PARTEAII

ROMAN1I IN EVUL MEDIU

In lunga discutie, inceputa inca din sec. XV conlinuata

pana a/.i, cu privire la viata Romanilor in Evul Mediu Tn fosta
Dacie si la originea lor, problcmele care s-au pus si conclu/iile
la care s-a ajuns, au fbsl aproape acclcasi. E prohahi! ca si in
cata va mai urma de acum inainte nu-si va schimha mult
int'atisarea. Lasand la o parte legendele create in jurul
chestiunei, putem sa rexumam totui in acestc patru puncte:

1. Pentru toti originea latina a poporului roman ramane

bine delerminata si in afara de oricc hanuiala, chiar pentru
aceia care sunt adversarii continuitiitii vietii romane in Dacia.
Incercarilc de a atribui Romanilor o origine orientals au ramas
simple curioatati ale unor rataciri stiintificc.

2. Unii au socotit insa ca nu poate fi vorba de continuitate.

Romanii din Nordul Dunarii si mai ales cei din Ardeal xic ei,
ar fi provenit printr-o imigrarc din Sud. Nu s'au impacat tnsa
asupra datei cand cred ca s-ar fi intamplat aceasta miscare,
tiecarc propunand alt moment incepand cu sec. VI si sl'arsind
cu cec. XIII. S-a crezut chiar ca proccsul acesta ar fi continual
si mat tandu.

3. Altii au presupus existenta elementului romanic in

Dacia totdeauna, fara Intrerupere, dar au crezut ca s-a petrecut
si o admigrare a Romanilor sudici, care ar fi intarit elemenlul
autohton si i-ar fi dal chiar un putemic sprijin in organi/.area
politics. Acest sprijin a Ibsl considerat a.sa de important incat
ar fi dat si o coloratura noua insa nici accsli sustinatori ai
admigrarii pe nesimtite nu se polrivesc asupra datei cand s-ar
fi el'ecluat. Presupun o vreme inai indelungata incepand cu
sec. IX si sl'arsind cu sec. XIII.

4. In sfarsit, cea mai mare parte dintre cercetatori admit

insa ca ncamul romanesc a continual sa traiasca in acelasi
teritoriu dacic, fara nici o mtrerupere din vrcmca inceputului
formarii sale sub stapanirea romana si pana astazi. Daca, Tn
Evul Mediu, va fi venit un numar oarecarc dintre Romanii
care s-au format la Sud de Dunarc, aceia n-au schimbat intru
nimic coloratura Romanilor din Nordul fluviului. in ceea ce
priveste aporlul lor politic, accia nu se poate observa intrucat
creatia statelor romanesli din Nordul Dunarii apartine in
intregime elementului dacoroman $i este rezultatui unei lungi
evolulii locale.

Pentru a ajunge la una sau alta din aceste concluzii s-au

pus in discutie tot felul de probleme. Toate au fost msa
interpretate deosebit si de aceea concluziile n-au tost aceleasi.
Ar fi inutil sa Ie amintim pe toate si sa Ie discutam. in parte.
Sunt numai cateva importante, de a earor lamurire depinde
tntregul rezultat. Acelea pe care se bazeaza in mod special
accia care nu impartasesc ideea continuitatii se reduc de fapt
la cateva:

1. Nu se poate crede ca Dacia a putut fi romanizata mtr-

un interval atal de scurt cat a fost de la Traian pana la Aurelian.
In consccinta nici nu s-a pulut creea m Dacia un element local
de nuanta romana care sa fi avut vitalitate propric. Ca atare,
cand Dacia a fost parasita in mana harbarilor, putinii locuitori
asupra carora s-ar fi savarsit procesul romanizarii, au preterat
sa |)araseasca provincia si sa urmeze armata si administratia
romana in .sanul Imperiului.

2. In Dacia n-a mai ramas nici un colonist roman intrucat

nici un argument nu poate fi invocal, care sa sprijine o ipoteza
contrara. Singura dovada care s-ar pulea face ar fi sa se
demonstreze ca vechea toponimie dacica sau dacoromana, s-a
pastrat continuu in Dacia. Ori se vede ca nu exista o astfel de

toponimie; deci n-a existat nici acelasi popor care sa o fi putut

pastra.

3. Nici religia crestina a Romanilor nu poale fi explicate

dccat numai daca se admile ca baza de t'ormare a neaniului lor
in Sudul Dunanii, Numai acolo au putut sa intre in lexicul si in
obiceiurile lor anumite cuvinte si credinte care nu circulau inca
inire crestini pe vremea cand Dacia era suh stapanirea romana.

4. Influenta slava in limha romana si unitatea aceslei limhi,

arata un teritoriu de alcatuire mult mai restrans si mai unitar
decat acela pe care sunt raspanditi Rumanii azi. Intrucat nu se
gasesc influente germane in limba romana, se erode ca pe
vremea cand stapaneau Goth si Gepizii in Dacia, n-au existat
elemente romanice. din care sa rezulte Rornanii si care sa fi
tost in contact cu aceste neamuri.

5. Nu exista izvoare istorice medievale care sa

marturiseasca existenta Romanilor in Dacia inainte de sec.Xin,
sau in tot cazul inainte de venirea Ungurilor. Daca Romanii ar
fi fost acolo, ar trebui sa apara neaparat macar in unele.

6. In starsit nu se poale sustinc ca a putut exista viata

romana in Nordul Dunarii cata vreme au durat valurile harhare
ale navalitorilor. Daca vor fi fost oarecare ramasite, acelea au
disparui cotropite de harhari.

La toate aceste asertiuni se poate raspundc azi [impede si

concludent, chiar in stadiul actual al cercetarilor care n-au ajuns
tnca la ultimul cuvanl. Dovezile drepturilor istorice ale
Romanilor asupra teritoriului lor actual sunt inca asa dc
hotaratoare incat oricc ncgare a lor nu mai intra in domcniul
stiinlei ohiective. Prin ele continuitatca Romanilor ramane in
afara de orice indoiala. Pcrsistenta lor in tinutui carpato-
dunarean, din toate punclele de vedere. istonc. lingvistic.
reliyios, etnogral'lc si oricum ar fi privit, sc impunc cu loala
evidenla.

152

CAP. I

Dacia sub Roman!

De stapanirea Romanilonn Dacia se leaga insusi Inceputui
tormarii natiunii cclei noi. Studierea si cunoasterea acestei
vremi fonneaza un intai capitol al istoriei romanesti. In ceea
cc privcste prohlema continuitatii, intereseaza numai doua
chestiuni: daca a tost posihila romanizarea Daciei si daca
populatia romana sau romanizata a ramas sau nu in provincie
si dupa ce Imperiul a parasit-o in mod oficial. Si pentru una si
pentru cealalta din chesliuni, dovez.ile timpului ne stau
marturie.

1. Romanizarea Daciei

In anul 106 d. Cr. toate popoarele care locuiau de la

izvoarele Dunarii si pana unde sc varsa raul in mare, cum si
inlregul masiv muntos al Carpatilor Orientali si al Muntilor
Apuseni, ajunsese sub stapanirea romana. Raetia, Noricum,
Pannonia si Dacia crau provinciile cele mai de Nord ale
[mpcriului in aceasta parte. Dalmatia, Moesia, Macedonia si
Thracia completau aceeasi stapanire pestc natiuni autohtone,
in cea mai mare parte de origine similara. Dominatia politics
si influenta spirituala a Imperiului roman s-au putut exercita
prelulindeni cu aceeasi intensitatc si cu acelasi rezultat.
Gradarca acestei intluente nu poatc varia decat in timp. In unele
parti procesul romanizarii era cu atat inai inaintat cu cat
provinciile respective inlrasera mai dc timpuriu sub directa
stapanire romana. in mod ohisnuit lenoinenul acesta inccpe
odala cu cea dinlai trecerc nimana pe coasta de rasaril a
Adrialicei - daca nu de la 22S in. de Cr., cand are loc lupta de

153

la Scodra intre Iliri si Romani, sau dc la 197, data hatalici de

la Kynoskephale, ori 168ceade la Pydna sigur insa de la 146,
cand Macedonia devine provincie romana - si se intinde pana
la 106 d. Cr., cand intra si Dacia sub aceeasi stapanire. De
atunci inaintc se prezinta o situatic identica in toate partile,
pana la dezmembrarea Imperiului cand, rand pe rand, fiecare
parte pe pamant pierduta isi crecaza conditii speciale de viata.

Este totusi necesar sa amintim ca in accsl intins tinut sunt

doua grupe man de populatii. De o parle. La Vest, sunt Ilirii,
iar de cealalta parte Tracii. Ramura Getilor si a Dacilor, tnrudita
cu Tracii, sc intindea la Nordul acestora, de care se deosebea
in mod vizibil cu toate ca vorbeau aceeasi limba'. Ilirii nu
ocupau numai coasta maritima, ci si in interior Ie apartinea
Panonia, Sirmia si Moesia pana la Morava. Croatia, Bosnia si
Hertegovina dc azi t'ormau chiar un adevarat domeniu iliric,
care se invecina la Est cu Tracii iar la Vest cu Celtii-'.Insa la
acestia nu a existat nici odala o unitate politics, ci alcatuiau
mici t'ormatiuni locale, desi erau multe afinitati lingvistice si
etnograficc'. Adeseori trcceau si marea de se stabilcau in tarile
italicc unde erau destui de numerosi, mai ales in epoca
imperiala4. De cealalta parte a Peninsuici halcanice se intindeau
Tracii, in uncle parti amestecati cu Ilirii. Insa si ei erau Tmpartili
intr-un nest'arsit nuinar de Iriburi5. Bessi constituiau grupul
eel niai numeros si eel mai important". La incepul s-au organi/.at
1. Mommsen, Rom. Gcschichlc. V. p. 189. Parvan, Gi'tic.l. p. 165-166.

2. 111., //)../>. 182. lorga. tSesch. lies rum. Voltes. I. p. 10 (cd. rum. I, p.
22).
V. si H. Krahc. Die iilfcn BiltkafliUynschcn Gcogr. Nunien. 1925: Philipon.
Lcs p€tiple^pnmi{it\dvl'liuropcMcndionale. !925;JokI. Wyncr. in Ehert.
Reallex. u. Vorgesch.. vol. VI.

3. Vulpc, Civilizatia ftinca. p. 29.

4. Id., Glillliiidcirllalia.p. 129-130.

5. loi-ga. «. L:. p, 23 (ed. rom, p. 27), Mateescu. StrStno^iintiflri. p. 211-

212: Id.. Granil.i lie Aplis. p. 377 379.

6. Parvan, Ini'cptttitl'ilc viclliicnitinc. p. 105.

politic in diferite forme locale destui dc multa vreme, insa au

trccut apoi suh stapanirea macedoneana spre a cadea in ceic
dinurmasuhRomani.OramuraaGetilor,dacanutoti,scapasc
stapanirii lui Alexandru-ccl-Mare si mai tar/iu chiar lui
Lisimach, cand urmareau pe harharii care lurburau hotarele
nordice ale imperiului macedoncan7. Neamul acesta n-a putut
t'l cucerit in intregimea lui. Numai Grecii izbutisera sa-si Intinda
colonizarea si odata cu accasta msasi influenta greceasca,
aproape pretutindcni de-a lungul larmurilor marii si ale
raurilor". Catre tarile acestora, producatoare de grau, isi
Tndreptau ei privirile Tn mod special. Si pe cand Celtii se fixau
tn partea apuseana, cu foarte multe ramificatii chiar printre
Geto-'Iraco-Iliri''. Grecii strahateau spre Nord, ajungand intr-
un moment si in interior pana in Rodope. Apoi si-au urmarit
cu indrazneala inaintarea si au strabatut chiar toata Dacia,
ajungand pana in Transilvania, unde au gasit aur indeajuns'".
Aceasta infiltrare a avut ca rezultat nivelarea. valorilor
individuale ale vccinilor lor Traco-Iliri, determinand
pretutindeni un material uman aproape unifonn. Si cand mai
tar/.iu pax romana se intinde in aceste rcgiuni continuu
turhurate de catre barhari, sc de/.volta atunci un popor de o
civili/atie superioara, capabil sa primeasca nu numai cultura
romana ci si limha latina. Intr-adevar, nu dupa multa vreme dc
la cucerire, pe loata coasta dalmala si chiar in interior pana la
un punct destui de inaintal procesul romani/.arii se efectuasc
in modcomplet".

7. Id.. Getica. p. 43.

S. Id., Inccpiiliifjic vtclii ronianc. p. 64.

9. Cf. Huhiirl. Lf. Celles. I. p. 333-336: II. 46-54. 69-79.

10. Parvan. La penetration hcllcniquc, p. 35. Sauciuc-Saveanu, Cultura

ccrcaicfor. p. 75.

11. Moniniscn. ». f.. p. 17K-ISS.

155
Romanizarea aceasta nu sc datoreste numai faptului ca
de vreo doua secole venea o influenta, superioara, dupa ce
influenta greceasca reusise sa since parle din vechile traditii
autohtone in aceste parti, ci si din cauza ca existau legaturi
stranse intre aceste linuturi 51 Italia inca cu mull inainte. Aslfel,
de pe la anul 1000 in. de Cr. Chiar Dacia avea relatii stranse
cu Occidenlul ca si cu lumea iliro-italo-celtica. Inca de pe atunci
civilizatia villanoviana imbratisa si masivul Carpatilor in
intregiine, unde Celtii au introdus apoi toatc elementele
materiale ale civil izatiei apusene. Orientarea aceasta catre
Apus a fast auxiliarul eel mai pretios care a ajutat romanizarea
Daciei'2. Intr-adevar locuitorii din Carpati au pulut Invata limba
latina ca o consecinta a aceslor legaturi cu Italia. Spre dovedirca
rezultatului la care se ajunsese chiar in Dacia. putem cita faptui
ca inca dupa batalia de la Tapae, Traian a putut prirni o scrisoare
in latineste de la Buri si aiti barbari, oarecum aliati cu Roma
insa l(x;uitori ai tinutului. Daciei, in care imparatui era statuit
sa nu mai inainteze si sa inchce pace".

Dupa cucerire autohtonii dureau si mai cu insistcnta sa se

apropie cat mai mult de viata romana si, daca era posibil, sa se
contopeasca in ea. Vcdcm ca isi schimba cu multa graba chiar
numcic, care pareau harharc in urechile romane, iTKxIil'icandu-
le dupa pronunua latina sau schimhandu-le cu totul. A&tfel
sunt lara indoiala nume indigene romanixate, un Ursula cars
apare in Panonia'4, sau numele hesice ca Mucatro, -(mis, in
traca Mucatra, -ailf,. Seutbo. -onis. in greaca Seuthes', sau
Vcxarus"', Daizus tiul lui Conw/.us m Scilia Mica, ai carui

12. Parvan. Ciclica. p. 646 si 724.

1.1. Dion, I.XVIII. 8, 1. Parvan, o. f.. p. 167.

14. VulpL-. Gli Windcll' llalia. p. 145.

15. Parv;in, ffiivpufini/t' vtetii wniiinc. p. 109-

Ift. Id. ib.. p. I 10. Id.. CCI.HC.I rropacum. |). 25. CIL.. III. IWT-.

156

copii Justus si Valens sunt complet romanizati'7. Adaugam

inca un Bizens, cctatean de la Dunare care a lucuit la Roma'".

Aceste catcva exempic sum suficiente spre a evidcntia

proce.sul romanizanii'''. Este neindoios lucru ca si in sec. I d.Cr.,
toata regiunca de la Adriatica si pana la Marea Neagra, a putut
usor sa fie romanizata, avand in vedere ca influenta romana se
exercitase cu mult inaintea cuceririi in.sesi2". Ori in acest
moment penetralia romana era gencrala2'.

Exact acclasi t'cnomen se va pctrece si in Dacia in sec. II

si III d. Cr., cu aceeasi usurinta ca in linuturile vecine, intrucat
vechilc legaturi cu Roma intr(xiusesera si aici aceeasi forma
romana, fnainte de a veni stapanirea imperiala. Daca nu mai
mult putcm sa presupunem ca factor determinant al progrcsului
pe care 1 -a avut romanismul in Dacia chiar si numai faptui ca
Romanii stapaneau malul drept al Dunarii, avand dc buna
seama si capete de pod pe malul celalalt. Pretutindeni in
Dobrogea, in Moldova de-jos - partea cat s-a explorat pana
acum - si mai ales in Muntenia si in Oltenia, ca sa nu mai
vorhim si tie Transilvania, se gascsc numeroase urme romane
chiar din primajumatate a sec. 11 d. Cr.22. Romanizarea totala
a Daciei in o suta saptexeci de ani in mod sigur a tost deci
posihila. Nu trebuie sa ne mai tndoim de accasta dcoarece cea
mai insemnatapartc a sa a tost coloni/ata cu clemenic balcanice
romani/ate. Probacea mai evidenta nc-o furni/eaza inscriptiile
care amintcsc de veterani el cives si Romani consistcntes de o

17. Id, ib.. p. 112, Id.. Cetatca Tmpaeum. p 28. C1L., III. 14214''.

18. Maluc.scu, / Trad. p. 87.

19. Ct'. si Carcopino. Epithitphc thracf. p. 77-95.

20. Parvan. Inccptitunk' Mctii nwanc. p. 14.

21. Ul.. GcMii. p 61 (I 614. lurga. Los [..uins d 'Orienl. p. 15.

22. td. Inct.-piiftn'i/f viL'ni fiiiwnc. p. 103. Cl'. si C. Daicuvici. Un noit

..ini/^ti'iiini"- |i. 48-53 (a I A5): Id.. A//C/A p. I -28. Em. Panaitescu.
Cn^lrtil
l\inum Uc In Cn^ci. p. 321-337; Id.. l.c ///»L'.S" c/^i.'li/ttf. p, 82.

parte, si de Bess] consistences de alta", cele doua elemente

principale ale romanizarii si factor capital pentru unitatca limbii
dacoromane.

Pe de alia pane, deoarece toate izvoarele care pomenesc

de retragcrea Romanilor din Dacia, sunt dc acord in a afirma
ca aceasta s-a facut de catre toti lociiitorii provinciei, Irebuie
sa constatam ca toti cronicarei romani considerau completa
romanizare a tarii ca in al'ara de orice discutie. Aurelian putea,
cu drept cuvant, sa socoata ca un fapt demn de toata cinstea ca
iy.butise sa ridice un mare numar de Romani amenintati de
stapanirea harbara24.

Tebuie sa adaugam ca pentru Dacia Imperiul a avut o

dcosebita grija spre a o sti mai aproapc de mer.sul vietii sale
obisnuite, nu numai din motive strategice ci si economice".
Atluxul roman in Dacia inca de sub Traian a fost asa de
msemnat incat chiar din prima generatie s-a pus problema
romanitatii sale. Astfel din izvoare mult mai de incrcderc decal
acelea cu privire la parasirea Daciei, se vede ca Adrian, se
zicc din invidie fata de memoria lui Traian care lacusc din
Dacia o 1'rumoasa provincie romana, ar fl poruncit daramarca

23. Parvan. o. L:. p. lOH; Id., Cc-fafc-a Tmpaeum. p. 1.9. CII... Ill, 142142'
5i 12492 (a. 140-150 d. Cr.).

24. Lo^-P^']stcr-GanshofWAft^//-c•Juw(y/t•/7a^^;, p. 13 n. 59: Dacii "avaient

eic... assimitcs par Rome au cours des Il-e el Ill-e siecles dc notrc ere".

25. Asupra cp(x:ei romane a Daciei, v. si acesic cxcelcnte lucrari dc sinte/.a

side material: Caliani, Urmeicdomnici' ronmnc, 1915. Martian, R^hcwe/c
Romnnjior. 1921. Simii, Orumuriflcelafn'ivmanc, 1924.Pariheni, Optimus
Princcps.\.p. 191-340. V. Chrislescu, Viata economics a Daciei. 1929.R,
Vulpc. />//•()/'(»7(/al'a. 1931: Id.. Fi^ilnncif magicr. 1931. Gr. l-lorescu.
Cn^triil ntiium lie hi RScaiv. p. 373-400: Id.. / ninnuiwnti fitnfmii. p. 72-
14S. G. Cantuai/.ino. Un p<if\•\ •'i ii\l^ilin. p. 38-74: Id,.
C.1tcvacoipunbni'^tiv.
p. I4'i-l59. C. DaicDvici, /.a premiere division dc /a Oncic. p. 70-76.
D.Tudor, /'a/.i/aA'nHW/a.p.228-237.Pcnlriiallcli;v.hihlitigral'ialucrarii
de talFi.

158

celebrului pod dc peste Dunare2" Din acest pasaj se poate

imagina marea prosperitate a provinciei si marea dezvoltare a
vietii romane care tnflorea pc titnpul sau in Dauia". Ca a putut
exista la Adrian gandul de parasire, lucrul poate fi aclevarat,
insa nu ar 11 tacut aceasta din invidie ci din alte motive. Aslt'el
si Eutropius observa ca acest imparat, inccrcand sa paraseasca
Dacia din caura harharilor, a&a cum facuse in Siria, in
Mesopotamia si Tn Armenia, a fost oprit de catre pricienii sai
sa-si implineasca gandul, rugandu-1 sa nu sacrifice un numar
asa de mare de cetateni romani. Si istoricul adauga cu aceasta
ocarie, ca Traian adusese doar m Dacia un mare nuroar de
oameni ca sa lucreze2".

Mai tar/iu Antonin-cel-Pios, care se hucura de mare

autoritate la barbari, a trimis un ajutor militar Olbiopulitilor
impotriva Tauroscitilor si a silit pe cei din urma la pace si sa
dea ostateci celor dintai. Daca situatia Romanilor m Dacia n-
ar fi tost infloritoare in acea vreme, fara indoiala ca Antonin
nu si-ar ti putui permite sa trimita ajutoare pana la Olbia si
nici Tauroscitii nu i-ar ti recunoscut autoritatea. Insa hiograful
tocmai poate exclama: ,,de buna scama nimeni nu s-a bucurat
de o autoritate atat de mare printre popoarele straine"2'1.

26. Dion, LXIX, 4. Cf. si Tudor. Piidul liii Tiatan. p. 187-188; De cci.
Palul liii Traiaii. p. 167.

27. lorga. ^L'szA dcs rum. Volkcs. I, p. 39 (cd. ram. I, p. 62), nu erode ca.
lui Adrian i-ar fi trecut prin garni asenienea lucru care ar fi echivatat cu o
parasire a Daciei. DC alttel cclelalle izvoarc, Spartianus. Hadrianus.
Eutropius. Hrf vulW/n. si Orosius, nu reiatea/^i nici ca Adrian ar fl daramat
podul.

28. Hulropius, VII!, 6. p, 56: ..Idem, de Dacia taccrc conalum arnici

delyrrucrunt. ne multi civcs Romani barharis [raderentur, proptcrea quia
Trtiianus victa 13acia ex tulo orhe Romano intinita.s eo L'opias honiinum
li-ansluleral ad a^ros et urhcs colenda-s. Dacia cnim dmturno belle Decibali
viro t'ucial cxhau.sta".

2y. Ca|ii(olinus- Antoninus /'nt\. IX. 9. cd. Tcuhncr. p. 43: ..lantiun. sane
aUL-luiilas apud cxicias ncino hahuil".

Romanizarea Daciei a putut deci sa se efectueze in timpul

relaliv scurt cat a Cost provincic romana. Dovezile istorico-
arheologice cate se vor mai aduna de acum inainte nu vor putea
face altceva decat sa confirme odata mai mult acelasi lucru.
2. Parasirea Daciei

Pe vremea cand harbarii atacau trontierele Imperiului

roman, in limp ce imparatii incereau, cu mai mult sau mai
putin succcs, sa. restahileasca ordinca sau sa faca din ei
fixJerdti, pe noi ne intereseaza sa vcdem ce s-a petrccut la
Dunarea inferioara. Procesul care a avut loc atunci, este tara
indoiala unul dintre cele esentiale pentru determinarea tormarii
poporului roman.

Stim ca in msusi tinutui Imperiului erau tot t'elul de

miscari. Carpii, Costobocii, Gctii, Bessii si Bastarnii au lost
batuti la Dunare chiar de armatele lui August'. Deci inca de
atunci se vede diversitatea dusmanilor care atacau hotarelc.
Ace 1 asi tel de existcnta va 11 dus multa vreme side aci inainte.
Pe timpul lui Marc Antonin( 161-180), ncamurile lliriei si din
alte regiuni fiind in fierhere, Capitolin ne spune ca situatiunea
a tost salvata gratic imparatului. Mai tarziu, la 251. Uccius
moare in Mocsia in lupta cu Gotii2, dupa ce rccuccrise partca
din Dacia pc care o pierduse Filip ArabuP. Sub Galien (260 -
268) nici un hotar nu scapa de inva'ziilc Golilor, San-natilor si

1. Jimg, Roomer unil Ronwnen, p. 12-59, dupa Monumcntum Atu'yranuin.

Ct'. si lorga, Lcs Ladnf d'Orienl. p. 17. R. DunSreanu Vulpe. ChfstHiiic.t
B^titrnjinr. p. 184.

2. Lot. La fin iltl monctc ^nllt/tn-: p. 11.

3. Jung. Ztti (^c',ch. t/cr Sichfnhiii^cn P^c. p. I I. Homo. A iirc/icii.

p. 1 1.1.

160

Germanilor4. Intre 264 si 268 linia Dunarii este atacata viguros

si insasi Dacia a tbsl pierduta''. Abia in 267 izbuteste imparatui
sa zdrobeascape navalitori in Iliria si in Tracia, lara ca Dacia
sa fie reluata6. Sub Claudius II, Imperiul este napadit de popoare
care vencau din Scitia, ca Pcucinii, Gepizii si Celtii7, insa la
269 o t'ormidabila armata gotica a fost distrusa la Naissus* Cu
toate acestea, inca inainte dc a lua insignele imperiale, atunci
cand era numai guvematorul Iliriei, Claudius intretinuse bune
Icgaturi cu acesti Goti. Se vede dar, ca aproape cu treizeci de
ani inainte dc Aurelian Dacia, ca si aproape toate celelalte
provincii de tronticra, a lost cand sub puterea barbarilor, cand
sub aceea a Romanilor. Intotdeauna insa ea a lumizat soldati
Imperiului, dupa cum se vede lamurit din scrisoarea lui
Valerian, guvematorul Siriei, in care se spune ca armata romana
avea si soldati din Dacia ''.

In anul 271 Dacia a tost ocupata din nou de catre Goti,

care au scoborit atunci pana la Moesia. Aurelian izbutise sa-i
dea inapoi pesle Dunare, insa nu s-a mai interesal deloc de
aceasta provincie, meat timp de patru ani colonistii romani au
locuit in Dacia alaturi dc barbari (271-275). De cc oare lucrul
acesta n-ar mai fi tost posibil si dupa Aurelian?
4. Eulropius, IX, 8: ,,Din;ia, quo Traiano ultra Danuhium tueiat adieda,
lum amissa, Graecia. Maccdi)nia. Ponlus, Asia vastata csl per Gulhos,
Pannonia a Sarmalis Quadisquc populata est, Gcrmani usquc ad Hispanias
penelravcrunt el civilalem nubilcm Taraconcmexpugnaverunt".

5. Rappaport. Die Einlcillc dcr Gothcn. p. 52.

6. Vita Gallicni. XIII, ft-10; Zosimus; I. 40.

7.Trch.PoUto. CInfufiu^ VI.2'. ..deniquc Scylharum diversi populi, Peuci.

Gi-ulunyi. Auslrogoli. Teruingi. Visi, Gipcdcs. Cehai: ctiam et Eriili, pracdae
cupidilalc in Ronianuni solum inrupcruni atque illic pleraquc vastaruni".

8. Lol-PtistcT-G;msh<,»t'. ///.sfon-^ tin nioycn-.tiic. p. 11.

9. Trch. Pollio. I. c. XV. 2: ..habcl in potcstalcm Thracios. Moesos

Oalinalos. Pannonios. Oacos, cxercilus". V. pcntrn tclul dc recrutarr.
G.CdiHacn/.mo. C;?;<.-i;( Coipunhariwc. p. 32-

Totu.si Dacia n-a fosi parasita in momentui acela, cand

Aurelian a alungat pe Goti pesle Dunare. Eveninientui acesta
trebuic pus la slarsilul domniei lui Aurelian. pcntru ca toti
hiogratii ii aseaza imediat inaintc de a t'l lost omorit"'. Sa vedem
insa in ce conditii s-a tacut aceasta parasire a Daciei. Aurelian
a renuntat formal la Dacia dupa noile victorii de la Dunare
tmputriva Golilor, lutungilor &i Vandalilor", rccunoscarxlu-i
ca t'ederati ai Impcriului. Prohabil ca in acel moment a retras
legiunile ca si administralia si populatia care locuia pc langa
legiuni. Restui locuitorilor, care nu avea nici o legatura cu
aceste tonne ale statului, a ramas pe loc.

Desprc parasire ni se vorheste in cateva izvoare asupra

carora este o marc discutie. In general se crede ca Viia Aurcliani
a lui Vopiscus '•' ar fi cea mai pulin departata de pe vremea lui,
flind scrisa de pe la 305 Inainte, adica eel putin cu treizeci de
ani mai tarziu ". Pasajul, deseori discutal si interpretat in tot
telul, arata ca Aurelian ar It transportat toata populatia din
Dacia in Moesia, unde a constituil o pruvincie noua, hotezata
cu numele sau: Imparalul Aurelian "fiindca vazusc Iliricul

K). Hoiw. Aurclicn. p. 314 n. 2. Nouilc inscriptii dc laPactuvio nu p<->tsa

schimbc nimic. intrucal ucolo c vorba de cateva tietasaincnte de legiuni
din Dacia chciiialc in Panonia. •?i nu poalc ti voi-ha de legiuni in inlreginie.
Cl. R. Rillcrling, in Paully-Wissowa. Rcal-Kmycl.. Xll, p. 1340 si urin. M
C. Daicu |^ Daicovicil. Oacica. in Socicliiica lit: mSinc. IV. no. 45, 1927,
Cluj. p. 520. Ksle griesita parerea iui Alfoldi. cC. Prolcsltintx Kzcnilf.
192ft,
p. 622. ca tegiunilc Daciei ar fi fost .sctiase tornial inainte de Aurelian si
ca
in 271 (?) numai clasa cea mai de JUS a popu 1 atici ar fi fusl lransp<irlala
dinculo de Dunare. Daca nu mai erau soldati acolo. cine i-a protejal pe
ace^ti locuilori, fie ui si de conditie umila. si cine le-a tacul posibil
exndul?
! I. lorga, Li's I.dUn-s d'OricnI. p. I S.
I 2. Id., LcpiuhKiw ifc I'ahmdm. p. 39-40.
I 3, Sunt insa unii cave sustin. si sc pare ca adevarul incepe sa incline spre
ei. ca ar fi fusl scrisa mull mai lar/.iu. suh innuenia lui Uutropius. aJuns
astt'cl cea mai veche sursa, V. disculia la Phrllppide. Ony. Rom . \. 424-
42.S.

pusliit si Moesia ruinata, a parasit provincia dc dincolo de

Dunare, Dacia t'ondata de Traian. ridicand de acolo armata si
pe provinciali, nemai avand nici o nadejde sa o mai poata retine
si a asezat populatia adusa de acolo in Moesia si a numit-o
Dacia sa care acum desparte cele doua Mocsii"'4. Aulorul
acestei vieti a cautat fara Tndoiala, sa atenuczc gravitatea
deciziei luata de catre imparalul totdeauna victories impotriva
barharilor. Accasia ar fi tost cu atat mai exact cu cai biografia
lui Aurelian, daca cumva s-a sens la data amintita, ar li tost
alcatuita imediat dupa stralucitui triumfdin 304 al glorioasei
domnii a lui Diocletian. Biograful lasa sa se intelcaga in tclul
acesta ca Aurelian n-ar fi mtaptuit nici o crima parasind Dacia,
deoarece celatenii romani n-au ramas dcloc pe pamantui parasit
in mainile barbarilor '5.

14. Vita Awcliani, XXXIX, 7; "Cum vaslatuin Illyricum ac Moesiam

depcrdilam viderct, provinciam Transdanuvinam Daciam. a Traiano
conslitutam. suhlatocxcrcilu ct provincialibus reliquil desperans earn posse
relinrri. abduclosquc ex ea populos in Moesia conlocavit appellavitquc
suani Daciain. quae nunc duas Miicsias dividit". Homo. Aurclicn. p. 318
n. crcde ca lexlul din Vopiscus sunm Raciitm c^c griesil Iranscris $i trebuie
amcndat ca la Eutropius, dim Duciam.

!5, in celelallc i/voare t'aptui e mcntional la fel: Eulropius, IX. 15:

"Provinciam Daciani, quani Traianus ultra Danuhiuni icccral. inlcrmisil.

vaslato omni lltyrico cl Moesia, desperans earn posse relincii. ahductosquc
Romanos ex urhihus cl agrls Daciac, in media Moesia collocavil
appellavilquc earn Daciain, quae nunc duas Moesias dividit cl csl in dcxira
Danuhio in mare tlucnti. cum antca fuent in lauva". Fcslus Rut'ius,
Brcvianum (ff v^cfoiw cf provsncim popufs romani. S'. ,,Traianus Dacos
sub rcgc Dacihato vicil ct Daciain Danuhiuni in .solo harbarico provinciam
Iccil... ScdsubCiallienu linpciatorcainissaest ctperAurelianum. translatis
cx,mde Konianis. duuc Duciac in rcgionibus Mocsiac <uc Daidaniac) t'aclae
sum". Jordanes. Rom.. MCiH. And. Am. V p. 27. 249. ..Aurclianus
inipcralor, cvocatis cxindc legionihus in Moesia coUocavil ibiquc (in
Moesia) aliam paiteni Daciam mctlncrrancam Daclamquc Ripenseni
con.slituit ct D.iiiiani.iiiiJiinxil". Synccllus. I. Bonn. pp. 721-722.

Este adcvarat ca textcle amintesc tot t'elul de locuitori care

ar fi plecat din Dacia"', dar nu se spune deloc in mod precis ca
ar ti parasit-o toala populatia romana. De altfel provincia Dacia
n-a incetat un moment sa l~ie inscrisa pe lisia provinciilor
romane '7. Prin parasirea ei trebuia sa se inteleaga numai ca
,,Dacia transdunareana nu va mai fi recucerita si sa determine
plecarea, tuturor acelora care nu vroiau sa ramana supusi
barharilor in mod dcfinitiv" precixeaza Homo, caci "de 1'apt se
poate vorbi cu greu de o evacuarc gcnerala ""'. Ba inca,
obscrvam la Capitolin, ca relaliile intre Romani si harhari, au
conlinuat sa fie aceleasi ca Inainte de parasirea Daciei si dupa
ce s-a consumat acest tapt'1'. De unde rezu I ta ca pacea si razboil
altemau si ca dupa parasirea ol'iciala nimic nu s-a schimbat in
starea lucrurilor impusc de circumstante2". In asemenea situatie
nu avea nici un rost plecarea unei populatii intregi din locurile
ei sigure, pentru a trecc in altele nesigurare si, oricum, supuse

16. Homo. o. c,,p. 316n. 2: "Les expresions provinctiilcs(VttaAur€hant).

pat-opposition Sl'armec, pupufi (ihitl.) Romiinit^MXwymf,. Rutus Fcslus),
s'yppliquent a 1'enssemble de la population urbaine cl de la population
rurale (ahductt c\ urbibiis ff agns fK>pu/i)". Dar cal de tarzie cstc insasi
compil.itia lui Eutrupius!

17. Homo. o. c.. p. 317-318.

18. Id.. ib.. p. 316L cf. si p.314: ,,Aurelien se trouvail en presence d'un fait
accompli: I'occupation du pays par les Goths".

19. J. Capitolin. Af.ixiinini duo. IV. 4: "Sub Macrino, quod eum qui
imperatoris sui filhmi occidcrat, vehemcnier odisset. a militia desiit in
Thracia, in vico ubi gcnilus fuerat. possessiones coinparavit ac semper
cum Golhis commercia excrcuit. Amalus csl aulem unicc a Gclis quasi
eorum civis. Halani quicumque ad ripam venerunt ainicum cum donis
vicissim rccurrenlibus adprobahani". cu tualc cu cl msusi luasc Iliria de la
barbari: ..dum nos illyricuni a barharis vindicainus". Gontitifii {rf\. XIV. I.

20. lorga. L 'Hi^tiuri^ du i.'fininicrt.'c ^111 nioycn-ct^^. p. 15, spune ca in

sec.
IV se gasca "unc population paisiblc. qui cnlrelcnait les relations de
c»miuci'cc eoliiinc aujiaiavani .

164

aceit-'.-xii sorti. Este evident ca Dacoromanii au ramas pe loc

alaturi de navalilori.

Un popor care limp de doua secole a trait pc acelasi

pamant fertil, nu-1 poate parasi asa de usor. Acesta cu atat
mai mult cu cat Diicoromanilor Ie erau cunoscute legaturile pe
care de multa vreme Ie avea Roma cu Barbarii, si chiar cu
Goth inca de pe cand napadeau Dacia. Aceste legaturi faceau
posihila conlocuirca cu viitori stapani, pc care li cunosteau
de.stui de bine. Apoi, stia oricinc ca Dunarea nu pulea sa
prolejeze pe colonislii romani de invaziile barbarilor, care
puteau foarte usor sa inainteze, pana in inima peninsulei de
dincolo de Dunare2', cum am vazut si mai inainte. tn sfar^it,
daca sc poate admile ca un numar oarccarc de colonisti romani
vor fi trecut de cealalta pane a Dunarii, nu ne este ingaduit
nici macar sa banuim ca Dacii romanizati isi vor fi parasit
pamantui lor de care erau 1 egati de sute de ani prinlr-o legalura
trainica, pe care teama de barbarii de atata vreme cunoscuti,
n-o putea distruge.

Dacia n-a putut fi lipsita de viata romana.

21 - Pentru evcnimentele de dupa Aurelian, v. lorga, Lc'i LiHins d'Onenl.

p. 19-20; Id.. Lcpivhii-nwilcr.lhamkm. p. 51-58.

165

CAP. II
Crestinismul in Dacia

Adesea se invoca argumcntui dispariliei totale a urmelor

romane in Dacia dupa parasire, anume absenta inscriptiilor si
mutismul izvoarelor arheologice tie once fel, spre a dovcdi
lipsa continuitatii vietii romane. Insa nu sc tine scama de 1'aptul
ca in toate partile Imperiului t'unctionarii si soldatii sunt accia
care furnizea/a cea mai mare parte a intbrmatiilor cpigrafice.
Ori annata si functionarii - lumca oficiala -- parasisera Dacia.
Din aceasta cau/.a a rezultat disparitia urmelor cpigral'ice. De
altt'el autohtonii Daci, prin viata lor simpla, dadeau t'oarte putina
importania ibrmci cxtcrioare destinata sa ctemizeze amintirea
Ireccrii lor pe pamani, mai ales ca apartineau unei credinte in
care domina nadejdea intr-o viata viitoare. In aceea sperau toti
sa gaseasca tericirea ctema a nemuririi. Din acest motiv,
credinciosi concepliei idealiste, nu se ingrijeau sa imortalizeze
prin inscriptii funcrare sau de alt ordin, amintirea vietii lor
pamantene, asa cum taccau realistii Greco-Romani.

Nuincapeinsaindoialacaaexistatcultulcrestinin Dacia
si inainte de parasirca ei, deoarece printre colonistii adusi din
toate partile Imperiului - ex toto orhc rornuno -au tost multi
care au venit din provincii deja crestinale'. Cel mai mare
contingent 1-a dat Dalmalia, care era bine romani/ata. Ori viata
crestina acolo incepuse destui de intcns inca din sec. I d. Cr.,
cu toate ca multa vreme n-a existat o biserica organizata in
adcvaratui sens al cuvantului2. In Ilirias-adezvoltat de asemeni
crcslinismul. care ?si arc originile in Italia si nu ?n Orient

1. lorga. C!csch. i/rs mm. Volkcs. 1. p 42-44 (cil. runi. I. p. 66-69).

2. /.eillcr. /-t-'.sofiyiiic.^ chn'licnnc'>en Dulninnc. pass, Parvan.

Contrihtttfi
cpigi'nt'ii.'c. p. 195.

3. l^arvan. tf. c.. p. 9-1 I.

Din aceste parti sud-dunarene, unde s-a resimlit adanc influcnta

Italiei, va veni crestinismul si in Dacia inca din epoca romana'1.

Aceasta religic noua a Dacoroinanilor fumi/eaza inca o

proha a romanizarii Daciei si a pcnnanentii vietii romane tn
aceasta provincie lot Evul Mediu, intrucat 1'orma in care s-a
facut crestinarea a tost tot romana. Pentru a proba acest lucru
avem dovezi, deoarece locuitorii crestini ai Daciei cautau sa
se deoseheasca de concetalenii lor care nu imbratisasera inca
noua credinta. Faceau aceasta nu atal t'iindca vroiau sa
elemizeze amintirea lor, caci aveau o destui de umila parere
desprc ei, cat tineau sa-si punain lumina noua lor credinta. In
t'elul acesta s-au produs si ni s-au pastrat obiecte destinate
cultului crestin cum si monumente care sa-1 arate ca a existat
m Dacia'. Toate aceste vesligii sunt numai elemente distinctive
ale acelora care se recunosteau astfcl mtr-un semn sacru sau
intr-o vorba spccitica a credintei lor. Do o exteriorizare vadita
si cu profuziune raspandita insa nu poate fi vorba.

Tinand seama de situatia in care se afia religia crestina in

tot Imperiul, evident ca nu ne putem inchipui existenta
crestinilor Tn Dacia, pe o scara prea inlinsa inca dc la inceput.
Cu atat mai mult n-au putut fi ,,monumcnte" crcstine. S-au
raspandit insa destule ,,cuvinte" din care se vede existenta
vorhirii crestinc. Dc buna seama ca ahia mai larxiu, dupa
parasirca Daciei. poate fi vorba dc o intensitate m raspandirea
integrala a crestinismului. Ori daca si de data aceasta se gase.ste
o populatie care sa primeasca aceeasi vorba crestina a Romei,
atunci aceea nu poate fi decat tot aceea care fusese cand Roma
insasi era stapana.

Intr-adevar, crestinismul roman s-a dezvoltal in Dacia la

vechii locuitori, si pe calea misionarismului. Din punctui acesta

4. Zcillcr. L'Enipiiv Remain L'I i'E^tiw. p. 228.

5. lorgu. A/, /y/.-ic'/'/t-// f'iftiiwJt'f'li. I. cd. 2. inlroJuccrcu.

167

de vedere crestinismul in Dacia a fast stucliat de Parvan, iar

concluziile sale deschid istoriograflei perspective noi cu privire
la problema romana in Evul Mediu. Din punct dc vedere al
religiei chestiunea ramane detinitiv precizata. Bazat, pe cateva
informatii din i/voare narative si mai ales cu ajutorul
monumentelor epigrafice, Parvan a fixat o linie de demarcate
dc la Serdica la Novae, care despartea zona de influenta
greceasca de cea latineasca, in care domina viata italo-romana".
Valea Strumei ca si Scitia Mica crau insa sub dubia influenta
greco-romana. Dacia in stransa legatura cu acest tcritoriu
danubiano-hemimontic, n-a putut sa-si insusiasca crestinismul,
unul din elementele romanismului ei, decat prin admiterea
acestui intermediar. Acest crestinism prin misionarism, din
sec. IV si V, a venit numai din Sudul Dunarii. Sf. Nichita,
episcopul Remesianei, a fost propovaduitorul eel mai de seama
al conversiunei Dacoromanilor.

in tot cazul religia crcstina in Dacia s-a format complct

in sec. IV-VII. Conversiunea totala la crestinismul roman a
tost posibila, caci forma latina venea la o populatic capahila
sa o primeasca^.____

6. Jirccek. Die RtWiincn in den Sl^dlcn Dii]nialwns. I, p. 13, '?i Gcsch. dcr
Scrbcn. I. p.3S-39, preci/ca/a c5 Lissos, Stobi, Nalssus si Remesiana sc
gascau pe un Icriloriu de civili/.atie lalina in limp cc la Sen.lica si Pautalia
era influenta grrceasca. Capidan. Romanildin Peninsula balcanicn. p. 101
si Al. Procopovici. m Dnwoniiunti. IV. I. p. 62-63, admit aceeasi impartire,
cu toate ca Parvan, Contiihtilii cpigivficL: p.54. ticmnnsirase precis ca la
Serdica era si influenta romana. lorga. Leu Latins d'Oncnt. p..l 1-12.
considera.aceasta delimitare cu tolul arhitrara. caci Tn realilale se mlindea
o singura romanilale oricntala din Raelia pana la Marea Neagra. Oricare
ar li linia. ca nu reprc/.ima dccal o demarcatie aproximativa, caci si dincolo
de ca sc inlcrfcrca/5 innuentelc. Am puica aduce dc cxemplu inscriptia in
greccste de pc sarcofagu! unui Ronian dc la Romu(a. cf. 'I'udor, Cct.ttca
Roniit/.t.. p. 17, Dcci nil c vorbade exclusivism de o partc si de alia a liniei
lui Jirecek. ci numai de laclorul doininanl.
7. Parvan. Cctalcit Tropaciim. p. 6-1 1. Id., Inccpuiunic viclit romnnc. p.
14; Id.. Gt-tica. p. 365. 646. 724. Pr. N. Popcscu, Nicola Episwpus
Rcn^inn.ic. p.14-16. P.m. Panailcscu. Latinita c cn^li.tni.'Stmn.. p. 7-S.

168

Este interesant de vazut Yns5 daca acest crestinism roman

raspandit prin misionari are sau nu vrco legatura cu
crestinismu 1 colonist! lor de mai mainte". Urmele arheologice
si tenninologia crestina determina precis acest fapt.

0 inscriptie de la Napoca, datata cu anul 235 d. Cr., poarta

monograma sacra, cu toate ca mcepe cu formula pagana D(is)
M(anibusf. Ea este fara tndoiala crestina10.

La Drobeta s-a gasit un capitcl, datat cam cu sec. V-VI,

care are a o cruce sculptata Tn relief ". La Apahida, aproape de

8. In SciUa Mica se gasesc conlinuu inscriptii cresline din sec. Ill si IV, h
Nuvuxlunum, Tomi, Callatis, Tropacum Trajani, Axiopolis, cf. Parvan.
Conlrihiifhcpigraficc, p. 62.66. Martini Epictet si Aslion de la Halmyris,
fata de care Zciller. Lcs engines chrcucnnes dans I 'Empire, p. 119, a pus
un punct de intrcbare, suni niarlin ai locului si annntirea lor "remonte a la
plus venerable antiquite". spune De lahaye. Les martyrs Epiclctecl Aslion.
p. 5.

9. OIL.. III. 866.

10. Parvan, o. c.. p. 75-85-ZeiHer. a c.. p. 41 n. 1, spune ca lexlul

inscriptici
,.esl suivi d'un monogramme oil un auleur roumain a vu la represenlatkm
de la croix et Ie P du chrysine (Parvan, Conttihutii). Le D. M. aurail dfl
pourlant eveiller son attenlion". In concluzie crede ca aceasta inscriptie "a
etc cilee conmie chretienne, niais par meprise", insa acclasi autor, in
L 'Empire Remain cl I 'Rgli.w. p. 228 n. 1. declara ca ..Le caractere chrclien
de celte inscription, quej'avais conieste dans mon travail, me parait plus
prohnhle apres I'ctude de M. V. Parvan, Contrihufii. p.75". Ramanc deci
slahilit caraclerul ei crcstin. Oe curand s'a propus ^\ alia teclura
monogranuilui. ct. Velcu, ConlnhuHi^. 32. unde e diilata chiiir cu. sec 11
(ih.. p 37). Induialasaasupracaiactci-ulLiici-estin al acestei inscriptii
(rebuie
sa se inliHurc. Z^-'illei- insusi .1 revcnil asupra parerii initiale- De alltcl,
pana
catic anul 30(1 d- Cr. exista pie;i puline inscriplii crcsline.
11- Paivun. c. <-. p. 190-192.

Cluj, s-au gSsit de asemeni obiecte crestine cam din aceea.si

vremc '2.

Alte urme arheologice se gasesc pretutindeni undo se

mccarca o cat de mica cercetare ". La toate aceste dovezi
trehuie sa mai adaugam ca toale izvoarele sec. IV, arata ca
Gothia era crestina. On provincia aceasta nu mai era sub
stapanire romana si corespunde cu t'osta Dacie14.

Din izvoarele narative mentionam unul toarte important

care arata pe Romani de legea crestina si in legatura chiar cu
Roma. Anume, pc vremea invaziilor bulgare in Macedonia, se
spune ca odata cu Bulgarii au tost adusi dcpeste flunaremuiti
sclavi crestini care tincau la legea lor si la lumina evangheliei,
macar ca se amestecasera cu credintc griesite pagane ". Acestia
erau Romani, adica Romani"'.

Alt izvor e de ordin diplomatic. La 865, dintr-o scrisoare

a papei Nicolae I, se vede ca ne'dmuri scitice etc limbS latin3
erau crestine si avcau misionari de la Roma, de care dcpindeau.
Nu mcape indoiala ca acci Sciti de limha latina nu puteau fi
dccat tot Romani'7. Aceste singure doua textc lamuresc

12-Diculescu, Civstmismul in Diicia. p. 368-369, emile ipoteza. ca ar pulea

ti dc origine gcpida, v. si Id.. Die Gcpiiien. p. 77-7S. dar nu pare sa poala
convingc pc cincva asupra acestui lucru.

13. Cf. Al. Barcacila, Monumcnte religioase ale Druhetci. p. 69-107.

D.Tiidor. Antichit^fiCIVSIIIK' dc tn Roimlla. p. 211-221. Nicolaescu-Plopsor,
Vcchiiwa crcsllnismului In Oltenia. pass., cu observaliile lui Tudor. <). c..
p. 220.

14. V. disculia la Vclcu. o. <;.. p, 50-63.

1^. Vtitta cciol XV martin din Tihcnopttlul Stmnlci. la Mignc. /Y/.. vol.

CXX VI, col. 189-191

16. Ct'. Sacerdoleanu. Vtahii ifin Cnli.iUic.i. p. 9-10.

17. Cl'. 111. ft.iih.in. .'{iilis.iii RIUII.UII. p. 8-9.

detinitiv nu numai existenta crestinismului in fosta Dacie pana

in sec. IX, ci si permanenta Romanilor m aceeasi provincie".

De altt'el, cand apar cele dintai organizatii politicc

romanesti in Nordul Dunarii, se ohserva chiar din primele
documente ca Romanii - de data accasta legati de ortodoxie -
nu au numai clerici, pseudo-episcopi cum spun izvoarele de
provenienta catolica, ci si niserici construite". Daca n-ar fi
vorba de o credinta mdatinata, nu am putea crede ca primul
gand al unor sinistrati dc pcste Dunarc, abia veniti dinuoace
de apa printre barhari, a tost sa-.si zideasca biserici. Aceasta
nevoie vine totdeauna ceva mai tarziu: mai intaiu ii trebuie
omului o casa.

!n at'ara de aceste marturii avem si eel de al doilea element

care probeaza continuitatca crestinismului in Dacia:

vocabularul care designeaza elementele t'undamentale ale

credintei si care n-a putut sa sc tbnneze dccat in Dacia, printr'un
proces dit'erit de al cclorlalte limbi romanice.

Dam catcva exemple caracteristice.

Ajun < IJ jejuna, -are, "a ajuna".

Altar < altarium sau a/tare, ,,altar".

Biscrica < basiHcn (termen latin profan cu sensul de
,,hiserica" in sec. IV); nu are legatura cu > ecclesia > fr, eglise;

si, trkva si germ. Kirche.

Botez < haptizo,-are, ,,a hoteza".

Caslegi < caseum + ligare. ,,carnavalul".

Craciun < calalio,-nenr"

18. H posihil ca inca din sec. X sa I'i existal o icrarhie oarecare la Romanii
din Ardeal, daca se [X)l proba relcrintule pe care Ie avcm. ct'. R. Huss, Gab
cs fni griech. -kuth. Hi^tumin Wcif.scnhiir^'.''^. 16-21; I.Lupas. A cxistat
in 'I'r'in.'iilVttnta ept^cupic orhitloxSPp'dfiWn.

19. V. (uala disculia, la Sacerdttlcynu. Mtii'ttiantuI dc /</ Ar^cs. passim.

20. Piisciiriu. /A »'. no. 11)7. ila luaia lilfralnra. Wi;igand. in B.ilk.in-
Archiv. III. 1927. p.97-104. propune u elinl. slava; Vasnier, Bcrnekcr,
Bogiea. Capidan, sustin totusi oliginca latina a cuvanlului; v, discntia la
Tagliavini. in Sluiii Rumcni. III. |)- 101,

Crestin < christianus ,,crestm".

Crucc < cmx.-ccrn, ,,cruce".

Cumand (comand, comandare) < commendo.-are,

(*commanUo,-are), ,,a face o pomana".

Cuminec < *cumminico,-are pentru communio, ,,a da

impartasanie".

Drac < draco.-nem, numai Tn limha romana cu sensul de

,,spirit rail, diavol". (Cf. si yasconul drac).

Dumnezeu < Domne-Deus < Domine-Deiis.

Dumineca < dies dominica.

Inchin (ma-) < /in/c/ino. v. t'r. (cn)cliner.

Indrea (Undrea) <fsnnctuslAndreas, ,,St'. Andrei" si luna

De cemvric.

Inger <Angelus> macedor, si meglenor. Angil ,,inger".

Legc < lex.-gem. "religie, creilinta".

Lunatic < lunaticus.

Martur (martor) <martur,-rem=martyr, ,,teslis".

Mormant < monumentum, monimcntum = sepulcrum.

Osaminte < ossamcnta, v. fr. ,,ossemcnte".

Pacat < pcccatum.

Pagan < paganus.

Paioara < palliola. -* am (=paliiolum, dim. de la pallium).

v. t'r. "paile".

Paresimi < qua[dlra[gJcsima.

Parinte < parcns.-entcm.

Paste < pasche, pi. de la pascha.-am.

Preot < preshyter.-tfe/rum.

Priveghiu < priveghcy < perviyfi/lo. -are, ,,a pazi mortui".

Kapo.sa (a) < repauni). -urc "a se odihni, a muri".

Rug < nibiis.

Rugaciunc < ivgatio.-onein, v. t'r. ,,rouvaison".

Rusalii < ud Rovllia, ,,sarhat»»area rozelor ".

Sarbatoare [<a serba <servo, -are, ,,a sarbatori"] < dies

servaloria sau conservatonu < ticus conservator.

Tampla <tcmplum (lampla hisericii).

Vargura<* virgula, -am, penlru virgo, -inem. ,,fecioara",

"Beata Maria".

Zana < Diana. Sanzana=Sanziane <Sancta Dianaf.

,,mmta". Dar Sanzene, pi. de la Sanziana, se deriva de filologi
de la Sanctus Inannes

Zanatic < ciianaticus <Diana. ,,vizionar, smintit" aproape

sinomm cu lunatic.

Zau.< Dcus ,,zeul", ,,interjectie de intarire a cuvantului

dat" < per Deum: ,,adiuro per Deum et per leges
Cresteanorum"22.

Multe din aceste cuvinte sunt chiar reminiscente din

ohiceiurile si credintele pagane, romane sau geto-dace, cum
sunt CrSciunul. RusaliUe. Sanziana, sarbatoare, zand, lunatic,
zanatic, zSu', etc. !n afara de aceste putine cuvinte sunt si altele,
mult mat numeroase, care fac partc din tezaurul limbii romane
alcatuit in timpul colonizarii si crestinarii Daciei sau ceva mai
tar/iu. Ne-am multumit insa cu insemnarea celor mai
caracteri slice2'.

Nici unele din aceste cuvinte sau urme arhcologice nu

apartin neamurilor gcrmanice cu toate ca li s-a dat unora si o
asrfel de origine. Faptui ca s-a putut merge pana la o confundarc
arata insa tocmai cohahitarea Dacoromanilor crestini alaturi
de acesti harbari, care au dus la un paralelism in viata locala.

21. Sarmisegclusa. CIL- III. 1418: Diana. S^nctn. Potenlissims.

22.Salonae.CII.. Ill, 13124. a. 426 sau 430.
23. V. penlru loale Puscariu. Et. W: S. v.; Pai-van. Contiihiilncpigrailcc.
inilicc. si DiL-ulescu. Vci.'htnit'it i.rc'ilini.wiutni hi Rfun.ln/. Il) 10
passim.

173

Acest fenomen nu poate fi explicat decat numai daca se admite

traiul la-o-lalla"

Asadar, creslinismul dacoronian nu numai ca nu a luat

nastere in Sudul Dunarii, ci este chiar si dovada limpcde ca
apartine teritoriului nord-dunarean. Incepand sa se introduca
odata cu cei dintai co 1 onisti, el a persistat si s-a intins si dupa
parasirea Daciei tot timpul evului mediu. Fie ca a fost mtretinul
prin misionari, fie ca a Irchuit sa capete o I'orma locala,
neorganizata. Aceasta lipsa de organizare a permis pastrarea
in credinta, poporului si a unor anumite tonne pagane, iar mai
tar/.iu apocrife, de care nu este caxul sa ne ocupam acum.
Oricare ar fi insa acestea fondul initial ramane, si acela esle
roman.

24. Parcrea tui Fr. Teutsfh. Gt'schichtt: (in' fv. Kilvhe in SichcJihtirjcii. 2
vol. Sihiu I923.dupacai-ecrc^linismul n-ar l"i loslintrodusm'I'ransilvanirt
dccal prin Unguri. nu mcrila sa t'ic luala in considcralie. ct'. lorga, in Rcvm-
Hisl. iliiS. k'.. 1. 1424. p. IW.

CAP. Ill

Limba roniiina

Vom schita cateva puncte de vedere mai insemnate, care

cletermina insusi locul de formare a limhii romane, prin
particularitatile sale locale, spre a ne da seama ca nu poate fi
sustinuta ipotc/.a acelora care o cred formata numai Tn dreapta
Dunarii.

Mai intai punem o inlrehare fireasca: daca Rumanii n-au

fost totdeauna m Dacia, cum esle posibil ca intorcandu-se
oarecand din Moesia in vechea lor tara, siS ocupe exact aceleasi
linuturi pe care he ocupasera odinioara si care coincid cu insusi
tinulul eel mai intens romanixat'. Daca n-ar li fost un element
local, care sa tie totdeauna vie aceasta limha in Dacia, n-ar fi
Fast posibila nici o atare coincidenta si nici fenomenele
lingvistice caracteri slice limbii dacoromane n-ar li avut loc.

S-a precizat ca toate modificarilc t'undamentale ale limbii

romane luasera sfarsit inainte de sec. VII. In acea vrcme semio
rusticus vorhit de toti colonistii romani devcnise o limba aparte
pc amandoua malurile Dunarii. Influentele straine mai vechi
si mai Tnsemnate, se efectuasera si eic. In special influenta
albane/a se explica printr-o lunga vecinatate a stramosilor
Alhane/.ilor si al Romanilor, pe doua tinuturi paralele care se
intindcau de la Nord la Sud. Muntii Apuseni ai Transilvaniei,
Carpatii Oltenici si raurile Morava si Vardar, fbrmau tntr-o
vreme un fel dc linie dc demarcatic tntre un cleinent si cclalalt.
Aslfcl Traco-Getii erau aulohloni in Dacia. Moesia si Tracia
iar Ilirii in Panonia, Mucsia Superioara si Dalmatia. Estc
probahil ca intre Traci si Iliri a fust asemanare dcstui dc

I. Inlrehare pus5 si de Ondiil. Tnidtiht t^lunca. p, 5S3-584. si Parvan.

Inccpttluittc vn'f/1nuiinm.: |i. 12. dai la care nu raspund piirli/anii
imigrarii.

insemnata intrucat si astazi istoricii se intreaba daca va fi fast

intre ei vreo deosehire de limba. Peste acest element similar a
venit elementiil roman. Inca de atunci, de la primul contact,
odata cu tnceputui romani/.arii, trebuie sa banuim si inceputui
unei limbi nuui: o latina rustica, vorhita asa cum sc pulea.
Tinand seama de acest lucru, trehuie sa presupunem ca locul
in care s-a format limha romana a coincis in buna parte cu
acest tinul traco-geto-iliric.

S-a spus de asemeni ca influenta slava, constatata in toate

dialectcle limhii romane, arata o conlocuire cu Slavii anterioara
sec. VII. Daca aceasta influenta, socotita a fi ceva mai
importanta, s-ar fl exercitat numai in Sudul Dunarii, ar fi fast
imposibil sa fi fost atat de accentuata avand in vedere ca in
sec. V si VI Slavii erau in nuinar destui de redus in acea parte.
Daca este sa se admita, asa cum de obiceiu se admite, ca in
adevar s-a exercitat aceasta influenta, atunci trebuie neaparat
sa nc gandim la Dacia, unde Slavii apar si mai de timpuriu si
in numar mai mare2. Mai trebuie tinut seama si de faptui ca
inca din epoca paleoslava au trecut multe cuvinte romancsti in
limba slava, fapt care iar nu s-ar fi putut petrece daca am admite
numai un teriloriu rcstrans pentru conlaclul Intre cele douii
neamuri. E mai prohabil ca cele mat multe cuvinte au trecut
tot pe timpul vccinatatii slavoromane in Dacia'1.

Sum cateva 1'enomene lingvistice de caractcr general

halcanic, deci si la Slavi, dar pe care la origine nu Ie aveau
Slavii. Toalc accstca trehuie cautate in elemente anterioare
navalirilor barbare. Asa sc pune inaintc totdeauna fenomenul

2. Cred insa ca lol texicul slav in limhu roinana Irehuie verit'iful si prinlr-
<i prob;il»ila ramusila daco-gelo-.scitiL'a.

?. Cu privirc la acL-slea v. Capidan: Rap. /inf. f/^Vt/ •roinsn^. p.141-161.

undu sc cilcaza niniieroase cuvinic ale uccslui unprumul. Uxiragcin nuinai
L'alcva: allani.. Craciun. rusaljia, paun alalnrj dc fornia slava. sapun.
splina.
paslrija cu dcrivarv-a < paslrc/ < lal, pitu\i!itiv. <;unia. kiccra. ck.

176

post-punerii articolului in limha romana ca dovada a formarii

sale in dreapta Dunarii. Observandu-se in toate limbile
halcanice trehuic considcrat de origine traca 4. Insa tocmai
acesta nu poale fi de loc un argument in sprijinul emigrant
deoarece se gaseste si la popoare care nu au nici o legatura cu
acest tinut. A-l socoti tracic este eel mat logic; dar prin acest
imprumut se demonstrcaza ca nu e vorba de ccva recent ci de
rezultatui unei legaturi initials care exisia intre loti vechii
locuitori ai Sud-Estului european '. Toate neamurilc care au
venit mai tarziu, au imprumutat aceleasi forme pe care Ie avea
vechea populalie autohtona, numai prin intcrmediul
Romanilor^.

0 veche influenta orientals in dacoromana se explica

numai printr-o veche conlocuire in Dacia a elementelor
rasaritene cu Romanii. Lucrul acesta se vede mai ales din
toponimic. Daca ar ti vorba numai de o convietuire posterioara
sec. XII, scurta vreme cat a durat aceasta, mai mult partial, n-
a putut deterrnina o influenta durahila. Faptui se demonstreaza
prin influenta reccnta turca si neogreaca, lara nici o insemnatate
in limha romana, in schimh dcstui de importanta in
macedoromana.

Influenta maghiara in limha romanS si mai ales in

toponimic, desi nu insemnata, credcm ca a putut sa se exercitc
inca dope cand Ungurii locuiau in Atelcuz, patria lor priinitiva,
care cuprindea si o parte din Moldova dejos. Acolo au avut ei
un popas in drumul pe care trebuiau sa-1 sfarseasca m Panonia.

Admitand in acea vreme o influenta maghiara, ne putem

explica toponimia de origine ungureasca din Moldova si din

4. Tagliavini, La posposizionc dcH'arttcolo. p. ?'15-522.

5. Sctisccv. Ocs traits linguisttqu^s. p. 42.

('•». Hogrea. Posipuncrcil unk'olllllli. p. 662 664,

177

Bucovina, aculo unde n-au fost nici odata Ungurii dupa

asezarea in Pusta si pana la intemccrea Moldovei. De allfcl
influenta maghiara se obscrva numai in grupul estic al limbii
romane.ProhahiIca tot acolo a sul'erit influenta romana si limba
maghiara, caci altfel s-ar fi exercitat mull mai greu dupa venirea
Ungurilor in Panonia si in Transilvania, cand situatia lor
politics era de asa natura incat n-ar mai fi tost posibila cu
aceeasi usurinta. In aceasta vrcme trcbuie sa punem a doua
epoca a influcntci maghiare asupra limbii romane, mai ales
asupra aceleia din Transilvania. Dar nu trehuie sa uitam ca
toate cuvintele maghiare sunt numai dubletc in limba romana
si de data recenta, datoratc mai ales vechei lexicogratii, in mare
parte disparute azi sau cunoscute in ccrcuri foarte restranse 7.

!n general cuvintele strcinc uy.ualc intratc in limba romana,

vorbita sau scrisa, tbrmeaza un proccnt de abia opt sau cei
mult xece la suta din cuvintele care circula in mod obisnuit".

Nimic nu impiedica limba romana sa aihe o unitate

perfecta. Dimpotriva, orientarea Daciei inca din cpoca
preistorica, sprc Sud-Vesi, a sprijinil tonnarea si piistrarea
aceleiasi tbrmc. Dunarea n-a dcterminal nici odata un hotar,
ci a tost axa vitala a poporului roman'', in vremea cand tinutui
carpato-halcanic a last locul sau de nastere si al limbii romanc'".
Jn felul acesta logic se explica usor originea poporului roman
pe amandoua malurilc Dunarii. Chiar si in Dacia aceasta
prohlema nu pare atat de ..complcxa" cum cred unii". Daca

7. A. Tag 1 iavini. L 'in/Ju.w iin^hcrese. 16 -A^.

8. Puscariu. I.Will liinhn romSnc, p. 40-^1.

9. Dcnsusianu, ///&/, tic la timgue roumainc. r 205. 325-326. S. MchL-dinli.

Unite -s '.i nl'icutpoporul roman ?m Trihuna Koniani/or i/np^sfe ho!nri:\ .3.
p.3-5. iipml Capidan, in nxMomania. III. p. S96-S97. G. Valsan. Tuiiilul
/K)r/;7»r(/f/-ifr.p,3-(i; 111. Dun.iiv.i ilcJn-,. p. 197-212.

10. V. mai ales Procopovn:!. Din i.s/onJra/xu-fi/n/wnoasfrf intLTtiiatei.'l.itv.

p. 38-66.
1 I. Nicdci'le- Manuci iic /'win/till^ .v/c/i^-- 1 p. 69,

linemscamaca.exista.acoloolimbaroniSnSIncidinsec.VI-
VII'2.

in slar.sit, structura latina a limbii rornane s-a anrmat si

•> ,1 pastrat lot asa dc mult ca in toate limbile romane, daca nu
rlilur mai bine. Insasi influenta slavo - bulgara, considerala ca
importanta", n-a putut sa schimbe nimic din aceasta structura
l.ilina'4. Latinitalea Romanilor deci in nici un chip nu poate fi
cuntestala'"'.

E drept ca in Panonia, care a fast si ea cedata harharilor la

fKO - fapt care a adu.s cele mai grave acuzatii imparatului -
viu(a romana a continual, desi in decadenta gradata"', pana Tn
sec. X.candadisparutpentrutotdeaunainmasacclordinurma
nSvalilori17. nu tara a lasa urme doveditoarc in topominie si in
nnomastica"1. Dimpolriva, in Dacia viata romana a continual
)»] .s-a mentinut pana In zilele noastre, datorita circumstantelor
Kcograrice, numarului locuitonlor si boga(iei pamantului.

12. lorga. La ..Romania" danuhienne. p. 50; Id., Les plus anciuns Etats
\ltivo-rc)uniains, p. 172; Id., Roumains et Grccs. p. 13-14.

13. Cf. Conev, Exikovni vzaimnost. dupa Capidan. in Daconimania. Ill,

1.1.1 n. I.

14, Barloti. La spiccala intlivkhialila. p. 20-34-

t ^. C'u alat mai mult nil poatc fi calif icata dc fictiune. cum crede
Mutafcicv.

Hainan i RuiuSm. p. 72,

Ifi. V. chiar lucrarea lui Allbldi. Dcr Utcrgang iicr RomcrherrKchafl in

P.innonicn, unde se pune fa(a in fata decaden(a rumana cu organizarca

\ idii ccici noui suh harhari.

17. Ct. Pal-van. Dilci.l. p. 198.

liS. C'l. Drayanu. Koliinnii in n-yc-y/y'/f IX-X/V. passim.

1^ Darca de SL-ania asupra lui Rclhy (v. supra, p. 134 n. 39). p. 237: "Nut-

^m Wcg bl^ihi noch: cmc moglichsl ohieklivc Unlersuchung dcr Ort-siiaincn

niid dcr Sprachc. und /war Icl/.lcrc inil Riicksicht aul ihr lateini.schcs wie

niclil i.ilcinisLhc.s BIciiicnl''.

CAP. IV

Cuvinte si toponimie dacoromana

Toponimia formeaza una din dovezile cele mai interesante

si mai concludente cu privire la continuitatea vietii romane in
Dacia. Daca toate celelaltc izvoare istorice ar lipsi, singura
toponimia ar fi m stare sa demonstrezc ca Dacia a Cost locuita
tara Tntrerupere de acelasi popor din timpurilc cele mai vechi
pana azi. Convingerca lui Meyer-Liihke ' ca numai cercetarile
(acute in aceasta directie ar putea sa rezolve chestiunea romana,
a tost confirmata prin rezultatele la care a ajuns filologia. Sunt
unele lucruri inca in divergenta, dar in multe privinte s-a spus
cuvantui general admis. Vom spicui numai cateva topice
romanesti din Dacia, care lumineazainsa tndeajuns prohlema.
Ele se refera atat la mostenirea foarte veche care vine de la
vechii locuitori autohtoni mainte de venirea Romanilor in
Dacia, cum si la aceea pe care au lasat-o Romanii Tnsisi in
timpul colonizarii. Vom adauga apoi si cateva cuvinte
preromane, cum si unele preromane sau straromane, care au
ca leagan de dezvoltare Dacia insasi si pe care Romanii, in
mare partc, le-au imprumutal tuturor vecinilor. Nici uncle nici
altele n-ar fi lost po.sibil sa sc pastrc/.c si sa se raspandeasca
daca nu se admite continuitatea aceleiasi vieti dacoromane in
fosta Dacie.

1. Donicniul preroman

Dam mai intai cateva cxcmpie sprc a ilustra domeniul

preroman, pecare 1-au mostenit Romanii.

. Cf. C. Daicovici. Tn Anu.ii fsl. N.11.. IX. p. 472.

180

Apulum. Apuli, Apulus, nume ilirice', din care a iiesit

desigur si Ampoiul, Ompoiul dc azi.

Balta = alb, bal'te <traco-ilir. balta, ,,palus"; in I. rom.,

nil vine din sl. blato, ,,lac, elesteu", tntrucat e.ste raspandit si in
Italia de Nord si in Friul''. Compusul sau Aa/fanase gaseste si
in bulg. baltina. "liic m lastinos langa un ran", astt'el idcntificat
dc Jagic '. Din rom. balta4.

Barsa (tara Barsei), irehllie pusa in legatura Cu barsii,

harta. Nu se pot preciza transtbrmarile cuvantului. Exista insa
in alb. sub turmele vert.s(e) si vers(e) < lat.*vertia < vertere
sau *vertire '. Explicatia accasta nu e destui de convingatoare
caci vcrlere si * vertia ar fi dat in alb.

* viarts(e) si in rom. *viarta sau biarta *'. Dupa Puscariu

forma romana se explica mai bine din verbul labarta, prin
disimilare *rabarta. On care ar fi forma primitiva a cuvantului
- mai degraha traco-ilirica - el a fost mostenit de Romani si
intrcbuintat ca topic si nume comun inca din vechime, caci la
inceputui sec. XIII se gaseste ate.stat in forma romaneasca =
Borza(l2l I, l2l2),Bur/.a(12l8,1222)Bursa. Bursza(l222),
Boza (1223). 0 radacina dacica bars, barz se gaseste si in
toponomia geto-daca7.

2. Bcmeker, Slav. Wiirtcrb. 70; Mcyer-Liibke, Elym. Wd.,.6177. admit o

origine gcrmanS.

-?. Einige Streitfragen. m Arch. f. sl. Philol. XXII. 32. V. Pufcariu. Diet I.
mm. 468; l.ocul 1. rom., p. 35; Capidan. Dactii'omwia. II. p. 461, 518-
519, III. p. 152-153.230.

4. V. alia di.sculie la Cancel, Desprc ..Ruman". p. 54-59. Nandis. Les

Jiphlimguc''. p. 5-13, nu convingc prindctcrniinarcaorig. stave in 1- rom.

5. Juki. Lin^iit^ti^ch-kutturhi'Hofi^chc Unlcrsm.'hungcn. p. 110,

6. Piiscariu. DilLwonuinu. I \. p, 81 K.

7 0 iocalilalc Izvi^'ut /^A'.'n.v si ran cu acclasi nume. sc gascsc si in

Mehcdinll. rl /I/A Oil.. VII. 192S. p. 469.

181

Bar/.a, fcaftfeamacedor. bardzu, meglcnor. Bard/.a = alb

<har(harot, htiroe). ,,alb". Tot asa la Daci; bulg. barza r"gris",
sbcr. harzasi: koza harzasla. ,,capra cu par gris" < rum. /ia/z,
bardze; dupa cxpresia ko/.a harzasta = rom. caprS-bardzS.
Cuvantui a trecut la Slavi din 1. rom., astt'el transformarea
alb. (s) in i nu s-ar putea explica". Barza ,,pasare alba" se
gaseste numai in dialectui dacoroman.

Barzava, raul pe care se gasea Bersovia, Bcrzohia'. i)

s(X;otesc unii") dc origine slava din hrzu"Kpedc", Tnsa BSr/avd
,,este un rau domol, linistit, precum il cunosc toti Romanii
din valea aceca, iar nu repede"". Numele se explica mai usor
prin originea traco-geta din here [sau ber(e)z „ alb, patat cu
alb") si sut'.- his.-vi's".

Brandiisa, ,,croccus" ,,satran" < tacoil, sau indoeur. brand

+ usa > hrandusS.. Cuvantui se gaseste numai la Sarbi, unde e
socotit de origine romana".

Catun. Vcchiu sl. katuna ..castra", bulg. katunin ,,nomad",

sbcr. katun ,,regio pastoria"''', alb. katunl"Geh\et Don, Stadt"1'',
geg. ketumi, rom. Catun"', tinougr. kota, isl. km, dan. kat,
vechiu n. kote, sued. kola, norv. kat (koyta,), v. t'r. cote
„cabana".Jok]'7crcdccaalb.katunt ,,ndena""haltemichaut""

8. Puscariu. Diet. tmibti rom, s. v. V. discutia la Capidan, DacoromaRia.

II. 519-520,679111. 148-149, 193-194.

9. Tab. Pcut.. VII. 3 Priscicn. 3. 13. Geogr. Rav. IV, 14.

10. Niederlc. Manueldcl'anlnfuitc.. I. p. 58; hrzus dal in rom. Ristrit.i.

11. Siniu. E\tf Oi'wva Tiema. p 109.

12. Parv.in. tit-lira, p. 228. 245.

13. Giliglea, Dacowmania. III. 567 573. Danicic, Rjccnik. p. 663.

14. Miklosich. El. Wb. sl/ipi.. p. III).

15. BCTneker. F.I. Wh.. 494 495.

16. Duiuke, Die 'f'L'i'tinnoioyii' cii;.\ AL-kcrhWi. p. 71.

17. Imhifcim. Ivisch.. XXX1H. p. 420 433.

< rom. Catiin". Gasinclu-se la toate popoarele germanicc'1' si

1'inougr. ca si limhile romanicc, trebuie considerat ca aparlinand
unci tbrme preronianc, care, din Europa orientala, a influenlat
loate popoarele2". In macedor. i sc presupunc o origine
alhaneza2' In realitate in alb. ca si In rom. sunt doua forme
independente, mostenite dc la acelasi element comun. Bulgarii
si Sarhii 1-au luat din romaneste, cu acecasi pronuntie.

Carpati. Elemer Viranyi22 rezuma sludiul lui Vasmer2'

asupra originii numelui in care "cred ca se rccunoaste cuvantui
alhancz karpe, karme, ,,t'els, klipp^' in numele Carpati. Forma
greceasca arata un nunic colectiv care se explica din forma
albaneza: karpat c, derivata din karp. Cuvantui alb. karp e este
de asemeni inrudit cu cuvantui alb. *krcp. skrep ,,fels, (ester
sandslcin" si ,,ahhang". Extcnsiunea geografica a acestei fonne
origineale in dialectele romande (Engadina-Friul), chiar si
numele C'/a/>e/e/nngennanaclvetiana(Toggcnburg),aralaca
t'orma alb. a parvcnit prin intcrmediu iliric in dialectele
romande. Cuvantui bulgar karpa ,,tels, klippe" este, tara
indoiala, tot un imprumut alhanc/.". Viranyi conclude "aslfel
se poate dctermina ca numele unguresc al Carpatilor, kurpat(ok)
e de origine alhaneza, inscmnand ,,stanca, inunte stances" si a

18, !nsa <.'atuna< gr.catuna. Cecaumcnos, Siral. 11. 13. 22. V. si Capidan,
Oacoromanm. II, p. 465. Laurianu-Massimu. Diet. 1. roni, p. 541. lat cantu
>c<ihwif. i'iitiinii (wtunu) 'Viculus. mapalia". lorga. Rev. /.'it. XIV. p. 410
< "canlonul lar/iu latin" |cantunamenlum, canlonum]. Cancel, l)espre
..Riinwn". p.59-62, nu sc pronunta. Pcisker. Nciic fvi'schun^cn 1, p. 70.
7fte ii'.i.nic h.iL'fcyftwfic/. p. 357. Ahkiinfl tffr Riiniwcn. p. 17^ < niong,
kfuitun. La. Id si l.dl. l.u fin f/tl nitmJc wllli/i/c. p. 222.
I1). K. Milllenholl', llfiitschc Allcituin'.kumlc. IV, 35ft.
2(1. Broendal. Milts ..scythe.-.", p. 14.
21. Cupidan. DucnixwaniiL 11, p, 4ft7.
-'-'. Kcilli-it^ Cl hunt!!.. IV. 192h, p 152.

patruns in limbamaghiara prin intermediu iliric. Nu este posibil

oare ca Ungurii sa fi luat acest cuvant pc vremea campaniilor
Sf. regi Ladislau si Coloman in Croatia?" Cuvanlul insa. trebuie
pus in legatura si cu tribul Carpi lor, care singuri dintre Daci
au ramas liberi pana tarziu in sec. 111-IV, si care au locuit acesti
munti, Nu se poate admite ca L'ngurii sa tl luat un nume atat
de important in sec. XI sau Xll, pe vremea expeditiilor
maghiare in Croatia, cand nu mai cxista nici o legatura intre
Albanezi si munti. E mai probahil ca Ungurii 1-au cunoscut si
imprumutat pe vremea cand au venit in contact cu muntii pe
care i-au strabatut ca sa ajunga in Pusta. Ei insisi au lasat atunci
cateva lopice unguresti in locuri in care n-au stat nici odata si
nici n-au mai rcvenit. Intermediul intrc iliro-alhaneza si
maghiara a fost limba romana.

Cerna, (in izvoarele antice: Tsiernensis, Dierna,

Zernensium, Tserna}. S-a propus tot o origine slava din cema
"negru"24, insa apaCema, pe care era asezata vechea cetate,"noi
o stim dc o apa curgatoare t'oarte [impede, chiar cristalina si
nicidecum neagra sau inurdara"'". Forma romaneasca vine fara
indoiala din Tierna antica, influentata din punct de vedere
fonelic de cerna slava"'". MiillenhotT27 aminteste ca Cerna
hulgara (pe raul Marita) are si ea un corespondent antic
(Theopomp, la Stcph. Byz), Ziris (Tab. Pcut.), Zemis (Itin.
Ant.), Zurbis (Anim. Rav.). in romaneste Tiema a dat exact
forma Cema''. Aceasta este intarita si de numele cimesi, sat
in Palaia Vlacbia (Find), care vine din Tsicmcnsi/i <Tsierna

23. tn Acta f[ coniiu^nLitioncs. I, p, 24-27.

24. Nictlcrle. Manuel. I. p. 57.

25. Simu, EslcOisnv.i Ticina, p. 10').

26. WcigaiKl, Fahrcshciichl. XXVI-XX1X, p. 71, cicilc ci.Tierna... im

Munilc dcr Runianen sichcrlich nichi /u ccrna. sundein zu lurnc..-.
gcworden ware", msu pre.supuncica su nu sc poate verit'ica.

27. Dcul.whc Allcrlumskiinilc. II. p. 378.

2S. Bogrcu. LfiH-'DitWiiiitiit. 11, p. 7^S.

iraco-daca". Pastrarca lui cm loc de t, unneaza aceeasi rcgula

ca ciniise. circase. ci(r)sire, Seucistc, datorita lui s urmator.
Sut'. -esi'nu cste bulg. ci pi. de la -as, ajuns in rom. -si: harbos,
-as'/, paros, -osi, etc., sau in mucedor. mes, -si, Arbines. -esi,
ses, -si. In dacorom. Cerna mai are si corespondentui Cerneti.

Chicera, vechiul topic romanesc ,,padure de munte", bulg.

kicer ,,padure", shcr, kicer ,,taite dc montagne", malor. si
slovac kikclj ,,va.rf, cap", alb. kikel'e "Gipfel", k'ikel
,,Spit7.gipfel von Bergen, Baumen und Gehauden". Draganu
il considcra mai degraba un vechi cuvant romanesc "'. fn
malorusa si slovaca a fost imprumutat din romana. Tinand
seama ca cste raspandit la toti Slavii care au lost in stransa
legatura cu Romanii si ca nu sc poate explica sufixul -erin
slava decat pnn influenta romaneasca, trebuie sa admilem ca
nc aflam in fata unui cuvant romanesc autohton imprumutat
apoi si vecinilor".

Cris (cl'. si Timis, Mures [Maramures], Somes)'2. Melich"

crede ca tbrmeic Szamos. Temes. Koros, Maros (in vechea
maghiara Somus. Kris, Moris, exact la t'el ca t'ormele romanesti
de w.\), nu s-ar putea explica decat printr'un imprumut turco-
hulgar (cu toate ca numcle sunt indiwuropene), caci dupa el
,,schimharea Tibis >Tiiiiis, G[is> Kris. dovedeste o evoiutie
lingvistica lurca. Supravietuirea lui -.(final de ascmcni n-ar fi

29. P. Papahagi. Nutnin etniw ia Aromani, p. 29-30.

30. Dragaiiii. Topiinimic si jslwie. p. 149-150.

31. Id., Dacwomania, I, p. 1 17. la incepul il puscsc Tn legalura cu forma

alhane^a. Dcnsusianu. Grain}in tara H.tFc-yufui. 58; Orm sifii/It't. I, 1. p.

160. il ilcriva Jin sl. Kjccr(< kjc. kik). Capidan. Dacowmaniu, III, 151-

152. il crede mnstenire Iracoil. si nu admite intluenta alb: mai lar/iu. ib.

IV. 1, p. 340, adopta ipolc/.u lui Dcnsusianu. Philippide. Ong. Rom., 1.

U>()obscui"",

32, V. Philippide, o. c. p, 456-45S. undc sc d;i Irunscricrca numclin dupa

i/vuarele vechi.

.''-?. A hontti^lttliiskiit'i Milgyafos^/.ii^. ct. Sagi. in Rcvitt.' ilc^ d.

Iwn^t'.. V.

p. 380.

185

decat i) parlicularitate lingvistica turca" M. Se crede deci ca

Ungurii nil ar ti luat acest sufix nici de la Romani, nici de la
Slavi; din potriva si Tn aceste limhi ca si in saseasca din
Transilvania ar fi imprumutat dc la IJnguri. Cu toate acestea
Kisch" crede ca vine din greaca, rau aurat". Dupa Draganu'6
numai Somes nu are tbnetism romanesc, din cauza lui o, insa
fiindca toate numele sunt traco-geticc romanizate, se poate
presupune forma latina vulgara* Samusius sau *Sitmisius> sl.
Soiiiti sau Somes^1, s final este insa trade3"; se constata si in
albaneza3'', in cateva diminutive: Icm -s ,,ghem" <lat. vulg.

*g/cmus + .•,; vogi' s ,,mic"; br3-s ,,pepenc mic"; <-ute,,ulcica

< kud-s, forme similare in rom. .'•, sa: Capsa, Focsit. Lupsa,
Micsa = *capsu *tbcsu, *lupsu ,,micsii + ea, pastrate azi ca
topice, caci in numele comune sufixul acesta a tost inlocuit cu

- fi)or, [oara], < lat. -io/us, *apsa ,,rausor" (azi raul Apsa)*
cupsa ,,cupa mica" (numele Cupsa) au devenit apsoarS,
ciip.ward si caipsor. focsor, lupsor, mic.wr, forme paslrate si
in albaneza: trim-sor ,,tanar" derivat ca rom. trupso/'0. In
aceasta categoric intra de ascmcni si alte nume ca Arges,
Ccnnus, Bucinif", Aninis, Frasinis, Pallinis, Plopis, Pietris,
BSrbosi. Sufixul trebuie sa fie pus in legatura si cu -ydin cas,
calus. capus, etc. si mai ales cu apelativul ens ,,noroi, murdaria

34. cf. Sagi, I c.

35. cf. Rev. I.sl.. VIII. p. 208.

36. Toiwnimit: si istolit:. p. 70.

37. Id, ih.. p. 171 n. I

38. Pacvan, Consic/cralii, p. 13-17.

39. Jokl. Ling. -kullurhist Unta-such. p. 23-25, 312.

40. Puscariu. D.nvmmania. III. p. 821 cf. fiih. IV, p. 136V si Skuk,

Zcitschnt't /." Oflwnincitt'. I, p. 85-86. pcniru suftxcic raurilor din Dacia.

lucrare pc care n-ani avul-o in maini.

41- Din lat huci:imt. la Draganu. Toponimc. >-/ /stone, p. 135-137.

42. Bogrea D.icot'Diwiil.t. II. p. 66ci n. I.

4.1. Keltic dc.- cl. hnngr.. VI. l')28, p. 265-26h.

186

pielii" si cu exprcsia crisu'el(cris-ule//2.

Dcva, dupa Melich4' ,,o denumire ungurcasca din sec.

XII sau, poate sec. XIII", dar dupa Kisch, din dava dacica44.
Daraeste foarte raspandita si azi, gasindu-se in Anglia (F-lgin),
lielgia (Namur) si in compus in Slovacia {Onilava, anuent al
Bodrogului Tisei). 0 Devil cste si in Ungaria4' si multe altele
in Spania (Asturia). Numele s-a pastrat si in uncle forme slave:

Dei/a, Devana, vechi rom. deva, Devil, nume de femeie4''.

Davae-\e geto-dace sunt sate de tarani si nu de pastori47,
deosebite de pa/ae-le tracice4". !n limha daca, dava reprezenta
o asezarc omeneasca pe inaltime. Forma s-a pastrat in
toponimia romaneasca transt'ormata, sub influenta foneticii
slave in Deva, Deavu, ca in proccsul urmat la Tsiei'na>Ccma.
Originea ungurcasca trebuie inlaturata pentru lotdeauna'"'

Dunarca. Forster aduce asemanarea cellica si discuta

parerea asupra originii trace, respingand originca scito-
sarmata, insa in romaneste crcde ca cste luat din bulgara5".
Niederle crede ca ,,numele Dunarii este de origine straina in
slava"; se presupune ca Slavii ar fi adoptat un nume Celtic"
Amandoi acesti autori n-au cunoscut studiul lui Parvan'2, care
ne da elimologia cea mai probabi 1 a, din iiuiu, <dna iraniana,
dona, duna, trac(xlaca + H-s (vis) dacic (= Du-na-ri-s)". Nu

44. Kiin-csponilcnxhall, 1921', cf. lorga. Rev. 1st.. VII, p 20S.

45. Melich. 1. c.

46. cf. Weigand. Jahrcsh. XXV1-XXIX, p. 1.61, $i Bogrea, I.e.

47. Parvan, Ciclica. p. 72. 76-77.

48. Itl., ih.. p. 2!i5; lorga, Rev. hist. (Ill S. F... 11. p. 66.

49. Avand o arie asa dc raspandita, dava gcto-daca nu poale H pusa in

legalura si cu Celtii'.'

M. Per N.IIIIC ilci Donw. in Zeitschril't I. sl. philolog. I, 1934. p.I; L-t.

lorga. I. c. p. 2^!5.

51. M;/"/r/t/f I'iWtiquitc.SJ/I'C'. t, p. 19 n. 2.

.W. Ciinsulc-i.itiuni. |). 20. 30-31; ci. Bogrea. Anuarul Is!. Na!.. II. p. 391.

53. P. Ptipahagi. in Anatf/c Dnhriigci. III. p. 229-235: Duna + iva "rail

rau". dupa Pusi.-arlu. f^H.'tif'tiiii^nin. III. HKift "grcu dc adtuis".

cunosc parcrea lui Skok expusa la Societatea slavistilor din

Paris la 22 Mai 1927'"'.

Mal (= tarm, deal), nu se poate banui o origine sigura

albaneza sau Ulrica, dar e sigur ca in ungureste c Imprumutat
din 1. rom.'".

Marea Neagra.( mare ospitaliera, dupa o t'orma veche)

Este o forma avestica Axsbaena ,,de culoare inchisa", forma
greceasca contondata cu cea ioniana, "neospita 1 ier" spre a nu
supara divinitatea marii. Aceasta e (eza propusa de Vasmer''''
si admisa de Boisacq: ,,te/.a propusa dc Vasmer imi pare cu
totui admisibila" ". Fara indoiala ca a avut loc o confusie la
Grecii antici intre ,,sumbru" si "neospitalier". In Europa numele
se datoreste Scitilor de la care a trecut la popoarele riverane
(geto-dace), la care s-a pastrat si notiunea cuvantului, pe cand
la Greci a disparut vechiul sens. Popoarele acestea o data
romanizate, 1-au trecut tuturor vecinilor in epoca barbara.
Numele scitic a inlocuil astfel pe eel grecesc? s" si Euxinus
bizantin si latin, prin ,,negru". Daca no(iunea ,,neagra" ar (i
fost mostcnita numai prin intermediul slav, forma romaneasca
n-ar putea sa mai fie explicata, caci numele slave si-au pastrat
totdeauna t'orma lor primitiva in limba romana, fara a mai fi
traduse. Dimpotriva multe cuvinte romancsti au fast traduse
in slava, cum dovedesc documentele si duhletele.

54. cf. mcntiunca din Rcvuc lies ft. Slaves. VIII, p. 169. V. si Al. Ro.setu.
Rcsluri tic ]hnba. p. 8.
55. Densusiunu. Hist. de la /.ruum.. I, p. 317.

56. Acta Univci^it. Oorpalensis. seria II. vol. 1. ni)-3 si Reallexikon tier
Vor^cschichtc "Skylhcn".

57. in Rcvuc beige dc philol. cl il'hist.W. 1924, p. 316; cf. si Rev 1st..p.
234.

58. EuripHlc. fph in '/;«//. v. H)7. csle o fonna poctica penlru Greci.
necunoscul;! pt>p<irului,

59. Gluglca. DacimHii.iniu. 111. 564 5(i7.

188

Rani, mold. ral3 „ coasta", in expresiile: il gasi plecat

fnlr-o r&na: a sta inlr-o rana, alb. lere, geg. lane; vine din traco-
ilirica "'.

Simbra> ung. cimbora ..camarad""'.

Tampa, dupii Kisch "; contaminata cu forma -m -, ca in

romaneasca timpa, timba. Nu se poate admite o origine slava
nici greceasca. Fiind 1'oarte raspandit in Romania ca nume de
loc si gasindu-se si in alte limbi, nu poate fi decat o forma
preromana locals'''.

Vatra. Jokl" "apropie formele romana si albaneza

corespondcnte (cuvantului slav) si conchide ca cuvantui slav.a
tost imprumutat din romana, oricare ar fi originea cuvantului
romanesc "ace Meillet" N'am putut sa cercetez studiul lui
Jokl ca sa vad cc corespondente mai propunc. Oricum e vorba
de un cuvani prcroman, care poate t'l apropiat de uncle topice
ale Romaniei (unul ar 1'i Vatm Domei sau Doma Vatra din
Moldova-de-Sus) si de nume tara indoiala dacice ca Tatra,
rutra, Matra, munti din lantui carpatic, carora nici Niederle "
nu Ie atribue origine slava"7. Radacinile preromane fat-, - mat,
vut- sunt de origine traco-getica ca si radacina tat- care se
gaseste si a/.i in limba romana''". Para indoiala ca ^'a/ratrebuie
sa fie de origine dacica, asa cum sum si topicile de mai sus".

60. Mclich Ruviit-tlcs d. hongr. III. p. 223.

61. Kolrcsptmdcn/.bhll. XXIII. p. 29. Diculcscu. Dacorum^nia. V. p. 497

62. Zcilsctin'fl/'. Or^tnamcnf'.. I. p. 69. Cuvantui a fosi pus si in legatura

cu
alb. timp limbi. .,1'els". calabr. tiulpa, etc.. dar u uriginc alb. se exclude,
cf.
Draganu. Dacoromaniii. 1, p. 104.

63. cf. Tagliavini. Sludi Runwni. Ill, p. 90-92.

t>4. Zeitsi:hn[t f. die Kunile tics Morgcnimd',. XXXIV, p. 30 •,i mm.

/J.I. RCVIIC des el. slaves. VII. 1927. p. 115.

66. Mil id dc rttntiquitc slave. I. p 20.

67. Cf. i.atarca. aflucnt al Bodrogului si salul Frafaiifi. undo -tifi'e

rutean.
6^. De /-m'ain ocupal in !\^pre oliyinca ninJU'fuJ 7^/o.s.p. 13-17. unde
am evil ntia) originea carpalo-dunareana a lemei.
69 V, s numele Iracice: Muca//y. lis. Hple//"(-i.v. Sin(//a(.Sin//a?/-poale si
iiiirncle e Mandra. ai unui inuiile din Olleilia sa I'ie de acceasi vechime.

Numai cateva din cuvintele acestea pot fi apropiate de

vreo forma albancza. Totusi sc vede ca aproape toate isi arata
originea dintr-o forma inrudita cu albanc/.a si fata de care s-au
dezvollat in mod paralcl. Influenta exercitalade acestea asupra
limbii vecinilor nu poate fi explicate daca se admite numai o
conlocuire albano-romana in singurul tinut al Iliriei. Originea
lor trebuie cautata pe un tinut deosebit dc acela m care s-a
format limba albane/a. Acel tinul, care a tost si al straromanei,
a putut avea insa Icgaturi stransc cu Alhanezii dar si cu Slavii
de Nord pc vremea 1'ormarii limbii romane. Dc altfel catre
acelasi tinut nc duce si aria din care s-au raspandit chiar
cuvintele de origine latina in limba romana, care au trecut de
asemeni in limha vecinilor. Sandteld7" determina cu dreplale
aceasta arie de-a-lungul unei linii care ar pleca de la Nis la
Dunare in Oltenia si ar sfarsi in Transilvania.

2. Domeniul straroman

Din domeniul limbii in prefacere, care trehuia sa aduca la

noua limba romana. iarasi sunt cuvinte care s-au format pe
pamantui fostei Dacii, de unde au radial apoi la vecini. Spicuim
si de aici cateva cuvinte latine.

Aramiii, -e "de culoarea aramei". E considerat de Skok'

ca prototipul sbcr. si hulg. aranija. in cazul acesta intra in
tamilia cuvantului arama <lat.* ardmen< aeramen2.

70. Hn/kanfJfofogifn. v. reccnsia Bezdechi in Dacwoniama. IV, 1278. si

Tagliavini. SludiRunifni. 111. p. 145 - 152. Acum si m prducrarea france/a.
Lin^iiJ^liqiif bilikunnjtic. Paris 1930.

/. Zcischiil't f. rum. I'hilul.. XXXV111. p. 544. V. si Bogiea. Aniw hi.

Nat.. III. p. 493 n. 4.

2. Puscariu. El. Wh.. no. 107. DupaCapidan. D^twiviminiit. III. p. 14Sn2.

dcrivalia c ncsigura.

190

Bubota (M>i«a9,,fainademei (porumh)" <lat.* hohotta>

it. boba, hohhia ,,ticrtura, ameslec", prohahil si fr. popote; alb.
hobote', ung. bubota4, "galetle de mais'"'. Se gaseste si la
Macedoromani '". E dc presupus ca apartine limbii romane
carpato-balcanice si prin dacoromana a trecut la Unguri.

Caciula, islor. c&ciula, macedor. catsula (catsula), alb.

kesul'e, bulg. kacula, kaculo. Originea e nesigura; se poate
presupune una latina <* catteula<* cattea. Prin limha rom. a
trecut la Bulgari7.

Cea! Ce ala! onomatopeic "1 a dreapta", (se striga boilor)

< lat. eccc-hac, ccce-hac-illac, it. cia, fr. pa, prov sa. Forma
romana a trecut in malorusa ca/pol. chala!, ceh. ce/iy'.' cihyl,
ung. csa cselif. Lipseste in sbcr. si bulg. Numai din Dacia a
putut fi imprumutat vecinilor''.

Ceata < caccia, pastrat numai in limba romana si

hulgara'".

Ccrga. considerat de obicei de innuenta orientals, se

explica mult mai bine din lat. serica, sanca, gasindu-se ?n toate
limhile ncolatine. Din romane.ste a trecut apoi la toti vecinii".

Ciuma, maccdon. cuma, in acelasi sens in rusa, malorusa,

polona, sbcr., hulg. < o'/na<alb. k'ime, ^'(/m"Haar, haartiger

3. Meyer. Alb. Wb. s. V.

4. Gomboc/.-Mclich, MESz, col 546, nu-i da originea.

5. Vlachns, s. v.

fi. V. Bogrea. Anuar Isl. IVaf.. III. p 503-504.

7. Puscariu, El. Wh. m 248. Capidan, D.immmama, in, p. 202-203.

8. Nil invers. ca la Gombocz-MeIich. MES/.. p. 781.

^- Draganu. DacoiWJianiii. ill. p. 692-693; Nandris. in Rev. Hlologica. I.

lt)27,p.l(^5-188.

10. Puscariu. Loc-til l.rnm. p. 31 n. 2. Wcigand. Hattcan-Archiv. Ill, p. 108

< bulg cmt

11. V. lo-ila disculia la Sacerdolcanu. Un c;/i niit lulm "wryi". p. 320-324.

191

Wasserwurm". Din rom. Ciuma> hulg. cjumu> turc. tsuma,

cum si tara indoiala, ung. csoma. csuma'2.

Curastra (colastfrfa), macedor. culastra, meglr. gulastra

,,laptele dintai dupa nastere" < * colastra (colostrum). Din rom.
vine bulgr. kolastra (kulastra), rus. kolastra, ung. gulaszt(r)a"'.

Fecior (ficior), macedor. titsor, istmr, /e»o/-"tanar, valet"

< lat.* t'etiolus, dimin. din fetus. Din rom. bulg //cor, shcr.
fcmr (nume de persoana) si ung. ficsur'4.

Furca, alb. Furke < lat. furka, -am. Din rom. in hulg.
furka (hurka, urea, vurka), ung. furkoly ,,furwiu"s\ din bulg.
fwkulica, macedor, urculita". Sa nu se uite ca si in Elvetia
pasul Furca este la un nod de catene muntoase.
Furnea, maced. fuma (flimia) "cupior" < lat. *fumina<
fumus>vSa, fur, geg. furc, bulg. furun. sbcr. furuna "soba",
rus. fuma ,,gura cuptorului", turc. furun"'. Capidan crede ca
forma initials apartine limbii romane'7.

Gusa., ung. gusa, hulg. shcr. malor. giisa< rom. gufe<.

at. Gcusiae"'. Si alb. guse /rovine tot din romana".

Indres, rau la Geoagiu-de-Sus si numele de Indties, este

fonna maghiarizata a romanescului Indrea (Undrea <Andrcas)

12. Puscariu, El. Wb. n. 380. Capidan. Dacoromania. III. p. 142 144.

13. Puscariu. El. Wh. n. 457. Capidan. I.e.. p. 138, 205-207.

14. Puscariu, o. c. n. 593. Capidan, 1. c.. p. 148-149. 195 Mclich, Revue

des el. honfr.. III. p. 223.

15. Puscariu, o. c. n, 678. Capidan. 1. c.. p. 197- 198.

16. MeyCT. Ncugr. St.. 111. p. 71. Miklosich, El. Wh. I', sl. Spr.W. Mcyer,
Kt. Wb. A.. p. 114. Berneker. SEWh.. p. 286. cred tn originea turc8 in
Ihnhile slave, dar Romansky. Jnhivf.h. XV. a respins astlcl de propunerc.

17. Dacommam.i. III. p 198-199.

18. Bcrnckcr. p. 362. Mcyer-Llihke. Zcifxhr. I: mm. Philol.. XV.. p. 242-

243. Id., Rf-:\V. n. 3750.1'uscariu. Kl. Wh.. n 747. Capidan, Dammm.ima.
III. p. 201 202.
19. Capidan. 1. c., 11. p 476^t77.

>.ung. Andrassy, astfel Andreas > Undrea = Indrea

\>.Anclrassy\> Indres = Jndrie^".

Launele (sat in Arges).<* lame -dispamt- < lat. lavo, -

nem ,,loc de scalda" < lavare, conform regulii urmata m
milionem > rninune, gyro, -nem >genune, sale, -onem > sanme
Jocul unde sc da sare oilor2]".

Lcamna (in Dolj) > ligna, o supravieluirc din vremea

cand ligna latina avea pretutindeni in romaneste forma
Icamne11.

Padure, alb. piil<lat. pa/us, -dem, prin metateza padulem.

Cuvanlul este interesant si prin evolutia sa, caci sensul primitiv
a tost acela de balta. In conditii geografice deosebite, i s-a dat
un all sens ".

Pagaia (sat in Salaj) < *pagalia (< pagus.-um), unnand

paganalia (< paganus.-um) si maruntaie < minutalia, flerataie
< *ferratalia, bataie < hallalia, namaie < animalia, vSpaie < *
vapaila. V. si diminutivul paguior < paguleus.-um <paguiu +
Mf.-ior (cf, vatuior< vStlliu < *vilulcus = vitulusf*.

Stapan, bulg. sbcr. alb. slopan. Forma rom. a t'ost

Tinprumutata de limhile sudice"< hospilanus <AoJpes>ustapan
20. Puscariu. nncorf)ninnia. III. p. 387.

21. Bogrea, Dacoromania. II. p. 667. lordan, in Zcitschnft /.' rom. Phitol.
XI.III. 1923, p. 196. tl considcra din ]al. Iwncm. ca dublet al formei leu,
admi.sa si de Draganu. Tnpimjmic ->/ /s-/»/7f p. 18; insa etim. accasta pare
iuai putin prohabila.

22. cf, Ionian, I. c.

23. Meyer-Luhke. REW. n. 6183. Pu?cariii. Locul 1. mm. p. 35-36. La

acceasi conclu/ie ducc si cuvanlul hour < huhahis. alb. twual. bout. sl-
hyvolii. in toalc celdallc limhi ="hivo" si numai in rom. "bos urus". ccea
cc arala ca numai Uacoromanii an piilul pasira atnandoua fornieic,
cunoscand aniandoua speciile. in Evul Mediu hoiirul se gasea numai in
Carpati.

24. Draganu. Anii.n !•,!. /V;rf.. II. 2S9-260.

25. Baric. Atiwhiiiliihini.^hc Slltdicn, 1. p. 93.

(la t'el cu hnspilium si hospitem> ospat, ouspete) si prin

mctale/a211 ustapan, iar prin afereza lui u, stapSn > hulg. stopan,
alh. stopan. Forma romana a trecul la vecini'".

Turda, de origine inca nedeterminata. 1 se pot da trei

urigini diteritc: 1 .<lat. turUa, fern. de la ?ur(/u»2"; 2, sl. tvrd,
tvurdu; 3. Dacorom. < dac. turn ..hour" sau lat. tums+ Hava".
Numele sc gaseste, ca topic si onomastic, in toata Romania"'.
Daca linem seama ca toate aceste dcnumiri topice arata inaltimi
unde au putut sa existe davae, atunci etimologia din urma pare
cea mai probabila. Din romaneste a trecut si la Unguri.

3. Domeniul barbar

Din domcniul barhar ar fi de urmarit cuvintele care au

trecut in limba romana, data acestei treccri si cum au ajuns
apoi si in alte limbi mai noi, in special in ungureste. Ar trebui
deci sa se caute prioritatea influentei. Cum din accstea sunt
t'oarte multe, nu insa toate sigure, ne multumim acum numai
sa punem prohlema si sa aratam ca drumul urmat de uncle
cuvinte care sc afla in ungureste, trece tot prin vechea limba
romana. Pentru aceasta dam un singur exemplu.

Orsova, [shcr. Orsava (v. sh. Rusava) germ. Orsclzowa,

ung. Orschoval, Tiiiemn, de alia data Melich' da o etimologie
curioasa nuinelui acestui ora.sel de pe malul romanesc al
Dunarii, pe care Sagi2 o expunc asttcl: „ acest eras a tost Ibndat

26. Confirmala dc Puscariu, Ducoruniama. til, p. 379.

27. Cliuglea. Dacoromania. 11. p. 361. 111. p. 610-616. Capiilan. ib.. III. p.
149-150. Sandfeld. lialkanrilnlo^icn. p. 65-66, crcdc de ascmeni ca in
hulg. si sher. cuvanlul e de origine romana sau alhane/a.

28. "Nim mi persuade" /ice Tagliavini. StudiRumcni. III. p. 165.

29. Puseariu. 1. c. IV. p. 1353. admisa si de lorga. Rev. Isl. XIII, p. 319.

30. V. diseulia la Draganu. Topwinitc •>i i^twic. p, 145-149. 173-175.

1. tn M:iyyai Nyclv. XXII. 1926. Tn nemlesle in Melanges Hatidouin tie:

Cotiilfnay. Cracovia 1921,

J. Rcvuc tti:.', A hiinsn.. V, p. 3X3.

cle un senior ungur numit Urs si a primit prin ui-mare numele

ile Urscvo, pc care 1-au dat supusii sai de limha slava, si a
ujuns ohisnuil in ungureste Ursova, de unde 1-au luat si Sarbii;

v. sh. Rusava, v. ung. Ursova, care ajunge in sec. XIV Orsova,

dc undc a fost lual apoi in sbcr. modcrna Orsava, romanescul
OKova si germ. Orschowa. In ceea ce priveste numele de
pcrsoana Urs, Ors, care e.ste la baza acestui nume de loc, d. Z.
Gonihocz, probcaza ca este luat din turc. Sr, ir,,om, crou", -
•idaogit cu sufixul -s - si care se gaseste inca si a/i intr-un
mare numar dc nume de locuri unguresti". E o ipoteza
hazardata', caci aici e vorba dc o forma populara slavo-romana
din Evul Mcdiu *0rf + ova (ov ), urmand aceeasi regula ca in
llova (II ,,lutum" + ov) si Harsova (din Dolorogea), fost
Carsiiim (=Karsida va, Calidava), derivata printr'un reflex
romanesc'1; poate sa fie vorha si de gr. Harsu+ ova = Harsova,
care proheaza o foarle veche forma romaneasca; cf. si
Varciorova, Craiova, Cacova, etc.. de origine slavo-romana.

Dupa aceste cateva exemple se poate vedea ca Romanii

au pastrat nume destui de raspandite, care vin din vechiul fond
Iraco-getic. Deasemeni numai ei au putut pastra si nume de
origine latina. Toate acestca nu s-ar putea explica fara a admite
ocontinuaviataaclementuluidaco-romanpeacela.si pamant
din antichitate si pana azi. Numai ei au putut apoi sa imprumutc
multe din aceste cuvintc si vecinilor lor, vcniti mult mai larziu
si care nu au putut sa Ie ia de la nimeni altii decat de la Romani.

195

CAP.V

Komanii dupa i/voarele istork'v

S-a vorbit atat de mult ca Romanii nu sunt pomeniti in

izvoarele istorice ale evului mediu. De aici s-a tras concluzia
ca nu au fost pomeniti fiindca nici n-au existat. InsS afirniandu-
se aceasta, nu s-a tinut seama de doua lucruri: ca mai toti
cronicarci ori arhaizau onomastica si topogratia in opera lor,
on o barbarizau; si ca nu puteau sa apara in izvoarc atata vreme
cat nu constituiau o natiune distincta. Va trebui o lunga si atenta
analiza a tuturor aceslor izvoare spre a sc fixa cc anume intelege
t'lecare autor prin numele care Ic inscrie in paginile sale. E
t'oarte probabil ca se va dovedi cum ca multe nume vecru sau
barbare ascund sub ele vechea populatie dacoromana. Se mai
stie de asemeni ca totdeauna apare pe planul intaiu in izvoare
numele natiunii barbare dominante, chiar cand vedem ca si
altc neamuri sunt alaturea. Astfel se va vorhi descori de Golhia,
Gepidia, Avaha, Sclavinia suu Slavinia. Cumania, Tartan a,
cri Scythia, Dacia. Si nu sc poate hanui ca loate aceste nume,
in once vreme, ascund in cic rcalitati ctnografice. Alaturea dc
fiecare trebuie presupus un clement local pe care nici vremea
nici harharii nu 1 -au putut disloca.

Asa stand lucrurilc ar trchui sa nu cerem izvoarclor

medievale sa ne spuna limpede ceea ce vrem noi acum, ci sa
pricepem ce inlelegeau ele. Moda de atunci, ca si din toate
timpurile, are nevoc de explicate pe care Ie poatc da numai
istoricul lainiliarizat cu astlcl dc tcxte.

Un punct principal in ccrcctarile de 1'elul acesta 1-a formal

si problema Romanilor pe timpul evului mediu in t'osta Dacic,
unde lipsa dc i/voarc s-a prelungil mai mult decat pcntru
Romanii din Balcani. Cu loatc ucestea nu lipsesc izvoarele

nicipentruei.Celemai vechi tnsa au fast puse mult In discutie

tocmai ilin cauza unor interese care trehuiau salvatc aparent.
Fara a inai starui asupra acestor izvoare, care sunt dovezi
concludcnte, Ic vom pre'zenta pe rand tntrucat astfcl vom avea
fresca cea mai elocventa a vietii romane in Dacia in loata
vremea.

Este drept insa ca Romanii apar dc data aceasta sub un

nume nou. Vlahi, pe care ei nu si 1-au zis nici odata. Dar tocmai
aceasta liunureste eel mai eel mai bine realitatea etnica. De
mulla vreme cronicarei i.si dadeau seama ca exista Tn Sud-EstuI
european o populatie romanica, pe care ei nu o cunosteau din
texte cu vreun nume si numai spre a o dcosehi de barhari au
cautat, tar/iu de lot, o identitate, pc care au gasit-o la vecinii
lor. On care ar fi originea cuvantului in sine, fara indoiala
Celtic, e sigur ca in momcntui in care dovedeste existenta
poporului cu mult anterioara. Sub acest nume dar va trebui sa-
1 cautam pe Romani ca atestati dintr'un moment mainte, insa
acel moment nu inseamna ca pana atunci nu au existat.

Aceasta atestare se constata in doua t'orme: in izvoare

narative si in i/voare diplomatice, amandou5 toarte pretioasc
fiindca dau numele insusi. Insa m aceleasi izvoare se vede
elementu! romanesc prin onomastica sau topografie chiar cand
lipseste accst nume. Si acest t'el de atestare esle pretios cu toate
cadeseori este supus discutiei. Fie ca e vorbade Romanii insisi,
fie de o populatie romanica, penlru noi sunt si acestea dovezi
deosebit de interesantc.

1. Ce spun izvoarele narative

Ca dovezi principale, tara posihilitate de contestare, vom

prezenta mai inlaiu izvoarele narative in care e vorha de
Romani sub noul lor nume. Chiar cand uncle din ele sunt

contestate pentru vremca la care se ret'era, ele nu sunt mai

pulin interesantc pentru prohlema in di&cutie.

617-619. In vremea aceasta Slavii ataca Salonicul avand

mire ei si pe Rinchini, care de t'apt, eel putin in parte, sunt
Romani.
6S8. Pe vremea haganului Cuber al unui trib avar,
Salonicul este atacat din nou. Intre atacatori suni si Rinchini.

782. Mai larziu acestia au un rege al lor Pcrvund, care

ataca si cl acelasi oras.

Toti acestia sunt aratati ca vin din spre Nord, dc la Dunare.

Cae vorba de Romani, ne-u arata limpcde izvorul care spune
despre Cuber ca tinea stat ,,in limba sa, in a Grecilor, Slaviloi
si Bulgarilor"'. Limbu^ arata Rinchinilor, iar originea rumana
a acestora ne este precizata de alt izvor.

726-780. Anume in timpul imparatilor iconoclasti, spune

o inscmnare de la manastirea Castamonitu, Vlahii care sunt
de la raul Rinhos, ar Fi atacat aceasta manastire: ,,In zilele
imparatilor iconoclasti, neamurile de pe arnandoua malurile
Dunarii tolosindu-se de anarhia timpului, mai ales ca msisi
imparatii Grecilor purtau lupta impotriva st'intclor icoane,
nelegiuitii din acel limp asa numitii Rinchini si mai ales
Vlahorinchinii si Sagudatii, cuprinzand Bulgaria si intinzandu-
se putin cale putin in dit'erite parti, se instapanira si asupra
Macedoniei si la urma venira si la Stantui Muntecu temcile si
cu copiii lor, fiindca nu era nimcni care sa li se impolrivcasca
si sa se lupte cu ei"2.

Instarsit indentitatea accstor Vlahorinchini se poate laniuri

[llai bine, caci un alt izvor marturiscsle ca Bulgarii care Kccau
accste incursiuni au adus de pcste Dunare in Tracia si la Salonic

. V. toala discutia In mine. Vlahii din Cuicidics. p, 6-9.

. Id.. »/i..p.6-7.

198

sclavi intrc care ,,multi crau crestini" care ,,tineau la legea lor
crestina si la lumina Evangheliei"'. Cine puteau sa fie crestini
la Nordul Dunarii in aeeasta vreme, inainte de anul S(X), decal
Romanii'.' Numai ei au putut li si Scitii despre care, la S65,
vorbcste Papa Nicolae 14.

K96. PC vremea venirii Ungurilor in Pusta si a cuceririi

tinuturilor bihorene (ca. 896 - 910 ) vorheste despre Romani
si Notarul Anoniin al regelui Bela, eel alat de mult discutat
dar care apartine sec. XII si transcrie izvoare mai veehi eel
putin cu un secol. Acesta spune ca Ungurii au vrut sa treaca in
Panonia la Tisa ,,fiindca acea tara o locuiesc Slavii, Bulgarii
si Blaehii adica pastorii Romanilor, caei dupa moartea regelui
Atila tarii Panoniei ii ziccau Romanii ca ar fi pasune deoarece
tunnele lor pasteau in tara Panoniei. Si cu drept cuvant se spune
ca tara Panoniei ar fi pasunile Romanilor fiindea si acum
Romanii'' pasc pe mosiile Ungariei". Dupa ee s-au asezat aeolo,
Ungurii au inceput cuceririle tarilor vccine. Siretui Tuhutum,
una din capeteniile Ungurilor lui Arpad, ,,dupa ce a prins sa
afle dc la loeuitori despre hunatatea tarii Ultrasilvane, unde
domnia o avea un oarecare BIac Gelu", a cerut voie ducelui
Arpad sa o ia pentru cl si pentru urmasii sai, care ,,au stapanit-
o pana in vremea regelui Stctan-cel-Sfant si ar Fi stapanit-o si
mai departe daca Ghiula-cel-Mic" ar fi primil sa sc faea crestin.

lata siretenia cu care a tost cuccrila (ara Ultrasilvana sau

Transilvania. Tuhutuin afland ,,ca pamantui acela e udat de
ceic mai hune rauri... ca din nisipul lor curge aur, ca aurul din
acea tara e eel mai bun aur, ca de acolo se scoate sare si materii
saratc si ca locuilorii din acea tara sunt cci mai nenorociti
oamcni din toata lumca, fiindea sunt Blachi si Slavi, care nu
J~\d7ih.. rrid - ~

4. Id.. Harhaii. Sclti.Kiu Romani. p. 7-1).

5 Cine pot fi acesli ..Roniani4' carr pasc turmcic lot in Ungaria in sec- XII.

daca nil Romanii'.'

199

au altc anne decat arcuri si sagcti si ducele lor Gelu e putin

statomic si n-are ostasi buni in prejurul sau si n-ar indrasni sa
se impotriveasca curajului Ungurilor"; si dupa ce a tacut
pregatiri ,,a plecat pcste paduri spre Rasarit, Tmpotriva lui Gelu,
ducele Blachilor; iar Gelu, ducele ultrasilvan, auand de venirea
lui, si-a strans oastea si a pomit calare, in cea mai mare fuga,
Tnaintea lui, pentru ca sa-1 opreasca la portile Mezesului. Dar
Tuhutum, strabatand padurea intr-t) singura /i, a sosit la raul
Almas. Atunci ambele anTiatc au ajuns fata in fata". ,,Dar ostasii
ducelui Gelu, au fust biruiti si multi dintre ei nmorati si inca si
mai multi facuti pri/onieri. Cand a vazut accasta ducele Gelu,
ca sa-si scape viata a luat-o la t'uga cu putini din ai sai. Si pe
cand fugea grabit spre fortareata sa asezata langa raul Some.s,
soldatii lui Tuhulum urmarindu-1 in fuga marc, au omorat pe
Gelu langa raul Capus". Dupa aceea locuitorii tarii s-au inchinat
si au ramas sub stapanirea lui Tuhutum6.

Acclasi autor mai vorbeste si de Kean marele duce al

Bulgarilor, care au ocupat tara dintre Dunare si Tisa, pe cand
Morut, alt principe, a avut tara dintre Mures si Somcs. Nepotui
accstuia a tost numit Menumorut. Deasemeni Glad a venit dc
la Vidin si stapanea tinutui dc la Orsova la Mures. Din urmasii
acestuia s-a nascut si Othtum7.

Ca aceasta era parerea gencrala desprc Romani in Ungaria,

pc la 1200, ne-o dovedesc si alte izvoare. Astfel calugarul
dominican lulian, pe la 1235-1237, raporteaza de asemeni
dcspre Unguri ca ,,au venit in tara care acum se numestc
Ungaria, dar mai nainte sc zicea pasunca Romanilor, pe care
au ales-o dintre loatc tarile sa o locuiasca, supunand popoarele
care locuiau alunci acolo"'1.

6. Niitarul Anonim. cap. IX, XXIV-XXV1I, Xl.IV

7. Id. cap. IX Popa-I.isseanu 1-a ti'tH.tus si in romancslc.

8. Hurinu/aki, I, I, p. 155. ..vcnciuiilin icrrain quo nunc Ungaria dicitur.

tune vcrn dicchatur pascua Rnnumuruiii. qu 11111 ad inhahitanduni prc terri^
cclcri?. clegcrunl. subicclis sibi populis qui lunc habllabani ibidem".
200

976. La aeeasta data Cedrcn povesteste cum a fost sfarsitui

fiului lui Sisman, tarul hulgar: ,,insa David a fost omorat intrc
Casloria si Prespa. la locul numit Stejarii Frumosi, de catre
niste Vlahi calalori'"'.

9/f(). Un autor nccunoscut, care scrie un cuvant de

povStuire cStre ImpSratuI, vorbcste astt'el despre Romanii din
Elada: ,,Bunicul meu Niculita, dupa multe osteneli in slujba
linperiului bizantin a ajuns si duce al Eladei ca rasplata din
partea stapanirii pentru credinta sa. Aceasta dregatorie precum
si domesticatu! cxcubitilor o dobandise el, tara drept dc
mostenirc, pe temeiul unui hrisov. Dar veni unul Petru, fiu de
frate al imparatului Germaniei\a raposatui tmparat Kir Vasile,
in al patrulea an al imparatiei sale, .si i-a dat titlu de spatar,
facandu-1 domestic al excuhitilor Eladei. Si a sens imparatui
catrc bunicul meu:

Cunoscut iti t'ac tie, Vestiere, ca venit-a in slujba imparatiei

unul Pctru, nepotui bun al imparatului Germaniei, si dupa cum
zice, s-a legal sa fie si sa moara ca slujitor Imparatiei mele.
hnparatia mca primindu-i juramantui de credinta i-am dal titlul
de spatar, si flindca e strain de legea noastra n-a gasit cu cale
sa-1 t'aca straleg, ca sa nu scohorim pe Greci, ci 1-a numit
domestic al excuhitilor de sub porunca ta. Dar stiind Imparatia
mea ca aceasta slujha ai primit-o prin hrisov de la raposatui
meu tala, in locul excuhitilor tti daruesc domnia peste Vlahii
din Elada"'".

1027. Pe vremca cxpeditiei imparatului Constanlin VIII

in Sicilia. vedem ca apar Romanii pentru intaiasi data in
i/voarcle latine. In Analeic ilin Ban sc spune ca annata
bizanlina era formata si din Romani; Imparatui .,in acest an a

9. Ccilrcn, bonn. II. p. 435 (si Migne. P:G: vol. 12211'asaJlil lipst.-sic in
cd.
Basel. Paris si Vcnctia,

10. MUI mi. Vluhiii M.uv. p. 15-Kv

201

trecut... in Italia cu mare annata, anume Rusi, Guandali, Turci,

Bulgari, Vlahi, Macedoneni si altii, ca sa ia Sicilia"".

1066. Cel mai inlcresant izvor pentru istoria Romanilor

din Macedonia si din Pind 11 t'ormeaza insa Stnttcgiconul lui
Cecaunicnos din sec. XI. 0 intreaga viata romaneasca rasare
sub pana acestui scriitor, cu ocazia miscarii Romanilor de pe
timpul lui Constantin X Duca, in tinutui romanesc - o adevarata
term Blacorum - dealungul raului Pleres in triunghiul Larissa,
Farsala si Tricala. Tricalitii sunt un amcstcc greco-roman dar
in Larissa sunt numai Romani. Acolo a avut loc miscarea care
a plecat din casa unui Berivoiu Vlahul. Dupa Cecaumenos
louuitorii acestui tinut se iinpart in trei categorii: muntenii,
care sunt pastori, taranii, cei care locuiesc in campie si orasenii.
Se spunc in.w ca toti au venit din Nord, de la Dunare. lata un
pasaj caracteristic asupra lor si a originii lor:,, Imparatui Traian
li atacase, i-a strivit dc tot $i i-a robit, ucizand pe imparatui lor
De cchal, al carui cap a tost infipt intr-o sulita in mijiocul
orasului Roma. Ei sunt asa numitii Daci si Bessi, care mai
intai lix-'uisera in vecinatatea Dunarii si a lluviului Sau, numit
astay.i Sava, unde acum locuiesc Sarhii, in locuri tari si grele
de strahatut pe care rczemandu-se, latariau iubire si supunerc
catre vechii iinparati, pe cand din tntaririlc lor navaleau si
pustiau provinciile Romanilor, incat accslia, picr/.and rabdarea,
precum am spus-o, i-au strivit. Atunci t'ugind de acolo, ei s-au
raspandit in tol Epirul si Macedonia, cci mai multi s-au asezat
in Elada"'2.

11. Annalcs Karenses, Muralori, SS.. V, cd. I, p. 42. M.SH, SS il.. p.63:

.,hoc anno tiesccndil,.. in Italiam cum cxercmi niagni) i. e. Vussorinn.

Guandaloruiu. Turcurmn. tiurgarorum. Vlachin'mn. Macc-Rt^nuin

aliarunKlue ut caperct Siciliani".

1 2-Cacaumenos. Stiatv^.. p, 74: 'rcxl si liailuccic la Hasdeu. Cilym.. HI p,

XXXH.

Deacum inainte izvoarele mcntioncaza asa de mult pe

Romani meat pare ca numai ei dornina intreaga Peninsula
halcanica. De accea vom da numai ceea ce ni sc pare mai
caraclcristic.

1082, Pe vremea luplclor tlintre Nonnan/.i si Greci Anna

Comnena spunc ca Bocmund ,,a venit m Ezervan, sat romanesc
asezat langa Andronca"'1.

1091. Tot Anna Comnena spune ca Ccsarul Nichil'or

Melissenus a fost trimi.s in partile raului Marita sa stranga o
armata de cavaleristi si de int'anteristi dintre Bulgari si Romani
spre a se impotrivi Pecenegilor. Anume spune ea:imparatul
,,imedial a trimis pe Cesarul Nichifor Melissenus, dupa cum
t'usesc anuntal, sa cuprinda Hcmul mai repede decat cuvantui,
ceea ce si mai nainte ii aratase prin scrisori, ca sa stranga cati
va putea mai multi ostasi (nu dintre cei batrani caci pe aceia ii
oranduise in celatile de seama dinspre Occident sa Ie fie de
paza), ci sa adune tineri atat dintre Bulgari cat si dintre cei ce-
si due viata nomada (Vlahi ii numeste pe acestia limha de obstc)
si pe altii din alte parii veniti din loate tinuturile, calari si
pedestri'"4.

1096. Aceeasi scriitoare mai arata pe un Budila, de neam

roman, care anunta pe tmparatui Alexis, cand era la Anchialos,
ca au trccut Dunarea Cumanii: ..In timpul noptii Pudil, oarccine
dintre cei mai de seama ai Vlahilor, a venit sa anunte ca
Cumanii au trccut Dunarea", lacand pc imparat sa ia masurile
neccsare1''. Insa aceeasi Cumani au tost trecuti prin trecatorile
munlilor tot de Vlahi: ,.insa pe Cumani i-au invatat Vlahii sa
treaca prin cheile clisurilor" de au ajuns user la Goloe'".

IDW. In Chttn'nm Je Roland se poveslestc despre Vlahii

I.I.Bonn. I. p. 2-«5

14. Ih.. p, .W

15. Ih.. II. p. 10

16. Ih.. p. I

203

care s-au batut cu cruciatii la Vardar"

/105. De mai multa vreme exisia un conflict la Sf. Munle.

Corespondcnta dintre Protosul obstei si Patriarh, unde intervine
chiar si imparatui, cum si masurile luate, il arata in deamanunt.
E vurba de nisle Vlahi care se asezasera in acea parte a
peninsulei Calcidica si vindeau lapte, branza si lana calugarilor.
De la o vreme msa au inceput sa se duca cu accste lucruri
chiar femcilc Vlahilor ,,carc aveau pe dracul in inima lor". Ele
erau imbracate harhateste. Cu toate acestea calugarii au tost
ispititi de ele si s-au intamplal lucruri nepcrmise. Sfarsitui a
fost ca s-a interzis Vlahilor sa mai t'aca ncgotui lor acolo si au
fast siliti sa piece. Insa n-au plecat singuri. Calugarii mai tineri
s-au dus si ei odata cu lemeile Vlahilor de au ramas manastirile
pe seama celor batrani si neputinciosi'*.

1110-1120. Nestor, cronicarul rus, a carui cronica ,,a fost

scrisa de buna seama la sfarsitui sec. XI sau la inceputui sec.
XII, de un calugar din manastirea Pecerski"1'', vorheste de
asemeni despre Vlahi. El spune ca exista o mare a Varegilor
unde este si tara lor. care se Tntindc spre apus ,,pana la tara
Anglilor si a Vlahilor". Apoi arata ca Slavii s-au asezat la
inceput pe Dunare dar apoi ,,Vlahii asezandu-sc in mijiocul
lor si asuprindu-1, acesti Slavi s-au dus sa se asczc pe Vistula
si s-au numit Lesi". Tot acolo pe Dunare s-au asezat si Bulgarii
din Cazaria cum si Ungurii ,,dupa cc au alungat pe Vlahi".
Apoi precizeaza: ,,caci Slavii se asezasera mai intai acolo,pe
urma au venit Vlahii, care supusera tara slava, apoi Ungurii,
alungand pe Vlahi si cuccrind aceasta tara, s-au asezat acolo
imprcuna cu Slavii dupa cc i-au cucerit"2".

1120. Outlined dc Viterbo arata o Bliichina, colonie adusa

17. Intormatia e intarila dc atlc doua i/.voare. Pscudo-Turpin. si Turuld; v.

loala disculia la niinc. Vlnhit din Calcniicn. p. 6.
I S. V. loata disculia la mini:, o. €.. p, 4-5.
iy. Leger. Lil chninKjiic dc Ncshit'. p. IX.

204

de Sciti din Nordul Dunarii prin sec.V2'.

1165. Povcstind t'uga lui Andronic, Choniate spunc: ,J)ar

tocmai cand incepuse sa prinda curaj Andronic, crezand ca
scapase de mana urmaritorilor sai si tocmai ajunsese la hotareic
Galitiei, la care tindea ca la un azil de scapatre, tocmai atunci
a cazut In laturile vanatorilor, pcntru ca niste Vlahi, la care
ajunsese vestca despre fuga lui, au pus mana pe dansul si s-au
apucat sa-1 duca Tnapoi la imparatui"22.

1167. Cinnam afirma ca in armata lui Vatatzes pornita

impotriva Ungurilor, se gasea ,,si un mare numar de Vlahi,
despre care se spunea ca ar fi vechi coloni din Italia". Expeditia
acca.sta a avut loc ,,prin partile de lanya Marea Neagra"2'.

/77ft Cam rn aceasi vreme calatoreste prin Grecia si

Evrcul Beniamin de Tude la, care de la Teha ajunge la Zeituni
(Lamia) si vorheste despre Romani: ,,Aici incepe Vlahia ai
carci locuitori salasluiesc in munti. Neamul acesta poarta

20. Lcger, p.2, 4, 9. S-a tradus si in romanesle de Popa-Lisseanu

21.MGH.,SS.,XXII,p.334.

22. Philippidc, Bariingii. p.230 n.

23. Cinnam. cd. Bonn. p. 260 Toniaschck. Zur wal. Ft'agc, p 344.
inlerpreleaza pasajul in semsul ca expedilia a avut loc intre gurile Dunarii
si a Nislrului, comcrtui din acesle parti liind in Tnlregime in mana (irecitor;

mai tarziu, in Ztir Kundc, p.51, precizeaza: ,.auf Wlachen nordlich vom
Delia muss jedenfalls die beruhmie Stellc bei Kinnamos bc/ogen wcrdcn".
Pic Ucber die Ah^tamin.. p.61: ..dcr Bcrichi des Cinnamus uber die
Vlachenam Schwar/en Meere Wird /.umeisi aufdic nord-danubianischcn
Vlachen bezogen", lorga. Roumains tfl Grccs. p. 14.1'ixea/a locul ..paries
vallecs destinees a former plus lard la Moldavic". Miklosich. Die f>lav.
Eleincnte in Kuni. 1-a inlrehuintat si cl, Thunmann. Untcrfuchungfn. s'a
exprinial inai nainic ca tir fi vorba dc Romania, actuala. Dupa Snizer. II.
p.9. ar fi Moldova. Engcl. Walachez. p. 141; Roeslcr, Rim}. .S'/.p.85; Hasdeu,
/s/. fntii'fl. I. p. 14. ar I'i Hcmus. Jung, Die Anf'.inri; p. 327 n, 5
oh.scrvand
ca textui nu spunc dccal ..la marc" admilc dc asemeni ipolcza ca acesti
Vlahi ar fi din Henius, d.-ir ..die Stclle hcweisi cben alles und nichls". V. si
Russo. EIcni^n'tttS in Roni^niit. p. 21

numele de Vlahi. In iuteala sunt asemenea cu caprioarcle. Din

munti scoboara]n inutulGrecilorcat'acaholiesijaf.Nimeni
nu poate sa-i infrunte cu razhoi si nici un rege nu-I poate birui.
Nu pazesc legile crestinilor si isi pun nume ovreesti; unii
marlurisesc sa fi lost Ovrei; si pe Ovrei Ti numesc tratii lor
cand pun mana pe c'te unul al prada dar nu-1 ucid, asa cum
omoara pc Greci. In starsit traesc tara legi"".

/ 18'i. Robert de Clari arata pe timpul lui Andrunic I, ca

unul dintrc insurgent! ,.a fugitintr-o tara care se numeste Vlahia
pe care n-o stapanea Kyr Isaac"2"'.

1186. in anul acesta Isaac Angelos, Tmparatui din Bizant,

casatorindu-se cu tanara fiica a regelui Ungariei, a pus dari
noui pe popor spre a strange hani pentru nunta. Atunci ..ajcfuil,
mtre altele.orasele care sunt langaAnchialos,atatand in fclul
acesta ura nemduplecala a acelor barhari care locuiesc toata
tara care se Tntinde la Hemus, si care se numeau altadata Misi
iar acum Vlahi se chiama"2'1. intre acesti ray.vraliti au tost si

24.Tafel. DC Thcss.ilomca. cjusqltc agro diKscrt.itio, p.473. Arh. A7..II, p.

25. Xenopol. A7 Rum.. II, p. 227. crcdc ca accsl i/vor poate dovedi si
traiul Romanilor in nwnlii. Istoricii modcrni nu prea socot serioase
at'irmaliile lui "rude la: 0 Finlay. A history of Crecc. cd-Foger, Oxford
1877, III, p. 229 ,,o povcsle romanlica"; cf. si vol. IV. p 29. Sathas, ........

I. 1864. prcfala p. 13-14, credo ca acc-?li Vlahi sum mai dcgraha Alhanc/.i.
Hasdcu, Arh. /.</,, I.e., publica textual si Iraduixrea dupa hebraislul
Conslanlin I'Empcreur, si Lclcwel. Geographic du iiwycn ngc. IV, p. 35.
cu privirc la numele evreesli ale Romanilor, Hasdeu spune ca ..nunie din
Testamenlul Vechiu erau odala la moda la Roniani... o moda curioasa
care se sniampina si sn isloria Puritanilor engle/.i". iar de.sprc /ra/dadauga:

..Romanul din Macedonia numeste ,.frale"toala lumea". Cu privire la faplul

ca Romanii nu omoiau Evrei. Hasdeu iarasi are o nota intcresania ..Orecii
se aparau Romanul si ucidea; Evreui cadea cu fala la pamant si Romanul
sc mullumia a-1 despoia". Murnu. Vlahia Marc. p. 135-140. nu admile pc
de-a'nlrcpul alinnaliile lui Tudc la,

25. La wnquctL'. cd. Laliei. p. 21: ,,si s'en ata 1i uns en unc lere quo on
apele Hiakie. chis avoil non Kyrsae".

26. C'honial. ed, Honn. p. 481

I rafii Petm si Asan. Choniate, care marturiseste acestea, adauga

cii revolta a tost greu de pornil, dar dupa cc a izhucnit ,,Vlahii
iilacara tara mtar/.iere Preslava, cetate dcslul de vcche si zidita
In.ila din caramida, pc o mare ?ntindcre,la poalele munlelui

I Icinus, dar o parasira caci ascdierea ei era cu mare primwejdie.

I'.i au scoborat apoi din Hemus mdcpartandu-se spre alte orase
nlc Grecilor"27. In cele din urma au fost infranti si siliti sa fuga
1'c.slc Dunarc, unde n-au mai lost urmariti2*.

1187. Mai pc urma Asanestii se mtorc de peste Dunare,

de la Cumani si spune izvorul: ,,Cumanii Irecand Dunarea cu

II gloata de Vlahi si navalind tn tara, pradau...orasele Traciei

dc pe langa Mescne si Ciorlu si toatc cate crau Tn tinuturile
.iccstea" ".

HK7-1188. Vorbind de a doua expeditie impotriva

Asancstilor spre Agathopilis, se spune ca imparatui a strans
Ji'inata laTaurokosmos langaa Adrianopole, pe cand razvratitii
.ilacau Lardea si Berrhoea. De acolo imparatui s-a indreptat
s()rc Zagora ca sa-i mfranga pe Vlahi, trecand pe la Filipopoli
si pc la Triadita. Apropiindu-se iarna a oprit expeditia si s-a
inlors la Constantinopol. !n primavara viiloare a reluat marsul
si campania a durat trei luni in parlile Lovcei pe care n-a putut-
o lua. Atunci Vlahii s;au rcpezit asupra Scresului trecand peste
Siruma si la Amphipolis. Asan ,,scurt (imp dupa aceea
mtorcandu-se ?n Misia, a fast omorat de unul dintre ai casei
sale '"".

27. Ib., p. 487. Revine incaodata spre aaratasituatiaPreslavei, //>., p. 615-

616: ,,care estc cea mai pulcrnica si cua inai lie seama dinire culatilc din
HL'IIUIS, fiind inconjurala dc /iduri putcrnice. impartita fn <ioua dc un rau
sj /iciila pc varl'iii unnih illume".
2». Ib., p. 481).

2^. Ih,, p. 663 Sincai. 1 p. 366-. dar Til Bonn n-ani gasit o asllel dc
varianta-
11), Ih.. p. ? 1-i 516. 521: 615-616. 61 S

Choniate mai da infomiatii foarte pretioasc si pentru epoca

mai tarzie (1202-1214), cand precizeaza ca ,,se numeste Vlahia
Mare tot tinutui muntos al Tesaliei"".

Insa, tot dupa el, hotarele aceslei Vlahii nu sunt precise.

Adeseori se cont'unda cu tinutui comitelui Bcrthold de

Kateellenhogen. De fapt Epirul, Tesalia, Dolopia si Macedonia
erau in cca mai mare parte romanesti si vecine cu tinulurile
latine ale vremii, sub care insa nu intrasera. De ohiceiu Romanii
erau condusi de un celnic.Totusi Choniate spune ca in Tesalia
era un toparh franc'2. Cu toate acestea independenta Romanilor
din Pind poate fi considerata ca un lucru sigur in accasta
vrcmc".

Cu privire la aceeasi miscare din 1186 scrie si Acropolit

ca ,,se ridica un oarecare Asan cu numele si stapaneste toata
tara din launtrul Hcmului, supunandusi-o siesi si pana la
Dunare" u.

1189. Analele din Forii amintesc ca Frederic Imparatui

plecat in cruciada, a trecut prin Ungaria, Rusia, Cumania,
Vlahia, Durazzo, Romania si Tureia".

insa accasta expeditie pentru limpul cat a trecut imparatui

Frideric Barbarosa prin Peninsula balcanica (15 lulie 1189-
Martic 1190), ne estc si mai pc lary povestita de cronicarul
cruciatei Anshertu.s. Dupa accsta sc vede ca plecand din
Branicevo ,,au intrat in padurea cea mare a Bulgariei unde

3T.Tb7:p;84r—————————————

32. Hop!'. Oeschichte Ciricchenlads, VI p.165.

33. Finlay. o. c. IV, p. 122. J.A Romanos, Cortu 1S95. p.6, 12, nu aclmite
o slapanirc siraina in acea pane. C Paparrigoroulos, V, cd.1, p. 21-22.
spune ca Honit'aciu va fi cuccril si lualaTcsalia. dar ca si Mihail 1 si-ar 11
inlins dcspolalul pcsic parle apuscana a Tesaliei. ba/andu-se pe iin pasaj
din Gi-e^rras. 1. 13,19. undc se spune ca Mih;iil I ,,n-a doinnil ninnai in
Tesalia cuiupeana ci si in asa nuniilul vechiul Hpir". V. disculia la Murnu.
Vlahia Mtiiv. p. 167-17(1.

34. Ed Bonn. p. 2

208
cadeau in cursele Grecilor, Bulgarilor, Sarhilor si Vlahilor"
care li mai atacau si cu sageti tnveninalc. Acolo ,.in cea mai
marc pane a Bulgariei si catrc Dunare pana unde curge in mare,
domnea un oarccare Vlah Calopetru si fratcle lui Crasian
impreuna cu supusi Vlahi". Acest Calopelru ar fi scris
imparatului sa se uneasca impreuna si sa atace pe imparatui
din Constantinopol, dandu-i un ajutor militar de patruzeci de
inii ostasi. Vlahi si Cumani, lucru pc care nu 1-a primit Frideric.
Apoi acesta a tost deseori atacat de Grcci si de Romani. insa
respingandu-le loviturilc ,,a intrat in tinutui numit Vlahia cea
hogata la mica distanta de Salonic"'". Dintr'o scrisoare a
insotitorului sau Liutpold, insa se vede ca Bulgarii erau contra
lui, dar ,,toala Macedonia pana la Constantinopol ne este
supusa" iar „ Vlahii sunt cu noi"".

in interpretarile din sec. XIII ale oracolelor imparatului

Leon-cel-lntelept, se vede dc asemeni ca pe la 1192 Romanii
si Bulgarii juc'au un rol deosebit in tinuturile dunarene38,

Din vremea celei de a patra cruciate (1202-1204) sunt

inull mai multc inlbrmatii cu privire la acecasi Romani sud-
duiiareni. Amintim in primul rand pe Geoft'roy de
Villenhardouin care vorbcste pe larg de Captele lui lonita, mai
totdeauna unil cu Cumanii. Apoi continuatorul sau Henri de
Valenciennes, dc la care avem referinte importante cu privire

35. Annalcs fwmfivifiisis. Muratori. .'{S., XXII, 2, 1903, p. 25: Balachiam.

3 6. Ysloria dc expect/none Fridenct /mpfrnloi'ts cJtta a quofftini A usincnsi
dcnco, ijiit cuicni tntcrfrttit, nomine Ansbcrtus, fn Fontcs rcrum
ausdiaCtiruni. Scriptorcs, V. p. 20. 24, 26. p. 42: ,,invasit rugionem
opulcntam Hachian] tlictam, non mullum a Thcssalonica distanleni". 44,
48-49. 53-.S4.

37. Cf. Kfi h/. Knm.. III. p. I If) In schimh Arnold ilv Lubcck spuncca
imparatui a tosi ..scarmanal dc Romani''. Sincai, I, P-35K-359.

38. Uidel-I.egr.ind. Leawaclfs, p. 173-174. Cf. si Rev. I.SI..V1, 1920.

p. 272.

209

la luptele dintre Romani si Latin]''', in starsit amintim pe Robert

de Clari, important mai ales pentru ca vorbeste de Romanii
din Nordul Dunarii, insa si pentru multele legaluri ale
Asancslilor cu Latinii'".

In conventiilc cu Venetia, din aceasta vreme. se vad

deseori referinte dcspre Vlahi si provinciile lor41.

Dupa caderea Constantinopolului sub Latini, spune

Choniate, nobilii greci au ridicat orasele Tracici si ale
Macedoniei impotriva acclora avand ajutorul Romanilor.
Acestia unili cu Cumanii au hitut si pe Balduin de Flandra42.

Imparatui latin a fost prins si du.s in Misia in inchisoarea

Tamovei unde a fost omorat. De 1'iecarc data Choniatc are grija
sa nc specifice ca vorheste de cxpeditiile indreptate impotriva
Imperiului romano-bulgar din Moesia, insa noi putem adauga
ca acest imperiu cuprindea si Dobrogea de sud pana la o linie
aproxiinativ de la Silistra la Mangalia".

1241. Rasid-ad-Din raporteaza ca Bugek cu Tatarii sai

,,trecand muntii pe drumul Caraulaghilor, batu neamurilc
Ulagice si de acolo intra in padure si in munte"'".

39. Villehardouin. La conqiietc dc Constanunopolc. $i Valenciennes.

Historic dc I 'Empeivuf Hcnri. cd. Nalalis de Wailly.

40. L.I mntluete. p. 21. 63-64. 101-102, 107-108. V. si Ogerio Pane,

Annales genuenses. Muraturi, VI. p. 390-391. anul 1205 la alacul
Adrianopolului: ..ihique infestali el procliati a Blaehis surrexerunt ad arma,
et seeuti fuerund illos terga vertentcs; et ex eis innuineratn quanlHatem
proslraverund et intertecerund. Sed tandem Blaehi reverlentes, ilium
ceperund cum CCC mililibus Franchis. qui omnes in facie gladii mortui
tuerund, et persunam Impcralulis retinuerunt".

41. Tatd-Thomas. Urkundcn, I, 486-487, ..Provinlia Blachic".

42. Uihsi.-.ipta. cap. 10, p.S14

43. Sacerdoleanu Ruhi'tHtL-k. p. 99-101. Despre prindercalui Balduin V. !>i

Johann de Colona. in MGH SS.. XXIV. p.280 si scrisoarea lui Henric
cane Papa. Huniiu/aki. 1. 1. p. 51-52.

44. V. Saceidolf.inu. Mitiva invn/ic p. 48- Philippc Mouskes. arala ca

Romanii din Sudul Dunalii au halnl pe Talari, id., //>.. p. 39 n. 24.

Cam in acecasi vremc se spune ca Vitale di Aversa a atacat

hiserica Sf. Daniian din Assisi cu armata in care ,,in afara de
Saracini erau si Vlahi si Cumani, triburi tatarc care sedeau la
gurile Dunarii si Niprului"4''.

Rudolf de Ems ret'era iarasi pe la 1260, despre ,,Vlahii

salbatici care locuiau dincoace dc muntii de zapada"4*.

1253. (n timpul calatoriei sale laTatari Ruhrouck da iarasi

cateva informatii despre Vlahii asezati de o parte si de alia a
Dunarii si supusi Tatarilor47.

Avand int'ormatii de la Rubrouck, pe care Ie Tntareste cu

observatii proprii, Roger Bacon vorbeste de asemcni despre
Romanii care au venit ,,intre Constantinopol si Bulgaria si in
Ungaria Mica si Mare" 4*,

1261. Pachymer povcsteste ca intrc Vizia si

Constantinopol se gasea un mare numar de Vlahi, fara asezare
statomica, chemati acolo ca sa apere capitala''''. Cain cu un an
mai tarziu ni se dau iarasi referinte bogate despre Romanii din
Vlahia Mare, In Cronica Morcei''".

1277. Acum ni se prezinta una din stirile cele mai

interesante pc care ne-o t'urnizeaza calugarul minorit Toma
Tuscus. Se spune anumc ca regcle Boemiei Oltokar II se
intemeia si pc ajutorul Rutenilor in lupta lui cu regele Ungariei.
Acestia insa, tiK'mai m momenlul cand trebuiau sa mearga in
Boemia, au fost atacati de Romani care prohabil veneau in

45. Id., Ruhrmick. p. 90-11 ],157-l.'iK. 161-163.

46. Wcllkivnik. in MGH. SS.. XI. p. 11: ..wildc Vlachin-jcnsit dcs

Snehcrges hani'',

47. ct'. .S.iCLTiliitcanu Rubmuck. p. 90 111. 157-158. 161-163.

48. cl'. '1'hnninann, UiilffW/JtifJyi'll. p, 349 n. a-

49. Hd. Bonn. 11. p. ! C)6. Pie. L^'hc'rJiL' Ahf/nnl/nuny. p. 60. erode ca nil
Irehllic arnrdalu liiiti-L' mcrcdcrc acesmi pasaj caci csle in conlrailiclie cu
atirmatia din acclasi loc dupa care Vlahii ar ti dc origine mongola.

50. Chnmiquc dc MIIIVC. cd. l.ongnnn. Palis 1903. p. 20K-209.

ajutorul regelui ungurcsc si atunci Rutenii n-au mai putut da

sprijinul promis: ,, Rutenii si Romani certandu-se intre ei au
lipsit dc ajutorul lor pe regele Boemiei"".

In acccasi vreme scrie si Jansen Enikel despre Romani.

El se refera tnsa la vremca lui Carol-cel-Mare, cand Ie
pomeneste tara ,,unde isi lasa armalele sale"52.

Kezai, care scrie pe la starsitui sec. X11I, vorbeste iarasi

despre Romanii cuceriti dc Huni: ,,Vlahii care t'usesera pastorii
si colonii lor" au ramas ,,de bunavoie in Panonia"; iar despre
Secui, considerati ca urmasi ai Hunilor, pe vremea lui Atila,
spune ca „ au avut aceeasi soarta in munti cu vecinii lor Vlahii"
si ,,amestecandu-se cu Vlahii, so spune ca se folosesc de literile
lor'"'3.

1303. Vedem pe Ramon Lull dorind o misiune catolica

de convertire a schismaticilor Vlahi. Prin aceasta ret'ennta se
vede cat de importanta era natiunea vlaha si ce rol ar fi putut
juca ea in propaganda catolica54,

1308. Toate i/voarele unguresti care pomenesc pe Romani

sunt confirmale si de anonimul care dcscrie Europa Orientala:

,,!ntre Macedonia, Achaia si Salonic se gascste un oarecare

popor, foarte mare si raspandit care se numeste Vlahi, care si
alladata au lost pastori ai Romanilor si din cau/.a terenului
roditor si plin de verdeata traiau odinioara in Ungaria, unde se

51. Saixrdolcanu, injuniTuneituple, p. 284-286. MGH, SS. XXII. p. 252:

..Brutenis ct Blacis inlcr se discordanlihus sui) rex Bocmic proposilo

detraudalur".

52. Wcllchronik, v. 25677; MGH Deul. Chr.. Ill, p. 501: ,,da Icil cr sich
mil smcn her".

53. Ke'/.ai, Oesta Hunnorum ei Ullnganiruni. cd. Popa.Lis.scanu. p. 32

..lilackis qui ipsorum luere paslores el coloni. rcmancniihus spt)ntc in
Pannonia"; p. 37: .,s^d cum Blackis m montibuscont'inii sorlcni habuurunt.
Undc Blackis i.-dmmixli lillcri.s ipsoium uli pcrhibentur".

54. L-I. Succrdolcanu. Vhihildin i.if^p. 72.

afla pasiunile Romanilor. Dar in urma fiind izgoniti de aci dc

Unguri, au ftigit in acele parti. Ei au in abundenta multa hranza
excelenta, lapte si came mai presus dc alte nalii. Tara acestor
Vlahi este mare si hogata"".

Ca nu a putut fi o miscare de populatie de la Sud la Nord

si deci nici o descrestere a numarului Romanilor din Sudul
Dunarii si nici o crestere a celor din Nord prin aceasta presupu.sa
admigrare, ne-o dovedcsc cu prisosinta o scrie intreaga de
izvoare istorice. Din aceslea mcntionam ca tntr-o cronica se
spune la anul 1309, ca Angelos este seniorul Vlahiei tesalice
,,care este cea mai puternica tara din lume"5*'. Mai adaugam si
pretioasele stiri despre toti Romanii, pe care ni Ie furnizeaza
Sanudo'17.

1326. In izvoarele franciscane se spune ca Polonii Luca

si Valentin au Cost ucisi de barbari in Livonia si au fost tngropati
la Siret. Tot acolo se vorbeste si despre ,,Vlahii schismatici
dintre care unii locuiesc in pasuni si corturi pascand animale,
de care au foarte multe'"'".

Ceva mai tar/iu loan Cantacuzin vorhcstc de un oarecare

Serban din munlii Rodope, de origine daca, amestecat in luplele
dinire cci doi Andronici'''.__ ___

55. Anonymi Gcographi. Dc^criplin, ed. Gorka. p. 12-13; eil. Popa-

Lisscanu, p. 17 si p. 42. V. si Sacerdoteanu. Vtahsi elm Calcidica, p. 10.

56. Buchon. Chrnniqiicf cntr^ngfrfi, col. Pantheon /filers/re. Paris 1840.

p. 474: ,,1,'Angc. seigneur dc Vlaquic... qui est Ic plus redoutable pays du
monde". m cronica lui Muntaner.

57. Cf. Tat'cl-Thonias. Urkutldcn, 1. p. 296-297. Ch. Hopf, Chmniqucs,

p. 107: ,,Tcodoro... signor... dcllaBlachia" (a. 1259): p. 143: ,.E in Ungheria
si dice, che vi sono piu di scssanta mila personc che i'anno il Ritto Orcco";

aceslia nu suni dccat Roinanii- Cf. si Sacerdotcanu. Vlnhit tillHrward. p.

5(X)-5(>1 nola.

5X, Revislii Islwica. XIII. 1927. p. S6: ..Walachoncs schisnialici quoruni

ndnnulli in pascui.s e( tentoriis hahilanl. aniinalia quihu.s ahundani

pasccndo".

59. Hi-,Kvi.ic. cil. Bonn. p. 146

213

I.VO. Insfarsit sunt multe i/voare despre Romanii din Tara

Romancasca. In eic se vcde pe larg lupta de eliherare a lui
Basarab Voevod impotriva regelui Ungariei Carol Robert"".
Aceasta inseamna ca nu mai c vorba dc cativa Romani urmasi
ai presupusilor ratacilori de mai nainte ci de o natiune si de o
taraa care stie sa se apere si sa se impuna. Toate acestea sc
petrec intr-o vreme in care Romanii din Peninsula balcanica
isi pastreaza importanta lor, pe care o arata i/voarcle
precedentc, caci in tndrumarea pcntru cucerirea
Constanlinopolului a lui Pseudo-Brocard din 1332, se vede ce
rol puteau juca si acesti Vlahi daca ar fi atrasi la Biserica
Romei'''.

2. Ce spun izvoarele diplomaticc

in at'ara de iy.voarele narative, care au fast obiectui a

numeroase interpretari, mai sunt si altele mult mai precise, de
ordin diplomatic. Acestea constituie atat pentru filologi cat si
pcntru istorici, elementui eel mai tcmeinic pentru determinarea
teritoriului locuit de Romani m Evul Mediu. De data accasta
apar Romanii sau nume romanesti in documcnte de o pane si

60. V. informalia la E.C. Lazarescu. Dcapre lupin din 1330 a tus Rasurah
Voevotlcu Carol Roheit, in Rev. isl.. XXI. \m. p. 241-246 $! extras.
61 Cf. Saccrdoleanu, Vlahji lui Rnxard. p. 497-503. Un pasaj din accsl
Dji'cclDrhim ad p^^itgium fiK'ifniiuin. in Rcfltt'i] des A/,s7(»-/L'n.s (/t*.<
O'o/.sA/t'.v. PoL'clnii'fil.-i Anufnicn'.. II. Paris 1906. p. 463: ..niulle
namqilr
gcnics cl niagnc ad unilatcni lidci Ipcr hec| rcduccrcniur. ul suni Rmcni.
Slavi.doli.dL-ttrgianiHlaqui. Alaniclquidarnalii piipuli.quiomnc'.Grccos
in suis rilihus cl cnolihus imilantur". pare sa aralc pe Romanii din Nordul
Dunarii.

ile alta a Dunarii si chiar in Panonia. Accste izvoare suni atat

in limba lalina si greaca cat ai in slavona".

Amintim mai inlaiu cateva nume romanesli aflatc in

documente.

875. Intr'o hotamicie dc provincii Tntre Croatia si Grecia,

hotarul e la Sumbra2.

10()9. Un document pentru episcopia de Vesprim cuprinde

numcle Corlcu1. 1019- In donatia regelui Stefan caire biserica
Sf. Adrian apare numeic Rada^\ Snsgei^.

/ft?4Pescaria Miiruf1.

1036. Sedau hisericil Bcnedictinilora Sf. Mauriciu, sapte

pcscarii la Tina si altele anume Cuppan, ^//a/77f//(Kajarhnul)6.

/^WRegele Andrei I da ahatiei de Tihan, Tntre allele si

localitalea Petra [Piatra|7,

1. Penlru ra-spandirea clemcntului romanic in tinulul Romaniei orientale,

v. pe larg disculia $i exemplele la Jirccek, Die WJachfn uud' Mawowlachen.
si Die Roniancn in Dalmalicns. N.D. Consiantincscu, Desprc Mm'Iachi S.
Dragomir, VJohji •nMorlucii. N- Draganu, Romwii in veacurile IX-XIV,
si Vcchinlea $1 raspunifirea Roman i lor. Capidan. Aloniunii. In loatf csle o
hogala bibliografic care nc sculeste sa mai c'crcctSm amanuntil aceastfi
L-hesliune.

2. Fcjer. \. p. 190: ,,Magnanum. nuviuni Rcnavi vocavit Sumbra".

3. Ih.. p.289: ,,Albam civitatem. Cvrteu, et Viscgrad civilatcs"; villa

..nomine Can" •?i Osi, Care, Bcrcn 1= Bcrcu. Percu ?).

4. Ib.. p.305: ..cundonavinius... et dcdiinu.s... ad servienduni predia,

decimas cl piscinas, quorum nomine haec sunt: Ti.sciam cum F^clcsia SanclJ

Adriani, Rada. Snigcr. Szalavar, Cha/. Borul. Cendi. Nimigh, Hcssincw.

Fizek, cum duohus aratris... e( dccimam no.slrorum in insula quac vocatur

Cxcpcl''

5- Ih.. p. 310: ,,piscina Murul nuncupatis cum duodecim piscatorihus".

6. Ib., p. 328: ..in /.clihh delursfpliiinispiscisU/.onuiiielde piscina Nandur

in Tisa".

7. Ih.. p. 389: Ct', si Dcn.susiami- Historic dc la 1. i-nurn,. I, p.316-317, in

aix'lasi documcnl se mai cileaza. p.390; ..Kukurea, nine ad Fi/eg a/,aa.
ilcinde ulira l-'i/cg ad Brokina rca el cxinde Morli.s (?) Vuasarakula rea ac
pi'Mcit Nogua/tih fchL' rca... hodu mil rca".

1075. Un document foartc bogat in nume romanesti.din

tinuturi care tara Tndoiala ca au lost romanesti, este acela pe
care 1-a dat regcle Geza Benedictinilor de la Gran. Dam ca
nume caracteristicc Borsu, Braian muntele Plesznicze
[Plesnita], satui Bissenilor Tazzar, Baluan, Viua, Luclan, Bihor,
Bocur, piscina Rotunda, Kuslicza |= Costita), Sorul [=Surul],
raul Cryf.

IOS2. Satui Pechul [= Pecul, Petrul sau Peciul?], Chukus

(al. Chudul), Kohul, Vaschul, Vasul, Kapul".

1138. Satui //u/nu/si altcle; se precizeaza unele si din

Transilvania10.

1211. Regele Andrei II doneaza CavalerilorTeutoni Tara

Barsei".

1212. Acelasi tot catre Cavaleri precizandu-le si marindu-

le drepturile'2.

1219. Tot Andrei 11 face donatie calugarilor dc la Gran

domeniul Vint din Transilvania cu mai multi udvornici, intre
care Cuzma, Bessu, Scesun, Ereu".

8. Ib., p. 428: p.430: ,,Dedi ctiam villam Byssenorum nomine Tazzar ad

arandum"; p. 431: ,,duorum arali-onim in Tyila, Balaun quattuor aralorum
tcrram in Viua. Ludan decem domus scrvorum cum pomario"; p. 432: ..In
confmt) Bihor civitalis". p.433: .,Fluvium Bocur"; p. 435: ..dedi cliam ten-an
quae adiaceni circa aquam quac vocalur Ti/a. cum ipso fluvio 'I'ysa. supci
qam csl villa Piscalorum. nomine Chonu... item piscina cjuae vucalur
Rotunda"; p. 436: ..DcindeTaka tiwns Icrininus cst, usque adalium montcm
nomine Sorul"; p.437: JuxlaBicharzterram... fluvium Crys". ,.ad castrum
quad vocalur Turda, dedi 11 ibulum salinaruin in loco qui dicilur in hungarice
Aranyas, latinc autem aureus" lAces! diwument a lusl rcconfirmal in 11124
deSlcfanII(F>;jcr.II,p.71 ..villa Ludan"), in 1217 de Andrei II si in 1570
de Maximilian]. Lectura localitatilor li-ebuie revizuitA. Penlru Rotunda v.
si allccorcspondenlelatineTnIiinbaromana.eaNcledadinnilidus, Stramba
din lat, Vulg- Strainhus. ctc-

9. FeJcr 1. p. 453 si 45b

H). Ib. II. p. 95: ..villa Humul"; p. 104: ..Ullrasilvan.i" ..Ullrasilvanis".

I I. Ib., 111. 1, p.106 Hunmi/.aki, I. I. p.5ft-58

12.Hunmi/aki.]h..p.SX-59.

13. Ib., p.71) MHH. Dip]. XI. p..W).

1221. Deascmeni acorda manaslirii Sf. Martin din Panonia

caleva poscsiuni in care sunt amintiti Bisseni. adica Pecenegi,
ilin comunitatea Negholm si Latini, prohahil Ragusani, din
Alba Regala'4.

Daca loate aceste documcnte arata o romanitate destui de

ra.spandita si mult discutata, sunt altele care o precizeaza si
.sub noul sau nume, Vlahia sau Vlahi.Le amintim si pe aceslea
tot in ordine cronologica".

1019. ImparatuI Vasile II Bulgaructonul supunejuridicliei

eclesiastice a arhiepiscopului din Ohrida pe toti ,,Vlahii din
loata Bulgaria... cati sunt in muntii Bulgariei" sa asculte si sa
respectc cuvantui acestuia"'.

PC la sfarsitui sec. XI, o inscriptie in ruine de la Sjonhcm

in insula Gotland, spunc ca un Rothlbs a tost ucis dc niste
Blakumen, adica Vlahi, in tara lor. Pare ca e vorba de Vlahii
care crau ori in Galitia ori de-a-lungul raurilor care duceau de
acolo la Marea Neagra'7.

14. Fcjcr. III. 2, p.476; V. ], p.297. Hurmuzaki, I, 1. p.71-73: ,,ln terra

HIbu: Nugul fiiiuni China Conci, Mochll. Micnu" [= Neagul. Chiva. Conci,
Micu'.'j.

15. in parte an mai 1'osl aniinlilc Je mine in Ruhrouck, p.lM-173, si de

V.Monlugna. Duvc/i noi dcspri; vechimca poporului roman, p. 2S-32.

16. Gcl?er, in Byz. Zcil, II. 1893. p. 46, p.345-346. arata ca Roinani din
toata Bulgaria pc cci care sunt Tntre ,,L)yrrachion und.. bis Drisira und
Varna, also ucber den Pindos. die makcdonischcn und Ihrakischen
Cenlrallandc und ubcr den Haimos bis an die unlerc Donau".

17. R. riblokom. Die WaragLT im Wcichselgcbiet. in Archiv f. sl. Philol..

XXXIX, 1923. Bogrea. in Anuar Isl. Nal., Ill, p. 526. Draganu. Ronianii
m vcacurilc IX-XIV. p. 223. Amintin) ca Diploma harladcanaa lui Ivanco
Roslislavovici din 20 Mai 1134. dupa care se considera cxislenia unui slat
in Moldova-de-jos. publicatadc Hasdcii. Tn lnslrucliuni;a Puhlica. I. p. S si
rc/iiniata in Arch. Isl,, I. p. I. p. !6. rccunosL'uta dc Rocslcr. Rom. Sl... p,
323. si dc Onciltt. Teoria. p.275 n. 2. s'a dnvi-'clit a li un lalsiliL'al- c).
I.
Htigdan- Diploma harladcana. p. 65 112. P. P. Panaik'scu. Diploma
harladcana. P.46-51. Si Pic. Uchci dif Ah.slanim. p.107 n.l5 si p.109. a
considcial-o suspccla.

y198. Liher census/is aminleSfte cpiscopatui Transilvaniei.

Tot de acolo se adauga si vcniturile papale dc la Casa
Cavalerilor Teutoni".

1210. Intr'un document de la Bela IV, din 1 lunie 1259

se amintestc ca loachim comitele Sibiului ,,adunand Sasi,
Vlahi, Seeui si Pecenegi", i-a dat regelui in ajutor spre a merge
in expeditie la Vidin impotriva tarului Boril al Romano-
Bulgarilor. Cand ,,a ajuns la raul Obo/.t i-au icsil inainte trei
capetenii ale Cumanilor cu care s-a batut; dintre acestia pe doi
i-au omorit, pe al treilea, anume Karaz comitele loachim, dupa
ce 1-a invins, I-a trimis regelui"'1'. Data acestor tntamplari a
fost fixata la 1210 sub regele Andrei II.

1214. Se arata ca Tn vremea accasta ereau Romani la

Zemplen2".

1222. Regele Andrei II scuteste pe Cavalerii Teutoni de a

plati trihut cand ,,vor trcee prin tara Secuilor cum si prin a
Romanilor". Papa Honoriu III intarind acest privilegiu repeta
formula2'.

1223. Acelasi doneaza manastrii cisterciene de la Car(a

,,tara |sau pamantulj luata dc la Romani"22.

18.Ed.Muraluri.p.32S.

19. Karacsony Janos, A/. Fiftflyi Szeklyck c/so hacljarato 1210-ben. Tn

SJ'.n/.adok. XLVI. 1912, p. 292-294. Ikukiilji;vic, Rcgesta documentarum
regni Croaliae Dalmaliac: et Slovanmc^caculi XIII. Yn Strarinc. XXVII.
1895, p. 28: ,,lvvachinum comilem Scibinicnsem associalis sibi Saxonibus.
Olachis, Siculis el Bissenis m subsidium transmisil... qui cum supra nuvium
oh<»/tpcivcnis.scnt. Ires duces dc Cumania ipsis ticcurrentes cum cisprelium
c^missiserunl. quorum duobu.s occisis, terliuni. nomine Kara-', comes
Iwachinus vinclum iransinisit ad regem ".

20. Rev 1st.. XIII, 1927. p. 407.

21. Hurmuzaki, I. 1. p. 74-78: ,,cum transierini per lerram Siculorum aul

per Icn am Blacoruni' si --cum per Siculorum tcrram Iransieri aul Ulacorum':

cl'. si Saccrdote.uiu. Ruhrotick. p. 164-165-

22. Ib.. p. 79-80 „ terrain excmplain dc l^laccis": cl. Id.. //'- p. 165.

1224. Tot Andrei II continna Sasilor dreptui tie a se folosi

niiprcuna cu Romanii si Pecenegii de ,,padurea Romanilor si
ii 1'ccenegilor". Inseamna ca introduce intr'o proprietatc a
uccslora si pe colonisti".

1234. Papa Grigore IX scrie regelui Bela IV ca ,,in

cpiscopatui Cumanilor dupe cafe am aflat, exista oarecare
neamuri care se numesc Vlahi, care inca se socotesc cu nume
el-Chinese" si ,,care au faisi episcopi de rit grccesc"24.

1245. Papa Inocentiu IV intr-o scrisoare se adreseaza catre

1(>|| arhiereii, ,,din tarile Bulgarilor, Vlahilor" si ale altora,
rccomandandu-le pe calugarii Minoriti25.

1247. Regele Bela IV face donatie Cavalerilor loaniti

..loata tara Severinului cu muntii ce se tin de ea" si ,,crezatele
1111 loan si Farcas pana la raul Oil, nu insa si tinutui cneazului
Im Litovoiu, pe care il lasam Vlahilor precum 1-au tinut si
|)fina acum". Se mai da si ,,jumatate din toate veniturile si
(olosintele care sunt de la Vlahii care locuiesc in tara lui
I .ilovoiu" nu insa si ,,tara lui Seneslau Vocvodul Romanilor
|'c care le-o lasam lor dupa cum au tinut-o ei si pana acum"2''.

1. \. Ih., p. 84;,,HospilesnoslriThcutonici... preter vert) supra dicla. silvam

Hl.ic»rum el Bissenorum cum aquis usus communes excrcendo cum
|)i ciliclis silicel Blacis ct Bissenis eisdem contulimus. ut prcfata gaudenles
lihL'rlalc nulli indc servirc tcncantur". ActuI din 1228 prin care sc
nirntioncaza cpiscupul Theodoricu.s al Cunianilor. eel din 1231 al
capitulului bisericii Transilvane pcntru Gal t'iut lui Vid. si eel din 1242 al
lui Cadan, suni lalsc. deci nu pol cunia in su-ul niarturiilor despre Romani.

24. Ib., p. 132: .,in Cunianomni episcopalu. sjctu accepimus, quidam populi
t)ui Wafati vocanlur, existent, que cisi censeanlur nomine Chrisliano, sub
nna tainen 1'ide varies ritns hahentes et nmrcs... non a... episcopo
C'uiiiani>runi... scd aquibusdam pscudocpi-scopis Graccoriim rituni
[encntihus univcrsa recipinnl cixicsiaslk-a sacramcnia... in grave
orthodoXDrum scandulurn c[ dcrogalioncm nun nmdicani tidci chri-sliane".

25. Saccrdnleanu, Ruhrinirk. p. 170.

26. Hmnni/aki. |i. 24^-253; .Succrdincanu. 11.1:. p. 170-172.

219

1252. Acclasi da comitetului Vicentiu de Sepsi tinutui

Sek, care cste.,intretaraVlahilorde la Carta, Sash din Brasov
si tinutui Sccuilor"27.

I256. Acelasi da dreptui de dijma arhicpiscopului din

Gran ,,sa perceapa a zecea parte din veniturile regale din partea
Secuilor si a Romanilor" nu insa si de la Sasi ,,dar din partea
Romanilor" once2*.

1260. Regele Ottokar al Boemiei se plange Papei ca

vecinii au venit impotriva lui cu mare putere si mai ales cu
,,nenumarata multime" de oameni intrc care erau si Romani".

1262. Regele Tntaresle din nou dreptui arhiepiscopului din

Gran la zecimea dc la Romani".
1273. Magistrul George se lupti cu Litovoiu, Voevodul
Romanilor, pe care il ucide Tn lupta si prinde pe t'ratele sau
Barhat: ,,Cand pe Voevodul necredincios din Litua, anume
Barbat, dupa indemnul aceluiasi, 1-am adus prins in fata regelui,
Domnul nostru" de s-a rascuinparat cu o mare suma de hani".

In acelasi an intr-o impartire a proprietatilor capitalului

Or)2SS. Arhiepiscopul Lodomerus din Gran se adresea/a
,,catre fiii iuhiti si totdeauna prieteni" prcpo/itui, decanii si
tuturor plebanilor care sunt ai nohililor unguri, saxoni, secui

27. //>.. p. 254: .,inler ticrras Olacorum dc Kyrch. Saxonum] de Barasu el

terras Siculoruni de Sehris existenlem"'.

28- !b., p.276: ,,simililer in deeimis percipiendis regalium provcntuum ex

paric Siculorum et Olacorum, in pccudihus, pccorihus et animalibus
quihuslihct. cxceptis tcrragiis Saxonuni, sed ex partc Olacorum ctiam
uhique et a quacumque provenienliuni".

29. If'.. p-2S7. lorga. Aclrsi li^.. Ill, P. 76: ..innunierabilcm mullitudincm
inhumanorum hoiiiinuni... quuque el llalachorum".

30. Hurmii/aki. 1. 1. p. 307-309 ..ah Olachis el Siculis. idL-rn

Archiepiscupus pcrcipiel dccimam parleni",

31. Ib.. p. 483 Cf. si SaccrdolL-anu. In iliail ttncituple, p. 285. si Id . Anul

nmnii lui l.inivoi. p. 516 517.

Vl romuni din cumitatele Transilvane de la Sibiu si Barsa, sa

tie ru iilculic la oh.servarea rcgulelor catolicc. mai ales acum
t'Olul M aincsteca Talarii si ajuta pe pagani rcgina insasi".

12V 1. Regele Andrei III amintcste de vrcmca ,,cand tacu-se

ru li)(i nohilii sasi, secui si romani din partile Transilvaniei sa
He udune la Alba lulia pcntru retorma situatiei congregatiei
lor" .'ii iici;i nobili au marturisit pentru mosia Sambata a
lli.ipfilrilliii Ugrinus'4.

12V.!. Acelasi rege da voie unui crcdincio.s al sail sa aduca

III nulcle sale Ilea, Gura Sadului si Tcnes. colonist!: ,,poate sa
ndunr si Vlahi"".

/-."/(. 'I'tit el da ordin ca ,,toli Vlahii asexati m orice

|)l'iipriela(i ale nohililor dc oriunde sa 1'ie readusi in mosia
iloiisli 3 rcgala numita Sacareni" iar capitulul de Alba lulia ,,sa
|)Bslrr/.e sasc/eci de case de Romani" din Aiud".

I'cniru Romanii din Sudul Dunarii am putea urmari pe

liii'd in d<x;umcnte marea lor raspandire. Ne multumim a aminti
cli snnl dcstui de numerosi, ca sunt pe planul intaiu in toata

12. 7.ininierniann, 1. p. 122-123.

,U, MiHtigna. Dovc/.t not dcspiv vcchimea pupoiiiiui roman, p. 30-32:

..l.odtniicrus... univcrsisqucnobilibu.s Ungarorum, Saxonibus, Syculiset

Voluchi.s di; Cyhiniensi cl dc Burcia cinnitatibus Transilvanis".

,14, Hurniuzaki. 1, i, p. 510: .,quod cum no.s univcrsi nohilihus Saxonibus.

Syculis cl Olachi-s in partibus Transsylvanis apud Albani Julc pro

Sy-

rclbrinaciont: status eurundum congregacioncni cum iisdeni t'ecissemus"

^i ,.ab cistiem nobilibus Saxonibu-s, Syculis ei Olachis uiligcnter inquiri

fccimus".

15. Moto^na, o. c. p. 30: ..Olacos p(».ssil ayrcgarc".

36. Zinnncrmann. I, p. 195: ,,univei"su.s Olacos in possessiunibusnohilium

vcl quoriimlibcl alioruni residenlfs .ic praediurn noslrum regale Scckcs

vocaluin. ordinassenius rcvocare. i-cducielctiam cumiiclli. rcdirc invilo'i...

a lerris c[iis<:op;ilihus ilislinclis el scparatis. scxaginia mansn>neiii

Olacoruni.

lihcre ct scenic vali;;int foliiinoiaii".

corespundenia lui lonila cu Papa", si ca Uro^ Miliutin (1309-

1316) Ie conslmteste chiar legea lor*.

1324. Carol Robert rasplatcste pe Magistral Martinus full

comitelui de Salaj Bugar, fiindcalntrc altele isi indeplinise cu
credinta misiunilc lui la Basarab Voevodul transalpine

Avand ca temeiu toate aceste infonnatii documentare si

narative, sc poate spune ca in Evul Mcdiu elerncntui romantic
oriental- Romanii- cuprindea un leritoriu t'oarte intins. Se
observa in mod precis existenta Romanilor la malul Marii
Negre si in Dobrogea, in Moesia, Zagora, Tracia, in basinul
Vardarului si Moravei, in Macedonia, Tesalia, Epir, pc coasta
Dalmatiei, in Panonia si in basinul Tisei, pe amaniloua
versantele Muntilor Apuseni, In Bihor, la Turda, pe Aries, ca
si pe amandoua partile muntilor Carpatii Meridionali si de-a-
lungul Dunarii. Toate acestea ne sunt marturisite de izvoarele
istorice incepand cu sec. VII si starsind cu sec. XIV, cand iau
fiinta marile tari romanesti. De aici inainte problema existentei
Romanilor nu mai poate fi pusa in discutie.

37. V. analira la Philippide. Olig. Rom, I. p. 749 "

38. Hurmu/.aki, I. 2. p, 798. S. Uragomir, Komanii din Serbia, p. 285

39. Hurmu/aki. I. I. p. 592: ,.in diferendo pluribus vicibus noslras

Icgacioncs ad Ha/arab Woyvodain noslruni Transalpinum uhi sue
legacioni^ otricium 1'ideliler et laudahililer adiinplcvit". Undc va l"i t'osi
Irimi', Magistrul Thomas ,,cuni Icgalionibus noslris in Bi/adragh" la 1288.
aminlil dc Ladl.slau IV.' Ib.. p. 485
CAP. VI

Romanii si Karbarii in Dacia

Aproape o mie de ani dupa parasirea oficiala a Daciei

IlK'llilorii provincici au locuit alaturi de barbari. ln.sa nu trebuie
•A KC intelcaga prin aceasta ca putcrea imperials romana sau
fiinninil bi/antina, nu a rnai stapanit in stanga Dunarii. (n rnai
nillllc randuri se constata o a.stfel de prexenta la Aiadeva,
Hrencdava, Cumudeva, Itadeva, Lederata, Octavum,
Oillmedava, Sicibida, Turns, etc.

FarS indoiala ca Goth, uniune de inai multe triburi, trebuie

()rivi(i cu totui sub alt aspect dccat aceia dintrc barbari care au
vcnil inai tar/iu, intrucat intre ei si Romani s-au pastrat relatii
Clisi inaintede parasirea Daciei: continua altemare a pacii sia
lll/bi>iltii. Pana pe vrcmea lui Constantin-ccl-Mare a lost pace.
Afcsia tnsa vroind sa rccucereasca macar o parte din fosta
Diicic, lace un pod nou la Ccleiu si in anul 332 trimite pe liul
sail Constantin, care ataca pe Goti in Oltenia si-i bate luand
iiir in slapanire tarmul stang al Dunarii. care si pe vremea lui
Jilslinian in partc era inca sub stapanire bi/antina.

Mai tar/iu Valens a iners peste Dunarc in doua randuri

iiii|)otriva lor (367 si 369). in randul intaiu a trecut de la
Ollcnita, iar a doua oara pe la Isaccea, cand s-a batut cu
Atanaric, capetenia Tcrvingilor. Alaluri de Goti, in parlea de
Apus a Daciei sc a.sezasera si Vandalii, care au tost impinsi
spre Occident. Aceasta stapanire a Gotilor a Cost insa destui
dc convcnahila. Adevaratele invazii n-au inceput de cat dupa
inlalurarea dominatiei lor, inai ales in Transilvania.

Intr-adevar, stapanirea Gotilor inccteaza in anul 375, cand

vin Hunii care au ravasit Dacia in diverse randuri, tara a se
ase/a acolo. Dar si acesli navalilori erau capahili sa-si

223

insuseasca unele elemente ale civilizatiei romanc. in anul

unnalor invazici imping pe Visigoti pestc Dunare de unde mai
tarziu vor apuca si ei calea Apusului. In tot cazul stapanirea
Hunilor nu are caracterul de devastare care ar recsi din
povestirile lui Priscus. Avem de a face numai cu un popor de
stepa multumit cand primestc ceea ce doreste si furies cand
este silit sa-si ia singur aceea ce are nevoie. Stapanirea lor
dispare odata cu starsitui celui mai de seama comandant al
lor, Atila, in anul 453.

Gepi/ii, caxuti si ei sub stapanirea Hunilor, se rascoalain

anul 454 si-i bat la raul Netao, cand isi incheie definitiv
existenta politica. Locul Hunilor in Dacia a tost luat de Gepin,
ccl putin in parte daca nu pretutindeni. Stapanirea acestora
durea^a pana in anul 566, cand au tost batuti de Avari uniti cu
Longobar'/.ii. Regele lor Cunimund a cazut pe campul de lupta'.
In vreinea Gcpizilor s-au intiltrat si cele dinliiu triburi de Slavi
in Dacia. La 546 Justinian dadea acestora cetatea Turns, poate
Turnu-Magurele de azi, cu gandul ca-i poate linisti.

Avarii au avut o stapanirc mult mai lunga, iar Imperiul

hizantin a trebuit sa sufere din partca lor, numcroase inva/ii.
Alaturea de ei au tost Slavii, "Sclavii Avarilor" care, de la o
vrcme, si-au alcatuit si tari proprii. Impotriva lor s-au 1'acut
dese expeditii, nu numai dc aparare ci si de atac. La 5S1
Bizantinii trimit o annata avara unpotriva Slavilor din partile
Brailei. La 591 imparalul Mauriciu trimite pe gcneralul Priscus
impotriva-le, care trece de la Durostorum in campia munleana
si ajunge pana la raul llivachia, poate lalomita de a/i. In anul
urmator insusi t'rateic imparatului, Petru, irece iar prin partile
Teleormanului. dar sc intoarcc tara a da vreo lupta. In anul
600 tot Priscus trece in Banal de unde ia multi prizonicri Slavi.

,CI. Uiculcscu. Die Cciiitlcn. 1. p. IftO-lM.

224

BViiri si gepizi. In 602 mai face o expeditie si Petru, de data

Bi'r.ista Ihnd hiruitor2. Cu toale aceslea stapanirea avara a durat
HUlllii vreme, avand ca centru Panonia, pana cand a fost
»12li .'iniata de Carol-cel-Mare la 796. Crum. haganul Bulgarilor
Ir .1 distrus ccle din urma trihun (802-814).

In vremea aceste stapaniri avaro-slave, influenta slava,

cure era preponderenta, a trehuit sa se stearga influentele
hiiihare care se vor fi exercitat mai inainte asupra
Dilcoromanilor. Este un fapt demonstral ca numele romane de
localitati din Romania actuala - acolo unde sunt acum altele
dr origine straina - n-au disparut decat din momentui venirii
Slavilor tnainte'. Totusi nu trebuie sa se crcada ca aportui
Slavilor in fomiarea poporului roman poate fi comparal cu al
nitor harhari in tbrmarea celorlalte neamuri neolatine.

Apoi au ocupat si Bulgarii tinuturile dunarene. La inceput

l?i ui au tacut invazii in Imperiul hizantin, insa in parte au ramas
»>lh stapanirea Avarilor. Cuhrat (585-643) e eel dintiiu sefal
lor independent care stapanea tinuturile din Nordul Marii
Ncyre. De acolo au fost unpinsi de cazari spre Apus. Isperih
siiu Asparuh, unui din Hii lui Cuhrat, ajunge la gurile Dunarii
iinde se aseaza cu ingaduinta bizantina. Acolo a capatat
iildra/.neala si Isperih scoboara mai jos cuprinzand regiunea
lie la Sumen la Varna. De aici Bulgarii s-au intins intre Dunare
•ii Balcani formand o tara noua in Imperiul bizantin, cu care
vor avea multe lupte. Crum tsi mareste imperiul su ci tinuturi
din stanga Dunarii. Dupaindemnul hizantin vor veni impotriva
lor si Rusi de la Kiev, sub conducerea lui Sviatoslav (968),
care se asea/.a la Prcslav. Devenind primejdiosi si acestia sunt
izgonili cu marc grcutate dc catreimpai-atui Tzimiskes (969-976).

2. Cf, lor^a. La .Mtinianin'' i^niihicnnc. p. 41 -50. III. /.(-•

Ditnuhed'Empirc.
p. 14-22.

225

Mai putini la numar fata de ccilaiti navalitori, au tost si ei

supusi influentei slave. Nu stim precis cat au stapanit in Daciu
si pana iinde, dar urme ale acestei stapaniri nu ne-au ramas.
Oricum temeiul lor a ramas numai in Moesia, unde si axi
dainuiesc.

Dupa aceea au venil Ungurii care s-au asezat mai inlaiu

in tinutui numit Atelcu/ (Eteiko/), cam din Moldiva-de-jos
spre Nistru. Dar impinsi si ei de Pcccncgi si atacati si de
Bulgari, au luat-o prin Nordul Dacici si au trecut In Panonia
sub conducerea lui Arpad la anul 896. Este lucru dovedit ca ci
n-au trecul peste Carpatii Moldovei, nici peste Alpii
Transilvaniei, cum Tnclina sa crcada si asta/i unii4. Insusi
Roesler a I'ormulat ipote/.a unei treceri pe la Protile-dc-Fier
insa a tost combatut mentinandu-se vechea traditie5.

Trebuie sa avem in vedere cu siguranta o cale deosehita

de a vechilordrumuri scilice peste Carpati, caci Ungurii, popor
de stepa si lara nici o legatura cu alte natiuni, trebuia sa apuce
drumurile cele mai t'avorabile t'elului lor de traiu. Acestea nu
corespundeau vailor stramte si mai greu accesibilc ale
Carpalilor romancsti. Numai Carpatii Padurosi, cu vai mai largi
si cu inaltimi mai mici, Ie erau mult mai tavorahili. N'au putui
sa treaca nici peste Dunarc dc-a-lungul careia ar fi avut o cale
mult mai prielnica, din cauza rezistentei bizamine inca
puternica Tn acea vrenie. Nici prin Transilvania insasi nu le-ar
fi tost posibil drumul din pricina locuilorilor dc baslina, care
le-ar ti opus o rezistcnta destui dc insemnata. Aceasta se poalc
deduce din faptui ca numai cativa ani mai taraiu Ungurii,
venind dinspre Apus, au intampinat aculo o opo/.itie

3. CI. Diculcscu. ii. >.:. p. 93. Id.. Tn niiau.innii.i, IV. 1. p. 493 n.(>.

4. Halphcn. /.L'.S fiwh.iivs. p. 324.

5. Ct. P.iiilcr. In 'S/azaduk. ISXO. In Syhel. mslon-.chc Zcifvhrill. 1X82.

p. 343. Lipud Onciul. Icwm till R{ic\k'i. p. 70.

226

inilrazneata din partea unor scfi ai regiunilor din pane de Vest

aTransilvaniei.

Dupa ase/area fn Panonia Ungurii au lual druinul Apusului

incotro taceau dese incursiuni pana cand au fosi hatuti de
Henric Pasararul la Unstrut (933) si dennitiv inlranti de Otto-
cel-Mare la Lech (955), cand s-a fixat dcfinitiv hotarul intre ei
si Imperiul romano-german la raul Leitha. De acum inainte
privirea lor de indreapta spre Rasarit unde, dupa creslinare,
cuceresc tot Ardealul.

Indata ce Ungurii au plecat din Atelcuz au venit in locul

lor Pecenegii sau Patinachii, fn i/voarele unguresti Bisseni,
care s-au intins repede in toala Moldova si Muntenia (ca. 900)
si nu mult dupa aceea tree si m Ardcal. Descori strahat si peste
Dunare in Imperiul bi/antin, i/butind sa-si t'aca uncle tiirisoare
chiar si in Dobrogea. Accasta mai ales cand au lost impinsi
din urma de catre Cumani. In a doua jumatate a sec. XI au
avut lupte temeinice cu imparatii hixanlini. Cele ci Alexis
Comnenul au ramas vestite pana cand tot el a izhutit sa-i
/drobeasca delinitiv la Lebunion (1091).

In locul lor se ridica Cumanii sau Polovtii, care au ocupat

accleasi tari de la Dunare unde biitusera mai mainte pc Pccenegi
in 1057. Stapanirea lor dureaza pana la hatalia de la Kalka din
1223, cand au lost /drohiti de Talari. In lot timpul acesta au
avut dcse luptc cu Bi/antinii iar in cele din urma au fost tovarasi
nedespartiti ai Asanestilor.

DC la Pecenegi si Cumani avem urme ale sederii lor atal

in Tara-Romaneasca, Moldova si Dobrogea, cat si in
Transilvania1'.

in urmaCumanilorau venit Tatarii. In tinuturileroinancsli

acestia n-au venit decal pe vremea inarci invazii din 1241,

6. Cr. Si Dcnsusianu. Hist. tic 1. 1,111111.. I p. 3X3.

227

insa definitiv nu s-au tixat. Hotarul lor a rama-s multa vreme la

Nistru. dar in tol timpul la inceput au avut de tributari pe
Romani si pe Bulgari. In t'elul acesta Romanii au avut mana
libera spre a-si organiza state proprii intre Ungaria, care dorea
sa Inaititeze spre Rasarit, si Talari, care vroiau sa pastreze ca
vasale tinuturile romanesti.

Izvoarele contemporane acestor invazii - si acest lucru

Ircbuic tinut in seama - nu amintesc in mod ohisnuit in partile
romanesti, decat numai pe harbari. Acestui t'apt credem ca i se
pot aduce doua explicalii: 1. Izvoarele apusenc ca si cancelaria
pontificala cand Papalitatea incearca sa-si faca adepti in aceste
parti, nu recunosc aici decat pe dominatori; cele hizantine ii
cunosc de asemenea tot numai pe aceslia cu care Bizantui arc
dese intalniri in timpul invaziilor. Cand nu se pomeneste
numele barbar, in toate aceste izvoare apare un nume arhaic.
2. Apoi, in nici un izvor nu se aminteste neamul Romanilor cu
un nume precis, fiindca din punct de vedere politic nu exista.
De allfel, mai ales in sursele accidentale, nu puteau sa ocupe
ei primul plan deoarecc erau de rcligie greco-orientala si Papa
insusi lupta impotriva lor, socoliti schismatici, chiar cu ajutorul
barbarilor trecuti la catolicism. Din acest motiv cancelaria
papala va vorbi continuu de un episcopal cuman, prohabil in
regiunea Putnei si a Buzaului, multa vreme dupa disparitia
totala a Cumanilor. Nici Bizantinii nu puteau vorbi despre
Romanii din Dacia caci nu aveau nici o legalura cu populatia
locala, iar cu popoarele dominante nu se intalncau decat de-a-
lungul Dunarii sau chiar in Imperiu. Apoi pentru istoriografia
hizantina Romanii rcprezentau pe vechii locuitori ai acestor
tinuturi si atunci nu puleau t'l amintiti dccal cu vechiul nume,
de aceea trebuie sa fim tbarle prudenti cu acesle numiri, mai
ales accica dc Daci si Sciti, care nu reprczinta totdcauna pe
barhari ci si pe vechii autohtoni. Preciziunea cu numele eel

228
nou al Romanilor, Vlahii, n-a putut sa vie decat atunci cand
trebuia neaparat facuta deosehirea intmcat si ei si barharii jucau
un rol important in acelasi timp. Si acest lucru se vede din
izvoare.

Trebuie sa tinem seama insa de un fapt precis: barbarii n-

au pulut nici odata sa traiasca singuri. Alungati unii de altii,
atrasi si romanizati sau slavizati de eicmentui local - si aici
trchuie amintiti si Slavii', care au izhulit sa desnationalizeze
multi autohtoni - primind sau imprumutand cuvinte limbilor
popoarelor in mijiocul carora se ase/asera, in vremea acestui
contact barharii au eel dintai pas spre posibilitalea unei
organizatii proprii, deci spre civilizatie. Cum insa ei venisera
ca invingatori care dominau pe localnicii Invinsi, lor !i se
datoresc cele dintai formatiuni de state in tarile cucerite dupa
caderea puterii romane. Gotii, Hunii, Gepizii ca si Avarii au
conslituit succesiv in Dacia imperil proprii, peste care s-au
asezat stapanirile celorlaiti barbari. Mai apoi si Bulgarii si-au
schiinbat propriul lor hanat in tarat. In felul acesia au constituit
stale Hunii cu cenlrul in Panonia, Ostrogotii in Italia, Vandalii
in Spania si mai ales Francii si Burgunzii in Galia". Acestea
sunt formele generale in care a trail lumea barbara, dominand
pe autohtoni dar respectandu-le macar in parte dreptui lor la
viata si slarsind prin a-si insusi complet complet civilizatia
popoarelor invinse. Si in tinuturile carpato-dunarene de
asemeni n-a putut sa fie decat conform aceste slari generale.

Insa, oricare ar fi fast harharii, nu se poate admite incetarea

legaturilor lor cu Imperiiil. De altfel BizantuI n-a renuntat un
singur moment la drepturile sale in acesle parti dunarene si
trccand prin nenumarate grcutati cu sacrificii uriase, a cautat
totdcauna sa pastreze direct macar malnl drcpt al Dunarii, care

7. SL-lisccv. DL-.S' //w/,s fifi^iii.viiijui'.f. p. 39.

X. lor^;i. EsMti ifc-i\ynlfiL'''L-M. ^-ap. XIII.

a ramas hizanlin pana tarziu sub Comncni". In decursul isloriei

Impciiului hizantin, nu s-au dat in alta parte lupte mai aprinse
decat acelea de la Uunare, unde a tost lutdeauna cheia
rc/istentei sale si sciilul ..Cetalii pa/.itc de Duninc/eu". Cu
toata aceastacontinua apiirare harharii au Irccul tolusi Dunarca
impanxind thcmele hizantinc din Peninsula balcanica. Astt'el
in cele din urma s-au putui suprapune peste romanitatea locala
de-t) parte Bulgarii iardc alta Slavii meridionali, in dclnmcntlil
autuhtonilor. Nu esic nici o mdoiala ca aceeasi soarta ar 1'i fost
rezervata si Dacoroinanilor daca vreunii dinti'e harhari ar t'i
patruns acolo Tn nuniar mare si mai ales daca s-ar li asezat
pentru totdeauna peste ei. Insa inlamplarea a lacul ca daca la
Sud de Dunarc. prin yresuala unei pulilici hi/anline prin lipsa
de prevedcrc a unor miparati, unele grupuri de barhari s-au
stabilit si n-au mai tost aproape nici odata rava.sile dc a)ti
barbari, in Dacia dimpotriva a lost o conlinua urmarire a unora
de catre altii, o vesnica fluctuatie barbara. de multe on foarte
precipitata. Contrastui este izhitor. Astt'el, dacaeste sa lamurim
cu un excmplu atirniatia aceasta. aminlini luplcle pe care au
trebuit sa Ie duca Rusii. Pccenegii si Cumanii, mai ales in
Dobrogca meridionala in sec. X - XII. cu scopul dc a ca.stiga
autonomic locala. La t'cl Duraz/o, in Tesalia de Nord si in
Macedonia unde Bulyarii, apoi Nonnan/ii si Sarhii, au dus
luple strasnice cu scopul de a mcntine o dominatie proprie,
lara a izbuli si au srarsil prin a disparea in masa mai vechilor
Greci si Alhane/i. Dimpotriva in Rodope, in Hrmus si in
regiunea Anchialos-Kamicik-.Sumen, Bulgarii au persist.n
liindca izhuliscra sa-si crecze un stal durahil in dctrimentnl
populaliei aulolilone roinanc, care n-a disparul lolusi dccal dup.i
sec. XIII. Tin a.s;i s-au iniainplal evenjiiienlcle si la Nonlii'

^ IL|. /.(.• Dinnihc li 'i-Mipuv. p. 13 hrriiit^ h\/;tnanc>. p 45.

23(1

Macedoniei si Alhanie, unde izhanda a Cost de partea Sarbilor.

Tinutui locuil de Romani in cele dintai sccolc din inilcniul

noslru a fast incontestahil mult mai inlins dccat astaxi "'. PC
.ilunci persista inca pe malul drcpt al Dunarii o roinanitale
densa, ca si mase compacte pc c»asta Dalmatiei, in Serbia,
Macedonia, Tracia, de-a-lungul Vardanilui si pc amamdoua
vcrsantcle munlelui Heinns, ca si in Dohrogea " Insa trebuie
sa t'acem o dcoschire intrc tinutui riveran al Dunarii, ocupat
dc catre Romani si Slavi in Evul Mediu pastrandu-se totusi
ruracterul roman, si tinulul din interior undc, pe la anul 800.
dominatia bulgara ,,se cxercila peste supusi slavo-romani '2.
In partea stanga a Dunarii, Romanii. dc un caracter mai precis
si mult mai numerosi, ocupau campia romana, valea Tisei,
Transilvania si eel putin in pane Moldova. In nici un chip nu
sc poate admite teoria dupa care Moldovcnii si Muntcnii ar fi
vcnit din Transilvania". Numai in Moldova, undc populatia
era mai rara. poatc fi vorha de un „ descalccat" al unei clase
duminatoarc. in modul cu tolul sporadic se va tin tntamplat si
o irccerc de populatie m numar restrans poate si in Muntcnia.
Dar acest Jucru constitue un simplu acddeni i/olal.

Deosehirea de soarta dintre Romanii din Nordul si Sudul

Dunarii este m primul rand o consecinta a asezarii harharilor

10. lorga. Lc'', Liitinhd'OricnI. passim. Densusianii, Hi-,1. Dc /ci i. Rouni..

1.p.347.

I I Tol Romani sunl si Ddcii. Trdcii si Muccdonenii din nc;iinul Scililnr

iiiiinan/i I.UIL- •,c .ill.iii hi Hcinii.s si suni iiniiiilili ilc Aiin.i
ComnL'n;i. 1-tonn,

11. p.2W

12. loiyJ. /Arf/A /;.///('/f.'/f/.v (/;//;s /./ Df'hfii^c.i. p, IK-22- Pui\

(in. ,S';// tin
u'licf'ttK'tiil. p,21*S 'r.il'i-;!!!. /.;/ RfHim.iuic tnin^f.tnitl^cnni'. p 4()
')3.
! i CT, Dciisiiskinu. .' i-. p. 371.

si apoi a conditiilor geograficc. La Tnceputu] omogen Tn toi

Sud-EstuI european'-', elemcntui roman a trchuil sa cede/c mai
inlai Slavilor care cei dintai 1-au despartil de rurnanilatea din
Noricum si din Raetia; apoi Bulgarii au despartil romanilatea
dacica de aceea din Tracia. Totusi s-au pastrat inca relatii intre
romanitatca din Moesia si aceea din Oltenia", prin care legatura
s-a lacut mai departe si cu aceea din Transilvania si de la Tisa.
Cand dominatia hulgara s-a fnlins spre Vest pana la Belgrad
s-a redus nuniarul Romanilor de pc malul drept al Uunarii si
s-a despartit in doiia grupul vestic al lor. Romanii din Serbia,
impiedicali de catre Unguri sa se indreple spre Nord, au lost
impinsi spre Istria si prin imprejurimi, iar Ungurii ascy.ati in
Panonia au intrerupt si legaturilc lingvistice care ar li putut
cuntinua intre Istroromani si Dacoromani, care racusera parte
din acelasi grup.

Grupul sud-dunarean rasaritean a tost deplasat ?n doua

randuri. Romanii din accasia parte, de alttel ca si Bulgarii, au
lost impinsi mai mtaiu in munli. Prin accasta miscarc sc explica
clementcle comune ale limbii meglcnile si a Bulgarilor din
Rodope. S-ar putca presupune aici si ipoleza existcntei unei
populatii streinc mai noi suprapuse natiunilor indigene, care
sa li ajulat acest proccs lingvistic"'. Romanii dc pc versanlul
nieridional al inuntclui Hcmus au lost impinsi spre Sud-VesI,
in Macedonia, Tesalia si Epir. 0 pane a ramas pe locul primitiv
si a disparut cu vremea, cum au disparut Romanii dc pe
versantui septentrional si de pe malul inarii.

14. Pculru unilutcu liinhil iiccsici Romanii Oliailulc. v. si V. v. W;ntbut^.

Die Ait^ticitcnin^ t/i.7 niiii.nii^'/K-n Spl.iL'hi.'innic. in '/.ci^ril'l t.
f\m.
Philnl.. 1-VI. IWh.p. \-W.

15. Pu'.caiin..V/»t///fMiifinnJJUc. II. p. 12 - 13,

Id. A Piccopt'vii. i. m /^./t'i'/' iin.tni.t. IV. 1. p <i0,

232

Sc poate vorhi de o .Jntoarcere" a Romanilor'.' Nici o

miscare de la Sud la Nord n-a putut exists inainte de sec. XI
caci, timp de opt sccolc de dominatie romana si bizantina in
Peninsula halcanica (275 - 1 OS I), nici un supus al Imperiului,
fie Slav sau Bulgar venit din stepa ruseasca, n-ar fi schiinhat
de buna voic locuinta sa asigurata pentru o asczarc nesigura
intr-o tara dommata dc harhari. Cu atat mai mult nu se poate
admite o plecare a elemenlului roman din Hemus si din Iliria'7.
Sub Alexis Comnen (10S I - 1118) o astfel de miscare iar nu
poate t'i posihila caci Choniate, un secol mai larziu, arata pe
Romani in numar impozant exact in aceleasi locuri. Apoi
izvoarele cruciatelor, foartc bine intbrmate asupra etnografiei
si iiiiscarilor halcanice, nu spun absolut nimic cu privire la o
astt'cl de miscare"'. Ne cstc imposihil sa credcm ca un popor
mtreg, in curs dc dcplasarc pe vremea crucialclor si, in cazul
acesta, urmand un sens opus marsului lor, nu a putut t'i intalnit
dc nici una dc expeditiile cresline. Daca in adcvar ar fi tost o
aslfel de migratiune nu vedcrn nici un nioliv pentru care sa nu
li inseinnal-o ahsolut nici una din crunicele cruciatelor. In ele
se vorbcstc dcsprc Romani ninnai ca popor asezat. In starsil,
nici un isloric bizantin n-a inscmnat in cronic asa ceva. Apoi,
insusi Imperiul n-ar fi putut lasa dc hunavoie ca un a.sa de
marc numar dc supusi sa piece spre vecinii care-i erau chiar
dusmani. Astl'cl dc miscari romanesti nu se pot admite nici
chiar in sec. XIV, cand in adevar ar ti rosi un motiv: invazia
luiccasca. Chiar si in lasa acesteia ahia apar cateva pcrsoanc
caiecautaa/il in Tara Roniancasca. Dai dc data aceasta c vorha
ilc o tara inure, pulernica si dc la 1.130, hiruiloarc chiar

17~}w]ia. Hr,l~nr\~~Kiui/TiDc l.i f'^iin~u/r i/r» ti.//r.ii^. p X- 9.

IS Par\;i f/tL'L-fW/l/i'f/L' vicin i<'i/i:niL: p. 12.

233

impotriva L'ngurilor. In starsit in nici nn i/.vor isloric nil se

face mentiunea sosirii Romanilorin vechea Dacie.

0 alta dreapta judecata dupa care nu sc poate admite o

adniigrare si cu alat mai mult o imigrarc a Romanilor, cste
insasi chcstia tundarii Impenului roniano-hulgar. 0 natiune
mtreaga tn drum spre Carpati. nici odala n-ar 1'i putut sa creeze
un imperiu si o dinastie. Accstea nu se crceaza dc sinistrati.
Dimpolriva, in toatc i/.voarcic isloricc din sec. XIII, din
momenlul in care au parasit limha traditionala a cancelariili)r
si mania arhaismelor, se vorbeste de Roinanii din Dacia, care
nu sum deloc venetici. Se precizea/.a chiar numeroasele lor
organi/.alii decisebite. Si aceasta chiar in documentele unguresti
in care Roinanii apar cu drcpturi ah antique.

Din punct de vedere al migraliunii toalc izvoarele sunt

complel mule. Numai in ceea cc privestc originea latina a
Romanilor, sc pastrca/a Iraditia in uncle.

Tutala lipsi a izvoarelor care sa arate deplasari romanesli

de la Sud la Nord, este din potriva inlocuita cu intbrmalii care
arata o miscare exact in sens contrar. Cecauincnos tnca din
sec. XI, care cunoaste si originea latina a Romanilor. arata ca
insisi Vlahil din Tesalia au venil acolo de la Dunarc si Sava..
Ori s-a constatai ca in adevar in acea partc elementiil romanic
n-a disparul decat deslul dc tar/in. Tot el prccizeaza si
transhumanta Romanilor din Balcani spunand lamurit ca ..din
muntii Bulgariei" scohorau iarnain Macedonia si inTcsalia'''.
Daca inainte de a scrie Cecamncnos dcsprc Romani s-ar ri
stiut in Imperiu ca in adevar a existat si o migratiunc spre Dacia,
el insusi. care cunoasle hine intrcaga regiunc, n-ar ti intaizial
sa o ale.stc. At" li spus-o chiar cu placere. Poalc ca si-ar fi aratat
chiar pilcica Jc rau ca n-.iu plecal loli. si accia din 'I'es.ilia.
caci in acest I'cl impcriul ai li scapal dc » po]Hilatie fata dc

care srriitorill nostril arala (> lira neTmpacata. Tot ccea ce se

poare spune en certitudine e numai laptui ca a cxistat o
ileplasare de Romani, numai in partilc Tesaliei si Epirului, tie
de la Dunare fie din Balcani.

Din toatc izvoarele istorice mcclievale pana La Bonfini si

Chalkondyles, .si dc laei mainte in aproape loala istoriografia
moderna, se vede originea latinS a Ri)inanilor. Este oarc posibil
catimpde aproape omiedcaniaceleasi izvoare sa nu cunoasca
ahsolut de loc asa zisele rniscari ale lor sprc Nord. care ar li
tost chiar conteinporane cu ei'.' Admiland ca aminlirea latinitiitii
s-ar 1'i paslrat prin i/voare de arhiva azi di.sparute, nu s-ar t1
cautat oarc completarea inlomiatiei lor prin lucrnrilc ceic noi,
de suh ochii lor? Lipsa unor astt'el de ateslari arata nu numai
iniposibilitatea laptului ci si I'alsitatea leorici iiniyrarii.

Trebuie sa adniitcm un singur lucru: Vechca Romame

Orientala, slarainata dc harhari in nenuinaralc Romanii locale,
s-a translorniat pe nesimtitc in Vlahii locale. Uncle au disparut
in inasa harhara si nuinai caleva s-au salval devenind tari
romanesti. Aceasta cste soarta poporului roman.

Dc ce atunci toata aceasta ncslarsita disculie? Pcntru ca

intercscle politice ale unor vecini si lip.sa lor de obicctivitate
m cercetarile istorice, doreau ea Ronianii sa nu ajunga vrcodata
sa t'ic un stal Insemnat fn Sud-F^slul tiuropei. Originea,
v'echimea, caracterul permanent al lor in accstc parti Ie dau
insa tol drcptui spre a ajungc nil inare popor si o pulcrnica
lara. fare s3 joacc 1111 roh prcpondcrcnt rn i.storiii Europci
liisarilene. Cairo Ji-'easta Irehuie sa (inda tol ncaiiiul roniancsc.
Ca csle rapahil au rcL'iiniisciH-o si sirainii de tbartc inulla
^teniL' E dc.t[lins sa rcpriKllic i.ite\'a rliviniL" cu pi'i\ii'c ki

Romani spuse de Hor't'mann: ..Din amcstecul eleincntului din

care se trage poporul ronian, sc desvolla capele care-s clasice
,si ar putea servi de model pentiu gcine; capete care inlauntru
ascund ceea ce arala in at'ara, caci nicaeri nu Tntalnesti o
inteligenta mai repede, o niintc mai deschisa, u agerime mai
marc. unita cu dibacie in purtare, cum o arata Romanul eel
mai de rand. Acest popor unit $i ajuns la eel mai inalt grad de
civili/.atie, ai- t'i potrivit sa stea in I'runtea culturei intclectuale
a omenirii. Si ca sa se iinplincasca aceasta, liinha sa e atat dc
armonioasa si dc hogata, ca ar t'i potrivita pentru poporul eel
mai cult de pe suprafata pamantului" 2".

Implinirea acestor vorbe e de dorit sa tie doi inta luluror

Romanilur.

-"' li^f/iivi/'i/ii^ (1^ l:i\k- .i;uul S.uiic.nui. I.I, '11.1 liliil.ifi^i

n'»i;;iif.]>
235

INCHEIERE

Pana Tn sec. Ill a existat o singura stapanirc romana in tot

Sud-EstuI europcan. Dunarea, Tisa, arcul carpatic si un limes
in Moldova de la munte la marc separa nominal iniperiul de
harhari. Dincolo de aceasta linie, dc acesi limes, s-a resimtit
tara mdoiala intluenta romana. in tot acest tinul roman s-a
crcat o singura Romanic. Romamia Orientals.

Din sec. Ill pana In sec. VII hotarul impcriului s'a mai
restrans, dar populatia locala romanizata n-a plecat si n-a
di.sparut din tinuturilc parasite. In accst limp a luat nastere o
limha noua, straromana. care calrc sfarsilu) perioadei era
dermitiv fixata. Insa unitatea populatiei care o vorbea s-a
fragmentat ca si unitatea teritoriala luand nastere mai multe
Romanii locale dc o parte si de alta a Dunarii. Intinderea lor
nu se poate preci/a. Era o varialie impusa de tercn si atat dc
slapanirea bizanlina cat si dc cea barhara. In vechca Dacie s-a
Tntamplat acelasi 1'cnomcn. S-au 1'ormat si acolo dit'erilc
Romanii locale impusc de factorii politici si geografici. Limha
cea noua s-a menlinut si acolo pana in /ilele noastre.
Vocahularul a trehuit sa suporte insa uncle influentc dalorate
harhariloralaturea de care au locuit Rumanii. In timpul acestei
cohahilari barharo-roinanc clasa dominanta a putut t1 si harhara.

Rudimenlarele organi/alii harhare s-au succedat conlinuu

m Dacia, tnsa totdeauna I'orina cea noua mo.stenea, ccl putin
?n parte, vechea lonnaliunc a populatiei stabile cu care pastra
stranse legaluri. Tot astl'cl si in Peninsula halcanica
organizaliile locale |iaslrau Icgalura cu Ibriiia supcrioara de
slat care era Imperiul bi/antln. asa ca multa \ i"enic s' a paslral
" unilale perl'ectaorical de mult a I'ostea lovilaue incursiunile
^ II"I'*LII"C, C^'ii^t.! msu LLilinii ;ii.: cic.i" sta'.e noi •'n SCL'. XII!
si .in

atins astlel unitatea imperiala, s-a putut astlel ?nlcmeia tcmcinic

LIII Imperiu romano-hulgar care, desi era o copie a laraliilni
hulgar mai vechiu. nu avca totusi o justilicare Iradilionala.
Pcntru aceasta a cautat, mai ales lonita, sa puna mana chiar pe
Cunstantinopol spre a capata in t'elul ucesia o legitlillltale.
Dimpotriva Romanii din Dobrogea si-au creat state alaturi de
harhari. Poale inai tarziu Romanii din Dacia sa I'i tost si sub
prolcctia Ungariei aposlolice. In orice caz, nascute si organizate
pe haza locala, ele au 1'osl ingaduilc de Cumani si protejate de
'['atari pana cand si-au capalal deplina lihertate.

Romanizarca perfecia a Daciei. pastrarea elementului

roman in aceasta provincic, coiltinuitatea linibii, a religiei, a
loponimici preromane si siraromane, izv^arele isttirice atat
narative cat si documenlare in care e vurha precis dc Romani,
cum si permanenta victii autohlonc sub harbari, sum dovezilc
ccle mai concludcnte ale drepturilor Romanilor asupra
teritoriilor lor actuale.

Nadajduim ca din lunga discutic infalisala si prin

materialul concludent prczentat in lucrarea de fata, sejustifica
intru tolul concluziile trasc. Adevarul dcmonstrat si conslatat
prin toale dovczile aratate credem ca rcese limpcde pcntru
oricinc cste tara idei prcconcepute.

Incheeni ccrcetarea noastra asupra unui subiect atal dc

mult discutat suh toale aspeclele, cu vorhele lui Meillet: ..}n
oricc stiinta a dcmonstra inseamna a descoperi lucruri care
par evidcnte".

2:38

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................

PARTEA I. CHESTIUNEA ROMANA...............

CAP. I; Originca Romanilor dupa i/.voarc straine
pana in sec. XVIII.................................................

CAP. II: Cuvinte si inponimie dacoromana ...........

1. Domcniul preroman ..........................................

CAP. Ill: Originca romanilor dupa izvoarcle lor

pana tn sec. XV111 .................................................

CAP. IV: Razboiul conlinuitatii ............................

1. Inceputui discutiei.............................................

2. Teorialui Roeslcr..............................................

3. Ce sc spunc tn istoriograna noua.......................

PARTEA n. ROMANII IN KVUL MRDIU .........

CAP. I: Pacia sub Romani....................................

1. Romanizarea Daciei ..........................................

2. Parasirca Dacici ................................................

CAP. II: Crestinismul tn Dacia.............................

CAP. Ill: Umha romana .....................................

CAP. IV: Cuvinte si toponimil; dacoromana.........

1. Domcniul preroman .........................................

2. Domcniul straroman.........................................

3. Domeniul harhar..............................................

CAP. V: Romanii dupa izvoarcle istorice .............

1. Ce .spun izvoarele naralive ...............................

2. Ce spun i/voarcle diplomaticc..........................

CAP. VI: Romanii si liarharii in Pacia ................

INCHKIKRIi........................................................

l.l.STADBPRHSCURTARl ................................

lilBI.I(>(;RAI•'ll•; .................................................

259