Monografie Dumitra

MONOGRAFIE DUMITRA
JUDETUL BISTRITA - NASAUD

Cuprins
INTRODUCERE .......................................................................................3
I. VESTIGII ARHEOLOGICE IN ZONA SI IN JUDET ANTERIOARE

PRIMEI ATESTARI DOCUMENTARE................................................5
II. VECHIMEA LOCALITATII. NUME. PRIMELE ATESTARI

DOCUMENTARE.....................................................................................11
III. ASEZAREA GEOGRAFICA............................................................19

1. Suprafata.....................................................................................21
2. Hotarele si vecinii.......................................................................22
3. Relieful........................................................................................22
4. Clima...........................................................................................24
5. Hidrografia.................................................................................26
IV. DATE PRIVIND TERITORIUL......................................................27

1. Solurile.........................................................................................27
2. Vegetatia naturala......................................................................28
3. Animale salbatice........................................................................30
4. Toponomia si hidronomia..........................................................31
V. POPULATIA. STRUCTURA. ONOMASTICA...............................37
VI. SITUATIA ECONOMICA................................................................61

1. Agricultura.................................................................................61
2. Mestesugurile.............................................................................63
3. Comertul....................................................................................64
4. Transporturile...........................................................................64
VII. INVATAMANTUL SI CULTURA..................................................66
CONCLUZII......................................................................................70
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
ANEXE
Monografia localitatii Dumitra
Introducere
Fiecare dintre noi are datoria si mandria de a cerceta si a face

cunoscute meleagurile natale, sa cunoastem locurile, oamenii si istoria
lor, din stravechi si zbuciumate timpuri si pana in maretia prezentului.
Importante surse de informare alaturi de datele etnografice si
istorice sunt cantecele si obiceiurile populare, cladiri sau ruinele unor
cladiri peste care au trecut ani incarcati de istorie. Originea, trecutul,
vechimea, faptele mari, datinile si obiceiurile nu trebuie uitate niciodata.
Ele fac parte din personalitatea neamului nostru romanesc.
Existenta unei populatii majoritare sasesti in aceasta localitate, a
facut ca pe parcursul plecarii lor in strainatate, sa aibe preocupari in
editarea unei monografii, in care sa-si exprime "regretul" parasirii
"tinuturilor dragi".
In anul 1965, un colectiv format din: Raiger - Schmedt - Gaßner,
publica la Schweinfurter, in fosta Republica Federala Germania lucrarea
"Mettersdorfer Heimatbuch", lucrare care a fost adusa in tara si lasata in
cateva exemplare pe la diferiti cunoscuti, cu ocazia vizitelor turistice
facute. Cartea cuprinde 352 de pagini si e compusa din doua parti. In
prima parte ( 150 de pagini), se ocupa de istoricul localitatii Dumitra,
prezentand vechile hotare si vecinii, planul satului, turnul de aparare, etc.
In partea a doua se fac referiri la locuitorii sasi, tratand in mod amanuntit
fiecare familie din sat, posesiunile avute de acestia, anul plecarii din tara,
locul unde s-au stabilit si ce au realizat in domeniul proprietatii. 1
1 Dumitru Buzila: Monografia satului Dumitra, Cluj, 1987, p. 2
3
Desi aceasta lucrare este rezultatul unei munci asidue, cu multe

date si amanunte cu aspecte pozitive, ea nu prezinta toate problemele si
legaturile cu populatia ramasa, cu romanii. Este oarecum de inteles acest
egoism in cazul parasirii teritoriului nostru romanesc.
Alegerea unei astfel de lucrari de cercetare n-a fost tocmai grea,
desi nu se gasesc foarte multe lucrari referitoare la evolutia localitatii si
istoricul acesteia. Curiozitatea, poate, a fost factorul determinant in
alegerea facuta.
4
Capitolul I.
VESTIGII ARHEOLOGICE IN ZONA SI IN JUDET

ANTERIOARE PRIMEI ATESTARI DOCUMENTARE
Istoria societatii romanesti de pe teritoriul actual al judetului Bistrita-

Nasaud, cu toate ca in anumite epoci ori perioada prezinta unele aspecte
particulare, se incadreaza organic in istoria Romaniei, a spatiului
Carpato-Danubiano-Pontic.
Societatea omeneasca de pe aceste meleaguri, gratie unor
importante descoperiri arheologice este documetata de-a lungul comunei
primitive, in epoca dacica si romana, in perioada de trecere de la
antichitate la evul mediu si in epoca feudala, intr-o neintrupta dezvoltare
istorica si continuitate de viata.
In decursul acestor epoci s-au produs schimbari importante
derivate din evolutia modului de productie al societatii si din luptele
sociale care au determinat trecerea treptata de la formele inferioare de
viata si de organizare sociala la forme social - politice mai evoluat, mai
complexe.
Pe teritoriul judetului Bistrita - Nasaud nu se cunosc deocamdata
vestigii din paleoliticul inferior, ci numai din cel superior (cca. 50 mii ani),
sub forma unor lame de silex descoperite pe teritoriul satelor Mintiu si
Cepari.1
1 M. Roska, Erdély Regeszetti Repertorines, Cluj, 1942, p. 209
5
Este posibil ca viitoare cercetari, mai ales in zonele de deal-munte,

sa depisteze si alte urme mai vechi ale omului paleolitic.
Din epoca neoliticului urmele de locuire reprezentate prin diverse
materiale arheologice (ceramica, unelte, etc) sunt foarte numeroase, ele
fiind semnalate in peste 20 de localitati din judet. Dintre acestea amintim
in mod deosebit pe cele de la Archiud, Slatinita, Satu Nou, Sintereag si
Teaca.2
In perioada de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului, cand in
spatiul Carpato - Danubiano - Pontic isi fac aparitia populatiile proto -
trace, cele peste 50 de asezari si puncte fortificate ce au apartinut culturii
Cotofeni3 - atesta o intensa locuire si in aceasta parte a Transilvaniei.
Epoca bronzului se remarca prin constituirea unor intinse arii culturale
corespunzand uniunilor de triburi inrudite si avand caracterul unei
democratii militare de tip incipient. Acum apar germenii acelei supra
structuri social - politice pe care Engles a numit-o "cea mai inalta
organizare la care oranduirea gentilica putea in genere sa ajunga". 4
Locuin in bordeie, colibe sau in case construite la suprafata solului,
practicand agricultura sau cresterea vitelor, cu o puternica dezvoltarea a
olaritului, a mestesugurilor casnice (tesutul, torsul) sau a celor legate de
tehnologia bronzului si ingropandu-si mortii in deosebi prin incineratie,
populatiile acestor epoci vorbeau o limba care intrunea caracterele
esentiale ale graiurilor indo - europene. In vremea respectiva, actualul
spatiu geografic al judetului Bistrita - Nasaud a cunoscut o considerabila
impanzire cu asezari omenesti a caror frecventa este remarcabila. Astfel,
astazi cunoastem peste 50 de puncte cu diverse descoperiri (asezari,
fortificatii, depozite de arme si unelte, etc) apartinand culturii Sighisoara
sau, spre sfarsitul perioadei, culturii Noua.
2 St. Danila, Cronica sapaturilor si sondajelor arheologice efectuate pe teritoriul

judetului Bistrita - Nasaud in perioada 1953 - 1975, in File de istorie, vol. III, Bistrita,
1974, p. 458 - 464
3 D. Protase, St. Danila, Istorie straveche si veche, in Bistrita - Nasaud. Studii si
cercetari etnografice, Bistrita, 1944, p. 33
4 F. Engels, Originea familiei, a proprietatii private si a statului, Bucuresti, 1959, p. 12
6
Dintre acestea amintim asezarile cunoscute de la: Lechinta, Domnesti,

Vermes, Sinmihaiu de Cimpie, Chintelnic, Crainimat, Monariu, Budacu de
Jos si Jeica, de la Mircestii de Cimpie si Bistrita, fortificatiile de pamant
ce serveau ca cetati de refugiu de la Sieu Magherus si Coldau,
depozitele de bronzuri de la Uriu, Rebrisoara, Ghinda, etc, precum si
cimitirul de incineratie de la Bistrita.5
Un fapt cu totul remarcabil este si acela ca spre sfarsitul epocii
bronzului, ca o prefigurare a viitoarelor legaturi politice, economice si
culturale, se face simtit fenomenul de influienta etnica si culturala a
populatiilor tracice ce locuiau in Transilvania (cultura Sighisoara), a celor
din Maramures si Bihor (cultura Suciu de Sus si Otomani) cu cele din
Moldova ( cultura Noua).6
Din prima epoca a fierului ni s-au transmis valoroase marturii ale
continuitatii de vietuire pe teritoriul judetului a vechilor populatii tracice.
Urmele acestei locuiri sunt documentate prin zeci de asezari (Ciceu -
Corabia, Herina, Vermes, Teaca, Delureni) de mari depozite de bronzuri
(Dipsa, Visuia), ori puternice fortificatii (Saratel, Feleac, Ciceu - Corabia,
etc).7
Spre sfarsitul acestei perioade (secolul VII - VI i.e.n.) in
Transilvania, ca de altfel pe intreg teritoriul Romaniei, sau facut simtite
unele influente scitice si ilirice, bine cuprinse de cercetarile arheologice
intreprinse de Muzeul din Bistrita la Budesti - Fanate si Mariselu, care au
adus relevante dovezi ale stabilitatii si continuitatii elementului tragic in
contactul cu noii veniti, pe care i-a asimilat si i-a contopit in masa sa mult
mai numeroasa.
Marturiile bogatei culturi materiale si spirituale pe care geto - dacii
au dezvoltat-o unitar pe cuprinsul intregii tari se constata arheologic la tot
pasul si pe cuprinsul judetului Bistrita - Nasaud, fie sub forma unor
impunatoare cetati si puncte fortificate (Saratel, Dumitrita, Ardan, Viile
Tecii), fie sub forma unor intinse si dens populate asezari (Ocnita, Tarpiu,
Salcuta, Ciceu - Corabia, Galatii Bistritei, Sapteriu) sau a unor bogate
tezaure monetare, ori podoabe de argint, iscusit lucrate (Bistrita, Coldau,
Pietris, Stupini, Tonciu).8
5 D.Protase, St. Danila, Op.cit., p. 38
6 Judetele patriei. Bistrita - Nasaud. Monografie, ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1979,
p.37
7 Ibidem
8 Ibidem
7
Scitii s-au asezat in numar mare pe Mures si Tarnave dar nu

lipsesc nici descoperirile de factura scitica in sudul sau in nordul
Transilvaniei asa cum o dovedesc descoperirile de la Simeria si mai ales
cele din judetul Bistrita - Nasaud de la Posmus, Jeica si Dipsa. De notat
ca descoperirile din judetul Bistrita - Nasaud, pe langa faptul ca largesc si
completeaza informatiile privind "problema scitica", aduc si date
interesante privind descoperirile de caracter scitic din Transilvania.
Sapaturile arheologice efectuate la Dipsa, Cepari, Archiud, Galatii
Bistritei si in deosebi la Fantanele, au furnizat noi si graitoare dovezi nu
numai in ceea ce priveste statornicia populatiei dacice, ci si in legatura cu
asimilarea celtilor in masa dacilor.9
In localitatea Cepari (comuna Dumitra), in cursul lunii iulie 1969
s-au efectuat sondaje de verificare in cimitirul celtic mentionat de M.
Roska in Repertorium-ul sau din 1944. Au fost descoperite 6 morminte
celtice de incineratie in groapa datand din secolul III i.e.n. 10
In secolele care au urmat retragerii romane, procesul de
consolidare a populatiei daco - romane a fost ingreunat si intarziat de
valurile triburilor migratoare.
Convietuirea dintre localnicii daco - romani si diferitele triburi in
migratie, precum si procesul de apropiere si influentare reciproca au fost
surprinse arheologic prin descoperirile de la Cepari, Archiud, Ocnita,
Galatii Bistritei, Fantanele, etc., unde de alaturi de obiectele specifice
populatiei locale, au fost gasite si urme materiale caracteristice
migratorilor.
Urme ale neamurilor germanice (goti si gepizi), reprezentate prin
doua morminte de inhumatie (secolul V - VI e.n.) se cunosc la Cepari si
Ocnita.11
In secolele IX - XI se constata arheologic o puternica dezvoltare a
culturii materiale si spirituale romanesti, fapt dovedit mai sus prin numarul
mare de asezari (Bistrita, Rebrisoara, Archiud, Ocnita, Sieu, etc.), cimitire
cu sute de morminte (Sirioara) sau fortificatii (Arcalia, Ciceu - Corabia,
Ardan, Satu Nou, Viile Tecii).12
9 Ibidem
10 St. Danila, Op. cit., p. 467
11 D. Protase, St. Danila, Op. cit., p. 43
12 Judetele patriei. Bistrita - Nasaud. Monografie..., p. 41
8
Puternica dezvoltare economica si sociala, accentuarea

diferentierilor sociale in randul obstilor satesti au dus la formarea si
dezvoltarea unor formatiuni prestatale mentionate de documentele
vremii.13
Incepand de prin a doua jumatate a secolului XI, regii arpadieni si
nobilimea din jurul lor au inceput cotropirea Transilvaniei si, treptat, pe
parcursul a catorva sute de ani, si-au intins dominatia asupra unei
insemnate parti a Transilvaniei.14
In ciuda vicisitudinilor politice, comunitatile romanesti, s-au
mentinut in forme de organizare in obsti, potrivit specificului traditional
romanesc, a populatiei de neam greman, colonizata in zona Bistritei in
jurul anului 1200.15
Comunitatile de neam greman au venit in grupuri si etape diferite
din vestul Germaniei, Flandra, Pays de Liège, Valonia, Franconia,
Saxonia, Luxemburg si Bavaria, dupa cum o arata traditia, studiile
lingvistice si dialectale, denumirile de sate dupa specificul locurilor de
origine.16
____________________________________________________________________
13 St. Pascu, Voivodatul Transilvaniei, vol. I, ed. a II-a, edit. Dacia, Cluj, 1972,
p. 28 - 32
14 Ibidem, p. 83 - 84
15 Fr. Zimmerman, C. Werner, G. Müler, Urkundenbuch zur Geschichte der
Deutschennin Stebenbürgen, vol. I, Sibiu, 1892, p. 2 - 3
16 Ibidem, p. 34 - 35
9
In prima faza, asezarea sasilor in zona Bistrita - Nasaud, s-a facut

pe domeniile regale din jurul Bistritei, pe Vaile Budacu si Dipsa. Ulterior,
alte grupuri au fost aduse pe domeniile feudale din Valea Sieului, a
Somesului inferior si din campie. Astfel, Orheiul Bistritei s-a cladit pe
vechiul castru roman.17 Dumitra, Tarpiu si Mintiu s-au format alaturi de
vechiile localitati romanesti Becina, Fata si Taga, contopindu-se cu
acestea.18
17 R. Huss, Sagen und Erzählungen aus dem Nösnergan unde dem Regner
Ländchen, Bistrita, 1927
18 I. Martian, Tara Nasaudului inainte de instaurarea regimentului de graniceri,
Nasaud, 1933, p. 23 - 24
10
Capitolul II.
VECHIMEA LOCALITATII. NUMELE.

PRIMELE ATESTARI DOCUMENTARE
Datorita cercetarii arheologilor, au fost scoase la iveala dovezi clare

ca pe teritoriul comunei Dumitra s-au desfasurat activitati omenesti din
timpuri stravechi. Au fost scoase la iveala in satul Tarpiu, topoare de
piatra, un topor de arama si mai recent monede dacice. 1
Cel mai bogat in materiale arheologice este in prezent satul Cepari.
In urma sapaturilor din 1942, 1968, 1969 s-au descoperit lame de silex
datand din paleoliticul inferior, materiale de origine dacica si valoroase
morminte celtice cu un insemnat numar de vase grecesti in ele. Tot in
acest sat a fost descoperit un bogat mormant din epoca migratilor din
secolul V - VI e. n.2
In satul Dumitra au fost descoperite pana acum materiale ceramice
de factura prefeudala.3
In partea de nord - est a localitatii, pe o culme langa panta dealului
"Piatra Vanata", se afla o incinta de ziduri de piatra cu doua turnuri de
____________________________________________________________________
1 St. Danila, G. Marinescu, Unelte, arme si obiecte de piatra slefuite, decoperite pe
teritoriul judetului Bistrita - Nasaud in File de istorie, Bistrita, 1974, p. 29
2 Informatie primita de la G. Marinescu. Materiale inedite aflate in Muzeul Judetean
Bistrita
3 Ibidem
11
aparare, care sunt vizibile si astazi. Potrivit aprecierilor si investigatiilor

facute de profesorul George Marinescu, directorul Muzeului Judetean de
Istorie Bistrita, fortificatia dateaza din secolul al XIII - lea. Ea a fost
construita de populatia din zona, probabil dupa 1241 si a functionat
pentru o perioada relativ scurta, fiind abandonata ulterior, deoarece in
apropiere prezenta mai mare siguranta Burgul Bistritei.
Cata vreme documentele referitoare la cetati despre orase sau
targuri sunt mai numeroase si mai bine conservate, cele privitoare la sate
se dovedesc a fi destul de reduse si se pastreaza mai mult intamplator in
legatura cu diferite privilegii sau litigii feudale si numai in rare cazuri sunt
legate de viata obsteasca a satelor.
Aproape toate numele de localitati ce apar in diverse acte
medievale, marcheaza numai o anumita data pe firul istoric al asezarilor
respective si nicidecum inceputul acesteia, care mai in toate cazurile, se
pierd in trecutul indepartat.
Avand in vedere etapele colonizarii sasilor in zona Bistritei, a
grupurilor bavareze stabilite aici, a denumirilor de sate date dupa
specificul locurilor de origine, ori a capeteniei grupului stabilit, se pare ca
numele localitatii Dumitra ar deriva dupa scrierile sasesti, de la seful local
al colonistilor stabiliti aici, pe nume Metter. Satul lui Metter, numindu-se
Mettersdorf.4
Atestarile documentare ale satelor comunei dateaza din secolul
XIV.
____________________________________________________________________
4. D. Buzila, Monografia satului Dumitra, Cluj, 1987, p. 12
12
Satul Dumitra este atestat documentar din anii 1317 - 1320, cand
se mentiona strangerea darilor papale, de la romanii de aici. La
colonizarea sasilor in jurul anului 1200, era prezent in aceiasi zona un sat
romanesc cu numele "Fata", langa care s-au asezat hospites (oaspetii)
(1243 - 1434), romanii fiind siliti sa plece spre locuri mai putin prielnice de
pe Valea Somesului.5 Asezarea a purtat mai multe denumiri: Villa
Demeterii in 1317, 1334, posesiunea regala Nagydemeter in 1366,
Demeterii in 1440, Magnus Demeter in 1587 - 1589, Mettersdorf in 1760
dupa numele Dumitru al unei capetenii. A facut parte din districtul Bistritei
fiind una dintre cele mai populate si instarite localitati ca urmare a
intinsului teren arabil din perimetrul acestuia. 6 A facut parte din comitatul
Bistrita - Nasaud (1876), Plasa Iad, fiind sediu de notariat pana in 1925,
iar din 1931 a trecut la Plasa Nasaud, revenind in 1940 la Plasa de Sus,
in 1948 revine la Plasa Nasaud. In 1950 la raionare a devenit sat al
comunei Cepari impreuna cu Prislopul, in cadrul raionului Nasaud, din
1956 este comuna avand ca sat Cepari. La constituirea judetului Bistrita -
Nasaud (1968) i se va adauga si satul Tarpiu. 7
Satul Tarpiu, apartinator comunei Dumitra este atestat documentar
in anul 1331.
5 Iulian, Martian, Tara Nasaudului, Nasaud, 1933, p. 15
6 Coriolan, Suciu, Dictionar istoric al localitatilor din Transilvania, vol. I, Bucuresti,
1966, p. 214
7 Organizarea administrativ teritoriala a R.S.R. din 1968, in Judetele Romaniei
Socialiste, Bucuresti, 1969, (Prescurtat: Org. jud. 1968)
13
Celalalt sat apartinator, Cepari, este atestat documentar in anul

1392, impreuna cu mai multe localitati invecinate.
"Conventul manastirii din Manasturul Clujului instinteaza pe
Ladislau, Vicevoievodul Transilvaniei, ca Stefan a lui Beche din Floresti
(Vilagusberk), apoi Ioan, fiul lui Mihail de Nimigea si Ladislau fiul lui
Geleth, si Ladislau fiul lui Ladislau, Ioan fiul lui Nicolae, Martin fiul lui
Andrei si Anton fiul lui Nicolae de Sintereag (Somkerek), au impartit intre
ei posesiunile si apartenentele acestora din Sintereag, Floresti, Nimigea
de Jos (Nemegyeinferior), Nimigea de Sus (Nemegyesuperior), Mintiu
(Nemeth), Liviu Rebreanu (Prislop - Prozlop), Lusca (Luchka), Mogoseni
(Magasmarth), Cociu (Kach), Bretea de Jos (Alsow Brethe), Bretea de
Sus (Felsew Brethe), Agris (Egrus), Sieu Odorhei (Udvarhel) si Cepari
(Chepan)".8
Este interesant faptul ca intre cele trei sate ale comunei, au existat
in trecut, alte trei sate: Fata, Bacea (Becina), Taga si catunul Tucas,
amintite in documentar intr-o Diploma a regelui Bela al IV-lea in anul
1243.9 Dintre toate acestea, satul Fata, cel mai puterni, apare in fruntea
tuturor mentiunilor. Aceste nume de sate disparute s-au pastrat in forma
lor romaneasca: Fata, Bacea si Taga, iar adaosul de "telke" la forma
originala se justifica prin numele de "mosie".
8 P. Boca, Vechimea documentara a localitatilor din judetul Bistrita - Nasaud, sec.XII-
XIV, in File de istorie, vol. I, Bistrita, 1971, p. 104
9 Fr. Zimmerman, C. Werner, G. Müller, Urkunendbuch zur Geschichte der Deutchen
in Siebenburgen, Hermannstadt, 1892, vol. I, nr. 79, p. 70
14
Grafia acestor nume difera in cursul vremii astfel: 10

 1243: Fatatelke, Bachiunatelke, Chegetelke;
 1344: Fatha;
 1366: Fata;
 1380: Ffatha;
 1412, 1414, 1418: Fata, Baclna, Chege;
 1429: Fata, Pechefalva, Kiszegev;
 1433: Fata, Bochona, Chegew;
 1449: Fatha, Boczona, Chegev.
Privitor la situatia in teren a acestor sate stim ca Fata a fost situat
intre satele Cepari si Dumitra, Bacea intre Cepari si Tarpiu, iar Taga in
preajma Tarpiului - in partea de vest.11
O legenda spune ca cele trei sate dispar in frunte cu Fata, locuitorii
fiind ucisi de vecini cu scopul acapararii pamantului deosebit de roditor.
Legenda spune ca singura supravietuitoare a fost o fata, probabil pentru
a se justifica denumirea satului Fata.
Lasand la o parte legenda, trebuie mentionat ca pana in anul 1876,
pe un loc intre satul Dumitra si Tarpiu exista o ridicatura de pamant de
forma unui mormant, inalta de circa 1,5 m., avand infipta o coloana de
piatra la un capat, ridicatura pe care localnicii o numeau "mormantul
fetii".12
10 I. Martian, Fata,Traditie si istorie, in Arhiva Somesana , nr.4,Nasaud , 1926 , p. 15

11 Ibidem
12 Ibidem
15
Coloana de piatra a fost adusa in localul bisericii din Dumitra. Este

o inscriptie de origine romana, care nu are nici o legatura cu
evenimentele amintite.
De remarcat faptul ca si astazi locurile mai sus amintite poarta
denumiri ca: Ratul Feti, Coasta Fetii, Via Fetii etc.
Pentru anii ulteriori existenta comunei este atestata de prezenta in
centrul satului, pe o movila, a unui turn, pe a carui prima intrare este
sapat anul 1488. Turnul este ridicat separat de actuala biserica la o
distanta de 8 m. A fost construit pentru nevoi de aparare, aceasta, se
poate usor deduce dupa configuratia sa. Turnul este construit din piatra
si are patru etaje, iar la subsol o incapere, unde exista un pod rulant. 13
Inainte, in incaperea de sub turn locuia paznicul, care isi facea
rondul de noapte la ultimul etaj.14 Mai tarziu acolo au fost tinute materiale
pompieristice din localitate.
Turnul din Dumitra este cunoscut sub denumirea de " Turnul
Slaninilor", pentru ca la etajul doi al turnului se afla marea camara pentru
slanina. Fiecare familie isi avea aici cuierul, unde atarna slanina pentru
pastrare. Astazi se mai pastreaza partial cuiele de care se atarna slanina.
Slanina pentru consum se putea lua doar sambata seara, cand prin
bataia clopotului era anuntata populatia. Sub directa participare a sefilor
bisericii, localnicii isi luau cantitatea de care aveau nevoie pentru
saptamana care urma. Tot atunci se facea si un bilant al muncii
__________________________________________________________
13 Raiger - Schmedt - Gaßner, Op. cit., p. 11-12
14 Ibidem, p. 12
16
saptamanale si se ironizau "marii consumatori".15

La etajul trei se gasea incaperea unde era zidit ceasul, cu
vizibilitatea cadranului in trei parti. Acest ceas a fost montat in anul 1905,
fiind opera unui mester din Viena. 16 Astazi se mai pastreaza doar
fragmente din el.
La etajul patru exista o platforma de unde se vede in ansamblu tot
satul si tot de aici se da alarma in caz de pericol sau incendii.
Acoperisul turnului este in patru canturi, ascutit, specific turnurilor
sasesti. Sub acest acoperis sunt asezate cele trei clopote, din care unul
are un diametru de 120 cm. si o inscriptie interioara ce nu a putut fi
descifrata in intregime.
In jurul turnului si a bisericii a existat un zid inalt de piatra, destinat
apararii, care purta alaturi de constructiile interioare denumirea de
"cetate".
In anul 1890 se demoleaza vechea biserica si tot atunci si ultimele
resturi ale zidului ce o inconjurau.17
Biserica actuala, zidita din piatra, este inaugurata in anul 1899. 18 In
anul 1976 ea a fost renovata iar acum se pregatesc de noi lucrari de
renovare.
15 Ibidem, p. 13
16 Ibidem
17 Registrul constructiilor bisericesti, parohia Dumitra, Insemnari de Pfarrel Prall, fila
VII
18 Ibidem, fila VIII
17
Documentele legate de trecutul istoric al Dumitrei o pomenesc sub

mai multe denumiri, fireste este vorba despre una si aceiasi localitate. 19
 1317 - 1320: Eclesia de Villa Demetrii;
 1332: Sacerdos de Villa Demetrii;
 1334: Villa Demetrii;
 1366: Poss.regalis Noghdemeter;
 1380: Demeter;
 1412: Villa Noghdemeter;
 1434: Naghdemeter;
 1440: Demetery;
 1587 - 1589: Magnus Demeter;
 1733: Nagy - Demeter;
 1760 - 1762: Mettersdorf;
 1839: Dumitra, Dumitra Mare;
 1850: Dumitru, Mettersdorf;
 1854: Nagy - Demeter, Mettersdorf, Dumitra.
__________________________________________________________
19 C. Suciu, Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania, vol. I, Bucuresti, 1967,
p.214
18
Capitolul III.
ASEZAREA GEOGRAFICA
Judetul Bistrita - Nasaud este asezat in partea de nord a tarii, intre

paralelele 47°37` si 47°48` latitudine nordica si intre meridianele 23°27` si
25°36` longitudine estica, incadrat de judetele Maramures in nord,
Suceava in est, Mures in sud si Cluj in vest, insumand o suprafata de
5305 km² (2,2% din suprafata tarii).1
In cadrul marilor unitati de relief, judetul inglobeaza zona de contact
a Carpatilor Orientali cu Depresiunea Transilvaniei, Bazinul Superior al
Somesului cu afluentii sai (Sieu, Bistrita, Salauta, Ilva, etc), precum si o
mica portiune din Bazinul Mijlociu al Muresului ( Lutu, Comlod, Seulia si
Sarmasu).
Relieful este variat si complex, dispus sub forma unui amplu
amfiteatru natural, reprezentat prin doua trepte - munti si dealuri. Lipsa
campiei este suplinita de luncile manoase ale Somesului Mare, Sieului,
Bistritei, Budacului si ale afluentilor lor, care completeaza dispunerea
armonioasa a treptelor de relief din judet.
Zona dealurilor, care reprezinta 2/3 din suprafata sa, ocupa partea
centrala si de vest a judetului.
In partea centrala s-a conturat o regiune colinara denumita
Dealurile Bistritei, alcatuita dintr-un ansamblu de culmi longitudinale,
1 Judetele patriei. Bistrita - Nasaud. Monografie, ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1979,
p. 11 19
fragmentate intr-o serie de coline cu altitudini cuprinse intre 400 - 700 m

acoperite cu paduri de foioase si livezi.2
Dealurile Bistritei alcatuiesc de fapt o asociere de trei bazine
depresionare, care s-au format sub actiunea erozionala a apelor
curgatoare, fiecare fiind drenat de cate o vale principala. Acestea sunt:
Depresiunea Dumitra - Taure, situata de-a lungul Vaii Rosua (Valea
Sarata); Depresiunea Livezile - Birgau si Depresiunea Budacului. 3
Comuna Dumitra este asezata, din punct de vedere administrativ,
in partea centrala a judetului Bistrita - Nasaud.
Sub raport geografic, Dumitra este asezata in Depresiunea
Dumitra-Taure, care reprezinta o zona de tranzitie intre podis si lantul
Muntilor Carpati, dar bine delimitata de unitatile geografice din jurul ei.
Situata destul de aproape de Muntele Heniu Mare din Grupul
Muntilor Birgaului si nord - estul Podisului Transilvaniei, Dumitra
beneficiaza de conditii favorabile desfasurarii vietii si activitatii locuitorilor
sai. Fata de orasele ce au dat denumirea judetului se afla la o distanta de
12 km. Gasindu - se la jumatatea distantei dintre orasul Bistrita si orasul
Nasaud, localitatea Dumitra are un contact aproape direct cu viata
urbana, gasindu - se din toate punctele de vedere sub influenta acestora.
Faptul ca o mare parte din judet este legata de centrul administrativ
prin soseaua care trece prin Dumitra, a determinat existenta unui
transport rutier, de calatori si de marfuri destul de aglomerat, dar cu
consecinte favorabile pentru intreaga comuna .
2 V. Girbacea, Dealurile Bistritei, Bistrita, 1932, p. 11
3 V. Mihailescu, Congresul profesorilor de geografie, Nasaud, 1934, p. 28
20
Aceasta asezare are consecinte favorabile si asupra climei;

biciuirile aspre ale Crivatului, care troieneste iarna parti insemnate din
Moldova, nu se simt in Dumitra, ea fiind aparata de lantul Carpatilor
Orientali si chiar de dealurile ce o inconjoara. Nici iernile blande si verile
toride ale sudului nu influenteaza microclimatul specific comunei. Gratie
asezarii deosebit de favorabila, pe intreg teritoriul comunei, cultura
pomilor fructiferi si a vitei- de-vie gaseste conditii foarte prielnice, Dumitra
constituind un micro - bazin pomi - viticol.
Privita sub toate aspectele, pozitia geografica a comunei Dumitra
este favorabila dezvoltarii sale, oferind in acest sens multiple posibilitati.
Tranformarea posibilitatilor in realitati constituie preocuparea de frunte a
locuitorilor sai.
1. Suprafata
Comuna Dumitra are suprafata de 7113 ha 4, inscriindu-se din acest
punct de vedere in randul comunelor de marime mijlocie din cadrul
judetului Bistrita - Nasaud.
Fata de comunele cu care se invecineaza, este cea mai mica,
aceasta datorita configuratiei specifice a asezarii sale.
Comuna este alcatuita din trei sate: Dumitra - satul de centru cu o
suprafata de 4463 ha, Tarpiu sat apartinator, situat la distanta de 7 km.
cu o suprafata de 1855 ha si Cepari, cu o suprafata de 795 ha, situat la o
distanta de 4 km.5
4 Cadastrul funciar , Consiliul local Dumitra

5 Ibidem 21
2. Hotarele si vecinii
Comuna Dumitra se invecineaza cu doua orase si patru comunei.
Cea mai mare parte din lungimea hotarelor o are cu orasul Bistrita si
comuna Sintereag.
In partea de sud si de sud - est, comuna este marginita de orasul
Bistrita. Hotarul se intinde in lungul Dealului Handrabestiului, Dealul
Targului si Dealul Pinticului, urmand de obicei creasta acestora, intr-o
zona aproape complet acoperita cu paduri de foioase.
Hotarul cu comuna Feldru se afla in partea de est si nord - est si
urmeaza directia Dealului Cetatii.
In partea de nord, pe linia sinuoasa a dealurilor se margineste cu
comuna Rebrisoara. Tot la nord se afla si hotarul cu orasul Nasaud, hotar
ce coboara pe Dealul Fotovolului pana la paraul Cepariului, ca apoi sa
treaca prin apropierea dealurilor cartierului Lusca.
In partea de nord - vest si vest, peste Dealul Mintiului se
margineste cu comuna Nimigea.
Hotarul spre comuna Sintereag trece peste Valea Tarpiului
ajungand in Dealul Handrabestiului, urmand partea vest si sud - vest.
Caracreristica principala a acestor hotare este ca ele urmeaza linia
naturala a crestelor dealurilor, intretaiata in mod mai pronuntat de Valea
Tarpiului in partea de sud - vest.
3.Relieful
Comuna Dumitra face parte din zona Dealurilor Bistritei, care se
intind in partea de vest a Muntilor Birgaului.
22
Ea are un microrelief specific, dominat de o depresiune de proportii

mai reduse, ceea ce a determinat ca in cadrul reliefului judetului
suparfata comunei sa fie cunoscuta sub numele de Depresiunea
Dumitra - Taure, depresiune intracolinara de eroziune, sculptata pe
seama braului de formatiuni tortoriene moi, cu argile friabile, formatiuni
de sare, etc.
Forma depresiunii este un patrulater, cu o suprafata de 200 km ²,
corespunzatoare specificului depresiunilor de proportii mai reduse.
In cuprinsul comunei, regiunea deluroasa ocupa cea mai mare
intindere. In partea estica altitudinea lor se apropie de 800 m, facand
legatura cu zona muntoasa din apropiere, urmand a scadea in partea de
sud - vest spre Campia Transilvaniei.
Privind pe inaltimea Dealului Cetatii, aflat in extremitatea estica a
comunei, toate dealurile Dumitrei apar ca niste spinari de oi aplecate sa
pasca in partea vestica.
Dealul Cetatii este cel mai inalt deal, in punctul sau Piatra
Pinticului, avand inaltimea de 740 m. El este punctul de unde se
orienteaza pe intregul cuprins al comunei, toate celelalte dealuri.
De-a lungul hotarului cu orasul Bistrita se intinde Dealul Targului,
ce se termina dincolo de satul Tarpiu, urmand latura sudica a depresiunii.
Altitudinea dealurilor cel compun variaza intre 600 - 700 m, punctele mai
inalte fiind: Dealul Ciuha 620 m, Dealul Bistritei 653 m si Dealul Slatinitei
671 m. Paralel se intalnesc dealurile: Hum, Cimitirului, Candrasului.
Latura nordica a Depresiunii Dumitra - Taure este formata din
Dealurile Prislopului, Urzicarului, Mintiului. O pozitie mai centrala ocupa
23
Dealul Fetii.
Toate dealurile de la hotarul comunei sunt acoperite de intinse
suprafete de paduri de foioase, iar pe cele cu pozitie mai centrala s-au
plantat intinse suprafete de pomi fructiferi, vii sau plante de cultura.
Intre aceste dealuri strabatute de paraie mici, se intind vai a caror
latime se mareste spre partea vestica a comunei.
Cu toate ca intinderea comunei este relativ mica, se intalnesc
forme de relief diferite: dealuri specifice zonei de podis, vai largi cu zone
inguste, asemanatoare luncilor, terase caracteristice.
Formele de relief se imbina ca intr-un fel de teatru antic, cu
deschidere spre Valea Sieului si Somesului.
Dumitra este legata de toate comunele din jur prin pasuri, cele mai
multe fiind de importanta locala. Pasurile ce o leaga de Feldru si
Rebrisoara sunt putin intrebuintate, avand caracterul unor drumuri de
tarina.
Legaturile cu Mintiu si Sintereag se fac prin drumuri accesibile, dar
gradul lor de degradare le fac uneori putin practicabile.
Cele mai bune legaturi se fac cu cele doua orase prin Pasul
Prislopului spre Nasaud si prin Pasul Targului spre Bistrita, pe soseaua
modernizata, de importanta judeteana.
4. Clima
Clima comunei Dumitra se incadreaza in zona continental -
moderata, caracterizata prin ierni umede si precipitatii suficiente pe tot
parcursul anului.6
6 Judetele patriei. Bistrita - Nasaud. Momografie, ...,p. 19 24
Temperatura medie a aerului este de 8,2 °C. 7 Luna cea mai

friguroasa este ianuarie, media fiind de -4,4°C, iar luna iulie înregistreaza
caldurile cele mai mari, cu medii de +19,1°C.8
În cinci luni din an se obtin temperaturi medii de peste 10°C.
În intervalul 1896 - 2002, cea mai scazuta temperatura a fost
înregistrata în luna ianuarie -30,8°C, iar maxima în luna august +37,6°C. 9
Nebulozitatea mijlocie anuala este sub 50%. Maxima nebulozitatii
este înregistrata în lunile de toamna si iarna.
Precipitatiile medii anuale totalizeaza 680 mm. 10
În timpul verii precipitatiile sunt în medie de 250,5 mm, în luna iunie
se atinge maxima de 94,4 mm. Numarul zilelor cu precipitatii intr-un an
este aproximativ 120.
Ploile torentiale ajung la 0,6 - 0,8 mm pe minut. La 11 august 1938
au cazut 75,9 mm.11
Regimul eolian
Taria medie lunara a vântului nu depaseste 2,5 m/secunda.
Maxima se înregistreaza în luna aprilie, urmând martie si mai. Directiile
principale ale vânturilor sunt: nord - est -> nord - vest si est. 12
__________________________________________________________
7 Evidenta regimului termic, Statia Meteorologica Bistrita
8 Ibidem
9 Ibidem
10 Centralizatorul precipitatiilor atmosferice, Statia Meteorologica Bistrita
11 Ibidem
12 Evidenta regimului eolian, Statia Meteo. Bistrita
25
5. Hidrografia
Reteaua hidrografica în Depresiunea Dumitra este formata din
câteva pâraie al caror debite este foarte redus.
Variatia debitului si a nivelului se datoreaza precipitatiilor
abundente în special primavara, dupa topirea zapezii si a perioadelor de
seceta din timpul verii.
Caracterele specifice depresiunii, imprima si retele hodrografice o
specificitate caracteristica, astfel pârâul cel mai mare din comuna, Valea
Tarpiului îsi are bazinul de alimentare în exclusivitate pe suprafata
comunei. Cumpana apelor pentru acest bazin este formata din dealurile:
Cetatii, Târgului si Prislopului.
Pânzele de apa freatica sunt la mica adâncime si în vetrele satelor,
dar aceasta apa nu este potabila, ea fiind întrebuintata în alte scopuri.
Apa potabila este adusa prin conducte metalice de la o distanta de
circa trei km, din izvoare captate care nu isi mentin debitul constant in
perioada de vara.
Cel mai important pârâu este Valea Tarpiului care se varsa în
Bistrita Bîrgaului. Valea Tarpiului are ca afluenti pârâul Cepari si pârâul
Prislopului pe dreapta, iar pe partea stânga pârâul Târgului, Broasca,
Valea Lunga si Naselul.
Pe întinsul comunei se afla un lac numit "Tau" care în urma cu
aproximativ cinci ani avea o suprafata de 6236 metrii patrati, dar acum
este aproape secat. Acest lac se afla la marginea satului Dumitra, folosit
în trecut de sateni pentru cresterea ratelor si gâstelor. Debitul acestui lac
a fost tot timpul inconstant. Popularea lacului cu peste nu a dat rezultate.
26
Capitolul IV:
DATE PRIVIND TERITORIUL
Teritoriul care formeaza comuna Dumitra a constituit, din cele mai

vechi timpuri, o punte de legatura materiala între românii de aici si cei din
vecinatate sau departare. Ancorat puternic în cele mai îndepartate
veacuri de existenta a poporului român, tinutul Dumitrei se contopeste în
epopeea de lupta pentru apararea fiintei si independentei nationale,
pentru eliberarea de orice asuprire, pentru afirmarea marilor sale potente
materiale si spirituale.
1. Solurile
Solurile s-au format pe depuneri alternante de argile marnoase si
gresii grosiere, argile si gresii conglomerate si marne nisipoase. 1
În unele portiuni (Handrabesti) ale teritoriului se gasesc straturi de
argile compacte subjacente înclinate, care determina alunecarile de
teren.
Pe lunci solificarea s-a produs pe mâluri, luturi si argile. Solurile
rezultate au o textura grea, un drenaj intern defectuos.
Teritoriul Dumitrei este situat în zona solurilor brune, de padure
podzolite (19,7%) si a solurilor brune (4,5%). 2
__________________________________________________________________
1 C. Chirita, Harta solurilor, Bucuresti, 1967
2 Cadastrul funciar, Consiliul local Dumitra
27
Solurile erodate reprezinta 40,1%, solurile laconestite 21,6%,

solurile negre pseudorendzinice 13,5% si solurile aluvionale 0,6%.
Solurile negre de fâneata se gasesc la baza pantelor concave unde
apar umeziri datorita izvoarelor de coasta, ceilalti factori având
caracterele generale care au determinat solurile brune de padure sau
brune de padure podzolite.
Pe lunci, microrelieful si apa freatica a determinat fie formarea
laconistelor fie a solurilor aluvionale.
Prin defrisari si desteleniri, omul a influentat negativ potentialul
productiv a solurilor, favorizând dezvoltarea eroziunii pâna la moderat si
chiar excesiv erodat.
Datorita pozitiei geografice, a zonei de relief, a climatului cu ierni
reci, veri potrivit de calduroase, cu precipitatii bogate, cu nebulozitate
mica în sezonul de vara si începutul toamnei, arealul comunei asigura
conditii propice culturii pomilor, iar pe mezorelief, a vitei - de - vie si a
culturilor de câmp: grâu, orz, ovaz, cartofi si plante furajere perene si
anuale.
2. Vegetatia naturala
Pe teritoriul comunei, vegetatia este variata datorita conditiilor
diferite de clima, relief si actiunii consistente a omului.
Vegetatia se poate grupa în asociatii în functie de factorii fizico -
geografici.
În cadrul acestor asociatii se întâlnesc aproape toate grupele de
plante caracteristice zonei subalpine, zone de dealuri si podisuri, uneori
28
chiar zone de câmpie.

Pe cuprinsul localitatii Dumitra se pot distinge urmatoarele zone de
vegetatie:
 vegetatia zonei forestiere,
 vegetatia zonei agricole,
 vegetatia baltilor si mlastinilor.
Terenurile din prima grupa se situeaza în zona de vegetatie a
padurilor de foioase etajul stejarului - pe formele mai ridicate de relief
facându-se trecerea la fag.
Padurile au în componenta speciile de: Quercus petraca,
Quercus cerris, Quercus deschampi, Carpinus betulus, Malus sivestris,
Malus communis, Pirus pyroster, Prunus avium, Corylus avelaria, Acer
campestris, Crataegus monogyna, Viburnum lantana.
Pe lunci, vegetatia lemnoasa apare în pâlcuri si e compusa din
specii de Salix, Alunus glutionosa si Propulus tremula.
Vegetatia ierboasa zonala cuprinde pajisti de tipul Agrostis
termis, Cynosurus cristatus, Festuca rubra, Brisa media, Anthoxanthum
odoratum, Melica transilvanica, Holcus lanatus, Trifolium rebeus, Ononis
hyrcina, Lotus corniculatus, Trifolim protense etc.
Productiile de masa verde si fân sunt mijlocii. Pe versanti,
pajistile sunt de tipul Agostis termis, Festuca sulcata, mai putin
productive decât primele.
Pe lunci pajistile umede sunt dominate de Cyperacee care pot fi
puse în valoare numai dupa lucrari hidroameliorative.
29
3. Animale salbatice
Teritoriul localitatii se încadreaza în etajul faunei de deal si
podis.
Dintre mamifere amintim pe cele mai reprezentative: iepurele
(Lepus suropeaus) - în prezent în numar destul de redus, din cauza
ierbicidarilor, stropirilor, recoltarilor mecanice, araturilor de vara sau
toamna, înmultirii vulpilor; caprioara (Capreolus capreolus) - în numar
mai mare datorita ocrotirii de catre om si popularii rezervatiilor. În ultimul
timp lupii sunt tot mai putini, dar a crescut numarul mistretilor, care
provoaca uneori pagube culturilor agricole. Prezenta ursilor, e datorata
mai mult Rezervatiei de la Budac, aflata în apropierea hotarului comunal.
Pasarile mai des întâlnite sunt: ciocanitoarea, gaita, pupaza,
turturica, porumbelul gulerat, cinteza, graurele, cucul, sitarul de padure,
uliul, eretele, mierla, pitigoiul, stancuta, corbul, ciocârlia, rândunica si
foarte des întâlnita vrabie.
În zonele de culturi cerealiere sunt caracteristice: potârnichea,
cioara de semanatura si fazanul.
Dintre pasarile nocturne se remarca buha mare, cucuveaua
comuna si liliacul. În zonele mai umede se întâlnesc berzele albe.
Pe lacul "Tau" se pot observa aproape tot timpul anului ratele
salbatice, care în mod normal pe timpul iernii ar trebui sa plece dar se
întâmpla foarte rar acest lucru.
30
4. Toponimia si hidronimia
Pe parcursul acestei lucrari apar referiri la numele locurilor si
apelor apartinatoare localitatii Dumitra. Cu trecerea timpului numele se
pierd sau îsi schimba forma. Autohtonii au folosit de-a lungul anilor
toponime si hidronime date de popoarele cu care au convietuit chiar si o
perioada mai scurta de timp.
Daca denumirea unor locuri, localitati, s-au schimbat din anumite
motive, numele marilor râuri au ramas aproape neschimbate. Numele
unor localitati cu rezonanta istorica au disparut, aceste asezari purtând
nume vechi dacice, putin modificate de romani, au fost distruse în
perioada migratiilor, denumirile lor fiind uitate. Nu acelasi lucru s-a
întâmplat însa cu numele râurilor, care s-au pastrat aproape neschimbate
(Samus - Somes).
"Toponimia poate fi socotita istoria nescrisa a unui popor, o
adevarata arhiva unde se pastreaza amintirea atâtor evenimente,
întâmplari si fapte mai mult sau mai putin vechi sau importante, care s-au
petrecut de-a lungul timpurilor si au impresionat într-un chip oarecare
sufletul popular".3
Potrivit modului cum au luat nastere, toponimiile românesti se
pot împarti în patru grupe:
1. Nume în legatura cu pozitia, aspectul sau o alta particularitate
a locului.
2. Nume în legatura cu diferite fenomene din viata sociala a
poporului.
3 I. Iordan, Toponimia româneasca, Bucuresti, 1963, p. 3
31
3. Nume ce pastreaza amintirea unor evenimente sau întâmplari

din trecut.
4. Nume generate de anumite trasaturi psihice a celor ce le-au
dat.4
Foarte multe toponime locale fac parte din prima grupa, aratând
pozitia locului:
 "Între pâraie" - terenul dintre doua pârâiase, situat în nord -
vestul satului în apropiere de satul Cepari.
 "Sub vie" - suprafata mare de teren situata în centrul satului sub
plantatia de vie.
 "Dupa vie" - teren situat în nord - vestul plantatiei.
 "În peri" - teren numit astfel dupa plantatia de peri, în cuprinsul
careia se afla. Se gaseste în sud - estul satului.
În toponimia locala se pastreaza multe denumiri pe care le-au dat
sasii în decursul colonizarii lor si în convietuirea cu ei, populatia
româneasca le-a preluat fara a le schimba.
"Tingrand", "Baci Beris", "Zilhum", "Hum", "Grand", "Dimbom",
"Muhar - Telpes", "Bostuhar", "Candres", "Frombes", "Handrabesti" -
aceste terenuri, unele arabile, altele cu fânete au apartinut I.A.S. - ului
Dumitra fiind înregistrate sub aceste denumiri în documente.
Multe topice pastreaza dovada incontestabila a continuitatii
românesti, desemnând teritorii ce apartinusera vechiilor sate disparute -
"Râtul Fetii", "Coasta Fetii", "Via Fetii", amintesc de puternicul sat Fata,
situat între Cepari si Tarpiu, disparut în secolul XV. Denumirea de "Fata"
4 Ibidem, p. 1
32
apartine fondului latin. "Becina" - mare întindere de pamânt, situat în

partea de nord - vest a satului în apropiere de Tarpiu, pastreaza
denumirea vechiului sat românesc, atestat pe la 1243, sub denumirea de
"Bacea", având aceiasi soarta ca a satului Fata.
"Breth" - teren cu mari plantatii pomicole situat în imediata
vecinatate a orasului Bistrita, pastreaza denumirea de la fostul proprietar
sas cu acelasi nume.
O denumire foarte interesanta, pusa de localnici imediat dupa cel
de-al doile razboi mondial, este "Berlin", teren distrus de factorii naturali,
cu portiuni alunecoase si mari denivelari.
Multe din topice pastreaza denumirile geografice cu care satul se
învecineaza: Dealul Prislopului, Dealul Cepariului, Dealul Mintiului.
Satul Dumitra face parte din tipologia satelor "de-a lungul
drumului". Casele sunt asezate de-o parte si alta a soselei care
traverseaza satul, din care apoi se desprind zece ulite.
Strada principala poarta numele de strada Bistritei, are o lungime
de aproximativ 1 km, strabate satul de la sud - est spre nord - vest. În
trecut purta numele de strada Târgului dupa Dealul Târgului aflat în
vecinatate.
"Valea Morii" - ulita de circa 1100 m lungime, dens populata, are
aceasta denumire de la pârâul care strabate în vestul ei. Este asezata în
partea de nord a satului. Denumirea apei deriva din vechime, când pe
teritoriul superior ulitei se afla o mare moara a sasilor, apoi a
rebrisorenilor si pentru care în secolul XVIII au fost mari conflicte.
"Broasca" - ulita vecina cu Valea Morii, situata în estul satului are o
33
lungime de circa 500 m. Denumirea deriva de la forma ei, cât si a

terenului argilos îmbibat în multe locuri cu ochiuri de apa. Privita de la
înaltime, ulita are forma unei broaste, iar pe terenul ei, datorita umiditatii
se adapostesc si multe broaste.
"Slatina" - ulita situata în apropierea Vaii Morii, în partea de nord a
satului. Are aceasta denumire de la fântâna cu apa sarata, pe care
localnicii o numesc slatina. În trecut era numita "În tiganime", din cauza
faptului ca aici veneau vara tiganii nomazi cu carutele. Ei îsi întindeau
corturile si lucrau diferite vase "din ciocan", pe care le vindeau localnicilor
(caldari de fiert).
"Chevat" - ulita în centrul satului, denumire data de sasi, preluata
de localnici sub acelasi nume.
"Chir" - continuarea arterei principale, are o lungime de circa 800
m, situata în nord - vestul satului. Numele dat de sasi se pastreaza si
astazi.
"Bisericii" - ulita centrala, de circa 200 m, duce din soseaua
principala în dreapta, înspre scoala si ca punct terminus biserica, de aici
si denumirea de ulita (strada) Bisericii.
"Tarpiului" - ulita paralela cu Chirul, are o lungime de aproximativ
700 m. Se afla în partea de sud - vest a satului. În trecut sasii îi spuneau
ulita "Noua", deoarece pentru a nu aglomera Chirul au construit case în
paralel, aceasta pentru a nu - si diviza gradinile. Ulita duce spre satul
Tarpiu, de aici si numele.
"Tiganime" - ulita mica, situata în zona Chirului, are aproximativ
100 m lungime, aflându - se spre marginea satului, aproape de terenul de
34
fotbal, în directia nord - vest. Aici locuiesc marea majoritate a familiilor

de tigani, de aici si numele.
"Pe tabla" - catun situat între satele Dumitra si Cepari, compus din
câteva familii. Denumirea provine de la terenul plat de la marginea
padurii, facând din acest ses o adevarata tabla.
"Spre Cepari" - strada care continua Chirul, ce duce spre satul
Cepari, strada care s-a nascut dupa anul 1989.
"Sub Via Mare" - strada cu case nou construite, paralela cu strada
Chevat, in partea de nord facând legatura cu Slatina si Chir.
Prin mijlocul satului, cu un debit redus, trece Valea Tarpiului, cu
bazinul de alimentare în exclusivitate pe suprafata comunei. Are afluenti
pe partea stânga pe: Pârâul Târgului, Nasalul, Valea Lunga si Broasca.
Denumirea de Valea tarpiului este legata de terenul întins pe care-l
parcurge, majoritatea pe teritoriul satului cu acelasi nume. În hartile
geografice mai noi este denumit Valea Rosua (Roasalul), adica Valea
Sarata. Denumirea este aceasta datorita zonei de slatini pe unde trece.
Dintre afluentii sai pe stânga amintim: Pârâul Târgului - denumire
provenita de la locul de unde îsi aduna izvoarele (Dealul Târgului);
"Nasalul" - pârâias ce uneori din cauza secetei seaca; "Valea Lunga" -
pârâu cu debit mic situat în adâncitura vaii de sud - est, cu o întindere
mare, de unde si hidronimul.
Pe partea dreapta afluentii sunt:: Pârâul Cepariului si Pârâul
Prislopului, denumiri date dupa satele de unde îsi aduna apele. În
apropierea Chirului are loc confluenta cu Valea Morii, ce strabate satul
din directia nord - vest.
35
Aceste pâraie nu au apa potabila, din cauza straturilor de sare pe

care le strabat în mare parte, cât si deversarile de la gospodariile
satenilor.
Nici fântânile din sat nu pot fi folosite, apa lor este salcie. Locuitorii
o folosesc doar la udatul gradinilor de zarzavat si foarte rar la animale.
Apa potabila este adusa din munte. Localitatea este canalizata din
anul 1977. Pâna atunci populatia se alimenta de la fântâna din centru
satului numita "Cioroaie" ( Siroaie).
Toponimele si hidronimele pastrate dovedesc structura etnica a
localitatii noastre. Desi multe denumiri au fost date de sasi, pastrându-se
din generatie în generatie, ele se împletesc organic cu cele tipic
românesti ca o dovada incontestabila a multimilenarei noastre existente
pe aceste meleaguri.
36
Capitolul V.
POPULATIA
Vestigiile arheologice atesta faptul ca acest teritoriu cuprins între

Bistrita si Nasaud, aceasta punte de legatura, a constituit o arei de
populare timpurie, înca din primele faze ale civilizatiei, din epoca
orânduirii comunei primitive.1
La tragerea locuitorilor pe aceste meleaguri, a contribui, în primul
rând, existenta unor resurse naturale ( vânat, fructe, lemn, piatra, argila,
etc.) precum si a unor largi posibilitati pentru obtinerea mijloacelor de
subzistenta prin cultivarea solului, cresterea animalelor pe baza fânetelor
si pasunilor naturale.
Depresiunea Dumitrei, a oferit teren favorabil pentru amplasarea
asezarilor omenesti, gasind o anumita ocrotire în fata calamitatilor
naturale si în fata invadatorilor.
Dinamica populatiei din zona a cunoscut în decursul secolelor o
continua evolutie, cu importante modificari de structura.
Stiinta demografica si etnologia demografica ofera importante
deschideri explicative pentru cercetarea fenomenelor de istorie a culturii
populare.2
Odata cu trecerea la feudalismul dezvoltat, încep sa fie
____________________________________________________________________
1 M. Roska, Erdély Regeszeti Repertorines, nr. 27, Cluj, 1942, p. 209
2 St. Pascu, Populatie si societate, vol. I, Cluj - Napoca, 1972, p. 7
37
consemnate tot mai numeroase date care contin relatari cu privire la

populatia acestor locuri.
Dupa unii autori, la sfârsitul secolului XII, densitatea în judet a ajuns
la 3,8 locuitori pe km², ceea ce corespunde cu un numar aproximativ de
260 locuitori în zona cercetata.
Sporul demografic foarte mic în acele vremuri a fost determinat de
numerosi factori distrugatori ( razboaie, epidemii, calamitati naturale).
Referitor la secolul al XIII - lea, când au avut loc invaziile mongolo -
tatare din 1241 si 1285, nu se poate face nici o evaluare demografica.
Mai greu încercate au fost asezarile pe cale de urbanizare, ca
Rodna si Bistrita, precum si satele aflate pe Valea Somesului, Budacului,
Sieului în locuri mai deschise, pe terenuri mai prielnice si roditoare, unde
se aflau asezate între bastinasi si grupuri de populatie maghiara sau
oaspeti germani colonizati. În apropierea satelor distruse Becina, Fata si
Taga s-au dezvoltat Dumitra, Cepari si Tarpiu. 3
Registrele de contributii fiscale si urbariile domeniale din secolul al
XVI - lea, cu toata limitarea informatiilor la situatia celor contribuabili sau
cu obligatii feudale, ofera o baza de apreciere mai aproape de realitatea
demografica a timpului.
Abia referitor la secolul al XVIII - lea s - au pastrat date statistice în
masura sa ofere o imagine demografica cuprinzatoare, apropiata de
realitate.
__________________________________________________________
3 P. Boca, Vechimea documentara a localitatilor din judetul Bistrita - Nasaud, secolul
XII - XIV, in File de istorie, vol. I, Bistrita, 1971, p. 90 - 91
38
Conscriptiile fiscale dintre 1713 - 1722, din 1750; conscriptiile

confesionale din 1733, 1750, 1760 - 1762; numeroase tabele de impuneri
si urbarii domeniale duc la urmatoarea situatie statistica a populatiei din
localitatea Dumitra:
 1720 - 1721: 891 locuitori;
 1784 - 1786: 1171 locuitori;
 1830: 1517 locuitori;
 1850: 1766 locuitori;
 1857: 1835 locuitori;
 1870: 1775 locuitori.
La Dumitra si Tarpiu, ca întinse terenuri agrare, cresterea populatiei
a fost liomitata de îngradirile medievale sasesti privind pastrarea vechiilor
mosii.
Satul Cepari a fost populat dupa anul 1830 cu noi familii aservite.
Din cauza "venirilor" si "plecarilor", populatia satului Dumitra a
înregistrat în diverse perioade mari oscilatii. Cea mai numeroasa
populatie a existat în anul 1877 când erau 1775 locuitori si în anul 1912
când satul avea 1676 locuitori, iar cel mai redus numar de locuitori a fost
înregistrat în anul 1944, când un mare numar de locuitori de origine
germana parasesc localitatea, ramânând doar 1260.
Locuitorii satului, sasi, unguri, români si tigani se ocupau cu
agricultura, cresterea animalelor, iar pentru nevoile locale unii se mai
îndeletniceau cu dulgheria si zidaria.
Capetenia satului se numea Graf. În anii mai timpurii, locuitorii s-au
39
împartit în doua parti formând o comuna politica si una bisericeasca,

fiecare având în fruntea sa o capetenie, care uneori era una si acceasi
persoana.4
În timpul primului razboi mondial multi sasi pleaca la Sibiu, unde
vor lucara la o fabrica de stofe. În Dumitra au venit de pe Valea
Somesului si din Maramures un numar de 180 de români si 50 de tigani. 5
În timpul celui de - al doilea razboi mondial sasii au parasit comuna,
luându- si lucrurile de valoare si în convoie au plecat spre vest,
stabilindu- se în Austria sau Germania. Astfel au mai ramas 72 de sasi si
4 evrei.6
În repioada anilor 1944 - 1946 comuna este repopulata, prin
stabilirea unui numar mare de populatie originara din peste 65 de sate
ale tarii.
Alaturi de români au venit tigani, unguri si evrei, iei primind pamânt
si locuinte.
În anul 1965 casele au fost vândute de stat localnicilor, devenind
proprietate personala.
Înainte de 1950 comuna Dumitra era formata numai din satul
Dumitra, neavând alte sate componente, satele actuale ce o compun
erau comune separate având conduceri proprii.
În 1950, în componenta comunei Dumitra, au fost înglobate satele
Cepari si Prislop, centrul de comuna stabilindu-se în satul Cepari, iar
4 Raiger - Schmedt - Gaßner, Mettersdorfer Hematbuch, Schweinfurter, 1965, p. 17
5 Ibidem, p. 21
6 Registrul evidentei populatiei, Primaria Dumitra, (note notariale), fila 19
40
numele comunei era Cepari.

Începând cu 1 ianuarie 1956 din componenta comunei Cepari se
dezlipeste satul Prislop, care treace la orasul Nasaud, centrul de comuna
se muta din nou la Dumitra, iar satul Cepari devine sat apartinator.
În urma noilor reorganizari ale comunelor din punct de vedere
administrativ, la 1 iunie 1968 teritoriului comunei Dumitra i s-a alipit satul
Tarpiu, formând comuna Dumitra de astatzi cu satele apartinatoare
Cepari si Tarpiu.
Densitatea populatiei din Dumitra este de 56,6 locuitori pe km²
având sub acest aspect reale posibilitati de dezvoltare.
Sporirea numarului de locuitori si densitatea demografica îsi au
importanta lor etnologica, confirmând pe deplin cele demonstrate anterior
de alte cercetari.7
"Incontestabil ca oamenii sunt elementul constitutiv al societatii, ei
producând bunurile materiale si spirituale, printre care si cultura si arta.
Luata independent de conditiile politice, economice si sociale,
cresterea în sine a populatiei, nu ofera explicarea schimbarilor de
capetenie în cultura populara.
Densitatea demografica poate influenta extinderea si transmiterea
orientarii culturii si artei populare. În cazul unei comunitati cu o densitate
demografica redusa, valorile culturale în general, si cele artistice în
special, circula mai anevoie, dar mai cu seama se întâlneste o mai
redusa stimulare pentru diferentierea oamenilor cu ajutorul elementelor
7 N. Dunare, Evolutia populatiei din judetul Bistrita - Nasaud, in Bistrita - Nasaud.
Studii si cercetari etnografice, Bistrita, 1977, p. 79
41
de cultura si arta (prin nascocirea unor eventuale variante morfologice si

cromatice). Cu totul altfel stau lucrurile, din acest punct de vedere, într-o
comunitate cu o mai mare densitate demografica (necesitatile pe care le
pune, în aceste cazuri, în fata societatii problema cantitatii produselor
materiale si spirituale necesare îndestularii unei asezari mai populate);
întrecerea pentru inovatiile cele mai felurite, inclusiv accea pentru decorul
casei, omului (moda, imitatia, etc), este cu mult mai sustinuta, mai
frecventa, fiind neîndoielnic stimulata si de numarul mare al membrilor
aceleiasi comunitati".8
Structura populatiei
Majoritatea locuitorilor au fost si au ramas tarani. Din cele mai vechi
timpuri, ei s-au ocupat cu agricultura si cresterea animalelor.
În primele veacuri ale evului mediu, majoritatea taranilor erau liberi.
Pe masura accentuarii feudalitatii, procesul de aservire al taranimii se
generalizeaza în raport direct cu ofensiva claselor dominante împotriva
obstilor satesti.9
În aceasta perioada numarul "meseriasilor" din Dumitra este redus.
Cei care practicau unele meserii precum: fieraria, zidaria si dulgheria, o
faceau când era necesar si numai pentru nevoi locale, îndeletnicirea de
baza ramânea agricultura.10
8 Ibidem
9 St. Pascu, Voivodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj - Napoca, 1967, p. 399
10 Raiger - Schmedt - Gaßner, Op. cit. , p. 18
42
Dat fiind legatura teritoriala directa cu orasul Bistrita situatia este

explicabila. În Bistrita au functionat în tot evul mediu bresle
mestesugaresti, formate aproape în exclusivitate din mesteri sasi, care
au produs obiecte de uz gospodaresc, de port si de podoaba pentru toata
populatia din împrejurimi, patrunzând pâna în Moldova si Bucovina.
Dupa desfintarea breslelor, mestesugurile au putut fi îmbratisate în
masura mai mare de români si unguri, pietele de desfacere ramânând
aceleasi.11
Categoria sociala în care erau conscrisi românii din secolul al XVIII
- lea, era aceia de oameni liberi. Numarul lor era redus, în comparatie cu
al sasilor. Servitorii agricoli si casnici apar inclusi în familia gospodarului.
Cei fara pamânt munceau cu ziua, închireau pamânt sau lucrau în parte.
Numarul lor nu se cunoaste cu precizie. Datorita marii fluctuatii în zona,
veniri si plecari, structura reala a populatiei stabile se cunoaste cu
exactitate în zilele noastre.
Populatia satului Dumitra provine din 15 judete ale tarii însumând
un numar de 91 de sate.12 Ponderea o detine judetul Bistrita - Nasaud cu
cele 59 sate de provenienta, apoi Maramuresul cu 9 sate si Suceava cu 4
sate.
Onomastica
Numele de persoane, semnifica expresia specificului civilizatiei unui
popor, exprimând în acelasi timp un mesaj al purtatorului si de asemenea
11 N. Dunare, judetul Bistrita - Nasaud, Încadrare si zonare etnografica, în File de
istorie, vol. I, Bistrita, 1971, p. 185 - 186
12 Recensamântul populatiei, Dumitra, mai, 1987, p. 1 - 4 43
al donatorului. Donatorul, parintii si nasa, aleg numele copilului fie din

traditia familiala, fie din traditia colectivitatii. 13
Onomastica a cunoscut o evolutie în pas cu dezvoltarea societatii.
În timpul procesului de formare a poporului român, au fost frecvente
numele traco - daco - romane. Convietuirea românilor cu alte popoare
într - o perioada mai scurta sau mai lunga, a influentat onomastica
actuala.
În Dumitra, datorita specificului de provenienta a locuitorilor, se
constata o mare varietate de nume. Ele au corespondent cu zona si
localitatea de unde au venit, de numarul de familii si gradul de rudenie.
Din multitudinea numelor de familie se constata ca cele mai
numeroase sunt: Moldovan, Burduhos, Buhai, Scurtu, Cotu, Dumitrean,
Pop, Coman, Mihalka, Rus, Nastuta, Cilica, Pampa, Stoica.
Desi numele de "Dumitrean", frecvent în sat, pare a corespunde cu
numele satului, el nu îsi are originea în zona , ci în Maramures. Locuitorii
cu acest nume s-au stabilit aici venind în marea lor majoritate din
comuna Salistea de Sus, judetul Maramures.
Daca în privinta numelor de familie, exista o mare diversitate, cele
referitoare la prenume sunt tipic traditionale: Ion, Dumitru, Vasile,
George, Grigore, Traian, pentru barbati si Ana, Maria, Floarea, Saveta,
Nastasia, Lucretia, Ioana, pentru femei.
Conform traditiei, numele de botez al primului nascut este cel al
parintilor, urmând apoi bunicii si celelalte rude apropiate.
13 St. Pascu, Voivodatul Transilvaniei, vol. II, Cluj - Napoca, 1979, p. 469
44
Astazi se adopta tot mai des diminutivele numelor traditionale ca: Nelu,
Ionica, Ionut, Georgel, Georgica, Iliuta, Mitrut, pentru baieti si Anuca,
Ionuca, Floricica, Mariuta, Uta, pentru fete.
Contrar traditiei, azi apar si aici mai multe prenume la copii (doua
sau trei).
Datorita convietuirii cu sasii, unele familii au numit copiii: Erica,
Ana-Maria, fie din afinitate, fie prin botez (numele nasei).
"Moda" a influentat onomastica locala prin nume ca: Marius,
Flavius, Sever, Cornel, Crina, Petruta, Lacrimioara, Andreea, Ramona,
Florina, Cerasela, Roberta, etc.
Spre deosebire de satele bastinase, în care fiecare locuitor are o
porecla, în Dumitra sunt destul de rar întâlnite. Numarul mare de localitati
din care provin locuitorii si multitudinea numelor de familie, au determinat
aceasta "raritate" a poreclelor.
Din discutiile purtate pe aceasta tema cu cei mai vechi locuitori din
sat se pot clasifica poreclele dupa urmatoarele criterii:
1. Porecle legate de un defect sau o stare fizica
 "Ruja" (rosu ca bujorul). Sateanul cu aceasta porecla are în unele
perioade obrajii extrem de îmbujorati (în deosebi la chefuri din cauza
bauturilor consumate sau din cauza tensiunii).
 "Ana - steoapa", are un defect la picior si se alina în timpul mersului.
 "Leopu", are piciorul plat, merge greoi si apasat (de la onomatopeicul
"leoap - leoap!").
 "Cârlig", om în vârsta, gârbov, cocosat.
45
 "Gongu", voce sonora, hodorogoasa.
2. Porecle legate de o îndeletnicire

 "A padurarului", tatal a fost timp îndelungat padurar comunal.
 "Baba romanta", îi placea sa cânte romante.
 "A lui Geana", om hazliu, îi placea la petreceri sa joace tiganeste la
îndemnul "Gea-no!".
3. Porecle date datorita unor întâmplari sau neajunsuri
 "A papucului", fiind multi copiii, ramânea încaltamintea de la unul la
celalalt. La întrbarea: "Cu ce sa ma incalt?", mama raspundea: " Ia
papucul lui...".
 "A calului", om robust; în tinerete, împotmolindu-se calul la trecerea
unui pârâu cu mâl, l-a ridicat în spate si a trecut cu el apa.
Descendentii lui sunt porecliti, în temeiul modernului "cabalul" ( de la
cabaline).
 "Tutu barabou", mic de statura, îndesat. În copilarie era mofturos la
mâncare, iar mama îi spunea: "Manânca Tutule sa cresti mare, ca esti
mic cât un baraboi!" (baraboi = cartofi).
 "A babii", ramas orfan de parinti, a fost crescut de bunica.
4. Porecle ce desemneaza originea

 "A lui Hordoanca", mama provine din Hordou (Cosbucul de astazi).
 "A Parveanului", a celui venit din localitatea Parva.
46
 "Luscanita", venita din cartierul Lusca (Nasaud).
5. Porecle date satelor de provenienta

 "Fansula - fansulari", celor veniti din Prislop (Liviu Rebreanu).
 "Broscari", cei veniti din Salva (se face aluzie la locul mlastinos si la
consumul de picioare de broaste).
Desi folclorul este foarte bogat, astazi nu se mai "scot la rampa"
foarte des doinele, dansurile, strigaturile, traditiile si obiceiurile specifice
locurilor de unde au venit fiecare dintre locuitorii acestei localitati. Se mai
pastreaza unele superstitii din mosi stramosi. Unele au o raspândire
larga depasind chiar granitele tarii, altele au un caracter local, o zona de
raspândire limitata.
Superstitiile, sunt rezultatul firesc al unui suflet simplist si credul,
considerând orice închipuire o realitate. Ratiunea este mai putin
solicitata, fantezia încântând sufletul.
Cele mai cunoscute superstitii:
 Când urla câinele mai multe zile si nopti, e semn ca cineva din familie
v-a muri, fara e fi cunoscuta data exacta.
 Când pe o casa cânta cucuveaua, cinva din acea casa v-a muri.
 Dorinta de viata, de-asi cunoaste anii pe care îi are de trait, îl face pe
taran sa apeleze la prorocul pasare - cucu. Primavara, când trece prin
codru sau lucreaza în apropierea lui, taranul întreaba cu glas tare:
"Cucule, cuculetule, câti ani mai am?", de câte ori va auzi "cucu" atâtia
47
ani va mai avea de trait.

 Tot o superstitie legata de aceasta pasare e aceea referitoare la
pozitia din care se aude prima data cântecul cucului: Daca e din
dreapta e bine, daca vine din stânga e rau; sau daca ai bani, sau nu
când auzi prima data cântecul cucului, asa îti va merge tot anul din
punct de vedere financiar.
 Nu ai noroc când pasesti dimineata cu piciorul stâng pe prag sau te
întâlnesti cu preotul, o pisica neagra, un om cu galeata goala sau îti
"tiuie" urechea stânga.
 Primesti bani daca "te manânca" palma stânga si dai bani daca "te
manânca" palma dreapta.
Dintre practicile magice ("datul în carti", "catatu în bobi sau cafea"),

una are o mare circulatie si un specific aparte, "catatul în ciubar". Scopul
acestei practici este acela de a afla rau facatorii si se apeleaza la ea în
cazul furturilor. "Cea care se ocupa de "catatul în ciubar", dupa ce
pagubitul îi va povesti ce i s-a furat, va "ajuna" (posti) în doua zile de
marti. Într-o duminica în timpul slujbei, sunt chemate sase fetite cu vârste
cuprinse între 10 si 12 ani si în jurul unui ciubar plin cu apa, în genunchi,
se roaga si fetele si femeia care se ocupa cu aceasta practica. Fetitele
sunt acoperite cu un cearsaf si se uita în ciubar, unde vor vedea faptasul
pe care trebuie sa-l descrie sau sa-i spuna numele.
În convietuirea cu sasii, populatia româneasca din sat a împrumutat
o serie de obiceiuri:
48
 A doua zi de Paste, baietii si barbatii merg la "udat". Se "uda" fetele si

nevestele cu parfum, iar gazdele îi cinstesc în functie de preferinte.
 In ajunul Rusaliilor, la casele cu fete se planteaza mesteceni în dreptul
ferestrei. Feciorii care au umblat în noaptea respectiva " sa puna
pomi" sunt cinstiti de parintii fetelor a doua zi.
 Un obicei "test" este medarosul. Este legat de o sarbatoare a sasilor
din ziua de 8 iunie. Daca timpul din aceasta zi este frumos si nu ploua,
asa va fi toata vara. Daca ploua, timpul nefavorabil va dura 40 de zile.
Alte obiceiuri practicate pâna în 1989 si dupa aceea din ce în ce

mai rar pâna când au fost aproape uitate: "mutatul portilor" - practicat la
Boboteaza; la 24 iunie, de Sânziene, pentru fiecare membru al familiei se
confectiona o coronita din Sânziene si se aruncau pe acoperisul casei.
Daca una din ele cade, cel pentru care a fost menita va muri în acel an.
Obiceiul cununii
Dintre obiceiurile traditionale nelegate de date fixe, dependente
însa de desfasurarea muncilor agricole, este sarbatoarea încheierii
secerisului.
În trecut, în satul Dumitra, de unde forma de viata era cea
patriarhala, încheierea secerisului nu era lipsita de o oarecare
solemnitate. Satenii se consultau în vederea stabilirii datei începerii
secerisului, se stabilea partea de hotar de unde se începea secerisul,
terenul eliberat urmând a fi pasunat de oi si vite. Nu se cunoaste un
obicei legat de începutul secerisului, cum este la germani "primul snop".
49
Obiceiul legat de încheierea secerisului, a avut o mare amploare în

aceasta zona, dar astazi nu se mai practica din cauza ca suprafetele
cultivate cu paioase nu sunt foarte mari si nu sunt numeroase.
Obiectul ceremonial era o "cununa" împletita din spicele cele mai
frumoase din lan.
Obicei agrar, "cununa", are la baza pe plan social, întrajutorarea în
munca. Cel mai frecvent e asociat cu claca de secerat. Claca avea loc de
obicei într-o sarbatoare mai mica. Participantii se îmbracau în haine
frumoase si se prezentau la gazda cât mai devreme. Dupa ce serveau o
mica gustare toti participantii la claca se deplasau spre lanul ce urma a fi
secerat. Pâna la terminarea seceratului, când se face "cununa", munca
decurgea dupa rânduiala îndatinata; fetele secerau iar flacaii în urma lor
legau snopii si îi asezau în claie în sensul rotatiei soarelui. În timpul
seceratului, participantii cânta si chiuie.
Cununa împletita din cele mai frumoase spice este purtata de o fata
care merge în fruntea alaiului. Pe tot parcursul drumului fetele cânta
"Cântecul cununii":
"De unde cununa pleaca
Ramâne tarina întreaga.
De unde cununa vine
Multe cara-or veni pline.
Si unde s-or descarca
Fi-va vraful cât casa.
Cine duce cununa
Curata-i ca lacrima,
50
Dreapta-i ca lumânarea.
Ca lumina cea de ceara,
Care-o pun domnii-n pahara.
Cu lumina cea de sau,
Care-o pun domnii-n canceu.
Cununa în sat o intrat,
Si nimeni nu ne-o udat.
Ori feciorii-au adormit,
Sau fântânile-au stârpit.
Ori feciorii s-au culcat
Sau fântânile-au secat.
Cununita noastra-i dreapta
Ar trebui adapata,
Cu apa din fântânita
Cu vin de la crâsmarita,
Cu apa de la parau,
Cu vin de la fagadau."
În sat, cununa este asteptata si udata la toate portile. În felul

acesta, întregul sat participa la desfasurarea ceremonialului.
La casa gazdei, cununa este asteptata cu cani de apa, se uda,
fetele cânta ultima parte a cântecului, înconjurând masa de trei ori.
Dupa acest moment, una din fete rosteste descântecul cununii:
"Dimineata ne-am sculat,
Opincute-am încaltat,
51
Si la holda am plecat
Holda mare-am secerat.
Fetele au secerat,
Feciorii snopi au legat.
Au strâns claie dupa claie,
Ca catanele-n bataie.
Au strâns claile în rânduri,
Ca catanele în tuguri.
Gazda nost s-o laudat
C-aduce-un fecior frumos
Ne-a lua cununa jos
Sa nu fie de la vatra,
Sa aiba gura cascata
El sa vie de la masa
Si sa aiba barba rasa
Ca fetele ni-s frumoase.
Sa ieie cununa iute
Si pe noi sa ne sarute."
Strigatura:
"Gazda nost îi rozmarin
El în data ne-a da vin
Ne-a da vin, ne-a da colac,
Ca ne-a primit cu mult drag."
52
Gazda numeste un fecior chipes sa ia cununa de la fata si o preda

gazdoaiei care o aseaza la grinda, timp în care fetele chiuie.
Dupa preluarea cununii are loc ospatul, urmat de joc. La despartire,
participantii multumesc pentru ospat si adreseaza gospodarului
urmatoarele cuvinte: "Sa traiesti, sa ne mai chemi!", iar gospodarul
raspunde: "Sa traiti si sa mai viniti si la anul!".
În cadrul obiceiurilor cuprinse în "ciclul vietii" ma voi referi la
descrierea nuntii, "plecatu în catanie" si în mod mai amanuntit
înmormântarea, cel mai bine pastrat obicei.
Nunta
Unul dintre momentele cele mai importante din viata omului este
casatoria. Nunta taraneasca a fost si ramâne o adevarata sarbatoare, nu
numai pentru un grup familial restrâns, ci pentru întreaga colectivitate
sateasca.
Prin proportile si continutul sau bogat, nunta poate fi considerata pe
drept cuvânt, cea mai ampla manifestare artistica populara. Ea
împleteste într-o armonie deplina, muzica, dansul, poezia, jocul scenei,
precum si o bogata si variata gama de culori, exprimate prin
îmbracamintea populara, pitoreasca a nuntasilor.
În timpul nuntii se îmbina o serie de momente solemne cu unele
de-o oarecare tristete si nostalgie, provocate de parasirea casei
parintesti, cu altele de bucurie pentru întemeierea noului camin, a unei
viitoare gospodarii.
Desfasurarea nuntii e conform unor obiceiuri traditionale, care îsi
53
pastreaza si astazi în buna parte, rigurozitatea în zona cercetata. Nunta

este dirijata de catre un om care cunoaste regulile desfasurarii, numit
staroste.
Dupa "petit", unde se stabilea zestrea, logodna si data nuntii de
catre parintii viitoarei perechi, se trecea la organizarea propriu - zisa. De
la logodna la nunta nu trebuia sa treaca mai mult de trei saptamâni, timp
în care se faceau "strigarile".
Dupa logodna se confectionau costumele pentru mire si mireasa.
În joia din saptamâna nuntii, baietii si fetele colindau întregul sat si
invitau toate familiile de români si unii sasi, la nunta.
Feciorii purtau bâte împanate si plosca, iar fetele colac cu naframa.
Chematoarele si chematorii confectionau steaguri de nunta, iar
sâmbata seara se organiza "jocul steagului".
Duminica avea loc cununia religioasa, dupa care se adunau toti
nuntasii la casa unde avea loc nunta si serveau "masa mare". Dupa
servirea mesei, se cinstea tânara pereche, apoi dansul continua pâna
dimineata.
Luni avea loc "dusul carului" de la casa miresei la casa mirelui. În
car se afla zestrea miresei (lada, perine, toale, cingeaua, cearsafuri de
pânza, etc). Cu acestea ceremonialul nuntii lua sfârsit.
Astazi se mai pastreaza foarte putin din aceste obiceiuri: în joia din
saptamâna nuntii se aduna fetele si baietii si încep sa confectioneze
steagul care trebuie sa fie gata pâna sâmbata dimineata. Sâmbata are
loc cununia religioasa, iar cei cu steagurile, alaturi de calareti si muzicanti
sunt în fruntea alaiului, dupa care urmeaza mirele si mireasa, nasii si
54
restul nuntasilor.
"Plecatul în catanie"
Recrutarea si plecarea în armata constituie un moment important si
emotionant pentru tinerii si familiile lor.
Desi le vine greu sa se desparta de flacaul lor iubit, parintii sunt
mândrii ca flacaul lor este apt pentru serviciul militar, prilej cu care este
verificata starea sanatatii, a maturizarii, pentru a-si putea întemeia o
familie.
De fapt în aceasta zona feciorii nu se însoara pâna nu-si satisfac
serviciul militar, considerându-se ne pregatiti suficient pentru viata de
familie, de aici si o cunoscuta zicatoare:
"Cine nu merge catana
Nici acasa nu-i de sama".
Nu se cunosc în zona cântece specifice pentru plecarea în armata.
În schimb, momentul plecarii este însotit de un anume ceremonial.
În ziua premergatoare în armata se organizeaza o petrecere la
casa tânarului respectiv, unde participa tinerii din sat. Acestia vin din
propria initiativa, fara a fi invitati, considerând drept o obligatie morala
petrecerea tânarului în armata.
Fiecare participant aduce o sticla cu vin sau tuica pentru petrecerea
din seara respectiva. Rudele mai apropiate daruiesc sume de bani pentru
a-i folosi tânarul în perioada cât va sta în armata. În trecut se donau
fuioare de cânepa pieptanata pentru curatirea armelor.
55
La nici o petrecere nu lipseste muzica si dansul. Cu ani în urma se

cânta din trisca sau erau adusi lautari si se juca. Fetele intonau cântece
de catanie, iar petrecerea tinea pâna dimineata.
Înmormântarea
Obiceiurile legate de înmormântare, s-au pastrat mai bine spre
deosebire de celelalte obiceiuri legate de momentele importante din viata
omului.
În obiceiurile legate de înmormântare întâlnim cele trei etape
principale: despartirea de categoria celor vii, pregatirea trecerii în lumea
cealalta si integrarea în lumea mortilor, restabilirea echilibrului social rupt
prin plecarea celui mort.
Obiceiurile legate de moarte, încep înca din momentul agoniei.
Testamentul este un act social-juridic uneori scris, dar de multe ori
verbal, el se lasa "cu limba de moarte". Ultimele dorinte ale celui care
moare sunt îndeplinite întocmai atât din respect pentru cel mort, cât si
deteama urmarilor nefaste în cazul nerespectarii testamentului.
Imediat dupa moarte urmeaza o serie de acte cu caracter social.
Moartea este anuntata nu numai neamurilor si vecinilor, ci întregii
comunitati, prin tragerea clopotelor si prin modul în care membrii familiei
si rudele celui disparut umbla în doliu. Femeile se îmbraca în
vestimentatie neagra, cu parul despletit, iar barbatii umbla cu capul
descoperit si nu se barbieresc.
Dupa trecerea în nefiinta, mortul este scaldat si gatit.Îmbracamintea
56
este confectionata înca din timpul vietii si difera în functie de vârsta. Daca
cei disparuti sunt tineri si necasatoriti sunt îmbracati în mire sau mireasa,
iar înmormântarea se face în forma de nunta.
Odaia în care va fi asezat mortul va fi gatita special, se acopera
oglinzile si se opreste ceasul.
Despartirea este partea esentiala si dureaza trei zile. De familie si
de casa, mortul se desparte doar dupa cele trei zile.
În prima si a doua seara se organizeaza priveghiul, care are o
solemnitate deosebita, nepracticându-se jocurile specifice altor zone. Se
aduna oameni de diferite vârste care discuta aspecte semnificative din
viata celui disparut, iar femeile cânta melodii specifice pentru priveghi. În
cea de-a doua seara se cineaza pentru ultima data cu mortul, numita
"cina cea de apoi". La aceasta cina iau parte rudele, oamenii saraci,
dupa oficierea unei slujbe religiase si dupa intonarea cântecelor de
priveghi, se serveste cina si se fac pomenele, ce constau într-un colacel
si lumânare pentru fiecare participant.
A treia zi are loc ceremonialul funerar la care participa de obicei un
mare numar de oameni. În jurul prânzului se oficiaza slujba religioasa
numita "dezlegarea mortului", apoi mortul se scoate din casa în curte.
Este un moment dureros când femeile " se cânta" (bocesc).
Gazda este ultima care paraseste camera unde a fost asezat
mortul si închide usa fara a privi în urma, aceasta semnificând ne
repetarea altui caz.
În curte are loc prohodul dupa care are loc durerosul moment al
57
iertaciunilor de la rude si cunoscuti. Urmeaza pomana mortului, unde

rudele mai apropiate, clopotarii si cei saraci primesc colaci mari, vase,
haine si lumânari. Pâna la cimitir sicriul este dus de un car cu boi sau cai,
care poarta la urechi canaci negrii. În car se urca si rudele apropiate care
pe tot parcursul drumului bocesc. La groapa, capacul sicriului este batut
în cuie, cei prezenti îsi iau ramas bun de la mort, iertându-l, se arunca
monede si tarâna peste sicriu, rostindu-se cuvintele: "sa-i fie tarâna
usoara!". Celui care a sapat groapa i se da peste ea o gaina, o farfurie de
sarmale si o lingura de lemn.
Din momentul în care sicriul începe sa fie acoperit de pamânt se
înceteaza bocetul dupa mort. Dupa înmormântare se da o masa pentru
toti participantii la ceremonialul funerar, iar la masa se aseaza în functie
de sex si vârsta.
Locuinta
Dezvoltarea succesiva de-a lungul vremii, se poate dovedii si prin
tipurile caracteristice de locuinte.
Specialistii au ajuns la concluzia ca din multitudinea de case se pot
desprinde trei tipuri importante:14
1. Casa obisnuita, "elementara", este casa unde sub acelasi
acoperis se afla partea destinata adapostirii oamenilor, animalelor,
uneltelor si a cea pentru pastrarea produselor agricole.
2. Casa cu mai multe cladiri în jurul unei curti, care apartinea de
obicei taranilor mai înstariti.
14 St. Pascu, Populatie si societate, vol. I, Cluj - Napoca, 1972, p. 7
58
3. Casa ce avea cladiri "aerisite" (cladiri mai împrastiate).

Casele din Dumitra sunt case cu mai multe cladiri în jurul curtii.
Populatia româneasca s-a mutat în casele sasesti, care au fost în mare
parte, mentinute în forma traditionala, unele fiind modificate.
Mobilierul casei taranesti era foarte simplu si sarac. O lada în care
familia îsi pastra îmbracamintea, textilele din casa si alte lucruri casnice;
un pat din lemn, umplut cu paie peste care se aseza pânza groasa, una
sau doua perne, tolul cu care se acopereau oamenii, o masa din
scândura cioplita, una sau doua lavite având acelasi aspect ca si masa.
Oamenii foloseu vase de ceramica lucrata rudimentar, uneori din
cositor.
Lumina pâlpâinda era asigurata noaptea din seu de oaie, fixata într-
un vas de lut sau într-un sfesnic din lemn, cioplit de tarani.
Casele taranilor mai înstariti ocupau de obicei vatra centrala a
satului, a celor saraci era situata mai spre periferie.
Portul popular
Îmbracamintea taranilor era adecvata conditiilor de relief si
anotimpurilor. Este în consonanta parca pâna si cu temperamentul
oamenilor acestor locuri.
Portul popular al oamenilor din Dumitra este asemanator cu cel de
pe Valea Superioara a Somesului, zona de unde provine marea
majoritate a populatiei.
Costumul barbatesc cupruine piesele: cizme, cioareci din panura
59
alba sau itari (în functie de anotimp), camasa alba cu guler ales, curea
din piele, pieptarul, palarie cu strut si gerdan sau caciula din piele de miel
si caputul din panura neagra.
Îmbracamintea femeilor se compune din: ghete cu tureac înalt,
poale, pânzaturi, brâu, piptar, naframa, caput.
Nuantele cromatice predominante sunt: rosu, portocaliu si
caramiziu. Cusaturile abunda în motive florale vii.
Astazi se mai poarta foarte rar costumele populare. Cel mai adesea
le poarta calaretii si stegarii la nunti.
60
Capitolul VII.
SITUATIA ECONOMICA
De la aparitia lui, omul a trebuit sa munceasca, sa vâneze, sa

pescuiasca, sa-si faca adapost, pentru a putea supravietui.
Descoperirile arheologice au stabilit cu precizie ocupatiile
locuitorilor si gradul lor de civilizatie.
"Izvoarele istorice si descoperirile arheologice, permit cunoasterea
în linii mari, generale, a modului de viata a populatiei bastinase din
Transilvania. Acesta traia în bordeie, sau locuinte de suprafata, în sate si
catune mici, ducând o viata simpla de agricultor, pastor, crescator de
vite; o parte a populatiei se ocupa si cu mestesugurile si cu mineritul.
Izvoarele narative si descoperirile arheologice atesta în chip concludent
practicarea acestor ocupatii de catre locuitorii Transilvaniei în aceasta
vreme".1
1. Agricultura
În numeroase publicatii etnografice mai vechi s-a acreditat ca, în
cuprinsul zonei Bistrita, agricultura ar fi detinut o pondere economica
inferioara în raport cu alte ocupatii principale din mediul rural, ca
pastoritul si paduraritul.
Pe aceste meleaguri s-au practicat toate ocupatiile traditionale, de
__________________________________________________________
1 C. Daicoviciu si colab., Din istoria Transilvaniei, vol. I, Bucuresti, 1960, p. 60
61
la cele elementare (culesul produselor agricole, albinaritul, pescuitul,
vânatoarea) pâna la cele mai complexe (agricultura, pastoritul,
paduraritul, mineritul).
La începutul feudalismului oamenii cresteau animale strict
necesare existentei.
O dovada a dezvoltarii agriculturii, a obtinerii unor mari cantitati de
cereale, este functionarea unei mari mori spre Piatra Pinticului, unde
macina tot satul. Pentru aceasta moara la mijlocul secolului XVIII se isca
un mare conflict între sasii din Dumitra si românii din Rebrisoara. De
existenta acestei mori din vechime se leaga si toponimicul Valea Morii,
ulita a satului foarte populata, cu legatura directa spre acel loc.
Folosirea uneltelor mai perfectionate, în special a plugului cu
brazdar de fier, îngrasarea naturala a pamântului, folosirea asolamentului
bienal, cantitatile de cereale au crescut si asa, agricultura a crescut
treptat ceea ce a fost pâna nu demult.
Relieful si solul din aceasta localitate a fost favorabil plantatiilor
pomicole si viticole.
Imperiul Habsburgic era interesat de dezvoltarea pomiculturii în
aceasta zona.
Un rol de seama în dezvoltarea viticulturii pe aceste meleaguri, l-au
jucat locuitorii si atasamentul lor pentru vita -de- vie, a carei productie
(struguri, vin, rachiu) le-a adus venituri însemnate, odata cu placerea si
folosul consumului în familia cultivatorului.
Viticultura a stimulat si relatii cu un orizont mai larg, schimburile
62
comerciale cu produse viticole (soiuri bune de struguri, vinuri, etc) pe
plan inter statal. În acest context au fost aduse soiuri valoroase din
Ungaria, Austria, Germania, etc, iar din zona noastra au fost exportate
soiurile Feteasca, Coarne, etc, de buna calitate.
Suprafetele viticole si pomicole au cunoscut o puternica extindere
in cadrul fostelor I.A.S. si C.A.P.
O alta importanta indeletnicire din aceasta zona este albinaritul. In
trecut, foarte multe familii se ocupau cu albinaritul si aveau un numar
destul de mare de stupi. Si astazi mai sunt câteva familii care au stupi.
Mierea a constituit un pretios aliment si un veritabil medicament.
2.Mestesugurile
Desi documentele sunt sarace în mentionarea unor mestesuguri în
satul nostru, cu siguranta nu au putut lipsi acele mestesuguri menite sa
satisfaca necesitatile de toate zilele ale omului.
Majoritatea mestesugarilor erau tarani dupa ocupatia de baza,
mestesugul fiind îndeletnicire complementara.
Mestesugarul cel mai mult solicitat era fierarul, de aceea ocupatia
agricola a trecut pe locul doi.
Datorita faptului ca în Dumitra majoritatea caselor erau construite
din piatra, din rândul "mesterilor locali", cei mai multi se ocupau cu zidaria
si scoaterea pietrei din cele doua cariere existente în exploatare pâna nu
demult.
Nu au lipsit din sat cojocarul, croitorul si cizmarul. Astazi mai exista
doar câteva croitorese si un cizmar.
63
În jurul anului 1900 este mentionata existenta unei cooperative
locale cu denumirea de "Conzum", având ca membrii actionari atât sasi
cât si români. Pe lânga aceasta au mai functionat doua pravali si o
macelarie particulara.
3. Comertul
Locuitorii satului si-au asigurat din totdeauna produsele agricole
necesare existentei, dar nu au stiut sa valorifice rentabil surplusul.
Beneficind de terenuri bune pentru cultura legumelor, pomilor
fructiferi si vitei- de - vie, agricultorii acestor locuri, se îndreptau în
convoaie de carute pâna în zona Dornelor unde vindeau: rasaduri,
legume, fructe, rachiuri, vin. Locuitorii satului erau prezenti cu produsele
lor si în târgurile saptamânale din Nasaud si Bistrita, sau la marile târguri
organizate în preajma unor sarbatori.
Din vechime pâna astazi, la Bistrita are loc târgul în ziua de marti,
iar joia la Nasaud.
Unul dintre cele mai vestite târguri se organiza la Nasaud în ziua de
Ispas.
Astazi înca se mai comercializeaza produse agricole si animale,
aceasta fiind singura sursa de venit a unor familii din aceasta localitate.
4. Transporturile
Asezata între cele doua orase, Bistrita si Nasaud, la distanta
aproximativ egala 12 - 13 km., Dumitra e legata de ele prin sosea
asfaltata. Prin localitate nu trece calea ferata, transportul înafara localitatii
64
facându-se cu masinile personale sau autobuse. În trecut, satenii se
deplasau în orase pe jos sau cu ajutorul carutelor, distanta fiind destul de
mica.
Cu satele apartinatoare, legatura se face tot pe sosea. Prin satul
Cepari trece aceiasi sosea, iar spre Tarpiu s-a construit o artera asfaltata
pâna la fostul Complex Zootehnic, iar de aici pâna în sat, circa doi km,
legatura se face pe drumul comunal pietruit.
65
Capitolul VIII.
ÎNVATAMÂNTUL SI CULTURA
Situatia învatamântului în localitatea Dumitra, pe la mijlocul

secolului al XVIII - lea era asemanatoare cu cea a întregii populatii
românesti din Transilvania. Dintr-un recensamânt facut de generalul
Buccow, la 1761, în rîndurile populatiei românesti din Transilvania, reiese
ca la acea data erau 2719 dascali români, ceea ce înseamna ca erau
multe scoli satesti slab organizate, educatia si instructia copiilor înca nu
ajunse o problema, atât pentru stat cât si pentru sat.
Dascalii, foarte slab platiti, nu aveau studii de specialitate, erau
tarani simplii, câtiva în slujba bisericii ca dieci sau crâstnici stiau sa scrie
sau sa citeasca. Scoala functiona doar în timpul iernii, nefiind edificii
scolare prin sate, adunau copiii la ei acasa, ori în tinda bisericii si învatau
cântecele bisericesti si literele.
Printre primele scoli din tara este mentionata cea de la Bistrita, în
limba germana, pe la mijlocul secolului al XIV-lea.
Setea de învatatura a îndemnat si populatia din Dumitra, sasi si
români, spre scoala.
Despre un învatamânt organizat în sat, avem referiri din anul 1876 1.
În acest an se construieste, în centrul satului, o cladire cu un etaj, având
sase sali de clasa, doua sali pentru laborator si un cabinet pentru
__________________________________________________________
1 Raiger - Schmedt - Gaßner, Op. cit., p. 64
66
director. La început a functionat ca scoala comunala fiind întretinuta pe
cheltuiala satului. Limba de predare era germana. 2 Cresterea populatiei
românesti a facut ca în acelasi local sa se predea pe sectii si în limba
româna. La sectia germana erau opt clase, cu un numar constant de 3-4
dascali si un director.3 În cadrul sectiei germane, tinerii care împlineau
vârsta de 18 ani, faceau cursuri serale de la ora 18 la 20. 4
Autoritatile locale vând în 1928 o parcela din padurea comunala a
unui mare bancher evreu, pe nume Teferman, iar cu bani obtinuti se
construieste localul de scoala nr. 2 cu predare in limba romana, cu trei
sali de clasa o cancelarie si un coridor.
In 1958 o veche casa de locuit, spatiosa, se transfoma in cladire
scolara, infiintandu-se scoala nr. 3. Aici a functionat Scoala Profesionala
Horticola, care dupa trei promotii de absolventi se desfiinteaza. 5
Una din marile realizari, din acest domeniu, a fost cea din anii
1973-1974, când la Scoala nr. 1 s-a mai construit o aripa la etaj, cu un
numar de sase sali de clasa, secretariat si cabinet pentru director. Tot
atunci a fost terminata constructia unui atelier - scoala cu o suprafata de
100 mp, necesar instruirii practice a elevilor.
Astazi functioneaza Scoala nr. 1 (clasele I-VIII), Scoala nr. 2
(clasele I-IV) si o Scoala profesionala care îsi desfasoara activitatea în
incinta Scolii nr. 1.
2 Ibidem, p. 65
3 Ibidem, p. 66
4 Ibidem, p. 68
5 Matricola anului scolar 1960 - 1961, Scoala Generala Dumitra
67

Activitatea culturala
Creatia populara din acest sat oglindea în trecut protestul maselor
asuprite împotriva exploatarii, atitudinea neîmpacata fata de institutiile
regimului burghezo - mosieresc, jalea si suferinta celor obiditi. Durerile,
ura, jalea si nadejdea se întâlnesc în doine, cântece batrânesti, strigaturi
si bocete, care caracterizeaza remarcabila capacitate a omului de a da
viata artistica acestor simtaminte.
Astazi, creatiile locale reflecta bucuria de a trai si de a participa
activ la marile transformari revolutionare din satele noastre, dragostea de
viata, de frumos, optimismul si încrederea în viitor.
Maiestria creatorilor populari este viu materializata în costumele
nationale.
Bogata creatie locala se concretiza pâna în 1989, prin activitatile
desfasurate în cadrul Caminului cultural.
Cladirea Caminului cultural din Dumitra a fost construita în anul
1898. Pentru constructia sa locuitorii satului au contractat un împrumut
de la filiala Bancii de Credit Bistrita. 6 Cladirea a fost renovata în anul
1972, având o sala de spectacole cu balcon, cu o capacitate de 600 de
locuri, sala de repetitii, cabina de proiectie cinematografica, magazie, sali
anexe pentru prepararea meniurilor la nunti. Din pacate dupa 1989
spectacolele sunt din ce în ce mai rare, iar materialele pentru proiectie
cinematografica nu mai sunt.
Biblioteca este una din realizarile pe plan cultural din aceasta
localitate. Sediul bibliotecii se afla lânga Caminul cultural si Oficiul de
6 Raiger - Schmedt - Gaßner, Op. cit., p. 72 68
Biserica este un alt factor favorizant pentru dezvoltarea culturii. Dat
fiind specificul satului Dumitra, în care marea majoritate a populatiei erau
sasi, trebuie aratat ca familiile de români nu aveau locas de biserica în
sat. Pentru ceremonialul religios, pâna în anul 1932 ei mergeau în satul
Prislop.7
Între 1932 - 1939 se înfiinteaza în Dumitra o capela, în vechea
casa parohiala, unde oficiau slujbe preoti din alte localitati, cum au fost
Costan Ioan si Suliciu Spiridon.
Din 1939 ia fiinta Parohia Ortodoxa Dumitra, care la început nu a
avut biserica proprie. Slujbele si ceremonialul religios se desfasurau în
biserica saseasca prin alternare saptamânala, o duminica românii si o
duminica sasii.8
În 1951 preotul local al românilor a fost Iuliu Crisan pâna în 1985.
Dupa plecarea sasilor, Parohia Ortodoxa cumpara locasul bisericii
si casa parohiala în 1972, pe care le restaureaza.
Orga existenta în biserica este demontata si predata cultului sibian.
În urma pensionarii preotului Iuliu Crisan, în localitate se stabileste
preotul Ioan Moldovan, originar din localitatea Taure.
7 Istoricul Parohiei Ortodoxe Dumitra, (lucrare în ms.)

8 Ibidem
69

Monografie Dumitra

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monografie Dumitra

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MONOGRAFIE DUMITRA

JUDETUL BISTRITA - NASAUD

I. VESTIGII ARHEOLOGICE IN ZONA SI IN JUDET ANTERIOARE

II. VECHIMEA LOCALITATII. NUME. PRIMELE ATESTARI

III. ASEZAREA GEOGRAFICA............................................................19

IV. DATE PRIVIND TERITORIUL......................................................27

V. POPULATIA. STRUCTURA. ONOMASTICA...............................37

VI. SITUATIA ECONOMICA................................................................61

VII. INVATAMANTUL SI CULTURA..................................................66

Monografia localitatii Dumitra

Fiecare dintre noi are datoria si mandria de a cerceta si a face

Desi aceasta lucrare este rezultatul unei munci asidue, cu multe

VESTIGII ARHEOLOGICE IN ZONA SI IN JUDET

Istoria societatii romanesti de pe teritoriul actual al judetului Bistrita-

Este posibil ca viitoare cercetari, mai ales in zonele de deal-munte,

2 St. Danila, Cronica sapaturilor si sondajelor arheologice efectuate pe teritoriul

4 F. Engels, Originea familiei, a proprietatii private si a statului, Bucuresti, 1959, p. 12

Dintre acestea amintim asezarile cunoscute de la: Lechinta, Domnesti,

Scitii s-au asezat in numar mare pe Mures si Tarnave dar nu

Puternica dezvoltare economica si sociala, accentuarea

In prima faza, asezarea sasilor in zona Bistrita - Nasaud, s-a facut

Monografia localitatii Dumitra

VECHIMEA LOCALITATII. NUMELE.

Datorita cercetarii arheologilor, au fost scoase la iveala dovezi clare

aparare, care sunt vizibile si astazi. Potrivit aprecierilor si investigatiilor

Celalalt sat apartinator, Cepari, este atestat documentar in anul

Grafia acestor nume difera in cursul vremii astfel: 10

10 I. Martian, Fata,Traditie si istorie, in Arhiva Somesana , nr.4,Nasaud , 1926 , p. 15

Coloana de piatra a fost adusa in localul bisericii din Dumitra. Este

saptamanale si se ironizau "marii consumatori".15

Documentele legate de trecutul istoric al Dumitrei o pomenesc sub

Judetul Bistrita - Nasaud este asezat in partea de nord a tarii, intre

fragmentate intr-o serie de coline cu altitudini cuprinse intre 400 - 700 m

Aceasta asezare are consecinte favorabile si asupra climei;

4 Cadastrul funciar , Consiliul local Dumitra

Ea are un microrelief specific, dominat de o depresiune de proportii

Temperatura medie a aerului este de 8,2 °C. 7 Luna cea mai

DATE PRIVIND TERITORIUL

Teritoriul care formeaza comuna Dumitra a constituit, din cele mai

Solurile erodate reprezinta 40,1%, solurile laconestite 21,6%,

chiar zone de câmpie.

3. Nume ce pastreaza amintirea unor evenimente sau întâmplari

apartine fondului latin. "Becina" - mare întindere de pamânt, situat în

Monografia localitatii Dumitra

lungime de circa 500 m. Denumirea deriva de la forma ei, cât si a

Monografia localitatii Dumitra

fotbal, în directia nord - vest. Aici locuiesc marea majoritate a familiilor

Monografia localitatii Dumitra

Aceste pâraie nu au apa potabila, din cauza straturilor de sare pe

Vestigiile arheologice atesta faptul ca acest teritoriu cuprins între

consemnate tot mai numeroase date care contin relatari cu privire la

Conscriptiile fiscale dintre 1713 - 1722, din 1750; conscriptiile

Monografia localitatii Dumitra

împartit în doua parti formând o comuna politica si una bisericeasca,

numele comunei era Cepari.

de cultura si arta (prin nascocirea unor eventuale variante morfologice si

Dat fiind legatura teritoriala directa cu orasul Bistrita situatia este

al donatorului. Donatorul, parintii si nasa, aleg numele copilului fie din

Monografia localitatii Dumitra

 "Gongu", voce sonora, hodorogoasa.

2. Porecle legate de o îndeletnicire

4. Porecle ce desemneaza originea

Monografia localitatii Dumitra