JUDEȚELE DIN ARDEAL

Șl DIN

MARAMUREȘ PÂNĂ ÎN BANAT.

EVOLUȚIA TERiTORiALĂ.

V. MERUȚIU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ.

DIN „LUCRĂRILE INST. DE GEOGRAFIE AL UNIV. DIN CLUJ.“ VOL. V.

CU 17 PLANȘE.

CLUJ
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ARDEALUL11
1929.
JUDEȚELE DiN ARDEAL
Șl DIN

MARAMUREȘ PÂNĂ ÎN BANAT.

EVOLUȚIA TERITORIALĂ.

V. MERUȚIU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ.

Din „Lucrările Inst. de geografie al Univ. din Cluj.“

5C

CLUJ
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ARDEALUL"

1929.

BCU Cluj-Napoca

RBCFG201203121
24O 76 8
JUDEȚELE DIN ARDEAL
Șl DIN

MARAMUREȘ PÂNĂ ÎN BANAT.

EVOLUȚIA TERITORIALĂ.

DE

V. MERUȚIU
1PB0FBS0B LA UNVEBSITAT.EA DIN O®.
 VECHI ORGANIZAȚII TERITORIALE.

înainte de introducerea comitatelor (ceeace s’a făcut în timpurile

vechi ale stăpânirii ungurești) Românii aveau organizatii patriar-
hile L conduse de cnezi sun chinejii și voevozi2).
In timpurile vechi ,jpână în veacul al XIT-lea și chiar în al XIII-
lea, Românii de pe amândouă laturile Carpatilor au trăit împreună,
fără nici o grani!ă despărțitoare".')

Ș N. Iobga : Istorici Romanilor din Ardeal și Ungaria. Buc. 1915, p.

30.... „la intrarea lor în părțile de dincoace de Tisa, Ungurii au găsit o
populație băștinaș:! română-slavă, sau românească, pe urma Slavilor, având
voivozi în fruntea ei, ba. chiar cnezi“. Ibid. p. 40. „Organizație patriarhală
de o vechime imemorială11.
ioAs Bogdan : Originea cvevodalului la Konidni. An. Acad Rom.
Seria II. Tom. XXIV. p. 203. „In epoca cea mai veche, înainte de cucerirea
maghiară, și în timpul stăpânirii bulgare, ei (voevoziii) erau șefii unor con-
federatiuni de chineji : în vreme de pace ei hotărau neînțelegerile dintre
aceștia, în vreme de răsboi ei se puneau în fruntea lor. Atribuțiunile mi­
litare și judiciare fiind contopite pe atunci în aceeaș persoană, nu numai
la Români, dar și la toate celelalte popoare din jurul lor, voevodatul s’a
putut nasce la Români, ca și instituțiile analoage de la alte popoare, în
mod cu totul indepentdent de influențele străine1. Și mai departe la p. 201 :
„Nicăiri la. Slavi voevodul nu este ce era la noi. Voevodatul n’a fost
prin urmare împrumutat de Români după constituirea statelor slave, în
cari, cum am văzut, caracterul voevodului era cu totul altul decât la dânșii.
Voevodatul s a împrumutat într’o epocă cu mult mai veche, și aceasta tre-
hue s'o punem înainte de venirea Ungurilor, între sec. VI—IX. Ca și
chinezatul, voevodatul este una din acele vechi instituții slave cari, îm­
prumutate de timpuriu de Români, au primit la ei o desvoltare cu totul
particulară, națională, resultată din împrejurările osebite ale vieții lor
politice. Dacă, voevozii români apar in documente ceva mai. târziu decât chi­
nejii, cari se pomenesc la. începutul sec. XII (1222—1223), aceasta este o
pură întâmplare, <i sunt de o potrivă de vechi cu chinejii"
:i) Șt. Mi:t::s: Moșiile Domnilor și boierilor din Țările romane in Ardeal
și Ungaria. Arad. 1925. p. 5.
 înaintarea Ungurilor în Ardeal s’a făcut treptat, dela începutul
v. XI până la'începutul v. XIII1).
Cnezatele, cari se întâlnesc peste tot, în mai multe regiuni au
durat multă vireme. In Maramureș 2), dispar în v. X/VI.

x) Dr. A. Bunea: Stăpânii Țării Oltului. Academia Română. Discursuri

de recepțiune. XXXIV. Buc. 1910. p. 3.
„La începutul veacului al 11-lea ei cuprinseră valea Someșului.... La
sfârșitul veacului al 11-lea, sub Sfântul Ladislau, Ungurii făcură al doilea
pas spre răsărit, ocupând valea Murășului și Târnavei mici până în munții
Săcuimii....
„Pe timpul regelui Geiza II (1141—1161) cuprinseră și valea Târnavei
mari până în Olt. Pe la sfârșitul veacului al 12-lea puseră mâna și pe țara
Oltului și pe la 1210 făcură, al patrulea și cel din urmă pas în cucerirea Ar­
dealului, ocupând Țara Bârsei și Trei-Scaunele. (în notă, autorul recomandă
spre consultare lucrările lui Karăcsonyi și Pauler Gy).
„Treptat cu cucerirea Ardealului, care se poate considera și ca un răsboiu
între civilizațiunea creștină apuseană și cea slavă-bizantină, Ungurii așe­
zară în punctele cele mai însemnate ale Ardealului colonii, cari deși se de-
osebiau după obârșia lor, purtau toate aceeaș civilizațiune creștină apu­
seană. In părțile Someșului mic și în părțile de jos și de mijloc ale Some-
șurilor unite, ale Murășului și ale Târnavei, micii, se așezară Maghiari; în
părțile de sus ale Murășului, Târnavelor și Oltului Săcui; pe Târnava mare
și dealungul țărmurului drept al Oltului până în Murăș și pe Someșul mare
Sași; în Țara Bârsei cavaleri Teutoni și în Trei-Scaune iarăș Săcui...
„Prin ocuparea treptată a Ardealului și colonizarea lui cu Unguri, Sași
și Săcui, unitatea și continuitatea teritorială a poporului român a fost ruptă
în mai multe puncte. Un număr însemnat de Români trecură Carpații spre
răsărit și miazăzi în Moldova și în Țara-Românească, unde pe timpul cuce­
ririi ungurești de două veacuri a Ardealului, ei sporiau tot mai mult, și-i
găsim sub numele de Vlahi, Bolovocheni și Brodnici.
2) I. Mihai.y: Diplome Maramureșene din sec. XIV și XV. Maramureș-
Sziget. 1900. p. 7. „Kenezii din secolul XIV, erau de o categorie cu nobilii
țărei, cum vedem din diploma aceasta și din altele, dreptul la posesiunea
lor era drept de proprietate moștenită din neam în neam. La anul 1385,
întâlnim la noi întâia-oară instituțiunea juzilor nobililor, până atunci) Ke­
nezii au exercitat jurisdicțiunea acelora și erau judecătorii și mai marii
între oamenii lor...
„Aceste date ne îndreptățesc să presupunem, că Kenezul era și în se-
colii precedenți proprietar independent și cap al poporului supus jurisdic
țiunei sale. Instityțiunea Kenezilor era cunoscută în Ungaria și înainte de
secolul XVI.
„In secolul XIV. Kenezii au colectat contribuțiunea dela români așa
numită cinci-zeciueală, reținând jumătate pe sama lor (medietatem collec-
tarum quinquagesimalium. Lelesz Statuor. U. No. 137. anni 1383).
„In secolul XV. după-ce magistratul a trecut Ia juzii nobililor, Kene-
ziatul la noi are numai însemnătate de drept privat.
In secolul XVI, Knezii la noi dispar. Urmașii lor totdeauna și până
în zilele noastre au fost recunscuți ca nobili donatori'1.
 In Transilvania cnezii sau chinezii dispar pe la sfârșitul y.
XVII
Autoritatea voevozilor a scăzut treptat, ajungând să fie supuși
castelanilor și comiților regești2).
E probabil, că într’o vreme, cea naai dedemult, populația româ­
nească era organizată pe văiJ).
Acest fapt probabil, organizarea în vechime pe văi, cred că s’ar
putea deduce și dîn condițiunile geografice, de relief, ale Ardealului.
Văile principale și ramificațiile lor, trebue să fi fost dela început, mai
ales în timpuri de liniște, firele de atracție, cari au determinat în­
șiruirea de case în grupuri, din cari s’au desvoltat satele, dealungul
apelor. Muntele era pentru o viață păstorească ori pentru refugiu în
vremuri de restriște, când erau strâmtonați din văi — dar nici atunci
aceste, văile, nu puteau fi cu totul părăsite. Primele organizări deci,
după văi, după ape, erau și cele mai firești.

2) I. BpGDAN : 1. c., p. 191. „Acești chinezi, cari se alegeau la început de

Români și se confirmau mai apoi de rege în demnitatea lor, devin prin
sec. XIV—XV, foarte puternici, demnitatea de chinez ajunge să fie eredi­
tară în familiile lor, ei se înbogățesc, pun mâna pe pământuri tot mai
întinse, pe cari apoi regii, în schimbul serviciilor militare li le dăruesc cu
drept de nobilitale deplină. Pe această cale ei întră în nobilimea maghiară
și se contopesc cu dânsa. De prin sec. XV., dar mai ales din al XVI-lea
încoace, chinezii, asimilându-se în totul acestei nobilimi, încetează de a
mai fi representanții poporului român față de rege. Cei mai mulți își
schimbă și religiunea, devin catolici și pierd ori-ce legătură cu neamul din
care au eșit. Pe la sfârșitul sec. XVII, ei dispar cu totul din Transilvania,
numirea se mai păstrează în Banat și înseamnă judecător sătesc. Fami­
liile nobile de astăzi din Ungaria și Transilvania își trag foarte multe ori­
ginea din acești chinezi.
(Cea mai bună monografie asupra chinezatelor este și astăzi articolul
lui .1. Kemăny : „Ueber die ehemaligen Knczen und Kneziate der Walachen
in Siebenburgen“ în Kurz Magazin, voi, II. (1846), fasc. III, p. 286, și
urm. Materialele foarte bogate publicate de atunci încoace (cele mai
multe reproduse în colecția Hurmuzaki) nu schimbă întru nimic carac­
teristica dată de Kemeny acestei instituțiuni. Foarte interesante sunt
câte-va documente din diplomele maramureșene ale lui I. Mihalyi).
-) Ibi<l. p. 193. „Voevozii sunt ca și cnejii, supușii jurisdicțiunii castela­
nilor și comiților regești și au în unele părți, întocmai atribuțiunile cne­
jilor, în altele, d. p. în țara Maramureșului atribuțiuni ceva mai întinse,
fiind oarecum, față, de rege, reprezentanții întregii populațiuni românești
din acest ținut".
■h N. Iorga : 1. c. p. 15: „Erau Crișeni ș. a. m. d. pentrucă valea
râului însemna o unitate primitivă politică. Fiecare vale reprezenta o viață
politică supt un voevod".
 In legătura cu așcizareu ca via 1 urilor teutoni, în Țara Bârsiei, ni se a-
rată1) că există nu numai o Țară a Bursei, ci și Țara Oltului,
Țaru Jiului, Țara Cricurilor.
Peste vechile organizări românești, s’au așezat întâi Ungurii, cari
(cum ani văzut în lucrarea, lui A. Bunea), au pătruns treptat în Ar­
deal. Aceștia însă nu s'au așezat în Ardeal în grupe compacte, ci îiu-
prăștiați ’) (-pentrucă •nu puteau fi așa de multi, ca să umple și șesul
panonic și Ardealul, —■ iar pe de altă parte nu se poate presupune o
despGpuiare a Ardealului, udată cu venirea Ungurilor).
Tot peste vechile organizări românești, s’au așezat și s’au întins
scaunele secuiești și scaunele (săsești.
Ori care ar i;i epoca, în care s’au așezat Săcuii în părțile răsă­
ritene alo Ardealului, ei au găsit acolo pe Români, pe ,,BlaccU “) ținu­
turile ocupate de Români numite „Terra Valachorum“ sau „Olavho-
rii.iii1'. Românii aveau aceleași drepturi ca și SăcuiiJ).

U N., ipac?., pag. 42, 43: „deci exista o țară a Bârsei ! Dar aveau oare
Ungurii obiceiul de a numi ținuturile după o apă de căpetenie? In caro
alt teritoiiu ocupat de Maghiari — și amintim că în privilegiul „aud re­
iau" se înseamnă hotarele Sașiilor de la „oraș" la Olt (Boralt) — se în­
tâlnește această numire a unui teritoriu întreg după, apa care trece prin
regiunea aceia ? Și, pe de altă parte, care este teritoriul ocupat de Slavi
sau de Românii conlocuitori cu dânșii, în care numirile, înainte ele a se
realiza, o formă politică superioaiă, să nu fie trase după, ape? Exista
Țara Oltului, Țara. Bârsei: exista fără îndoială Țara Jiului, din care s’a
desfăcut Jiul Unguresc, pomenit de documente până astăzi. Partea de jos
a Ardealului prin urmare se chema după cele trei ape. Aceste trei nume
existau fără îndoială.
..Dacă a fost și o Țară, a Murășului nu putem spune, deși Murășenii
se numesc a.-tM, gentrucă nu sunt Ardeleni ca a Iți], dar o Țară a Crișu-
rilor ființa fără. îndoială. Prin urmare țara întreagă era numită după, ape,
întocmai ca și teritoriile românești din celelalte părți".
Ț) A^nii.REiUNDc:. La Transyleunic el sex habi tunis. Paris. /SAȚ p. 309.
„Lcs Valapues sont, en Transylvanie, Ies plus anciens hahitants du
sol. Us occupaiient le pays ct y avaient fonde udo prmcipaute loi’squc Ies
1 longrois etendirent leur domination sur Ies montagnes de rancionne Dacie..."
..Les nouveaux-venus ne s’âtablirent pas dans uno pârtie circonserite
du pays. comme cela est arrivc en Uongrie. Us se disseminorent ct se re-
pam'irent dans toute la contree, sans iteanmoins se melcr aux premiers
liabitants...
!. s. Urse 'mir: .Jlixerlaliiuie despre îiiipărljrea politică a Ardea­
lului (ca. manuscritu diată) Sabin, 1861“, p. 17.
ri Du. A. 1. c. p. 5. „faptul, că Țara Românilor" se amintește
între aceleași condițiuni ca și „Țara. Săcuilor" ne arată, că Românii erau
proprietar: liberi :n tara lor și deși erau supuși coroanei ungare, se bucu­
rau do memni autonomie, de care se bucurau Săi uii pe teritoriul colonizat
de dânșii."
 Sașii deasemenca au găsit pe Români >cu organizațiile lor vechi
și probabil și .scaunele ele clatină .românciuscă’).
Din aetulde privilegiu dat Sașilor de regele Andrei II, resultă dar,
că li s’a dat Sașilor din pământul Românilor 2) din „fundus regius" :1).

b N. 1OROA 1. c. p. 40: ,în momentul, când au venit Sașii în această

parte, ei an găsit o organizație patriarhală de o vechime imemorală.
Sașii au fost împărțiți în Scaune (Stuhle), care toate aceste Scaune îm­
preună formau mai târziu „Universitas Saxonum" (v. și Zimmermann-
Werner).
„Dar se mai întâlnește undeva, la popoarele germane, această organi­
zație în Scaune? Se întâlnește așa ceva în alte provincii ungurești, cu
locuitori unguri, germani sau slavi? Mai amintesc că în Ardeal în
secolul al XV-lea, în epoca Huniadeștilor, s’au organizat pe vechea
bază, tradițională, Scaune cu caracter militar, anume pentru Ro­
mânii Pin Vestul provinciei, „sedes olachicales^ sau cum li se
zice, districtus. Ce sunt însă asemenea Scaune? Voevodul nostru avea, ca
rost de căpetenie, în afară de conducerea oștirilor pentru rege, dreptul
de a judeca. Fiecare județ era un scaun. Căci ce înseninează însuși cuvân­
tul „județ" altceva, decât scaunul de judecată al judelui, locul unde acesta
funcționa.
Voevodul este dar de datină românească. Scaunele din Ardeal sunt
și ele de datinii românească".
Ibid. p. 8.3. Întâlnim un număr destul ds mare de astfel de villae ola-
chales sau keneziales, care sânt răspândite aproape pe toată întânderea Ar­
dealului, până, prin anii 14-40.
2) Hvbmczaki, Doc. I. p. 83—4: „Praeter vero supradicta, silvani Blaco-
rum et Bisenoruin cum aquis usus communes exercendo cum praedictis
scilieet. Biacis et Bisscnis eisdem contulimus, ut prefața gaudentes libertate
nulii inde servire teneaiitur" — citat de Bunea p. 38.
De asemenea Ihiszti Andrâs : 6 es Ujj Dacia, azaz Erdely.... Befs.
1791, pag. 130.
„Ezeknek felette az Olâhok es Bissenusok erdejet egeszszen nekiek ad-
juk, minden vizeivcl egyetemben kozonsegesen, ugy hogy ok kozonseges sza-
hadsăgal az Olăhoknak cs Bissenusoknak hasznoknt veven, oiman senkinek
is szolgâlni ne tartozzanak".
In traducere: Peste aceste le dăm lor întreagă pădurea Vlachilor și
Bisenilor cu toate apele împreună etc.
A. Bvnea. 1. o. p. 9:
Asemenea se crede foarte greșit, pe baza diplomei clin '122-4 a regelui
Andreiu li, că Sapi dintre Murăș și Olt ar fi căpătat, dreptul de a. folosi pă­
durile din Țara Oltului in comun cu Românii de acolo. Examinând însă mai
de aproape această diplomă, ne convingem că aci nu este vorba despre pȚj-
durile din Țara. Oltului, care nu este cuprinsă in donațiunea regală, ci1 de­
spre pădurii:' Românilor cari locuiau în ..fundiis regius" a! Sașilor, adică
pe vaslui lei itoriu dintre Orăștie și Baroli, între Mureș și Olt. ceeace este
 Odată cu pământurile care li se luau și se dăruiau altora, Ro­
mânii au perdut în scurtă vreme pe lângă libertatea primitivă, ori
ce autonomie1).
In discuția ce s’a ivit, cu mult mai târziu, privind vechimea Ro­
mânilor în Ardeal —• față de năzuințele forțate ale unor scriitori un­
guri din școala nouă — cred, că pot interesa și rândurile de mai jos
ale unui destul de vechi scriitor ungur, dela 17912).
Ținuturile săseștii și săcuești, privlegiate, s’au întiărit treptat în
dauna ținuturilor românești. Acelaș lucru s’a întâmplat și în cele
șapte comitate mai vechi, cari s’au desfășurat peste ținuturile româ­
nești, comitate cari au ajuns să fie socotite ale nobililor.
Astfel a ajuns să se separe pământul Ardealului, cu privire la
organizare și administrație, în mai multe ținuturi-deoparte ținuturile

o nouă dovadă că Românii pe la 1224 nu locuiau numai în Țara Oltului, ci

pretutindenea în Ardeal, unde erau proprietari de moșii și păduri, chiar și
pe timpul „sfinților regi", adică de pe timpul Sfântului Ștefan și Sfântului
Ladislau din veacul al 11-lea, precum ni se spune în un document din 1256.
(In notă: In documentul din 1224, în care regele înzestrează pe Sași cu mari
privilegii naționale, nu se face o amintire de Țara Oltului, ci numai de
niște păduri ale Românilor șil ale Pacinaților sau Bisenilor: „Praeter vero..."
etc. citat mai sus — urmează interpretarea.
N. Iorga 1. c. p. 47 : „la 1224 autonomia aceasta românească venită,
în locul libertății primitive și întrebuințată ca model și pentru situația
Secuilor, îngustată prin astfel de răpiri, e desființată'1 (e vorba mai sus
de teritorii luate dela Români și dăruite altora „terram exumptam de
Blaccis").
2) Huszti Andrâs : 0 es Ujj Dacia, azaz Erdelynek regi es mostani âlla-
potjârdl valo Historia, Betsben, 1791, p. 135.
.........„ama regi Romai nyelvhez, amellyet mi Deâk nyelvnek neveziink, egy
nemzetnek-is nyelve ollyan kozel nem jarul, mint az Olâhoke. A melly
bizonyos es tsalhatatlan jele annak, hogy 6k Erdelyben a regi Râmai Colo-
niăknak maradvănyai, a’ kikrol roviden ezeket jegyezzuk meg.
1.) ben. Neve ennek a’ Nepnek a maga tulajdon nyelven Rumuny, az az
Romai vagy Romanus,.Nem ezert mintha oket magâbâl R6ma vârosâb61
koltoztettek volna ide, hanem hogy a’ Romai Birodalomhâl szedegettek - fel,
es onnan szâ'llitottâk âltal Dâciâban."
In traducere rom.: „Nici o națiune (nici un neam) nu are limba atât
dc apropiau de acea veche limbă romană (latină) ca și limba valachilor.
Ceea ce este un semn sigur și care nu poate înșela, că ei sunt în Ardeal,
rămașii vechilor colonii romane, despre cari însemnăm pe scurt aceste:
Numele acestui popor, în limba lui proprie este „Rumân" (Rumuny),
adecă dela. Roma sau „Roman". Nu de aceea, ca și când i-ar fi mutat aici
dela Roma, ci că i-au adunat din imperiul roman și de acolo i-au adus
în Dacia".
 celor șapte comitate ale nobilîmei și alături, fiecare cu administratii
deosebite, ținutul Sașilor și ținutul Săcuilor, cu scaunele lor.
Po la sfârșitul sec. XIII, și în sec. XV, vedem convocați în re­
prezentanța tării și Români, iar între nobilii celor șapte comitate
erau și Români1).
Nobilii de origine românească — dintre cari unii erau dintre
cnejii de pe pământurile regale2) —■ aproape toți s’au îndepăr­
tat și s’au pierdut de neamul românesc, probabil pentru a nu-și
pierde privilegiile de nobili. Ba s’au și unit cu nobilii unguri pentru
a lupta „niai vârtos contra rusticilor din lăuntru" 3) cari erau mai
ales Românii. In acest fel au ajuns cele șapte comitate de a fi socotite
ale nobililor ungari.
Astfel s’au înecat treptat vechile organizări, vechile orânduiri și
jurisdicțiuni românești.
Interesante sunt cuvintele din disertația (dată ca manuscris,
1864) a lui I. S. Pușcariu, care ca deputat •—• „ablegatu în Dieta
transilvana" — a luptat pentru o mai bună împărțire a comitatelor*).

6 I. S. Pușcariu 1. c. p. 26. „Regele Andrei III, a convocat represen-

tanța țării (1291) la Alba lulia: „cum nos universis Nobilibus, Saxonibus,
Siculis et Olachis etc." „Asemenea la 1437 s'a adunat : Universitas regni-
colarum tam Hungarorum, quam Valachorum... Quod judicio est, cum
antre D. Stephani aetatem Valachos Trnsilvaniae incolas fuisse etc." (Pray
diss. in anal. p. 163).
2) I. Bogdan, 1. c. p. 194 și în: „Despre cnejii români". An. Acad.
Rom. Seria II. Tom. XXVI. pag. 20.
A I. Ș. Pușcariu, 1. c. p. 27. Iar la pag. 28 ne arată cum nobilimea
română a luat parte (în anii 1437, 1438, 1542, 1565, 1607, 1613, 1630 și
1649) cu secuii și sașii, în contra poporului țăran „ba avură și acea soarte
rușinătoare, ca să iea parte la decretarea morții politice atât a națiunei,
cât și a bisericei sale, în Aprobatele și Compilatele Constituțiunei".
4) Idid. 1. c. p. 29. „După ce tienuturile romanesc! precum amu
aratatu cu încetulu cu încetulu prin injuria timpului s’au stersu d’in
catalogulu jurisdictiuniloru politico-nationali, aflamu ca leigilslatiunea
ardclena, cu deosebire cea de sub principii naționali, vre a recunăsce nu­
mai jurisdicțiuni de categoria a trei teritorie politico-nationali: unguresci,
secuesci și săsesc!, iera pentru romanu cercara ale lasă numai cele siese
urme de pamentu, în cari sa’si afle eterna odichna a oaselor, ce au purtatu
tota sarcina publica !...
„Nu vreu să delucidu mai departe istori'a acestui intervalu asia de
mohoritu, pentru ca nu aflu în elu decatu injuri'a si nedreptate, si din in-
juri'a nu putem scote consecintie de dreptu ! (apoi zice colegilor din Dietă)
„Sa damu uitarei acestu timpu, in care n’a domnitu alfa, decatu volnici’a si
dreptulu celui mai tare. Sâ fugim de o legislatiunc câ a Tripatitului, a
 Cele mai vechi comitate ale Ardealului cari s’au desvoltat în ju­
rul cetăților mai de căpetenie, ân jurul castrelor (septem castra) aia
fost (cu numiri variate, după autorii din diferite timpuri
— după cum voiu arăta cateva la fiecare comitat în par­
te și la. interpretarea hărților vechi) : Alba, Clușia, Dobuca, Zol-
nuk, Torda, Kikellb (Târnava), iar cu privire la al șaptelea1 au.
fost discuții, dacă ea se socoti Hunidoara, ori alt comitat. In: ,,lungo an-
tiquae Hungariae" de Sam. Timon. Cassoviae 1733, găsim menționat
comitatul Hunidoara1). In alte scrieri vechi2) se menționează tot
șapte comitate. (Hiunidoara al 7-lea) și două districte; Făgăh-aș și
Chioar (la Benko) 3)—■ iar la M. Bel: districtul Făgărașului și Valea
Hațegul ai (Vallis IIacega).
Aprobateloru și Compilateloru, ce n’au produsu alfa decatu vaiete, suspi-
nuri și crasnirea dintiloru !
,,Sa ne consolemu pentru acestu trecutu cu disa unui istoricu patrio-
tu: Non omilia, quae sunt aliquando facta ab regibus, etiam jure esse
decretata, faetaque censeri potest".
]) „Imayo Anliqiate IlungariaeV a Samuele Timon. Cassoviae. 1733. II.,
pag. 77. Ilungarici Comitatus. Albensis Juliae, Ungarice Gyula Fejer Văr-
megye. Coloschensis, vulgo Kolosiensis, Ungarice Kolos. Dobocensis, Unga­
rice Doboka. Ilunniadcnsis, Ungarice Huriyad. Kikilleiensis, Ungarice Ki-
]<eH6, iit scribunl Verbecius ct Albert. Molnăr, Transsilvani vero hodio Kti-
kollo. Solnocensis, vel Solnokiensis interior. Ungarice Belso Szolnok, olirn
Zonuk.
-) Mattuias Bell : „Compendium llungariae geographicum“, Posonii
et Cassoviae, 1779. II., p. 133. Comitatus Ilungarorum VIL occidentalem
Transilvaniae regionem. eamque, inter Hungariam, sedes Siculorum, et
fundum Saxonum, usque ad meridiem immersam. cum văile Uacega occu-
parunt.
:1) Iis. Benko: Transsilvania sive Magnus Transsilvaniae Principatus,
olim Dacia Mediterranae. Vindobonae. -1788. T. I. Lib. IV. c. VI. p. 378:
,.Ilungarorum sedes sive loca habittuionum in TransxUrania sunt sep-
tem Iii Comitatus:
1. Albensis. cum 13 Opidis et 239 Pagis.
2. Comitaus de Kukulld, cum Oppidis 2, et Pagis seu vicis 117.
3. Comitatus Thordensis cum Op. 6, Pag. 1G7.
V Comitatus Kolosiensis, sive de Kolos, cum unica. Libera Begi.aque Ci-
vitate, v. 1. Claudiopoli, Opp. 5, Pagis 197.
5. Comitatus Doboka, cum Opp. 1, Pag. 163.
6. Comital'tis Szolnok Interior, cum Oppid. 4, Pag. 192.
7. Comitatus Ilnnyad, cum Opp. 5, Pag. 294.
In llungariae Partibus Transsilvaniae reaplicatis tros Comitatus:
1. Comitatus Szolnok Mediocris cum Opp. 2, Pag. 144.
2. Comitatus Krasznensis cum Opp. 1, Pag. G9.
3. Comitatus Zarandensis, cum Oppid. 1. Pag. 92.
1. Districtus Fogaras cum Oppid. 1. Pag. G2. in Transsilrania.
3. Districtus Kovdr, cum Oppid. 1. Pag. 89 in Partibus llungariae.
 In părțile ,,reaplicatae“ erau comitatele: Solnocid de mijloc. Cras-
na și Zărand.
Comitatul Alba avea 13 opide (târguri) și 239 sate.
„ Târnava avea 2 o pi de (târguri) și 117 sale.
„ Turda ti opide (târguri) și 167 sate.
» Cojocna un singur oraș Clujul, 5 op. și 197 sate.
„ Dobâca 1 crpid și 163 sale.
„ Solnocid interior avea 4 opide și 192 sate.
„ II nnvdoara 5 opide și 294 ,8010.
In părțile reaplicate:
Comitatul Solnocid de mijloc avea 2 op. și 144 sate.
„ C răsun 1 op. și 69 sate.
„ Zărand f op. și <)2 sate.
Districtul Făgăraș avea 1 op. și 62 sate.
„ Chioar 1 op. și 89 sate.
Aceste comitate, cari au ajuns pe urmă teritoriu al nobililor, au
fost organizate după felul comitatelor din Ungaria, având în frunte
câte un comite suprem, doi judecători supremi dintre nobili, vice-
comiți, asesori și judecători ai nobililor1).

Ținutul Săcuilor era împărțit în mai multe scaune (sedes, szck)

al căror număr a variat până la 1562, când au fost concentrate în
cinci scaune :
a) Udcarhely (Odorheiu) cu filialele Kereszlur (Crislur) și
Bardocz.
b) IIârmnszek (Treiscaune) compus din trei scaune: Sepup,
Kezdg, Orbeți, la care s’au adăogat scaunul Niclosmr Qlkdoșo'ira) ■—
pentru .care cuvânt. Orhăn Balăzs2) propunea să se zică. „Ncgvszek"
— Patru scaune.
c) Csik (Ciuc) cu Ggergyd (Giurgeu) și Kâszon (Casin).
d) Naros-Vasârliely (Oșorheiu-Tg. Mureș de azi).
e) Amnijos (se. Arieșului).
Scriitonul Georg â Reichersdorff dela jumătatea soc. XVI (1550),

’) Mattuias Bel: I. p. 121. II. ..Națio Ilungarorum in Transilvania,

ad exemplum coniilatuum Hungariae, in comitatus. et duos districtus
est divisa. Primus in quouis comitatu ost supremus comos. huic pro­
ximi duo supremi iudices nobilium. hos excipiunt vice comites, tandem
sequuntur asscwores, hos vero iudices nobilium. Districtus Kovăr ol Foga-
ras, a supremis et. vicecapitaneis. reguntur“.
2) Oiwăn Balâzs : A Szekelyfold, III, p. 5.
 deci înainte de reducerea scaunelor secuești la cinci, arată șapte
scaune: Sepsi, Orbai, Kysdi, Csjk, Qiryio, Marcuszeek, Aranyoszeek1).
Evident: Kysdi este Kozdy, Czijk egal Csik'), Gingio egal Gyer-
gy6, Marcuszeek egal Maros-szek („zeek“ însemnând szek - scaun) și
Aranyos (Arieșul) ca mai sus.
Pe la. 1733 Sam. Timon 3) eniuimeră Arieșul (s. Auirata) Ciucul
(seci Csikiensis) Kâszdi, Sepsi, Orba (aceste ca Trisedes - Treiscaune)
și filialele.
La Benko, 1778, 1. c. găsim opt scaune (u filii, opide și sate
arătate mai jos.4)

r) G. a. REiciiERSDomr: Chorographia Tranxylvaniae. Viennae, 1550,

(orig. în Bibi. Univ. d. Cluj), p. 4. ,,Ciculi autem in septem diuisi
regiones, quas ipsi sedes vocant, quarum nomina sunt: Sepsi, Orbai, Kysdi,
Czijk, Girgio., Marcus-zeck, Aianyos-zeek, Ilungarico sermone appellatas".
2) In harta lui Honteris („Chorographia T ransijlcaniae") dela 15^8
reprodusa de Dr. O. Netoi.iczkâ în „lohannes Ilonterus ausgevaclte Schrif-
ten“, se găsete pentru Csik (Ciuc) numirea „Schuk“. Deasemenea la D.
Frohlich, 1636 (Foldr. Kozl. v. XXXV, p. 70) găsim numirile Schuch,
Tschuk și Schuk.
=• ) S. Timon. p. 79. Sedes Siculicales. Aurata. Ilungarico Arangos Szek.
Csikiensis, sonat Tschikiensis, Ungarice Csik. Kezdiensis, Ungarice Kezdi.
Marosiensis vulgo, S'-de" Mc roschiensis, Ungariei Maros. Orbaiensis, Un­
garice Orbai. Sepsiensis, Somn ‘ Schepschiensis, Ungarice Sepsi. Udvarheli-
ensis, Ungarice Udvarhely. Kezdicnsis, Schepschiensis, et Orbaiensis di-
cuntur Trisedes, quia finitimae sunt, Ungarica nomenclatione Ilărom
Szek. Consulto omiserit Verbecius duas, Sedes minores Siculicales, Gier-
giensem, et Cassoniensem, adjunctas quoudam Tschikiensi: quas Ilungari
vocant Gyergyo, et Kâszon. Transiit quoque Verbecius Sedes Saxonicas Kis-
densem, et Bistricenscm, quia haec aetate ejus vix sui juris fuit, illa vero
vicinae cuipiam Secii ascripta. Tractus autem Barconsem. apud Coronam,
et Fogaraschiensem omnino praetermisit. Habent et alias, praesertim Si-
culi, parei momenti divisiones...
4) Benko: 1. c. I. Lib. IV. p. 399:
„Possident enim Siculi noștri in orientali et septcmtrionali Transsil-
vania terram in certos Districtus sive Cireutos, quos Sedes, ipsi nominant,
divfeam; sunt vero eorum Sedes, dictao Siculicales:
1. Sedes Udvarhely, cum Filialibus Keresztur et llanlolz, quae in Uni-
versum Oppida 2, Pagos 126 complectuntur. (In Bardotz separatim Pagi 9.;
2. Sedcți Sepsi.
3. Sedes Kezdi.
4. Sedes Orbai; tres hac, generali nomine, Tres Sedes et Trisedes, Hun-
garice Ildroin.-Szek, quod unitae et sub imo Supremo Judilce constitutae sunt
5. Sedes Mikhisvăr, a Supr. Regio Judice Trium Sedium in Politicis et
Juridicis dependens; ut adeo Qualuor Sedes apprimc dicil (picant.
Trium Sedium Oppida numerantur 4. Pagi 33. (In Sedo Miklosvâr P. 9.)
6. Sedes Csik, Superior et Inferior, cum Filiabus Gyerijyd et Kăszon,
 La a. 1779 Mat. Bel ‘) face mențiune de cinci scaune.
Cele cinci scaune săcuești s’au menținut ipâniă târziu în sec. XIX,
când prin legea ung. dela 1877 au ajuns comitate.
Odată cu înființarea regimentelor de graniță în sec. XVIII, s’a
înființat un astfel de regiment, cu un teritoriu militarizat și în. 4-
nutul Săcuilor, cuprinzând scaunele Bardocz, Ciuc, Giurgeu, Casin,
Kezdi, Sepsi, Orbai și Miklo&var, precum și o parte din scaunul
Arieșului2).
Ținutul Sașilor era și el împărțit în scaune. G. ă. Reichersdorff ’)
la 1550, face mențiune de 7 scaune.
La Nicolans Okthus (a. 1536) găsim scaunele arătate mai jos4):
I. Benkd (1778) ne arată mai precis, în ordinea lor, scaunele și
districtele săsești. împreună cu opidele și satele lor5).

quibus Oppida 2. Pagi 51 cbtigerunt (separatim in Gyergyo Oppida 1. Pagi

9. In Kaszon vero Pagi 5.)
7. Sedes Siculicalis Minus sive Maros, cum Marus-Vdsdrhely Libera Re-
giaquo Civitate, et Oppido 1. Pagis 126.
8. Sedes Aranyas, i. e. Aurata. cum Oppidis 2 et 20 Pagis".
’) Matii. Bel, p. 122: ,.Națio Siculorum in o sedes divisa a totidem ju-
dicibus regiis supremis. (Fokirăly Birăk) ’egitur: Habent tamen etiam
filiales sedes quaque suum iudicem regiuni, impu io supremo parentem".
-) Pesty Fr.: Eltiint regi varmegyek. Bpest. 1880. Voi. II., p. 38. — De-
asemenea la alți autori (vom vedea).
G. â. REicHEiiSDOUFF, 1. c. pag. 8 : „Septem Scdium Saxonicarum
nomina. Zazwariensis sedes, pagoshabet regios undecim. Zabesiensis se
des, Ztibesum ciuitatcm, cum pagis Regijs quinque. Heusmarck sedes, pa-
gos habet decern. Segesburgensis sedes (ciuitas ipsa) pagos habet sedecim.
Olczna sedes. pagos habet duodecim. Schenkerstul sedes. pagos habet quin-
decim. Praeter has septem sedes Saxonum in Transylvania sunt et aliae-
duae separatae quarum caput est ciuiitas. Megiensis, pagi hue spectantes
sunt viginti quatuor: praedictis autem sedibus interiacent multi pagi,,
possessionesque Nobilium, quae ad numerum scdium Saxonum non con-
ferumur. — Ibid. pag. 9: Numerantur etiam in Transylvania, qua ad pen-
siones taxarum, octo parrochialia Capitula praecipua, quae simul appellant
Universitatem.
4) Nic.olai Olăhi : Metropolitae Strigoniensis, Hungaria et Atila,
Ediția Vicna 1763 (Muzeul ard. Biblioteca Unic', din Cluj). Caput XV.
Continuatio Descriptionis Transilvaniae. p. 66. „Hinc sunt septem Ciuitates,
quas Sedes vocant Saxonicas: Cibinium, Szdszscbcs, siue Mitlcmbach, olim
Sabesus, Segesmr, Sasudros, siue Brosz, Vyntz. - Bertalom et Iloltzonia. Ha-
rum quarum libet praefecturam, quae ludicatus Rcgius vulgo vocatur.
Rex confort. Subsunt his singulis, multa oppida et viei".
’) Benko: 1. e. I. T.ib. IV. p. 462.
..Terra, quam Saxones Regii inhabitant, Fundus Rcgius dicta, Sedes et
Ristrictus complectitur sequentes: 2
 Cetățile săsești au fost ridicate în v. XII și la începutiul v. XIII1). jî
Teritoriu! coloniștilor sași a fost fixat (cum se știe) prin diploma
„Andreanum“ (1244) dela „Varos“ (Orăștie) la „Boralt” (Baraolt) —•
„ineipiens a Vanos insque a Boralt“.
E interesanta vedea totuși cum menționatul autor dela 1733 (Sam.
Timox 2) interpretează după M. Siglerus ori alt „eruditus Saxoduci-

1. Sedem Cibiniensem; cum Libera Regiaque Civitate Cibinio, et 30 pa-

gis. IIuc praeterea pertinent Sedes incorporatae; a) Szelistye, cum sex pagis.
b) Talmăts, cum sex vicis, et 5 locis particularibus. Nec non Bona septem
Jtidicum, cum 9 pagis.
2. Sedem Schaesburgensem, Schesburger-Stuhl, cum Lib. Regiaque Ci-
vitato Schaesburgo Opp. 1, ac 14 pagis.
3. Districtum Coronensem, cum Lib. Regiaque Civitate Corona, 4 Oppi­
dis, 9 pagils Regiis, 12 pagis Civitatis Coronensis, 1 pag. Militario et Arce
Tortsvâr.
4. Sedem Mediensem, cum Lib. Reg. Civ. Media, 3 Oppidis et 23 pagis.
5. Districtum Bistricensem, cum Lib. Reg. Civ. Bistricio et 46 pagis.
6. Sedem Sabesiensem; cum Lib. Reg. Civ. Sabeso, et 10 pagis.
7. Sedem Mercuriensem, cum 1 Oppido et 11 pagis.
8. Sedem Nagy-Sinltensem sive. Grosz-Schenkensem, cum 2 Oppidis et
20 pagis.
9. Sedem Rupensem, cum 1 Oppido et 17 pagis.
10. Sedem Leschlcirchensem sive Ujegyhăziensem, cum 1 Opp. et 11 pag.
11. Sedem Szăsz-Vărosensem sive Brooszensem cum Op. 1 et 14 pagis.
Acelaș autor, los. Benkd (în manuscrisele din colecția I. Kemeny, Tom.
XL—Bibi. Univ. Cluj) Transilvania specialis I. p. 15 scrie: „Cibinium, Schaes-
burgum, Corona, Medea, Bistricium et Sebesus (olim bis etiam Claudiopolis
adnumerabatur). Deci și Clujul era numărat între cetățile săsești.
D Ri d. Bzensky, Syllogimaea, 1699 (manuscris trad. .și interpr. de Dr.
I. Banner: „Erdely leirâsa a XVII szâzadbol. Jăszbereny 1913): Mediașul
zidit la 1146, Sebeșul la 1150, Sibiul la 1160, Clujul la 1170, Sighișoara la
1198, Orăștie 1200, Brașov 1203 .și Bistrița la 1206.
La. Benko, 1- c. II. Lib. IV. p. 437 se confirmă:
„An. 1146 Mediae, An. 1150 Sabeso, An. 1160 Cibinio, 1l7s Claudiopoli,
1198 Schaesburgo, An. 1200 Mercurio et Saropoli, A. 1203 Coronae. 1206 Bis-
tricio, formam munitorum locorum muris dederunt".
2) S. Timon, 1. c. II. p. 86. „Descripție terra. Saxonica: ..Quod uni-
versus populus incipiens ă Vaross usque ad Baralt cum terra. Siculorum.
terra S-ebus, et terra Daraus unus sit poimltis et sub uno ju-
dice censeatur, omnibus Comitatibus, praeter Cibiniensem, cessunti-
bus radicitus. Designationem finium eorum Michael Siglerus, vel
alius quispiam eruditus Saxo Dacicus in hune modum est inter-
pretatus : Incipiens a Varass usque ad Baralt, boc est, ă Saxopoli usque ad
Barciam: siquidem veteres Baraltiam pro Rarcia dicebant. Cum Rex nominat
terram Sebus, indicat atque ineludit iin ea territoria Sabesiense, Reismar-
kense et Cibiniense. Cum vero meminit terrae Daraus et terrae Siculorum
■ cus”, că Boralt ar fi egal cu „Barcia" ceeace ar fi : dela Orăștie (Va-
ros-Saxo]>olis) până la Bârsa (Barcia).
Matthias Bel, la 1779, face mențiune de nouă scaune și distric­
tul Brașovului (districtus Coronensis) și ai Bistriței1). Unele scaune
săsești au avut cu timpul și filiale, însă din cele dintâi timpuri scau­
nele săsești erau legate în organizația administrativă a Sibiului, a-
fară de a Bistriței, către a fost alipit mai târziu (la 1474) ")•
*
In ținuturile dela marginea de Nord și Vest a Ardealului și în
Banat, în ținuturile din „Țara Ungurească” e cunoscut din istoriogra­
fia românească și străină, că încă au existat organizații patriarhale
(cnezi, juzi și voevozi). Soarta acestor ținuturi n’a fost mai bună.
Au ajuns și ele să fie împărțite între comitatele ungurești, din Ma­
ramureș până, in Banat.
Unele din aceste ținuturi-comitate, au fost alipite, în diferite e-
poce, Ardealului și treptat deslipite și retrocedate Ungariei propriu
zise. Se pare, că între două rele, de a fi sub două stăpâniri străine,
sub două regimuri, acele ținuturi preferau să fie împreună (la su­
ferință) cu comitatele Ardealului.
De aceea socotind, că despărțirea Românilor între Ardeal și Țâra
ungurească, ca și împărțirea în comitate de o parte și de alta nu s’a
făcut cu voia și pentru interesele Românilor, ci tocmai împotriva lor
și că Românii s’au menținut totuși ca o massă, ca un popor unitar,
în comitatele potrivnice, unele de aproape un mileniu vechime, în
care timp s’au așezat peste ei și printre ei, insule de străini, unele
mai compacte, deținătoare ale tuturor privilegiilor și cetăți-orașe
străine și înstrăinătoare — voi urmări evoluția teritorială a jude­
țelor (comitate) din România de dincoace în ordinea firească, fără
considerare la vechile hotare ale Ardealului! spre Nord și spre Apus,
spre fosta ..Țară. Ungurească11 — socotindu-le ca un ținut unitar până
la hotarul de Nord și de Apus, spre Tisa.

atingit Sedem Rupensem, quia Daraus. Ilungaris Darocz, est in Sede

Rupensi. Per terram vero Siculorum exprimit Sedem Schegesch-
variensem. quia est in vicinia Siculorum. Inter Sedem denique Rupensem,
et Schegesclivariensem interjacet Sedes Schenkensis. Et addit, ex iis Sedi-
bus natam esse Mediensem: postremam vero Bistriciensem ortam esse
ex Saxonibus, qui ex Scepusio in Transsilvaniam demigravissent“.
Math. Bei.. II. pg. 122: Națio Saxonira. in sedes distribuia, tot-
idem, iudicibus, ut vocant, regiis (Ilungaris kirâly Biro. Germanis Konigs-
Richter) subest. Qui autem duobus districtibus cum imperio praesunt, sim-
pliciter iudices, Coronensis nimirum, et Bistrieiensis vocantur“.
P Câte-va amănunte, cari interesează această lucrare vom vedea la.
'fiecare din județele, în care se găsesc Sași. 2*
 JUDEȚUL MARAMUREȘ.

Ținutul Maramureșului a fost țara clasică a cnezilor și mai ales-

a voevozilor. (Expuneri documentate arătând cu numele pe voevozii.
Maramureșului a se vedea la I. Mikalyi1). I. Bogdani, N. larga") ș. a.)
Voevozi români au fost și mai departe de hotarul Maramureșu­
lui, în Beregh 4) și chiar în Ung. J
Cel mai însemnați însă înitre voevozii Românilor din Ungaria (de
atunci) au fost cei din Maramureș, Bogdan, întemeietorul Moldovei,
Bale, care și-a întins stăpânirea peste hotarele Maramureșului6) ș. a
Maramureșul e menționat în diplome pe la sfârșituri sec. XII.
Până la 1300 Maramureșul e „un teritoriu afară din Ungaria si !ra-

0 „Documente Mara'inureșene:‘ 1. c.
2) „Originea voevodatului la Români^ 1. e.
s) Ist. Rom. d. Ard. și Ung. I. c. și „Sate și preoți din Ardeul“ Buc. 1902.
4) I. Mihalyi 1. c. p. 55. — 1. Bogdan 1. c. p. 198.
5) Ibid.
°) N. Iorga: Istoria Rom. d. .4. si U.. 1. c„ voi. I. p. 72—3: „CAt privește-
pe Voevozi, avem unul pentru toată țara, întâiul la 1299. iar la 1303 Nicolae
fiul lui Mauriciu e Voevod și tot odată, conte de Maramură? și de Ugocea
vecină. Fiul său Ștefan un ,,magister“ era conte de Maramurăș în 132G,
ceia ce arată că demnitatea voevodală aici în Maramurăș se moștenia.
Bogdan, urmașul lui ștefan, fu descălecătorul ..Moldovei neatArnate".
...... „Apoi după ce Bogdan trecu în țara Moldovei, Bale (Balița)
e despăgubit și prin căpătarea Voevodatului maramurășean, Fratele,
Dragu, îi stătea alături, în cârmuirea locală și în lupte. Bale purta și nu­
mele de conte al țăriiși i se încredințară ..între alte honores”. cetățile Mara-
murășului, Hustul și Sighetul, ba chiar dincolo de margenile provinciei,
Chiora și Rodna, e citiorul mânâstirei din Peri.... Dacă exarhuluî
patriarhal de la Sf. Mihail clin Peri i se supuseră. și Ugocea, Bercgul, „Arva"
(Abaujvâr) și chiar părțile ardelene ale Ciceului, Ungurașului sau „Bolo<
vanețului“ (Bâlvânyos)'și Bistriței („Bistraâ) c«î/;« e întinderea stăpânirii
acestui puternic căpitan de margine, dincolo de hotarele, maramurășene,
pe toate. Ținuturile vecine, locuite, de Români. cărora voise a. li da și o
organizație bisericească unitară.
-I- iii lui Bale avură Teceul, iar fiul lui Drag. Bartolomeiu sau Birtoc,
»j«nw chiar \ oevod al Ardealului și încă umil din cei mai vestiți
 j)ue hotărîri regale pentru a se recunoaște o atârnare bisericească de
Ardeal 2).
In sec. XIV e cunoscut ca comitat. Numele vechi era Maramants2).
In sec. XV3) avea trei cetăți, Dolha, Hitst și Rona (Ronaszek) și
■cinci orașe-târguri: Câmpulung (Hosszumezo) Hust (Huszt), Sighei
(Sziget), Ticeu (Tecso) și Visk și 128 sate.
La începutul v. XVI, găsim comitatul Maramureșului „Maroma-
rusium“ cu. o întindere ceva mai mare spre Vest. Cuprindea și Se-
leușul (Zewlews) 4).
In general hotarele comitatului s’au păstrat aceleași din evul
mediu (cu fuarte puține schimbări) până în timpul din urmă0).
La 1556, a fost alipit Ardealului, isub principii ardeleni. La 1684,
când se trata despre intrarea Ardealului în stăpânirea Habsburgilor,
Maramureșul ținea încă de Ardeal. La începutul sec. XVIII (la 1703)
a fost alipit iar la Ungaria °).
Spre sfârșitul sec. XVIII, înainte de 1780 ') Maramureșul, care

L N. Iorga 1. c. voi. I, p. 72.

-) S. Timon: Imago Huny. etc. 1733, 1. c. p. 13. Com. Maramarosiensis vulgo,
sonat Maramaroschiensis, quondam Maramarusiensis. Mutuatus fuerit no-
men â castello, quondam ad Maram amnem sito: cuius memoria qui-
busdam aecolis nondum excidit. Sunt, qui conjectant, illurn appeliationem
duxisse, ă vicina Russia, negantq: cujusquam castelli vel vestigium, vel me-
rnoriam superesse.
3) Csănkt Dezso: Magy. orszăg tortenelmi foldrajza, a Hunyadiak korâ-
ban. v. I. p. 443.
4) Nicolaus Olahus : „Ilungaria" etc. 1536, 1. c., p. 70.
„Iluius Septentrto et Occidens est Maromarusium Comitatus: in
quo citra Tibiscum prope oppidum RONA, sunt salis fodinae, ex quibus sal
perinde atque saxa in lapicidinis ferro, excinduntur: quae cum arce Hwzth.
in monte alto supra ripam Tibisci sita, tum Vysk, ac aliis oppidis, his
subiectis, pertinent, ad reginas Hungariae, iure donations propt.r nuptias.
Arx et oppidum Zewlews, parochiali templo, reditibus opulento, memo­
rabile, Dolica, Salak, Vâri, et oppida pleraque sunt sita".
5) Csânki II., 1. e. și Lukinich Imre : Erdely tcrllleti ivillozdsai a tbrdk
lidrlilds korăban. Bpest, 1918, p. 141.
G) Vâradi G. în: Osztrăk-Magy. Monarchia. IX. Bp. 1900. VI, p. 444.
7) K. Gottlieb v. Windisch. Pressburg 1780: Geographie des Kiinigreichs
Ungarn, II. pag. 136. — Avea următoarea împărțire: In cercul de sus 18 sate,
toate parochii do rit grecesc (numirile sunt date în ungurește): Botiza, (Ba-
tiza), Bocicoel (Kis Bocsko), Borșa (Borso), Dragomirești (Dragamer), Glod
(Glood), Jeud (Jood), Cuhea (Konyha), Leordina (Leordina), Moiseiu (Moi-
szen). Poieni (Rusz Polyana, Sajo Polyana)). Săcel (Szacsal), Săliște (Sze-
listye), Slătioara (Szlatinka), Strâmtura (Szurdok), Vișăul de jos (Also-
Visso), Vișăul de sus (Felso-Vissd).
se întindea departe spre Miază-noapte, avea 6 onașej,târguri și 139;
comune-sate, grupate în patru cercuri (processus, Bezirk): Cercul de
sus cu 18 sate, cercul Kasszo cu 19 sate, al Sighetului cu 27 sate și
cercul de jos cu 47 sate. Deosebit era domeniul Bocicău cu 10 sate.
Intr’o descriere dela 1772, cercurile (procese) de mai sus, sunt
numite districte *).
La alt autor din v. XVIII (Matth. Bel. 1779) găsim și oarecari
deosebiri — aceleași cercuri, dar pe lângă domeniul Bocicăului, încă
un domeniu, Coștiu (Rana, care se scria, și „Runa“) —de altă parte pe
lângă șase opide (târguri) 133 sate, iar locuitorii comitatului în număr
de 61.780 2).

b) In cercul Kasszo, 19 sate, tot de rit grecesc : între cari:

Bârsana (Barczânfalva), Berbești (Bardfalva) Breb (Brebb), Budești
(Budfalva), Giulești (Gyulafalva), Călinești (Kaliinfalva), Crăcești (Krâcsfalva),
Văleni (Mikola-Pataka), Șugatag (Sugatagh).
c) In cercul Sighet, 27 sate, toate parochii de rit grecesc. între cari :
Apșa de sus (Felso Apsa), Apșa de jos (Also Apsa), Apșa de mijloc (Ko-
zep Apsa), Ferești (Fejerhâza), Neresnița de jos, Neresnița de sas
(Also- și Felso Neresznicze), Neagova (Nyagova), Iapa (Kabala Patak),
Rona de jos (Also Rliona), Remetea (Remete), Sarasău (Szarvaszo), Săpânța
(Szaploncza), Slatina (Szlatina).
d) In cercul de jos, sate, între cari:
e) In domeniul Bocicău. (Herschaft Botschko. Dominium Bocsko), Lunca
(Lonka), Crăcești (Krâcsfalva), Rona (Rhona-Szek) Bocicău (Bocsko-Raho),
Ocna Rahău (Akna Raho), Rona de sus (Felso Rliona).
’) Politisch-geogr. u. historische Beschreibung d. Konigr. Ilungarn.
Pressburg. 1772, p. 97.
M. Bel, 1. c. 1779, I. p. 313. „Comitatus Maramarusiensis, Hungaris,
Maramaros-Vârmegye, Germanis, die Marmaruscher Gespanschaft.... Nume-
rantur hic oppida 6. pagi. 133. incolae 61780.... Huic quoque II’. processus
sunt his insigniti nominibus. Inferior seu occidentalis, est in confinio Vgot-
sensium ad arcem Huszt. Szigethiensis, media comitatus regione expansus.
Superior, seu orientalis, extremus Hungariae, Moldauiam et Transiluaniam
versus, angulus. Kaszszo, ita, vocitatus, quod flumine Kaszszo interluitur.
Arx vna adhuc superest, Maramarusiensiibus, Huszt, et natura ipsa, et arte
validissima. Oppidorum haec sunt praecipua: Visk, Vysk, Vc.sk,... ciuibus
Germanis gaudet. Tetso septentrionali Tibisci margini adsedit.... Szigeth, hi-
larem accepit positum, eoque potissimum insignem, quod hic, cmitatus
suos conuentus celebret.... Hosszu-Mezo, Valachis, Kempilung, quasi Campo-
longo.... Ur-Mezo, campus dominorum. Rliona, Rona, Runa, Rhonaszek, inter
montes salis natiui feraces locum occupauit. Mararnarus, Maramarusium,
castrum antiquum, a quo comitatus est denominatus.... Poroszlo. abbatia
olim... Arx et oppidum Zewlews (Szolos), Dolha, Salak, Vâri arces. Szfropkd,
castellum.... Duo praeterea dominia reperies, Rhonaszekense, alteram; alte­
ram Bolschkoiensc. Ambo regalia sunt, salisfodinis, quod diximus supra,
insignia.
Planșa I
 Pentru anul 1805 cunoaștem și suprafața județului (în mile păt­
rate) și numărul locuitorilor pe cercuri. In acest timp avea cinci cer­
curi (jărâs) cinci orașe-târguri și 136 sate. ’)
Această împărțire, în cinci procese o găsim și iîn 1808, la Lipszky.2)
•Cu privire la granița dintre Maramureș și Ardeal — aceasta nu
era o graniță precis stabilită. A existat un vechi proces de graniță
(1635) între satele din Maramureș și ținutul Năsăudului, în numele
căruia vorbea atunci orașul Bistrița. Aces® litigiu a durat până la în­
ceputul v. XIX. J)
In prima jumiăltate a veacului trecut, comitatul Maramureș (care
se întindea departe spre Nord) avea 202 localități, între cari cinci târ­
guri ale coroanei (koronai mezovăros), încă un târg, 162 sate și 34

1) Magda Păl. Magy. orszăgnak es a hatâr videkenek statiszt. es geo-

graph. leirăsa. Pest 1819. p. 134. Maramureșul: suprafața 178 mile păt­
rate (mile germanice), 116580 locuitori, între cari 16.900 nobili. Românii în
51 sate (probabil compact românești, pentrucă acolo, uncie e vorba de popo-
rație amestecată, în alte județe, autorul face mențiune) Unguri numai în
cinci sate, iar germani și mai puțini. După religie: cei mai mulți (93.678)
greco-catolici (între aceștia și Ruteni), apoi 2962 reformați (unguri), 108 lu­
terani (germani) și 4976 evrei.
Cu privire la numărul Evreilor în jum. doua a v. XVIII Vâradi Găbor,
în „Osztrăk magy. Monarchia. VI. Bpest 1900, p. 443, scrie (în ung.): In ju­
mătatea a doua a v. XVIII erau în acest județ (Maramureș) foarte puțini
evrei, ca arendași (berlok). Mai demult imigrarea lor era foarte mult împiedeca­
tă prin faptul, că nu aveau voie să se așeze în locuri de ale tezaurului. Cu pri­
lejul conscripției ordonată de losif II, la 1787 numărul bărbaților evrei era
de 1211. Pe urmă au sporit mereu, mai ales dupăce s’a făcut legătura de
cale ferată.cu Galiția, pe la Korosmezo (fostul Frăsinet, despre care, prin
bătrâni, se mai păstrează o tradiție românească).
2) I. Lipszky: Repertoriul și harta.
"■) A. Ciplea: O delimitare de graniță între Maramureș și districtul
Năsăudului. Arhiva Someșană 1. 1924. De asemenea: Florian Porcius: Isto­
ricul Distr. Năsăudean (puhl. de V. Șotropa) în Arhiva Someșană Nr. 9. Nă­
săud 1928, p. 13:
..Cam către începutul secolului XVII s’a iscat ceartă pentru limitele
dintre Districtul Rcdnei și comunele Moiseiu, Seliște, Dragomirești și leud,
precum și unele familii nobile din Maramureș; și în urmare a ajuns în li­
tigiu și dreptul de proprietate asupra unor munți. Neputându-se aplana
diferendul în 1634. chestia a ajuns să fie pcrtractată în fața tribunalului
provincial din Cluj, care în sentința dela 16 Decemvrie 1638 a stabilit linia
demarcațională între teritoriile ambelor partide pe vârfurile munților: Țib-
leș. Piciorul Mesteacănului. Măgura lui Ștefan, Obârșia Sălăiitii. Vârful
Setrefului, Fagul. Botunda. Vârful Muncelului, Basaraba, Bătrâna, Lespedea,
Obârșia llebrei, Luncetul, Obârșia Anicșului, Vârful Gemenei, Galaț și Ger-
geleu, iar de aci mai încolo pe apa Bistriții aurie, așa că terenul dincoace
de cumpăna apelor avea să se tină de Districtul Bistriții (Valea Rodnei),
iar ce cade dincolo, să aparțină Maramureșenilor".
cătune. Pe la 1839 erau 151,461 locuitori.. între cari: 8903 catolici,
133.010 greco-cat. (Români și Ruteni), 4847 ref., 51 evang. și 7650
evrei. După limbă („nyelivokre'1 — și noi știm cum se făceau statisti­
cele după limbă) se dă numărul de 48.929 Români (olâh)1).
*
Prin fixarea hotarului de miază-uoapte al României (întâi prin
tratatul de alianță, (între România veche și aliati, la 1916 — alinți,
între cari era și Rusia, cu gânduri de ocroOire(!) a Rutenilor din Nor­
dul Maramureșului și a Bucovinei — iar după încheierea răsboiului
de liberare, hotarul s’a fixat iprin conferințele de pace) au rămas
în Maramureșul Romââniei 56 comune, grupate în patru plase și
Sighetul (Marmației) oraș cu consiliu2).
In anul 1921 găsindu^se necesar a se proceda la o nouă arondare
a județelor României, s’a instituit pe lângă Ministerul de Interne,
o Gomisiune 3) care să facă propuneri pentru o mai bună împărțire a
județelor.
Gomisiunea s’a executat, și a propus, după cum cerea Ministerul
două proiecte: unul cu județe mari, grupate în regiuni, și altul în ju­
dețe mijlocii.4)
In primul proiect, al județelor mari — Maramureșul fiind rămas
prea mic și izolat—s’a propus (dar numai ca o posibilitate pentru viitor,
condiționată, în primul rând de o linie (ferată de la Sighct la Salva,
lângă Năsăud, în Valea Someșului mare) legarea județului Maramu­
reș cu valea Someșului, cu județul Bistrița, Năsăiud’).
In proiectul al doilea se -prevedea, ca Maramureșul, așa ciuntit și
izolat cum este, să rămână totuș ca un județ deosebit.
Primul proiect, legarea de jud. Bistrița-Năsăud (ori Năsăud) in-
terpretândmse ca o desființare a Maramureșului (deși județul proiec-

1) Fenyes Elek: Magy. Orszdgnak s a kosid kapcsolt tartomdnyoknak

•mostani dllapotja, stat, es geogr. tekintetben. Pest, 1839, v. IV. p. 183. —
Pentru anii 1870 monografii comitatului: Szilăgyi Istvan: Marm. vărmegye
leirdsa. Bpest, 1876.
2), Plasele: Iz-a, cu 13 comune, Sighet cu 13 comune, Ocna-Șugatag cu
20 comune și Vișeu 'hu 10 comune.
3) Formată din d-1 S. Mehedinți și V. Meruțiu profesori universitari;
d-nii Crasnaru (insp. gen. adm.) și AL Grigorescu (Dir. gen.) din partea
Ministerului de Interne, precum și reprezentanți ai M. Stat Major: D-nii
Col. (azi general) Linteș și Col. Vasilescu, — iar secretar al Comisiei, dl.
V. Mihăilescu.
4) Erau într'adevăr mari nepotriviri în mărimea județelor ș. a. De
pildă fostele județe (cât o plasă) din Bucovina, iar jud Caraș-Severin mai
mare decât toată Bucovina, ș. a. A se vedea la capitolul din urmă.
5) A se vedea la jud. Năsăud.
 lat iurma să se numească ,,Maramureș-Năsăud‘9, a stârnit, cum era
de așteptat, aii protestări, unele întemeiate, cum e mai ales lipsa unei
linii ferate între Maramureș și Valea Someșului mare.
Mai curând, se propunea, a se mări județul Maramureș, cu părți
din jud. Sătmarului, dela care cereau să li se dea plasa Baia-mare,
Seinii, și Țara Ouașului. *)
înțeleg, că Maramureșul, cu frumosul său trecut istoric, trebue
întărit., consolidat sub toate raporturile (etnic, politic, economic, cul­
tural) dar a deslipi ținuturile cerute clin județul Sătmarului, ar fi,
după părerea mea, o greșală, poutirucă s’ar deslipi din acel județ, al
Sătmărului — care fiind la graniță spre Ungaria, are nevoie de tot
atâta putere de rezistență etnică — părțile cele mai românești.
S’ar putea însă, într’un viitor, să se facă o unire a acestor două
județe, într’un județ mai mare ori într’o regiune.
In proiectul al doilea, jud. Maramureș s’a lăsat neschimbat, cum
a rămas după trasarea hotarului de Nord al țării, spre Cehoslovacia.
S’a lăsat ca o rămășiță a unei provincii istorice.
împărțirea dela 192G l’a lăsat în aceiași întindere.
In actuala situație însă reclamă urgente înbunătățiri, în primul
rând al căilor de comunicație: o legătură de cale ferată dela Sighet
la Baia-mare și eventual dela Sighet la Salva-Năsăud; linia, ferata
dela Satu-mare să fie numai pe teritoriu românesc și să fie conti­
nuată, ca o linie principală până în Bucovina. Prin aceste și prin
-ori ce mijloace juste se cere, mai pre sus de toate, întărirea elemen­
tului românesc, năvălit de străini.

*) Gazeta Maramureșului, 11 Martie 1921.

 JUDEȚUL SĂTMARULUI 9.

Vechimea comitatului Sătmar e 'urmărită până la cele dintâi tim­

puri ale stăpânirii ungurești.
Pe timpul năvălirii Ungurilor, înainte cu o mie de a-ni, se crede,
că exista cetatea Zoltfimâr, pe care Ungurii au ocupat-o. Mai existau
în această regiune cetăți la Megieș, Seini, Baia-mare, Ardud, GUvaci,
Chioar 2). La S. Timon (1. c. 1733. I. p. 15 a se vedea mai jos) găsim
pentru Sătmar „arx eversa MDGCY.“)
Existau și în acest ținut cnezi și voexozi. In v. XIV se face men­
țiune de un chineza! al Românilor din comitatele Beregh și SCămar
și de un Stanislau voevod al Românilor Reginei (wojwoda Olachorum
reginailium.) 3)
Satele din acest ținut, ca Și din alte regiuni, au fost împărțite ca
moșii marilor nemeși (nobili), iar poporul de rând a ajuns în iobăgie.
Pe la 1303 se face mențiune de patru cercuri.

0 Cred, că numirea ,,Satu-mare“ nu este în deajuns justificată, cel pu­

țin pentru județ (fostul comitat).
Atât în documente, cât și în hărți vechi se întâlnesc numiri ca: Zoth-
mar, civitas Zothmar, Zathmar. E adevărat, că în documente și hărți vechi
(latinești, ungurești și nemțești) găsim multe numiri românești diformate.
De aici însă nu cred, că se poate trage neapărat concluzia pentru „Satu-
mareă In graiul poporului din județ se mai întâlnește pronunțarea „Săc-
mari-Sătmari“ (cu i scurt). Problema rămâne încă de cercetat.
La Nic. Olah, 1. c. a. 1336, p. 71 găsim numirea „Zathmar", iar pe malul
de apus „Nemethi". „Ea vero regio, quae ultra fluvium praedictum Samos,
et citra montem Syluosum, intra quem villae sunt, plurimae Valachorum,.
continetur, vocatur Sylaghysdgh ; ubi inter alia oppida, Zehota, ad ripam
Samosii OrientalemZat/LWr, ad Occidentalem vero Nemethi, visuntur11, p. 70.
La S. Timon (1733) găsim (1. c. p. 15.): „Com. Szattmariensis. Etymon
ejus est Germanicum. Arx. eversa MDCCV.“)
La Vălyi A. Alagy. orszăgnak leirnsa. Duda 179.9. voi. III. p. 320 găsim:
„Zathmar" citat după Bonfiniu, șii „Szacmar" citat după Istvdnfi, Lib. XXI.
2) Magy. orsz. vârmegyei es vărosai. Szatmdr vărm. Bpest. — Az Osz-
trâk magy. Monarchia etc. voi. VII. Bpest. 1891. — Szirmay: Szatmar vărm.
tortenete (și în Pallas Lex. Voi. 15).
3) I. Mihalyi: Diplome, maram., 1. c. și I. Bogdan: Orig. voevod., 1. c., p.
198.
 In v. XV1) existau în ‘acest comitat 9 cetăți: Baia-mare (Aszoinypa-
tafca),2) Ecsed, Ardmd, (Erdod), Cărei (Kâroly), Moftin (Mathiuicihyna),
Megieș (Meggyes), Sătmar (Zathmar), Seini .și 12 orașe-târguri, între
cari: Sătmar, Baia-mare, Baia-sprie, Carăi, Hodișa, Moftin, Megieș,
Săsari. Sate erau în întreg comitatul 340.
Reședința comitatului până la 1526 era în Sătmar (Zathmar), pe
urmă în timp de aproape trei veacuri s’a mutat de 40 ele ori, din loc,
în loc, între carii: Domahida (1595), Sanislăju (1658), Odoreu-Udvari
(1660), DoroR-P. Dorocz (1671), Lazuri și a. La începutul veacului
XIX s’a stabilit la Ciareii-mari.3)
In v. XVII com. Sătmarului avea o întindere mai mică decât
la' sfârșitul veacului trecut. Qhioarul, cu ținutul Șomcutei, ținea de
Ardeal. In comparație cu întinderea dela sfârșitul veacului trecut, mai
cuprindea (în v. XVII) o comună din comit. Bereg, iși câte-va comune
din comitatele Szabolcs și Solnocul de mijloc.4)
In jumătatea a -doua a v. XVIII comitatul Sătmarului avea două
cetăți libero regești, 19 opide (târguri) și 236 sate, grupate în patru
cercuri procese. (Baia mare e arătată ca veche colonie germană).
Locuitori avea: 58.800 'creștini și 1200 evrei.")

’) Csanki D. 1. c. I. p. 463.
2) La Nicolaus Olahus, 1. c. a. 1536, p. 70 (și la alții autori) găsim pentru
Baia-mare numirea „Rivulus Dominării m'\
„Supra Samos fluvium qui ut ante memorauimus, inter duos montes in
Occidentem primum labitur, ad montes Septentrionales est oppidum Riuii-
lus Dominarum et Felsew-Rănya, circa quae auri, argenti, et aliorum me-
tallorum sunt fodinae. Hinc meridiem versus occurrit regio Samoskewz, ea
ex re ita nominata, quia sit inter Sămos et Tibiscum fluvios; in qua sunt
oppida, Vc/cte, Văralya, Medyeș, Daliotz, Zathar, Wilal;, Egri, Palcd, For-
.gola, et multa alia praeter ea“.
La G. Serdahelyi (p. 1): Chorographia etc. din a. 1730. pag. 230, Nagy-
bănya. Haec Urbs a fodinis sic nominata, Latine sermone Rivulus Domina­
rum nuncupatur, eo quod. Reginis Hungariae, in dotem data fuerit.
Postea tamen repertae sunt aliae fodinae, quae Ilungarico idiomato-
Felsobânya nominantur.
O Pallas I. c.
4) LukixichL: Erdely teruleti vâltozâsai. a torok hodităs korăban (1541-
1711). Budap. 1918. p. 371.
In timpul acela pământul comitatului, cu sate și orașe-târguri cu tot,
era împărțit în moșii mari, domenii enorme. Astfel, fam. And. Bathory po­
seda 63 sate cu hotarul lor și cu orașul Sătmar. Fam. Dragffy avea 52 sate,
fam. Karolyi s. a. tot domenii întinse.
7‘) Matth. Bei.. 1. c., 1779, 1. c„ I.. p. 298.
Comitatus Szathmariensis, Hungaris, Szatbniâr-Vărmegye, Germanis,
die Sathmarer Gespanschaft. nomen debet liberac regiaeque ciuitati Szath-
mariensi.
 La alt aiutor din acelaș timrp (1780) găsim aceeași împărțire: două

Est vero inter longissimos Hungariae comitatus censendus, quippe, ad

quatuordecim, immo quindecim alicubi milliaria, planitie mera excurrit.
Latmudo est, sentem alicubi 12, fere milliarum. Terminis in oriente, Mar-
marosiensi, et districtu Kovdr; a meridie Szilnok mediocri, et Krasznensi ;
Szabolcsensi, ab occasu; Bereghiensi, et Vgotsensi comitatibus a septentrione
definitur. Nec montesi ei desunt. Bikkodal, in bis est, meridionale latus, cin-
gens; Fekete Hegy, trans Samosium, et reliqui plures. Siluas frequentiores
habet comitatus; quin, fluuiorum etiam aliquot irrigationem. Ad Echedum,
palus ingens, e Kraszna excedens, obuius est.... Reperiuntur in hoc comitatu
oppica 19., pag. 236. animae Christianae 58800. Judaicae 1200. Absoluitur
processibus IV. quorum cognomina, partim ab vrbe et empo; partim a prae-
terfluentibus amnibus, derivata sunt. Nagy-Bdnya processus, Vgotsiensi et
Maramarusiensi comiltatibus; in septentrione; processu Kovăr, in ortu ter-
minatus, desinit in cuneum.
Szdmos-Kbz processus, Samosio amne irrigatus, ad Bereghiensium et
Vgotsiensium collimitium profertur.
Urdszna-Koz processus, Kraszna et Samosio amnibus adluitur.
Nyir processus, per Szaboltsensium et Szolnokiensium limites extendi-
tur. Liberas regiasque vrbes, duas numerat comitatus. In his: Szathmdr-
Nemeth, Latinis, Szathmarium, vel Szathmar Nemethinum, quae insulam
Samosii fluminis insedit, vrbs est, et arte munita, et natura.
Riuulinum, seu Riuulus dominarăm, Hungaris, Nagy-Bânya (Asszony-
Pataka), antiquissima Theutonum colonia est, e vico viliore, inter liberas
regiasque vrbes relata. Nomen Riuuli dominarum, propterea accepit; quod,
non ipsa modo vrbs, verum fodinae etiam dominarum reginarum fuerint,
perpetuae.
Arces memorabiles has fere dixerim:
Echedum, Hungaris Etsed,
Erddd, tribus Szatmarino milliaribus recedit, arx antea munitissima.
r Nagy Kăroly, castellum, natalibus et titulis inclutae gentis Kărolyianae
insignitum.
Oppida comitatus nobiliora sunt sequentia:
Felso-Bănya, ciuitas metallica, vno in orientem milliari, a Riuulino
dissidet. amoeno positu, quam Sesarus, alias ZAZAR et Szaszâr..
Erddd, orientem prospicit, bis miile passibus Kârolyo discedens. Pedem
montis fagei occupat, vitriariis potissimum officinis insigne.
Kăroly. rt
Majtinium, Hungaris Majtin, oppidum vetus in ripa Krasznae. Kăplony.
Matolch, Matolcsium, vel Matocsium,
Gyarmath Gyarmathinum,
Fekete-Bdnya, oppidum metallicum.
Aranyos Medgyes, Aranyos Medgyesinum quod olim habebat arcem
permunitam.
Csenger Csengerinum, oppidum mediocre, quod arcem habet.
Zebota, ad Samosium fluuium olim florebat.
Szinnier Vdrallya.
orașe (libere regești), 16 târguri și 236 sate, grupate în patru cenaani
(procese): Crâșma, Baia-mare, Intre-Someș (Szamoskoz) și Nir. Ro­
mânii sunt arătati în satele de mai jos.x)
Comitatul Ugocea (din care în 1918 o parte a rămas în teritoriul
României și s’a alipit la județul Săiimarului) avea în v. XV. două ce­
tăți, și un oraș, Seleușul (Zeleus, m!ai târziu Nagy Szollos) și 76sate.2).
In veacul XVIII, în descrierea dela 1772, găsim 4 districte (cum
am văzut: „district11 egal cu cerc) și un singur târg Seleușul mare

Windisch (1780) I. c. (numirile sunt ungurești — pe cari le-am identi­

ficat cu numiri românești, unele, numiri vechi după Repert. Lipszky ș. a.).
In cercul Crasna: Amat (Amâcz), Aciua (Balotaujfalu), Borlești (Barla-
falu), Bogâș (Bogaș), Bicău de Câmp (S.zakâlos-Biko), Bicău de pădure
(Pap Biko), Borhid (Szamosborhid, Borhid), Țicău (Cbiko), Dob (Dob),
Farka.șa (Farkas-Aszo), Ilodi.șa (Olâh-IIodos), Ilomorodul de jos (Als6
Homorod), Ilomorodul de sus (Felso Homorod), Necopoiu (Ivâcsko),
Homorodul de mijloc (Kbzep Homorod), Giungi (Gyongy), Chegea
(Kegye), Culciul Mare (Nagy Kolcs), Cărăoău Krasso), Cuta (Lop-
hagy), Lipau (Lippo), Mădăras (Madarăsz), Măriuș (Mogyoros), Hurez (Nan-
tti), Ruși (Oroszfalu), Chilia (Pâczfalu), Piscari (Piskarkos), Porcialma
(Porcsalma), Pomi (Mezo-Remete), Tătărești (Resztelek), Sâini (Szinfalu,)
Socond (Nagy-Szokond), Săldăhagiu (Soldobâgy), Supurul de sus (Felso
Szopor), Supurul de jos (Also Szopor), Racova (Răkos - Terebes), Tere-
bești (Toke-Terebes), Tămaia (Tomâny), Sârbi (Olăh-Ujfalu), Ujfalău,
(Czenger-Ujfalu), Valăsut (Vâlaszut), Vâșmort (Veresmârth), Vetiș (Vetes),
Jădani (Zsadâny), Apateu (Dobrâcs Apâti), Girișa (Geres), Dobra (Dobra),
Crai-Dorolț (Darocz-Kirăly-Karocz), Arded (Erdod, Kirâly Erdod), Ambud
(Ombod), Ouariu (Ovâri), Porcialma (Porcsalma).
In cercul Baia-Mare: Apa (Apa), Dănești (Bajfalu), Băita (l apos-BAnya),
Bcrința (Bercncze), Bicsad (Bikszâd), Boinești (Bujânhâza) Busăg (Busăk),
Dumbrăvița (Dombrâvicza), Ocoliș (Feketefalu), Ferneiu (Also-Fernezely),
Gurbediu (Gorbed), Cotatele (Gyorkefalu), lojib (losephâza), Călinești (Kâ-
nyahăza), Unguraș (Magyar-Kekes), Cămărzana (Komorzâny), Sisești (Lacz-
falu), Recea (Lenărdfalu), Megieș (Aranyos-Meggyes), Negreiu (Nyigrefalu),
Mănăștur (Monostor), Ruși (Oroszfalu),'Prilog (Roșa Pallagh), l’ctea (Pethe),
Bontăicni (Pusztatelek), Racșa (Raksa), Șândrești (Sândorfalu), Somoștelec
(Szâmostelekk Târsolț (Tartolcz), Trip (Terep), Groși Tokes), Tur (Ttive-
konya-Turvekonyha). Satu nou de jos (Alsoujfalu), Satu nou de sus (Felso-
ujfalu), Carteze (Avacs, Ujlak-Avas-Ujfalu), Vama (Vâmfalu), Botiz (Batiz),
Bcrind (Perind), Cegheld (Cseghold), Nicula (Micola), Tălpii de jos (Misztoth-
fahi), Potău (Pothâza), Tătărești (Tatârfalva).
Cercul Intre-Sorneș și Cercul Nirului (Nycr) : Eced (Ecsed), Moftinul
mare (Nagy Majteny), Cienalos (Csanălos). Ciomocoz (Csimakoz), Dindeleag
(Dengelek), Domohida, Istrău (Esztro), Ghenci (Gencs), Portelec (Portelek),
Resighea (Reszege). Apateu (Apăthi), Berea (Perei, p.crvei (Borvely), loaniș
(Jânossi, Jânosfalva), Petreu (Mezo-Pctri), Sanislău (Szaniszlo).
2) Csanlci I). 1. c. v. I. p. 429.
(„Marktfleckein Ndgii-Soldsch^)1) — iar în cartea lut Winidisch (1780)
găsim, în total 64 sate și două târguri, grupate în doină cercuri, des­
părțite de Tisa. Sunt arătate din v. XVIII satele de mai jos2).
0 altă lucrare, dela 1805,3) ne arată, că mai înainte comitatul Ugo-
cea avea patru cercuri (procese) 4 târguri, 62 comune și jx>scwiiuni și 3
p rodii.
Comit. Sătmarului avea în acel timp două orașe. 17 târguri 242
sate și 12 puste. Cele patru cercuri (processe) aveau fiecare câte trei
plase. Numărul locuitorilor din acest comitat era de 224.800.
Tfactui Chioarului a aparținut odată și Solnocului de mijloc4).
Aceasta a fost în v. XVI, până la 1566. (A se -vedea ia jud. Sălaj, îm­
preună cu voevozii din acel timp).
In veacul XVII și XVIII găsim încă Chioarul între ținuturile ali­
pite Ardealului ca „partes reaplicatae “ O-
La 1808 găsim pentru comitatul Satinau ului aceleași patru cer­
curi, iar districtul Chioarului, în loc de două, ca mai înainte, e trecut
cu patru oencuri: Berchiș, Prislop, Șom'cutin-mare și Vad.b)
Districtul Chioarului, avea în v. XVIIIdouiăl târguri și 88 sate, gru­
pate în două cercuri (procese): cercul Copalnic și cercul de munte
(processus montanus. ').

L Polit. geogr. u. hist. Beschreibung d. Kbnigr. JPungarn., 1. c., p. 96.

-) Windisch, 1. c., II., p. 145 (autorul le d ă numai în ungu­
rește: Bătarci (Batărcsi), Cepan (Csepan), Gherța-mică (Kis Gercze),
Glierța maro (Nagy Gercze), Hoteni (Ilotinka.), Chilioara (Kirva), Komlod
(Komlod), Cuteiuș (Kokenyesd), Valea seacă (Szârasz-Patak-Szâros-Patak),
Măgești (Szâszfalu), Tarna Mică (Kis Tarna), Tarna. Mare (Nagy-Tarna),
Teaca (Tekehâza), Tiribiș (Terebes), Turț (Turcz), Imaș (Almâs).
3) Ant. Szirmay: Notitia Politica, Historica, Topograidiica Incliti comi-
talus Ugochiensis, Pestini, 1805., p. 9 și 63.: Populositas, vero seu numerus in-
colarum, ex accurata conscriptione medio Status militaris mandate losepho
II. Imp. anno 1775, peracta est sequens: Sunt nempe opida 4, pagi seu posse-
ssiones 62, praedia 3, dantur domus 5267. in quibus residens familiae Cliris-
tianae 5937, Iudaice 148. Divisus fuit antiquitus iste Comitatus in quatuor
procesus: Nobilitarem, quod vicis Cuvialibus constiterit, sive Peterfalvensem,
Nagy Szollossiensem, N^alăbiensem, et Halmicnsem, unde et quatuor Judi-
ces Nobilium iisdem praeerant: Hodie in duos solum processus Cis- et Tran.t-
Tibiscanum dispescitur. Prior 2 oppida, 25, possessiones, alter 2 oppida, 39,
possesiones, in toto 68. loca populosa complectitur.
S. Timon, pag. 19.: Quibus addi postest Lapidensis tradus, Ilungariee
Kovâr, pars olim provinciae mediae Solnokiensis.
5)I. S.. Pușcariip 1. c., p. 30.
6)Lipszky, 1. c.
7) Windisch 1. c. II. p. 172—3 și statistica din 1760—62 1. c.
 Lexiconul Treuenfeld (1839) ne anală districtul Chioarului cu 1
târg. 90 sate și un predăm, grupate în șase cercuri.*)
Pentru anul 1805 mai găsim câte-va însemnări interesante pri­
vitoare la Comitatul Sătmarului.2)
In prima jumătate a veacului trecut, comit. Salutarului cuprindea
2 orașe libere reg. 1 oraș liber-minier, 16 târguri (mezovăros-opid)
și (în întinderea sa mare spre Tisa) 243 sate, între .cari (după limbă —
cum ana văzut la jud. Maramureș) 73 sate românești, 22 magli.-rom.,
8 rom.-magii., 8 rom.-germ., 1 magii.-rom.-germ., 4 germ.-rom., 1 rom.-
germ.-magh., 1 slorac-irom.8)
Numărul locuitorilor în comitat era 222,374, iar după religie:
34.155 cat., 94.955 greco-cat. (aceștia erau .aproape toți Români, pen-
trucă Rutenii sunt arătați numai în patru sate rutene și ca minori­
tate în alte câte-va sate) apoi. 85,435 ref. 886 evang. și 6943 evrei. Au­
torul arată și populația după, limbă — 68.343 Români (cari și-au decla­
rat limba română) —■ dar e prea mare diferența față de numărul ară­
tat la grece catolici.
In comit. Ugocea, în partea, de dincoace de Tisa erau 2 târguri și
37 sate. Pentru Români — în acelaș an (1839) — se dă numărul de
5266?)
In timpul absolutismului, dela 1849—1860 Ghioarul ținea de Ar­
deal, tot ea district separat, cu reședința la Șomcuta mare (având o
întindere de 1089 kmp. și 51.744 loc.). La 1876 a fost desființat și atri-

'') 1. c. 11. p. 357.

5 Magda Păl: Magy. Orsz. 1. c. a. 1819. pag. 138—44 (pe teme­
iul conscripției din 1805). Intre acești locuitori erau peste 30.000
nobili, 4.100 evrei, Românii locuiau mai mult în partea de Est a
comitatului și anume: în 65 comune Români „cari nu știau de cât
limba lor", iar în 62 comune Români, cari vorbeau și ungurește (autorul
are pentru Români cuvinte dușmănoase). In cinci comune erau tăuți (slo­
vaci’) maghiarizați, iar în zece comune erau Ruteni, cari însă „do mult
ascultă liturghia. în ungurește”.
Despre Șvabi, cari în 10 sate locuiau pe moșiile lui Kărolyi, iar în alte
11 sate împreună, cu Unguri și cu Români, autorul are următoarele cuvinte
caracteristice: „Ezeknek betsiiletulire ler/yen mandra, hogy mar ma nincs
liizluk ol boldogtalan, l:i magyariil ne tudna, sat nehol, mint p. o. Zajtăn,
Itis ido mullăval nyelvuliet is elfelejtik", sau pe românește : „Să fie spus spre
onoarea acestora'1 — adecă a Șvabilor, cari și-au uitat limba lor — că as­
tăzi nit mai este intre ei un astfel de nenorocit, care să nu știe unț/urcște,
ba încă in unele, locuri, ca spre ex. în Zaitan, în scurt timp își uită și limba,
lor". (1. c. p. 443).
■") Fenyes Ei.f.k, 1. c. 1839. IV. p. 266.
4) Inm. 1. c., p. 418.
huit o parte comitatului Solnoc-Dobâca, iar altă parte') comitatului.
Sătmar, în care au rămas, până la alipirea; la România.
Comitatul avea în acest timp, o întindere mai mare în spre Vest,
în total 6491 Kmp. Prin trasarea frontierei de Vest a țării, s’a alipit,
la România noul județ cu un teritoriu de 4902 kmp.

In această întindere județul cuprindea la 1918 (până la noua îm­

părțire din 1925) în total 221 comune rurale și patru corn, urbane-
orașe, (pe lângă reședința Careii-mari, orașele Satu-mare, Baia-mare,
Baia-sprie). Comunele erau grupate în 8 plăși, 17 secretariate comu­
nale, 64 .secretariate cercuale.
In primul proiect al comisiunii județelor (în 1921) se propunea,
să se dea din jud. Sătmarului 16 comune (din plasa Șomcuta) la jud.
Dobâca (a se vedea la jud. Dobâca-Someș) și 11 comune din plasa Ca-
reii-mari să se dea județului Sălaj (a se vedea la Sălaj). In schimbul
acestora urma să fie alipite la jud. Sătmarului 34 comune din jud.
Sălaj (a se vedea la jud. Sălaj).
Față de acest proiect al comisiunei Ministerului,, prefectura jude­
țului (prin rap. 675 din 1921) e de părere că „împărțirea proiectată
în general e de o soluțiune perfectă. Cu puține corecțiuni locale do in­
teres economic și pe lângă unele modificări din punct de vedere al cir­
culației, acest proiect tinde la deplina liniștire cu privire la viitoarea
desfășurare a administrației'1...
Proiectul a fost: desbătut în conferința primpretorilor și în consi­
liul județean, cerându-se și avizul Camerei do comerț și a serviciului
technic.
Se arată mulțumiți în ce privește întinderea teritorială a județului
și mai ales stabilirea reședinței la Satu-mare. Se atrage însă luarea
aminte asupra greutăților ce ar întâmpina sătenii, dacă s’ar deslipi
din jud. Satmar cele 11 comune din plasa Cărei și s’ar da județului
Sălaj.
Intr’adevăr aceste comune, unele sunt așezate în imediată apro­
piere de linia ferată spre Satu-mare — prin unele trece și șoseaua națio­
nală dela Valea lui Mihai, sbre Satu-Mare — altele au legătură directă
cu Careii-mari prin șosea jmlețană, iar spre Sălaj au comunicația tot
prin Careii-mari.

Ș Din regiunea Chioarului comunele următoare: Capnic, Coruia, Săcă-

lășeni, Coaș, Remetca, Bevteșoaia, Buteasa, Prislop, Varaiu, Culcea, Fe­
ricea, Durușa, Gaura, Stejeru, TTcvrila. Văleni. Jadăra, Remeți, Mireșul mare,
Tolgieș, Buciumi, Dănești, Pribilești, Mogoșoști, Ciolf, Văleni, Berchiș, Fin-
teșul mare, Finteșul. Săpâia. Arieșul de pădure. Cătălina, Ilășmaș-Lăpuș,
Hideaga. Coltirea. Bozinta mică, Bozinta mare și Săsari.
 Planșa II

AeZ«
CM Z'mMAV

,T
,4 i îi
IA III
• " ‘■• .

7 XaytfTun/'
A Kt
VaM-tim,
:zi z
I M/v
anrfffn-

!«•: a,. -<

' •'>W|;,,. ■ ‘'i*’■'''■'« 'fa.rf-rpțffi.
•lA'n'țlzj/Z.v I4- r",itl/' i '“^ AhTiiat/
It^- Wl fâgAVjfai*.
.^ws-^Wî» 1.^

Vr & J^i' d}:

"S- A:. '
/ UV'^A
x fiafin. ■

c.ui.z
^''-f t> r «
, A«/-Afe 4- ' ■ Rati'/a * *'a,*
V/i"' w£ ' £ nW
A. JZ/ , r A ', 'v |;.-||||<-H ;.
.V:w ^sA *
i ■' l-lCjAs
Z* . i
. 'w. "ia
* •
Ai ■ f,'!'
ăV» țfrzZAiJlX/i .* i .: ■4^^" "A * • *J ^-° z -^-Z. ■■■ 9.1- ^_ ■* Ai: iȘA^gste.
. l y/zÂ'. ’/, /T./
A ■' /' -i tfltr 4 . . * ' * • Tfet • ■
î't"/f'* uj<A r/a/a •. . /7" * r
.vat-i.M t
j/i'4
^/ UW <.^r,f,j/.:/.-:
» .Z'7,'f^ ( '.SZATJIMAIUKX^s
JtâăMA •• /i. ^e/eĂ V .^^e ^y A‘i'•i(f',
: r it .r „J *
i. ,- _, < .J.-mmif'raiftn: -
, »*"!'<'■',4?
^^1......
*K,7i>vie.',
!$
i?
7\v > t7tau. / ' * TT^iit < T \, Ki •- TI <7;

\.,^rC,..w.,‘
Jh.hn
 Observația e justă și deaceea — prin faptul, că urmând a se întinde
județul Sălaj până la frontieră s’a deslipit de Satu-mare întreagă
plasa Cărei —s’a făcut mai puțin neajuns sătenilor, legați de Cărei, de­
cât dacă s’ar fi deslipit, numai cele 11 comune.
Cu privire la cele 34 comune din județul Sălaj (la Nord de șo­
seaua Ceul Silvaniei-Supur) prefectura nu le dorește, nu numai pen-
trucă sunt despărțite de jud. Sătmarului prin o coamă de dealuri, dar
și pentrucă satele dela Est de Someș, nu au drumuri bune și nici po­
duri peste Someș. De fapt, interesele sătenilor legate de căile de comu­
nicație, îi mână spre Ceul Silvaniei,
Cu privire la cele 16 comune din plasa Șomcuta. sunt de părere,
cum era și de așteptat, să nu se deslipească1, ci să rămână în plasa
Șomcuta și cu aceasta cu tot, în jud. Sătmarului, afară de două, Coaș
și Coruia, cari despărțite prin râul Lăpuș, au anal ușoară legătură cu
Mănășturid.
Intr’adevăr, cele mai multe din cele 41 sate ale acestei plase au
comunicația mai ușoară cu Șomcuta, decât ar avea satele, cari-s’ar
deslipi, până la cel mai apropiat centru de plasă al județului vecin So­
meș (Dobâca), până la Ileanda-mare.
Se mai cere, ca comunele din plasa „Valea lui Mihai“ din jud.
Bihor (în 1926 trecute la jud. Sălaj) se fie alipite la jud. Sătmarului,
pentru că au bună comunicație de cale ferată (linie principală) și șo­
sea națională, spre Satu-mare.
Se spune, că aceste comune, în timpul Ungurilor, și-au arătat do­
rința și au făcut încercări, zadarnice, de-a' fi alipite la jud. Sătma­
rului.
Fapt este, că aceste comune pe lângă linia ferată .principală, care
le leahii cu Satu-mare și Oradea, au mai bună legătură de șosele cu
Satu-mare, de cât cu Oradea, dar mai ales decât cu Zălaul, reședința
județului, la care au fost alipite.
In consfătuirea ținută cu primpretorii din județ și cu primarii
orașelor Baia mare. Baia sprie și Gareii mari, precum și în Comisia
administrativă a județului, unde s’a discutat chestiunea noului județ
se ajunge la rezultatul arătat mai sus.
O interesantă observație s’a făcut cu privire la comunele din plasa
Șommtta, din punct, de vedere judiciar și anume, că în acest ținut e în
rigoare dreptul privat maghiar, iar în jud. Dobâca (Someș) e în vi­
goare dreptul privat austriac.
De asemenea se observă, că satele din plasa Șomcuta fin mult la
amintirea districtului Chioar, din care au făcuti parte.
Boferatul serviciului technic vine tot în sprijinul raportului pre­
fecturii. 3
 In acest -raport, în mod firesc, se și fine seamă -de acel referat.
Camera de comerț și industrie, sucursala (,.exposituiu“) Satu-
mare, se -pronunță pentru mutarea reședinței județului dela Gareii-ma-ri
la Satu-mare. ■
Și în acest județ ca și în celelalte, chestiunea, care preocupă foarte
mult, era și este fixarea capitalei județene, a orașului de reședință.
In proiectele comisiunei de pe lângă Ministerul de Interne, s’a
propus: Satu-mare. (Unul -dintre membrii -comisiunei, care -avea în ve­
dere și alte interese ale -Statului, a propus să fie Baia-mare).
Orașul Gareii mari, încă a intervenit printr’un memoriu prezen­
tat „Măritului Guviern“ în care -cere menținerea reședinței județului în
acest oraș — -chiar pentru -cazul, că -s’ar desface județul Sătmarului
și ar fi alipit la jud. -Sălaj —• și atunci să rămâie reședință a acestui
județ1).

O In acest memoriu (tipărit 1921), cu două hărți și mai multe fotografii,

■cari pun în evidență somptuosul palat al județului ■— dăruit anume și con­
diționat în acest -scop, de contele A. Kărolyi — și alte clădiri publice, se dau
și unele însemnări foarte interesante:
Fostul comitat al Sătmarului își ținea aici „congregațiile" din juni,
doua a v. XVIII. „Careii-mari a fost un centru de cultură românească". Se
face o legătură cu regiunea dela frontiera de Vest, spre Tisa, din ținutul
Hajdu (Hajdu-Dorog) și ținutul Nirului, în care valurile de maghiarizare
au fot mai puternice.
„Biserica veche românească din mijlocul orașului, —■ și azi încă fru­
moasă" — dovadă grăitoare este, că în Careh-Mari era în preponderanță
elementul românesc. Până când bisericile celorlalte confesiuni — afară de
cea rom. cat. zidită mai târziu — toate să găsesc la periferiile orașului.
„Din cărțile vechi fonduare, fiecine poate constata, că proprietarii ca­
selor din centrul orașului purtau numele de: Curtean, Șincai, Șofronie,
Marian, Butean, Șoncutan, Vodă scl.... tot atâtea dovezi, că și odinioară
Românii au fost aici stăpâni.
„Comunele din vecinătate :
„Tireamul, cu cea mai veche biserică de piairă din întreg județul
Satu-Mare ;
„Vezendinul, unde nici azi nu găsești un suflet străin ;
„Sănislăul, Ciumești, Portița, Andridul scl., odinioară sate curat ro­
mânești, azi pestrițate cu colonizarea elementului! străin:....
„Sigur că în biserica noastră românească de aici, niulți strămoși
vărsau lacrimi amaro, văzând‘'"cum veștezesc, cum. pier nepoții lor, — au­
zind cum cântările sf. bisericești se mai cântă în limba, strămoșească, pe
care însă nepoții nu-o mai pricep ; — rămânându-ne nouă numai sarcina
tristă dc a. constata, că pionerii românizmului dela granițele de miazănoapte,
său prefăcut în impuri cu lege românească.
„Numai în Careii-Mari avem aproape 7000 suflete, cari numai după
 Noul județ s’ia format (1926) a) Din vechiul (1918—1926) județ
al Sătmarului, fără comunele Dobra, Hurez și Racova și fără plasa
Careii-mari, cari au trecut la județul Sălaj.
b) S’a alipit plasa Gopalnic-Mănăștiur din jud. Dobaca.
Capitala a fost decretată la Baia mare (în -realitate a rămas în
Satu-mare).
Deci în loc de 11 sate din plasa Cărei s’a deslipit plasa întreagă.
(Marele neajuns ce se creiază comunelor din plasa Ga-rei, prin alipirea
la jud. Salaj, câtă vreme reședința județului este la Zălau, se arată la
„jud. Sălaj11).
Gă nu s’au deslipit cele 16 comune din plasa Șomcuita, bine s’a
făcut. De altfel alipirea -acelor sate la jud. Dobâca (Someș) era pro­
pusă ca o compensare, în cazul, când din 'acest județ s’ar fi desfăcut
plasa Booleanului și ar fi fost alipită întreagă la jud. Năsăud.
Și în acest caz comunicația cu Dejul. în condițiile de azi ar ft fost
foarte anevoioasă.
Alipirea plasei Gopalnic-Mănăștiur dela jud. Dobâca (Someș) la
județul Sătmarului, atâta timp cât reședința se menține la Satu-mare
— ori cât de greu le era drumul până la Dej — nu înseamnă pentru
satele din acea plasă o înlesnire. Sătenii sunt nevoiți să facă întâi-dru­
mul până la centrul plasei, Mănăștiur, de aici tot peste deal și vale,
deal și vale, până la Baia-sprie și deaici (unde este tren și nu este,
întrucât, din cauza felului cum și când circulă trenul pe distanța Baia-
mare—Baia-sprie, oamenii ajunși la Baia-sprie preferă să facă dru­
mul cu căruța, dacă au, ori pe jos, încă 15 Km.) până la Baia mare,
do unde trebuie să 'mhi călătorească (peste trei ore) cu trenul până la
Satu-mare.
Această plasă nu poate fi înlesnită, decât, dacă reședința va fi
Baia-mare.
De altă parte, cu reședința la Baia, (mare vor suferi ialte sate înde­
părtate, în deosebi cele de sub Codru, din partea de Sud a plasei Ar dud.
Dacă o vorba de un centru igeografic, cu relativ destul do bune căi
de comunicație, acesta- ar fi într’un viitor, Seinii. Se înțelege, că astăzi

lege se recunosc de români, neputându-se constata numărul acelora, cari

și după lege s’au contopit în națiunea străină, fostă la putere.
„Iar elementul românesc dela sate, lipsit de conducătorii săi dela oraș
majorizat do elementele străine colonizate în rândurile lor, tot mereu
slăbia !“.
Se atrage luare aminte, că prin mutarea reședinței și a funcționarilor
legați de ea, acest oraș nu și*ar putea îndeplini rolul do a recâștiga „pe
frații pierduți“. 3*
nu corespunde, pentrucă îi lipsesc clădirile pentru o reședință de ju­
deț, dar nu prea dispune astăzi nici orașul Baia-mare.
(La orașul Baia-mare, s’au alipit prin noua reformă administra­
tivă și orașul Baia^sprie, dela 15 km. depărtare, împreună cu satele
Tăiutii de sus și Ferneziu. Aceasta în scurt timp s’a dovedit a fi o gre-
șală).
Județul Sătmarului cuprindea (până la 1926) 220 comune, gru­
pate în 8 plăși: pis. Ardud, Baia-Mare, Careii-Mari, Oașiu, Sătmar,
Seini, Șoimcuta-Mare, Ugocea, 3 orașe >cu consiliu: Baia-Mare, Baia-
Sprie, Careii-Mari și un oraș cu municipiu: Satu-Mare.
In noua împărțire cuprinde 2 comune urbane: Satu-Mare și re­
ședința Baia-Mare. Comune rurale are 207 (deci cu 13 mai puțin ca
vechiul județ), grupate în 9 plăși: pis. Ardud cu 25 comune, Baia-Mar&
cu 28, Hideaga cu 19, Mănăștur cu 21. Oașiu cu 16, Satu-Mare cu 3&-
Seini cu 19, Șomcuta-Mare cu 27, Ugocea cu 15 comune.
 JUDEȚUL SĂLAJ1.)

Asupra vechiului comitat al Sălajului există mai multe lucrări.

.Aceste însă nu pot fixa, nici nu sunt de acord asupra. întinderii pe
-care a avut-o acel comitat.
Sunt urme de existenta unui vechi comitat al Sălajului din v.
XIII-.se știe de câțiva fișpani și viceșpani ai Sălajului2). Nu se cu­
noaște însă nicăiri o localitate, o comună din trecut cu numele de Să­
laj (Szilăgy) dar se cunosc nume ca Păr. Sălajului (Szilâgypiatak),
Ceu-Sălajului (Szilâgy-Gseh) și alte câteva — toate acestea în comi­
tatele vechi, Sohîccul de mijloc și Crasna. Aceasta a. făcut pe unii
scriitori să creadă, că numele de Sălaj (Szilăgy) era un nume de re­
giune și nu de comitat. (Numele de ,,Silvania“ •—• ung. Szliâgysâg) s’a
păstrat până astăzi și în tradiția Românilor din acest ținut).
Pe locul comitatului Sălaj (înființat abia târziu, la 1876) și chiar
pe o întindere mai mare, au existat în trecut comitatul Solnocul de
mijloc și comitatul Crasna.
Comită,tul Solnocul de mijloc3} (Kdzep-Szolnok) apare pe la în­
ceputul v. XV. Până atunci făcea pante din marele comitat Szolnok
(Zolnuk, Zonuk) care se întindea dela Tisa până la Dej.
Acest comitat avea (în v. XV) 4 cetăți: Băbeni (Arănyas, 1405 —
. Aranymezo) Hodod (Castrum Hodod, 1469), Chioar (Castrum Kewar,
Kewwar, 1367) 9 târguri: Acâș-Archiș (Oppidum Akos, 1421), Cehu
(Csehi, 1405)’ Dorolț (Darouch, 1370, Daroez) Crișu (Keu-
tus, 1329, Erkoros), Coșei (Kwsal, 1432, Kusâly), Santău (Oppid.
Zantho, 1421. N. Szânto) Tășmd (Thasnad, 1454) și Zălau (Zylach,
1409, Zilah) și 242 sate. J.

’) S’a stabilit în timpul din urmă numirea oficială „Sălaj11 în loc de

. „Sălagiu11.
2) După Pesty Pr., 1. c., p. 131, 135 și 136.
■3) Csănki D. I. p. 545.
4) HM. I. p. 545. (Fiind vorba de un comitat vechi, desființat,
reproduc după Csănki numirile satelor din v. XV. — cu arătarea numelor
vechi —). Numirile sunt date de autor în limba maghiară. Eu am pus înain-
tea lor numirile românești. Unele sunt identificate după Rep. lui Lipszkv
(1808), altele după Lex. Treunfeld (1839) și după Dicționarul numirilor de
localități a lui Silv. Moldovan și NiC. Togan (1915). Anul, după numirea ro­
mânească .și înainte de numirea veche, înseamnă data, la care au fost men­
ționate localitățile întâia-oară în documente (așa cum e arătat de autorul
Csanki).

Satele din vechiul comitat Solnocul de mijloc.

Aghircș. (1475. Egrespathak. Egerespatak). — Chilia. (1475. Apaczya

(Apâcza). —' Arănieș. Felsew et Also Aranyos. (Aranyos). — Arduzel. (1405.
Kysordo. (Ardo). — Archid. (1368. Erked).
Babța. (1424. Babocza. Babocsa). — Boian. (1475. Bayon. (Bajon).
Bârsăul de jos. (1470. Also-Berekszo). —■ Bădăcin. (1475. Badachon. (Bada-
cson). — Berința. (1405. Berencha. (Berenize). — Băița. (1475. Mosobânya). •—
Benefalău. (1475. Benedfawa. (Benedekfalva). — Bocșa. Bocșița. (1450. Also
Baxa. Baksa). — Berchez. (Berkesz). — Bicaz. (1424. Bycazfalwa. (Bikăcza).
— Bogdana. (1475. Bogdan. Bogdan). — Bozinta. (1405. Bozincha. Bozonta). —
Biușa. (1450. Bewshaza. Boshâza). — Buteasa. (1424. Buchonfalva. Bucson-
falva.
Cătălina de jos. (1405. Alsokolcho—Alsokolto). —■ Cărbunari (1424.
Karbonal. Gorbonfalva). —• Cărpiniș. (1405. Karpenys). Gyertyânos. — Câm­
pulung. (1479. Ilozywmezew) Hosszilmezo. — Chiseu. (1475. Kezy) Keszi (Ident.
cu Keczel). —■ Chiralău. (1461. Kirâlyi). —• Chiloara (1381. Kyrwa terra. Kir-
va). — Chegea. (Kegye). Chelenița. (1462. Kelenchew. Kelencze). — Cehu.
(1475. Chehy. Csehi. — Cig. (1447. Chwgh) Csog. — Copâlna de jos. (1405.
Als6-Kăpinok). — Chiribiș. (1461. Therebes). — Terebes. — Copalnic. (1405.
Kâpolnok). — Coruia. 1385. Korwllya). Karulya. — Colțirea. (1405. Kolchua).
Kolczer. — Corond. (1466. Thothkorond). Korond. —• Coaș. (1405. Komas.
Kovăs. — Cozla. (1405. Kozla). —■ Cehăluț s. Czekulicze. —■ Choal). Cehal. —■
Țeghea. (1323. Chegan). Czegen. —• Creaca. (1385. Kerypatak). Karika. — Cris-
tur. (1475. Kereszthwr). Keresztur. — Chieșd. (1466. Olah și Magyarkewesd).
Kovesd. — Cristolec. (1405. Kerestelek). Korostelek. — Curtuiuș. Chirtiș. (1405.
Kwurthueles. Kortvelyes. — Cuceu. (1450. Kwcho). Kucso. — Cuciulata. (1405.
Kocholatfalua). Kucsolătfalva. — Curitău. (1455. Ewekeritho). Okdrito. —
Vima. (1390. Wydma). Vilma. — (1405. Somkwth). Somkut.
Dănești. (1405. Danfa.hva) Dânfalva. — Dobrin. (1405. Debrend) Debrend.
— Deja. (1428. Deshaza) Deshăza. — Doba. (1439) Doba.
Ferești. 1045. Feyrfalua) Fejerfalva. — Fersig. (1405. Feyerzeek) Fejer-
szek. — Firminiș. (1405. Fermynies). Fermenyes. — Giorocuta. (1475. Gyroth-
kwtha). Giroltkuta. —• Făurești. (1405. Kovachfalua). Kovâcsfalva.
Gau'hi. (1405. Gaura) Gavora. — Giri.șa. (1475. Geroz) Geres. — Ghirolt.
(1410. Gyrolt) Girolt.
Hereclean. (1429. Harakylan) Ilaraklyân. — Ilidegcut. 1405. Hydegh-
kwth). Ilidegkut. — Hidig. (1405. Hyddegh). Uidveg.
Istrau. (1450. Esztero). — Inău. (1438. Ino) Ino. — Irim. (Ireny). — Ir-
mini.ș. (1391. Orvenyes.) Ormenyes.
ladăra. (1405. Nagheder. Kysheder). Jeder. — Jibău. (1475. Sybo.) Zsibo-
 Comitatul Crasna are o vechime și mai mare. E menționat pela
începutul v. XIII.1)

Lăpușul ung. (1405. Magyarlaapos.) Lâpos. — Leliu. (1475. Lelee.) Lele.

—• Lemniu. (1405. Lemyn). Lemeny. —• Letca. (1405. Lethka.) Litka. — Lueă-
cești. (1405. Lukachfalwa.) Lukâcsfalva.
Mogoșești. (1405. Magasfalwa.) Magasfalva. — Moigrad. (1405. Maygradj
Majgrâd. — Mihaifalău. (1380. Myhalfalwa). Mihâlyfalva. — Mețenț. (1475.
Mendzenth). Mindszent. — Mocirla. (1414. Machola.) Mocsolya. — Mănău.
(1475. Mono). Mano. — Mănăștur. (1405. Also-Kâpolnok.) Monostor-Kâpolnok.
— Motiș. (1405. Mathos.) Mutoș.
Săcălășeni (Zakalosfalwa). Szakăllasfalva. — Săsar. (1475. Zazaar).
Szaszâr. — Siciu. (1475) Zewch, Zeych.) Szecs. — Sălsâg. (1475. Zelzegh.)
Szelszeg. — Sâncraiu. (1451. Zenthkyral.) Szentkirăly. — Sânnicolau. (1469.
Zentlinioglos). Szent-Miklos.
Nadișul. (1475. Nadasd.) Nădasd. — Nușfalău. (1380. Nogfalu.) Nagyfalu.
— Noțâg. (1450. Naghzwgh.) Nagyszeg. — N&pradea. (1475. Naprad.) Nâprăd.
— Mireș. (1475. Nyirfalva). Nyires. —■ Mirșid. (1411. Nyirsyd.) Nyirisd.— Na-
dișul roman. (1475. Olâh-nădasd.
Orbou. (1475. Orbo). — Odorheiu. (1452. Odwarhel.) Udvarhely.
Boianu (1402. Bajon). Oarța. (1391. Vârcza). — Ortelec. (Varteleke). Văr-
telek.
Boiu-mare. (1405. Boon). Buny. — Pățalul mic. (1425. Kis-Paczal). — Pre-
luci (1475. Lozna.) Kew Kd. — Pățalul mare. (1425. Nagy-Paczal). — Periceiu
(1560. Petreczen.) Perecesen. — Pribilești. (1405. Pribyfalwa.) Pribelfalva. --
Prislop. (1405. Pryzloph.) Priszlop. — Prodănești. (1475. Prodwfalwa.) Prodo-
falva.
Recea. (Recse). — Remetea. (1405. Remethe.) Remete. — Romna. (1475.
Rona.) Rona.
Satulung. (1405. Hozywfalu.) Hosszufalu. — Supurul de jos. (1475. Also-
szopor). — Săliște. (1424. Kechkefalva.) Kecskefalva. — Santău. (Kis-Szânto).
— Sărvăzăl. (1475. Kis-Szarvad). Pele-Szarvadja. — Seplac. (1450. Zejlak.)
Szeplak. — Sighetul Silvaniei. (1475. Zygethy.) Sziget. — Salatâg. (1329.
Zylaghzegh). Szilâgyszeg. — Silvaș. (1475. Zlywas). Szilvâs. —■ Sudurău. (1453.
Zwdoro.) Szodoro. —• Supur. (1475. Zopor.) Szopor. — Săuca. (1330. Zewde-
meter.) Szodemeter. — Stremț. (1475. Thotfalw.) Totfahi. —■ Varaiu. (1405.
Vâralja.) — Șărmășag. (1475. Sarmassagh.) Sarmasâg. — Șilimeghiu. (1405.
Smlylced.) Stilelmed. — Șoimuș. (1475. Solymos). —■ Șomcuta. (1405. Som-
kwth.) Somkut. — Traniș. Guruslău. (1475. Kysgorozlo.) Goroszlâ. —• To-
hatu. (1424. Thohath.) Tohât. —• Tolgieș. (1405. TwJghes). Tolgyes. — Turbuța.
(1405. Turbolclia.) Turbocza. —■ Țigani. (1409. Chygan.) Czigăn.
Uileacu. (1462. Wylak.) Ujlak. —Unimăt. (1460. Uynemethy.) Ui-Nemeti.
— Ulciug. (1462. Velchok.) Volessiok.
Vad. (1424. Rev-Kâpolnok. —• Odești. (1475. Vadazfalwa.) Vadâszfalva.
— VârșolȚ (1411. Varsolcz). — Verveghiu, Valea Sângelui. (1446. Wewelgh.)
Vervolgy. — Vicea. (1462. Wychia.) Vicsa.
2) Khics Gy. (în Pallas L. v. 15. p. 688, — și în Osztrâk m. monarchia.
VII. Bpcst. 1901.
 In v. XV. se întindea în [partea de S-Vest a județului Sălaj de azi.
Cuprindea două cetăți: Șimleul și Vălcăul, două, târguri și 100
de sate.x)

1) Csănki D. 1- c. I. p. 579—581. Reproduc și aici satele vechi din foștii

comitat Crasna, cu aceleași observațiuni ca și la fostul comitat: Solnocul
de mijloc (a se vedea mai sus).

Satele fostului comitat Crasna.

Agliireș. (1459. Egerespataka). — Aleuș. (1341. Elyews Elyiis). — Almașul

mare. (1484. Almas. — Almas.
Radon. (1452. Nagy Baldon.) Bâldon. —■ Banu din sus. (1311. Ranthe-
luke.) Răntelke. — Belgez. (1478. Bylghez.) Bilgez. —■ Bocșa. (1450. Bacha.)
Baksa. — Stârciu. (1481. Bogdânhâza). — Bogâș. (1340. Villa Bogus). Bagos.
— Boian. (1481. Boyan.) Bolyăn. — Borla. (Barla). — Bozieș. (1485. Bozzyas.)
Bozias.'
Carastelec. (1477. Kaloztheleke.) Kaloztelek. — Cățălul românesc. (Olâh-
keczel). — Celieiu (Csehi). — Cerișa. (1479. Cherose.) Cserese. — Cizer. (Cyseer.
Csizer). —• Cozniciul. (1341. Felsewkaznach.) Kaznacs. —■ Crasna. (1341.
Crazna.) Kraszna. — Criștelec. (1435. Kerestelek.) Korostelck. — Cățălul ungu­
resc. (Magyar Keczel). —• Cățelul. (1359. Felkechel.) Keczel. —■ Cerișa (1491.
Cserese). — Bucium (Bwcliyn). Bucsin.
Drighiu. (1341. Detrehaza.) Detreliâza. —■ Doba mică. (Kisdoba). —
Dumuslău. (1459. Domozlo). Domoszlo.
Fă șea. 1481. Fanchyka.) Fancsika. —■ Fizeșu. (1341. Fyzcs.) Fiizcs.
Giumelcio. (1481. Also-Gyiimolcsenes). — Guruslău ung. (1454. Gorozlo))
Goroszlo.
Ilalmăjd. (1341. Halmoșd.) Halmas. — Hidig. (Hidveg). — Hurez. 1481.
Bagolyfalwa.) — Horoat. (1353. Huruat.) Horvati. — Ilusmezău. (IIosszu-
mezo). — Hususău. (1425. Hozywazo.) Hosszuaszo.
lazu de jos. (1481. Als6-Jaz). — Iliiua. (1451. Iloswa.) Ilosva.. — Ip. (1438.
Ip). —■ Iaz. (1481. Felsewwyyaz).
Jurtelec. (1435. Gyerghteleki.) Gyortelek.
Corni (1464 Somos).
Leșmir. (1467. Lechmer.) Lecsmer. — Lazuri. (1481. Wywagas.) Ujvagâs.
Maladia. (1476. Maladee.) Malade. —• Marca. (1438. Marka. —• Marin.
(1458.. Maron.) Măron. — Stâna (1438. Felsew-Nyaralo.) Nyârlo. 4— —■
—Oaia. (Vaja). ,s
Plosca. (1476. Palyzka.) Paliczka. — Petenia. (1484. Pethnyfalva.) Pe-
tenyefalva. — Peceiu. (1481. Pechel. Pecsel. — Porț. (1477. Porczy.) Por-
czallya. — Preuteasa. (1481. Papteleke). — Pria. (1481. Also-Perje). — Peri-
ceiu. (1435. Perechen.) Perecsen. — Ponița. (1481. Boronamezew.) Borona-
mezo.
Bați. (1414. Rathon.) Râton. — Recea. (1440. Rewchew.) Recse. —■ Recia
Kis-Recse).
Sercdeiu (1423. A1s6-Szercdcn). — Subcetate. 1481. Waralya.) Văralya. —
 In v. XVI, până da 1566, ținea de comit. Solnocul de mijloc și
'■Chioarul. Dela «ceasta dată Chioarui primește o organizație admi-
instriativă deosebită, ca un căpitanat. E interesant a ști, că satele, cari
țineau de aceasta cetate, erau grupate în coe codate. Pe la 1560 erau
voevodalele ai aliate mai j os (în notă)1).

.Șimleu. (1311. Sornlyo). — Sumai. (1452. Somai.) Somăly. — Siciu. (Szecs). —

Sic. (1341. Zek.) Szek. — Sarhigea. (1487. Zovorhegh.) Szovărhegy.
Tusa. (1341. Thuzateluke.) Tuszatelke.
Uiileac. (1470. Wylak.) Ujlak. — Valcău. (1481. Walko.) Valko. — Vâlcăul
românesc. (Olăh-Valk6). — Vârșolț (1362. Vorsolch.) Varsolcz. — Vale (1481.
'Thotfalu.) Totfalu.
Zăuan. (1341. Zowan.) Zovăny.
E Lukinich I., 1. c., p. 136:
Marian vajdasdga. : Kislnîn, Nagybun, Szakatura, Vilma, Szăsza, Szal-
napataka, Szalna. — Hossz-u Damjăn vajdasăga: Kisnyires, Kortvelyko. —
Ilosszii Tamăse: Rasztocz, Budospataka. —■ Vajda Simone : Litka, Lemeny,
Pojnicza, Solymosfalva, Kocsolăd, Kozla, (Kecskes). —■ Trl{{ rajdăe : Oraj,
Purkerecz, Gaura, Kortvelyes, Aranymezâ, Csokmâny, Csulya. — Dăn vajdeU:
Somkut, Somkutpataka, Felsofentos, Alsâfentos, Nyires, Tolgyes, Gyokeres,
Kisjeder, Nagyjeder, Butacza, Vâralja, Tdrokfalva, Hovrilla. — Lukăcsfalvi
Tamăse: Magasfalu, Ilosszufalu, Fejerszeg, Lukâcsfalva, Pribekfalva, Dân-
falva. — Remetheu Lukdcse : Remete, Kovâcs, Kortvelyes, Karulya, Szakăl-
lasfalva, Berkeszpatak — Bene Jdnose : Bozonta, Kolcser, Ilidegkut. — Kd-
polnold Guorgue : Monostorkâpolnok, Revkăpolnok, Laczkonya (Laczhâzaz),
Kovăcskâpolnok, Bragom^rfalva (Rozsapatak), Gyertyănos, Bercncze, Gar-
bonăczfalva (Fured). Szurdukkâpolnok. — Botha Tivadare : Csernakâpolnok
Csernafa.lva), Batizfalva, Lăpos, Berkesz. Ide tartozott Mriramaros-megyebol:
Karâcsonfalva, Nagypatak, Hernecz, Sugtag, Bocsko, Lonka, Rah6 es ve-
giil Fraz.
Sau în românește, voevodatele (cu voevozii, al căror nume românesc e
ușor de recunoscut) cu șalele lor, (identificate în rom.):
Voevodatul lui Marian, cu satele : Priszlop, Boiu-mare, Vima, Săsar
(Szăsza, la Bielz: Szaszar). Solona (Szalna-la Bielz: Szalona).
Voevodatul lui Damian Hossu, cu satele : Mesteacăn, Curtuiuș.
Voerodatul lui Tom a Hossu: Răsfoiri. Puturoasa.
Voevodatul lui Simion Vaida: Lemniu, Poienița, Soimuo, Cuciulata,
Cozla.
Voevodatul lui Trifv : Purcăreți, Gaura, Curtuiuș, Băbeni, Ciocmani,
Ciula.
Voerodatul lui Dan : Somcuta. Văleni, Fintesul-mare, Finteșul-mic, Ni-
riș, Tolgliieș, Remefi. ladăra-mică, ladăra-marc. Buteasa, Varaiu, Buciumi,
Hovrila.
Voerodatul lui Toma din Lveăcești: Mogoșești, TTusufalău. Fersig. Lu-
•căcești, Pribilești. Dănești.
Voevodatul lui lulea, din Remetea : Remetoa, Coaș. Curtuiuș. Coruia.
Săcălășeni. Berteșoaia (Berkeszpataka) — la Bielz: Barfiram.
 La 1733, când s’a restituit Ungariei Maramureșul, Aradul și o
parte din Zarand, au rămas încă la Ardeal Grasna și Solnocul de
mijloc, cu Chioarul (și partea muntoasă a Zărandului) sub numele
de „partes reaplicatae" 1).
In statisticei din 1760—62, comitatul Solnocul de mijloc e trecut
cu 141 comune, iar comitatul Grasna numai cu 61 comune. ~)
La 1779 găsim comitatul Solnocul de mijloc având două opide
(târguri) și 143 sate (pagi). Aceste erau grupate în patru plase (pro­
cese): Zălau (Szilaiensis), Ceul Sălăgiului (SzUcigy-CsehieHsis), Tăș-
nad (Tasnadiensis) și Peri (Poriensis) 3).
Tot atunci (1779) comitatul Crasnei avea două plase (procese)
de sus și de jos.4)

Voevodatul lui I. Bene : Bozinta, Colțirea, Hideaga.

V o evadatul lui George din Copalnic: Copalnic-Mănăștur, Vad, Leschia,
Făurești, Dragomirești, Cărpeniș, Berinta, Cărbunari, Surduc.
~Voevodatul lui Toader Bota: Cernești, Poiana Botizului, Lăpuș, Berchez.
3) I. S. Peșcariu 1. c. p. 30.
2) 1. c.
s) Matth. Bel. 1. c. p. 296.
Comitatus Szolnok Mediocris, vel Medius, Hungaris, Kozep-
Szolnok, Germanis, die mittlere Solnoker Gespanschaft, Szolnokiensis, ab
arce Szolnok, (Zounok) mediocris, quod inter duos priores medius est, dicitur.
1. Totus montibus horret; et si excurrat longius Transilvaniam versus;
vsque dum, ab oriente et meridie, Transiluania, et parte Krasznensis prouin-
ciae, ab occidente Krassnensi, Szathmariensi denique a septentrione termi­
natul’ comitatu. Valles subinde obuias, torrentes e montibus delapsi, rigant.
Prouinciae longitudo, quatuor milliarium est, duorum latitudo.
Describitur processibus IV. quorum haec sunt nomina:
a) Szilaiensis,
b) Szilăgy Csehensis,
c) Tasnadiensis,
d) Poriensis,
Sunt huic etiam comitatui arces insigncs. In his: Szilăgy Cseh, (Zilah.
Zilaj) Iladad, Koâ,
Oppida, praeter arces, adnexa sunt: Szildi. ad Meszes montis radices,
hilari positu, accessit^ Taschnad, pristinis temporibus frequentet incultura,
et agro fertili, et nundinis celebratur hucdum.
4) Ibid. I. p. 291.
Comitatus Krasznensis, Hungaris, Kraszna Vărmegye, Germanis, die Kras-
ner Gespanschaft, cui oppidum Kraszna nomen impertiuit.
1. Exilis regio est, quippe, tribus solum milliaribus procurrens. Lati­
tudo certe, qua maxima est, vix milliare effic.it. Ab ortu, montibus Meszes,
Hungariae a Transilvania discriminatoribus, comitatu Szolnok mediocri, a
septentrione intercluditur. Ad meridiem vero, solisque o'ccasum, Bihariensis
provincia terminos ponit. Montibus a.ltis, prae reliquis Hungariae provinciis,.
 Aceiași împărțire o găsim și la Windisch (1780 *). In împărți­
rea comitatelor dela 1784, se înființează între comitatele Transilvaniei,
al 8-lea comitat, din Solnocul de mijloc, Grasna și Chioar, cu pretoriul
în Ceul Silvaniei (Szilâ.gy-Cseh). Această împărțire a încetat .însă la
1790 (odată cu moartea împăratului losii II) ')■
In jumătatea întâi a 'veacului trecut, comitatul Solnocul de mijloc
•era împărțit în apt plase (procese) — aceste fiind grupate (câte patru)
în două cercuri (Kreis). Cercul I (din afară) avea un opid (târg) 57
sate și două predii (cătune). Aceste erau grupate în patru -plase: Eriu.
Peri, Sărmășay șl Tășnad. Cercul II (din lăuntru) avea plasele Hă-
dad, Jibău, Ceu Silvaniei și Zălau și cuprindea un târg 90 sate și două,
predii. Deci în total, comitatul avea două târguri, 147 sate și 4 predii/)
In acelaș timp (1839) comitatul Grasna avea două târguri, 69 sate
și 5 predii, grupate în patru plase (procese): Șimleu, Fericei, Grasna
și Cumani (Kemer)'').
In proiectul dela 1851, s’au prevăzut trei căpitanate, la Simteu,.
Tășnad și Zălau, ca aparținătoare regiunei Cluj.
Acest proiect n’a intrat în vigoare. In anul 1854 s’a făcut o nouă
împărțire, în care întâlnim prefectura Sălagiulni, cuprinzând 6 pre­
turi: Tășnad, Zovanl (Zăuan) Șimleu, Cehu, Zălau și Hida (la Dușca-
riu Hadălmaș*).

maxime celebratur. In quibus recensendi sunt: Meszes, Resz, Zalnuk, Som-

maxime celebratur. In quibus recensendi sunt: Meszes, Resz, Zalnuk, Somlyă.
Constat regiuncula processibus duobus, quorum hae sunt appcllationes:
superior, qui cirCa fentes Krasznae amnis est, montibus Carpaticis, cum
innexus, turn subsitus.
Inferior, qui se versus comitatum, que Bihariensern, qua Szolnok
mediocrem, sinuat.
Arces; imnio vestigia solum arcium vistuntur.
a) Sonilyo.
Valkovăr.
Oppida prouinciolae haec fere sunt:
a) Somltjo.
b) Krăszna.
c) Naon-falu (magnus pagus).
d) Szcnt Marcitha.
1) K. G. Windisch, I. c. II. p. 175.
I. S. PrșcARiu, 1. c.. (arondarea, 1784—1864).
’) L. Treuenfeld, 1839. III. p. 95.
4) E. A. Bielz, 1. c„ p. 480 : In loc de Prefectura Sălagiului (cum scrie
I. S. Pușcabiu, 1 c.), e „Kreis Szilagy-Somlyo" deci: prefectura șimleului.
Aceasta cuprindea 6 târguri și 258 sate, cu 173.579 loc. Inte aceștia sunt
arătati: 114.358 români, 50.080 unguri, 9.141 evrei și alte neamuri.
Cercul Tășnadului avea un târg și 45 sate; cerc. Zovanu (scris astfel
44 v. meruțiu

La 18G1 Grasna, Solnocul de mijloc, cu celelalte „partes reaplica-

tae“ ce rămăsese Ardealului, au fost 'reîncorporate Ungariei, împotriva
voin{ei Românilor, populația covârșitoare a acelor ținuturi.
In acest timp iar au luat ființă comitatele Crasna și Solnocul de
mijloc. «
Comitatul Crasna avea la 1870 o întindere de 1148 km. p. și o
populație de peste 62.000 locuitori. Reședința comitallului era la Șimleu.
In acelaș an, comitatul Solnocul de mijloc, cu o întindere de 2212
km. p. avea o populație de peste 113,000 locuitori. Reședința era
la Zalău.
Odată cu împărțirea făcută prin legea ungurească din 1876,
Uceste două comitate au fost desființate.
In locul lor, mai adăugându-se 27 comune din comitatul Dobâca
și două comune din comitatul Cojocna a luat ființă comitatul Sălagiu-
lui, în cuprinderea, pe care am luat-o în primire, în a. 1918.
Reședința, încă atunci (1876) s’a stabilit la Zălau, dânduse o lo­
vitură Șiimleului românesc.
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877, Comitatul Sălagiu
s’a format din: a) fostul comitat Solnocul de mijloc; b) fostul comitat
Crasna; c) cercul Unguraș din comitatul Dobâca cu 25 comune.
d) Din comitatul Cojocna două comune.
e) Orașul Zălau capitală.
*
In proiectul comisiunei județelor, de pe lângă Minist. de Interne,
(1921) s’a propus ca jud. Sălaj să fie format din:
a) jud. Sălaj, cum era în ființă, afară de 34 sate din ținutul Codru­
lui, dela Nord de șoseaua Ceul-Silvaniei-Supur, propuse a fi trecute
la jud. Sătmarului, și 9 sate din plasa Jibăui, propuse a fi trecute ju­
dețului Dobâca (Someș).
b) 11 sate din plasa Careii-mari (jud. Sătmar) până la o linie
dusă pe li Răsărit de satele Vezendin, Petreu., Ciomocoz și Bera.
c) Plasa Mărghita și satele Piscolț, Văsad, Petreu, Otoman și Să-
lacea, din jud. Bihor.
Capitala Zălau sau' Șimleu.
Acest proiect a pus în mișcare lumea cărturărească și funcționă­
rească din județ, oare s’a grupat în două tabere, unii pentru Zălau,
alții pentru Șimleu.

la Bielz) 1 târg și 34 sate; cerc. Și inelului 2 târguri și 43 sate; cerc. Cehului

(la Bielz: Csoh) 48 sate; cerc. Zălau 1 târg și 34 sate; cerc. Hida 56 sate.
 Unii au cerut plasa Hida din jud. Cojocna, unii vor plasa Mar-
ghita, altii nu o vor.
Toată lupta însă (ca și în alte părți) a fost inspirată mai mult de
grija, unde va fi capitala județului. Cei cu interese la Zălau cereau, mai
mult ca alții, să nu se deislipească satele de sub Codru, nici cele de lângă
Someș. E adevărat, că comunicația acestora e mai ușoară cu Zălaul,
decât cu Satju-mare și a celor de lângă Someș, cu Dejul. Dacă se desfă­
ceau aceste, Zălaul rămânea cu totul excentric. Dar tot așa de grea e
comunicația satelor românești din Apusul județului, cu Zălaul. Tocmai
pentru a nu rămânea la marginea județului, aderenții Zălaului nu
doresc nici plasa Marghita, ci numai câteva sate din plasa Careii-
Mari (de Careii mari, însă se feresc). Mai curând cer plasa Hida
din jud. Cojocna.
Susținătorii capitalei la Șimleu vor să repare o nedreptate, ce s’a
făcut acestui centru cultural românesc la 1876, când s’a desființat ju­
dețul Crasnei și s’a fixat capitala noului județ la Zălau. De altfel Șim-
leul e mai la mijlocul județului. Că are comunicații slabe e adevărat (e
îndreptat mai mult spre Grade, decât spre Ardeal). E un exemplu cla­
sic, de cum a puljuit fi prigonit și în acest înțeles un ținut românesc,
sub stăpânirea ungurească.
Comisiunea, când a propus alipirea celor 34 de sate de sub Codru
la județul Sătmarului, s’a gândit la lărgirea județului spre Apus, până
ia frontieră, la deplasarea reședinței mai spre mijloc (la Șimleu) și
s’a mai gândit, pot spune, să întărească masa românească din ținutul
Sătmarului, de care se apropie. Nu este așa de greu, cel puțin în pro­
gramul de viitor, de a stabili o mai bună comunicație. E mai puțin de-
cât a făcut stăpânirea ungurească, treptat și sistematic pentru întări­
rea nucleelor ungurești, între cari era și Zălaul și pentru slăbirea ți­
nuturilor mai compacte românești și a centrelor de cultură românească
între cari era și Șimleul Silvaniei.
Tn adunarea convocată de prefectura județului în Zălau la 31
Mat ie 1921, spre a-și da părerea asupra proiectului de nouă împăr­
țire a județelor, fruntașii Șimleului au fost în minoritate. S’au adus
două ,.moțiuni", una pentru Zălau, a majorității (între cari și repre-
Kontanții administrației și a oficiilor din Zălau) și alta pentru Șimleu.
De sigur, în situația, pe care am moștenit-o dela fosta și lunga
stăpânire ungurească, în sitrația de azi, mai ales a căilor de comuni­
cație și a clădirilor disponibile pentru oficii, memoriul d’intâi făcut
de ..încredințații poporului" din orașul și plasa Zălau, din plasele Ji-
bău și Ceul Silvaniei, au în multe privințe dreptate. Situația creată
printr’o administrație de veacuri, potrivnică ținuturilor mai compacte
românești, nu se poate îndrepta, dintr’odată, dar e necesar un program
rațional de viitor, în interesul numai ai populației, care să fie urmărit,
treptat și în mod hotărît.
Acest memoriu (moțiune) „protestează cu toată tăria și roagă
(guvernul" ca județul să rămână în „fruntariile sale vechi, adăugându-
se“ la nevoie teritoriile propuse de ei și orașul Zălau să rămână ca­
pitală.
Arată și situația actuală, greutățile de comunicație, cu
alte centre de cât Zălaul, ale satelor propuse a se desliipi de
județ. Din alte județe se mulțumesc slă primească, dela Nord (din jud.
Sătmarului) satele Hurez, Hacova, Dobra, Stâna și eventual și altele
despre care recunosc, că sunt mai legate de județul Sălaj, din punct
de vedere economic și al comunicației, pe calea ferată Careii mari—-
Zălau, aceste spreSatu-mare „ine având nici o cale de comunicație". Se
feresc însă de concurența Careilor.
Din județul Bihor se mulțumesc să primească numai comunele
Ahnașu.'Sarhigea, Bale și Săplac.
„Dacă este nevoie absolută de mărirea județului Sălaj" se cere
Hida din jud. Cojocna.
Intr’adevăr, dacă e să rălmână capitala județului la Zălau (pen­
tru clădirile de care dispune, ori pentru alte motive) atunci e mai
folositor pentru plasa "Hida să fie alipită la Sălaj, pentru că are foarte
-grele legături, cu Clujul și mai ușoară legătură (șosea- națională) cu
Zălaul. Populația cercetează mai curând târgurile dela Zălau și Jibău.
In sprijinul menținerii reședinței la Zălau, arată, că -acesta are
toate edificiile necesare unei capitale de județ, ceea ce nu are Șimleul,
dar mai recunoaște dela început că „<sub fosta administrație maghiară
s’a dat toată atenția orașului Zălau, pentru desvolfarea lui, centrali­
zând tocite șoselele și căile ferate și din aceasta, se face un titlu
pentru menținerea, reședinței.
Intr’adevăr aceasta e realitatea, aceasta e situația, pe care am
moștenit-o, aici și în alte ținuturi: centralizarea șoselelor și căilor fe­
rate, mai mult spre nucleele ungurești. Această situație, trebue îndrep­
tată, în modul cel mai just, în programul de viitor al statului român.

Al doilea memoriu (moțiune) al fruntașilor din Șimlou și împre-

jlrime („cetățenii județului -Sălaj" față de cei din primul memoriu-
moțiune —, cari -se numesc „înciredințații poporului") cer muta­
rea capitalei la Șimleu „corectândii-se astfel o nedreptate... dăună­
toare vieții economice și culturale românești a populației, 75% roma-
jiească a județului, aiservită unui curent...“ dușmănos, unguresc, din
.partea Zălaului.
Se potrivesc însă cu primul memoriu, într’un isngur punct: ,.ce­
tățenii jud. Sălaj... cu îngrijorare au aflat de intențiunile guvernului
ide a deslipi, de către trupul județului partea situată la Nord de șo­
seaua Supur-Ceul Silvaniei. Acest proiect nici de cum nu’l pot aproba*,
ci sunt de părerea să nu se ia nimic din teritoriul de mai înainte al
județului11.
Iar mai departe: „Cu bucurie am aflat de planul guvernului 'de
a alipi județului teritorii noi din județele Bihor și Satu-mare11.
E acelaș refren, pe care’l întâlnim și în memoriile altor județe,
când e vorba de. modificări: să nu se iea nimic, dar să li se dea din
județele vecine.
Se mi ii adaugă memoriul consiliului orașului Zălau, în care se
spune „unindu-se județele Crasna și Solnocul de mijloc, fostul guvern
maghiar a aflat de bine de a fixa- capitala nou înființatului județ în
Zălau“. In continuare înșiră palatele confortabile, și clădirile nece­
sare oficiilor etc. (clădite de stat, județ, oraș și particulari) arătând
cu degetul la sărăcia Șimleului. (Semnează ca primar un nume care
pare unguresc. Nr. 1855—1921).
Insă cu tot ajutorul stăpânireii ungurești, Zălaul foarte puțin
s’a ridicat.

Orașul Careii-mari de asemenea intervine (prin memoriul adre­

sat guvernului) cerând, ca — în cazul, când ar fi deslipit de jud. Săt-
mamiilui și nu ar rămânea capitală acestui județ — să fie alipit la jud.
Sălaj și a atunci să fie capitală a județului Sălaj.J) Evident, cu toate
motivele, ce le aduc în sprijin, nu se gândesc la satele îndepărtate,
din cealaltă margine a județului.

0 „Cere să se anexeze orașul Careii-Mari cu întreaga plasa Careii-Mari

Ia județul Sălagiu, carele întregit încă cu plasele Valea lui Mihai și Mar-
gita din județul Bihor: să se puie sediul județului Sălagiu astfel întregii,
în Careii-Mari."
„Județul Sălagiu are trei orașe, cari pot să vină. în socoteală ca sediu
al județului, anume: Zălaul, Șimleul Silvaniei și Tășnadul.
„Zălaul are 10.000 de locuitori. Edificiile erariale îi sunt: casa jude­
țului, tribunalul și judecătoria de ocol. In edificiile orașului sunt așezate
direcțiunea financiară, și casarma; iar în case închiriate: oficiul edil și de
silvicultură. Are biserici gr. cat., rom. cat., reformată și israelită; are un
gimnaz, .școală normală, școală civilă pentru băieții și fete.
„Șimleul Silvaniei are 5958 locuitori, judecătorie de ocol, biserici gr.
 In noua împărțire administrativă (1926) s’a fixat noul județ Sd-
t«j, în 'cuprinderea următoare:
■a) jud. Sălaj de până atunci, fără comuna Tușa, care trece la Cluj.
S’au adăugat:
b) plasa Valea lui Miliai din jud. Bihor.
c) plasa Careii-mari și comunele: Dobra, Hurez, Racoca din ju­
dețul Satu mare.
d) Comunele Ciocmaiii, Bebeni, Sitrdnc, Cristoltel, Soloua, Brâg-
Ies, Muncel și Crâștotful mare din jud. So-lnoc-Dobâca.
e) Comuna Trestia dela jud. Cojocna. Capitala Zălau.

cat., rom. cat. și reformată, un gimnaz. inferior și școală civilă de băieți și

fete. ,
„Tășnadul cu 4274 suflete, are biserici gr. cat., rom. cat. și reformată,
precum și o școală civilă.
„Nici unul dintre aceste orașe clin nici o privință nu poate concura cu'
Careii-Mari.
„Plasele Valea lui Mihai și Tășnadul, de repețite-ori au cerut anexa­
rea lor către județul Satu-Mare, respective cătră orașul Careii-Mari, ca
centrul județului, din motivul, că pe șoselele excelente, precum și cu calea
ferată, mult mai ușor și repede le este accesibil Careii-Mari, decât Oradea-
Mare, sau Zălaul.
„întreg județul Sălagiului gravitează, la Careii-Mari, ca la un centru
însemnat în rețeaua linielor ferate, fiindu-le mai scurtă călătoria la Cluj-
sau la Oradea-Mare prn Careii-Mari; iar pentru plasa Tășnadului — caro
cu drept se numește de cămara de alimentație a județului —• Careii-Mari
a fost și este mijlocitorul firesc pentru valorificarea bogăției sale.
„Oborul județului Sălagiu este Careii-Mari. aici își valorifică produsele
sale ce-i prisosesc, precum de aici și-le câștigă cele trebuincioase. In ge­
neral tot transitul de mărfuri) — export sau import — ale județului cu țării©
învecinate, comerțul din Careii-Mari este chemat a-1 efectua.
„Zălaul este numai sediul administrativ al județului Sălagiu, nici de-
cum însă și centrul economic, industrial și comercial. Cele mai multe plase
gravitează în această privință la Careii-Mari; iar altele, ca plasele Jibău,
Cehul Silvaniei și Crasna. mai mult Ia. Cluj.
„Cu zidirea liniei ferate Careii-Mari—Andridul—Pirul—Sălace—Mar-
gita —■ trasate deja —• și Margita va fi mai aproape de C.areii-Mari, decât
de Oradea-Mare. Necesitatea zidirii acestei linii noi documentează și împre­
jurarea, că, județul Satu-Mare la spesele zidirii a contribuit suma de 150.000
Cor., care sumă s’a depus și s’a așezat pentru fructificare.
„In anul 1909 s’a 'pornit o mișcare, ca plasa Valea lui Mihai să fio
anexată cătră județul Satu-Mare, respective Careii-Mari: precum și din
partea plasei Tășnadului în repețito rânduri s’au făcut petiții la forurilo
în drept pe acele vremuri în aceasta, direcție, din motivul firesc, ca chestiile
administrative, judiciare, scl. să și-le poată, resolvi în Careiil-Mari, care
este pentru ele mai accesibil".
 Întinderea județului înspre Vest, până ia granița țării, s’a făcut
și din .alte consideruțnmi, de ordin superior, pentru ca regiunea de gra­
niță să fie sub privegherea mai multor județe.
Sub acest raport și eventual sub raportul desvoltării în 'viitor a
căilor de comunicație și de comerț cu țara vecină dela Vest, noua im-
părțire ar însemna un progres.
In actuala situație administrativă însă, cu capitala județului la
Zălau înseamnă mai puțină putință de administrare și supraveghere a
regiune! de frontieră și mai înseamnă un mare neajuns, mari greu­
tăți de comunicație până la Zălau, în deosebi pentru satele, cari au
fost alipite dela Vest, din plasa Valea lui Mihai și din plasa Careii-
mari.
De altă parte dacă sar muta reședința dela Zălau mai spre cen­
trul județului, n’ar avea nici un rost alipirea celor opt sate din jud.
Dohâca (Someș) având dificultăți de comunicație și mai. mari, de cât
au azi, pentru a ajunge la reședința județului.
E acelaș neajuns pe care'l întâlnim și în alte județe, pentru a că­
rui înlăturare, măcar pe cât e posibil, ar putea contribui crearea, prin
descentralizare, de subprefecturi, cu câte-va plăși grupate, în -cazul de
față, la Cărei.
Interesantă e obesrvația prefecturei din Satu-ma-re, ca plasa Se-
cuieni din jiul. Bihor, având legătură de cale ferată și drumuri pie­
truite cu Marghita-Șimleu, să fie alipită la jud. Sălaj.

Județul Sălaj cuprindea (până la 1926) 239 corn mie grupate in.
șase plăși: plasa Cehul-Silvaniei, Crasua, Jibău, Șinileu, T(^nad, Zălau,
și două orașe cu consiliu: Șimleul-Sălagiului și Zălau.
In noua împărțire cuprindne 3 comune urbane: Cărei, Șimleul-SH-
rauteî și reședința Zălau.
Comune rurale are 267 (deci cu 28 mai mult ca vechiul județ)
grupate în 10 plăși: plasa Bocșa cu 29 comune, Buciumi cu 22, Cehul
^Uruitei cu 39. Crasua cu 25. Cărei cu 21. Jibău cu 32. Snpttrul-dc-
Jos cu 22. CinJeul-SilraiHei cu 35. Tășuad cu 28 și Valea lui Miliai
mi 16 comune.
 JUDEȚUL SOMEȘ.

Trecut prin, mai multe delimitări, e unul dintre județele (comi­

tate) cele mai vechi.
Pe locul satului românesc de azi Dobâca, exista la începutul vea­
cului XIII (1219) o cetate cu un ban Mikud1).
Intre cele șapte comitate menționate în diplomele vechi, citate
în lucrările istorice existau și comitatele „Zolnok“ (Zonuk) și Doboca.
„Zolnok“-ul (Zolnuk) era un comitat mai mare, care se întin­
dea până la Tisa. Acesta s’a separat în Z. exterior, la Vest, după care
urmau, spre Est, Z. de mijloc și Z. interior.
Pe timpul Iui Ștefan cel mare (și urmașii săi) și a Iui Petru Rareș,
părți din acest ținut au cunoscut și înviorarea unei stăpâniri româ-
noști, cel puțin ca feude2).
Ștefan cel Mare, primise dela regele - Matiaș (după ce-1 învinse
la Baia) două cetăți din Ardeal, cu satele din jurul lor, Ciceul și Ge-
tatea de Baltă3).
La 1529 Petru Rareș în urma unui tratat de alianță cu craiul
loan (pentru ajutorul împotriva lui Ferdinand) a primit moștenirea
lui Ștefan cel Mare, Ciceul și Cetatea de Baltă și pe deasupra Bistrița
cu 23 sate (săsești) districtul Rodnei și cetatea Ungurașului4).

Revai Lex. și Tagănyi (Rethy L. și Kâdar I.) Solnok-Doboka vărm.

monogr. 1901.
2) N. Iorga: Istoria Românilor din Ardeal și Ungaria 1. c. voi. I, pag.
133. „In 1501 încă, oamenii lui Ștefan cel mare și ai fiului său Bogdan
se aflau la Reteg cu locuință statornică (commorantes) și de aici încerca­
ră ei a-și alipi trei sate din părțile vecine cu cetatea Ungurașului, sate
care aparțineau unuia din Românii intrați în nobilimea catolică a Ardea­
lului : loan Ungurul („Ungor): Sânmărghita, „Keresztur" și Uriul de sus".
3) Ștefan Meteș: Moșiile Domnilor și boierilor din Țările române, în
Ardeal și Ungaria, 'Arad 1925, p. — V. Motogna: Delațiunile dintre Moldova
și Ardeal în s. XVI. Dej, 1928.
4) V. Motogna: Ungurașul sub Petru Rareș. Anuarul Inst. de Ist.
Naț. II. Cluj, 1924, p. 316. — și Relaț. d. Moldova și Ard. 1. c.
 Satele cari țineau de cetatea Ciceului cu timpul au sporit1).
In. cartea lui S. Timon (1733) se face numai mențiune de „co-
-.miMus Dobocensis“ își „comit. Solnocensis vel Solnokensi>s“J). In
unele hărți vechi (a se vedea la sfârșitul lucrării) se scrie „Corn.
Dubacensiis".
In statistica dela 1760 până 62, găsim pentru comitatul Dobâca
169 comune, iar pentru Solinocul interior 193 comune 3).
Matth. Bol. (1779) dă și o teurtă descriere4) a comitatului Dobâca
(Com. Dobocensis) din care se vede, că acest comitat era limitat la Nord
de comit. Solnocul interior, la Sud de comitatele Cojocna și Turda,
la Vest Solnocul de mijloc, iar la Est se întindea până aproape de

1) Șt. Meteș, 1. c. p. 25. „O conscripție din timpul lui Alexandru Lă-

pușneanu, la 1553, ne arată precis câte sate aparțineau cetății Ciceiu, pe
■care o stăpâneau Domnii Moldovei de mai bine de o jumătate de veac.
Numele satelor sunt: Baba, Bața, Poiana-Blenchii, Bârsău, Ciceiu-Giur-
.gești, Ciceiu-Hășmaș, Ciceiu-Mihăiești, Ciceiu-Corabie, Dăbăceni, Ambriș,
Gâlgău, Ganciu, Goștila, Gighișul de sus, Ileanda mare, Ilișua, Câțcău,
■Căplani, Căpâlnea, Cășeiu de jos, Răgușești, Coldau, Chireu, Lelești, Mica,
Mănăștilur, Muncel, Negrilești, Urișor, Uriul de sus, Orman, „Orbo", „Pa-
takfalva", Petrihaza, Peșteș, Refeni, Reteag, Glod, Șomcutul mic, Selișca,
Sânmărghita, Suciul de sus și de jos, Vima-mare, Vaida-Cămăraș, Borcut,
Văleni, Poiana-Porcului, Dămăcușeni, Draghia,. Lăpușul unguresc,- „losep-
lâpos“, Dobric, Libotin, Masca, Rogoz, Robia și „Szâszmezo", dispărut (Hur-
■muzaki, II, pp. 150—55 no. 62). Deci un ținut destul de întins". (Și mai de­
parte) : „E interesant că satele românești din domeniul Ciceu erau împăr­
țite în voivodate. Fiecare Voievod avea sub cârmuirea sa mai multe sau
mai puține sate. Cunoaștem și numele Voievozilor din acest an : loan Ma-
xin, Andreica, Gheorghe Vele, Filip Pașca, Marian, loan Petrican și' Gheor-
ghe Elețce, cu satele fiecăruia. Toți acești Voievozi erau supuși, după obi­
ceiul unguresc, pârcălabului de Ciceu, reprezentantul oficios al Domnului
din Moldova (St. Meteș, Contribuții nouă privitoare la Voievozii români din
Ardeal și părțile ungurești în sec. al XVI—XVIII-lea, Cluj, 1922, p. 2—3“.
3) Sam. Timon : Imago antique Hungariae. Cassoviae 1735, 1. c., 11,
;p. 77—78.
3) Statistica Românilor Ardeleni din anii /760 62, făcută de B. A.
Buccov, de Moringer șf Fb. L. Dietrich, publ. de Dr. V. Ciobanu. Anuarul
Inst. de istorie națională, voi. III. (1926). Cluj.
*) Matth. Bel: Compendium Hunyăriae yeoyraphicum. Posonii et Cas­
soviae 1779. II. p. 135 : „Dobocensis comitatus, Doboka Vărmegye, die Do-
boker Gespanschaft, in Hungariae finibus, Samosium minorem, cum Chry-
sio amne, transmittit, in superiorem, ac inferiorem divisus (a septentrione,
Szolnok interiori, ab oriente, Gyergyoiensibus, a meridie, Colosiensi et Tor-
densi, ab occasu, Szolnok mediocri comitatibus coercetur. In parte supe-
Tiori 79. in inferiori 83. loca deprehenduntur). 4*
 ținutul Giurgiului. Avea în total 162 localități, grupate în două cer­
curi mari,, unul de sus cu 79 localități și cel de jos cu 83 localități..
Comitatul Solnocul interior, avea la 1770 două cercuri mari, unul.
de sus cu 86 localități și altul de jos cu 108 — în total 194 localități.
Localitățile cele mai însemnate din comitatul de mai târziu Solnok-
Dobâca (azi ,,Someș“) ca Dejul, Gherla, Răteag, Beclean s. a. țineau
atunci de comit. Solnocul interior1).
In împărțirea din 1784 Dobâca de jos cu districtul Bistrița au>
fost înglobate în acelaș comitat cu Gojocna și Turda de sus, având,
capitala în Reghin.
Partea cea mai mare din județul de azi, Solnocul interior și Do-
bâca de sus formau un comitat deosebit cu reședința în Dej. iar Sol-
oncul de mijloc cu Crasna și Chioarul formau un alt comitat cu reșcei,
în Ceul Silvaniei.
'După repertoriul și harta lui Liipszkii (dela 1808) 2), comitatul'
Dobâca acea două cercuri (circuli) cercul de sus, cu patru plase (pro­
cese): Magy. Egregy (Unguraiș la Treuienfeld). Paulicieu, Modul mic
și Valasut, iar cercul de jos, cu 'patru plase: Sicu, Buiza, Chiraleș și:
Bârgău.
In acelaș timp comitatul Solnocul interior avea cercul superior cu
patru plase (procese): Gâțcău, Lăpuș, Răteag, Piatra și cercul de jos cu
cinci plase: Beclean, Unguraș, Dej, Olpret, Vad și Surduc (Strâm-
tura).

Jj Matth. Bel. 1. c. II. p. 133—134. Szolnok Interior Comitatus Belsd'

Szolnok Vărmegye, die innere Szolnoker Gespanschaft vtroque Samosio amne
irrigatus, in regione superiori consedit. (Diuiditur prouincia in circulum
superiorem et inferiorem in ilio 86. in boc 108. loca, anno 1770. deprehen-
debantur. Recensebimus oppida eius castraque praecipua. Kazăr-văr, Kozar-
varinum, eastellum Samosio minori adpositum, ad Keyekcsius pertinet,
Kapldn, Kaplanum, eastellum secundam, in iuribus comitum Hailer.
LUes. Des, Desium oppidum praestans idque salinis indutum, ad con-
îiuentem utriusque Samosii. Szent Benedek, fanum S. Bcncdicii, arx colii
edito impesita, ad Samosium minorem, ni possessione est gentis Kornisia-
nae (medio*supra Desium milliari).
"'■Vriiden, Bethlenia, arx alueo Samosii maioris conclusa et vallo, turri-
busque communita, iriMutae genți, Bethlcnianae, cui paiet, nomen eoncessit..
Kelicg, Rettegum vicus (oppidum) copiosus et cultus, genii Mikesianae ob-
sequitur. Szamos Uj-târ, Samosii Ujvarinum, oppidum frequens, merca-
tuque insigne, coloniae Ilungaricae ct Armenac castro, quod Georgius Mar-
tinusius, apud Samosium minorem, construxerat, adiacet. (Notari adliuc
merentur: Armenopol, oppidum circuli inferioris. Decsakna, etiam ibidem;.
Kemenye, a quo Kemenyiana familia denominatur).
-) I. LirszRY, 1. c.
 La 1813, în lucrarea lui L. 1. Marienburg1), comit. Dobâca („corn.
iUobocensîs sive de Doboka“), e arătat cu o întindere prelungită spre
Est până în Carpații Moldovei (fiind cuprins între corn. Clujului, al
Turdei, districtul Bistriței, Moldova și comit. Solnocul interior, S. de
.mijloc și Crasna) Avea în 1761, Români 45.891.
Comitatul avea aceeași împărțire în două cercuri (Zirkel) de jos
și de sus, fiecare cu 4 procese.
Aici ui ise dă și numărul șalelor pentru fiecare proces : a) în
cercul de sus : Iclosel cu 19 sate, Unguraș cu 21, Panticeu cu 22, și
Valasut cu 18 sate ; b) în cercul de jos : Bărgăul cu 17 sate, Busa
cu 22, Ckirales cu 18 și Sicii cu 27 sate.
In acelaș timp (1813) Comitatul Solnocul interior (cuprins în­
tre districtul Bistriței, comitatele Dobâca, Maramureș, Solnocul de
mijloc și districtul Chioarului) avea două cercuri, de sus cu patru
procese ,,Bezirk“ uri) și de jos, cu șase.
In cercul de sus era: Olprețul cu 20 sate. Unguraș (Bâlvânyos) cu
17. Becle'm cu 22, Dej cu 17 și Surduc cu 18 sate -).
Aceeași împărțire în cercuri și pla.-e o găsim și la 1837 3). Co­
mitatul Dobâca avea în acest timp un târg 173 comune și 2 predii
(mtime) iar Solnocul interior avea 1 oraș liber, 2 târguri, 191 co­
mune și 1 prediu.
in lexiconul lui Treuenfeld^j, găsim pentru comit. Dobâca aceeași
împărțire în cercuri (Kreis) și plase (Bezirk, processus). Cercul su­
perior are 82 sate și 4 predii, iar cercul inferior un târg, 89 sate și
un prediu.
Solnocul interior cuprindea un oraș, 1 târg, 195 comune și 5
predii
D Lucas Ioseph Marienburg : Geographie d. Grossfurstentums Sie-
benbiirgem II. Hcrmanstadt 1813, p. 110.
Pentru a se vedea cu cât de puțini funcționari (și personal inferior)
se putea conduce atunci un comitat, din toate punctele de vedere : admini­
strativ, financiar, judecătoresc, sanitar, reproduc dela p. 113: „Die Comi-
tatsbeamten sind : ein Obergespan, 2 Vicegespane, 2 kbnigliche Steuerein-
nelmier, 12 Gerichtsbeysitzer. Weiter ist im Comitat ein Notar, Vicenotar,
8 Untericliter, eben so viele Rectificationscommissăre, ein Archivar, Pro-
tokollist, 2. Schreiber. ein Fiscalprocurator. Physikus, Chirurgus. eine Ile-
bainme, ein Tliurlnifher, 2 Ueberreiter. ein Kerkenneister, 4 Trabanten, ein
Scharfricliter.
-) Ihidem, 1. c. p. 117. (In personalul oficiantilor din acest comitat, în
afară de cei arătați Ja comit. Dobâca, aici există, și un inginer).
") I. II. Benigni v. Mildenberg: Handbuch der Stalistd; u. Geographie
•d. GroxsfPrslcnthunis Siebenbiiruen. Ilermannstadt. 183", p. 32—33.
4) Ign. L. v. Tret enfei.d: SiebcnbOrgcns... Lexicon, Wien. 1839.
 In proiectul Dietei Transilvaniei din a. 1841 se propunea un ju­
deț mai mare: Gliuij-Dobâca 1).
In împărțirea provizorie, ce s’a făcut după revoluție, în a. 1850
Dobâca nu mai figurează ca un comitat deosebit, ci e împărțit între
districtul Clujului (au ținutul Dejului) și între districtul Răteagului.
La 1851 se înființează în locul comitatului, patru capitanate: Dej,
Răteag, Gherla, și Șoncuta, alipite la districtul Răteagului, care avea
încă trei (în total 7) căpitante.
La 1854 se înființează prefectura Dejului ou opt preturi, între
cari și Șomcuta (azi în jud. Sătmarului) și Mociu (azi în jud. Clu­
jului). 2)
Intre proiectele a. 1863, întâiul cu 9 comitate, al doilea cu 15
comitate, se găsește și comitatul Solnoc, cu o parte din Dobâca.
In proiectul dela 1864 supus dietei Transilvaniei spre desbatere,
între cele 9 municipii, în cari se făcea împărțirea administrativă a
Transilvaniei, era și municipiul Dejului.
Comitetul Dietei, din care făcea parte și I. 8. Pușcariu (citat),
a modificat proiectul, propunând 12 municipii în loc de 9, cu 58-
de submunicipii.
Prin împărțirea administrativă din a. 1876, complectată în 1877,.
se formează comitatul Solnoc-Dobâca, din:
a) Comitatul Solnocul interior, afară de partea care se alipește
la comitatul Bistrița-Năsăud.

l) Datele dela 1841—1864 după I. C. Pușcariu 1. c.

") E. A. Bielz : Handbuch der Landeskunde Siebenburgens, Hermannst.
1857, p. 468, și kurzgef. Erdbeschreibung von Siebenbilrgen. Herm. 1858,
p. 77. Această prefectură avea un oraș, trei târguri și 336 sate, cu 196.270'
loc. Dintre aceștia 153.055 Bomâni, 24.481 Unguri și 18.734 alte neamuri,
între cari Armeni și Evrei. După confesiune : 129.538 greco-cat., 37.291 ortod.
(deci, aceste două confesiuni fiind românești, rezultă mai mulți Români),
19.607 reformati, 7851 catolici și 1983 alte confesiuni.
Cercul (pretură — „Bezirk"1) Lăpușului avea 35 sate (Lăpușul însuși
— Lăp. ung. — avea 1556 loc.).
Cercul Copalnic-Mhnăștur, 34 sate. (Mănășturul 617 loc.).
,, Șomcuta-mare, 67 sate (Șomcuta 963 loc.).
„ Dăteag, 52 sate (Răteagul 15^7 loc.).
„ Simișneu (cu oficiile la Olpret) 40 sate (Simișneu-Semesnye cu
1282 loc., Olpret, cu 1044 loc.).
Cercul Dejului, 38 sate (Dejul târg sau orășel provincial — „Markt-
flecken oder Landstădtchen" — cu 4355 loc.).
Cercul Gherla, 41 sate (Orașul „Armenienstadt, Gerla, schongebaut.
„ Mociu 20 sate (Mociul cu 1269 loc.).
 b) Comitatul Dobâca, cu 83 sate, afară de părțile alipite comi­
tatelor Bistrifa-Năsăud, Sălaj și Cojocna1).
c) Din Ghioar 48 comune, vecine cu Solmocul interior1).
d) Se mai alipesc comunele Uioara și Șieu. Deasemenea Sicu și
orașul Gherla. Capitala Dej.
In felul acesta districtul Ghioarului se desființează. Cele 43 sate
cari mai rămăsese din Ghioar, se alipesc comitatului Sătmar.
*

In proiectele comisiunei județelor s’a propus:

1. In primul proiect (al județelor mari) județul Dobâca. să fie al­
cătuit din:
a) Județul Solnoc-Dobâca, afară de plasa Becleanului, trecută
județului Bistrita-Năsăud.
b) 16 sate din plasa Șomcuta, județul Sătmarului (până la o
linie Est-Vest, ce trece pela Nord de satele Remetea, Văleni, Vadu
Poienii, Remecioara).
cl 9 sate din Nord-Estul județului Sălaj (plasa Jibau, lângă linia,
ferată someșeană, dela Chelenița la Turbiița).
2. In proiectul al doilea (județe mijlocii) să fie alcătuit din :
a) Județul Solnoc-Dobâca, afară pe plasa Becleanului (fără secre-
ifamtele Tărlișua, Spermezău și Ilișua).
b) Să se alipească 2 safe din plasa Șomcuta (județul Sătma­
rului).
încă lin Noemvrie 1920, la ordinul Ministr. de Interne, subprefec­
tul județului trimite un răspuns, în care propune unele modificări în
noua împărțire a județului.
Dupăce arată, că drumurile sunt rele, mai ales pe urma răsboiu-
lui, propune să se înființeze pe lângă cele opt, încă două plase: a) pla­
sa Răteag cu 25 comune, împărțite în opt secretariate (Răteag, Bata,
Ciceu-Giurgești, Negrileștî, Ilișua, Spermezău, Diug și Târlișua), b)
plasa Gâlgău cu 23 comune, grupate în 6 secretariate (Gâlgău, Gor-
uieni, Câțcău, Vima mică, Fodora rom. și Glod). Cele patru comune
din plasa Gârbăului, cari curând după unire au trecut în admi­

’) Ciocman, Băbeni, Poienița, Piroșa, Cueiulat, Șoimuș, Cozla, Ciula,

Letca, Lemniu, Toplița, Porcăreți, Valea-rea, Mesteacăn, Curtuiuș, Bâr-
săuta, Răstolț, Dollieni, Săcătura, Boiu mare, Frânceni, Jugăstreni, Româ­
nești, Selnița, Groapa, Preluca, Măgura, Râușor, Brebeni, Cernești, Mănăș-
tur, (Copalnic Mănăștur), Fanate, Făurești, Ciocotiș, Trestia, Plopiș, și
Vima mică, Cărbunari, Copalnic, Vad, și Leschia, Cărpinis.
 nistrarea prefectului de Cojocna (plasa Hida) să fie alipite definitiv
la județul Cojocna (Cluj).
In motivare se arată marea greutate de-a administra plășile Dej
și Beclean din vechea arondare, din cauza drumurilor rele, de fapt și a
întinderii prea mari. De altă parte comuna Răteag este bine așezată
în valea Someșului și în drumul de scurgere a văii Ilișua. Are târ­
guri de tară și de săptămână căutate și e mai lesne de ajuns la Răteag
din unele sate îndepărtae, decât la Dej sau Beclean.
De altfel Răteagul a avut o importantă istorică, rezultând tot din
așezarea geografică; de asemenea a fost un timp, cum am văzut, centru
de comitat.
Cu privire la a doua plasă propusă, a Gâlgăului, satele astfel
grupate se pot administra mai ușor.
Du'păce au cunoscut, chiar înainte de publicarea oficială primul
proiect ,de arondare al comisiunii județelor (de pe lângă Minist. de In­
terne) prefectura trimite (în Martie 1921) Ministerului un nou raport,
în care după consultarea comitetului administrativ, reprezentantii ju­
dețului se arată dispuși la următoarele modificări:
a) Cedează județului Năsăud 11 comune din plasa Beclean și 6
comune din plasa Cheuchiș.
b) De asemenea socotesc cedate cele 4 sate din plasa Gârbău, ad­
ministrate de prefectura Cojocna. In schimb se cere întreg teritoriul
așezat între râurile Someș și Lăpuș, în afară de 6 sate. Nu doresc
cele 9 comune (oferite în primul proiect din Nord-Estul județului Să­
laj (plasa Jibău) linia «ferată dla Chelenita la Turbuța, socotindu-le
greu de administrat, între altele și pentru cuvântul, că o bună parte
din hotarul acestor comune se găsește pe celalalt mai (stâng) al So­
meșului — cu toate că mai ușor «e pentru bieții săteni din cele 9 «comune
așezate lângă calea ferată să ajungă la Dej, decât, pe drumuri grele, la
Zălau.
Mai cer plasa Șomcuta mare, clin județul Sătmarului, cu 34 co­
mune, deosebit de alte două comune (Coaș și Coruia) a căror alipire
se cere la plasa Copalnic-Mănăștur.
In acest fel, prefectura din Dej propune, ca noul județ să aibă
337 comune, grupate în 11 plase (Beclean cu 33 comune, Răteag cu
28, Dej cu 39, Gâlgău cu 29, Ueanda maro cu 36, Gârbău cu 28, Iclod
cu 28, Gherla cu 34, Lăpiușul «cu 28, Gopalhie-Mănăștiur cu 21, Șom­
cuta mare cu 34). La plasa Șomcuta «au renunțai pe urmă.
E interesant de știut, că prin «acest raport se face pentru întâia
oară propunerea de ci schimba numirea județului ,.Solnoc Dobâca“ cu
 numirea de județul „Someșului^ ceeace s’a și admis, pentrucă aici (la
Dej) e confluența celor două Someșuri. (Totuși nu trebue să se uite, că
numirea Dobaqa (Dăbâca) e foarte veche și că județul Dobâca figu­
rează, cum am văzut, printre cele mai vechi județe ale Transilvaniei.
De altă parte Someșul trece și își adună apele din cinci județe.
In împărțirea acceptată oficial și intrată in vigoare (în 1926) s’a
fixat noul județ sub numele de județul „Someș"’ format din:
Județul Solnoc Dobâca, afară de: plasa Gopalnic Mănăștur, care
-tro’e la jud. Sătmarului; afară de comunele Giocmani, Bebeni, Sur-
duc, Cristolțel, Solona, Brâglez, Crâstolțul mare și Muncel, care trec
la jud. Sălaj; afară de comunele Feldioara, Cătălina, Panticeu,
Dârjea, Dăbâca, Lona, Sic, Lac și Gopru, cari trec la jud. Cluj; afară
■de comunele: Șieu-Cristutr, Chintelnic, Mafeiu, Moruț, Sân-Iacob,
Difalău, ȘieujMăgeruș, Șirioara, Arcalia, Tigău, iși Ghiralești din.
plasa Beclean, cari trec la jud- Năsăud.
Județul (fost Solnoc-Dobâca) cuprindea (până la 1926) 312 co­
mune grupate în 8 plăși: pis. Beclean, Ciachi-Gârbău, Gheuchis, Dej,
•Gherla, lleanda-Mare, Lăpitșul-unguresc, Jlăiiăștur și 2 orașe cu con­
siliu: Dej și Gherla.
In noua împărțire cuprinde 2 comune urbane : Gherla și reșe­
dința Dej. Comune rurale are 261 (deci cu 51 mai puțin ca vechiul
Județ) grupate în patru plăși.: plasa Beclean cu 24 comune, Chiochiș
cu 30, a Dejului cu 32, Gârbou cu 27, Gherla cu 34, Ileanda cu 51, Lâ\-
puș cu 32 și Beteag cu 32 comune.
Evident, din motive (cari nu se pot discuta aici) s’a trecut și
peste dorințele localnicilor (uneori în adevăr exagerate) și peste pro­
punerile comisiunei pentru noua arondare a județelor.
Prin alipirea plasei Gopalnic-Mănăștur la jud. Sătmaru­
lui, cred că s’a făcut o greșală, care îngreunează situația populației;
pentrucă dacă era greu localnicilor să se deplaseze până la Dej, e și
mai greu (cum am .arătat) să ajungă la Srtu-mare.
Acest ținut are nevoe în primul rând de căi de comunicație mai
bune, iar până atunci de o unitate administrativă mai mică, cu un
centru mai apropiat.
De asemenea prin cedarea comunelor arătate mai sus. din plasa
Becleanului către județul Năsăud, nu s’a rezolvat problema, nici față
de locuitorii din valea Someșului mare, din plasele Năsăud și Mocod —
cari treime să facă -ocolul pela Beclean, spre a ajunge la reședința ju­
dețului. la Bistrița — și nici pentru toate satele din plasa Beclean.
 JUDEȚUL NĂSĂUD.

In timpurile vechi au existat, fără îndoială, și în valea Some­

șului mar e, cneai și ju.zi.
Intru cât în documente, începând din v. XIII, se face mențiune
de „Districtus Rodnensis" *), ori „Vallis Rodnensis", iar mai târziu
și „Vallis Valachalis" se vede, că a existat lîn partea de sus a văii
Someșului mare, un teritoriul administrativ distinct, suib numele de
mai suis2).
*) „Districtus Bodnensis" e amintit și în manuscrisele lui los. BenkS
(în Bibliot. Univ. din Cluj), Transilvania specialis, III, 155.
2) Virg. Șotropa : „Districtul Năsăudului" în „Archiva Someșană“
Nr. 1—1924.
„Ținutul nord-estic al Ardealului cu comunele sale românești așezate
în partea de sus a Văiei Someșului-Mare, încă în timpurile cele mai vechi
de cari avem știre, a format un corp distinct, când autonom, când apanaj
ori feud și când parte integrantă a vr’unui județ învecinat. In cele dintâi
'documente istorice el poartă numirea: Districtus Rodnensis, ori Vallis
Rodnensis, amintite fiind cu numele următoarele comune: la 1241 Rodna;
la 1263 Năsăudul; Ia 1440 pe lângă cele două anterioare, Maieru, Sângeorz,
Peldru, Rebra, Rebrișoara, Telciu, Salva, Zagra și Mocod.
„După 1475, când regele maghiar Mateiu anexează (încorporează) Valea.
Someșului la orașul Bistrița, ținutul nostru în documentele și actele oră­
șenești, pe lângă numirile de mai sus, poartă și numele : Vallis Valahalis,
fiind amintite în 1547, în diferite catastife, mai ales de dare, afară de cele
înșirate până acum, și comunele : Mititei, Hordou, Bichigiu și Runc.
„In 1506, orașul Bistrița cumpără dela conții Bethlenești satele iobage,
Bârgăul de sus și de jos, cari și după 1552, când ele iarăși trec în proprie­
tatea familiei Bethlen, în catastifele de dare ale orașului sunt înșirate între
comunele românești, dela care orașul Bistrița încasează dările regești.
„In 1548 de prima dată se face amintire despre comuna Poieni, și în
1552 despre Ilva (milcă) ; iar în 1603 sunt amintite și comunele Găureni,
Suplaiu, Vărarea și Leșu din valea Someșului.
,.De acum înainte, dar mai ales dupăce în grupul comunelor româ­
nești intră : în 16O3''‘Nușfalăul, și în 1652 Sântioana, ambele din valea Sieu-
lui, toate aceste 25 sate românești sunt indicate în actele orășenești și gu-
verniiale ca aparținătoare districtului românesc numit oficial: Pertinentia
Valahalis ori Depertinentia valahica, ori Districtus Valahicus, spre deose­
bire de „Districtus saxonicus" format de satele săsești din jurul Bistriței.11'
 De Rodna, cu minele ei, se face mențiune mai deseori, începând
din v. XIII1).
înainte de v. XV Năsăuidul și Rodna cu satele vecine din valea
Rodnei (deci a Someșului mare) fineau e comitatul Dobâca 2).
La 1453 Rodna făcea parte din domeniul Bistriței, care a fost
dăruit în acel an, lui loan Huniade 3).
La 1475 Rodna și valea Rodnei au fost dăruite Bistriței de re­
gele Matei Gorvin. (In lulcrareia lui Pesty F.r ■— citat ■—■ se arată la
pag. 119 că alipirea vădi Rodnei s’a făcut la 1469.)
Această incorporare s’a făcut cu condiția, ca locuitorii (români)
do pe valea Rodnei (Someșul mare) să aibă aceleași drepturi, ca și
orășenii Bistriței.4)
Ținutul Bistriței deasemenea ținea în timpurile vechi ale comi­
tatelor, de comitatul Dobâca, având însă privilegii și o conducere
administrativă deosebită.1) Teutsch: Zur Geschichte von Bistritz (Ar-
ohiv d. Ver. f. siebenb. Landesbunde. IA7. 2.)
In sec. XIII și XIV Bistrița împreună cu Rodna e arătată ca o
posesiune a reginelor Ungariei.

9 In manuscrisele los. Benko (la Bibliot. Univ. din Cluj) „Transilvania

specialis. III. p. 159: „Rodna alias Rudna". — La Matt. Bel, 1. c„ 1779, II.
pag. 173: Rudna, Rodana, Rudana. —■ însemnări mai ample pri­
vitoare la Rodna: Archiva Someșană" Nr. 1. Năsăud 1924 (Iulian Marțian:
„Contribuții la istoricul Rodnei"). — Prof. Nic. Drăganu : „Toponimie și
istorie", Cluj, 1928. — Arch. Someșană Nr. 9, 1929 („Istoricul Districtului
Năsăudean" —■ după manuscrisul lui Florian Porcius). De asemenea, a se
vedea însemnări pe hărți vechi, la sfârșitul acestei lucrări.
2) Pesty Fr. : Az eltiint rigi vărmegyek. B.-pest. 1880. II. p. 70 și în
Arhiva Someșană, Nr. 9, p. 8.
s) Fr Kramer : Reitrăge zur Militarisirung des Rodnaer Thales. (In
Program d. ev. Ob. gymn.) Bistritz 1880. p. 5.
4) Arhiva Someșană, No. 9, p. 12: „Din cele expuse până aici se poate
constata, că decretul regelui Matia, din 1475, pe temeiul căruia s’a încor­
porat Valea Rodnei la Bistrița, a fost baza dreptului istoric și baza ra­
porturilor de drept ale Văiei Rodnei și locuitorilor români din ea, față cu
cetatea și cu magistratul Bistriții. Conform acestui decret, confirmat și
prin decretele din anii 1488, 1492, 1498 și 1520, Valea Rodnei s’a încorporat
la cetatea Bistrița, cu expresa condiție ca locuitorii acestei văi să bene­
ficieze de toate drepturile, libertățile și privilegiile de cari sunt împăr­
tășiți Bistrița și locuitorii ei sași; în urmare locuitorii Văiei Rodnei tre­
buia să se trateze întru toate și întocmai ca orășenii bistrițeni, iar comunele
acelei văi, ca însăș cetatea Bistrița", ceea ce, cum vom vedea, nu s’a în­
tâmplat, ci dimpotrivă satele românâești au suferit cumplit din partea Bis-
trițenilor."
 A avut și comiții („icomes“) săi, între cari unui „Stibor“. a fost
și voevod ai Ardealului, de asemenea a stat și sub comiții secui.
La 1453 țineau de domeniul Bistriței încă 26 sate1).
La 1474 districtul Bistriței intrat, din punct de vedere admini­
strativ, in Universitatea Sașilor dela .Sibiu.
La începutul sec. XVI districtul Bistriței, împreună cu al Rod-
nei, cuprindea 48 de localități, iar mai târziu, până pe la mijlocul
soș. XIX, numărul localităților a crescut la optzeci2).
Au fost în v. XVI și în ținutul acesta feude, posesiuni ale Dom­
nilor moldoveniJ). Bistrițenii au avut prilejul să cunoască deaproape,
mai ales, pe Petru Rareș.1)
Pentru hoturul spre Moldova au fost multe neîțelegeri între Bi-
sbriteni și Moldoveni, în v. XVI XXVII.")
________ 'U
4) Pesty Fr. 1. c. p. 115. 1
-) Ibid. 1. c, p. 120. Aici însă parc a fi o nepotrivire, pentrucă
sunt menționate satele din valea Rodnei, ca alipite mai târziu. Date is­
torice mai amănunțite privitoare la ținutul Năsăudului, Rodnei și Bistri­
ței, în „Archiva Someșană" Nr. 9.
3) N. Iorga : Ist. etc. 1. c. I. p. Ui. „Ea (Bstrița) era apoi încunjurată
din toate părțile de posesiuni moldovenești, Ciceiul, Ungurașul, Rodna cu
cămărașUl ei Retegul". Alte scrieri privitoare la acest timp: Fr. Krammer:
Bistritz um die Mitte des XVI Jahrhunderts. — Archiiv f. Landeskunde Sie-
benbiirgens. 1887. — Berger Albert: Des Verhăltniss von Bistriz san; Mol-
dan er Woiwoden Peter Rareș, 1911. —
4) V. Motogna, 1. c. 1928.
5) Arhiva Someș ană, Nr. 9, 1. c. p. 14: „Pentru limitele dinspre Mol­
dova încă s’au iscat certe, în urma cărora mai mulți munți situați din­
colo de cumpăna apelor au ajuns sub controversă parte cu Mănăstirea
Moldovița, parte cu Cdmpulun genii. Cu Mănăstirea Moldovița s’a ajuns la
litigiu pentru munții: Vâlfa, Piciorul Bancului, Tunzerilc, Stânișoara, Ru-
saia, Lata, Putredul, Obârșia Bistriței, jumătate din Lopadna .și Piatra
Incului; iar cu Câmpulungenii pentru: Păluta, Panașuri, Șuvărosul, jumă­
tate din Suhardul, Perșa, Munceii înșirați și Cucureasa.
„începând din anul 1593 au urmat în această chestie o mulțime de
corespondențe între Principii Transilvaniei și ai Moldovei, și s'au ținut
mai multe pertractări la fața locului cu scopul de-a stabili limite fixe
și a pune sfârșit controverselor și deselor excese ivite între Ardeleni și
Moldoveni.
„Cu ocazia uneia dintre aceste pertractări la cari magistrații bis-
trițeni erau purtătorii de vorbă, s'a întâmplat un fapt care merită să fie
menționat ca o pildă de astuție .și înșelătorie. Adică în August 1462 au
convenit pe fața locului comisari atât din partea Transilvaniei cât și a
Moldovei. Reprezentantul jurisdicțiunii Bistrița pretindea întreg teritoriul
până la Bistrița aurie, invocând și prezentând două documente: un privi­
legiu din 1412 al Voivodului transilvan Sțihoriu, și un privilegiu al regelui
 (Litigiul de hotar, din v. XVII, intre ținutul Năsăudul ui și comit.
Maramureș, a fost arătat mai sus, la comit. Maramureș).
*
La 1762 a început militarizarea comunelor din regiunea de sus
a Someșului mare, opidul Rodna cu 20 comune (Maieru, Sângeorz,
Leșu, Ilva, Feklru, Vărarea, Rebra mare, Rebrișoara, Năsăud, Salva,
Hordou, Telciu, Bichigiu, Subplai, Poienile Zăgrii, Găureai, Zagra,
Runc, Mocod, și Mititei), cari s’au desfăcut astfel de sub stăpânirea
Bistriței1).
La aceste s’au adăugat apoi, treptat, alte comune la teritoriul
grăniceresc (până la 44) al cărui centru era Năsăudul2).
In acest fel, ținutul Năsăudului fiind militarizat, a constituit teri­
toriul Regim. II de graniță (cu centrul la Năsăud) fiind organizat dela
început pe companii — fiecare din aceste, cu un grup de sate.3)

Sigismund, tot din 1412, în cari se zice că hotarul comunei săsești Iad se
întinde până la apa „Bistrița"; deci aparținând această comună Distric­
tului Bistriții, și teritorul Districtului s'ar întinde pantă în Bistrița aurie.
„Dar râul „Bistrița", de care se face amintire în ambele documente,
este un râușor ce curge prin Valea Bârgăului, pe lângă Iad și prin orașul
Bistrița, apoi se vărs în Șieu și cu acesta în Someș. Pe când Bistrița aurie
este râul ce curge dincolo de cununa munților pe la Dorna în Bucovina,
și trecând în Moldova se varsă în Șiret. Cu toate acestea Bistrițenii s'au
folosit de analogia numelui Bistrița, și au încercat să înșele pe Moldoveni.
„Neputându-se aplana litigiul nici cu această ocazie nici cu alte o-
caziuni, a rămas nefinalizat până la înființarea instituției grănicerești".
*) Fr. Krammer 1. c. p. 23.
2) V. Șotropa: Districtul Năsăudului. Arhiva Som. 1. c.
Starea aceasta rămâne neschimbată până în 1703, când înființându-se
granița militară, sau desfăcut de Bistrița și s’au militarizat toate 21 comune
din Valea .Rodnei, și cele 2 din Valea Șicului.
La acestea în 1764 s’au mai adaus 5 comune nouă din Valea Șieului)
anume : Monor, Glcdin, Șieuț, Budacu-român, Ragla și 2 din Valea Mu­
reșului : Morăreni și Rușii-Munți; iar la 1784 răscumpărate dela familia
conților Bethlen, s’au militarizat și cele două Bârgaue.
Aceste 32 comune cu timpul s’au înmulțit la 44 prin faptul că regi­
mul militar a format din cele două Bârgaue alte 8 comune : Borgo-Rus,
Borgc-Jcseni. Borgo-Mijloceni, Borgo-Suseni, Borgo-Prund, Borgo-Bistrita,
Borgo-Tiha și Borgo-Mureșeni; apoi a înființat următoarele 6 comune
nouă: ’Rodna-Nouă (Șanț), Ilva-Mare, Măgura, Sâniosif (Poiana), Parva
(Lunca-vinului) și Romuli (Strâmba).
3) I. Benko : Transsilv. 1. c. II. Lib. IV. p. 114: „Secunda Ler/io Pe-
desiris Ordinis Valachica, ex Districtu Bistriciensi, et nonnullis Comitatuum
Torda, Kolo’s ac Doboka pagis, Centuriatim Militcs colligit, et a Tribuno
in Naszod habitaculum obtinente dirigitur.
1. Plerique hujus Legionis pagi in ambifu Districtus Bistricensis con-
 In statistica dela 1760—62 districtul Bistriței e arătat! cu 47
comune x).
In jum. doua a v. XVIII țineau de Bistrița 23 sate.2).
In împărțirea stabilită la 1784, districtul Bistriței a fost alipit
la comitatul, care cuprindea Turda „superioară1", Cluj și Dobâcia „in-
ferioară“. Acest comitat avea reședința („pretoriul") în Reghin. A-

sederunt: nihilo tamen minus territorium, quo ejusdem Districtus pagi com-
prehenduntur, Districtus Radnensis, de Montano, (C. 200 n. 4) simulque Mili­
tari Vico Radna, nominatur.
2. Centuriae secundae Legionis sequentibus pagis absolvuntur: 1. Cen­
turia, Telts, Bikis, Gauren, Romuluj; Telts hospitium Capitanei. 2. Centu­
ria comprehendit pagos: Fiildre (in quo Vice Colonellus et Capitaneus re-
sident), Illova mika. 3. Centuria habet vicos: Rebrisora sive Kis-Rebra, in
quo Supremorum VigiliarumPraefectorum alter et Cepitaneus quartirium
habent, et Varoire, Neposque; Nepos pagus novus est, utpote cum erectione
Militiae natus. 4. Centuria accepit pagos Comiitatus Kolo’s: Monor, (hos­
pitium. Supr. Vigil. Praef.) Gleden ; et Comitatus Tordensis: Marus-Monos-
falva et Marus-Oroszfalu. 5. Ad quintam Centuriam pertinent: Szâlva (ha-
bit. Capitanei) Runk, Hordo. 6. Centuriam persicit: Szent-Gybrgy. 7. Cen­
turiae adnumerantur: Radna (habit Capit.) Illova mare, Măgură. 8. Cen­
turiam adstruunt: Zagra, (habit. Capit.) Pojen, Szupplei. 9. Ad nonam Cent.
referuntur: Makkod et Mititye; Makkod quidem Capitanei residentia. 10.
Centuria habet pagos: Major, Leess, et Szent-Josef: Capitaneus in Major
hospitatur. 11. Centuria constat vicis Naszod, Nagy-Rebra (Valachis Re-
bra-mare) Parva sive Lunka; cum ereetione Militiae positus pagus. 12. Ulti-
mam Centuriam desiniunt: Olâ-Budak et Răgla, Comitatus Dobocensis;
Nagy-Falu, et Szent-Ivân Distr. Radnensis; nec non Kis-Sajo, Comit. Ko-
losensis, ex his Olâ-Budak hospitium Capitaneo praebet".
x) An. Inst. Ist. naț. 1. c.
2) Benko. Trans. spec. (manuscrise) 1. c. III. c. V. „De districtu Bis-
triciensi" p. 51. — Tot aici (p. 152) despre Năsăud : „Supra confluentiam
hujus rivi et Samosii, spectabilis est Naszod, pagorum in occidentale hoc
tractu celeberrimus".
La Matt. Bel, 1779, 1. c. II. p. 172 : ..Bistriciensis Districtus, das Nbs-
nerland, in extremam Transiluaniae oram, ad aquilonem, inter Marama-
rusiam, atque Galliciam, retrusa, et, a reliquo fundo Saxonico auulsa, Haec
praecipua habet oppida:
1. Rudna, Rodana, Rudana, oppidum metallicum, olim, ac hodie fre-
quentius, in extremo septentrione est.
2. S. Georțj Fanum S? Georgii, vicus est copiosus coloniae Saxonicae.
3. Klein Bistricz, Bistricia minor, siue Arida, vicus laxus, propter iter,
per quod, ad Tartar, atque Tirmenicz, locorum inter alpes angustias, adi-
tus patet, memorandus.
4. Bistricz, Besztercze, seu Nosenstadt, Bistricia, vrbs libera, atque re­
gia, anno 1200 condita, et districtus sui primăria, (ab amne, qui eam adluit
Bisztricz denominatur) non minus cultu ciuium, quam patrum piarum
scholarum, et euangelicorum gymnasiis, celebratur.
5. Treppcn. et Lcchnicz, viei sunt pulchri, et memorabiles".
ceasta a durat numai 6 ani, până la. 1790, când s’a restabilit vechea
împărțire x).
La 1813 L. I. Marienburg, dă în cartea sa (1. cit.) o scurtă des­
criere a districtului Bistrița — „Nosnerland“. Bace mențiune de două
cerciuri (Kreis), al Bistriței (cu 24 sate) și al Rodnei (care de fapt
era teritoriu militarizat) cu 30 sate, adăugând că cercul Rodnei ținea
de Bistrița, înainte de 1763—4 ca ,,Nobilitătgru'nd“2).
In Lexiconul lui Treuenfeld (1839) găsim districtul provincial
al Bistriței și districtul săsesc al Bistriței.
Districtul provincial representa partea nemilitarizată a distric­
tului Bistrița?"Acesta era despărțit prin prelungirea comitatului Do­
bâca, în două părți, una de Nord-Est, cu 16 sate și un oraș (Bistrița)
și altă parte de Sud-Vest, cu nouă sate.
In total acest district provindiial avea 25 sate, și dintre aceste,
două, Nușfalăul și Sântioana, erau militarizate.
Districtul săsesc e socotit ca cuprinzâd districtul provincial de
mai .sus și districtul militar, numărând în total pe lângă oraș (Bis­
trița) 54 sate.3)
La 1851 districtul militar al Năsăudului a fost desființat.
In împărțirea, ce s’a făcut în acest an (5 ținuturi cu 36 căpi-
tanate) Năsăudul forma unul din cele 7 căpitanate în ținutul Betea­
gului, iar Bistrița unul din 6 căpitanate a regiunei adm. Sibiu.
In împărțirea dela 1854, (când Transilvania a fost împărțită în
10 prefecturi — „Kreis“) s’a înființat prefectura Bistriței, cu o în­
tindere mai mare, cu 10 preturi4). Giurgiu, Reghin, Teaca, (Teaha),

x) I. S. Pușcariu, I. c., după care am urmărit, pentru comitatele din

Ardeal, împărțirile și proiectele de împărțiri dela 1784 până la a. 1864.
2) L. I. Marienburg, 1. c. II. p. 375. La câte-va sate arată și numărul
caselor, astfel: Bichigiu 67 case, Găureni 43 c„ Hordou 78, c., Ilva mare 66,
Ilva mică 98, Le.șu 38, Mocod 154, Maieru 177, Năsăudul, reședința colonelu­
lui și a ștabului, cu o școală normală pentru copii de soldați.
Tot aici sunt reproduse „aus dem Archive des lobi, zweyten walach.
Grenzinfanterieregimentes in Naszod“ deci din archiva Reg. de graniță dela
Năsăud (nu dela magistratul Bistrița), cele două decrete ale regelui Matei
Corvin din a. 1472 și din a. 1475 — precum și actul Conventului din Mă-
năștur.
3) Ch. Boner: Siebenbilrgen, Land u. Leutc. Leipzig, 1868. p. 397. —
Cuprinde însemnări privitoare la Bistrița și împrejurime.
4) Numirea, de ,,prefectură" și „pretură" e luată din „Disertația” lui
I. S. Pușcariu, 1. c.
 Șieu, Bistrița,, Bârgău, Becleam, Lechința, Radnia, Năsăud și orașul
Bistrița.x)
Această împărțire a Transilvaniei a durat numai până la 1861-
In acest an revenindu-se la împărțirea de mai ’nainte (cu oarecari
modificări), sa înființat districtul Năsăudului, din teritoriul foștilor
grăniceri.
In proiectele dietei Transilvaniei din a. 1863 se propunea: în
primul proiect alipirea districtului Bistriței la comitatul Turda (cu.
Reghin) în al doilea se propunea comitatul Bistrița cu Năstiudul și
un număr de comune din comitatele Dobâca, Cluj și Turda.
In proiectele desbătute în dietă a. 1864 : în primul se propunea
între 9 municipii și municipiul Năsăudului, din districtul Năsăudu­
lui — far Sașii, la municipiul Sibiului. In proiectul al doilea (al comi­
tetului dietal) care propune 12 municipii, se menține municipiul Nă-
săudulli, iar Sașii din Bistrița și jur, tot la municipiul Sibiului.
La 1870 (prin legea ung. XLII) s’au desființat privilegiile dis­
trictelor, iar la 1876 a .luat ființă Comitatul Bistrița Năsăud, format
din :
a) întreg districtul Bistriței înțelegând și Bistrița :
•b) Districtul Năsăudului, afară de două comune alipite la comi­
tatul Turda :
c)) Localitățile din comitatul Dobâca, cari sunt situate între cele-
două părți ale districtului Bistrița, precum și între districtele Bis­
triței și Năsăudului, —■ următoarele 22 comune :
Cușma, Șomfalău, Sărățel, Herina, Neț, Galați, Bileag, Șiniotel-
nic, Buduș, Șirling, Bârlad, Șoimuș, Șieul-Mare, Ardan, Fnișu, Blaș-
falăul de jos, Blașfalăul de sus, Gaila, Bungandul săsesc.
d) O parte din comitatul Solnocul-Interior, cuprinsă între distric­
tele Bistrița și Năsăud, cu 8 comune:
Trădăm, Prislop, Gepan, Bușea, Nimigia-Română, Mintiul-Ro-
mân, Nimigia-Ungurească, Tăure. Capitala : Bistrița.

*) E. A. Bielz: Handbuch der Landeskundc Siebenburgens. Hermannst.

1857, p. 456. (In loc de prefectură e „Kreis“ și în loc de pretură „Bezirk'1).
Erau în această prefectură 235 localități și o populație de 178.344 loc. 0-
rașul Bistrița avea 5936 Ioc. (La Năsăud nu e arătat numărul locuitorilor —
în schimb se găsește pentru toate celelalte sate). Becleanul avea 1490 loc.,
Prundul Bârgăului 1526 loc. etc.
Cercul (Bezirk) Gurgltiului cuprindea un târg și 28 sate, Reghin cu 2"
târguri și 30 sate. Teaca un târg și 32 sate, Șieu mare, 24 sate, Bistrița
21 sate, B. Prund 8 sate. Beclean 25 sate, Lechnifa 24 sate, Rodna 13 sate.
Năsăud 26 sate.
 Această împărțire am moștenit-o noi, în momentul Unirii Ardea­
lului ou vechiul Regat.
Aceasta a durat până la 13 Iunie 1925, când s’a publicat legea
despre noua împărțire administrativă a României.
Cu acest prilej s’au mai adăugat fostului județ încă 14 comune,
din colțul de Sud-Est al județului Dobâca (Someș), împărținu-se în
loc de 4 cercuri, ca mai ’nainte, în 6 plăși. Reședința prefecturii a ră­
mas orașul Ristrița. In acelaș timp Năsăudul a fost ridicat comună
urbană. Județut a luat numele de Năsăud1).
, Dorințele locuitorilor. Intelectualii români de pe Valea Someșu­
lui mare, cu centrul în Năsăud, au intervenit îndată după Unire (în
Febr. 1919), printr’un memoriu la Consiliul Dirigent, arătând do­
rința lor de a se da o mai mare atenție Năsăuduluii, care a fost ținut
în umbră (și chiar persecutat)) de stăpânirea străină.
In urma circularei Consiliului Dirigent (Gazeta oficială din Si­
biu Nr. 5 din 18 Ian. 1919), intelectualii români din Năsăud și îm­
prejurime au presentat întâiul memoriu2) privitor la noua fixare și
să fie alipit la noul județ. 3)
Se arată greutatea satelor de pe Valea Someșului de a ajunge la
reședință (Bistrița), ori trecând peste dealuri, ori făcând ocol cu
trenul, cu legături foarte anevoioase, pe la Beclean (jud. Dobâca). Cer,
ca Năsăudul, să fie întărit ca centru românesc, făcându-1 reședință
de județ, iar Bistrița să rămână un centru săsesc. Cercul Booleanului
să fie alipit la noul județ.2)

*) Memoriul inteligenței române din Năsăud și jur, către Consiliul di­

rigent, român din Sibiu în cauza arondării județului Năsăud. Năsăud 1919.
-) In comisiunea instituită de Ministerul de Interne, pentru o nouă,
împărțire în județe a României (D-nii Prof. Mehedinți, Crăsnaru, Col.
azi general. Linteș, Col. Vasilescu, Al. Grigorescu și Prof. Meruțiu), s’a pro­
pus în 1921, ca jud. Bistrița-Năsăud să poarte numirea de „Năsăud". A-
ceasta pentru cuvântul, că numirea „Bistrița" se propunea pentru jud.
Neamțu.
In stabilirea nouei împărțiri din a. 1925 nu s’a mai făcut apel la
comisiune, iar din propunerile făcute în an. 1921 de această comisiune,
s’a ales ceeace s’a crezut de cuviință. Scriitorul acestor rânduri a elabo­
rat în 'comisiunea din 1921—2, proiectele pentru Transilvania.
3) Mai propun modificări la împărțirea plaselor, între cari interesante:
plasa, săsească a Bistriței cu satele săsești din cercurile Iad și Beșineu — și
plasa românească a. Bistrției cu satelet românești din aceste cercuri. Și
mai interesant,! propunere : „Bistrița săi rămână și mai departe oraș cu con­
siliu ; plasa săsească a Bistriței și orașul Bistrița să facă parte din județul
nostru, ori dacă On. Consiliu Dirigent intenționează a da sașilor din Ardeal
 Se mai ocupă, și de fixarea circumscripțiilor judecătorești.
E interesantă și motivarea : „cei 26.000 de sași din cercurile.
Iadului și Beșineului, vor avea probabil centrul lor săsesc în Bistrița,
iar ceilalți locuitori din acele cercuri, în număr de cam 30.000, in.
afaceri cetățenești, mai ușor vor veni ei la Năsăud, decât 90.000 lo­
cuitorii (Români) din valea Someșului, la Bistrița".
Se mai arată, titlul de drept istoric al Năsăudului, rolul său
cultural.
Se accentuiază — cu drept cuvânt — că în Năsăud fiind sediul
fostului district grăniceresc, cu fondurile școlare și de „stipendii"
cu ajutorul cărora s’au susținut (ne-am susținut) la învățătură gene­
rații întregi și se ajută și azi o mulțime de tineri — aici ar trebui să
fie și administrația averilor grănicerești, a imenselor păduri') „căci și
acelea formează o moștenire din timpul militarismului, care în Nă­
săud și-a avut centrul."
Această administrație este astăzi regiunea silvică.
Se mai propune alipirea cercurilor (plase) Iza și Vișeu din Ma­
ramureș, motivând: „e un mare interes național, politic și cultural,
ca această populațiune românească amenințată de peire să se ali­
pească la ținuturi românești mai viguroase și mai culte".
In aceleaș memoriu se prezintă și a doua propunere.
Să se facă două județe: valea Someșului mare de sus, dela Șanț
(Rodna nouă) până din jos de Ciceu-Cristur (afară de câteva comune
din pl. Beclean, cari sunt mai aproape de Bistrița), se formeze județul
Năsăud, iar valea Bistriței, a Sudanului și a Șieului și cercul Teaca,
(atunci în județul Cojocua, azi în jud. Mureș) să formeze jud. Bis­
trița. Și în acest caz ei propun alipirea cercurilor Iza și Vișeu din
(Maramureș, la Năsăud.
*
In a. 1921 când comisia de pe lângă Ministerul de Interne și-a
arătat întâiul proiect, acela de-a stabili (conform dorinței Ministe-

anumita autonomie națională, să formeze o enclavă în organizația autonomă

'a sașilor din Ardeal". Cum se vede, ceva ca fosta „Terra Saxonum" însă fără
„Unio trium nationunpt
(Memoriul are și alte preocupări: fiecare plasă administrativă să fie
o plasă electorală, atât pentru județ, cât și pentru corpurile legiuitoare,
fiecare să dea câte un deputat).
r) Administrația pădurilor, pe care — pentru a lovi în cetatea grănice­
rească și românească a Năsăudului, stăpânirea ungurească din trecut a
mutat-o la Bistrița, sub faimosul Bânffy, fost fișpan (prefect) la Bistrița și pe
urmă, prim ministru al Ungariei.
 ■rului) județe mari — in -ori ce caz mai puțin ‘disperate ca întindere
și mai ales ca număr de locuitori-—când-s’a pus chestiunea, dacă nu
cumva ar fi mai bine, ca Maramureșul rămas mic, să se unească (nur
.mai asigurându-se condițiuni de bună comunicație) -cu jud. Bistrița-
Năsăud (ca poporație, și acesta, nu prea mare) au curs din toate
..părțile memorii, unele de aprobare, altele de protestare, atât din pâr­
lea Românilor, cât -și din partea -Sașilor.
Cu toate motivările, ce se arătau, de fapt chestiunea, care preo­
cupa mai mult, era reședința județului — dacă aceasta să lămâie la
Bistrița ori să fie la Năsăud. (Dau câte-va părți, pe -cari le -cred inte­
resante, din aceste memorii adresate prefecturii și Ministerului).
Intelectualii din Năsăud și din valea Someșului mare, începând
de sus dela munte (Rodna-Nouă, Ilva-Mare, până aproape de Beclean,
aderând și câteva sate -din județul vecin), prin sute de semnături, se
bucură de o eventuală alipire a județului Maramureș la județul Bis-
trița-Năsăud. (Din partea comisiei județelor însă aceasta era consi­
derată numai ca una dintre posibilități viitoare, condiționată în pri­
mul rând de înființarea unei linii ferate, care să lege basinul Mara­
mureșului cu basinul Someșului, trecând peste Șietrefu în valea Să-
lăuța la Salva, Năsăud). Au nădejde într’un viitor de progres, bu-
năsi-are și cultură, întemeiați pe bogățiile regiunei Someșului mare,
pădurile grănicerești.(aproape 300,000 jug.) zăcăminte de minereuri,
ape minerale, forța căderilor de apă ș. a., cari pot înlesni întemeie­
rea a -diferite industrii.
Bine înțeles acest memoriu, tipărit și adresat și -corpurilor le­
giuitoare, cere ca Năsăudul să fie capitala județului.
In sprijinul acestei dorințe arată motive de ordin istoric și de
ordin cultural-național. Năsăudul a -fost „timp de 112 ani -centrul
districtului Năsăud" desființat împotriva intereselor românești.1)
Memoriul mai adaugă și -alte considerațiuni.
Intelectualii din Rodna-Veche (se spune majoritatea) sunt pen­
tru alipirea plasei Beclean la județul Bistrița-Năsăud, și a 23 sate
din plasele Ormeniș și Teaca (jud. Cojocna-Gluj), sunt pentru reșe­
dința Bistrița și împotriva alipirei județului Maramureș, adău-

D Rolul cultural național se arată în cuvintele : „vreme de un secol

Năsăudul a fost centrul școalelor de graniță, iar din 1863, având un liceu
românesc, fondat și susținut prin hărnicia vrednicilor înaintași, acesta a
existat până la Unire, rezistând tuturor uneltirilor vrășmașe, fiind un
focar de cultură și sentiment național, alături de liceele din Blaj și Brașov
(și Beiuș), dând bărbați de valoare și Ardealului și Vechiului Bogat".
 gând că jud. Maramureș trebue susținut chiar cu mari jertfe mate­
riale, dându-i-se căi de comunicație și o administrație din oamenii
cei mai destoinici.
*
In acelaș timp urmează propunerea orașului Bistrița și a comi­
tetului executiv săsesc. Cum e și firesc sunt împotriva a tot ce ar pu­
tea scădea importanța orașului Bistrița. De aceea cer nu numai men­
ținerea reședinței la Bistrița, ci sunt și împotriva unirei cu jude­
țul Maramureș. (Aceasta evident, pentrucă prin mărirea ju­
dețului spre miazănoapte — în condițiile actuale imposibile — nu
numai, că ar spori și mai mult numărul Românilor, și astăzi mare
majoritate față de Sași, dar în acest caz Năsăudul ar fi mai în cen­
tru și indicat pentru reședință).
Privitor la Maramureș, bistrițenii sunt de părere, că acesta mai.
bine să se unească cu jud. Dobâca ori cu Satu-Mare (cil alte cuvinte:
numai spre Bistrița să nu vie).
Mai cer alipirea la jud. Bistrița-Năsăud a plaselor Beclean (Do­
bâca), Teaca și Ormeniș (Cojocna), Reghinul de sus și Reghinul de jos,.
împreună cu orașul Reghin.
E foarte puțină deosebire între propunerea primăriei Bistrița și
a comitetului săsesc. înțelesul e acelaș, de a mări jud. Bistrița-
Năsăud, însă cu reședința la Bistrița. Se fac propuneri și pentru o
nouă repartizare a plaselor.
Cercul cultural al românilor din Bistrița prezintă de asemenea
un memoriu, în înțelesul, că unirea, foarte anevoioasă, a Maramure­
șului cu Bistrița-Năsăud, ar constitui o mare greșală — jud. Mara­
mureș având mare nevoie de îngrijire și ocrotire. *)
Privitor la reședință — deși cei mai mulți s'au adăpostit și lu­
minat la șconlele din Năsăud— se spune categoric „Năsăudul atât în-
prezent, precum și In depărtatul viitor, nu poale fi centrul județului^..
Sunt pentru Bistrița. Desigur în actuala întindere, a județului, cea
mai indicată e Bistrița.2)

1) In raportul primăriei Bistrița (Nr. 1304/921) găsim și această moti­

vare interesantă: ,țPentru mai departe desvoltare a județului nostru și
împrejurimei acestuia considerăm ca o mare nenorocire, dacă acesta va fi
unit cu jud. Maramureș. Jud. Bistrița-Năsăud c sărac, dacă acesta se va uni
cu unul și mai sărac, se prăpădesc ambele. Aceasta nu este deci în interesul
celor două județe, nici interesul regatului".
2) Față de memoriul, așezat și cuminte, adresat prefecturii, un grup din
semnatari tipăresc un memoriu similar cu același înțeles, dar mai puțin
ponderat (își bat joc de sărăcia Năsăudului, la școalele căruia au învățat
 Aceste memorii erau de prisos, de oarece însăși comisia (consul­
tativă) de pe lângă Ministerul de interne renunțase (îndată după
-publicarea proiectului județelor mari) la ideia unirei jud. Mara­
mureș cu jud. Bistrița-Năsăud și în acest caz, mai ales, nu se mai
putea discuta chestiunea reședinței.
Din aceste memorii ar rezulta ciocnirea între două interese :
Valea Someșului și Valea Bistriței sau mai deaproape între Năsăud
și Bistrița. Năsăudul aducându-și aminte de câte a pătimit și din
partea ®așilord) și din partea Ungurilor, vrea cu drept cuvânt, ca a-

carte), pe care-1 înregistreză și la biuroul petițiilor Președinției Consiliului

de Miniștri (2818. B. P/1921).
In zădar scria de Năsăud (acum 150 de ani) învățatul I. Benko (săcui):
,.::pectabilis est Aaszod pagorum in occidentale hoc tractu celeberrimus“
— citat mai sus — In zădar scria (acum 72 de ani) învățatul sas E. A. Bielz,
în 1. c. „Naszod (Neszeud) mit schdnen Gebâuden des Stabes“ etc. — foștilor
elevi („fii lui Marte de pe valea Rodnei") nu le mai place Năsăudul.
’) Archiva Someșară Nr. 9, p. 15 ;
„Secolul XVIII a adus asupra Românilor din Districtul bistrițan cele
mai grele lovituri.
„îndată, la începutul acestui secol magistratul din Bistrița, pășind
pe față eu aplicarea tuturor mijloacelor de forță, a izgonit pe locuitorii ro­
mâni din cetate și din toate satele săsești ale Districtului bistrițan, ocu-
pându-le casele și moșiile.
„Acest act barbar s’a săvârșit în baza hotărîrilor magistratuale d. d.
15 Mai și 4 Octonivrie 1713.
„Prin întâia deciziune, semnată de întreg magistratul și de colegiul
centumvirilor, apoi prevăzută cu sigilii, se dispune izgonirea tuturor Ro­
mânilor locuitori în cetate și în satele săsești ale Districtului Bistrița îngădu-
indu-li-se un termin de 15 zile, până la finea Maiu 1713, când dacă la 1 Iunie
se vor mai afla case pe loc, acele vor fi arse și prefăcute în cenușă, con­
form vechiului obiceiu practicat pe vremuri. Ca motivare se spune că Ro­
mânii comit furturi, se prea înmulțesc printre Sași, și-și ridică clădiri
frumoase ; până când Sașii scad numerice și nu-și pot conserva casele, cum
dovedesc pildele triste mai cu seamă în satele Vermeș, Sicmir, Pintic și
Dumilrița. Apoi adaogă : Dacă voiesc să fie Români liberi, atunci meargă
la nația lor pe Someș, unde vor afla destul loc acomodat pentru ei.
„Intr'o a doua hotărâre în general se repetă cele enunțate în primul
act cu adaosul expres, că și în trecut s'a procedat la fel față de Bomâni,
„cum o pot proba persoane onorifice, cari au fost încredințate cu executarea
ordinelor de acest fel, și încă și azi se află în colegiul magistratului orășe­
nesc".
„Conform datelor statistice, numai din cetatea Bistriții au fost nevoiți
se emigreze atunci peste 50 familii, iar din satele săsești au plecat cu su­
tele, trecând in ținutul Someșului, pe teritoriul comitatelor învecinate și
mare parte în Moldova.
juns în România, să-i se repare nedreptățile trecutului, să ajumgăi.
cel puțin la importanța, pe care a avut-o în timpul grănicerilor, —
de altă parte poporul săsesc din Bistrița și satele săsești din împre­
jurime cum e și firesc, se alipesc pe lângă orașul Bistrița, care ar :
dori să nu piardă nimic din importanță, ci să sporească.

Deci nu numai, că Românii n’au avut (cum cereau decretele regale a-

mintite) drepturi egale cu Sașii, ci dimpotrivă.
In alte pagini din „Arii. Som.“ se scriu cele ce urmează:
(pag. 11) „La plânsoarea locuitorilor români din comunele noastre, re­
gele Vladislau emise în 1508, un ordin în care, în general tuturor magistra­
telor săsești și în special magistratului din Bistrița îi interzice astjcl despo-
liațiuni, obligându-1 să observe strict obiceiurile vechi. (Ex. Arch. Magistr.
Bistr.-Suppl. C. D. Tr. t. V. p. 351, 352).
(pag. 13) „Cu calcul șiret și circumspect magistratul începu să încarce
succesiv pe locuitorii Văiei noastre cu diverse impozite și îndatoriri, la în­
ceput mai ușoare apoi tot mai grele. Așa s’au introdus mai întâiu impozite
pe brânză,'oi, miei și chiar și unele dijme; apoi diferite prestații ca fur­
nizarea do combustibil, bârne, scânduri, leațuri, șindrile, var, ctc. taxe pe
vite, case, munți... Conform documentelor orășenești: în 1724 Bistrița stoarce
din valea Rodnei 1G3 galete grâu, 223 galete ovăș, 551 berbeci, 100 porci,
și 52 ferii de miere.
„Mai târziu s’au introdus dijme în toată regula dela toate cerealele și
dela alte produse economice; s’au mărit taxele munților; s’au cerut pres­
tații de salahorie și cărăușie repartizate pe comune, și s’au atras la cassa
alodială din Bistrița toate venitele din drepturile regale.
„In sfârșit s’au impus singuraticilor locuitori prestații de muncă ana-
loagă robotelor, tot în favoarea orașului, a orășenilor și a cassei alodiale oin
Bistrița.
(pag. 18) „încă în 1751 înaintară toți Românii din fondul regiu tran­
silvan o plânsoare colectivă împotriva nedreptăților și împilărilor magis­
tratelor săsești, la care curtea din Viena cu rescriptul din 24 Iulie 1751 or­
donă prin guvernul transilvan Comitelui națiunii săsești să ia măsuri ca
să înceteze persecuțiile contra Românilor. Tot chestia aceasta, în formă de
protest a fost adusă de Directorul fiscal și în fața Dietei transilvane, cum
se vede în procesul verbal din 1751 la p. 83—89, în care este descrisă soarta .
mizerabilă a Românilor. In consecință, conf. actelor de sub No. guv. 622
și 905 ex 1751, guvernul transilvan a intentat acțiune fiscală împotriva na­
țiunii săsești pe motv de „Exturbatio Valachorum".
„Ajungând amintitul protest și în mâna împărătesei Maria Terezia,
aceasta cu rescriptul dih 11 Septemvrie 1751 ordonă trimiterea alor două
comisii investigatoare în fondul regiu, dintre cari una pentru Scaunul Me­
diașului și Sighișoarei, alta pentru Districtul Bistriții.
„In procesul verbal al acestei investigații d. d. Frîua (Frauendorf) 28
Aprilie 1752 sub No. guv. 369 se constată între diverse ilegalități comise
de Bistrițeni în Valea Rodnei și faptul, că multe familii românești au fost
izgonite din Bistrița și din satele săsești, ocupându-li-se casele și moșiile de-
către Sași ; apoi că cetatea Bistrița a desființat ți ocupat biserica ți cimi—
 Intervenția Românilor din Bistrița are și ea înțelesul ei.
Lucrurile se pot însă împăca și pentru valea Someșului și pen­
tru Bistrițeni. Nici poporul românesc din județ (marea majoritate),
iertător a suferințelor trecutului, nici statul român, drept cu toiți ce­
tățenii, n’au interes și nu vor stânjeni pe nimeni.
S’air putea remedia însă, cât de cât, și situația satelor de pe va­
lea Someșului mare cu afluenții săi, scuitindu-i de a face drumuri
peste dealuri, ori de a ocoli pe la Beclean, spre a ajunge' la Bistrița.
Aceasta eventual printr’o descentralizare, împărțiind județul în două
subprefecturi, fiecare cu plasele sale (necesitate care se ivește și la
alte județe) una cu sediul în Bistrița, care să aibă și prefectura șl
alta cu sediul în Năsăud, căruia să i se dea cu timpul tribunal, spital
ș. a. (pe lângă cele din Bistrița).
*
Această problemă însă mai are o lăture.
Chiar în actuala întindere a județului, eu peste 3/4 români, s’ar
putea întâmpla, ca .stăruința Sașilor de-a concentra pulsația jude­
teriul llomdnilor, așa că aceștia erau nevoiți să celebreze liturghia în case
particulare, fără de a-li-se permite să bată toaca; nu le mai era iertat să-și
ridice biserică și clopote, ci singur numai să-și pună cruci la morminte11.
Ma departe se arată (p. 19) că neîndreptându-se relele, Românii s’au
revoltat: „Tumultus 23 pagorum Districtus valachici Bistriciensis".
La 1760, plângerile lor nefiind ascultate, revolta lor s’a agravat. La
cererea magistratului din Bistrița de a li se da ajutor militar, Comanda
generală din Sibu a răspuns „că magistratului din Bistrița nu i se dă
mai mult miliție spre a abuza de ea și spre a întreprinde spolieri și pră-
dăciuni".
Aceste au fost preludiul militarizării ținutului Năsăud.
Am reprodus aceste rânduri, cu caracter istoric, documentate, nu spre
a răscoli o diversitate între Români și Saș un „Kultur-Volk“ și un popor
de buni gospodari, dela cari Românii, și în alte părți Ungurii, au avut și
au de învățat multe lucruri bune și de progres.
Când se vede însă — și în alte părți din Ardeal — sărăcia satelor ro­
mânești (majoritatea satelor, cari au susținut această parte de țară și sub
stăpânirea ungurească) alături de bogăția satelor săsești, ne răsar în minte
de-oparte veacurile de restriște, de iobăgie (pentru Români) și de altă parte
veacurile de privilegii (pentru Sași și Unguri).
Să. nu se uite, că în acele timpuri de privilegii pentru alții, Ro­
mânii, în cazul de față grănicerii din ținutul Năsăudului, apărau cu vi­
tejie (în toate răsboaiele Austriei, jertfind mii și mii de vieți) tronul și
împărăția Uabsburgilor (vezi1: Gh. Varițiu: „Istora Regim. II Romanescu
granit ia Hu Iransilvanu" Brasiovu. 1874) și-și încununau steagul cu ceae
mai strălucită medalie de răsboi și cu înalta, dar platonica recunoaștere:
„Fur standhaftcs Ausliarren in der beschworenon Treue" — pentru credința
neclintita...
țului la Bistriță, ca reședință, să .aibă tocmai un efect contrariu: slă­
birea icar actor ului săsesc al orașului și sporirea caracterului roma­
nesc. B un proces etnic, care se desfășură în mod firesc, liniștit, treptat.
E ceva mai mult decât înrâurirea, pe care a putut-o aveai ele­
mentul maghiar în orașul Bistrița, în timpul stăpânirii maghiare,
pentrucă maghiarii n’aveau la spate în județ masa de sate ungu­
reștii, care să alimenteze acest proces etnic, mai mult decât ar li în
stare să-l alimenteze puterea Statului. Românii au pus piciorul drept
în orașul Bistrița și au la spatele lor masa satelor romanești.
Nu e azi vorba de un conflict — și e de lăudat armonia, ce există
între Români și Sași în orașul Bistrița — nici de asalturi de cuce­
rire în dauna Sașilor. Sașii sunt o cetate bine organizată și Românii
au multe de învățat ide la ei. Va fi o nobilă emulație. Vor spori și Sașii,
dar vor spori — treptat și mai mult — Românii.
*
Prin delimitarea dela 1925 s’a format județul cu numele „Nă-
săiid1' în Ide de Bistrița-Năsăud. Județul cuprindea (până la 1926)
97 comune grupate în 4 plase : plasa Beșineu-Iad-Năsăud-Rodna-
Veche și un oraș cu consiliu Bistrița.
In noua împărțire cuprinde 2 comune urbane: Năsărad și reșe­
dința Bistrița.
Comune rurale are 110 (deci cu 13 mai multe ca vechiul ju­
deț) grupate în 6 plăși: plasa Bârgăului cu 18 comune, Lechinfa
cu 30, Mocod cu 14, Năsăud cu 15, Sângeorz-Băi cu 11, Șieu cu
23 comune.
 JUDEȚUL CLUJULUI.

Comitatul Clujului era încă unul dintre cele mai vechi ale tAr-
dealului. In viața de demult însă se întâlnesc și aici voevoziJ.
Numele Clujului, care în cursul timpurilor a fost scris în di­
ferite forme, e întâlnit în documente începând din veacul XII2).

I. Bogdan : Originea voevodatului la Români, 1. c. p. 199. Voevoziii

români se găsesc pe toată întinderea teritoriului unguresc dintre Tisa și
Carpați, de la Maramureș până la Severin. Așa un „Ladislaus woywoda
Olacorum“ din comitatul Clujului e pomenit la 1370. (N. Densușianu, 1.
c. p. 421).
-’) Dr. Alex. Marki : Ober den Namen Kolozsvăr, Sep. Abdruck au#
dem „Foldrajzi Kozlemenyek", XXXII. 9. Budapest, 1904.
Din acest studiu al Prof. Marki rezultă următoarele : pentru comită
tul Clujului se întâlnește la 1173 numirea „Clus" —■ la 1183 Culus, alter­
nând cu Kluzs și Kuluzs, din care ungurii au făcut Kolozs. Românii însă
au păstrat [arma cea mai veche: Clușu, Cluj.... „wird von den Rumâ-
nien auch hcuto mit dem Namen Kluzs (Cluj, Clușu) bezeichnet“ (pag. 1).
Pe la începutul sec. XIII. Ungurii obișnuiau a sărbători pe martirul
'■Claudius sub numele de Kolozs.
Humaniștii din timpul reformațiunei, gândindu-se probabil mai mult
la împăratul Claudius, decât la Sf. Claudis, i-au dat numele de Clau-
diopolis egal cu Klausenburg-Koloszvâr.
Pe la 1297 se întâlnește numire Clusvăr, la 1348 Klusenburg.
Da mijlocul sec. XIV și începutul sec. XV, întâlnim numirile
Klusenburg, Klausenburg și Clausenburg.
Tot la 1173 găsim numele Castrum Clus, iar la 1222 numele Clus
pentru suburbia Mănășturul Clujului de astăzi.
Pe la 1297 se întâlnește numireo Clusvăr, la 1348 Klusenburg- (Clusen-
borg și Clusenburg) la 1377 și 1453 Klosvăr (Closwar).
Marki face mențiune (pag. 4) de 51 variațiuni așezate în următoarele
10 grupe :
1. -Castrum Clus (1213—1291).
2. Kluzsvăr (1275—1468) în 11 variațiuni.
3. Kuluzsvăr (1280—1364) în 4 variațiuni.
4. Koluzsvâr (1322—1490) în 7 variațiuni.
5. Klusenburg (1348—1438) în 2 variațiuni.
6. Kaluzsvâr (1365—1400) în 2 variațiuni.
7. Kolozsvăr (1.366 — până la, 1918, în 13 variațiuni.
 Comitatul săi desvoltut în jurul cetății Cluj, încorporând și alt»
cetăți.
.Numele primului castelan, care a stat -în fruntea Clujului, e un
Toma, care iscălește un testament la 1173. La 1183 e castelan Gallus,.
la 1201 Lâzmăny ete.1). (Cu privire la întemeierea Glujului-Klau-
senburg, o lucrare mai nouă2), o pune la 1270—72).
Pe la sfârșitul dinastiei Arpadienilor puterea castelanilor de-
căzu, și se ridică în schimb puterea episcopilor. Astfel la 1267 ți­
nutul Clujului, -împreună -au cetatea, au fost dăruite episcopului Tran­
silvaniei.
Intre 1263—1272 3), au fost aduși în jurul Clujului coloniști^,
cari au fost înzestrați cu privilegii (bine înțeles, în dauna Româ-
nilor).
In epoca Angevinilor orașele au început a lua o desvoltare mai
mare. La 1316, Garol Robert a scos Clujul de sub stăpânirea epis­
copilor Transilvaniei și au fost aduși din nou coloniști
8. Klozsvăr (1371—1377) în 2 variatiunl.
9. Klausenburg (1453—1898) în 8 variațiuni.
10. Claudiopolis (1559—1902).
In această înșirare de nume și epoce, D-l Marki se pare, că a scăpat
din vedere să pună în frunte numirile de la 1173, arătate în păgânele d’întâi
(după autorii citați, la pag. 1.........„das comitat Kolozs11 wird im Jahre
1173 Clus nach zehn Jahren Culus, also zu derselben Zeit noch sehr lange
danach abwechselnd Kluzs und Kuluzs, spăter Kolozs gerannt u. wird von.
den Rumânen auch heute“... etc. — arătat de asemene-a la pag. 3: „Bevor
der Name Clusenburg“ etc.... Kommt Castrum Clus schon 1173 und Clus
als Name Kolozsmonostors (einer Vorstadt des heutigcii Kolozsvâr) 1222
vor“.
Rezultă deci din însăși scrierea D-lui Marki, întemeiată pe o mulțime
de isvoare istorice, că numirea Clus e cea mai veche, întâlnită în docu­
mente (1173) și că această numire o purta în primul rând suburbia Mă-
năștiur, cea mai veche suburbie a Clujului.
Constatarea D-duiJ Marki, dela pag. 1, că numirea Clus. Culus a fost
păstrată mai bine de Români (în Clușu, Cluj), nu e fără. importanță.
1) Documente privitoare la trecutul Clujului, la: Jakab Elek: Kolozs-
văr tortenete. V. I—III. Bpest 1870—1888 —■ Alte scrieri: Galgoczy K.: Ko-
lozsvăr văros multja, jelenje es jbvoje. 1872. — Salamon I.: Kolozsvâr ne-
pesedesenek akadălyai es javaslatok ezek elhăritâsâra. 1884. Prof. Rigler G.
și Filep Gy.: Vezeid Kolozsvâr vărosăban. 1903, ș. a. — O scurtă descriere
în „Clujul în trecut și în prezent.11 1924. Jegyzokonyv Kolozsvărmegye Ko-
zonsegenek. Kolozsv. 1896.
2) Dr. Rudolf Schuller : Aus der Vergangenheit Klausenburgs, Cluj,.
1925.
3) Az Osztrăk-magyar Monarchia, irdsban es kepben, voi. VII. p. 150.
4) Jegyzokonyv Kolozs. 1. c. p. 11.
 La 1407 Clujul a fost ridicat în rang : „Kulcsos vâros“ (oraș
cu chei). S’a început zidirea cetății celei nouă, care a cuprins și
pe cea veche. Corvineștii de asemenea au sprijinit mult acest oraș.
Pe urmă (mai mult ca înainte) Clujul și ținutul său au suferit multa
frământări.
In v. XV comitatul Clujului (Cojocnei) avea următoarea si­
tuație.
Hotarul comitatului spre Nord (spre Dobâca și Solnocul inte­
rior) și spre Sud (spre Turda) s’a menținut cu mici modificări,
până în vremurile din urmă. Spre Est însă comitatul se întindea
cu mult mai departe, până prin mijlocul comitatului de mai târziu
Bistrița-Năsăud (satele Șieuț, Monor, Gledini ș. a., țineau de co­
mitatul Gojocna) și spre Sud-Est până la Reghin.
Avea cinci cetăți: Almaș (Castrum Ahnas), Bologa (Sebufswar),
Gilăul (Gyalo), Leta (Letavar), Cluj (Kluzsvâr), Feneș (Zaaz fenes)
și zece orașe: Almas (Terra Almas) Huedin, Batos (Batus) Buza, Ag-
hires (Egereș), Gilău, Gojocna, Cluj, Mănăștiur, Reghin, Teaca. Sate
avea 285. ; ■ i
La începutul v. XVI, în cetatea Clujului se păstra încă carac­
terul german, pe lângă cel unguresc care sporea.2)
Cu vechea împărțire a Transilvaniei — a Transilvaniei celor
trei națiuni privilegiate —• „Transilvania trifaria" a lui Verhoczy —
a durat multă vreme și comitatul Kolos (Gojocna) în formă de fășie
întinsă spre Est.
In statistica din 1760—62 s), găsim în comitatul Gojocna 190
sate.
In compendiul dela 1779 găsim comitatul împărțit în două:
partea de sus (superior pars) cu 105 localități și partea de jos cu
98 localități4).
0 CSANKI D. VOI. V. 1. C.

h La Nicolaus Olahus (1. c. 153G) p. 05. „Kolosuar, Teutonice Clausen-

burg. quae olim Zeugma fuisse traditur. Civitas et situ, et opidus et rerum
omnium copia, mercatoribusque inclyta. Abbatia Colosmonostor".
Iar la G. â Reichersdorff (1. c. 1550) p. 12: Coloswaria in planitie
suauiter admodum sita, tam murorum ambitu foris, quam aedificiorum
structuris intus splendida...
3) Statistica Rom. Ardeleni. 1. c.
L. I. Marienbvrg, 1819, 1. c., II. p. 96.
4) Matth. Bel, 1. c. p. 136.
Colosicnsis seu Colosvariensls Comitahis, Kolos Varmegye, die Ko-
loscher. odor Klausenburger Gespanschaft, Samosio minore, Chrysio amni-
bus irrigatus, in medio agri Hungarorum sedet, (orientem versus Torden-
 La 1784 comitatul Clujului a fost împărțit în două.
Intre cele 11 comitate, al 6-lea comitat -era: Turda superioară,
Cojocna și Dobâca inferioară cu districtul Bistrița. Reședința la
Reghin.
Comitatul Clujului (cu reședința în Cluj) -cuprindea : Cojocna
superioară, Turda inferioară și Arieșul.
La 1791, când s-a -desființat împărțirea de mai sus, revenindu-s-e
la cea veche, Clujul adună pe representanții Ardealului și de a-
tunci rămâne centrul cel mai de seamă al ungurimei din Ardeal.
In repertoriul -și harta lui Lipspzky (1808), se face mențiune
de „comitatus Kolosiensis, -Claudiopolitanus-Kolos vârm. Klausen-
burger 'Gesp.“ sub Kolos este -a se înțelege Claudiopolis, Klauisenburg,
Kolozsvâr, deci Cluj, nu -Cojocna). E vorba prin urmare de comita­
tul 'Clujului.
Acesta era împărțit în -două cercuri: a) superior, cu șase plase
(procese)' Gilăui, Huedin, Bicălat, Almașul mare, Baci și Feiurd •—■

sem, et Siculicam sedem Aranyas habet, ab occidente, montes, a meridie

comitatum Albensem et partem ZarandiensiS. Superior pars numerat loca
105. inferior vero 98. Ceterum, comitatus hic. piscibus praestantissimis,
cerere, et alii-s beneficiis naturae abundat. In eius ditione sunt oppida ar-
cesque.
Buza, Buza, arx Csakiorum, inter Dobokam, et Claudiopolim, ad dex-
tram, a Samosio amne remota.
Bontziila, Bontzhida, arx loco amoeno, inter colles vitiferos posita, in­
ter quos vinetum Vissaiense cumprimis eminet.
Kolos, Colos, oppidum salis natiui puteis nobile, a quo comitatus de-
nominatur, infra loco campestri iacet.
Szamosfalua, Szamosfalua, duobus excellens castellis, titulum antiquae
genți Mikoliensi concessit. (Reiecta ad fluvium Samosium minorem).
Kolosvdr, Klausenburg, Claudiopolis urbs frequens et ampla, ditio-
nis Hungaricae (Samosio minori adiacens) metropolis est, academiam
catholicam cum reformatorum et Socinianorum duobus gymnasiis, nu­
trit. (Habent quoque Augustanae confessioni addicti hic templum et scho-
lam). In hac urbe templique maioris sacristia archiuum, nomine B. Mariae
Virginis de Kolos Monostra notum, refertissimum, collocatum est. Pug-
natum hic est, anno 1659. acriter, Rakoczianos inter, atque Turcas.
Monostor, Kolos Afonostor, Monasterium B. Seholasticae dicatum, abba-
tia Benedictinorum, prima PP. Societatis lesu, apud Transiluanos sede,
cognitum, haud procul ab urbe remotum est.
Gyalu, Fenyes Ghalu oppidum metallicum, arce ornatum, olim ad e-
piscopos Transiluaniae, nune ad comites Bânffii pertinet. (Vnius horae
spato, ab illa distabat, arx Leănyvdr dicta, cuius tamen iiam nomiisi ru-
dera vi-suntur).
Ezcres, Ezeres, abbatia olim Monostoriensi iuncta, nune Mikesianis ad-
scripta iuribus.
 și b) inferior, cu alte șase plase', Cluj, Băla tea, Mociu, Ormeniș,
Milașul mare și Teaca.
La 1813 comitatul Cluj - Cojocna (Clausenburger Comitat - Conii-
tatus Kolosiensis - Kolos -‘Olaudiopolitanu's-Kolois Vârmegye), cuprins
între comitatele Turda, Dobâca, scaunul Bistriței, și iar comit., Do-
bâca, comit. Grasna, Ungaria (comit. Bihorului) și comit. Alba de
jos, avea o supraf. de 58 3/4 mile p. și aceeiași împărțire în. cercuri
(Zirkel) și procese 1).
Ceva mai târziu, după arătarea lui Benigni 1837, acest comitat,
care se mărginea la Sud nu numai cu comit. Turda, ci și cu Alba de
jos, la Nord și Est cu Dobâca, iar la Vest oul Ungaria, avea aceeași îm­
părțire și cuprindea 1 orășel liber, 5 târguri, 209 comune și 3 ipredii2).
In lexiconul lui Treuenfeld (1839) găsim în cercul de sus un
oraș, 2 târguri, 111 sate și 11 prediî, iar în cercul de jos 3 târguri,
93 sate și 2 prediii. In deosebire de Benigni, ne arată pentru întreg
comitatul (pe lângă oraș) 5 târguri, 205 sate și 13 predii3).
In proiectele dietei Transilvaniei, dela 1841/2, se prevedea un co­
mitat Cluj-Dobâca, cuprinzând partea de Apus a comitatului Cluj și
Dobâca, și partea de Apus a Câmpiei, până la marginea cercului
Mociu.
Cercul Modului urma a se alipi la comitatul Turda, iar par­
tea de Est a comitatului Cluj, la comitatul Reghinului.
In delimitarea provizorie din 1850, între cele 6 mari districte,
s’a înființat districtul Clujului, din cercurile Turda, Cluj, Huedin,
Șinileu și Dej.
In proiectul dela 1851 Clujul era centrul regiunii cu șase capi-
tanate : Cluj, Turda, Huedin, ȘMeu, Tășnad și Zălau.
In împărțirea provizorie dela 1852 unul dintre cele cinci dis­
tricte mari aile Transilvaniei era districtul Clujului.
In împărțirea dela 1854 prejecluna Clujului cuprindea șase pre­
turi: Cluj, Valasut, Huedin, Gilău, Turda, Bagion și orașul Cluj.4)
0 L. I. Marienburg, I. c., II. p. 98.
In cercul de sus: proc. Huedin avea 24 sate; Baciu 20 sate; Feiurd
14 sate ; Gilău 18 sate, și orașul Cluj ; Bicălat 1G sate ; Almașu mare 19
sate.
In cercul de jos : proc. Cojocra cu 15 sate ; Mociu cu 18 sate ; Milașul
mare, cu 17 sate ; Ormeniș cu 17 sate ; Palalca cu 1G sate și Teaca cu
16 sate.
-’) Benigni 1. c.
s) L. v. Treuenfeld, 1. c.
4) E. A. Bif.I.Z, 1. c., p. 490. Această prefectură. (Kreis) avea un oraș
(Clujul) 8 târguri și 218 sate, cu 1S6.885 Ioc. — între cari sunt arătați:
 In proiectele din 1863 se fixa, în primul proiect, Comitatul Clu­
jului, din ținutul de sus al comitatului, din partea de jos a Gomi-
tatului Turda și a scaunului Arieș. In al doilea proiect: Comitatiul
Clujului, din cercul de sus al comitatului și plasele Cojocna, Mociu
și Pălatca și din câteva plase a comitatului Dobâca.
In proiectul guvernului provincial, dela 1864, între cele nouă
municipii ale Ardealului, era și municipiul Clujului.
In proiectul dietei din acelaș an s’au făcut câteva schimbări
mărunte pe la margini.
Prin delimitarea comitatelor făcută la 1876—1877, comitatul
Cojocna s’a format din :
a) Comitatul Cojocna de până aici, afară de localitățile cari s’au
alipit la comit. Mureș-Turda ori la Turda-Arieș (a se vedea aceste
comitate).
d) Partea vecină cu Cojocna a comit. Dobâca, dintre Hida și Giaca,
cu 33 comune1).
c) Cojocna, Capitala : Cluj.

In proiectul I al Comisiei județelor (1921) se propunea județul

Cluj:
a) din vechiul județ Cojocna, fără plășilo Teaca și Ormeniș și fără
orașul Cluj, care era propus ca municipiul independent de județ.
b) Plășile lara și Turda și orașul Turda.
In proiectul II al comisiei județelor se propunea să fie format
din :
a) Vechiul județ Cojocna, fără de plășilo Teaca, Ormeniș.
b) Satele: Giurila, Sălicea, Săliște, Săvădisla, Hăjdate, Feneș,
Băghișul-românesc și Valea Ierii.
Gând am propus în proiectele Comisiunei județelor, modificările
arătate, am avut în vedere nu forma de fâșie lungă și îngustă spre

113.481 români — 58.466 ung. —• 14.933 alte neamuri; după confesiune: 87.856
greco-cat. —• 28.168 greco-orient. — Aceștia deci Români și ceilalți alte con-
fesuni).
Cercul Valasut cuprndea 49 sate ; cerc. Clujului, pe lângă oraș, 1 târg
(Cojocna) și 41 sate cerc. Huedin, 1 târg și 57 sate ; cercul Gilău, 1 târg și
20 sate; cercul Turda, 2 târguri (Turda și Agârbiciu) și 44 sate ; cerc.
Bagyon (Băsinu) trei târguri (Trăscău, Vinful de sus și Gireșu) și 37 sate.
J) Sântămăria, Cliendremal, Sânmihaiul deșert, Ascileul mare. Hida,
Baica, Drag, Miluan, Deal, Ugruț, Adalin, Ascileul mic, Cristur Fodora
ung.. Sintău, Băbuț, Coaciu, Sânmurtin, Măcicaș, Giula, Ciumăfaia, Chidea,
Uifalăul-Unguresc, Borșa, Valăsut, Bonțida, Ghiulatelec, Marocaza, Bă-
gaciu, Imbuz. Șaua. Geaca, IIusău-Măcicaș, și Bodog.
 Est a județului (pentruca nu forma județelor ne-a preocupat) ci în
primul rând interesele satelor.
Intr’adevăr unele sate din plasa Teaca și Ormeniș erau la mari
depărtări (de 100—130 km.) de orașulHreședință al județului, de Cluj
■—■ câtă vreme de Târgu-Mureș sunt mai aproape.
E ușor de înțeles greutățile mari, ce au avut de îndurat să­
tenii din aceste părți, purtați pe drumuri rele și fără cale ferată, pe
la instanțele din Cluj.
De altă parte sate apropiate, care se uită la Gluj, erau trimise
la Turda.
Alipirea orașului Turda și a unei părți din jud. Turda-Arieș s’a
propus (în primul proiect) numai în cazul județelor mari, cari ni
s’a cerut la început. (A se vedea la jud. Turda).
In noua împărțire (1925/6) s’a format jud. Cluj (în loc de Go-
jocna) din :
1. Vechiul județ Cojocna, afară de : plasa Teaca, comunele :
Craifalaul de câmpie, Milașul mare, Ruseni, (Orosfaia) și Comlod din
plasa Ormeniș, comuna Sân-Georgiul de Câmpie, din plasa Sărmaș,
cari au trecut la județul Mureșului. Comuna Sălcuța (Fiscut) care
a trecut la jud. Năsăud. Comunele : Rediu, Aiton, Juriul de Câmpie
și Soporul cari au trecut la județul Turda și comuna Trestia, care a
trecut la jud. Sălaj.
2. Comunele : Ciurda, Sălicea, Săvădisla, Feneșel, Răchișul ro­
mânesc, Ilășdate, Lita română, Miheșul de Câmpie și Velcheriul din
jud. Turda-Arieș.
3. Comuna Bucea și Negreu (Fechetău) dela jud. Bihor.
4. Comuna Tușa dela jud. Sălaj.
5. Comunele : Cătălina, Pânticeu, Dârja, Dobâca, Lona, Sic, Lac,
Feldioara și Copru dela jud. Solnoc-Dobâca.
Făcând o comparație între întinderea actuală și cea anterioară a
județului, cred că s’a făcut un pas spre dreptate.
Județul cuprindea (până la 1926) 237 comune, grupate în 10
plăși : Bor.șa, Cluj, Cojocna, Gilău, Hida, Huedin, Mociu, Ormeniș,
Sărmaș, Teaca, și un oraș cu municipiu : Cluj.
In noua. împărțire cuprinde 1 comună municipiu, Gluj, comune
rurale 226 (cu 11 mai puțin ca vechiul jud.) grupate în 12 plăși :
pl. Aluiașului cu 21 comune, Agltireșii cu 18, Borșa cu 24. Calata
eu 15, Câmpia cu 23, Crișitl cu 15, Huedin cu 20, Plodii cu 24 pl. Mofî-
lor cu 14. Nădășel cu 18, Someșn cu 21 ,și Vlaha cu 13 comune.
 JUDEȚUL BIHORULUI.

Ținutul Bihariei, din Țara Crișurilor, încă a cunoscut viața pa­

triarhală, cu cirezi și voevozi. Documente scrise, ca în tot locul, apar
mai târziu. L
Marele comitat al Bihariei, care se numea toduși odinioară „Bi-
hor“ 2) se întindea în timpurile vechi spre Nord până la Debrețin și
spre'Sud până la Huedin. Deci cuprindea și o parte din ceea ce a ți­
nut mai târziu de comitatuil Cluj-Cojocna. Nu cuprindea însă regiu-

*) loan Bogdan: „Originea voevodatului la Bomâni^ 1. c. pag. 195: „In-

tr'un document de la 1326., emanat de la prepositul mănăstirii Sf. Ștefan
din Oradea, Nicolae, cornițele de Csanâd, dăruiește o posesiune a sa, căpă­
tată de la regele Carol Robert, episcopiei Oradiei. Posesiunea se afla în co­
mitatul Bihorului, e numită Hudus și e determinat;! mai de aproape prin
cuvintele: „possessio populosa, in qua Negul woyvoda considet et commo-
ratur, simul cum eisdem populis et molendino ibidem existenti" (Hurm.
Doc. I. 1, p. 598.)
Ibid. p. 197: Un astfel de voevod este „Ivan, wajwoda de Bulenus" Be­
iuș) care la 1363. încheie, înpreună cu frații săi Bog și Balk, o convențiune
cu niște români din Zlatna (Zalatna Bânya.): Ivan, Bog și Balk sunt o fa­
milie de voevozi ai Românilor de la Beiuș, cari judecau neînțelegerile din­
tre aceștia și adunau dările de la ei.
Documentul în care se vorbește despre Ivan emană de la capitolul din
Oradea. (Hurm. I. 2, p. 75. dat în I. 1, p. 301. cu data greșită 1263, pe care
o reproduce și Hunfalvy, Olâh. torten. I. p. 371.)
Ibid. p. 198. Un doc. din 1410. ne arată atribuțiunile judecătorești ale
acestor voevozi și chineji: în acel an „Petrus vajda ac universi kenezii et
jurati de pertinentiis eiusdem Belenes" se găsesc înaintea judecătorului și
juraților din cetatea Beiușului, ca să judece, împreună cu ei, un proces din­
tre mai mulți Români (Hurm. 1. 2. p. 469). Voevodul apare aci ca un fel de șef
al chinejilor din ținutul Beiușului și probabil că așa era, atribuțiunile lui
erau aceleaș ca ale voevozilor din Berogh, despre cari ne vorbesc documen­
tele din 1364. și 1370.
2) Samuel Timon: pag. 10.
Bihariensis quondam Bihoriensis aliterque, Ungarice hodie Bihar. fuit
Biharum quondam Cumanis, Russis, Tartaris oppositum, et objectum pro-
pugnaeulum.
nea mlăștinoasă Sârret dinspre Tisa și ținutul Mărghita, pe cari le-a
căpătat mai târziu/)
In v. XV. ni se arată2) că trecea și dincolo de Debrețin, cuprin­
zând și acest oraș cu părțile imveoinate. Era vecin au comitatele: spre
Nord: Sătmar, Sabolcs — știre Vest: Bichiș (Bekes), spre Sud: Zărand,
spre S. Est: Alba și Cojocna, iar spre N. Est: Grasna și Solnocuil de
mijloc.
Acest marc comitat avea 518 sate așezate în jurul a unsprezece
cetăți și orașe și târguri.8)
Cetățile erau: Oradea (cistrum varadiense) Adrean (Gastrum
Adrian, ung. Adorjan) Băle (Bâlyok) Beiuș (Belenus-Belenyes) Che-
resdg (Keruszeg, Kereszeg) Solumkew (Solyomko) Săclieihid (Sze-
kelyhid) Star (Sztâr), Bocsaj, Debreczen (Debrețin).
Orașele și târgurile erau3): Oradea, Debrețin, Beiuș, Bihairia, Be-
sermeni, Cefa. Cheresig, Voivozi (Almaszeg), Golești (Kelcser) Urvind,
Sălaci, Sălard. Săcheihid, Suplac.
In lucrarea lui Reicheradorfer (din a. 1550) găsim o scurtă de­
scriere a. regiune! până h cetatea Sebeșului, lângă Huedin,4) deaseme-
nea îndescrierea lui Nic. Olah (dela 1536 “). Această cetate nu e soco­
tită în rândul cetăților din comif. Bibor, arătate mai sus (după
Csanki).
Intre anii 1556—1660 (afară de anii 1598—1606) comitatul Bi-

1) Monogr. .JSiharvarmegye es Nagy Vârad — Osztrâk Magy. Monar-

chia. Bp. 1891. — Revai tex. 3. p. 300 Budap. — Nagy S.: A regi Biliar
vmegyerol. 1885.
2) Csanki D. 1. c. I, p. 591.
Nagy S.: Bihar cmcyyc regi vărai. Nagy-Vd, 1887.
O Csanki, 1. c. v. 1. p. 597, sunt arătate și cele 518 sate.
') G. a Reiciiersdorff. 1. c. p. 6.
Ciuitas praedicta Varadiensis est, amplissima et nullis moenijs circum-
dueta. in planitie existens. Ilinc â Feketetho recto itinere usque ad Thelegd
oppidum duo, ad Reeff tria restant miliaria, satis magnis stadijscompre-
hensa. ubi Crysi fluuij ex scaturientibus undiquc fontibus cxordia erum-
punt, tenuique alueo per medium dieti oppidi Reef usque Sebeswar conti­
nuo mea tu porrigitur, ubi demum finem accipit.
0 Xicolau OUihus, 1. c.. pag. 71.
.,Intra quae, Orientem versus, est ciuitas VARADINUM, sedes Episcopi....
Ciuitatem eiusdem nominis, a septentrione Kcilres fluvius, qui in Transyl-
vania supra oppidum Httnyad, el arcem Sebeș e.xiguo fonie ortus, rapidus,
sine relo.r, oh rapidum, ut arbitror, fluxum vocatur, pleno alueo, multis
abis fluviis auctus, intersecat. A meridie. supra arcem. exoneratul- ad flu-
viohnn Pelzc. braehiuin exile ipsius Keiires". 6
hoțului a fost alipit la voevoclatul Ardealului. Mai târziu a fost îm­
părțit în două comitate, cu capitalele Debrețin și Oradea Mare.*)
Intr’o scriere dela 1684,Oradea (Varadinum) e arătată ca o
cetate de graniță între Ardeal și Ungaria (înpreună cu satul Feketeho-
Negru) acesta „.vom armeu Walachen bewohnt11.
In timpul stăpânirii turcești, dela jumătatea v. XVI, precum și
în v. XVII, țineau de comit. Bihorului nu numai ținutul Debreți­
nului (cu Piispokladâny, Mikepencs, Sâmison, Vâmospercs ș. a.) ci
și alte mai multe sate, cari au ajuns mai târziu în comit. Szabolcs,
Sălagiu, Bichiș și în Zărand. Mai bine de jumătate din comitat era
supusă dominației turcești3).
In „Compendium114) dela 1779 -găsim o intresantă descriere a co­
mitatului (a se vedeai fragmente în notă 4). Erau în comitat 27 opide

x) Revai Lex., 3. p. 302. și monografiile arătate mai sus.

2t Sigmund von Birken. Anno 1684. Der Vermehrte Donau Ștrand mit
allen seinen Ein- und Zuflussen (pag.- 84). „An diesem Fluss Kreische ligt in
Siebenbtirgen (zwischen Waradein und Klausenburgj an der Landstrasse
das bertihmte Dorf Feketetho (zu Teutsch Schwarzfiitze) von armen Wala-
chen bewohnt. Etwas weiter hinab (ligt an diesem Fluss die Bischoffliche
und Graentz-Stadt zwischen Hungarn und Siebenbtirgen) die Vestung Va-
radinum oder Gross-Wardein.
3) Lukinich I. 1. c., p. 133.
4) Matth. Bel. 1779. 1. c. I. p. 283. Comitatus Bihariensis, Hungaris, Bi-
har-Vârmegye, Germanis, die Biharer Gespanschaft. nomen a Bihar, alias
etiam Bichor denominato castro antiquo, ea iam actate acceperat, qua du-
catus insigniebatur cognomine.
Montes et siluas, Valachi tenent, non solum morum asperitate, verum
diuersa etiam vitae ratione religioneque, longe a prioribus discreti. Sunt
namque Graeco ritui, secundum orientalium Christianorum instituia, addicti.
Habet pagos 441. oppida 27. incolas christianos 222480. Judaeos 300 prope-
modum. Aerarium bellicum quouis anno poscit a prouincialibus 138792. fl.
7. 1/2 xr.
Bellenyes processus, australem occupauit partem, in Transiluaniae
finibus.
Varadiensis processus medio positus loco.
Sar-Rettye, in plaga occidentali excurrit.
Er-Mellyek processus.
Vrbs libera atque regia, sola est Debretzen, Debrecinum.
Hagii Vărad, Varadinum maius, munitio est valida, iuris episcopalis,
ad amnem Chrysium.
Biharia, Bihar, castrum in ruderibus. Bihor castrum olim Cumanis,
Tartaris, atque Bussis, obiectum fuisse memoratur,
Szekely Hida, Szent Jdh, Kereszszeg, arx cum oppido.
Oppida praestantiora:
Bihar, Biharia, (Byhor) oppidum, castro cognomini adiectum, a quo
a o
 '(târguri) și 441 sate grupate în 4 cercuri. Locuitori erau 222.480 creș­
tini și aprox. trei sute evrei. Români țineau munții și pădurile, nu
numai prin asprimea obiceiurilor („Montes et silvas Valachi tenent,
non solum moruni asperitate.")
In altă carte (dela 1780 ), găsim p>e lângă descrierii, împărțirea
-administrativă și aprox. același hotare ale comitatului — la Nord co­
mitatele iSzabolcs și Sătmar, la Est comit. Grasna și principatul Tran­
silvaniei, la Sud comit. Zărandului, la Vest Cumania mare și comit.
Bichiș (Bekes), iar în interior situația de mai jos. Avea o ungime de
12—13 mile și lățimea până la 10 mile. *)
Comitatul era împărțit în patru cercuri (processus) și trei dis­
tricte deosebite (districtus). Cercurile erau: al Oradei, cercul Sârret
(până în jurul Debreținului) G. Eriului (Ermellek) și al Beiușului.
Districtele erau: d. Beiușului, al Vașcăului și al Beliului.
Comitatul cuprindea un oraș liber (regesc) un oraș episcopal, 26
(târguri, și 438 comune (sate). Dintre aceste 24 aveau bisericii catolice,
126 reformate, iar 335 (decimarea majoritate a satelor, într^n comitat,
care cuprindea și ținutul Debreținului), treisute treizeci și cinci de sate
erau (înainte de 1780) de rit grecesc, deci românești, (pentrucă în
acest ținut nu poate fi vorba de Sârbi — și ei de rit grecesc).
Cercul Oradea mare se întindea până la granița Ardealului. Cu­
prindea opt târguri (Marklflecken) și o sută de sate. Orașul reședință
■ Oradea mare avea trei părți, una reședința episcopească, ai doua a Ro­
mânilor („das Walachische") și a treia: Oradea soldaților .
Cele opt târguri erau: Biharia (se numia și „Bihor") Cetariu,
Aleșd, Maria mica (Kis Maria) Oradea nouă, Oradea Episcopiei
(Piispbki-Vârad) Tileagd, Velența.
Intre satele cercului Oradea, se face mențiune de 83 sate cu pa-
rochii de rit grecesc, deci românești,2) și alte 20 paroohii reformate
și una catolică.

comitatus accepit denominationem.

Kis Maria, Csător, Elesă, Olaszi Vârud, Piispdki, Telegdmezo, Paradi-
num nouum, Palcncze.
Murgită, Szekely Hida, Belenyes, Cseffa, Sarkad, Szalontha, Vaskâk,
Beel etc.
1 Karl Gottlieb v. Windisch: Geographie des Konigreichs Ungarn.
Pressburg 1780. voi. II. p. 178. Comitatul avea 222,780 locuitori, Români lo­
cuiau mai ales în regiunea muntoasă; Ungurii mai mult în regiunea de șes,
iar Evrei erau în total 300 (trei sute). Aceeași cifră ca și la M. Bel.
2) Ibidem: Comune românești (identificate după numirile ungurești
de atunci) : Almaș, Alparea, Aletea, Ascilău, Bănlaca, Borozăl,
Borodul marc. Bctfia, Birtin, Borșea, Burzuc, Botean, Bratca, Bucea,
6*
 Cercul Sârret privește mai dcaproape ținutul Debreținului, însă.,
nu lipsesc .satele românești. Avea pe lângă orașul Debrețin, șapte târ­
guri și 38 sate. Intre aceste se mai «păstrau pe acel timp (1780) un­
sprezece parochii românești: Bedeu, Dârvaș, Săcal, Vecherd, Virtiș,
Saca și Pocskay, Acsad, Hoinoro'k, Keresztes-Apathi, Peterd (a căror
numire românească n’am găsit-o). Se mai pot distinge sate cu Români,
chiar printre cele arătate cu parochii reformate (Bogâș, Cecmei, Istar,
Purta, Hențida, Gristiș, Babei s. a.)
Cercul Eriului avea cinci târguri (Diosig, Harghita, Mișca, Să-
cheihid și încă un târg, alături lângă podul peste Bârcău-Berătău) și
66 sate. Intre aceste sunt arătate ca parochii de rit grecesc (românesc)
43 sate. Și în acest cerc, intre 32 sate arătate cu preoți reformați se
pot distinge mai multe (după numele românesc, ce li s’a păstrat),
oa Sate românești.1)
In cercul Beiușului erau trei târguri (Cefa, Șărcad și Salonta)
și 75 sate, mai îndepărtate de Beiuș. Intre aceste sunt arătate ca pa­
rohii de rit grecesc (românești) 61 sate.
Intre 13 sate arătate ca parohii reformate se pot recunoaște, iarăși
mai multe numiri de sate românești.
Districtul Beiușului cuprindea un târg, Beiușul și 72 sate din
împrejurime. Intre aceste aveau parohii românești (de rit grecesc) 58
sate 2), iar reformate 6 sate.
Districtul Vașcăului avea un târg (Vașcăul). și 28 sate toate ro­
mânești („durch lauter Walachen bewohnt“). Aceste constituiau 20
parochii.
Districtul Deliu, avea un târg, Beliu și 28 sate, toate românești

Bulz, Bălaia, Butan, Brusturi, Cilieiu, Cetea, Ciuhoiu, Ciulești, Călăție,

Cheriu, Chistag, Chigic, Copăcel, Cornițăl, Chioag, Cueșd, Damiș,
Fâșca, Fărnaș, Fegirnic, Fecheteu, Felcheriu, Gheleșeni, Gheghie, Groși,
Haieu, Hususău, Ineu, Josani, Luncușoara, Lorău, Lugașul de jos, Lugașul
do sus, Măgești, Nădariu, Ortiteag, Piatra, Peștere, Parhida, Peșteș, Piclău,
Paulești, Rontău, Spinuș, Săliste, Strâmtura, Sarcău, Sărând, Săcădat,.
Saboiciu, Sârbi, Șerghiș, Șuștorogi, Șoncoiuș, Topești, Tinod, Tilecuș, Tășad;.
Țigănești, Telechiy Valea Neagră, Valea mare, Vad. Cu rit reformat: Căcu-
ciul Unguresc, Căuaceu, Parhida, Pușlaca, Șiștirea, Sălard, Tamașeu, Uliac,
Cienalos, Cenaloș, Ciutelec, Chiralău, Cuzap, Chișlaz, Chiribiș, Cohan, Dede,
Dernișoara, Berna de sus, Fâșca, Galoș-Petreiu, Iteu, Leta mare, Margine.
0 Ibidem, p. 189: Eriu-Adon, Albiș, Abramul do sus, Almoșd, Bogomir,.
Bale, Budușlău, Boarta, Cocod, Coli, Cheț, Cherocheu, Chibulcut, Poclușe,.
Sălaci, Otoman, Sânmiclăuș, Tăuteu, Vaida.
2) Ibidem, p. 191: Ginta, Tămașda, Hărșani, Mczeghian, Ocani, Ținea,,
Jădani.
 . CIjihaiuf xsis LIII
Ink TI ^fcrj'JiojiaJi
laX^>fUM\ker Tkcil
w.

dfuâ^i Rar-aĂ-on# s T<^ra 4i t î/z 1- v *x

Grc£fa £î ■<'W“ ' ‘^l*' X 1^*5^- V' '
'i ,7n^l 3«4r., ■! ;. .'• ZV-’.-'» »tl A r-

, ÎG-Mpr*.
Zaaddmt, .
' J&xd-C

Talia 3
«
'urkud ^7’^
tu
r/■z, 0.,.,-^^

/ r V'^r
:
Curtat
Xy OrUchanen’
B e/de Hhqt'unJ, ‘Wt^ictcha^aMt^i.kaben
^dscVcrxar. I
da SZCffX.
Gâtwiâza,Ock^ga» € g ■*
dc aZU^Z (rifdntrz, Csmta 17,AU«_ iCrcf
R arcd, Rorc d’^l
Redă», Redevin Gucnos, Csctecxecte i.ta,. ^Rarm^r
/iee/^J ț.h-A.
KtafnX/itlt’a, ^c^any Ttdv.Vnd
Lck, fta^^rera t^afyt, t
iPttfi/cr^ j **.^\ Jo^ltrza ^nazwid
Gtțepca', x^tttrrvelqtfesfuio/w ’ ’ •• A rP^ -
/ K*., -• Z * Z. i .* a t r
x ' Katemarc *•>. i'/.ie»Atfjrfrt<er- ,
JKzyy (x^cred, Wcliif - i^ix^tax^alva^f^ (<vt
(Jvwwl i I x aa x te Ici,» iuialaaxi
y«<fuRatai, Jale mere Tataie^ ,R rttai tw-
S'tfiltMielei^e^ftr t fxJ^Jdrtenu.ifin» actui T^nko, 'tyin&a
iVx. MtH imt 1 la ’>' t^'qeh'lt' rfțyț^ak
3y c q cr/a l»1a^tfe^r a c«»'.<' 1
I a/da/alu^ yinucxft
Tain, Talpe
PrdafJiirta. fiti'Sttfx Tar/ân. 'icria/'e Koh
TicĂcwzel Rafa/t Tatâffii-a. Tea* ot-caiy\ / ixe^-(rtfatt,To hvle
<(și aceste „con lauter Walachen ben-ohnt1'). Satele constituiau 24
țparochii. 4)
Districtul Popmeseu (Papmezo) -cu toate că avea numele așa de
ungurii era de asemenea locuit numai de români („hat ebenfals lOMter
ivalachische Einwohner“). Avea 31 salte și nici un târg. Parochii ro­
mânești erau însă numai 25.2)
In repertoriul lui Lipsziky, din a. 1808, găsim comitatul Bihorului
împărțit în cinci cercuri (procese): Oradea, Sărret, Salonta, Eriu,
Beiuș.
într’o lucrare din 1819 8) ni se arată aceeași împărțire în cinci
cercuri, ca și în Lipszky, dar în loc de 438 sate înșirate de Windisch
la< 1780, face mențiune de 455 sate și 57 puste.
Aceleași cinci cercuri le găsim și pe la mijlocul veacului trecut,
la 1839, (împreună cu Debreținul, care ținea tot de comit. Bihorului)4).
In timpul -absolutismului austriac, dela 1850—1861, comitatul

x) Windisch 1. c. II. p. 197. Albești, Buciumi, Bucuroaia, Corbești, Coș-

deni, Dușești. Ilidiș, Luneasprie, Săliște, Sâmbășag, Stracoș, Topa de jos,
Topa de sus, Topești, Sitani-Turburești, etc.
-) 1. Lipszky: Bepcrtorium Hungariae, Slavoniae, Croatiae et Transyl-
vaniae. Budae. 1808. II. p. 52. Comitatus Bihariensis continet sequentes Pro-
cessus: Varadinensen, Sarretiens, Salontensem, Ermellekens. Belenyesiensem
(Beins val.)
3) Magda P. 1. c. p. 459.
3) Fenyes E., 1. c. 1839, v. IV, p. 34.
Comitatul avea: 1 oraș (Debrețin-Debreczen) 1 oraș episcopesc — Ora­
dea — care era ung.-rom. și german — „mely magyar, olah, nemet" —
30 târguri și 449 sate.
Naționalitatea satelor e arătată astfel: 82 sate ungurești; 322 (trei sute
douăzeci fi două) sate românești; 24 sate magh.-rom.; 12 rom.-magh.;
2 .slovace ; 1 germ.; 4 rom.-slav.; 1 rom.-germ.; 1 magh.-rom.-slovac-ger-
man. E vorba deci de 322 sate curat românești.
După limbă (,,nyelvokre“) sunt arătați (în întreg comitatul, până la
Tisa, 257, 901 unguri — 13/, 887 români — 1811 germani și 3765 evrei.
După confesiune erau : 24,552 rom.-cat., 27,036 greco-cat., 234,273 re­
formați, 124,851 ortod., 887 evang., 3765 evrei.
Autorul arată populația (după date mai vechi) în fiecare cerc și chiar
în fiecare sat. Deasemenea descrie pe larg comitatul, orașe și sate, popo-
rația ș. a. (p. 34—174).
Orașul Oradea mare avea 18.091 loc.
Cercul Oradei avea în jurul orașului 10 târguri, 101 sate și 12 puste
(mai însemnate).
Cercul Eriuhii avea 7 târguri, G3 sate și 7 puste.
Cercul Sărret, 4 târguri, 43 sate și 40 puste.
Cercul Salonta, 4 târguri, 92 sate și 40 puste.
Cercul Deiușului, 5 târguri, 148 sate și 4 puste.
a fost desființat și în locul acestuia au luat naștere două circumscripții^
administrative, una cu capitala Oradea-mare, și alta cu dapitala De­
brețin. In a. 1861 comitatul Bihorului a fost refăcut,, iar la 1876 cu
prilejul nonei arondări a comitateor, ținutul Debreținului s’a desfăcut
definitiv de comitatul Bihorului, căruia i s’a mai adăugat o comună
(Sap).
In anul 1920—1 punându-se chestiunea unei arondări, nouă a
județelor, în proiectele Comisiunei județelor se propunea, ca din jude­
țul Bihor .să se dea județului Sălaj o parte, vecină cu acest județ.x)
Se înțelege, aceste proiecte au întâmpinat, și aici, protestări din.
partea localnicilor. Nici județele cele mai mari nu doreau să li se ia
nimic, spre a se da județelor vecine, ci dimpotrivă.
Astfel comitetul administrativ al județului cere, să nu se desfacă,
de județul Bihor plasa Marghita și alte cinci sate din plasa Valea lui
Mihâi', pentrucă sunt în raza de atracție a Oradei și sunt ținutul cel
mai roditor, pentrucă au mai pierdut o parte roditoare prin fixarea
graniței spre Ungaria. Din contră cer — aceasta cu drept cuvânt —
alipirea lu. jud. Bihor a satelor din jurul Curtiuiușuilui, jud. Sătma-
rului) care intră ca o peninsulă, ca un colț, în teritoriul jud. Bihor
In alt raport suhprefectura cere desființarea plasei G©fa și îm­
părțirea acesteia între plasele învecinate Salonta, Ținea și plasa.
centrală.
De altă parte Camera de comerț și industrie susține, că ar urma
un dezastru economic, dacă s’ar desface ținutul Eriului și s’ar alipi
județului Sălaj. Primăria orașului Oradea cere acelaș lucru, ca ținu­
tul Eriului să nu se desfacă „în nici un caz“.
In noua împărțire (1926) jud. Biihoruluii a fost format din: Ve­
chiul județ Bihor, afară de: plasa Valea lui Mihai, care a trecut la
județul Sălaj.
Județul cuprindea (până la 1926) 431 comune grupate în 13
plăși: Aleșd, Beliu, Beiuș, Cefa, Ceica, pl. Centrală, Marghita, Mihai-
falău, Săcheihid, Sălard, Salonta, Ținea, Vașcău și un oraș cu mu­
nicipiu Oradea-^Iare.
In noua împărțire cuprinde 3 comune .urbane: Beiuș, Salonta, și.
municipiul Oradea.
Noul județ are 416 comune rurale (deci cu 15 mai puține ca ve­
chiul județ) grupate în 14 plăși: Aleșd cu 23 comune, Beiuș cu 62,
Bratca cu 19, Cefa cu 12, Ceica cu 48, Marghita cu 43, Salonta cu 11,
Săcuieni cu 14, Salard cu 26, Seleuș cu 29, Tileagd cu 32, Ținea cui
23 și Vașcău cu 44.

0 A se vedea la județul Sălaj.

 JUDEȚUL TURDA.

E socotit și acosta între cete dintâi, mai vechi, șapte comitate

ale Ardealului.
In documente prima mențiune se face la 1282 Ț.
In v. XV. se întindea din hotarul comitatului Bihor spre Est de­
alungul Mureșului în sus, până în Garpați. In partea de Sud se măr­
ginea cu scaunul Arieșului și scaunul Mureșului. In partea de Nord
hotarul comitatului se ținea aproximativ pe lângă satele, cari marcau
hotarul dintre comitatele (dela 1876) Turda Arieș și Mureș-Tuirda de
o parte și Cojocna și Bistrița-Năsăud de altă parte.
Avea 11 cetăți: Iar a, Li ta, Disnăieu, Ghernesig, Giurgiu, Idicel,
Reghin, Șârpotoc, Sângeorgiul de Câmpie, Sânnicolau, Trăscău, leci
și șase oraișe-târguri: Turda, Reghin, Trăscău, Ofenbaia, Șarombărc,
St. Imbru.2)
Scaunul Arieșului mai înainte făcea parte din comitatul Turda.
Regele ung. Reia IV. a dat acest ținut sălciuilor din Kezdi. (In notă 3)
și o descriere a scaunului Arieș, dela 1733.)

B Pesty Fr., 1. c., II. p. 17.

2) Csdnki, 1. c. V. p. G38.
3) Sam. Timon: Imago antiquae Hungariae. Cassoviac, 1733. p. 120—122.
„Sedes Aura,ta".
Sedes Aurata, parum juris sui ac dignitatis retinens, quia â ceteris Si-
culis avulsa est. Nomen ducit â cognomine fluvio aurifere. Pars erat quon-
dam Comitatus Tordensis: dein Siculis Rezdiensibus, qui eam ă populatio-
nibus Tartarorum defeuderant, data est d Beta IV.
Intra Ferrariam itaque in ripa Aquilonari sunt, loca paribus prope in-
tervallis discriminata, Mortuus Marus (Hoit Maros) arx Vetschia (Vics,
superior pagus, Regenum: inde in ripa occidentali S. Joannes (Szent-
Ivdn) et Coeni Rivus (Sdr-Patak) interjectisque silvis Bundum: uterque
locus Sedis Maroschiensis: deinceps Gerebeneschum supra ostium rivi
lacu effusi. Interposito monte, vel colle quodam Bogotum: tum Ludaschum
(Ludas) Cotschardum. Ketschum (Kecse) et Boyatschiim in propinquo S.
Regis ad ostium Aurati fluvii. Infrâ Calenberga, Cotschardum, Gerendum,
Felvincium, Mirislo. Enniedum (Fnyed) ad ostium rivi ă Ferraria Trotz-
kensi defluentis: dcin S. Emericus ex adverso ostii Cicelli: dein Terischnm
 In v. XVIII, comitatul Turda situat între comitatul Cojocna și
ținutul Bistriței deoparte și între comitatul Târnava și ținutul Secui­
lor, era împărțit în două cercuri mari, cercul de sus cu 98 comune și
cercul de jos cu 75 comune.1) In statistica dela 1760—6:2 comit. Turda
e arătat cu 169 comune.J)

(Tovis) ad rivum ab argentaria Kereschia (Keres bănya) decurrentis,

infra Vetschium et supra Coloni Fundum ruinae arcis Gergeniae in monte
quodam pcsitae. Intermeat agrum arcis, et Fundi rivus quidam, qui in eo-
dem monte fontem habet; in quo fluvius Naradus. Infra ejus ostium apud
jjarum Pirium (Kortvely fal) e regione S. Joanis: e regione vero Coeni Rivi
Gerneschagum (Gernyesăg) deinde S. Georgius, Forum Mari, ct Media Villa
Sedis Maroschiensis: tum S. Paulus (Kerelo Szent Păi) et Radnotum opposi-
tum ostio lacus Gerebeneschii: contra Ludaschuni Cuttia Villa (Kultjfal)
Tschutzum ex adverso Ketschi: Bogatum supra Bogatschum: ad miile passus
Nova arx (Maros Ujvdr) tum Teredum, et Ilungarica Tschestca, in angulo
•confluentis Mari, et Cicelli: infra Valachica Tschestva.
*) Matth. Bel. 1779, 1. c. p. 140: IV. Tordensis Comitatus, Torda Văr-
megye; die Tordaer oder die Tordenburger Gespanscliaft, a Pocutia, ultra
Marussî, 1 et Chrysii amnium confluentes, medius inter Bisztriciensem et
Siculorum agrum Colosiensem item, et Kukoliensein. comitatus cum praeci-
puis propagatur oppidis. (Superior pars numerat loca 98. inefrior 75).
Dixznâjd, Disznajo, castellum elegans, amni Marusio adpositum, ex-
tremum est, ad septentrionem. Vics, Vets, oppidum insigne, cui castellum
adiacet, in possessione gcntis Kemenyianae (ad radices montium, Sieu-
liam, a reliqua Transiluania dirimentium).
Gergeny, Gorgeny, munitio-propugnaculis suis bello Rakocziano nudata,
in iuribus gcntis Kaszonianae (ad amnem cognominem, in Marusium se
exonerantem).
Piegen, Regena, oppidum elegans, situs iucundi, in loco edito sedet.
Szent Ivăny, Vajda Szent Ivdny, castrum loco amoeno positum, secessus
fuit olim Vajvodarum Transiluaniae. Gernyeszey et Szent Gyor.gy, castra,
structurae mediocris, quorum prius ad gentem Telekianam pertinet.
Torda, Torda (Thorda), oppidum amplum ad Crysium fluuium, inter col-
les idque, cum aedificiorum structura, tum linguae Hungaricae puritate per-
cultum, et comitatus caput, loco hilari, estque, partim proptei- salinas par-
tim proptei- metallicas Romanorum specus memorabile anno 1155, aedificari
coeptum, igne conflagravit anno 1531..
Keresztes mezo, Prat de la Trajan, Pratum Traiani, campus crucum,
in quo Trai anus imperator, insignem de Dacis, et Dccebalo rege eorum vic­
toriana reportavit. Toroczko, oppidum fabris ferrariis memorandum, in di-
tione gentis Toroczkienae. Toroczko Szent Gyiirgy, ferrifodinarum cultores
multos alit.
2) An. Inst. de Ist. naț. 1. c.
Deci ar fi o nepotrivire de câte-va sate între statistica dela 1760—62
și datele eruditului Matthias Bel, referitoare la a. 1770, publicat în 1779.
In a. 1179 erau în listele de contribuție ale comit. Turda 13552 familii
(După L. 1. Marienbury. 1. c., din a. 1813, p. 81).
 La Benko (1778) comit. Turda re 6 opide și 167 sate, iar scaunul
Arieșului 2 opide și 20 sale.1)
In acelaș fel e arătat scaunul Arieșului (situat între comitatul
Turda și Târnava) cu 22 comune.2)
In împărțirea dela 1784 comitatul Turda a fost desfăcut în două;
a) Gojocna și Dobâca, iar b) partea de jos împreună cu Arieșui, a fost
alipită la comitatul Gojocna de sus.
Peste șase ani s’a revenit la vechea arondare. Comit. Turda era
împărțit în 12 plase, grupate în două cercuri, ca și mai înainte. Cer­
cul de jos avea cinci plase: St. Laslău (iSzent Lâiszlo Luipșa, Trăscău,
Câmpeni și Arieș. iCoroui de sus avea șapte plase: Bogata de Mureș,
Pogăceaua, Sântioana, Reghin. lara, Giurgiu și Ied.3)
La 1813 comit. Turda se mărginea cu : comit. Târnava, scau­
nele Mureș și Giurgeu, cu Moldova, comitatele Dobâca, Cluj și Alba do
jos, cu scaunul Arieșului și încă într’un loc cu comit. Alba de jos. Avea
aceeași împărțire în două cercuri (Zirkel) și 12 plase (procese). In
cercul de jos proc. Arieșului cuprindea 15 localități; proc. Câmpiei
11 ; proc. Lupșa 18 ; Laslău 25 : Trăscău 10. In cercul de sus : Gur-
ghiul cu 19 sate ; Bogata de Mureș 17 ; lara de Mureș 13 ; Pogăceaua
10; Reghin 10; Săniioana 8 și Idecimi cu 22 sate 4).
Scaunul Arieșului, al cărui ținut făcea parte (la începutul comi­
tatelor) din comit. Turda, care a fost apoi dăruit Săcuilor ■— danie
confinmnită la 1289 de reg. ung. Ladislau IV — cuprindea în total 22
sate, așezate dealungul Arieșului, între comitatele Turda și Alba de jos.
Aceste sate erau grupate în două procese (Bezirk), Arieșui de sus și de
jos, fiecare având câte 11 sate5).
In cartea lui Benigni (1837) comit. Turda e arătat®) în aceeași
mare întindere, dela Vest spre Est, atingându-se la Nord și cu comit.
Dobâca. Avem aceleași două cercuri (unul de jos cu cinci, celalalt cu
șapte plase), 165 sate, șase târguri și 3 predii. Scaunul Arieșului avea

L Benko, 1. e. Lib. IV. c. VI. p. 378.

-) Matth. Bel: 1. c., p. 160.
IX. Aranyiensis, seu Avraia sedes, Aranyos Szek accepto ab Aranyas
amme, eui adsidet, cognomine, inter Tordcnsem et Kukolienscm comitatus,
retrasa est. (A rcliquis Siculiae sedibus longis intervallis seiungitur, ct
omni fere ex parte, Tordensi, et Albensi comitatibus, constringitur. Nume-
rat nonnisi 22. loca).
’j Lipszky, 1808, I. c.
!) L. I. Marienburg, 1. c. 1813, II. p. 81; Thorenburgcr Comitat.
5j Ibid. II. p. 202.
vj Benigni 1. c. p. 21.
aeeaiși întindere mică, ca și mai ’nainte, ou un târg (Vântul de sosi­
și 21 sate.
In lexic. Treuenfeld găsim în cercul de suls două târguri, 93
sate și 7 predii, în cercul de jos patru târguri, 73 sate și 5 predii.
In proiectul dietei Trfansilvaniei, din 1841—2 se reînființa comi­
tatul Turda, din partea de Vest a vechiului comitat, împreună cu
cercul Modului. Partea de Est a vechiului comitat Turda se alipia la
comitatul Reghinului
Tn împărțirea provizorie dela 1850 a fost desființat ca district se­
parat și alipit la districtul Clujului.
Aceeași situație o are în împărțirea din anul următor (1861) fiind
socotit ca unul din cele șase capitanate ale Clujului.
De asemenea în împărțirea dela 1854, Turda face parte din pre­
fectura Clujului.
Iii proiectele guvernului provincial, dela 1863, se propune reîn­
ființarea comitatului, a) în primul proiect: din cercurile de jos ale
Clujului și Dobâcei, împreună cu districtul Bistriței și b) în al doilea
proiect: din cercul de jos al Turdei și din plasele Pogăceaua și Bogata
ale cercului de sus și din scaunul Arieșului.
In proiectele dela 1864, atât în proiectul guvernului, cât și în cel
al comitetului dietai, comitatul Turda se desființează ca jurisdictiune
separată, iar Turda urma să fie alipită la municipiuil Clujului, ca
unul din cele cinci submunicipii.
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877, s’a format comitatul.
Turda-Arieș din:
a) teritorial de jos cri comitatului Turda cu 1(X) comune2).
Treuenfeld, 1. c. IV. p. 256.
-’) Tur, Banabic, Ciurila. Hășdatea, îndoi, Feneșel. Comițâg, Corand,
Silvașul-Unguresc, Micuș, Răchișel, Ceanul-deșert Pusta-Sâncraiu, Sân-
mărtinul-deșert, Sălicea, Săliștea, Sânt Lasleu, Petridul de mijloc, Sând,
lara de jos, Bicalat, Hășmaș, Cacova, Ocolișul mic, Măgură, Oco-
lișul-mare, Șchiopi, Agriș, Runc, Surduc, Filea de sus, Lita ungurească, Mu-
erău, l.ita românească, Șutu, Muntele Filei de sus, Valea ierții, Muntelo
Răișoarei, Berchiș, Cuzbaia-Bicălat, Filea de jos, Săcel, Trăscău, Bedeleu,
Buru, Trăscău-Sâțngeorgiu, Poșaga de jos, Sălciva de jos, Sălciva de sus,
Sasa Vința, Lupșa, Lunca, Vidolm, Ghiriș, Ghiriș-Sâncraiu, Luna, Agârbi-
ciu, Ticud, Sâniacob, Beiu, Tritiul de sus, Tritiul de jos, Urca, Cooc, Șen-
lia, Cristiiș, Grebenișul de câmpie, Oroiul de câmpie, Șeușa de câmpie, Sân-
marghita, Fetea, Uifalău, Căpușul de câmpie, Oarba, Dileul rom., Dileul ung.,
Zau, Iclandul mare, Iclandu'l mic, Vaidasig, Sânmurtinul Sărat, Grind,.
Hădărău, Cheta, Griud-Cristur, Murăș-Luduș, Bogata de Murăș, Daneș, Le-
chinja de Murăș, Budiul de câmpie, Sânger, Săcal, Chimitelnicul de câm­
pie, Tănreni, Turda.
 b) vechiul scaun al Arieșului,
c) valea Arieșului din judelui Alba-Inf. cu 15 comune,1)
d) două localități din comitatul Cojocna.
Cap: ta la Turda.2)
In primul proiect al Comisiei județelor (1921) când se cerea din
partea Ministerului de interne a se întocmi un plan de județe mari,
se prevedea împărțirea județului Turda intre județele vecine.
Fată de primul proiect s’a ridicat protestul mai ales al intelec­
tualilor din județ-3).

2) Brăzdești), Sartăș, Ofenbaia, Muncel, Cioara de sus, Albac, Scări­

șoara, Neagra, Vidra de sus, Săcătura, Certege, Ponorel, Câmpeni, Bistra.
2) O scurtă descriere a acestui comitat în: Osztrâk m. inon. (1. c.), VII,
p. 193 de Teglăs I.
3) Intr’un frumos și documentat memoriu (semnat de mai mulți fruntași,
între cari, probabil autor, Dr. V. Moldovan) se arată, a) faptele de că­
petenie din istoria Munților Apuseni, importanța strategică militară, pe
care a avut-o regiunea Turdei (mai ales câmpia Turdei) din timpurile vechi
ale colonizărilor romane, până în timpurile mai nouă, b) importanța mine­
lor de sare, în trecut până în zilele noastre, c) importanța comercială, d)
importanța culturală — mai mult administrativă și socială — pe care a
avut-o orașul Turda în Istoria Ardealului.
Reproduc din acest memoriu (După Orbân B.), două dovezi clasice, de
cum au fost „administrați" Românii, în orașele și în „congregațiile" (con­
siliile județene) sub stăpânirea ungurească de pe vremuri:
„Anno 1711. die 19. mensis Julii.
In congregatione Totius, Universitatis Nobilium Oppidi Thorda.

Conclusum.

Nagy kărunknak es Nemeși Szabadsăgunknak megjcgyezheto Praeju-

ditiumâval tapasztalljuk, hogy az Olăhsâg felette megszaporodott kozot-
ttink, a kik mindnyâjan inkâbb Urok es Hazăjik szolgălattyât keriilo szeme-
lyekbol âllanak, es azokat bâtorsâgokert verenzcsekârt, vagy reszint magok
lako hellyet nem lakhatvân e mostani boldogtalan văltozâ idok alatt vertek
feszket, itt is mâr a verengzeshez hozzâ kezdcttek, becsiiletes Nemeș embe-
reket kozuliink megvertek, sebesitettek; nemellyikunket meg is oltek; Mint
hogy pedig Thorda varossa lakosaival egyiitt a Nemeș Orszâgtâl az akkori
Boldog emlekezetii Kegyelmes Urunktol megnemesitett e felett elottiink nyil-
vânvalo, hogy regi szep lako vârosok es faluk, kik cnnek elotte magyar As
szăszoktol birattak, az olâhok elszaporodăsa miatt, telyesseggel lakositâl
annyira kipusztlta-nak, hogy most hirek es emlekezeteik is nem hallatnek ;
mindczert. minei a fellyeb emlitett okokra nezvo kdzonseges egyczo akarat-
bol vegeztiik, hogy minden vârosi Gazda es ozvegy Asszonyok nyolczad na-
pok alatt. az maguk.... hâzoknâl s fbldeken levo Olâhokat hăzukbol es fol-
deikrol, el-elkulgyek, vagy ha kik nem akarnănak momii, ki hânnyăk, ha
olyan Gyămoltalan ozvegy vagy Gazda ember is talâ]tatnek, a ki maga
 Prefectul județului a făcut următoarea propunere: să se formeze
un județ al Munților Apuseni, din plasele de munte Trascău, Câmpeni
și lara de jos, împreună cu teritoriile „potrivite" din județele Hu-
niedoara, Arad, Bihor și Cojocna. Susține această propunere pe con­
siderații de ordin politic și cultural. Ca reședință recomandă comuna.
Câmpeni, care ar fi în centrul județului astfel proiectat.
Teritoriul, care ar rămânea (plasa Turda, trei comune din plasa
Trascău și alte șase comune) să fie alipite la județul Cojocna. lJJas?t
Vinț să treacă la jud. Alba de jos, iar plasa Ludoșului în întregime
la jud. Mureș-Turda.
In cazul că această propunere nu se primește, cere ca județul

ereje âltal ki nem hânyhatnâ tartozzek vârosunk Hadnagya segitsegei adni.

ha holott pedig olyan Gazda ember talâftatnek, vagy ozvegy Asszony mox
et defacte sine ulla praemissa Certificatione tizenket forintokig megbuu-
tettessek irrcmissibiliter, es vârosunk Hadnagya elegendo Brachiumot vee-
ven maga melle az ollyan Refrectarius Olâhokat tartozzek ki hânyatni es
marhâjukat a vâros hatârărol ki csapatni".
’ (A hatârozat tovâbbă kimondja, hogy majornak (juhâsz) magyar embert
talâlni nem lehetven, megengedtetik, hogy O-Torda 4, Uj-Torda 3, ily olăh
majort fogadhasson csak fel, de ezek 120 (sajât) juhnâl tobbel. a vâros
nyâja kozt ne legeltethessenek, idegen juhot be ne fogadhassanak stb. s
azutân igy folytatja):
„Ugyanezen gyulesunkben vegeztetett az is, hogy a modo in posterum
senki O e Ujj Thorda lakosi koziil Olâhnak se bazat, se haz helyit, se kiilso
Oroksâgit el ne adhassa, idegenithesse, se itt val6 lakâsra szâllâst ne ad-
gyon; melyt ha valaki, akâr ki legyen az, âttentâtoâ, az eladott akarminevel
nevezendo orokseg mox et defacto vâros szămâra confiscâltassek, az emptor
pedig vârosunkbol ki igazittassek. Melly vâgzesunknek tovâbb valâ emle-
kezetre neviiket Hits Notâriusunk âltal felirattuk. Hogy ha pedig talălkoz-
nek valaki kozulunk, a ki vagy egy, vagy mas teekintetre nezve a fellyebb
meg irt vegzesekhez magăt nem tartanâ, kozullunk magât ki vonnâ et de­
facto 24-huszonnegy forintokkal buntetodgyek meg. es ha tovâbb is refrak-
taruskodnek legyen becsiiletti vesztet ember*'.
,,Anno 1712. Die 5. Xbris.
Ujabban beszelgetven, es egyelertven az Ohîhoknak vârosunkbol valo
kihajtâsa es kiirtâsa irânt, koz akaratbol megegyezenek, hogy ki iizetes-
senek es lakâsok vârosunkban ne patiâltassek; a kiki pedig jelen voltak
ezen vegzesben ezek szemelly szerint kik is egyezo akaratbol âtok alâ adtâk
magukat, valakik egy mâst ki adgyâk, vagy ezen dologert valo szerencset-
lensâgben, ejjeli nappalli munkâjokkal mellettek nem losznek**.
In câteva cuvinte: Nu admiteau la 17H ți 17/2 in orațul Turda mai
mult de 7 măiereni români, iar pe ceilalți îi alungau cu, forța din orax.
Ba mai mult, e vorba nu numai de alungarea Românilor din
oraș, ci chiar de stdrpirea, de exterminarea lor („vârosunkbol valo ki-
hajtâsa es kiirtâsa**').
să rămână așa cum este. (Cu alte cuvinte, ca și la alte câteva județe:
dacă nu se dă nimic, să nu se ia nimic din județ).
Memoriul menționat al fruntașilor din Turda mai arată următoa­
rele (in rezumat):
In orașul Turda —• deși la 1711—1712 scoteau pe Română ^u
forța din oraș — Românii au sporit până la treia parte din populație.
Orașele Ardealului nu au fost întemeiate de Unguri, ci ei au dat
asalt asupra orașelor mai ales din v. XVIII. încoace. Arată, că orașul
Timișoara la 1811 a fost centrul unei revoluții româneștii, Aradul, în
acelaș timp avea majoritatea românească, iar Turda, Clujul și De­
jul, orașe germane odinioară „nu au azi nici sămânță de Germani"
De fapt Ungurii au urmărit opera de maghirizare mai ales prin inter­
mediul orașelor.
Se insistă, ca Turda să rămână capitală, pentaucă e în zona de
atracție a regiune! —• interesând nu numai plasele Câmpeni, Trascău,
lara, ci și întreagă plasa Roșiei montane (din jud. Alba).
Memoriul mai discută câteva ipoteze privitoare la situația, ce ar
putea avea acest ținut. într’o nouă arondare.
Ipoteza unui județ al Munților Apuseni, deși atrăgătoare și is­
pititoare, o găsește, cu drept cuvânt, cu neputință de realizat.
(Sunt, din punct de vedere geografic, greutăți de neînvins. Plasele
Câmpeni, Trascău și lara din jud. Turda:, plasa Roșia, din jud. Alba,
se pot uni, dar încolo sunt de urcat dealuri și munți înalți — spre Zlatna
Dealu-Mare, spre Brad Vulcanul Buceșului, spre Baia de Criș și mai
ales spre Vașcău și Beiuș, munți înalți, de asemenea spre Gilău, Hue­
din și Cluj, comunicație grea (nici cu tren, nici cu trăsură, ci cu talpa
peste munți și ,,cu calul de căpăstru" — se spune în memoriu).
O eventuală legătură cu județul Zărandului (dacă s-ar reînființa,
acesta) iarăși e greu de înfăptuit.
Alipirea orașului și plasei Turda și a plasei Vințul do sus la jud.
Clujului, ori la jud. Alba, o consideră ca o „mare greșală națională".
In acelaș fol se combate și eventuala alipire la jud. Alba.
Ceea, ce-i interesează mult, este partea, de Est a județului, plasa
Ludoșului. propusă în Comisiunea județelor de a fi alipită la jud.
Mureșului. Sunt la sfârșit totuși do acord, ca 14 comune mai apro­
piate de Tg. Mureșului (Oroi. Căpușul de Câmpie, lelandu mare, Ic-
lănzel, Lochința de Mureș. Grebenișul. I’etea, Șătsșa, Vaidei, Dileul
rom. și Dileul ung. Oarba. Marghita și Seul ia) să fie alipite la ju­
dețul Mureș.
 In schimb se cere în acest memoriu, sase mai dea județului Turda:
plasele Roșia montană și Uioiara precum, și câteva comune din plasa
Aiud (jud. Alba). Capitala, bine înțeles, să rămâie Turda.
In noua împărțire (1926) s’a format județul Turda (în loc de
Turda-Arieș) din:
1. vechiul județ TurdasArieș, afară de comunele: Petea, Văidei,
Oarba, Sânmarghita, Dileul românesc, Dileul unguresc, Grebeniș,
Săușa de câmpie, Săușa, Săulia și Oroi cari au trecut la județul Mu­
reș. Comunele: Ciurda, Sălicea, Săvădisla, Feneșel, Răchișul româ­
nesc, Hășdate, Lita română, Miheșul de câmpie și Velcherul cari au
trecut la județul Cluj.
2. comunele: Juriul de câmpie, Soporul de câmpie, Rediu și Alton
dela județul Gojocna.
3. comunele: Nandra, Gheja, Cecălaca, Ațintiș. Musca, Oroșia,
Găbud, Rotez, Sân-Iacob, Petrilaca, Istihaza și Cuciu dela județul
Alba de JQs. Capitala Turda.
Județul Turda-Arieș cuprindea (până la 1926) 137 comune gru­
pate în 6 plăși: Câmpeni, lara de jos, Ludoșul de Mureș, Trăscău,
Turda, Vințul de sus și un oraș cu consiliu, Turda.
In noua împărțire județul Turda cuprinde 1 comună urbană: re­
ședința Turda iar comune rurale are 128 (deci cu 9 mai puție ca ve­
chilii județ) grupate în 6 plăși: Câmpeni cu 12 comune, Baia ou 14,
Câmpia Turcii cu 21, lara cu 25, Luduș cu 31 și Mihai-Vileazu ou 25.
 JUDEȚUL MUREȘ.

Vechiul ■ scaun al Mureșului apare în documente dela 1409 l).

Mai’nainte ținei de scaunul Ciucului. U
Când scaMinele sâcuiești au ifost reduse la cinci (1562) a rămas
intre aceste și scaunul Mureșului.
In acel timp, și până târziu, Oșorheiul - Tg. Mureș (Zeckelvasar-
hely și pe urmă Maros-Vâsârhely) era centru de căpetenie al să-
cuimii. Atunci (când scria Reicheirdorffer) la 1550, Ungurii și Săcuii
erau numai apropiiati. prin limbă și la port, clar nu erau aceiași.3)
La începutul v. XVIII, găsim acest scaun mărginindu-se la Nord
cu comitatul Dobâca, iar la Sud cu râul Târnava mică, cuprinzând
localitățile mai de seamă : Oșorheiul (Maros-Vâsârhely) Bundum,
Campestriș Auceps (Mezo Madarâsz) Szegeny Szereda (Miserum
Mercumium ș. a.) J
2) Pesty F., II. p. 32. — Benko K.: Marosszek ismertetese. Kolozsv. 1869.
2) L. 1. Marienburg, 1. c. II. p. 195. In timpul regelui Sigismund, ca
răsplată pentru serviciile, pe cari i le-au adus locuitorii din Kâszon (Casin,
Cașin) și din satele vecine, în luptele din Moldova, ținutul a fost despărțit
de scaunul C.iucului și a primit o administrație proprie. Față de amenin­
țările locuitorilor din Ciuc, cari voiau să le răpească această libertate (de
a avea o administrație deosebită) locuitorii din Kâszon s’au plâns pe urmă
regelui Matei, printr’un anume (durch einen gewissen) 'Valentin Lazar
(n’o fi fost român?) și au obțiut la 1462, o diplomă din Mediaș (regele
era prin Ardeal) „seria quinta proxima post festum concept, b. Mariae
Virg.“, prin care le confirmă, scaunul și totodată dreptul de a-și alege ju­
decător și conducător în răsboi „judicem et Belliductorem pro se digere,
sedemque liabere possint et valeant".
"•) G. â Heichersdorff (1550) 1. c. p. 4.
Sedi autem Gyrgio contigua est Marcus Zeek, ad Meridiem in visceri-
bus Transyluaniae prouinciae, ad decursum Măriși fluuij existens, cuius
metropolis est Zeckelwassarhel, Saxonibus Neivmark, oppidum amplissi-
mum, ubi frequens Ciculorum conuentus liabetur. Hunc/ari et Kobiles
eiusdem regionis passim intermixti Saxonibus, cum ciculis propemodum
lam scrmone, quam uestitu et armis conueniunt....
<) S. Timon, 1. c. a. 1733, p. 118.
Sedes Maroschienxis â montibus silvisque villae Tapolciae. et antiquae
 In statistica dela 1760—62 scaunul Mureșului e trecut cu 122 co­
mune1). La 1766 avea 29.217 locuitori —• fără a socoti pe Români
(„oii-ne die Walachen“) cari treime să fi fost a treia pante din locui­
tori („welche den dritten Theil der Einvoliner dieses betragen durf-
ten“ 2).
La 1778 avea 1 oraș, 1 opid (târg) și 126 sate3).
In compendiul lui M. Bel din 1779, >sunt arătate 128 comiuine,
grupate în două cercuri, unul de sus cu 61 localități și altul de jos
cu 67 Idealități4).

ferrariae subjectis juxta agrum arcis Gergeniae bene longum porrigitur

ab oriente în occidentem. Intra Regenum transit Marum, ubi quemadmo-
dum etiam ă septentrione circumfunditur regione Doboconsi. Intra S. De-
metrium finitur alveo minoris Cicelli donec jungatur fluvio Naiade; înde
tendit ad amnem Marum. In bis terminis atque ab Austro finitiina Sedi
Schegeschvariensi, et Comitatul’ Kikelliensi. In parte orientali rigatur flu­
vio Narado (Nyărăd) qui cum minore Cicello facit peninsulam, longam III.
M. pass. latam M. Decurrit is ex monte quodam veteri ferrariae subjecto,.
perfluitque Remetum, et Michazam. In ripa occidentali supra Michazam
pagus Podagricus (Koszvemjes) infra vero Miserum Mercurium (Szegeny
Szereda). In orientali infra Michazam Damiani Domus (Demien hăza) Te-
remium et Naradum (Nyărăd to). Intus prope Michazam mons Bekessus:
sub cujus radicibus Schalum (Sallyd) Keresturum et pagus S. Annae, pro-
pinqvus Mantello. Supra Michazam ad septentrionem versus, et arcem
Gergeniam Hodoschum et Coloni Fundus (Jobbăgy Telke). Ultra Michazam,
et Miserum Mercurium in occidentem inter Naradum, et Marum amnes
locus frequentior Callum (Kăll). In latere Boreali minoris Cicelli, loca hujus
Sedis infra S. Stephanum Sanctorum Pernicies, Balae Forum, Udvarheli-
num, conterminum Narado. Vicum Sanctissimae Trinitatis postremi qui-
dam homines cogonominaverunt Sanctorum Perniciem. In latere Australi
loca extranea, S. Demetrius, Zagor e regione Ballae Fori, Galii Pagus (Găl-
falva) infra confluentem Cicelli, et Naradi. Hactenus cursus horum flumi-
num v. M. passuum. Inter dictum aliquoties Cicellum, et Marum, loca fini-
tima huic Sedi, S. Ladislaus, et S. Paulus: hic juxta Marum, iile juxta Ci­
cellum. Trans fluvium Marum circumjecta regione Doboconsi loca ex ad
verso Mari Fori (Maros Văsărhely) Bundum Campestris Auceps (Mezo
Madarăsz) et S. Petrus extremus.
') An. Inst. Ist. naf., 1. c.
2) Marienburg, 1. c. II. p. 196.
I. Benko, Transsilv. 1. c. 1778, Lib. IV. C. VI. p. 389 : „Sedes sicu-
licalis Marus sive,,Maros, cum. Marus-Văsârhely libera regiaque civitas
et oppido 1. Pagis 126“.
4) Matth. Bel, 1. c., 159: Maro sie nsis sedes, Maros szek, inter Gyor-
gyâiensem, ac Udvarhelyiensem sedes, in septentrione, ac ortu ; in mori-
die vero, atque occasu, inter Albensem. atque Tordensem comiitatus, amne
Marusio interluitur (abit in superiorem et inferiorom circulum, in illo, 61.
in hoc vero 67. loca sunt).
 La 1784 scaunul Mureșului a fost alipit la comitatul Târnava.
Reședința couniatuliui a fost întâi la D. 8. Martin și mutată apoi la
Oșorheiu (Maros-Vâsărhe-ly). Această unire cu Târnava a durat însă
puțin 1).
La începutul veacului trecut, scaunul Mureșului situat între scau­
nele Giurgeu și Giuc și între -comitatele Turda și Târnava era împăr­
țit, după ape (văi) în trei -cercuri: Mureșului, al Nirajului (Nyărâd)
și al Târnavei. In cele d’intâi două cercuri erau câte trei procese, iar
în cercul al treilea, două procese2).
La 1837 Scaunul Mureșului avda un oraș, un târg, 128 do sate și.
un predau1, grupate în opt plase, iar aceste în -trei cercuri, Mureș, Niraj
și Târnava 3).
La 1854 orașul Oșorhei a ajuns la o însemnătate mai mare. In­
tre colo 10 circumscripții administrative ale Ardealului, prapriuzis,
era și circumscripția (la Bielz „Kreis — la Pușcriu „prefectură*')
Oșorheiului (M. Văsârhely) ou șase preturi (Bezirk): Oșorheiu, Mac-
fcdău (Makfalva). Mădărașnl de Câmpie (Mezo-Madaras), Zau, ler-
nitt, (Radnot) D. Sân-Mărtin (D. Sz. Mârton) și orașul Oșorheiu (nu­
mirile românești după E. A. Bielz, 1857) J).
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877, s’a format comita­
tul Nureș-Turda din: a) cercul de sus a comitatului TwdUi cu 6(>
comune și fostul scaun al Mureșului ; Abafaia, Almașul-deșert, Băla,

>) Pesty F.. 1. c.. II. p. 32. — Pușcării’, I. c., p. 38.

2) L. I. Marienburg, 1. c. a. 1813. v. II. p. 195. Cercul Mureșului avea
procesele: Samsitd cu 15 sate, Bând 15 sate și Gălfalva (Galfalău la
Bielz-) cu 17 sate. Cercul tirajului (Nyârad) avea procesele: Ral cu 21
sate. lobâgyfalTa (lobagifalău), cu 16 sate și Scllye (Șelia — la Bielz) cu
16 sate. Cercul Târnavei ave-a procesele : Abod (Abodu) cu 17 sate și Sonata
cu 12 sate.
r) Benigni. 1. c. III. p. 69. In lexic, lui Treucnfeld (1. c.), sunt date
126 sate și 2 predii.
B E. A. Bielz, 1. c. p. 445. In întreagă circumscripția Oșorheiu erau
(în afară de oraș) trei târguri si 289 sate cu 198.639 loc. Dintre aceștia sunt
■arătati: 162.023 Maghiari (Secui și Unguri —• „Szekler u. Ungarn") 79.2SG
Români și 17.130 alte neamuri. După confesiune : 71.510 rof., 49.659 greco-
cat., 37.471 ortod. (deci cu câte-va mii de.Români mai mulți) 19.864 cat. și
19.865 unitari și evrei.
Pretura- (Bezirk) Oșorheiu (M. Văsârhely) avea 80 sate, Malrfalva un
târg și 62 sate. Mudăraș 37 sate, Zau 33 sate. Iernat 35 sate, iar D. .8. Martin
2 târguri și 36 sate. Orașul Oșorheiu (azi Tg. Mureș) avea în acel timp
9187 loc.. T). Sân-Mărtin era un târg (Marktflecken — mezovăros) cu 1212
loc. Cetatea de Baltă (împreună cu cătunul de lângă ea) avea 1365 loc. Zau.
era. mai mult cu numele centru de ..Bezirk“ (era un sat cu S40 loc.), pentru
că oficiile erau în Ludos (și acest sal, eu 11S9 loc.). 7
■ Filipișul-mare, EeLfalău, Ideciul de sus, Ideciul de jos, Gurti-
cap, Lueriu, Moișa, Poca, lermutfaia, Reghinul-unguresc, Șacalul de
munte, Sântioana, Toldal, Unoca, Veta, Andreneasa, Deda, Dișnăieu,
Filea, Huduc, Murășmort, Majera, Meșterhaza, Idicel, Potoc, Murăș-
Guieșd, Dumbrava, Palotailva, Răstoșnea, Râpa de jos, Toplița; Hodac,
Chinchiș, Adrian, Checuș, Gașva, Chiherul de jos, Ibănești, Solovăstru,
Uriașul de jos, Uriașul de sus, Jabenița, Orșova, Șerbeni, Gurghiu,
Sânmărtinul-sărat, Sânmihaiul unguresc, Beica-ungurească, Gleserie,
Cinade, Ghernesig, Beioa-românească, Habic, Uia, lara de Mureș,
Gurtifai, Nadișul-Român, Petelea, Petriloca ungurească, Poca-Cris-
tur, Șarombărc, Șarpotoc, Sidrieșul-mare, Sidrieșul-mic, Sânger, Te-
lec, Chinariu, b) 5 localități din comitatul Cojocna : Ercea, Sânmăr-
tin, Milășel, Ulieșul-mare, Râpa de sus, c) din fostul district al Nă-
săudului'2 comune : Rușii-Munți și Morăreni, d) orașul Reghinul-
Săsesc. Capitala : Oșorheiu (Maros-Vâsârhely, actual Tg. Mureșului).
Comitatul avea o întindere de 4169 kmp. și cuprindea un oraș,
8 comune mari, 196 comune mici și 109 cătune. Comunele erau gru­
pate în șaise cercuri.
In proiectul I. al Comisiei județelor se propunea jud. Mureș din:
1. Vechiul județ Mureș-Turda. 2. Plasa Ludoș dela județul Turda-
Arieș. 3. Comunele Varviz, Hodoșa și Sărmaș din plasa Ciuc. 4. Șase
sate din stânga Mureșului (din județul Târnaiva-Mică) pe o linie dusă
la Nord de Sâniacob, Săicud, Șeulia rom., Giiuluș, Cergălul-Mare și
Vaidacuta. 5. Satele Silvaș, Uilac, Sopter, Ormeniș, Craifalău și Mi-
1așul-Mare, in plasa Ormeniș, jud. Cojocna. 6. Satele Coama, So-
col, Fărăgău, Tonciu, Batoș, Seplac, Dedrad, Harastăș, Filpișul-Mic,
și Sântu din plasa Teaca, județul Cojocna.
In proiectul II (1922) al comisiei județelor se propunea : 1. Din
vechiul județ Mureș Turda (osebit orașul Târgu-Mureșului).
2. Comunele din plasa Ludoș (județul Turda-Arieș). 3. Sa­
tele : Varviz, Hodoșa, Sărmaș și Borsec. 4. Satele: Iernut. Cipău,
Ogra, Chirileu, Vidrasău, Satu-Nou, Tirimia-Mare, Cergăul-Mic, și
Reșinău din județul Târnaiva-Mică. 5. Satele: 5. Silvaș, Uilac, Șopter,
Ormeniș, Craifalău și Milașul-Mare din plasa Ormeniș și Cosna, So-
col, Fărăgău, Tonciu, Batoș, Saplac, Dedrad. Hrasfăș, Filpișul-Mic
și Sântu din plasa Teaca, județul Cojocna. Capitala Târgu-Mureșului.
In cursul redactării proiectelor, s’au primit și opiniile din județ-
Deoparte se cere sa fie alipite la acest județ, un număr de co­
mune mai apropiate din județele vecine, și anume : a) 6 comune din
□ud. Târnava mică, cari atu legătură mai ușoară cu Tg. Mureșului, de­
cât cu comit. Târnava mică, de a cărei reședință sunt despărțite prin
■dealuri înalte), b) Trei comune din județul Alba de jos, cari au mai
ușoară legătură cu Ludoșul de Mureș și c) Trei comune din Gojocna,
cari sunt deasemenea foarte îndepărtate de reședința județului (Cluj)
și mult mai aproape de Tg. Mureș. Se mai propune împărțirea jude­
țului în opt plase, însă în așa fel, ca plasele cu căi de comunicație
mai slabe, să cuprindă mai puține comune.
Intr’un alt raport se cere să fie încorporate la jud. Mureșului,
a) mai multe comune din județul Ciucului, din plasele Giurgiu-Tul-
gheș și Giurgiu-Sânmiclăuș, b) 31 comune din jud. Gojocna, c) 16
■ comune din jud. Turda-Arieș și d) 10 comune din jud. Târnava mică.
Se mai cere ca nici un sat din județ să nu fie deslipit spre jud.
Odorhei, pentrucă în acelea sunt Români cari și-au uitat limba și
chiar credința și cari „s’ar putea reculege" rămânând în jud. Mu­
reșului.
Prin noua delimitare (dela 1926) s’a format jud. Mureșului din :
1. Vechiul județ Mureș-Turda, fără comunele : Ghindari, satul Cioc,
Rotești, Ștefănești, Chibed, Sângeorz, Pădureni, Fântânele, Găleină-
nești și Viforoasa cari au trecut la județul Odorhei. 2. Plasa Teaca,
comunele: Milașul-Mare, Graifalăul de Câmpie, Ruseni (Orosz-fâja),
Gomlod, din plasa Ormeniș și comuna Sân-Georgiu de Câmpie din pla­
satul nou, Cerghidul mare și Cerghidul mic, din județul Târnava mică.
Satul nou, Cerghidul mare și Cerghidul mic din județul Târnava mică.
4. Comunele: Grabenișul de Câmpie, Șeulia, Croiul de câmpie, Șăușa,
Șăușa de Câmpie, Petea, Văidei, Oarba, Sân-Mărghita, Dileul româ­
nesc și Dileul unguresc din județul Turda. 5. Comunele : Sărmaș și
'Subcetate (Varviz) dela județul Ciuc. Capitala Târgu-Mureș.
Județul Mureș-Turda cuprindea (până la 1926) 203 comune gru-
.pate în 6 plăși : plasa Bandul de Câmpie, Mercurea-Niraj, Mureșul
de jos, Mureșul de sus, Reghinul de sus. un oraș cu consiliu : Re­
ghinul săsesc și un oraș cu municipiu Târgul-Muroș.
In noua împărțire jud. Mureș cuprinde 3 comune urbane : Re­
ghin și Toplița și un oraș cu municipiu : Tg.-Mureș. Comune rurale
are 237 (deci cu 34 mai mult ca vechiul județ) grupate în 11 plași :
plasa Bând cu 14 comune, Eremitul cu 16. Gurghiu cu 12, Miercurea-
Nirajului cu 39. Mureșul de jos cu 37, Mureșul de sus cu 31, Râciu
■cu 16, Reghinul de jos cu 27. Reghinul de sus cu 23, Teaca cu 18
■ți Toplița cu 6 comune.
 JUDEȚUL ODORHEIU.

Scaunul Odorhei (Udvarhely) apare în documente la 1301 J.

In acelaș an se face mențiune de teritoriul românesc „Olăhfalu" 2)>
•care era iun cneziat românesc „Villa Olachalis“ villa nostru Olachalis-
in medio Siculorum nostrorum de Udvarhely, deasemenea era Bereczk,.
Brețcu, Brescu 3).
Deci existau teritorii românești, care dupăce s’a introdus și în
aceste părți „jus regium“ la 1562—6, au căzut „în servitute11.4)
Scaunul Odorheiului a durat multă vreme și a rămas în ființa­
și diupă ce numărul iscaiunelor săcuiești (la 1562) s’au redus la cinci,
ajungând întâiul între aceste scaune, având oi sigiliul național al Să-
cuilor, împreună cu arhiva5).
Descrierea lui S. Timon 6),’ dela începutul v. XVIII ne arată și
aici principalele elemente geografice alo acestui ținut, precum și unele-
sate românești („Villae Valchicae“ și „pagi valachici“).

') Schuller: Umrisse 1 Urkunden p. 2 (în Pesty F. 1. c. II. 33.)

2) Pesty F. 1. c. II. 33.
3) I. S. Pușcabiu. 1. c., p, 32. — Deasemenea Ia dl. loiga, găsim (1. c.,
p. 76): „Secuimea ni dă Ia 1301 pe cnezul. Ursul (Ursus Knezius) care ad­
ministrează, după o datină de la regii mai vechi, un „sat românesc" (villa
olachalis)".
4) Ibidem.
5) L. I. Marienburg, 1. c. II. p. 157.
6) S. Timon. Imago Hungariae etc. 1. c., 1733 v. II p. 2.
Vdvarheliensis Sedes habet proprium fluviu, quem Hungari Vargyas,.
Germani Vargisch app«llant. Rapidus est, dum exundat. Oritur prope mon-
tem Hargitam supra geminas villas Valachicas (Olăh falva), Praeterfluit
montes Barotum, et Mitacium, dein în propinquo rivi dispescentis Sedem
Udvarheliensem â Trisede decurrens illabitur Alutae, ubi hic amnis adhuc
septentrionem versus summe cuneatur. Inter ipsum ac Barothum Fundus
Italicus (Olasz Telek) suprâ in ripa Vargiaschum, Hermannum, supra
Batzonum. In latere occidentali prope ostium Bacoschum superius: quod"
positu exaequat Rupem, et Birthalminum, inde montes Custal et Rica.
Custal Fundum Italicum, Rica Bibarcium despectat. Ilactenus angustiao
tractus Bardociensis. Custalem, et Ricam ab occidente praeterfluit amnis
 Tn statistica dela 1760—62 scaunul Odorhei e arătat cu 118 com.1)

rllomorodus: in cujus latere orientali sub radicibus montis Ricae, est

Schomborum: sub radicibus vero Custalis Micvascharum: supră os-
>tium Inferius Racoschum. Ultra montem Ricam septentrionem ver­
sus inter fluvios lîomorodum, et Vargiaschum mons Ceparius (Hagymăs)
in cujus convexis apud Homorodum Olcana: supră confluunt duo râmi
Homorodi: ex quibus orientem spectans viciniârque Vargiascho flumini
interluit villam Caratschoniam, Almaschum, Leveltum (Lovelte) duorum-
que pagorum V alachicorum agrum, in quo oritur, rigat. Almaschum
situ respondct Udvarhelino, et S. Simoni in Sede Tschikiensi ultra montem
Barotum posito. Per geminum pagum Valachicum, et radicem montis Har-
gitae aditus in Sedem Tschikicnsem ex Udvarheliensi. In latere occdentali
Vargiaschi supra montem Ceparium vicus Dobo aequans positione Tusch-
nadum. In latere occidentali alterius brachii Homorodi S. Martinus, et pa-
gus Marne (Mârefalva) interquae loca ad fluvium majorem Cicellum Ud-
varhelinum, et Bethlehemum. Supra Marae pagum, et fontes Homorodi, ac
Vargiaschi montes, et saltus ad Marum amnem et Sedem Gier-
gensem porrecti........ usque ad minorem Cicellum, et Sedem Ma-
roschiensem curriculo VI. miile pass. Inter Homorodum, et majo-
rem Cicellum attingit territoria extranea, Darociense, Paloschiense, Saxo-
nicum Budensc. Muschnense Saxinicum Kisdense, Hejasfalvense; Albense
(Fejer Egyhăz) supra Schessburgum. Inter majorem, minoremque Cicellum
sita, Budense IIelurcn.se, Cicmantoriense, et S. Demetrii... supra Paraj-
dum el vicirm Salinarium, qui subjicitur Remeto Sedis Giergicnsis. Fluit
vero Cicellus major ab occasu primiim solis in ortum inter saltus, et mon­
tes, conversus deinde in Austrum perlabitur Zetalacam, or Duram villam
(Kemâny falca) quae positione respondet villis Valachicis, et Mercurio in
Sede Tschikiensi; postremo allabitur Bethlehemo, et Udvarhelino. Infra hoc
apud villam B. Virginis flecti incipit in occidentem, ferturque ad cam coeli
regionem usque fere Mediam, ubi rursus deflectit cursum in meridiem.
Infră villam Salinariam Atyha, et Corondum orientem versus; infra sub
monte Pauli villa, infră fonticulus cujusdam rivi; in cujus latere occiden­
tali S. Spirilus, S. Michael, Rugonfalva, et Keresturum juxta ostium. Inter
eum rivum, et Majorem Cicellum Mons Rutenicus, situs ultra Zetalacam;
tum S. Rex, S. Thomas, villa Polonica, et Vagaschum, aequatum Udvarhe­
lino. Infră Parajdum ad meridiem, et Cicellum majorem versus Kibedum,
Etodum prope villam Pauli, dein Bezedum (Bozod), Terdaium, Abranum,
(Abran) Schandum inter Keresturum, et Bunum. Inter Udvarhelinum, et
Ijarociiiiii prope S. Paulum, et fluvium Homorodum Bagium (Bd.gy). Cicel­
lus minor.... adjacent ei in ripa occidentali, Sovata, Varallia, Man-
tellum, et 8. Stcphanus ; in contraria ripa e regione Manteli Solocma, et S.
Georgius conterminus S. Demetrio. Mantelum, Solocma, et S. Georgius....
Ad vicum Salinar-ium, et Parajdum non minore naturae beneficio, quăm
artificio assurgunt colles sale foeti atque inexhausti. Apud Almaschum spe-
luncae longe lateque patentes, in quibus aqua lapidescit. Ad pagum IIer-
mannum quondam ferraria. Mons Hargila herbis raris ac salubribus com-
imcndabilis.
6 An. Inst. de Ist. naț. 1. c.
 Avea și două scaune filiale Cristal (Keresztar) și Bardocz (Băr—
duți?)1). Avea 2 opid'e și 126 sate, iar în se., filial Bardocz, înlcă 9'*
sate2).
(Pentru Cristur-Keresztur găsim la 1808 numirea românească .
„Cruce“-scris „Krucse“ 3).
La 1784 s’a făcut din scaunul Odorhei comitat, alipindu-i-se și.
scaunele Giuc cu Giurgeul și scaunul filial Cristur. Peste șase ani s’a
revenit la situația de mai înainte.
Scaunul Odorheiu lui era împărțit în două cercuri, de sus cu două,
plase (procese) Bozod și Parczad și cercul de jos cu șase plase, Ke-
resztur (Cruce), Bogoz, Patakfalva, Olâhfalva, (Vlahuța-Vlahendorf)
Homorod și Bardocz.4)
La. 1813 acest scaun se mărginea cu Treiscaune, cu scaunele Giuc
și Mureș, cu comitatele Târnava și Alba de sus și cu scaunul Rupea
(Gohalm). Avea 40.000 loc. cuprinzând partea cea mai mare a Săcui-
lor. întreg scaunul, împreună ou filialele, era împărțit în aceleași.
două cercuri (Zirkel) — cercul de sus cuprinzând părțile spre Giuc
și Giurgeu, iar cercul de jos părțile spre ținutul Sașilor 5).
Pe la mijlocul veacului trecutMiind siuat între scaunele Mu­
reș (la Nord), Giuc (la Est), Treiisicaune, Gohalm și Sighișoara (la
Sud) și comitatul Târnava (la Vest)-scaunul Odorhei și-a păstrat ace­
iași împărțire în două cercuri. La Benigni (1837), în loc de „Homo-
rod“ găsim ,^DaJlya“6).
In Lexiconul Treuenfeld (1839) scaunul Odorhei are un singur
scaun filial, Bardocz și nouă plase (procese): Bogoz, Bozod, Eted, Far-
czad, Homorod, Keresztar, Olâhfalva, Paraid, Patakfalva, Scaunul
avea două târguri ')•

i) Matth. Bel, 1779, 1. c., p. 159: V dvarhelyiensis sedes, Udvarhely szek, .

cum Keresztu", et Barducz, duabus sedibus filialibus, coniuncta, in sep-
tentrione Marusiensi; in ortu, Gyorgyoiensi, et Csikiensi sedibus condusa; .
ad occasum, sede Segesvariensi eontinctur, perpaucis nihilominus evgnita.
oppidis.
2) Benko, 1. c., Lib. IV. c. VI. p. 389.
3) Repcrt. Lipszky 8(^8 1. c.
4) Rep. 1. c.
5) L. I. Maiuenburo 1- c. a. 1813, II. p. 159. In cercul de sus erau
procesele (Bezirk-plasă) Bozod cu 34 sate și Farczad cu 30 sate. In cercul
de jos proc. (pl.) Bardotz cu 9 sate, Bogoz cu 13 sate, Dallja cu 10 sate,..
Keresztur (Cristur sau, cum am văzut mai sus „Cruce"), cu 12 sate, Olăh~
falva (Vlăhuța) cu 8 sate și Patakfalva cu 11 sate.
6) 1. c.
7) L c-
 Cu privire la numărul saitelor, în lexic. Treuemfeld găsim 132 sate
și două prsdii 0, iar la Benigni: 128 sate 2).
La 1850 3) s’a lăcut districtul Odorheiului, cuprinzând întreagă
săcuimea, având patru cercuri mari: Odorhei (Udvarhely), Oșorhei
(Vâsârheily, azi Tg. Mureș) Ciuc și Treiscaune.
In anul următor Odorheiul e tot centrul regiune: săcuiești, dar
aivea în loc de cercuri, șapte căpitanate: Oșorhei (Vâsârhely), Odorhei,
Sânmiclăușul Giurgiului (Gy. Sz. Miklos — azi Gheongheni), Mier-
curea-Giucului (Csikszereda), Kezdi Vâsârhely (azi Tg. Săcuilor) și
Sângeorzul săcuiesc (fi. Sz. Gyorgy, azi St. Gheorghe).
La 1854, circumscripția Odorheiului a primit o întindere mai
mare, decât comitatul de mai târziu (județul de azi) cuprinzând șase
preturi : Baraolt (Baroth) Kozmas (Gozmașiu — la Bielz) Csikszereda
(Miercurea Cinicului) Gy. Sz. Miklos (St. Miclăușu Giurgeului Cris-
tur și Odorhei (Udvarliely).
(Pentru acest timp, găsim la E. A. Bielz — citat mai jos —- o
situație foarte interesantă, privitoare la poptdația comitatului Odor­
hei, mai ales la numărul Românilor).4)

x) 1. c. voi. IV. p. 346.

2) 1. c. voi. III. p. 56.
3) Dela 1850—1864. I. S. Pușcariu 1. c.
4) E. A. Bielz, 1. c. a. 1857. p. 434 și ediția mică (cu cifrele populației,
pe naționalități și confesiuni) a. 1858. p. 56.
La 1845 prefectura (circumscripție ,,Kreis“) Odorheiului cuprindea 5
târguri și 195 sate, având în total 179.303 locuitori. Pretura Baraolt avea
22 sate, Kozmas 26, Csik-Szereda 1 târg și 26 sate, Gy. Sz. Miklos 1 târg
și 19 sate, Cristur 1 târg și 40 sate, Odorheiu târg cu 62 sate.
Locuitorii după naționalitate sunt arătați: 149.767, Săcui 21.859 Ro­
mâni, 7677 Armeni, țigani și alte neamuri.
Deci în acel an, 1857, sunt arătați în comitatul Odorhei (Udvar­
hely) 21.85!) Români, din partea unui învățat sas, care se folosește de date
oficiale și care nu poate fi bănuit de părtinire. Statistica oficială, maghiară
însă la 1910, — după peste 50 de ani — ne dă în comitatul Idorhei numai
88 dc Români, iar în trei comitate (Ciuc, Odorhei și Treiscaune) în total —
in 1910 —■ abca 5600 Români. In consecință se pune întrebarea dacă, e falsă
statistica lui E. A. Bielz, ori e falsă statistica maghiară? E sigur căi ni­
meni nu va trage la îndoială autoritatea învățatului Bielz, care s’a arătat
cel mult obiectiv, dar nicăiri părtinitor cu Românii, pentrucă și în cifrele
lui, la alte comitate, e vizibilă diferența, între numărul Românilor arătați
la naționalitate și ceeace rezultă la confesiuni — greco-catolici și ortodoxi.
cari, în locuri unde nu sunt Sârbi ori Ruteni, nu pot fi decât Români.
Iar dacă statistica oficială, ungurească nu e falsă (deși nepotrivirea
între cifrele arătate la naționalități și cele arătate pe confesiuni, se poate
dovedi ori când în statisticele oficiale ung.), atunci cele vreo 20.000 de Români,
în 50 ani s'au pierdut. Desigur s’au pierdut și mai mulți, în curs de voa-
 In proiectul întâi al guvernului din 1863 se propunea comitatul
Odorhei din scaunele Odorhei, Ciuc și Giungeu (Gyergyo). In al doi­
lea proiect rămânea cu scaunul vechi și cinci sate din Cetatea de
Baltă.
In anul următor s’a proiectat iar un comitat (municipiu) cuprin­
zând toată Săcuimea, după care s’a revenit în curând, reducând, în
ultimul proiect, comitatul (municipiu) Odorheiului la trei cercuri,
Odorhei, Griistur și Baraolt (Barot).
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877, s’a format comitatul
Odorhei din:
a) scaunul Odorheiului, afară de o comună, b) orașul Odorhei, c)
Olahfalu, fosta „villa Olachalis“, d) două tomane din fastul comitat
al Târnavelor: Vidacutul-Român și Săcel, 4 comune din comit. Alba
superioară: Avrig, Petca, Racoșul-de-sus, Reia. 2 comune din vechiul
scaun al Sighișoarei, Jimborul și Archita, și 2 comune din scaunul
Cohalmului. Capitala: Odorhei (Udvarhely).
Noul comitat, cu o suprafață de 3417 km. p. avea un oraș și 135
comune (între cari zece comune mari), cari erau grupate în trei cer­
curi (plase).
In România, situația ținutului Odorhei, față de proiectele Comi-
siunii județelor (1921—22) a. se vedea la jud. Ciuc (se propunea ca
jud. Odorhei să fie mărit.)
Față de aceste proiecte, prefectura județului cerea să fie alipite
județului Odorhei comunele secuiești așezate dealungul Târna vei-mi ci
până la Gălemenești (Kelementelke) și comunele: Paloș, Cața, Mer-
cheasa, Racoșul de jos, Urmos și Agoștin din jud. Târnava mare, pre­
cum și Baraoltul cu 7—8 comune din jud. Treiscaune. (Cu privire la
jud. Treiscaune e de părere, că acesta ar trebui împărțit între județele
Brașov, Ciuc și Odorhei).
(Interesante rapoarte mai dau subprefectura și notariatul jude­
țului Odorhei).
Subprefectura județului cere să fie alipite la Odorheiu 25 comune,
românești și săsești dift jud. Târnava-mare. iar comunele îndepărtate
să fie date județelor vecine.

curi, înecati în masa săcuiască, clar că au rămas în 19/0 numai SS Ro­

mâni (după limba maternă „anyanyelv") nu c cu putință. De altefel în a-
ceiași statistică („Nepszâmlălâs", 1910, Budap. 1912). întorcând două foi
găsim în tabelul confesiunilor (p. 31), în comitatul Odorhei: 4101 ortodocși
și 1387 greco-catolici, cari înpreună nu puteau fi decât Români (deci nu nu­
mai 88), ceace dovedește spiritul statisticilor ungurești, cu cari s’au pre-
zmtat și se prezintă în fata lumei.
 Notariat ul județean cere „eliminarea" din partea «vestica a jude­
țului, a 7 comune, și alte schimbări.
In noua împărțire (1925), județul Odorhei a fost format din: 1.
Vechiul județ Odorhei, aifară de comunele Archita, Beiia și Draoș tre­
cute la județul Târnavia>-Mare. 2. Comunele: Ghindari, Satul Cioc, Ho­
țești, Ștefănoști, Chibed, Sângeorz, Pădureni, Fâmtânele, Călimănești
și Viforoasa din județul Mureș-Turda. (Capitala Odorhei).
Județul Odorhei cuprindea (până la 1926) 135 comune grupate
în 4 plăși: pis. Cristur, Ocland, Odorhei, Praid și un oraș cu consiliu
Odorhei.
In noua împărțire cuprinde 1 comună urbană: reședința Odor-
heiu.
Comune rurale are 14-0 (cu 5 mai multe ca vechiul județ)
grupate în 6 plăși: plasa Cristur cu 32 comune, Ocland cu 30, Praid
cu 8, SăngeorgM-de-Pădure cu 19, Târnava-de-Jos cu 26 si Târnava-
de-stis cu 25.
 JUDEȚUL CIUC.

In timpurile mai vechi și în aJcest ținut erau scaune. L

Scaunele Ciuc (Csik) și Giurgeii (Gyergyo) apar întâi în docu­
mente la începutul v. XV (1406') iar scaunul Gasin (Kâszon) la
1462. Aceste două din urmă s’au unit mai târziu cu scaunul Ciu-
cuiui, care.ora împărțit în Ciucui de sus și de jos2).
Pe la 1550 Giurgeul era socotit în partea cea mai de Nord a’
Transilvaniei3).
Din prima jumătate a v. XVIII, avem o interesantă descriere
a acestor scaune, cu numiri de localități, munți și ape (uneori tra­
duceri în latinește) 4). Astfel numele Divers (Tarko-Tarcăul), satul

J) Pe hărțile vechi, din v. XVI—XVIII (a lui Honterus, Lazils ș. a. —r

a se vedea la urmă) se găsesc mai multe variante de numiri.
2) Pesty F., 1. c. II. p. 32.
G A. Reichersdorff, 1. c.,p. 4. „Czijk, oppidum in Septentrionali Mere
â Kyzdi ad lacum, atque adeo in ipsis Carpathi radicibus situm. Huic
contigua est Gyrgio ab occasu in eiusdem Carpathi montis radicibis, terra
montosa et aspera, in ultimo Transyluaniae latere Septemtrionali.
4) S. Timon. 1- c., 1733, p. 99. „Sedes Giergiensis (Gyergyo) sub extremo
Transsilvaniae septentrione undiq: cingitur montibus, et amne Maro ab-
Austro, qui quidem amnis profusus ex latere occidentali montis Tarei
(Tarko) Sedis Tschikiensis, ab oriente labitur in occidentem usque ad Ta-
polciam vicum. Constat ex octo pagis frequentibus loco uno mercatus, et
castello Sarhegio (Szărhegy). Ad modum semicirculi adjacent Maro Ferreus
Pes (Vas Lăb) Nova Villa, Inferior Villa, Remetum, Gitrum (Gyitro), sequitur
Tapolcia extra terminqș Sedis hujus.... Habet haec regio rivum quendam,
qui interfluit S. Nicolaum, et Inferiorem Villam.... In montibus Clementi-
nis (Kelemen) extremis illis atque arduis uros venari potes........ montibus,.
Mitacio (Mităcs) Baroto, et Hargita qui inter fluvios Alutam, et Vargiaschum
rectâ protenduntur in septentrionem, et Sedem Giergiensem ă pago Batzonio,
qui adjecet fonti cujusdam rivi Triesdem et Udvarheliensem regionem divi-
dentis. Tarcus mons.... supra Malnaschum, cui in adversa occidentali ora
respondet Bibarcium, infra Batzonem.... intermeat Villas S. Dominici, S.
Thomae, majoremque B. V. (Nagy-Bold.-Asszony), infra quem olim fuit ferra-
ria: deinde recipit duos rivos ab oriente: quorum unus ex Alpe PulchrafSzep-
Havas) emanans, infra fonticulum interluit vicuvi J). MichaeUs,prope ostium-
Tapolcia (Toplița), Montes Glementines (Kelemen, Căliman), muntele
Mitaci (Mităcs) Aqua Pulchra ș. a.
In jumătatea a doua a v. XVIII, fără a se fi făcut vre-o modi­
ficare esențială, scaunele Giurgeu și Gasin (Kaszon) erau socotite
ea scaune filiale a scaunului Ciule (Gsik, Zsclnker Stuhl). In Ciucul
de sus împreună cu Giurgeul erau 32 localități, iar în Giuoul de jos,
împreună cu Gasinul erau 21 '). Giurgiu! avea 9 sate și un opid, iar
Gasinul 5 sate2).

minorem vicum B. Virginis: alter autem, cui nomen Aqua Pulchra, villam
cognominem.... arcis Miconis, contra hostes munitae, et tenuibus praesidiis
firmatae: cui conține est Mercurium (Szereda) locus mercatui destinatus, et
Schomlovia (Somlyd): dehinc in viciiniamontis Barotiintersecatpagos S. Be-
gis, et S. Emerici: postremo accipit rivum â Meneschago, et ortu solis fluentem,
qui intermeat villam S. Georgii, et infra S. Simeonum habet ostium: intra
quod e regione Mitaci est Tusnadum, extremus pagus Tschikiensis. In latere
opposito adjacent anini Dani villa, Unrosia, et Madaraschum. Danivilla sita
este e regione majoris viei B. Virginis, Madaraschum prope minorem vicum
B. Virginis, Unroscliia medium tenet. Habet haec Sedes quatuor montes in
finibus ab oriente : Gimeschium (Gyimes) conterminum Moldaviae ultra
Pulchram Alpem, in quo arx deserra: Bordam ultra Pulchram Aquam, et S.
Nicolaum; Schajum deinceps, et Aclam ultra Menschagum: sub quo est parva
Sedes Cassonia. Tres posteriores montes sunt cofines montibus Trisedis, et
Schajus quidem Ncmcro. Effundit praeterea haec regio fluvium Uzum,
qui inter S. Georgii villam, et Sedem Casoniam ortus, postquam ex angus-
tiis Acli, et Sehaji eluctatur, juxta latus occidentale montis Nemeri curritin
Moldaviam, recipitque fluvium Tatrum (Tatros) a Pulchra Aqua dema-
nantem, et Gimeschum praeterlabentem. Ad Gimeschum effodiutur cotes,
ct sulphur, in montibus Tuschnadiensibus lacus altissimus S. Annae nun-
cupatus, cujus nullum apparet effluvium. Ultra montem Tarcum in Mol­
davi a ex quodam Carpati jugo prorumpit fluvius Tazlo, inter quom, et
Tatrum supra limites Sedium Tschikiensis, et Trisedis vilae Godra, et
Velcium. In latere Aquilonari Tazlonis supra fines extremos Trisedis Forro,
et Terebeschum: in latere meridiano Saloncia, et Inferior Pagus (Alfalu)
in latere vero Boreali fluminis Tatri infra Vellcium (Vdlcsok) Comani ricus;
et infuso in Tatrum rivo Uzo in eodem latere Villa Lucae, et Villa, Săli-
naria infra quas Salina et Tatrum, vel Tatroschum respondens extremis
finibus montibus.
3) Matth. Bel, 1. c., p. 15G. Csikiensis sedes, der Zschiker Stuhl, Csik
szck, cum Gyergyo, et Kaszon duabus sedibus filialibus, extrema est ad
aquiloncin, inter Moldaviam, Harom Szek, Udvarhely, atque Marusium,
retrusa.
-) I. Benko, 1. c. a. 1778. Lib. IV. C. VI. p. 399 v. I. „Sedes Csih. Su­
perior et Inferior, cum Filiabus Gyergyd et Kaszon, quibus Oppida 2. Pagi
51 obtigerunt (separatim in Gyergyo Oppida 1. Pagi 9. In Kaszon vero
Pagi 5).
 La 1764 întreg comitatul Cine a fost militarizat, intrând în teri­
toriul grăniceresc al Săcuilor.
La 1784 acest comitat a fost desființat. Scaunele Giuc «și Giurgeu
au fost alipite la comitatul Odorhei, iar Casinul la comitatul Trei-
scaune.
La începutul veacului trecut, găsim scaunul Giucului cu o supra­
față de 54 mile p. (din cari scaunul principal, Giucul avea 25, Giur­
geul 25, iar Casinul numai 4 mile p.). Avea 2 cercuri (Zirkel) : de
sus și de jos, Cercul de sus cuprindea Giucul de sus cu 26 sate și
scaunul Giurgeului cu 13 sate, iar în cercul de jos erau Giucul de
jos cu 24 safe și scaunul Calinului (Kaszon), cu 5 sate ’).
La 1839 avea aceeași împărțire și cuprindea două târguri și
67 sate 2).

(In sede superiori Csik et Gyergyo sunt loca 32. in inferiori Csik et
Kaszon 21. sedes haec alias rupibus magna ex parte est vallata, planitiem
habet elegantem, et praeter Alutam, riuos aliquot). — In statistica dela
17G0—62 (citată) tot 53 sate.
Benko, 1- c. I. p. 107. Prima Legio Pedestris Ordinis Sicullea, ex. 12.
Centuriis sive Compagniis constans, Siculis Liiberos, Sedium Gyergyo, Su-
perioris et Inferioris Csik, atque Kaszon complectitur ac in Csik Szereda
Commendantem, Colonellum habet.
Loca autem Centuriarum prima hujus Legionis - precedent! versus
septentrionem hoc ordine occurunt: a. Centuria seu Compagnia Kăszcmensis
totam Sedem Kaszon complectitur, adeoque habet Pagos Fel-Tiz, Ujfalu,
Jakabfalva, Al-Tiz, Imperfalva. b. Centuria Kozmdsiensis habet Pagos Koz-
măs, Tusnad, Szent-Simon, Lăzdrfalva, Verebes. c. Centuria Szenl-lmrensis:
Szent-Imre, Csekefalva, Csatdszeg, Szent-Kirdly. d. Centuria Szent-Gyor-
gyensis: Szent-Gydrgy, Menesdff, Bdnkfalva, Ujfalu Szenl-Mdrton. e. Cen­
turia (Colonelli) Taploczensis: Taplocza, Somlyo, Szent-Lelek, Szereda Op­
pidum Sogot, Csomortdn, Mindszent. f. Centuria Szent-Mihălyensis: Szcnt-
Mihăly, Szent-Miklds, Delne, Pdlfalra, Szepviz, Vatsdrlzi, Gbrtsfalva, Bor-
sova. g. Centuria Rdkosensis: Rdkos, (Alterius Supremi Vigliarum Praefectii
Hospitum), Madaras, Amadefalva, Ddnfalva, Csitsd. h. Centuria Szent-Ta-
măsensis: Szent-Tamds. Szent-Domokos, Jenofalva Karczfalva, Sequentes
quatuor Centuriae sunt in Sede Gyergy6, videlicet: i. Centuria Tekeropata-
kiensis: Tekeropatak (Vice Colonellus quoque Quartirium hic habet.) Szent-
Miklds, Opp. Locumtenentium Hospitium. k. Centuria Ujfalvensis, Ujfalu,
Kilyenfalva, Szdrhegy. 1. Centuria. Alfaluensis: Alfalu, Csomafalva. m. Cen­
turia Ditroensis: Ditro, Remete.
3) L. I. Marienburg, 1. c. a. 1813, II, p. 181.
Intre numrile de munți amintite de acest scriitor (acum 116 ani)
putem distinge și următoarele numiri românești (cu ortografia autorului) :
Arsitza, Grindus, Floare, Paltini, Szekuaszk, Purga, Găinasza Frdtzilasza,
Liban, Ciudate, Saddn ș. a.
2) Benigni-Mildenberg, 1. c. a. 1839, III, p. 64.
 La 1854-Ciucul împreună cu celelalte scaune săcuiești a fost ali­
pit la districtul Odorheiului.
In proiectul din 1863 se propunea din nou comitatul Cicului, iar
în anul următor, din nou alipirea la municipiul Odorheiului.
Prin delimitarea dela 1876 s’a format comitatul Ciuc cu capitala
în Mercurea Ciucului (Csik-Szereda).
Comitatul avea o întindere de 3417 kmp. un oraș și 135 comune
(între cari 10 comune mari) grupate în trei plase, ’j
In ■ proiectul I. al comisiei județelor (1921) se propunea să se formeze
jud. Oltul de sus din : a) .județul Trei-Scaune, afară de ce s’a dat
la județul Bârsei și la județul Bacău, b) județul Ciuc, afară de sa­
tele trecute județelor Bacău și Bistrița"), (Neamțu). c) Județul 0-
dorhei, afară de plasa Cristur. Capitala Miercurea'Ciucului.
In proiectul II. al comisiei județelor se propuneai jud. Oltul de
sus din : a) județul Ciuc, afară de ce se dă județelor Neamț,
Bacău și Mureș (ve-zi aceste județe), b) județul Treiscaune, afară de
ce .s’a dat județului Bârsei și afară de comuna Poiana-Sărată tre­
cută județului Bacău, c) județul Odorhei, afară de ce s’a dat județu­
lui Bârsei, Făgărașului și Târnavelor. Capitala Miercurea Ciucului.
Prefectura județului Ciuc a cerut să se facă următoarele modi­
ficări în acest județ : să se alipiască la județul Ciuc, afară de teri­
toriile ce le are, și următoarele : a) ținutul ce se întinde dela comuna
Tulgheș pe Bistricioara și Bistrița, incluziv Bicazul rom. b) Ținutul
ce .se întinde dela Ghimeș-Făget pe valea Trotușului, inclusiv comuna
Comănoști. c) Ținutul dela Sărmaș pe valea Murășului inclusiv Răsto.j-
nea. Să fio mutată capitala județului în Gheorghcni, comună urbană
de aproape trei ori mai mare ca Mercurea-Cmc, comună bine orga­
nizată și bogată (având 40.000 jug. pădure). Sediul plasei Frumoasa
să fie mutat în Ghimeș Făget. Toplița Română, să fie sediul preturei
și să i-se mai dea din plasa Gheorghcni. corn. Sărmaș și cătunul
Călăuțaș.
O altă, propunere cere să fie alipite la jud. Bacău comunele Lo-
veș, Răchitiș. Coșnea și Cighiș, iar la jud. Mureșului și comunele din
plasa Gheorghcni. începând dela isvorul Mureșului.
1 In noua împărțire (1926) s’a format jud. Ciuc din: vechiul județ
Ciuc. afară de comunele : Bicazul Unguresc. Tulgheș, Corbu, Bilbor și

') O scurtă descriere a comitatului în: Osztrăk m. Mon. (1. c.) VII. p.
30~ de Hanl;6 V.
2) Numirea . I!istrita‘ era propusă pentru jud. Neamț.
ț 10 v. meruțiu

Borsec, cari au trecut la jud. Neamț și comunele Sărmaș și Varviz

cari au trecut la județul Mureș. Capitala Miercurea Ciucului.
Județul Ciuc cuprindea (până la 1926) 63 comune grupate în
5 plăși: plasa Gheorgheni, Ghimeș, Mercurea Ciuc, Sânmărtin, Tul-
gheș și 2 orașe cu consiliu : Gheorghieni și Mercurea Ciuc.
In noua împărțire cuprinde tot 2 comune urbane, Gheorgheni și
Mercurea Ciucului, reședință. Comune rurale are 54 (deci cu 9 mai
puține ca vechiul județ) grupate în 4 plăoi: plasa Frumoasa cu 9
comune, Cetrala cu 20, Gheorgheni cu 10 și Sânmărtin cu 16.
 JUDEȚUL TREISCAUNE.

Cum arată și numele, comitatul a luat ființă (târziu) pe urmele

•vechilor scaune.
înainte de scaunele săcuiești — precum am văzut — au exis­
tat și în acest ținut, organizații patîriahale românești, cu cneji români ')
și „Villae Olahalae" 2).
Cel mai vechi scaun săcuesc a fost cel de Sepsi, menționat pe
la mijlocul v. XIV, mai întâi ca district. Scaunele Orba (Obrai szek)
-și Kezdi apar la sfârșitul acestui veac. Acesta, până la sfârșitul v.
XVI, apare ca scaun filial. Când a luat ființă scaunul Hâromszek,
prin unirea celor trei, nu se poate preciza J.
Pe o hartă din 1528 scaunele secuești sunt arătate ca comitat4).
Numirea de ,,Hăromszek“ pentru teritorul celor trei scaune, a-
pare în v. XVII de mai multeori.
Din a. 1733 avem și pentru acest ținut o descriere interesantă a teri­
toriului numit: „Trisedis Orbaiensis, Kezdiensis, Sckep$chiensi$“ (cu
numiri de localități, de munți și ape)5).

4) S. Opreanu: Ținutul Săcuilor. „Lucr. Inst. geogr. Cluj" III. (extras

p. 57), după Hunfalvy P.: Az olâhok tortenete. II. Bpest. 1894, p. 53 și
Katona. XII. 421, 472, II. Cnejii români „loanes Kenezius dictus Magyar"
și Dădui, cari ajutați de câți-va fruntași săcui porunceau și judecau la
Brețcu.
2) I. S. Pușcariu, 1. c. — N. Iorga, 1. c.
3) Pesty Fr. 1. c. II. p. 31—35.
4) Ibidem p. 33.
5) S. Timon. 1733, I. c., p. 105—110. „Trisedis. Orbaiensis, Kezdiensis,
Schepschiensis, ut dictum est, Sedes coalescunt in unam, quam Trisedem
। appellavi, Orbaiensi attribui terram proximam tractui Coronensi sive Bar-
ciensi, Kezdiensi finitimam Tschikiensi; Sedi ver6 Schepchiensi terram in-
terjacentem inter Kezdiensem, et Orbaiensem agrum. Postea verâ certis
indiciis comperi, Kezdiensem Sedem explicări inter terminos Moldaviae,
Sedâmque Tschikiensem a septentrione interq; Schepschiensem, et Orbaien­
sem ă meridie: Orbaiensium verâ fines subjacere. Oschdolae, villae ex-
tremae Scdis Kezdiensis, interque montes Transsilvaniam ă Moldavia et
Valachia dividentes.... Schepschienses denique reliquam Trisedis
terram, quam Aluta mediam interfluit, magnâque flexu intimam eircum-
 In statistica din 1760—62 Treiscaune (Sc.-Haromszek) e trecut
cu 91 comune *).

fundit, sibi vendicare; nempe ă territorio villae Petheonis usque ad fluvium.

qui Udvarheliensem Sedem a Trisede disterminat. Locus conventus, et prin-
ceps in Orbaiensi videtur esse Papolcium, Kezdiensi Forum, quod Kezdiense
nuncupatur (Kezdi Vdsărhely) in Schepschiensi S. Georgius. Cursus ejusexce-
dit bis M. passus. In latere orientali non longe a fonte arx Ojtozia deșerta in
jugo extremo infra Tatroschum, duobus millibus divisum. Infra arcem Ojto-
ziam ad M. passus Berecium (Bereczk) ubi transitus în Moldaviam, et muni-
tum castellum; tum Martonoschum, et Oschdola in spatio M. pass. inter mon­
tes, et rivum. In latere ejusdem rivi occidentali, et infra juga montis Nemeri,
Lemhenium. Nuitodum (Nyujtod) Lutosa villa (Sărfalva) Aequat autem posi-
tione mons Nemerus montem Schajum et arcem, Miconis Sedis Tschikiensis.
Propius Cassonum îlumen sub montibus a regione Berecii Estelnecum Polia-
num (Polydn) et in rădice jugi infimi ad fluvium Cassonum castellum Sancti.
Spiritusi In latere occidentali ejusdem fluvii infra Magnum Cassonum,
quod parvae Sedis caput est, Siccus Rivus (Szdraz Patak) et Peschelnecum:
ad ipsum confluentem infra Sancti Spiritus castellum Forum Kezdiense
Cassono divisum. Apud Siccum Rivum dilatatur in occasum Trisedes
transcurrendo Alutam ad Batzonum fontemque rivi; qui ab ipsa dispescit
Sedem Udvarheliensem. Inter Siccum Rivum, et Alutam antiquae arcis Bal-
vaniae (Bălvdnyos) territorium; per quod aditus in Sedem Tschikensem
juxta novam Villam (Ujfalu) Sedis Cassoniae, et montem Ephippiatum
(Nyerges) praedictae Sedis Tschikiensis. Infra Forum Kezdiense ad amnem
Cassonum Catolna (Szent Katona) ubi rivus Niger (Fekecte ugy) et Casso-
nus confluunt. Tum Canta, et Imetschum ex adverso Gelenciae, Sedis Or-
baiensis. In vicinia ejusdem oppiduli ad fontem Torjae rivi infra Peschel­
necum Futaschum (Futăsfalva) subter Torja, propior Foro in latere orien­
tali rivi et Petheonis illa Sedis Orbailensis apud ostium; in latere vero oc­
cidentali ejusdem rivi Tschernatonum, vicinum Torjae, et Maroschum
(Markosfalva)............ Infra Tschernatonum apud alterum rivum Cal-
nacum, apud tertium Maxa, et prope hujus ostium Eresvinum (Erezs-
teven). Fontes eorum rivorum spectant ad arcem Balvaniam influ-
untque in Cassonum, cadentem in Alutam. Cetera Sedis Schepschiensis
loca apposita flumini Cassono, S. Joannes (Szent-Ivân) Uzanum, et Cocos-
dum (Kokosd) supra confluentes. Orbaiensis Sedis loca paribus fere spatiis
distantia, enumerat Serarius, sub Oschdola Gelenciam, (Gelencze) Hilibum,
Zabolam, Papolcium (Păpolcz) Zagonu, Nienum (Nyen) septemque pagos,
ultra Coronara sitq^, inde inter Gelenciam, et Zabolam adjacens Cassano,
aliterve flumini nuncupato Ilaralum (Haraly) remotiora â flumine inter
Zabolam, et Papolciam Covasnam, inter Zajonum, et Nienum Biccum (Bik-
falva) Sedis Schepschiensis pagum, et Bodolam supra Prasmarum. Ad
Oschdolam angustus in Moldaviam, ad Nienum sub monte Bozza facilior
aditus in Valachiam. Redeo ad Schepschienses. In ripa orientali Alutao
infra Tuschnadum interjectis silvis Malnaschum, tum Gidonis pagus, effi-
ciensque cum his et Calnoco arceque Balvania triangulum Angelica (An-
gyalos) Infra Gidonis...
*) An. Inst. Ist. n. 1. c.
 La 1764 scaunele Kezdi, Sepsi și Orba au fost militarizate, intrând
în teritoriul grănicerilor săcui. Aceste scaune erau în primul rând te­
ritoriul legiune! a doua săcurești, având centrul la Kezdi-Vâsărhely
(Tg. Săcuilor) cu centuTiile (companii) pe grupe de sate, arătate
mai jos x).
Toi în Treiscaune, la Sepsi St. Gydrgy (St. Gheorglie) era centrul
legiunei de cavalerie, al cărei teritoriu se întindea în mai multe comi­
tate 2).

1) I. Benk6. 1. c., a. 1778, II. p.

Secunda Legio Pedestris Siculorum Sedium Sepsi, Kezdi, ct Orbai, nec
non MilMsvdr, et Filialis Bardotz incolas in Centurias colligit. Suique Mode-
ratorem et Colonellum in Kezdi-V ăsdrhely.........
Centuriile hujus Legionis Sequentibus Pagis (quorum primo loco positi
Capitaneis, secundo Primariis, tertio secundariis Locumtenentibus llospitia
praebent) constant.
a) Centuria Kezdi-Văsărhelyensis: constat ex solo Oppido Kezdi-
Vdsdrhely, ubi et Quartiria Officialium Centuriae habentur.
b) Centuria Bardtosensis: Barătos, Kovăszna, Pake, Koros.
d) Centuria llyefalvensis: Ilyefalva, Opp. Ărkos, Sepsi-Szent-Kirdly,
Kurtapatak, Alinăs, Csomorldny.
d) Centuria llyefalviensis: Ilyefalva, Opp. Arkos, Sepsi-Szent-Kirdly,
Kokbs, Al-Doboly, Szemeria, Sepsi-Szent-Gydr.gy Opp.
e) Centuria Bereczkensis: Bereczk Opp., Osdola, Lemheny, Martonos,
Nayy-Nyujtdd, Kis-Nyujtod, Sârfalta, Szăsz-falu, Orosz-falu.
f) Centuria Nagy-Borosnydensis : Nagy-Borosnyd, Bikfalva, Eyerpatak,
Lisznyo, Szatsva, Mayyaros, Bila, Czofalva, Kis-Borosnyd, Fel-Bobol Zdgon,
Papdltz,
g) Centuria Al-Torjensis: Al-Torja, Felso-Cerndton, Ikalalea, Alsd-
Cserndton, Albis, Mătisfalva.
h) Centuria Zabolensis: Zabola, Letzfalva, Gelentze, Mărkosfalva, Măr-
tonfalva, Telek, Tamăsfalva, Păva, Haraly, Szent-Katdlna, Imetsfalva, Petâ-
falca, Szortse, Hatojka, Hilib.
i) Centuria Dâlnokensis: Ddlnok, Bodok Uzon, Maksa, Eresztcviny,
Bessenyd, llety, Laborfalva cum Sepsi-Szent-I vdn, Komollb, Szotyor, Kilyen,
Angyalos, Fotos, Martonos, Giddfalva, Etfalva, Bodok, Oltszem, Mălnds.
k) Centuria Bblonensis: Balon, Kbzep-Ajta, Kdrospatak, Mikldsvdra,
Nagy-Ajta, Kdlnok, Zaldn, Zoltdn.
I) Centuria Barotensis: Barat, Szăroz-Ajta, Kopecz, Bodos, Sepsi-Baczon,
Bibarczfalva, Oloszlelek.
m) Centuria Tele.gdi-Baczonensis: in Sede Bardocz: Telegdi-Baczon,
Fiilc, Vargyas, Szaldobos, Bardocz, Magyar Hermdny, Kis-Baczon.
2) Ibidem, p. 110. Legio Equestris Siculica una est, nec ea tota ex Sicu-
lis, sed etiam Ilungaris quibusdam et Valachis constat: suum tamen Com-
mendantem' et Colonellum in Oppido Szeni-Gyorgy Sedis Siculicalis Sepsi
liabet
An. 1764. quo Militem Siculo-Limitaneum conscriptum docuimus, Le­
gio Siculica Equestris ex octo solum Turmis erecta erat, ex totidem Turmis
 La 1779 îl găsim menționat ca : „Haramiensis sedes Triseriialis“.
Se hotărnicea cu Moldova, Muntenia, Bârsa (chiar cu „Corona") la
Nord cu comit. Alba (probabil enclave ■— părți izolate) ,și scaunele
Cine și Casinx).
La 1784 s’a format un comitat mare din Treiscaune, împreună cu
districtul Brașovului, câteva părți din Alba de sus și scaunele filiale
Barduț (Bardocz) și Casin (Kaszon), având reședința (pretoriu) în
Sângeomil săcuiesc — Sz. Gydrgy2).
La 1778 cele trei scaune unite aveau 4 târguri (opide) și 83 sate.
Deosebit, scaunul Miklosvâr (Miciușoara) avea 9 sate3).
La 1790 s’a revenit la vechea situație, la scaunul trisedial Hâ-
romszek, care era împărțit în două cercuri, unul de sus, cu patru
plase (procese) și altul de jos, cu trei plase4).

paulo anlea ti' Legio Valachica Equestris, alias Dimacharum dicta: sed An.
1772. Legio Dimacharum reducta est ad quatuor Turmas, quae Legioni Sicu-
licae Equestri superadditae, eam 12 Turmis constantem reddiidere, Turmae
in Sedibus Siculicis Equestres octo numerantur, quarum Commendantes et
Capitanei his in Locis resident: 1. Gyergyo-Szent Mililos Oppido Sedis Gyer-
gyo. 2. Dunfalva et 3. Szent-Mihăly Sedis Csik. 4. Szent-Lelek, 5. Letzfalva, et
6. Alao Csernaton, Sedis Kezdi, 7. Gidofalva, Sedis Sepsi, 8. Nagy-Ajta Sedis
Miklosvâr 9. Dessăn Districtus Fagaras. 10. Dobra Comitatus Hunyadensis.
11. Tovis Comitatus Albensis et 12. Egerbegy Comitatus Tordensis. Supra
haec: Sepsi-Szent-Gybrgy est Statio Colonelli, Băgyon, pagus amplus Sedis
Aranyas, habitaculum Supremi Vighiliarum Praefecti. Sic longe lateque haec
Legio per Transilvaniam excurrit.
D Matth. Bel. 1779 1. c. p. 157.
II. Haramiensis sedes, Trisedialis, Hârom szek, der Hărom szt-
kische Stuhl, in Orbaciensem, Kezdiensem et Sepsiensem sedes III di-
visa, inter agrum Csikiensem, Moldaviam, Bartziam, ac sedem Maru-
siensem, orientem versus, amne Aluta, interluitur. (Ab oriente adtingit Mol­
daviam, Valachiam, a meridie a qua arduis alpibus separator ; ab occidente.
Barcziam, et ipsam Coronam; a septentrione Albensem comitatum, cum
Csikiensi et Kaszenyensi sedibus).
2) I. S. Pușcariu 1. c. p. 38.
3) I. Benko, 1. c., v. I, p. 399.
a) Sedes Sepsi. <ț>
b) Sedes Kezdi.
c) Sedes Orbai; tres hae, generali nomine, Tres Sedes et Triscdes Hun-
garice Hârom-Szek, quod unitae et sub udo Supreme Judice constitutae sint.
d) Sedes Miklbsvăr. a Supr. Begio Judice Trium Sedium in Politicis
et Juridicis depondens; ut adeo Qualuor Sedes apprime dici queant. Trium
Sedium Oppida numerantur 4, Pagi 83. (In Sede Miklosvâr Pagi 9).
4) Hep. Lipszky. 1808, 1. c.
 La 1837 (la Benigni) găsim aceiași împărțire, în cercuri, și
plase (procese). Avea 4 târguri. 97 sate și 2 predii1).
In Lexic. Treuienfeld ") găsim 102 sate. (Sunt arătate și satele).
La 1850 a fost cuprins în Districtul Odorheiului. La 1854 a fost
alipit la prefectura Brașovului.
In primul proiect al guvernului din 1863 se propunea comita­
tul Treiscaune (Hâromszek) cu districtul Brașovului, filialele Bardotz
și Casin (Kâszon) și părți, vecine din Alba de sus ; în al doilea pro­
iect comitatul Treiscaune din întinderea de mai ’nainte și părți
vecine din comit. Alba de sus.
In proiectul de lege dela 1864 era cuprins în municipiul Odor-
beiului J).
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877 s’a format comita­
tul Treiscaune din :
a) Treiscaune (de mai ’nainte).
b) Cele două părți ale comitatului Alba de sus. situate între Trei­
scaune și districtul Brașovului și partea dintre Treiscaune și scau­
nul Cinicului: Alarcoș, Toliu, Budila, Buzău a. Hegiiig, Arpătat, Bic-
sad, Arușid, Micouifaiău, Vâlcele, Voiai (de sus și jos). Valea seacă.
Liigot și Nyâros-Patak.
c) S. Glieoxghe, Tg. Săcuilor, Ilieni și Brețcu.
d) Din .comit. Odorheii comuna Bățiani. Capitala Sft. Gheor-
ghe (Sepsi Szent Gyorgy).
Comitatul avea o suprafață de 3889 km. p. cu două orașe și 102
comune și 74 cătune. Era împărțit în patru cercuri (plase).4)
In România, în proiectul Comisiei județelor (1921) era propus
a fi împărțit între județele vecine.
In noua împărțire (1926) s’.a format Treiscaune din : 1. Vechiul
județ Trei-Scaune, afară de : comunele: Teliu, Budila, Dobârlău, Va­
ma Buzăului. Sita Buzăului, Bărcani, Intorsuna Buzăului, Mărcuș și
satul Lunca din comuna Dobolii-de-jos, cari au trecut la județul Bra­
șov; 'comuna Poiana-Sărată, care a trecut la județul Bacău. Capitala
Sf. Gheorghe.

L ]. e.
-) Treuenfeld (1839) — polemizând — accentuiază că nu există un
scaun Ilaromszek, ci trei scaune sub acelaș ,.Oberkonigsrichter“, care mai
administrează și Scaunul „Miklosvâr“.
s) I. S. Pușcariu 1. c. p. 50.
p O scurtă descriere a comitatului în: Osztrâk m. Mon. (1. c.) VII. p.
3î3, de Jancso Renedek. 8*
 Județul cuprindea (până la 1926) 99 comune grupate în 5 plăși:.
Aita-Mare, Coivasna, Sf. Gheorghe, Târgul Săcuesc și Boroșneul Mare,
două orașe cu consiliu:: Sf. Gheorghe și Târgul Săcuesc.
In noua împărțire cuprinde 2 comune urbane : Târgu Săcuesc și
Sf. Gheorghe reședința.
Comune rurale are 97 (deci cu 3 mai puține ca vechiul județ)'
grupate în 5 plăși : Baraolt cu 10 comune, Covasm cu 22, Ozitn eu
23, Sf. Gheorghe cu 18 și Târgul Săcuesc cu 25 comune.
 JUDEȚUL BRAȘOVULUI.

In țara Bârsei, la începutul v. XIII (1211—1225) s’au așezat

■(chemați de regele ung. Andrei II) cavalerii germani. Acestora, cari
voiau să fie independenți, peste puțin timp, li s’au luat privilegiile.
Ordul a părăsit Ardealul, dar coloniștii au rămas și s’au contopit în
■colonia săsească a Sibiului1).
Sașii au găsit deci pe acești coloniști în Țara Bârsei, precum
au găsit și pe Români (cum s’a văzut mai ’nainte).
In acest timp, acest ținut era socotit la comitatul Alba 2).
„Pe la începutul v. XIY-lea exista o „Corrona" și un Brasso,
un Brașov, 'deci deosebit de ceeace a 'fost Kronstadt, pe când mai
târziu Kronstadt și Brasso înseamnă exact acelaș nume“ ").
Numele „Corona*1 îl găsim la Nic. Olah (1536) “) egal cu „Bras-
sovia“ („Brassouia sire Corona"'). Tot astfel îl găsim la Reichers-
domfer (1550) egal cu Brașov (..Corona seu Brassovia) precum și alte
numiri ca „Stephanopolis" și „Cornopolis"') °).

Ț I. H. Benigni 1. c. I. p. 85.
2) Benko : Milkovia II. 53 în Pesty 1. c. De asemenea, în manuscrisele
lui los. Benko „Transilvania specialis" (Colecția de manuscrise a lui los.
Kem£ny, cari se află în bibi. Univ. din Cluj) Tom. XL., 1. 21: „Comitatus
Albensis superior.... ex ejus teritoriu duo ampli districtus. Fagarasiensis
et Barcensis avulsi sunt“. Iar la p. 22 „Districtus Barcensis sive Coro-
nensis".
N. Iobga, Ist. Rom. d. Ard. 1. c. I, 54.
4) Nic. Oi.auvs, 1. c. p. 65.
5) G. ti Beiciieksdortf 1. c. p. 10. Corona seu Brassouia ciuitas mer-
cibus Turcicis celebris. intra montes anioenissimos sita mocnibus, fossis et
propugnaculis satis munita, habet tria suburbia distinctis uallibus posita,
quorum unum incolum Bulgari, alteram Uungari. Saxones agricolae ter-
tium. Quae a proximis Cieulorum metis et confinibus sita (siue ea Graeca
uoce StcphanopoTuim. siue semibarbai a Cornopoliin, -siue cum Hungaris
Brassouiam appcllare quispia uelit) in penitissima... Transyluaniae parte,
qua peculiari nomim l’annones Burczam, noștri autem Burciam uocant,
 „Sașii ocrotiti de regele Ungariei, făcură din satul slav și româ­
nesc, Brașăul, Brașovul, o cetate a Coroanei o Kronstadt“ 1).
Documente despre circumscripția și cârmuitorii Brașovului apar
prin v. XIV, când acest ținut al Brașovului e arătat întâi comitat
și apoi scaun și chiar district. Acest comitat (district) înainte de a
intra ca scaun, între cele șapte scaune ale Sibiului, a stat sub iș-
panii secuiești2).
Da 1422 a intrat în Unfflversitatatea săsească, cu centrul Sibiu ').
La 1550 Brașovul e arătat ca având trei suburbii deosebite (Bul­
gari, unguri și săși) 4). De fapt erau și Românii, cari în Scheiu, la
1293, și-au făcut o biserică de lemn (L. I. Miarienburg, 1. c. a. 1813..
II. 344) 5).
Districtul Brașovului se mărginea la Nord și la Vest cu Oltul
și cu comitatul Alba, la Est cu cele trei Scaune și la Sud cu Carpații
spire Muntenia 6). Cupiriindea pe lângă orașul Brașov, 4 opide, 9 sate
regești, 12 sate ale orașului Brașov, 1 sat, care ținea de teritoriul mili­
tar și BriainulT). ; ’ 1 "
In statistica din 1760—62 © trecut cu 28 ccmuine8). După con­
scripția din 1787 avea 62.934 locuitori9).

uel ab amne Cognomine qui id toci interluit, uel â rădice, quasi dicas
nostra linqua Wurcziam, quae uulgo recepta est opinio, boc fortassis
nomine, quod radix Coronae inserta, Burtianis sit insigne.
9 N. Iorga : Neamul românesc în Ardeal și Țara Ung., voi. I, p. 13.
2) Pesty, 1. c., II. p. 133.
3) I. S. Pușcariu, 1. c. p. 33.
L G. â Reichersdorff, a. 1550, 1. c. p. 9. Praeterea Alutus amnis inter
reliqua istius Regni flumina, non est incelebris, qui in montanis Ciculo-
rum radicibus oitus, ubi prhnum Transyluaniam attingit, et Barcensem
terram â ciculorum metis diriuit; iar la pag. 9 (a se vedea nota 3. mai sus)
„tria suburbia.... incolunt Bulgari, alterum Hungari, Saxones agricolae
tertium“.
5) L. I. Marienburg, 1. c.. II. p. 344 (urmează într’o notă următoare).
G) Matth. Bel. 1. c., p. 170 : Districtus Cornensis, seu Barciae, Hun-
garis Barczasăg, vel Brasso Videke, Saxonibus Burzenland, ab amne, qui
eundem interfluit, nominatus. Orientalis regionis oram saltibus circumda-
tam, in Moldaviae finiftis occupavit. (Cocrcetur, a septentrione et accidente
Aluta fluvio, cum comitatu Albensi ; ab oriente, tribus sedibus Siculorum.
Hârom Szek nominatis ; a. mcridie. alpibus ad Valachiam recedentibus..
Quinque milliaribus in longum, duobus in latum protenditur).
7) I. Benko. Trans. 1. c., a. 1778. I. p. 4G3.
■j Inst. Ist. n. 1. c.
'■') L. I. Marienburg, 1. c., II, p. 302.
 La 1784 districtul Brașovului a fost alipit la comitatul Trei-
scaune (Hăromszek) dar peste șase ani s’a revenit la situația di­
nainte x).
La începutul veacului trecut găsim districtul Brașovului între
următoarele limite: la Vest se mărginea cu districtul Făgărașului, la
Nord-Veist cu o parte din comitatul Albia de sus, la Nord cu Oltul, la
Est cu scaunul Sepsi și cu altă parte separată (enclavă) a comit. Alba
de sus, iși la Sud-Vest cu Muntenia .
Districtul era împărțit2) : a) în trei cercuri fiscale : cercul de
sus (cu localitățile dela Sud) — de jos (cu loc. dela Nord) și orașul
(Stadtzirkel) cu suburbiile și hotarul său ; b) în patru inspectorate
„alodiale11 și c) localități libere, domeniul Branului cu satele supuse
acestuia (die unterthaenigen Ortscliaften) și satele militarizate.
Grupa a) localități libere, cuprindea orașul Brașov, 4 târguri și
9 sate. Domeniul Branului avea 13 sate (împreună cu 'Castelul și cu
colibașii, 14). De teritoriul militar (grăniceresc) care se întindea mai
departe spre Vest3), se finea Tolianul vechi.

0 I. S. PușcariU, 1. c., (împărțirile dela 1784—18G4).

2) I.. I. Marienblrg, 1. c., 1813, II. p. 301. „Kronstaedter oder Burzen-
laender District, oder Burzenland-Districtus Coroniensis seu Barcensis seu
Barcia-Bartza Videke seu Barczasâg". Urmează o descriere mai pe larg a
ținutului și mai ales a vechiului Brașov, numit de Sașii brașoveni „Kruh-
nen" iar de Sașii dela Sibiu „Krunen". Arată și numirile vechi: Corona,
Brassovia, Brassow, Brascho, Barscho, Braschou. Socotește ca cea mai veche
numirea „Brassovia" după care la a. 1355 a urmat „Corona" (p. 330).
Despre suburbia Scheiu („Sckee) scrie (la pag. 344) că în a. 1787 avea
1400 case.
Biserica românească din Scheiu a fost făcută din lemn în a. 1293, pen­
tru Bomânii, cari munceau (ca „Handlanger") la biserica mare din cetate
și că Românii au rămas și după ce s’a terminat biserica. Mai departe
amintește despre restaurarea bisericei de către Neagoe Basarab,
care a zidit-o din piatră („wu-rde die Kirche gemauert“) ș. a. Lângă
biserică era clădirea școalei, cu două clase. (Intr’o notă la p. 351, însem­
nări despre viața de demult în Brașov și câte-va însemnări despre Ro­
mâni — după Engel „Geschichte der Walachen"). Descrie pe larg Brașovul.
Urmează o descriere a domeniului Bran (Castram Terch, Tiirlsrarimun,
Torzburg, Tortsrăr) cu castelul, ridicat întâi din lemn, la 1212, de cava­
lerul cruciat Teodoricus și mai târziu, la 1377 zidit din piatră de brașoveni.
Descrie apoi cele 13 sate, cari țineau de domeniul Branului între cari este
de remarcat pentru Apața (Apâtza. Apatze) numirea românească „Kaluț/c-
ritze" adică Călugăriță.
:!) Cu Tohanul vechi începea teritoriul Legiuitei I (I-ul Regim) rom. do
graniță, care se întindea mai departe, în partea de Sud a Transilvaniei,
în districtul Făgăraș, scaunele Sibiu și Oră șt io și în comit. Hunedoara,
(a se vedea la jud. Sibiu).
 In afară de orșui -liber Brașov și pe lângă satele, cari intrau
în teritoriul militar, districtul Bașovului cuprindea patru târguri
și 25 sate. Intre aceste erau unele supuse orașului Brașov1). Dome­
niul Branului cu 11 sate era alipit la districtul Brașovului').
La 1850 districtul Brașovului a fost alipit la districtul Sibiului,
care îngloba iar toate scaunele și districtele săsești.
La 1851 reprezenta un capitanat în regiunea Sibiului.
La 1854 s’a făcut o prefectură deosebită a Brașovului, cu zece
preturi : Bupea, Făgăraș, Sierpeni, Bran, Feldioara, Brașov, Săcele,
S. S. Georgiu, Baratos -și Oșorhei (M. Vâsârhely). A durat și a-
ceasta -șase ani3).
In primul proiect al guvernului din 1863 districtul Brașovului
era propus a fi alipit la comitatul Treiscaune; în al doilea proiect
se propunea comitatul Brașovului, din vechiul -district, cu Brânci
și câte-va enclave -din -comit. Alba de sus.
In proiectele dela 1864 (ale regimului și ale comitetului dietal)
este din nou desființat și alipit la 'comitatul (municipiu) Sibiului.
Prin delimitarea comitatelor dela 1876/7 s’a format comitatul
Brașov din districtul Brașovului și orașul Brașov (capitală).
Comitatul avea -o întindere de 1499 kinp. -cuprinzând, în afară de
oraș, 23 comune mari și 24 cătune.

In această situație a intrat în România.

In primii ani după unire, punându-se problema unei mai drepte
arondări a județelor țării, s’au propus în proiectele -comisiune-i ju­
dețelor să se înființeze un județ mai mare, asemănător cu cele mijlo­
cii ale României, (și mai de aproape, mai asemănător cu cele mij­
locii din Ardeal) siuib denumirea de ,-județul Bârsei“.
In proiectul I. al Comisiei județelor se propunea să -fie format
județul Bârsei din :

-1) Benic.ni 1. c.
p Treuenfeld I. c. — L. I. Marienbuug, 1. c. 1813, arată în domeniul
Branului — cum am văzut — 13 sate (supuse „die unterhânigen Dorfer") I,
p. 360.
:t) E. A. Bielz, Ic .. 1857'8, p. 44. Atunci această prefectură („Kreis")
cuprindea. 216 sate, cu 276.934 loc., între aceștia : 117.112 Români, 103.962
unguri (Săcui), 37.729 Sași și 18.131 alte neamuri. După confesiune erau:
110.773 ortodocși și 30.103 uniți (deci mai mul(i Români, de cât e arătat
mai sus), ceilalți erau alte confesiuni (8309 evrei).
 1. Vechiul județ Brașov, 2. Plășile Bran, Șărcaia, Făgăraș și o-
xașul lăgătaaș (din jud. Făgăraș), 3. Plasa Cohalm (jud. Târnava
mare), 4. Comunele Bușteni, Azuga și Predeal, 5. Plășile Șepși (a-
fară de comunele Bicsad, Zombor, Mico-ujfalău, Malnaș, Bodoc, Ol­
teni și Zălani), Micloșoara (fără Bălanii mari și Valea Zălan), orașul
Sft. Gheorghe își plasa Orba (fără satele Szorcs, Tamasfalva, Pava și
Zăbala). Capitala Brașov.
In proiectul al 11. al comisiei județelor se propunea să fie for­
mat din :
1. Vechiul judetBrașov, 2. Plasa Bran și satele Vlădeni și Țin-
taiiii din județul Făgăraș, 3. Satele Vârghiș, Saldoboș, Filea, Bărduț,
Oleștolec, Hărmanul lungurosc, Bălanii mici, Bibarțfalău (Biiborțenl)
din jud. Odorhei.
4. Plasa Micloșoara, fără satele Bălanii mari și Valea Zălan
precum și plasa Sepsi (inclusiv orașul Sft. Gheorghe) fără satele
Bicsad, Zombor, Micouifalău, Malnaș, Bodoc, Olteni și Zălani — toate
din județul Trei .scaune.
5. Satele Bușteni, Azuga și Predeal din jud. Prahova. Capitala
Brașov.
Prefectura județului Brașov, arătând cât de nedreaptă a fost
arondarea de pe vremea ungurilor, propune : a) să fie alipite la
jud. Brașov, cercul Brunului și comunele Vlădeni și Țințari din jud.
Făgărașului — fiindcă aceasta o doreau chiar și locuitorii, h) să fie
alipite comunele vecine, românești, din jud. Treiscaune, cari se gă­
sesc în dreapta Oltului, iar c) comunele din Nordul județului Bra­
șov, îmiprauină cu Apața, fiind mai greu de administrat, să fie ce­
date comitatului Târnava mare.
Intr’un alt raport se cere, ca hotariul județului la Sud, să troaca
de Predeal, înglobând și comunele Predeal, Azuga și Bușteni, în­
trucât aceste sunt mai aproape de Brașov decât de Ploiești1).
In noua împărțire (1925,6) jud. Brașov a fost format din :
1 1. Vechiul județ Brașov, 2. Plasa Bran și comunele Vlădeni și
Țin țari din vechiul județ Făgăraș, 3. Comunele : Budila, Teliu, Măr-

J) Acest principiu — de a încăleca, de a desființa unde e cu putință.,

vechile hotare, despărțitoare odinioară ale Românilor — l-am pus și noi
în comisiunea județelor, care a fost de acord. Când sa realizat însă noua
arondare, fără a mai întreba comisiunea, acest principiu, in cazul de fața
nu s'a aplicat. A găsit însă, aplicare în cazul județelor Neamț și Bacau,
cari au încălecat vechea, frontieră dintre Ardeal și Moldova, largindu-se
aceste județe spre Ardeal.
cuș, Dobârlău, Vama Buzăului, Sita Buzăului, Intorsura Buzău­
lui, Bărcani și satul Lunca dela comuna Bobotii de jos din jud. Trei-
scaune, Județul Brașov cuprindea (până la 1926) 23 comune gru­
pate în : Plasa de jos, Plasa de sus, plasa Săcele și un oraș
cu con.^^yW^șovul.
In noua împărțire cuprinde 1 comună urbană : municipiul Bra­
șov. Comune rurale are 48 (cu 25 mai mult ca vechiul județ) grupate
în 4 plăși : plasa Bârsa de jos cu 12 comune rurale, Bârsa de sus-
cu 10, Săcele cu 12 și plasa Zărnești cu 14 comune.
 JUDEȚUL FĂGĂRAȘULUI1).

Acest ținut numit odinioară „Terra Blachoru-m“ făcea. imite din

pământul Românilor. A format apoi un ducat, Țara Făgărașului și a
Ontlașului, care înainte de așezarea Sașilor în Ardeal cuprindea și o
parte a fundului regiu 2). (Pentru Omlaș ni se dă numirea Amnaș 3).
Că acest ținut a fost înainte un ducat, ca boieri români „Bo.jarones
Vlachii" avem .pe lângă altele, o mărturie prețioasă dela 1536, la Nac.
Olah4).
Domnii Doniâni au stăpânit vreme îndelungată acest ținut5).

’) N. Iorga : Neamul Românesc în Ardeal și Țara Ungurească, voi. I,

Buc. lîKMi, p. 61. „Ce nu trezește pentru noi numele acesta de făgăraș? In
ceața timpurilor celor mai depărtate vezi satul românesc de lângă pădure,
care-și ia numi.le dela fagul ocrotitor din care s'a făcut I'âijăraș spre deo­
sebire de făgaș, precum locuitorilor satului Vlădeni li se zice, în loc de
același nume, Vlădenii-Vlădârenii".
-) I. S. PrșcARiu 1. c. p. 22—26.
3) N. Iorga 1. c. p. 189. „Ai noștri știu să-ți spuie că Sașii din Amnaș.
— căci așa se zice astăzi, și nu Amlaș, târgușorului care e Hamleșch pen­
tru Sași și Omlaș pentru Unguri". — De asemenea A. Bunea, 1. c„ p. 31.
4) Nicolaus Olahus, I. c., 1536, p. 69. „Fouaras, arx munitissima, ad
radices alpium, quae Transylvaniam, a. Transalpinis dividunt. condita : ri-
vulis, qui ex alpibus delabuntur ; in queis truttae sunt, et alii pisces deli-
catiores ; aliisque rebus amoena. Haec arx est, veluti quidam paruus Du-
eutits. Subiecți enirn sunt ei Bojarones Valachi, qui arcis dominum ob-
seruant. ut Principem".
3) Dr. A. Bunea „Stăpânii Țării Oltului" 1. c. : (p. 7). „Cel dintâiu stă-
pân al Țării Oltului, cunoscut până acuma, a fost Voevodul Bariu, Neyru,
descălecătorul Țerii-Românești". — (p. 17). „Voevodul român (Nicolae A-
kxandru) era cunoscut pretutindenea ca „mare vocvod și domn singur stă­
pânilor a toată Ungro-Vlaliia“, cum ÎI întitula patriarhul Constantinopolei,
și precum îl cunoștea însuși papa Urban V și tot ca domn indepen­
dent muri în 1G Noemvrie 1364, lăsând pe tron pe fiul său Vladislav I.“
— (p. 21). „Cu Vladislav I, se stinse, pe la anul 1382, al doilea stăpân ro­
mân al Țerii Oltului"... Lui Vladislav I îi urmă atât pe tronul Țerii-Ro­
mânești, cât și în ducatul Făgărașului și în banatul Severinului, fratele
său Hâdul I care astfel este al treilea stăpân al Țerii Oltului între anii
 ■Din documente se vede cum Domnii Români dăruiesc sate și
stână și munți uncrr boieri din Țara Făgărașului1).
Această stăpânire din partea unor Domni ai Țării Românești
— stăpânire ajunsă cir timpul feudală fată de 'coroana ungară, a în­
cetat la 1516.
Timp do aproape un secol domeniile statului din acest ținut au
trecut din mână în mână. Fiind dăruite unor familii, ajung pe urmă
în stăpânirea principilor ardeleni, apoi iar la stat în ai. 1607 2).
Constantin Vodă Brâncoveanu și Ștefan Cantacuzino aveau mo-

1382 și 1385“. — (p. 22). „După Radul I, ducatul Făgărașului ajunse in

posesiunea lui Mircea cel Bătrân, care-l-a ținut dela 1385—1418 ca al 4-lea
domn român al Țerii Oltului". — (p. 24). „In 31 Ianuarie 1418 trecu la o
vieață mai bună gloriosul domn Mircea — lăsând urmaș pe fiul său le­
giuit Mihail ,1,. care moșteni totodată și ducatul Făgărașului, domeniul
, Amnașului și banatul Severinului. El este deci al 5-lea stăpân român al
Țerii Oltului". — (p. 25). Dan 11. „el este al 6-lea domn român, care a
stăpânit Țara Oltului". — (p. 27). „Vlad 11. Dracul este deci al 7-lea domn
român, care a stăpânit Făgărașul dela 1431 până la 1446“. —• (p. 29). „Lui
Vlad II Dracul i-a urmat Vladislav 11 sau Vladislav Dan care a fost
duce de Amnaș și Făgăraș dela 1446—1456, și este al 8-lea domn român,
care a stăpânit Țara Oltului". — (p. 31). „Vlad II. Țcpeș a fost duce de
Făgăraș și Amnaș dela 1456—1462 și este al 9-lea domn, care a stăpânit
Țara Oltului". — (p. 32). „Dan căpăta Țara Făgărașului și Amnașul, precum
se vede din o scrisoare a sa din 2 Martie 1460, și astfel el este al 10-lea
domn român, care a stăpânit scurtă vreme Țara Oltului". - (p. 34). „...bo­
ierul Udriște din Țara Românească, care de aci spidjiuia pe candidați!
Ungurilor la tronul Munteniei — și care astfel este al 11-lea Român, care
a stăpânit. Țara Oltului". — (p. 35). „Regele Vladislav II dărui Făgăra­
șul pe la 1503 lui loan Corvinul, fiul natural al regelui Matia și astfel
acest ținut ajunse iarăși în posesiunea unui vlăstar românesc care
este al 12-lea stăpân de viță românească al Țerii Oltului". — (p. 36). „ște­
fan M aii al este al 13-lea Român, care a stăpânit Țara Oltului". — (p. 39).
„In 1559, luă în stăpânire Țara Oltului feciorul lui Ștefan Mailat, Gatril
care este al 14-lea Român stăpânilor peste Țara Oltului". Gâspur Bckes,
care este al 15-lea Român stăpânilor peste Țara Oltului; despre acesta zice
episcopul Francisc Forgăch: Găspâr Bekes ex Valachis oriundus. — (p.
42). „Intrând Mihaiu Vităitzul în Ardeal, oastea lui ocupă. în 25 Octorn-
vrie și Făgărașul, unde la 7 Decemvrie 1599, găsim pe pârcălabii Badea
Stolnic Grădișteanu și lene Comisul Coșescul și astfel viteazul domn
este al 16-lea Român, care stăpâni Țara Oltului".
V D. Onciul, Titlul lui Mircea cel Bătrân și posesiunile lui. Convorb.
Lit. XXXI. — A. Bunea, 1. c. — Șt. Meteș : Moșiile Domnilor și boierilor
din Țările române, in Ardeal și Ungaria. Arad, 1925.
2) I. S. Pușcariu, 1. c., p. 24.
 .«ii în ținutal Făgărașului O- De asemenea alti Domni și Boieri ro­
mâni au avut moșilil în ținutul Făgărașului").
In timpul Măriei Teresia o parte din aceste domenii au fost
date Sașilor pe 99 de ani, iar din altă parte s’a format districtul de
graniță 3).
„Atât sub regii Ungariei, cât și sub principii ardeleni aidmini-
strațiunea politică și judiciară se ducea prin duodecim Boierones, cari
până la introducerea fabulelor continue prin. Maria Teresia, se adu­
nau periodic la scaun sau la tablă în Făgăraș și prevedeau atât tre-
bile municipiale, cât și cele administrative și judiciare sub presidiul
căpitanului suprem (care se numea și prefectul castrului Făgărașiu)
sau a vice căpitanilor" 4).
Districtul militar de graniță (teritoriul regimentului I. român de
graniță Nr. 9) cu centrul la Orlat, a luat ființă la 1764 și a durat
până la 1850 a).
Districtul Făgărașului (situat între comitatul Alba și scaunul
Sibiului, scaunul Cincu mare și Carpați) avea în v. XVIII, 63 co­
mune G).
Acolaș număr de sate îl găsim și în statistica') dela 1760—62
și la 1778.
In manuscrisele lui I. Benko, Trans. spec. (Colecția de manuscrise
Ies. Kemeny. Tom. XL. I. 21) se face mențiune, că districtul Făgăra­
șului făcuse parte din vechiul comitat Alba de sus — ca și districtul
D .rsci „Barcensis" (a se vedea la jud. Brașov).

N. Iorga: Neamul rom. în A. etc. p. 85. „In țara Făgărașului, Cons-

tantin-Vodă Brâncoveanu avea două moșii: Sâmbătă de sus și Poiana-Mă,-
rului; nepotul și încurând urmașul său Ștefan Cantacuzino, cumpărase o
a treia, la Recea. Brâncov.eanul, marele clăditor de biserici, dărui una și
Făgărașului, încă dela 1697 și o înzestra. cu frumoase daruri de tot felul".
2) Ștefan Meteș: Moșiile Domnilor... 1. c., Arad. 1925.
T I. S. Pușcariu, 1. c.
0 Ibid., p. 26.
5) Din acest teritoriu grăniceresc ța cărui militarizare, după Benko
a început la 1761) făceau parte din districtul Făgărașului 41 comune — a
se vedea Ia jud. Sibiu.
G) Matth. Bell, 1. c., 1779, p. 153 : For/arasiensis Districtul;, Fogaras.
iuris Ilungarici, comitatibus Hungarorum adnumeratur, quamuis fundo
Saxonico undique conclusus sit (numerat 63. loca. Habet, ab ortu, comitatum
Albensem; ab occasu, sedem Cibiniensem; a septentriione, montes Valachiae,
a meridic, partim sedem Nagy Singhensem, partim comitatum Albensem.
Excurrit in longitudine ad 6, in latitudine, ad unum milliarc. Regitur dis-
trictus per capitaneum peculîarem.
7) Statistica dela 1760—62, 1. c.
 In împărțirea din a. 1784, între cele 11 comitate',, găsim comi­
tatul Făgărașului cu părți din Alba de sus, împreună cu Cincu, i\o-
crigu, Sighișoara și Rupea (Cobalm). Reședința , în Cincu mare.
Aceasta însă a durat șase ani, revenindu^se la districtul
de mai înainte. In acest district erau pe lângă târgul Făgăraș, patru
procese (.Bezirk): Sâmbăta de jos cu 18 sate, Mândra cu 15, Porumbac
cu 15 și Veneția cu 16 sate. 1j.
Aceeași împărțire și acelaș număr de sate le-a avut până la 1850.
In 1850, în loc de comitat, districtul Făgărașului forma un cerc
cu trei subcercuri, Ucea, Făgăraș și Perjanii.
In proiectul dela 1851 comitatul Făgărașului nu mai figurează
ca district ori comitat, ori ca regiune administrativă a parte, ci este
alipit la regiunea administrativă Alba lulia, în care Făgărașul și
Orlatul representau două din cele zece căpitanate ale regiunei.
In 1852 Făgărașul se alipește la Sibiu.
In împărțirea dela 1854 Făgărașul, Branul, și Rupea, au fost a-
lipite ca preturi la prefectura Brașovului, iar Orlatul la prefectura
Sibiului.
In proiectul I. din 1863 se prevedea reînființarea comitatului
Făgăraș, diin districtul Făgărașului, scadnele Nocrigu, Gincu mare, Go-
halm, Sighișoara, și părți mărginașe din Alba de sus, precum și sa­
tele de peste Olt, din scaunul Sibiului.
In proiectul al doilea din același an, comitatul Făgărașului se
menține și i se adugă satele de lângă Olt, dela comitatele vecine.
In proiectul regimului dela 1864 se menține ca municipiu (co­
mitat), iar în proiectul comitetului dietal (din acelaș an) deasemenea
se menține.
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877, s’a format comitatul
Făgărașului din : a) districtul Făgărașului, b) șase comune din co­
mitatul Alba de sus : Galați, Rucăr, Uifalău, Găinari, Feldioara, Go­
lim, c) orașul Făgăraș (capitală).
Acest comitat avea o suprafață de 2433 kmp. Era împărțit în
patru cercuri si avea în afară de oraș 86 comune, între cari 12 co­
mune mari.
*
In România. în proiectul I. al Comisiei județelor (care a produs
în unele părți mult sânge rău) s’a făcut o primă încercare de a se
schița — după dorința Ministerului — județe mari, așteptând a-
poi răspunsul celor interesați, pentruca noua orânduire să se facă
cu concursul țnturor.
 (Nici unul dintre membrii Gomisiuneii însă — și mai puțin auto­
rul acestor rânduri, ca propunător pentru Ardeal —nu putea fi bă­
nuit, că a urmărit altceva, decât o dreaptă așezare, cu repararea pe
cât posibil a nedreptăților din trecut.)
In cazul de față trebuia să ne gândim a repara nedreptățile tre­
cutului pentr'u toată Românimea din Ardeal — în cazul acesta din
ținutul Oltului ardelean. Căci, în raport cu ținuturile vecine, nu Făgă­
rașul românesc și viguros, avea nevoie să fie întărit, ci cu ajutorul
viguroasei Românimi din jud. Făgărașului trebuia să întărim (fără
a (nedreptății pe nimeni;) elementul tromânesc din județele vecine, mai
ales din jud. Brașov.
Pentru acest cuvânt — pentru a ajuta nu desființarea, ci o
unire a celei mai mari părți din județul Făgăraș (mic) cu jud. Bra­
șov (foarte mic) — s’a propus ca noul județ, (în întregime și mai' ro­
mânesc și mai viguros) să fie numit ori Bărsei" ori jud. „Fă-
găraș-Brașw“. (Numirea, una din aceste, ori alta mai bună, era de
interes secundar).
Față de acest proiect intelectualii din județ trimit un memoriu
semnat de opt fruntași (însoțit și de un memoriu tipărit) în care,
firește, protestează.
Protestează pentru motive de ordin istoric, politic, cultural și
economic.
Intre motivele de ordin istoric arată trecutul frumos al Făgăra­
șului, cum dela Radu Negru până la Mihai Vodă Viteazul, Țara Fă­
gărașului a avut 16 stăpâni de neam românesc *), ș. a. m. d. accen­
tuând «faptele istorice mai importante, privitoare la județ.
Intre considerațiile de ordin politic arată frumoasa atitudine ro­
mânească. pe care au avut-o Românii din jud. Făgărașului, în tim­
pul stăpânirii maghiare.
..Considerațiiunile* 1 de ordin cultural și economic (la cari dea.se-
menea se referă) nu sunt arătate în toată amploarea cuvenită.
In concluzie cer menținerea județului, dar nu se opun, ca părțile
din apropierea Brașovului să fie alipite la jud. Brașov.
In al doilea memoriu se propune, ca jud. Făgărașului să fie con­
siderabil mărit, alipindu-i-se plasele Cohalm. Cincu mare și Agnita
din jud. Târnava mare, plasa Nocrich și comunele Avrig. Brad. Ra-
coviță. Sebeșul de sus și de jos și Porceștii din plasa Cisnădiei.
Tn proiectul II. al Comisiei județelor se propunea ca jud. Fă.găraș

r) I)r. A. Punea : ..Stăpânii Țării Oltului". 1. c. (cum am văzut mai

Țiainte).
să fie format din : 1. Vechiul județ Făgăraș afară de plasa Bran și
satele Țințari și Vlădeni. 2. Plățile Cohalm, Cincul mare și Agnita
din județul Târnava, mare. 3. Plasa Nocrich din județul Sibiu. 4) 27
sate din plasa Hcmorod, județul Odorhei până la o linie dusă pe la
Nord de. satele Moșna, Caniad. Locod, Ghepeș și Lovetea. (Capitala
să, fie Făgărașul).
In noua împărțire (1926) județul Făgăraș a fost format din : 1.
Vechiul județ Făgăraș, afară de plasa Bran și comunele Țânțari și
Vlădeni, cari au trecut la jud. Brașov. Comunele Lupșa și Cuciulata,
cari au trecut la județul Târnava mare. Comunele : Bruiu, Șomărtin^
Gherdeal, Șcma. Ccboi*. Cincu mare, Cincșor. Hăhneag, Toarcla, Bod-
bav, Șoarș, Buholț, Calbor și Felmer din județul Târnava mare. Ca­
pitala Făgăraș.
Județul Făgăraș cuprindea (până la 1926) 86 comune, grupate
în 4 plăși: plasa Arpașul de jos, Bran, Făgăraș, Șărcaia și un oraș
cu consiliu.: Făgăraș. In noua împărțire cuprinde: 1 comună urbană,
reședința Făgăraș și comune rurale are 79 (deci cu 7 mai puține ca
vechiul județ) grupate în 4 plăși: pis. Arpașul cu 21 comune, Cincul
cu 18, Făgăraș cu 22 și Șercaia cu 18.
 JUDEȚUL SIBIULUI.

Organizarea Sașilor în jurul Sibiului (ca centru) începe în.

sec XII.
Scaunele .săsești au luat naștere în prima jumătate a v. XIV.
Cele d’intâi mențiuni de aceste scaune încep dela 1318 (Universita­
tea săsească cuprindea și cele șapte scaune).
Întinderea comitatului Sibiu a suferit dese modificări. Partea
de Sud1, de-alungul Oltului, a ținut de comitatul Alba și de voevozii
Ardealului, până pe la mijlocul v. XIV. Schimbările aceste, mai ales
pe la marigini, erau în legătură cu schimbările, ce se iveau în stă­
pânirea moșiilor mari1).
La comitatul Sibiului au mai fost alipite următoarele : a) scau­
nul filial al Tălmaciului la 1453 și al Săliștei, la 1472, aceste la scau­
nul (propriu zis) al Sibiului, b) scaunele Orăștiei, Sebeșului, Mier-
curei, Nocrîchului, Cincului, Bupei (Cohalm) ia! Sighișoarei și al
Mediașului (care la 1402 era sub cornițele Secuilor2).
La 1474 a fost adăugat la Universitatea Sașilor districtul Bis­
triței, împreună cu valea Rodnei. De asemenea a fost alipit la acea
Universitate, la a. 1422, districtul Brașovului cu Săcelele 3).
De la începutul v. XVI, găsim la Nic. Olah (1536), descrierea
'de mai jos 4).

O Pesty Fr. 1. c. II. 44 și 92. — Despre Sași în trecut: Teutsch G. D:

Gescliichte d. Siebenb. Sachsen. Leipzig, 1874. — L. I. Marienburg, 1. c. —
Ch. Boner, 1. c. ș. a.
-) I. S. PușCariu, 1. c. p. 34, și Pesty F. 1. c. p. 100.
3) I. S. Pvșcariu 1. c.
4) Nic.or.Ars Olahus, Hungaria (1536) 1. c., p. 6G. Cibinum, caput septem
Sedium Saxonicalium, qua orientem et meridiem respicit, in colle; qua vero
alias plagas, in ipsius collis lateribus exstructa est. Fons est in loco urbis
cditiore, ex quo aqua, per canales eo ducta, in labrum decidit: hoc magna
incolarum pars vtitur. Qua ab occidente intratur, in loco urbis humiliorc,
admissum ost brachium Cibini amnis, qui pleno alueo extra mocnia dela-
bens, in fluvium Altum. complures rivulos, ex Septentrionalibus Siculiae
plagis ortos, prins admittentem, non procul a turri rubra, exoneratur.
Hoc brachio. molae frumentariae, et aliae intra mocnia, ad ciuium
 La 1550 *), găsim pentru Sibiu două Capitule, unul cu 23 sate
și altul cu „circiter“ 22 sate, apoi capitulul Sebeșului cu 17 sate.
Miercurea (Reusmark)2), cu .zece sate.
In statistica dela 1760—62, găsim districtul Siibiului cu 29 sate3).
La I. Benko (1. c., 1778) în „Fundus Regius“ două districte
(arătate mai sus), iar în scaunul Sibiului, pe lângă oraș, 30 sate și
deosebit satele din scaunele filiale4).
La 1779 găsim"), „Fundus regiuis Saxonicus“ împărțit în 9 scau-

usum fabricatae, aguntur. Magna est haec urbs, atque potens, et non so-
lum aediificiis magnificis decora, sed omnibus negotiationibus, aliisque
rebus florens. Adliaec, muntissima praeter moenia, qua et lata sunt, et
turribus crebris robutsa, fossa ex omni parte, praeterquam ab oriente
aquatica, et lata, et profunda, circumducta est. Quam extrinsecus, in om-
nem urbis partem latissima et altissima viuaria, in triplicem et quadru-
plicem ordinem, alicubi ad unum fere Italicum miilliarium, circumcin-
gunt: ob quae, non patet ad moenia aliunde hostibus accessus, quam per
vias, quae ducunt diuersis e regionibus, ad urbis portas. Hae quoque vallo,
claustris et aliis munimentis satis firmatae sunt, ut vix alia ratione urbs
expugnari possit, praeterquam inedia, aut ciuium negligentia, vel dis­
cordia : quibus potentes saepe urbes periclitatae f.uere.
Non procul bine ad radicem alpium, quae sunt Transalpinam ver-
sus, est turris fortissima, sub ditione Cibiniensium existens, quae Rubra
vocatur. Hac Turcae per ardua alpium itinera saepe inuasere Transylva-
niam, cum maxima sui dade.
0 G. â Reichersdorff, 1550 1. c. p. 9.
Cibiniensium Capitula duo, quarum unum habet Cibinium et pagos
uiginti tres. Alterum Capitulum Cibiense continct pagos circiter Ui-
ginti duos.
Sabensiense, Capitalum habet Sabesum cum pagis decern et septem.
A praedeta ciuitate Cibiniense distant salium fodinae, in Wyzagna oppido,
quod alias Saxonice-Salzburg appellatur, uno miliari. Hăuri longd ab
ea ciuitate Cibiniensi diuersa circumfusa iacent oppida in quibus passim
Saxones resident.
2) Ibidern p. 8.
3) An. Inst. Ist. nat. 1. c.
4) Scd. Cibiniens, cum Libera Regiaque Civitate Cibinio, et 30 pagis.
Huc praeterea pertinent Sedes incorporatae; a) Szelistye, cum sex pagis. bl
Talmăts, cum sex vicis, et 5 'locis particularibus. Nec non Bonei septem Ju-
dicum, cum 9 pagis. rt
®) Matth. Bel. I. c. p. 161.
Fundus regius Saxonicus in sedes nonem, et districtus duos dividi-
tur. I. Sedes Cibiniensis, Hungaris Szchen szck, Gcrmanis Hermannstădter
Stuhl, quam in comitatu Albensi, sitam esse, et ab illo separatam, tum
antiqua documenta, tum etiam a priiscis temporibus, ad nos deriuata,
usuque quotidiano hodiedum firmata styli forensis ratio, testantur. Ita
enim in hune usque diem iudiciales litterae habent: in comitatu Albensi
une și două districte, iar scaunul Sibiului, socotit separat (dar în co­
mitatul Alba). Scaunul Nocrich avea 11 sate'.
La 1784, comitatul Sibiului s’a format din cinci scaune, Sibiu,
Orăștie, Sebeș, Miercurea și Mediaș cu câteva părți mărginașe din
comitatul Alba de sus. La 1790 s’a revenit la vechea situație.
La 'începutul veacului trecut, scaunul Sibiului •— care se măr­
ginea <ou : distr. Făgărașului, scaunul Nocrig, o parte din Alba de
-sus, scaunul Mediaș, comit. Alba de jos, scaunul Miercurea, altă, parte
din Alba de sus .și Muntenia —■ cuprindea scaunul principal al Si­
biului, cu orașul Sibiu și 23 sate libere, apoi scaun ele filiale: Tălmaci
cu 7 sate și Săliște cu 6 sate. Aceste sate (în atară de unul, Racoviță,
care întră în teritoriul militar și ținea mai ’nainte de districtul Făgă­
rașului), aparțineau la cei șapte judecători. Tot de -aceștia țineau încă
13 sate împreună cu Ocna Sibiului. Pe lângă -aceste mai erau 5 sate
socotite ca bunuri ale orașului Sibiu „jure nobilitari" și anume :
Cârja, Cornăfel, Oiiat (până la 1764, când a intrat teritoriul militar).
Șina și Săcel1).
Teritorul militarizat al primei Legiuni (Regim.) românești de
graniță (care era în partea de Sud a Ardealului) cuprindea și câte-va
.sate (arătate mai jos) din scaunul Sibiului și avea centrul la Orlat.2)

sedeque Cibiensi etc., sicuti, vero in guauis secte Saxonica, unica

tantum libera regiaque civitas, prostat ita, in hac etiam est unica, eaque.
VIL Sedes Ujegyhâz Hungaris, Germanis Loschkirchner Stuhl, dicta,
cum oppido Uj Egyhâz, Loschkirchen Germanis, a quo sedes denomina-
tionem accepit (Praeter hoc oppidum, habet loca 11).
x) L. I. Marienburg, 1. c. a. 1813. II. p. 218—250.
In tabelele de contribuție din 1778 erau în întreg scaunul Sibiului 12.240
familii, m a. 1791 însă sunt arătați 15.554 capi de familie, deosebit 3281 vă­
duve și 8477 „impossessionati" — aceștia erau copii și seivitori. Sibiul avea
vre-o (,,etwa“) 12.000 loc. — în suburbii și Românii.
2) I. Benko, Trans. Lib. IV. C. IX. 112. v. II.
„An. 1761 adsumtae sunt. 1. Prima Legio Pcdestris Ordinis Valachica,
in Districtu Coronensi incipit, ac per Districtum Fagaras, Sedem Cibinien-
■ sem, Sedem Szăszvărosensem progrediendo, in Comilatu Ilunyad dcsi7iit.
„Legio prima Valachica, Loca ad meridionalem Transsilvaniae partem
posita occupat, (qucmadmodum Legio Secunda Valachica ad extremum ferme
Provinciae septemtrionem, Siculicae vero Legiones ad orientem situantur:
■sicque custodiendis limitibus adplicantur) et 12. suas Centurias. pro situ lo-
eormn, hac serie habet: 1. Primae Centuriae pagi, in Districtu Coronensi,
sunt: Szunnycgszeg et Tohân. 2. Centuriae pagi, in Districtu Fagaras: Mar-
•sina, Sebeș Kapotsfel, Ilyen, Russor, Hurez, Szetsor; Szevestreny; Jaas; Nagy-
Berivoi; Kis-Berivoj. 3. Centuriae, in Districtu Fagaras: Dragus, Lessa, Poso-
rita. l.udisor, Netot, Brâsa, Dessân, Vajda-Retse; Te'Iegdi-Itetse. 4. Centuria
.Disl.rietus Fagaras pagos complectitur sequentes: Fclso-Arpâs, Also-Arpăs,
 La 18371), găsim aceeași împărțire a teritoriului săsesc („Lainici
cler Sachsein11 lolcuit însă în miajoritae de Românii) în 9 scaune și 2.
district^, urmând după rangul politic („în politiscluu Ranigordnung“):
scaunele Sibiului, Sighișoarei, districtul Brașov, scaunul Mediaș, dis­
trictul Bistrița, scaunele Sebeș, Cincu-mare, Miercurea, Cohalm, Noc­
rich și Orăștie.
In graiul lor Sașii își împărțeam ținutul în cinci părți') a) țara,
de sub pădure (das Land unter oder vor dem Walde) cuprinzând,
scaunele Orăștie, Sebeș și Miercurea, b) tara veche (Altland) cu scau­
nele Sibiu, Nocrich, Cincul-mare și Cohalm, c) Tara vinului (Wein-
land) cu scaunele Mediaș și Sighișoaora, d) Tara Bârsei (Burzenland)
sau distr. Brașovului și e) 'districtul Bistriței,
In acest timp scaunul Sibiului, împreună cu scaunele filiale Să-
liște și Tălmaci se mărginea la Nord icu comitatul Alba inf. la Est cu
scaunul Nocrich și districtul Făgărașului, la Sud ajungea până în
Carpați, iar la Vest cu scaunul Miencurei și comitatul Alba de jos. Cu­
prindea pe lângă orașul Sibiu, 57 comune 3).
In lex. lui Treuenfeld (1839) găsim și mai amănunțit : a) scau­
nul propriu zis al Sibiului cu 1 oraș și 32 comune, b) alte 13 comune’
răspândite pe teritorul săsesc, cari aparțineau la „Siebenrichterguter11,
c) scaunul filial Săliște cu 6 comune și d) scaunul filial al Tălma­
ciului cu 6 sate și o trecătoare (pas) 4).
Scaunul Sebeșului, situat între comit. Alba inf., între scaunele-

Felso-Utsa, Als6-Utsa, Felso-Viszt, Also-Viszt, Bessenbach, Voita; Dridif:

Nagy-Vajdafalva, Kis-Vajdafalva, Lutza. 5. Centuria in Distnctu Fagărâs,.
habet: Ohaba, Sinka, Vaâd, Butsum, Herseny. C. Centuria in eodem Districtu:
Râkovitza. Szkore, Felso-Porumbâk, Also-Porumbâk. 7. Centuria, constat pa-
gis Sedis Cibiniensis: Orlăth, Brad, et Vesteny. 8. Centuria, solo pago Șina
Sedis Cibiniensis absolvitur. 9. Centuria, habet ex Sede Szdsz-Vdros, pagum.
Kutsir sive Kudser, ex Comitatu Humjad, Har6 et Bâtsi. 10. Centuriae in
comitadu Hunyad, Văile Hâtszey, sunt: Ilâtszeg Oppidum, Totesd, Untsuk-
falva, Also-Farkadin; Zajkăny, Klopotiva, Kernyesd, Felso-Szilvăs, Also-
Szilvâs; Szâllăspataka. 11. Centuriam constituant, pagi itidem Comitatus
Hunyad, Vallisque aut Districtus Hălszcg: Bar, Livadia, Galatz, Bajesd; Fe-
jerviz: Hare&d. Korojesd, Macsesd, Szatsal. 12. Centuria, Hvnyadensis pari-
ter Comitatus pagos complectitur, qui sunt: Răkosd, Magyarosd, Hosdât, Al-
Pestes, Kereszteny-AImâs, Keresztur, Kis-Bartsa, Kcrsetz, Vctzel; Mihajesd.;.
Kami, Szâraz-Almăs, Kozia, Bretelin".
V Benigni, 1. c. III. p. 73.
2) A se vedea hărțile vechi.
Benigni, 1. c.
V Ttu.uenff.ld, 1. c.
 (Miercurea și Orăștie — iar spre Sud ajungea până în Carpați — avea
un oraș liber (Sebeșul) și 10 comune x).
Scaunul Miercurea, între scaunele Sibiu și Sebeș, avea un târg
și 11 sate ').
La începutul veacului trecut avea aceeași compunere, decât, că
unul dintre sate e arătat ca prediu (cătun) ").
Scaunul Noarich (Leficlddrcher-St.^OIzner^ prinș între scau­
nele Mediaș, Cincu-mare, Sibiu și districtul Făgărașului, aivea un târg
și 11 comune (sate) 4).
La 1850 districtul Sibiului cuprindea toate scaunele și distric­
tele săsești vechi (în număr de 11) și s’a mai adăugat cercul Reghi-
mtiui și Ibașfalău. Deci în total treisprezece cercuri.
La 1851, între cele cinci regiuni ale Ardealului, ținutul Sibiului
cuprindea șase capitanaie: Sibiu, Mediaș, Sighișoara, Rupea, (Co­
ta Im), Brașov și Bistrița.
In a. 1852 Făgărașul se alipește la Sibiu, iar Reghinul și Rătea-
gul la Bistrița.
La 1854 are următoarele 11 preturi: Sebeș, Miercurea, Orlat, Si­
biu, Avrig, Șeîca, Mediaș, Ibașfalău, Sighișoara, Cincu, Agnita și
magistratura Sibiului 5).

L La I. Benko, 1. c, a. 1778. I. p. 463 e arătat cu 1 oraș liber reg.

(Sabesus) și 10 sate. La L. I. Marienburg, 1. c. a. 1813, p. 276: pe lângă
■ oraș (Miihlbach) 11 sate ; la Benigni, 1. c. a. 1837, iar 10 sate și la Treuenfeld,
1. c. a. 1839. III, p. 119 tot 10 sate. (In statistica din 1760—62, 1. c. scaunele
numite „districte" — Miercurea 10 comune, iar Nocrich 12).
La Marienburg (1. c. p. 280) mai găsim câte-va însemnări privtoare
la Românii din Sebeș. Orașul ave'a două suburbii (Vorstădte) dintre cari una
-era românească (walachische) și era locuită în a. 1785 de 248 familii de
Români (deosebit 47 văduve) 17 fam. de greci și 26 fam. de țigani. In oraș
erau în acel an, în afară de clădirile publice, 284 case (Btirgerhăuser) în
care locuiau numai 24/ familii (desigur săsești, pentru că numai ei aveau
acest drept). Pe lângă oraș erau măieriști, în cari se aflau în a. 1785, alte
126 familii de Români (și 13 văduve). Aceștia, ca să poată trăi, munceau
-cu plugul și cu ziua (câte 20—30 zile pe an după tocmeală) pe măieriștele,
cari erau proprietăți ale orășenilor sași. „Es leben diese grbsstentheils vom
Ackerbau und bestellen den Eigenthumern der Meyerhdfe, welches Biirger
aus der Stadt sind, statt des Miethzinses theils den Pflug, theils leisten sie
.conventionsmâssig 20 oder 30 Tage im Jahre denselben Ilandarbeiten".
2) I. Benko 1. c
3) L. I. Marienburg, 1. c. II. p. 286. In conscripția dela 1791 erau 2777
vapi de familie, 553 văduve și 1447 impossessionati (copii și servitori). La
iBeningni -(l. c.) deasemenea 10 sate și 1 prediu.
4) Benbo, Marienburg, Benigni, 1. c.
5) E. A. Bielz, 1. c. p. 401 și 28. (pag. urm.)
 In proiectul întâiu, dela 1863 comitatul Sibiului cuprindea : scau­
nele Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sibiu cu Săliștea §1 Tăknacuil, câteva
Intrări din comitatul mărginaș Alba de sus și Ocna Sibiului cu nouă
sate — Iară satele de peste Tâmaiva și Olt.
In proiectul al doilea din acelaș an (1863), se propunea comita­
tul Sibiu din : scaunul Sibiu (cu Tălmaciul și Săliștea) scaunele Se­
beș, Miercurea, Mediaș, Nocrich și Cincu, împreună cu intrările co­
mitatului Alba, fără satele de lângă Olt.
In proiectul dela 1864 (al guvernului Transilvaniei) municipiul .
Sibiului alipea toate scaunele săsești.
In proiectul comitetului Dietei Transilvaniei (din acelaș an) mu­
nicipiul Sibiului mai alipea din partea Brașovului 81 mii loc. și din
partea Bistriței 48 mii locuitori.
Prn delimitarea comitatelor la 1876—1877, comitatul Sibiu s’a
format.. din: a) scaunul Sibiului, cu orașul, b) scaunul Sebeșului
săsesc,, ciu orașul, c) scaunul Miercurea, d) scaunul Nocriichului afară
de partea alipită comitatului Târnava-Mare, e) cele două părți ale
comitatului Alba de jos, situate pe teritoriul crăesc împreună cu co­
munele : Mag, Săcel, Aciliu, Sebeșel, Săsciori, Laz, Cacova, Găpâlna,
Șugag, f) cele două părți din comitatul Alba de sus situate între
scaunul Sibiu și Nocrich, cu 'comunele: Cornățel și Nuicet. (Capitala:
Sibiu).
După această delimitare comitatul Sibiului avea o suprafață de
3313 kimip., cu două orașe (cu consiliu), 64 comune mari, 24 comune
mici și 64 cătune. Intre comunele mari 17 aveau peste 2000 loc.
*
In România, în proiectul I al Comisiei județelor se propunea ca
județul să fie format ; 1. Din vechiul județ Sibiu, fără plasa Sebe­
șului. 2. Plasa ArpașuLui (județul Făgăraș). 3. Ocna Sibiului și 12
sate înconjurătoare din județul Alba (până la o linie dusă pe la Sud

Această mare circumscripție (Kreis) una clin cele 10 ale Ardealului

cuprindea atunci 277 comune cu 344.099 loc.
Pretura (Bezirk) Sebeș avea, pe lângă oraș (5212 loc.) 23 sate; pre­
tura Miercurea, 1 târg (Miercurea, cu 1364 loc.) și 24 sate; Orlat (1645 loc.)
12 sate; Sibiu, 1 oraș (Sibiul, cu 1G.2G8 loc.) 1 târg și 26 sate; Nocrich (târg
cu 958 loc.) cu satele de mai ’nainte; Avrig („fruher deutsches, gegenwărtig
fast ganz rumaenisches Dorf“) sat cu 2512 loc. (totuși nu era târg ca Nocrich)
cu 21 sate; Șeica mare, târg (1354 loc.) cu 25 sate; Mediaș, oraș (5390 loc.);
3 târguri și 33 sate; Ibașfalău, oraș (2264 Ioc.) cu 22 sate; Sighișoara, oraș
(8104 loc.), 1 târg și 25 sate; Cincu mare, târg (2635 loc.) cu 13 sate; Ag­
nita, târg (2614 loc.) cu 16 sate.
de Ohaba, Tău, Roșia, Broșteni și Șoroștin). 4. Plășile Cincu-mare,
Agnita și 17 sate din plasa Mediaș (jud. Târnava mare), până
la o linie dusă pela Nord de Șeica-Mică, Săcel, Vorumloc, Mo-
tișdorf, Alma săs., Măgărei, Praștia, lacobeni, Netuș, Hendorf, Țelna
și Mucundorf. 5. Comunele Câineni din județele Vâlcea și Argeș. Ca­
pitala Sibiu.
In proiectul II. al comisiei județelor se propunea să fie format
din : 1. Vechiul județ Sibiu afară de plășile Nocrich, Sebeș și orașul
Sebeș, 2. Plasa Sângătin cu orașul Ocna-Sibiului, 3. Satele : Săcel,
Vorumloc, Agânbiciu, Șoala, Șeica Mică(, Șeica Mare, Călvasăr, Boar-
ta, Retișdorf, Mighindoala, Stena, Văisăud și Hășag din Târnava-
Mare. 4. Comunele : Câineni de județul Argeș și Câineni din județul
Vâlcea. Deosebit orașul Sibiu, capitală.
Față de aceste proiecte prefectura județului cere, nu numai să
nu se știrbească nimic din teritoriul județului, dar să i se mai dea
de la alte județe: 13 comune din jud. Alba și 5 comune din jud.
Făgăraș. (
Prin noua împărțire dela 1926, județul Sibiului a fost format din :
1. Vechiul județ Sibiu, afară de : comuna Bendorf, care a trecut la
județul Târnava-Mare, plasa Sebeș care a trecut la județul Alba. 2.
Plasa Ocna-Sibiului (fără comunele : Ghirbom și Cut) dela județul
Alba. 3. Comuna Hășag dela județul Târnava-Mare. (Capitala Sibiu).
Județul Sibiu cuprindea, până la 1926, — 87 comune grupate în
6 plăși: plasa Cisnădie, Mercurea, Nocrich, Săliște, Sebeșul-Săsesc,
Sibiu, un oraș cu consiliu (Sebeșul-Săsesc) și unul cu municipiu (Si­
biu). In noua delimitare cuprinde 2 comune urbane: Ocna-Sibiului
și municipiul Sibiu. Comune rurale are 87 (ca și în vechiul județ)
grupate în 6 plăși: plasa Avrig cu 12 comune, Mercurea cu 18, Noc­
rich cu 12, Ocna-Sibiului cu 14, Săliște cu 13, Turnișor cu 18 co­
mune.
 JUDEȚUL TARNAVA-MARE.

Comitatul Târnava, mare (Nagy-Kukiilo), a luat ființă abea la

1877.
înainte existau în acest ținut scaunele săsești, Cohalm, Mediaș,
Sighișoara și Gincul mare.'
Scaunele aceste apar mai întâi (în documente) prin v. XIV1).
Oraișdle însă sunt mai vechi. (A se vedea la pag. 18).
. Scaunul Mediașului, la 1402 se găsea sub cernitele Secuilor 2).
In v. XVIII (în statistica dela 1760—62) 3), soaunuli Media­
șului e arătat ou 27 comune, în al Sighișoarei 12, în scaunul Cincu
mare 22 și în al Cohalmului (Rupea) 18 comune.
In compendiolul lui Matth. Bel (1779), găsim și o descriere su­
mară a acestor scaune4).

*) Pesty F. 1. c. II, p. 38—63.

2) I. S. Pușcariu, I. c. p. 34.
3) An. Ist. n. 1. c.
4) Matth. Bel, 1. c. p. 165.
II. Sedes Mediensis, Hungaris Megyes Szek, Germanis Megyiescher
Stuhl, nomen mutuata ab urbe libera regiaque Megyes, maro cincta.
eaque sat ampla, ad fluvium Kiikulo maiorem iacente, nec hoc solum situ,
sed ipsa quoque aedificiorum structura satis amoena. Est celebris colle-
gio PP. piarum scliolarum, et augustanae confessioni addictorum gyim-
nasio Est praeterea, in ea memorabile oppidum Berethalom, Berethal-
mum, quod amplum est, et templum in rupe praealta constructum habet-
Praebet oppidum superintendenti augustanae confessioni addictorum se-
dem.
III. Sedes Schesburyensis, Hungaris Segesvâr-szek, Germanis Sches-
burger Stuhl cuiius metropolis est Schesburg, Hungaris, Segcsvâr, li­
bera regiaque urbs, muro cincta, ripis fluvii Kukolo adiacens, et anno
1196. fundata. Huius pars, in edito colle, pars, in eius clivo, sensim io
planitiem desinențe, structa est, quam, praeter civium copiam, platea-
rumaue, et domorum munditiem, ipsa etiam positionis ratio, salubrisqua
aeris temperies commendant.
V. Sedes Nagy Sirtffensis, Hungaris, Nagy Sink Szik, Germanis Gross
Schenker Stuhl, cum oppido cognomine, sat quidem illo frequenti, sed,
 La 1784 scaunul Mediașului a rămas la comitatul Sibiului, iar
celelalte trei, Cincul, Sighișoara și Rupea CGohalm) au fost alipite la
comitatul Făgărașului. Aceasta a durat numai până la 1790, când,
s’a revenit la vechea .situație.
Scaunul Mediașului se mărginea la Nord cu comit. Târnava, la
Est cu scaunul Sighișoarei și părți din Alba de sus, la Sud cu scau­
nele Gincul-Mare, Noicrich, și Sibiu.
Scaunul Sighișoarei se mărginea la Nord cu comit. Târnava și
scaunul Odorhei, la Est cu scaunul Gohalm,la Sud cu scaunul Gincu-
Mare și la Vest cu scaunul Mediașului și părți din comit. Alba de sus.
Scaunul Sighișoarei ocupa locul al doilea în ordinea politică a
scaunelor săsești și era împărțit în două cercuri, unul de sus eu 6
sate și cercul de jos ion 10 sate1).
Scaunele Mediaș ocupa locul al treilea în ordinea scaunelor să­
sești și cuprindea, pe lângă oraș, cinci târguri și 2 sate2).

si id unum excipias, quod pari, et suffragio et iuribus, cum ceteris sedi-

bus Saxonicis gaudeat, nihil lectorum adtentione dignum offerente. (Ha-
bet pagos viginti et duos).
VI. Sedes Rujicnsis, Hungaris, Kohalom Szek, Germanis, Repser Stuhl,
in quo, oppidum eiusdem est nominis, nulla tamen re peculiari memo­
rabile (Reichersdorffii tempore habebat sedes 15. nune 18. pagos).
0 L. I. Marjenburg, 1. c. a. 1813. II. p. 256. In listele de contribuție din
1791, erau 4262 capi de familie; 812 văduve și 2493 „impossessionați". La în­
ceputul veacului trecut populația era socotită la 19.500 loc. și anume: 13,636
sași și germani („Sachsen und Deutsche") 4190 români (Walachen), 1545
țigani, 138 unguri și câți-va armeni și greci.
Orașul Sighișoara avea în a. 1802 în cetate 806 case, iar în suburbii
țin den Vorstădten) vreo 400 case și colibi. Numărul locuitorilor e arătat
(foarte nesigur) la 6000. Cetatea de sus avea odinioară 14 turnuri. La 1515
această cetate înaltă, din cauza greutăților de comunicație pe scări a fost
aproape părăsită. Mai târziu, din porunca regelui Vladislav, a fost reocu­
pată de autorități și de locuitori, ademeniți prin scutire de impozite pe
7 ani.
2) L. I. Marienburg, 1. c. 1813. II. p. 266. După conscripția din 1791
avea 5877 capi de familie. 983 văduve și 3668 „impossessionati".
Mediașul e amintit întâia-oară ca oraș (civitas) în a. 1424 (mai’nainte
era amintit ca „villa"). După acest an e amintit iar numai ca opid (târg-
.oppidum), iăr la 1552 a primit definitiv drepturile de oraș. Zidurile, cari
încunjurau orașul, aveau șase porți, iar în oraș erau 440 case.
Orașul Mediaș avea în . 1796 locuitori 4235 șil anume: 2473 sași; 1513
români;'82 unguri și 195 țigani și deosebit două companii de soldați. Ro­
mâni locuiau la margineia orașului, de jur împrejur („vor der Stadt auf
allen Steiten"). Românii ortodocși aveau la marginea orașului o biserică
Re lemn.
 Scaunul Gincuhii se atingea la Nord cu scaunul Sighișoarei, la
Est cu scaunul Gohalm, la Sud cu districtul Făgărașului, la Vest
cu scaunele Mediaș și Nocrich și părți din comit. Alba de sus.
Acest scaun (Cincu-mare) cuprindea la sfârșitul v. XVIII, două
târguri și 20 sate
Scaunul Gohalm se mărginea la Nord și Est cu scaunul Odor­
hei, la Sud cu districtul Făgărașului, la Vest cu scaunul Sighișoarei.
Acest scaun cuprindea 1 târg și 16 sate2).
Cu privire la localități și numărul acestora, aproape de mijlocul
secolului trecut, găsim următoarea situație:3).
Scaunul Mediașului, avea pe lângă oraș, 6 târguri și 20 sate.
Scaunul Sighișoarei, avea pe lângă oraș, 15 sate și un cătun, gru­
pate în trei cercuri (de sus, de mijloc și de jos), fiecare cu câte cinci
sate.
Scaunul Cincu-Mare avea două târguri și 20 sate, iar scaunul
CâTiahn un târg, 17 sate și un prediu (cătun).
La 1850 aceste scaune, se concentrează (împreună cu celelalte'
scaune săsești) în districtul Sibiului.
La 1854 Rupea (Gohalm) trece ca o pretură la prefectura Bra­
șovului, iar celelalte scaune la prefectura Sibiului.
In proiectul întâi al guvernului dela 1863, Sighișoara, Gincu șl
Cohalm, sunt propuse Ia comit. Făgărașului, iar satele de peste Târ­
nava mare, ale Mediașului și Sighișoarei erau atribuite unui comi­
tat nou „Cetatea de Baltă“.
In al doilea proiect se propune un comitat al Sighișoarei, în
care intră și Rupea, iar Mediașul și Cincul la comitatul Sibiului.
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877, a luat ființă noul
comitat Târnava mare format din: a) scaunul Cohalmului, b) scau­
nul Sighișoarei cu Sighișoara, c) scaunul Cincu-Mare, d) scaunul
Mediașului cu Mediașul, în afară de localitățile anexate la comitatul'
Târnava-miică, e) din comitatul Alba de sus toate acele părți4) cari

B L. I. Marienburg, 1. c. a. 1813. II. p. 282. In a. 1791 avea 4641 capi de

familie, 944 văduve și 2460 „impossessionati“-copii și servitori.
=) Ibid. 1813. 1. c. II. p. 288. Erau în. a. 1791 în acest scaun 4564 capi de
familie, 941 văd. și 2072 „impossessionati“.
3) Treuenfeed, 1839, 1. c.
4) Bogacea, Agoștin, Racoșul de jos, Ormeniș, Dopca, Hoghiz, Tân-
tâna, Crihalm«L.Dăișoara, Mateiaș, Mucundorf, Paloș, Valendorf, Mălăncrav,
Beșa, Ferihaz. Felia, Hașfalău, Criș, Betișdorf, Noiștat, Șarpotoc, Roan-
dela, Vâlcăndorf. Zoltan. Bârghiș. Ghijasa de sus, Ghijasa de jos, Coveș,.
n’au fost alipite la comitatele : Trei-Scaune, Făgăraș și Sibiu, f) din
scaunul Nocrich 2 comune aflate în această regiune: Măgărei, Apat-
falău. Capitala Sighișoara. *)
*
In primii ani după unirea Ardealului cu România, urmărindu-se
idea unor județe mai mari, s’a crezut că e mai bine să se formeze un
singur județ al Târnavelor. In consecință, în proiectul I. al comisiei
județelor (1921), se îngloba: 1. Județul Târnava mare, afară de ce
s’a propus a se da județelor Sibiu și Bârsei. 2. Județul Târnava
mică, afară do satele date județului Mureșul de sus. 3. Plășile Blaj
și Uioară (aceste fără 2 sate) și satele Murăș-Căpud, Șolmuș, Miș-
creac, Liorinț, Tâmpăhaza, Ujfalău, Pețelta, Beța, Odvereni și Lo-
padea (pis. Teiuș). 4. Jumătatea de Vest a plășii Cristur (până la o
linie dusă pe la răsărit de: Kbrispatak, Gagu, Mg. Andrasfalva, Szt.
Ăbrahâm, Csekofalva, Cristur, Fiatfalău și Feleag). Ca reședință a
fost propus Blajul, situat la confluența Târnavelor și liniilor ferate.
Altfel locuitorii din actualul județ, Tâmava-mică, ar trebui să facă
un mare ocol până la Sighișoara sau chiar Mediaș.
In proiectul II. al aceleiași comisii a județelor se propunea : 1.
Vechiul județ Târnava-Mare afară de ce s’a dat județelor vecine. 2. Jm
dețul Târnava-Mică afară de ce dă județele vecine. 3. Plasa
Cristur din județul Odorhei. 4. Plasa Blajului din județul Al-
Sâncraiu, Lopadea-ungurcască, Rădești, Liorinți, Mescreac, Pețelcia,
Capitala Blaj sau Sighișoara.
In noua împărțire (1925), a rămas jud. Târnava mare format
'din: 1. Vechiul județ Târnava-Mare, afară de comunele : Bruiu, So-
martinul, Gherdeal, Sona, Rodbav, Soarș, Cobor, Buholt, Calbor, Fel-
mer, CincuVMare, Cincșor, Toarcla și Hălmeag, cari am trecut la ju­
dețul Făgăraș ; comunele Hoghilac și Prod cari au trecut la județul
Târnava-Mică; comuna Hășag trecută la județul Sibiu. 2. Comunele:
Boiu-Mare, Dârloș, Șoardu, Hetur, și Țopa din județul Târnava
Mică. 3. Comuna Bendorf dela județul Sibiu. 4. Comunele Archita,
Beia și Draoș dela județul Odorhei. 5. Comunele Ondulata, și Lupșa
dela județul Făgăraș. Capitala Sighișoara.

Ibișdorful român, ZIagna, Vecerd, Căivasăr, Buia, Mighindoala, Stenea,

Metișdorf, Motișdorf, Boarfa, Petișdorf, Băvășcl, Șelcău, Șaldorf, Vesăud.
O scurtă descriere a acestui comitat în „Osztrâk magy. Mon. I. c.
VII. de Pildner F.
 Județul Târnava Mare cuprindea (până la 1926), 123 comune
grupate în 5 plăși: Agnita, Cincul-mare, Cohalm, Mediaș, Sighișoara
și două orașe cu consiliu: Mediaș și Sighișoara.
In noua împărțire cuprinde 2 comune urbane: Mediaș și reșe­
dința Sighișoara. Comune rurale are 117 (deci cu 5 mai puține ca
vechiul jude>t) grupate în 6 plăși: Agnita cu 18 comune, Daneș cu 23,
Hendorf cu 15, Mediaș cu 17, Rupeni cu 30, Șeica mare cu 15 comune.
 JUDEȚUL TÂRNAVA-M1CĂ.

Comitatul Târnava (Kykileo, Kiikiilo) J, e socotit ca unul dintre

cele șapte județe mai vecini, organizate de Unguri.
Castrul Kukiilo e menționat la 1197, dar comitatul (cu toate că
vechimea lui e dusă până Ia cei dintâi regi ai Ungariei) e menționat
abea în v. XIII, la 1217 și 1921 ').
In v. XV, acel comitat ocupa în linii generale teritoriul comita­
tului Târnava mică din timpurile din urină (sfârșitul v. XIX). Avea
patru cetăți, Cetatea de Baltă, Uioara, Micaisasa și Bochnya, patru o-
rașe-târguri și 141 comune 3).
Pe vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș, exista și o
stăpânire românească, în părțile acestea, ca feud, Cetatea de Baltă
(Kiikulbvăr) „cum nonnulis pagis“ 4). (O expunere documentată la D-l
N. Iorga, în „Ist. Rom,, din Ardeal și Ung/) la Șt. Meteș6) și la V.
Motogna, 1. c.
Acestei cetăți aparțineau opt sate ‘).

h Se mai găsesc mai multe numiri vechi apropiate la Csânki (1. c.) ș. a.,
deasemenea pe hărțile vechi (a se vedea la interpretarea hărților).
-’) Pesty Fr. 1. c. II. p. 17 și I. p. 19.
:1) Csanki D. 1. c. V. p. 839.
4) G. â Reiciiersdqrff, Chorogr. 1550. 1. c. p. 12. „înde Kykellewar uno
miliari â Megieș distat ad Occasum, illio fluvius minor Kykellew ab arce
non adeo procul praeterlabitur, quam arcem quondam Petrus Waywoda
Moldavus cum nonnulis pagis cum iacentibus, ex donatione et inscriptione
olim Divorum Hungariae Regum possidebat“.
5) La Cap. IX, p. 128. (Un Domn moldovean rîvnitor al Ardealului: Pe­
tru Rareș și opera lui.
e) Moșiile Domnilor.... 1. c.
T) Șt. Meteș. 1. c. p. 33: aparțineau satele următoare: Dicio-St. Mar­
tin, Cuștelnic, Craifalău, Sălcud, Petrișat și Zagăr după cum ne arată o
scrisoare din 10 April 1540 a lui Ștefan Vodă Lăcustă, care le reclamă dela
nobilul ardelean, de sânge valah, Mailat (Veress, Fontes rerum Transylvani-
corum, IV, p. 301 no. 258). Bogdan Vodă stăpânea la 1504 și satele Vesăuș
și Boian, pentru care are procese (Ibid. pp. 72 și urm.; p. 84—5 no. 67). încă
ștefan cel Mare mai primise ca dar dela regele Vladislav și dealul cu vii
din satul Velț din apropierea Cetătii de Baltă (Hurmuznki, II, p. 372 no. 533).
 In statistica din 1760—62 comitatul e arătat cu 112 comune ')
La a. 1779, e arătat numai cu 85 localități (grupate în două cer­
curi) 2).
La 1784 comitatul a fost lărgit, adăugându-i-se și scaunul Mure­
șului. La 1790 s’a revenit la vechea situație.
In repertoriul dela 1808 3), comitatul cuprindea două cercuri (cir­
culi) superior și inferior, fiecare cu trei plase (processus).
Aceeași împărțire o găsim ia 1813 și anume: a) în cercul de jos
procesele (Bezirk): Galfalău (Galfalva) cu 16 sate, Iernut cu 24 sate
și Tătârlaca cu 25 sate; b) cercul de sus cuprocesele :Cund cu 18 sate,
Nadeșa cu 16 sate și Zagăru cu 14 sate.4)
La 1837 îl găsim având două cercuri (de jos și de sus) fiecare
cu câte trei plase (procese) un oraș, un târg și 116 sate’’).
In lexic. Treuenfeld (1839) ni se dau opt plase. Cercul de sus
avea trei plase (cu un oraș, 49 sate și un prediu), iar cercul de. jos
cinci plase (cu un târg, 65 sate și un prediu) 6).
In arondările dela 1850 și 1851 a fost împărțit între comitatele
vecine. La 1854 a fost alipit partea cea mai mare la prefectura Oșorhe-
iului (Mureșului,7). In a. 1863, la ordinul Cancelariei împărătești dela

0 An. inst. Ist. n. 1. c.

2) Matth. Bel. 1. c. p. 143.
V. Kiikoliensis Comitatus, Kiikolb Varmegye, die Kukblier, oder Kd-
kelburger Gespanschaft, cum anine Kochelio, quem Hungari Kukollo ad-
pellant, ad dextram in mediterranea recedit, haud multis oppidis, castrisque
exclutus (superior eius pars 50. inferior 35. loca habet). Inter quae Rotnod
et Ebesfalua, arces duae, muro turribusque incinctae inde sequuntur. Bonyha
Bonyha, arx elegantis structurae ad gentem Bethlenianam pertinet. Ktikollo-
vâr, Kokelburg, Kukollovarinum, castram munitum structurae elegantis, ad
amnem cognominem, nomen mutuatum est comitatui. Szent Miklos, fanum
S. Nicolai, oppidum eximium, et castris duobus, ex superiori et inferiori
latere clausum, amni Cochelio adsitum est. Incolae regionis sunt Hungari,
iisque interspersi Valachi
3) Lipszky, 1. c.
4) L. I. Marienburg.^ 1. c. a. 1813. II. p. 75. In a. 1778 erau în listele de
contribuție ale comitatului 16,664 familii, mai mult Români — „meistens
Walachen“ —• și ungurii, Sași și Armeni.
Pentru Cetatea de Baltă, găsim la acest autor numirile „Kukullb-văr,
Kukullovarinum, Quiculo, Cuculliburgum, Cochelium, Kokelburg11, și numi­
rea românească, scrisă „Cshetatie de Balte“.
5) Benigni 1. c.
s) 1. c.
7) In acel timp D. Sânmartinul avea 1212 loc., Cetatea de Baltă (cu un
cătun) 1365, lernutul 1188 loc. (E. A. Bielz, 1. c. pp. 67).
Viena, guvernul Ardealului a înaintat spre aprobare două proiecte.
In cel dintâi Ardealul era împărțit în zece comitate, între cari era și
comitatul Cetatea de Baltă, cuprinzând fostul 'comitat Târnava (Ku-
kiilo), împreună cu scaunul Mureșului și satele de peste Târnava-mare
a scaunelor Mediaș, Sibiu și Sighișoara.
Acest proiect neprimindu-se, pentrucă erau comitate prea mari,
s’a înaintat al doilea proiect, în care s’a păstrat comitatul Cetatea de
Baltă, având întinderea fostului comitat Târnava, cu mici rectificări,
primind două enclave și dând cinci sate comitatului Odorheiu. (Admi­
nistrator al comitatului Cetatea de Baltă, era I. S. Pușcariu).
In proiectul comitetului dietal din 1864 is’a propus din nou să fie
desfăcut și legat de comitatele (municipii vecine) Târnava de jos, și
Alba lulia, iar partea de sus la municipiul Odorheiului.
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877, s’a format comitatul
Târnava-mică din : a) fostul comitat Târnava, afară de comunele tre­
cute la comitatul Odorheiu, b) 6 comun© din scaunul Mediaș : Curciu,
Băgaciu, Basna, Proștea-mică, Proștea-mare, Velț, c) orașul Ibașfalău
(Elisabetopol) care a fost făcut reședință.
Comitatul acesta avea o suprafață de 1724 kmp.
In proiectul comisiunei județelor (1921) urmărind a forma ju­
dețe mai mari, s’a propus desființarea acestei circumscripții adminis­
trative și alipirea la județele vecine.
Fruntașii acestui județ, de toate neamurile, firește, au protestat
împotriva desființării și împotriva mutării capitalei de județ dela D.
Sân-Martin — sprijininda-rse pe toate motivele, economice și sociale.
In noua împărțire (19261 jud. Târnava-mică a fost format din :
1. Vechiul județ Târnava-mică afară de: Boiu-mare, Șoardul. Topa,
Hetiur și llârloșiu, care trec la Târnava-mare. Comunele: Tirimia-
mare, Tirimia-mică, SMul-nou^ Gerghidul-mare și Cerghidul-mic, cari
au trecut la județul Mureș. 2. Comunele Hoghilac și Prod din județul
Târnava-mare. 3. Plasa Blaj și comunele Ozd, TTerepea,, Șilea, Medveș,
Bichiș și Gâ.mbuț din județul Alba de jos. Capitala Blaj, (în realitate
a rămas până acum tot la D. Sân-Mărtim).
 JUDEȚUL ALBA.

Regiunea Aibă este de asemenea una dintre cele mai vechi cir­
cumscripții administrative.
In timpurile cele mai vechi ale stăpânirii ungurești, înainte de
așezarea Sașilor, comitatul Alba avea o întindere mare, până la ho­
tarul de Miazăzi al Transilvaniei. Nici nu se găsesc, pentru timpul
d’înainte d'e colonizarea sașilor, urme ide existenta altui comitat, pe
toată întinderea dintre Mureș și Olt iși dintre Rătezat și trecătoarea
Oituzului.a)
Chiar Sibiul, Brașovul și Făgărașul, au ținut la început de co­
mitatul Alba.
Pe teritoriul comitatului Alba au existat și .feude dăruite voevo-
zilor români de peste munți, la'Vânt Borberek... lângă Mureș (unde se
încărca sarea.2)
In cursul timpurilor comitatul Alba a suferit dese modificări în
întinderea sa. Mai târziu s’a despăirțit în două comitate Alba supe­
rioară și Alba inferioară. Comitatul Alba superioară a fost împărțit
între alte comitate, partea cea mai mare a trecut la comitatul Sibiului
și la comitatul Treiscaune (împreună cu districtul Brașovului.
La 1658, dupăce Turcii au pustiit orașul Alba-Iulia, reședința
comitatului s’a mutat la Aiud. 3)

Pesty Fr. 1. c. II. p. 19. — Anănunte în: Also-Feher nuyije immogra-

fiăja. Nagyenyed (Aiud) 1896.
Benko: Milcovia, ibidem.
2) G. ă Reichersdorff. (a 1550) pag. 12. v.
Zabesus ciuitas non magno interuallo ab Alba Julia, in planitie,... A’qua
ciuitate non longe duo sunt oppida, utpote Wijncz et Borbereck, quae alias
ex Diuorum Hungariae Regum donatione, ad Transalpinum spectabant Wo-
yuodam, Regibus Hungariae subiecta ubi sal Regium ratibus instructis Ma-
rusio amne aplicatur, et înde Hungariam prouehitur,... Ea ciuitas habet
pagos Regios decern et septem.
") Osztrăk-magy. Monarchia. Bp. 1901. VII.
 In statistica dela 1760—62 *) e un singur comitat Alba cu 223
comune ceeace înt-eaimnă, că ipe atunci fostul comitat Alba ele sus era
desființat și în parte imit cu Alba de jos2) — îl întâlnim însă din nou.
Cu câti-va ani mai târziu (pe la anii 1770) găsim comitatul Alba
cu 246 comune, grupate în trei cercuri (cercul de sus cu 69 comune,
cel de mijloc cu M și cercul de jos cu 96 comune.3)

2) Anuarul Inst. de Istorie națională. Voi. III. Cluj: Statistica Români­

lor ardeleni, din 1760—02, 1. c. Date statistice referitoare la acelaș timp mai
găsim la L. I. Marienbuhg, 1813, (1. c.).
Deosebit mai sunt statisticele dela 1733 (G. Bogdan-Duică în „Convor­
biri literare'’ a. XXX. 1898) și dela 1750 (Dr. A. Bunea 1901 — statistica fă­
cută de P. Aron). Mai există statistici necomplecte dela sfârșitul v. XVII și
încep, v. XVIII.
2) L. I. Marîenbung, 1. c. a. 1813, II. p. 11: La 1776 comitatul unit din
Alba de sus ți de jos avea 94.497 locuitori români: „In. diesem und dem
damahls mit ilim vereinigten Comitate Unteralba zâblte man im lalire 1766
nur V alachen 94,497 Se.elen, und im Jahre 1778 contribuirende Familicn
6437."
:1) Math. Bel. 1779, 1. c. p. 144.
VI. Albensis seu Albaiidiensis Comitatus, Ghula-Fejervâr, vel Kârolyvăr
Vârmegye, die Weisenburger oder Karlsburger Gespanschaft, inde secundo
Marusio amne, versus meridian remouetur. (In tres partes dividitur,
quarum prima superior 69. altera media 84. tertia inferior 96. loca tenet.)
In eius tractu sunt.
Eiiged, Nagy Enyed. Enyedinum, oppidum copiosum, et gyimnasio
(academico) reformatorum celebre, in occidentali amnis Marusii tractu
iacot. timizii Aszu, Uoszszu Aszu, vicus cum castello, genți Tomaianac ob-
noxius, inde ad dextram amnemque Kukollo recedit.
Balas/alua, Blasendorf, vicus coloniae Valachicae, et sedes Valachorum
episcopt, Enyedino ad dextram, in eodem tractu obiacet.
Szent Kiriily, szent Kiraly, castcllum elegantis sturcturae. in eodem
tractu, ad gentem Banffianam pertinet.
Tdris. TOvicium, oppidum cocnobio PI’. Paullinianorum nobile, prope
Marusium conscdit.
X. Michcl, seu Totfalu, castrum S. Michaelis, arx structura© solidoris,
rupi- prnealtae imposita, indeque baud procul dissita, ruinam minatur.
Lepp-rbr. Gyula Fejer-Vdr, Wcissenburgum, Alba lulia, iam vero Kă-
roly Văr, Carlsburg, Alba Carolina, a Carolo Vl.-reparatore dicta; urbs est
munita. et cum aedificiorum structura, turn sedo episcopi splendide, in
Marusii amnis rina, loco hilari posita, et campis, ac vinetis longe latcque
cir< umfunditur. S'edes erat principum Transiluaniae, nune monumentis eo-
rum j’lustris. Ilabot quoque domum monetariam.
/Anina. Zalakna, klein Schlatten, auraria parua, oppidum est metalli-
cum in quo diuifes auri, et argenti vini venne. Dacorum ac Romanorum
temporo'iam cognitae. celebrantur, ad laeuam.
Jlorbcrci;, Porbereka. arx in rupe praealta. iurribtis, confirmata, oppido
huius nominis imminet, loco ad Marusium opportuno. 10
 In împărțirea dela 1784 găsim numai comitatul Alba de jos, ca
unul dintre cele zece comitate ale Ardealului, cu reședința (pretoriu)
la Ai ud.
După 6 ani s’a revenit la situația dinainte,cu două comitate, din­
tre cari Alba de sus foarte redus.
Comitatul Alba de jos era împărțit în două cercuri (circuli) cer­
cul de sus și de jos. Cercul de sus era împărțit în plasele: Abia, Vin-
țul de jos, Zlatna, Ighiu, Sângătin și Ofenbaia. Cercul de jos avea pla­
sele: Păuca, Blaj, Aiud, Ciumbrud, Vioara și Sânbcnedic.*)
Comitatul Alba de sus avea (la sfârșitul v. XVIII) numai cinci
plase: Buia, Bârghiiș, Retișdorf (Râtu, în Lipzky. 1808) Paloș. Peselcu,
(Peselnek).
Acest comitat — Alba de sus — avea o înfățișare deosebită. Din
vechiul comitat, din caro în timpurile de mai nainte fusese desfă­
cute pe rând teritorii pentru scaunele săsești și săeuieșli, pentru feude
ș. a. —■ mai rămaseră în acest timp numai bucăți izolate și adeseori
departe una de alta — întotal 13 bucăți de teritoriu (enclave).
Intâit bucata (enclavă) se găsea la isvoarele Buzăului până la
trecătoarea prin munți, .între Treiscauine, Țara Bârsei și hotarul spre
Muntenia; a 2-a ținutul „Hidagu“ (Hogic-Hidveg-Fiirstonburg) între
Țara Bârsei și Treiscaune la Nord; a 3-a lângă hotarul scaunelor Ciuc

Alvincz, Bints, Aluinczium, Binsium, arx olim venusta, (uno milliari

Alba distat) morte Georgii Martinusi cardinalis cum primis memoranda,
nune tamen flammis defoedata, priori trans amnem obiacet. Secessus epis­
cop! Transiluaniae ad quem pars notabilis oppidi pertinct.
Homorod, Homorodum, salis prouentu conspicuum, magis in austrum,
secundo amne immergitur.
Brad, Brada, oppidum tractus cognominis praecipuum, ad collimitium
comitatus Zarandiensis recessit.
Kbros-Bdnya, Chrysii auraria, ad scaturigines amnis Chrysii, inter
oppida metallica locum habet.
Abrug-Bănya, Abrud Bâriya, Awrud, Gross Schlatten, auraria. oppidum
frequens, et cultum, caput est quatuor oppidorum metallicorum, auri, ac
argenti mineris diuea? sedesque camerae metallicae praccipua (nune iam
haec est Zlatnae) suprâ, in regione media.
Offen-Banya, Offum-banya, Offenburg, oppidum adaeque metallicum, a
furnis metallurgicis, (Ofen) nomen aecepisse videtur. Addi bis possunt;
Keres Banya, germanis Altenburg, ad fluuium Chrysium, seu Keres-Rcz-
bănya antea Kisbanya; Maros-Ujvâr, supra ripam Marusii Szent-Pdl, et
Badnot arces et Recszekb rupes, ob fontes, quos cmittit, qui ad morbos cu-
randos cum fructu adhibentur.
V I. Lipszky, 1808,1. c. și L. I. Maiuenburg: Gcograpliie d. Grossfurst. Sie-
benburgen. Ilcrmanst. 1813. II. p. 13.
 și Treiiscaune; a 4-a între Bursa, Treiscaune, scaunele Odorhei și Go-
halm și districtul Făgărașului; a 5-a era ținutul Pin tic situat în
scaunul Gohahn, atingându-se la Nord, cu scaunul Odorhei,; a G-a
(între scaunele Sighișoara și Odorhei și comitatul Târnava; a 7-a era
satul Zoltan (Zoltcndorif) din scaunul Sighișoarei; a 8-a satul Molia
(Mohu-Muckendoril) ântre scaunele Ciufc-mare și Qohalm; a 9-a satul
Valdor (Wallendorf-Valldoril') între scaunele Gineu-mare și Gohalm;
■a 10-a satul Galați, între scaunele Gincu-mare Gohahn și districtul
Făgărașului; a 1 l-tea satul Bâtu (Itetișdonf-Reteschdorif) situat în
scaunul Gincu-mare; a 12-a împrejurimea Matencrog (Malmkrog-
Ahnakarek) între scaunele Gincu-mare, Mediaș, Sibiu și Nochrich1).
Această împărțire în două comitate s’a menținut până pe la mij­
locul veacului trecut.
Pe la 1837 găsim, pentru ambele comitate aceeași împărțire (ca
și cea dela sfârșitul v. XVIII). Comitatul Alba de jos avea un oraș
liber, 13 târguri, 174 comune și 5 predii. Comitatul Alba do sus avea
69 comune (sate). 2)
Comitatul Alba de jos se mărginea atunci spre Nord cu comit.
Turda, cu scaunul Arieșului și cu comit. Cojocna, la Est cu comit.
Târnava și cu scaunele Mediaș, Miercurea, Sibiu, Sebeș și scaunul
Orăștiei, spre Sud cu comit. Zărand și Huniedoara, iar spre Vest cu
Bihorul, caro ținea de Ungaria.
La 1839 3) ni se arată ca limite mai amănunțite ale comitatului,
Alba de jos: spre Nord se mărginea cu cercurile Huedin și Gilău din
■comit. Cojocna, cu cercurile Lupșa și Trăscău; Bogata și Arieș din
comit. Turda, cu cercul de jos și de sus al scaunului Arieș, spre Est
și Sud se mărginea cu scaunul Sibiului, spre Sud cu scaunul Mier-
•curoa și al Orăștiei, spre Sud-Vest cu cercurile Geoagiu din comit.
Huniedoara și cu cercurile Ribița și Ilălmagiu din comit. Zărandului.
Față, de datele dela 1837 (Benigni) ni se arată (pentru comitatul
Alba, de jos) un oraș, 13 târguri și mai multe sate. 195 și 8 predii.
De asemenea gruparea e în 13 plase (Bezirck, processus) și anume:
Alba lulia (Alba Carolina) Vințul de jos. Blaj, Sângătin, Tghiul de
sus, Ighiul do jos, Uioara, Aiud, Păuca. Sânbenodig. Câmpeni1, Cium-
brud, Zlatna.

1) L. T. Marienburg. 1. o. a. 181.3. TI. p. 10. Cercul (proces') Buia avea

12 sate. c. Bâraliiș (Birlis-Bitrciescli-Biirucscli) 13 sate. c. Paloșu (B<ini(/x-
•dorl-Paloschv) 15 sate, c. Peșelcu (PexclneJ;-Pcxcli<i1n<'l;-Peschelkit) IR sate și
«. IBUlt (Beteschdorf - Petiselulorf) 13 sate.
C I. M. Benigni. 1837. 1. c.
:s) L B. Treuenff.t.d. 1. c. v.'5. 10*
 Comitatul Alba de sus “), cu -aceleași cinci plase, se mărginea la
Nord cu scaunul Mediașului și cu unele părți din scaunele Nocrichuiui
și al Sibiului, la Est cu Gincul mare, la Sud cu Nocrihu și Sibiu și
la Vest cu scaunul Mediașului. Precum se vede avea o înfățișare
foarte curioasă, era compus mai mult din enclave despărțite între ele.
In a. 1839 găsim cu câteva sate mai multe, în total 72 sate, 5 predii: si
o trecătoare.
In primul proiect al dietei Transilvaniei dela 1841—2 comitatul
Alba superioară iar se desființa ,anexându-se parte scaunelor secuești,
parte comitatelor Făgăraș, Odorhei, Târnare și Alba inferioară,. In al
doilea proiect sie propunea un nou județ al Albei superioare.
In împărțirea provizorie din 1850 întâlnim între cele 6 districte
ale Transilvaniei, districtul Albei, cuprinzând cercurile Deva, Hațeg,
Baia de Criș, Alba luiiia și Blaj.
La 1851, între cele cinci regiuni administrative alo Ardealului se
înființează regiunea Alba lu'lia, cu zece căpitanate: Alba-Iulia-, Blaj,
IlioaTa, Abrud, Criș, Deva, Hațeg, Orăștie, Orlat și Făgăraș.
In împărțirea dela 1854, se fixează prefectura Albei cu 6 preturi:
Teiuș, Aiud, Blaj, Alba, Geoagiu și Abrud.
Această prefectură (Kreis) cuprindea 1 oraș, 15 târguri și 173
-sate cu mai multe predii (cătune). Pretura Teius avea 4 târguri și
22 sate, pretura Aiud 1 târg și 38 -safe, pretura Blaj 1 târg și 29 sate,
pretura AJba lulia, (pe lângă oraș, 4 târguri și 32 sate, pretura Geoagiu
de jos, 31 sate și preț. Abrud 4 târguri și 22 .sate 2).
Aceasta a durat până la 1860.
In proiectele guvernului, Transilvaniei din 1863, se menține co­
mitatul Alba, dându-se un număr de sate comitatului Sibiu, împreună
cu Ocna Sibiului.
In proiectul dela 1864 între nouă municipii ale Transilvaniei se
prevede și un municipiu (comitat) Alba-Iulia.
In proiectul comitatului dietal din -acelaș an, care sporește numă­
rul municipiilor la douăsprezece, se menține municipiul Alba-Iulia,

p Treuenfeld, 1. c.
D E. A. Bielz, I. c. p. 500 șj ed. mică, p. 98.
2) E. A. Bielz, 1. c. p. 500 și ed. mică, p. 98.
și 12.248 alte neamuri (aceștia „meist Zigouner"). După confesiune: 88.88-1
ortod., 62.741 greco-cat., 15.685- catolici, 3485 ref., 1743 luterani și 1744 alte
confesiuni (mai mult evrei „meist luden" — deci nici atâția).
Blajul era târg cu 195 loc., Ai udul târg cu 3072 loc., Abrudul târg cu
223G loc., Teiului (,,Tiusu“) târg cu 1744 loc., Geoayinl de jos sat cu 1173 loc,.
 cu 232,000 loc, format din 7 cercuri: Câmpeni, Abrud, Aiud, Alba,
Ocna-Sibiului, Blaj și Uioara.
Prin împărțirea dela 1870—7 Comitatul Alba de jos s’a format
din: a) comitatul Alba de jos, de mai înainte, fără valea Arieșului,
fără părțile situate pe teritoriul crăesc și fără comunele Mag și Săcel.
b) orașul Alba-Miai, c) orașul Abrud, d) orașul Ocna Sibiului, Ca­
pitala Aiud. Comitatul (având o întindere de 3575 kmp) cuprindea
acum 177 comune (rurale) și patru orașe cu consiliu. Comunele ru­
rale erau grupate în 7 plase. Dintre aceste comune numai opt aveau
o populație de peste 2000 loc. celelalte mai mici.
In proiectul I. al Comisiei județelor (1921) se propunea ca județul
Alba să fie format: 1. din jud. Alba de jos, de mai înainte, afară de
ce s’a dat la județul Târnavelor și al Sibiului. 2. Plășile Vinful de sus,
Câmpeni și Trascău dela județul Turda-Arieș. 3. Plasa și județul Se­
beș dela jud. Sibiu. 4. Satele după-Piatră, Buceși, Blăjieni, Mihăi-
leni și Stănija, din pl. Brad, județul Hunedoara. Capital® Alba-Iulia..
Această propunere s’a făcut în vederea județelor mari cari s’au
cerut.
In proiectul II. al Comisiei județelor se propunea: să fie format
din 1. vechiul județ. Alba de jos afară de ce s’a dat la județul Sibiului
și Târnavelor. 2. Plasa și orașul Sebeș. Capitala Alba-Iulia.
Fată de aceste proiecte (mai ales fată de proiectul întâiu) comi-
siunea administrati vă a jud. Alba de jos, a cerut ca 12 comune, care
în proiect erau alipite la județul Târnavelor și cari sunt mai aproape
do Aiud, decât de Blaj, să rămână tot în jud. Alba.
Do altă parte prefectura, de acord în multe privințe cu comisiu-
nea județelor cere: 1. Plasa Ocna și orașul Ocna Sibiului sa fie tre­
cute jud. Sibiu, unde ele sunt atrase, cu escepția comunelor: Gut,
Daia, Vin gard si Ghirbom, cari gravitează la. Alba-Iulia și deci să rămâ­
nă la atest județ. 2. Comunele aparținătoare azi plasei Uioara să fie
atașate jud. Târnava mică, deoarece acestea gravitează la Sân Martin
și. Iernut. 3. Comuna Musca, aparținătoare azi plasei Boșia :sa fie ata­
șată jud. Turda-Arieș. 4. Județului Alba-Inf. să i~so atașeze urmă­
toarele: dela jud. Sibiu orașul Sebeș și pis. întreagă. Aceste comune
gra vitează la Alba-Iulia, având o distanță abia do 12 km. pe când dela
Sibiu e 70—80 km. 5. Dela jud. Turda AHeș, plasa. Vințul de sus cu
toate comunele. Această plasă să fie sistată și 'comunele atașate pis..
Uioara, unde, gravitează. 6. Dela jud. Hunedoara comunele: După-
piafra, Bucos. Blăjeni. Mihărleni și Stănijoa, aparținătoare pis. Brad,
cavi trag spre Abrud, să fie alipite acestei plase.
 In noua împărțire (1925) s’a format jud. Alba, din: 1. Vechiul,
judef Alba de jos, afară de: plasa Ocna Sibiului (fără comunele:
Ghirbom și cut, care au 'trecut la jud. Sibiu). Comuna Sărăcești, care
a trecut la județul Hunedoara. Comunele: Orosia, Sâniacob, Petrilaca,
Istihaza, Gabud, Botez, Gheja, Musca, Ațintiș, Cecălaca, Giuciu și
Nandra cari au trecut la județul Turda și plasa Blaj și comunele:
Ozd, Bichiș, Herepea, Silea, Medveș și Gâmbuț cari au trecut la ju­
dețul Târnava Mică. 2. Comunele: Ormeniș, Giugudul de Sus, Ciugu-
dul de jos, Inoc, Decea și Cicău dela județul Turda-Arieș. 3. Plasa
Sebeș dela județul .Sibiu. Capitala Alba-Iulia, în loc de Aiud, De fapt
a rămas încă tot la Aiud.
 JUDEȚUL HUNIEDOARA.

In Regiunea Mureșului și la Sud de Mureș (înainte de ce au ocu­

pat Ungurii aceste inuturi și pe urmă încă) era ținutul clasic al
cneziatelor române. Mai târziu regii Ungariei le-au concentrat în jurul
unor centre fortificate, castre regale, ca: Hațeg, Unidoara, Deva Hal-
magi ș. a. Existau districte ,Olaborum“ din cari a luat naștere comi­
tatul Unidoarei J.
Do Jerra Harsoc“ Țara hațegului se face întâia mențiune în
documente, în v. XIII (la 1247).2)
Cetatea Huniedoara e amintită mai întâi la 1267 „Castrum de
Huiiod” iar comitatul cu câți-va ani mai târziu, la 1276 „Comitatus-
de Hunod“ 3)
In v. XIV (1363) găsim mențiune nu numai de comitat ci și de
Hațeg „Haczag“ ca district și de cnezii din acest ținut. ’)
Cnejii sunt arătați în documente și scrieri cu numele, într-un
număr foarte mare °).
In veacul al XV. comitatul Huniedoara! avea o întindere mai mică
decât a primit în timpurile din urmă și până azi. Se mărginea la
Nord cu comitatul Zărandului, aproximativ pe linia reprezentată de
culmea munților metalici. In partea de Est, pe o hună burată la Sud
de Mureș se întindea scaunul Orăștiei c).

3) I. S. Pușcariu, 1. c. p. 15. De altăparte,la CsankiD. 1. c. v. V. p. 35, mai

sunt arătate districtele (olaliale) Strein și Dobra.
2) I. Bogdan: Originea voevodatului la llomâni, 1. c. p. 193.
Teutsch - Firnhaber. Urkund I. 8G. în Pcsty F. 1. c. p. 18.
4) I. S. Pușcariu, 1. c. p. c. „coram nobis et regni nobilibus de Comitats
Hunyad ac universis Keneziis et ......v olachalibus Districus Haczag
comparendi assignassemus“.
5) Pe lângă, lista cnezilor dela 1418, reprodusă de TI. Vuia (în „Țara
Hațegului", lucr; Inst. d. Geogr. a Univ. Cluj, voi. II), după F. Solyoin-
Fehcte, sunt arătate în Csanki D. 1. c. voi. V. p. 5—35 numele a unui f. mare
număr de cnezi.
G) Csănki, 1. c. p. 3.
 In acest timp (v. XIV) comitatul Huniedoara avea șapte cetăți
(Geoagiu, Hațeg, (Haczak), Uniedoara, Ilia, Suboetate) și 12 orașe
și târguri și 481 sate x).
Scaunul Orăștie, înființat după așezarea sașiilor în Ardeal o ară­
tat pe la 1550, ca având 11 sate 2).
La 1536. Nic. Olah. face mențiune de „praefectura haereditaria“
de Orăștie (Zazvaros) de „praefectura haereditaria“ în frunte cu fra­
tele său3).
In v. XVIII, în statistica din 1760—62 comitatul Hunedoara
avea 289 comune, iar districtul Orăștiei 14 conmie. In lista contribu-
țiilor din 1778 erau 16.925 familii4).
Tot pe atunci (1779) găsim comitatul Huniedoarei împărțit în:
a) districtul Hațegului cu 80 localități, b) districtul Mureșului cu
92 localități și c) Valea Mureșului cu 125 localități .
Deosebit valea Hațegului („Vallis Hacega“) avea 26 localități “)•

D CSÂNKI, 1. ,C.
-) G. ă IIeichersdorff, 1. c. 1550, p. 8: „Zazvariensis scdes pagos habet,
undecim, iar la p. 14: „Zazwaras, Saxonibus Bros dicta... est provinciola
parua in extrema Transylvaniae augula, in qua Ilaczal; oppidum situ...
:l) Nicolaus Olăhus, 1. c. p. 67. A. Cibinio, nou longe dissitum est op­
pidum Vizakna, prope quod sal effoditur. Ciuitati Zazwaros; cuius praefec­
tura, nobis haereditaira, Matthaeus Olăhus, frater fungitur, in loco amoeno
et fertili sita, et proptei’ propiinquum illi flumen. ad ineolendum commoda;
.subest ad unum milliarium, septentrionem versus, vicus quidam, cui no-
men est Kenycr, latine Panis.
' 4) L. I. Marienburg, 1. c. p. 20.
5) Matth. Bel, 1779, 1. c. p. 151.
„Ihinyadensis Cmitatus“, Hunyad Vărmegie, die llunyader Gespan-
sehaft, ad austrum, extremus, usque ad Valachiam, et comitatum Temes-
variensem exit. (Dividitur in districtum Ilaceg, 80. loca, districtum Marus
92. loca, et vallem Marus, 125. loca habentem.) In eius tractu sunt.
Foit, et IMpot palatia duo, ad Marusiam amnem. Quorum illud, tem-
plariorum domicilio memorabile, istud, acidulis nobile, Kaszonianae paret
familia e.
Arany Văr, Arany Vara, arx probe mu nit a, formac elegantis, in eodem
tractu, plurium dominorum iuribus adscripta est.
Branvicszha, Branvitska, arx, secundo arnne Marusio inde seiuncta,
losikianis adnumeratur herecMis.
Iile, Illye arx, non minus arte, quam natura communita, iisdem ad-
serta est iuribus.
Dobra, Dobra, munitio opere militari confirmata, ad fines Ilungariae
diuergit. Ncmel'i, Nemeti castelluin vico peramplo adiectum, infra Marusium
amnem sedet. Deva; Decidava, oppudum amphim et frequens, cui arx rupi
imposita imminet, ad dextram reeedit.
 La 1784 s’a fost alipit la comitatul Iluniedoara și comitatul Za-
..rândului, formând astfel unul dintre cele 11 comitate ale Ardealului.
Scaunul Orăiștiei a fost alipii la comitatul Sibiului. Peste șase ani
s’a revenit la vechea situație.
La 1808 găsim jud. Huniodoaira împărți; în 18 plase (cercuri).1)
La 1813 2) și la 1839 J) găsim aceeași împărțire în trei cercuri
(Kreis) Valea Hațegului, cu șase plase (Bezirk) cercul de sus cu alte
șase plase și cercul de jos cu 7 plase. Comitatul avea în total cinci
târguri, 367 sate, 16 predii și două trecători (pusuri).
Scaunul Orăștiei avea pe lângă târgul Orăștiei 13 sate 4).
La 1850 Iluniedoara dispare ca comitat independent și e alipit
la districtul Albei, scaunul Orăștiei iar la Sibiu.
La 1851 reprezintă cinci capitanate Abrud, Criș, Deva, Hațeg și
Orăștie în regiunea Alba-Iulia (una din cele șase regiuni administra­
tive ale Ardealului).

ihinyad, 11 tmiatl, castrum antiquum, et loannis Huniadis, atque comi-

tatus dcnominatione, illustre cui, oppidum subiacet, rudus est iu agro ferri-
fodinis nobili, eminens. Pertinct ad ioca taxalia.
Nalacz, Nalacz, castellum gentis Nalaczianae, magis ad meridism re-
cedit. Pustiirii, Postermrn, castrum validurn, tudandas portae ferreae au-
gustias. quas, Ilungari, Vas kapu; Germani, Eisanthor; Gracci, Acontisma;
alii, Orlae angustias, nominant, excitatum.
Addi possunt, Tot Vara<lgy<t, prope Branvltsl;am, et Koczvdra arcaș,
Nagyag mons, aurifodinis, saeculo boc detectis, cJarus.)
Incclao regionis sunt Ilungari, et Valachil
«) Mattii. 'Bel, 1. c. p. 154: IX. Vallis JTacega, das Thal Ilaczeg, quae,
usquc ad amnem Syl, et montes, in iisquc adpertas fauces Vilkany exten-
ditur, ad 8. milliaria, habeique 2G. loca.
In qucis, Vărhely, Varhelinum, veteris Dacorum Sarmi-Zacgclhusae;
atque Romanorum Ulyiac Trajunac rudera ostentat. Comitatibus Ilungaro-
rum adnumerantur ctiam partes readplicatae in Iluugaria Tibiscana utpote
Szilnok mediocris, Krasznensis, et Zarandiensis comitatus, disirictus que
Kovariensis.
V I.ipszky, 1. c., p. 58. Hunyadicnsis Coinitatns. Continet scquentes
Circulos et Processus. Val]. Hdtszcg. 1. llorbâthvizen; 2. Macsesdicns; 3. To-
tesdiensem; 4. Domsusiensem; 5. Klopotivaien. — Circ. Cisinaros. 6. Losâ-
diensem; 7. Kisdiensem; 8. Ilosdăthiens; 9. Pestcsiensom; 10. Devaionsem;
11. Vajda-IIunyadiensem; 12. Lapusnyak. — Circ. Transmaros. 13. Algyo-
gyicns; li. Almâsiensem; 15. Kemendiens; 1G. Maros-Solymosiensem; 17.
Illyeiensem; 18. Guraszadiensem.
2) L. I. Mabien!hbg, 1. c. II. 23.
TBErExirr.n, 1. c. v. II, p. 118.
P Ibid. 1. c. v. I. p. 199.
 La 1854 comitatul so concentrează în jurul Orăștiei, cu 9 preturi::
Hălmagi, Griș, Ilia, Șoimuș, Deva, Unidoara, Hațeg, Pui și Orăștie.
Această prefectură cuprindea 1 orășel de provincie (Orăștia), 8
târguri și 426 sate 1).
In proiectele dela 1863 și 1864 comitatul se menține în vechea
sa întindere. In locul Orăștiei iesă iar la suprafață Deva —• însuși
comitatul (numit în proiecte, ca și celelalte comitate, municipiu) poartă
numele de municipiul Devei, cu șase cercuri: Orăștie, Deva, Dobra,
Unidoara, Hațeg și Pui.
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877, comitatul Hunedoara
s’a format din: a) comitatul Hunedoarei, de mai înainte, la care s’a
adăugat: b) scaunul Orăștie, împreună cu Orăștia, c) 65 comune din
comitatul Zarandului, din cercurile Brad, Baia de Griș și Hălmagiu":
d) orașul! Hunedoara, e) orașul Hațeg, Capitala Deva. Restul comita­
tului Zăraind, desființat cu acest prilej, se alipește la. comitatul Arad “).
In proiectul I (1920—21) al comisiei județelor se propunea, ca ju­
dețul Hunedoara să fie format din: județul Hunedoara de mai îna­
inte, afară de comunele date județului Alba și plasa Petroșani, oare

x) E. A. Bielz, 1. c., p. 104. Preetura (Bezirk) Hălmagiu avea 1 târg

și 46 sate; preț. Baia de Criș 2 târguri și 40 sate; preț. Ilia 1 târg și 47
sate; preț. Șoimuș 36 sate; preț. Deva 2 târguri și 59 sate; preț. Hunedoara
1 târg și 58 sate; preț. Hațeg 1 târg și 62 sate; preț. Pui 38 sate și pretura
Orăștie, lângă oraș, 40 sate.
Această prefectură cuprindea 214.165 loc., marea majoritate, 192.995
Români, 7809 Unguri, 1063 Sași și 12.298 alte neamuri. După confesiune:
160.603 ortod., 38.550 greco-cat., 8565 ref., 4283 catolici și numai 23 de alte
confesiuni. — Deci întreg acest mare ținut, lipsa aproape complectă a
evreilor.
Orăștia avea 4207 loc., Deva 2400, Hațegul 1195, Hunedoara 1950 lo­
cuitori.
2) Birtin, Baldovini, Brotuna, Britin, Bulzești (de jos și de sus), Teboa,
Dobra, Grohot, Căraci, Cărăstău, Căzănești, Baia de Criș, Lunca, Mesteacăn,
Obârșa, Prihodiște, Ribița, Ribițioara, Rișca, Rișculița, Stea, Tătărești,
Târnava, Tomești, Tomnatecul (de jos și de sus) Blăjeni, Boița, Tiulești, Ui-
bărești, Oarța de sus, Oarța de jos, Vaca, Valea mare, Juncul (de jos și do
sus) Brad, Buceș, Buc'ureștî, Cerbel, După-piatra, Hărtăgani, Căila, Călimă-
nești, Crăciunești, Glăscior, Curechiu, Luncoiul de jos, Luncoiul de sus, Mi-
hăleni, Ormindea, Peștera, Podele, Potifngani, Rovina, Ruda, Săli.ște, Scroa­
fa, Stănija, Trestia. Valea Bradului, Zdrapți, Ciungani, Prăvăleni, Băsără-
beasca, Strâmba, Siciuri
3) O descriere a acestui județ, a văii Mureșului și a ținutului dela-
Sud de Mureș, la S. Moldovan: Țara noastră. Sibiu, 1891. — Altă descrierea
Tegeăs: Uunyadmediic. în Osztrâk-mngy. Monarchia, VIT. 1901. p. 544.
ar trece județului Gorj. Aceasta condiționată de întemeierea liniei îe-
rate Petroșam-Tg. Jiu. Caintala: Deva.
In proiectul al II-lea, se propunea să fie formai din: vechiul ju­
deț, fără plasa Petroșani, trecută județului Gorj (iarăși condiționată
de linia ferată și făuă satele: După-Piatră, Blăjeni, Mihăileni și Stă-
nija din plasa Brad, care ar trece județului Alba. Capitala Deva ‘).
încă înainte de proiectele Goinisiunei județelor (când s’a cerut
întâia oară (1920) propuneri 'din partea prefecturilor, pentru o nouă
arondare a județelor) prefectura și subprefectura județului a exprimat,
în rezumat, următoarele desiderate: a) Să se reînființeze județul Ză-
randului. pe urmele fostului comitat al Zărandului. (Aparțineau la
acest comitat odinioară plasele Brad și Baia de Griș, pe lângă alte
părți, atribuite mai ’nainte, altor comitate 2).
Intr’adevăr, aceste plase. Br'ad și Baia de Griș au o comunicație
foarte anevoioasă cu capitala județului. Deva.
b) Se propune alipirea plasei Petroșeni la jud. Gorj, dar numai
în cazul dacă linia ferată, ar fi prelungită până la Tg. Jiu. Crede că
însăși aprovizionarea populației, îndeosebi a lucrătorilor minieri, s’ar
face mai ușor din vechiul Regat și că transportul cărbunilor s’ar face
mai ușor prin trecătoarea Surduc.
c) Să fio desființată plasa Petroșeni, făcând orașe din patru co­
mune (Petrila, Petroșeni. Vulcan și Lupeni), iar celelalte nouă comune
în plasă, să fie alipite la plasa Pui. Se mai cere împărțirea în două
a plaselor I li i (76 comune) și Hațeg (67 comune).
Județul Hunedoara în noua împărțire (1926) a fost format din:
vechiul județ Hunedoara, la care s’a adăugat comuna Sărăcești dela
județul Alba de jos. (Capitala Deva.)
Județul Hunedoara cuprindea (până la 1926) 420 comune gru­
pate în 10 plăiși: pis. Baia de Griș, Brad, Deva, Geoagiu, Hațeg, Hu­
nedoara, llia Mureșului, Orăștie, Petroșeni. Pui și 4 orașe cu consiliu:
Deva. Halea. Hunedoara și Orăștie. In noua împărțire cuprinde 6 co­
mune urlw: Brad, Hațeg, Hunedoara, Orăștie, Petroșani și reșe­
dința. Deva.
Gemenele rurale are 415 (deci cu 5 mai puține ca vechiul județ)
grupate în 13 plăși: plasa Avram lăncii cu 3î comune. Brad cu 30,
Dobra cu 33. Geoagiu cu 29, Hațeg cu 42. Hunedoara cu 44, llia cu
46. Orăștie eu 35, Petroșeni cu 11, Pui cu 20. Sarmisegetuza cu 27,
Sinieria cn 25 și Șoiniuș cu 34 comune.

*) Alipirea plășii Petroșani ]a județul Gorj a fost cerută și do Prefec­

tura din Deva, care a condiționat această schimbare de construirea. unei
căi ferate Pef ro.șani-Bumbești.
A se vedea la. ,,fostul comitat al Zărandului".
 JUDEȚUL ARAD.

■Prin partea de Vest a cestui ținui trecea odinioară limita de Vest

a Daciei.
Ga organizare administrativă în formă de comitat, o socotit și
acesta printre cele mai vechi.
Din v. XII (1132) se face mențiune de cetatea Orod, despre caro
se credea, <că ar fi existat pe locul comunei Glogovăț cecace o indocl-
nic.x) (In lucrarea lui Nicolau Olah, dela 1536') precum și în acea a
lui S. Timon, dela 1733 s), numirea veche „ Orod“ se referă deadreptul
la Arad.)
In v. XV 4) oomitaitul Aradului avea o întindere mare dealungul
Mureșului, de ambele părți, cuprinzând și ținutul de Nord a comitate­
lor Timiș și Caraș-Severin (din timpurile din urma). Sc mărginea la
Vest cu comit. Cenad, care în acel timp de asemenea se întindea și la
Sud de Mureș e) (în cuprinsul comit. Torontal de mai târziu), la Nord
icu marele comitat al Zarandului, la Est cu Hunedoara și la Sud cu Ti­
mișul (care atunci nu ajungea până la Mureș.)
Avea pe vremea aceea nouă cetăți: Ceaila (Bolsowchalya. Belso
Csâlya) Calodva (Kaladwa, Kalodva) Capruța (Kaproncha. Kapron-
cza), Lipova (Lyppa, Lippa) Șoimoș (Solmas, Solynnos) Sad, (Zaacl,
Sadia) Vărădia, (Waradya, Varadia), Zădârlac (Zadorlaka) și acela-ș
număr de orașe, la care se adaugă „Orod“-Oppidum Orodense și Co-

x) Mărki S. Arad vârm. es arad sz. k. vâros monograpliiăja, 1S92 și în

Janko J. Arad vârm. foldje es nepe a kozepkorban. Foldr. Kozl. 1891.
2) Nicolai Olaiii: Hungaria. 1530, ediția Wicna 1763, p. 61: „Orodium
Praepositura" și p. 73 „Praepositura Orodiensis".
s) S. timon, 1. c. (1733) p. 8. „Comitatus Aradiensis quondam Orodiensis,
dictus de Orodo1, sive Arado, loco olim ex Praeimsitura nobili". — Deaseme­
nea la Matth. Bel (1779) 1. c. la Windisch (1780), 1. c.: Aradiensis seu Oro­
diensis.
4) Csanki D., 1. c. I. 2?. 757.
6) Poate și de aici vine greșala pe harta lui G. De VIslc și pe altele
din v. XVII, care așează întreg comitatul Cenad (Chonad) la Sud de Mureș
și comit. Torontal la Nord de Mureș.
văsinț (Kuassy). Mai avea în «v. XV, localități 385.*) Pentru timpu­
rile de mai înainte, istoricii comitatului fac mențiune de 41 cetăți.')
Comitatul Aradului a ținut un timp și de Ardeal, între „Partium“
și s’a alipit clin nou la Ugaria, în a. 1733 3).
Privitor la întinderea comitatului, sunt foarte puține preciziuni
și câte sunt nu toate se potrivesc. In „Pallas Lex.“ e arătat, pentru
v. XII, un număr de 880 .safe ') — ceeace e puțin probabil pentru rări-
mea satelor din aceile timpuri, mai ales cum le place unor istorici un­
guri să susție, că in vremile acele unele ținuturi erau chiar pustii.
Pentru v. XV găsim la C'salnki 385 localități (cu numele lor
vechi) V
Pentru v. XVI, (1558—1565) găsim o conscripție', dela 1561 la
Fabian1’) pentru comit. Arad și la Koznta pentru comit. Zarand, inter­
pretată mai târziu de Mârki S. în care e arătat pentru comit. Arad
un număr de 82 sate ‘) (probabil nu cuprindea toate satele).
In orice caz numărul satelor — deci întinderea comitatului —• a
scăzut treptat până când i s'a alipit o parte din corn. Zărandului5)..
Nici limita între comitatele Arad și Zărand nu este destul de
clară. In jumătatea doua a 'v. XVIII, se vede tot mai mult tendința de
a lua o parte din comit. Zărandului. Ba unii autori socotesc în acest
timp Zărandul (o parte) unit cu comit. Aradului „quos nonnulli con-
jungunt“ 1J)-
De aceea Matth. Bel (1779) ne prezintă de o parte împărțirea în
două cercuri (procese): Arad și Vlădici iar alături, după alții (după
acei ce socotesc existentă de fapt acea aAipiro administrativă) mai
adaugă 'două procese : Șiria și Zărand 10).

') Csânki, 1. c. I. p. 766.

-i ..Pallas" Lex. I. p. 805.
A Pesty F., 1. e. I. c. II, p. 86.
A 1. c.
A 1- e.
Fabian: Arad vârmegye leirdsa, 1835.
•j Măiiki S.: Arad es Zurând vârrnegye (1558—1565). Conferință, la Ate­
neul din iiudap. 1S95. A se vedea Kozma P. la. comit. Zărand.
) FK'Nyes E., 1. c. IV. p. 15’2. — La 174 i a fost alipită întâiaoară o parte
da ' om. Zărandului. (După Revai Lex. la 1741).
'•) Matth. 1P;l. J. e. I. p. 273.
'■") Ibid. <;
Cm." ilulus .\ raiUmisis. seu Orodiensis. liungaris. Arad-Vârrnegye, Ger­
mani*. dio .Vader (icspansdiafi. ncmen a nmnimenlo Arad accepit.
Cis Marusimn. fines Transiluaniac occiipaf magmi situs parte, ultra
fhmien. <pie Temcsvaro aceessit. privatus. Lnngior ergo. <piam latior multo
 Cu un an mai-târziu (1780)-găsim la Windisch următoarea si­
tuație :A)
Comitatul („Aradiensis oder Orodiensis“) avea o întindere de 11
mile în lungime (Vest-Est) și 2 până la 3 mile în lățime. Se întindea
la Sud până la Mureș (deci fără partea de peste Mureș, pe rare o cu­
prindea odinioară) la Nord cu Zărandul, la Vest cu Cenadul și la
Est cu Ardealul. Sunt arătate ca făcând parte din comitatul Aradului
6 orașe târguri (Marktflecken) și numai 41 sate cu un singur cerc.
In repertoriul lui Lipszky (1808) găsim comitatul Aradului cu
următoarele patru plase (procese): Arad, Șiria, Zărand și Incu.
Aceeași împărțire în 4 cercuri (care a durat dela 1744. când au
fost alipite la comitatul Arad două cercuri din comitatul Zarand) o
găsim și în juimăttea întâi 'a veacului trecut2) când acest comitat cu­
prindea 1 oraș liber reg. (Aradul) 23 târguri și 156 sate.
■ Orașul Arad avea 15,242 loc., După cifrele pe confesiuni rezultă
faptul, important de reținut, dela autorul maghiar Eenyes Elek —
citat anai jos -că (în ia. 1839) erau în orașul Arad mai mtilfi Români
decât ori care din celelalte neainuri. Și anume (p. 456.) 6124 rom. ca­
tolici, 7125 ortodocși. 498 greco-catolici, 160 evang., 523 reformați și
812 evrei.
Dintre cele 25 de târguri ale comitatului 8 erau românești, 4 ro-

est provincia. A Csanadiensi enim coniitatu, usque ad Transilvaniam, per-

tingit in orientem; in septentrionem ac meridiem, eo usque protensus, dum
Bekessiensium et Zarandiensium attingat limites. A banatu, fiuvio Maros
dirimitur. Ceterum, ita comparatus est; ut planus parte altera montibus ii>-
sessus, merito dicatur. Fiuvio uno admodum Marusio rigatur. Regio, quae
inter Chrysium album et Marusium est, Maroskoz vocatur.
Numerat comihtatus hic, cum Zarandiensi, quos nonnulli eon-
iungunt, pagos 167. oppida 16. in quibus 101540 animae deprehen-
duntur, una cum Judaeis 310. accipit acrarium ex utroque comitatu quo-
tannis 54117. fl. 50. xr. 3. Terrenum fertile est ubique, ac omni fere frumenti
genere abundans. Vitem Valachi potissimum excohint, proventu obere ; quin
Ilungari etiam, aliique incolao. eadem hac vito, quaestum facere incipiunt.
Processus regiunculae dou sunt:
Arndienșis, arce et oppido cognomine, prope Marusium circumfusus.
Tot Varâdiensis, orientaliorem plagam, aduerso amne eodem, versus
Transilvaniam complexus. Ații quatuor processus quaerunt in hoc comitatu.
Aradiensem.
Vilagosicnsem, ab oppido Vilagos.
Zarandienscm. Sed hi, Zarandienscm comitatum, ab Aradiensi, nou se-
parant. Arcibus insidebatur provincia, antea nobilissimis, in quibus nu-
merantur.
“) 1. c.
2) Fexyes Elek. 1. c., a. 1839. IV. p. 452.
Planșa V
.mâno-maghiare, 3 româno-magli.-germane, 3 româno-germano-ma-
.ghiare, 2 germane, 1 magh.-german și 2 ma.ghHsâ.rbo-române. Deci și
târgurile aveau în mare majoritate cont poziție romanească.
Cât privește satele, in acestea majoritatea românească e și mai
impunătoare. Din 156 ssaitc simt arătate 138 curat românești, 4 ger­
mane, 3 magh. române, 1 rom. slovac, 3 rom. germ.. 1 rom.-magh.-
german, 1 rom.-isârb-magh.-slov.-germian.
In întreg comitatul sunt arătati:. d'Ujpă limbă: 161.790 Români
32.040 maghiari —• 17087 Germani (Șvabi) — 1500 Slovaci — 5650
Sârbi și 1549 ovrei. După confesiune erau: 167.042 ortodocși — 498
greco-catolici. — 38.958 rom.-catolici ■— 9069 reformați — 2600
evang. și 2549 evrei (deci la confesiune mai mulți — ceilalți ca națio­
nalitate erau arătați ca Unguri.)
La 1877 comitatul Aradului a fost sporit în întindere (prin des­
ființarea comitatului Zăra-nd și alipirea unei părți din acel fost co­
mitat). Avea acum o suprafață de 5963 kmp. și cuprindea afară de
oraș, 217 comune (între cari 66 comune mari) și 306 puste. Comunele
erau grupate în zece plase: Araci. Ineu, Sebiș, Adeba. Chișineu, Hai­
ni a gin. Decica, Ba dn a, Târnava și Șiria.
In Boinânia județul Arad a intrat cu o întindere de 6005 kmp.
cuprinzând pe lângă oraș 215 comune, între cari câte-va din fostul
comitat Cenad, care prin trasarea hotarului de Vest, a rămas în Un­
garia.
In proiectul I al comisiei județelor (1921) se propunea ca jud.
Arad să fie format din: 1. vechiul județ Arad, 2. plasa Aradul Nou
din județul Timiș Torontal. Capitala Arad.
In proiectul II al comisiei județelor se propunea; să fie format
din: 1- vechiul ’r.deț Arad, 2 plasa Aradul Nou și comunele: Mășloc,
Alios, Uidegcut, Chesinț, Zăbrani, Satul nou, Traunau, Lipova, Husu-
său, Dorgoș, Cliclmac, Belotinț din plasa Lipova, județul Timiș. Ca-
Ț.-itala Arad.
rață de aceste proiecte, prefectura și reprezentanții județului,
mulțumiți că li se sporește județul, î-și arată, dorințele în înțelesul de
mai jos. întâi cer să. li se mai anexeze județului afară de plasa Ara­
dul nou și comunele urmat, aparținătoare pis. Lipova: corn. Lipova,
Dorgoș, Ilususău, Chelmac, Belotinț, Sistarovăț, Naudorf, Cheșinț,
Aliuș, Uidegcut, Zăbrani, Traunau. Măsloc, Altringen și alte câteva
comune. Arată că aceste comune au mai mult interes să fie alipite la
Arad, decât la Timișoara, de care sunt prea departe.
 Se referă și la motive istorice, întru cât acele comune au aparți­
nut județului Arad până în v. XVIII.
Viața lor e legată mai mult de Arad, unde, și desfac produsele și.
cu care au comunicație ușoară, cu poduri de fer peste Mureș. (Intere­
santă. esie motivarea, că satele de peste Mureș trag toate foloasele dela
Arad și nu contriibuo cu nici un imposit la orașul și jud. Arad, de-
aceea le invită să facă parte din acest jud. Se mai adaugă și un motiv
de ordin politic, în legătură cu latifundiile ele peste Mureș.) ')

*) So mai propun și schimbări în interior.

Comuna Nădlac să fie ridicată la rangul de oraș cu consiliu (comună
urbană) neavând sate împrejur spre a-i forma o plasă, în schimb o comună
populată (14,000 loc.) și în bună stare.
Din plasa Pecica care e prea mare, să se desfacă, câteva comune (Va-
riașul mare și Variașul mic, Hodoș-Bodrog și Iratoș, cari ar trece la plasa
Arad, care a rândul său încă, ar ceda câteva comune. (Cuvin, Zhnandul nou,
Zimand-chz, Ghioroc, Macea și Sânmărtin).
Plasa Chlșineu să rămână cu comunele Adea, Chlșineu, Erdeiș, ler-
mata-neagră, Mișca Nădab, Otlaca, Pilul-mare, Sintea, Șiclău, Socodor, Ti­
par, Giulavarșand, Zerindul mare, Chereluș, Vădaș, Belzerifnd, Satul nou
cu 44014 loc. și 120044 jugh. față de 184033 jugh. și 62030 loc., fiind acelaș caz
ca și la plasa Pecica (greu de administrat).
Să, se înființeze o plasă nouă Sântana cu sediul Sântana, cu comunele
Comlău.ș, Macea, Sân-martin, Șimandul de sus, Șimandul do jos, Vărșandul
nou, Vărșandul Vechi, Cherechi, Zimand-cuz, Zimand ujfalu, Cintei, Sini-
tea, Zărand, cu 35420 loc. și 77,777, jugh. Plasa Siria s'ar numi în viitor pis.
Pâncota, având ca sediul, Pâncota care e un centru natural. Plasa poate
pune la dispoziție edificiile necesare, nu numai pentru primpretură ci și
pentru oficiul de dare și judecătorie. Această plasă să fie compusă din co­
munele Pâncota, Covăsinț, Siria, Galșa, Musca. Măderat, Seleuș, Iermata,
Moroda, Chior, Târnova, Drauț, Arăneag, Agriș, Dud, și ar avea 38922 loc.
și 92.762 jugh. plasa Ineu să rămână cu comunele Ineu, Bcrerhiu, Apateu,
Somoșches, Cermei, Gurba, șicula, Mocrea. Dezsoliâza (Stupim) Silindia.
larcoș, Luguzău, Camna, Tauț, Minișul de sus. Minișul de jos, Nadeș, Boe-
sig, Mănerău, Răpsig, Talpoș, Șepreuș. Plasa Târnova s’ar sista cu totul,
comuna Târnova ne având nici în trecut nici în viilor caracter de centru.
Comunele acestei plase, să fie împărțite între plasele Ineu Sebiș și Pâncota.
Plasa Sebișului ar consta din comunele Almaș, Cil, Rodești, Joia mare,
Mustești, Ruteni, Chișindia, Păiușani, Văsoaia, Crocna, Hoit, losaș, Feniș,
Dezna, Bohan, Laz, Neagra, Rămușa, Slatina, Moneasa, Dieci, Roșia, Sebiș
Revetiș, Prăjești, Donceni, Ignești, Minead, Nădălbești, Susani, Sălejani,
Sebiș, Berindia, Govoșaia, Chertiș, Cociuba, Cuiedi, Hol’ș, Bârsa, Aldești și
Voivodeni cu 31504 loc. și 129337 jugh. catast. Plasa nălmagiului„să. fie
formată din comunele ce le are de prezent primind cnmiiîîele Gurahonț-, Se-
caș, Bonțești, Honțișor, Mădrijești, Satul rău, .Șoimoș, Buceava, Zeldi.ș, To-
sășel, Voșdoci, Băltele, Brusturesc, Dulcele, Valea mare, Zimbru. Cu con­
diția ca centrul plasei să se transpună dela Ilălmagiu la Gurahonț. Plasa ar
 Intr-o propunere de compleotare cere ca; îmipărțirea județului să
se iacă în următoarele 12 plase: Peăca, Aradul nou, Radna, Soborșin,
Hălmagiu, Ineu, Sebiș, Șiria, Arad, Sântana (plasă nouă cu comune
din plasele iChișineu, Șiria și 'Arad) precum și plășile Chișineu și Per­
inei (pis. nouă).
Se mai cere contopirea comunei Aradul nou cu Aradul. r)
In noua împărțire (1926) jud. Arad cuprinde : 1. Vechiul județ
Arad, 2. comunele: Zădârlac, Zăbrani, Aradul nou, Segenthau,

avea un terilor de 111931 jugh. și 26081 loc. Plasa Radna să rămână cu co­
munele ce le are, plus comuna Ghioroc și Cuvin. In felul acesta județul
Arad ar prezenta următoarea situație: un oraș cu municipiu Arad. 2. un
oraș cu consiliu (comunii urbană) Nădlac și următoarele plase:
1. Pecica, Arad, Chișineu, Hălmagiu, Ineu, Radna, Sebiș, Pâncota, Sântana,
Aradul nou, Lipova. In propunerea de a se împărți județul acesta, se spune
că s’a ținut seamă de interesele locuitorilor și de căile de comunicație și
de putința unei mai bune administrări a comunelor și plaselor.
Propuneera de mai sus, de a schimba sediul plasei, a stârnit
protestele locuitorilor din Șiria, cari printr-un memoriu cer ca sediul pla­
sei să rămână neapărat în Șiria.
Cererea se bazează pe motivele următoaie: a) comunele Pâncota și
Sântana, cari sunt în proiect pentru centru de plasă, nu sunt corespunză­
toare din cauza populației — comuna Sântana fiind locuită exclusiv de nemți
iar Pâncota în majoritate covârșitoare de nemți și maghiari, până când
Șiria are o populație aproape curat românească, cu un trecut național
bine cunoscut.
b) Comuna Șiria dela decretarea activității politice naționale rom. a
luptat din răsputări să fie reprezentată în parlamentul ung. în modul cel
mai demn.
c) Tot Șiria a fost aceea care în timpuri grele, a trimis în reprezen­
tanța județului pe cei mai intransingenți fii ai neamului.
d) A luat parte la toate luptele naționale, aducând chiar jertfe. Ca
urmare se cere, ca nu cumva această comună să fie degradată și în locul ei
ridicate alte comune, fără importanță.
f) Pentru comunicație încă este important, având calea ferată Arad—
Cenad și calea ferată electrică Arad—Podgoria. Apoi tot aci se întâlnesc
drumurile de țară, ce duc dela Arad prin Micălaca la Șiria, cătră Ilălma-
giul mare, apoi dela Radna la Șiria. Având în vedere toate aceste motive,
mutarea sediului din Șiria ar fi foarte vătămătoare pentru această comună,
și chiar și intereselor celorlalte comune învecinate, cari i-au aparținut de
40 de ani. (Am reprodus anume motivele de mai sus, spre a se vedea cu câtă,
râvnă se poate protesta, împotriva chiar a schimbărilor mai mărunte.).
*) La rândul său primăria comunei Aradul nou (cu 7000 loc.) refuză
onoarea de a fi alipită la orașul Arad și cere Ministerului de interne să fie
lăsati așa cum a fost, la jud. Timiș-Torontal (cu toate că este departe
de Timișoara). 11
Kreuzstâtten, Wâesienheid, Engelsbrunn, Sân Nicolaul mic, Schon-
dorf, Traunau și Guttenbrunn, dela județul Timiș Torontal. Capitala
Arad.
Județul Arad cuprindea (până la 1926) 215 comune grupate în
9 plăși: pis. Arcul, Chișineu, Hălmagiu, Ineu, Petica, Radna, Sebeș,
Șiria, Târnova și iun oraș cu municipiu Arad. In noua împărțire cu­
prinde 1 comună urbană (municipiul Arad). Comune rurale are azi
195 (deci cu 20 mai .puține ca vechiul județ grupate în 10 plăși: Arad
cu 20 comune rurale. Chișineu cu 21, Hălmagiu cu 29, Ineu cu 15,
Peccca cu 12, Radna 30, Șebiș era 31, Sfânta Ana 12, Șiria 11, Spiueni
cu 14.
 FOSTUL COMITAT AL ZĂRANDULUI.

In timpurile de demult a existat un mare comitat românesc, care

.puTta acest nume 0- Dupăce a fost micșorat trepitat, ruipâmidu-se bu­
căți din trupul lui pentru a fi date județelor vecine, a fost desființat,
prin legea ungurească XXX din 1876.
Părți din acest ținut sunt menționate mai Întâi în v. XIV și XV2).
In v. XV comitatul Zărandului avea o întindere foarte mare.
Ocupa jumătatea de Nord a comitatului Arad (de mai târziu) și valea
Crișului Alb, care s’a alipit mai târziu la comitatul Hunedoara.
La Nord se mărginea cu comitatul Bihorului, la N-Vest cu comit.
Bichiș (Bekes), la Vest cu comit. Genad, iar la Sud cu comit. Arad (cu
mult mai mic ca în timpul din urmă) și cu comit. Hunedoara 8).
Faptul că și orașul Gyula e arătat ca o cetate, în aicest comitat,
înseamnă că comit. Zărandului ocupa și o parte din comit. Bekes.
Aceasta se confirmă precis la 15614) „pars oppidi Gyula cum apper-
tinentiis arcis Gyula“.
In v. XV. comit. Zărandului avea șapte cetății: Desmje (Desna),
Eyregh (Eigregy, Agriș), Gyula, Me^th (Meisizt, Mașca), Pankatha,
(Pankoita-Pâncota), Symand (Șimand), Vărsany (Vărșand), Wyla-
•ffiis-war (Vilâgoisvâr, Șiria). Aceasta din urmă, Siria, încă la 1332 este
scrisă „Siri (Seri) Syri“.

1 Silvestru Moldovan: „Zarandul și Munții Apuseni ai Transilvaniei.

Sibiu, 1898, p. 40.
Comitatul Zărandului s’a numit de către Români și comitatul Crișu­
lui țvarmeghia Grisului), dela râul cel mai însemnat, ce-P străbate. de-alungul.
El era încunjurat de comitatele ardelene a Hunedoarei și Albei-de-jos, iar
spre apus se mărginea cu Țara-Ungurească. Prin veacul al XVII-lea acest
■comitat aparținea când Ardealului, când Ungariei, dar împăratul Carol
al Vl-lea l-a desfăcut dela Ungaria, dimpreună, cu alte ținuturi și l’a ali­
pit definitiv la Ardeal.
2) Csanki D.. 1. c., I. p. 719.
3) Ibid.
*) Kozma Pâl : Zarand vărmegyc leirâsa. Cluj, 1818. p. 11—12. ..An.
15G1 Registrum secundi Subsidii etc.
ăl*
 Intre orașe-târguTi sunt arătate1) în v. XV: Altumburgh GAlten-
burg, Qzibebănya) identic cu Keresbănya2) (Nagybânya), Baia de
Griș) Galșa (Gsossa, Galsa), Bălța (Kisbânya) și cefe scrise mai sus
ca cetăți.
Satele acestui comitat erau în v. XV într’un număr foarte mare").

b Csanki D. 1. c. p. 723.
2) In veacul următor, 1550 la: G. a. Reichersdorff, 1. c.: Keresbanin
oppidum..."
3) Arăt în următoarele, o parte din satele acelui comitat, din v. XV,
după Csânki D. 1. c. (Magyarorszâg tortenelmi foldrajza a Hunyadiak ko-
răban, B-pest, 1890) voi. I. p. 724 și urm. Autorul ne înșiră, după archive
satele, în ungurește, arătând, la multe și numirile vechi. Eu pun înainte-
numirile românești, unele identificate după Repertoriul lui Lipszky (1808),
altele, Lex.' Treuenfeld (1839) și Diction.. S. Moldovan și N. Togan (1915).

Unele sate din comitatul Z&rand.

Aciuța. (1477). Aczwcza) Acsucza. —■ Aciua. (1439. Aczva) Acsva. — Adea.

1479. Agya. — Almaș. (1439. Almâs). — Apa. (1478. Appa). Apa. — Apateu.
(1418. Apathy.) Apăti. — Arăneag. (1439 Felso-Aranyak.) Aranyăg. — Arhia-
(Aroky. Arki.) — Ateaș. (Biharațyâs.) Atyâs. —
Buteni. (1498. Lonya.) Bokciny. — Bănești. (1441. Bakanyfalva.) BanesdL
— Balomir. (Balamerfalva.) — Blajeni (1439. Balasfalva.) Balâzsfalva. -
Baldovini. (1464. Baldomenfalw'a.) Baldovin. — Băltele (1441. Baltyele.) Bâlt-
falva. — Băncuța. (1488. Bancwtha.) Bânkuta. — Berechiu. (1344. Barakun.)
Barakony. — Bara. (1439. Bârfalva.) —■ Bărad. (1418. Baroci.) Barot. — Barza.
(1489. Berza.) Barza. —• Băsărăbeasa. (1439. Felso-Baszarabăsa.) Baszarabâsa-
falva. — Birtin. (1439. Bertenfalva.) — Bodești. (1441. Bogyest.) Bodjafalva. —
Buceava. — (1439. Buchawa.) Also-Bucsâva. —• Bonțești. (1441. Bonchafalva.)
Bonczafalva. — Bruturi. (1464. Brusztureszk.) Borosdfalva. — Buteni. 1323.
Bekeny.) Bokeny. —• Brotuna. (1439. Brotonya.) —■ Bulzești. (1441. Bulch-
falwa.) Bucsfalwa. —
Cilu de jos (1439. Also-Cil.) — Cricău. (1230. Krakko.) Bagd. — Criscior.
(1403. Keresztur.) Bagyusegyhâz. — Cermeiu. (1439. Chermel.) Csermo, Cser-
mely. — Cacova. (1441. Ivănfalva.) — Căian. (1439. Kajân.). — Căcărău.
(1439. Kakarofalva).»,— Călacea. (Kalocsa.) — Curechiu. (1439. Kurety.) Kă-
posztâsfalva. — Căraci. (1439. Karăcsfalva.) — Crăciunelul de jos. (1439.
Karăcsonyfalva.) — Carandu. (1429. Karandreve.) — Cărăstău. (1439. Ka-
rasztafalva.) Cherecheu. (1426. Erdewskerek.) Kereki. — Chitighiaz. (1420
Kctegyliâz.) — Chevermeș. — (1418. Kemermes.) Kevermes. — Chiralău. (1374.
Kirâly.) — Comlouș. (1332. Komlouș.) Komlos. — Cinteiu. (1438. Chente.)
Csente. —
Dobra. (1439. Drabontafalva.) Dobrocsfalva. — (1441. Drakuiya-
falva.) Dragojafalva. Dragoteni. (Dragotiani. 1441.) Dragotfalva. — Dud:.
(1489.) Dud.
 'Trausilvaniae adiueentium et adhaeren,tium“.
In .timpul ocupației turcești, jumătatea de Vest a comitatului a
cajunis sub.stăpânirea Turcilor, cari după ce au făcut din Arad o ce-
. tate a lor (la 1544) și-au întins stăpânirea tot mai mult în dreapta
Mureșului. Pe teritoriul Zarandului existau ia 1558 fortărețe turcești
. între Șiria și Pâncota, la Erdeiș, la Varșand.
La .1566 Pâncoia, Șiria, Bomș-Inew și Desm au căzut definitiv
i în stăpânirea Turcilor. Astfel cea mai mare parte a comitatului Ză-

. Erdeiș (1446. Erdewhegh.) Erdohegy.

Feniș. (1332. Feuenis.) Fenyes. — (1441- Ferechfalva.) Ferecsfalva. —
Fnațe. (1464. Funăcz.) Fonâczfalva.
Grind. (1418. Gerendâsegyhăz.) Giriș. (1490. Geres. — Gurba. (Gorba.)
■Gurba. — Gliioroc. (Gyarak).
Hălmagi. (145. Halmâgyă — Hereclean. (1478. Haraklyân.) — Hăr-
tăgani. (1439. Herczegfalva.) —• (1464. Herniczfalva.) Hernecsfalva. — Ho-
. diș. (1429. Hodos.)
Iratoș. (1418. Belsewrătos.) Iratos. — lonești. (1415. Jânoshâza.) — (1439.
: Kcreszte-Ianos-Falva.)
Betlilen-Osi. Jula-Vărșaiii. (1338. Gyula-Versâny.)
Kâpolna. (1439. Copâlna.) Kunagota. (1463. Kwnagotha.) Kunâgota.
Luncoilul de jos. (1439. Also-Lankoj.) — Luncoiul de sus. (1439. Felso-
Lankoj.) Felso-Râcs. — Lazuri. (1427. Lazura.) Lazurfalva. — 1439. Lukâcs-
falva.
Macea. (1446. Mâtha.) Mâcsa. — Măgulicea. (1477. Magyorics.) Magu-
licsa. —• Medveș. (1464. Medvesfalva.) — Mănerău. (1515. Monyoros.) Moroda.
(1332. Moruch.) Morocz.
Nădab. (1449. Naghbard, Kysbard.) Bard. — Nighighiș. (1403. Bercsen-
egyhâz.) — Nermig. (1447. Nyermegy.) Nyermig.
Otlaka. (1438. Ottlaka.) —
Palfalău. (1439. Pălfalva.) — Popești. (1429. Papfalva.) — Pilu mare.
(1332. Pyli.) Pol. — Pleșcuța. (1439. Plesafalva.)
Ruși. (1441. Orrosfalva.) Răstoci. (1439. Also-felso-Rastolch.) Rasztocz. —
Ribița. (1439. Ribicza.) ■— Rișca.. (1439. Riiska.) — Românești. (1439. Român-
falva.) — Ruda. (1439. Rudafalva.)
Săcaciu. (1439. Szakăcs.) — Sălaciu. (1418. Szalcso.) Secaș. (1439. Sze-
kâs.) — Socodor. (1311. Zekudvâr.) Szekudvar.) —■ Săliște. (1350. Selestye.) —
Săliștioara. (1439. Seliistafalva.) — Sâmbenedic. (1418. Zenbenedek.) Szent-
Benedek. — Sâncraiu. (1374. Szent-Kirâlyi.) Sânianoș. (1332. Faydas, Foydes.)
Szent-Jăons. —• Sânmărtin. (1477. Zenthcarton.) Szent-Mârton. — Silvaș.
(1439. Szilvas.) Szilvak. —■ Seleuș. (1489. Zew-les.) Szollos. —• Siclău. (1406.
Felso-Siklos.) (Soklo.)
șimand. (1387. Apăs.) —■ Sag. (1495. Săg.) — (1453. Nagysâros.)
Sâros. — Șicula. (1332. Sycula.) Sikula. — Șoimușul Mureșan. (1439. Sol-
mus.) Solymosfa Iva.
Talpoș. (1344. Talpasmezew.) Talpasmezo. —■ Tomești (1439. Thomest-
;falva.) Tamăsfalva. Teliac. (1493. Thelek.) Teleki. — Tisza. (1477. Thiza.)
rând (afară ele ținutul dela Est de Hălmagiu) a ajuns sub ocupația,
turcească. 1)
La 1715 comitatul a fost luat înapoi la Ungaria (dar a revenit
mai târziu).
Teritoriul comitatului Zărand a scăzut treptat. In statistica din
1760—62 2) îl găsim având abea 91 comune.
Față de datele arătate în această statistică (6367 familii neunite
și 208 fam. unite, cui 36 preoți neuniți și 38 preoți uniți) găsim în
cartea lui Marienburg3) următoarele date: se găseau în a. 1761 în
acest comitat 48 biserici și 119 preoți („Popen“). Cifrele privitoare la
familiile înscrise în lista contribuțiilor și la poporație diferă de cele
din statistica oficială — probabil aceasta mai precisă.
Descrierea4), cu câți-va ani mai târziu (1779) — dar se referă la

Tisza. — Târnova. (1439. Tornova.) —• Tăuț. (1439. Totfalu.) — Trestia. (1439.

Tercze.) Tresztyefalva.
Țebea. (1427. Czebe-Falva.)
Vata de sus. (1439. Vattya.) Felso-Vâcza. — Vrârfuri, Ciuci.
(1439. Chewech.) Ccucs. —■ Vata. (1439. Vattya.) Vâcza. — Vădaș.
(1332. Vodaz.) Vadăsz. — Valea mare. (1414. Nagy-Patak.) — Vărșani.
(1338. Vassuny.) Varsâny. — Valea porcului. (1439. Disznopataka. — Vidra
(1477. Wydra.) Vidra.
Zărand. (1332. Zarând.) — Zeldiș. (1439. Zewdesfalva.) Zoldesfalva. —
Zerind. (1326. Zelend.) Zerend.,
1) Lukinich L, 1. c. p. 138.
2) 1. c.
■") L. I. Marienmurg, 1. c. p. 48.
4) Matth. Bel, 1. c. p. 276.
Comitatns Zarandiensis, Hungaris, Zarand-Vărmegye, Germanis, die-
Sarander Gespanschagt, cui oppidum olim celebre, nune vicis adnumeratum,
vel arx Zarand, nomen impertiuit.
Longo is tractu duodecim fere milliavium. a Transiluania, Tibiscum
versus deccurrit: finitimus ab oriente Transiluanis; Bekcstensibus, demente
ab occidente; a meridie, Aradiensibus; Bihariensibus. a septentrione, termi-
nantibus. Planities mera; praeter aliquot Carpati iuga, in Bekesiensium li-
mitibus, regionem occupat. Fluuiis duobus, Chrysiis nempe, quos aurum
vehere diximus, rigatur.
Quatuor olim definiebatur processibus, qui, nomina, ab oppidis et arcL
bus, mutuarunt, duo priores, ut iam monitum, ad Aradiensem comitatum re-
feruntur, posteriores’ ad Zarandiensem. Nominantur autem:
Zarandiensis, qui vicum cognominem circumsedit.
Jenoiensis, castro et oppido ejusdem nominis circumfusus. Anno 1744'
duo processus hi, ad Aradiensem comitatum sunt reiati; adcoque, ad pro-
prium iam Zaradiensem comitatum, dimidia nonnisi pars, id est, Halma-
gyensis et Bradensis processus, pertinet.
Ifalmațiyensis, ab oppido, quod laxe ambii, sic adpellatus.
Bradensis. eadem rațiune ab oppido sic dictus.
1770 —■ a lui Matth. Bel ne arată, că pe atunci au rămas î.n comitatul
Zărandului, numai două ipla.se (procese) Brad și Hălmagi — întrucât
celelalte două, Zărand și Ineu se referă la comit. Aradului.
Descrierea lui Windisch din acelaș timp, 1780 ne dă trei plase
(procese) cu 9 târguri și 126 comune (între cari 115, deci marea ma­
joritate), cu preoți de rit grecesc (Grichische) deci Români. Plasele
erau: Inm, Șiria și Sărând. (Deosebirea în numărul comunelor —
arătate și cu numele —■ între această descriere deoparte și de altă
parte în statistica din 1760—62 și Matth. Bel, vine din faptul, că în
Windisch e trecută la comit. Zărand și plasa Zărandului. Altcum în

Praecipuas has fere arces dixerim:

Boros Jeno, arx bello Turcico egregie munita, nune diruta penitus. Op-
pîdum adiacens copiosum hodie etiam est. Occupabat etiam arx diruta,
Chrysii albi ripas, quatuor instructa propugnaculis. Anno 1693. Sigbertus
Heister, eandem ultimo, sub regis Hungariae redegit obsequium. Vina Boros
Jenoiensia, inter nobiliora referuntur. Deszna, montem insedit, exsurgentem
altius. Vicina haec, et fatis, priori fuit, et situ, hodie rudera vix conspicias.
Circumdatur amoenis vallibus, et rivis limpidis, qui trutas alunt, inusitaîae
propemodum magnitudinis. Nec loturae auri, nec ferri secturao, hic de-
siderantur.
Vildyos-vdr, petram excelsam occupat. Arx haec inprimils captivitate
Michaelis Szilagyi gubernatoris regni Hungariae, et Matthiae Corvini a-
uunculi, ex qua coqui sui opera, anno 1459. liberabatur, est memorabilis.
Anno 1693. Sigbertus Heisterus, Turcam armis inde depulit. Suiș iam ruinis
sepulta est.
Oppida comitatus sunt: Zarand, metropolis olim, castro instructa,
unde etiam provinciae nomen. Nune vicus est. Simand vastum, copiosum-
que oppidum, colonis Valachis cultum, în via regia sedet. Boros Jen6, arci
cognomini adpositum, iisdem cum arce fatis conflictabatur, de quibus supra.
Pankota, castello, ornatum fuit, quod Turcarum incursationibus inte-
riit. Ipsum oppidum ita flore pristino denudatum est; ut vicis fisei regii
iam accenseatur. Gaudet vino rubro, non minus, quam albo generoso. Olim
quoque insignis hic erat abbatia. Halmdgy frequens alioquin, in finibus
Transilvaniae oppidum. Castellum olim adpositum muris fossisque cinc-
tum fuerat. Iam et oppidum hoc, decore et frequentia pristina privatum
est. Brad, in ipsos Transilvanorum limites, reiectum est, coliturque ab
Hungaris. Paly. praepositura Aradiensis, non părui olim nominis, teste
Olaho in Hung. lib. I. cap. 10. Buttyn, oppidum in Jenoensi processu.
Deszna, vel Deszna. Szebes, Boros Szebes, in eodem processu. Uj Szent
Anna. Vildgos. Sildo, in Zaradiensi processu quaerendum.
Nicolaus Olahus scribit, regionem, quae est inter tres Chrysios, velo-
cem scilicet, nigrum, et album Kureskbz esse vocatum. Eius aetate, versus
radices montis, prostabant, Fekete Bathor, et Ireg, infra vero, versus meri-
diem, Chefa,' Zadan, Mezewgyan, Keleser, Gyarmand et Sarl;ad oppida. Erant
quoque olim in comitatu hocce Mesth seu Aranya, Galfa, et Syri.
timpul acesta, se simte tot mai mult tendința de-a diminua și chiar
de a desființa acest comitat).
La 1784 a și avut această soartă — a fost întâia oară 'desființat și
alipit (partea cea mai mare) la comit. Hunedoarei. Peste șase ani
însă (1790) căzând toată arondarea anului 1784, s’a revenit la situa­
ția d’inainte și comit. Zătmadului a luat din nou ființă.
La 1808, îl găsim1) având (patru plase (procese): Brad, TUbița,
Baia de Criș și Hălmagi.
La 1813 (Marienburg) .găsim aceleași patru plase (procese) având
în total 95 loIcaUități: pl. (proces) Brad, 20 sate — pi. Baia de Criș 1
târg și 25 sate, — pl. Hălmagiu, 33 sate și pl. Ribița, 16 sate2).
Pe la mijlocul veacului trecut găsim comitatul tot la Ardeal,
având aceleași patru plase (procese), două târguri și 102 sate. 3).
In înpărțirea dela 1854, 'din fostul comitat mai erau două pre­
turi, a Hălmagiului și a Crișului, alipite la prefectura Orăștiei. La
1861 în I I vreme ce se restabilea pentru alte comitate vechea arondare.
fostul comitat al Zărandului (cât mai rămăsese înainte) a fost deslipit
de Ardeal (odată cu Solnocul de mijloc, Crasna și Chioar) și încor-
portat la Ungaria4).
Lu 1876 (prin legea ungureaiscă art. XXX) comitatul Zărandului
a fost desființai.
In România, reînființarea județului Zărand (a vechiului comi­
tat) cred, că trebue să mai vie odată la ordinea zilei.

Lipszki, 1. c.
2) L. I. Marienburg, 1. c„ II. p. 49.
3) Lcx. Treuenfeld, 1. c. 1839. voi. IV.
4) I. S. Pușcariu, 1. c.
 JUDEȚUL CARAȘ Șl JUD. SEVERIN.

In sec. XIII, la 1230, se face întâia dată mențiune de șpanul

Carașului.*) '
.Primul Ban al Severin ului apare tot pe atunci, 1233, ian peste 13
ani e amintit și un episcop de Severin, Grigore. La 1247 Banatul Se-
verinului a fost dăruit cavalerilor loaniți, cari însă cam pe la 1260,
părăsesc Banatul2).
In prima jumlăltate a v. XIV. Banatul Severinului a fost și în stă­
pânirea voevodului român din Muntenia, Basarab. Intre banii acestui
veac se face mențiune (în jumătatea a doua) și de Banii români Mi­
rese și Vlad, cari se numiau conți de Severin. (In legătură cu cnejii și
Banii de Severin, a se vedea câte-va dale istorice la I. Bogdan: Origi­
nea voevodatului la Români.3)

*) Fragmente din Lex. Pallas și Revai — și din Pesty Fr. 1. c. v. II.

Alte scrieri privitoare la Caraș și Severin: Pesty Fr.: Krassovărmegye
tort, es okleveltăra, I—III. — A szorenyi bânsâg es Szorenyvârmegye tor-
tenete, I—III. Bpest, 1877. — Szentklărai I.: Krasso vărmegye oshajdaua.
1900. — Turchânyi T.: Krasso-Szoreny vmegye tortenete.
2) Momentele mai însemnate din trecutul județului (comitat) Severin.
— cu mai multe amănunte, —■ a se vedea în memoriul din Caransebeș
■care urmează la p. 175.
3) 1. c. p. 195—G. La pag. 196 (notă): Hurm. I. 1. p. G37. Mihâlyi, Dipl.
mar. No. 5. p. 11—13. cf. Hunfalvy, Olâh. tort. I. p. 425). — „Carol Robert cu­
cerește între Iunie 1334 și Iunie 1335. Severinul în urma unei expediții la care
nu se știe dacă a luat parte în persoană. Faptul este incontestabil, de oarece
în 1335, găsim pe curteanul său Dionisie, care până atunci e numit, în do­
cumente simplu „magister dapiferorum, ca ban de Severin: „Magister dapi­
ferorum nostrorum et banus de Zeurino1’ (decimo kalendas lulii 1335.) Hurm.
I. 1. p. 634. Cf. lorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului în 1365—69. Conv.
Liter. XXXIV, p. 978.
„Tratările arhiepiscopului de Calocea cu voevodul Bogdan par a fi fost
în legătură cu această expediție, Bogdan avea poate proprietăți în țara Se-
verinuhii, în vecinătatea căreia apar mai târziu, în Banat, cneji cu numele
Bogdan, aceștia pot fi urmași direcții ai celui de la 1335. In expediția de la
1334—35, el va fi rămas credincios regelui — așa s'ar explica importanța ce i-o
 In unele scrieri se face mențiune de un •vechi comitat „Havan"
— la Timon *) iar mai târziu Ta Pesty 2) —■ care ar fi existat
până la venirea Turcilor, în partea de Sud, între Panciova și Orșova.,
(după Timon) ori între Belgrad și Orșova (după Pesty).
In prima jumătate a veacului XV acest Banat a ajuns (la 1429)
în stăpânirea cavalerilor germani, dar peste trei ani aceștia au fost
distruși în luptă de Vlad Vodă (aliat cu Turcii). In curând apare ca
ban al Severinului Ion Corvin (Huniade).
In timpul acesta Românii au ajuns să se afirme în toate dregă-
•foriile.3)
Tot în vremea aceea, (v. XV) comitatul Căpușului se întindea dela
Dunăre până la Mureș, mai mult pe ambele laturi ale râului Caraș,
cuprinzând și partea de Sud a comitatelor (în întinderea ulterioara)
Timiș și Torontal. La Vest se mărginea cu un alt comitat (pe urmă
dispărut) Keve - Cubin (de care va .fi vorbă) și cu comit. Timiș.
Comitatul ave atunci 13 cetăți, 10 orașe-târguri și 290 locali­
tăți rurale (sate) 4).
La începutul v. XVI găsim pe bănățenii din Lugoj militarizați,
aproape toți („fere omnes equites, miilitiae dcditi“) u). Deaseimenea-
s

dă acesta. însărcinând să trateze cu el pe însuși archiepiscopul de Calocea,

care zăbovește prin Banat (pe lângă Krasso și Ersomlyo) „a festo omnium
sanctorum usque act festum Epiphaniarum....“ Cf. totuși Iorga, Sate și
preoți din Ardeal, p. 134. notele.
„Numele Bogdan se găsește destul de des, prin sec. XIV și XV. în Banat.
L S. Timon, 1. c. 1733. II. p. 12. Corn. Ilaranensis, appellatus fuerit de
Harano, loco inter Pantscliovam, et Orschovam â geographis notato, fuerit-
que pars Craschoviensis.
2) Pesty F. 1. c. p. 411.
3) N. Iorga: Ist. Rom. d. Ard.... 1. c. I. p. 110. „însemnătatea Româniolr
în Ungaria e așa de mare în acest timp, încât. în anume ținuturi mai toate
dregătoriile sînt ale lor. Astfel mai ales în acel Banat apusean, care ajunge
a fi numit „Valahie Citerioară“. De pildă cînd Bănia Severinului o au Mihai
și Ștefan, din neamul bătrânului Bogdan de Mutnic, lângă ei îndeplinesc
rosturile de castelani lacob Măcicaș de Jidova, lacob de Marga, Sandrin
Sișman. Banul Ștefan era frate cu Eadislau Zayk de Mutnoc și cu un
Sandrin. Mult timp Paul Chenezul a fost, ca Hunyadi, .șpan de Timișoara.
Neamul Gîrliște, care s’admite a fi românesc, dădu, după, 1810, un Ban­
al Bosniei cucerite.i.de Matiaș, lacob, care resida în laice. încă, în 1494 Hă-
feganii se bucurau do scutirea, miinquagesimei de 200 de oi pentru slujba-
adusă, terii, mai ales contra Turcilor. Scutiri de vămi se dau pentru același
merite Vomâniler din Caransebeș.
4) Csvnki D., 1. c. voi. II. 4
'■) Nic. Oi.',nrs. ]. c. (1536). p. 75. (cont. pag. urm.)
Orșova cu împrejurimea, inclusiv Mihald-ul, era subordonată cetății
Se vecin ului1). :
Probabil această situație era chiar la începutul acestui veac,
înainte de ocuparea, din partea Turcilor. (Orșova a fost ocupată la
1522, iar Seve rinul la 1524).
Dela 1554 cetățile Luigoș și Caransebeș, cu satele lor, au ținut ele
Ardeal. Hotarul care despărțea aCest ținut, de ținutul ocupat de turci;
ducea prin culmea din stânga Timișului (Piatra Nedeii, spre munții
Semenic, Cuca) până în valea Pogânișului. Făgetul și ținutul Begheiu-
lui (Bega) era în stăpânire Turcilor2).
Cu înaintarea cuceririlor turcești a încetat vechea organizație a
Banatului de Severin, precum și Comitatul Garașului. Părțile rămase
au ajuns sub conducerea. Banilor de Caransebeș și de Lugoj, cu reșe­
dința la Caransebeș.
La 1698 dupăce Caransebeșul a fost liberat de ocupația turcească,
comitatul Severinului a reînviat (sub conducerea fișpanului Petru
Măcicaș). Această însă n’a durat mult, pentrucă prin pacea dela Kar-
lovitz, a ajuns din nou în stăpânirea Turcilor.
După liberarea definitivă de sub Turci, ținutul acesta a trecut în
administrația tesaurului, care a durat (vre-o 60 ani) până la 1779. In
acest răstimp a avut la început administrație militară și pe urmă civilă.
La a. 1717 ținutul Carnsebeșuilui avea 91 sate (cu 3915 case).
La 1738 a mai îndurat, câte-va luni, ocupația turcească.
La 1779 a reînviat comitatul Garașului, iar o parte din Banatul
Severinului a fost militarizată, intrând în confiniul militar.
In acest timp comitatul Garașului se mărginea la Nord cu comi­
tatul Arad, la Est cu marele principat al Ardealului (comit. Hune­
doara) la Vest cu comitatul Timișului și la Sud cu prefectura mili­
tară, care se numea „a Timișului11.

De Provincia Themesiensi, et huius vicinia:

Ex rupe, aut monte, qui oppido Karansebes imminct, oritur amnis The-
mes, qui illud ac castellum et oppidum Lvc/as, cuius incolae sunt fere om-
nes equites. militiae dediti, ac Possam allucns, meridiem versus defluit, ac
arcem Themeswâr fortissimam, ab ipso amne ita denominatam, attingit.
V Ibid. pag. 7G :
TTinc Severinum, arx infra Traiani pontem, cum tribus aliis Orsoua,
Peth. Mihăld. illis subditis, ITarum praefectus vocabatur Pomis. macistra-
tus inter nostros magni nominis. Sedicem, vel circiter nune aguntur anni,
(plod bune Piinatum incuria nostrorum amiscrimus.
2) T.UKiNicn I., ]. c. p. 139.
 Comitatul era împărțit în cinci plase (procese): Lugoș, Căpâlnaș,
Caransebeș, Bulciu și Oravița și cuprindea 225 sate.1)
Aceeași împărțire în cinci procese o găsim ia Windisch (1780) cu
aceleași limite (prefecturei militare dela Sud, i se zice „district mi-
litar“ „Militărdistrikt“). Plasa Lugoj avea pe lângă târgul Lugoj, 35
comune, plasa Căpâlna, 48 sate, plasa Gravita, 2 târguri și 62 sate,
plasa Caransebeș, pe lângă acest târg, cuprindea 40 sate, iar plasa
Bulciu avea 40 sate 2).

0 Matth. Bel. 1. c. 1779. p. 262.

Comitatus Krassoviensis, seu Krassoviensis (Crassoviensis) a fluuio
Karassâ, vel Krassd, denominatus, retrusus ad Transiluaniam atque Vala-
chiam, siluis, montibus, atque alpibus in altum evectis, conspicuus.......
A septentrione habet comitatum Aradiensem, ab ortu, magnum princi-
patum Transilvanîae, a meridie, praefectura militari Temesiensi, ab occasu,
comitatu Temesiensi clauditur.
Anno 1779. in ordinem reductus comitatus hic, quinque processus sorti-
tus est, in quibus duo oppida sunt, pagi vero 225. Nomina processibus sequen-
tia sunt data.
Lugosiensis, ab oppido cognomine denominatus, praeter quo<d, 35. pagos
complectitur.
Kapolnasensis a pago Kapolnas, octo supra 40. locis inhabitatur.
Oraviczensis, principem locum Oravicza habens, cui nomen quoque
suum debet. Karansebesiensis, ab oppido Karansebes, 40. pagos numerans.
Bulcsensis, totidem, quot prior, pagis instructus.
Oppida hic sunt:
Lugos, celebre oppidum, ita priscis temporibus munitionibus cinctum,
ut potuerit omne negotium hosti facessere. Non dclicvi enim modo, inter
siluas positu sed humido etiam lacustrique terreno resedit...
Caransebeș, (Karansebes) Romanurum olim colonia. Celebris vrbecula
fuit fluvio ejusdem nominis arcte adposita....
Notari praeterea merentur.
Resitza, in Lugosiensi processu, in quo chalybs paratur, in furnis glan-
des ferreae pro machinis, varioque usu bellico instrumenta, peraeque pa-
rantur.
Krassovia, vel Karassova, amoenissimus locus a fluvio praeterfluente,
ut comitatus nomen indeptus, in Krassoviensi processu.
Facset, arcum habet ruinae proximam, in processu Kapolnasiensi.
Oravicza, praecipuus metallicus locus, hac in ora, quae praestantissi-
murp cuprum in copia producit.
Dognaska, a Germanis et Valachis inhabitatur....
Bogsan, in văile amoena resedit, aumm taman, paludes, quibus abno-
xium est. insalubrem reddunt....
Somlio, (Valachis Sumlich) olim locus non incelcbris, nune rudera
tantum visuntur.
Supremus comes needum datus est provinciae.
2) G. Windisch, 1. c. 1780. p. 238.
Planșa VI
 La începutul v. XIX (In. Rep. lui Lipszky, 1808)x) găsim tot cinci
plase (procese) dar în Joc de plasa Caransebeș, proc. „Crassova“. A-
ceeași situație o întâlnim la 1819 (la Magdă P.) 2) cinci plase, între
cari tot așa, Grassova în Joc de Caransebeș.
In iacei timp comitatul Panașului avea o întindere de peste 108
mile p. și 187.750 loc. iMiajoritiatea covârșitoare o prezentau Românii,
după care urmau puținii sârbii și germani 3).
La 1839 având același cinici cercuri, cuprindea: 15 târguri și 221
sate 4).
Comitatul Carașului a. urmat astfel până la 1849. In acest an i
fost alipit la Banatul timișan și parte la Voivodina sârbească — si­
tuație, care a> durat până la 1860, când s’a restituit vechea organiza­
ție a comitatului.
Privitor la ținutul Severinului, acesta a făcut parte din confiniul
militar, dela 1779 până la 1871, când acest district militar a fost
desființat.
Confiniul militar (la care a fost alipit și ținutul Severinului la
1779) avea o întindere mare dealungul Dunării; cuprindea partea de
Sud a comitatelor Caraș, Timiș și Torontal5).

L 1. c.
2_3) Magda P„ 1. c. 1819, p. 485.
4) Fenyes E., 1. c. 1839. vot. IV. p. 427. Țărmurile erau: 4 românești, 5 ro-
mâno-germane, 2. rom.-germ.-sârbo-magh., 3. germ, române, 1 german. Din
cele 221 sate, 201 erau curat româneoti, 4 rom.-germane, 1 germ, român,
4 germane, 7 croate (horvăt) și încă două cu poporație amestecată (1 rom.-
croat și 1 german-maghiar).
Comitatul avea 208.645 loc. între cari arătați (după limbă) 186.703
Români, 12.059 Germani, 8804 Croați (rom. catolici) 400 Unguri și 179
Evrei.
5) Mattil Bel. I. p. 259.
Praefectura confinionim Temesiensis, in qua stationes sunt certae, pro
milite regni limites custodiente.
In qua limites notandi. A septentrione imininet Krassoviensi, Teme-
siensi, atque Torontalonsi comitatibus, ab ortu, Valachiae, ab occasu, Bod-
rogiensi, a meridie, Danubius illam avellit a Servia.
Regio haec paludibus multiis interrumpitur, adhacc siluis ct montibus
horridis, in medio plana sunt omnia, nisi qucd arenao moles hic atque illic
in colles adsurgat. Montes Valachiae vicini, cupri, plumbi atque ferri sunt
feraces. Ligna non desunt regioni, neque prata amoena, aut pascua frumen-
taque.
 In acest confiniu partea de Est cea mai mare, era ocupată de re­
gimentul grăniceresc bănățean (Regimen Valadiioo-lUiyricum; Wal-
lacliisch-lllynsches Regim.) care cuprindea patru opide și 108 sate,
iar partea de V est a confiatului era ocupată de regimentul, care purta
numele: „Regimen Germano-Banaticum; Deutsch-Banat'isches Regim.“
(și avea un opid și 46 sate 1).
La doi ani după desființarea iconfiniului militar, la 1873 a reluat
ființă coniitalitl Seueriuulu^ cu capitala Caransebeș.
N’a durat însă mult acest comitat. După șapte ani a fost unit cu
comitatul Carașului, sub numele de „Garaș-Severin“.
Astfel a intrat în România județul Garaș-Severin, cel mai mare
dintre județele țării.
*
După unrea cu România, ivindu-se necesitatea de a studia și a
proceda la o nouă arondare a județelor, Garaș-Severinul a atras mai
mult atenția, prin prea marea sa întindere.
, In primul proiect al Comisiei județelor (în ipoteza județelor mari)
se păstra județul Garaș-Severin, micșorat puțin spre jud. Timiș-To-
rontal și spre jud. Mehedinți.
In proiectul al doilea s’a prevăzut desfacerea județului Garaș-
Severin în două județe, al Carașului și al Severinului, căreia comisia
propunea să i se deslipeaiscă plasa Orșova, urmând principiul de a în­
căleca unde se poate, vechile hotare. In schimb jud. Mehedinți era ali­
pit la Regiunea Timișoara.
Județul Carașului se propunea să fie format din: plasa Deta din
județul Tiiniș-Torontal și plășile Oravița, Bocșa-Montană, Moldova-
Nouă Reșița, Răcășdia (din vechiul județ, Caraș-Severiin) și orașul Lu­
goj. Capitala Oravița.
Județul Severinului era propus, din plășile : Teregova, Bozovici,
Caransebeș, Lugoj, Timiș, Mureș-Begheiu, Orșova, Moldova-Nouă și

Oppida ac pagos numerat 158 praedia 27. Mercntur vero, prae reliquis,
sequentia loca notari.
Meadia, Meliadia, ad ortum propc Valachiam rejccta...
Orșova, locus iam Romanorum temporibus munitus. Duplex antiquis
Orsoiva fuit. Mo'bsia altera, altera Daciae. Utriusque loci mira est amoenitas,
et natuvalis quaedam, accedente Danubio munitio. Nova Orșova est in insula
Danubii...
Moldava, olim locus egregie munitus, iam vicus vilis ad Danubium....
Uj Moldava, Nova Moldova.
rj-Palanka, Nova Palanka... Pancsova, Panczova...
L Harta lui Lipszky, 1808.
Făget din vechiul județ Garaș Severin. Capitala Lugoj sau Caransebeș.
La ordinul Ministerului de interne, prefectura județului (încă
în Nov. 1920) presenta următoarele opinii:
1. Cea mai bună arondare ar fi pe temeiul fostei împărțiri (isto­
rice) în două județe. Garaș și Severin. Motivarea desvăluește o situa­
ție, care trebue cunoscută, și anume: comunele din fostul județ Garaș
stau sub legile, de drept civil, ungare și se judecă la tribunalul din
Lugoj, iar comunele din fostul județ al Severinului, stau sub legile de
drept civil austriac și se judecă la tribunalul din Caransebeș.
2. Pe teritoriul fostului județ Garaș se găsesc domeniile uzinelor
din Recita, iar pe teritoriul fostului județ al Severinului se găsesc
toate comunele, ce au aparținut Regimentului confiniar româno-baTia-
tic Nr. 13 și pe urma căreia a rămas comunitatea de avere grăni­
cerească. Aceste nu se pot împărți.
3. Ar mai fi posibilă o împărțire a județului în 'trei părți, cu se­
diul Lugoj, Caransebeș, Oravița. Aceasta însă ar impune și o nouă
arondare a plaselor, care, pe temeiul istoric, ar trebui făcute, după
cum urmează: a) partea de sus a județului ar constitui un județ, cu
sediul Lugoj (eventual jud. Lugoj), format din plasele Birchiș, Făget,
Balinț, Sacul și Lugoj; b) județul Severin ar fi alcătuit din plasele
Caransebeș, Tercgova, Orșova, Bozovici și o parte din plasa Moldova
cu sediul Caransebeș; c) județul Carasului clin plasele Bocșa, Recita,
Oravița, Răcășdia (în trecut lam) și o parte din plasa Moldova, cam
pe linia Lubcova de jos.
Raportul mai adaugă, că deși împărțirea în trei a marelui județ,
ar duce la o administrare mai bună, însă circulația n'ar mai fi spre
centru. De aceea crede mai favorabilă împărțirea, județului în două,
Garaș și Severin, cu sediul Lugoj și Caransebeș, ori Orșova. (Caran­
sebeșul, cu tradiție istorică, cu sediul episcopatului și a comunității
de avere grănicerească, dar fără edificii potrivite, iar Orșova cu o po­
ziție admirabilă pe malul Dunării, având comunicație cu tren până
■la Nordul județului, iar pe Dunăre până la frontiera vestică.)
Luând cunoștință de proiectele Gomisiunii județelor, personalită­
țile cele mai de seamă ale Carașului (în frunte cu venerabilul Epis­
cop și venerabilul Arhimandrit, președ. Comunității de avere, profe­
sori, parlamentari și a.) trimit guvernului un memoriu documentat
(un studiu), care merită toată luarea aminte și din care reproduc (în
notă) ’) partea cea mai mare, esențială.

O ,.Incă din cele mai cărunte vremuri Bănatul nostru era legal cu Ră­
săritul prin două căi romane principale, dintre cari una pleca dela gura Cer-
 Odată cu reînființarea județului Severin, cu reședința la Caran­
sebeș, se cere în memoriu să fie încadrate în acest județ plasele Ca­
ransebeș, Teregova, Bozoviciu, Orșova și Moldova nouă, precum și 26-
comune d'n plasele Reșița și Timiș, eventual și câte-va comune din

nci spre miazănoapte, iar cealaltă dela gura Cărașului. Această din urmă
tăind răul Bărzova la Jidovini trecea prin Ezeriș peste Cozlari și se întâlnea
cu dea dintâi la gura Bistrei, de unde apoi urma într'o singură cale pe
Valea Bistrei în sus, peste „Poarta de fier" la Sarmiseghetuza."
La rescrucea acestor drumuri, pe țărmurii Timișului, se ridica castrul
roman Tibiscum. Ostașii romani din legiunea XIII gemină, care staționau
în Tibiscum. după împlinirea serviciului lor militar de 25 ani, în marea lor
majoritate nu se mai întorceau în patria îndepărtată, ci se așezau, cum era
obiceiul la toate castrele similare, la poalele dealurilor, ce se ridică în ne­
mijlocita apropiere a Tibiscumului pe țărmurii drepți ai Timișului și res­
pective ai Sebeșului, dând în felul acesta naștere Caransebeșului, botezat
astfel după râul Sebeș.
După retragerea legiuniii în fața năvălirii popoarelor barbare, locui­
torii cetății Tibiscum, construită la loc deschis, înpopulează și mai mult
Caransebeșul, scutit de ape, dealuri și munți.
Vremurile vijelioase ce au urmat prin aceste năvăliri asupra Daciei
Traianc întunecară până pe la începuturile regatului Ungar și trecutul în­
depărtat al Caransebeșului nostru. Documentele, cari conprobă față de aser­
țiunile maghiare Românismul în Caransebeș ne adeveresc însă, că în vea­
cul al XH-lca Caransebeșul era deja „oppidum" cu castelanul „Ubul” sau
,.Ivul“ în frunte. Că Caransebeșul se bucura de însemnătate în acele vre­
muri, o dovedește și faptul, că Ia 1289 și regele Ladfelau al IV-lea îl vizi­
tează. Iar un document de donațiune al comitelui din Căraș dela anul 1352
ne lămurește, că ținutul Caransebeșului forma unul din cele opt județe ro­
mânești ale Banatului, cu capitala Caransebeș.
In răsboaiele interminabile cu turcii, în urma poziții sale geografice fa­
vorabile, pe care iscusința strategică a Romanilor a remarcat-o deja, crește
importanța cetății Caransebeș, căci ea devine loc de concentrare a trupelor,,
ce luptau contra turcilor.
Astfel loan Corvinul adeseori în Caransebeș donează, cu considerare la
serviciile credincioase ale cetățenilor și în special la cele ale nobilimei Seve-
rinului, cave se așezase în număr mai mare aici, în anul 1453 orașului: pre-
diul sau satul din apropiere: Racovița.
Regele Matia Corvinul asemenea purta grijă orașului nostru, numin-
du-1 în anul 1485 „civitas nostra" și dând la 29 Novembrie 1-458 ordin banu­
lui de Severin, ca'vsă nu împedece iobagii să se mute în orașul stăpânit de
nobilime. în contra prepotenții cărora protestează la 1498 în persoană la.
curtea regală din Bucla primarul Ștefan Stoica și juratul Toma Nagy, ce­
rând confirmarea privilegiilor „ab antiquo" ale opidului. Li se dau cu acest,
prilej aceleași privilegii, pe cari le aveau cetățenii Rudei și astfel Caran­
sebeșul devine „civitas regia" cu sigil propriu, semnificativ prin felul cum
este gravat, care datează dela 1503.
jud. Mehedinți și din jud. Hunedoara. Se ridică însă „eu hotărâre și
îngrijorare11 contra unei „dismembrări nenaturale și nebaizate11.
Pe lângă aceste sosesc și alte rapoarte, opinii și proteste.

Desvoltarea din trecut a Caransebeșului este a se atribui în mod firesc

provinciei, care îl înconjura. Această provincie este Bănatul Severinului și
după mărturia celui mai vechi cronicar al ungurilor, notarul anonim al
regelui Bela, ungurii la venirea lor au aflat-o ca ducat vechiu, în frunte cu
ducele român Glad.
Primul rege maghiar, Ștefan, desființează acest ducat alăturând-ul Un­
gariei. Cu toate acestea se vede că Severinul a rămas și pe mai departe cu
privilegii speciale, căci el era „guvernat" și „apărat” din partea ,,ban“-ului
care își avea reședința în Caransebeș. Iar după mărturia istoricului Dimitrie
Clnciul „partea răsăriteană a Banatului, numit apoi comitatul Severinului,
cu o fășie din Oltenia incluziv cetatea Severinului (Turnu Severin) „se nu­
mește la anul 1233, pentru prima dată în istorie Banautul Severinului.
Și documentele maghiare de mai târziu (1493) ne fac aceeaș mărturie.
Ele însă ne prezintă mai lămurit situația teritorială a acestui ținut prezen-
tându-ne înpărțirea lui în 8 districte românești: Lugoj, Sebeș, Meedila, Almaș,
Crașova, Bârzava, Comiat și Iladia cu cnezii și voevozii lor naționali și cu
o „libertate folosită în totdeauna din vechime”, care le garanta „scaunele
lor judecătorești cu adunarea autonomă”, în cari adunări se luau „hotă-
rîri privitoare la afacerile autonome ale districtelor. Districtul Sebeș își avea
Caransebeșul de capitală.
Deci Caransebeșul era sediul banului de Severin și al districtului Sebeș.
Ocupația turcească lasă vechea organizație, dar îi dă Severinului nu­
mirea de „Sanjac” cu un „beg“ în loc de „ban” în Caransebeș.
Urmează acum grele încercări pentru Severinul nostru, căci îl stăpâ­
nesc când turcii, când imperialii, când principii ardeleni. Și nici tratatul
dela Passarowitz (1718) nu-i dă răgazul unei desvoltări liniștite, căci Caran­
sebeșul este devastat la anul 1738 de invazia pașei din Vidin. Iar la anul
1788 marele vizir își stabilește cuartiirul general în biserica Sf. loan a Ca­
ransebeșului.
Menționatul tratat de pace indică pe seama Bănatului o administrație
militară, împărțindu-1 în 11 districte, dintre care unul era districtul Caran­
sebeșului cu un prefect în frunte. Iar împăratul losif al II-lea înființează
confiniul militar banatic, cu scopul de a stăvili invaziile turcești, revagiile
ciumei și contrabanda urmată de neguțătorii din Balcanii. Pentru desăvâr­
șirea acestui scop organizează batalionul valahic, care împreunându-se la
1755 cu regimentul iliric, formează regimentul româno-iliric, al cărui stat
major rezidează începând din 1803 până la desființarea lui, 1872, în Caran­
sebeș.
Sub acest regim orașul Caransebeș este supus în cele administrative
comandei de companie, de batalion și regiment, iar în cele judecătorești tri­
bunalului militar.
Confiniul militar se desființează la 1871 punându-se la. 1872 sub admi­
nistrația. civilă. Iar în urmă prin art. de lege XXVII din 1873 teritoriul celor
12 companii alo Begimentuli confiniar româno-banatic Nr. 13 se împreună
12
 Dintr’o adunare la Mehadia se protestează împotriva alipire! pla­
sei Orșova la jud. Mehedinți, socotind Banatul ce- un întreg „individ
zibil“.
De asemenea din ținutul Almașului se cere, ca plasele Bozovici,
Teregova, Orșova și Moldova, să formeze un județ cu sediul în Orșova ;

cu teritoriul companiei a 12-a din Berzasca a regimentului confiniar sârbo-

banatic Nr. 14 și astfel se formează comitatul Severinului cu reședința în
Caransebeș, care se ridică la rangul de oraș cu municipiu.
Caransebeșul își recapătă splendoarea de odinioară, instituțiunile i-se
înmulțesc. Dar avântul ce-1 ia din nou această inimă, care intenzifică pulza-
ția vieții românești din organizația comitatului Severin, pune pe gânduri
cercurile guvernamentale, cari își văd periclitată idea lor fixă a „hegemo­
niei de stat maghiar unitar" și astfel, la început mai sfioși, răpesc numai
dreptul de municipiu al Caransebeșului, degradându-1 în 1876 la oraș cu
magistrat regulat. Impetuosul Cotoman Tisza pășește încurând pe teren și
în toamna anului 1880 alătură Severinul la județul Garașului cu motiva­
rea: că comitatul Severinului nu dispune de inteligența și de situația ma­
terială necesară pentru împlinirea datorințelor municipiale.
Față, de -această încălcare a dreptului istoric și a legilor din vigoare se
ridică până și deputatul maghiar baronul Lipthay, veștezând energic poli­
tica guvernului, sfidătoare a sentimentelor de cinste ale grănicerilor credin­
cioși, cărora li-s’au octroat funcționari străini, jefuitori șii înșelători cum
a fost însuși conducătorul lor, subprefectul loan Pausz, care moare în tem­
nița Caransebeșului.
Zadarnic au fost și luminatele rechizitorii ale deputaților români
George loanoviciu și George Pop de Băse.ști în ședințele camerei ungare dela
17 Martie și 22 Novmbre 1880 la adresa guvernului în obiectul respectării
legii dela 1873, care garanta viața constituțională județului Severinului, — Co-
loman Tisza, care își inaugurase în toate județele din Ardeal și Bănat poli­
tica sa de „zdrobire a naționalităților" prin întrdoucerea „virilisinului" șterge
printr'o simplă votare a Camerei de pe harta Ardealului comitatul Zăran­
dului, iar de pe cea a Bănatului comitatul Severinului. N’a putut șterge
însă din sufletul poporului românesc aceste comitate căci iată el le cere cu
întețire din nou acum, când visul lor de veacuri s’a desăvârșit. Au cerut ju­
dețul Severinului părinții noștri în frunte cu generalul Traian Doda și dela
împăratul Francisc losiif. Toate însă au fost zadarnice. Nu se luau în con­
siderare nici greutățile legate cu administrarea unui județ, care acum 40
ani avea deja aproape 400,000 suflete. Românii din Severin cu toate acestea
n’au putut fi „zdrobiți" și .au dat în sala comitatului din Lugoj nenumă­
rate dovezi, că au „inteligența necesară împlinirei datorințelor municipale".
Reînființarea județului Severin cu cșpitala Caransebeș o reclamă și
trecutul cultural al Caransebeșului.
Călugării franciscani încă din vechime își aveau pe lângă mănăstiri
școala lor. Asemenea și reformații. Nu mai puțin și biserica noastră își avea
școala sa bine desvoltată. Sub Maria Terezia Caransebeșul avea și gimnaziu.
Traducătorul în românește a Sf. Scripturi din veacul al XVI. Ștefan
Herce, poetul Mihail Italici din veacul al XVII, preotul Bazar Popoviciu
în orice caz să nu se (leslrpească plasa Orșova și nici plasa Bozovici
să nu fie alipită la Oravija (Caraș), pentrucă — spune 'memoriul —
„natf'ura ne-a pregătit cu totul altă cale".
In fața proiectelor comisiunii județelor, comitetul administrativ
al jud. Caraș-Soverin răspunde, că nu e de părerea comisiunei, sus­
ținând „necesitatea intangibilității teritoriului".

dela începutul veacului al XVIlI-lea, învățatul protopop loan Tomici dela

începutul veacului al XlX-a apoi Grigore Obradoviciu, Const. Diaconoviciu-
Loga, Petru Lupu și mulți alți cărturai din timpul mai recent, dau Ca­
ransebeșului continuitatea culturei naționale, care stăpânea deopotrivă viața
publică în Principate, în Ardeal, cât și în Severinul nostru.
In cursul regimului militar școalele prin organizația lor specială, iau
avânt .și dau graniței numeroși intelectuali.
In prezent Caransebeșul excelează prin institutele sale de învățământ.
(Aci, se arată, școalele de azi).
Lupta purtată, de episcopul loan Popasu și .sfetnicii săi de a stabili în
Caransebeș teologia și pedagogia este înălțătoare, cum înălțătoare este și,
lupta generalului Doda pentru întemeierea liceului românesc, care astăzi
îi poartă numele.
Confiniul militar impunea grele sarcini ostășești poporului din Severin.
In schimb însă grănicerii nu numai, că plăteau dări, ci aveau și multe fa­
voruri și privilegii. Intre acestea era și dreptul de a folosi gratuit pădurile
erariale. La desființarea acestui confiniu militar Regele Francisc losif, având
în vedere serviciile prestate coroanei și imperiului, prin legea din 8 Iunie
1871, dispune, ca pădurile erariale, în cari grănicerii până, acum aveau drep­
turile de servitute, să se împartă în două părți egale, între erar și comună,
respective reprezentanța regimentului așa, că jumătatea ce revine comune­
lor să treacă în proprietatea acestora. Terminându-se împărțirea, comunele
fostului Reg. confiniar româno-banatic Nr. 13 au primit laolaltă 223,376
jughere 96 st. pe atunci în valoare de 16,233.106 floreni. In scopul exploatării
și administrării naționale, reprezentanța comunei regimentale, care și până
aici administra averea foștilor grăniceri, constatatoare din fondurile ne­
împărțite, la stăruințele generalului Traian Doda a decis înființarea Comu­
nității de avere, care la 1880 își începe activitatea.
Comunitatea intereselor ce i-a legat între-olaltă pe grănicerii Severinu-
lui în trecut, devine de acum înainte sub administrația „Comunității de ave­
re, tot mai strânsă, încât astăzi „Granița" întreagă formează un corp, un
suflet. Despărțiea în mai multe părți a acestui corp, înzestrat acum și cu
instituțiuni și întreprinderii economice-industriale moderne, ar însemna rui­
narea acestei organizații economice, cu cădere în viitor în politica națională-
financiară a țării.
Dar și felul de a gândi și a muncii al grănicerilor deosebindu-se în multe
privințe de cel al celorlalți bănățeni, pretinde indivizibilitatea organizatului
lor grăniceresc cu centrul în Caransebeș, unde își au tribunalul și judecă­
toria lor, făcânduli-se dreptate după legile specifice grănicerești; cartea
funduară, perceptoratul, administrația pădurilor, internatul copiilor, cari
12*
 In sfârșit se mai prezintă un memoriu (al senatorului de Oravitay
în care se cere înființarea a două juldete: a) jud. Severin (sau Lugoj)
cu cele 8 plase din partea de Nord: Lugoj, Fă/get, Bega (Begheiu), Mu-
răș, Timiș, Caransebeș, Teregova (și eventual adaus© din jud. Timiș)
și b) jud. Car aș (cu capitala Gravita) din celelalte 6 plase (Gravita,,.
Bocșa-montană, Recita, Bozovici, Moldova nouă, Răcășdia (lam).

cercetează școalele de aici; precum și alte institutiuni cu anumite consi--

derento în ceeace privește starea lor pivilegiată.
Acești foști grăniceri, cari au dat neamului pe generalul Doda și pe ge­
neralul Drăgălina nu se vor împăca nici când cu împărțirea lor în 3 județe..
Organizația unitară economică, industrială, comercială și financiară a
Severiinului și a ținuturilor limitrofe cu dânsul, asemenea reclamă reînvie­
rea județului Severin. Toate căile de comunicație, fie de cale ferată, fie șo­
sele de țară sau comitatenze, duc spre Caransebeș, în care oraș dau comer-
ciului și industriei un timbru specific.
Caransebeșul a fost încă din timpurile cele mai vechi un centru comer­
cial pentru1 părțile sudice și răsăritene ale Bănatului și loc de depozit pen­
tru mărfurile din orient, cât și din apus. Veacul al XV-lea deja ne-a lăsat
urme în privința acasta, încheiând anume la 1449 — deoparte George despotul
sârbesc, Ungaria și Ardealul, iar de altă parte Turcia — un acord comercial,
în înțelesul, că neguțătorii turci să aibă piață pentru mărfurile lor și să
poată face negoț liber și în Caransebeș.
După, mărturia istoriografului german Schwicker la 1450 Caransebeșul
era un înfloritor centru comercial, deoarece neguțătorii din străinătate își:
puteau aduce mărfurile lor destinate pentru Ardeal numai până, la Caran­
sebeș. Dieta din Ardeal își regulează întotdeauna comerțul și industria în
legătură cu Caransebeșul. Caravanele de neguțători ai Orientului la Caran­
sebeș se întâlneau cu colegii lor din Ardeal și din Apus și în acest oraș își
depozita Ardealul sarea sa încă din veacul al XV-lea.
Locuitorii Severinului și Caransebeșului pe lângă economie și comerț,,
se ocupau intensiv și cu industria aurului și excelau în deosebi în speciali­
tatea lor; cojocăritul și morăritul. Erau organizați în bresle industriale și
comerciale.
Caransebeșul are și meritul de a fi dat neamului pe unii dintre cei mai
distinși meseriași și neguțători, din sînul căror se recrutau în cursul anilor
membrii consiliului orășenesc și ai diferitelor corporațiuni bisericești, șco­
lare, culturale și naționale.
In sfârșit renumitele târguri ale Caranebeșului demonstrau abilitatea
ținutului în creșterea-witelor, cultivarea pomilor, fabricarea lemnului și a
altor ramuri ale economiei și industriei.
Tabloul industriei și comerțului din Severin cu cele 5 plase ale sale:
Caransebeș, Teregova, Bozoviciu, Orșova și Moldova-nouă, ne prezintă 818
patroni industriali, 195 comercianți de sine stătători și 20 caso de păstrare-
cu un efectiv al muncitorilor de 9 până la 10,000. In timpuri normale numă­
rul muncitorilor industriali se ridică, și până la 15,000. Ținem să remarcăm,,
că numai Caransebeșul are 7 fabrici. (Cont. pag. urm.)
 Regretatul coleg. Prof. losif Popovici în dorința de a da și mai
anultă tărie elementului românesc din jud. Timiș-Toron'tal, era de
părere (pentru cazul, că jud. Caraș-Severin nu s’ar fi despărțit în
■două) ,să fie alipite la jud. Timiș Torontal plasa' Bocșa-montană și
părțile dela Nord de Begheiu, din jud. Caraș-Severin, cu cea mai pu­
ternică majoritate românească.
*
Județul Caraiș^Severin,. cuprindea (până la 1926) 355 comun'e
..grupate în 14 plăși: plasa Balinț, Birchiș, Bocșa-Monhană, Bozoivici,
Caransebeș, Făget, Lugoj, Moldova-Nouă, Oravița, Montana, Orșova,
Răcășdia, Recita, Tereigova, Timiș și 2 orașe cu consiliu: Caransebeș
și Lugoj.
Prin noua arondare (din 1926) s’au stabilit două județe, al Seve-
rinului și al Carașului.
Jud. Severin, cuprinde trei comune urbane, Lugoj (reședința)
^Caransebeș și Orșova și 224 comune rurale, grupate în 9 plase: plasa
Balinț (cu 24 corn.), Birehiș (cu 23), Caransebeș (cu 37), Făget (cu
22),Lugoj (cu 22), Marginea (cu 21), Orșova (cu 26), Sacul (Timiș)
cu 17, și plasa Teregova (cu 20 oom.)
Jud. Caraș, cuprinde 2 comune urbane: Recița și Oravița-reșe-
dmță. Comune rurale are 129 (cu 226 mai puține ca vechiul județ)
grupate în 6 plăși: plasa Bocșa cu 21 comune, Bozovici cu 16, Moldova-
Nouă cu 22, Oravița cu 20, Răcășdia cu 26 și Recița cu 25.

In prezent înflorirea în special a intreprinderiilor pentru exploatarea lem-

-nului, apoi cele pentru exploatarea cărbunelui, piatra de var, mai puțin
a marmorei, textilului ș. a. m. d.
Pentru ocrotirea muncitorilor s’a întemeiat încă la 1891 la Caransebeș
„Casa de ajutorare în caz de boală", transformată la 1907 în „Casa cercuală
pentru asigurarea muncitorilor", care casă a adus și aduce reale servicii
cauzei sociale din Severin. Este deci necesitate, că această casă să rămână
■și pe mai departe în Caransebeș — producând desființarea ei o legitimă amă­
gire sufletească în sânul acelora, cari îi cunosc rostul și menirea".
 JUDEȚUL TIMIȘ-TORONTAL.

' La începutul v. XIII (1212) se face întâia mențiune de comitatul

Timișului. Alai ’nainte făcea parte (cu întreg Banatul) clin teritoriul
(comitat?) Cenadului, care — ca diecesă —■ a luat ființă cam pe la
1030 J.
In v. XIV și XV se întindea dela Mureș spre Sud, până la Garaș,
dar alături se întâlnea cu nn coiititat vechi, al Oitbinului dispărut la în­
ceputul v. XVI numit „Keve“-Cubin 2). Dela Vest spre Est corn. Timiș
se întindea dela Jimbolca până la Lipova.
La începutul v. XVI. găsim la Nicolauș Olah, că regiunea dintre
Mureș și Timiș se numea „Temeskeiis" —■ între Timiș. J.
In v. XV și XVI comitatul Timișului a îndurat multe incursiuni
din partea Turelor, până când, la .1552 a ajuns cu totul sub stăpâni­
rea acestona. Turcii au așezat la Timișoara reședința unui beglerbeg,
iar ținutul fostului comitat a fost împărțit în trei sandiac-alc (Timi­
șoara, Ciacora și Japova).
Pe lângă aceste trei, mai țineau de beglerbeg-aful Timișoarei
alte cinci samljac-ate 4).
La 1716 Timișoara (împreună cu Banatul) a fost liberată defini­
tiv de Turci, dar în loc de comitate a luat ființă banatul tâmișan, ea
provincie militară, cu reședința la. Timișoara, dar atârnătoare direct
de Viena, neavând de i face cu Ungaria. Acest Banat a încetat ca or­
ganizație administrativă la 1778 și a fost alipit Ungariei, iar în anul
următor a fost reînființat comitatul Timișului. (Dela începutul v.
XVIII (1733), avem însemnările de mai jos").

1 Palias Lexic. 16.

2) Pesty Fr. 1. c. 1880 și Csănki D., 1. c. voi. II. (A se vedea pag. 185).
:1) Nic. Olah. 1. c. (155G) p. 74: „Inter hune Temesium et Maros fluvium;
quae sita est regio, Temesheuz vocatur".
■*) Turciei imperii status. Lugduni 1630, p. 204.
„Temesvar beglerbeg, residet, ibidem. Subjecti sunt ejus admistrationi
sangiacatus hi 1. Temesvar. 2. Mudava. 3. Vilaosvvar. 4. Tschianad, 5, Vut-
schitirni. 6. Giula. 7. Vidin. 8. Lipa."
. 5) S. Ti.mon I. c. pag. 40. „Devastata deniuin a Turcis Valachia Trans­
alpina. arceque Severinenii. ubi quondam Zerncnsis colonia erat, exusta di-
Planșa VII
 Banatul Timișan, care până la 1778 însemna întreagă provincia
dintre Mureș, Tisa, Dunăre și granița Ardealului (deci întreg Bana­
tul) era ocupat mai ales de Români, după care veniau Sârbii și Un­
gurii, reduși la sărăcie (,,ad .paucitatem redaieti suini") '.și coloniștii,
cari au urmat.x).
Comitatul Timișului .sau Timișoarei (care a reluat ființă la 1779)
era împărțit în acel timp în patru cercuri (procese): Timișoara, care
pe lângă oraș avea 45 sate; Sânl-Audrei, cu 40 de sate, Lipova, care
pe lângă opid avea 44 sate și Vârșeț cu 45 safe 2).

rutâque Principe Mathia Corvino sublata fuit haec praefectura, nova vero
Temeschvari constituia; qui liane gerebat Comes dicebatur, et in diplomatis
regiis majoribus Baronibus regni adjunctus, Posoniensi Comiți subjunge-
batur turn quoque, cum a Vladislao Rege, qui Mathiam exceperat, restitutus
fuit Banatus Scverinensis.
Capto a Turcis Temeschvaro, quia Transsilvaniae Priincipes possederunt
terram Transsilvaniae subjectam usque ad Danubium, ubi Pantschovae pro-
pinqvus est, creabant quoque Bănos, qui Caransehebeschi residebant.
d Matth. Bel. 1. c. 1779. I. p. 253. Banatus Temesvariensis seu Teme-
siensis, Ilungaris, Temes-Vâr-megye, Germanis, die Temeschwarer Gespan-
scaft, quod nomen a Temesvăr arce petit. Banatus nomine forte propterea
insignitus, quod banatus Sceeriensis (Szoriniensis) qui in finibus Valachiae
panditul’, Caroli VI providentia, cum eo connexus fuerit.
Magni ambitus prouincia. A confluente enim Metru sil et Tibisci ora
incipii, Transiluania denium et Valachia, post 16 fere milliarium excursum,
terminatus. Adeoque, ab ortu, Valachia, atque Transiluania, ab occasu vero,
Tibisco fluuio includebatur, a septentrione, Marusium fluuium, a meridie.
Istrum limites habebat. Superficies eius 443. Germanica milliaria in orbe
torraquco occupabat. Plures comitatus absorpsit, dum in eam terrarum mo-
lem, quam huedum habuit, euasit. Posteaquam enim comitatus Toremlalen-
sis, quem interiisse putabant plerique integer, ingens etiam comitatuum
Csanad et Arad portio, a Turces recuperata, ei, ut multi opinantur, accense-
retur; accrcuit adeo, ut regnum fero ob tantos tamque vastos accessus,
minimum dmntus, vel principatus, clici mereretur. Positum, qua in occi-
dentem aspicît, media regione, campestrem et fluuiis irriguum innumeris
accepit: ortum versus montes adtolluntur, quorum Verschetz praccipuus est,
alto iugo adsurgens.
Valachi incolebant huedum potisimum prouinciam, quorum sermo,
multum idiomatis Latini retinet. Ferox națio et praedationibus dedita ni-
mium, Haseiani, cum Ilungaris, qui tamen ad paucitatcm redacții sunt, buc
accessere etiam, quos Germani, et copia, et sedulitatc, longe anleccllunt,
-) M vi ții. Bel. 1. c. (1779) I. p. 205.
Comitatus T.cmcsicnsis seu Temesvariensis, a fluuio Tcmes denoinina-
tus, Germanis, Temeswarer Gcspanschaft, Ilungaris, Tcmes Vărmegyo.
Praesfantissima est provincia, simul ac antiquissima cujus supremi comi-
tes, amisso Scuerino banorum regni iura sunt consecuti, et inter baroncs
regni reiati.
 Aceeași împărțire o găsim și în scrierile anilor 1780 ’), 1808 ;) și
1819 3).
La 1839 găsim următoarea situație : 4) Comitatul cuprindea (pe
lângă orașul Timișoara) 13 (târguri, 172 sate și șase puste. (E intere­
sant a vedea că In acel timp. 102 sate erau curat românești, 24 șvă-
bești și nuarni trei sate sârbești și unul unguresc, iar în celelalte sate
era populație amestecată, Români și alte neamuri4), — deci ma­
joritatea covârșitoare românească).
La 1849 comitatul Timișului a fost desființat ca organizație admi­
nistrativă —• fiind trecut la Voevodina sârbească. Aceasta la rândul
ei a fost împărțită în cinci districte.

Qubăd limites notandum, excuirere illum, versus septentrionem. ad

Csongradiensem et Aradiensem, comitatus, a quibus eundem Tibiscus secer-
nit, ab ortu illi est vicinus Karassoviensiș, ab occasu, Torontalensis, comi­
tatus, a meridie vero, praefectura militaris Temesiensis.
Divisus est anno 1779. in quatuor processus, quorum.
Meditullium occupavit Temesiensis nomine insignitus, qui, praeter ur-
bem principem totius regionis, 45, pagos capit.
Szent-Andrasiensis, a S. Andrea vico mediocri denominatus, 40. pagos
habet. Lippensis, a castro cognomine accepit nomen, et praeter oppidum
unicum, 44, pagos complectitur.
Versetziensis, ab oppido Versetz, appellationem consecutus, versus occa-
sum rejectus, 45. pagos exhibet.
Lippa, insigne olim munimentum, ad ripam Marusi.
Verschetz, monti sugjacet eiusdem nominis campo hilari conimodoque.
Szakalhdz, possessio 300 domibus colonos maiori ex parte ex Lotharingia
1765 eo deductos excipiens.
Giroda, ad fluuium Begum, cuius tellus copiam magnam oryzae profert.
Szent Andrâs, ampla possessio.
Kis Becskerek, poștali statione nota.
Novum Arad, Uj-Arad in quo anno 1750, multi Germani se deposuerunt.
Monostor salis depositorio et statione poștali memorabilis.
Mercyanum, (Mercydorff) a comite.
Guttenbrun, p.pssessio, in qua 1765 Germanicae familiae 142 se depo-
suere. Charlottenburg, ferici cultura notus locus, cujus promovendae causa
1771, mori multi inplantabantur.
Csakova, vel Csakovâr.
Denta, opus olim tumultuarium, ad Temesum amnem excitatum. Vici-
num illi est monasterium Graeci ritus non unitorum S. Georgio dicatum.
Moravicza, eleganter instructa possessio.
’) Windisch 1. c. II. p. 216.
2) Repertoriul și harta lui Lipszky (1808), I. c.
3) Magua P. 1. c. (1819).
4) Fenyes Ei.ek: Magy. orsz. s a hozzâ kapcsolt tartomănyoknak m. alla-
potja etc. Pest. 1839. IV, p. 336
 La 1860 comitatul Timiș a fost reînființat în întinderea de mai
Înainte, iar la 1872 desființându-se teritoriile regimentelor de graniță
■dela Sud, comitatul și-a căpătat întinderea până la Dunăre. Lai 1876
au fost alipite la acest comitat orașul Biserioa?-Albă și câteva comune
-apropiate.
In această întindere comitatul era împărțit în 11 plase și cuprin­
dea pe lângă orașul liber Timișoara, încă trei orașe, Vârșeț, Biserica^
Albă și Vinga (aceste două din urmă numai orașe cu consiliu) și 220
comune, între cari 85 comune mari.
Comitatul Toronial, apare 'mai târziu ca celelalte, pe la începutul
v. XIV. In acest timp și în veacul următor, era cel mai mic comitat
■din ținutul dintre Mureș, Tisa și Dunăre. Se mărginea la Nord-Est
cu comitatele Cenad și Timiș, iar spre Est și Sud cu fostul comitat al
Cubimdui1), care ocupa cam două treimi din Torențialul de mai târ­
ziu. Aproape întreg comitatul constituia o mare proprietate, în care au
intrat apoi și alte moșii mai mari2).
Pe la mijlocul v. XVI. la 1552, a ajuns sub stăpânirea turcească,
care a pus pe teritoriul fostului comitat trei sandjacuri. La 1718, fiind
mântuit de stăpânirea Turcilor, a intrat în provincia Banatului Timi-
șan, care a fost administrat sub conducerea Vienei, (deși Ungurii „or-
donaseră“ sa se reîntoarcă la Ungaria)3). Dintre cele 13 districte ale
Banatului Timișan, erau pe teritoriul fostului comitat trei (Cenad,
Becicherec și Panciova) precum și cinci ținuturi de companie, (Moc-
rin, Cliichinda, Franiova, Melența și Boteș). La 1779 după desfacerea
.graniței militare, a reluat ființă comitatul Torontal.4).
Din menționata descriere dela începutul v. XVIII, (S. Timon 1. c.
1733, a se vedea citatul, după original) și mai ales din hărțile acelui
timp (G. de LTsIe) 5) rezultă că în acea vreme, după îndelungata stăpâ­

L In partea de Sud a Banatului, lângă Dunăre, între gura Timișului și

Carașul de jos, a mai existat în timpurile vechi un teritoriu administrativ,
un jude[. un comitat, organizat în jurul cetății Cvbin (Keve). In această Ce­
tate, spune notarul Anonim, că s’a refugiat Glad, dinaintea Ungurilor.
Prima mențiune de comitatul Cubinului se face la începutul v. XIII.
In v. XV, avea trei cetăți, trei orașe, Kcve (Cubin) Pancsalty) ■— (Panciova)
și Barlad și 06 sate. Odată cu ocupația turcească, la 1551 cetatea „Keve“
a fost distrusă și comitatul a dispărut. După plecarea Turcilor acel comitat
n’a fost reînființat și a rămas dispărut pentru totdeauna. (După Pesty Fr.
I. c. și Csanki D. 1. c.)
2) Csanki D. 1. c. II. p. 124.
3) Pesty F., 1. c. II. p. 47.
4) Bohm L£nAht>: Del-Magyarorszăg vagy az u. n. temeri brinsâg kiilon-
tortenete. I—II. Pest, 1867. — și Palles Lex. 16.
,) G. de L’Isle : Carte de la Hongrie, de la Transilvanie et de Ia Sla­
vonie — ș. a.
nire turcească, cancelaria dda Viena, nu mai știa precis, pe unde au
fost unele din vechile comitate. Așa s’a întâmplat și cu Torențialul
(probabili Turcii, în lunga lor stăpânire au pustiit mult acel ținut, ori
mâi probabil comisiile, ca cea aratată în notă, se orientau din auzite).
De aceea curtea dela Viena a trimis să caute acel comitat, și s’a
întâmplat — și aceasta o de reținut — că pe hartă, comitatul Torontal
să fie așezat la Nord de Mureș, lângă comitatul Bihorului. Astfel cred
■că putem explica eroarea de pe harta lui G. de L’Isle, de a pune Toron-
talul, la Vest (chiar N-Vest) de comitatul Bihorului. (Nota de mai
jos 0 ne explică cum s’a întâmplat).
La 1779, când a fost reînființat, comitatul Torontal cuprindea în
total două opide, 122 sate și 12 predii. Satele erau grupate în patru
plase2). La Windisch (1780) găsim 2 târguri, 112 safe și 42 predii3).
Această împărțire a durat până la mijlocul veacului trecut.
La 1839 găsim următoarea situație : *) erau comune cu naționa-

0 S. TimoN, 1. c. (1733) II. p. 47.

De. Coinitatibus ToronUdiensi, et Bodrogiensi. Geographi, qui duce Gia-
c.omo Cantellio regiones Ungariae distinxerunt, cum in plurimiis aliis, turn
praecipue in demonstrando solo Comitatuum Torontaliensis, et Bodrogiensis
offenderuut. Hune enim in agro Batscbiensis, illum in finibus Exteriori» Sol-
hokiensis, et Bihariensis locaverunt; qua re in errorem ac devia traxerunt
viros nobiles. qui anno MDCCXXII ab ordinibus regni missi fuorant ad dos-
cribendani regioneni Torontaliensem proptei’ exactionem vectigalium. Nihil
enim in ora illa de Torontallo fama, et auditione accipere poterant. Adeo
ob continua diutinaque bella perturbata confusaque sunt in boc regim multa,
ut ejus partes quaedam in corpore quaerantur, nec definite inveniantur ac
discernantur. Commodum vero venerunt in manus meas literae, anno
MCCCCXXII conscriptae, e quibus aliquid veri emirat ad illustrandam, quam
tracto quaestionem. De fide earum dubitare nefas est....
2) Matth. Bel, 1. c. I. p. 2G8.
Comilatus Torontaliensis. (Torontlial-Wirrnegye) a flumine Tiiurn deno-
minationem accepii. Comitatus iste, ut nune est instructus, in septentrione,
fiu vio Maros, a Csongradiensi et Csanadiensi secernitur; a meridie, praefec-
turam militarem Temesiensem, ab ortu, Temesiensem comitatum habet vici-
num, ab occasu, ab Tibiscum pertingit, quo a Bacsiensi dirimitur.
Na nu Szcnt Mildosiensem. 22 possessiones, et 4 ingentia praedia habet.
Hecskereliiensein, 20, possessiones, et 12 praedia accepit.
Hatz-Kanisiensein. 31 possessiones, ac 5 praedia coinpjectentem.
Neo Pe.csiensem.
A ațjij-Szent-Miklds..
Niiuy-Hccskerek.
llesscnaca.
llatz-Kanisa. A ai.pj-Kll:i ii du, Uj-l’ecs, Halzfcld.
Wixdiscil 1. c. II. p. 234.
4) Eexyes - Ei.ek, 1. c., 1839, IV. p. 383.
litate compactă a) în cercul Becicherek: șase sârbești și cinci românești,
b) în cercul Uj-P6cs, șapte sârbești și nonă românești, c) în cercul
Canijei (T. Kanisa) patru sârbești și una românească, d) în cercul
Sân-Miclăușul mare, nici o comună curat sârbească, (ci numai două
comune, în tot cercul, cu Sârbi și Șvabii) și două comune curat româ­
nești. Celelalte comune din comitat aveau populație amestecată, între
cari și Sârbi și Români.
Cu privire la numărul populației pe comitat, pentru acelaș timp,
acelaș autor ungur1) ne dă 118,850 Sârbi și 50,738 Români, restul de
altă naționalitate. (Cum statistica arătată e d’înainte de 1839, e vorba
de o situație, care ora acum o sută de ani).
Dela 1849 până la 1860 a avut aceeași situație, ca și ținutul vecin
al Timișului, a ținut și de Voevoâina sârbească, iar la 1853, în locul
fostului comitat, a luat ființă districtul Becicherec, care a fost împăr­
țit în opt cercuri (plase). La 1860 a luat, din nou ființă comitatul, că­
ruia, după desființarea regimentelor de graniță dela Sud, i s’a, sporit
teritoriul până la Dunăre, alipindui-se (din fostul teritoriul grănice­
resc) încă cinci cercuri (plase). Intre 1870—76 a existat, cu admini­
strație deosebită, districtul Cliichinda. La 1876 și acest, district a fc:t
alipit la comit. Torontal.
In această mare întindere (9521 kmp) comitatul Torontal era îm­
părțit, în 14 cercuri (plase) și cuprindea trei orașe și 217 comune (cele
mai multe comune mari, do peste 2000 loc.)
*

In România, după stabilirea graniței spre Iugoslavia, s’a con­

stituit județul Timiș-Toronial, cuprinzând, pe lângă orașul municipiu
Timișoara, 239 comune, grupate în nouă plase (Aradul nou, Buziaș,.
pl. centrală, Ciacova, Beta, Grădiște, Lipom, Modoș și Becaș).
In a. 1920—21 punându-se chestiunea nonei arondări, Gomi.siu-
nea județelor propune în proiectul I, ca din jud. Timiș Torontal să fie
luată plasa Aradul nou și să fie trecută, la jud. Arad, iar de altă, pane
.să fio alipite la jud. Timiș-Torontal plasa Boeșa-Montună și comunele
Spat a din plasa Begheiu și Zăbalți, Sălașul și Ohaba din plasa Mureș
(toate aceste din jud. Caraș-Severin).
Iii proiectul II al Comisiei județelor se propunea: să fie format
la (bl 'din județul Timiș Torontal — afară de plasa. Aradul nau și co­
munele din plasa. Lipova și plasa Deta, trecute județului Arad și jude­
țului Garaș.

I-'enyes - Elek, 1. c.
 Județul Timiș-Torontail cuprindea (până! la 1926) 239 comune
‘grupate în 11 plăși (Aradul nou, Băile Buziaș, Centrală, Giacjva,
Beta, Grădiște, Lipova, Modoș, Recaș, Sânnicolaul mare, Vinga) 4 1
craș ou municipiu, Timișoara. In nona împărțire cuprinde 1 comună
-municipiu: Timișoara, comune rurale 237 (deci cu 5 mai puțin ca vechiul
județ) grupate în 12 plăși: Buziaș, cu 25 comune, Chișoda cu 23, Cia-
cova cu 17, Beta cu 16, Gătaia cu 17, Giulvăz cu 16, Jimbolia cu 16,
Lipova cu 27, Periam cu 18, Becaș cu 29, Sănnicolaul mare cu 15,.
Viuga cu 18 comune.
 CONCLUZIUNI.

Am văzut, cum s’au desfășurat, peste ivechile organizatiuni ro­

mânești, TOmitate și scaune. Deși marea majoritate a satelor s’au
păstrat — în aproape o mie de ani de stăpânire străină —- ca ro­
mânești, totuși comitatele au ajuns să fiie socotite ca ale Ungurilor
(septem comitafus Hungaronum), iar pământurile pe cari s’au așezat
Săcuii și Sașii, erau socotite ca „Terra Siculorum“ și „Terra Sa-
xonum“ ; deasemenea scaunele, clari s’au organizat, erau socotite
ca săcuiești și săsești1).
E adevărat, că între Săcuii, cele mai multe sate românești s’au
înecat, precum s’au înecat și mai multe, la marginea de Vest spre
Tisa, dar majoritatea covârșitore a satelor, cari constituie Ro­
mânia de dincoace, și-au păstrat structura românească, cu tcate ne­
dreptățile și apăsările unui lung trecut de robie, numai prin puterea
lor iși împotriva voinței istăpânitorilor.
Comitatele și scaunele, pe cari faimoasa „Unio frium nationum“
le întărise, peste satele românești, ferecate în iobăgie și lipite de glie 2)

J) Nu e deci mirare, că pe hărțile vechi, găsim numai numiri străine,

pentrucă aceste erau oficiale.
2) Ion. Troster: d. alte u. n. t. Dacia, d. i. Neue Beschreibung des
Landes Siebenbtirgen. Nurnberg. 1666. (Se află în bibi. I. Marțian, Năsăud) —
p. 86. (despre iobagii români) : „Ueber diese herschen sie (Endel-Erder) auf
halb Ileydnische Art-dass sie mit Kindes Kindern ihre Leibeigne sein miis-
sen"... (.și mai departe) „sie mbgen verkaufcn mit Weib und Kind, wem
sie wollen" — va să zică: Ei, nobilii, stăpânii pământului, stăpâneau și pe
iobagi (pe Români) din neam în neam, din copii în copii, ca pe o proprie-
r tate particularii. într'un mod semi-păgân, semi-barbar (dacă aceasta nu era
cât se poate de barbar) putând să-i vândă cu nevastă și copii, ori cui voiau.
(Era ca și sclavia Negrilor — de cât, că sclăvia Românilor, a durat mai
lungă vreme).
Deasemenea. I. Bexk6, 1. c. 1778 (Lib. IV. C. VI. p. 474) arată, cum Ro­
mânii (valachii) urmași ai coloniilor romane, au ajuns servii nobilior: „Va-
lachi a Romanis orundi e Coloniis, a Trajano et ceteris Iinpcratoribus. in
Daciam dedu'-tis promanarunt, (C. VIII. n. 2. et IX. 7.) et ad facienda Nor
bilibus Transilvanis officia servilia dcvenerunt".
au id'unat (cum laim văzui!) cu puține schimhălri, «până la mijlocul vea­
cului trecui ’j.
Zadarnice au fost protestele Românilor —• și cele cu privire la
comitate și scaune. Zadarnic acel „Supplex LibOUuis Vialachorum“
memorandul către Împărat, la 1791, care se ocupa și de comitate și
scaune3) —• glasul Românilor nu era ascultat.

9 Alte scrieri vechi privitoare la Ardeal (cele mai multe în biblioteca

d-lui I. Marțian, Năsăud): Philippi Cluverii; Introductionis in universam Ge-
ographiam, tam veterem quam novam. Libri VI. Amstelod. 1637 p. 242. C.
XIX. Transsilvania (în Bibi. Inst. geogr.) —■ Laur. Toppeltinus (de Medges):
Origines et oecasus Transsylvanorum. Lugduni. 1647. Scrie și despre ori­
ginea Românilor — originea romană — p. 51—55. — Mart. Szentivănyi: Cu-
riosa et selectiora Mi'scellanea. 1691. La p. 158 câte-va însemnări despre
Transilvania. — G. Horn: Orbis politicus imperiorum, regnorum, princi-
patum, rerumpublicarum. Veronae. 1688. (Câte-va însemnări). In bibi. Inst.
de geogr. — Er. Kincs: Dacica Siculia. Claudiopoli 1731. (Se ocupă de scau­
nele săcuești.) — Fr. Fassching: Vetus Dacia. Claudiopoli. 1725. — Id.: Nova
Dacia. Claudipoli. 1743. —• Mich. Leberecht: Versuch einer Erdbeschreibung
d. Grossfurstenthums Siebenbiirgen. Hermst. 1789 (se. ocupă de comitate,
scaune și districte.) — Martin Schwartner: Statistik des Konigreichs Un­
gara. Deșt. 1798. (La pag. 99 se ocupă și de originea romană a poporului ro­
mân.) — Eder 1. K.: Elenchus, nomina comitatum, opidorum et pagorum in
Magno Princ. Transsilvaniae. Cibinii 1824. — Erdelyorszâg ismertetesenek
zengejc. 1826. (Arată, cu numiri ungurești, satele Transilvaniei, pe comitate
și procese). — loh. Heinrich lack: Taschenbibl. d. wichtigsten u. interess.
Reisen durch Siebenbiirgen, Bessarabien ete. Graetz. 1831. (Are o hartă a
Basarabiei). — Hodor K.: Doboka varmegye ismertetese. Kolozsv. 1837. —
John Paget: Ungarn und Siebenbiirgen — aus dem englisehen von E. A.
Moriarty.
'-) „Supplej; Libellus Valachorum Transsilvaniae" — Claudiopoli, 1791
— publicat de I. C. E. (Eder). Cerere prezentată împăratului Leo-
pold II de Episcopul loan Bob și Gerasim Adamovici, în numele întregului
popor român din Transilvania, în anul 1791. Tradus de Dr. E. Dăianu. Si­
biu, 1901.
IV. „In comitate, scaune districte, cu ocasiunea alegerii oficianților
și a deputaților dietali de asemenea cu prilegiul restaurațiunilor
și promoțiunilor în oficiile ce vor obveni la dicasteriile aulice și provin­
ciale, să. se observe o considerație, un număr proporțional, față cu per­
soanele ce ar fi de aplicat din națiunea română.
V. „Comitatele, scaunele, districtele și comunitățile orășenești, în care
Românii întrec cu numărul pe celelalte națiuni, să-și aibă numirea și dela
Români; acelea însă în care celelalte națiuni sunt mai numeroase, să-și
aibă numirea dela ele, ori apoi să. aibă numire mixtă, hungarică-valahică,
saxonieă-valahică, ori apoi, în urmă, ștergând cu totul numirea luată dela
una sau altă națiune, atât comitatele, cât și scaunele și districtele să-și țină
numirea cea purtată până aici după râuri sau cetăți și să. se declare, că
toți locuitorii principatului, fără nici o deosebire de națiune ori religiune,
 Când s’au gândit la Viena să înființeze teritorii militare (cu re­
gimente de grăniceri —■ menționate) la granița ele Est și Sud a im-
periiudui austriac, Românii dn acele ținuturi, au preferat să schimbe
tirănia comitatelor, scaunelor și districtelor ungurești și săsești, cu
militări» pe viață, pentru ei și copiii copiilor lor, aducând, fără sea­
măn, jertfe de vieți în toate răsboaiele nenorocite ale Austriei. Și ar
fi intrat în miiitărie pe viață toți Românii, dacă ar fi fost loc, nu­
mai să scape de iobăgie.
Dela 1850—1876 s’au făcut mai multe schimbări (arătate) în
împărțirile administrative. La 1876 —- când Ungurii au ajuns din nou
stăpâni, liberi pe situație față de Viena, prin legea mg. XXX, sau des­
ființat scaunele și districtele și s’au croit comitatele (împărțite în cer­
curi) pe cari le-am luat în primire în a. 1918.
In nici una din împărțirile administrative din acest lung tre­
cut, nu s’ani avut în vedere interesele — înlesnirea .și propășirea —-
majorității locuitorilor (cari după însăși recunoașterile statisticelor
maghiare erau Românii) ci d’impotrivă — cum se vede din forma
comitatelor —• iau urmărit, unde au putut, fărimițarea regiunilor mai
compacte românești.

Necesitatea unei noui împărțiri. Ocupându-ne de desfășurarea

vechilor împărțiri administrative din Ardeal și din Maramureș până
în Banat, și căutând prin stadiu și prin ascultarea dorințelor să
găsim o mai bună și mai dreaptă orânduire a județelor, nu putem
pierde o clipă din vedere sfatul- unitar, care este și trebuie să fie,
România.
Necesitatea unei noui împărțiri, (unei mai bune armonizări a
județelor. în România nouă, s’a pus dela început.
Din această preocupare a urinat în a. 1920 instituirea, pe lângă
Ministerul de Interne, a unei Comisiuni pentru studiul unei noui a-
rondări a județelor României (comisiune amintită).
Această comisiune a făcut întâi un proiect de județe mari, care
era la început și dorința Ministerului. Față de multele proteste, ce
veneau din județele, cari urmau să fie desființate, spre a întregi pe
altele, comisiumea a făcut al doilea proiect, de județe mijlocii — și a-

să se bucure, fiecare după, starea și condițiunea sa de aceleași libertăți

și beneficii și că trebue să suporte după măsura puterilor sale, aceleași
sarcini".
ceste mai puțin, (disparate, ca întindere și număr de locuitori, decât
cele din trecut și chiar de cât cele de azi.
Iată principiile, de care a fost condusă această comisiune, în pri­
mul proiect, al jdețeloir mari (după situația din 1920).
Dacă le comparării între ele, județele României prezintă mari ano­
malii.
a) Nepotriviri ca suprafață: Cu privire la întindere, unele sunt dim
cale afară de mici. Din Hotin ai croi peste 8 județe cât vecinul său Zasta-
va ; Romanul intra de 4 ori în Ialomița ; Brașovul de G ori în Hunedoara,
iar Bihorul, Aradul și Caraș-Severinul întrec de 2—9 ori pe cele mai multe
dintre județele Ardealului, fără să găsești vreo justificare în condițiunile
geografice sau. în niscaiva interese economice ori administrative.
b) Nepotriviri ca populație: Tot așa de mare este lipsa de proporție și.
în ceea ce privește numărul locuitorilor.
împărțind la cele 7G de județe de astăzi populația întregei țări (vreo
17 milioane de locuitori) ar veni cam 223.000 de suflete pe județ.
In realitate, dintre cele 11 județe ale Bucovinei, nici unul nu atinge-
măcar jumătatea mijlociei, iar Văscăuții e de 4 ori mai prejos de mijlocie.
In restul țării mai sunt apoi 33 de județe sub medie, 1G abia întrec cu
puțin, și numai 9 județe o depășesc cu vreo 100.000 de locuitori.
Din această nepotrivire urmează că, sarcina prefecților și a celorlalte-
organe administrative este cât se poate de neegală.
De pildă, se cere prefectului din Bihor sau Caraș-Severin să admini-
stereze o populație de peste 450.000 de suflete, risipită pe o întindere de aproape
10.000 și peste 11.000 klmp. pe când cel din Coțman are în grijea lui o populație
de 10 ori mai mică, adică un număr de suflete cari ar încăpea foarte bine
într’un orășel mijlociu, condus de un primar.
c) Nepotriviri ca înlesniri de comunicație : Ar fi fost de așteptat, ca
județele cele mai mari să fie acolo, unde sunt multe șosele și drumuri de
fier ; iar unde acestea lipsesc, județele să fie mai mici, pentru ca prefec­
tul să le poată cerceta mai cu înlesnire.
Vedem tocmai dimpotrivă. Intre Prut și Nistru unde sunt puține căi
ferate, iar șosele mai de loc, județele sunt foarte mari, din contră în Bu­
covina unde drumurile sunt bune și dese, sunt foarte mici. — După mă­
sura celor din Bucovina. Basarabia ar trebui să aibă vreo 50 de județe,
nu 9, cum este azi.
d) Anomalii de formă: Unele județe sunt foarte înguste (Suceava, Te­
cuci, Cahul, Cojocna, etc.) de 4 ori mai lungi decât late.
Un locuitor din capătul laturei lungi trebuie să facă un drum cu
mult mai ocolit decât cel așezat aproape la mijlocul laturei respective (pre­
supunând că și Capitala e în centru, cecaco nu o totdeauna cazul).
e) Excentricitatea Capitalelor: In loc să fie cât mai aproape de mijloc,
unele Capitale sunt așezate ia margine, așa că vine peste mână locuitorilor
din marginea opusă a județului să meargă până la orașul Capitală. E ne­
drept și negospodăresc să silești pe un sătean dela răsărit de Pitești să sc
suie tocmai la Câmpulung, când Piteștii sunt Ia o palmă de loc: iar pe-
altul, care zărește peste Olt orașul Râmnicu-Vâlcei, să facă un drum lung,
ca să ajungă tocmai la Pitești. 1 )e aceeea vedem că sătenii dintre Topolog
și Olt trec mai degrabă, apa în județul Vâlcea, apoi iau trenul și trec Ol­
tul îndărăt, străbătând 3 județe până, să ajungă la Pitești, Capitala lor!
Toate aceste nepotriviri dovedesc, că împărțirea de azi a județelor n'a
pornit dintr’un plan unitar și bine chibzuit pentru înlesnirea administra-
ției și a nevoilor populației. De altfel așa ceva nici nu se putea așteptă,
când ținuturi întregi au fost până, mai ieri în mâna străinilor. (Când
Moldova dela răsărit de Prut a fost despărțită de Moldova dela apus de
Prut, unele județe au fost frânte în două, cu toate că locuitorii lor se în­
tâlneau în vadul Prutului).
E firesc deci ca acum, când țara s’a întregit, să ținem seamă cât se
poate mai mult de nevoile vieții de toate zilele, atât din punctul de vedere
administrativ, cât și economic.
Gândul acesta e împărtășit de toți.
Dovadă că, îndată după unire, consiliul dirigent a și început a luă
măsuri pentru a schimbă hotarele județelor, iar rapoartele sosite din multe
părți ale țării cer modificări cari merg până la prefacerea totală a unor
județe. Cât privește vechiul regat, lucrarea de a împărți din nou județele
se începuse încă, înainte de răsboi.
Așa dar, nu mai e nimeni care să mai îndrăsnească a susține ano­
maliile de până azi.
Punctul de plecare pentru o nouă împărțire. O împărțire ideală a ță­
rii ar cere ca circumscripțiile teritoriale să fie cât mai apropiate ca în­
tindere și număr de locuitori. Dar așa ceva este cu neputință. Hotarele
județelor n’au să asculte de nevoile simetriei, ci de trebuințele oamenilor.
A) Ținând seama de această considerație, n’am putut luă ca punct de
plecare județele mici, pentru următoarele motive:
1. Mijloacele lor bănești sunt prea mici, pentru ca să poată, ajută cum
trebuie nevoile locale.
2. Cheltuelile lor sunt proporțional prea mari, deoarece au și ele
nevoie de prefect și alte aparate administrative, ca și județele mari.
3. Dacă am luă ca unitate de măsură Județul mic, ar urmă să mic­
șorăm județele mari, dându-le și lor neajunsurile celor mici.
4. In sfârșit, înmulțirea drumurilor, sporirea podurilor, șoselelor, căi­
lor ferate, telefoanelor și telegrafelor (cari lipseau pe vremea când s’au
croit județele actuale) înlesnește lipirea la un loc a județelor prea mici,
făcând cu putință privegherea unui ținut mai întins, decât acum jumă­
tate de veac.
B) Nu ne-am putut opri nici la județele mijlocii, pentru aceleași mo­
tive. In cazul județelor mici ai- trebui țării noastre vreo 340 de prefecți. lai­
cii cele mijlocii vreo 170 —• ceeace este enorm.
C) Nu mai rămânea, așa dar, decât să ne oprim la județe apropiate
de mijlocia celor mari. Căutând această, mijlocie, am găsit că variază cam
între ti și 400.000 locuitori.
Dacă am urmă pilda statelor cu organizații' mai asemănătoare cu a
noastră, (Franța și Italia! ar trebui să croim județe cu o populație și mai
mare. Dar pentru un moment, socotim că țara noastră se poate mulțumi
și cu această medie mai modestă. Ea corespunde și intereselor superioare
 •ale ai'matei și va înlesni în chip apreciabil desvoltarea vieții publice, atât
din punct de vedere administrativ, cât și economic și cultural.
In adevăr, mărind județele, înlesnim o reală descentralizare adminis­
trativă. Alături de comună, care e azi slabă în toate privirile, și în lo­
cul plășii care e azi tot așa de slăbănoagă, adevărata celulă puternică a
Statului va fi plasa autonomă, unde comunele vor găsi deslegare grabnică
și deplină a tuturor nevoilor de prima instanță. Această plasă va avea con­
centrate la un loc toate organele esențiale; va fi o miniatură de guvern,
condus de capul plășii și controlat de prefect. Așa dar capul județului va
priveghea nu atâta comunele, cât mai ales organele din centrul plășilor,
căpătând astfel un rol superior celui de azi.
Județul trebuie deci să fie mai mare, de oarece descentralizarea reală
jos, presupune o concentrare de atenție sus, ceeace reclamă personalități
administrative cu însușiri deosebite, cari nu se pot găsi tocmai ușor.
Plecând dela aceste temeiuri, -ținând socoteală de condițiile geografice,
de căile de comunicație și de nevoile populației, după cum e despărțită prin
munți, dealuri, ape, etc., ținând seamă și de considerații istorice, când ele
nu atingeau nevoile economice și administrative, am dobândit 48 de județe
— mai firesc rotunjite decât cele vechi. Lucrând astfel, am urmat și do­
rinței locuitorilor, cari au înaintat petiții și memorii, cerând înlăturarea
hotarelor supărătoare.
(Semnați: Președ. Comisiunei: Prof. S. Mehedinți — membrii: Al. Crăs-
naru, Prof. V. Meruțiu, Colonel (azi general) Lintea, Colonel A. Vasilescu,
Al. Grigorescu, — secretar Vint. Mihăilescu).

Aceste sunt principiile, de cari s’a condus comisiunca și mo­

tivarea, pe care se sprijină proiectul întâia, al județelor mari — care
pornea, în primul rând, din dorința ministerului.
Față de acest proiect, care reducea numărul județelor țării dela
76 la 48. am văzut, la expunerea fiecărui județ în parte, cum au curs
o mulțime de proteste din județele, cari erau amenințate să fie des­
ființate ori contopite în altele.
După aii doilea proiect, al aceleiași comisiuni, țara urma să fie
împărțită în 62 județe.

Regiunile. Ideia regiunilor a pornit tot din partea Ministerului,

iar noi comisiunea urma s’o aplicăm cu cea mai bună știință, pe
care o puteam avea și cu tot dragul de țară. Nu numai, că nu putea
să treacă cuiva prin minte, să contribuo la reînvierea vechilor hotare,
la ridicarea din nou a zidurilor, car ne-au despărțit, ci dimpotrivă,
atât în limitarea județelor, cât și a regiunilor, unde am crezut, că o
cu putință, am trecut peste vechile hotare, le-am încălecat, de oparto
si de alta — am unit.
 Iată motivarea comisiunei, în acelaș raport
Nici o măsură de administrație: nici militară, nici administrativă,
■școlară, brisericească, judecătorească, sanitară, silvică, etc., nu se- mul­
țumește cu județul ca unitatea cea mai înaltă, ci a împărțit țara în re­
giuni, circumscripții, eparhii, corpuri de armată, inspecții, etc., fără ca un
minister să țină seamă de celelalte.
Evident, aceasta e o pagubă, de oarece unele interese se suprapun, iar
gruparea în regiuni deosebite îngreuiază și încurcă administrația.
De aceea, fără să ne gândim a ajunge la o uniformizare artificială,
am văzut că grupând județele în regiuni mai întinse, rezultă următoarea
împărțire care corespunde cu corpurile de armată și ar puteâ sluji ca punct
de plecare pentru o descentralizae de un grad superior județelor, potrivit
cu nevoile economice, culturale și așteptata refacere a țării.
Mijlocul țării, cuprins în inelul munților, e regiunea I.
Clina munților spre Tisa și șesul Tisei se împarte în .două regiuni
-aproape deopotrivă (II și III).
Valea Oltului de jos, pe amândouă malurile, cuprinde regiunea IV.
Regiunea V se întinde în basinul Argeșului.
A VI regiune cuprinde toată Dunărea de jos (cu Șiretul de jos și
-Dobrogea).
A VII și VIII își împart .Moldova dintre Șiret și Nistru în două mari
ținuturi (aducând aminte Țara de sus și Țara de jos).
In sfârșit, a IX cuprinde valea Șiretului până la Ceremuș, închizând
astfel inelul.
In marginile unor astfel de ținuturi mai mari, populația fiecărui colț
de țară ar putea avea o reală libertate de mișcare, rămânând numai che-
.stiile mai generale ale Statului, pe seama inițiativei guvernului central1;.

Gruparea județelor pe regiuni se propunea, precum urmează :

a) In proiectul I, erau grupate județele :

Regiunea 1: Hunedoara, Sibiu, Bârsei, OltuI-de-Sus, Târnavele, Alba,

Mureș. Regiunea II: Maramureș-Năsăud, Dobâca, Cojocna, Sătmar, Să-
laju, Bihor. Regiunea III: Arad, Timiș-Torontal, Caraș-Severin, Mehedinți.
Regiunea IV: Gorj, Dolj, Oltul-de-Jos, Vâlcea, Argeș, Teleorman. Regiunea
V; Vlașca, Dâmbovița, Prahova, Ilfov. Regiunea VI: Ialomița, Constanța,
Gurile Dunării, Brăila, Buzău, Putna, Covurlui. Regiunea VII: Cetatea-
Albă, Tighina, Bârlad, Lăpușna. Regiunea VIII: Orhei, Iași, Soroca, Bo­
toșani, Hotin. Regiunea IX: Cernăuți, Rădăuți, Suceava, Bistriței, Bacău.

b) In proiectul II:

Regiunea I: Hunedoara, Sibiu, Făgăraș, Bârsei, Oltul-de-Sus, Târna-

velc. Alba,'Turda, Mureșul de sus. Regiunea 'II: jud. Clu jului, Someșului, Nă-
sătul, Maramureș, Sătmar, Sălagiu, Bihor. Regiunea III. Arad, Timiș-
Torontal, Carasului, Severinului. Mehedinți. Regiuneea IV : Gorj, Calafat,
 Dolj, Romanați, Oltul-de-Jos, Vâlcea, Argeș, Teleorman. Regiunea V: Vlaș-
ca, Dâmbovița, Prahova, Ilfov. Regiunea VI: Ialomița, Durostor, Constanța,
Tulcea, Brăila, Buzău, Putna, Covurlui. Regiunea VII: Bârlad, Vaslui,.
Cahul, Chiliei (Ismail), Cetatea-Albă, Tighina, Lăpușnei (Chișinău). Regiu­
nea VIII: Orhei, Iași, Botoșani, Bălți, Sorcoa, Hotin. Regiunea IX:
Cernăuți, Șiret, Câmpulung, Suceava, Bistrița (Neamțu), Roman, Bacău.

Deci după aceste proiecte, România de dincoace (Ardeal, Ma­

ramureș și Sătmar, Crișana și Banat) urma ,să cuprindă trei re­
giuni. La regiunea IlI-a, a Banatului, urma .să fie ciuprlns și jude­
țul Mehedinți.
Cât privește trecerea județelor peste vechiul hotar dintre Ardeal
și Moldava cu Muntenia și dintre Banat și Oltenia, aceasta s’a în­
cercat în câte-va părți. Astfel : câte-va sate din jud. Ciuc și Poiana
Sărată din jud. Treiscaune erau trecute în proiect, la jud. Bacău ;
câte-va sate din jud. Ciuc (cu băile Borsec) la jud. Neamț; comunele
Bușteni, Azuga și Predeal, la jud. Brașov ; plasa Petroșani din jud.
Hunedoara (în urma propunerii isubrelfeatului și în cazul înfiin­
țării unei căi ferate până la Tg. Jiu) era să treacă la jud. Gorj, Câi-
nenii la Sibiu și chiar plasa Orșova, (dacă nu se observau interesele
comunității de avere grănicerești) era să treacă la jud. Mehedinți, ur­
mând, ca întreg jud. Mehedinți să fie cuprins în regiunea Banatului.
Când s’a făcut (în 1925/6) adată cu reforma administrativă, noua
arondare a județelor, nu s’a mai făcut apel la această comisiune și
nici la altă comisiune. (Ca fost deputat pot spune: mi se pare, că au
intrat în funcțiune — ceeace se vede că nu se putea evita — și interven­
țiile, interesele 'politice locale). Din ‘proiectele Comisiei s’a ales, ce a
fost cu putință, în împrejurări date. Pentru început și atât e de-ajuns.
Cât provește încălecarea vechilor hotare, aceasta s’a făcut dins­
pre Moldova spre Ardeal, dar intrarea AirdeaMui pe valea Prahovei,
până la Bușteni (inclusiv) și trecerea Chilienilor la jud. Sibiu, nu s’a
făcut. De altfel și în cazul satelor, cari au fost alipite (dela jvd. Ciuc
la jud. Neamț), experiența de 2—3 ani a dovedit, că pentru localnici
nu s’a făcut o înlesnire, câtă vreme, de pildă, cărțile fund nare le aui
în jud. Ciuc și procesele în jud. Neamțu, ș. a. Deci mai trebue timp,
pentru a pune dezacord condițiile prealabile.
Am vrut însă și putem să arătăm, că fără să mutălm. dela lecui
lor —• nu sate șl orașe, ceeace nu se ponte închipui •— dar nici o
casă dela locul ei, și fără, sprijinul unor colonizări (cum au făcut
lingurii) ci așa cum a lăsat D-zeu satele dela întemeierea lor — sun­
tem hi majoritate în toate județele, afară, de unul, or» două, săcuiești..
 Grentățile de arondare. De o parte e relieful variat, în Ardeal
jnai mult muntos si duleros. Aceasta însă nu motiva comitatele-
Jășii, din Munții Apuseni, până în Carpați (a se vedea hărțile vechi)
nici legarea Munților Apuseni, din creasta tor, din vârful Bihorului
cu șesul întreg până la Tisa (cum era comitatul Bihor) și alte ano­
malii.
Altă greutate, în legătură ou relieful, o formează căile de comu-
nicație. Drumuri hune sunt acele, cari fac legătura între orașe și u-
nele cu drumurile mari din țările vecine. Satele de pe lângă aceste
drumuri de tară (șosele naționale) și unele județene, sunt mai înles­
nite. Satele din văile laterale și de pe dealuri, au comunicație mai
anevoioasă. Aceste sunt greutăți firești, cari se pot îmbunătăți cu
timpul.
Rețeaua căilor ferate, deasemenea urmează în general aceeași
orientare: orașele, aprovizionarea lor ș. a. Multe •ținuturi compacte ro-
mânești nu stau bucurat, nici în această privință, de ocrotire din
partea fostei stăpâniri ungurești.
Mai intervin, cum am văzut și alte greutăți. Maramureșul ciun­
tit. cu calea ferată .prin țară vecină, cu puțin pământ agricol, cu
pădurile în mare parte alunecate din stăpânirea românului, năvălit
și pauperizat do străini, are astăzi grele condițiuni de viață. Jud.
Sătmarului, cu reședința la marginea județului', Sălajul cu drumuri
slabe, cu reședința la margine s. a. m. d. — toate aceste înseamnă
greutăți pentru o hună arondare.
Alai ținând seamă, că aparatul administrativ cere astăzi clădiri
tot mai mari și mai mullte (și locuințe pentru funcționari) și că aceste
se găsesc numai în orașe —■ și numai în unele —• aceasta încă in­
fluențează încercările de a face o mai bună .arondare, do a stabili
pentru satele din ori ce .colț al județului, o reședință mai apropiată.
De altfel s’a. văzut și în legătură cu proiectele amintite, că cea mai
mare agitație s’a făcut în jurul capitalelor de județ. —• fiind la mij­
loc, în unele locuri mai mult, interesele orășenilor, decât ale sătenilor.
*

Orașele în viața județelor. Aceste, încă din timpuuîe mai vechi,

întărite prin castre și cetăți, erau cuiburile, cari stăpâneau cu forța
satele din împrejurime. Românii treptat nai fost scoși din orașe, iar
cei rămași, nobilii stau pierdut în nobilimea maghiară, ajungând in
urmașii lor chiar dușmani ai poporului român. Am văzut cum au
fost alungați Românii 'din Turda — n’au fost mai bine tratați nici
în alte orașe ungurești.
 Cât privește orașele săsești. Românii iaiu avut aceeași soarte. Am.
văzut cum ia 1713 Sașiii au izgonit pe locuitorii români,, nu numai
diin cetatea Bistriței, ci și din satele săsești „ociupându-le casele și
moșiile11 motivând în hotârîrea magistratului (lela 4 Oct. acel an „că.
și în trecut să procedat la fel cu Românii11. Ba le-au desființat și
biserica și au ocupat și cimitrul Românilor (documente, citate în
„Arhiva Somoșană11 Nr. 9). Tot așa au așteptat Românii (cum am
văzut) la porțile altor, orașe, pe măieriștele din jurul orașelor, ori cel
mult în suburbii (Voirstădten) x).
Orașele înstrăinate au robit satele —• și prin ele comitatele —-
prin forța lor și numai mai târziu, într’o măsură oarecare, și prin
cultura lor. Puterea ungurească s’a afirmat tot mai mult.
Față de această putere în creștere, chiar Sașii, în orașele lor,
au cedat teren Ungurilor — în Oluj (fost Klausenburg) l’au pierdut
aproape cu totul. Generațiile de funcționari, pe cari se sprijinea auto­
ritatea ungurească, s’au succedat mereu veacuri dearânddl, sporind ca­
racterul unguresc al orașelor. Prin ramificațiile administrației de stat
în județe și prin nucleele culturale, cari ardeau tot mai iviu în orașe,
credeau că vor transforma ciu totul fizionomia etnică a ținuturilor
românești de dincoace de Oarpați.
E adevărat, că am avut pierderi, dureroase, mai ales pe Ia mar­
gini și între Săcui —■ dar-încolo, în cea mai mare parte a ținutu­
rilor de dincoace de Carpați, satele românești au fost refractare și
nu s’au lăsat a fi alterate in structura lor etnică.
Orașelor ungurești, celor mai multe, le-a lipsit un lucru de că­
petenie: năveau la spate masa satelor ungurești, pe cari să se spri—

Ț Alte cazuri de intoleranță sunt arătate de Prof. I. Lupaș (într’un

articol în „Biruința" A. III. Nr. 6.) Astfel în Sibiu: Episcopul gr. cat. Ir.o-
chentie Micu Klein încercase (1734—7) să pună stăpânire asupra unui imo­
bil, ce i-a fost cedat în Maierii Sibiului. A fost însă, silit să-l vândă. Episco
pul ort. Vasile Moga cumpărând o casă (1819) a întâmpinat aceeași intole­
ranță. Protestul Sașilor a ajuns până la curtea imperială din Viena, dar
a fost respins.
La Cluj —• cu toate că Românii ortodocși au obținui permisiune dela
Curtea din Viena <țe a-și zidi biserică, afară de zidurile orașului — consi­
liul orașului a declarat că „nu va îngădui niciodată, sub nici o condiție,,
clădirea unei biserici românești pe teritoriul Clujului". Bisericuța ortod. a
fost zidită Ia margine, abea la 1795, iar peste cinci ani, în inte­
riorul orașului (destul de ascunsă) a fost clădită și bisericuța greco-catolică.
Cazul dela Turda menționat de Prof. Lupaș, e arătat în lucrarea de
față —• dată la tipar cu două luni mai înainte — la pag. 91—2, după me-
moriul intelectualilor din Turda, din 1921, iar acesta după. Orbăn Ba-
lâzs, I. c.).
 jine. S’a dovedit aceasta de curând, dela 1918 încoace, când — cu
toate, că au fost păstrați mulți funcționari ungurii (cari au vrut
să puie jurământul legal) —• încetând stăpânirea ungurească și în-
troducându-se stăpânirea românească, românismul a câștigat în o-
rașe, în zece ani (fără metodele forțate ungurești) cel puțin atâta
(cred, că nu exagerez), cât câștigaseră Ungurii — pentru unguris-
mul lor —■ într’o suită de ani.
Aceasta pentrucă s’au deschis porțile orașelor și elementele să­
tești, pe cât posibil tot mai selecționate, alături de intelectuali — mulți
dintre ei cu legături (cu frații, ori măcar cu cimitirele părinților) la
sate, cuceresc terenul la orașe. Acest proces va continua încă!, pen­
trucă satele au răsărit la viață, iar poponeț român din Ardeal în pro­
porție covârșitoare — 91 la sută — e așezat la sate 1).
Satele noastre sunt modeste și mai toate poartă încă urmele sără­
ciei din moși-istrămoși. De unde erau să se ridice, când pământul nu
ora a lor, nici munca și nici chiar ființa, viața — putând a fi vânduji
ca robii, oricui (cum arată și I. Troster, la 1666 — citat mai sus).
De aceea de câte-ori trecem pe lângă clădirile monumentale, pe
lângă catedralele ungurești și săsești din orașe, alături de bisericuțele
de lemn, ce au mai rămas, ne vine în minte, că toate pietrile acelor ca­
tedrale au fost purtate pe umerii bieților Români (cari seara, după
munca grea, trebuiau să se retragă în afară de oraș, în căsuțele și
colbele lor). Erau acei „Handlanger“ despre cari scrie Manienburg
(citat mai ’nainte) că lucrau la marea biserică (neagră) din ceta­
tea Brașovului. Acelaș lucru se întâmpla și în alte orașe. Peste tot intole­
ranta —■ cum am văzut mai suis. (Să mii se dea însă răgaz, și vom avea și
noii, Românii, în aceste orașe —• pe lângă puține și mai modeste câte
■sunt — monumentele noastre, clădite cu brațele noastre).
*.

Județele în România: Stat unitar și național. Asupra uni­

tății indestructibile a statului român, nu o nevoo a (insista. Aceasta
este și trebue să fie în conștiința fiecărui Român.
Poate statul națonal va trebui lămurit unor ‘cetățeni —. prin
analogie. 0 scurtă comparație cu fosta Ungarie și cu alte țări, se
impune.
Se știe prea bine, că fosta Ungarie se numea stat unitar na­
țional „egyseges nemzeti âllam“. Pe ce se întemeia? Iată statistica

Du. Sabin Manuilă : Evoluția demourafică a orașelor și minoritățile

etnice. In : Arhiva pentru știința și reforma socială. Buc. 1929. An. VIII. Nr.
 lor oficială din 1910 (Ncpszâmlâlăs, B-pest, 1912, p. 27) : în toată
Ungaria de atunci fără Croația și Slavonia erau Unguri 51.4 la
sută, iar împreună cu Croația și Slavonia: Unguri: 45.4 la sută.
Deci în cazul cel mai bun 51 %. Dacă consultăm alături (p. 30) tabe­
lele pe confesiuni, rezultă și mai putini Unguri — iar evreii (831,162
•— în tabela confesiunilor) nici nu sunt arătati la naționalități. (Po­
pulația orașelor, pusă alături, cel mult compensează acele rectificări
(!) ale statisticei maghiare).
România in 1924 (după Prof. Hickmann, p. 43) 73.4 la sută Ro­
mâni.
Cehoslovacia (Woytinsky, Die Welt în Zahlen, I, p. 41) Cehi:
44,4/o și Slovacii: 14.8 la sută, total: 59 la sută.
Iugoslavia: .Sârbi: 52.2 la sută, —• Creați: 22,1 la sută, — Slo­
venii 9.1 la sută, — total: 83.4 la'suită.
Polonia: Poloni (și Kasubi): 63,3 la sută.
Deci, dacă facem comparație numai cu Ungaria d’inainte de răs-
boiu, dacă’ aceasta avea dreptul să se numească stat național cu 51
Ia sută, cum s’ar putea contesta acest drept României, cu peste 73
la sutei majoritate națională. Chiar Ungaria de astăzi, strânsă în pusta
ungară, nu are majoritatea națională a Italiei (97.5) ori a Germaniei
,(95.5) nici a (Angliei (89.4), nici a Franței (87.5) ș. a. — ci are pe
acel pământ specific unguresc: 83.3 la sută.
In consecință atât față de țările vecine, (dar mai ales față de
Ungaria d’inainte de răsboi, România are dreptul să se considere stat
național, cu egală îndreptățire pentnu toți cetățenii.
de

De altfel, care ar fi fost o mai bună orânduire a hotarelor, în

'această parte a Europei? Care dintre popoarele Europei centrale și
de Sud-Est ar putea înființa pe acest teritoriu un stat cu o mai pu­
ternică majoritate națională, deci cu mai juste hotare? Analiza datelor
statistice și a hărților etnografice, în această parte a Europei, ne
arată, că nici o altă țară, n’ar putea avea majori tatua națională și
fizionomia etnică mai aproape de omogenitate, decât România.
In regiunea de Vest a României, spre Tisa, valurile pustei un­
gare aiul năvălit zece veacuri peste satele române. Ce sunt
acei nenorociți greco-catolici arăta,ți (în statistica maghiară
p. 30) în comitatele Ssabolcs (56,315), Jiajdu. (13,509), și alții, cu
bisericile resfirate și așezate până în malul Tisei? Sunt Români —
ultimul strigăt de desnădejde, po .urma celor mulți, pe cari o mie
de ani de luptă fără apărare, i-a înecat în masa ungurească. Sunt
•ca și arborii răsleți, martori dintr’o ipăd'ure bătrână, de odinioară.
Și afară de aceștia, nu mai sunt Români dincolo de hotare ? —
la itoate hotarele ?
Atunci —■ știindu-se toate aceste — pe ce dreptate se întemeiază
acei ce râvnesc hotarul nostru? De dragul cui să fie mutat — dacă
n’ar fi cine să’i apere — acest hotar? De dragul Ungurilor, cari în
•vechea Ungarie se trudeau isă scoată 51 la. sută? Se cred o rasă supe­
rioară, predestinati să fie tot feudalii, iar ceilalți iobagi? Aceasta ne
silește să ne aducem aminte de cuvintele episcopului Otto de Freising,
din timpul, când au pătruns Ungurii, în aceste părții ale Europei.r)
Este la noi, (în România o însemnată minoritate ungară? De
sigur. Este insula săcuiască —• a Sâcâitor, cari au fost ide mult ma-
ghiiarizati (în trecut s’au socotit ca națiune deosebită: Siciuli). Sunt
rămășițele ungurești din orașe •— aceste n’au rădăcină. Mai sunt
câte-va grupe de sate ungurești și altele răslețe, în Ardeal. Le cunoaș­
tem și originea și rostul în trecut. Ele au răsăniit prin punerea în
■executare a faimosului plan de colonizare (Eeksics Gusztâv și mai
târziul a Contelui Șt. Bethlen 2) plan, care urmărea ca, legând Săcui-
mea prin o punte de safe înngurești cu orașele Aiud, Turda, Cluj, Ză-
lau, să frângă în două, Ramânimea din Ardeal.
Aceasta era cea mai strașnică din măsurile de destrămare a Ar-
dealului, care își păstra încă, prin majoritate, caracterul românesc.
Poporul român, cât a putut, a rezista, cu vigoare, iar... România, a
renii hi timp.
România n’are nevoie să practice metodele ungiurești, pentru a
repara pierderile. Trebue lăsat cursul liniștit, normal. Puterea noas-

*) A. Bunea: Discurs de recepțiune. Acad. Rom. 1. c. p. 4:

Văzând aceste succese norocoase ale Ungurilor, episcopul Otto de Frei-
sing scria pe la 1150: „Cu adevărat se poate învinovăți norocul, ori mai bine
se poate admira îndelungă răbdarea dumnezească, pentrucă a dat o țară,
așa de frumoasă. Ungurilor, acestor oameni urîți, cu ochii scufundați, mă­
runți la statură, barbari și sălbatici în năravuri și în limbă, ca să nu zic
acestor monștri omenești". — Otonis Frisingensis Episcopi Gesta Friderici,
c. 3 la Marczali; ti m. tort, kutfoinek kezikonyve, pag. 120 .și la Pauler Gy.
I.. c. II. pag. 258.
2) Bethlen Istvân, grof : A magyar birtokpoUtika feladatai Erdelyben.
Budapest. 1013. (Adecă românește: Problemele politicei agrare maghiare în
Transilvania). Conferință ținută la O. M. G. E. secția economică, la 5 Mai
1913. — Tratând problemele specifice ale politicei agrare ungurești, dă alar­
ma, că Românii'cumpără din pământurile ungurilor și cere ca să se aducă
o lege care să împiedece acest lucru. Propune colonizări și mai intense de
Unguri, luând ca exemplu colonizările pe cari le făcea Prusia în Posnania
(Posen) după „Regulierungs-Verfahrcn".
tră stă nu numai în dreptatea noastră, ci și în vitalitatea neamului.
Gând, avem 38—40 la mie natalitate într’un an (peste 600.000 copii)
iar după scăderea mortalității (enorme la copii mici) ne răknâne un.
excedent de 15.2 un spor anual de aproape un sfert de milion1') în­
seamnă că pe acest teren, prin comparație,, suntem în fruntea tutu­
ror țărilor in Europa, între cele d’intâi câte-va țări din lume și pu­
tem aștepta viitorul liniștit. (Față de 15.2 a României, Ungaria spo­
rește anul cu 8.6 da mie, — Cehoslovacia cu 10.4, —■ Iugoslavia 11, —-
Bulgaria 10,9, Polonia 10, — Germania 7, —■ Franța 2,4, — Italia
12.9 ete.).
Ceea ce înseamnă că numai din genera tăia care răsare, 86 de
Unguri, vor avea în față 152 Români. Aceasta ca un exemplu.
Cunoscând toate aceste, de câte ori vedem adevărul deformat și
realitatea răstălmăcită, înțelegem. Foștii privilegiati —■ fosta „Unio
trium nationum" —■ plânge după robi, după iobagii valahii.
*

Dorim, ca în pace iși cu dreptate pentru toți cetățenii, prin muncă

constructivă, să întărim această țară — în locul căreia n’ar putea fi.
așezată alta, cu mai drepte hotare.
Dorim, ca în liniște, nesupărând pe nimeni și nesupărați de ni­
meni, să arătăm toată puterea noastră ide muncă iși de progres.
Iar dacă totuși, unii ne pizmuesc și stau la pândă, le putem spune
ou St. losif : „Ce credeți voi noroade nesătule ?...

Mai. 1929.

2) Anuarul Sat ist ic al României 1927. — Buc. 1928.

Rodul Ardealului era pentru ei. .. pentru „Unio trium nationum".

(Vechea biserică din Mociu — după: de Gerando I. c.)

iar Românul... muncea în iobăgie .. cu nădejdea în D-zeu.

 EXPLICAȚIA PLANȘELOR.

PI. I—VIII. Ioh. MaTth. Korabinszky. „ Atlas Regni Hungariae^ portatilis.“

— Nene und vollstăndige Darstellung des Konigreiehs Ungarn
auf LX Tafeln. ■— (Din timpul împăratului Franz II — ca rege-
al Unguriei, I).
PI. I. Comitatul Maramureș.
V II. Sătmarului.
w III. Bihorului, p. de Nord
IV. Bihorului, p de Sud.
V. Arad.
VI. Caraș.
n VII. Timiș.
ii VIII. Torontal.
IX. (Scb. Munster). Von Transsylvania, Siebenbuergen. (1550).
X. Transilvania. Hanc vltra vel Transilvaniam, quae et Pano-Dacia,
et Dacia Ripesis, vulgo Siebemburgle dicitur. editit Vienne
A. 1566. Nobiliss. atque Doctiss. loes Sabucus (loannes
Sambucus).
XI. Hungariae Descriptio, Wolfgango Lazio, Auct. 1580.
XII. Transylvania (jos dreapta), per Gerardum Mercatorem (în stânga
jos, scris mic), cca 1590.
XIII. Regni Hungariae et Regionum. quae ei quondam fuere unitae,
ut Transilvaniae, Valachiae, Moldaviae, Serviae, Romaniae,
Bulgariae, Bessarabiae, Croatiae, Bosniae, Dalmatiae, Scla-
voniae, Maximaeq. Partis Danubii Fluminis, Novissima Deli-
neatio, ex oificina Frederici de Wit. Amstelodami 1686.
XIV. Danubii Fluminis (hic ab urbe Belgrado, per Mare Nigrum
usque Constantinopolim defluentis exhibiti). Pars infima in
qua Transilvania, Walachia, Moldavia, etc, a Ioh. Bapt.
Homanno S C M. Geogr. Norinbergae. (Este harta 155 din
„Atlas Geographicus Major" etc. al lui Homann)— după 1700.
XV. Exactissima Tabula quatam Danubii Fluvii........... quam Regio-
nes adjacentes ut Hungaria etc. per Nicolaum Visscher
Amst. Bat, (anterior anului 1750).
XVI. Comitate, districte, scaune, județe. Situația la 1806, 1877,
1918 și 1926.
 ALTE HĂRȚI VECHI,

PRIVITOARE LA ARDEAL.

A. Se găsesc în biblioteca Institutului de geografie (I. G.) al Univ.

■din Cluj și la Biblioteca Universității din Cluj (B. U.) în care se cuprinde
și colecția Șion. (Numărul din parantez e numărul de inventar).
a) după ani:
Anul—1528— Ion. Honterus ■— ausgewăhlte Schriften— lucrare și hartă
publ. de Dr. Oscar Netoliczka — Wien—Hermannstadt
- 1898 - (B. U.)
„ —1550 — Mappa geogrăphica—Principatus Transylvaniae — (F 26/38)
— B. U.
„ —1577 — Adam Henricpetri d. — Ungarn—Beschreibung und Bele-
genheit des Tiircken Zuges in Ungarn im Jahr 1556 —
Basel 1577 — (F. 26/23) — B. U.
„ —1579 — Ioannes Sambucus Pannonius- — Ungariae loca praecipua re-
cens emendata atque edita, per I. Sambucum Pannonium
— (F. 26/25) — B. U.
„ —1596 — Utănzâsa az egyediil letezo Magyarorszăg terkepenek —
(o copie de pe unicul exemplar din harta Ungariei, dela
1596) — I. G.
„ — 1646 — Merian, Ion. Matth. Hungariae regnum, N. b. Gottfried, loh.
Newe Archontologia Cosmica •—■ Merian loh. iMatth.Frank-
furt am Alayn 1646 — (F. 26/26; B. U.
„ —1650 — Transylvania — cca 1550 — (No. F. 26/17) — B. U.
„ —1688 — Hungariae Regni... — Amstelodami 1688 — (Nr. F. 26/21)
— B. U.
„ —1690 — H. Iaillot — Nova Transilvaniae Principatus tabula — Paris
cic& 1690 — (Nr F. 26/8) — B. U.
„ —1696 — S. Sanson : Le cours du Danube depuis sa source jusqu’a
ses embouchures. Dresse sur les Memoires les plus nou-
veaux du P. Coroneli et autres, par S Sanson, presente
a Monseigncur le Dauphin. Paris chez H. Iaillot — 1696 —
B. U. col. Sion.
„ —1709 — LBapt. Homannus : Regni Hungariae tabula generalis-No-
rimbergae 1709 — (394) — I. G.
„ —1710—1735 — alte hărți Homann- Atlas compendiarius Homanni
—Norimbergae 1710—1720— (Nr. 175) — I. G.
Transilvaniae Principatus — in quinque na-
Anul —1710—1735 tiones earumque regiones et comitatus ... — Norimbergae
1720 — (Nr. F. 26/5) — B. U.
„ Homann — Regnorum, Hungariae, Dalmatiae, Croatiae, Scla-
voniae, Bosniae et Serviae cum principatu Transylvaniae,
maximaque parte Valachiae nova et exacte tabula — No­
rimbergae — (Nr. 580) — I. G. — și (Nr. F. 42/21) — B. U.
Principatus Transilvanie — Nornbergae cca 1730 — (Nr.
F. 26/4) — B. U.
Principatus Transilvaniae — Norimbergae cca 1735 —
(Nr. F. 26/7) — B. U.
„ —1715 —Matt. Seutter : Transilvaniae Principatus — după 1715
— (Nr. F. 26/2) — B. U.
„ —1720 — Gerardus et Leonardus Valk: Valachiae, Moldaviae et
Transylvaniae Principatus... divisus in singulares populos
cum finitimis regionibus ... per Gerardum et Leonardum
Valk - (Nr. F. 26/9) — B. U.
„ —1720 — Cornelius Dankerts — Nova Transilvaniae tabula—Am-
stelodami cca 1720 — (Nr. F. 26/6) B. U.
„ —1737 — Iohann von der Bruggen : Hungaria—Tabulae XIII, re-
praesentantes regnum Hungariae cum adjacentibus pro-
vincijs suis—Wien, verlegt durch I. von der Bruggen
Universit. Kupfferstecher und Kunsthăndler, 1735 — (Nr.
F. 17/6) - B. U.
„ —1750 — Mappa geographica principatus Transylvaniae — cca 1750
(Nr. F. 57/1) — B. U.
Anul—1752 — Robert: Royaume de Hongrie, Principaute de Transil­
vanie etc. 1752 — (Nr. 26/20) — B. U.
„ —1766 — Gottlob Boehmio : Totius Danubii cum Adjacentibus Regi­
onibus. . . Novissima Tabula—Norimberga — 1766 — B. U.
col. Sion.
„ —1784 — Principaute de Transilvanie et pays circonvoisins. Dresse
sur les meilleures cartes. — Venise 1784 — (Nr. F.
37/22) — B. O.
„ —17S4 — Santini — Principaute de Transilvanie.— Nr. 37/22)—B. U.
„ —1789 — Friedrich Thallinger—Karte von Klausenburger Bezirk'
Copiert............. von Klausenburger District—Ingineur —
(Nr. 313) — I. G.
„ —1792—Samuel Mikoviny — Tabula Nova inclyti regni Hungariae,
iuxta nonnulas observaiiones — Posonii 1792 — (Nr.
576) I. G.
„ —1793 — Antonius Balla — Mappa Specialissima Regni Hungariae,—
1793 — (Nr. 659) — I. G.
„ — — Ion. Matth. Korabinsky — Novissima Regni Hungariae
tabula — (Nr. 864) — I. G.
„ — 1790—1800 — Schraembl — Allgemeiner Grosser Atlas — (foile
privitoare la Ungaria și Transilvania) — Wien 1790—1800.
- (Nr. 253) - I. G.
„ —1804 — Budai KsaiAs—Oskolai magvar uj atlasz — Debreczen
1804 — (Nr. 427) — I. G. "
Anul—1806 ;—J. Lipszky : Mappa generalis Regni Hungariae, partiumque
adnexarum Croatiae, Slavoniae et confiniorum militarium
et Transylvaniae — Pest 1806 — (Nr. 388) — I. G.
„ —1831 Stielers, Handatlas. Ed. I. Gotha 1831 - (Nr. 421) — I. G.
„ —1832 — Strassenkarte des Konigreiches Ungarn— (Nr. 737)— I. G.
„ —1835 — Az Erdely Nagy-fejedelemsegbeli. Ev. Ref. Superinten-
dentia foldabrosza. — 1835 — (Nr 343) — I. G.
„ —1841 — Black — General Atlas — Edinburgh. — (Nr. 457) — I. G.
„ —1841 — Bermann — Karte des Grossfustenthums Siebenburgen —
Wien 1841 — (Nr. 501) — I. G.
„ —1841 — Magyar- es Erdelyorszâgfoldkepe. 1841 — (Nr. 504) — 1. G.
„ —1841 —1842" — Rattelsperger — Wien 1841 — 1842 — (Nr.
269) — I. G.
„ —1845 — Rattelsperger Generalkarte von Europa. 1845 — (Nr.
646) - 1. G.
„ —1845 — 1847 — Joseph Scheda — Generalkarte von Europa —
Wien 1845-1847 — (Nr. 462) — I. G.
. —1847 — I. Bedeus von Scharberg - Historisch genealogisch —
Geographischer Atlas zur Uebersicht d. Geschichte d.
Ungarisch. Reichs... Hermannstadt 1847 — (Nr. 234) — I. G.
„ —1848 — Karte von Ungarn — Artaria —Wien 1848 —(Nr. 468)—I. G.
„ —1849 — 0. F. Weiland — Die Kaiserlich - Oesterreischischen
Ungarischen Erbstaaten 1849 — (Nr. 705) — I. G.
„ —1849 — Ungarn und Siebenburgen — Artaria. u. Comp. — Wien
1849 — (Nr. 500) — I. G.
„ —1850 — Fr. Handtke — Schulatlas der neueren Erdbeschreibung-
Glogau 1850 — (Nr. 444) — I. G.
„ —1852 — Bielz : Karte von Siebenburgen.
„ —1852 — Kiepert — Ungarn mit seinen Nebenlăndern und Galizien
1852 — (Nr. 7C6) — I. G.
—1853 — E. V. Friedberg — Generalcarte der Woiwodschaft
Serbien und des Temescher Banates ete. Wien 1853 —
(Nr. 251) — I. G.
, , —1854 — A. F. Walzel — Mappa Geographica almae Dioecesis
Csanadiensis — Pest 1854 — (Nr. 833) I. G.
„ —1854 — A. Mersich. Karte des Grossfurstenthums Siebenbiirgen-
Hermanstadt 1851 — (Nr. 278) — I. G.
„ —1855 — I. Bermann — Topographische Special und Post-Karfe
des Grossfurstenthums — Siebenburgen — Wien 1855 —
(Nr. 734) - I. G.
„ —1856—Scheda. K. K. Milit. Geogr. Institut—Generalkarte des
Oesterreichischen Kaiserstaates — Wien 1856 — (Nr.
352) I. G.
„ —1860 — Steinhaussen Th. Karte des Grossfurstenthums Sieben­
burgen — Hermannstadt 1860 — (Nr. 289) — I. G.
„ —1862 — Spiridonu Fetti — Chart’ a marelui Principatu Transil­
vania — Sabiiu 1862.
„ —1863 — Skrzeszewskf Adolf — A Magyar Szt. Korona orszagi uj
terkepe — Buda 1863 — (Nr. 288) — I. G.
Anul—1869 — H. Kierert. Volker und Sprachen-Karte von Oesterreich
und der Unter Donau-Lănder. — Berlin — 1869 — (Nr.
262) - I. G.
b) anul nu e arătat:
Tr a n s y 1 v an i a — Siebenbiirgen cca 1650—(Nr. F. 26/18) — B. U.
Transilvania, O hartă italienească fără titlu — (Nr. F. 21/
20) — B. U.
Transylvaniae, Moldaviae, Walaehiae, Bulgariae, nova et
accurata Delineatio, Magnam partem hodierni theatri bellici ob oculos
ponens, sumptibus Matthaei Seutteri S. Caes. et Cathol. Reg. Majest.
Geographi Augustae. Vind. — B. U. col. Sion.
Totius Regni Hungariae maximae que partis Danubii fluminis
una cum adjacentibus et simtimis regionibus. — B. U. col. Sion.

B) Diferite alte hărți — după citate, și după însemnările (din cata­

loagele Hiersemann, Rosenthal și Acad. Rom.) d-lui A. Florinescu, șef
de lucrări la Inst. geogr. Cluj.
a) d u p ă ani:
Anul—1562— Lazarus —
„ —1572 — Ferrando Berteli — : Germaniae omniumque eius prou-
inciarum, atque Austriae............ Transilvaniae noua et exacta
descriptio.
„ —1566 — Castaldi, Giacomo — La descritione dela Transilvania e
parte dell’ Ungaria—Opera de Gia. Castaldi — 1566 —
(publ. în facs. — Amsterdam 1894—1897).
, —1567 — Duco Zenoi — Descritione dell’ Austria, Transilvania —
Veneția 1567.
—1592 — Ortelius (hartă citată).
„ —1631—1642 — Blaeu. Guil et Johannes. ■— Novus Atlas, das ist
Weltbeschreibung mit schonen neuen ausfiihrlichen Land-
Taffeln—3 voi. Amsterdam, voi. I Ungaria.
„ —1684 — G. Cantelli da Vignola — Vngariâ occidentele e orien­
tale descritta da G. Cantelli da Vignola e data in luce
da G. G. de Rossi—Roma 1684.
„ —1686—G. Cantelli da Vignola — L’Vngaria nuouamente des­
critta da G. Cantelli da Vignola e data in luce da G. G.
Rossi—Roma 1686.
„ —1686 — J. de Ram : Regnum Hungariae in omnes suos comitatus
divisum, par, J. de Ram. Amstelodami 1688-
„ —1696 — Sanson — Le Royaume de Hongrie et les Etats qui en
ete sujets, et qui font prescntement la pârtie septentrion,
de la Turquie en Europa. Tire des memoires les plus nou-
velles par le Sr. Sanson. Paris 1696.
Anul—1700 — J. Dancker — Regni Hungariae, ut Transilvaniae, Moldo-
viae, Valachiae, Bessarabiae etc. — 1700.
„ —1717—G. Del’isle — Carte particuliere de la Hongrie, de la
Transilvanie, de la Croație et de la Sclavonie — 1717.
„ —1744 — Hungariae ampliori significatu.
„ —1766 — A. G. Boehme — Totius Danubii cum adjacentibus regnis
novissima tabula — Niirnberg — 1766
„ —1769 — Ign. Muller — Mappa Geographica novissima Regni
Hungariae divisi in suos Camitatus cum districtibus..........
„—1771—Janvier — La Royaume de Hongrie Divise en Haut et
Basse Hongrie, Transylvanie etc. Bordeaux 1771.
„ —1774 — Homannianis heredis —• Hungariae compl. regna; Hunga­
riae propriae, Croatiae, Dalmatiae, Bosniae, Serwiae, Bul-
gariae, Cumaniae, princ. Transylvaniae, despotatus Vala­
chiae, Moldaviae — 1774.
„ —1780 — Homanns Erben — Regnum Bosniae, una cum finitimis
Croatiae, Dalmatiae, Slavoniae, Hungariae, Serviae, Vala­
chiae, Bulgariae, .... — Niirnberg c. a. 1780.
„ —1792 — Mappa novissima Regnorum Hungariae, Croatiae nec non
magni Principatus Transylvaniae—Vienne et Mayence.
„ —1796 — F. I. GhssEFELD-General charte von Ungarn mit seinen
Nebenlăndern, Croatien, Dalmatien, Slavonien, und Sieben-
biirgen etc. Niirnberg 1796.
„ —1837 — Marmont, Duc de. Voyageen Hongrie, en Transylvanie
dans la Russie meridionale — Paris 1837.
„ —1940 — W. Pokorny — Die Kais. Konigl. Militărgrenze — 1840.

6)Anulnuearătat.

A. Hartleben — Kleiner Atlas fur alle Theile der Erde, Wien

Tabula Generalis Regni Hungariae............ Slavoniae........... Conspec-
tum mappae Generalis.
Transilvania Siebenbiirg. (so man auch mit seirem ganzen Begriff
und Innhalt Transylvaniam nennet). (Nr. 439) l. G.
C. Desjardins — Phisisch-statistisch und politischer historischer
Atlas von Europa, in 2 Abteilungen und 12 Blăttern— (Nr. 439) — I. G.
Ubersicktskarte des Kriegsschauplatz von Ungarn u. Siebenbiirgen..
R. d. J. Ottens — Novissima Tabula Hungariae et Regionum quon-
dam ei unitarium ut Transilvaniae, Valachiae, Moldaviae etc. Amste-
lodami.
Landtafel des Ungerlands, Polands Rcussen, Littow Walachey und
Bulgarey.
J. Fried Carte de la Valachie et de la Moldavie comprenant
aussi la Bessarabie la Transylvanie et la Bukovine—Wien.
Garriel Bodenehr — Nova et accurata tabula Regnorum sup. et
inf. Hungariae et Sclavoniae, Bosniae, Serviae, Albaniae Bessarabiae —
ut et Princip. Transilvaniae, Moldaviae, Valachiae, Bulgar, et Romaniae.
Bodenehr — Ungarn Samt Angrăntzenden Lăndern Croatien, Dal­
matien, Slavonien, Siebenbiirgen etc
 Numiri de localități schimbate.
(Asupra cărora cred, că ar trebui să se revie).

Intre numirile de localități, cari au fost, unele rectificate la dorința

localnicilor, altele schimbate, în țara întreagă, în 1925/6 (dintre aceste-
în Ardeal 446), semnalez pe acele, pentru cari numirea nouă, cred că
nu e cea mai justă.1)
Numirea nouă e pusă înainte, iar numirea veche (până la 1925/6)-
e în parenteze (f = fost).
Județul Arad: Caragheorghevici (f. Bocsig) — Rădești (f.
Bodești) — Podgoria (f. Covășinți) — Mocioni (f, Găvoșdia)— Păulean
(f. Govoșdia) — Dorobanți (f. Iratoșul-mic) — Grăniceri (f. Otlaca)—
Pilu (f. Pilul-Mare) — Regele Parol (f. Răpsig) — Slatina-de-Mureș
(f. Slatina) — Spineni (f. Târnova) — Turnu (f. Tornea) — Luntreni
(f. Zerindul-Mic) — Vârfurile (f. Ciuciu).
Județul Bihor: Bănești (f. Benești) — Cărândeni (f. Cărând)
— Groșeni (f. Groși) — Hodoș (f. Hodiș) — Husasăul-de-Criș (L
Husasău).
Județul Cluj: Aruncata (f. Aruncata) — Bădești (f. Badoc) —
Balta (f. Balda) — Bălcești (f. Beliș) — Căianu (f. Călian) — Chin-
teni (f. Chintău) — Ciuleni (f. Ciula) — Făureni (f. Conaciu) — Izvo-
rul-Crișului (f. Crișeu) — Vânători (f. Egheriște) — Feiurdeni (f. Fe-
iurd) — Fînișel (f. Feneșel) — Florești (f. Feneșul-săsesc) — Miceștii-
de-Câmpie (f. Ghicindul-de-Câmpie) — Murășenii-de-Câmpie (f. Im-
bruz) — Rujinoasa (f. Lăpu) — Zoreni. (f. Lumperd) — Satu-Lung
(f. Macicașul-lung) — Brăișor (f. Molosig) — Alunișu (f. Muerău) —
Mierța (f. Nierța) — Mesteacănul (f. Nireș) — Păniceni (f. Panic) —
Popești (t. Popfalău) — Sâmboleni (f. Sambotelec) Stâna (f. Stana) —
Șoimeni (f. Șinteu) — Turca (f. Tiurea) — Vultureni (f. Uifalăul-Bor-
șei) — Răscruci (f. Valasut)— Văleni (f. Valcăul-Unguresc) — Răzoare
(f. Velcheriul-de-Câmpie) — Sutoriu (f. Zutor).
Județul Hunedoara: Aurel Vlaicu (f. Binținți) — Gura-
Sadeiu, (f. Gurasada)
Județul Mureș: Brâncovenești (1. leciu) schimbat de curând
în „Delavrancea“.
Județul Năsăud: Heidendorf (f. Beșineu) — Domnești (f.
Bileag) — Cepari (f. Cepan) — Dumitra (f. Dumitrea mare) — Jido-
vița (f Trădăm) — Coșbuc (f. Hordou) poate Coșbuceni.
Județul Odorheiu: Petecu (f. Petca).
J n d e ț u 1 Sălaj: Dărșida (f. Derșida-Mică) — Crișeni (f.
Țigani).
Județul Someș: Breaza (f. Ambriciu) — Mănăstirea (f.
Benediug) — Cornești (f. Chendru) — Băița (f. Chirău) — Perișor (f.
Curtuiușul-Beclean) — Cereșoaia (f. Dicea-Ungurească) — Livada (f.
Dindeleag) — Dumbravița (f. Diug) — Fundătura (f. Inău) — Răzoare

i) Am luat și eu parte numai la câteva ședințe ale Comisiunei județelor, care

discuta, la urmă și numirile de localități. Nu știu dacă numirile au fost schimbate
după indicațiunile acestei Comisiuni. Cred însă că nici Comisiunea (și mai puțin eu)
nu-și poate asuma paternitatea schimbărilor, asupra cărora atrag luarea aminte.
 (f. Mașca) — Glodești (f. Năsal) — Bănești (f. Săplac) — Sâmboeni
(f. Sâmbou) — Răsbuneni (f. Suia) — Gorneni (f. Șintereguț) — Flo-
rești — (f. Vireag) — Babdiu (f. Zăpârț'.
Județul Târnava-M are: Metiș (f. Metișdorf) — Dealu
Frumos (f. Șulumberg) — Apold (f. Trapold). In Repert. Lipszky (1806)
găsim numirea „Polda®.
Județul Turda: Viișoara (f. Agârbiciu) — Bădeni (f Ba-
gin) — Vâlcele (f. Banabic) — Boian (f. Beiul de Câmpie) — Bor-
zești (f. Berechiș) — Papiu Ilarian (f Budiul de Câmpie) — Stejăriș
(f. Gârcedea)— Pietroasa (f. Ceagz)— Plăieși, (f. Ghiend) — Gipăeni (f.
Chimitelnic)—Țigăreni (f. Cocul de Câmpie)—Comșești (f. Comițig)— Copă-
ceni (f. Copand) — Oprișani (f. Cristiș) — Lunca-Mureșalui (f. Cucerdea)
— Răsboeni-Getate (f. Feldioara Răsboeni) — Grindeni (f. Grind) —
Luncani, (f Grind) — Călărași (f. Hărăstăș) — Plaiuri (f. Hășmaș) —
Deleni, (f. îndoi) — Arieșeni (f. Lăpuș) — Măhăceni (f. Măhaciu) —
Micești (f. Micuș) — Cheia (f. Michiu) — Pădureni (f Muierău) —
Petreștii-de-jos (f. Petridul-de-jos) — Petreștii-de-Mijloc (f. Petridul-de-
Mijloc) — Petreștii-de-sus (f. Petridul-de-sus) — Văleni (f. Rachișul-
de-Arieș) — Bărboși (f. Săcal) — Săndulești (f. Sând) — Gligorești
(f. Sânmartinul-Sărat) — Geamăna (f. Șasavința) — Rimetea (f. Trăs-.
cău) — Colțești (f. Trăscău-Sângeorgiu) — Tritenii-de-Jos (f. Tritiul-de-
Jos) — Tritienii-de-Sus (f.Tritiul-de-Sus) — Tureni (f. Tur) — Valea-
Largă (f. Țicud) — Moinești, (f. Zau).

Cred, că dacă e să se dea unor Sate numiri după persoane ilustre

din trecutul neamului, ar fi mai nimerit să se zică: „satul lui Papiu
Ilarian® — „satul lui Goșbuc" — „satul lui Bărnuțiu® etc. — ori să fie
lăsată numirea veche.
0 revizuire mai de aproape, se impune.
LES DISTRIGTS DE TRANSYLVANIE
ET

DE MARAMUREȘ, CRIȘANA ET BANAT

EVOLUTION TERRITORIALE
 LES ANCIENNES ORGANISATIONS ROUMAINES.

Au temps de la domination hongroise, il n’existait pas de

districts (județe) mais des comitats.
Avânt l’institution des comitats par les Hongrois, qui n’ont penetre
que peu ă peu en Transylvanie, les Roumains possedaient des organi-
sations patriarcales, sous l’autorite de knezes ou kinezes et de voivodes
(A7. larga : Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, Buc.
1915; I. Bogdan: Originea veovodatului la Români. Annales de l’Acad.
Rouin. t. XXIV. p. 203).
Dans les temps anciens, jusqu’aux Xll-e et XIII-e siecles, les
Roumains des deux versants des Carpathes ont vecu ensemble, sans
aucune frontiere entre eux (Șt. Meteș1)
Les knezats et voivodats, que l’on rencontre ă peu preș dans toutes
les regions, ont dure jusqu’aux XVI-e et XVII-e siecles (I. Mihălyi et I.
Bogdan, op. cit.)
Les anciennes organisations roumaines se trouvaient plutot le long
des vallees. (N. lorga, op. cit.)
Aux anciennes organisations roumaines se sont superposes les
„sieges“ (sedes) sicules et saxons. (N. lorga, S. Pușcariu, A. Bunea,
op. cit.)
L’institution des voivodats eomme celle des sieges etait, en
Transylvanie, d’origine roumaine (N. lorga o. c.)
Apres l’arrivee des Saxons, les terres inoccupees ou qui n’avaient
pas ete distribuees par les rois de Hongrie sont encore mentionnees
eomme territoires roumains (terra Blachorum) et districts valaques (S.
Pușcariu, Benko, o. c.)
Un auteur magyar, en 1791 (Huszti Andrăs, o. c.) montre Vorigine
romaine du peuple roumain et soutient que la langue roumaine est>
de toutes les autres, la plus proche du latin.
Saxons et Sicules ont recu dans leurs districts tous les privileges;
les Hongrois, de leur cote, ont consolide les leurs dans les autres dis-
Iricts — le tont aux depens des Roumains.

i) Pour les travaux cit6s v. le texte roumain.

 Avec Ie developpement de la vie feodale Ies nobles ont accede
au pouvoir, et, parmi eux et pour un temps, des Roumains. Aux XlII-e
—XV-e siecles nous voyons aussi des- Roumains convoques parmi Ies
representants du pays (I. S. Pușcariu o. c.)
Les nobles roumains, dont certains etaient knezes, se sont presque
tous eloignes graduellement de la nation roumaine, sans doute pour
conserver leurs privileges, et se sont confondus avec la noblesse hon­
groise. La grosse masse des Roumains, et avec eux plusieurs knezes
(I. Bogdan, o. c.) ont ete reduits ă la condition de serfs (iobagi).
De la sorte le territoire transylvain a fini par etre partage en:
a) Septem comitatus (castra) Hungarorum, b) Terra Siculorum, et c) Terra
Saxonum; quant â la „terra Blachorum“ ou des Roumains, elle perdit
son nom, quoique les Roumains eussent toujours ete les plus nombreux
ainsi qu’il ressort des statistiques anciennes — ce qui n’a. d’ailleurs
jamais ete conteste.
Les sept comitats, les plus anciens, qui furent crees sur les orga-
nisations roumaines, etaient: Alba, Clușiu, Dobuca, Zolnuk, Turda (Torda)
Târnava (Kikello—Kukiillo) et probablement Hunidoara. Nous donnons
cette ancienne division d’apres: Benko o. c., Matth. Bel, o. c.
Les sieges du district des Sicules (terra Siculorum) et de celui des
Saxons (terra Saxonum) sont cites dans le texte roumain, d’apres des
auteurs anciens: Reichersdbrfer, Nic. Olahus, S. Timon, M. Bel, Benko,
Orban B. (o. c.)
Tel fut egalement le sort des Roumains habitant les districts du
N. et de 1’0. de la Transylvanie, du Maramureș au Banat, qui appar-
tenaient plutot â la Hongrie qu’ă la Transylvanie. Lâ aussi ont dispăru
graduellement les anciennes organisations patriarcales (knezes, „juges“
et voîvodes).

LE JUDEȚ DE MARAMUREȘ.

Le Maramureș a ete la region classique des knezes et surtout des

voîvodes (cf. exposes documentes chez I. Mihălyi, I. Bogdan, N. loiga,
op. cit. etc.)
Les voivode». roumains se sont etendus bien au-delă des limites
du Maramureș, dans le Beregh et en Hongrie.
G’est du Maramureș qu’est parti Bogdan, le fondateur de la
Moldavie.
Le Maramureș est connu comme comitat au XlV-e silele sous
ie nom de „Maramarus“. A certains moments il a appartenu ă la
Transylvanie. (Nous montrons ensuite l’etendue et la division du comitat
aux diverses epoques)*
 La Maramureș est entre en Roumanie mutile. On lui a pourtant,
lors de la division de 1925, conserve son caractere de județ distinct,
en souvenir de la province historique.

LE JUDEȚ DE SĂTMAR (SATU-MARE).

II fait pârtie des anciens comitats. II y eut pourtant, lâ aussi, des

knezes et des voîvodes. Un voivode des Roumains est mentionne au
XlV-e siecle („wojwoda Vlachorum reginalium“ in I. Mihâlyi, op. cit.)
Au XV-e siecle il comptait 9 cites et 12 bourgs. Le territoire du
comitat etait partage en grands domaines, d’etendue immense, auxquels
appartenaient non-seulement des dizaines de villages mais aussi des
bourgs et des villes. C’est ainsi que la domaine de la familie And. Bathory
comprenait 63 villages et la viile de Satu-Mare; un autre, 52 villages, etc.
Suit l’evolution territoriale du comitat, avec Ies divisions et sub-
divisions administratives, aux diverses epoques. On procede ensuite ă
l’identification des localites, citees par Ies auteurs anciens sous des
noms hongrois, et retablies avec Ies noms correspondants qui existaient
chez Ies Roumains. On etudie brievement le comitat d’Ugocea, dcnt une
pârtie a ete rattachee au jud. de Sătmar.
On donne aussi, d’apres des auteurs cites, des documents stati-
stiques anciens. A retenir Ies affirmations d’un auteur hongrois, en
1819 (P. Magda) suivant lequel Ies Roumains ne parlent que leur langue,
et qui loue ceux qui ont oublie (Ies Allemands en particulier) leur
langue maternelle.
Sur Ies projets de 1921, relatifs ă une redistribution des districts,
s’est livree une lutte d’interventions et de memoires, comme du reste
dans presque tous Ies autres districts, pour fixer le chef-lieu et s’op-
poser ă la diminution du district.

LE JUDEȚ DE SĂLAJ.

Sur le territoire du comitat de Sălaj, cree en 1876, existaient

autrefois deux comitats : Solnoc-Moyen et Crasna. Le comitat de Solnoc-
Moyen apparaît au debut du XV-e siecle. Jusqu’alors il fait pârtie du
grand comitat de Solnoc (Zolnuc, Zonuc) qui s’etendait de la Tissa â
Dej. (Nous montrons l’etendue de ce comitat au XV-e siecle avec ses
cites, villes et villages — d’apres Csănki, op. cit. — et avec leurs noms
roumains identifies.)
Le comitat de Crasna a une anciennete encore plus grande, etant
mentionne vers le debut du XIlIe s. (Nons donnons egalement, d’apres
 le meme auteur, Csănki, les villages de cet ancien comitat, avec leurs
noms roumains identifies.)
Le district de Chioar appartenait encore au comitat de Crasna
au XVI® s. (Nous donnons les voîvodes et voîvodats de ce temps,
d’apres Luchinich I. o. c.)
Suit Fevolution territoriale de ces anciens comitats, avec leurs
.subdivisions et les donnees statistiques jusqu'ă'leur incorporation ă la
Roumanie.
La nouvelle repartition (1925) peut etre consideree comme provi-
soire. 11 a ete difficiie de reparer d’un coup les injustices d’un passe
ou les interets des populations roumaines ont toujours ete negliges. Lă
aussi il y a eu lutte pour le chef-lieu, entre Șimleul-Silvaniei et Zalău,
cette derniere' viile ayant ete privilegiee sous la domination hongroise.
Zalău, qui est demeure le chef-lieu, y est aussi plus propre, ne fut-ce
que par ses edifices, et malgre sa situation ă la limite d’un jud. qui
ne dispose que de faibles moyens de communication. A 1’0. du jud. a
ete rattachee la viile de Carăi, ancienne residence du comitat de Sătmar.

LE JUDEȚ DE SOMEȘ.

Sur le territoire du jud. actuel existaient, par le passe, deux co­

mitats: Solnoc—Interieur et Do&«ca'(Dobuca, Doboca). A la fin du XV®
et aux XVIe s. il s’y trouvait aussi des fiefs des Princes de Moldavie.
Nous montrons l’evolution territoriale des deux comitats depuis
les temps les plus anciens jusqu’ă 1876, oii, avec quelques modifica­
tions et en s’augmentant de communes de Chioar, ils furent reunis en
un seul comitat, sous le nom de Solnoc-Dobâca. C’est sous ce nom et
avec les memes limites que celui-ci a ete incorpore ă la Roumanie
en 1918.
La redistribution de 1925 lui a apporte certaines modifications ă
l’E et au N„ certaines communes etant cedees aux jud. voisins. A la
demande de la prefecture, la dehomination de Solnoc-Dobâca a ete
remplacee par celle de „Someș", car c’est ă Dej, le chef-lieu, qu’est le
confluent des deux Someș.

LE JUDEȚ NĂSĂUD.

Des le XIII® s il est fait mention, dans la vallee du Grand Someș,

d’un „Districtus Rodnensis" et d’une „Vallis Rodnensis", de meme que
la „Vallis valachalis" Rodna (Rudna etc.) avec ses mines, etait connue
des les temps anciens (mentionnee ă partir du XIII® s.). Au XV® s. ce
district fut donne ă la viile saxonne de Bistrkza et acquitdes droits egaux.
•dependant les Roumains eurent fort ă souffrir de la part des Saxons.
(v..preuves dans le texte roumain).
Les districts de Bistritza et Rodna etaient, aux XIII0 et XIV® s.,
possessions des rois de Hongrie. Vers le milieu du XV® s. le district de
Bistritza avec 26 villages est entre dans l’„Universite“ des Saxons de Sibiu.
Au XVI® s. ce district fut aussi un fief des Princes de Moldavie.
En 1762—63, il fut militarise avec les villages voisins et forma
le 2® „regiment de frontiere" de l’ancien empire d’Autriche. On ajouta
aussi ă ce territoire militaire, des villages roumains de la vallee de
Bârgău et des environs de Bistritza (au total 44). Le district militaire
de Năsăud a dure jusqu’en 1851. En 1861 fut cree, pour peu de temps,
de district civil de Năsăud.
En 1876—77 est organise le comitat de Bistritza-Năsăud, forme
des deux anciens districts et de certaines communes des comitats
voisins (Dobâca et Solnoc-Interieur). C’est ainsi qu’il fut incorpore ă la
Roumanie (1918)-
Lors des projets de redistribution administrative, Năsăud, ancien
centre intellectuel des Roumains du N. de la Transylvanie, a demande
.â devenir chef-lieu ; Bistritza reclamait le maintien du stătu quo du
temps des Hongrois, et finaiement obtint gain de cause, quoique, dans
les siecles precedents, les Roumains eussent ete chasses de cette viile,
apres avoir vu incendier leurs maisons (v. citations dans le texte rou­
main) ; il est vrai que, dans les derniers temps, leur nombre s’est
accru, jusqu’â egaler presque le nombre des Saxons. Lors de la divi­
sion de 1925 le judetz a recu le nom de Năsăud parce que le nom de
Bistritza devait etre donne au jud. de Neamtzu (Moldavie), que tra­
verse la riviere de la Grande-Bistritza. On adjoignit quelques villages
du jud. du Someș au jud. de Năsăud.

LE JUDEȚ DE CLUJ.

Le comitat de Cluj (Cojocna) etait un des plus anciens de 1’Ardeal

(Transylvanie). Lă aussi residerent des voivodes, dont 1’um mentionne
comme „wojwoda vlacorum“.
On rencontre le nom de Cluj dans les documents ă partir du Xll-e
•s., sous diverses formes : Clus, Culus, Kluzs, Clausenburg, Claudiopolis,
Kolozsvăr, etc. Des recherches memes du prof. A. Marki (op. cit.) il
resulte que la forme la plus ancienne (XII® s.) ne s’est conservee que
dans le parler des Roumains : „Wird von den Rumănen auch heute
mit dem Namen Kluzs (pron. Clouj) Clusus bezeichnet".
Nous mentionnons ensuite les faits les plus importants du passe
•de la viile et du comitat de Cluj, les limites et les changements terri-
toriaux, ă partir du XVe s. jusqu’â ces derniers temps. Nous notons
aussi Ies subdivisions interieures du comitat et leurs variations ă diverses
epoques.
II a ete incorpore (1918) â la Roumanie avec Ies limites fixees
en 1876 et sous le nom de jud. de „Cojocna“. Ces limites montrent
bien (comme pour Ies autres judetz — anciens comitats) combien Ies
divisions territoriales, sous Ies Hongrois, ont neglige Ies interets des
villages roumains, qui representaient pourtant la majorite. C’est ainsi
que des villages roumains ă quelques Km, de Cluj appartenaient â un
autre comitat, et que d’autres villages, â 130 Km. de distance (des
cantons de Teaca et Urmeniș) devaient venir au chef-lieu, Cluj, par des
chemins tres mauvais. Dans la nouvelle repartition (1925) on a repare
ces injustices dans la mesure du possible.

LE JUDEȚ DE BIHOR.
Ce district, nomme Biharia, a connu egalement la vie patriarcale
avec des knezes et des voivodes. (I. Bogdan o. c.)
L’ancien comitat s’etendait jusqu’â la Tissa, et, vers le Nord,
comprenait aussi le district de Debrețin (Debreczen). Au XV6 s. ce
vaste comitat comptait 518 villages, sous l’autorite de 11 cites et de
18 villes ou bourgs.
Nous donnons ensuite Ies changements territoriaux qui ont eu lieu
au cours des siecles et Ies modifications interieures, le groupement des
villages et leur identification sous Ies noms roumains.
La viile d’Oradea-Mare (Nagy-VăraL Grosswardein, Grand-Varadin)
avait, suivant une description du XVIII6 s. (o. c.) trois parties ou
“rayons" : la Residence episcopale, Oradea des Roumains (das walachische)
et Oradea des Soldats.
Les villages du comitat, aux siecles de dommation magyare, sont
restes en grande majorite roumains. Ainsi, d’apres l’auteur hongrois
Fenyes Elek, 1839 (op. cit.) il y avait dans la premiere moitie du 19®
s., dans tout le comitat, 322 villages roumains et 82 hongrois, â cote de
42 villages ou se trouvaient des Roumains et d’autres nationalites.
La majorite des villages roumains ont ete rattaches â la Roumanie
en 1918-19, mais une pârtie est restee de l’autre cote de la frontiere,
en Hongrie. La repartition de 1925 a apporte quelques modifications,
mais le jud. de Bihor est reste l’un des plus vastes de Roumanie.

LE JUDEȚ DE TURDA.
Ce comitat etait lui aussi un des plus anciens de l’Ardeal. La
premiere inention en est faite dans les documents au XIII6 s.
 Des Ies premiers temps en a ete detache le Siege d’Atieș, qui a
ete donne aux Sicules de Kezdi.
Nous donnons ensuite l’evolution territoriale du comitat de Turda
et du Siege d’Arieș, ainsi que leur situation interieure â diverses
epoques.
Pour montrer 1’ intolerance dont faisaient preuve Ies villes ă
l’egard des Roumains, nous reproduisons en note deux documents en
langue hongroise, du debut du XVIIP s. (1711 et 1712), d’cu il ressort
que Ies Roumains, qui ont conserve jusqu’â nos jours la majorite des
villages, etaient chasses des villes et qu’on demandait meme leur
extermination.
Apres avoir subi plusieurs changements, en 1876 le Comitat de
Turda et le Siege d’Aries ont ete reunis en un seul comitat, sous le
nom de Turda-Arieș. C’est ainsi qu’il a ete incorpore ă la Boumanie
en 1918.
Dans le projet de redistribution des judetz (1921) qui visait â la
creation de grands judetz, on avait prevu la reunion d’une pârtie du
jud. Turda-Arieș au jud, Cojocna (Cluj); dans la division de 1925, il a ete
neanmoins maintenu, avec quelques modifications.

LE JUDEȚ DE MUREȘ.

Aux temps anciens une pârtie de ce district appartenait aux

„sibges" sicules. II apparait comme „Siege de Mureș* dans des docu­
ments de 1409. II dependait auparavant du siege de Ciuc. Avec le temps,
la viile de Târgu-Mureș—Oșorhei (Zeckel-Vasarhely, puis Maros-Vâsăr-
hely) est devenue le centre principal des Sicules.
Nous reproduisons des fragments de descriptions anciennes rela-
tives au Siege de Mureș (S. Timon, M. Bel. o. c.) et nous montrons
Ies changements territoriaux qui ont eu lieu jusqu’en 1876, epoque ,ou
a pris naissance le comitat de Mureș-Turda par la fusion de l’ancien
siege de Mureș et d’une pârtie du comitat de Turda.
La division de 1925 a accru le judetz de plusieurs villages des
districts voisins : Cojocna (Cluj), Turda et Petite-Târnava.

LE JUDEȚ D’ODORHEI.

L’ancien siege d’Odorhei (Udvarhely) apparait dans des documents

de 1301. II' est fait mention en mâme temps de territoires roumains
dans la region : „Villa Olahalis“, „Villa nostra Olachalis in medio Sicu-
lorum nostrorum de Udvarhely" ; de meme Bereczk—Bretzcu—Brescu,
(d’apres I. S. Pușcariu, o. c.) ,
 Le siege d’Odorheiu a dure longtemps et a mâme subsiste lorsque
les sieges sicules furent reduits ă cinq (1562): il devint alors le premier
de ceux-ci, possedant le sceau național des Sicules avec leurs archives
(Marienburg, o. c.)
Suit une description du siege d’Odorheiu, du debut du XVIII-e s.,
(1733, S. Timon, o. c.) et des notes prises â d’autres descriptions.
Nous montrons ensuite l’evolution territoriale jusqu’ă ces derniers temps.
Par la redistribution de 1925 le jud. d’Odorheiu a ete accru de 5
villages.
Nous donnons aussi en note des statistiques relatives ă la popu-
lation qui a existe dans ce comitat jusque vers le milieu du siecle
passe (d’apres E. A. Bielz, o. c. 1857). A noter les chiffres suivants :
Roumains: 21.859, tandisque la statistique officielle hongroise de 1910
(Nepszâmlălăs, Budapest, 1912) ne donne que 88 Roumains. 11 est
certain que Bielz, qui est tres objectif, et en tout cas imparțial envers
les Roumains, a utilise les donnees officielles. Ou ces 20.000 Roumains
se sont perdus, ont ete magyarises en un demi-siecle, ou bien la statis­
tique officielle hongroise est fausse.
Sans doute nombre de Roumains ont perdu leur nationalite au
cours des siecles, mais il est imposible Qu’il ne soit reste Que 88 Rou­
mains en 1910.
D’ailleurs, si nous tournons 2 ou 3 pages de la meme statistique
hongroise nous trouvons au tableau des confessions (31) du comitat de
Odorheiu, alors Udvarhely : 4101 orthodoxes et 1397 greco-catholiques
qui ne pouvaient etre que Roumains, car ni les Sicules ni les Hongrois
n’ont jamais ete orthodoxes ni greco-catholiques. II ne pouvait donc
pas etre question de 88 Roumains. Cela montre bien l’esprit des stati­
stiques hongroises officielles que l’Etat hongrois a presentees et presente
encore aux yeux du monde.

LE JUDEȚ DE CIUC-

Le comitat de Ciuc provient des anciens sieges de Ciuc (Csik)

‘Giurgeu (Gyergyo) et Casin (Kăszon), qui apparaissent dans les docu-
ments au XVe s.
Nous donnons lă aussi, en note, une description (1733) de cette
region, avec des noms de localites, rivieres et montagnes (S. Timon,
o. c.) et d’autres observations plus anciennes.
Suit la situation territoriale au cours des temps, avec des donnees
relatives aux subdivisions interieures.
Quand on a organise les „regiments de frontiere" de l’ancien
empire autrichien, ce territoire a ete lui aussi militarise. (1764.)
 Le siege de Giuc a pris le nom de comitat en 1876.
En Roumanie, ă la suite de la repartition de 1925, il a subi de
legeres modifications, perdant quelques villages qui ont ete rattaches
aux districts voisins.

LE JUDEȚ DE TREI-SCAUNE (TROIS-SlUGES).

Comme l’indique son nom, le comitat a ete forme plus tard avec
Ies sieges primitifs.
Auparavant, dans les premiers temps des sieges sicules, il a existe
lâ aussi quelques organisations patriarcales roumaines, avec des knezes
roumains et des „villae Olachales".
Les sieges, qui apparaissent des le XIV6 s., etaient Sepsi, Orbai
et Kezdi. Suit, en note, une description de 1733 (S. Timon, o. c.). A
ces trois-sieges a ete rattache un quatrieme, Miklosvar (Micloșoara).
Nous montrons ensuite les changements territoriaux qu’ ils ont subis.
En 1764 ont ete egalement militarises les sieges de Kezdi, Seps
et Orbai integres au territoire des garde-frontieres sicules (H“ie legion
sicule, avec centre â Kezdi-Vâsârhely (Târgul-Săcuilor). C’est encore
dans les Trei-Scaune, ă Sepsi St. Gyorgy (Sf. Gheorghe) qu’etait le
centre de la legion de cavalerie dont le territoire s’etendait sur plusieurs
comitats.
Par la delimitation de 1876 on a forme le comitat de Hăromszek
(Trei-Scaune), avec les anciens sieges accrus de quelques morceaux des
comitats voisins.

LE JUDEȚ DE BRAȘOV.

Dans cette region, nommee aussi „Țara Bârsei" ou „Pays de

Bârsa", se sont etablis au debut du XIII® s. des chevaliers allemands,
qui partirent d’ailleurs peu de temps apres, laissant derriere eux quel­
ques colons: ceux-ci se fondirent avec la colonie saxonne de Sibiu.
Les Saxons ont trouve des Roumains deja etablis dans la Țara
Bârsei. (N. lorga, o. c.)
Les Saxons, proteges par les rois de Hongrie, orit fait du village
slave et roumain de Brașăul—Brașovul, une „viile de la Couronne" ou
„Kronstadt" (N. lorga, o. c.).
Nous trouvons pour Brașov d'autres denominations: Brașovia,
Stephanopolis, Cernopolis, Brasso.
Avânt de devenir un siege, cette region a ete sous la domination des -
.,spans“ ou comtes sicules. Puis elle est devenue siege et district, faisant
pârtie de l’„Universile des Saxo s“ de Sibiu.
 Nous montrons les changements territoriaux qui ont eu lieu jusqu’ă
la redistribution de 1876—77, qui, du district anterieur, formait le
comitat de Brașov.
Par la division de 1925 le petit judetz de Brașov s’est sensible-
ment agrandi, recevant autant de villages des jud. de Făgăraș et de
Trei-Scaune. II n’en est pas moins demeure un des plus petits de
Boumanie.

LE JUDEȚ DE FĂGĂRAȘ.
Cette region etait nommee jadis „Terra Blachorum". Elle a forme
ensuite un duche, le „Pays de Făgăraș et de Omlaș", qui, avant
l’etablissement des Saxons en Ardeal, comprenait aussi une pârtie du
„Fundus regius" (N. lorga, I. S. Pușcar.u, o. c.). II y avait aussi des
boyards roumains („bojarones valachi“, chez Nicolaus Olahus, 1536.
op. cit.).
Les princes de Montenie (Valachie) ont longtemps possede cette
region. (A. Bunea, o. c. — 16 Domnii români.)
Aussi bien sous les rois de Hongrie que sous les princes transyl-
vains l’administration politique eț judiciaire etait dirigee par 12 boyards
(„duodecim Boierones" cit. I. S. Pușcariu).
En 1764 une pârtie du district de Făgăraș est rattacliee au terri-
toire du ler Regiment roumain de garde-frontieres, qui a dure jusqu’en
1850. Nous montrons ensuite les modifications territoriales du district
jusqu’en 1876, date ou a ete forme le comitat de Făgăraș, comprenant
l’ancien district et quelques communes du comitat d’Alba-Superieure.
C’est dans ces limites qu’il a ete incorpore ă la Roumanie, en 1918.
Dans le premier projet de redistribution des judetz (1921) on
proposait l’union de Ia plus grande pârtie de ce judetz avec celui de
Brașov, sous le nom de „Făgăraș—Brașov", afin de donner plus de
force ax Roumains du jud. de Brașov.
Mais cela ne fut pas adopte, et la division de 1925 a maintenu le
jud., avec quelques modifications : adjonction de quelques villages voisins
de l’Olt qui, dans l’ancien etat de choses, dependaient d’un chef-lieu
trop eloigne.

LE JUDEȚ DE SIBIU-
L’organisation des Saxons autour du centre de Sibiu commence
des le XII® s. Les sieges saxons ont pris naissance dans la Pro moitie
du XIV® s.: ils formaient avec Sibiu 1’ „Universitas Saxonum". Les districts
de Brașov et de Bistriiza leur furent rattaches. Nous montrons ensuite
la situation des sieges saxons jusqu’ă ces derniers temps.
 Le territoire militarise (1761) de la V™ legion roumaine de garde-
frontieres (qui se trouvait dans la pârtie meridionale de la ‘Transyl-
vanie) comprenait aussi quelques vi.'lages du siege de Sibiu et avait son
centre ă Orlat. 1
II y avait encore sur le territoire de ce judetz les sieges de Sebeș
(Miihlbach) Miercurea (Reussmarkt) et Nocrig (Leschkireher).
Nous donnons aussi, d’apres Marienburg (o. c.) quelques statistiques
•d’ou il ressort que, par exemple, â Sebeș, les Roumains habitaient un
faubourg (Vorstadt) et, en general, residaient ă proximite des villes,
comme ouvriers: partout les Roumains etaient maintenus aussi loin
que possible des centres urbains, quoique la majorite des villages, et
non-seulement sur le territoire nomme alors „Terra Saxonum“ mais
dans toute la Transylvanie et jusque vers la Tissa, aient toujours ete
et se soient conserves roumains jusqu’ă nos jours (exception faite pour
la region sicule).
En 1876, apres plusieurs modifications, le comitat de Sibiu a ete
forme par les sieges de Sibiu, Sebeș, Miercurea et Nocrich, ainsi que
par quelques communes voisines.
C’est ainsi qu’il a ete rattache ă la Roumanie. Par la repartition
de 1925 il a perdu un canton (Sebeș) et gagne un autre (Ocna Sibiului),
tout en demeurant avec le meme nombre de communes.

LE JUDEȚ DE TÂRNAVA-MARE (GRANDE-TÂRNAVA).

Le comitat de Târnava-Mare a ete cree en 1876 seulement.
Auparavant il existait dans cette region les sieges saxons de Șighișoara
(Schăssburg) Mediaș (Mediasch) Cohalm Rupea (Reps) et Cincu-Mare
(Grossschenk), qui apparaissent pour la premiere fois dans . les docu-
ments au quatorzieme siecle. Lă aussi nous montrons les changements
territoriaux qui ont eu lieu. Les donnees statistiques de Marienburg (o.
c.) relatives ă la viile de Mediaș nous montrent que lă aussi les
Roumains etaient maintenus aux abords de la viile („vor der Stadt auf
allen Seiten“), ou ils avaient une eglise de bois.
En 1876 les sieges, excepte quelques villages du siege de Mediaș,
1 furent reunis en comitat et requrent quelques communes voisines. C’est
dans la meme situation qu’ils furent incorpores ă la Roumanie (1918). La
division de 1925 a apporte quelques rectifications entre districts voisins,
celui de Târnava-Mare conservant ă peu preș le meme nombre de villages.

LE JUDEȚ DE TÂRNAVA-MICĂ (PETITE-TÂRNAVA).

Sur le territoire du jud. actuel existait autrefois le comitat de
Târnava (Kykileo—Kiikulo), considere comme l’un des premicrs comitats.
 Au XV® s. ii avait â peu preș l’âtendue du comitat ă la fin»
du XIX®.
Au XVI® s. il existait aussi dans cette region une possession.
roumaine: un fief des princes de Moldavie (Etienne le Grand, Pierre
Raresh) â Cetatea de Baltă (Kiikiilovăr) avec quelques villages.
Nous donnons ensuite les modifications territoriales jusqu’ aux.
temps les plus recents.
La division de 1876 diminua le comitat. C’est ainsi qu’il est entre-.
en Roumanie.
Le premier projet de distribution des judetz demandait sa dispa-
rition. La division de 1925 l’a maintenu avec quelques rectifications,,.
decretant comme chef-lieu la viile de Blaj. La viile - residence n’en.
est pas moins demeuree jusqu’aujour d’hui Dicio-Sân-Martin.

LE JUDEȚ D’ALBA.

La region d’Alba est une des plus vieilles circonscriptions admini­

stratives; elle s’etendait jusqu’ aux Carpathes.
Elle a ete partagee en deux comitats, Alba-Inf18 et Alba-Supre, qui.
ont subi au cours des temps, surtout ce dernier, de profondes modifi­
cations. A la suite de nombreux fractionnements, il ne restait plus
d’Alba-Supre, au debut du XIX® siecle, que 13 enclaves eloignees et
completement isolees les unes des autres. Le comitat d’Alba-Infre a
passe lui aussi parplusieurs avatars. Nous donnons tous les changements
qui ont eu lieu au cours des siecles, avec les subdivisions interieures..
La division de 1876 n’a conserve, en le modifiant, que le comitat.
d’Alba-Infre.
La repartition de 1925 des judetz de Roumanie lui a enleve 1&
canton d’Ocna Sibiului et lui a donne celui de Sebeș, sans parler
d’autres rectifications entre districts voisins.

LE JUDEȚ DE HUNEDOARA.

C’est dans la region du Mureș et au sud du Mureș, avant et.

meme apres l’occupation hongroise, que se trouvait le domaine classique
des knezats roumains. Plus tard les rois de Hongrie les ont concentres
autour de places fortes. II existait des districts roumains (Olahorum)
d’ou provient le comitat de Hunedoara (Hunod). Au XIV® s il est fait
mention non-seulement du comitat mais aussi du district de Hatzeg,
(Haczag) et de ses knezes. Nous montrons les phases par lesquelles est
passe le comitat jusqu’en 1876.
 En 1876 le comitat de Hunedoara fut considerablement agrandi
et rețut trois „cercles" du comitat de Zarand, qui fut alors supprime,
et le siege d’Orăștie, qui avait appartenu ă l’„Universite saxonne" de
Sibiu et qui avait ete quelque temps, sous l’absolutisme autrichien, le
centre de toute la region.
C’est avec cette vaste etendue qu’il fut incorpore ă la Roumanie.
La redistribution de 1925 le laissa a peu preș intact (il re<?ut encore
un village).

LE JUDEȚ D’ARAD

C’est par la pârtie O. de ce district que passait jadis la frontiere

occidentale de la Dacie.
Comme organisme admmistratif sous forme de comitat, il est, lui
aussi, considere comme des plus anciens. Au XV° s. il avait une grande
etendue le long des deux rives du Mureș, meme au sud du Mureș.
Nous donnons Ies modifications ulterieures du territoire ainsi que celles
de ses subdivisions.
Nous reproduisons aussi quelques donnees statistiques, d’apres
l’auteur hongrois Fenyes Elek (1839, op. cit.) relatives â la viile et au
comitat d’Arad : il en ressort qu’ă cette epoque Ies Roumains etaienten
majorite a Arad, plus nombreux meme que Ies Hongrois. De meme, des
156 villages. 138 etaient Roumains, et dans Ies autres, â part 4 villages
allemands, se trouvaient aussi des Roumains.
Par la division de 1925 le judetz a encore acquis le Nouvel-Arad
(Aradul Nou) et 10 communes du jud. Timiș-Torontal.
Ayant perdu, depuis longtemps deja, la pârtie au sud du MureșT
il fut accru en 1877 d’une pârtie de l’ancien comitat de Zărand.
Apres l’union avec la Roumanie il lui fut aussi rattache une pârtie
de l’ancien comitat de Cenad, qui, suivant le trace de la nouvelle
frontiere, est reste en majeure pârtie, ă la Hongrie. D’autre part, il a
perdu quelques communes du cote de la Tissa.

L’ANCIEN COMITAT DE ZARAND

Au N. du Mureș existait autrefois un grand comitat roumain qnj

portait ce nom. Ayant ete peu ă peu diminue, il dispărut en vertu
d’une loi hongroise (loi XXX, 1876).
Des parties de ce comitat sont mentionnces au XIV0 s. Au XV° s.
il comptait 7'cites. Nous donnons d’apres Csănki D. (op. cit.) un cer-
tain nombre de villages aux noms anciens identifies avec Ies noms
roumains et ([ui faisaient alors pârtie de ce comitat.
 Suivent Ies changements territoriaux qui l’ont affecte au cours de
quelques siecles, jusqu’en 1876, date de sa suppression. (En note, une
ancienne description du XVIII8 s. et quelques donnees statistiques de
ce temps.)
C’est un fait vivement ressenti par les)Roumains qui connaissent leur
passe, que la suppression par Ies Hongrois de ce comitat, qui fut le
herceau de l’esprit roumain le plus ardent, la patrie des heros et des
martyrs des luttes de l’independance; ce fut une grande injustice ă l’egard
des Roumains. C’est une injustice aussi pour leurs descendants, Ies
habitants des Monts de Brad et de Baia de Criș, qui ont du et doivent
encore faire le detour par la vallee du Criș Blanc jusqu’ă Arad, et de
lă, par la vallee du Mureș, pour atteindre le chef-lieu du comitat ou du
judetz
La premier projet de la commission pour la division en judetz
(1921) prevoyait la reconstitution, au moins en pârtie, de l’ancien comitat
de Zarand. La division de 1925 n’en a rien fait. Le probleme reste
pendant et, sans doute, un jour viendra, qui apportera une solution
equitable.
LE JUDEȚ DE CARAȘ ET LE JUDEȚ DE SEVERIN
Les premieres mentions de Caraș et du Banat de Severin sont du
XIII® s. Dans la l6re moitie du XIV® s. le Banat a ete aussi sous l’autorite
du voivode roumain de Montenie. Parmi Ies Bans de la seconde moitie
du XIV® s. furent aussi deux Roumains, Mirese et Vlad, qui se nommaient
„comtes de Severin". (Sur les knezes et bans roumains, v. quelques
donnees historiques chez I Bogdan o. c.) Dans certains ouvrages
(Timon, Pesty, o. c.) il est mentionne qu’il existait, avant l’arrivee des
Turcs, dans la pârtie sud de cette region, preș du Danubc, un ancien
comitat, „Haran“, „Horon", qui a dispăru.
Lors de l’avance des conquetes turques, au XVI® s.. l’ancienne
organisation du Banat de Severin et du comitat de Caraș a dispăru.
Nous montrons ensuite les phases ulterieures de l’organisation
administrative dȚ ces territoires.. En 1779, la pârtie merjdionale du
Banat de Severin fut militarisee et englobee dans le „confin militaire".
Le comitat de Caraș, avec quelques changements, a eu une longue
existence separee. A la suppression du confin militaire (1871) le district
de Severin est redevenu comitat (1873).
En 1880 ces comitats ont etc reunis en un vaste comitat, de
plus de 11.0C0 Km. carres, sous le nom de „Caraș-Severin". C’est dans
ces larges limites qu’il a ete rattache â la Roumanie.
En 1926 le jud. de Caraș-Severin a ete separe de nouveau en
deux judetz : Caraș et Severin.
 LE JUDEȚ DE TIMIȘ-TORONTAL

C’est au debut du XIII0 s. qu’on trouve la premiere mention du

•comitat de Timiș. Vers le sud il touchait un ancien comitat de „Keve-
Cubin", dispăru. Au XVIe s. il est tombe sous le joug des Turcs, qui
ont installe â Timișoara un beglerbeg, et, dans les provinces, des sandjaks.
En 1715 Timișoara et le Banat furent delivres des Turcs, mais ă
la place des comitats, fut creee la province militaire du banat de Timiș,
dependant de Vienne. En 1779 le comitat fut retabli. Nous donnons
ensuite les modifications ulterieures.
Relativement ă la composition de la population au debut du
XIXe s. il est interessant de savoir qu’il y avait, dans ce comitat: 102
villages purement roumains, 34 allemands (souabes) et -seulement 3
villages serbes et un hongrois (Fenyes Elek, 1839, op. cit.)
Le comitat de Torontal apparait au debut du XIV0 s. Au S. et â
l’E. il est fait mention du comitat de Keve (Kubin). En 1552 il est
occupe par les Turcs, qui y ont installe aussi des sandjaks. Apres leur
depart (1718) il a ete incorpore â la province du banat de Timiș,
administree par Vienne. En 1779 le comitat a .ete retabli.
II est interessant de savoir que, sur les cartes de la Pre moitie
du XVIII0 s. siecle, le Torontal est place par erreur au N. du Mureș.
(Nous en donnons l’explication.) Nous montrons ensuite la situation
qu’a eue ce comitat jusqu'ă la Conference de la Paix.
Preș d’un siecle auparavant on releve dans le comitat de Torontal:
118.850 Serbes et 56.738 Roumains, le reste, une faible minorite, com-
prenant les autres nationalites.
Apres la delimitation de la frontiere roumano-yougoslave, la
Roumanie forma le jud. de Timiș-Torontal, comptant, outre la viile .de
Timișoara, 539 communes.
 CONCLUSIONS.

Nous avons vu comment se sont superpose-s aux ancîennes organi-

sations roumaines Ies comitats et Ies sieges. Quoique la grosse majorite-
des villages aient, pendant preș de miile ans, garde leur nationalite
roumaine, Ies comitats n’en ont pas mois ete consideres comme etant
aux Hongrois (septem comitatus Hungarorum) et, quant aux territoires
ou s’etaient etablis Sicules et Saxons, ils etaient regardes comme
„Terra Siculorum“ et „Terra Saxonum“, de meme que Ies sieges ou
ils s’organiserent etaient consideres comme sicules et saxons1) II est
vrai qu’au milieu des Sicules la plupait des villages roumains ont ete
noyes ; de meme vers la frontiere occidentale, du cote de la Tissa
mais la majorite ecrasante des villages qui constituent la Transylvanie
sont restes roumains, malgre toutes Ies injustices et Ies persecutions
d’un long passe de servitude, par leurs seules forces et contre la
volonte de leurs maîtres.
Les comitats et Ies sieges, que la fameuse „Unio trium nationum“
avait renforces, au-dessus des villages roumains reduits en esclavage et
attaches ă la glebe („glebae adstricti“), ont dure, comme nous l’âvons vu.
avec quelques changements, jusqu’au mileu du siecle passe.
Vaines furent Ies protestations des Roumains relatives aux comitats
et aux sieges; et le Memoire de 1791 ă rEmpereur, le „Supplex Libellus
Valachorum" resta lettre morte: la voix des Roumains n’etait pas
entendue.
Lorsque Vienne songea â creer des territoires mililaires, avec ces
regiments de garde-frontieres dont nous avons parle. a la frontiere
orientale et meridionale de l’empire, les Roumains de ces ibgions prefe-
rerent echanger la' tyrannie des comitats, sieges et districts hongrois
ou saxons, contre le service militaire a perpetuite pour eux leurs
enfants et leurs petits-enfants, et sacrifier sans compter les vies humaines
dans toutes les guerres malheureuses de TAutriche. Et tous les Roumains
en eussent fait autant, ne lut-ce que pom- echappcr â la servitude.
Depuis 1850—76 curent lieu de nombreuses modifications dans

') II nesl donc pa? etonnant que, sur les aneicnncs cartes, on ne Irouve que-
des noins vtrangers, puisque ceux ci etaient scula officiels.
les divistons administratives. En 1876, les llongrois, redevenus maîtres
de la situation et ayant les mains libres â l’egard de Vienne, ont
supprime, par la loi hongroise XXX, les sieges et districts et se sont
taille les comitats divises en „cercles", que la Roumanie a rețus
en 1918.
Dans aucune des divisions administratives de ce long passe il ne
fut tenu compte des interets de la majorite des habitants (qui etaient,
d’apres les statistiques hongroises elles-memes, les Roumains); au
contraire la division en comitats cherchait â emietter les regions
roumaines Ies plus compactes.
Necessite d’nn nouvelle division. Nous nous sommes occupe de
l’evolution territoriale de la Transylvanie et du Maramuresh jusqu’au
Banat, nous avons etudie attentivement les desirs de tous en cherchant
ă fixer une meilleure distribution des judetz ; nous ne pouvons cependant
perdre de vue l’Etat unitaire qu’est la Roumanie, et qu’elle doit demeurer.
La necessite d’un remaniement plus harmonieux des judetz s'est
fait sentir des le debut pour la nouvelle Roumanie.
C’est de cette preoccupation qu’est nee, en 1920, aupres du Minis­
tere de l’Interieur, une Commision pour l’etude d’une nouvelle division
des judetz roumains : faisaient pârtie de cette commission, sous la presi-
dence du prof. Mehedinți, trois professeurs de geographie, dont Fauteur
de ces lignes, deux representants du ministere de l’Interieur et deux
representants du Grand Etat-Major de l’Armee-
Suivant le deșir du Ministere, la commission redigea d’abord un
projet de grands judetz. Devantles nombreuses protestations parties des
districts qui devaient etre supprimes pour arrondir les autres, la
commission fit un second projet, de judetz moyens. Le premier projet
reduisait le nombre des judetz de 76 ă 48; le second les reportait â 62.
Les regions. L’idee des „regions“ provient egalement du Ministere.
Personne ne pouvait songer ă ressusciter les vieilles frontieres et ă
relever le mur qui nous avait separes: au contraire, dans la delimitation
des judetz comme dans celle des regions, nous avons chevauche par-
dessus les anciennes frontieres, en cherchant a unir partout ou cela
etait possible.
D’apres ces projets, la Roumanie ciscarpathine (Ardeal, Mara­
mureș, Sătmar, Crișana et Banat) devait comprendre trois regions. A la
troisieme region, celle du Banat, devait etre rattache le judetz de
Mehedinți.
Lorsqu’en 1925, lors de la reforme administrative, on proceda au
remaniement des judetz, on retint des projets de la commission tout ce
que permirent les circonstances. Pour un debut, cetait deja quelque chose
 Dans tous ces projets nous avons cherche ă montrer, et nous-
pouvous le prouver, que, sans changer de place, nous ne disons pas
Ies villes et Ies villages, ce qui est inconcevable, mais une seule maison,
et sans l’aide d’aucune colonisation (comme le firent Ies Hongrois),
simplement en laissant Ies villages lă-meme oii Dieu Ies a places â
l’origine, nous constituons la majorite dans tous Ies districts, excepte
dans un ou deux judetz sicules.
Difflcultes du remaniement. C’est d’abord le relief varie de la
Transylvanie, relief accidente et souvent montagneux. Cela pourtant
n’empecha pas Ies Hongrois de decouper certains comitats en lanieres,
des Monts d’Ouest aux Carpathes (voir Ies cartes anciennes) ou de.
rattacher ces Monts d’Ouest, depuis leur crete et le sommet du Bihor,
ă la plaine entiere jusqu’â la Tissa (comitat de Bihor) ; etc.
Les voies de communication presentent une deuxieme difficulte,
d’ailleurs en rapport avec le relief. Le reseau des voies ferrees est en
general oriente en fonction des villes et de leur approvisionnement.
Meme.. ă ce point de vue-lă, beaucoup de districts roumains â population
compacte n’ont pu obtenir la moindre faveur des autorites hongroises.
II intervient ensuite d’autres difficultes. Si Ton tient compte de
l’appareil administratif, qui demande des bâtiments toujours plus vastes
et plus nombreux, comme ceux-ci ne se trouvent que dans certaines
villes, le remaniement devra etre opere de fațon que le chef-lieu ne
soit pas trop eloigne des villages de n’importe quel coin du judetz.
Role des villes dans la vie des judetz. Des les temps primitifs,
appuyees a leurs forteresses et ă leurs citadelles, elles etaient les nids
qui dominaient par la force les villages des alentours.
Graduellement les Roumains ont ete elimines des centres urbains;
seuls y demeuraient les nobles, qui se sont bientot confondus avec la
noblesse magyare, devenant meme parfois, chez leurs descendants. Ies
ennemis du peuple roumain. Nous avons vu comment les Roumains
ont ete chasses de Turda: ils n’ont pas mieux ete traites dans les
autres villes hongroiS’fes.
Dans les villes saxonnes, les Roumains ont eu le meme sort. En
1713 les Saxons ont chasse les habitants roumains de la cite de
Bistritza et meme des villages saxons, „occupant leurs demeures et
leurs terres" : l’arret du magistrat (4, oct.) etait motive par ce fait que
„dans le pase on avait toujours procedă ainsi avec les Roumains". Ils
ont meme supprime l'eglise et occupe le cimetiere des Roumains (docu-
ments cites in Arhiva Someșana N° 9). De meme les Roumains ont.
 attendu ă la porte des autres villes, (comme nous l’avons vu) dans
leur banlieue ou, tout au plus, dans leurs faubourgs (Vorstădten).1)
Les villes, devenues etrangeres, ont asservi les villages et, par
eux, les coinitats. d’abord par la force, et, plus tard seulement, par la
culture. La puissance hongroise s’est donc affirmee de plus en plus.
En face de ce pouvoir croissant, les Saxons eux-memes, dans leurs
propres villes, ont du ceder le terrain — ă Cluj (Klausenburg) ils l’ont
ă peu preș perdu. Des generations de fonctionnaires appuyes sur l’Etat
hongrois ont, au cours des siecles, accru ce caractere hongrois des
villes. Par les ramifications de 1’administration d’Etat dans les' judetz,
ainsi que par les centres de culture qui devenaient de plus en plus
florissants dans les villes, les Hongrois ont pu esperer transformer un
jour la physionomie ethnique des regions roumaines de ce cote-ci des
Carpathes.
II est vrai que nous avons eu des pertes douloureuses, vers la
frontiere et chez les Sicules ; mais, ailleurs, la grosse majorite des
villages roumains est restee refractaire et a conserve intacte sa physio­
nomie ethnique. II a manque aux villes hongroises un soutien capital:
d’avoir derriere elles, pour la plupart, la masse des villages hongrois.
On en a eu recemment la preuve, depuis 1918, quand, toute domination
hongroise cessant, quoiqu’on ait garde nombre de fonctionnaires magyars
qui avaierit accepte de prononcer le serment legal de fidelite, grâce ă
la domination roumaine le „roumanisme" a pu gagner en dix ans dans
les villes, sans exagerer, au moins autant que le „magyarisme" en cent
ans avec ses methodes de violence.
Et cela, parce que les portes des villes șe sont ouvertes et que
les elements ruraux, autant que possible selectionnes, ont pu y conquerir

’) Le Professeur I Lupaș, dans un artiele de „Biruința" (A. III. No. G.) cite
d’autres cas d’intolerance. Ainsi, ă Sibiu: l’eveque catholique grec Inochentie Micu
Klein avait essaye, en 1734—37, d’occuper un immenble qui Iui avait ete cede aux Maierii
de Sibiu: il fut force de le vendre. L’eveque orhodoxe Basile Moga, ayant achete
une maison (1819) fut en butte â la meme intolerance; mais la protestation des
Saxons, parvenue ă la cour imperiale de Vienne. fut repoussee.
A Cluj, quoique les Roumains eussent obtenu de la cour de Vienne de bâtir
une eglise hors des murs de la viile, le conseil municipal ddclara qu’ „il ne per-
mettrait, sous aucun motif, la construction d’une eglise roumaine sur le territoire de
Cluj '. L'eglise ortodoxe ne fut construite, â la limite de la viile, qu’en 1795; cinq
ans plus tard fut bâtie, ă l’interieur dc la viile mais assez cachee, la petite eglise
catholique grecque.
(Le cas de Turda, cite par le Prof. Lupaș, est expose dans le present travail,
mis sous presse deux mois plus tot, aux pages 91—92, d’apres le memoire des in-
tellectuels de Turda (1921) et ce dernier, redige d’apres Orbân Balăzs, o. c.).
du terrain aux cotes des intellectuels, beaucoup de ceux-ci conservant
d’ailleurs le contact avec Ies villages. Ce processus va s’accentucr,
parce que Ies villages se sont eveilles ă la vie et que le peuple roumain
de Transylvanie, 91%’)’ est etabli dans Ies villages.
Nos villages sont modestes et portent encore presque tous Ies
traces de la misere ancestrale: cominent eussent-ils pu progresser, quand
rien n'etait ă eux, ni le sol, ni le fruit du travail, ni meme la vie,
puisque Ies habitants pouvaient, â n’importe qui, etre vendus comme
esclaves ? (voir I. Trbster, o. c., en 1666 .
Chaque fois que nous passons aupres des monuments civils ou
des cathedrales des villes hongroises ou saxonnes et que nous Ies
comparons aux petites eglises de bois, nous songeons que toutes ces
pierres ont ete amenees sur le dos des pauvres Roumains qui, le soir
venu, devaient se retirer hors de la viile, dans leurs cabanes.
Ceux-ci etaient ces „Handlanger" dont Marienburg (o. c.) nous
dit qu’ils travaillaient ă la grande eglise ' noire de Brașov. La meme
chose se passait dans Ies autres villes. Mais que l’on nous donne un
delai, et nous aurons, nous aussi, Roumains, nos monuments et nos
edifices, elcves dans ces villes par nos propres bras.

LES JUDETZ EN ROUMANIE, ETAT UNITAIRE ET NATIONAL.

11 n’est pas besoin d’insister sur l’unite indiscutable de I’Etat

roumain : elle est et doit rester dans la conscience de chaque Roumain.
Mais peut-etre faut-il preciser ă quelques citoyens de fortune la
notion d’Etat național. Une breve comparaison avec l’ancienne Hongrie
et avec d’autres pays s'impose,
On sait que l’ancienne Hongrie se nommait „Etat unitaire et
național" : „egyseges nemzeti âllam". Sur quoi se fondait-elle ? Voici
la statistique officielle de 1910 (Nepszâmlălâs, Budapest, 1912, p 27):
dans toutc la Hongrie d’alors, sauf la Croație ct la Slavonie, il y avait
51,40% de Hongrois, et avec la Croație et la Slavonie : 45,40%. Si
nous consultons Ies tableaux voisins (p. 30), ceux des confessions, la
proportion est encore plus faible; or Ies Israelites (831.162 dans le
tableau des confessions) ne sont pas distingues dans celui des nationa-
litcs. La population urbaine, placec ă cote, compense ă peine ces recti-
fications (!) de la statistique hongroise.
La Roumanie en 1924 (d’apres le prof. Hickmann, p. 43) comptait
73,4% de Roumains.

‘) I)r. Sabin Manuilă: Evoluția demografică a orașelor și minoritățile etnice.

Dans „Arhiva pentru știința și reforma socială". Buc. 1929. An. VIII. Nos 1—3, p. 14G.
 La Tchecoslovaquie (Woytinsky, Die Welt in Zahlen, I. p. 41) :
Tchequcs: 44,4%, Slovaques : 14,820, total 59^.
La Yougoslavie: 52,2%, Croates, 22%, Slovenes : 9,1%, total
83,40%.
La Pologne: Polonais (et Kachoubes): 63,3%.
Ainsi donc, si la Hongrie d’avant-guerre avec ses 51% avait le
droitide se nommer etat național, comment pourrait-on le contester â
la nouvelle Roumanie avec ses 73% ? Meme la Hongrie d’aujourd’hui,
resserree dans les limites de la puszta hongroise, n’atteint pas â la
majorite naționale de l’Italie (97,5%), de l’Allemagne (95,5) de l’Angle-
terre (89,4), car elle n’a qu’une proportion de 83,3% de purs Magyars.
Par consequent, aussi bien vis-â-vis des pays voisins que, sur
tout, vis-â-vis de la Hongrie d’avant-guerre, la Roumanie a le droit de
se consideror comme un Etat național, avec des droit egaux pour tous
les citoyens.
D’ailleurs quel aurait ete le meilleur trace des frontieres, dans
cette pârtie de l’Europe ? Quel peuple de l’Europe du centre ou du Sud-
est pourrait, sur le meme territoire, fonder un etat avec une majorite
naționale plus puissante, et donc avec des frontieres plus legitimes ?
L’analyse des statistiques et des cartes ethnographiques dans cette pârtie
de l’Europe montre bien qu’aucun autre pays ne pourrait avoir une
pareille majorite naționale et une physionomie ethnique plus homogene
que la Roumanie.
Alors, s’il en est ainsi, sur quel droit se fondent ceux qui convoi-
tent notre sol? En faveur de qui, s’ilne se trouvait persoane pour les
defendre, voudrait-on deplacer nos frontieres? En faveur des Hongrois,
eux qui dans l’ancienne Hongrie atteignaient peniblement les 51 %, et
qui se croient encore une race superieure, predestinee â dominer,
comme de grands feodaux, sur un peuple de serfs? Cela nous remet en
memoire les paroles de l’eveque Otto de Freising, â l’epoque oii les
Hongrois ont penetre dans cette region de l’Europe. *)
Dans la region de 1’0- de la Roumanie, vers la Tissa, les vagues
de la puszta hongroise ont deferle pendant dix siecles sur les villages
roumains. Qui sont ces malheureux greco-catholiques que nous montre

') En voyant les succes des Hongrois, l’eveque Otto de Freising ecrivait vers
1150; „En verile on peut accuser le sort, ou plutot ndrnirer la longue patiencc di­
vine, d’avoir donne un si beau pays aux Hcngrois, hommcw bideux, aux yeuxenfonees,
â la pelite taille, barbares et sauvages dans leurs moeurs et dans' leur, iangage,
pour ne pas dire ces monstres humains." (Ottonis Frisingcnsis Episcopi Gesta Fride’
rici, c. 3, chez Marczali: Am. tort. KutMinek kezikonyve, page 120, et chez Pauler
Gy. L. c. II, p. 258.)
la statistique magyare (p. 30) dans Ies comitats de Szabolcs (56,315)>
Hajdu (13.509) et d’autres, avec leurs eglises bâties jusque sur Ies
bords de la Tissa. ? Ce sont des Roumains ; on entend leurs dernier cri
de desespoir, avant d’etre engloutis comme tant d’autres dans la masse
hongroise, apres miile ans de lutte. Ce sont comme des arbres isoles,
temoins de la foret de jadis.
Yta-t-il cheznous, enRoumanie, une importante minoritehongroise?
C’est indeniable. II y a une île sicule — de Sicules qui^ont etc depuis
longtemps magyarises, quoique, dans le passe, ils se soient consideres
comme une nation ă part. II y a des noyaux hongrois dans Ies villes,
mais sans racincs. II y a aussi quelques? villages hongrois fgroupes
et d’autres plus isoles, en Transylvanie. Nous connaissons leur origine
et leur rolo dans le passe : ils sont nes de la mise en pralique du
fameux plah' de colonisation (Beksics Gusztâv et plus tard M. Bethlen)
qui devait, en rejoignant le pays des Sicules par un pont de villages
hongrois, avec Ies villes d’Aiud, Turda, Cluj, Zălau, separer en deux tron-
gons la tem roumaine de Transylvanie.1)
Cette deraiere mesure etait la plus redoutable pour l’unite de la
Transylvanie, qui conscrvait encore, en majeure pârtie, son caractere
roumain. Le peuple roumain, tant qu’il a pu, a resiste, mais . . . la
Roumanie est venue a temps.
La Roumanie n’a pas besoin de pratiquer Ies methodes hongroises
pour reparer ses pertes, II suffit de laisser Ies choses suivre leur cours
normal. Notre force reside dans notre droit mais aussi dans la vitalite
de notre race. Lorsque nous avons 38—40 %o comme coefficient de
natalite en un an (plus de 600.000 enfants) et que, si l’on dcfalque la
mortalite, enorme chez Ies jeunes enfants. il nous reste encore un
excedent de 15,2, un accroissemunt annuel d’un quart de million, cela
signifie que sur ce terrain, nous sommes en tete des pays d’Europe et
parmi Ies pays Ies plus proliliques du monde. A cote des 15,2 °/oo de
la Roumanie, la Hongrie ne s’accroit que de 8,6 °/oo, la Tchecoslova-
quie, de 10,4 °/co > la Bulgarie, de 10,9, la Yougoslavie, de 11, la Pologne,.
de 10, l’Allemagne de'^7, etc.
Ce qui signifie que, dans la generation qui monte, 86 Hongrois
auront en face d’eux 152 Roumains, etc. Ceci, ă titre d’exemple.
') Comic Betolen Istvân : A magyar biriokpolitika feladatai Erdeb/ben. Budapest,
1913. (Froblemes de la politique agraire hongroise en 'transylvanie) Conference faite
an O. M. G. E. section economique, le 5 mai 1913. Traitant des problemes ci-dessus,
l’orateur, donnant V alarme. montre que Ies Roumains achetent Ies terres des Hongrois •
et demande une loi repressive. 11 propose des colonisations encore plus intenses par
Ies Hongrois, donnant en exemple la colonisation prussionne en Posnanie suivant le-
„Regulierungs-Verfahren.“
 D’apres toutes ces donnees nous pouvons comprendre combien la.
realite est deformee, combien nous sommes denigres. C’est que Ies
anciens privilegies, l’ancienne „Unio trium nationum“, regrettent leurs
serfs yalaques.’)
Nous desirons que, dans la paix et la justice pour tous Ies
citoyens, nous puissions, par notre travail createur, fortifier ce pays,
â la place duquel on n’aurait pu installer aucun autre Etat avec de
plus justes frontieres. Nous voulons montrer, dans le calme, tout notre
pouvoir de travail et de progres.
Et si, neanmoins, certains nous envient et nous guettent, nous
pouvons leur dire: s’il le faut et quand il le faudra, Ies Roumains
sauront fairc tout leur devoir!

?) Ion. Țhostek ; d. alte u. n. t. Dacia, d. i. Neue Beschreibung des Landes

Siebenbtirgen. Niiremberg 1666. p. 86. (sur Ies serfs roumains): Ueber diese herscben
sie (Edel-Erder) aut' halb Heydnische Art. — dass sie mit Kindes Kindern ihre Leib-
eigne sein mtissen ... (et plus loin) sie mogen verkaufcn mit Weib und Kind, wem
sie wollen: Les noblcs, proprietaires du sol, possedaient aussi des serfs (Roumains)
de pere en fils. de generations en generațions, comme propriete personnelle, d’une
fațon demi-paienne, dcmi-barbare (essentiellement barbare, dirions-nous), pouvant les
vendre ii qui ils voulaient, avec les fcmmes et les enfants. (Condition comparable ii
resclavage de.s negres, sauf que la servitude des Roumains a dure plus longlemps.)-
 TABLA DE MATERII,
Pag.

Vechi organizații teritoriale . .............................................................. 7

Județul Maramureș.......................... ■......................................................... 20
„ Sătmarului..................... •............................................................. 27
„ Sălaj................................................................................................. 37
„ Someș................................................................................................. 50'
„ Năsăud............................................................................................. 58
„ Clujului.............................. ■........................................................ 73
„ Bihorului . . . . •........................ •................................... 80
„ Turda....................................... . •........................................... 87
„ Mureș............................................................................................... 95
„ Odorhei.......................... •................................................................. 100
„ Ciuc .................................................................................................... 106
„ Treiscaune............................................................................................ 111
„ Brașovului...............................•.......................................................117
„ Făgărașului............................................................................................. 123
„ Sibiului...................... •......................... 129
„ Târnava-Mare .... -..............................................................136
„ Târna va-Mi că...................................................... •.......................... 141
„ Alba..................................................................... l..................... 144
„ Hunedoara .... • . • .... • . . . . • . . . . 151
„ Arad.................................................................................................. 156
Fostul comitat al Zărandului......................................................................... 163
Județul Caraș și jud. Severin.................................. ............................. 169
Timiș-Torontal .................................................................................. 182
Concluziimi........................................... •........................................................ 189
Necesitatea unei nouiîmpărțiri, după Unire ............................191
Greutățile de arondare............................................................ 197
Orașele în viața județelor................................... • . . . . 197
Județele în România : Stat unitar șinațional .... 199
Explicația planșelor................. • . •............................................. • . . 203
Alte hărți vechi, privitoare la Ardeal .... •...................................204
Numiri de localități schimbate................. •................................................ 209

Les disțricts de Transvlvanie et de Maramureș, Crișana et Banat,

Evolution tcrritoriale. Resume................................. 211—235
 E R R A T A,

(La pag. 14, rândul 13, do jos cuvântul Comitaus se va citi: Comitatus
n II 16, 1, 15, w 0 parei it » parvi
V « 17, w 7, 11 II 0 Mitlembach n n Millembach
n » 28, » 4, do sus Lainiudo, est sertem O » ii Lalitudo est
sedIm

w » 64, » 2, de jos » Lechnița II 11 i) Lecliința

p 65, 18, de sus In loc de să fie alipit » 11 n arondare a
la noul juaet județului
u H 65, » 24, H » numărul 2 a M 3
65, 18, de jos 1 •1 M n 2
.. >f 65, 16, II II «• 9 n it 1
n 67, l> 1, de sus cuvântul disperat » disparat
n v 68, n 15, II nn vie, se n n n nu vie.!)
n ii 68, » 15, de jos ocrotire ') .. ii W ocrotire.
» 69, n 9. de sus ti sașilor *) » ti Sașilor.1)
H » 73, n 20, H n n Claudis ii ii 0 Claudius.
n 75, i> 7, M >1 n situație n n situație')
» 82, n 5, >. n n Negru « w 11 Negreu
n »» 85, n 6, n n » numai 25 2) » » V numai 25.
H » 85, »» 5, M ti » Beiuș » 11 n Beiuș. 2)
H ,i 93, 12, n n maghirizare ii M » maghiarizare
i, » 110, « 2, de jos » plăoi n II plăși
w » 111, » 4, de sus patriahale M >1 »» patriarhale
♦. ff 111, ti 16, de jos 19 Dădui t? » Radul
if »» 189, nota -) M « Endel » M Edel.
 Planșa X

SEU
TRANSILVANIA
,_.NOSTER
'^SJ^ ‘A
r ' /
3ED
■^KISDI /
D»S. ZîtD OH BAT
' C^.
S» s.^jogm
'Ra^n
J ȘED
S C E P ȘX
^■imerd.
SIV RfPS ■
■■' ^xiarltsr.

WE1NLAND
Kmfftu. EVREELAND
BuZj Tor4. 'BurCIl. Qiruir
'K^ririi. :
rintach.
CLA^morpLlS JQ^ieun. 'yinytal.
'So/nuH.;

*r Schit
XxrGRA\i‘
MLV» t , *a.‘
^'PtrJ'.
țXL. Iclru i*; A** utaZl
fi ncnnulcu vccabklu j
^in î nlnn^ 1
| « rpi llwyw.
S. £,mmct
UujnfK. 0^
‘&rlwij. LANȚ VORfoEM WALDT
'Ddrta thum
^^^^Xz-UBn-J iirna*-^,

"^VALACHIAL
TERGOVJSCtA..* • ...
pAr S. -lcr.<y.l.. •

S-^3' A*'

r}luruJ uA<Altr'^'
^^DACIA.ET DACIA RIPE5IS.WL 'CM O, „Z
GO 61BEMBVRGE DICITVR X». *a. j 4»*
fmfs. <~Uil[i$‘}-[rtiig Vb' anii.
J} . ''Jur . . IMHI
MIEI D
 E PAR5 MV1DAVIAE PAR3
a»fl \armjU nwnr

im WKflfiwțw
numi
.............

■ J iy ■■Z^S
:o । ^r:L
^ySf^î
r^t>Ț^> '^Cl/sh

raw .J-Wh Âv®!

JpnkfJ.
)>uuk^ &
U SUVAN1A '

Om
*&• rt>tfih.
^’Wtmgirrt
Dobnca
>Mu»
vhd jiuAw

'ThxrM-. V- g .Kmym-

■»ACi0z^

MANORV CAM/^Î^5, "UljnaTniuru

T'f^n'if^ib
CMul.twt '^IJACZAG VALLIS

HVjNO '■*—x^X
■ts Ijymthur. î<^^r5^5^^ALACHI^.VE fK^,
VASCAFV

« MOE3IA INFERHJg
S^triniim
faldur
V mum i.emawuuw

<ur<a RASCI
rONtA IcvWh. j ANI
\EUftul__i

-jrvnf,Al> TlaitiibtM jlhuiii

mm 'Z/iu^nn
M- &
LAS llAlJ
 ''A»6

feed Mj
lietaficrp
v vîWrl
ilmh' j.

lUinaa <Â i^.»y..

jf ^"9^
O>tc

SeJ Chyd

p- .AJerbd
JScimarck ■^uk ' **■ lVfMr-k,i
S.^rorg/f ^unt’
Rarjlas
I\-?t
Jitmecii ‘Tteebwrrttl H/niz.
AA ■ Sed Kyf
•t .Mereu

Ri/artn Coni: ^Siuvnrpach L di Sk:

Ciobcr Rjnrt<ia
’Qi^TXgM PeUrtlcrf q J&lu&A

IAim
Dobacen Z, o ® Srtteej
Ifeiii
t^. ^uJa V®s<ît.
> .. -S J *ein >
. - Hd^erf
Qi Zțm»/
Reiifk
r VuuJl
Dvpich

'.^>^ ^0sic^n'
'Cladenhur.1 '&’’*’ 4 •>] Rei-hflrtf’ Centum c&'t: , 1
Cebjititr h "
rrMCnJcif
0 y^o Sjfetrt. e \o M-ben^e/v
Kerefi *w fqfn&f i .HniSaf o 0
iO Klein 0 ; 5iwj1
UtaSu ) 9^! « SfMkc ^^''''^
^‘L ignctlin ' Hciycnfai
jo ..A^cif
|W™ Z^w* (,Jhr?A
. liagrȚcÂ
S Sihirifren Knftjr
(Jjjf?
J t O Rrc{jT >fh<U
C t'wt Sekilen ■ fim
® j£ilttmen^e Sirenei
Cfmburg
’ Lai
grcgSchum o 6‘
Daiv"
■^<S< I>isJ o 5. Emcrirk
o
Jfemtrrg Dunwa
uor dem
.fi-aa ZakabaJ*
Land P Hertz
^tkbutu. (Ha™
io Mwtrnapng F^rbanJ *&rSfiUa

MuM
° -»W i; F ■
r- Cai
'* zi
W-^e^crg ffithuri

IlinuJ

Varhtl

ll.'rfiltft
TRAN
 rw<Mt

'Mniz [
"Jg^îrraf^*
Al
-aî>*«/fepZX'. J Xh-.v^^' ••

Silf .xo-t V r&K, j 'Srreta^ ”f

5t^ *"'^s:n^r*r(,Xw& XehL JfanSe^n
^eui\mfanl
* 6,
\ * 2&rlw

^fAt® ‘®^8Z/
Zeițe J lo ZJrv^
lanț.
k c^-9
,Za^
iBuii 1 ^StA^r^x
^JAtxel
Tf»4c\ Uu^ex
CUu&il
■n^r iț

v
J>ie lț*r
"15tras
W«&A
Aciel^eiv *4 fâd

^ka£ {f^urn,

iP&uar

■ ^BnmtJta <«
» Zam^-
Temkswar

SPu^/k
Oken
&afa/Xta ^u^atf-x^
RQOVI5CO
L Tarvis

Sdkrjt
4Liuti

^■tn ° *^\'
&U
^JnȚrn
0
.Zța^Ci -*< Zeterna
 w-. ~'t2'’ «Az«<»' rv*^ */i
-iiwM '., j A<v/a'
iZSwAj > A MM
■y (. Iarfi

91iirftid*r^ 1 LVani
I "* /
Xn.
JVU.i ^Jf* J
vxikPMSJif C-

tn 7*&

^'^JS^Mait
. P\ or-
V<rnel\ten \ ,.
^JTiîS S^/deJh-
*«£ u<!
.tfjmnai
'h/rj ^1 Sha ? Ma&.

i,tnut^-^[i
9*r . *
Kmrr î'Ax/ K^^-
■Mai MV
/XMivln 3&T4>/ AZZ<J
^oȚ^« f , i '’CotăfVAXyȘ^Xt

>«> vimtid / Schna (A/*v

X'jÎ’zvO 1
»- A'^î^Z^c; 1 1 s.A«.h granit «si T
C»o
;»>Humptlenj
^AKDtlX1C W-^l
7X--\ VUrnta J
p(
CMvtiuf Cef'MS r-^ 11 >
■Jarrfl^^^fgaihdai-1

HKMMÂJMTA-roF

hm

Zcaah,^^ “
d J'JimhA.,.a,,S >
t/^n jff . itlJJ^1
di armii
W V.vAflt
lk
\Sradlfha
Pih-d^^^

VX&CV

T1
fuuu^
Siujaf

nj^^LX. UCHtHMT
Zfr^A' Xe "
uStatrna

Ijnk*
SZn-z "tainice
Xut/i.'țxM^,
fiuturut»
'Jt'tuaidcm

\ VUMHM
J»M4VW*( Bono*
 mu;
ii ■

Urz^^z 1
zju»/ **^ \3 ;

. ^î/oAm

MiT

• ita^f^MÂj.

t Bwr»țraJ' ‘ < -f\

>W«B A&XX.

tVmJTî4«j* «
.wHAttwo
‘Veiii C’
tal*

> ‘‘rv-^ .L o ni
(’y » ~ . / •S‘«‘
«BV < Kfi2
Da^tM I ii , fr-iÂ’ , ; M^t o avA ■
XrJkt>
\Grjii
Va Vr'^X
rB«ta^
km mi
^k Z.*rv ■

JLtfy l'^,H^ u/ii*

un.

'<frr.'r rrJvL-,
\țfa^K&tr>ii |

•'J ’ i'unp'na^iț,

1UW

felMt .JUmharj

Ut.. rLTj^j^
r
W-
m X
* i . -1
k S 7./ . . . *

Vlij/J
 Planșa XVI
-

Sciti'a:
10 ' 0 10 go 30 40 50

; îi* 'Xa. '"■- \ V z*8^***!

7COM.

IF^ / •* > • I > ( Mfe -

Z , v ; W^-.— Z>”
oTu□ c i n pw CZ*
WZ^Wow

COM

b’ekesienW

MercțtreaCiuc /ț-E

KM*
,1 •’ ^Arad’-'. ■ î 7v/

■' - ' Z^ S*"»

^6com. ^izn-EZEstm

rTimiseara : ’ ' «K

■ -‘v.zzs v;Wya‘d
©WwoOi}iO44 .... Limită de comitat,district și scaune Scaunele:
V- ■(' '1 S 7' 7UsZ?® , Mappaâeneralts 1 Arte^
Reciti Hungariae 2 Murea
de 3 Od.orn.ei.
Joii. de Lipszlțy 1806
RtQIME 4 (’tuc
.._ Limita comitatelor fixată la 1876/7.
5 Tretscaune
u» ” Județelor, ftxală la 1928 6 Rupea (Cokalm)
im Granița tării 7 Sighișoara
8 Ctncu Mare
Bislricte:
9 Mediaș
A Făgăraș
Nochrich
B Chtoar 10
C Bistrița 11 Sibiu
D Brașov 12 Miercurea
13 Sebeș
A.-a. enclave din. eomU.AUia sup. 14 Orășiie