProbMuz, 1955, p. 107-115, il.; D. Protase, I. Ţigăra, Materiale, 5, 1959, p. 425-434, il.; 6, 1959, p. 391-393, il.; D.
Protase, OmDaic, p. 455-465; Idem, Materiale, 7, 1961, p. 423-430; 8, 1962, p. 527-536; Idem, Dacia, NS, 6, 1962, p.
186-188; 13, 1969, p. 291-317; Idem, Continuitatea, p. 52-59; Idem, Riturile, p. 100-103; Idem, Un cimitir dacic din
epoca romană la Soporu de Câmpie. Contribuţie la problema continuităţii în Dacia, Buc. 1976; Idem, Autohtonii, p.
119-124; M. Macrea, Dacia, NS, 1, 1957, p. 219; Idem, Viaţa, p. 474; K. Horedt, ActaMN, 8, 1971, p. 583; Gh. Bichir,
Cultura carpică, Buc., 1973, p. 168; M. Babeş, Dacia, NS, 14, 1970, p. 205-206; M. Bărbulescu, LegVM, p. 41, 50;
RepCj, p. 366-368, nr. 5.

602. SOVATA, jud. Mureş (S. XX)

În punctul „Feldioara“ s-au descoperit urme ale unor construcţii, cărămizi şi ceramică romană. Ele indică existenţa
unei aşezări, dezvoltată în legătură cu exploatarea sării, practicată la Sovata şi la Praid.

B. Orbán, Székelyföld, IV, p. 14; Dolg, 8, 1917, p. 227, 230, 232; M. Roska, Rep, p. 278, nr. 256; V. Lazăr,
Marisia, 5, 1975, p. 380, nr. 2; TIR, L 35, p. 68; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 239; RepMs, p. 240-241, pct.
LXXIX. 1, F; V. Wollmann, Mineritul, p. 244.

603. SPINI, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului se menţionează cărămizi, ţigle şi olane romane; ele indică, foarte probabil, o aşezare rurală.

G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 149; TIR, L 34, p. 105; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 240.

604. STĂNIJA, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului s-au descoperit numeroase urme ale exploatării aurului în epoca romană. Pe dealurile
„Ungurului“, „Măgura“, pe vârful „Fericeaua“, pe „Valea Coacăzelor“, s-au descoperit galerii săpate în stâncă, cu
târnăcopul, iar în mina „Roşia“, de pe „Dealul Ungurului“ s-au descoperit bucăţi de lemn folosite la armarea galeriilor.

În vecinătatea punctelor de extracţie s-au descoperit urmele aşezărilor lucrătorilor mineri, constând din cărămizi,
ţigle, olane, piuliţe pentru zdrobit minereul, opaiţe, râşniţe şi mai ales ceramică romană.

G. Téglás, HTRTÉ, 1881-1882, p. 41; 1891-1892, p. 32; Idem, Aranybányászat, I, p. 42, 43; Idem, HunyadvTört, I,
p. 169; P. Király, Apulum, Cluj, 1892, p. 376; D. Tudor, Oraşe, p. 193; TIR, L 34, p. 105; N. Branga, Urbanismul, p.
111, nr. 241; V. Wollmann, Mineritul, p. 136-137.

605. STEJĂRENI, jud. Mureş (S. XV)

143
 1. Pe Valea Stejăreni, aflată la sud de Târnava Mare, la aproximativ 5 km de Sighişoara, se menţionează o aşezare
rurală din care provin materiale ceramice şi o râşniţă.

2. În punctul „Poarta Fânaţei“, situat la 5 km sud de sat, se află o aşezare rurală, marcată prin ceramică
provincială.

1. TIR, L 35, p. 68; RepMs, p. 117-118, pct. XXVIII. 4, A, b; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap., 28,
1987-1988, p. 186, nr. 27, il.; RepMs, p. 117-118, pct. XXVIII. 4, H.

606. STEJERIŞ, jud. Cluj (S. IX)

De pe teritoriul satului provine un denar de la Iulia Maesa (sau Mammaea ?).

I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 132-133, nr. 19; RepCj, p. 369, nr. 5, b.

607. STEJERIŞ, jud. Mureş (S. XVI)

La nord-est de sat, pe lângă pârâul Covata, s-au identificat urmele drumului roman; din această zonă provine un
ulcior roman de formă sferică, lucrat din pastă cenuşie.

RepMs, p. 36, pct. I. 7, B.

608. STOLNA, jud. Cluj (S. VI)

De pe teritoriul satului provine un relief fragmentar din piatră, pe care sunt redate cinci figuri feminine, în
picioare; descoperirea permite ipoteza existenţei unui mic cimitir de familie, posibil pe lângă o villa.

C. Pop, ActaMN, 5, 1968, p. 487-488, il.; IstCj, p. 43; RepCj, p. 371, nr. 2.

609. STRAJA, jud. Alba (S. VIII)

1. Pe terasa „Sub Măgură“, în locul numit „Fântâna Barnii“, la aproximativ 2 km sud-est de sat, s-au descoperit, în
cursul unor cercetări de suprafaţă, resturi de ziduri, cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina, râşniţe şi ceramică
romană provincială; materialele indică existenţa, în acest punct, a unei aşezări rurale.

2. Pe hotarul satului, în punctul „Şesul Mic“, s-au descoperit temelii de ziduri, numeroase materiale tegulare
fragmentare şi ceramică romană provincială. Se menţionează, fără posibilitatea de a se mai verifica informaţia,
descoperirea în acest punct a unei statui şi a altor monumente romane, toate dispărute.

Cele două puncte cu descoperiri, situate la o distanţă relativ mică, ar putea aparţine unei singure aşezări mai
întinse.

1. IDR, III/4, 39, 40; RepAb, p. 177-178, pct. 175/2; 2. I. Berciu, Apulum, 3, 1946-1948, p. 200-208; I. Mitrofan,
Apulum, 5, 1965, p. 93; Idem, ActaMN, 11, 1974, p. 46; TIR, L 34, p. 106; RepAb, p. 177-178, pct. 175/4.

610. STREI, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul satului a existat o aşezare rurală sau numai o villa rustica, ale cărei urme, constând dintr-un grup de
clădiri, au fost surprinse în cursul unor cercetări arheologice executate prin anii ’70 ai secolului XX. Cu privire la cele
două inscripţii de caracter funerar, zidite în bisericuţa ortodoxă de aici, s-a admis că una ar putea fi locală.

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 41; IDR, III/3, 5.

144
 611. STREI-SĂCEL, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul acestui sat se află una dintre carierele romane de calcar din zona pagus-ului Aquae. Din aşezarea
dezvoltată pe lângă carieră se menţionează numeroase descoperiri: cărămizi, ţigle, olane, tuburi de lut, tegulae
mammatae, coloane din piatră, un sarcofag şi o stelă funerară a unei numeroase familii de cetăţeni romani.

G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 110-115; D. Tudor, Oraşe, p. 117; TIR, L 34, p. 107; V. Wollmann, Sargetia, 10,
1973, p. 105 sq; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 242; IDR, III/3, 16.

612. STREISÂNGEORGIU, jud. Hunedoara (S. IV)

Pe teritoriul satului se află o carieră romană de calcar. În legătură cu aceasta

s-a dezvoltat o aşezare rurală ale cărei urme au fost observate încă de la mijlocul sec. XIX. Se menţionează resturi de
construcţii cu ziduri din piatră, cărămizi, ţigle, olane şi ceramică. Necropola aşezării, identificată şi cercetată prin anii
’70 ai sec. XX, conţine morminte de incineraţie. Din acest cimitir provine o lespede funerară păstrată parţial.

Neigebaur, Dacien, p. 92; Gooss, Chronik, p. 78; G. Téglás, HTRTÉ, 1883-1884, p. 66; Idem, ArchÉrt, 32, 1912, p.
55-56; D. Tudor, Oraşe, p. 117; TIR, L 34, p. 107; Dacia, NS, 20, 1976, p. 37-61; V. Eskenasy, SCIVA, 28, 1977, p. 603-
609; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 234; IDR, III/3, 14.

613. STREMŢ, jud. Alba (S. VIII)

În vatra satului ai fost descoperite substrucţiile unor clădiri de epocă romană, cu ziduri din piatră: De aici şi din
alte puncte învecinate provin numeroase materiale romane: cărămizi cu ştampilă, capiteluri de coloane, opaiţe din lut, o
statuetă din bronz reprezentând un genius înaripat, o cheie, o fibulă, un glob de bronz (?), o monedă de argint şi
numeroase fragmente ceramice romane provinciale.

Fără precizări topografice, se mai menţionează doi denari de la Lucius Verus şi respectiv, Maximinus.

Ansamblul descoperirilor indică, cu multă certitudine, existenţa, aici, a unei aşezări rurale importante.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 540; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 124; B. Mitrea,
Dacia, NS, 5, 1961, p. 591, nr. 47; D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 107; RepAb, p. 178, pct. 176/1, d.

614. STRUGURENI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În vatra satului se află o întinsă aşezare rurală romană de pe suprafaţa căreia

s-a cules ceramică provincială de culoare roşie şi cenuşie.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25, nr. 83.

615. SUATU, jud. Cluj (S. X)

Urmele romane descoperite pe teritoriul localităţii indică existenţa, foarte probabil, a două aşezări rurale:

1. A. În partea de hotar numită „Fânaţele de Jos“, aflată la sud de pârâul Gădălin, în hotarul cu satul Căianul Mic,
în urma unor cercetări de salvare, executate în anul 1987, s-au descoperit fragmente ceramice romane, care indică o
locuire sporadică în acest punct.

B. Tot în această zonă, la aproximativ 500 m de hotarul satului Căianul Mic, s-a descoperit, incidental, în 1987, un
coronament de monument funerar roman, reprezentând doi lei adosaţi şi între ei un sfinx cu mască funerară.

145
 C. În punctul „Dijmaşi“, situat pe ambele maluri ale pârâului Gădălin, în dreptul casei lui Ioan Brumar, care
aparţine de satul Căianul Mic, se află fragmente ceramice romane.

Cele trei puncte cu descoperiri aparţin, foarte probabil unei singure aşezări, dezvoltate pe valea Gădălinului.

2. În centrul comunei, lângă moară, s-au descoperit substrucţiile unei clădiri şi multe cărămizi romane; este posibil
ca tot de aici să provină şi un relief, reprezentând pe o faţă doi gladiatori, iar pe cealaltă, un bărbat călare. Monumentul
descris pare a fi un perete de aedicula, iar ansamblul descoperirilor ar putea indica existenţa în acest punct a unei villa
rustica.

3. De pe teritoriul localităţii provine un denar de la Septimius Severus.

1. A, B, C. RepCj, p. 372-373, nr. 1, 4, 5; 2. ErdMúz, 5, 1878, p. 244; K. Torma, Limes, p. 18, 19; TIR, L 34, p.
107; RepCj, p. 373, nr. 3; 3. E. Chirilă, V. Lucăcel, ActaMP, 3, 1979, p. 133; RepCj, p. 374-375, nr. 7, e.

616. SUCEAGU, jud. Cluj (S. VII)

1. În hotarul „Hordoşcut“, la punctul „Oltovani“ s-au descoperit urmele unei construcţii romane cu instalaţie de
hypocaust, din care s-au scos numeroase cărămizi şi ţigle romane, dintre care unele cu ştampila P AEL QVI, a unui
producător civil, altele, cu ştampilele AL(a) S(iliana) şi C B. Tot de aici se cunoaşte şi un tipar din fier pentru ştampilat
material ceramic cu literele N(umerus) P(almyrenorum). Construcţia descoperită în acest punct a fost interpretată ca o
villa rustica. Rămâne mai greu explicabilă prezenţa tiparului unei unităţi militare într-o proprietate civilă.

2. La nord de punctul descris anterior, în punctul numit „Ibrok“, în valea „Fânaţe“, s-a descoperit, în 1877, un
monument funerar cu inscripţie. Tot de aici provine un relief mithriac, păstrat la MIC. Pe marginea sudică a unui mic
platou se observă contururile unei construcţii cu dimensiunile de 15 x1 8 m considerate ca aparţinând tot unei villa
rustica.

3. În vatra satului s-a descoperit o inscripţie CIL, III, 852.

4. Din locuri neprecizate provin: un altar votiv închinat lui Bonus Puer şi un opaiţ roman.

5. În hotarul comunei se menţionează şi o carieră romană.

6. Cât priveşte vestigiile de pe dealul „Chintăul Gilăului“, ele sunt, mai sigur, de caracter militar.

7. În punctul „Oradba“, în partea de hotar spre Rădaia, lângă grajdurile fostei C. A. P., se află în curs de cercetare
o aşezare romană din care s-au recoltat numeroase materiale de construcţie (cărămizi şi elemente arhitectonice), precum
şi fragmente ceramice.

1; 2; 3; 4; 5; 6. K. Torma, AEM, 3, 1879, p. 96; Idem, Limes, p. 22, 119, 126; Gooss, Chronik, p. 111; I. Marţian,
Repertoriu, nr. 642; C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1928-1932, p. 63; D. Tudor, Oraşe, p. 232; TIR, L 34, p. 107; A. Bodor,
OmDaic, p. 47; IstCj, p. 34; I. Ferenczi, Studia, 2, 1962, p. 37-38, 55, 56; Idem, ActaMN, 9, 1973, p. 404, nr. 22; RepCj,
p. 377-378, nr. 11-18; 7. S. Cociş, A. Paki, ActaMN, 26-30, I/2, 1989-1993, p. 477-494.

617. SURDUC, jud. Cluj (S. IX)

În vatra satului se află urme importante legate de spălarea nisipului aurifer în epoca romană.

I. Téglás, ArchÉrt, 18, 1898, p. 432; D. Tudor, Oraşe, p. 202; TIR, L 34, p. 104; Şt. Ferenczi, ActaMN, 11, 1974,
p. 38; RepCj, p. 308; V. Wollmann, Mineritul, p. 148.

146
 618. ŞAEŞ, jud. Mureş (S. XV)

1. La întrarea în sat dinspre Sighişoara, în apropierea primelor case de pe partea dreaptă a şoselei, se află o aşezare
rurală, de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale.

2. La ieşirea din sat spre Apold, în punctul „Wosen“, situat pe malul stâng al pârâului Şaeş s-au descoperit
fragmente ceramice romane. În aceeaşi zonă, pe partea stângă a şoselei spre Apold, se menţionează urme de locuinţe de
epocă romană şi fragmente ceramice din pastă fină, cu angobă roşie şi cenuşie. Fragmentele provin de la căni, amforete,
cupe, vase de provizii. Tot aici se menţionează şi ceramică lucrată cu mâna, de tradiţie autohtonă. După natura
materialului ceramic, se pare că aici se află o aşezare a populaţiei autohtone.

1; 2. Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 187-188, nr. 30, 31, 32, il.; RepMs, p. 49-51, pct. V. 3, G,
a, I, L.

619. ŞAPARTOC, jud. Mureş (S. XV)

În zona Pârâului Pietros, afluent de pe partea dreaptă a văii Şapartocului, se află o aşezare rurală marcată numai
prin ceramică cenuşie zgrunţuroasă; printre forme se menţionează vase de provizii.

Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 23-24, 1994, p. 188-189, nr. 34; RepMs, p. 44-45, pct. III. 5, B, d.

620. ŞARD, jud. Alba (S. VIII)

1. La capătul satului, pe partea dreaptă a şoselei spre Alba Iulia, se află vestigiile unei importante aşezări de
caracter rural. Ele constau din resturi de construcţii, blocuri cioplite, cărămizi şi ceramică. Din aria aşezării provin mai
multe inscripţii (CIL, III, 1084, 1107, 1114, 1241, 7819; despre unele se crede că ar putea fi de la Apulum), cărămizi cu
ştampila legiunii XIII Gemina, două altare votive dedicate lui Mithras şi respectiv Diana, stilusuri, cuie din bronz, ace
din os şi din fier, fibule fragmentare şi mai multe monede de argint din sec. I-III.

2. La nord-est de sat, pe dealul „Lazuri“, se află o necropolă romană cu morminte de inhumaţie şi de incineraţie,
probabil în urne.

3. În punctul „La Brazi“, pe malul drept al Ampoiului, se găsesc cărămizi şi ţigle romane. Ele ar putea proveni din
aşezarea menţionată anterior, care se întindea de-a lungul drumului roman de pe valea Ampoiului.

1. Neigebaur, Dacien, p. 167-169; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; Gooss, Chronik, p. 106; B. Cserni, AFM,
2/1, p. 141, 471-473, 500, 533; G. Téglás, Klio, 11, 1911, p. 504; I. Marţian, Repertoriu, nr. 648; Al. Popa, Apulum, 4,
1961, p. 271; I. Berciu, Al. Popa, Apulum, 5, 1965, p. 187-190; D. Tudor, Oraşe, p. 177; TIR, L 34, p. 99; IDR, III/4,
48-51; RepAb, p. 179-180, pct. 178/4; 2. M. Macrea, D. Protase, Materiale, 5, 1959, p. 449; RepAb, p. 180, nr. 5; 3.
RepAb, p. 180, nr. 6.

621. ŞARDU, jud., Cluj (S. VII)

La aproximativ 1 km nord-est de sat, în apropierea drumului roman, se găsesc urmele unor construcţii romane, iar
pe terenul din jur se află numeroase fragmente de cărămizi şi ţigle romane. Din acest context provine şi o cărămidă de
hypocaust cu ştampilă. Descoperirile din acest punct ar putea aparţine unei villa rustica.

147
 M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 36; Idem, MCC, 1, 1856, p. 131; K. Torma, Limes, p. 114; Gooss, Chronik, p. 106;
G. Finŕly, ArchÉrt, 24, 1904, p. 244; D. Tudor, Oraşe, p. 233; TIR, L 34, p. 99; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 46; I.
Ferenczi, D. Ursuţ, ActaMN, 23-24, 1985-1986, p. 215-216; RepCj, p. 380, nr. 4, 5.

622. ŞAULA, jud. Cluj (S. VII)

La biserica din sat, în pragul clopotniţei, se află un relief cu reprezentarea banchetului funebru; nu se cunoaşte de
unde provine.

RepCj, p. 382.

623. ŞĂULIA, jud. Mureş (S. XIII)

În vatra satului s-au descoperit monede romane imperiale; alte precizări lipsesc.

RepMs, p. 249, pct. LXXXIII. 1, D.

624. ŞEICA MICĂ, jud. Sibiu (S. XII)

În punctul „Şesul Morii“ se află o importantă aşezare rurală, ale cărei urme au fost observate şi descrise încă de la
mijlocul sec. XIX. S-au descoperit substrucţiile unor clădiri, una cu ziduri de cărămidă ocupa o suprafaţă de 63-31 m şi
era prevăzută cu instalaţie de hypocaust. Din aria aşezării provin unele piese arhitectonice şi numeroase cărămizi, ţigle,
olane, tegulae mammatae, tuburi de apeduct, opaiţe, ceramică şi monede.

Din cimitirul, neidentificat în teren, provin doi pereţi de la două aediculae şi o stelă monumentală cu o decoraţie
deosebită în care sunt redate, stând în picioare, în mărime aproape naturală un bărbat, o femeie şi un copil. Inscripţia, ca
şi piesele de îmbrăcăminte şi podoabă, relevă o familie de norico-pannoni.

Neigebaur, Dacien, p. 252-254; M. J. Ackner, TranssilvaniaBB, 1856, nr, 37, p. 145-146; Idem, JCC, 1, 1856, p.
20; 2, 1857, p. 96-98; 3, 1859, p. 24; MCC, 2, 1857, p. 167, 279-280; 3, 1858, p. 335; 4, 1859, p. 226; F. Kenner,
AKÖG, 24, 1860, p. 392-394; C. Gooss, Chronik, p. 21, 74, 107-108; AVSL, 14, 1877, p. 142-143; 16, 1880, p. 313;
ArchÉrt, 25, 1905, p. 7 sqq, fig. 71; Gr. Florescu, EDR, 4, 1930, p. 89-90; K. Horedt, MBBM, 9-10, 1044, p. 111; S.
Ferri, Arte romana, p. 321; D. Tudor, Oraşe, p. 174; TIR, L 35, p. 70; M. Macrea, Viaţa, p. 295; O. Floca, W. Wolski,
BMI, 42, 3, 1970, p. 28, nr. 85; N. Branga, Urbanismul, p. 111, nr. 248; IDR, III/4, 91.

625. ŞELIMBĂR, jud. Sibiu (S. XII)

Între sat şi vechiul drum al Nocrichului, s-au identificat, în secolul XIX, urmele drumului roman; în acest punct s-
a descoperit o râşniţă romană.

Fr. Teutsch, KVSL, 11, 1888, p. 94.

626. ŞERBENI, jud. Mureş (S. XVI)

De aici provine un dupondius de la Septimius Severus.

RepMs, p. 77, pct. XIII. 6, A.

627. ŞEULIA DE MUREŞ, jud. Mureş (S. XIII)

Din aria localităţii provine un denar emis în timpul împăratului Hadrian.

148
 RepMs, p. 110, pct. XXVI. 3, A.

628. ŞEUŞA, jud. Alba (S. VIII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală şi cimitirul său. Din acest cimitir provin trei monumente funerare
fragmentare; două s-au descoperit în curtea gospodăriei cu nr. 119, iar un altul, având o reprezentare în relief, cu
Gorgona-Meduza, a apărut cu ocazia demolării casei de la nr. 122.

RepAb, p. 180, pct. 178/2, 3, 4.

629. ŞIBOT, jud. Alba (S. V)

La ramificaţia drumului de la gara Şibot spre Vinerea se află urmele unor construcţii romane, cărămizi şi ţigle. Cu
prilejul construirii liniei ferate s-au descoperit fragmente ceramice, o cărămidă cu ştampila ASCLEPI, alta cu ştampila
legiunii XIII Gemina, alte obiecte romane şi monede. Descoperirile din acest punct ar putea proveni dintr-o aşezare mai
întinsă sau o villa rustica.

ProgrammMühlbach, 1866, p. 32, 66; HTRTÉ, 6, 1891-1892, p. 116; G. Téglás, FöldtKözl, 19, 1891, p. 85; Idem,
HunyadvTört, I, p. 149; D. Tudor, Oraşe, p. 135; TIR, L 34, p. 101; I. T. Lipovan, ActaMN, 21, 1984, p. 459-465; IDR,
III/3, 277, 277 a; RepAb, p. 180-181, pct. 179/4.

630. ŞIEU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XVII)

1. De pe teritoriul satului provin cărămizi romane şi un obiect din fier (?), cu o gemă cu inscripţie (CIL, III, 1683).

2. În vatra satului s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale.

3, 4. Două aşezări rurale sunt menţionate în punctele „Oşăle“ şi „Podul Ardanului“.

1. TIR, L 35, p. 70; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25, nr. 84/a; 2. Şt. Dănilă, Analele Someşene, 1, 1972, p.
184, sqq; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25, nr. 84/b; 3; 4. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25, nr. 84/c, d, il.

631. ŞIEU-MĂGHERUŞ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

La intrarea în sat dinspre Beclean, în dreapta şoselei, se află o aşezare rurală ale cărei urme constau numai din
ceramică romană provincială.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25, nr. 85.

632. ŞIEU-ODORHEI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În centrul satului se află o întinsă aşezare a populaţiei dacice din provincie. Cu prilejul construirii şcolii şi a altor
lucrări edilitare, au fost descoperite mari cantităţi de ceramică romană provincială, din pastă fină roşie şi cenuşie, din
pastă zgrunţuroasă, precum şi ceramică dacică lucrată cu mâna. S-au descoperit de asemenea fragmente de terra
sigillata şi de sticlă, unelte, fibule, mărgele şi alte materiale.

Fără precizarea locului, dar foarte posibil tot din această aşezare, provine un sestertius de la Severus Alexander,
anii 227-228.

D. Protase, Continuitatea, p. 205; Idem, Autohtonii, p. 74; TIR, L 35, p. 70; I. Hica-Câmpeanu, ActaMN, 17, 1980,
p. 665; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 25-26, nr. 86/a, b, il.

149
 633. ŞIEU-SFÂNTU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „La Râpă“ s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale din pastă roşie.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 26, nr. 87.

634. ŞINCA NOUĂ, jud. Braşov (S. XVIII)

Pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe monede: denari de la Antoninus Pius, Faustina II, Plautilla şi
Severus Alexander.

E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p, 20; RepBv, p. 143.

635. ŞINCA VECHE, jud. Braşov (S. XIX)

De pe teritoriul satului provin mai multe descoperiri monetare izolate: o monedă de bronz de la Traian, un
sestertius de la Lucilla, un denar de la Caracalla. Tot de aici provin şi următoarele monede: doi denari republicani şi
câte unul de la Titus şi Domitian, care puteau ajunge aici şi anterior provinciei.

E. Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 11, 20; RepBv, p. 143.

636. ŞINTEREAG, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În vatra satului, în jurul Primăriei, de o parte şi de alta a drumului judeţean, se află o întinsă aşezare a populaţiei
autohtone, de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale şi dacice.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 26, nr. 89.

637. ŞMIG, jud. Sibiu (S. XII)

De pe teritoriul satului se menţionează un monument de piatră cu doi lei funerari. În zonă mai sunt şi alte
monumente funerare, precum cele două de la biserica din Dârlos, cu provenienţă necunoscută, astfel că este de
presupus o necropolă, încă neidentificată.

ArchÉrt, 23, 1903, p. 278-280; TIR, L 35, p. 70.

638. ŞOALA, jud. Sibiu (S. XII)

De pe teritoriul satului provine o monedă de bronz de la Antoninus Pius.

RepTrans, ms.

639. ŞOARŞ, jud. Braşov (S. XV)

Din descoperiri mai vechi se cunosc de pe teritoriul satului, un candelabru din bronz şi două monede.

O cercetare de suprafaţă urmată de un sondaj au pus în evidenţă un strat de cultură de epocă romană marcat prin
ceramică romană provincială de culoare roşie. Punctul se află la intersecţia şoselei Făgăraş-Rupea cu drumul comunal
spre Şoarş. Existenţa unei aşezări rurale pare foarte posibilă.

150
 Neigebaur, Dacien, p. 275; TIR, L 35, p. 70; RepBv, p. 114.

640. ŞOIMUŞ, jud. Alba (S. VIII)

De pe teritoriul satului provin fragmente ceramice romane provinciale şi un denar de argint; materialele indică
existenţa unei aşezări rurale.

B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 545; RepAb, p. 181-182, pct. 181/2.

641. ŞOIMUŞ, jud. Hunedoara (S. II)

În punctul „Teleghi“, pe o terasă de pe malul drept al Mureşului, se află o aşezare rurală din care provin cărămizi,
ţigle, olane, ceramică şi un fragment dintr-o inscripţie.

G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 150; D. Tudor, Oraşe, p. 126; TIR, L 34, p. 104; I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p.
27; IDR, III/3, 208.

642. ŞONA, jud. Alba (S. XII)

1. Pe versantul nordic al văii Strengovii, aflată pe partea stângă a pârâului Rhor, s-au identificat urmele unei
aşezări de epocă romană.

2. La vest de sat, în partea stângă a şoselei Târnăveni-Blaj, pe prima terasă a Târnavei Mici, s-au descoperit
fragmente ceramice romane; ele indică existenţa unei aşezări modeste.

1, 2. RepAb, p. 182-183, pct. 182/4, 9.

643. ŞOROMICLEA, jud. Mureş (S. XV)

1. În zona plantaţiilor de hamei, în apropiere de clădirile şi instalaţiile fermei Şoromiclea, se află o aşezare rurală
de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale din pastă de culoare roşie şi cu vopsea,
provenind de la: pahare, boluri, amfore mici şi vase de provizii, precum şi fragmente ceramice de culoare cenuşie, din
pastă fină sau zgrunţuroasă, provenind de la vase de provizii.

2. La vărsarea văii Şoromiclea în Târnava Mare, se află o aşezare rurală marcată prin ceramică romană
provincială.

1. Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap., 28, 1987-1988, p. 104-105, il.; RepMs, p. 238, pct. LXXVII. 6, A; 2.
Gh. Baltag, Marisia, 9, 1979, p. 102, 108; RepMs, p. 238, pct. LXXVII. 6, C.

644. ŞOROŞTIN, jud. Sibiu (S. XII)

1. Pe teritoriul satului se menţionează substrucţii de clădiri, material tegular, o râşniţă, fragmente ceramice şi
monede.

2. În pădurea „Chiciura“, spre comuna Ţapu, se menţionează descoperirea unui altar, dar informaţia nu este
verificată.

151
 3. În locul numit „Gräben“, lângă Şoroştin, s-a descoperit o stelă funerară cu scena banchetului funebru în
registrul superior şi cu un fragment de text din care se poate, eventual, întregi antroponimul celtic Moccus.

4. Într-o periegheză, executată în anul 1989, am descoperit fragmente ceramice romane provinciale, pe partea
stângă a Târnavei Mari, la jumătatea distanţei între Ţapu şi Şoroştin.

Deşi vechile toponime săseşti nu mai sunt cunoscute de actualii locuitori, este foarte probabil că aici se află
aşezarea descrisă în literatura veche.

1; 2; 3. F. Kenner, AKÖG, 24, 1860, p. 397; Gooss, Chronik, p. 109; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 150; TIR, L 35,
p. 68; IDR, III/4, 90.

645. ŞPĂLNACA, jud. Alba (S. IX)

Descoperirile cunoscute de pe vatra şi hotarul satului indică existenţa mai multor aşezări rurale şi a unui cimitir:

1. Pe terasa stângă a pârâului Şugud, se află o aşezare rurală ale cărei urme constau din substrucţii de clădiri, şi
cărămizi fragmentare. De aici provin cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina, fragmente ceramice comune şi unele
cu decor ştampilat, fragmente de sticlă, greutăţi de plasă, un topor, o daltă şi un cuţit, toate din fier. Între materialele
aflate pe suprafaţa aşezării se menţionează şi fragmente dacice modelate cu mâna, extrem de corodate.

2. În aceeaşi arie se află şi un cimitir în mare parte deranjat de lucrările agricole. Au putut fi identificate 15
morminte de incineraţie, unele cu urnă, altele fără, iar din inventarul mormintelor s-au recuperat mărgele, aplice,
cuţitaşe din fier, fragmente de fibule romane.

3. În grădinile din sat, pe ambele maluri ale pârâului ce străbate satul, s-au cules fragmente ceramice romane
provinciale.

4. Pe terasa „La Tâlcu“, situată la sud-vest de sat, se află o aşezare rurală cu resturi de construcţii cu ziduri de
piatră, ţigle, cărămizi, ceramică şi o râşniţă.

5. La 3,5 km est de sat, în punctul „Cărămizi“, în cursul unei periegheze, din anul 1983, s-au descoperit fragmente
ceramice romane provinciale.

1; 2. E. Stoicovici, M. Blăjan, Marisia, 9, 1979, p. 110-111, il.;D. Protase, Autohtonii, p. 74-75, 124-125; IDR,
III/4, 66; RepAb, p. 183-184, pct. 183/4; 3; 4; 5. RepAb, p. 183-184, pct. 183/5, 10, 11.

646. ŞPRING, jud. Alba (S. VIII)

Între Şpring şi Doştat se menţionează existenţa unei întinse aşezări rurale. De aici, sau mai probabil dintr-o villa
rustica, ar putea proveni şi altarul votiv închinat lui Hercules şi zeiţei Obile, de către un magistrat de la Apulum.

Gooss, Chronik, p. 111; D. Tudor, Oraşe, p. 141; TIR, L 34, p. 105; IDR, III/4, 29; RepAb, p. 185, pct. 184/1.

647. ŞURA MARE, jud. Sibiu (S. XII)

152
 La nord de comună se află o aşezare rurală din care provin numeroase fragmente ceramice, romane provinciale,
păstrate în colecţia şcolii din localitate.

Inedite.

648. ŞURA MICĂ, jud. Sibiu (S. XII)

1. Din descoperiri mai vechi, fără precizări topografice, se cunosc: o stelă funerară cu medalion încorporat şi
inscripţie ce atestă o familie de etnie celtică, un inel de aur, fibule, ceramică, urne, râşniţe, material tegular (cărămizi,
ţigle şi olane) şi monede.

2. La nord-vest de comună, pe valea Râşloavelor, într-un amfiteatru natural format de dealuri cu pante domoale, ce
închid valea pe trei laturi, de sud de vest şi de nord, s-a descoperit accidental şi apoi s-a cercetat sistematic o aşezare cu o
existenţă deosebit de lungă, care începe în primele decenii ale sec. II î.Hr., şi continuă pe toată perioada romană şi
postromană, cel puţin până la începutul sec. IV.

În epoca romană aşezarea cunoaşte cea mai mare extindere. Locuinţele din această perioadă sunt uşor adâncite în
pământ sau de suprafaţă. Locuinţele din prima categorie au planuri patrulatere cu colţurile rotunjite şi sunt construite
dintr-un schelet de pari cu nuiele împletite şi lipitură de lut. Acoperişurile au fost construite din materiale uşoare, paie şi
stuf. În aşezare s-au descoperit gropi de provizii, folosite, după deteriorare, ca gropi menajere.

Materialul arheologic cel mai bogat este cel ceramic, cu cele două categorii mari întâlnite în aşezările autohtone.
Ceramica romană aparţine categoriei fine de culoare roşie, unele vase acoperite cu vopsea şi provine de la vase de
dimensiuni mici şi mijlocii, mai ales străchini şi farfurii. Alte vase sunt lucrate dintr-o pastă mai aspră de culoare roşie,
cenuşie sau negricioasă, iar din pastă cenuşie zgrunţuroasă s-au lucrat mai ales vase de provizii.

Ceramica dacică de epocă romană este lucrată numai cu mâna, iar ca forme se întâlnesc oalele-borcan şi ceştile cu
decoruri formate din brâuri alveolate sau crestate, ornamente incizate.

Piese din metal s-au descoperit mai puţine. O descoperire importantă, pentru activitatea economică a aşezării
constă în surprinderea urmelor unei exploatări de suprafaţă a unui zăcământ de minereu de fier.

În aşezare s-a descoperit şi o monedă de bronz de la Hadrian, anii 123-128.

1. Neigebaur, Dacien, p. 292; M. J. Ackner, AVSL, 4, 1851, p. 34; Idem, JCC, 1, 1856, p. 14, 26, 27; Gooss,
Chronik, p. 109; G. D. Teutsch, KVSL, 15, 1892, p. 116; Idem, JSKV, 19, 1899, p. 31; K. Horedt, MBBM, 9-10, 1944, p.
110; I. I. Russu, AISC, 5, 1944-1948, p. 293; Idem, StComMuzBruk, 12, 1965, p. 210; TIR, L 35, p. 70; N. Branga,
Urbanismul, p. 111, nr. 253; IDR, III/4, 88; 2. Dacia, NS., 21, 1977, p. 370, nr. 126; I. Glodariu, colab., Materiale, 13,
1979, p. 151-153

649. TĂLMACIU, jud. Sibiu (S. XI)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin două brăzdare de plug romane, o seceră şi o fibulă; ele indică
existenţa unei aşezări rurale, neidentificate încă.

Neigebaur, Dacien, p. 274; M. J. Ackner, JCC, I, 1856, p. 26; Gooss, Chronik, p. 112-113; Fr. Teutsch, KVSL, 10,
1887, p. 120; TIR, L 35, p. 71; N. Branga, Cibinium, 1969-1973, p. 45, nr. 1, 2, il.

153
 650. TĂRPIU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

La jumătatea distanţei dintre satele Blăjenii de Sus şi Tărpiu, pe partea dreaptă a drumului, lângă jgheaburile de
adăpat vitele, se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale de
culoare roşie.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 26-27, nr. 91, il.

651. TĂTÂRLAUA, jud. Alba (S. XII)

De pe teritoriul satului provine o statuetă din bronz reprezentându-l pe Mercur.

M. J. Ackner, AVSL, 4, 1851, p. 25, Idem, JCC, 1, 1856, p. 20, Neigebaur, Dacien, p. 292; Gooss, Chronik, p. 113;
I. Marţian, Repertoriu, nr. 678; S. Cociş, AIIA, Cluj-Nap., 2, 1988-1989, p. 347; RepAb, p. 187, pct. 187.

652. TĂU, jud. Mureş (S. VIII)

În punctul numit „Lângă Tău“, situat la est de sat, s-a descoperit un sestertius de la Caracalla (anul 214) şi tot în
această zonă, fragmente ceramice romane provinciale.

E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 17, nr. 60; RepMs, p. 285, pct. XCVII. 9, A, b, c.

653. TĂURE, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Faţa Stânii“, situat la intrarea în sat, se află o aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules
fragmente ceramice romane provinciale de culoare roşie şi cenuşie. Aşezarea a fost datată, pe baza materialului
arheologic, în sec. III-IV.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27, nr. 92.

654. TĂUŢI, jud. Alba (S. V)

Pe terenul plantat cu vii, din jurul ruinelor mânăstirii din sec. XIII-XIV şi în alte locuri, s-au descoperit cărămizi,
ţigle şi fragmente ceramice romane provinciale. Ele indică, foarte probabil, o aşezare rurală.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 15; Gooss, Chronik, p. 116; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 152-153; TIR, L 34, p.
110; RepAb, p. 187-188, pct. 189/3.

655. TĂURENI, jud. Mureş (S. XIII)

În punctul „Curechiş“, situat la 1 km nord-est de localitate, cu prilejul construirii căii ferate, s-au descoperit
urmele unei aşezări rurale; ele constau din blocuri de piatră cioplită, fragmente de cărămizi, ţigle şi olane, fragmente de
mozaic, obiecte din bronz şi din os, monede, între care şi una de aur emisă de Marcus Aurelius.

I. Téglás, ArchÉrt, 30, 1910, p. 353-354; D. Tudor, Oraşe, p. 274; TIR, L 35, p. 71; N. Branga, Urbanismul, p.
111, nr. 254; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 26, nr. 52; RepMs, p. 254, pct. LXXXV. 1, A, b.

656. TÂRGU MUREŞ, jud. Mureş (S. XVI)

În cursul săpăturilor, executate în anul 1963, în curtea bisericii reformate din „Cetate“, s-au descoperit şi
fragmente ceramice romane provinciale şi fragmente de terra sigillata. Într-un contrafort al bisericii vechi de aici se
afla zidită o lespede funerară cu inscripţie.

154
 Din puncte neprecizate provin: două vase romane, o statuie din bronz a lui Iupiter Amon, pereţi de aediculae.
Materialele indică existenţa unei aşezări, foarte probabil de caracter rural.

Neigebaur, Dacien, p. 247; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 23; B. Orbán, Székelyföld, IV, p. 149, 175; Gooss,
Chronik, p. 121; I. Marţian, Reperetoriu, nr. 677; V. Christescu, Viaţa ec, p. 103; J. Paulovics, Dacia, p. 97-101; O.
Floca, Sargetia, 2, 1941, p. 48; SCIV, 15, 1964, 4, p. 566, nr. 116; Dacia, NS, 8, 1964, p. 402, nr. 116; I. I. Russu,
ActaMN, 1, 1964, p. 190; N. Vlassa, ActaMN, 2, 1965, p. 22, nr. 6 b, c, p. 37, fig. 14; Al. Bogdan, StMat, Tg. Mureş, 2,
1967, p. 80; D. Tudor, Oraşe, p. 272; TIR, L 35, p. 72; L. Marinescu, MN, 1, 1974, p. 14; N. Branga, Urbanismul, p.
111, nr. 262; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 26, nr. 53; RepMs, p. 258, pct. C.

657. TÂRGU SECUIESC, jud. Covasna (S. XXIII)

La nord de oraş, pe o terasă a pârâului Turia, numeroase descoperiri fortuite, urmate de cercetări sistematice, au
evidenţiat existenţa unei importante aşezări romane, poate un târg pe graniţa de est a provinciei. S-au descoperit
substrucţii de clădiri cu ziduri de piatră, cărămizi, ţigle, olane, tuburi de apeduct, mai multe fragmente de amfore,
obiecte de bronz, ceramică romană provincială şi monede de la Traian şi Antoninus Pius.

În anul 1844, aici s-a descoperit un depozit format din 6 vase de bronz argintate: un flacon globular, o cupă cu
picior, un platou rotund, două cupe mai mici şi o tigaie (trulla) cu mâner şi cu inscripţia TALIO F(ecit). Piesele
reprezentau importuri şi au aparţinut, foarte probabil, unui negustor aflat în trecere prin acest târg de graniţă

În aceeaşi zonă se menţionează şi urne funerare, care ar putea proveni din cimitirul aşezării.

Neigebaur, Dacien, p. 280; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 32-33; AVSL, 3, 1858, p. 336-337, 4, 1869, p. 131;
Gooss, Chronik, p. 121; ArchÉrt, 45, 1931, p. 258-259; D. Tudor, Oraşe, p. 280; TIR, L 35, p. 72; Z. Székely, SCIVA,
26, 1975, p. 349-350; N. Branga, Urbanismul, p. 112, nr. 263; IDR, III/4, 331.

658. TÂRNAVA, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul acestei localităţi, pe malul drept al Târnavei Mari, s-a dezvoltat în epoca romană o întinsă aşezare
rurală şi cu un nivel de dezvoltare deosebit, după cum sugerează mulţimea şi natura vestigiilor. S-au descoperit
substrucţii de clădiri, cărămizi, ţigle, olane, tuburi de apeduct, unelte din fier, râşniţe fragmentare, fibule, mărgele din
sticlă, ceramică romană provincială şi mai multe monede de bronz şi argint.

Necropola acestei aşezări se afla pe platoul „Burg“ şi de aici provin printre alte descoperiri şi două monumente
funerare: un medalion lucrat aparte şi o stelă cu medalion încorporat şi inscripţie. Monumentul a aparţinut unei familii
de condiţie peregrină, originară, foarte probabil, din vestul celto-roman.

Möckesch, MCC, 2, 1857, p. 330; 3, 1858, p. 336; 4, 1859, 226; M. J. Ackner, MCC, 2 1857, p. 167; Idem,
TranssilvaniaBB, 1857, p. 189; F. Kenner AKÖG, 24, 1860, p. 395-396; ProgrammSchässburg, 1873-1874, p. 46;
ProgrammMediasch, 1876-1880, p. 62; Gooss, Chronik, p. ; Dolg, 2, 1911, p. 279-281; I. Marţian, Repertoriu, nr. 532;
Gr. Florescu, EDR, 4, 1930, p. 98; SCIV, 11, 1960, p. 329; D. Protase, StCl, 3, 1961, p. 139; D. Tudor, Oraşe, p. 174;
TIR, L 35, p. 71; N. Branga, Urbanismul, p. 112, nr. 264; IDR, III/4, 94.

659. TÂRNĂVIOARA, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul satului se află o aşezare rurală din care provin mai multe cărămizi, ceramică şi un cosor din fier cu
lama lată şi tija lungă, la care se mai păstrează şi inelul, pentru fixarea mânerului.

TIR, L 35, p. 72; N. Branga, Urbanismul, p. 112, nr. 265.

660. TÂRSA, jud. Hunedoara (S. IV)

155
 La 500 m nord de şcoală se menţionează un castru de marş şi o aşezare cu ziduri din piatră şi fragmente de
cărămizi şi ceramică romană.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 101, nr. 58.

661. TECHEREU, jud. Hunedoara (S. V)

În partea superioară a văii cu acelaşi nume, la poalele dealului „Fericel“, au fost observate, la sfârşitul sec. XIX, o
serie de exploatări aurifere de suprafaţă, formate din puţuri de mică adâncime şi halde. Se menţionează de asemenea şi
urme ale locuinţelor minerilor.

G. Téglás, ArchÉrt, 11, 1891, p. 360-362; Idem, HTRTÉ, 1891-1892, p. 32; TIR, L 34, p. 110; V. Wollmann,
Mineritul, p. 136, 137.

662. TEIUŞ, jud. Alba (S. VIII)

1. Pe teritoriul oraşului, fără precizări topografice, a fost descoperit un tezaur monetar din care s-au păstrat 27 de
monede; ele datează din perioada republicană până în sec. II d. Hr.

2. La capătul sudic al oraşului, aproape de cimitirul feudal, se află o necropolă romană.

1. J. Hampel, ArchÉrt, 2, 1882, p. 154; D. Protase, Continuitatea, p. 88, 97-102; Idem, Autohtonii, p. 176; TIR, L
34, p. 110; RepAb, p. 188, pct. 190/3 d; 2. TIR, L 34, p. 110; RepAb, p. 189, nr. 6.

663. TELIUCU INFERIOR, jud. Hunedoara (S. I)

În epoca romană aici funcţiona un important centru pentru extracţia şi reducerea minereului de fier. S-au
descoperit mai multe excavaţii de formă conică, la care se ajungea prin galerii şi tunele săpate cu dalta, apoi un cuptor
de redus minereul şi unelte specifice mineritului.

În apropierea acestor exploatări s-a dezvoltat o aşezare din care s-au descoperit urmele unor construcţii cu rol
administrativ şi ale unor locuinţe, un mic sanctuar, o amuletă din bronz şi mai multe monede de la împăraţii: Hadrian,
Septimius Severus şi Caracalla. Tot aici s-a descoperit şi un altar onorific pus în cinstea împăratului Caracalla de către
doi arendaşi ai minelor de fier. Descoperirile au fost interpretate ca indicii ale funcţionării aici a unui sediu
administrativ al unui district minier aparte ce grupa exploatările din zonă.

C. Gooss, AVSL, 12, 1874, p. 159; G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 186-190; Idem, Klio, 1909, 375-376; I.
Hollosvári, HTRTÉ, 16, 1907, p. 216-220; V. Christescu, Viaţa ec, p. 30-32; D. Tudor, Oraşe, p. 110; TIR, L 34, p. 110;
Şt. Olteanu, N. Neagu, D. Şeclăman, SCIVA, 32, 1981, p. 224; IDR, III/3, 37, V. Wollmann, Mineritul, p. 233-239.

664. TIBOD, jud. Harghita (S. XX)

În anul 1853, s-a descoperit în această localitate un tezaur monetar format din 826 denari romani depuşi, foarte
probabil, într-un vas de ceramică. Compoziţia tezaurului este următoarea: 202 piese sunt din perioada Republicii, până
în anul
31 î. Hr, iar 624 sunt din vremea Imperiului, de la Vespasian până la Marcus Aurelius, anul 167. Se consideră că
îngroparea tezaurului s-a făcut din cauza războaielor marcomanice.

J. G. Seidl, AKÖG, 13, 1854, p. 137-138; G. Téglás, ErdMúz, 1904, p. 76-78; M. Macrea, AISC, 3, 1941, p. 275,
nr. 3; D. Protase, Autohtonii, p. 177-179.

665. TIBRU, jud. Alba (S. VIII)

156
 Descoperiri numeroase şi de valoare deosebită pentru mediul rural, provenind din aria acestui sat, indică existenţa
unei importante aşezări rurale şi foarte probabil şi a unei villa rustica.

1. Pe dealul „Măgura“ s-au descoperit monumente romane din piatră, ţigle, vase şi două statuete.

2. La sud de sat, în punctul numit „Rât“, în apropierea drumului spre Cricău, s-au descoperit, în anul 1877, ruinele
unor clădiri, cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina, alte materiale de construcţie, tuburi de canalizare, inscripţii,
între care şi un altar votiv închinat lui I O M, un vârf de lance şi alte obiecte romane. Vestigiile din acest punct aparţin
unei villa rustica, din care ar putea, eventual, proveni şi celelalte monumente votive şi funerare menţionate la Tibru.

3. Pe malurile văii Tibrului se găsesc cărămizi, ţigle şi ceramică romană; ele indică aria aşezării rurale.

4. Într-un loc neprecizat se menţionează morminte romane de inhumaţie din care provin şi două monede de bronz,
una de la Traian.

1. B. Cserni, AFM, 2/1, p. 120; M. Macrea, I. Berciu, Apulum, 1, 1939-1942, p. 169-202; C. Daicoviciu, Dacia, 7-
8, 1937-1940, p. 317; RepAb, p. 191, pct. 192/1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 169; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; B.
Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 476, il.; C. Daicoviciu, Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 317; M. Macrea, I. Berciu, Apulum, 1,
1939-1942, p. 163; TIR, L 34, p. 111; RepAb, p. 191, pct. 192/2; 3; 4. RepAb, p. 191, pct. 192/3, 4.

666. TISA, jud. Hunedoara (S. II)

În hotarul satului s-a descoperit, în anul 1872, un tezaur monetar format din 949 de monede, depuse într-un vas de
ceramică. Compoziţia tezaurului este următoarea: 50 tetradrahme thasiene, două imitaţii barbare după acestea, 32
drahme de Dyrrhachium, 19 de Apollonia, 833 denari republicani şi 13 imperiali, de la Vespasian până la Severus
Alexander, anul 229.

I. Winkler, Sargetia, 7, 1970, p. 27-42; D. Protase, Autohtonii, p. 179-180.

667. TIUR, jud. Alba (S. VIII)

Din loc neprecizat provine un mic obiect din bronz de factură romană.

RepAb, p. 192, pct. 193/6.

668. TOLDAL, jud. Mureş (S. XVI)

În anul 1964, cu ocazia construirii grajdurilor fostei C. A. P., au fost surprinse trei morminte de incineraţie cu urne
şi inventar, relativ bogat. Într-unul dintre morminte s-a folosit drept urnă un vas cu trei toarte şi buza dreaptă, orizontală
şi cu trei caneluri, lucrat din pastă fină roşie şi acoperit cu vopsea, iar drept capac, un fund de vas din pastă
zgrunţuroasă de culoare negricioasă; un alt mormânt avea ca urnă o oală fără toarte, din pastă roşie cărămizie, aspră la
pipăit. S-au mai descoperit o farfurie din pastă fină roşie-cărămizie şi fragmente de la alte vase din pastă fină roşie sau
cenuşie zgrunţuroasă. În afară de ceramică, mormintele mai conţineau, ca inventar, următoarele obiecte: un inel din
bronz cu piatră, o fibulă de bronz, „cu piciorul întors pe dedesubt“, o brăţară din sârmă de bronz şi o bucată de sârmă
din acelaşi material, mărgele din pastă şi din sticlă şi o rondea din os. Toate piesele prezentau urme de trecere prin foc.

Pe locul descoperiri fortuite, s-a executat un sondaj, în anul 1972, dar nu s-au descoperit alte morminte. S-a
descoperit însă un monument sculptural din piatră reprezentând doi lei adosaţi, piesa fiind, foarte probabil, un
coronament detaşabil de la o stelă funerară.

157
 Pe baza descoperirilor s-a tras concluzia că este vorba de o mică necropolă de familie, foarte probabil pe lângă o
villa rustica.

D. Protase, Marisia, 7, 1977, p. 85-90, il.; RepMs, p. 281, pct. XCV. 2, A.

669. TOPÂRCEA, jud. Sibiu (S. VIII)

Pe teritoriul satului, pe unde, se pare, că trecea şi drumul roman spre Apulum, s-au descoperit în mai multe puncte
urmele unei aşezări rurale:

A. În punctul „Pârâul Şipotului“, cu prilejul lucrărilor agricole s-au descoperit substrucţiile unor ziduri din piatră,
legate cu mortar şi numeroase fragmente ceramice.

B. La marginea văii care curge dinspre „Dealul Comorii“, au fost identificate, în cursul unei periegheze, resturile
unor ziduri de piatră, fragmente de mortar, de cărămizi şi ţigle şi material ceramic de factură romană provincială.

C. În punctul „Lunca lui Zav“, lucrările agricole au scos la suprafaţă numeroase fragmente de cărămizi şi
ceramică romană provincială.

N. Branga, Transilvania, Sibiu, an LXXIX, 1973, nr. 7, p. 56-57.

670. TOTEŞTI, jud. Hunedoara (S. I)

Pe teritoriul satului, pe unde trecea şi drumul roman, se menţionează o aşezare rurală. Monumentele epigrafice
consemnate aici (CIL, III, 1419, 1421), se consideră că provin de la Ulpia Traiana.

Neigebaur, Dacien, p. 78; Gooss, Chronik, p. 116; TIR, L 34, p. 112; IDR, III/3, p. 12, 14; Hr. Tatu, O. Popa, Z.
Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 101, nr. 59.

671. TOTIA, jud. Hunedoara (S. V)

În partea de hotar dinspre satul Băcia s-au descoperit urme de ziduri şi ceramică romană provincială; ele ar putea
indica o aşezare mai întinsă sau numai o villa rustica.

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 42.

672. TREI SATE, jud. Mureş (S. XVI)

Pe „Dealul Cetăţii“, pe partea sa estică, există două valuri concentrice, iar la suprafaţa solului se află numeroase
fragmente ceramice romane, cărămizi şi ţigle romane, precum şi materiale osteologice umane. Fortificaţia cu cele două
valuri a fost construită în epoca feudală şi se pare că ea suprapune o aşezare rurală romană şi altele mai vechi.

B. Orbán, Székelyföld, IV, p. 29; I. Marţian, Repertoriu, nr. 172; J. Herepei, ErdMúz, 38, 1933, p. 471-472; M.
Roska, Rep, p. 62; D. Berciu, Revista Arhivelor, Buc., 5/1, 1942, p. 34, nr. 186; RepMs, p. 135, pct. XXXVII. 6, B, b.

673. TRITENII DE JOS, jud. Cluj (S. IX)

1. La 2 km spre vest de sat, la poalele dealului „Cetatea Sării“, pe malul drept al „Văii Scroafei“, se găsesc, în
cantităţi mari, fragmente ceramice romane provinciale, cărămizi şi alte obiecte din bronz. Tot aici s-au dezgropat

158
morminte de epocă romană, în care s-au găsit monede imperiale. Ansamblul descoperirilor indică, foarte probabil, o
aşezare rurală cu cimitirul ei.

2. Spre Ţigăreni, de cealaltă parte a satului, se află urmele unei aşezări rurale, cu resturi de ziduri.

1; 2. I. Téglás, ArchÉrt, 22, 1902, p. 405; 30, 1910, p. 276-277; M. Roska, Rep, p. 18, nr. 42, p. 66, nr. 25
(localizare greşită); TIR, L 35, p. 73; RepCj, p. 388, nr. 1, 3.

674. TURDAŞ, jud. Alba (S. IX)

1. În vatra satului s-au descoperit materiale de epoca romană: ţigle, ceramică provincială şi terra sigillata; ele
indică existenţa unei aşezări rurale.

2. La aproximativ 4 km sud-est de sat, pe terasele văii „Alghiori“ se află o aşezare rurală romană.

1. M. Blăjan, Apulum, 11, 1973, p. 743-753, il.; M. Blăjan, C. Tatai-Baltă, Apulum, 16, 1978, p. 15, 33, il.; RepAb,
p. 192-193, pct. 194/6; 2. M. Blăjan, Apulum, 10, 1972, p. 727-730, il.; 11, 1973, p. 751, 754, il.; RepAb, p. 193, nr. 8.

675. TURDAŞ, jud. Hunedoara (S. V)

Pe teritoriul satului se menţionează urmele unei aşezări rurale.

G. Téglás, HunyadvTört, I, p. 149; O. Floca, V. Şuiaga, GhidHd, p. 88 sqq; D. Tudor, Oraşe, p. 131; TIR, L 34,
114.

676. TURENI, jud. Cluj (S. IX)

Din puncte neprecizate provin două monede: una de argint de la Iulia Domna şi una de bronz de la Iulia
Mammaea.

I. Winkler, SCN, 2, 1958, p. 409-410, 412, nr. 23; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP, p. 133, nr. 24; RepCj, p. 411, nr.
5, b.

677. TURNIŞOR-SIBIU, jud. Sibiu (S. XII)

De aici provine un tezaur monetar cu piese de la Septimius Severus până la Filip Arabul.

Gooss, Chronik, p. 95;

678. TURNU ROŞU, jud. Sibiu (S. XI)

1. Pe teritoriul satului, la marginea sa sudică, pe dealurile „Nişului“ sau „Cioroiului“ se exploata în epoca romană
un calcar cu sedimente, din care au fost prelucrate printre alte monumente şi cele descoperite la Săcădate.

2. Se menţionează şi existenţa unor exploatări de minereu de cupru.

159
 3. Din zona satului provine şi un tezaur monetar cu piese de la Hadrian până la Filip Arabul, precum şi o buză de
chiup roman.

M. J. Ackner, AVSL, 4, 1851, p. 25; V. Wollmann, Mineritul, p. 150, 263.

679. TUŞINU, jud. Mureş (S. XIII)

Fără precizări topografice se menţionează descoperirea aici a unor conducte romane din lut, probabil de la un
apeduct şi a unor fragmente ceramice de aceeaşi perioadă; existenţa unei aşezări rurale pare foarte posibilă.

TIR, L 35, p. 75; N. Branga, Urbanismul, p. 112, nr. 268; RepMs, p. 222, pct. LXXV. 6, A.

680. TUŞTEA, jud. Hunedoara (S. I)

1. În vatra satului au fost observate, în sec. XIX, urmele unei aşezări rurale.

2. În anul 1977, au fost observate, la 200 m vest de biserică, urme de construcţii şi fragmente de la statui din
piatră. Cele două semnalări, pot fi identice, oricum ele atestă existenţa unei aşezări.

Referitor la materialul epigrafic consemnat aici, el se consideră că a fost adus de la Ulpia Traiana.

1. Neigebaur, Dacien, p. 50-51; Gooss, Chronik, p. 116; D. Tudor, Oraşe, p. 108-109; TIR, L 34, p. 114; IDR,
III/3, p. 12, 14; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 102, nr. 60.

681. ŢAGA, jud. Cluj (S. XIV)

1. În locul numit „Valea Tistaşului“ sau „Mocirla“, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale şi
monede imperiale romane.

2. În vatra satului, se află o aşezare rurală ale cărei vestigii au fost descoperite, întâmplător, în mai multe puncte:

A. În apropiere de ruinele bisericii vechi s-a descoperit un monument funerar din marmură şi mai multe pietre cu
decor.

B. În anul 1962, s-a descoperit, întâmplător, în curtea locuitorului N. Cociş, un tezaur monetar format din 1013
denari emişi în intervalul Galba, an 68, – Gordian III, an 238/239. Tezaurul a fost depozitat într-un vas de lut acoperit
cu o lespede de piatră şi îngropat în interiorul unei locuinţe care, a fost distrusă de un incendiu.

C. În curtea casei cu nr. 34, s-au descoperit, accidental, ceramică romană, unelte din fier şi un felinar (lampion)
din ceramică.

1. D. Tudor, Oraşe, p. 237; TIR, L 35, p. 75; RepCj, p. 412, nr. 4; 2. A. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 40; Gooss,
Chronik, p. 69; A. Bielz, JSKV, 18, 1898, p. 64; I. Marţian, Repertoriu, nr. 707; D. Protase, I. H. Crişan, SCN, 4, 1968,
p. 140; RepCj, p. 412, nr. 5; 2. B. SCIV, 15, 1964, p. 579; 16, 1965, p. 617; 19, 1968, p. 180; D. Protase, I. H. Crişan,
SCN, 4, 1968, p. 139-173, il.; C. Preda, SCN, 4, 1968, p. 191; M. Chiţescu, E. Popescu, SCN, 6, 1975, p. 225; RepCj, p.
412, nr. 6; 2. C. C. Pop, I. Chifor, Apulum, 13, 1975, p. 683-685, il.; RepCj, p. 412, nr. 7.

682. ŢAGU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

160
 1. În vatra satului, îndeosebi în jurul fostului Consiliu Popular, s-au descoperit accidental fragmente ceramice
romane provinciale de culoare roşie şi dacice, lucrate cu mâna; materialele indică existenţa unei aşezări rurale.

2. La ieşirea din sat, în dreapta şoselei ce duce spre Ţăgşor, se menţionează o altă aşezare rurală de pe suprafaţa
căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale.

1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27, nr. 93/a, b, il.

683. ŢAPU, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul satului se menţionează urmele unor construcţii romane; din zone neprecizate provin: un opaiţ, un ac
de argint, şi monede romane imperiale din bronz şi din argint; descoperirile indică, cu multă certitudine, o aşezare
rurală.

RepTrans, s. v.

684. ŢEBEA, jud. Hunedoara (S. II)

Pe teritoriul satului au fost observate, în sec. XIX, urme ale extragerii aurului.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 14; G. Téglás, HunyadvTört, p. 166; V. Christescu, Viaţa ec, p. 12; D. Tudor,
Oraşe, p. 192; TIR, L 34, p. 110; V. Wollmann, Mineritul, p. 132.

685. ŢELNA, jud. Alba (S. V)

1. Pe teritoriul satului este menţionată o carieră romană de calcar.

2. În punctul „Pe Coastă“, lângă pârâul Săriteu din vestul satului, în cadrul unor sondaje executate în anul 1967,
într-o aşezare preistorică, s-au descoperit şi fragmente de ceramică dacică şi romană. Pe acelaşi platou, în punctul numit
„Carieră“, se menţionează descoperirea unui altar din piatră nefinisat şi fragmente de coloană; descoperirile indică
existenţa unui atelier de prelucrare a calcarului local, în legătură cu care ar putea sta şi fragmentele ceramice
menţionate anterior.

3. La nord de sat, în punctul „Rupturi“, se află fragmente ceramice dacice şi romane; nu se precizează dacă
materialele dacice sunt de epocă romană sau anterioare.

4. La est de sat, în punctul „Părăuţi“, s-au descoperit cărămizi romane fragmentare şi fragmente de vase terra
sigillata; materialele indică o locuire romană.

1. V. Wollmann, Sargetia, 10, 1973, p. 115; 2-4. V. Moga, I. Al. Aldea, Marisia, 5, 1975, p. 46-47; RepAb, p. 194,
nr. 2-4.

686. ŢICHINDEAL, jud. Sibiu (S. XII)

1. Pe valea Rotbavului, afluent de pe partea dreaptă a Hârtibaciului, la aproximativ 4 km în amonte de confluenţa

acestora, pe terenul şi în vecinătate unei plantaţii de răchită, a fost descoperită întâmplător, cu prilejul amenajării
plantaţiei şi apoi cercetată prin săpături, în anii 1982-1986, 1990, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie.
Aşezarea se întinde pe aproximativ 4 ha, în unghiul format de confluenţa văii Rotbavului cu pârâul Oveselor.

161
 În cursul cercetărilor au fost dezvelite 7 locuinţe de suprafaţă, uşor adâncite în pământ, un semibordei, trei vetre
de foc şi două gropi, puţin diferite de cele obişnuite în această categorie de aşezări. După urmele din teren şi după
aspectul chirpicului, locuinţele au fost construite, unele din bârne dispuse orizontal aşezate pe o bază sumară de lespezi
şi bolovani de gresie locală, iar altele aveau pereţii din nuiele împletite şi tencuiţi cu lut. Urme de pari nu s-au surprins.
Locuinţele erau monocelulare, cu o singură excepţie care pare să fi avut două camere, iar suprafaţa lor era în general
redusă, sub 10 mp. Suprafaţa de călcare din locuinţe nu prezenta urme de amenajare specială, iar cu privire la
acoperişuri, în lipsa oricăror materiale din fier, credem că ele erau din paie şi stuf. Într-o singură locuinţă a fost
descoperită o vatră de foc simplă fără un pat de pietre la bază, dar cu suprafaţa puternic arsă, semn al unei folosinţe
îndelungate; într-o altă locuinţă s-a descoperit un căţel de vatră. În exteriorul locuinţelor s-au descoperit 3 vetre de foc
de formă rotundă, având la bază un pat de pietre şi peste ele o lipitură de lut, groasă de 5-7 cm şi puternic arsă. Într-un
caz, vatra era legată de locuinţa apropiată printr-un pavaj de pietre mărunte, lung de 4 m şi lat de 0,6 m.

Semibordeiul avea nivelul de călcare la 0,45 m sub nivelul roman şi conţinea fragmente mărunte de chirpic şi
fragmente ceramice.

Gropile descoperite erau puţin adânci şi în general sărace în material arheologic. Una era de formă bitronconică,
cu partea superioară mai alungită şi pereţii bombaţi; ea avea diametrul maxim de 1,75 m şi adâncimea de 0,5 m. Cea
de-a doua era de formă tronconică, cu fundul arcuit şi adâncimea de 0,55 m.

Pe suprafaţa aşezării s-au găsit mai mulţi bulgări de mortar de var şi bucăţi de zgură de fier.

Ceramica constituie materialul arheologic cel mai numeros din aşezare. În categoria ceramicii romane provinciale
predomină categoria cenuşie-zgrunţuroasă, urmată de cea cărămizie aspră şi apoi, în proporţii aproape egale, cea fină
de culoare roşie, uneori cu vopsea, şi cea cenuşie. Formele cele mai frecvente sunt oalele cu şi fără toarte, castronelele
cu buza rotunjită, vasele de provizii şi capacele de vase. De remarcat prezenţa ulcioarelor din pastă fină roşie, a unui
fund de amforă şi a două fragmente de terra sigillata, fără decor. Ceramica romană provine din ateliere specializate de
olari şi nu prezintă particularităţi.

Ceramica dacică este redusă cantitativ şi ca forme. Este lucrată numai cu mâna şi cuprinde aproape exclusiv oale
borcan şi ceşti dacice, cu şi fără toartă. Şi decorurile sunt reduse; se întâlnesc brâuri alveolare şi butoni alungiţi. În
general, toată ceramica dacică are un aspect involut.

Din lut s-au mai descoperit, în afară de căţelul de vatră amintit, un opaiţ din pastă cenuşie, de producţie locală şi
mai multe fusaiole bitronconice şi câteva circulare, unele lucrate din pereţi de vase, perforaţi.

Din piatră s-a descoperit o metta întreagă, mai multe fragmente de râşniţe şi câteva pietre de ascuţit.

Din fier s-au descoperit: o cheie romană, două cuţite, o seceră fragmentară, o toartă de vas, două fragmente de
lanţ, zăbale şi o cataramă fragmentară, iar din bronz, trei fibule –două din tipul cu noduli pe arc şi portagrafa înaltă, una
cu arcul scurt şi secţiunea triunghiulară – şi tot din acelaşi material, o placă ajurată, o cataramă şi un fir de sârmă,
posibil un ac. S-a descoperit de asemenea un dupondius, emis la Roma de către Hadrian în anii 134-138.

Pe baza materialelor descoperite, aşezarea se poate data din primele decenii de după organizarea provinciei şi
până la sfârşitul acesteia şi chiar după, pe baza unor materiale ceramice.

2. În sat, în grădina locuitorului Răduţ Achim, nr. 80, s-a descoperit, accidental, la adâncimea de 0,6 m, un fier de
plug roman, de mari dimensiuni.

1; 2. D. Popa, Din istoria Europei romane, Oradea, 1995, p. 165-174.

162
 687. ŢIGĂU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În literatura veche se menţionează descoperirea, pe teritoriul satului, a unui monument funerar roman.

2. Din punctul „Fişcauă“ s-au cules fragmente ceramice romane provinciale de culoare roşie şi cenuşie; ele indică
existenţa unei aşezări rurale.

1. Gooss, Chronik, p. 69; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27, nr. 94/a; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27,
nr. 94/b.

688. ŢIGMANDRU, jud. Mureş (S. XVI)

1. În punctul „Hoghia“, pe platoul unui deal de pe valea cu acelaşi nume, deasupra păşunii satului, s-au cules
fragmente ceramice romane şi romane târzii.

2. Dintr-un loc neprecizat provine un denar de la Iulia Mammaea.

1. Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap, 28, 1987-1988, p. 100, il.; RepMs, p. 186, pct. LVI. 4, B, c; 2. E.
Chirilă, N. Gudea, Gh. Moldovan, TezaureSighişoara, p. 19, nr. 194; RepMs, p. 186, pct. LVI. 4, A, d.

689. UILA, jud. Mureş (S. XVII)

De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provin două monede romane: una de la Vespasian şi una de la
Septimius Severus.

RepMs, p. 70, pct. IX. 4, A, d.

690. UIOARA DE JOS, jud. Alba (S. IX)

Pe teritoriul acestui sat –care în epoca romană făcea parte din perimetrul celei mai importante exploatări de sare,
Salinae- au fost descoperite urme ale unor aşezări rurale în următoarele puncte:

1. În vatra satului se menţionează descoperiri (probabil ceramică) ce aparţin epocii romane.

2. Pe „Valea Orăzlecii“ se menţionează vestigii de epocă romană.

3. În punctul numit „Hotonfa“ s-au descoperit fragmente ceramice romane.

4. În punctele „Bora“ şi „Orăslaci“, aflate la aproximativ 2 km sud-est de sat, pe ambele maluri ale văii Ciunga, a
fost descoperită, în urma unor cercetări de suprafaţă, o aşezare a populaţiei autohtone din provincie, ce se întinde pe
aproximativ 8 ha. Urmele sale constau, în principal, din fragmente ceramice romane provinciale şi dacice, lucrate cu
mâna şi la roată. S-au descoperit de asemenea urme de mortar şi pietre ce puteau proveni din temelia unor case de lemn
daco-romane.

1-3. Gh. Lazarovici, N. Cristea, ActaMN, 16, 1979, p. 431-446; RepAb, p. 195-196, pct. 196/3, 4, 5; 4. ActaMN, 1,
1964, p. 353; D. Protase, Continuitatea, p. 31, nr. 9, il.; Idem, Autohtonii, p. 48, s. v. Ciunga; I. Mitrofan, ActaMN, 9,
1972, p. 145 sqq; RepAb, p. 196, nr. 12.

163
 691. UNGHENI, jud. Mureş (S. XIII)

În marginea de sud-vest a localităţii, pe un grind de pe malul stâng al Mureşului, se află urme de locuire de epoca
romană.

RepMs, p. 263, pct. LXXXVIII. 1, A.

692. UNGUREI, jud. Alba (S. VIII)

În hotarul satului s-au descoperit ţigle romane şi un leu sculptat în piatră; materialele ar putea proveni dintr-o
aşezare rurală cu cimitirul ei sau, mai probabil dintr-o villa rustica, cu un cimitir de familie.

Gooss, Chronik, p. 76; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 541; I. Marţian, Repertoriu, nr. 716; TIR, L 34, p. 115; RepAb,
p. 198-199, pct. 198/4.

693. UNIREA, jud. Alba (S. IX)

Pe malul drept al Mureşului, la bifurcaţia drumului roman de la Apulum la Potaissa cu cel de pe valea Mureşului
superior, s-a dezvoltat o întinsă aşezare rurală, ale cărei urme au fost surprinse, prin descoperiri fortuite, în mai multe
puncte de pe hotarul comunei:

1. La nord de comună, în partea de hotar numită „Valea Lichii“, s-au descoperit urmele unor construcţii, cărămizi
cu ştampila legiunii V Macedonica, ţigle, olane, un drug şi o fibulă din aur, arme, ceramică romană provincială şi
monede, între care şi una cu legenda PROVINCIA DACIA.

2. La 0,5 km sud de comună, în punctul numit „Jidovină“, pe terasa a doua a Mureşului, se menţionează de
asemenea urme de locuire de epocă romană.

3. La vest – nord-vest de sat, în grădinile caselor amplasate pe locul numit „Medieş“, se găsesc fragmente
ceramice romane.

4. În partea de hotar numită „Liki“, s-a descoperit un denar de la Clodius Albinus, iar din alte puncte neprecizate
provin: un sestertius de la Traian, un denar de la Severus Alexander şi o monedă de bronz foarte tocită, posibil de la un
Antoninus.

1. Neigebaur, Dacien, p. 194-195; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 21; B. Orbán, Székelyföld, V, p. 90, 95; C.
Gooss, ProgrammSchässburg, 1873-1874; Idem, Chronik, p. 73-74; Idem, AEM, 1, 1877, p. 30; A. Bielz, JSKV, 18,
1898, p. 71; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 480-481; I. Marţian, Repertoriu, nr, 744; D. Tudor, Oraşe, p. 206; TIR, L 34,
p. 115; I. Winkler, SCN, 5, 1971, p. 154, nr. 64; I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 22-23; RepAb, p. 200, nr. 9,
10; 2; 3. RepAb, p. 199, pct. 199/3, 5; 4. I. Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 22; RepAb, p. 199-200, pct. 199/1 b,
8.

694. UNIREA, jud. Hunedoara (S. I)

1. În „Locul Uriaşilor“, aflat la 700 m est de sat, au fost descoperite, în anul 1978, cărămizi, ţigle, olane, părţi
dintr-o instalaţie de hypocaust şi ceramică romană provincială. Vestigiile din acest punct ar putea aparţine unei villa
rustica.

164
 2. Pe dealul „Mangop“, aflat la 3 km nord de sat, lângă adăpătoare, s-au descoperit, în anul 1985, cărămizi, ţigle,
olane şi fragmente ceramice romane provinciale. Este foarte probabil că şi aici se află tot resturile unei villa rustica.

1; 2. Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 102, nr. 61.

695. URIŞOR, jud. Cluj (S. X)

1. Pe malul drept al Someşului, la sud de punctul „La Biserică“, s-au descoperit fragmente ceramice romane
provinciale.

2. Aproape de moară, pe malul Someşului, înspre „Dealul lui Bela“, se află o aşezare rurală; din acest punct
provine, probabil, şi un mic obiect de bronz.

3. Pe teritoriul satului se află o carieră din care s-a exploatat piatra pentru castrele de la Căşeiu şi Ilişua.

1; 2. I. Marţian, ArchÉrt, 23, 1903, p. 285; TIR, L 34, p. 116; RepCj, p. 417, nr. 1, 2; 3. V. Wollmann, Sargetia, 10,
1973, p. 112; RepCj, p. 417, nr. 4.

696. UROIU, PETRIS, jud. Hunedoara (S. V)

1. La răsărit de sat, în masivul Măgura Uroiului, funcţiona o mare carieră romană din care s-au extras mari
cantităţi de augit-andezit, pentru construcţiile şi monumentele de la Ulpia Traiana, Micia şi alte aşezări din zonă.

2. Aşezarea rurală care s-a dezvoltat în legătură cu această exploatare, se întindea între satele Uroiu şi Rapoltu
Mare. În această zonă s-au descoperit substrucţii de clădiri, material tegular, ceramică şi trei monumente (altare) votive.

3. La poalele dealului Măgura Uroiului, s-a descoperit un mormânt de inhumaţie în sarcofag de cărămizi, acoperit
cu o lespede de marmură. Din inventarul mormântului s-au mai păstrat un recipient de sticlă, un fragment dintr-o
brăţară şi o monedă de bronz cu legenda PROVINCIA DACIA, an I.

1; 2. Neigebaur, Dacien, p. 104-105; M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 7; Gooss, Chronik, p. 65; G. Téglás,
HunyadvTört, I, p. 116-119; D. Tudor, Oraşe, p. 127; M. Macrea, Viaţa, p. 307; TIR, L 34, p. 89; V. Wollmann,
Sargetia, 10, 1973, p. 105 sqq; Idem, Mineritul, p. 257; IDR, III/3, 209-212; 3. L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-
1975, p. 42.

697. VAD, jud. Hunedoara (S. I)

În cimitirul satului se menţionează o aşezare daco-romană; alte precizări lipsesc.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 102, nr. 63.

698. VALEA ARSULUI, jud. Hunedoara (S. II)

În apropierea necropolei de pe dealul „Muncelu“, a fost descoperit, în anul 1979, un tezaur monetar format din 23
de monede, provenind de la următorii împăraţi: Vespasian 2, Traian 7, Hadrian 5, Antoninus Pius 6 şi Marcus Aurelius
3, ultima monedă fiind emisă în anul 164. Îngroparea tezaurului a fost pusă în legătură cu starea de nesiguranţă cauzată
de războaiele marcomanice.

165
 O. Palamariu, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 667-671.

699. VALEA DÂLJII, jud. Hunedoara (S. I)

În punctul „La Gropi“, aflat la 200 m sud de sat, s-au descoperit urmele unei instalaţii hidraulice, substrucţii de
clădiri, un apeduct, bucăţi de zgură. Vestigiile indică existenţa unui atelier, într-o aşezare rurală sau o villa rustica.

Hr. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 102, nr. 64.

700. VALEA IERII, jud. Cluj (S. VI)

Fără precizări topografice se menţionează urme de minerit din epoca romană.

G. Téglás, Aranybányászat, 1, p. 52-53; TIR, L 34, p. 116; Şt. Ferenczi, ActaMN, 11, 1974, p. 38; RepCj, p. 420.

701. VALEA LUNGĂ, jud. Alba (S. XII)

De pe teritoriul satului provin fragmente ceramice romane provinciale.

RepAb, p. 202, pct. 202.

702. VALEA LUPULUI, jud. Hunedoara (S. IV)

1. În hotarul satului s-au descoperit ruinele unor construcţii cu ziduri din piatră, cărămizi, ţigle şi ceramică. Tot din
hotarul satului, fără precizarea locului, provine şi o statuetă din bronz, înaltă de 14 cm, reprezentând un genius înaripat.

2. În punctul „Valea Verde“, aflat la 800 m de sat, s-au descoperit urmele unor construcţii romane, cu materiale
tegulare, elemente ceramice pentru paviment, fragmente de mortar şi ceramică romană provincială. Cele două puncte ar
putea să aparţină unei singure aşezări rurale.

3. În punctul numit „Stol“, s-au executat săpături de salvare la un obiectiv arheologic, în mare parte distrus de
lucrările agricole care au scos la suprafaţă blocuri de piatră din zidurile construcţiei şi elemente de pavaj în formă de
romb şi pişcot. Prin cercetările, executate în anii 1981, 1982, s-au surprins urmele unor construcţii romane ce se
întindeau pe o suprafaţă mare. S-au dezvelit pilele unei instalaţii de hypocaust şi o parte din fundaţia unei încăperi cu
absidă. S-a identificat de asemenea baza unui zid, care a putut fi urmărită pe o lungime de 50 m. Acesta avea fundaţia
din piatră de râu legată cu lut, iar elevaţia din acelaşi material litic, dar liantul era mortar de var. Zidul avea o grosime
de 0,9-1 m, iar pe traseul său a fost identificat un turn de piatră. Vestigiile descoperite în acest punct aparţin cu multă
certitudine unei villa rustica, iar zidul descris, cu turnul adosat, reprezenta zidul său de incintă. Observaţiile
stratigrafice au evidenţiat că anterior construirii turnului şi zidului pe acel loc a existat o construcţie din lemn distrusă
de un incendiu. Materialul arheologic descoperit în villa constă îndeosebi din ceramică.

1. L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 42; A. Rusu, Sargetia, 14, 1979, p. 175; 2. I. Andriţoiu, Sargetia,
14, 1979, p. 28; 3. H. Daicoviciu şi colectiv, ActaMN, 31/I, 1994, p. 447, il.

703. VALEA MARE, jud. Mureş (S. XIII)

Din aria localităţii provin două monede romane: un antoninian de la Gallienus şi o alta uzată, neidentificabilă.

166
 RepMs, p. 63, pct. VIII. 12, A.

704. VALEA NANDRULUI, jud. Hunedoara (S. II)

1. La sud-est de sat, pe drumul spre Răcăşdia, s-a descoperit ceramică romană.

2. În locul „Faţă“, s-a descoperit, în anul 1860, un altar votiv închinat lui Liber Pater de către Ulpius Nepos.
Dedicantul este, foarte probabil, un proprietar rural, cu o villa rustica.

Neigebaur, Dacien, p. 51; ArchKözl, 3, 1863, p. 143; G. Téglás, AEM, 1882, p. 143-144; Idem, HunyadvTört, I, p.
152; TIR, L 34, p. 116; IDR, III/3, 33.

705. VALEA RECE, jud. Mureş (S. XIII)

1. Din aria localităţii, fără precizări topografice, se menţionează fragmente ceramice romane; este posibil ca ele să
provină din aşezarea descrisă la punctul 3.

2. În punctul „Podul Trandafirilor“ s-a descoperit un aureus de la Antoninus Pius.

3. În punctul „Lechinţa“, situat în apropierea grajdurilor fostei G. A. S., se află o aşezare rurală din care provin
numeroase fragmente de vase romane provinciale şi terra sigillata. Din aşezare mai provin: o râşniţă fragmentară,
greutăţi de la războiul de ţesut şi un vârf de lance din fier.

1. RepMs, p. 63-64, pct. VIII. 13, A; 2. B. Orbán, Székelyföld, IV, p. 208; M. Roska, Rep, p. 175, nr. 174; RepMs,
p. 63-64, pct. VIII. 13, D; 3. RepMs, p. 63-64, pct. VIII. 13, F, G.

706. VALEA SASULUI, jud. Alba (S. XIII)

1. Pe terasa numită „În Broagă“, situată la 1,5-2 km sud-est de sat, pe o suprafaţă de câteva ha se află fragmente
ceramice romane; ele indică existenţa unei aşezări rurale.

2. Din vatra satului provine un antoninian de la Otacilia Severa, emis la Roma între anii 246-248.

1; 2. RepAb, p. 202-203, pct. 204/3, 4.

707. VALEA SÂNGEORGIULUI, jud. Hunedoara (S. IV)

1. În epoca romană funcţiona aici o importantă carieră de piatră ale cărei urme au fost identificate la sfârşitul sec.
XIX, pe dealul „Gutunoiu“. Se menţionează ca provenind de aici o inscripţie funerară şi mai multe cărămizi cu
ştampilele unor producători particulari.

2. În apropierea carierei, pe panta dealului „Gugutoi“ şi în valea „Bercean“ sau „Berza“ s-au identificat urmele
unei importante aşezări rurale. Aici s-au descoperit substrucţii de clădiri, cărămizi, ţigle, olane, tuburi de apeduct,
numeroase fragmente sculpturale, altare votive şi alte materiale. Unele cărămizi poartă ştampile ale unor producători
civili (Asclepi, C(aius) I(ulius) V(alerius).

167
 Se afirmă că aici funcţiona un centru de cult ale cărui urme au fost identificate în anul 1890, de unde provin şi cele
trei altare votive închinate lui Iupiter (2) şi lui Marte, de către trei decurioni al Ulpiei Traiana.

3. Din cimitirul aşezării provin numeroase monumente sculpturale şi epigrafice: stelă cu medalion încorporat, lei
funerari.

1-3. G. Téglás, ArchÉrt, 19, 1899, p. 92; Idem, HunyadvTört, I, p. 114-116; I. Glodariu, ActaMN, 4, 1967, p. 473-
476; D. Tudor, Oraşe, p. 118; TIR, L 34, p. 116; N. Branga, Urbanismul, p. 112, nr. 272; IDR, III/3, 17-21.

708. VALEA VIILOR, jud. Sibiu (S. XII)

Pe teritoriul satului se află două, posibil chiar trei, aşezări rurale:

1. La intrarea în sat dinspre Copşa Mică, înainte de grajdurile fostei C. A. P., pe ambele maluri ale văii ce
traversează satul, se află o aşezare a populaţiei autohtone. În cursul unui sondaj executat în anul 1988, au identificat un
strat de cultură destul de consistent, ce conţinea îndeosebi ceramică romană provincială şi dacică. Ceramica romană,
predominant de culoare cenuşie, este reprezentată îndeosebi de oale, castroane, vase de provizii şi capace. Ceramica
dacică este lucrată cu mâna şi conţine oale cu brâu alveolar şi butoni şi ceşti dacice. Din grădinile sătenilor din zonă s-
au cules numeroase materiale din această aşezare: fragmente ceramice, bucăţi de râşniţe, fusaiole, monede.

2. Pe aceeaşi vale, dar în amonte de sat, se află de asemenea o zonă cu numeroase fragmente ceramice romane
provinciale. Din această zonă, foarte probabil, în urma unei ploi abundente, apele văii au împrăştiat prin grădinile
sătenilor numeroase materiale ceramice. În acest context a apărut şi capul unei statui din teracotă reprezentând o
divinitate feminină, cu o diademă pe frunte şi părul prins într-un coc la spate. Statuia, care, în stare întreagă, trebuia să
măsoare aproximativ 0,4 m, este lucrată din lut fin de culoare roşie-portocalie şi prezintă reale calităţi artistice.
Divinitatea reprezentată, în lipsa oricărui atribut şi dată fiind starea de conservare, ar putea fi identificată cu Iunona sau
Venus.

3. La aproximativ 2 km sud-vest de sat, pe partea dreaptă a drumului ce duce spre Motiş, cu prilejul unor lucrări
de scarificare a terenului, au fost surprinse şi dislocate blocuri de piatră cioplită. Un sondaj executat şi pe acest loc a
pus în evidenţă doar un strat de cultură cu ceramică romană provincială.

D. Popa, în vol. Napoca. 1880 de ani de la începutul vieţii urbane, Cluj-Nap., 1999, p. 221-223.

709. VĂLENII DE ARIEŞ, jud. Cluj (S. IX)

1. Pe un deal situat la aproximativ 2 km de „Dealul Cetăţii“ de la Moldoveneşti, s-au descoperit mai multe
materiale romane: o farfurie, ţigle, fragmente ceramice.

2. Lângă pârâul ce curge prin sat s-a descoperit, în anul 1975, un relief fragmentar din marmură.

3. Fără precizări topografice, se menţionează şi alte materiale romane, precum şi un denar din sec. II-III.

1-3. B. Posta, ErdMúzÉvk, 1909, p. 38; D. Tudor, Oraşe, p. 217; TIR, L 34, p. 116; I. Winkler, A. Hopârtean, MAP,
p. 133, nr. 22; RepCj, p. 423, nr. 2, 3, 4.

710. VĂLIŞOARA, jud. Hunedoara (S. I)

168
 Pe teritoriul satului se menţionează ţigle şi fragmente ceramice romane provinciale; ele indică existenţa unei
aşezări rurale.

L. Mărghitan, Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 42.

711. VĂLIŞOARA, jud. Mureş (S. XIII)

De aici provine un denar de la Faustina Senior, emis în anul 141; se crede că el făcea parte dintr-un tezaur.

E. Stoicovici, M. Blăjan, Marisia, 9, 1979, p. 111, nr. 7; RepMs, p. 219, pct. LXXIII. 6, A.

712. VĂRD, jud. Sibiu (S. XV)

În colecţia Muzeului Brukenthal Sibiu se păstrează mai multe materiale de epocă romană provenind de pe hotarul
acestui sat din punctul „Towern“. Este vorba de ceramică romană provincială, mai multe greutăţi din lut, ceramică
dacică lucrată cu mâna şi un brăzdar de plug roman. Toponimul menţionat nu mai este cunoscut de către locuitorii
satului, dar într-o periegheză, din anul 1988, am descoperit, în punctul „Gherghelău“, situat la mică distanţă de halta C.
F. R., pe malul stâng al râului Alboc, în vecinătatea unor construcţii ale fostei C. A. P., o aşezare a populaţiei autohtone
din provincie de pe suprafaţa căreia am cules numeroase fragmente ceramice romane provinciale şi dacice. Nu se poate
preciza dacă acest punct este identic cu cel consemnat în evidenţele Muzeului Brukenthal, dar oricum o aşezare este
certă.

N. Branga, Cibinium, 1969-1973, p. 45, nr. 5, il (brăzdarul); celelalte materiale şi descoperiri, inedite.

713. VĂRMAGA, jud. Hunedoara (S. V)

La nord de sat, în punctul „Lidişolm“, în partea de hotar spre Nojag, s-au descoperit fragmente ceramice romane
provinciale, o brăţară fragmentară şi o râşniţă romană; materialele indică existenţa unei aşezări rurale.

I. Andriţoiu, Sargetia, 14, 1979, p. 31.

714. VÂLCELE, jud. Cluj (S. IX)

La locul numit „Sălişte“, aflat la 1 km nord-vest de sat şi la 180 m de malul stâng al pârâului Vâlcelelor, s-a
descoperit, accidental, în anul 1978, un fragment dintr-un altar votiv închinat Nemeselor. În zona respectivă au fost
descoperite şi substrucţii ale unei construcţii şi multe cărămizi, ţigle şi olane. Dintre cărămizi, 14 aveau ştampila
legiunii V Macedonica. Întreg ansamblul vestigiilor se află pe traseul drumului roman şi ele ar putea fi considerate ca
aparţinând unei villa rustica, poate a unui veteran din unitatea amintită.

I. Mitrofan, ActaMN, 17, 1980, p. 90-97; M. Bărbulescu, LegVM, p. 50; RepCj, p. 429, nr. 3.

715. VECERD, jud. Sibiu (S. XII)

În punctul numit „În Hotar“, aflat la aproximativ 500 m de la ieşirea din sat spre Şeica Mică, pe partea stângă a
drumului, se află o aşezare a populaţiei autohtone de pe suprafaţa căreia am cules fragmente ceramice romane
provinciale şi dacice lucrate cu mâna.

Inedită.

169
 716. VECHEA, jud. Cluj (S. X)

În punctul numit „Valea Puturoasă“, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale şi unele lucrate cu
mâna, despre care se crede că ar fi dacice.

D. Protase, Studia, 3, 1976; RepCj, p. 423.

717. VERMEŞ, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1-3.Pe teritoriul satului se menţionează trei aşezări rurale situate în punctele: „Glodeţ“, „Silozuri“ şi la intrarea în
sat dinspre Lechinţa; alte precizări lipsesc.

4. În punctul „Pe Faţă“, situat la ieşirea din sat spre Sângeorzu Nou, pe partea dreaptă a drumului, se află o altă
aşezare rurală, identificată prin cercetări de suprafaţă.

5. Cu prilejul ridicării saivanelor fostei C. A. P., în anul 1977, au fost distruse mai multe morminte romane de
incineraţie în urnă. S-au recuperat doar fragmente dintr-o oală din pastă neagră-zgrunţuroasă şi un capac de vas din
pastă roşie. Autorul semnalării consideră că este vorba de cimitirul aşezării menţionate anterior.

1; 2; 3; 4. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27-28, nr. 96/a, b, il.

718. VESEUŞ, jud. Alba (S. XIII)

De aici provine un opaiţ roman.

RepAb, p. 205, pct. 208.

719. VEŢCA, jud. Mureş (S. XVI)

În punctul „Câmpul Rotund“, o terasă situată în extremitatea nord-vestică a satului, pe malul drept al pârâului ce
traversează localitatea, se află o aşezare rurală din care provin mai multe fragmente ceramice romane provinciale
(boluri, farfurii, castroane, amfore, căni, strecurători, vase de provizii).

Gh. Baltag, E. Amlacher, AIIA, Cluj-Nap, 28, 1987-1988, p. 108, nr. 17, il.; RepMs, p. 276, pct. XCIII. 1, B.

720. VIDOLM, jud. Alba (S. IX)

1. Lângă râul Arieş au fost observate urme ale spălării nisipului aurifer. Din această zonă provine şi o secure din
fier, de epocă romană precum şi cărămizi şi olane romane, materiale ce indică existenţa unei aşezări.

2. Fără precizări topografice, se menţionează monede romane de sec. II-III.

1. D. Tudor, Oraşe, p. 202; TIR, L 34, p. 118; RepAb, p. 205, pct. 209/1; V. Wollmann, Mineritul, p. 148; 2. I.
Winkler, A. Hopârtean, CN, 1, 1978, p. 23; RepAb, p. 205, pct. 209/2.

721. VIDRA, jud. Alba (S. III)

170
 În sec. XIX, pe ambele maluri ale Arieşului se puteau observa numeroase movile şi gropi; ele au fost interpretate
ca fiind urme ale spălării nisipului aurifer.

M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 19; V. Christescu, Viaţa ec, p. 13; M. Roska, Rep, p. 22, nr. 8; D. Tudor, Oraşe, p.
202; TIR, L 34, p. 118; RepAb, p. 206, pct. 210.

722. VIILE TECII, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Pe teritoriul satului au fost descoperite, în sec. XIX, două statuete romane din bronz, înalte de 16 cm, reprezentând
figuri bărbăteşti.

TIR, L 35, p. 78; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 28, nr. 97.

723. VIIŞOARA, jud. Cluj (S. IX)

1. La poalele dealului „Bărbos“, situat la 3 km nord de sat şi pe partea stângă a văii, cam 1 km mai jos, s-au
descoperit temelii de ziduri romane, numeroase cărămizi şi ţigle. În acelaşi context s-au mai descoperit un altar de
piatră închinat lui Iupiter Fulgurator şi două monede: una de bronz de la L. Aelius Caesar şi un denar de la un
Antoninus. Descoperirile din acest punct ar putea reprezenta eventual o villa rustica.

2. Pe locul „La Cărămidă“, la poalele „Dealului cu Foc“, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice şi o
monedă imperială nedeterminată.

3. Pe „Dealul Bătrân“, în podgorii, apar urme de ziduri, cărămizi şi ceramică romană.

4. Din puncte neprecizate provin: o monedă de bronz de la Traian şi un denar de la Elagabal.

Observând gruparea descoperirilor în partea de nord-est a satului, pare foarte probabilă o aşezare rurală mai
extinsă în această parte.

1-4. I. Téglás, ArchÉrt, 29, 1909, p. 161-163, 436-438; D. Tudor, Oraşe, p. 217; TIR, L 34, p. 118; I. Winkler, A.
Hopârtean, MAP, p. 133, nr. 23/1-3, 5, 7; RepCj, p. 424-426, nr. 2-5.

724. VIIŞOARA, jud. Mureş (S. XVI)

1. De pe teritoriul fostului sat Domald, fără precizarea locului, se menţionează descoperirea unei urne romane de
culoare cenuşie, înaltă de 88 cm şi cu diametrul de 70 cm; după descriere se pare că este vorba de un vas de provizii, şi
în acest caz ne-am putea gândi la o aşezare.

2. În zona gropilor de siloz, situate deasupra fostei C. A. P., din satul Domald, unificat cu Viişoara, s-a descoperit
o toartă de vas din pastă fină gălbui-cărămizie; după descriere ea aparţine epocii romane.

1. ProgrammSchässburg, 1853-1854, p. 38; Gooss, Chronik, p. 80; RepMs, p. 280, pct. XCIV. 1, A, c; 2. T.
Soroceanu, Gh. Lazarovici, E. Amlacher, M. Mureşan, Marisia, 7, 1977, p. 59; RepMs, p. 280, pct. XCIV. 1, C.

725. VINGARD, jud. Alba (S. VIII)

Fără preciziuni topografice se cunosc de aici fragmente ceramice romane.

171
 RepAb, p. 206-207, pct. 212/1 a.

726. VINŢU DE JOS, jud. Alba (S. V)

Pe teritoriul comunei s-au făcut numeroase şi importante descoperiri de epocă romană. Este greu de stabilit dacă
ne aflăm în faţa unei singure mari aşezări sau a mai multora. Remarcabil este însă gradul de dezvoltare la care s-a
ajuns.

1. În punctul „Deasupra Satului“ se menţionează o aşezare de epocă romană.

2. La 2,5 km nord-est de satul Sibişeni, pe terasa din partea stângă a şoselei spre Alba Iulia, în faţa staţiei de
pompare a gazului metan, se menţionează, de asemenea, materiale romane.

3. Pe teritoriul fostului sat Sibişeni se menţionează o aşezare romană.

4. La vărsarea Pianului în Mureş se semnalează urmele unei alte aşezări romane. Din aria acestei aşezări, dar şi
din alte puncte de pe teritoriul comunei, provin numerose materiale: statui, reliefuri, altare votive, inscripţii, cărămizi
cu ştampila legiunii XIII Gemina, capul unei statuete de teracotă şi alte numeroase obiecte.

5. Pe dealul cu vii de deasupra gării s-au găsit cărămizi, fragmente ceramice romane, un fragment de inscripţie de
caracter funerar, un sfinx şi un capitel de coloană. În aceeaşi zonă, în punctul „După Gară“, s-au descoperit, în anul
1986, substrucţii de clădiri, fragmente ceramice şi un medalion funerar, cu reprezentarea unui bărbat. Ansamblul
descoperirilor ar putea indica o villa rustica.

6. La construirea căii ferate se menţionează descoperirea mai multor monede din aur, argint şi una de bronz de la
Filip Arabul.

7. Într-un loc situat între sat şi „Valea Rea“ s-a descoperit un altar de marmură pe care sunt reprezentaţi Bacchus şi
Ceres.

8. În punctul „Dealul Comorii“, toponim neidentificat în aria comunei, se menţionează de asemenea urmele unor
clădiri romane.

9. Între Vinţ şi Oarda de Jos se menţionează descoperirea mai multor monumente romane: coloane şi blocuri
cioplite; este posibil ca acest punct să fie identic cu cel situat în faţa staţiei de pompare.

1. SCIV, 14, 1963, p. 455; 19, 1968, p. 680; RepAb, p. 207, pct. 213/3 b; 2. RepAb, p. 207, pct. 213/4 a; 3. B.
Cserni, AFM, 2/1, p. 141; RepAb, p. 209, nr. 10 a; 4. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 14; 2, 1857, p. 84; C. Gooss, AVSL,
12, 1874, p. 170; Idem, Chronik, p. 65; F. Studnicka, AEM, 8, 1884, p. 34; Fr. Cumont, Textes et mon., 2, p. 313, nr.
195, il.; C. Torma, ArchÉrt, 15, 1895, p. 374; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 539; HTRTÉ, 13, 1902, p. 122; 14, 1903-
1904, p. 161-162; J. Hampel, ArchÉrt, 31, 1911, p. 236; I. Marţian, Repertoriu, nr. 743; V. Christescu, Viaţa ec, p. 103;
S. Ferri, Arte romana, p. 303, il.; D. Tudor, Oraşe, p. 135; TIR, L 34, p. 120; V. Wollmann, ActaMN, 7, 1970, p. 166-
169, 170, il.; RepAb, p. 209, nr. 11; 5. A. Ferenczi, ArchÉrt, 32, 1912, p. 92-93; I. I. Russu, StComMuzBruk, 12, 1965,
p. 208, il.; M. Bărbulescu, Sargetia, 13, 1977, p. 237; V. Moga, RevMuzMon, 2, 1988, p. 49-50; RepAb, p. 209, nr. 13;
6; 7. E. Bacsilla, Koloszvári Közlöny, Cluj, 1867, nr. 96, p. 408; Magyar Polgár, Cluj, 1867, nr. 42, p. 173; RepAb, p.
209, nr. 15, 15; 8. G. Téglás, FöldKözl, 19, 1891, p. 85; RepAb, p. 209, nr. 16; 9. M. J. Ackner, JCC, 1, 1856, p. 14; I.
Berciu, Apulum, 3, 1946-1948, p. 180; RepAb, p. 209, nr. 17.

727. VISUIA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

172
 1. În partea de hotar numită „Izvoare“, situată la sud-est de sat, s-a descoperit întâmplător, în anul 1958, un tezaur
monetar din care s-au recuperat 797 de monede, emise în intervalul de la Vitellius la Filip Arabul, anul 245; pe acelaşi
loc, s-a mai descoperit, în 1975, un antoninian de la Gordian III.

Cercetările efectuate pe locul de descoperire a tezaurului au evidenţiat că acesta fusese îngropat în aria unei
aşezări autohtone de epocă romană. S-au cules fragmente ceramice romane provinciale şi dacice lucrate cu mâna.

2-4. Prin cercetări de suprafaţă au fost descoperite alte trei aşezări rurale situate în punctele: „Pe Piatră“,
„Răuciug“ şi Sărătură”; ele sunt marcate numai prin ceramică romană provincială.

1. E. Chirilă, N. Gudea, G. Marinescu, ActaMP, 9, 1985, p. 111 sqq; G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 28, nr. 98/a,
b, il; 2-4. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 28, nr. 98/c, il.

728. VIŞEA, jud. Cluj (S. X)

De pe teritoriul satului provin: un tezaur monetar compus din 86 de denari emişi în intervalul de la Nero la
Antoninus Pius şi dintr-o altă descoperire, un denar de la Caracalla.

D. Protase, Continuitatea, p. 89, 92, 97, 102; Idem, Autohtonii, p. 181; TIR, L 34, p. 120; RepCj, p. 433, nr. 4, b.

729. VIŞINELU, jud. Mureş (S. XIII)

Din vatra satului provin două monede: un denar de la Domitian, anul 96 şi o monedă de argint, deteriorată, de la
Caracalla.

RepMs, p. 209, pct. LXIX. 8, B, C.

730. VIŞTEA, jud. Cluj (S. VII)

1. La nord – nord-est de sat pe o terasă de pe malul drept al Nadăşului, s-au descoperit substrucţiile unei clădiri cu
ziduri de piatră şi instalaţie de hypocaust. Din acest sit s-au scos, în decursul timpului numeroase materiale: piatră de
construcţie, cărămizi, ţigle, piese de la hypocaust, ceramică şi alte obiecte mărunte. Vestigiile din acest punct aparţin, cu
multă probabilitate, unei villa rustica.

2. Fără precizări topografice, se menţionează de aici un tezaur monetar cu piese de la Nero la Antoninus Pius.

Pentru cealaltă villa, de la poalele dealului „Ciuha“, din graniţa cu Suceagu, vezi descrierea ei la Suceagu.

1. G. Finály, ArchÉrt, 24, 1904, p. 244; C. Daicoviciu, AISC, 1/2, 1933, p. 63; I. I. Russu, Materiale, 6, 1959, p.
875-876; TIR, L 34, p. 120; I. Mitrofan, ActaMN, 11, 1974, p. 46; RepCj, p. 427, nr. 10; 2. RepCj, p. 428, nr. 27.

731. VIŢA, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

Din punctul „Baboşa“ provin mai multe fragmente ceramice romane provinciale; ele indică existenţa unei aşezări
rurale.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 28, nr. 99, il.

173
 732. VOILA, jud. Braşov (S. XV)

1. În punctul „Tabla lui Mereşug“ s-a cercetat o aşezare rurală ale cărei vestigii constau numai din ceramică.

2. În punctul „În Unghi“, s-a descoperit un mormânt, considerat de autorii semnalării ca fiind al unui autohton.

1; 2. Fl. Costea, Cumidava, 14, 1989, p. 497, il.; RepBv, p. 145.

733. VOIVODENI, jud. Mureş (S. XVI)

1. În curtea şcolii se află o aşezare rurală romană marcată prin ceramică.

2. În punctul „La Comoară“ se menţionează ruine de epocă romană. Printre descoperiri se menţionează şi şase
monede de argint de la Augustus, Vespasian, Domitian, Traian, Hadrian şi Faustina.

1. A. Zrinyi, Marisia, 6, 1976, p. 151, nr. 55; M. Petică, Marisia, 8, 1978, p. 81-89, il.; 9, 1979, p. 127-133; Idem,
ActaMP, 5, 1981, p. 131-135; RepMs, p. 281, pct. XCV. 1, D; 2. T. Cipariu, Archivu pentru filologie şi istorie, Blaj,
1869, p. 424; ProgrammBistritz, 1870-1871, p. 87; D. Protase, SCIV, 21, 1970, 1, p. 148, nr. 13; I. Glodariu, Apulum,
13, 1975, p. 242; E. Chirilă, N. Gudea, V. Lazăr, A. Zrinyi, TezaureMs, p. 26, nr. 60; RepMs, p. 281, pct. XCV. 1, E.

734. VULCAN, jud. Hunedoara (S. IV)

1. Pe teritoriul oraşului se află o aşezare rurală din care s-au observat urme de construcţii în punctul „Vaidei“ şi s-
au descoperit cărămizi romane.

2. Din locuri neprecizate provin mai multe monede şi o aplică de bronz aurit, redându-l pe Marte cu coif şi scut.

1; 2. Gooss, Chronik, p. 61; D. Tudor, Oraşe, p. 110; TIR, L 34, p. 121; A. Rusu, Sargetia, 14, 1979, p. 177; N.
Branga, Urbanismul, p. 112, nr. 281.

735. VULCAN, jud. Mureş (S. XV)

Pe partea dreaptă a drumului sătesc, în două puncte, situate la bifurcaţia acestuia din drumul comunal şi la intrarea
în sat, s-au descoperit fragmente ceramice romane provinciale; este, foarte probabil, o singură aşezare rurală.

Gh. Baltag, E. Amlacher, Marisia, 22-24, 1994, p. 190, nr. 38, il.; RepMs, p. 51, pct. V. 4, B, C.

736. VURPĂR, jud. Alba (S. V)

Pe teritoriul satului, fără precizări topografice, se menţionează substrucţii de ziduri romane şi un mithraeum. Tot
fără precizări topografice se cunosc o stelă funerară, statui, inscripţii funerare (CIL, III, 1230), obiecte din sticlă şi
bronz şi urmele unui drum roman. Descoperirile indică existenţa unei aşezări rurale.

M. J. Ackner, JCC, 2, 1857, p. 84; Gooss, Chronik, p. 69; Idem, AEM, 1, 1877, p. 114; P. Király, Apulum, Cluj,
1889, p. 206; Idem, Dacia Provincia Augusti, Becicherecul Mare, I, p. 31; B. Cserni, AFM, 2/1, p. 141, 485-486, 496,
539; I. Marţian, Repertoriu, nr. 750; V. Christescu, Viaţa ec, p. 102-103; RepAb, p. 210, pct. 214/2 c.

737. VURPĂR, jud. Sibiu (S. XII)

174
 În colecţiile Muzeului Brukenthal Sibiu se păstrează un brăzdar de plug roman provenit de pe teritoriul acestui sat
fără alte precizări topografice. Alte materiale romane nu se cunosc, dar existenţa unei aşezări rurale pare foarte posibilă.

N. Branga, Cibinium, 1969-1973, p. 46, nr. 6, fig. 5/6.

738. ZAU DE CÂMPIE, jud. Mureş (S. XIII)

1. De pe teritoriul localităţii provine o ceaşcă romană.

2. În apropierea Grădiniţei de copii s-a descoperit o monedă de la Antoninus Pius: Tot din această zonă provine şi
un fragment de sarcofag roman din piatră. Nu se cunosc împrejurările în care a fost descoperit.

3. Din punctul „Între Pâraie“, situat în spatele lacului, s-au cules fragmente ceramice romane şi postromane; este,
foarte probabil, o aşezare rurală.

1. M. Roska, Rep, p. 180, nr. 218; RepMs, p. 283, pct. XCVII. 1, A, a; 2; 3. RepMs, p. 283, pct. XCVII. 1, A, b, E,
N.

739. ZEICANI, jud. Hunedoara (S. I)

1. În literatura veche se menţionează descoperirea pe teritoriul satului a unor sarcofage, ţigle şi ceramică romană.

2. În punctul „Săivan“, aflat la 400 m sud-est de sat, s-au descoperit, prin cercetări de suprafaţă, din anul 1987,
urmele unor construcţii romane, cărămizi, ţigle şi ceramică romană provincială.

3. În punctul „Ruini“, situat la est de intersecţia Drumului Naţional 68 cu drumul spre Zeicani, s-au descoperit, în
acelaşi an, urmele unor construcţii, cărămizi, ţigle şi ceramică romană.

4. În punctul „Iordănel“, situat la 1,5 km vest de sat, se află alte vestigii romane formate din cărămizi, ţigle şi
ceramică.

Cele trei puncte cu descoperiri aparţin, foarte probabil, unei întinse aşezări din vecinătatea capitalei provinciei.

1. MCC, 1873, p. 331; Gooss, Chronik, p. 128; D. Tudor, Oraşe, p. 45; TIR, L 34, p. 122; 2-4. Hr. Tatu, O. Popa,
Z. Kalmar, Sargetia, 21-24, 1988-1991, p. 102-103, nr. 67.

740. ZIMBOR, jud. Sălaj (S. VII)

Din centrul satului provine o monedă imperială de argint.

Al. V. Matei, E. Lakó, ActaMP, 3, 1979, p. 19.

741. ZORENI, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

În punctul „Grădina Curţii“ se menţionează o aşezare romană târzie, din care provin fragmente ceramice de
culoare cenuşie; alte precizări privind datarea lipsesc.

G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 29, nr. 101.

175
176