:c

A AD
EMIA REIPUBLICAE POPULARIS DACOROMANAE
INSTITUTUM ARCHAEOLOGICUM
1!: ~~D:~{1~'EPUBLICII POPULARE ROM INE
INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE

FONTES AD HISTORIAM IZVOARE

DACOROMANIAE PERTINENTES PRIVIND ISTORIA ROMÎNIEI
1 1
Ab Hesiodo usque ad ltinerarium Antonini· De la Hesiod la ltinerarul lui Antoninus

EDIDERUNT .
COMITETUL DE REDACŢIE
VLADIMIR ILIESCU VIRGIL C. POPESCU
VLADIMIR ILIESCU VIRGIL C. POPESCU
GHEORGHE ŞTEFAN
GHEORGHE ŞTEFAN

--:,.-'

(~
--
......

: I

I}; AEDIBUS ACADEMIAE REIPUBLICAE POPULARIS DACOROMANAE

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE
Bucureşti
-1964
 INTRODUCERE

Volumul de Iaţ.ă esle cel dintîi dintr-o lucrare mai vastă menită să publice
izvoarele narative ale istoriei vechi şi medii a Romîniei.
Ordinea adoptată este cca cronologică. Primul volum cuprinde izvoarele
greceşti şi latineşti de la Hesiod pînă la sfîrşitul secolului al III-lea e.n. S-a
Redactor responsabil prof. GHEORGHE ŞTEFAN, fixat ca limită sfîrşitul secolului al III-lea ţinînd seamă de faptul că această
membru corespondent al Academiei R.P.R. dată reprezintă un moment foarte important În istoria Oaciei: retragerea stăpî­
nirii romane şi crearea premiselor trecerii la o orinduire mai avansată, orin-
Autorii latini - VLADIMIR ILIESCU duirea feudali.
Autodj greci - RADU HINCU şi VIRGIL C. POPESCU Deşi colectivul Institutului de arheologie al Academiei R.P.R. care a
Comentariul - VLADIMIR ILIESCU intocmit această lucrare s·a străduit să descopere şi să inregistreze toate informa-
Biografiile - HARALAMB MlHAESCU, ţiile pe care antichitatea greco-romană ni le-a transmis. asupra populaţiilor
de pe teritoriul ţării noastre, nu este exclus ca unele menţiuni să fi scăpat.
Au mai colaborat la acest volum: Sperăm, totuşi, că omisiunile sînt minime şi neesenţiale.
Volumul cuprinde şi unele ştiri care nu privesc direct pe geto-daci, ci se
I
ARAM FRENKIAN, HARALAMB MIHAESCU, NICOLAE MARINESCU 1, referă fie la traci in general, fie ]a sciţi sau la alte grupuri etnice care au trăit
ADELINA PIATKOWSKI, TEOFIL SIMENSCHI, TOMA VASILESCU. în vecinătatea nemijlocită a Daciei şi uneori au pătruns chiar pe teritoriul
acesteia. Prezenţa acestor ştiri in lucrarea de faţl1 este deci justificată de faptul
că multe realităţi din lumea sud-tracică, scitică, .celtică etc. sint valabile şi
pentru. geto-daci, avînd în vedere fie înrudirea, fie legăturile strînse dintre
aceştia şi grupurile etnice vecine, fie interdependenţa culturală şi nivelul
apropiat al dezvoltării social-economice ale tuturor populaţiilor din bazinul
carpato-dunirean. Totuşi, este cazul să menţionăm că s-a procedat la o selecţie,
În sensul că din această categorie de ştiri s·au reţinut numai textele cu conţinut
mai larg, de caracter etnografic!.
Caracterul şi valoarea informaţiilor antice asupra regiunilor carpato-dullă­
rene diferă de la epocă la epocă. Se poate uşor observa cum numărul şi
valoarea lor creşte pe măsură ce trecem de la epoca arhaică şi clasică la epoca
elenistică şi apoi la cea romană. Trebuie să ţinem seama desigur de faptul că
noi nu dispunem decît de o parte infimă a operelor ce s-au scris în antichitate.
Totuşi, din examinarea lucrărilor ce ni s-au păstrat, ne putem da seama că
la inceput teritoriile nord-dunărene erau slab cunoscute şi că sfera de cunoştinţe
s·a mirit începind cu secolul al IV-lea te.n." adică pe măsură ce acele teritorii
au intrat în zona de interese economice şi politice ale statelor din bazinul Mării
Mediterane. Acesta este şi motivul pentru care în introducerea de faţă
vom împărţi prezentarea iz:voarelor antice în trei perioade: 1. izvoarele
epocilor arhaice şi clasice; 2. izvoarele epocii elenistice; 3. izvoarele
epocii romane.

1 Pentru izvoarele scrise ale istoriei vechi a patriei noastre a se consulta şi acad.
C. Daicoviciu, D. M. Pippidi şi Gh. Ştefan, Izvoarele scrise, in Is/oriCl Rorn!niei, Editura Acade-
miei R.P.R., Bucureşti, 1960, p. LII-LXIII.

i
J

-_..!",,'--~-- ..
VI INTRODUCERE
1. Scriitorii greci din epoca arhaică şi epoca clasică aveau puţine cunoş­
tinţe despre situaţia geografică şi etnografică a bazin ului carpato-dunărean.
Referinţele lor asupra acestui ţinut au un caracter întîmplător şi, de multe ori,
legendar. O cunoaştere mai veridică a regiunilor din jurul Mării Negre începe
de abia fn secolul al VI-lea te.n. ca urmare a colonizării ţărmului acesteia de
către greci. Insă lucrările primilor «logografi » sînt în cea mai mare parte pier-
dute. De aceea opera lui Herodot rămîne lucrarea de bază pentru istoria acestor
ţinuturi. Valoarea ştirilor lui:JIerodo~te desigur inegală, dar în multe privinţe
informaţiile lui sînt pre~ioase:--xstrer, Dunărea, asupra cursului căreia circulau
versiuni legendare, ca aceea a vărsării ei atît în Marea Adriatică, cît şi în
Pontul Euxin, Îşi găseşte la Herodot cea dintîi descriere mai apropiată de reali-
tAte.. Herodot este primul scriitor antic carene:afransmis -numele unor aflueiiţi
ai marelui fluviu de pe teritoriul ţării noastre: Porata (Pyretos), Tiarantos,
Araros, Naparis şi Ordessos (IV, 48). Identificarea unora prezintă încă dificul-
tăţi (V. Pârvan, Nume de rîuri daco-scitice, în «An. Acad. Rom., Mem. secţ.
ist. », s. III,t.!), dar, chiar aşa, ştirile îşi păstrează o certă valoare. Informa-
ţiile ample asupra s~iţilor din regiunile de stepă· şi de silvo-stepă nord-pontice
constituie baza cunoştinţelor noastre asupra acestei populaţii. Dar dacă Herodot
este, incontestabil, cel mai important izvor pentru istoria sciţilor şi a altor
populaţii nord-pontice, grupurile etnice din spaţiul carpato-dunărean ti smt
mai vag cunoscute, cu excepţia agatirşilor pe care istoricul grec îi situează
într-un ţinut prin care curgea rîul Maris. Considerînd că Maris este cea mai
veche menţiune a numelui Mureşului, avem motive să situăm pe agatirşi tn
podişul Transilvaniei şi să le atribuim o serie de descoperiri arheologice din
prima epocă a fierului. Mai importantă ni se pare informaţia că grupul agatir-
şilor prezintă multe asemănări cu tracii, ceea ce pare a fi rezultatul convie-
ţuirii lor cu populaţia majoritară băştinaşe (IV, 104). Indirect se confirmă
astfel existenţa autohtonilor traci, în masa cărora sciţii agatirşi, dacă ei nu
vor fi fost chiar traci, vor sfîrşi prin a se contopi.
Cunoştinţele lui Herodot, remarcabile în ceea ce priveşte pe sciţii nord-
pontici, sînt foarte neprecise şi nesigure asupra teritoriilor situate la apus de
Prut. Herodot afirmă de pildă (V,9) că « nimeni nu ştie cine locuieşte »-dincolo
de Istru şi adaugă: «se pare că dincolo de Istru este un deşert nemărginit t.
E posibil să fie vorba de ceea ce Strabon numeşte «pustiul geţilor •. Cu mult
mai exacte şi mai reale sînt ştirile sare asupra et~ografiei Traciei dintre Dunăre
şi Marea Egee. Poporul cel mai numeros, după indieni, tracii trăiau despărţiţi
în numeroase triburi. Obiceiul de.a deplînge pe cel ce se naşte şi de a socoti
fericit pe cel ce moare, poligamia şi--obiceiul de a se ucide pe mormîntul soţului
cea mai iubită dintre soţii, tatuajul, vînzarea copiilor, libertatea acordată fetelor
şi cumpărarea sOţiilor, ştiri pe care le vom găsi şi la alţi scriitori, au fost Înre-
gistrate mai inUi de Herodot. Tot de la el aflăm că aristocraţia trăia din
războaie şi prăzi, în mare cinste la traci (in faza democraţiei militare), pe cînd
agricultura era o ocupaţie desconsiderată. Credinţele religioase, ca şi obiceiu-
rile de înmormîntare sînt de asemenea descrise. Descop.eririle. arheologice
confirmă multe din informaţiile istoricului grec. Astfel, el arată (V, 8) că cei
bogaţi erau incineraţi sau înhurnaţi şi că se ridica pe mormint o movilă (turnul).
Numeroşi tumuli funerari descoperiţi În Tracia, printre care cităm cunoscutul
mormînt de la Kazanlăk (R. P. Bulgaria), confirmă informaţia lui Herodot.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI VII
Un mormînt analog s-a descoperit şi pe teritoriul R.P.R., la Hagi-Ghiol,
raionul Tulcea şi aparţinea unui şef militar trac. Numele Cotys fiul lui
Ecbaios, păstrat în inscripţia de pe un vas de argint ce face parte dill
tezaurul descoperit în acest mormînt tumular, arată originea tracică a celui
Înmormîntat acolo.
Pentru prima dată este menţionată de istoricul grec populaţia geti că dintre
Balcani, Dunăre şi Marea Neagră (IV, 93). Această primă înregistrare a geţilor,
despre care Herodot scrie în alt loc (V, 3) că fac parte din neamul tracilor, dar
că se deosebesc de aceştia prin obiceiurile lor, este de cea mai mare impor-
tanţă pentru kxarea în spaţiu a celor mai îndepărtaţi strămoşi cunoscuţi ai
poporului ronfn. Este limpede că, în secolul al VI-lea, gcţii se difercnţiaseră
din masa tracilor şi locuiau pe un teritoriu bine precizat, unde îi vom afla şi
în veacurile următoare ca populaţie sedentară de agricultori şi crescă­
tori de vite.
în adevăr, veracitatea informaţiei lui Herodot se confirmă prin izvoarele
ulterioare. Astfel, Tucidide arată că geţii făceau parte, către sfîrşitul secolului
al V-lea te.n., din -statul tracilor ~driS~;}\!J;~au la nord de muntele
Haerrius, că erau vecini cu sciţii şi !emlr ar . " _. (II, 96, 1). Cinci veacuri'
mai tîrziu, poetul Ovidiu îi înregIstrează ca populaţie de bază a Sciţiei
Minore.
In afara ştirilor lui Hcrodot, informaţiile cu privire la 'geto-daci, în izvoa-
rele greceşti din perioada care precede ridicarea' Macedoniei la situaţia de
principală putere în regiunile tracice, sînt extrem ele săracc. Menţionarea de
către Sofoele a unui «rege. al geţilor, numit Charna-bon, altfel necunoscut,
nu se confirmă din nici o altă sursă. Mai semnificativă este apariţia numelor
de Daos = dacul şi Cela = getul, cu care autorii comediei neo-atice îşi numesc
adesea sclavii din piesele lor. Este o indicaţie asupra aprovizionarii pie~ii gre-
ceşti cu sclavi procuraţi din Dacia, operaţie în care coloniile greceşti din Dobrogea
au jucat un rol important.
Scriitorii din perioada clasică, poeţi, istorici, filozofi, au acordat o atenţie
deosebită credinţelor religioase ale geţilor. Astfel legenda despre Zamolxis,
povestită pe larg de Herodot (IV, 94-95), a format obiectul a nuineroase alte
menţiuni, mai mult sau mai puţin amănunţite. Se pare că toate relatările pornesc
de la textul lui Herodot. Credinţa în nemurire era considerată drept principala
caracteristică a religiei geţilor. După Hellanicos din Lesbos (BCXp~CXpLXa
V6!LLfloCX) împărtăşeau aceeaşi credin~ă şi terizii şi crobizii, triburi vecine şi,
probabil, înrudite cu ge~ii. Scriitorii greci, impresionaţi de a găsi la nişte
« barbari 1) asemenea credinţe religioase, au recurs la explicaţii raţionaliste,
căutîndu-le originea în filozofia greacă, mai exact în învăţătura lui Pitagora,
cu care aveau cele mai numeroase contingenţe. In consecinţă, s-a compus o
« biografie) a omului-Zamolxis - considerat mai apoi zeu - expusă mai întîi
de Herodot şi reprodusă ulterior, aidoma sau cu modificări, de toţi autorii
antici care s-au oprit asupra religiei geto-dacilor. Conform acestei biografii,
Zamolxis ar fi slujit ca sclav lui Pitagora de la care ar fi prins esenţa filozo-
fiei sale, pentru a o răspîndi apoi, după eliberarea şi intoarcerea sa acasă, printre
geţi, recurgînd la în~elătorii menite să-i convingă pe aceştia de valabilitatea
învăţăturii. Amănuntele pe care le găsim la Hellanicos din Lesb08, cum că
Zamolxis corespunde lui Cronos al grecilor, nu sînt de natură să aducă lămuriri
VIII INTRODUCERE
i ..
tn această problem~. ~e~od~t He!lanic~s. şi-au dat ei .tnşi~i se~ma de~li'psa d~
consistenţă a explicaţIei on~m~I pltago.rlclene a .credmţel ~etIce, aratmd ca
Zamolxis ar fi trăit tnaintea lUI Pltagora ŞI, tn consecmţă, n-ar II putut tmprumuta
elementele religiei sale de la acesta.
în legătură cu .cre~inţele .şi practi~ile religioase ale geţilor, izvoa~ele acest~!
epoci ne-au transmIS ŞI alte mformaţ1l. Astfel ~~rodo~ (IV,. 94) ştIe că unu.
dintre geţi tI num~sc pe zeul lo~ supr~m. Gebele~z/'s, deşI ar fi vorb!l de .aceeaşi
divinitate Zalmoxts sau Salmox/,S. Oblceml geţIlor de a trage cu săgeţIle spre
cer tn timp de furtună (Herod., IV, 94), trimiterea către zeul suprem a
unui sol din cinci în cinci ani, practică sîngeroasă ce reprezintă, în realitate,
ecouri aie sacrificiilor umane, practicate cîndva, au reţinut de asemenea atenţia
scriitorilor antici. Platon însuşi (Carmide) aduce in sprijinul concepţiei sale
idealiste conform căreia totul derivă din suflet, exemplul rezolvării de
către î~văţătura lui Zamolxis a problemei interdependenţei dintre suflet
şi trup. . 1· .... • • d' . d~ }"
Interesul pe care l-a tr~z:t a ~cnitorll antiCI . m acea. p~rlOa a ~e 19Ia
geţilor, ca fenomen pe c?r~ .eI Il conSIderă. ca cel mal caracterIstIc ~.cestUl gr?P
tracic, ne lipseşte de POSibIlItatea de a ne ~forma asupra dezvoltăI'!-l ecoDoml~e
şi politice a societăţii băştinaş~. Informaţiile concrete d~spre eve~lm~?tele dm
stînga Dunării sînt de o sărăCIe exasperantă. Este ca ŞI cum teritoriile aflate
la stînga Dunării ar fi fost o ter~a incognita. Tot.ce ~e scria despre geţi în acea
perioadă se referea la grupul dm dreapta flUVIUl.,!!. . mai importante, apărată prin fortificaţii, pe care autorul o numeşte oraş
Reţinem însă faptul că in secolul al YI-lea ~eţll se .conturaseră preCIS ca un
grup etnic ce se deosebea de restul traciior ,?al ales dm punctul de :ved.ere al
suprastructurii religioase, faţă de care grecll nutreau o mare admIraţIe. în
legătură cu aceasta s-a ~mis i~otez~ un~i ({ m~n?teism 1) • sau. «henoteism»
getic. însă nici textele, ŞI cu atIt mal PUţI~ urmarIrea stadluiui d.e dezvolta~e
social-economică a geţilor, nu ne îngiidUIe o asemenea conclUZIe. Zamolxis
reprezintă numai divinitatea pr~ncipalli a. unui panteon din.. car~ fac par~e şi
alte divinităţi de caracter htol1la~. însăşI legenda retragerI~ lw Z~moixis ~n
încăperi subterane, anume pregătIte pentru a ap~rea oaD?-emlor ca mtors dm
altă lume, este de considerat ca un element religIOS htoman.
2. Odaiă cu intinderea stăpinÎ.rii macedoniene asupra teritoriului tracic,
intreaga Peninsulă Balcanică, pînă la Duniire, î~~epe .să fi.e. atrasă tn sfera in~e­
reselor puterilor mediteraneene. Contactul P?litlC ŞI ml~~ar cu po~~la~llie
situate pînă la şi chiar di.ncol~ d~ marele fluVIU trezeşte ŞI m~eresul SC~I~torllor
pentru acele populaţii ŞI regiunI, ceea ce ar~ drep~ consecmţă aparlYla unar
ştiri din ce în ce mai frecvente asupra ,acelor ţmuturl. Pe măsură ce polisul grec
era înlocuit de monarhiile elenistice,l,in! care, alături de greci, trăiau numeroase
alte grupuri etnice ce clştigă o.. tot mai m~r~ iD?-l?ol'tan.ţă eco.no~~ şi l??litic~,
se Iărge~te şi cimpul observaţlll~r .. Expedlţn ml~~tare m regIUniJl spaţl~ p~lţ1~
cunoscute mai inainte oferă prIlejuI cunoaşterll unor populaţll cu obicelUll,
organizare şi mod de viaţă ce trez.e~c interesul lumii elenistic~: Re~ult9:tul acestei
lărgiri a orizontuIui este aparIţIa a numeroase memoru, lucrll.rl generale
şi speciale.
Geograful Strabon, acuzind de igtloranţă pe cei mai mulţi dintre predece-
sorii săi în ceea ce priveşte geografia şi etnografia regiunilor lIituate la nord
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI IX
de Dunăre (II, 1, 41), observA că «Alexandru ne-a descoperit regiunile nordice
ale Europei pină la Istru, iar romanii locurile de dincolo de Istru, pînă la fluviul
Tyras. (1, 2,1). Teritoriul locuit de geto-daci începe, în adevăr, să fie mai bine
cunoscut abia de pe la jumătatea secolului al IV-lea te.n. ca urmare a unor
evenimente militare ce s-au petrecut pe acest teritoriu. Astfel luptele purtate
intre grupul sciţilor nomazi condus de «regele» Ateas şi populaţia băştinaşă
de la Dunăre inregistratli. de Trogus Pompeius-Iustinus sub numele de
« Istriani », lupte care au atras şi intervenţia lui Filip al Macedoniei, prilejuiesc
primele ştiri asupra stadiului de organizare a acestei populaţii, probabil
o uniune de triburi, prin menţionarea unui conducător anonim: «rex
Istrianorum ».
e.
Cîţiva ani mai tîrziu (335 1. n.), expediţia condusă de Alexandru· Macedon
împotriva tribalilor ajunge pinli. la Dunăre". Pe malul sting al fluviului, după
memoriile generalului Ptolemeu, fiul lui Lagos, rezumate de Arian (Ana-
basis), locuiau geţi. Este cea dintîi menţiune literară asupra geţilor din cîmpia
munteanii. Unii in'Văţaţi moderni au crezut că pot explica prezenţa geţilor la
acea dată în stinga fluviului printr-o deplasare a lor din dreapta Dunării.
V. Pârvan a demonstrat falsitatea acestei teze (Getica). La acea dată geţii erau
sedentari, practicau agricultura, posedau herghelii de cai ~i erau tn măsură să
concentreze un· mare număr de luptători. Demonstraţia militară a regelui
Macedoniei a durat numai o zi ~i s-a limitat la cucerirea şi dărtmarea unei aşezări
(7t6A~C;, în sensul de oppidum) şi din care macedonenii au ridicat prbi. Datele
transmise de Ptolemeu, fiul lui Lagos, ne permit insli. să formulăm ca foarte
probabilă concluzia că, la acea dată, geţii din cîmpia Munteniei formau o
uniune de triburi, in organizarea specifică etapei de descompunere a comunei
primitive, numitli. democraţie militară, corespunzind nivelului dezvoltArii forţelor
de producţie din cea de-a doua epocă a fierului, cunoscut nouă pe cale
arheologică. .
AceastA concluzie este cu atit mai indreptăţitli. cu cît numai citeva decenii
mai tirziu, in cursul luptelor geţilor de sub conducerea lui Dromichaites impo-
triva încercărilor de cucerire ale lui Lisimah, regele elenistic al Traciei, apare
clar din izvoarele antice cli. geţii erau organizaţi intr-o uniune puternică, capa-
bilă să suporte cu succes Un război de apărare contra cotropitorilor.
Evenimentele din cursul acestui război sînt povestite de mai mulţi autori
antici: Diodor din Sicilia, Strabon, Pausania. Relatll.rile celor trei izvoare
diferă în unele detalii, ceea ce a provocat şi interpretări diferite. Astfel, Diodor
faoe din Dromichaites un rege" al tracilor, iar Polibiu (la Suidas), rege al odri-
silor, ceea ce ar Insemna că acţiunea s-ar fi desfăşurat în dreapta Dunării (XXI,
12, 1). Strabon, mai bine informat, il numeşte rege al geţilor (VII, 3;8), ceea ce
ni se pare mai veridic. In adevăr, din descrierea desfli.şurării evenimentelor şi a
caracteristicilor terenului in care au inaintat trupele lui Lisimah - Strabon
plasează te!ltrul de luptă in «pustiul geţilol"» (~ TiilV rE-r(;iv !P'I)flLoc
VII, 3, 14) - reiese că expediţia a avut loc in stinga Dunării. In lipsa unor
ştiri mai precise, istoricii moderni, urm1nd fidel pe Strabon, care situează acel
*
«pustiu al geţilor de la Dunăre la Tyras (Nistru), cred că expediţia lui Lisimah
s-a efectuat in stepa dintre Prut şi Nistru. V. Pârvan a demonstrat însă că
singurul teritoriu care corespunde descrierii izvoarelor este stepa Bărăganului
 INTRODUCERE
x
(Getica, p. 61). Recent, C. Daicoviciu a su~ţinut ~ă s.t~pin.irea lui Dromi-
cbaites se întindea pe Argeş. Argumentelor IUl C. DalcovlcIU II se poate aduce
un puternic sprijin arbeologic. In a~evăr, cimpia ?intre Olt şi. Ialomiţa, .avîn~
ca axă intermediară valea ArgeşulUl, este puternIc populată m epoca flerulUl
geto-dacic. Cum era firesc,. Bărăganul, stepa situată la est de r.alo~iţa, ~ve~
condiţii mai puţin favorabile pentru.o aseme~ea dez::olt~re. T~rltorIU~ un~u~lI
de triburi de sub Dromichaites cuprmdea mal ales ClmplU roditoare ŞI straba-
tută de ape curgătoare de la vest de. I.alomiţa, la răsărit de ac~ast~ ~nceI?înd
~ tp't)tJ.(a, loc de r~fugiu al ~ocalmCIlor, ~n caz ~e mare prlmeJdle~. ŞI. ~e
pieire a celor ce nU-I cunosc căile. In acelaşI «pustIU ') s-au retras geţll ŞI m
anul 335 (tI; 't'eX tp'1)tJ.(ot, cum scrie Ari;n), în faţa }ui !-lex~~dru Macedo?"
În acest sens pare a avea dreptate V. Parvan, propumnd IdentifICarea acestUla
cu Bărăganul nostru. Localitatea Belis, centrul stăpînirii lui Dromichaites,
este de căutat de asemenea la vest de Ialomiţa, deoarece cercetările arheologice
au dat la iveală în acest teritoriu numeroase aşezări cu o cultură materială foarte
dezvoltată, cu surplusuri de produse şi r~laţii de schimb atît cu .tribu:ile .trace
sud-dunărene, cit şi cu oraşele greceşti de la ~area Neagra. ~rm. mte~­
mediul acestora geţii primeau produse greceşti - amfore cu VIU ŞI ulm,
ceramică, vase şi alte obiecte de metal - şi vindeau cereale, vite, miere,
sclavi etc.
Contactul început mai de mult, cu negustorii greci şi cultura greacă
a exercitat o influenţă creatoare asupra dezvoltării societăţii băştinaşe, contri-
buind la cresterea forţelor de producţie 109ale şi grăbind procesul de descom-
punere a rel~ţiilor_ gen~ilice, prin adî?,cirea d!viziunii so?ietăţii . tribale î.ntr-.o
aristocraţie gentilică, dm ce în ce .mal putermcă economlCeşte, ŞI masa trlb~~a ..
În izvoarele scrise nu se reflectă, dm păcate, modul cum s-au dezvoltat relaţIIle
comerciale dintre oraşele greceşti şi triburile băştinaşe care procura~, pe -de
o parte, materii prime şi ~ijloace. d~ hrană nece.,sare ace~or ~glomerărl urbane
şi comerţului lor cu sudul ŞI constltUlau, totodata,. una ~1U pI~ţele de ?e.sfacere
a produselor. me~teşugăreşti di~ ac~le o:aşe. IstorIOgrafIa antică a. priVIt colo~
niile greceşti umlateral, ca pohsurI ce mte~esează l~mea greceasca conceput!"
ca o unitate ideală, fără să ţmă seamă că eXIstenţa ŞI dezvoltarea lor era condi-
ţionată de relaţiile cu conducătorii triburilor băştin~şe. p!n cauza aces~ei
orientări, relaţiile cu populaţia autohtonă se reflectă msuflclent în relatiirIle
scriitorilor antici. . l~ptei. o.r?şelor ~eceşti, cond~s.e de Callatis, împotriva lui Lisimah, cind Diodo!'
Dar chiar şi asupra dezvolt~ii interne a oraşelor pontice Histria, Tomis,
Callatis, informaţiile scriitorilor antici ce ne-au parvenit sî~t extrem de sărace.
Aristotel este singurul autor care menţionează un evemment cu adev.ărat
important petrecut la Histri~. (Poli~i~a, ~III,.. 5,~): trecerea la r~gtmul
democraţiei sclavagiste. Dar mCI el, mCI alţi scrlltorl nu ne-au transmis vreo
însemnare despre clasele şi păturile sociale din aceste oraşe şi raporturile
concrete dintre ele.
Legenda argonauţilor, cu atîtea elemente fantas~ice, reflect.înd, I?robabil,
amintirile primelor călătorii în Marea Neagră, ca ŞI legenda I~sul~~ Leuce,
legată de siilăşluirea lui Ahile acolo, ?cupă un l?c exagera~ la scr~ltorll ~e s-au
ocupat de navigaţia tn Pontul EuxlU. în schimb, descrIerea. ţarmulUl .stin[5
al Pontului, a gurilor Dunării cu faimoasa « in~ulă » Peuce, deţl~e un .loc Justi-
ficat în lucrările antice, deoarece urmărea să mformeze pe navIgator!. Despre
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XI
~ealităţil? din. dosul perdelei d~ ~ra~e greceşti ce se întind de-a lungul ţărmului,
mformaţllie smt însă sărace ŞI lIpSite de consistenţă.
Ş~irile ~uprinse ~n o~era lui ~se~do-Scy~nos ne fac să regretăm pierderea
lUCl:ărllor lUI DemetrIos dm Call.atls .dm care el s-a informat şi care par a fi fost
un Izvor d~ mar~ preţ.p.entru .Is:orla~ geografia şi etnografia ţărmului de vest
a~ PontulUl. E~xm .. GasIm .~CI mreglstrate toate oraşele greceşti fundate pe
ţar~ul tracIc ŞI getlc.~l Mărn !'leg~e, cu a~ănunt~ asupra datei întemeierii lor,
ca. ŞI asupra p~pul.aţlllor .locumd. m apropIerea fiecăruia dintre ele. De reţinut
ştIrea că i~ terItOrIul vecm cu Dlonysopolis locuiau crobizi şi sciţi, dar şi greci
ameste.caţl (!LLy~8t.:; "EAA'I)Ve.:;), adică născuţi din căsătorii mixte, ştire
deosebit de pre~lOasă pentr1;I ~ara?teriz~rea relaţiilor dintre greci şi localnici.
. . Dacă descrl~rea IstrulUl ŞI a msulel Peuce - numită aşa după mulţimea
pm~lor care a~ fi cresc~t acolo -:- nu ad~ce nimic nou faţă de cele scrise mai
tnalI~~e, in sC~lmb prec.I.zarea că. Ir,t~ula lUI. Ahil~ .(Le.';! ce) se află la patru sute de
stadll de gur.lle Dunărll d.ă. poslblhtB:tea Id.entlflciirn el. Este de reţinut de ase-
menea menţIOnarea carptzdor (carpI?) prmtre populaţiile tracice de 'la nord
de :O~nlire~ de. Jos, amin~iţi şi de .Ephoros! ca şi aceea a agatirşilor, ca locui-
t~rl al spaţl?lu~ n.or~-~ontl~. Dacă m~ormaţla este exactii, tnseamnă că agatirşii
işi păstrau mca mdlvldualItatea etnIcii In vremea lui Demetrios din Callatis
de la care a preluat-o Pseudo-Scymnos.
C~~eva date preţioase pentru .viaţa. economică ni se păstrează la Polibiu
(Istom, IV, 38, 4). El arată cii din regtunile pontice se exportau vite şi sclavi
«in.nu~iir f~arte ma~e şi de o calitate m.ărt~risită de toţi ca excelentă ». AceleaşI
regIUnI pontlce -. c!lla~ dacii autorul nu mdlcă anume ţinutul de la gurile Dunării
- procur~u ~reclel mIere, ceară, peşte sărat şi primeau în schimb « ulei şi tot
felul de v~nu~l •. py! 38, 5). în comerţu! cu peşte siirat, judecînd dupii dîrzenia
cu car~ hlstrlenll lŞI. vor. apăra . dreptur~le de pe~cu~t în ~elta Dunării faţă de
romam (c~. Horothesta lut ~a~ertus !'Jaxtmus), HI~trla deţmea un loc important.
.PolibIU .ne:a tra~snllS ŞI alte mfo~maţll preţIOase asupra regiunii Pontului
Euxm. Men!lOna~, prmtre al~ele! ~e~crlerea fenom~n.ului formării barei de nisip
care avea. sa inchl~.ii golf';!l HI~tr:el ŞI să sufoce actiVItatea portului. In general,
valoarea mformaţllior lUI PolibIU este foarte valoroasă.
. pn loc cu totul minor. în izv~are~e antice tI ocupă colaborarea militarii şi
pohtlcă a oraşelor greceştI cu trIb urile biiştinaşe. Colaborarea trebuie să fi
fost mult mai strînsă şi mai organizatii decît ne lasă sii Intrezărim momentul
~m SlClha înregtstre.ază coahţl.a a~estor or~şe cu tracii şi sciţii (XIX, 73, 1
ŞI u;mătoarele). Rezls~enţB: erOică ŞI dr~matlcă a oraşului Callatis, ca şi coaliţia
în sm~, a avut ?onsecmţ~ Iz.oportante ŞI pentru populaţia băştinaşe. Căci lupta
ace~tela impotrIVa acelu~aşl monar~ a fost uşuratii, fării nici o îndoială, de
acţIUnea oraşelor greceşti ale căror mterese economice erau legate de indepen-
denţa localnicilor.
.' Migraţia celţ~lor, care a ati~s şi teritoriul triburilor geto-dace şi a cauzat
s.erlOase tulburărI în lumea tracilor, este insuficient documentată de izvoarele
hterare în ceea ce priveşte ţinuturile nord-dunărene. în adevăr dacă urmările
a.cestei .!lligraţii pentru regiunile balcanice - întemeierea stat~lui 'de la Tylis
ŞI re!aţllie acestUIa cu oraşele greceşti şi cu tracii, pînă la desfiinţarea lui de către
biiştmaşi - au reţinut atenţia scriitorilor antici (de ex. Polihiu), tn schimb
XII INTRODUCERE
efectele ei asupra populaţiilor getice din stînga Dunării se reflectă extrem de
puţin în lucrările lor. Singurul eveniment c~ncret este anecdota l~i Trogu.~
Pompeius - Iustinus cum că «r.eg~~e» Oroles (CIrca .200 î.e.n.) a pedepslt.pe geţu
săi deoarece nu luptaseră cu VlteJle contra btl8tarmlor. Despre aceştIa dm urmă
se ştie că erau o populaţie, p~obabil, germanică, locu~?d în te.rito;iil.e de la nord
de Carpaţi, care, pentru. a aJu?ge în contact. cu geţll,..trebUle sa fI.fost antr~­
naţi de unul din grupurIle celtl(~e, ce au ocolIt Carpaţll pe la no.rd ŞI ~u CObO;lt.
în Moldova către Dunărea de Jos. Geograful Ptolemeu va menţIOna In adevar,
în regiunea dinspre Prut şi Nistru, tribul celtic al b~itolag~lor. BB;starD;ii au lăsat
şi urme arheologice în Moldova, ca, de exemplu, la POieneştI- VaslUI (veZI R. Vulpe,
Materiale arheologice privind istoria veche a R.P.R., voI. 1, p. 213 şi urm.).
In cele din urmă s-au stabilit în regiunea de la gurile Dunuii, unde s-au
menţinut mult timp sub numele de peucin.i, ~upă n.um.ele insulei Peuce,. şi au
dezlănţuit atacuri asupra oraşelor greceştI ŞI a regIUnIlor trace. AtacurIle lor
au contribuit la decăderea Histriei, ale cărei interese în apele deltei Dunării
au avut, desigur, de s?-ferit şi au. obliga~ ap.oi p.e romani ~ă ia mAsuri de sigu-
ranţă ce se vor încheIa cu cucerirea tentorIUlUI DobrogeI.
Istoria triburilor geto-dace de la Dromichaites la Burebista este absentă
din izvoarele literare antice. Se pare că după o perioadă de frămîntări provocate
de migraţia celţilor, peri~~dă în care au pătruns în cultura get!că o s~rie de
elemente celtice, geto-dacu s-au refăcut, pentru ca în vremea lUi Bureblsta să
asistăm la apariţia statului sclavagist începător dac.
3. înainte de a ne opri asupra istoriografiei epocii romane sînt necesare
cîteva cuvinte despre evenimentele din Peninsula Balcanică, evenimente care
au înrîurit şi isto~a geto-dacilo.r.. î~ adevăr, pătrunde.rea roma~ilo; în Peninsula
Balcanică cucerIrea Macedomei ŞI transformarea el în prOVInCle romană au
avut urmiri deosebit de importante, mai intîi pentru neamurile illire şi trace,
apoi şi pentru geto-daci. Prezenţa unei mari puteri extra-balc~nice în spaţiul
tracic a rupt echilibrul de forţe din această parte a EuropeI, a provocat o
regrupare a geto-dacilor direct ameninţaţi şi a dat loc la o serie de lupte
crîncene care s-au încheiat, nu fără dificuhăţi chiar pentru formidabila putere
romană, prin cucerir~a şi i~cluderea terit.oriil?r acest?r populaţii în sta.tul r?man.
Evenimentele dm Penmsula Balcamcil. şI-au găSIt un ecou putermc în Izvoa-
rele antice. Spaţiul de la nord de Dunăre, locuit de. populaţii viguroase, active
din punct de vedere militar, punînd in primejdie po~iţia romanil?r tn ~a.lcani
prin incursiunile lor de pradă, începe să intereseze ŞI el pe autoru antIQI, cel
puţin din punct de vedere etnografic. Inte~esul fa}~. de a~este populaţii era cu
atît mai viu cu cît ele au fost antrenate lD coaliţll antIromane, aşa cum se
constată de pildă, in timpul lui 'Mitridate. In ,.acest sens apare justificată
afirmaţi~ lui Strabon că «romanii au descoperit locurile de dincolo de Istru»
nu ca urmare a unei preocupări ştiinţifice, ci ca rezultat al intereselor politice
ale imperiului. Astfel, războaiele cu Mitridate pun pe romani în situaţia de a
veni, pentru prima dată, tn contact direct cu oraşel~ gre~eşti de pe ţărmul
tracic şi getic al Mării Negre, aliate cu regele PontulUI. Oştile romane supun
aceste oraşe tn anul 71 î.e.n. (Apian). O inscripţie glisită la Callatis conţine
un fragment din tratatul de « alianţă)} dintre aceasta şi romani. In curînd, însă,
oraşele greceşti, silite să suporte « alianţa romană », se răscoală sub conducerea
-----~~.---
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XIII
Histriei şi reuşesc să înfrtngă, tn lupta din 61 te.n., pe guvernatorul C. Antonius
Hybrida. Foarte important este faptul că histrienii au fost ajutaţi de hastarni
(Dio Cassius) şi de geţii dobrogeni, cum pare a rezulta din informţia că, în
28 te.n., steagul capturat de la romanii biruiţi tn anul 61 se păstra la Genucla,
cetate a regelui get Zyraxes (Dio Cassius).
După înfrîngerea· lui Mitridate, în timp ce în Occident romanii c.ucereau
Galia, geto-dacii reuşeau să creeze în Carpaţi prima organizaţie statală care,
sub conducerea lui Burebista, a devenit în cîţiva ani o forţă excepţional de
puternică în sud-estul Europei. Este de la sine înţeles interesul pe care l-a
trezit acest eveniment şi explicabilă intenţia lui Cezar de a nimici primejdia
ce apărea la Dunăre (ef. Apian, XVII, 13, 36).
Din fericire, istoriografia antică a consemnat evenimentele din Dacia
din această perioadă şi ni le-a transmis prin opera lui Strabon. Lucrarea geogra-
fului Strabon este un izvor de o valoare excepţională pentru istoria geto-dacilor,
atît prin seriozitatea informaţiei, cît şi prin amănuntele de ordin etnografic şi
geografic, ca şi prin incursiunile pe care le face în istoria mai veche a popu-
laţiilor de la Dunărea de Jos. Opera reprezintă un rezumat critic şi inteligent
al istoriografiei mai vechi, la car~ se adaugă contribuţia personală a marelui
geograf antic asupra dacilor din vremea sa, cu precizări extrem de preţioase intr-o
serie de probleme.
Conform relatărilor lui Strabon, geto-dacii se Învecinau cu suebii, teri-
toriul locuit de ei mărginindu-se la sud cu Istrul, iar la apus cu munţ!i Pădurii
Hercinice (VII, 1, 3; VII, 3). Ei erau de neam trac şi locuiau pe ambele maluri
ale Dunării, ca şi moesii, numiţi mai de mult misi, înregistraţi şi dc Homer (VII,
3, 2). Despre "traci in general, şi despre geţi în special, Strabon aratli că ei trăiau
în poligamie, reproducind un text al comicului Menandru. Rămîne neclar dacă
poligamia era practicată de toţi sau numai de aristocraţie, lucru ce pare mai
·probabil. Combătînd plirerea că termenul de «abio"i ), folosit de Posidonill
pentru o categorie a misilor numiţi şi «ctişti» şi «capnobaţi» (= evlavioşi),
r s-ar datora faptului că .aceştia n-ar avea legături cu femei, Strabon îl explică
prin religiozitatea cunoscută a geţilor, căreia i 5-ar datora epitetul ele «evlavioşi )).
Chiar dacă argumentarea lui Strabon nu' este suficient de convingătoare, ea
arată, totuşi, că. şi în această problemă, ca şi în altele, el a Încercat să-şi spună
,, părerea.
~
Deosebit de valoroasă din punct de vedere istoric este precizarea (VII, 3,12)
cli dacii şi geţii formau un singur popor, cele două denumiri referindu-se numai
la aşezarea lor în spaţiul dunărean: geţi - cei ce locuiau către Pontul Euxin;
daci - cei ce locuiau spre apus, către Germania şi izvoarele Istrului. Informaţia'
lui Strabon, confirmată indirect şi de Criton, care şi-a intitulat lucrarea sa
Getica, deşi se referea la daci, ca şi de Dio Cassius, este menită a preciza ştirea
mai vagă a lui Iustin: « Daci quoque soboles Getarum ... ). Este clar cA grecii
au folosit termenul de geţi, deoarece ei se refere au la triburile· din răsăritul
ţării noastre, inclusiv cimpia Munteniei, în timp ce scriitorii de limbă latină
folosesc, de preferinţă, termenul de daci; interesul fiindu-le reţinut de triburile
din vestul Daciei, ca unele care ajunseseră să ocupe un loc proeminent în peri-
oada expansiunii romane la Dunăre. Nu lipseşte însă termenul de getae nici
la scriitorii latini, ceea ce insemnează că ei aveau convingerea identităţii dintre
cei doi termeni.
--
XIV INTRODUCERE
Este greu să precizăm in ce măsură grecii cunoşteau trib urile din vestul
Daciei. Singura menţiune a lor, în izvoarele anterioare epocii romane, este numele
de Daos, folosit ca denumire de sclav, alături de acela de Cela, în comedia
atică (Menandru) şi la Terenţiu. Discutind provenienţa sclavilor daoi, Strabon
se pronunţă, pe bună dreptate, împotriva părerii că ei ar fi provenit din Sciţia
(VII, 3, 12), pe motivul că daii sciţi ar fi trăit prea departe de lumea greacă
pentru a se fi adus de acolo sclavi.
Informaţia că prin teritoriul dacilor curge rîul M arisos (probabil Maris
al lui Herodot, Mureşul de azi) ne ajută să înţelegem şi mai precis aşezarea
dacilor. Problema apartenenţei etnice a dacilor nu s-a pus pentru istoricii antici
decît în momentul cind dacii au preluat conducerea triburilor nord-dunărene,
observîndu-se în acel moment că ei aparţin unei populaţii tracice, locuind pe
ambele maluri ale Dunării, însă mai ales la nordul fluviului, şi putînd fi denu-
mi ţi fie geţi, fie daci - numiri sub care se înţelege toată masa triburilor trace
din regiunea carpato-danubiană. Principala indicaţie a identităţii dintre daci
şi geţi o constituie unitatea limbii: « Dacii au aceeaşi limbă ca şi geţii t, spune
Strabon (VII, 3, 13).
Informaţiile referitoare la alte populaţii ce locuiau teritoriul actual al R.P.R.
sau teritorii vecine - tirageţi (geţii de la Tyras), bastarnii-peucini, tribali,
besi, troglodiţi (sub troglodiţi sîntem înclinaţi a inţelege nu numele unui trib,
ci o populaţie care trăia in locuinţe săpate în pămînt, adică în bordeie) locuind
« pe teritoriul ce se întinde mai sus de Callatis », iliri, celţi din vecinătatea Daciei
(scordisci şi teurisci) - fac din lucrarea lui Strabon cel mai preţios izvor
istoric asupra Daciei antice, ajuns pină la noi.
Strabon n-a neglijat nici descrierea ţărmului Mării Negre. In această
problemă el a folosit bogata informaţie anterioară, dar a adăugat unele preci-
zări importante. Asdel, despre Istros, colonie milesiană situată la 500 de stadii
de «Gura Sacră _, el arată că este un «orăşel •. Termenul folosit de Strabon
dovedeşte că Histria pierduse in vremea lui August însemnătatea şi inflorirea
de odinioară, realitate confirmată şi de săpăturile arheologice. Tomis este men-
ţionat de asemenea ca un « orăşel », spre deosebire de Callatis care continuă a
fi o 1t6AL<;. Despre celelalte aşezări greceşti dintre Callatis şi Byzantion, glisim
la Strabon numeroase amănunte, fie cu privire la originea numelui lor - cum
este, de exemplu, etimologia cuvintului Mesembria, în componenţa căruia el
arată că intră cuvîntul trac bria, însemnindoraş -, fie de ordin istoric şi
topografic sau la fenomene naturale,. AflAm, de exemplu, că templul din Apol-
lonia pontică a fost prădat de romani şi că statuia zeului, sculptată de marele
Calamis, a fost transportată la Roma de M. Lucullus şi aşezată pe Capitoliu,
că o parte din oraşul Bizone s-a scufundat în urma unor cutremure, şi alte
ştiri importante cu privire la oraşele greceşti de pe ţărmul Mării Negre.
Opera lui Strabon este deosebit de preţioasă pentru ştirile referitoare la
evenimente istorice petrecute in decursul veacurilor pe teritoriul ţării noastre.
Numele de Sciţia Minoră, cu care se desemna ţinutul dintre Dunărea de Jos
şi mare, este explicat de geograful antic prin aşezarea dincoace de Tyras şi
Istru a unor populaţii scitice (VII, 4, 5 ) . ' ' i
Expediţia lui Alexandru din anul 335 te.n., conflictul dintre Lisimah şi
Dromichaites deţin de asemenea un loc important în lucrarea lui Strabon,
care aduce şi unele informaţii ce nu apar în alte izvoare.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMlNIEI XV
r
I De o valoare inestimabilă sînt însă informaţiile privind pe dacii din vremea
lui Burebista. Fără Strabon şi fără cunoscutul decret al dionisop~litanilor h~
onoarea lui Acornion, reconstituirea istoriei dacilor din. a?ea perIOadă a.r fi
de-a dreptul imposibilă. în lumina .celor două izvoare a~mtlte, .f~ptele dacilo~,
ca şi personalitatea conducălorulUi lor, ap~~ intr-~ lummă ~uhC!ent. de clar~:
Este limpede că tocmai in acea epocă dacn au atm~ una dl~ culm~le putem
lor. Antecedentele marii « arhii» dacice realizată în ympullUl Bure.l)lst~ nu ne
sînt destul de clare. Condiţii interne favorabile tnbufllor ce lOCUiau lll. sud-
vestul Transilvaniei, dezvoltarea forţelor de producţie, lega:ă, probabIl, de
metalurgia fierului care avea aci pos~bilităţi mai m~.ri, .C? ŞI d.e ex~loat~rea
aurului, dublată de dezvoltarea relaţiIlor cu. populaţnle ~hr~ce Ş~ celtlCe ŞI ~.e
intensificarea comerţului cu oraşele greceşti de la Adrlatlc.a ş~ cu ro~anll,
ale căror monede au circulat şi se găsesc in teza~re pe ~efltorIUI Daclel,. au
fost factorii care au favorizat dezyoltarea într-un rItm mal accentuat a trIbu-
rilor respective, avind cen~rul in ~unţii Orăş~iei. . .
I Este probabil să se fi alcătUit, incA inamte de Burebls~a, o uniune de
,1'. triburi destul de închegată care a constituit miezul statulUI începător dac.
în acest sens exisiă cîteva i~dicii. Inregistrarea unui conducător cu numel~ de
r
I
Rubobostes (Trogus Pompeius, prologul cărţii a XXXI-a), pe .car~ C. D~LCo­
viciu il consideră anterior lui Burebista, ca şi aceea a tatălUi. lUI ~ureblsta,
ca predecesor al acestuia, în decretul care cinsteşte pe Acormon, smt fap.te
deosebit de semnificative, care ne permit, şi chiar ne obligă, să postulăm. eXIs-
tenţa unei organizaţii anterioare lui Burebista şi care i-a se~vlt acestu.I~ ca
intrument al acţiunilor sale. Calităţi excepţionale de orgamzator! o .vlzIUne
clarA a necesit!ţii c0ll801idării statului începător dac .în fruntea c~rUla aJunsese,
poate prin moştenire, fac ~i~ Burebista o personalItate pu~ern~că: ~rocedeel~
folosite de el, anume exerclţllie la care supune pe luptători.' dISCiplina .nece
sară unui stat, pe care o realizează cu col~borarea m~relUl p;e?t Decameos,
reprezentantul zeului dar şi membru proemment al aristocraţIei ce se trans-
forma în clasă domiriantă, se soldează cu rezultate excelen.te (VII, 3~ 11). In
adev!r, prin atari procedee B~rebista ~i~a pregătit o bazA Inter~ă soh~iă,. care
i-a permis să pornească la marIle c?cerm ce l~au .făcut c11:noscut In antIchItate.
Cuceririle sale s-au întins in răsărit pină la OIbla (ef. D.lOn .Chrysosto~os), in
sud-est pînă la B~lcani şi Marea ..Neagr~ unde al! supus trI~urlle local~y oraşel~
I
l~ greceşti. în vest ŞI su~-v~st. dacll ay d~strus. ~rIbun~e cel~I.c~, pe b~n conduşI
! de Critasiros, pe teUrLsct ŞI alte triburi stablhte prmt~e Iim. ŞI tr~c~ .(8trabon,
VII, 5, 2). Rezultatul acestor acţ~uni a f?st creare? uneI m~rl stăpm~!I (!-Le-ţ&'Alj
&PX~), Burebista devenind ~prlmul ŞI cel mal. ~are dmtre ~egl1 tr.aC! ~e
dincolo si de dincoace de Dunăre », cum se exprima decretul lUi Acormon dm
Dionysopolis. . .. ..
Se inţelege că cuceririle din dreapta D~năril, chI~: dacă nu atInsese.ră
.l
'1
direct posesiunile romanilor, reprezentau motive de .îngr~J~rare pentru ~ce~tl~.
Crearea unei mari puteri în ţinutul dunărean,· comparabila c~ aceea ~UI Mltrl-
date, era de natură să fie privită ca un perico~ de clasa dO~illa~tă. dm Ron: a ,
cu atît mai mult cu cît încercînd să se apropie de Pompel prm mtermedlUl
.~ aceluiaşi Acornion din' Dionysopoli8, Burebista manifesta tendinţa de ~ se
amesteca în conflictele interne ale statului roman. De .aceea, prepa~atlv.ele
lui Cezar impotriva dacilor, menţionate de izvoarele antice, apar explicabile.
XVI INTRODUCERE
Moartea lui Cezar (44 te.n.) şi, nu mult după aceea, a lui Burebista însuşi,
ucis şi el în urma unei răscoale sau, mai degrabă, a unui complot din sînul
aristocraţiei, urmată, la Roma, de alte lupte civile, iar în Dacia de dezmem-
brarea arhiei lui Burebista, au amînat pentru mult timp ciocnirea decisivă întl'e
daci şi romani, care părea inevitabilă.
Asupra morţii marelui conducător al geto-dacilor, Strabon ne in formează
că ea a· fost cauzată de nişte răsculaţi, fără să dea alte amănunte de natură
să definească caracterul « răzvrătirii II. Probabil că uciderea lui Burebista a fost
opera unei conjuraţii, în care rolul principali-au avut şefii unor triburi obligate
să suporte o dominaţie impusă cu armele. în adevăr, unirea realiiată cu forţa
era intempestivă şi nu putuse desfiinţa particularismele tribale. Moartea violentă
a lui Burebista a fost urmată de dezagregarea arhiei pe care o crease el.
Dupil relatările lui Strabon (VII, 3, 11), în deceniile următoare geto-dacii trăiau
împărţiţi în patru, apoi în cinci grupări distincte - în sdnga Dunării, iar în
dreapta, pe teritoriul Dobrogei de azi, în trei, fiecare cu conducătorul său (Roles,
Dapys şi Zyraxes, după cum ne informează Dio Cassius).
Ar fi deosebit de interesant de stabilit ce s-a intimplat cu formaţiunea moşte­
nită de Burebista de la tatăl său. Intrucit aceasta avea o vechime mai mare
şi reprezenta se sîmburele organizatoric al arhiei lui Burebista, considerăm că ea
a dăinuit mai departe, consolidîndu-se neîntrerupt sub o serie de conducători,
a cliror ordine de succesiune nu rezultă clar din izvoare, pină la Decebal 1 .
Chiar în epoca dezmembrării, deşi puterea lor decllzuse din pricina dezbi-
nării interne şi a acţiunilor romane din timpul lui August, Strabon arată
că dacii erau în .stare să pună pe picior de luptii patruzeci de mii de oameni
(VII, 3, 12). Ei continuau să constituie un pericol pentru stăpînirea romană
la Dunăre şi o preocupare serioasă pentru conducerea imperiului. Poeţii, printre
care şi Horaţiu, se lac adeseori ecoul acestor preocupări. Izvoarele vorbesc
de acţiuni ale unor regi, cum sint Cotiso şi Comosicus, in zona romană de la
sud de Dunăre, acţiuni militare sau diplomatice, care tulburau tihna clasei
dominante din Roma.
De o valoare unică pentru această perioadă este informaţia lui Horaţiu
cu privire la obştea getică (Ode, III, 24, 11-15). Poetul vorbeşte de o proprie-
tate comună asupra pămîntului (inmetata iugera) şi de obiceiul geţilor de a
nu lucra doi ani la rînd acelaşi ogor. Este vorba, probabil, de proprietatea
obştească asupra solului arabil, cu hnpll.rţiri periodice. Se pare deci că geta-
dacii trecuseră la tipul de obşte sAteasci.
Crearea provinciei Moesia marca stabilirea graniţei romane pe linia Dunli.rii.
Aceasta a dus la ascuţirea conflictului dintre daci şi romani. Dacii încearcă să
acţioneze, ca şi în trecut, prin atacuri la sud de fluviu. Astfel L. An. Florus
(IV, 12, 18) scrie că dacii din munţi ·(montibus inhaerent) trec peste Dunărea
îngheţatl1 şi pustiesc teritoriul din apropierea fluviului. EI adaug1\. că împăratul
(August) i-a respins pe malul celălalt, punînd să se fortifice graniţa şi întă­
rind garnizoanele militare. Romanii, la rindul lor, urmăresc să slăbeascli. puterea
de luptă a dacilor, organizind in teritoriul inamic expediţii care se soldeză
1 C. Daicoviciu, Vitat el la culture de.9 Daces, În NouIJeUe, Iltude, d'hiatoire, ed.
Acad. RP.R., Buc., 1955, p. 137, propune după Iordanes (Dion Chrysostomos) următoarea
ordine: Decaineol, Comosicus, CorylJus (ScoriIlo), Duras, Decebal.
._---~~--_.-
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XVII
cu înfrîngeri parţiale ale dacilor şi cu strămutiri de populaţii întregi pe malul
drept al Dunli.rii. O asemenea acţiune este expediţia lui Aelius Catus în primii
ani ai erei noastre (Strabon), care s-a incheiat cu strămutarea silită a cincizeci
de mii de daci pe teritoriul imperiului. împăratul August însuşi înregistrează
printre faptele sale memorabile infrîngerea şi supunerea unor triburi dacice (Rea
Geatae, V,.30, 47-49). La aceste acţiuni se referă şi C. Suetonius Tranquillus
În biografia lui Augustus (DiIJus Augustus, XXI, 2).
Perioada care se întinde între data morţii lui Augustus (anul 14 c.n.) şi
refacerea statului dac sub Decebal se caracterizează prin consolidarea treptată
a stăpînirii romane asupra teritoriilor din dreapta Dunării, iar din partea dacilor
prin atacuri iniţiate de ei sau de alte populaţii, ca bastarnii şi sar~aţii. Aceste
acţiuni aveau şi un caracter de pradă, dar ele urmăreau în primul rînd, cel puţin
în ceea ce priveşte pe daci, slăbirea presiunii romane, întreţinînd ln acelaşi timp
spiritul de rezistenţă al populaţiilor trace şi ilirice de la sud de Dunăre, supuse
de romani. .
Primii geţi care şi-au pierdut libertatea au fost cei din Sciţia Minoră.
Asupra condiţiilor înfrîngerii ~i desfiinţării de către M. Licinius· Cras!lus, în
anii 29-28 î.e.D., a organizaţiIlor conduse de către Dapyx şi Zyraxes nu ni se
păstrează nici un izvor contemporan. O dc!criere amă~un.ţită ~ chiar d.ralllf!.tică
a acestor evenimente n~-a l~sat jstorictiLOi.Q "ţasSlus, .insă nu cunoaştem sursa
sa -de inlormaţie. Teritoriul gaţilor SUPUIll atunci n-a fost anexat la imperiu,
ci a fost înglobat in statul clientelar al tracilor odrisi. Asupra situaţiei din acest
colţ dc ţară, in perioada stăpînirii odrisilor, dispunem, din fericire, de un izvor
extrem de preţios: po.eziile din exil ale lui P. Ovidius, Naso rTl"istia şi Ex
Ponto). Informaţiile lui Ovidiu, deşi conţin unele exagerări, sînt cu atît mai
preţioase cu dt ele se datoresc unui martor ocular. Deosebit de valoroase sînt,
. dc exemplu, ştirile lui cu privire la etnografia acestui ţinut. PilI ele rezultă că
masa populaţiei sedentare l'urale o formau geţii, ca şi în vremea lui Herodot.
Alături de ei sint inregistra)i şi b88.i traci, sciţi, sarmaţi Illi.vălitori, iar in
oraşele de pe litoral grecii. între toţi. însă, geţii erau cei mai numeroşi şi
+! locuiau nu numai pe teritoriul rural, ci chiar şi în oraşul Tomis.
Poetul a descris cu multă simpatie şi cu accente patetice viaţa deosebit
de grea a ţăranilor băştinaşi. Era o. viaţă plină de nesi~ranţă, veşnic amenin-
ţată de primejdiile ce veJ;l.eau de dineolo de Dunăre, năvăliri furtunoase şi cu
+I
I
efecte distrugătoare alesarmaţilor, gaţilor nord-dunăreni şi bas,tarnilor, cărora
-;tatuI odrisilor nu le putea 'ace faţă. Ovidiu este de 4lsewenea unicul scriitor
~are înregistreazll. luptele sîngeroase purtate în anii 12 şi 15 e.n. peQtru stăpî­
"II nirea cetăţilor Aegyssus (Tulcea) şi Troesmis (Igliţa, rai1:lnul Măcin). Rumal].Îi
I au fost nevoiţi sll. angajeze atunci propriile forţe pentru a restabili situaţia.
Mai tirziu, in anul 46 e.n., ei au pus capăt acestei stări de lucruri, anexind
iI teritoriul Sciţiei Minore şi înglobtadu-l in provincia Moesia. Este un eveniment
~,
de o mare însemnătate pentru istoria poporului nostru. TeritQriul dintre
Dunărea de Jos şi Marea Neagră a dennit un puternic bastitm al imperiului
( şi s-a menţinut ca atare pină la începutul secolului VII II .•.
!. în deceniile următoare, puterea romană. s-a consolidat de-a lungul Du:ttării,
.~ reuşind să l'espingl atoacurile sarmaţilor şl ale dacilor. Guvernatorii pl'Qvinciei
Moesia se ilulItrează prin fapte de arme sau prin. mburi OJ,'ganizatorice despre
caFe izvoarele literare vopbesc desţul de puţin. Dencie:ttţa aces.tei. categorii de
I
i
 XVIII INTRODUCERE

izvoare este, din fericire, suplinită de izvoarele epigrafice. Pe această cale aflăm
j IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
XIX

la DU,năre,. înfrîngeri şi victorii alternative, urmate de eX!Jediţiile de

de exemplu, că legatul T. Plautius Silvanus Aelianus a executat, în timpui
domniei lui Nero, o operaţie similară aceleia a lui Aelius Catus, strămutînd
I _1_ L~T fI ' . 1 "1 ' .
~. -ra-Ian',.se re ecta m ucrarl e antIce, ajunse pînă la noi, în mod co~tra-
cucerIre
.

pe teritoriul Moesiei o sută de mii de « transdanuhiani ». dlctorIU. PoeţII contemporani cu Domiţian cînd fac simple aluziI' la e .
t 1 d 1 D ă (f S'l' 1 . ' venllnen-
Asupra luptelor din Tracia, care au dus la înfrîngerea ultimelor rezistenţe t e e e a , u~ re c .. I IUS ,tahcus), ~.d.uc laud~ excesive faptelor de arme ale
ale populaţiei locale, istoricul P. Cornelius Tacitus ne-a lăsat o descriere de o impă~atulUl ŞI generalIlor săI (P. Paplmus StallUs ~i În deoseb' C VI.' _
M ţ 1) J d • d d - l' y , 1, • a ellUs
forţă şi un dramatism impresionant (A nnales , IV, 46-51). De asemenea, în . ar 1la. u ecmIl 'upaD ce ..e scrIse de Mart.ial
, , dacii înfrinti ar f'
, 1 prunl
"t
Historiae (1, 79 şi· III, 46, 6) găsim două episoade din lupta pentru stăpî­ i JUgu . pe gr~m~zu_ o~> Iar omlţla~ ar fi fost aclamat de Roma ca « neînvinsul ,),
nirea Dunării. Dar atît invazia: roxolanilor din anul 69 e.n., cît şi acţiunea dacilor, «•daclcul » ŞI «InvIngatorul IstrulUi ». Laudele exagerate aduse de acest .
care, profitînd de slăbirea apărării Moesiei în cursul războiului civil izbucnit la )~ t· ,
1ă - E
- d I I .
SIn Insa contraZIse e a tc e. In acest caz istoricul este obliaat să
l' '"
e Izvoare
d
proce eze cu
moartea lui Nero, trecuseră Dunărea, luaseră cu asalt taberele trupelor auxiliare mu t p~eca~ţl~. ste llnI?e~e că el tr.ebuie să elimine expresiile hiperbolice
şi se pregăteau să facă acelaşi lucru cu taberele legiunilor, au fost respinse şi I a.le pO,eţIlor ~I sa acorde prlO~Itate altor Izvoare, punînd temei pe cele care înfă­
,11'
linia Dunării a fost fortificată din nou prin grija lui Vespasian, căruia i se ţIşea~a ~ve.mme~tele cu mat lll~ltă sobrietate. Totuşi, informaţiile poeţil<lr nu
datoreşte şi înfiinţarea flotei moesice: classis Flapia Moesica. pot f! ehmmate 111. bloc, uneI: dIn ele conţinînd ştiri veridice, verificabile rin
Unul din cele mai importante izvoare din secolul 1. e.n. este opera lui alte Izvo~re. MarţIal, de pIldă, povesteşte despre solia lui Diegis (D egis p. )
Pliniu cel Bătrîn, o adevărată enciclopedie a cunoştinţelor etnografice, geogra- I fratele lUI Decebal, la Domiţian (Epigrame V 3 1-6)· care l' t ,
D b 1 . , " , ecunoaş e pe
fice, istorice, ca şi a plantelor din Moesia ~i soiurilor de peşti ce trăiau in Marea ece a ca :ege al daCIlor, pUll~nd. cunun~ pe c~pul fratelui acestuia (VI, 10,
Neagră. Descrierea Pontului şi a oraşelor de pe ţărmul stîng al acestuia (IV, ? 7-:-8). E.v~mmcntul este povestIt .şI de DIO CasslUs, izvor care nu e favorabil
12, 76), a Istrului cu gurile şi populaţiile respective (IV, 12, 78), a cerealelor şi I 1~1 D.q~IţI~n, c~ea ce .arată că ~nformaţia est~ .exactă. Cînd însă poetuf adau ă
plantelor ce se cultivă în Tracia - grîul de trei luni (XVIII, 7, 63), meiul (XVIII, ca DI~gtS şI-ar !I expr~mat sentImentul de ferICIre deoarece vedea faţa «z·euluf»
10, 100), castraveţii din Moesia, care «cum magnitudine excessere, pepones - adIcă a împaratulUi - pe care Decebal l-ar fi cinstit de departe este clar că
pocanlur» (XIX, 5, 65) - şi a peştilor din Marea Neagră (IX, 15, 49), ale căror 1 el f~los.ea un procedu. obi~nuit adulatorilor şi ca atare amănuntul tr;buie res ins
ca hPSIt de valoare IstorIcă.
r
denumiri este însă greu să fie echivalate cu numele actuale, este de mare preţ. p
Trebuie să menţionăm în chip deosebit informaţiile despre Scythae aroierC3 Statius,. la. rîndul ~~u, atri~uie clemenţei împăratului faptul că dacii n-au
(sciţii agricultori) din vecinătatea oraşului Callatis, despre « Pettcini, Basternae, -.'> ~ost alung~ţI dIn mun~ll .101'. ŞtIrea este absurdă, mai ales cînd o serie de alte
vecini cu dacii », ca şi cele care privesc pe dacii din spre Tisa, care, după aşe­ Izvoa.r~, prmtre care Pliruu cel Tînăr, Dio Cassius şi alţii arată că dimpotriv'
zarea iazigilor sarmaţi în cîmpie, au fost împinşi de aceştia în munţi şi păduri, DomIţIan a 5uf~~it înfrînge~i, că pacea a fost cumpărată, că da~ii ajunseser~
pînă la rtul Pathissus (IV, 12, 80). Săpăturile arheologice ale lui M. Parducz să trateze pe PICIO~ de egalItate cu romanii şi că numai Traian a schimbat
au dovedit că în adevăr iazigii au găsit in momentul stabilirii lor în şesul caract~rul rapor.tuI'l.lo.r cu dacii (Pliniu cel Tînăr, Panegiricul, XXX, 11, 4).
Tisei o populaţie dacă. Din această cauză s-au iscat motive de conflicte între
iazigi, sprijiniţi de romani, şi daci. Pliniu tnregistrează şi faptul că dacii se
tatuau. Căci numai aşa putem interpreta ştirea că dacii îşi făceau semne pe· corp
t . . LIpsa.~e ~~IectI:VIta~e .se ma~~f~stă însă n~ numai la adulatorii lui Domiţian,
CI ŞI la scrlltorll partIzam al OpOZIţIei. Nu trebUIe să uităm că de pI'ldă Pl"
Tină . 11 . T . . . . . . ' , IniU ce
1', amIC aUI. ra1an, a f~st un~l. dm scrntOl'll care a contribuit foarte mult
1

cu anumite plante pentru înfrumuseţare (XXII, 1, 2) şi că « ei păstrează pînă

la a patra generaţie semnele făcute pe braţ ~ (VII, 11, 50).
Şi Pomponius Mela este important pentru ştirile pe care le dă despre Pontul
Euxin - mai de mult Axeinos - ( despre sarmaţi, traci (vînzarea fetelor la
licitaţie, sacrificiul femeilor pe morinîntul soţilor) etc., (II, 2, 16-21) şi despre
1 la ~roa,sta. reputaţI~ creată lUI. DomIţlan. Ist.oricul ce foloseşte izvoarele trebuie
deCI,
• ţi' sa fIe. cît mal. atent
il . . mterpretarea Justă a informaţiilor·. El trebu'le sa!
la
m e eaga P:lst pa~I~m e polItIce, sau de altă natură, ce se ascund în aprecierea
faptelor lUI DormţIan sau ale altor împăraţi. După părerea noast a'
eZIt au s ă lă rgeasc ă l'ImIte . le 'ImperIU . lUI' dmcolo
. de Dunăre şi de aceea l' , romanll
Dom'ţ'
..
)
i
obiceiul tatuajului la agatirşi (după «consideraţia de care se bucură fiecare de ~ tnce!cat să rezolve problema relaţiilor cu dacii Într-un mod onorabil pe~~~~
pe urma strămoşilor săi »). f ImperIU. Pacea încheIată cu Decebal era departe de a fi o pace «ruşinoasă» ,Illi
Deosebit de preţioasă pentru lingvistică şi botanică este lucrarea lui Dio- I deoar~ce pune~ D~ci:," în situaţie c~ientelară. pecebal devenea « socius et amicu~

~
scorides Pedanius în care sint înregistrate numiri de plante medicinale în limba P.opuh Rom~m» ~I, l~ aceast~ cahtate, el prImea ajutoare tehnice şi financiare ii
li
dacică cu echivalentul grecesc şi latinesc. Cele 35 de numiri dacice, la care se dm part.e~ I.mperlUluI. ~ol~ţIa nu .convene~ însă clasei dominante, deoarece d
vor adăuga altele de către Pseudo-Apuleius, constituie un lot important de aceasta .IŞI fIxase ca. obiectIv.cucerIrea DacIei, sperînd să rezolve astfel criza 1:,1
cuvinte ce pot servi la studiul limbii dacilor. modulUl d~ producţIe sc~~vagIst care începuse. . II
Seria luptelor dintre daci şi romani a fost redeschisă în timpul lui Decebal ,~ntre Izvo~rele .epO?ll asupr~ geto-dacilor, Dion Chrysostomos, ca unul ce li
şi Domiţian. Luptele purtate in timpul lui Domiţian reprezintă preludiul ulti- ~ traIt fără vOia lUI prmtr.e geţI, este v~ednic de amintit pentru cîteva ştiri
mului act al îndelungatului conflict 'dintre daci şi romani. Atenţia scriitorilor Impo.rtante. Astfel el înregIstrează cucerIrea oraşului Boristene de către geţ'
antici a fost din nou atrasă de problema Daciei. Evenimentele ce s-au succedat· e~eDlmen~ pe care n plasea~ă cu o sut~ cincizeci de ani tn urmă, adică in vreme~ II
I~I Burebista. Tot el menţIOnează eXIstenţa, la geţi, a clasei aristocraţilor sub
li
iIl
._-_._~-_. j

xx INTRODUCERE
numele de pilophoroi - ştire reprodusă şi de Iordanes -, ca şi obiceiul tatua-
jului la femeile gete. . ' .. . .
Din nefericire, unul din momentele hotărItoare ale Istonel Daclel, cucerIre~
acesteia de către romani este văduvit de documentarea amplă pe care evem-
mentul o merita. întîmpiarea a făcut cB; lucrările .capita~e ce•.s-au scris ~.supr~
acestui subiect să nu fi ajuns pînă la nOI: Ne referIm mal ÎI:tll la me~o~llie lUI
Traian, intitulate, 'pro?a?il, De bello Dactco, des~re care aflam nu~al dmtr-un
searbăd citat al lUI Prlsclanus (VI, 13), reprodus m culegerea de faţa sub numele
lui Traian.
ToL aşa de regretabilă este pier~erea Geticelo!, lui Criton. ~u.t0rul. a însoţit
pc Traian în expediţiile sale, în cal~~ate de ~edlc personal, ŞI, Jud~cm~ ~upă
puţinele fragmente pi\.strate în scoltt, el e~a. lfl~e~trat cu un ~~CUţl~ SPlT1~ de
observatie. Lui Criton îi datorăm cîteva ştm prIvitoare la pozIţia ptlophort-lor
(= pile~ţilor), în fruntea cărora se. g~sea D~c~b.al, t~ s.tatul dac. Tot e~ ~~ată
(Suidas, s. v. 8e:~o:~8ot~ll'0v(ot) c~re era r~lul religIei, ~al bm.e sp~s al preoţlffill, in
menţinerea autorltăţll regelUI, generahzare a unUI fapt mreglstrat de Strabon
în legătură cu Decaineos.· . . ,
Din cauza lipsei izvoarelor conte~porane! cel. ma~ a~plu Izvor al Ist~nel
Daciei din epoca lui Decebal rămîne. DIO Cass1Us! IstOflC dm vrem~a ~ev~~ilor,
chiar ţinînd seama de faptul că nu dispunem deCit de rezu~atull~[. Xlp~llmus.
Dio Cassius istoric constiincios, corect, fără multă fanteZie, a utlhzat Izvoare
pe care noi 'nu le mai a~em la dispoz.iţi~. Cu _ajuto;ul ~ti~ilor t~ansmis_e de el,
ititoricul are posibilitatea. să reconst~tUle, m~~ar 1D l~nu m~rI, desfaşurare.a
conflictului care s-a ÎncheIat cu cucerIrea Daclel. Tot DIO Cass1Us ne-a transnus
singurul portret al lui Decebal din literatura antic.i\., .p~ecum şi o descriere a
podului de la Drobeta, pe care autorul pare-se a-l fi VIzItat pe cînd era guver-
nator în Panonia.
În secolele 11- III e.n. genul istoric cunoaşte o mare decadenţă. Chiar în scrie-
rile de alt caracter evenimentele din Dacia ocupi\. un loc neînsemnat. împrejurli-
riIe grele pentru imperiu de la tnc.eputul d0IIl:niei 111:i Hadrian -: r~zboiul d.in
Dacia atacurile iazigilor şi roxolamlor - vor fI înregIstrate de abIa m lucrlirIle
din s:colul al IV -lea. Singurul scriitor din secolul al II-lea care menţionează
aceste evenimente este M. Cornelius Fronto. El atribuie Însă lui Hadrian nu
numai intenţia de a părăsi provinciile cucer~te de T.r~ian, ~ar afirmă c~ar ::-
greşit, dacii nu intenţionat fals -: că Hadrla~ ar fI ma~OIat .aceste. te..rltorll,
«Dacia şi regiunile pierdute de parţl~. ~nfor~aţla es~e cu a~lt mal surprl~za~oare,
cu cît Fronto a trăit în epoca ~ntonll;ulor, cmd D.acI~ co~tmua.să !lJ?arţl~ă lmp.e-
riului. Dacă autorul s-a referIt la aJustarea terItorIUlUI provlDclel daCIce pnn
renunţarea la ocuparea efectivă a cîmpiei Munteniei ~i stabilirea de către Hadrian
a limesului Daciei pe rîul Olt, el a avut î~ parte drep~ate. Form1l:lare.a este ~sli
de aşa natură încît se poate pune la îndOIală autentICItatea pasaJ uluI respectIV.
Importa~te, dar extrem de sum?r.e sî~t ştirile lui D:i? Ca~sius asupra eveni-
mentelor din Dacia în timpul dommel lUI Marcus Aurelius ŞI Commodus. Răz-
boiul cu marcomanii a avut repercusiuni şi asupra situaţiei din Dacia, Însă din
păcate ele se r~flectă pr~a ane~ic în rezumatul lui Xiphilinus.
Invazia lUI Tarbos m DaCIa {LXXI, 11, 1), colomzarea unor grupurI de
barbari (LXXII, 11,4), apariţia a.s~ingi1or care atacă pe .~ostob?ci .ş~.p~ovoa~ !->
serie de tulburări la hotarele Daclel (LXXI, 12, 1), relaţllie cu lazlgIl ŞI pernusl"
_. _ _ c _ _ _ _ _ _
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XXI
.
t unea acordată a~es~ora de a face comerţ cu roxolanii prin provincia Dacia
(LXXI, 19, 2), prImIrea, probabil în calitate de « coloni 1), pe teritoriul provinciei
a.12 000 d.a?i liberi, în timpul domniei lui Commodus (LXXII, 3, 3), sînt prin-
t
CIpalele ştm pe care le găsim la Dio Cassius.
Din opera lui Pausania ne interesează relatarea despre invazia costobo-
cil.or, din :vremea ~omniei lui M. Aurelius, cînd au ajuns pînă în Grecia, trecînd
prm Moesla InferIOr unde au provocat, cum aflăm din inscripţii mişcări ale
I dacilor supuşi şi exploataţi de romani. '
i Singura lucrare va~oroasă din .se~olul al II-lea este geografia lui Claudius
.
? Ptolemae,;!s .. Operă erudltă, sobră, hpSltă de agrementele pe care le dau acestui
gen .descrlerlle sau anecdotele ce însoţesc alte lucrări ale epocii, ea este foarte
.~ p.reţlOasă pcntr~ g~ografia şi et~lOgra~ia I?aciei. Lucrarea prezintă însă lipsuri
i ŞI unel~ cOhtradICţll. Defectele el provm dm faptul că autorul a fost un învăţat
de cabmet, care n-a cunoscut realităţile de la Dunăre decît din lucrările prede-
cesorilor săi Agrippa, Maximos din Tir şi alţii. Ptolemeu ne-a transmis totuşi
cea mai completă listă a triburilor de pe teritoriul Daciei, ca şi o bogată listă
..
* I
I
a 10caiităţilor mai de seamă - 7t6Âtt<; - nu numai din provincia romanl!., dar
şi din teritoriile neocupate. Situaţia triburilo.r corespunde evident Daclei prero-
m~n~ .. ~~ lista «oraşelo.r 1) găsim numai cîteva care aparţin sigur perioadei
stapmlrll romane. în schImb numărul de 10caiităti dacice este foarte mare. Hota-
1 rele estice ale Daciei sînt puse o dată la fluviuî Tyras, iar altii dată la Hierasos
(Siret). ~ste evident că în primul caz el vorbeşte de Dacia preromană, în sens
,~,
e~no~r:.aflC,}~r în ?elălalt de h.otarul estic al provinciei romane. Cu toate lipsurile
?l d~flcultaJI~e el, opera lUI Ptolemeu rămîne un izvor nepreţuit pentru
Istona Daclel.
Istoria provinciei Dacia în secolul al III-lea e. n. este lipsită de o litera-
I tură contemporană. Din această cauză, una din perioadele cele mai zbuciumate
ale istoriei romanităţii de la Dunărea de Jos nu poate fi reconstituită decît cu
a~utorul .izvoarelor epigrafice şi arheologice. Pînă şi retragerea stăpînirii romane
t dm DaCIa, u~ moment capital pentru soarta populaţiei daco-romane trebuie
urmărită de abia în izvoarele serbede ale secolelor urml!.toare. Scriitorii di~ secolele
II-III, cu excepţia celor deja menţionaţi, dau multe informaţii disparate
despre epocile mai vechi ale istoriei dacilor, despre religia geto-dacilor, despre
obiceiuri ale tracilor şi sciţilor, extrase din autori mai vechi. Ei nu aduc, în ,I
fi esenţă, nimic nou decît cîte un detaliu necunoscut din alţi autori. Lucrlirile 101'
sînt pline de erudiţie. Se cunosc şi se reproduc ştirile gl!.site la predecesori, dar
nu se pro~u.c~ ni.ci o operă de mare suflu. Astfel ~rian~ interesant pentru descrie-
I re~ exp~~lţ~el lUI Alexandru la ~u~ăre, este folos~tor ŞI pentru d.escrierea ţl!.rmu­
,I lUI mlirn ŞI a braţelor Dunl!.rn dm al si\.u Penplus. Descrierea insulei Peuce
i contin,uă să rlimînl!. fantasticli şi legendară. La Lucian găsim ştirea cii sciţii se
I împart în p'ilop~or~i şi octapodes (=cei ~u opt picioare, m';llţimea celor care posedă
+ o cl!.ruţ~ ŞI ~OI. CII:l). Dupl!. el Zamolxls era un sclav dm Samos fugit la traci.
Fanta.stlcă .ŞI hpslt~ de valoare este ştirea aceluiaşi autor că dacii (geţii) au
.~ fost dlstruşI de TraIan in aşa mlisură încît. n-au rlimas decît patruzeci de oameni.
. Interesant amiinuntullui Polyainos că un fals dezertor cu numele de Seuthes
a atras pe macedonenii lui Lisimah în locuri neprielnice, din care cauzli au fost
. 1. înfrînţi de Dromichaites, dar cifra de 100000 de oameni căzuţi prizonieri
I împreună cu Lisimah este de domeniul fanteziei.
1 __ _

XXII INTRODUCEHE
Din opera lipsită de valoare a lui Claudius Galenos cu pnvlre Ia cauzele
deosebirilor fizice între diverse populaţii, nu reţinem decît ştirea, copiată de la
predecesori, despre sclavii daci şi geţi din comedia neo-atică.
Claudius Aclianus este interesant pentru detaliile asupra soiurilor de peşti
şi asupra pescuitului în Dunăre (pescuitul cu boii~ pe gheaţă). Vorbind de traci,
el ii califică de beţivi şi arată că nu cunosc. scnsul.
Problema scrisului Ia traci se pune şi pentru geto-daci. Informaţia lui
Claudius Aelianus, ca şi a izvoarelor pe care le-a utilizat acesta, are nevoie de
corectiv~. în adevăr, tracii nU dispuneau, după toate probabilităţ.ile, de un
alfabet propriu, ceea ce nu însemnează însă că nu foloseau scrisul. Inscripţia de
pe inelul de la Erzerovo (R. P. Bulgaria) dovedeşte că ei întrebuinţau alfa-
betul grecesc, iar inscripţia pe piatră găsită în săpăturile de la Seuthopolis
(R.P. Bulgaria) arată că scrierea greacă era folosită la curtea lui Seuthes. Este,
prin urmare, probabil ca ari~tocraţia tracică şi, indeosebi, preoţimea să fi
cunoscut şi folosit scrisul.
În ceea ce priveşte pe daci, situaţia pare a fi şi mai complexă. Dio Cassius
ne informează că burii au trimis lui Traian un mesaj scris pe un «burete », în
limba latină. O stampilă imprimată pe un dolium descoperit în cetatea dacă de
la Grădiştea-MunceIului poal-Lă inscripţia DECEBALUS PER SCORILO, tot
în caractere latine. Se poatc deduce din aceste două exemple că unii daci cuno-
şteau scrisul cu caractere latine şi chiar limba latină. Şi in acest caz este vorba
de clasa aristocraţilor. Ambele ştiri se referă însă la epoca lui Decebal cind
influenţa culturală şi ~0litică romană asupra dacilor ajunsese la apogeu. în
epoca lui Burebi~~a nil este exclus să se fi utili~at, ca .şi la tr~eii balcanic~/. scrierea
grecească. Apariţia unor eonsonante greceşti pe pIetre dm construcţnle de la
Grădişte ar constitui dovada cunoaşterii alfabetului grec. Cezar a înregistrat
o situaţie analogă la g~li (De bello Gallico, VI, XIV, 3) arătlnd că aceştia «( publicis
pripatisque rationibus, Graecis litteris utantur 1). • •
Herodian· ne informează că a poporul dac se mal numeşte ŞI daos 1), Iar
Danubis, şi Danusis. La Artemidoros găsim ştirea că geţii aveau sclavi care
erau tatuaţi, în timp ce la traci se tatuau copiii de origine nobilă, ştire ce vine în
contradicţie cu alte izvoare, care vorbesc de tatuarea femeilor nobile şi la geţi,
ca şi la traci. Onomasticonul lui Pollux vorbeşte dc o categor·ie de sclavi «vîn-
duţi pe sare 1).
Dexip este valoros pentru m:enlionarea atacului goţilor în Tracia, in
timpul lui Decius.
C. Iulius Solinus reproduce, după alte izvoare, de exemplu după Pliniu
cel Bătrîn, o serie de ştiri despre traci, în legătură cu credinţa lor în nemurire,
cu sentimentele de tristeţe la naştere şi de bucurie la moarte, vînzarea fetelor,
cumpărarea de soţi de către cele urite, beţia cu seminţe aruncate în foc etc. Este
o lucrare de compilaţie din care reţinem mai ales ştirea că pămîntul
Moesiei fusese numit de strămoşi, «pe drept, hambarullui Ceres Il, din cauza
fertilităţii lui.
La Porphyrios găsim etimologia cuvîntului Zalmoxis de la Zalmos = piele
de urs. Autorul menţionează şi un al doilea sens arătînd că unii îl traduc prin
«bărbat străin ».
Paradoxographus Vaticanus ne transmite informaţia că geţii întîmpină
cu lovituri de tobă tunetele lui Zeus şi că îl ameninţă pe zeu trăgînd cu arcul
~.-~~-----.~~ _.~-~-------""------
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI XXIII
spre ccr. Sensul acestui obicei getic, menţionat şi de Herodot, ar putea constitui
subiectul unei cercetări etnografice.
Printre ultimele lucrări incluse în volumul 1 al culegerii noastre se găseşte
şi Tabula Peutingeriana deoarece, după C. Daicoviciu şi Eug. Manni, ea reflectă
situaţia de pe la anii 251-260 e. n., dată apropiată de evenimentul cu care se
încheie o etapă importantă din istoria veche a poporului nostru, retragerea
stăpînirii romane din Dacia.
La capătul acestei introduceri, rezultă că istoria Daciei preromane, ca şi a
.r. provinciei romane nu se poate Întocmi numai pe baza izvoarelor narative ajunse
pînă la noi. Nici unul din popoarele locuind în spaţiul carpato-dunărean n-a
avut o literatură proprie. Din această cauză, informaţiile privitoare la aceste
l
populaţii sint, în cea mai mare măsură, întîmplătoare, mai abundente în momen-
tele cînd statele elenistice sau Imperiul roman au interese şi acţionează în ţinu­
turile respective, aproape inexistente pcntru celelaltc perioade. Chiar după
încadrarea Daeiei în Imperiul roman, aceasta fiind o provincie situată Ia peri-
feria celui mai vast stat creal în antichitate, referinţele asupra evenimentelor
.q inter~e lipsesc aproape cu totul din izvoarele vremii ..
Intr-o atare situaţie, istoricii trebuie să recurgă la izvoarele inepuizabile
de caracter epigrafic şi arheologic. 1'; lImai acestea din urmă îi pot ajuta să recon-
stituie liniile şi ritmul de dezvoltarc a societăţii băştinaşe, viaţa reală în aspectele
1 ei multilaterale ~i cu detaliile specifice condiţiilor istorice locale.
Nu vrem să spunem, fireşte, că din cauza Iipsmilor semnalate izvoarele nara-
tive devin de prisos. Dimpotrivă, utilizate ClI discernăw!!!l şi spirit critic, ele sînt
l·
foarte preţioase. Pentru a le pune Îllsă În valoare, ştirile ajunse pînă Ia noi
trebuie să fie cunoscutc în totalitatea lor, analizate şi comparate unele cu altele.
In al doilea rînd, ele sc ccr confirmate sau infirmate de celelalte categorii de
izvoare. Numai utilizarea tuturOl· surselor existente duce la concluzii definitive.
• Sperăm că adunarea şi publicarea la un loe a ştirilor disparate din operele scrii-
'. torilor antici va contribui la cunoaşterea mai profundă a istoriei vechi a patriei
noastre şi va da prilej celor ce se interesează de această epocă să descopere fapte
noi şi să aducă interpretări mai juste în ceea ce priveşte evenimentele oglindite
1I de multe ori insuficient în scrierile celor vechi.
,
.!l Pro/. GH. ŞTEFAN
1 Mombru corespondent al Academiei R.P.R.
i~
Il'
I
 \',

ABREVIERI

DAICOVICtu, Tran- C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l'antiquits, Buc3l'est,

/ 1945.
sylvanie.
FG"Hist Die Fragmente der griechişchen Hjştoriker herausgegeben yon
Felix Jacoby. Weidmann, Berlin şi Brill, Leiden, 1923-.
FHG Fragmenta hia/oricorum Graeeorum . .. indice plenissimo instruxe-
.. unt Cal'. et Theod. Miilleri. Val. I - V, Firmin Didot, Paris,
1841-1870.
GGM Geographi Graeei Minores e codicibus recognoYit... Carolus
Miillerus. VoI. I-Il, Firmin Didot, P~ris, 1855-1861.
Istoria Rom'niei. 1. Comuna primitivă. Sclavagismul. Perioada
IZVOARE
Is!. Rom.
de trecere la (BtI.dalism, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti,1960. PRIVIND ISTORIA ROMîNIEI
PATSCH, Beitrăge C. PATSCH, Beitrăge Ziur Volkerkunde \Ion Sadosteuropa.
V. Au,s 800 J ahrBn vOI'romischer und .riimjşc/Jel· Gesehichle S udost-
wropllS. I. Tei!: Bia Ziur Festsetzung der Romer in Transdanubiell, I
Viena, 1932 (~Akademie dar Wissenschaften. Philos.-hist. 1<1.,
Sitzungsberichte~, 214. Bd., 1. Abh.).
PATSCH, Kallll'( C. P ATSCH, Beitrilge zur Viil1rerkunde van Sudoslcuropa. V. 2.
DeI' Kamp{ tin! den DOllaura'tm unler Domitian und Trajan.
Viena, 1937 (~Akademie der Wissenschaften. Philos.-hist. KI.,
SiLzungsherichte $, 217. Bd., 1 Abh.).
PÂRVAN, Ve/ica V. PÂRVAN, Getica. O pl'otoislorie a Daciei, Bucureşti, 1926
(. Academia Romlnă. Mem. secţ. ist. », III, t. III, mem. 2).
PCGF Poetarum comicorum Graecorum fragmenta post Augustum Meineke
recognovit et Latine transtulit F. H. BoLhe, Firmin Didot,
Paris, 1855.
PIPPlDl, Contribuţii D. M. PIPPIDI, ()olltribuţii la istoria veche a Romîniei, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1958.
RE Real-Encyclopădie der classischm Altertttmswisasnschalt begl'iindet
"on A. Pauly, l\e\le Bearbeitung von G. Wissowa, W. Kroll
n.a., Stnttg(rf\ 1896-.
RUSSU, Re!. dac. 1. I. RUlau, Religia geto-dacilor, in "Anuarul Iustitutului de
Studii Clalice'~, Cluj, V (19~~-19~8), p. 61-139.
SCIV Sludii ,i cercetări de istorie veche, Bucureşti, 1950 -.
SHA Scriptores hiştoriae Augustae edidit Ernestus Hoh!. Voi. I-II.
Teubner, Leipzig, 1927.
STEIN, Leg. Moes. A. STEIN, Die Legaten van Moesien, Budapesta, 1%0 (Disser-
tationes Pannonicae, I, 11).
VULPE, Dobl'Oudja R. VULPE, Hjştoire ancienne de la Dobroudja, Bucureşti, 1938
(Academie Roumaine. Connaissance de la terre et de la pensee
l'ouruaines. IV: La Dobroudja, p. 35 -~54).
 ]
·~·t
I. HLIOÂOl I. HESIOD
,;
~:"J
.-i

,1
Originar din Cyme, situat pe ţărmul egean al Asiei Mici, Hesiod a trăit
in Asera din Beoţia, probabil în secolul al VIII-lea l.e.D. A fost în tinereţe
pllstor şi a cunoscut de aproape viaţa agricolă. Este autorul a două poeme
didactice, intitulate Teogonia şi Munci şi zile.
Ediţia: Hesiode, TMogonie. Les fravaux el les jours. Le boucliel'. Texte
I
etabli et traduit par Paul Mazon. Les Belles Lettres, Paris, 1928.

0EorONIA TEOGONIA
·1
337-339. Tethys 1 a născut Oceanului fluviîle cu valuri agitate:
337 -339. T'Y)euc; 8' '.Q !.Cl.v0 llo't'Cl.fLouC; 't'exe 8w~e'J't'Cl.C;,
Ne'i:A6v 't" 'AAcpe~6v 't'e XCl.t ' H tn8C1.vov ~Cl.eu8(v'Y)v,
Nilul, Alfeul, Eridanul cel adînc,
Strimonul, Meandrul şi Istrul care curge frumos. 5
I
5 L't'PUfL6VCI. MCl.tCJ.v8p6v 're XCl.t "Ia't'pov XCl.AALpeeepOv.
I
I
..
I
:1
I

1 Fiică a lui Uranos ~i Ceea, Tethys s-a căsătorit, potrivit mitologiei, cu fratele ei
Oceanul şi a dat naştere tuturor rîul'Îlor din Jume. .I
II. A P K TIN O l' II. ARC TIN O S

Poet fără importanţă, despre care nu ştim in ce timp a trăit. 1 se atribuie

două poeme din ciclul epic homeric (Etiopia şi Cucerirea Ilioflului) , precum şi
epopeea Tilanomahia. De fapt ele sînt opere anonime, pe care mulţi scriitori
antici le citează fără autor.
Ediţia: Epicorum Graecorttm Fragmenta collegit Godofredus Kinkcl, voI. 1.
Teubner, Leipzig, 1877, p. 32-33.

AI0IOIII~ ETIOPIA

. A.mazoana Pentesilee.a,. fiica lui Ares, de neam trac, soseşte în ajutorul

trOlemlor. Ea se luptă vIteJeşte. Dar este ucisă de către Ahile şi troienii o
înmormîntează. Ahile omoară pe Tersit, deoarece este certat şi ocărît de acesta 6
pentru ~u?ir~a~ sa faţ~ de Pen~esile~a. De ~ceea, între ahei se iscă o neînţele­
gerc, prrcmUlta de uCiderea IUJ Terslt. ApOI Ahile pleacă pe mare spre Lesbos
unde aduce jertfe în cinstea lui Apolo, Artemidei şi a Latonei şi este purificaf
pentru omorul său de către Odiseu.. . 10 _
. D~pă ce Ahile .pune pe fu.gă pe t.roieni şi pătrunde în oraş, este ucis de
Paris ŞI Apolo: în Jurul leşulU1 se încmge o luptă înverşunată. Aias îl ia şi-l
duce la corăbiI, în vreme ce Odiseu ţine piept troienilor. Apoi ei îl înmormîn-
tează ~e Antilol~ 1 ş~ :x'pu~ cadavr~1l lui Ahile. Sosind Thetys 2, însoţită de 15
Muze ŞI de surorile el, IŞI phnge copilul. După aceea Thetys răpeşte de pe rug
pe fiul său şi-l poartă 3 în insula Leuce 4. Aheii, făcîndu-i mormînt prin îngră­
mădirea pămîntului, rînduiesc în cinstea lui o întrecere, iar pentru armele sale
se iscă o ceartă între Odiseu şi Aias.

1 Fiul lui Nestor.

2 Mama lui Ahile.
3 Vezi Pindar, nota 20.
4 Vezi Arian, notele 31 şi 32.
 III. l:: 1 M n N 1 L\ H 1: O K E 1 O 1: III. S 1Mo N rDE D rN CE oS

Născut tn anul 556 te.n. In insula Ceas, Simonide a venit la Atena, apoi a
petrecut un timp in Tesalia şi a murit in Sicilia, în anul (,68. Este unul
dintre cei mai mari lirici greci. Din opera lui nu ni a-au pi!.strat decît fragmente.
Ediţia: Th. Bergk-Ed. Hiller, in Poetae Lyrici Graeci, voI. 111, Teubner,
Leipzig, 1914.

Fr. 114 (64). 'HEplYJ r€pcX.V€L(X, x(Xxov At7t(X~, &)cp€AEV "Icr't'pov Fr. 114 (64). 0, Geraneia, împresuraU. de neguri, stlncll aduclltoare de neno-
-r1iAE: x(X! ex 1:xu!Mcov !J.(Xxpov apa" TcX.v(Xw. rociri, de ce n-a izbutit el să vadll 1 Istrul
cel lndepllrtat şi Tanaisul cel lung, care. vine de la sciţi?

\
1

1 Literal: «de ce nu a văzut •. Această epigramă funerară este închinată unui naufra-
giat, pe care poetul îl deplînge pentru clHătoria lui nefericită pe mare.
 IV. E K A TAI O ~ IV. H E CAT E u

De neam nobil, Recatcu a trăit aproximativ Între anii 550-470 î.e.n. şi a

luat parte la răscoala ioniană Împotriva perşilor. A făcut călătorii lungi şi a
scris opere de istorie şi geografie, din care nu ne-au rămas decît puţine
frînturi.
Ediţia: FGrRist 1, p. 28.

Apud STEPH. BYZ. s. vv. La STEPHANOS DIN BIZANŢ, sub cUl'intele:

170 S. Kp6~u~OL· ~evo<; 1tpo<; v6,"ov cX.V€fL OU Fr. 170 sub crobizi: Neam 1 la miazăzi de Istru. Hecateu, în Europa:
De unde pămintul crobizilor. 5
,"ou "IO"t'pou. 'EXCX,"CXLO<; Eup6>1t1l' Fr. 171 sub trizi: Neam 'la miazăzi de Istru. Hecateu, în Europa.
5 t~ ou KPO~U~LX~ ~ Yli· Fr. 172 sub Orgame: Cetate S lîngă Istru. Hecateu, in Europa.
171 s. T PL~OL' ~evo<; 1tPo<; v6,"ov "Icr,"pou.
'EXCX,"CXLOC; EUp6>1t1l·
in 3. 'OPY&fL"fj' 1t6ALC; t1tt '"ci> "Icr,"pcp. 'Excx-
,"CXLOC; EupW1tIl'

t.

1 Trib getic din Dobrogea.

2 Alt trib getic din Dobrogea. .
8 .~r?babil localitatea Argamum, de la capul Doloiman, care apare şi la Procopius,
De aedtftct!s, IV, 11, 20, (vezi Isi. Rom., p. 259). Pentru săpălul'ile arheologice efectuate aici
şi care au dat la iveaU, doar materiale tîrzii, bizantine, vezi P. Nicorescu, in In lHetnoria
lui F asile Pdrvan, Bucure~ti, 1934, p. 222 şi Ul'lU.
 V. A 1 ~ X l' AO ~ V.
Fr. 73. Tov "IO'"t"(:loV <P'YJO'~v €x. ....WV ·1'7t'ep~opec.uv
X(("t"((c:pepeO'e((L, X((~ "t"wv ·Pm(((c.uv opwv' oU"t'
8e t!7t'ev &XOAOlJOWV "t"CI> Alax.UAlf tv
A!)O!L~vlf IIpo!L1jOet MyoV .... L "t"OU"t'o.
5
Fr. 155. "IO' .... pot; "t'o~((u"t'ex<; 7t'expeevout; E~e6xe ....ex~
"t'pt<pe:~v.
Fr .. 198. 'AAA't7t'7t'cXX1j<; ~pc.u"t'~pet; eUVO!LOL ~XUe((L.
E se H 1L
t
t
I
Primul mare poet tragic atenian, Eschil s-a născut in jurul anului 525
te.n. şi a murit pe la 456. A luat parte la luptele de la Maraton (480) ~i Sala-
mina (479) impotriva pel'şilor şi a scris numeroase tragedii (66 de titluri cunos-
cute), din care nu ni s-au păstrat dectt şapte.
Ediţia: Tragicorum Graecorum Fragmenla recensuit Augustus Nauck.
Editio secunda. Teubner, Leipzig, 1926.
Fr. 73 Spune cli Istrul de la hiperboreeni
şi
din munţii Ripei 1 coboară. Aşa
" c.u zicea el, urmind pe Eschil,
care afirmase aceasta in Prometeu descătuşat. 5
Fr. 155 (din tragedia Niobe). Fluviul Istru se laudă că pe malurile lui cresc
asemenea fecioare 2.
Fr. 198 (din tragedia Prometeu descăluşat). Sciţii cel cu· păşuni frumoase,
mîncători de brînză din lapte de iapă.
1 In antichitate se credea că munţii Ripei se află in nordul Europei, .pe teritoriul
hiperboreenilor. Aceşti munţi legendari - a căror localizare variază după autor - par a
se fi intins, In tradiţia antică, in spaţiul dintre Ural şi Britania. In fragmentul de faţă regăsim
vechile informaţii ioniene (Hecateu) despre izvoarele Istrului, care s-ar găsi la neamurile
celtice din Britania, considerate ca populaţii hiperboreeane. Vezi RE, IA, col. 883-'1.
I Amazoanele.
 VI. II INIlAPOr VI. P 1 ~ DAR

Cel mai de seamă poet liric al Tebei, Pinda!' a trăit intre anii 518 şi 438
l.e.n. Cl'ealia su poeticA cuprinde lil'ica corală cu subiecte foarte variate: imnuri,
c.tu1ece de laudă in cinstea zeilor, glorificiiri ale învingătorilor la intrecerile
pancJenice (epinieii) etc. Nu ni s-au piistrat decît Epiniciile, rinduite În 4 cărţi:
Olimpicele, Piticele, Nemeenele şi Istmicele.
Ediţii: Pindare, [Oeuvres]. Texte !itabli et t!'aduit par Aime Puech,
voI. I-IV, Les Belles Lettres, Paris, 1931; Se/lOlia vetera in Pindari
cal'lIIilla recensuit A. B. Dl'~chmann, voI. I-III, Leipzig, 1903-1910.

OAYMnIONIKON OLIMPICELE

r', 11-17 (19-29) ... Kpcd\lw\I EqJE't'!LcX~ III, 11-17 (19-29) ... îndeplinind poruncile 1
'HPIXXA~O~ 7tpO't'€PIX~ slrăvechi ale lui Heracles,
5 &'t'PEX~~ 'E"AIX\lo8~xlXe:; yAEqJ&.PW\I At- dreptul Hellanodicas 2 din E tolia 5
't'WAOe:; &\I~P UtjJ6fJEv deasupra pleoapelor şi în
jurul părului aceluia pune
&!LqJ! X6!LIXLCn ~&.A 'Yl y"IXu- podoaba verde de măslin, pe care
x6:x.polX x60'!Lo\l tAIX~IXe:;, 't'&.V 7ton de la izvoarele umbroase ale Istrului
"IO''t'FOU &na O'XLIXpaV 7tIX- odinioară o adusese fiul 10
yav g\lELXEV 'A!LqJL't'PUWVL&.8IX~, lui Amfitrion S - amintire strălucită a
10
întrecerilor din OIimpia -, şi înduplecase prin vorbele sale norodul
!Lva!Loc 't'W\I 'OAU!L7t~~ X&."ALO''t'O\l &if)AW\I,
hiperboreenilol' 4, slujitori ai lui Apolo.
8a!Lw\I • rnEp~opewv 7tELO'tXLC; 'A7t6AAW-
VO~ .&EpOC7tOV't"oc A6y'P'
III, 25.-28 (45-48). Atunci îl Îndemnă inima 5
să plece spre ţara istriană 6, unde-l primi fiica 7 Latonei, 15
r', 25-28 (45-48). Ll~ 't'6't" te:; YIX!oc\l 7t0PEUE\I' .&u!LOC; &P!LIX zeiţa cea pricepută la mÎnatul caiIOl';
15 , 10''t'PL-rl\l 'ILV' ~Vf)1X AIX't'ouc; el venise din Arcadia ...
t7t7t00'61X .&uy&.'t'1) P
8e~oc't" n,fJO\l't" ,ApXlX8tlXc; . VIII, 48-49 (61-63) ... [zeulJ 8 se îndreptă spre Xanthos,
ducîndu-se la amazoanele cele dibace la călărie şi spre Istru.
I
H', 48-49 (62-63) . 1 Dup" legendă jocurile olimpice au lost institu·ite de Heracles.
Judecător la jocurile olimpice.
Heracles. ef. seolia respectivă.
• Populaţie mitică din nordul Europei, care apare in multe legende din ciclul
lui Apolo.
5 Pe Heracles care, urmărind cerboaica cu coarnele de aur - cea de-a patt-a munc11 a
eroului -, se îndrepta spre hipel·boree:ti.
• Adică ţinutul ele unde izvoră~te DunăI:ea (vezi Eshil, nota 1, dar cI. şi seolia
respectivă).
7.. Artenlis .
• 1l"Opt'JEV A (= Ambrosianus C 222): -'LV cett. 8 Apolo făcuse o profeţie privitoare la Tl·aria.
 14 PINDAH
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 15
rrreIONIKON
PITICE
~' 200 . .. -206 (361 -366) 1;,)\1 N o't"ou o' IXlJPIXLC; E:7C' 'A~d­
IV, 200 ... -206 (361-366). Conduşi de suflarea vintului Notos',
\lOU oŢ6!J.1X 7C€!J.7r6!J.€\lOL ei 10 au venit la gura 11 mării neospitaliere 12.
~AUeO'J' e'J.&' &"'(\10\1 II OO€LScXW'JOC; €O"-
" Aici au închinat un lăcaş neprihănit
5 O"IXVT' tVIX),,(OU 't"e!J.&Voc;· lui Poseidon, zeul mării.
în locul acela au găsit o cireadă roşie de tauri traci
tpOL'JLO"O"IX O€ 0p1Ji:x(w\I !ireAIX

XIXt 'J€6X't"LO"'t"O\l
.-
1
't'IXUPWV

)"LeW\I ~O!LOLO .&i'JlXp.

U7CIXPXev
şi temelia de curînd clădită a unui altar de piatră.

NEMEENELE
NEMEONIKON
IV, 45 ..• -50 (78-81) ... Aia sare Salamina moştenire de la tatăl său. 10
tn Pontul Euxin, Ahile locuieşte într-o strălucitoare 13
10 il' 45 ... -50 (78-81) ... insulă.

SCOLII LA PINDAR

La Olimpice, III, 25a. De Ia, izvoarele umbroase ale Istrului. Izvoarele

SCHOLIA IN PINDARI CARMINA Istrului sînt presupuse in ţinutul hiperboreenilor u. b. Fluviul Istru curge prin 15
ţinuturile multor neamuri ale Europei şi îşi are izvoarele în ţara hiperboreenilor.
El se numeşte acum Danubis. c. Poetul numeşte umbroase izvoarele, fie pentru
că sint adînci, fie pentru că sînt umbrite de vegetaţia măslinilor din jurul lor.
La Olimpice, III, 45e. Il îndemna inima. De aceea Heracles dorea să ajungă 20
pe pămîntul fluviului Istru in Sciţia 15 unde l-a primit Artemis, cînd Necesi-
tatea, cll.reia se supunea tatăl său, tI făcuse a da ascultare poruncilor şi solilor
lui Euristeus, spre a duce cerboaica închinată odinioară de către Taigeta 16
zeiţei Artemis Orthoia. 25
La Olimpice, III, 46a. 'IO"t'p(~v v~v: dacă scriem cu doi 'IV, 'Ia't'p(~v vw
trebuie să înţelegem Sciţia, unde istriana Artemis l-a primit pe Heracles. Artemis
este numită istriana, fie după Istru, în jurul căruia locuiesc amazoanele, care o
cinstesc mult pe zeiţă, fie după tribul scitic al taurilor 11, care locuiesc în preajma 30
Istrului şi care, de asemenea, o cinstesc pe Artemis 18. Unii citesc istriana,
înţelegînd «în ţara istriană 1).

8 Vînt de sud.
10 Argonauţii. Cf. Apollonios din Rodos, IV, 298 şi urm.
11 Bosporul.
11 Marea Neagră. ·Cf. Strabon, VII, 3, 6.
ta Leuce, vezi Arian, notele 31 şi 32.
l i Vezi nota 4.
15 Aceasta este o interpretare tirzie, vezi nota 6.
18 Fiica titanuJui Atlas, una din Pleiade.
17 Populaţie din Crimeea. Reprezentau resturi ale cimerieniIor sau poate rămăşiţe
preindoeuropene (vezi N. N. Pogrebova in COCmOIlHU8 npOOAeM c/(uţpo-capMamc/(ou apxeoAozuu
/( /(oHţpepeHllulI HHcm. Hcm. Mam. KYAl1l., MoCJCll8" 1954) la care B-a păstrat obiceiul jert-
felor umane.
18 Un cult barbar local, cu sacrificii umane, care a rost asimilat de greci cu cel al zeiţei
Artemis.
 16 PINDAR IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 17

,
e:~C;
,
't''Y)V ~
°
a'
~XUv~IXV
'a , IXU't'OV
vUfL0C; " ,
7tIXPWPfL 'Y)O'e:v. 'A P~O''t'IXPX0C;'
' ,
e:~C;
Inima îl îndemna spre Sciţia, Aristarh 19 explică astfcl: Să meargă în pămîn­
tul unde l-a primit istriana Artemis. Poetul arată din nou sosirea la hiperboreeni,
't'~V y~V ~A8e:~v, 57tou IXO't'OV ~ 'IO''t'p(1X "Ap't'e:fL~C; t)7te:ae~IX't'O. a'Y)AO~
la izvoarele Istrului, căci în chipul acesta Artemis este cinstită îndeosebi acolo
oe:
'1>' 7t1X1\~V
'" 't''Y)V
, " Y 7te:P!""Ope:OUC;
e:~C; (.)., '" 't'1XC; 't'OU- "1 O''t"pOU 7t'Y)YIXC;
e:m ' <1.ql~<,~V·
l! 1:"
de către tribul scitic al taurilor. Unii scriu cu doi 'VV şi explică expresia poetului 5
txd yxp oihwc; 't'~fLa't'IXL ~ "Ap't'e:fL~C; ()'t"~ Wf.A~O''t'1X txe:~ &7tO TlXupwv astfel: Atunci inima l-a îndemnat pe Heracles să se ducă în ţara istriană.
6 't'OU- ~ a - "a "
~xuv~XOU e:vvouC;. e:V~OL oe: XIX~ 1"'
'1>' '(.)., ,
vv yplXqlouO'~ XXL"'t'OV., ,
I\OYOV La Nemeene, IV, 79a, în Pontul Euxin poetul cîntă tot neamul egineţilor,
&7te:u8uvouO'w oihw' 't'a't'e: 8~ O 8UfLOC; 7tIXPWPfL'Y)O'e: 't'ov 'HpIXXAeIX pentru că a stăruit în multe locuri. Există o insulă în Pontul Euxin numită 10
'insula Albă, unde se pare că a fost transportat trupul lui Ahile de către Thetys 20.
t7tl 't'~V 'IO''t'pLIXV y~V 7tO pe:Ue:0'8CXL.
Unii arată şi nişte locuri de alergare pentru exerciţiile gimnastice ale eroului.
Ad. Nem. IV, 79a. 'E'I 8'Eo~dv~ 7te:Mye:t' 7taV 'rO yevoc; 't'wv Iar Pindar a numit în chip metaforic insula Albă - insula cea strălucitoare,
Aty~v~'t'wv UfLvd, ()'t'~ 7tOAAWV 't'a7tw'l U7t~p~e:v. ~O'n 8~ 't'~C; t7tl 't'OU deoarece culoarea albă este strălucitoare. Ea poartă numele de Albă din pricina
10 EO~e:LVOU 7tav't'ou XCXAOUfLev'Y) Ae:ux~ v~o'oc;, dc; ~v 8oxe:~ 't'o 'AX~AAewc; mulţimii păsărilor [bîtlani], care îşi fac acolo cuiburi, Căci navigatorilor le
O'WfLlX U7tO eh~8oc; !J.e:'t'cxxe:XOfL(cr81X~· xcxl 8p6fLOUC; 't'LVtXC; 8e:LXVUOUO'L apare aIbă. Altă explicaţie: ţărmul numit alb, din Pontul Euxin, pe care apar 15
mulţi bîtlani, face insula să pară navigatorilor albă. Ea se mai numeşte şi
a~tX 't'tX 't'OU ~pWOC; YUfLVIXO'LIX. (; 8~ TI(v8cxpoc; qllXe:vvtX'l v~crov 't'~V Ae:ux~v
«Locul alergării lui Ahile .) 21. Ahile voia să ia de soţie pe Ifigenia şi aceasta
!J.e:'t'IXA'Y)7t't'LXWC; 8~ ql'Y)O'~' qlxe:WOV ytXp ":0 Ae:uxav tO''t'l. Ae:ux ~ 8e XCXAe:~'t'CXl fusese adusă pentru el în Aulida, după ce grecii nu avuseseră condiţii prielnice
aLtX 't'o 7tA~8 aC; ":W'I twe:ocrcre:uav't"wv 6pvewv [~'t'Ol &pw8LWV]' CPIXV":IX- de navigaţie spre Ilion şi voiseră 5-0 injunghie 22 pentru o bună plutire; Artemis 20
15 CiLIXV ytXp 't'OLCXU't''Y)V ,,:otc; 7tAeoucrL 7tlXpexe:L. &AAWC;. 't'~V Ae:yofLev'Y)v Însă a răpit-o 23 şi a dus-o in Taurida, regiune a Sciţiei; iar Ahile, care o iubea,
A e:UX'Y)V \ , , , E'!:' I , ,..,. i..J 't" , a însoţit-o pînă În această insulă numită AIbă.
U<,e:LVCP 7tOV't'Cjl, e:v Il 7t1\e:~cr't"Ol e:PWolOL qlCXlVO-
N
IXX't"'Y)V e:v 't"Cjl
fLe:VOL &xe:r6e:v 't'orc; 1tA€OUO'L fL'Y)VUOUcrlV IXO't'~V. cxu't''Y) XCXAe:r't'CXL XIX:'
, AXlAAewc; 8pa!J.oc;, ~7te:la~ fLv'Y)cr't'e:uOfL€VOU 't'ou 'AXLAA€WC; 't"~v 'Icptye-
Ve:L'XV &Xfle:tCiIXV 't'e: aLtX 't"·~v cxu't'OU 7tp6CPlXcrlV dc; AUAL81X, ye:vofLev'Y)C;
20 ..
&7tAOLIXC; 't'orc; "EAA'Y)CiW dc; "IA~ov ~et 'Y)CiIXV O'qlCXYLIXO'IXL U7t~P e:07tAOLCXC;,
xlXl T~C; 'Ap't"efLLaOC; od)'t'~v &p7tIXCiIXO''Y)C; xcxl ~7t1. Tcxupouc; 't'~c; ~XU8LIXC;
Ta7tO'1 &YIX'(oucr'Y)c; ~7te:aLWX::;V &pwv O 'AXLAAe:UC;, xlXl cruv'Y)xoAoufl'Y)cre:
fL€XPL ,,:w)-r-fJC; T~C; V·h.Ciou 't'~c; Ae:yofL€v"I)C; Ae:ux~c;. . -',
.......

----~. "_:

19 Celebru filolog alexandrin din secolul al II-lea te.n.

10 După legendele posthomerice, eroul grec a fost răsplătit pentru cnrajnllui să trăiascll
fericit pe insula Leuce, unde S6 c1\sătoreşte cu Ifigenia, Medeea Bau Elena,
I l Confuzie cu 'AX~AAt(o)~ ap6f1.0~, o peninsulă de la gurile Niprului, vezi Arian, nota 30,
•• Spre a îndupleca pe zeiţa Artemis care, de supărare împotriva lui Agamemnon,
oprise vinturile,
23 Fiindcă nu fusese de acord cu această jertfă.

2 - c, 1414
 VII. ~O 4> O K A E O T ~ VII. S O FOC L E

Al doilea mare tragic grec a trăit la Atena Între anii 497 şi 405 te.n.
Sofocle a luat parte activă la viaţa statului, fiind şi strateg Între anii lolo1-439.
El a îmbunătăţit tehnica tragediei, sporind numărul actorilor şi al participan-
ţilor la cor. Din tragediile lui s-au păstrat in intregime şapte.
Edi~ii: Sophocle, [Oeul1res]-Text etabli et traduit par Paul Masqueray,
voI. I-II, Les Belle Lettres, Paris, 1929-193lo; Tragicorum Graecorum Frag-
menta recensuit Augustus Nauck. Editio secunda, Teubner, Leipzig, 1926.

OI~III01':E T1'PANNO:E EDIP REGE

1227 -1229. O!IJ.<XL î'cXP oih·' &.V "!er't"pov o~'t"e <I>iierL'\l &.v 1227-1229. De bună seamă, cred că nici Istrul, nici Phasis-ul nu ar putea
spăla, purificînd-o, această casă 1. Atît de multe [nelegiuiri]
V(~<XL xIX6IXPIJ.c'!l 't"~v3e: 't"~v er't"ey 'YJV , 5erIX ascunde ea. 6
6 XEQ6e:L ..• FI'. 432. (din tragedia Oinomaos). Cu pielea capului jupuită cu păr cu
tot, ca ştergar, după chipul scitic 2.
Fr. 432. ~X\)6Ler't"t xeLp6!J-IXx't"pOV ex3e3IXpIJ.e\loc; Fr. 503- 508. (din tragedia:) Sciţii.
Fr. 503-508. ~KT0AI. Fr. 523. (din tragedia Tereu '.) O, Soare, lumină prea cinstită de tracii
e
Fr. 523. "HALe, qnAbrnoLC; P1l;t 7tp€er~Ler't"O\l er€AIXC;. iubitori de cai!
Fr. 547. (din tragedia Triptolem 4 .) Şi Charnabon, care în timpurile de faţă
Fr. 547. Kd X(XP\I(x~(;)v't"ol:; OI:; re't"(;)v ~PXe:L 't"cX \1\)\1. domneşte peste geţi 6.

f\
1 Familia Labdacizilor, din care făcea parte Edip.
J I Cf. Herodot, IV, 64.
3 Rege mitologic trac, care trece drept fiul lui Ares.
• Rege mitologic din Eleusis, care primise de la zeiţa Demeter un car tras de doi dragoni
înaripaţi, cu care cutreiera lumea semănînd pretlltindeni boabe de griu.
& Pasajul consemnează cea mai veche menţiune a geţilor. Nu putem şti ins1\. dacă
este vorba despre triburi de la nordul sau sudul Dunării.

2*
 VIII. E A A ANI K O Y VIII. H E L LAN 1 COS

S-a născut la :'vlitilene şi a L!'r,it în prima jumr,tate a secolului al V-lea

Le.n., fiind ceva mai tin,,!' declt Herodot. Hellanicos a odunat mitUl'j şi legende,
pe care le-a rinduit In mai multe scrieri, fie dup,i genealogii, Cie după ţinuturi
şi epoci. "en loc deosebit, pentru isLoria ţii1'ii noastl'e, îl are opera sa numită
Obiceiuri barbare, In care a cules şthi despre traiul populaţiilor "egreceşti. Din
tnate scrierile sale S-RII păstrat doar cîteva rrintUl'i
Ediţia: FGrHist, r, p. 125-126.

KTI1:EI1: E0NON KAI nOAEON ÎNTEMEIERI DE NEAMURI ŞI ORAŞE

E!::. 66, Athenaios X, 4~7. S

~ellanicos în ,opera 1ntemeieri spune că
b:r<:,a .s~ p:egl1tcşt~ dm răd.~ctIll, scrund astfel: «El beau bere făcută din nişte
radacml, mtocmal ea traCll care beau bere pregătită din orz ».

OBICEIURI BARBARE
BAPBAPIKA NOMIMA
. ~r. 73. PHOT. SUID., la Zarr!olxis (ET. M. 407, 45). Scitul fiind robul
lUI Pl~agora:- cum n? p~v:ste~te Hero?ot în cart~~ a IV-a (95)~, înapoindu-~e
la el m ţara a dat mvaţatufl oamemlor cu prIVIre' Ia nemurIrea sufletului.
Mna seas sp.unc ;ă la .ge1i e.ste cinstit .Cronos şi că el poartă numele Zamolxis 1. 10
HellaI?Icos ~n OblC?W'.l ba/:b?~e ~ICC .c~ [Zamolxis] a fost un grec care a
ar?tll:t geţl~o~ ~m Ţracla rItul II?IţI~rll relIgIoase. EI le spunea că nici 4el şi nici
cel dm tovaraşIa lUI ,nu vor murI, CI vor 'avea parte de Loate bunurile. In vreme
ce spunea. acest~?, şI-a. construit ? ca.să s~b pămînt, a.l?o,i, - dispărînd pe !leaş­
teptatc dm OChll t~acIlor. - a .!ralt mlr-msa. Iar geţll 11 duceau dorul. In al 15
patrulea an, a re~pa~ut ŞI tra~ll credeau tot ce le spunea.
Poves.tesc unII ca Za~ulxlS a fost ro~ la Pitagora, fiul lui :\'Inesal'chos, din
Samos. ~hb.erat, a .nă~Coclt aceste lucrufI. Dar mi se pare că Zamolxis a trăit
cu. mult .mamtea lUI PItag~ra .. Cred în nemurire şi terizii şi crobizii. Ei spun că
cel morţI pleacli.la Zamobos ŞI că se vor reîntoarce. Din totdeauna ei au crezut 20
că aceste.lucrul'l sînt adevărate. Aduc jertfe şi benchetuiesc ca şi cum mortul
se va reIntoarce,

1 Vezi RUSSlI, ReI. dat., p, 84-102.

 IX. <D E P E K Y L\ H L O A 0 H N A 10 L IX. FER E C 1 D E DIN A TEN A

A fost unul dintre primii prozatori atenieni; în jurul anului 454 Le.n. a
scris o lucrare, in zece cărţi, numită Genealogii, in care înfăţişa miturile privi-
toare la naşterea zeilor şi a familiilor nobile. Din această operă plină de fantezie
s-au păstrat numai cîteva frînturi.
Ediţia: FGrHist, IA, p. 102.

Fr. 174 Clem. Alex. Strom. V, 8, 44. (2). epocO'l rOUV XOCt 'ISocv60opocv Fr. 174. CIem. Alex. Strom., V, 8, 4'4; (2) Se spune că şi Idanthuras 1,
regele sciţilor, după cum povesteşte Ferecide din Syros 2, a trimis ca simbol,
't'61V LXUe61V ~oc(nMoc, &1; tO''t'ope:~ Cl>e:Pe:xUS'YJ1; O LOPLOI;, L\ocpdM lui Darius, care trecuse Istrul şi ameninţa cu război, tn loc de scrisoare, un
S~IX~&V't'~ 't'O\l "IO''t'po\J 7t6Ae:!LO\l &7te:~AOUV't'1X 7te!LtJilX~ O'O!L~OAO\J &v't'l şoarece, o broască, o pasăre, o săgeatA şi un plug s. (3) Toţi erau încurcaţi - cum fi

fi 't'61\l "(PIX!L!L&'t'W\J !LU\I ~&'t'PIXX 0\1 6P\lL61X OLa't'O\l exp O't'p 0\1. (3). &7t0P(1X1; era şi firesc - in privinţa inţelesului acestor simboluri; cel mai mare general,
Orontopatas, spunea că sciţii vor preda puterea, tălmăcind şoarecele prin locuinţe,
8e odO''YJC; ollX dxoc; E1d 't'06't'OLC; 'OPOV't'07t&'t'OCC; !Lev 6 XLA(IXPX0C; flAe:ytv broasca prin ape, pasărea prin aer, săgeata prin arme şi plugul prin ţinutul lor.
~, , \ , , , , , 1. 1 - \
7tlXplXocuae:LV IXU't'O\)1; 't' YJ\I IX PX 'YJ\I , 't'E:X!LIX~P0fJ.e:\lOC; 1X7t0 fJ.c\l 't'ou fJ.UOC; (4) Xiphodres, tn schimb, a dat alt biţeles. EI a spus: «Dac§. nu ne vom înălţa 10
, în vbduh ca păs§.rile, ori nu ne vom ascunde ca şoarecii sub pămînt, ori ca
't'1X' :; o "LX'YJO'e:LC;, IX1tO
, 1~l
Oc 't'0\)- (tJlX't'pIXXOU
.).,
't'O,C UOIX't'IX, 't'O\l
,,~ l' , ,
lXe:pOC 't'e: 1X7t0 1
't' Y- J':; broaştele în apă, nu vom putea scăpa de săgeţile lor, căci nu sîntem stăpîni
op\lL60,:; xoc1 &1tO 't'OU OLa't'OU 't'&. &tAiX, &7tO Se 't'OU &po't'pou 't'~v XWPIX\I. În această ţară~.
10 (4.) ELcp6op'YJ':; Se ~fJ.1tIXAW ~P!L~ve:uae:\I. ~CPlXaxe:V rocp' « ~OC\l fJ.~ c1l,:;
~pv~ee:c; &VOC1t't'61fJ.tv ~ &c; fJ.ue:c; XIX't'OC 't'~C; "(~c; ~ &c; o! ~(hpOCXOL
o'
,,~ ~ , ,.., , , ( (.)., '1. - ,
XlXv UOIX't'O':; O\)cu!Ltv, O\)X r:J.V CPU"(OL!Le:V 't'1X e:xe: \lWV r-e:I\'YJ' 't' YJC; "(OC?
, ",
XW?oc,:; O\)X e:O'fJ.e:v XU?LOL ».
,

1 Cf. Herodot, IV, 126.

I Ferecide din Syros a trăit şi a scris pe la mijlocul secolului al VI·lea i.e.n. Autorul
îl confundă in cazul de faţă cu Ferecide din Atena.
a Cf. Herodot, IV, 131.
X. H PO ~OTO Y X. H E ROD oT

Născutla lIalicarnas, în Asia :'fiică, în jurul anului l.S!. Le.n., IIerodot a

trăit un timp in Samos, apoi la Atena, unde l-a cunoscut de aproape pe Sofocle.
A luat parte în anul '1'1!1 la întemeierea coloniei Thurioi din sudul Italiei şi se
pare că a murit chim' acolo, cam pe la anul !125. Există Însă şi al'gumente
care îndeamnă să se creadă că Herodo t s-a întors totuşi la Atena. Pentru opera
sa de istorie, el s-a pregătit multă 'vreme, prin cercetări şi călătorii îndepărtate.
A străbătut Asia pînă In Echatana, În Persia, ~i Egiptul pină ,Ia Elefantina; a
cunoscut coasta răsăriteană a Mediteranei pină la Gaza şi Tir, iar cea de sud
pîmi la Cirene; în nord a ajuns pîn" la Olbia şi chiar pină în Bo'porul cime-
rian. AstCel Herodot a fost unul dintre primii istorici greci care a avut prilejul
să se informeze direct ~i ne-a transmis ştiri foarte preţioase despre ţinuturile
locuite de truci şi sciţi, despre felul 101' de luptă, precum şi despre traiul şi
creninţelc lor. Is/oriile sale, care numi'tră 9 cărţi, sînt rezultatul unor cercetări
Intinse şi de aceea se şi intitulează in original: 'I<M'op(1)~ &1t6IlE~'~, adică Exp"nere
asupra cercetărilor făeLlte. Dintre logografii mai vechi el a rolosit pe Hecateu,
Xanthos şi Hellnnicos.
Ediţia: Herodote, Histoires. Texte etahli et trad,,;' nar Ph.-E. Legrancl,
voI. I-X + index, Les Bellea Lcttres, Paris, 1932-1\!;'t!.

ILTOPIAI ISTORII

II, 33. Nilul. .. porneşte de la aceeaşi depărtare ca şi Istrul 1 . Căci fluviul

acesta din urmă izvorăşte din ţinutul celţilor, de lîngă oraşul Pyrene 2, şi
curge tăind Europa prin mijlocul ei, , . Istrul sfîrşeşte prin a se vărsa în mare, 5
în Pontul E,uxin - după ce a străbătut toată Europa -, acolo unde se află
Istria, colonie a milesienilor 3.
II, 34, Istrul este cunoscut de mulţi, căci curge priu ţinuturi locuite ...
Sinope se găseşte în faţa locului unde Istrul se varsă in mare. 10
IV, 1. După cucerirea Babilonului 4, însuşi Darius porni cu o expediţie
împotriva sciţilor 6. Cum Asia era într-o stare înfloritoare, datorită numărului
ei mare de locuitori şi se strînseseră acolo bogăţii numeroase, Darius a dorit

1 Afirmaţia este greşită deoarece Nilul are o lungime de 6324 km, pe cind Dunărea
al'e doar 2850 km.
• Herodot face o confuzie cu muntii Pirinei. Această localizare a izvoarelor Dunării
(vezi şi notele 31 şi 321, care cUIlstituie un uşor progres faţă de Hecnteu (vezi Eshil,
nota 11, a preclominat pină la Eratostcne, vezi RE,IA, col. 884-5.
3 Localizarea este aproximativi", deoarece cetatea se afla de fapt cam la 60 de km
distanţă de braţul Sf. Gheorghe. .
4 In anul 521 Le.n, Babilonul, care se răscula se pentru a doua oară Împotriva lui
Darius, a fost reclIcerit de pe'1i.
5 Expediţia pare să fi avut lor. În anul 5t1. Î.e.n. (ef. Ctesias, Il'. 17; Ps.-Scymnos,
v. 742 şi Cornelius Nepos, Miltiade, III, 1).
 I!ERODOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI 27
26

mult să pedepsească 6 pe sciţi, fiindcă ei cei dintîi călcaseră dreptatea: năvăliseră

în Media şi biruiseră într-o luptă pe cei care trebuia să le ţină piept. După'
cum am mai spus-o mai sus 7, sciţii stăpîniseră Asia de Sus vreme de douăzeci
şi opt de ani. Ca să-i urmărească pe cimerieni 8, ei au năvălit în Asia şi au pus
capăt domniei mezilor. într-adevăr, înainte de venirea sciţilor aceştia fuseseră 5
stăpînii ei. Sciţii au lipsit de acasă douăzeci şi opt de ani, şi cînd s-au Întors
- după atîta vreme - au dat peste un necaz tot atît de mare ca şi războiul
cu mezii, găsind acolo o armată destul de numeroasă care li se împotrivea.
Căci soţiile sciţilor - întruCÎt bărbaţii lor lipsiseră atîta timp - au trăit cu
sclavii. 10
IV, 2. Sciţii orbesc pe toţi sclavii lor, pentru a-i folosi la mulsul laptelui
pe care îl beau ... După ce l-au muls, îl toarnă în ciubere adînci de lemn, aşe­
zÎndu-i pe cei orbi ţi în jurul vaselor, ca să bată laptele şi să scoată din el partea
care se ridică deasupra şi pe care o preţuiesc mai mult; iar ce rămîne dedcsubt 15
e socotit mai puţin bun. Ca să îndeplinească această slujbă, sciţii îi orbesc pe
toţi prinşii de război 8. într-adevăr, ei nu sînt plugari, ci nomazi.
IV, 8. Aşa povestesc sciţii despre ei Înşişi şi despre ţinuturile de la miază­
noapte de ei. Dar grecii care locuiesc pe ţărmurile Pontului Euxin iată ce
spun ... 10
IV, 10. Iar ea 11, cind copiii pe care-i născuse au devenit bărbaţi, i-a 20
numit pe unul din ei Agathyrsos, pe cel născut după acesta Gelonos, iar pe
cel mai tînăr Scythes lB. Şi aducîndu-şi amintc de îndemnul lui Heracles, a
l~deplinit cele cerute de el. Doi dintre tineri, Agathyrsos şi Gelonos - neputînd
birUl la Întrecere 13 - au plecat din ţară alungaţi de mama lor. Fiul cel mai mic 25
însă, Scythes, izbutind să îndeplinească ce i se poruncise, rămase în ţară. Din
Scythes, fiul lui Heracles, au coborît toţi acei regi ai sciţilor care au. urmat.
Şi de la acea cupă [a lui Heracles] s-a statornicit la sciţi un obicei ce dăinuie încă
şi în z.ilele noastre: obiceiul de a se purta la cingătoare'o cupă 14. Numai atît a
săvîrşit pentru Scythes mama sa. Aşa spun grecii 16 care locuiesc pe ţărmurile 30
Pontului.
IV, 11. Există şi o altă tradiţie pe care o voi tnfăţişa mai jos şi eu mă
alătur ei, întrucît este cea mai răspîndită. Sciţii nomazi, care locuiau în Asia,

8 Cu privire la caracterul expediţiei, vezi discuţia la Petre Alexandrescu,lzyoarele greceşti

despre retragerea lui Darius din expediţia 8citică, in SCIV, VII (1956), 3-4, p. 319-342.
1 Herodot, I, 106.
a In realitate este vorba despre triburi de « saci., care insă n-au năvălit pe urmele
cimerienilor. Penetraţia acestora din urmă în Asia Mică ,i luptele pe care le-au purtat
acolo incep in ultimul deceniu al secolului al VIII-lea 1.e.n. şi continuă aproape in tot
veacul următor.
I Această informaţie, care apare numai la Herodot, este atit de absurdă, Incit este
posibil să fie vorba despre neinţelegerea unui cu vint scit de către istoricul grec, în speţă
«mu.lgă~ort, cum suge~ea~ă. Stein ~n .~omentariul său (ed. Weidmann). Vezi Insă şi
exphcaţla propusA de PIPPldt, Contrtbuţu, p. 79.
10 In legenda care urmează, Heracles este înfăţişat ca părinte al neamului scitic.
Aceasta arată tendinţa grecilor de a greciza genealogia neamurilor barbare vecine.
U Fiinţa legendară, jumătate femeie, jumătate şarpe, care a avut trei copii cu Heracles.
It S~nt trei grupuri de triburi: agatirşii din Transilvania (vezi mai jos nota 75),
gelonii dmtre Don şi Volga şi scitii propriu-zişi.
13 Intrecere propusă de Heracles pentru alegerea celui mai vrednic.
14 Este adevărat că In reprezentările plastice apar cupe, dar nu la brîu, ci în mină.
15 Cl. Diodor, II, 43.
28 llER'.IIH ,,1' IZVOARE PRIVIND rSTOmA nmr!KIEr 29

copleşiţi de către masageţi 16, au plecat trecînd peste riul Araxes 17 in Cimeria 18
- ţara În care trăiesc În zilele noasLre sciţii se zice că În vechime era a cimc-
rienilor - ; iar cimerienii, la sosirea sciţilor, dîndu-şi seama că oştire multă
Îi ataca, ţin ură sfat, Părerile lor se împărţiră - erau două părcri susţinute
cu tărie - cea a regilor 19 fiind mai bună, Mulţimea era de părere că ar fi fost 5
mai potrivit ca ei să plece, decît să rămlnă în ţară şi să dea piept cu vrăj maşi
numeroşi, pe cîtă vreme regii ccreau să se pornească o bătălie înverşunată cu
năvălitorii, ca să fie apărată neatîl'l1area ţării, Dar nici mulţimea llU dorea să
asculte de l'egi şi nici regii nu au dorit să dea ascultare mul~jmii, Atunci mulţimea
hotărî să plece, lăsînd fără luptă ţara în mîinile celor care năvăleau, Iar regii 10
au luat hotărîrea să moară în ţara lor luptînd, decît să fugă împreună cu mul-
ţimea, Se gîndeau dc cîte bunătăţi· avuseseră parte pînă atunci şi cîte nenorociri
îi aşteaptă - fără doar şi poate - dacă îşi vor părăsi patria, Cum s-au hotărît
la acestea, ei [regii), s-au împărţit în două tabere, deopotrivă de mari şi au început
să se hată unii cu alţii, Pe toţi aceştia, care şi-au dat moartea unul altuia, 15
poporul cimerienilor i-a înmormîntat lîngă fluviul Tyras - ~e poate încă vedea
morrnîntullor; şi după ce i-au ingropat, cimerienii au ieşit din Iară 20, Iar sciţii,
cind au sosit, au pus stăpînire pe o ţară pustie,
IV, 17, După tîrgul horisteniţilor primii locuitori sînt calipizii,21 care sînt
scito-greci, iar deasupra lor un alt neam, numit alazoni 22, 2, Aceştia şi calipizii 20
se comportă în toate ca sciţii, grîul Însă ei îl seamănă şi mănîncă, ca
şi ceapa, usturoiul, lintea şi meiul. 3, Deasupra alazonilor locuiesc sciţii
plugari 22 bi',
! \}., 33, Despre [hiperboreeniJ 23 spun delienii cu mult cele mai mulle 25
lucruri: ei povestesc cum că nişte ofrande, înFăşurate în paie de grîu, ajung
de la hiperboreeni la sciţi, iar de la sciţi sînI du~e mai departe - purtate din
vecin în vecin - la toate neamurile, cît mai spre apus, pînă la Adriatica 24,
De aici ofrandele sînt trecute spre miazăzi şi le primesc mai întîi grecii din
Dodona, De la aceştia coboară, apoi, pînă la Golful Maliac, de unde trec în 30
Eubeea, fiind trimise din oraş in oraş pînă la Carystos - fără să mai ajungă
la Andros, căci locuitorii din Carystos le poartă la Tenos, iar tenienii la Delos, , ,
Dar cum delegaţii lor nu se mai întorceau la ei În ţară, hiperboreenii au fost 35

16 Ei lac pUI'te, ca şi sciţii, din gl'Upo) de not'd al ramurii imniene a indo-europenilor.

17 De irlentificat mai p,'obabil cu Vnlga inl'erioa,'ii,
" Cup,'indea aproximativ regiunile de la nordul Miirii Negre, dintre Dan şi DUIl,,,'e,
19 E5te probabil vO"ba despre pilt.llr~ aristoe,'atieă, sau despre o reproducere de efltl'e
tlulor a impă,'ţirii seitilo,' in 'reguli *, no 1\117, i şi sciţi (' ag"iculto,'i '), Vezi nota 52 bis,
20 După Pâ,'van (Getica, p, 2 şi 727), Rostovţev (IraniaflS and Grecks in SOltl" R,,",.in
Oxford, 1922, p, 35) şi D, Bereiu (Isi, Rom., p, 142), se par'c că eimerienii au tl'eeut pe I~
nui, pe cind alţi savanţi contest" lue,'ul acesta (el, St,'abon, 1, 3,21 şi Ps,-Scymno;, '", 772).
~1 ~llă fOl'mrl pentru (. eUl'pizi 1), eL Ephnros, [1', 15~,
2' Probabil tnt 1111 neam de origine tracică, vezi RE, 1, col. 1299,
UlJi. Probabil triburile din Podolia, Vezi nota 52 bis,
23 Populaţie legenduI'i) llP<:l/l/oscut,i. Ia acest pasaj autorul se referit la triblll'ile
care locuiau in yalea cU/'sului supe,'ior al fluviului Boristene,
U Pentru alt itinerur al ofrandclo,', eL Pausania, 1, 31, 2, E posibil cu povest.ea
ac~asta să re~lect~ unele legiHllI'i economice. Înt,'e ,regiunile noastre şi Adl'iatiea, precum şi
eXlstenţa umn sclumb de ro"r!ur, ce Veneau de la no, sau treceau pe la nOI, Despre comc"tul
din aceste păI'ţi, în p,'imu epocii Il fierului, "ezi Ecaterinu Dunăreanu-Vulpe ÎIl (. Eplrcmeris
Dacol'omana *, III 11925), p, 58-108,
80
IIERODOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 31

foarte necăjiţi, gîndindu-se că li s-ar putea intimpla ca niciodată delegaţii lor

să nu se întoarcă. De aceea au dus ofrandele - invelite in paie de grîu - pină
la hotare şi le-au încredinţat vecinilor cu rugămintea fierbinte să le trimită
mai departe, la alt neam. Şi aceste daruri, trimise astfel mai departe, ajungeau
- după cum se spune -Ia Delos BUia. În ce mă priveşte, ştiu urmă torul obicei, 5
care seamănă foarte mult cu aceste ceremonii: femeile din Tracia şi din Peonia,
cînd jertfesc zeiţei Artemis-Regina 25, indeplinesc ritualul folosind totdeauna
paie de grîu.
IV, 46. Lîngă Pontul Euxin, către care şi-a îndreptat Darius expediţia
sa, locuiesc, in afară de sciţi, cele mai inapoiate neamuri din cîte există în vreo 10
ţară. Căci dintre neamurile de dincoace de Pont nu putem aminti pe nici unul
care să fi dat dovadă dc înţelepciune şi nu cunoaştem pe nici un învăţat, cu
excepţia neamului scit şi a lui Anacharsis 26. Neamul scit, Între toate neamurile
pe care le cunoaştem, a descoperit, cu nespus de multă cuminţenie, cel mai
insemnat lucru pentru viaţa bine orînduită a oamenilor. Celelalte descoperiri 15
pe care le-au făcut sciţii nu le admir. Datorită acestui lucru foarte însemnat,
aflat de ei, nici un năvă\itor nu le scapă, iar cînd nu vor să mai fie găsiţi, este
cu neputinţă ca vreun om să dea de ei. Căci sciţii nu au nici cetăţi, nici ziduri
întărite; ci toţi îşi duc casele cu ei şi sint arcaşi călări, trăind nu din agricultură,
ci de pe urma dobitoacelor ce le au. Iar locuinţele lor sînt în căruţe. Şi atunci
cum să nu fie de nebiruit aceşti oameni şi cum să te poţi apropia de dînşii? 20
IV, 47. Au născocit acest mijloc de viaţă pentru că pămîntul le este
prielnic, iar rîurile le vin intr-ajutor. La ei pămîntul este o cîmpie, acoperită
cu păşuni şi bine udată, iar cursurile de apă care o străbat sînt aproape tot atît
de multe ca şi canalurile din Egipt. Voi pomeni doar pe cele care se bucură de 25
renume şi pe cele navigabile, dacă un corăbier pătrunde în ele de pe mare:
Istrul cel cu cinci guri 27, apoi Tyras, Hypanis, Boristene. .. Iată amănunte
în legătură cu felul în care curg.
IV, 48. Istrul, care este cel mai mare dintre toate fluviile pe care le cunoaş­
tem, curge mereu cu acelaşi debit, vara şi iarna. E cel dintîi fluviu din Sciţia 30
venind dinspre apus; el ajunge fluviul cel mai mare, deoarece primeşte apele
mai multor altor rîuri. Printre acelea care îl fac să fie mare sînt cinci mari
cursuri de apă care curg prin Sciţia; unul numit de sciţi Porata, iar de eleni
Pyretos, apoi Tiarantos, Araros, Naparis şi Ordessos 28. Cel dintîi amintit dintre 35
aceste rîuri e mare şi, curgînd el spre răsărit, îşi uneşte apele cu ale Istrului.
AI doilea, căruia i se spune Tiarantos, curge mai spre apus, fiind şi mai mic.
Araros, Naparis şi Ordessos curg între aceste două rîuri 29, vărsîndu-se şi ele
în Istru. Acestea sînt rîurile care izvorăsc din Sciţia şi care îi sporesc apele.
Rîul Maris izvorăşte în ţara agatirşilor şi se varsă şi el în Istru. 40

14 bi. Un indiciu că grecii importau de mult (sec. VI sau chiar VII î.e.n.) g:rine din
bazinul pontic.
U Zeiţa tracă Bendis.
U Scit de neam regal, despre care t.radi~ia pretinde că a studiat filozofia la Atena,
pe vremea lui Solon, şi că a uimit pe greci prin înţelepciunea şi comportarea sa.
S? Pentru problema gurilor Duniir'ii in antichitate, vezi Pliniu cel Batrîn, nota '18.
18 Adică, rîurile de la nord de Dumhe.
u In realitate cele trei rîuri, indiferent caro ar fi ele, curg după Prut şi Siret. Avem
de-a face cu una din numeroasele greşeli ale lui Hcrodot, datorate informaţiilor insuficiente
despre regiunile noastre din interiorul continentului.
32 Il EtWDOT IZVOARE PRlVIXD ISTORIA HOMI"IEI 33

IV, 49. Alte trei mari rîuri - Atlas, Auras şi Tibisis 30 coboară de pe
culmile munţilor Hacrnus şi, luînd-o spre miazănoapte, se varsă în Istru. Prin
Tracia [şi anume] pe la crobizi trec Athrys, Noes şi Artanes, care se varsă în
Istru. Din ţinutul peonilor şi din munţii Rodope [vine] rîul Scios care taie 5
munţii Haemus pe la mijloc ~i se varsă în Istru. Din părţile ili1'ilor curge spre
miazănoapte riul Angros, iese în cîmpia tribalilor şi se varsă în rîul Brongos,
iar BJ'ongos în Istru. Astfel Istru primeşte amîndouă aceste rîuri mari. Izvorînd
din ţara aflată mai la nord de umbri, se varsă în el riul Carpis şi llIl altul, Alpis 31, 10
acesta curgînd spre miazănoapte. Deoarece Istrul izvorăşle din ţinuturile
celţilor - care sînt locuitorii cei mai dinspre apus ai Europei -, după cine ţi 32,
el străbate toată Europa şi pătrunde în Sciţia printr-o latură a ei.
IV, 50. Prin unire cu apele rîurilor amintite mai sus şi cu multe altele, 15
Istru! ajunge cel mai de seamă dintre fluvii. Da! dacă îl asemuim pe el singur
cu NIlul, acesta din urmă îl întrece ca mărime. Intr-adevăr, în Nil nu se varsă
nici un riu şi nici un izvor, care să-i sporească apele 33. Iar Istrul curge avînd
mereu acelaşi debit, ,vara şi iarna - după părerea mea pentru motivul pe care-I 20
voi arăta mai jos. ln timpul iernii, are debitul lui obişnuit sau ajunge puţin
mai mare decit este in chip firesc. Căci iarna ţinutul acesta are foarte
puţin parte de apă de ploaie, însă atunci ninge fără încetare. Zăpada căzută
iarna în cantităţi mari, se topeşte vara, iar apa rezultată din topirc se varsă 25
din toate părţile în Istru. Această zăpadă [topiLă], ce se scurge în el, împreună
cu ploile dcse şi îmbelşugate, care se pornesc vara, îl fac să crească. Şi cu cit
soarele îşi atrage mai lIlultă apă vara dccît iarna, pe atît apele ce se unesc cu
ale Istrului sîn t. lUai Îmbelşugate în timpul verii decît iarna. De pe urma acestor
1, acţiuni contrarii se iveşte o compensaţie, care face ea Istru! să pară totdeauna
I egal ca debit.
IV, 5D. [SciţiiJ au din belşug lucl'Ul'ile cele mai lnsemnate pentru existenţă.
30
I
Apoi, iată care le sînt obiceiurile. Se închină nl\lTIai la următorii zei: înainte ele
\
i
orice la Histia, apoi la Zeus şi la Geea, pe care o socotesc soţia lui Zeus; apoi la
Apolo, Afrodita cerească 34, Heracles şi Ares. Pe aceşti zei îi recunosc toţi sciţii. 35
Iar sciţii numiţi « regali ,) aduc sacrificii şi lui Poseidon. în limba scitică, Hislia
se spune «(Tahiti .); Zeus poartă numele de «( Papaios '), care, după socotinţa mea,

1
/.
I
i,

3. In realitate este vorba despre rÎul'i din stinga Dnnării.

31 Atltorul conrllndă cele două şiruri de Qlunţi cu nişte riuri neidentilicabile (eL confuzia
cu Pirineii).
3. O populaţie iberic:i. Datorită migraţiei unei populaţii celtiee din Bretania in Spania,
in secolul al VI-lea Le.n., s-a Qlodificat şi localizarea izvoarelor Dllnăl'ii, vezi nota 2.
ss Afirmaţie inexactă, intl'ucit Nilul a"e afIlI~nţi.
U Luna.

3 - •. 1414
 HERODOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROllrlNfEI 85
34

i se p~tri.veşte f?arte bi~e. Geei i s~ zice. « Api ), lui Apolo - « Goitosyros ),

AfrondI~Cl cereşti - « Arglmpasa ), lUI Poseldon - « Thagtmasadas ) 35. Statui
altare ŞI ~e~ple nu au obiceiul să înalţe decît lui Ares j doar pentru el există
acest obicei 36.
IV, .?O. La toţi sciţii, jertfa este la fel cînd este vorba de oricare dinlre 5
c~r~monll. Ea ~e f~ce cum ,:o.m arăta. Vita de jertfit stă în picioare, legată la
pIcIoarele de dmamte. SacrlflCatorul, care se află în spatele victimei şi traO'e
spre el de capătul unei frînghii, doboară la pămînt vita. Cînd ea cade el cheal~ă
~u glas răs~nă~or divi~itatea in cin~tea căreia aduce jertfa. Apoi: aruncă în
Jurul gituluI ammalulUl un laţ; cu ajutorul unui băţ, pe care îl vîră şi-l răsu- 10
ceşte în acellaţ,~îl strîn~e pî?~ ce .~ugrumă vita. Nu se aprinde foc, nu se aduc
ofra~de premergatoare ŞI mCI hbaţu. După ce sugrumă şi jupoaie vita, se apucă
să fIarbă carnea.
IV, 61. ~emnul fiind. nespus de rar în Sciţia, locuitorii ei au născocit
următorul mIJ.loc de ~a găti .carnea .. După ce jupoaie victimele, curăţă oasele 15
de c~rne. ApoI arunca bucăţl!e !n mşte cazane 37, cum ~e fac prin,partea locului
- cmd le au -, foarte asemanatoare cu craterele lesblene' numai că sînt mai
mari. în ace~tea ar~ncă bucăţile de carne, pe care le fierb,' făcînd foc dedesubt
cu oasele ammaluhu. Dacă n-au la îndemînă un cazan ei aruncă toate aceste
cărnuri ale animalului sacrificat î~ burta)ui şi, ameste~îndu-le cu apă, dau foc
oasel~r dedesubt. Oasele ard de mmune. In burtă încape uşor carnea care il fost 20
desprmsă de pe oase, în ~ş~ fel că un hou. ~e fierbe s.ingur; şi celelalte animale,
1~ fel. După ~e s·a prAega tIt c~,rne.a, sacrl~lcato~u~ la o..parte. din ea, .ca şi
dm. mărunt~le, aruncmdu-le 111allltea lUI. SClţl sacrifICă ŞI alte ammale,
mal ales cal. . 25
. IV, 62 ..Iată, PArm u~~are, cum sacrifică celorlalţi zei şi care sînt animalele
de Jertfă. LUI Ares,. l~să, 11 .Jertfesc cum vom arăta. în fiecare ţinut al domniilor
pe care le.au! este rIdICat I?I Ares un sanctuar în felul următor. Se strîng grămadă
mănunchIUrI de vreascurI, pe o suprafaţă cam de trei stadii 88 lungime şi de
aceeaşi l~ţi~e, ia~ î~ălţime?- ~ste ~ai mi?ă. Deasupra grămezii se află [un fel de] 30
platforma patrata, macc~sIbIlă, dm treI laturi, doar una fiind uşor de urcat.
Ingrămă?esc .acolo, tn fiecare an, încărcătura a o sută cincizeci de care de
yre~scurl, căCI platform?- se afundă mereu din pricina neajunsurilor pricinuite de
larn~. tn vîrful acest~I J?orman, fiecare neam [scit] împIîntă o sabie veche
d.e fIer 39 •• Aceasta înl~culeşte chipul lui Ares. Săbiei îi aduc anual jertfă cai 35
~I alte a~Imale, în ~a~ mare număr decît .celorlalţi zei. Pe prinşii de război îi
Jertfesc cite unul dm fiecare sută de oamem, nu în felul în care sacrifică anima-
lele,. cialtcum. După c:-l stropesc cu vin pe cap, îi taie celui jertfit gîtul deasupra
unUl vas, pe care apOI îl duc pe grămada de lemne, iar sîngele îl varsă peste
30 Pentru sensul diFeritelor rădăcini din numele zeităţilor scitice vezi Mnx Vasmcr
Untersuchungen uber die ălteslen Wohnsitze €leI' Slawen, 1. Die Il'anier in Sudrusslalld, Berlin:
1923, p. 7-23 .
• 86 el. infr~, IV, ~2: Pen~ru !nformaţii~e lui Herodot despre religia 8ciţilor şi tracilor
veZI ~. 1. Damel, Rehgleua hlston8che StudIa Oller Herodotua, Antwerpen-Nijmegen, 1946 .
.~espre cazanele de bronz de la noi, vezi Pârvan, Getica, p. 9-11 şi Il. Vulpe,
Les fowlles de Calu, tn G Dacia », VII-VIII (1937-1940), p. 59-62.
88 Aproximativ 550 m.
89 Pumnal scitic cu antene la miner, care apare în cîteva exemplare şi la noi în ţară
(Ist. Rom., p. 154).

8*

--~_._-~--
3G HERODOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!:'{IEI
37

sabie, Pe cind sîngele este adus pe grămadă - sus - iată ce A tA 1"'

l'Ulga" t e~p1u, U I?ă ru1 d re~t a1 tuturo!, oamen~lor je~tfiţi
, s e m lmp a JOs
este tăiat cu mîn~
cu, tot, tfund apOI
M' aruncat
" , m aer 1 i dupa ce s·a IsprăvIt )si cu celelalt e VIC. t'Ime,
el scrVe ~a3g, A Ula }a~l1ne aco 0dundle a ~~Z?t, iar trupul zace în altă parte, 5

I t l
~. ' _m va~u ,cum se a uc a SClţI Jertfele, Dar aceştia nu întrebuin-
ţează mClOdata porCI, ŞI nu vor de loc să-i crească În ţara lor,
I:V, 64, Vom arăta acum în ce fel sînt orînduitc lucrurI'le care pr'
"b 1 C' d .
~a~ OlU. I Itn un SCI~ ,uCI ~l ce
'd 1 d'mtu
"
duşman al său, bea din sîngele lui. EI
ale capu u turor vraJmaşl or pe carc i-a omorît în luptă Ca et I I d
regelui, căci atunci i se dă o parte din prada pe care a făcut-o' AltPn ,e te ,e uce 10
d- J '1 '. .
Ivesc

1 In eri, n-are
par e. a pra a. ~poale capu astfel. SCItul tale pielea de jur împrejur pe du ă
ure~hJ, o apucă ŞI o smulge de pe ţeastă. Apoi o răzuie de carne c' . t p l
u~el coaste de bou. O frămînt~ în mîini şi, după ce a izbutit să o inr::o:l~: r:~e
dm ea un fel de ştergar 40. SCltul pune acest ştergar la frîul cal I . 1
• I - . f-I l C' u Ul pe care- 15
mca ec~, ŞI se a eşte . cu, e. lI~e are n:lai multe asemenea ştergare [de ieiel
e socot:t om.ul cel mal. viteaz. NumeroşI sciţi fac din atare piei chiar ma~tale
pen,tru I~bracat, veşmlllte pe care le cos în felul blănilor ciobăneşti De pe le i
vrăJ.maşI~or mulţi jupo~ie piele~ mîinii drepte, cu unghii cu tot, şi fac din Ş:a 20
un. mvehş pent.ru t.?l~a. I,ar r:lele~ omul';!l este groasă şi strălucitoare, fiind
aploape ce~ l~a! al,ba ,ŞI m~I s~raluCltoare dllltre piei. Mulţi jupoaie întreg trupul
duşmanulm ŞI, mLmzmdu-I pIelea pe bucăţi de lemn o poartă ... 1
IV 65 A t i • b"'l ' pe can- or.
.' . ces e~ e smt o lcelUfl e, Iar cu capet.ele - nu ale tuturo .
numaI ale celor mal înverşunaţi duşmani _ fac aşa' dupii ce taie fI' r], CI
ferăstrăul ţeasta mai jos de spdncene o curăţă Săr~cii o învel lCca~e . cu 25
piele de bou neargăsită, folosindu-se d~ ea chiar in felul acesta Be~gc anţ ~mal I~U ?
acest' l' d . 1 • . • " ' " I l , pe unga
ll1ve lŞ e ple e neargaslta, mal polelesc ţeasta şi cu aur pe dinăuntru i
o foloscsc ca pe u~ poc.al , c~ să bea din ea, Tot aşa fac chiar şi cu ţestele
41

rudelor, da?~2 se .Iscă .mtre _~I ,~reo ceart? şi dacă şi-au hiruit potrivnicul în 30
faţa regelUI . ~m~ Vlll stramlI pe care-l cinstesc mult, le arată ţestele si-i
lămuresc ,~um ~a l11şte r?de aRro'p.JaLe s-au gîlcevit cu dînşii şi că i-au înfrint
pe oamenll acela -: nUTIUnd?-şl el Isprava o faptă vitejească .
.• I'y, 66, O data p~ an, flecar~ c?nducător de ţinut - în ţinutul său _ ames-
tec~ Il1t~-un. crater Vlll cu apă ŞI, dm acest amestec, beau acei sciţi care au ucis 35
~răJmaşl. C.eI care n-au făptuit o asemenea ispravă nu gustăd' , ,
J OS , de op a r~,
t d' ţ" Ş' In Vin, CI stau
Ispre ,UIţI. 1 este pentru ei cea mai mare ocară! Iar dintre sciţi,
c~1 care .a uc~s ,un foarte mare număr de duşmani are două cupe pe care le gole"te
dmtr-o mghlţltură, pe amîndouă. T
40

:~ ~!. ISo~ocbl~, r.r"143~

?in ~I'agedia Oin?maOR şi Hesychios, Le.,';con, sub )(cLp6p.o<x-rpov,
u ce aşI ~ lCe~ I gas~m ŞI .la neamurl.le germanice.
Care deţme ŞI funCţIa de Judecător, In faţa căruia se dezbat toate pricillile.
 38
Il F,R()]I(lT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 39

IV, 67, M(h't~ee; o~ ~xue~CJ.)\I etar. reoAAol, ot fLOC\l't"€UO\l't"OCL pli~oo~aL IV, 67. Există la sciţi numeroşi proroci, care spun mai dinainte cele ce au
să se întîmple. Pentru aceasta ei întrebuinţează mai multe nuiele de salcie '3, în
t't'etvlla~ nOAA~a~ 6)01::' ~7tE:av CPOCX~AOUC; pli~oCJ.)v fLe:yliAOUC; &VdXCJ.)\I't"OCL,
't'~ a'
următorul fel. Aduc legături mari de nuiele, le aşează jos şi}e dezleag&; rostesc
e6\1't'e:C;
l
XOCfLOC~ t:' "1.'
o~e:<,e:LI\~aaoua~
''''
OCU'
" t'OUC;," xoc~ e:reL , fLLOCV,. !. I
~xoca't''fl\l • 'IJ.'"
POC\-,OO\l e:\I't'e:c; cuvinte care ajută la ghicit şi pun fiecare nuia una lîngă alta. In vreme ce vorbesc,
a r 'Y
e:areLI.,OUa~, "
OCfLOC 't'e: M.YO\l'te:c;
"1.1.
e- 't'ocu'toc
-
"
'\ '
aU\le:~I\e:oum
, 'toce;
•• IJ.
I '"
POC\-,OOUC; "
omaCJ.) adună din nou nuielele, pentru ca .iarăşi să le depună una cîte una. Acest 5
5 XOCL' ' 'OCU' tLC; XOC'tOC' t fL~OCV au\I't"~ e:La~. ocu't''fl fLe:v a<pL 'fl fLOC:Y'tLX'fl reoc'i:'pCJ.)~'fl
t \ I
meşteşug al prezicerilor I-au moştenit din strămoşi. Enareii 44 androgini spun
&cr't'(, ol oe 'Evlipe:e:e; ol &vop6yuvo~ 't~v 'Acppoo('t''flv acp(a~ AEyoua~ că lor Afrodita le-a dat harul prorocitului. Prezicerile, aceştia le fac cu ajutorul
scoarţei de tei. După ce despică în trei scoarţa, [ghicitorul] şi-o înfăşoară pe
fLOC\l't"~X'flV ° OUVOCL' CPLI\UP'flC; CJ.)V <pI\OL<p fLOC\l't"€UO\l't"OCL' e:ree:ocv 't'flV <pLI\UP'flV 'tP~XOC
, '" - "1.' ,. "1." , ,\, "1.' I
degete, o desface şi apoi proroceşte.
crz(all, oLOCreA~X6.lV tv 't'o'1:aL oOCx'tui\oLaL 'to'1:aL t6.lut'ou xocl. OLocAUCJ.)V xp~. IV, 68. Cînd s-a îmbolnăvit regele sciţilor, trimite după trei ghicitori care 10
IV, 68. 'Eree:.xv OE: ~ocaLAe:Ue; b ~XU9E6.lV xafLll, fLe:'t"ocreEfLree:'t"ocL -.tJv sînt cei mai renumiţi. Aceştia prezic în felul arătat mai sus. Mai totdeauna spun
10 fLOCV'tt6.lV &vopOCC; 't'pe:'1:e; 't'OUC; e:UOOXLfLEOV'tOCe; fLaALa't'OC, ot 't'p6re<p 't'cj) despre cutare sau cutare că a jurat strîmb pe vatra regelui şi rostesc numele
"1. 1 1 "1.
I ' \ . , . . ,
e: l P'flp.e:v<p fLOC\l't"e:UOV't'OCL' XOCL l\e:youaL ou'tO~ CJ.)C; 't'o e:mreocv fLOCI\La1'OC
, 1
aceluia dintre cetăţeni despre care vor să vorbească. Lasciţi esle obiceiul să se
fa9ă jurăminte mai ales pe vetrele regelui, dacă scitul vrea să facă jurămîntul
1'aoe, &c; 1'ae; ~ocaLA 'flLOCC; ta'tLocc; ~reLWpX'flXe oe; xocl. OC;, MYOV't'e:c; 't'tJv
cel mai mare. Fiind prins îndată, acela care - spun aceia - a jurat strîmb 15
&:a't'tJv 't'ov !XV o~ AEYCJ.)a~. 't'ac; oe ~ocaLA'Y)(occ; [a't'Locc; v6fLoC; ~)(Uallm este adus în faţa regelui, unde prezicătorii il învinuiesc, susţinînd că li s-ar fi
't'O,C fLOCALcr'
, t'O"t e:a't'L OfLV\NOtL
" "
't'0'te: e:ree:OtV \ "t'ov' J .fL . ... ,r La1'OV upXOV li
e:'O el\CJ.)aL
'''1.
arătat, mulţumită meşteşugului lor de proroc, cum că omul jurase strîmb pe
15 OfLVUVOtL. OtU't'LXOt oe o~OCAe:AOtfL[.LEVOC; &ye:'t'Ot~ OO'toe; 't'OV !XV O~ <ptJa~ vatra regelui - şi din care pricină regele este suferind. lnvinuitul tăgăduieşte că
, - , L
e:mopx'flaOt~, Otre~YfLc;vov
"".1."1. 1 • 1
oe: ~1\e:yxouaL O~ fLOtV't'~e:e; (UC; e:mO pX'flaOte;
. , 1
ar fi jurat strimb, protestează şi se plînge zgomotos. Dacă el spune că n-a săvîrşit
IJ. "1. 1. oLOt
'" , 1'OCU' - t'oc Otl\ye:e:L
'''1. această faptă, reRele cheamă alţi prezicători - un număr îndoit. Cînd şi aceştia, 20
CPOC~Ve:'t'OtL e:v "t'1l fLOCV"t'LXll "t'OtC; I-'OtaLI\'YjLOCe; La't'LOte; XOC
1 , - -, 1 • 1 1

folosind mijloacele şi meşteşugul lor de proroc, tI dovedesc sperjur, primii trei

b ~ocaLAe:Ue;' b o~ &pV~e:1'OtL, ou cplifLe:vOC; Emo pxljaOtL, xocl. Oe:LVOAO- ghicitori îi taie imediat capul şi îi impart averea. Iar dacă ghicitorii veniţi în
y€e:'tOtL, &pveO[.LEvOU oe 1'OU-.OU b ~OtaLAe:uc; fLe:'t'OtreE[.Lree:"t'OtL &AAOUC; urmă spun că este nevinovat, vin alţi prezicători şi din nou alţii. Dacă cei mai
20 OL1tA'fla(ouc; [.L<Xv'nc;· XOtf. ~V [.Lev xocl. 00'tOL EaoptJV"t'e:e; ee; 't~V fLOCV"t'LX~V mulţi dintre ei il găsesc pe om nevinovat, se ia hotărîrea ca cei dintii ghicitori
xoc'toco~aCJ.)aL EmopxljaocL, 'tou oe WECJ.)C; 't~v Xe:CPOCA~V &reo"t'afLvoum să fie osîndiţi la moarte. 25
xocl. 1'cX Xp~fLOC"t'OC ocu1'ou OLocAlXyxlivouaL ol reptJ1'oL "t'tJ'I [.L1X'I1'(6.lV' ~v IV, 69. Iată acum în ce fel sînt omorîţi. După ce umplu un car cu vreascuri,
înjugă la el boi. Vrăjitorii avînd piedici, mîinile legate la spate, iar în gură un
oe ot erce:A06V't"€e; fLav'ne:e; &7t'OAua(UaL, &AAOL 7t'lipe:LaL fLli\l't'Le:e; xocl. ciHuş, sînt aşezaţi pe vreascuri. Dau apoi foc vreascurilor şi in felul acesta sperie
fLaAOC OCAAOL' ~v 6)V ol reAEove:c; 'tOV &v9pwreov &reoAUa6.laL, oeOO)(1'OCL boii, pe care-i pun astfel pe fugă. Adeseori boii ard împreună cu vrăjitorii, dar 30 .
25 1'O'1:O'L repw1'OLO'L 't'tJv fLlXv'tt6.lV ocu'torm &re6AAuO'f)OtL. mulţi alţii scapă doar pîrliţi, după ce flăcările au mistuit oiştea. în chipul arătat,
IV, 69. 'AreoAMouaL olj't'oc ocu't'OUC; 'tp6re<p "t'oLe;>?k &ree:av &fLOC~OCV sciţii ii ard pe ghicitori şi pentru alte pricini, numindu-i proroci mincinoşi.

XOCfLlip'flC; cppuyliv6.lv reA~a6.lm xocl ureo~e:u~6.lO'L (3ouc;, &fLreoo(alXv't'e:c; Regele nu cruţă nici pe copii celor osîndiţi la moarte; ei ucid pe toţi băieţii,
dar fetelor nu le fac nici un rău. 85
't'OUC; fJ.liV't'LC; xlXl Xe:'1:pocc; o7t'(a6.l o~aoc\l't"e:c; xlXl a'tofLWalX\I't"e:c;xoc't"e:LP- IV, 70. Sciţii se leagă astfel prin jurămînt, faţă de cei către care îl fac: varsă
yvuaL ee; fL€aoc 1'a cp puyocvoc, {)7t'o7t'p~aocv't"€C; oe Otu'tcX &:me:'1:aL cpo(3~aOtV't'E:e; vin într-o cupă mare de lut, ti amestecă cu sîngele celor ce fac jurămîntul- inţe­
30 1'ove; (3oue;. reoAAol. fLev o~ auyxoc'tIXXIX(O\l't"OCL 't'OraL [.LliV1'LaL (36e:e;, pîndu-se cu o sulă sau făcîndu-şi cu un cuţit o mică tăietură. Apoi, moaie în
reoAAol. oe ree:pLxe:xOtUfL€vm eXreo<pe:uyouaL, E7tf::<Xv OCU't'tJv b PU[.LOC; XIX't'OC- vas o sabie, săgeţi, o secure şi o suliţă. Indeplinind toate acestea, rostesc o 40
XOCua~. XOC'tlXxOCLouaL oe 'tp6re<p 'te;> e:tp'flfLEV<p xocl. aL' oeAAOCC; OCt'tLOCC;
'tOUC; [.LliV'tLe;, tJie:UOOfLli'l/'t"LC; XIXAEO'J'te:e;, "t'oue; o'!Xv &:reox"t'dvll (3ocaLAe:Ue;,
"t'ou"t'CJ.)v Ouae 't'OVC; 7t'OCrOOCe; Adree:L, eXAAcX rea\l't"oc "t'cX e:pae:voc X"t'e:(Ve:L, 't"a
35 oe a~Ae:OC oux &OLXEe:L,
IV, 70. "O PXLOC oe reOLe:UV't"IXL l:xMlocL 6)01:: 7t'p ae; 't'oue; &\1 7t'OLE-
7
CJ.)V"t'OCL· e:e;
,
xUI\LxOC
, '\
fL€yOCI\' '''1.
Y)V xe:pOC[.LLV' 1J\I OWO\l e:yxe:OC\l1'e:e;
' ' ' ' ' 1
OC~[.LOC cru[.LfLLO'-
1

- 1 fi L ' ,1, • 1 .., 1

youaL 'tCJ.)\I 'tu opXLOV 't'OCfL\lO(J.~\l6.l\l, 't'U'fOC\l'te:e; U7t'e:OC1'L '1J e:m't'oc(J.o\l't'l::e;
' I J . ',1, .. el. Tacit, Germania, X şi Ammianus Marcellinus, XXXI, 2.
1
(J.OCYOCLPll afLLXp ov \
't'ou- a6.l(J.IX1'oe;
1
)(OCLI ~mL't'oc
Il
OC7t' O\-,OC'focv-re:e; c;e; .1. \
't''lJv 44 ln realitate sînt vraei cu o. înfăţişare feminină, pe care, după tradiţie, zeiţa Afro-
40 XUALXOC &xLvlix'lJv XOC/. ora't'ouc; xocl. O'ayocpw xocl. &x6v't"Lov' &ree:cXv OE: dita i-ar fi pedepsit să arate ca nişte femei.
 llERODOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 41
40

:ugăciune l~ng~ şi: la .'-umă, bea~ din cupă, atît cei care s-au legat prin
Jurămînt, CIt. ŞI ce~ mal de :rază dmtre oamenii care îi însoţesc .
. IV, 7~. M.ormmtele regIlor se află în ţara gerilor·'5 unde Boristene începe
s~ fie navlga~ll. Acolo,. cÎnwd ;egele a murit, se sa~~ în pămînt ° mare groapă 5
patr~tă. Dupa ce s-a .1Spl'aVll cu săpatul, oamenII transportă pe răposat, al
c~rUl trup este acoperIt cu un strat de ceară; iar pîntecele leşului - desfăcut
Ş~ curăţat -..e umpl~t cu căprişor to?at, cu tămîie, cu seminţe de ţelină sălbatică
ŞI anason, fnnd apOI cusut la loc. EI îl duc pe mort într-un car la un alt neam. 10
Ce.i care primesc cadavrul ce li s-a adus fac acelaşi lucru ca şi sciţii regali: îşi
:ll:ie o ~ucăţică din .ureche, î~i r~d părul în jurul capului, îşi fac tăieturi la braţe,
IŞI zgîrie fruntea ŞI nasul ŞI îşI străpung mîna stîngă cu săgeţi. De aici, sciţii
transportă în car trupul regelui la un alt neam dintre cele care le dau ascultare
iar pe mor~ îl urmează cei din neamul pe unde a trecut mai întîi. DUcÎndu-i 15
pe acesta ŞI trecînd pe la toate popoarele, ajung în sfîrşit la geri - cei din urmă
asu~ra cărora îşi exercită ei autoritate -, precum şi la mormintele amintite.
A~OI, .după ce aşează leşul ,în. groapă, p~ un aşternut de iarbă, infig în jurul
lUi sulIţe, deasu.pra acestora mtmd lemne ŞI le acoperă cu o împletitură de nuiele.
In lo~ul ce mal. rămîn~ în mormîn~ ei îngroapă - după ce ioan sugrumat - pe 20
una dl~ ?onc~bmele l~\ un pahar~llc, un bucătar, un rînd aş la cai, un slujnic,
un Cra1l1lC, cal: cum ŞI cite ceva dm tot ce avea regele, şi, de asemenea, vase de
aur. Nu foloses.c nici argint şi nici aramă 46. îndeplinind acestea, aruncă cu toţii
ţărînă multă ŞI, pe întrecute, se străduiesc să facă o movilă cit mai mare. 25
~y, 7.2. Cîn.d s-.a î~~linit UI~ ~n, i~.tă ce n:ai fac ei. Iau dintre sclavii rămaşi
p.e cel. mal foloSI~OrI,. SClţl localmCI - fIIndcă CI nu au robi cumpăraţi pe arginţi,
c~ sl~Jes.c ca ro.bl cel c~rora le poru~ceştc regele. Sugrumă cincizeci dintre ei şi
CIllClzeCl de CaI deoseb~t d~ frumoşI, cărora le scot mărunLaiele, le curăţă pinte- 30
cele, le umplu cu paIe ŞI le cos la loc. Apoi, aşează pe doi pal'i o jumătate
de r~ată cu ~ar~ea rot~undă în jos, iar cealaltă jumătate a roţii pe alţi doi pari.
Dupa ?e au mhpt -.m felul acesta - un mare număr de pari, străpung caii
cu pa~1 în toată .lungllne~ trupurilor, pînă la gît, şi ii urcă pe aceste jumătăţi 35
de roţ~. Ju~ătăţlle d~ roţi din faţă susţin partea de sus a picioarelor de dinainte
al.e. cador, Iar ~ele dm. sp~te pînte.cele în drep~ul coapselor. Şi în felul acesta
pIcIOarele - a~lt c~le dInal1~te cit ŞI cele dinapOI - rămîn atîrna te în aer. După
ce au pus, apOI, catlor frîu ŞI zăbală, trag frîiele înainte şi, apoi; le leagă de nişte 40

,a Este vorba to t de sciţii regali, iar teritoriul respectiv se află cam În regiunea
Poltavei. Asemenea movile se mai întîlnesc la noi În ţară şi în Bu\allria (de ex la
Hagighiol şi Kazanlăk). " .
,. In inventar.ul ~ormintelo.'" ~I\pate 8"au g:ăsit obiecLe de argint şi de aramă. Pentm
problema ~rezenţel 8c\ţI.l~r .la UOl In ţară, vezI D. Berciu, O descoperire Iraco-scilică din
Dobrogea Ş' problema s.c~ttca l~ Dunăre~ de .Jos, în SCIV,.X (1959), 1, p. 7 -48 şi Dorin
Popescu, Problema sc.ţllol" din Trans.l~anra In opera Iti< Vasile Pdrvan în SCIV IX
(1958), 1, p. 9-38. ' ,
 42 HllRODOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROll!INIEI 43

, , ..... I d,' , fJ. P. ''1' ' \ pari. Cît despre cei cincizeci de tineri sugrumaţi - pe fiecare dintre aceştia îi
or.7t07te:7tV~YfLe:vcuv 't'cuv 7te:V't'"t)XOV't'Ot: e:vOt: e:xOt:<r't'ov or.VOt:l-'~l-'Ot:,->ou(n, e:7t~
urcă pe calul său, fă cind aceasta după ce au străpuns vertical cadavrul cu o
't'UV l7t7tOV, CUOe: Ot:VOt:l-'~l-'Ot:,->OV't'€';, e:7te:or.V Ve:XPOU e:XOt:<r't'OU 7tOt:por. 't' Y\)V
l' ,. ~ , ~ fJ..''I' " .... ( , \
prăjină pe lîngă şira spinării, pînă la gît.
Partea de jos a parului, care rămIne
&XOt:VeOt:V ţUAOV OpeOV OLe:AOCcrCUcrL fL€XpL 't'OU 't'POt:X~AOU' xa't'cu8e:v afară, o vîră într'o gaură a parului ce străpunge calul. Ei aşază astfel pe călă-
'1>1]"
[ Oe: U7te:pe:Xe:L 't'OU- ,->UI\OU
/:' I "l I
't'OU't'OU, 't'0\ "e:.; 't'0pfLOV 7t'Y)YVUOUcrL I
't'OU- e:'t'e:pOU
• ,
reţii aceştia în cerc, în jurul mormîntului. Apoi se îndepărtează. 5
5 ~UAOU 't'OU o~a 't'ou i7t1tou. cr't'~crC1.V're:<; oe XUXAcp (7te:pl.) 't'o cr~fLC1. IV, 73. Iată, prin urmare, cum fac sciţii înmormîntările regilor '7.
Pe sciţii
t7t7t€or..; 't'OWU't'OU'; &7tE:AOt:UVOUcrL. ceilalţi, după ce încetează din viaţă, rudele lor cele mai apropiate ii poartă culcaţi
IV, 73. Oihcu fLev 1"00'; ~or.(nMC1.C; ea7t1'oucrL, 1'00'; 3e &AAOU'; în care, pe la prieteni, Aceştia ospătează pe însoţitori şi pun înaintea mortului
toate mîncărurile oferite şi celorlalţi. Oamenii de rînd sînt plimbaţi în chipul 10
~xueOt:c;, €7te:av &7t08OCVCU<rL, 7te:PLOCyoucrL ot &Y'l.o1'oc't'cu 7tpo<r~xov't'e:.; acesta vreme de patruzeci de zile. Urmează Înmormîntarea. După ce-i îngroapă,
'''l ,. 'l:" ' - ~\ rt • ~
Xot't'or.\ 't'ou,; 1
epLI\OU'; e:v or.fLot<, Y)crL xe:LfLe:\lOU';, 't'cuv oe: ~xor.cr1'O'; U7tooe:- sciţii se purifică în felul următor: cu o alifie îşi freacă şi îşi spală bine capul.
10 x6fLe:v0'; e:0CiJX,€O-L 't'OOC; ~7tOfL€VOU'; Xotl. 1'c";) ve:XPc";) 7tav't'cu\l 7tOt:pOt:1'Lee:L Iar cu trupul procedează astfel: după ce înclină trei prăjini, sprijinindu-le una
't'wv xotl. 1'OLcrL &AAOLO"L' ~fLEPOt:C; oe 1"e:<r<re:pocxov1'Ot: o\51'CiJ O[ lOLW1"otL de alta, întind deasupra lor o pătură de lină şi - acoperindu-le bine - aşează 15
,
7te:pLOt:Y0V'rOt:L, "
e:7te:L1'Ot: 6'Ot:7t1'OV't'or.L. 6Ot:'t'C1.ne:c;'." ~, . OL, ·..:."xu
oe: ~ '6 Ot:L xOt: 6C1.LpOV' ' t'or.t o albie la mijlo"C, între. prăjini şi sub pătură, albie în care aruncă apoi pietre
înroşite în foc. .
-~ , , .'
't'p 67tcp 't'OLcpOe:' crfL 'Y)cror.fLe:VOL 't'Ot:c; xe:epOt:I\Ot:c; xot~ e:X7tI\UVOt:fLe:\lOt 7tOLe:UcrL
l ' "\. ' -
IV, 74. In ţara lor creşte cînepa, care seamănă nespus cu inul, numai că
m:pl. 1'0 <rw(.LOt: 't'a3e:' €7te:av ~UAOt: cr't'~crCiJcrL 't'pLor. e.; &AA'Y)AOt: Xe:XAL(.LE\lOt:, este mai groasă şi mai înaltă. în această privinţă, Întrece cu mult inul. Creşte
15 7te:pl. 't'Ot:u't'Ot: 7tLAOUC; dpLV€OU'; 7te:pL1'dvoUcrL, O"UfLepPOC~Ot:V1'e:C;. oe &.; şi de la sine şi semănată. Iar din ea tracii îşi fac îmbrăcăminte, foarte asemă, 20
!LaAL()'t'Ot: AWOUC; ex 7tU pO<; 3LOt:epOt:Veac; ecr~aAAoucrL ee; O"xocqrt)V xe:LfLE\I"Y)V nătoare cu cea de in. Cînd nu eşti un bun cunoscător, nu poţi să-ţi dai seama dacă
aceste haine sînt din in sau din cînepă. Omul care n-a văzut niciodată cînepa
€V !LeO"cp 't'WV ~OACiJV 't'e: xOt:l. 't'WV 7tLACiJV. va crede că haina este făcută din in.
IV, 74. "EO"1'L 3e o"cpL XOC\IVOt:~LC; CPUO(.L€v"Y) ev 't''?j x'wPy) 7tA~\I 7tOt:x,u- IV, 75., Luînd sciţii sămînţa acestei cinepe, intră sub corturile de pătură şi
1''Y)''rOC; xOt:l. fLe:yoc6e:o.; 1'~ ALVCP efLcpe:pe:cr1'oc"r'Y)' 't'Ot:lhY) oe 7tOAAc";) u7tepcpepeL o aruncă pe' pietrele înroşite în foc. Zvîrlite, boabele scot fum ~; răspîndesc 25
f: I R ,1 \' I , l ' \ ,t" , ....
20 'Y) XOt:\lVOt:l-'LC;. or.U"r'Y) XOt:L Ot:u't'0(.Lot't'"'1 ,<.:;.~ cr7te:LpofL~V'Y) cpuO-'t'otL, XOt:L e:<, Ot:u't''Y)'; aburi atit de deşi că nici băile de aburi greceşti nu dau aburi mai puternici.
0P~LXe:.; (.Lev xOt:l. e:!(.Lot't'ot 7tOLe:U'f't"CXL 't'OLcrL ALvEoLcrL o(1.oL6't'cx't'cx. 003' &v, încîntaţi de această baie de aburi sciţii scot, de plăcere, strigăte. Transpiraţia
ţine loc de baie la dînşii, căci ei nu-şi spală trupul cu apă. Iar femeile sciţilor,
gO"'t'LC; (.L ~ xocp't'cx 1'p(~cuv d'Y) Ot:lh~c; OLCXYVOL'Y) ALVOU ~ xOt:wa~L6c; €cr1'L' după ce toarnă apă pe o piatră zgrunţuroasă, sfărîmă prin frecare pe ea lemn de 30
8c; 3e: (1. ~ d3E XCiJ 't"~v xcxwcx~t3cx, ALVe:OV OOX~cre:L d\lCXL 1'0 e:!(1.or.. chiparos, de cedru ş.i de tămîie. Apoi, fădnd o pastă groasă, îşi ung cu ea tot
IV, 75. Tor.u't'"1jC; WV ot ~XUeCXL 1'~C; XCX\IVa~Lo,; 't'o O"7tep(.L1X e7te:a\l trupul şi faţa. Aceasta le dă un miros plăcut, şi, în acelaşi timp, dnd de pe faţă
"l 'R • ~I 1 R' "\. "l îşi iau cataplasma, a doua zi, pielea lor rămîne curată şi proaspătă.
25 1\Ot:l-'CiJcn, U7tOoUVOUcrL U7to
•
't'OU';I
7tLI\OU';
'''\.
XIXL\ e:7te:L'
"
t'OC ~7tLl-'IXI\I\OucrL
1.
't'0\O"7te:p(1.OC
,

btl. 't"OOC; 3LlXcpaVEOt:C; A[(JOU'; ['t'c";) 7tUpL]' 't'O 3e 6U(1.La't"OCL &m~ccAA6(J.e:vov IV, 78. Foarte mulţi ani după aceea, Scyles, fiul lui Ariapeithes, avu parte 35
de o soartă asemănătoare '8 (cu a lui Anacharsis). Căci Ariapeithes, regele sciţi,
XIXl. &'t'(1.L3oc 7tIXPEX,e:"rOCL 't'ocrocu't''Y)V &cr't'e: 'EAA'Y)VLX~ 003e:(1.tlX &v' (.LLV lor, pe lîngă alţi copii avea şi un fiu, Scyles cu numele, de la o femeie din 1:stria,
7tUPL'1) " CX7tOXpOC't"'Y, )O"e:te:. Ot• ~i o~ ":"'XU~'e OCL CXYCX(.LEVOL" - 7tUptY)
't'Y) ' "CiJPUO\l't'OCt'
o

şi nu din partea locului, Mama îl învaţă ea însăşi pe băiatul ei limba şi literele

'"OU'"O o"cpL CXV1'L 1\0u't'pou Ecr1't' ou î'cxp 0"1) 1\0UOV't'OCL UolX't'L 't'o1 7tOCPCX1tOc.v
- , " "l - , ,\ 1" "l I "1' I
greceşti. După cîtva timp, Ariapeithes a murit, căci i-a curmat zilele printr-un
30 'rO crW(J.CC· cd oe: YUVOCLXe:.; oc0'rW'J {)S'CiJP 1tocpOCxeoucrlXL xoc't"OCcrWXOUcrL 1te:pl. vicleşug Spargapeithes, regele agatirşilor, iar Scyles a preluat domnia şi s-a 40
)..(60'1 't'P'I)XOV 't'~'; XU7tlXPLcrcrOU xcd xeS'pou XIX/. )..L~avou ~UA01), xocl. ~7te:L't'1X
't"o\ xoc't'occrCiJX, 6(1.e:vov 't'OU't'O - 1tCCXU'"e:ov xoc't'OC7tI\'"\.' Y)crO"OV't'IXL 1tav - 't'o, O"CiJ(J.oc
. . XIXL\'t'o ,
I \ " i' N" \ I " "'1>;1.' ,
7tPoO"CiJ1tOV' XIXL CX(J.IX (J.f:V e:ucuo~'Y) O"cpe:Ot:C; Ot:7t0 't'OU't"OU t<rX,e:L, Ot:(J.CC OC. Ot:1tatpe:-
OU<rt 1''?j S'e:u't'€py) ~(1.epY) 't'~V xa1'OC1tAM't'OV YLVWt"IXL xoc8ocprx.l. xocl. AIX(.L1tPIXL
35 IV, 78. IIoAAoLcrL oe: xap't"oc ~'t'e:crL {)cr't'e:pov ~XUA'Y)'; o 'Aptoc-
7te:We:o.; €7toc8e: 1tOCpOC1tA~crtlX 'rou't'CP. )APLIX1te:We:r yap 't'c";) ~xuetCiJV 1
~a(nAEr YLve:"raL (J.e:'t" &AACiJV 1ta(oCiJv ~XUA"I)';' E:~ 'Icr't'pL'Y)v~,; oe YUVCCLXOC;
oo't'o.; YLve:'raL xocl. ouS'OC(1.w,; eYXCiJpL'Y)C;, 'rov ~ W~'r'Y)P oc{)'t' Y) YAW(Jcrocv
"t"e: 'EAA&3oc xlXl. ypa(1.(1.a't'lX &3~31X~e. (.Le:'t'a oe: x,p6vcp {)cr't'e:pov 'Aptoc-
J t1 Săpăturile arheologice au confirmat In general ritualul funerar descris de Herodot,
ca de exemplu inventarul tumulului de la Certomlik pe Nipru (vezi E. H. Minus. Scythial\8
and Greeks, Cambridge, 1913, p. 155-165).
40 7td6"1)t; (1.e:v 't"e:Ae:U't'~ 86ACP 07t0 ~1tapya7tdee:Ot; 't"OU 'Ayoc8up<rCiJV '" Aceste evenimente s-au petrecut către mijlocul secolului al V-lea l.e.n.

0-_0 __ ._~_ 0_0_.

 44 Hr.ROIl0T
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!?iIEI 45

~IXcrLA€O~, 1:XUA 'f)~ oS: T~V Te ~OC()LA 'f)/.·'lV 1COCp€A!X~e xocl T~V YUVoc!XOC Toi) căsătorit cu soţia tatălui său, pe nume Opoia. Această Opoia el'a băştinaşă
1COCTp6e;, T~ otlvo(J.OC f)v '01CO~'f), f)'J 8e OC\.lT'f) ~ '01CO~'f) OCcrT~, E~ ~e; şi Ariapeithes a avut cu ea un fiu, Oricos. Deşi domnea peste sciţi, Scyles nu
~V "OpLXOe; 'AfntJmd6ei: 1COC!e;, ~occrLAEU<OV 8e 1:xu6e<ov (; 1:xUA'f)e; 8w::kn era mulţumit de loc cu felul de viaţă al sciţilor, ci, mai degrabă, datorită creşterii
ooooc{J.C:;)~ ~pecrxETo 1:xu6LXjj, ocAM 1COAAOV 1Cpoe; TIX. 'EAA'f)vLxIX. fJ.cx.AAOV
jÎmite, era inclinat să urmeze obiceiuri greceşti. Şi iată ce a făcut Scyles. Ducea 5
armata sciţilor la oraşul '9 boristeniţilor - boristeniţii pretind că sînt milesieni
5 't"e't"pocfJ.(J.€VOC; ~V O:1CO 1COCLoEocrLoe; T~e;Em:1Coc(8e\)TO, k1COLd; Te 't"OLOUTOV' - şi obişnuia, cu acest prilej, s-o lase în împrejurimile oraşului. Iar după ce se
eUTe O:ycX.YOL 't"~V crTpOCTL ~V 't-~V ~XUe€<ov Ee; 't0 Bopucrf}Eve'C't'€<Ov &crT1) afla înăuntrul zidurilor şi Închidea porţile, dezbrăca haina scitică, îşi punea
(oL oS: Bopucr6€vehocL oihoL MyoUcrL crepeoce; 'Xo't"oue; e!vocL MLA'f)doue;), veşmînt grecesc şi, înveşmîntat astfel, se Înfăţişa în agora fără păzitori sau
Ee; TOUTOUe; 5x<oe; tA60L b ~XUA'f)e;, T~V Ilev crTPIXTL~V XJtTiXALnecrX€ vreun alt însoţitor, aşezînd strajă la porţi, ca să nu-l vadă sciţ.ii cu asemenea 10
tv T<îl 1Cpoocmdep, oco't"oe;" oe 5x<oe; ~A6OL te; TO ntxoe; x:x.L 't'IX.~ 1tUA!Xe; îmbrăcăminte. Şi în celelalte privinţe el urma felul de viaţă al elenilor, oferind
zeilor sacrificii cum cere la eleni datina. Apoi, după ce petrecuse o lună şi mai
10 tYXA'f)Lcre:Le:, T~V crTOA~V 0:1Co6elle:VOC; 't'~V kXUeLX~V M~e:crxe: &v 'EAA'f)- bine la boristeniţi, hnbrăca iar haina scitică şi o pornea spre casă. Făcea lucrul 15
v(OOC Ecr6~'t'oc, lX<Ov o' &v 'tOCU't' f)V i)y6poc~€ o~he 8opuep6p<ov hofJ.€v<ov acesta deseori şi îşi zidise chiar o casă la Boristene, aductndu-şi nevastă acolo
O~'t"e: &AAOU OOoevoe; ('t"IX.C; oS: 1tUAOCe; Eq:.UAoccrcrov, (J. ~ ·de; (J.w kxu6€<ov o femeie din partea locului.
"~,,
LuOL e:XOVTOC TDW't''f)V , 't''f)v \ crTOJl.'f)'J
"') , XOCL\ TGtI\J\OC
3:.... expocTo
' - OLOCL' ~, t'71 'E'" I\Jl.YjVLXn- IV, 79. Cum trebuia, însă, să i se întîmple o nenorocire, iată care a fost
prilejul. Scyles voise să pătrundă şi el în misterele lui Dionysos-Bacchos. Şi, .
XOCL\ 6e:OLcrL- LpOC
t \"
e:1COL€€' XOCTOC\ '1 6fLouC; 't'oue; \ , E.' I II
I\I\'f)v<ov, o't"€ ~\
oe: ~ ',1,
OLOCTpL't'€Le pe cînd era gata să purceadă la inţiere, o mare minune se petrecu. în oraşul 20
15 fL~VOC ~ nAeov TOOTOU, o:mxAMcrcrETo Ev8uc; T~V ~XU6LX~V aTOA~v, boristeniţilor, el avea un palat mare, pentru zidirea căruia s!l făcuse foarte multă
Tocu't"OC 1COLee:axe: 1COAAcX.XLe;, xocL OLX(OC Te tod(.Loc't"o EV Bopua6tve:i: XOCL cheltuială -' aşa cum am amintit cu puţin mai înainte. In jurul palatului se
YUVoc!xoc ~Y'YjfJ.e: te; ocU't"IX. €1tLX<opb'lV. aflau sfincşi şi grifoni, din marmură albă. Asupra acestui palat zeul aruncă o
IV, 79, 'E1CdTE 8s: goee OL XOCXWC; ye:vEcr6!XL, tYEVETO OC1CO 7tpO- săgeată şi totul fu mistuit in flăcări, Dar Scyles ~ în ciuda inştiinţării pe care, 25
în felul acesta, o primise - a urmat ritualul iniţierii. Sciţii le aduc mustrări
epcX.crLoe; TOL ~cr8E' E1C€6UfJ. 'Yjcr€ ~wvucrep BocxXdep 't'e:AEcr6~vOCL' (.L€AAOV·t'L elenilor pentru cultul lui Bacchos, Căci - spun ei - nu e lucru cuminte să-ţi
20 oS: OL Ee; xeipoce; &ye:cr6ocL T~V TeAeT~v tyeveTo epcX.afJ.oc fJ.€YLaTov, "Hv închipui că este zeu acela care-i scoate din minţi pe oameni. După ce Scyles
oL EV Bopucrf}evei:·d<ov Tjj 7tOAL OLXL'f)e; (.LeycX.A'f)<; xocl 7tOAUT€Moe; 1CepL- a păruns în misterele lui Dionysos, unul din boristeniţi se duse în grabă la sciţi
~OA~, T~e; xocl OA(YCP 't'L 7tpOTepOv TOUT<OV fJ.V~fJ.'f)V dxov, 't'~v 1CepL; şi le spuse: «Rîdeţi de noi, sciţilor, că prăznuim pe Bacchos şi ne lăsăm stăpîniţi 30
AEUXOU A(eOU crepf.yye:<; TE xod ypU7tE<; laToccrOC\/' te; -;OCU't' f)V b 6e:0e; de el. Iată acum, însă, că zeul acesta îl are in puterea sa şi pe regele vostru, care
oe
Evecrx'f)tjJe: ~tAoe;, XDd ~ fJ.S:v xoc·n:xcX.'Yj 7tcx.croc, ~x UJ'Yje; oooev't'ou't"OU dve:xoc i s-a dăruit. Şi zeul il scoate acum din minţi, Dacă sînteţi neîncrezători, urma-
ţi-mă şi am să viol arăt», L-au urmat fruntaşii sciţilor. Conducîndu-i, boristenitul
...
25 'Yjcrcrov " .
E1CE't'eI\e:crE T'Y'jV 'tEI\e:'t'YjV,
. . ' ",",XU ~ '8 OCL 00:: ~i TOU - jJOCXXEUe:W
rJ. ' m:pL
, "E." 1\/\ 'f)aL
j-a pus la pîndă, în taină, pe un turn. Cînd Scyles trecu pe acolo cu ceata sa,
6Ve:L8(~oucrL' 00 ycX.p epOCcrL OLXOe; dVOCL 6Eav E~e:Up(crxe:LV TOUTOV ga·ne; 8ciţii 11 văzură cuprins de nebunia lui Bacchos şi luară aceasta drept o foarte 85
floc(vEa8ocL EVcX.ye:L o:v6p6moUe;, EndTe: oS: ETeA€crf}'f) 't'<îl BocxXdep (; mare nenorocire. După ce ieşiră din oraş aduseră la cunoştinţa întregii oştiri
~XUA'Yje; 8L€1Cp~crnucre: 't'wv 'ne; Bopucr6EVe:'iTE<OV 7tpOe; 't'oue; kxu81XC; cele ce văzuseră.
IV, 80. Cînd, mai apoi, Scyles a plecat acasă, sciţii s-au răzvrătit împotriva
A€Y<OV' 'H(.Liv Q'~p XOC't"ocye:Acx."E, (1 kxu6ocL, 5't'L ~OCXXe:UOfle:1J xocl ~flEOCe;
80 o
, el. rJ.r'~
Eue; J\OCfljJOCVEL' -
VUIJ ...
ou't'oe; o,~OOCLfl<OV
, 1 "
XIXL\ .. uv ufJ.e:'t'€POV r J..'
jJO(crLJ\e:1X
lui, aşezînd în locl\,i pe fratele său, Octamasades, născut de fiica lui Teres 50_
Cum află de această răscoală şi de pricina din care pornise, Scyles fugi în Tracia. 40
.. • 'f). \ rJ. r \ ,\
J\€I\IXjJ'YjX€, XIXL t-'OCXXEUe:L 't's XOCL U7tO 't'ou e:ou flIXW€..IXL. - 6 - , E' ~,
L oe: (.LOL
, ,
ocnLa't'e:e:T€, "_O
e:1Ce:UVS, XOCL\ UIlLV
t - ,
EY<O\ ~'l:"
Oe:L ,,<O , e:L7tOVTO 't'<-OV ",",xu ~ e'e:<ov OL,
7tpoe:a't"e:w'te:e;, xocL 1X1houe; O:VOCYIXYWV b BOpucrf}EVEky)<; M6p71 E7tL
1'C\lPYOV xoc't'e:iae:. em:ke: oe 7t~P~Le: auv "Ci) 6~cX.aep o kXUA'Yje; xocl e:!Sov
rJ.'
85 fJ.LV jJOCXXEUOVTOC ~'8'
OL, ",",XU IZL, xocp't'oc aUfLepop1)V \ (.L€YIXI\1)v
' . . "e:1COL'f)O'OCV"O,
'l:' "e 6
e:"E/\ vne; 00:: e:a-'l(.LIZLVOV 7toca71 't'-n a't'poc-n 7J 't'1X LomEV.
~l" , - - \ oi'"
IV, 80, 'ne; 8e fl€TIX. 't'IXî:îToc &~'~AIXUVE (; 1:XUA1)e; Ee; ~6s:1X "IX.
t<ou"ou, oL kx660cL 7tp Ocr"'Yj crcX.(.LEV OL 't'ov O:~EAepEOV ocu.. ou 'Ox't'lltfloc-
a,x8'Yjv, ye:yovo't"lX EX 't'~e; T~pe:<o 8UYIXTPOC;, &1COCv~a't'€OCTO Tc'j) ~XUA7I. ,. Olbia.
60 Teres r, Întemeietorul statului odrid, cam de la 470 - pe la 440 te. Il. (ef. Tucidide,
40 o,~\ oe: fLOC6WV \ 't'u1 YLV 6fl€VO'J E1C ' "s<O\)'t'ep
- XOCL\ 't''f)V • OCL'" t'L1)v oL"f)V
" , ~ e:7tOLO::€'
, L t'O, H, 29,2).
 li1,
1, I

46 HERODOl' IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 47

xOC't"ocq;euye~ te; 't"~v 0p1J~x1Jv. 1tu06fLevoe; (; 'OxufLocer&8"1je; 't'oclJ't"oc Vestindu-i-se intîmplarea, Octamasades porni să se războiască în Tracia. Ajuns
, , ' 1't''YjV 0"P'YjLX'YjV' E7tEL't"E oe: "1 er't"p<p e:ye:ve:'t"o,
' la Istru, l-au întîmpinat tracii. Şi trebuind să dea bătălia, Sitalces i l a trimis
e:er't"poc't"e:UE't"O e:1t 1 " "'" e:1t~1 't'<p - 1
la Octamasades un crainic care a cuvîntat astfel: « De ce trebuie să ne măsurăm
1 , 0
"Ij'J't"LIXerIXV fLL') OL " P"ljLXe:", , fLEI\,\ov't"wv oe: ocU't"wv erUVcx1t't"ELV E1te:fL'fe;
, 1 1 ,. '1" 1 "'" - .1. >!.1.
puterile în luptă? Tu eşti fiul sorei mele şi îl ai în mîinile tale pe fratele meu 62. 5
~L't"&"Ax'Yje; 1tXpa 't"ov 'OX't"OCfLOCO"&81Jv "A€ywv 't"oL&8e;' 't"18e:~ ~fLeOCe; &.AA~AWV Dă-mi-l pe acesta şi eu îl dau pe Scyles. Astfel nu ne vom pune, nici tu, nici
5 1te:Lp'Yja~V:x.L; de; fLev fLe;o 't"~e; &.8e:Aq;e:~<; 1tOc:te;, ~;(e:L<; 8e fLe:o Ch~e:Arpe:OV. eru eu, oştile in primejdie ». Iată ce·i propusese Sitalces prin crainicul pe care l-a
't"tfLol &.1to80<; 't"oih'ov xocl tY6l erol 't"OV erov ~XUA"tJV 1tocpoc8(8wfL~' er't"pOC't"L-n trimis. Căci se afla Ia Octamasades un frate al lui Sitalces, care fugise de acesta.
"'1. fL"Ij'1 t"E eru, XLVOUVe:uer1le;
OE "',
fL"Ij'1 t" " e:yw.
1
'rOC1J' ,1.
t"IX OL 1tEfL'fOC<;
NI' 1
o'~/'I '
,,-,L't"OCI\X"Ij<; e:1tex"tJpu-
Octamasades primi învoiala şi, predînd pe unchiul său după mamă lui Sitalces,
puse mîna pe fratele său Scyles. Cînd Sitalces l-a avut în puterea lui pe frate- 10
xe:ue:'t"O' ~V yap 1tOCpa 't"cjl 'OX't'OCfLOCU&81l &.~e:Arpd)<; 1:'t'eXAXe:W 1te:rpe:UY6l~ său, s-a retras. Iar Octamasades tăie pe loc capul lui Scyles. Aşa îşi apără sciţii
't'oi:.i't'ov. b 8e 'Ox't'OCfLocer&8"1je; xOC't"OCLVee:L 't"ocu't"OC, txo OU<; oe 't"OV EWU't"Oi) datinile şi asemenea pedepse dau celor care îmbrăţişează obiceiuri străine.
10 fL~'t'PWV ~L't"&"AX1l g"Aoc~e: 't'ov . &.8e:Arpe:OV ~LXO"A'YjV. xocl ~L't"&"AX"tJ~ fLE:v IV, 81. Despre mulţimea locuitorilor Sciţiei n-am putut să aflu lucruri 15
1tOCP'XAOC~WV 't'OV &.8e"Arpe:ov &.1t~ye:'rO, ~XQAeW oe 'OX'iOCfLoccr&O'Yj<; ocu't'oi) precise, ci am auzit vorbindu-se în fel şi chip cu privire la numărul lor. [Unii
, " , 'I'" ,. 1.'1'1 mi-au spus că] există acolo o populaţie foarte numeroasă, iar alţii că sciţii
'iOCU'i7l OC1tS' iOCfLe: 't'''Ijv xe:rpOCI\"tJv. OU'rW fLe:v 1te;pLa't"El\l\ouerL 'iOC" errpe:'t"Epoc propriu-zişi sînt puţini Ia număr 52 bls •••
VOfLOCLOC ~XUaOCL, 't'otaL 8e 1tOCpocx.-t"WfLevOLaL ~e:LVLXOU<; v6fLOU<; 'iOW':U't'OC IV, 82. Această ţară nu înfăţişează lucruri care să trezească uimirea, afară
tm't'LfLLOC oL8ouaL. . doar de imprejurarea că sînt acolo rîuri cu mult mai mari şi mai numeroase
15 IV, 81. ITA~6oe; 8e: 'iO ~xu6ewv oux or6e; 't'e: tyev6fL"tJv &.'t'pe;xewe; decît în altă parte. Dar, în afară de rîuri şi cîmpii foarte întinse, iată ce mai 20
1tUaEa l aOCL, OCI\I\OC''1'1'
OLOCrpOPOU<;
'" 1
I\OYOU<;
'I'
1te:pL,'t'OU -
IXPL
, efLoU- JJ.'JXOUOV. XOCL' este vrednic de mirare ... Pe o stîncă de lîngă fluviul Tyras oamenii arată
urma lui Heracles, urmă ce seamănă cu talpa piciorului unui om, dar este lungă
yap x&p't"OC 1tOAAOU<; dVIXL errpe:occ; xocl 6ALYOU~ WC; ~xuaoc<; dVOCL ..• de doi coţi. Aşa stau lucrurile în privinţa acestora. Acum mă voi întoarce
IV, 82. 0wfL&aLoc 8e ~ XWP"lj oc{j't"'Yj o\>x €;(eL, xwpl<; ~ IhL 1to't"OCfLOOC; la faptele despre care la început mi-am pus în gînd să vorbesc 53.
't"e; 1tOAA<îl fLe:y~a't'oue; xocl &'PL6fLoV 1tAder't"ou<;. 'i0 8e &.1to6wfL&erOCL IV, 89. Răsplătindu·l pe Mandrocles G'. Darius trecu în Europa. El porunci 25
20 &~LO'J xocl 1t&pz~ 't"WV 7tO't"OCfLWV xocl 'iOU fLe:ye6e:0e; 't'oi) m:o(ou 7tocpe- ionienilor să-şi ducă năvile în Pontul Euxin, pînă la fluviul Istru; iar, de vor
Xe:'t'ocL,dp~aE't"OCL . .• txvoe; 'H pOCXAe0<; rpOCLvouerL, tv 1te-rP1l tve:6v, ajunge la Istru, el le cerea să-I aştepte acolo, şi să dureze un pod peste fluviu.
Flota o conduceau ionienii, eolienii şi helespontinii. Trecînd printre Stincile
'rO gOLXe: fLev ~'~fLOC't"L &.v8p6e;, ~er'iL 8e 't'0 fL€yoc60c; ~i7t"ljXU, TCOCpa 't'OV Cianee, corăbiile se îndreptară spre Istru. După ce aU: mer.s cale de două zile în 30
Tup"tJv 1tO't"OCfLOV. 't'OU't'O fLev VUV 't'OLOU't'O ter't'L &.vIX~~aOfLItL oe te; 't'OV susul fluviului, de la mare, oamenii au construit un pod peste fluviu, acolo unde
XOC'r' &.PXa<; ~LOC "Ae~w'J "A6yov. se despart gurile Istrului 55. Iar Darius, după ce a trecut Bosporul, pe podul
25 IV, 89. l1ocpe:to<; 8e owp"tJa&fLe:vo<; Mocvopox"Aeoc 8Le~IXLve: t<; 'r~v de vase, îşi croi drum prin Tracia, ajungînd la izvoarele rîului Tearos. Acolo
Eupw1t"tJv, 't'otaL "IwerL m~pocyydAoce; 1tAee:w t<; 't'ov IT 6v't'ov fLexp~ el a făcut popas vreme de trei zile. 35
IV, 92. Pornind de acolo Darius sosi la un alt curs de apă, numit Artiscos,
"Ia't'pou 1t O't'OC[.L ou, t7te:av oe &'1tLXWV'rOCL t<; 't'ov "Ia't'pov, €v6ocu't'oc ocu't'ov care curge prin ţara odrisilor ...
7te:PLfLe:VELV, ~,
,
-,e:UYVUV'roce; 'rOV 1tO't'OCfLOV' 'rU1 yocp
, 1 , ""
o"lj VOCU't'Lxo'J 1.3:.
IJYOV "1. WVEe; 1
IV, 93. Inainte de-a ajunge la Istru, biru~ mai întîi pe geţi 66, care se cred
't'e: xocl AlOA€e:<; xocl <E"AA"Ijer1tOV't'LOL. ă fLev oe VOCU'rLXOe; er'rpoc't"o<; <'t"aC; > nemuritori. Căci tracii, locuitorii din Salmydessos şi cei care ocupă ţinutul aşezat
30 Kuocveoc<; OLEX1tAWaOCC; €1tAe:e; teu 't"OU "Ier'rp ou, &.vOC1tAWaoc<; 8e &.va: 01 Fiul şi urmaşul lui Teres, cam 440-421 te.n. (cf. Tucidide, II, 96-101).
7to't'OCfLOV 8uwv ~fLe;pEWV 1tAOOV &'1tO OocMaa"tJ<; 'rou 1tO'rOCfLOU 'rOV U Cu numele Spura<locos (cf. Tucidide, IV, 101,5). Privitor la problema succesiunii Ia
I~ "1 er't'pou, e:..,e:UYVUE.
,~ , A-
tron în aceste regiuni, vezi R. Vulpe, Prioritatea agnaţilor la succesiunea tromllui în Macedonia
OCUXEVOC,
"
€X 'iOU crxL..,e;'rOCL 't'1X er'rofLoc't"oc 't'OU
, - " -
UOCpe:LOC; şi Tracia, In In memoria lui Vasile P4r"an, Bucureşti, 1934, p. 313-323.
i l bi. Informaţia aceasta pare să fie confirmată de cercetările l'ecente
oe:
"" W<;
• oLt.r-'
"" P,YJ 't'0'J ' B OOitOpOV XX't"OC 't'"tJv crxe:OL "tJ'J, e:1tO pe:ue:'t'O oLIX 't'"tJC;
1 " " " " "',-
monov, Bonpocbl ucmopuu CKU(/j08 8 cOllemcKoil HllYKe, in «BecTHKK APeBHea IiCTOPHR»,
(vezi Arta-
' "
0"P'YjLX"Ij<;, ocmxofLe:voc; oe: ~\ , \ T e:ocpou
e:m I
1tO'riXfLOU- 't'IX~ \
1t"ljYIX<;"
e:a't'poc't"o- 1947, 3; N. Grakov, CKuţfju, Kiev, 1947 şi Bonpocu cKu(/Jo-capMamcKoil apxeo/lozuu, Moscova-
Leningrad, 1954) după care avem de a face cu o diversitate etnică. De aceea trebuie
35 1te:OEoaoc't"o ~fLepoc~ 't'pe:te;. deosebiţi Bciţii nomazi (.. regali" şi nomazi propriu zişi") veniţi din Asia, de cei sedentari
IV, 92. l1ocpe:to<; 8e €V6EU't'e:V bpfL "Ij6e:l<; &'1tLXe:'t'O E1t' &AAOV 1tO't'iX[.LOV şi localnici ("agricultori" şi "plugari"). Cl. IV, 17; 19; 20.
18 Despre expediţia lui Darius impotriva sciţilor.
- OUVOfLiX
't'4> /( 'A p't'"tJaxo~ " e:a'rL, u<; ~ "" 'O'"opuere;wv pe;e:L •••
OLIX 1 • , .. Arhitectul care a construit podul peste Bospor.
IV , 93 . IT PLV , oe: "" IX7tLxe:er
, '6 OOL e:m " 't'ov , "1 er't'p 0'.1, 7tpW't'OU<; ' oc ,LPEe:!;.
L 56 Prohabil la Iaaccea, cel mai important loc de trecore la Dunărea de Jos, folosit
ul terior şi de al te expedi ţii.
r€'t'oc<; 't'ou<; &.6ocvoc't"(~ov't"oc<;. ot [.Lev yap 't'ov ~ocA[.Lu8'fJaerov ~XOV't"EC; '6 Cf. Tucidide, II, 96.

I
._._J~".~ __ .
48 IlERODOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINlEI
49

mai sus de or:'lşele :\polonia şi Mesembria - pe nume scirmiazi şi ni seeni-

s-au pre~at IUl DarI~~ fără luptă. Geţii, insă, fiindcă s-au purtat n!chibzuit
ad~ fost m~ată inroblţI, măcar că ei sînt cei mai viteji .i cei mai drepti
mtre tracI 57. r r
•. IV, ~4. Iată cum se cred nemuritori geţii: ei cred că nu mor şi că acel care
dIspare. ~m lumea noastră. s~ duce la ~eu~ Zalmoxis. Unii din ei 'ii mai s un i 6
Gebelelzls ~8 .•~ot la al cmcilea an el trimit la Zalmoxis un sol, tras la Psor ~
cu yorunca sa:1 .facă cunoscute lucrurile de care de fiecare dată au n t'
Iata cum îl tr
" .Imi
ti eU r. " d' ..'
so. nu m el prImesc poruncă să ţină trei suliţ [
,eVOle.
virful m s,:sJ, .Ia~ ~lţll, apucînd de miini ~i picioare pe cel ce urmează să fie t:iZ:i~ 10
la Zalmoxls ŞI ndlct~.du-I in sus, îl azvîrle în suliţe. Dacă - străpuns de suliţe _
ace~ta. I?oare 69, g~ţll socot că zeul le este binevoitor. Iar dacă nu moare aduc
învmUl:I S~]U~~ll, Zicind că.e _u~ ~m_ ti~~los şi, după învinuirile aduse, tri~it un
aItul, .carUla u dau î~să.rcmarl mca fund. în vi~ţă. Aceiaşi traci, cînd tună i 15
fulgera, trag cu săgeţIle III sus, spre cer, ŞI amemnţă divinitatea (care provoa!ă
_aceste ,fenomene), deoarece ei cred că nu ~;cistă un alt zeu în afară de al lor 60 •
.1\.' 95. Aşa cum :'Im afl~t eu de la ~lenll care locuiesc pe ţărmurile Helespon-
tulu~ ŞI ale Pontuiui EUXlll, Zalmo?ClS despre care vorbesc _ fiind doar un 20
mUritor - a fost rob 81 în Samos, ŞI anume al lui Pitagora care era fiul lui
Mnesa:c~os. După aceea, aj.ungînd. liber, strinse bogăţii m~ri şi după ce se
imbogaţl, se intoa~se în patria lui. Intrucît tracii erau foarte nev~iaşi şi săraci
cu d.uhul,. Zal~oxls a;e~ta - cunoscător al felului de viaţă ionian şi al unor
~eprI~~erl mai cumpamte d.ect~ cele trace, întrucit avusese legături cu grecii 25
ş~ cu _ Itag.ora, un însemnat gmdltor al acestora - a clădit o casă pe~tru adună­
rIle.. h:r~~~I!or, !n car.e ~se ~~une] !i .primea .~i îi punea să benchetuiască pe frun-
taşll ţarn, lI~vă~l11du-I ca mCI el, mCl oaspeţl1 săi şi nici unul din urmaşii acestora
nu vor mUrI, CI vo: ~e.rge într-un anume loc unde vor trăi pururi şi vor avea
parte de toate bunata~Ile. ţn vr~me ce săvîrşea cele amintite şi spunea lucruri 30
de felul acesta, el a porunCIt să 1 se clădească o locuinţă sub - • t • C' d
a fost g t [Z I . J d' - d'" . pamm eana. 1ll
. a a, a. mOXlS ~. lsparut m miJlocul. tracIlor şi, coborînd el în locuinţa
~UI. de sub plimmt, a traIt acolo vreme de treI ani. Tracii doreau mult să-I aibă
Jelmdu-l ca .pe un mort. în al patrulea an, el le-a apărut şi astfel Zalmoxis
făc;t v~·e.dmce. de crezare învăţăturile lui. Iată ce se ;ovesteş' te despre 35
înfaptumle lUi.
IV,. 96. În privinţa lui Zalmoxis şi a locuinţei sale subpămîntene nici eu
nu resp~ng cele s~use! .?ar. nici nu ~e dau crezare prea mult; mi se pare, insă, că
el a trăIt cu mulţI am mamte de Pitagora. Fie Zalmoxis om ori vreo divinitate 40

67 Pentru idealizarea geţ'l .C B l O

în «B let' t" ţT " ' lor, vezI.. a muş, apreciere a lui Herodot Mupr'a geţilor
p. 25~29~n Ş un 11C, .,ecţlUnea de şt. fIlozof. şi econ.-jurid., Acad. R.P.R. », III (19511:

antic:: ~~~a~~s9;4, ~~1'1t9~" p. 103-112 şi R. Pettazzoni, La relligione nella Grecia

Dir>d;: !;~~1~i~ra s~Vcrif3i2cl)'i,
\,
vî~ă .Ia inte r v ale
. eZi ŞI nota
de patru ani, sînt menţionate şi la celţi de
.
1O3
t ' 60 tenţ~[u a:tă iÂterpretare a pasajuJui, vezi C. Daicoviciu, Herodot şi pretinsl,l mono-
elsm.:, ge lor, n« pulum., II (1943-1945). p. 90-94 ,i [fI Rom 331
Pentru afluxul de sclavi din regiunile noastre, ve~i Mena'ndru, ·~o~~ 2 . .

, - o. 1414
 I IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 61

\ d.e-a băştinaşilor, să ne mulţumim ~u cele î~făţişate 62. Aceşti [geţi], a căror

I fIre era astfel, după ce au fost SUpUŞI de perşl, urmară restul armatei.
IV, 97. După ce ajunse cu pedestrimea pe care o avea la Istru, unde trecură
cu toţii, Darius dădu poruncă ionienilor să strice podul şi să-I însoţească pe el 6
în lăuntrul ţării; el a poruncit să facă acelaşi lucru şi ostaşii de pe corăbii. Pe
c!nd i~nienii se pregăteau să strice podul şi să îndeplinească porunca, Coes 63,
flUI lUI Erxandros - care-i conducea pe mitilenieni -, îi vorbi lui DaI·ius cele
ce. urmează, încredinţî-?du-se n?-ai intîi că regele va primi cu plăcere părerea
cUIva. care doreşte să 1-0 înfăţIşeze: «0, rege, - spuse el - eşti gata să faci 10
războI pe un pămînt unde nu ai să întîlneşti nici arătură, nici cetate locuită.
De aceea, nu strica podul acesta, ci lasă ca păzitori ai lui pe cei care l-au durat.
Astfcl dacă vom da piept cu sciţii - aşa cum dorim - podul ne slujeste la
intoarcere, iar dacă nu vom putea să-i ajungem, ne este înlesnită o înto~rcere
fără primejdii. Nu mi-e teamă că vom fi învinşi de sciţi în luptă, ci mai degrabă 15
că - neputînd să ne întîlnim cu ei - vom avea de suferit în cutreieră riIe noastre.
S-ar crede că spun acestea pentru binele meu, ca să ră"iuÎn aici. Dar, rege, Îţi
înfăţişez părerea ce mi s-a arătat mai folositoare decît toate. Eu, unul, te voi
urma şi nu dorcsc să fiu lăsat aici ». Mult se bucură Darius de sfatul lui Coes şi
îi răspunse astfel: « Străine din Lesbos, dacă voi ajunge teafăr şi nevătămat 20
acasă, vino negreşit la mine, ca să răsplătesc cu binefaceri minunata-ţi
povaţă ).
IV, 98. Rostind aceste cuvinte, făcu şaizeci de noduri la o curea, chemă la
sfat pe tiranii ionienilor şi le spuse următoarele: (1 Bărbaţi ionieni, să nu mai
luăm în seamă părerea pe care v-am înfăţişat-o mai înainte, în privinţa podului.
Luaţi această curea şi faceţi ce vă voi spune. De îndată ce vedeţi că am pornit 26
împotriva sciţilor, începeţi să şi desfaceţi cite un nod în fiecare zi. Dacă nu
sosesc în răstimpul acesta şi trec zilele cite sînt însemnate prin noduri, ridicaţi
pînzele şi întorceţi-vă în patria voastră. Dar pînă atunci, aşa este noua mea
hotărîre, rămîneţi de strajă la pod. Daţi-vă toată osteneala, ca să păstraţi nevă- 30
tămat şi să păziţi podul. In felul acesta îmi veţi aduce mari foloase ). După ce
le vorbi astfel, Darius porni la drum.
IV, 99. In faţa pămîntului scit, spre mare, se întinde Tracia. Sciţia începe
acolo de unde acest ţinut formează un golf. Istrul se varsă în mare, îndreptîn-
du-se spre sud-est. Voi înfăţişa ţărmul Sciţiei de la Istru în Sus şi voi arăta 36
cit de mare ti este întinderea. Indată după Istru, vine Sciţia veche 64,
aşezată către miazăzi şi ajungînd pînă la cetatea numită Carcinitis 65.

I
i1
ea Privitor la religia geţilor. vezi Russu, ReI. dac., p. 61-139 iar pentru
ea Originar din Mitilene, Coes va deveni mai tirziu tiranul acestei cetăţi.
G&
influenţa
tracă in religia sciţilor vezi L. Elniţchi tn «CoBeTCKIUI ApxeoJlorHll>;, 1960, 4, p. 46-55.
Aceasta este lecţiunea dată de toate manuscrisele şi pe care am păstrat-o şi noi.
Lecţiunea propusă de Ph. Legrand &X"I"a.(1) I:xu.lh)(~, .litoralul Sciţiei. nu pare convingătoare.
66 Oraş aşezat probabil la apus de Eupatoria.
* W<"I"a.(1j non sine dubitatione temptavi: cipx.a.(1j codd., quod vix intelligitur.

( '"
1
._---~-.-
52 HERODOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 53

.• IV,.100~:.. De Ia ,!s~ru în sus, spre lăuntr~1 contin.entului, Sciţia este mărgi­

mta mal întu de agahrşl, după aceea de neurl 66, apOl de androfagi 67 şi în cele
din urmă de melanhleni 68.
IV, 101. Sciţia, avînd forma unui pătrat cu două laturi ce se intind d~-a o
lungul mării, înaintează spre interiorul continentului pe o distanţă perfect egală
cu întinderea sa la mare. Căci de la Islru pînă la Boristene este cale de zece zile'
j de la ~ori~tene phJ,ă.la LaculJI'Ieotic, cale de alte. zece zile; iar de la ţărmul mării
spre mterlOrul contment~IUl pînă Ia mela~hleUl, care locuiesc la nord de sciţi,
avem un drum de zece zIle. Drumul de o ZI îl socot cam de două sute de stadii. 10
Astfel, în lăţime, Sciţia s-ar întinde pe o distanţă de patru mii de stadii, iar
în lungime, spre inima ţării, ar avea tot atÎte stadii 69. Iată aşadar mări~ea
acestei ţări. ' ,
. IV, 1.02. S?iţii ~i-au d~t ~eam~ că ei ~i~guri D:~ pot. r~spinge în luptă deschisă
oştirea IUl DarlUs ŞI au trlDu~ soh la VeCll1l. Regll vecll1llor se adunară şi ţinură 16
sfat pentru a vedea ce trebUla făcut, deoarece se temeau de atacul unei armate
n~mer~ase. ~egii care ~-au ~trîns laolal~ă era.u acei ai taurilor, ai agatirşilor,
al neurllor, al androfagllor, al melanhlemlor, al gelonilor 70 ai budinilor 71 şi ai
sarmaţilor 72. ' ,
IV, 104. Agatirşii sînt lipsiţi de energie şi foarte gingaşi. Ei poartă, cei mai 20
mulţi, podoabe de aur: A':1 în de,,:ăII?~şie. nev~stele? .ca s~ fie .fraţi cu toţii şi,
înrudmdu-se, să nu mal eXiste la el mCI plzmUlre, mCI vrăJmăşIe. Cît priveşte
celelalte obiceiuri, se apropie de traci .
. . IV, 118. Sp~ind la ad~narea regilor din .neamurile mai sus amintite, trimişii 26
SCIţllor le-au spus că DarlUs, după ce a subJugat toate neamurile de pe celălalt
continent - făcînd un pod, construit de el peste strîmtoarea Bosporului -, a trecut
pe celălalt continent şi, supunîndu-i pe traci, a durat alt pod şi peste Istru în
dorinţa de a-şi supune şi ţinutul lor, «Voi să nu priviţi de loc nepăsători - zic~au 30
ei - stînd de o parte, cum sîntem nimiciţi, ci, uniţi în' simţiri să mergem împo-
triva .năvălitorului. Dacă nu veţi face aşa, 'a trebui ca noi, 'copleşiţi, ori să ne
părăsIm ţara, ori, rămînînd pe loc, ~ă primim condiţiile ce ni le va pune duşma­
nul. Intr-adevăr, cum am putea să IeşIm la capăt, dacă voi nu vreţi să ne veniţi
în ajutor? Purtîndu-vă aşa, soarta nu vă va fi mai uşoară, întrucît regele perşilor 35
nu merge ~u .n!mic mai.m?It împotr~va noastră decît împotriva voastră. După
ce ne va mmlCI,n-are sa fie mulţumIt doar cu asta - fără să se atingă de voi.
Iată o dovadă hot~rîtoare în sprijinul celor ce vă spun. Dacă regele perşilor
venea doar împotriva noastră, dorind el să răzbune robia în care i-am ţinut
neamul 73 înainte vreme, atunci el trebuia să-i lase în pace pe toţi ceilalţi şi să
meargă numai împotriva ţării noastre. Aşa stînd lucrurile, ar fi arătat tuturora 40

.8 Populaţie care pare să fi locuit în regiunile Ucrainei apusene.

81 Aşa-numiţii antropofagi, despre care nu se ştie nimic pl'ecis' se pare că au trăit
în valea Niprului. '
08 Despre aceşti ~ oameni În veşminte negre. au fost emise cele mai contradictorii păreli
69 Această distanţă reprezintă 793 km, ceea ce ar corespunde suprafeţei teritoriului
Ucrainei, fără ţinuturile apusene. '
• . 10 Ni~i despre geloni, pe care unii îi plasează tocmai lingil munţii Ural, nu se ştie
mnllC preCIS.
a Populaţie localizată de unii cercetători tot în regiunea Uralului.
111 Aşezaţi atunci între Don şi Volga.
13 Cf. Herodot, IV, 1.
 54 HEHODOT
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI
55
, \ ~'Il ',\' \'" \ ~'\ '\ N-~" I ,
e:7tL ""X,UVOCC; e:I\OCUVe:L X,OCL OUx, e:7tL 't'OUC; ot.I\I\OUC;. UV Oe: e:7te:~'t'e: 't'OCXLO''t'OC că face război sciţilor şi nu altora. De fapt însă o dată ce a p ., 1
~ LR It. \'" ~,. , , t' t b' , d " US PICIOI'U pe acest
OLC;t-' "fj ('e:C;,\ 't'"fjVOe:
'''' '
't'"fjV ,/7te:LPO~, 't'OUC; OCLe:L e:!L7tOO<'uV YLV0!Le:VOUC; "fj!Le:- con men , a su Jugat rm pe rind toate neamurile care-i stăteau în cale EI
- , , ~"\"}(,\ '\ " ' "
POU't'OCL 7tOCV't'OCC;. 't'OUC; 't'e: 0,/ ot.I\I\OUC; e:Xe:L U7t e:<.UU't' !> • P"fjLX,OCC; X,OCL O"fj - 0 ' , ~, acum în puterea s,?- pe tr~,ci ş.i pe geţi, vecinii noştri ». . are
X,OCL, 't"OUC; \ "fj!LLV
• -'O '\
e: V't'OCC; 7t1\"fjO'L0X<.UPOU~ ' f'e:'t'OCC; )}. IV? 11,9. Dupa ce. solu SClţllor făcură cunoscute aceste pretenţii re!rii sos'ţ" 5
de la, dIferIte ~~amUl? au sta~ să chibzuiască şi părerile s-au impă~ţit~ Reu:l:
5 IV, 119. Tocihoc Lx,u6e<.Uv €7tocyye:AAo!Lev<.Uv €~OUAe:UOV't'O o~ ~OCO'L- ge!~mlor, budmllor ŞI s,arJ?laţllor, ~nvoindu-se, au făgăduit să vină în ajut~rul
'o.'
~ Le"
1\C;e:e; OL OC7tO 't"<.UV -
e:VVe:<.UV 'Yti Jx,OV't'e:e;, X,OCL, O'cpe:<.UV e:O' X,Lov'Y.JO'OCV OCLt"(V,<.U !LOC L.
".-O.
SClţ;!or, D~r regele agatIrşIlor, neurllo~, androfagilor, al melanhlenilor şi al tauri-
o !LeV fe:A<.UVOC; x,ocl o Bouarvoe; X,OC~ o LOCUpO!LtX't'"fje; X,OC't'&. 't"<.UO't"O
'AYOCVUpO'
lor au rasl?uns ~n ,următ.oarele ~cuvI~te: « D~că n-aţi fi săvîrşit voi cei dintîi 10
,
ye:v0!Le:vOL .~ ""
U7te:oe:x,oV't"o ~
""X,Uv1) III
O'L 't'L!L<.UP'Y, JO'e:LV,. o Oe: ~, 'Il
Oe; X,OCL, nedreptate .ŞI n-aţI fI pormt cu .razbol ~mpotTlva perşilor, am fi îndeplinit ceea
Ne:upoe; x,ocl ' A'J8pocpocyoe; x,ocl ot 't'i,;}v Me:AOCYXAOCLV<.UV x,ocl Tocop<.UV 't'oc8e: ce, ~e cereţ~; cererea v,oastră m s-ar fi părut dreaptă şi am fi lucrat mînă În
~ III f , El~!-""'V!L"fj
.. , l . ' U!Le:LC; e:oc't'€ OL 7tpO't'e:pOL OCOLX,'
f -" f , ,~, nlln~ ~u V.OI. ~ar năvăhn? în ţara lor ~ fără ca noi să vă fi sprijinit - , aţi fost
10 ""X,UV1)O'L U7te:X,PL'JOC'J't'O' YJO'OCV't"e:e; stăpmltorl atlta vreme CIt v-a îngăduIt zeul Cînd tot el " t' t
IUpO'oce; x,ocl &p~OC'J't'e:e; 1tOAe!LOU, 't'OU't'<.U'J 8e:0!Le:VOL 't'i,;}v VUV 8ee:0'6e: . Î t ' ă' . 11 S Irneş e acum pe
aC~la mp.o rlva v~o~str, el, vă pl~~esc ~up,ă I?~rit. în ceea ce ne priveşte, 15
Ao-1-,re:LV 't'e: OCV "'"
e:cpOCLVe:O'IlVe: U!LLV' • - , Il'
OpVOC, X,OCL, ."fj!Le:Le;
- . ,
U7tOCX,OUO'OCV't'e:e; 't'<.UU't'O , 1
nOI atun?l n:am, ,:~tamat pe oamenu acela ŞI mCI acum nu vom încerca să le
elv U!Li:v E1tP~O'O'O!Le:V. vuv 8e U!Le:î:e; 't'e: Ee; 't"-Y)v lx.dv<.U'J €O'~ocA6v't"€e; y!fiv f~cem nOI, cel dl~tll, vre~m rău. Dacă, însă, Darius atacă şi ţara noastră pornind
&ve:u ~!Le<.U'J t1te:x,poc't"ee:'t'e: Ile:pO'e<.Uv gO'o'J XPO'JO'J U!L'i:v o 6e:oe; 1tOCpe:- sa ne !a~ă rlizbol, atunc~ ne vom ~ăsur~ şi noi puterile cu el, ca să-I re~pin em.
Da: pma ce nu vede~n ca ne ataca, rămmem la noi. Căci socotim că perşif nu
15 8t80u, x,ocl €X,e:î:'JOL, ~TCe:t O'cpe:OCC; <.U1hoc; 6e:oc; tydpe:L, 't"~V 0!LO("fjV U!Li:v
se mdreaptă ÎmpotrIva noastră, ci împotriva celor ce s-au făcut vinovaţi de 20
&1t08L80UO'L. ~!Le:i:C; 8e Otke: 't"L 't"on ~8LX,~O'OC!Le:V 't"OUC; &v8poce; 't'OU't"OUC; nedreptate 11.
008ev Othe: VUV 1tflO't"e:flOL 1te:Lfl"fjO'O!Le:6oc &8Lx,ee:LV, ~V !LeV't'OL t7t(1) IV, 120, Cînd răsp~x:sul..acesta fu. adus la cunoştinţa sciţilor, ei se hotărîră
X,OC~ bd 't'~V ~!Le:'t'efl"fj'J &fl~ 1) 't"e: &8Lx,e<.UV, x,ocl ~!Le:i:e; 00 1te:Lp'Yj0'6p.e:6oc. să nu dea o lupU d~s?hlsa, fIIndcă nU-l aveau pe aceia aliaţi ci să se retrag~ _
!LeXflL 8e 't'Ot.Î't'O ~8<.U!Le:v, !Le:veo!Le:v 1tOCP'~!Lî:v OCO't'Oi:O'L' ~X,e:LV Y&.fl 80x,e- s~ d.ea mereu înaP?I-şI să astupe fintinele şi izvoarele pe und~ ar trece perşi: să
mmlce~scă toată Iarba de pe pămîntul [d~ .'1,::oloJ şi să se despartă în d~uă 25
20 0!Le:v Oox, ETC' ~!Leoce; IleflO'oce;, &AA' t1tl 't'oue; oc~'t'(OUC; 't'!fie; &8LX,( 'Yjc;ye:V0!LbJoue;. grupurI. . . '
IV, 120. Tocu't'oc 6:lC; &1te:ve:Lx6eV't"oc E7tU60V't"0 ot Lx,06ocL, E~OU- . IV, 121. ~uîn~ ace~te ?otărîri, sciţii întîmpinară oastea lui Darius şi repeziră
Ae:UOV't"O t8U!LocX("fjV !Lev !L"fj8e:!L(ocv 1toLee:0'6ocL Ex, '!Ou t!Lcpocveoe;, g't'e: Înamte pe. ,cel mal b~n~ dmtre ~ăIăreţii lor. Iar căruţele în care trăiau co iii i
8~ O'cpL oiho( ye: O'U!L!LOCXOL 00 1tPOO'e:YLVOV't'O, u1te:~L6v't'e:e; 8e x,ocl U1te:- toate femeile lor le trlmlseră mal departe, şi o dată cu acestea toate turmefe l
l: '1. '
",e:I\OCUVOV't"e:e; 't'oc\ cppc;oc't"oc 1. 1:'
't'oc\ 1tOCfle:",LOLe:v ,
OCU' t"OL\ X,OCL\ 't'oce;
\,
x,p"fjVoce; O'U'(XOUV, - a~ară de cîte ~e ~era~u de :rebuinţă pentru a se hră~i, căci numai atîta şi-au păst~a:' 30
ŞI le porunClra ~a se mdrepte mereu către miazănoapte.
25 't"~V 1tO("fjV 't'e: ex. 't"!fie; y!fie; tX,'t'fl(~e:LV, 8LXoi) O'cpeoce; 8Le:A6V't"€e; ...
IV, .122. În tImp ?e căruţele erau duse [spre miazănoapte], sciţii care alerga-
IV, 121. Tocu't'llt ot Lx,06ocL ~OUAe:UO'tX!Le:VOL U1t"fjv't"(Ilt~OV 't'~v Â..OCfldou seră înam~e~ [duşmamlo~], de ,îndată ce au descoperit că perşii se află la o depăr­
, , }. ',\ _ f' \' ,
tare de treI ztle de Istru, şI-au ţmut tabăra la o zi de marş în faţa perşilor nimicind
~

O''t'flOC't'L"fjV, 1tflOop0!Loue; ot.7tOO''t'e:LI\IltVne; 't"<.UV L1t1te:<.UV 't"Oue; OCpLO"t'OUe;.

't"&.e; 8e &!LtX;llte; €'J 't'~0'( O'CjlL 8LOCL't"CX't"0 't"&. 't"ex,vllt 't"e: x,ocl ocL yuvoci:x,e:c; toate roadele, pămintului. V~zînd că s~ iveşte călărimea sciţilor, perşii' o urmară 35
1tCXO'IltL, x,lltl 't"&. 1tpO~oc't'oc TCtXV't'OC, 1tA~V gO'oc O'cpL tC; cpop~~v tx,lltv&' ~v, pas cu p~~, m ret~~~erea el. În sfîrşIt, luîndu-se după o singură parte din
oast~a SClţIl~r, perş~~ l-au urm~ri~ spre răsărit, drept spre Tanais. Sciţii trecură
30 't"OO'ocu't'OC {ntOALTCO!Le:VOL' 't'&. &AAIlt &!L(X; 't'~O'L &!Loc;1)O'L 1tfloe1te:!L~lltv, fluvlUl Ta.naIs. Perşll trec.u~ă ŞI el după aceştia, străbătind ţara sarmaţilor pînă
Ev't"e:LAtX!L€voL ode:l 't"o 1tflOe; ~ope<.U EAotuve:LV. ce au SOSIt tn cea a budmilor,
40
IV, 122. Tocu't'oc !Lev o~ TCfloexo!L(~e:'!O, 't'i,;}v oe Lx,u6e<.Uv ol 1tflO-
Ofl0!Lm <.Ue; e:upOV
'" f 'T 'II
't"oue; e:flO''oce;"oO'ov 't'e: 't'PL<'uV - J.'/!Le:PI:;<'
L uV 000'1 ''''' OCTCe:-
"
'1 -"1 'T l. 1
xov't'oce; OC1to 't'ou O"t'flou, OU't'OL !LC;V 't"OU't'oue; €1.Ifl0V't"e:e; "fj!Le:p"fje; Oo'!> ., ., f~_

35 1tflOexoV't'e:e; EO"t'poc't'01te:8e:uov't'0 't'&. Ex, 't'!fie; y!fie; CPUO!Le:voc Ae:OCLVOV't'e:e;. ot

8e ITeflO'IltL 6:le; doo'J t1tLqlIltVe:i:O'IltV 't'i,;}'J Lx,u6e<.Uv 't"~V (1tTCOV, t1t~LO'IltV XIlt't"Q:
O"t'(~OV Iltte:l {)1tocy6v't"<.U'J. xlltl ~1te:L't'1lt (1tpOe; Y&.fl 't"~'J !LLOC'J 't'i,;}'J !LOLpe<.Uv
mUO'IltV) ot IleflO'ocL EO(<.UXOV 1tpOe; ~w 't"e: xocl teu TlltvtX-C80e;. 8LIlt~OCV't"<.U'J oe
't"OU't'<.U'J 't"OV Toc'Joc'c'J 1to't"Ilt!LOV oL IIepO'IltL rnLoLoc~OCV't'e:e; to(wxo'J, Ee; 't"W'J a
40 Locufl0!Loc't"e<.Uv 't'~V X6lfl"fjv OLe:~e:A6oV't"€e; &1t(xov't'o te; 't"~v 't'wv BOUOLV<.U'J. 74 Populaţie situatA atunci in Crimeea. Vezi Pindar, nota 17.
IIERODOT
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNlEl 67

IV,1.25: "; Tulbu~în~~-i [şi ~e neuri], sciţi~.- în r~t~age:ea 10r- s,e indreptară
spre agatIrşl. Cmd agahrşl1l-au vazut pe [neurul VeCInI fugmd înspâlmîntaţi din
calea sciţilor, încă înainte să fi năvălit [aceştia] la ei, au trimis un crainic care să-i
oprească de a pune piciorul pe pămîntul lor şi i-au prevenit că, dacă vor încerca 6
să năvălească acolo, mai întîi vor avea de înfruntat o straşnică luptă cu ei. După
ce le-au spus din capul locului acestea, agatirşii şi-au adus oastea la hotare hotâ-
riţi să-i respingă pe năvălitori .. , Iar sciţii n-au mai intrat in tara aaatiriiilor 75
deoarece aceştia nu le.'au dat voie. ' t:> ,

, IV, ~26. Fiin~că a~e~stă stare de lucruri se pr~l,:mgea multă vreme şi nu se

~al termma, Danus trImISe un călăreţ la regele sClţIlor, anume Idanthyrsos, şi 10
iI spuse cele ce urmeazii: « Om de neînţeles, de ce tot fugi, cînd poţi face din
do~ă ~llla, Dacă te so~oţi în~eajun~ de tare ca să te împotriveşti puterii mele,
staI Şl luptă-te, curmmdu-ţI rătăCirea. Dacă recunoşti însă că eşti mai slab
atunci încetează de a mai fugi j aducîndu-mi [mie], stăpînului tău pămînt şi apă 78 16
ca daruri, vino să stăm de vorbă ». '
IV, 127. La acestea, Idanthyrsos, regele sciţilor, a răspuns: « Iată cum stau
lucrt;rile cu mine, persanule ~ N-am .fu~it nicio~ată de frica vreunui .om şi nici
de tme nu fug acum. Nu săVlrşesc nImIC deosebIt faţă de ceea ce obIşnuiam să
fac.în vremea p~c~i. D~ c.e nt; ~a~ î~dată. bătă~ia cu tine, iţi voi arăta şi aceasta. 20
NOI nu avem mCI cetaţI, mCI pammturl cultIvate, pentru care să ne temem să
nu fie cucerite ori nimicite - şi să [ne vedem nevoiţi] a intra cît mai repede
in lup;ă cu voi. Da~ă vreţi c~ tot din~dinsul Ji în ~~bă să ajungeţi aici, avem
mormmt~le str~m?şIlor ~oştr~; mergeţI de le cautaţ~ ŞI, aflîndu-le, încercaţi să le
răsturnaţI, VeţI ştI-atuncI daca vom da sau nu bătălia pcntru a ne apăra mormin- 25
tele. N-o să ne măsurăm puterile cu tine atîta vreme cît mintea noastră nu ne
va hotărî s-o facem. în ce priveşte bătălia, mulţumeşte-te cu acest răspuns. Ca
stăpîni, eu reCUIl?SC numai pe Zeus, strămoşul meu 77, şi pe H~stia, regina sciţi­
lor. în loc de .a-ţI t.rim~te în dar pămînt. şi ap~, îţi trimit darurile <:.are se potri-
veşte să le prImeşti. ŞI la aceea că te-al numIt stăpînul meu iţi răspund că tu 80
trebuie să plîngi ». Aceasta este o vorbă a sciţilor. -
• IV, ~2~8. Cra!nicul se înto~rse cu răspu~sul a~esta la Darius. Iar regii 78 sciţilor,
cwd a~zIra cuvmtul d~ roble tare se m~1 mîmară. Ei trimiseră acea parte a
~ar~a~~lor asupra căreIa domnea ScopaSlS - rînduită alături de sarmaţi - la 86
lOnIenl1 care păzeau podul de peste Istru, avînd poruncă să intre in vorbă cu
aceş~ia. Iar a_c~a din. ei ~a:e. r.ămăseseră ~ăsiră de c~vinţă să nu-i mai lase pe
perş.1 să tot rataceasca, CI sa-I mfrunte, 01'1 de cite orI vor merge după merinde.
DeCI cînd băg~u de seamă. că osta.şi.i lui Darius se duceau după provizii, făceau
cum era hotărIt. Iar călărImea sCIţIlor punea pe fugă mereu pe cea a perşilor, 40

. '5 Adic~ ~robab!l_ in Trans.ilvani~. Pentru problema mult dezbătută a apartenenţei

etmcc a agatlrşllor (SClţl sau tracI), vezI expunerea celor două puncte de vedere la C. Daico-
viciu In « Steaua~, 5, 1956, p. 113 şi urm. ş.i A. Meliukova, Mamepuallbl U uCCMiJ08aHuli "O
apxeollolUu CCCp, 64 (1958), p. 101-102.
18 Simbolul supune!'ii (ef. Aristotel, Retorica, II, 13, 18).
77 Aluzie la legenda după care neamul sciţilor se trăgea din Zeus şi fiica fluviului Bori-
stene (Nipru).
18 Conducătorii celor trei oştiri: Idanthyrsos, Scopasis şi Taxacis.
68 HEHOl,OT
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
69

r care fugea şi dădea peste pedestrimea lor; aceasta ii sprijinea Întotdeauna. După
ce respingeau cavaleria, sciţii se retrăgeau de frica pedestrimii 79. Asemenea
atacuri ale sciţilor au avut loc .şi în timpul nopţii.
1 IV, 130. Văzind Bciţii marea tulburare in care ajunseseră perşii - pentru a-i 1)
)
face să zăbovească cît mai mult în Sciţia, fiind astfel chinuiţi prin lipsa tuturor
celor de trebuinţă - iată ce au făcut: părăseau treptat cîte o parte din turmele
lor de oi, cu păstori cu tot, şi se retrăgeau într-altă regiune. Iar perşii, care veneau
din urmă, luau turmele şi astFel prindeau inimă. 10
IV, 131. Aceasta se intimplase deseori şi pînă la urmă Darius ajunsese
foarte încurcat. Regii sciţilor îşi dădură seama cum stau lucrurile şi trimiseră
u.n ~rainic. care i~.a adus daruri lui Darius o pasăre, u~ şoarece, o broască şi
cmci săgeţi. Perşll îl intrebară pe cel care a adus darurile: ce înţeles au toate
acest~a ~ Iar trimisul ~ăspunse că nu. i s-a poruncit nimic altceva decit să le pre- 16
dea ŞI sa plece cit mal repede. Dar l-a îndemnat să tălmăcească ei - dacă sînt
înţelepţi - ce vor să spună aceste daruri. Auzind acestea perşii au stat la sfat.
IV, .132. Păre:ea lui par.ius era că sciţii se dăruiali pe sine, ii dăruiau pă­
mîntul ŞI apa. El şI-a închIpUit aceasta, deoarece şoarecele se naşte în pămînt - 20
hrănindu-se cu aceleaşi roade ca şi omul-, broasca în apă, iar pasărea sea-
mănă foarte mult cu un cal 80. Prin săgeţi - credea regele - sciţii îşi predau
puterea. Acestă tîlcuire fu înfăţişată de Darius. Dar i-a fost pusă impotrivă
părerea lui Gobryas, unul din cei şapte care-l răsturnaseră pe mag 81. După
socotinţa lui darurile aveau următorul tîlc: «Perşilor, dacă nu vă veţi preface 25
în păsări, ca să zburaţi în văzduh, dacă nu veţi ajunge şoareci, ca să vă ascundeţi
în pămînt, sau - prefăcîndu-vă în bro~te - nu veţi sări în bălţi, atunci nu vă
veţi mai întoarce în ţara voastră, ci veţI pieri de sligeţile noastre »•
. IV, 13;3. Iată, deci, cum au tălmăcit perşii darurile. Iar parte dintre sciţi 82, 30
,~cel cărora .le fusese. încredinţată paza împrejurimilor Lacului Meotic şi cărora
II se porunCise a lunCI să meargă la Istru, ca să stea de 'vorbă cu ionienii, îndată
ce sosiră la pod, le-au grăit acestora aşa: « Bărbaţi ionieni, venim să vă aducem
neatîrnarea, dacă vreţi să vă plecaţi urechea la vorbele noastre. Am aflat că
Darius v-a poruncit să păziţi podul numai şaizeci de zile, iar dacă el nu se 35
iveşte pînă atunci, puteţi să mergeţi acasă. Săvîrşind aceasta acum, veţi fi în
.afara oricărei învinuiri - şi din partea lui şi din a noastră. Rămîneţi aici număr\.tl
de zile care s·a hotărît şi, după aceea, puteţi pleca II. Ionienii făgăduiră că v.or
face întocmai, iar sciţii se Întoarseră în grabă la ai lor. 40

71 Deoarece ei nu aveau unitll.ţi de infanterie (cf. totuşi cap. 13'-).

80 Prin iuţeală.
Il Uzurpatoru! Smerdis.
81 De sub comanda lui Scopasis.
 60 HERODOT
J IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 61

IV, 134. După ce Darius primi darurile, sciţii rămaşi se aşezară în linie de
IV, 134. IT€PO"1)Cl"L oe fLE't"O: 't"0: owpoc ['t"0:] EAOOV't"OC Âocpd<p &.V't"E- bătaie în faţa perşilor - şi pedestrimea şi călărimea, ca şi cum ar fi avut de
't"&X(1)O"ocv ot \n't0:Awp6ev't"EC; ~xuOoc~ 7tE~Cj) xocl t7t7tOLm wc; crufL~oc:Ae- gind să lupte. Pe cînd sciţii erau astfel rînduiţi; un iepure a sărit între cele două
1:\1. - ~'6 "l." , 1:\ I 1:"
oştiri. Sciţii îl văzură şi începură cu toţii să-I urmărească. în vreme ce ei se
I I
OV't"EC;. 't"E't"OCYfLEVO~O"~ O!;; 't"OLm ~xu 1)a~ I\OCY0C; EC; 't"0 fLEaov O~1)~c.,E·
't"WV oe: wc; exoca't"o~ iflpwv 't"OV :Aocyov EOLWXOV. 't"ocp.xx6ev't"wv oe 't"wv învălmăşeau şi scoteau strigăte, Darius întrebă care este pricina neorînduielii 6
6 ~xu6ewv xocl ~o?i XpEWfLeVWJ EtPE't"O b ÂocpEtoc; 't"WV &.V't'moAEfL(WV d: la vrăjmaşi. _Aflind el c~. aceşti~ fug după un i~pure, grăi ~elor cu care obişnuia
sa stea de vorba: «OamenII aceştIa au pentru nOI un mare dIspreţ. îmi dau acum
't"OV 6opu~ov' 7tU60fLe:VOC; O€ O"tpEOCC; -rov ArJ.yaV o~WXOV't"OCC; d7tE &poc seama că ~obryas a tălmăcit bine darurile sciţilor. Şi, fiindcă aşa mi se pare că
7tpaC; 't"OUC; 7tEp Ew6e:E XOCL 't"0; &AAOC AeYEW' « Oi5't"O~ WVOPEC; ~fLewv stau lucrunle, trebuie să luăm o hotărîre înţeleaptă, ca să ne putem retrage
1tOAAOV xoc~tppovfoum, xoci fLOL VUV CPOCiVE't"OCL ro~pU"t)C; d7tELV 7tEpl nevătămaţi Il. Auzind acestea, Gobryas spuse: «Rege, eu ştiam din auzite de 10
't"WV _ ~ o ~ I '0-' T "
~XUvLXWV owpwv opvWC;. WC; G>V Ou-rw ,,01) oOXEOV"t"CUV xoc~ ocu't"<p
N ~~ ~ I " -
sărăcia acestor oameni. Dar am început 5â cunosc mai bine lucurile cînd am
_10 fLOL ~XEW, ~ou:A!fjc; &.yoc6:;'!;' OEi: 5xwc; &acpOCAecu!;' ~ XO:.l~o~ ~fLLV ~a-roc~ 't"0 venit aici şi am văzut cum îşi bat joc de noi. Cred că trebuie ca, de îndată ce
se va fi lăsat noaptea, să aprindem focurile - aşa cum obişnuiam şi altă dată -
67t(acu ». 7tpOC; -roci3't"oc rw~pU1)C; d7tE' « T Q ~oca~AEU, EYW axEOOV fLev apoi să-i amăgim pe soldaţii care sînt cei mai slăbiţi şi nu mai pot să infrunt~ 16
Xoct---AOY<P ~7tLa't"&fL1)v "t"OU't"CUV -rWV &.VOpWv 't"~V &.7tOpt"t)V, EA6wv O€ greutăţile, să priponim toţi măgarii şi să plecăm mai inainte ca sciţii 5-0 por-
fLoc:A:Aov E~ffLOC6o\), bpewv ocu't"OUC; EfL7tOCL~OV't"OCC; ~tJ.LV. VUV WV tJ.OL nească în grabă spre Jstru şi să taie podul şi înainte ca să le vină ionienilor
OOXtE~, E7tEO:V "t"&XLa't"OC VU~ E7te:A(1), Exxocuaocv'rocc; 't"0; 7tUPO: WC; tw60CfLEV în gînd că ar putea să ne aducă pieirea I}.
16 xocl &:AAO't"E 7tOL€EW, -rwv a't"poc't"~w't"tcuv 'rOUC; &.aBEVEa-r&'t"OUC; EC; 't"0:i; . IV, 135. Acestea ~u fost sfaturile lui Gobryas. După ce se făcu noapte,
( 11:" ~ I Darms urmă povaţa lUI. Lăsă acolo în tabără pe oamenii istoviţi şi pe aceia de 20
't"oc:Aoc~7tCU p~OCC; Ec.,OC7tOC't"1)O"OCV't"OCC; XCU 't"OUC; OVOUC; 7tocv't"occ; xx't"IX01)aocv't"lXC;
I " " I
a căror pierdere îi păsa cel mai puţin, precum şi toţi măgarii, pe care i-a priponit.
&.7toc:AA&O"aEaBocL, 7tplv ~ xocl k7tl 'L"OV "la'L"pov teUO"OCL l:xu6occ; MaoV't"occ; Lăsase în tabă:ă măgarii şi ostaşii slăbiţi, din următoarele pricini: măgarii să
't1)v " YEtpUPOCV, " , 't"L "1 WO"~ OOc.,OCL
1) XOC~ ~'I:"
't"o, 1)fLEOCC;
., -T6V't"~ Ea't"oc~
m " '1:" I J:l
Ec.,e:pY0((jOC(JvOC~». scoată răgete, Iar oamenii fură părăsiţi din pricina slăbiciunii lor. Rostul era
IV, 135. rw~pU1)C; fL€V 't"OCU'L"OC cruve:~OUAEUe:, fLE't"O: oe VU~ 'lE acesta: în împrejurarea că Darius, cu ceea ee rămăsese zdravăn din armată 26
20 Ey€VE't"O xoct Âocpe:'i:oc; EXPOC-rO 't?i YVWfL 1) -roc,hll' 't"OUC; tJ.E:V XOCfLOC't"1)POUC; ar fi atacat pe sciţi ei vor trebui să păzeascâ Labăra. Lăsîndu-i acolo cu acest~
Iămu~i~i şi aprinz~nd focurile, Dari~I~. porni cît. ma~ repede spr: .~stru. Măgarii
't"wv &.vopwv xrd -rWV ~V tA&XLa't"oe; &.7tO:AAUf.LtVWV :A 6y OC;, xocl 't"OUC; părăsIţI de cea mal mare parte a oştlrll răreau ŞI mal tare. Iar sClţn, care auzeau 30
OVOUC; 7t&V't"OCC; xoc't"ocoljaocc; XOC't"t:AL7tE ocu-rOU 't"OCU'r1) tv 't"(j> a-rPOC't"07t€O<p' răgetele măgarilor, îşi închipuiau că perşiI sînt mereu în tabără 83.
XOC't"tAL7te: oe 'tOUc; 't"E OVOUC; xocl 'L"OUC; &'0"6e:vtocc; -r!fje; a-rpOC'L"~!fjc; 'L"wvoe: IV, 136. Cînd s-a luminat de ziuă, cei ce fuseseră lăsaţi în urmă, văzînd
e:(VEXe:V, ~VOC ot fLe:v OVaL ~O~V 7tocpexcuv't"ocL' ot oe: &vOPCU7tO~ &.aBe:VE(1)C; că Darius îi trădase, întinseră mîinile către sciţi şi le spuseseră ceea ce se Întîm-
26 fLe:v EtVe:Xe:V XIX'L"EAd1tOV'L"O, 7tpOtp&aLOC; O€ -r!fjO"OE 07j:Aoco~, (WC;) ocu't"OC; plase. îndată ce sciţii au aflat cum stau lucurile, cele două părţi ale sciţilor -
despre care am vorbit - se uniră în grabă cu cea de-a treia, care se afla alături 36
f.Lev aUv 't"(j> xoc6ocp(j> 't"ou a'L"poc'L"OU t7t~e~ae:aBxL f.L€AAOL 't"OraL ~XU(1)aL, de sarmaţi şi, împreună cu budinii şi gelonii, îi urmăriră pe perşi, mergînd drept
oi5't"o~ oe: 't"a a-rpoc't"07te:OOV -rou't"ov 'tav Xp6vov PUOLOC't"O. 't"!XU't"1X torO"!. spre Istru. Dar cea mai mare parte din oastea perşilor o alcătuiau pedestraşii
, "6L 'A - , 'L.'
U7to:Ae:L7t0fLEVO~a~ U7te:p !;;fLEVOC; o UOCpELOC; xoc~ 7tUPOC O;X.XOCUO"OCC; 't"1)v 't"ocx~a-
\ I
ca:e .. nu cun~~te.au. drum.urile, - şi nimeni nu deschisese drumuri pe acolo.
, J " , "1 . t~, >1 ,
't""'IJv 7j7tE~ye:'t"O Em 't"OV a't"pov. OL oE OVOL e:P7jfLCUVEV't"EC; 't"OU Of.LLI\OU 0.' .... ( ''\
SC]ţ!] e.rau .c~.lar.I ŞI se. prIcepeau să scurte~e calea, pe cînd [perşii] se rătăciră,
aşa mCIt sClţn aJunsera la pod cu mult înamtea lor. Aflînd că perşii nu sosiseră 40
30 oiS-rcu O~ f.LOCAAOV 7tOA:A(j> te:aocv -r~C; CPCUV~C;, &.XOUOV't"EC; oe ot ~xueocl.
't"CUV OVWV 7tocyxu XOC-rOC,,~
- ,1 , ... ,..
XWP7jv '1l\m...,ov 't"OUC; 'IT'Epaocc; E~VOCL. ,.
IV; 136. •HfLep1)C; oe YEvofLtv'Y)C; YV6V't"EC; ot {I7tOAE~tp6tv't"EC; WC;
"_,, I .,.., A I -, L - ~'O
1tpooE"oofLe:vo~ e:Le:V U1tO UOCPELOU, Xe:LpOCC; 't"e: 7tPO!;;'t"ELVOV -rOLa~ ~XU 1)m-
,1 , '" , ~ - \ ,
XOC~ !;;I\EyOV 't"OC XOC't"7jXOV't"Ct;' OL oe: WC; '/XOUO"OCV 't"ocu't"OC, 't"7jV 't" OCXLa 't"1)V
1 Il..

, " ~, - - ~ OL l' ,'t'

35 eruer't"poccpEv-re:C;, OC~ 'te: oUO fLOr.POCL 't"CUV ~XUV~CUV XOC~ 1) fLe:'t"oc ",ocupo-
,
fLoc't"e:wv XOC~\ B OUoLVO~,,- XOCL, r'" EI\WVO~, "'" e:o~CUXOV -rouC; 'IT'Eperocc; 10' wU 'tou- -

"Ier't"pou. &'t"e: oe 't"ou ITe:paLxou f.Lev -rou 1tOAAOU E6v-roc; 1te:~ou

a-rpoc't"ou xocl -ro:c; 60ouc; oOx E7tLer't'OCf.Ltvou ~a't"E ou 't"e:'t"fL 7jf.L€VWV [-r&v]
b8wv, 't"OU oe ~xue~xou t7t1t6"e:w xocl '10: auv't"otJ.oc 'L"~C; boou tma-roc-
40 fLtvou, &.fLOCp't"6v't"EC; &AA~ACUV, ~tp(1)erlY.v 1tOAA(j> ot ~XU6OCL 'iOUC; ITtpaoc<;. sa Cf. Frontinus, I, 5, 25 ~i Polyainos, VII, 11, 4.
62 HERODOT
I IZVOARE PRIVIO'ID ISTORIA RO~11NIEI

încă, sciţii spuseră ionienilor, care se aflau în corăbii: «Bărbaţi ionieni, zilele
in care trebuia să aşteptaţi s-au implinit şi nu faceţi bine dacă mai zăboviţi.
63

Dacă mai înainte aţi rămas aici de teamă, acum desfaceţi podul şi cît mai repede.
Bucurîndu-vă de neatirnarea voastră, arătaţi-vă recunoştinţa faţă de zei şi 5
faţă de sciţi. Cît despre cel care fusese mai înainte stăpînul vostru noi tI vom
aduce în asemenea stare, încît să-i treacă pofLa de a mai porni cu război împo-
triva cuiva 1).
IV, 137. Cu privire la cele spuse, ionienii ţinură sfat. Părerea atenianului
Miltiade, conducătorul şi tiranul chersonesiţilor din Helespont, era 511. li se dea 10
ascultare sciţilor şi Ionia să fie eliberată. Histiaios din Milet se împotrivi, însă,
acestei păreri. El susţinea că fiecare dintre dînşii se bucură de autoritatea sa in
cetatea pe care o cîrmuieşte datorită lui Darius. Iar dacă se va prăbuşi stăpînirea
lui Darius, nici el nu va fi în stare să poruncească milesienilor şi nimeni nu are
să mai fie stăpîn undeva. Căci oricare cetate va dori să fie cîrmuit1\. în felul 15
democraţiilor şi să nu mai fie supusă unui tiran. După ce I-listiaios şi-a înfăţişat
acest gînd, toţi se alăturară de îndată părerii lui, cu toate că mai înainte erau
pentru ceea ce propusese Militiade.
IV, 139. Deci, după ce se alăturar1l. părerii lui Histiaios, aceştia hotărîră
astfel: să desfacă podul în partea dinspre sciţi, cît poate ajunge săgeata, ară- 20
tind sciţilor că au săvîrşit ceva, cînd de fapt nu făceau nimic; [voiau ca] sciţii
să nu încerce a pătrunde cu sila şi să treacă Istrul pe pod; dar să spună că, des-
făcînd partea podului dinspre Sciţia, fac in toate pe placul sciţilor. Acestea se
mai adăugară la sfatul de mai înainte, apoi, în numele tuturor, Histiaios răspunse 25
dup1\. cum urmează: « Sciţilor, aţi venit cu sfaturi bune şi vă grăbiţi la ':reme
potrivită. Ne arătaţi un drum cuminte, iar noi vă vom sluji cum nu se poate
mai bine. Precum vedeţi, am şi început să desfacem podul şi ne vom da toa~ă
silinţa, căci vrem să fim neatîrnaţi. Dar, în vreme ce noi desfacem podul, este 30
nimerit lucru să-i căutaţi voi pe perşi şi, după ce' veţi fi dat de ei, să-i pedepsiţi
aşa cum trebuie, atît pentru binele nostru, cît şi pentru al vostru ».
IV, 140. încredinţaţi pentru a doua oară 84 că ionienii nu-i înşeală, SClţll
se întoarseră să-i caute pe perşi, dar nu izbutiră cîtuşi de puţin să afle drumul
ce-l urmaseră aceia în retragerea lor. Vinovaţi au fost chiar sciţii, căci nimici- 85
seră toate păşunile de acolo, trebuincioase călărimii, astupilld şi toate fîntînile.
Dacă nu făceau asta, le era uşor, dacă voiau, să dea de urma perşilor. De fapt,
chiar ceea ce li se păruse a fi hotărîrea cea mai nimerită, fu pricina rătăcirii
lor. într-adevăr, sciţii ii, c1\.utau pe vrăjmaşi prin acele părţi ale Sciţiei unde 40

1
j

)
I 84 ef. cap. 133.

II
1.

__ .l__._.__ .
64 HERODOT
IZVOARE PRIVem ISTORIA ROMINIEI 65

erau păşuni pentru cai şi apă, încredinţaţ.i că pe acolo vor fugi aceia. însă perşii
se ţinură de urmele pe care le făcuseră la venire şi merseră pe acolo. Dar chiar
şi în felul acesta de-abia nimeriră podul. Sosind noaptea şi găsind podul desfăcut,
îi cuprinse o 1!lare spaimă şi se gîndeau ca nu cumva ionienii să-i fi părăsit. 5
IV, 141. In preajma lui Darius era un egiptean, care avea - dintre toţi
oamenii - cel mai răsunător glas. Aşezîndu-l pe malul Istrului, Darius îi porunci
să strige pe Histiaios din Milet. Ceea ce el şi făcu. Dînd el ascultare poruncii,
Histiaios de la primul strigăt pme la îndemînă toate corăbiile pentru trecerea 10
trupelor şi legă podul la loc.
IV, 14.2. Astfel scăpară perşii. Iar sciţii,căutîndu-i, le-au pierdut urma
pentru a doua oară ... 86
V,2 .... După ce a cucerit Perintul, Megabazos 86 îşi duse armata prin Tracia,
aducînd sub ascultarea regelui fiecare cetate şi fiecare neam care locuia în 15
această ţară, căci aşa îi poruncise Darius, să cucerească Tracia.
V, 3. Neamul tracilor este cellllai numeros din lume, după acel al inzilor.
Dacă ar avea un singur cîrmuitor sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi
de nebiruit şi cu mult mai puternic decît toate neamurile, după socotinţa mea. 20
Dar acest lucru este cu neputinţă şi niciodată nu se va î~făptui. De aceea sint
aceştia "Iabi. Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar obiceurile sînt cam
aceleaşi la toţi, afară de geţi, trausi 87 şi de acei care locuiesc la nord de crestollai 88. 26
V, 4. Despre obiceiurile pe care le au geţii, care îşi spun nemuritori, am
vorbit. La trausi găsim aceleaşi datini ca şi la restul tracilor - în afara celor
legate de naştere şi moarte, cînd ei fac ceea ce vom arăta. Rudele stau în jurul
nou-l1ăscutului şi pling nenorocirile pe care va trebui să le îndure nou-născutul,
o dată ce a venit pe lume. Sînt pomenite atunci toate surerinţele omeneşti. 30
Cînd moare cineva, trausii îl îngroapă glumind şi bucurîndu-se. Cu acest prilej
ei amintesc nenorocirile de care scapă omul şi arată cît este el de fericit în toate
privinţele.
V, 5. Cei ce locuiesc mai sus de crestonai iată ce obiceiuri au. Fiecare ţine
în căsătorie mai multe femei. Cînd unul din ei a murit, se iscă Între femeile
[mortului1 mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dau toată osteneala şi arată o 36
nespusă rîvnă ca să afle pe care din neveste a iubit-o mai mult cel decedat.
Femeia socotită vrednică să primească cinstire a este lăudată de bărbaţi şi de
femei; apoi e înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea trupul
acesteia este Înmormîntat împreună cu cel al bărbatului ei. Celelalte femei
socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce astfel o foarte mare ocară. 40

85 Cf. cap. 136.

'" Generalul pe care Darius îl lăsase in Europa Cu o armată de 80000 de ostaşi.
87 Populaţie din munţii Rodope.
88 Populaţie din regiunea izvoarelor riului Echedor din Macedonia.

5 - C. 1414
I
--- ---~-----
 6G lJERO[)<1T

V, 6, Twv 3e 3~ &"A"Awv 8p"t](xwv tcr-rl 1S3~ '16floC;' nw€oucr~

"t'OC "t'€XVOC En'E~OC"{W"{~. "t'OCC; 3e noc~6€'IOUC; ou ffluMcrcroucrL, &.Â"A'Wcr~
I
r
1
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
67

V, .6, Iată ,şi datinile c.elor!alţ,i :,raci. Işi ~Înd 8D străinilor copiii, iar pe fete
I}~ le pazesc, CI le dau VOIe s~ a~b.a legăturI trupeşti cu bărbaţii care le plac,
"t'O~crL ocu"t'ocl ~OUÂOV"t'OCL &'VapoccrL flLcryEcr6ocL. "t'OCC; 3e YUVocrXOCC; LcrXUpwc; IşI pă~esc insă nevestele cu straşmcle, cumpăl'Îndu-Ie cu mulţi bani de la pă ' ţ'
Tat a)ul 90 t . l 1 ' nn 1.
'\ I , , , , -
fflul\occrcroucr~' XOCL WVEOV"t'OCL -rocc; "{UVIX~XOCC; 7rOCpOC "t'WV "{OVEWV XP"t]floc-rwv
, - , , u • eSt e SOC.~tlt se~nu I?-eamu Ul ales, cel netatuat fiind considerat o
6 ' " ~l
om de rmd. 11 ochll lor, trmdăvla trece drept cea mai mare cinste A .
O flE"{OCI\WV. XOC~ 't'0 flEV Ecr-rLX OCL EU"{EVE::; XEXPL"t'OCL, -ru OI:; 1A00-rLX't'OV
'... " \ , 1 1 >( ă' t i i l' d . . . muncI
p ~I.;n.u ~ ucru ce m~1 e ru.şme, Iar cînd trăieşti de pe urma războiului şi a
&."{EVV€C;~ &.p"{Ov EI'IOCL X:x"A"ALO"-rOV, "{1jc; 3€ ep"{oc't'"t]v &.'t'Lfl 6"t'oc"t' 0'1 , -rO pr~d~cl\;llllior - spun. el - faCI un lucru cît se poate de bun. Acestea sînt
y- " ... 1 \... I ,...... .,. l' ,
obIceIUrIle lor cele mal vrednice de luare aminte.
'" 1JV ocno nOI\Eflou XOCL I\"t]Lcr-rUO':; XOC 1\ 1\ L(J't' 0'1. OU't'OL flEV crfflEWV OL
"e:mfflocve:cr"t'OC't'OL VOflOL " ,
e:LcrL. .. V, 7. Singuyii z.ei P: car.e Îi. slăvesc sînt Ares, Dionysos şi Artemis 91. Dar
regll ~or, fără ce~la.lţl cetaţem, clllstesc dintre zei îndeosebi pe Hermes şi jură 10
V, 7, 8e:ouc; a€ cr€~OV't'OCL flouvouC; 't'oucr3e:, "ApEoc xoct !1L6vuO"ov numaI pe el, susţmmd că se trag din acesta.
10 XIXL, "A p't'e:flLV' OL' oe: ~,~ . . 1 IXU"t' ,- 1 t: - l!...... .. 1
!"IXO"LI\e:EC; WV, nocpEc., "t'WV IAI\I\WV 7tOI\L-re:WV, . ~, 8. Iată cum se. ~ac înmormîntările oamenilor bogaţi. Expun timp de
cr€~OV't'OCL 'Epfl€"t]V fl:XÂLcr"t'lX 6iwv xocl 0flVOOUcrL flOUVOV "t'oi3"t'ov xocl ~re~ zIle cadavr.,ul,i apOI Jertfesc tot felul de animale şi, după un mare ospăţ,
I\I:;"{OUcrL
... L "{E"{0Ve:VOCL" ocno\ 'E Pfle:w " e:WU"t'OUC;. , I~a~nte de. care II )~le~c. [pe m~rt], îl î~mo~mînteaz~ pe cel răposat, fie arzindu-l, 10
,~, ~ ,~! ,~,
V , 8. T OCffllXL oe: 't'OLcrL e:UOOC~flOcrL !lCU't'wv e:LcrL OCLoE' 't'pe:LC; fle:v 1Jfle:POCC;
'''~ ~ \ , 1
fie m??pllldu-l. ~I rIdica apOI o movIlă ŞI statormcesc felurite întreceri, la care
răsplaţlle cele mal însemnate se dau luptelor in doi - eum este şi firesc lucru
7tpo't'L6e:rcrL 't'ov ve:xpov xocl mx.V't'oroc crtpOC~IXV't'e:C; tp~~oc EWX€OV't'IXL, 7tpO- Aşa se fac înmormîntările tracilor. .
15 XÂOCUO"OCV"t'EC; 7tpw't'O'J' ~nEL'rIX 3€ 6OC7t't'OucrL XOC't'ocxocucrOCV't'e:C; ~ &A"AwC;. V, 9. Cît priveşt.e partea dins~re miazănoapte a acestei ţări, nimeni n-ar
"('ii xpuljiOCV't'e:C;, XWflOC 3e X€OCV't'e:C; &."{WVOC 't'L6ErcrL 7tOCV't'orov, ev 't'<îl 't'OC putea spune. cu e~act~tate ce o~mem o locuiesc, căci ţinutul de dincolo de Istru 20
fl€"{Lcr"t'OC &e:6"Aoc 't'tee:'t'OCL XOC't'OC A6"{ov floUVOflOCXL"t]C;. 't'OCffloct flev 3-Yj se arată a fI 'pust~u ŞI ~e o întmdere nesfîrşită. Singurii oameni despre care am
8p"t]LXWV dcrt cx.(3e:. putut afla ca tl'ă~esc dm?olo de Jstru sînt un neam cu nwnele de sigini 92. E'
se folose~c de ham~ c~ ŞI ale mezilo~. C,?-ii lo~ -:- ~ice-se - au pe tot corpul u~
V, 9. Ta 3e 7tpa.:; ~OP€W ~'t'L 't'1jc; xwp"t]C; 't'ocu't'"t]C; oU3dc; ~e:L păr des ŞI lung ~e CInCI deg~!e. AceştIa smt mICI ŞI cu bot scurt, nefiind in stare 25
20 CPPOCcrOCL 't'o hpe:xec;, OhLV€C; e:lcrL &V6PW7tOL olx€ov"t'e:C; ocu't'~v, &."A"Aoc să P?art~ o~~em. înhămaţI lllsă laear, aleargă cît se poate de repede. De aceea
"t'a 7t€p"t]V ~3"t] 't'OU "IO''t'pou ~P1JflOC; XWP'f) fflOCLve:'t'OCL eouO'oc xlXl &7te:L pO.:;. băştmaşlI. calatoresc în .ca~e. Ac~st ne~m e răspîndit pînă in regiunea eneţilor 93,
floUVOUC; 3e 3uvocflOCL 7tU6ta6OCL olx€OV'rIXi; 7t€P'f)v 't'ou"IO''t'pou &.v6pw- c~~e 10c~lesc lîngă ,:\dr,latlca. EI susţm ?ă sînt colonişti mezi. Cum s-au aşezat
aICI meZl1 ~u pot .sa-~I dau seam.a, da~ mtr-un răstiJ?p foarte îndelungat totul 30
7tOUC; 't'OrO'L 06vofloc dVIXL ~L"{UVVOCC;, tcr61j't'L 3e XPe:wfl€VOUC; M'f)3LX1j. este cu ~utmţă. Llgurn, care lOCUIesc dlIleolo de Massalia dau num.ele de sigini
't'OUC; 3e L7t7tOU':; IXU't'WV dVOCL ÂOCcrLouC; fJ.nocv "t'o crwfllX, E7tl 7t€v't'e: 3ocx't'U"AouC; negustorIlor cu amănuntul, iar ciprioţii Iăncilor.' .
25 't'a ~oc60c; 't'WV 't'PLXWV, crflLXPOUC; 3e XIX~ crLflOUC; xlXl &3uv:x't'ouC; &v3pocc; V, 10. Traeii spun că ţinutul de dincolo de Isiru e ocupat de albine şi din
1
ffle:Pe:LV, y 1
... e:u"{vufle:vouc; ~\""
oe: U7t ocpfloc't'oc e:LVOCL ,. 1 t: 1 ,
o c.,U't'OC't' ou C;' ocpfloc't''f)I\OC't'e:e:LV
... 1 cauza lor nu se poate păt~unde mai depar;e: Ceie.are po,:"estesc aşa ceva, după ao
~l \ - \, 1 1 <1<\ I \ "- părerea, mea! spun lucruri de necrezut. CacI se ştie că vIetăţile acestea îndură
Ol;; 7tpOC; 't'ocu't'oc 't'OUC; E7tLXWPLOUC;. XOC't'"t]Xe:W oe: 't'ou't'wv 't'ou.:; OUpOUC; g,reu f~lgul: Iar eu sînt de părere că ţinuturile de sub constelaţia Ursei nu pot
,
cx."(Xou ~'E - 't'<-.UV e:v
ve:'t'wv , 1,-"(l- 'A~OpL"(l. 1
e:LVOC~ oe:
,. ~\ M 1 ~
'f)OWV crcpEOC' "
; IXno~xouc; 1
fI locult~ dm cauza frigului. Iatâ, prin urmare, ce se spune despre această ţară,
M"{OUO'L' 6xwc; 3e O;hOL M~3wv &7tOLXOL "{e:"{6voccrL, €yw flev oux tXW ale cârel coaste le-a supus perşilor Megabazos.
30 '
e:mfflpIXO'occr 1 6IXL, "{e:VOL't'O
1
o~,..IXV 7tIXV - , -
EV 't'q> flocxPq> -
Xpovq>. 1 I
O'L"{UVVOCC; o~, WV,.

xOC€OUCH A(yue:::; o t &VCiJ tm€p MoccrcrlX"AL 'f)::; oLxtovnc; 't'OU::; XOC7t~ÂOU::;,

KU7tPLOL 3e 't'OC 36poc't'lX.
V, 10. 'O::; 3€ 8P~LXe:.; A€"{OUO"L, fl€"ALcrO'IXL xOC't'€XOUO"L 't'OC 7t€P'f)'1
't'OU "Icr't'pou, xocl {mo 't'OU't'CiJV oux dVOCL 3Le:"A6e:rv npoO"CiJ't'€pCiJ. Eflol
ao fle:v 1
vuv 't'OCU'- t'OC ...I\E"{ovn.;
1
o~ OXe:OUcrL
1
1\e:"{ELV
... 1
oux
' "
o LXO"t'OC' 't'OC\ "{ocp \ Y-
... q>OC • 89 Vezi discuta.~ea acest.ui pasaj - folosit de unii cercetători ca 8l'gumen t pentru
- 1 T~' ' ...... 1 \ , \ \" , 1 eXistenţa unor relaţu sclavagtste avansate şi în societatea dacă - la Pippidi Contrib"'ii
't'IXU't'OC tpOCWe:'t'OCL EWIX~ oUcrPL"{OC' OCI\I\OC flOL 't'~ uno 't''f)v IXXp't'OV ocmx1J't'oc p. 267-8. ' .., ,
I 10 Cf. Clearh din Soloi, fr. 8.
30X€EL dVIXL aLOC 't'OC IJiUXEOC. 't'ocÎhoc fl€V vuv 't'1j::; XWP'f)::; 't'OCU't' f)C; 7t&PL 11 Zeiţa tracA Bendis.
... 1. \ e .. 1
ru:;"{E't'~L, 't'oc 7tOCpOC OCI\IXcrcrLOC o wv IXU-r'f)::;
~, T , - ME"{IX!"OC 1~ y
... O::; IT e:pO'e:CiJV1 1
X:lt"t"'f)xooc ,ii . . n Trib iranic, al cărui nume Plrvan (Gctica, p. 231) 11 apropie de acela al localitAtii
, 1 Smgtdunum. '
E7tmEe:. oa Populaţie ilirică ce locuia In regiunea Veneţiei de astăzi.

6*

_..1 __.___ ..
 68 JlEHODOT IZVl'ARE PRIVIND ISTORIA ROM!NIEI 69

V, 27 .... 't'ouc; OE: ('O't'OC'J1)<; ~'Jop:m08(~e:'t'0 ... , oct't'LWf.Le:'JOe;) cr('Je:cr- V, 27 .... Iar pe alţi (elcni] (Otanes 94 i-a robit ... , învinuindu-i) că au
60CL 't'ov ~ocpdou cr't'poc't'ov 't'O'J eX7tO ~xu6t6.lv oTdcr6.l eXttOXO(J-L- pricinuit pagube oştirii lui Darius, pe cînd acesta se întorcea de la sciţi 95.
VI, 40. Miltiade acesta, fiul lui Cimon, sosise de curind în Chersones şi,
~6f.Le:vov. abia sosit, fu copleşit de necazuri şi mai mari decît pînă atnnci. Cu trei ani în 6
VI, 40. 00-.0<; oe: b K~(J-6.lvo<; MLA't'LOC01)C; Ve:6.lcr't'L f.LE:V tkf)M6e:e: urmă 96, trebuise să fugă în faţa sciţilor. Căci sciţii nomazi, mîniaţi de [venirea
6 tc; 't'~V Xe:pcr6v1)crov, XOC't"e:AOCf.L~OCVe: ~e f.Lw tA66\1't"oc &AAOC 't'wv xoc't'€- lui] Darius, îşi adunaseră toate puterile şi ajunseră pînă în Chersonesul din
X6\1't"6.lv 7t(1)Yf.L&.'t'6.lV XOCAe:7tW't'e:pOC. 't'pt't'ep (J-E:V YO:P ~'t'd 't'oO'C"6.lV ~xo6oce; preajma noastră. Miltiade nu le-a ţinut piept celor care năvăleau, ci a părăsit
tXq>e:oye:e:' ~XpeOCL YO:P ol VOf.L&.~e:.:; epe:fhcr6kv't"e:.:; {mo ~OCcrLA€O<; ~ocpdou Chersonesul pînă la retragerea sciţilor. Doloncii l-au adus înapoi. Acestea se 10
petrecuseră cu trei ani înainte de împrejurările care s-au ivit atunci ...
O"1JVe:O"t'p&.rp1)ifocv XOCL ~AoccrOCV (J-€XPL 't'1j<; Xe:pcrov~crou 't'oco't''Y)e;. 't'OI1't"OU':; VI, 84. Spartanii pretind că ... avînd legături cu sciţii, Cleomene 97 ar
1.
c;7tL 6V't"oc<; OUl<. U7tO(J-e:LVOCe;
, f 1
o M'\
f
LI\'t'LOCO'
I'l' IL
Y)C; t;cpe:uye: '
OC7tO 'Xe:pcrovYJcrou I
e:C;
,
fi deprins obiceiul să bea vin curat şi de aici i s-ar fi tras nebunia. Mai susţin că,
10 8 ot 't'e: ~X06OCL eX7tOCAAOCX6YJcrocv XOC( (J-LV at ~6AOYXOL xl)(:r~yocyov după ce Darius le-a invadat ţara, sciţii nomazi doreau grozav să se răzbune, ~5
'mtcr6.l. 't'ocu't'OC (J-S'J o~ 't'phep ~'t'e:'L 7tp6't'e:pov tye:yave:e: 't'WV 't'a't'e: (J-LV trimiţînd la Sparta delegaţi ca să încheie o alianţă şi învoindu-se să urce pe lîngă
rîul Phasis şi să pătrundă in Media, in vreme ce spartanii ar fi pornit din Efes;
XIX't'e:X aV't"6.lV . . . . şi - după ce ar fi Înaintat în podişul Asiei - urmau să-şi unească oştile cu
VI, 84 .... :E7tOCp't'Llj't'OCt !plXcrL... KAe: of.L€WOC, ~xoencrL oe bf.LLA~- aceia intr-un anumit punct. Cleomene, povestesc [spartanii l, cînti sciţii veniseră 20
, 1 LJ:t. 1" l/:l
crOCV't'&. f.LLV OCXPYJ't"07tO't"1)V ye:Vt;(JvOCL XOC~ e:X 't'01)'t"OU (J-OCVYJVIXL. klXUVOC<;
N '"

15 "(o:p 't'OU~ VO(J-cX~OCC; t1teL't'e: crrpL ~lXpe:~OV t(J-~OCAe:~V te; 't'~V XWP'Y)V, tJ-e:'t'0:
't'ocu't'OC (J-e:tJ-OVkVOCL tJ-LV 't'€Lcroccr6ocL, 7t€tJ-~OCV't"oce; ~e tc; :E7tcXP't'YJV <1Uf.LtLIXXEYJv
'te: 7tOLte:cr6IXL XlXt oUV't"H1e:cr6oct &le; xpeov e:~YJ ocu't"oue; (J-e 't'OUt; :Exo6oce;
7tOCPO: 4>-icrLV 7tO't'OC(J-OV 1te:Lp-iV t.:; 't'~V MYJOLXYjV tcr~&.AAe:L)I, crrptOCt;
:E7tOCp't'L~'t'OC<; xe:Ae:Ue:L\I t~ 'Ecp€crou bp!J.6.l!J.tvoue; eX\lOC~oc(ve:L\I XOCL ~e:L'tOC
20 te; 't'6.lu'ta eX7tOCV't"-iv. KAe:o(J-tve:oc oe AtyvUcrL ~xav't6.lv 'twv :Exu6e6.lv t7tl
't'octhoc Of.LLAee:LV crrpt (J-e:~6v6.le;, o(J-LAeov't'OC oe P.-iAAov 't'ou lxve:o(J-tvou
!J.OC6 e:LV "~V eXxPYJ't"07tocrE 1)v 1tOCP' ocu't'W'I!' tx 't'oO'tou oe
f.Locvljvoc( (J-L'J. VOf.L(-
~OUcrL ~7tlXp't'Lli'tOCL. tx n 't" 6cr OU , &lc; OCU'tOL J.1YOUcrL, t7te:o:v ~wp6't'e:pov
~OOJ..OV't"IXL me:!v, 'Emcrxofhcrov J.1youcrt.
25 VII, 10. « 'Eyoo oe ouoe:(J-tfl crocp(n otxYJEn ocu't'OC; 't'ocu't'OC <1U!X~&.A-
AO(J-OCL, eXAA' or6v xo't'e: ~(J-€oc<; 6AtyOU toe'Y)cre: XIX't'IXAOC~e:~V 7tcX6oc;, (S't'e
7toc't'~p <o> crac; ~e:6~occ; B6<17topoV 't'ov 0p1)LXLOV, ye:rpupwcroc~ oe 7to't'OC f.L 0v
"Impov OLt~'Y) t7tL ~x6eoc.:;. 't6n 7tOCV't"O!OL tyevov't"o ~X6eOCL oe6(J-e:voL
'lwv6.lv AUcrOCL 't'ov 7t6pov, 't'OLcrt t7te:'te-rpOC7t'tO ~ rpUAocX~ 't'wv ye:rpupecuv
30 't'ou "1 mpo\). XOCL" 't"on ye fI cr't'LOCLO~ of M'\
N N
LI\1)'t'OU
1
'tupocwo<;
I
e:L'1.c;7te:<17te:'tO 't'6.lV
I H
pentru incheierea tratatului, avu mult prea multe legături cu ei şi el, trecind
peste cuvenita măsură, impruinut1\ de Ia aceştia obiceiul 511. bea vinul neamestecat.
Din această pricină - spun spartanii - ar fi înebunit Cleomene. Tot atunci -
după cîte mai spun ei - cînd vor să pună mai puţină apă în vin, zic « toarnă
ca la sciţi!)
oe
't'OUC; VII, 1.0. « Presupunerea 98 pe carc o fac nu se bizuie pe înţelepciunea mea, 26
dar mă gîndesc ce năpastă era să se abată asupră-ne odinioar1l., cînd tatăl tău -
unind malurile Bosporului tracic printr-un pod şi aruncînd un alt pod peste
Istru - merse împotriva sciţilor. Atunci sciţii au făcut totul ca să-i înduplece
pe ionienii ce se îngrijeau de podul Istrului, cerîndu-le să-I desfacă. Dacă Risti-
aios, tiranul din Milet, nu s-ar fi împotrivit p1\rerii celorlalţi tirani,. puterea 30
perşilor se prăbuşea. Şi c un lucru groaznic - chiar numai dacă-l auzi - ca
puterea întreagă a regelui să atîrne de voinţa unui singur om ).
VII, 75. Tracii luptau avînd pe cap căciuli din piele de vulpe, pe trupuri
tunici şi, deasupra, mantale lungi, împestriţate. Purtau încălţăminte şi pulpare 35
făcute din piele de căprioară. Erau înarmaţi cu suliţe, scuturi uşoare şi săbii
mici. Aceştia au trecut în Asia şi s-au numit bitini. Mai înainte - după CÎte
spun ei - purtau numele de strimoni, fiindcă locuiseră pe malurile Strimonu-
lui. Au fost scoşi - zic ei - din ţara lor de către teucrii şi misieni 99. 40

&AA6.lV 't'UpcXwcuv 't''Îi yvW!J."() (J-1)Oe ~VOCV't"LWe'Y), OLtpyocmo &.V 't'0: ITe:flcrecuv
I
7tfl1)Yf.LIX' t'IX. XIXL'I t'OL XIXL1 AOYep
1 , -
IXXOUcrOCL 'l'
oe:LV 6v, e:7t
' '].or.vopt
'l' I
ye: e:vLf' I
7tOCV' t"OC
't'0: ~OCcrLJ.10':; 7'Cp~y(J-lX't'oc ye:ye:v1i cr6OCL ».
VII, 75. 0p~Lxe:e; OE: t7d tJ-E:V 't'ncrL Xe:rpOCAncrL eXACU7te:x€OC<; ~O\l't'e:<;
36 tcr't'plX't"e:UO\l't'O, 7te:pt oe 't'o crWf.LOC XL6wvocc;, k7tL oe: ~e:Lpo:e; 7te:PL~e:~AYJ­
" Genel'al persan lnsărcina t cu re primar'ea răscula ţilor.
tJ.tvOL 7tOLXtAocC;, 7te:pL oe: 'tOUC; 1tOOIXe; 'rE: XOCL 't'0:C; xV~(J-oce; 7tSOLAoc ve:~pwv, JŞ Răscoala unora dintre supuşii greci ai lui Darius este cea mai bună dovadă a insue-
1tpOC; oe eXX6V't'LcX 't'e: xocl 7ttA't"IX':; XIXL trxe:LptOLOC crtJ-LXP&.· OO't'o~ ot eesului expediţiei eonLra sciţilor şi mai ales a zvonurilor care. circulau probabil despre
distrugerea intregii armate persane. .
8~1X~V't"e~ !J.&v te; 't'~v 'Acrb)v txA~(1)crocv B~e\)vo(, 't'o OE: 7tp6npov txoc- .. In anul ft95 te.n.
A€OYt'O, &le; ocu't'ot AeyoucrL, ~'t'?UtJ-OVLOL, otx€ovnc; e1tt ~'t'pu!LOW n Rege spartan (520-1,88 te.n.). .
98 Artaban, unchiul lui Xerxes, se adresează nepotului său (el. IV, 137).
'/: ~ 'l'1 '~'/:ll' 'T - 't'a: XOC~\ MucrCUV.
40 e,;ocv1Xcr' t"YJVIXL oe: cp1X<1L e~ YJvecuv U7tO e:\)XPWV H
It Cf. Strabon, VII, 3, 2.
70 HEHOLJOT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 71

VII, 111. [Satrii] 100 •.. sînt singurii dintre traci care pînă în zilele noastre
şi-au păstrat libertatea .. , Ei au un oracol al lui Dionysos ... Dintre satri,
besii sînt cei care tălmăcesc oracolele din acest templu. Oracolele le rosteşte
o preoteasă mai mare, ca la Delfi ...
IX, 119. Tracii apsintieni,lOl prinzlndu-l pe Oiobazos 102, care fugise în fi
Tracia, îl jertfiră lui Pleistoros - un zeu local - aşa cum era la ei datina 103;
iar tovarăşii lui au fost ucişi într-alt chip.

100 Populaţie din valea riului Nestos (ef. Suetoniu, August, XCIV, 7).
101 Populaţie din sudul Traciei, de lîngă golful Mela!.
101 Per.an, care fugise in anul 479 i.e.n. din oraşul Sestos, asediat de greci.
101 Pentru sacrificiile umane la traci, vezi G. Kazarow, Zalmoxis, în • Klio _, XII (1912),
p. 361 şi Russu, Rei. dac., p. 116-20. Pentru urme ale acestui obicei Ia geţi of. IV, 94.
 XI. E l' P 1 TI 1 ~ O l' XI. E URI P 1 D E

Ultimul mare tragic grec s-a născut pe la anul '.80 şi şi-a petrecut viaţa
la Atena, illUl'ind În anul 406. Poetul n-a luat pat·te activă la viaţa politică,
dar a cUlloscuL de apl'oape viaţa cultura'" a vremii. Din cele 92 de drame ale
sale s-au păstrat d081' '18, între care A"dromaca şi I(igwia in Tatlrida.
Ediţii: Euripide, [Theatl'el, Meridier, L. Par;nentier şi H. Gregoi,'c,
voI. l-IV, Les Belles Lettres, Paris, 1923-1927; Scholill in Etlripidem,
J eel. E. Schwarz, voI. 1 -II, Berlin, 1887 -189'1.

I<I>IrENEIA H EN TATPOI~ Ifigenia în Taurida

407 _.. 7t6V't'o~ .•• ţLeAOC~ 408 ... marea. .. neagră 1.

430-438 [Sau] cu pînzele umflate in bătaia vîntului 2,
430-438 ["H] '7tA"I)aL(j"do~(j~ 7tVOOCr~, cînd ţiuie la pupă, 5
5 .",
eruPL...,OV"rCU\l xOC't"oc" 7tP1J[.LVOCV sub apă, cîrmele
fie că suflă Notosul
Etl\llX(CUV 7t"l)8OCA(CU\l sau briza Zefirului, [cum au putut să piltrundă el aici],
OC6POCLOW vO"rb,~~ 435 atingînd pămîntul cel cu multe păsări,
ţărmul cel alb,
~ 7tVEOţLOCaL ZE~6pou, 10
unde - în marea neospitalieră 3 -se află
435 "re.:v '7toAu6pVL6ov S7t'octocv « Alergările 1) strălucite' ale lui Ahile?
10 AEUXe.:V &'XTOCV, 'AX~A1io~
8p6ţLou~ XOCAAL(j't"1X8(ou~, Andramaca
&~EWOV XIX-Te.: 7t6V't"ov; 1257-1262 Apoi, împreună cu mine t;, în sălaşul lui Nereu,
îţi vei petrece restul timpului ca zeu alături de o zeiţă. 15
De acolo, scoţînd din mare piciorul tău neumezit,
AN~POMAXH 1260 veÎ.zări pe mult iubitul nostru fiu, Ahile,
care locuieşte într-o insulă,
pe ţărmul de argint 6, în interiorul Pontului Euxin.
15
Scolii la Andromaca 20
1262 Leuce: Insula Leuce, unde îşi petrece timpul Ahile, În mijlocul
Pontului Euxin; de aci [vine şi numele] «( Alergărilor 7 lui Ahile )},
despre care s-a vorbit în lfigenia în Taurida.

1 Calificativul acesta, Întrebuinţat de toate populaţiile vecine cu Marea Ne.",·ii

(vezi L. Elniţchi, În «BeCTIlHK Al!esilelt HCTOPHH', 1950, 1, p. 194) redă noţiunea expri-
SCHOLIA IN ANDROMACHAM mată de lel'menul scitic, care a aLat la baza formei greceşti, vezi Stl'abon, nota {i8.
20
2 Corul vorbeşte despre navigaţ.ie.
3 Vezi Strabon, nota 48.
4 Vezi nota 7.
6 Vorbeşte zeiţa Thetis, adresîndu-sc lui Peleu.
• Vezi Arian, notele 31 şi 32.
, Vezi Pindar, nota 21.
XII. eOr K r Il 1 Il O r XII. T uel D 1 D E

S-a născut în Atica, cam pe la 4GO 1.e.n., dintr-o familie aristocratică şi a

murit în jurul anului 396. Tucidide a luat parte activă la luptele politice şi
f"ămIDtările vremii şi a ocupat Iuncţiuni de seam,;. A sprijinit demarraţia
atenianii condusă de Pericle şi a fost un timp conducător militar. In opera sa
Istoria războiului pelopollesiac, în 8 cărţi, autorul face la început un scurt
istoric al grecilor, apoi descrie luptele dintre atenieni ~i lacedemonieni din
perioada 431-411.
Ediţia: Thucydidis Hisl(/riae recognovit C. Hude, voI. I-Il, Teubncr,
Leipzig, 1930-19aS.

I~TOPIAI ISTORII

II, 29, 1. În aceeaşi vară 1, atenienii - voind să-şi facă aliat pe fiul lui
Teres 2, Sitalces 8, rege al tracilor - chemară şi făcură proxen" pe un om
socotit de ei mai înainte vreme duşman, şi anume pe Nymphodoros, fiul lui
Phythes, un cetăţean din Abdera. Sora acestuia era ţinută in căsătorie de Sitalces, 6
la care [NymphodorosJ se bucura de mare trecere. 2. Sus-amintitul Teres,
tatăl lui Sitalces, este primul care le-a alcătuit odrisiIor un regat cu mult mai
mare decît restul Traciei. Căci există şi o mare parte de traci independenţi.
II, 96, 1. [Sitalces] porneşte 6 aşadar de la odrisi, punind in mişcare intii 10
pe tracii ce locuiesc Între munţii Haemus şi Rodope şi care se aflau sub stăpî­
nirea sa pină la mare (la Pontul Euxin şi Helespont), după aceea pe geţii peste
care dai dacă treci munţii Haemus, şi toate celelalte populaţii stabilite dincoace
de Istru, mai ales în vecinătatea Pontului Euxin. Geţii şi populaţiile din acest 16
ţinut se învecinează cu sciţii, au aceleaşi arme şi sînt toţi arcaşi călări ... 4. Dinspre
partea tribalilor, care sînt şi ei neatîrnaţi [SitalcesJ îşi mărginea [autoritatea1 cu
trerii şi tilataii. Aceştia sînt aşezaţi la miazănoapte de muntele Scombros, întin-
zÎndu-se spre apus pînă la.fluviul Oescus. 5. El izvorăşte din acelaşi munte ca 20
şi Nestos şi Hebros. [Scombros] este pustiu şi înalt, continuînd munţii Rodope.
II, 97, 1. Ca dimensiuni, statul odrisilor se întindea spre mare, de la cetatea
Abdera şi pînă la Pontul Euxin, şi (anume) pînă la (acel punct) unde se varsă
Istrul. Pe calea cea mai scurtă - cu o corabie negustorească şi avind mereu
In spate vîntul - navigaţia de-a lungul coastei acesteia durează patru zile 25

1 In anul 431 I.e.n.

I Vezi Herodot, nota 50.
\ S Vezi Herodot, nota 51.
i
, Cetăţean care reppezintă în patria sa interesele şi drepturile locuitorilor unei alte cetliţi.
I & Impotriva duşmanilor Atenei, în anul 429 î.e.n .. Cf. Diodor, XII, 50, 3.

I
).
____ -L--....~_._..
 TUCIDIDE IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 77
76

şi tot atît~a nopţi. Iar pe uscat - pe drumul cel mai scurt -, un om sprinten
străbate dIstanţa de la Abdera la Istru în unsprezece zile. '.. 3. Tributul adunat
din toate ţările barbare şi din toate oraşele greceşti pe care le stăpîneau [odrisii]
pe vremea lui Seuthes 6 - care, urmînd la tron lui Sitalces, a sporit acest
bir foarte mult - se ridica la suma de aproape patru sute talanţi', plătită în 6
monedă de aur şi argint. Se aduceau, nu într-o mai mică măsură decît bani,
daruri din aur şi argint, fără să mai socotim stofe brodate şi simple şi alte obiecte.
Şi acestea se aduceau nu doar regelui, dar şi nobililor odrisi, care se bucurau
şi ei de autoritate alături de rege. 4. Căci la odrisi, spre deosebire de Imperiul
persan, era statornicit obiceiul - pe care-l întîlnim şi la ceilalţi traci - de a 10
primi mai degrabă decît de a da; era la ei o mai mare ruşine să nu dai cînd
ţi se cere, decît cerînd, să nu capcţi. Este adevărat, însă, că ei, datorită puterii
lor, traseră foloase mai mari, de pe urma acestui obicei; căci nu ,era posibil la
ei să izbuteşti ceva fără daruri. Prin urmare, regatul îşi spori mult puterea.
5. Căci dintre statel~ din Europa situate între Golful Ionic şi Pontul Euxin, 15
acesta a fost cel mal mare mulţumită veniturilor in bani şi altor bogăţii. în
ceea ce priveşte puterea militară şi mul~imea trupelor însă, [regatul odrisilor]
era cu mult mai prejos decît stăpînirea sciţilor. 6. Nu există în Europa
neamuri care să se poată asemui cu sciţii ca putere, dar ruei în Asia nu
se află vreun neam în stare, singur, să se împotrivească tuturor sciţilor,
,dacă s-ar înţelege între ei 8. Dar în privinţa chihzuielii şi a înţelepciunii
cerute de feluritele împrejurări din viaţă, [sciţii] nu ajung celelalte neamuri. 20
IV, 101, 5. în timpul asediului de la Delion 9, a murit şi Sitalces, regele
odrisilor, făcînd război împotriva tribalilor şi fiind învins în luptă. Seuthes 10,
fiul lui Sparadocos 11, nepotul său, ajunse regele odrisilor şi al restului Traciei
pe care o stăpînise acela.

,I
I

8 Cf. IV, 101, 5.

1 Ci. Diodor, XII, 50, care indică o cirră mult mai mare, poate fiindcă a pus la soco-
teală şi darurile.
8 Tuci~ide polemizează probabil aici cu Herodot (V, 3), care afirmase acelaşi lucru
despre traCl.
, In noiembrie 42r" Î.e.n.
10 Seuthes I (r,,2r,,-r,,10 I.e.n.).
U Ci. Herodot, IV, 80.
XIII. 1 IT IT O K PAT O Y k XIII. HI poe R ATE

Ş-a născut in insula Cos în anul 460 i.e.n. şi a murit cindva Între anii
377 -359 i.e.n. Hipocrate a practicat medicina in insula sa şi apoi in Grecia
de nOI·d, mai ales in Tesalia. A fost intemeietorul cercetlll'ilor ştiinţifice in
domeniul medicinii la gol'eci şi a exercitat o influenţă considerabilă. Sub numele
si.u ni s-a păstrat o culegere de 72 scrieri, care de fapt apat'ţin mai multor
şcoli medicale din secolul al IV-lea i.e.n. Opera aceasta a fost studiată şi
comentati. de multe generaţii de medici din antichitate şi a jucat un mare
rol in istoria medicinii. în ea I'ăzbat şi citeva. ecouri despre traiul populaţiilor
negreceşti din jurul Istrului şi din Sciţia.
Ediţii: Gh. Littr'e, Les a1lwres d'Hippocrate, voI. I-X, Paris, 1839-1861;
Hipporrmis Opera recensuit Hugo Kuehlwein,.vol. r, Teubner, Leipzig, 1895.

DEPI AEPON TMTON TonnN

Despre aer, ape şi locuri

17 .... ' În Europa se află un neam scitic, care locuieşte în jurul Lacului
Meoti.c ,i ..e deosebeşte de celelalte neamuri. Sînt aşa-numiţii sarmaţi. Femeile
lor căIăresc şi, călare, trag cu arcul şi aruncă suliţa. Se luptă cu duşmanii cît 5
timp sînt fecioare. Nu se mărită pînă n-a omorit fiecare trei duşmani şi nu
au legături cu bărbatul înainte de a face sacrificiile rînduite de lege. Dacă
Îşi ia bărbat, femeia Încetează a mai călări - cită vreme o nevoie nu sileşte
intreg neamul să pornească la luptă. [Femeile] n-au sînul drept. în copilărie,
dnd slnt încă foarte mici, mamele lor înroşesc în foc un instrument de aramă 10
fllcut pentru scopul acesta, îl pun în sînul lor· drept şi ti ard; astfel acesta Îşi
pierde puterea de a creşte, transmiţînd umărului şi braţului drept toată tăria
şi vlaga.
18, Cît priveşte faptul că sciţii ceilalţi se aseamănă Între ei la înfăţişare,
deo~ebindu-se însă de orice alte neamuri, aceasta are aceeaşi explicaţie ca şi 15
In cazul egiptenilor. Numai că la unii împrejurarea despre care vorbim este
determinată de căldura cea puternică, pe cîtă vreme la ceilalţi de frig. Aşa­
numitul $ pustiu al sciţilor» este o cîmpie bogată în păşuni, fără copaci, udată
cu măsură, căci {pe acolo] se află fluvii mari, care îşi scot apele din cîmpie.
Acolo Îşi petrec sciţii viaţa, purtînd numele de nomazi, pentru că .nu au case, 20
ci locuiesc in care. Carele cele mai mici au patru roate. Altele au şase. Sînt
acoperite cu pî~Iă, fiind construite în felul caselor, unele cu o încăpere, altele

.i
- -----'--- •... __ .
 80 HlPOCRATE
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI 81

-ra~ fLE:v 000, -ra~ o~ -rp~oc ~owv xepw~ &-rep, ou yap €XOUcrL xepoc"t'oc cu trei. Avînd acoperiş, sint apărate de ploaie, zăpadă şi vînturi. Carele sînt
U1tO 't"ou ~uxe:o~, ev ,"OCU't"'(lO"L fLev oov 't"~O"LV lXfLoc; 1)O'LV <OC b yuvocixe:~ tr~se ~e ~ouă sau trei perechi de boi fără coarne. Boii n-au coarne din cauza
OLOCL"t'euv"t'OCL, ocu"t'ol O' eq/r1t1tW\J OXe:U'J"t'OCL (ot l1.vope:~], E!1tOV"t'OCL o~ oclhoi~ frJg~lul. In aceste c~re î:;;i. au. săI~.şul !ell)cile. [Bărb~ţii] merg călări, după ei
XOCL\ 't"OC\ 1tpot-''f;,
OC't"OC <"t'o\ c> "e:ov't"OC XOCL\ OCLt f;,6 t-' e:e:; XOCL\ . OL rr~1t1tOL, fLE:VOUcrL
1
o~" E:V venmd turmele de 01, vacIle ŞI caII. Ramin În aceIaşI loc cîtă vreme vitele au 5
5 "t'<i> OC01'<i> "t'oO"ou"t'OV Xp6vov, 50"0v &.V ei1tOxpn ocu'roiO"L -roie:; X1'~VE:crLV
iarbă Îndeajuns. Cind nu mai au, ei se mută In alt loc. Drept hrană acestia
r I (1 ~, I , t I I L , \ folosesc carnea fiartă. Beau lapte dc iapă. )
O XOP'ro~' OXO't"OCV oe: fL 1)XE:'ţL, e:e:; e:'t"e:pocv XWP1)V fLE:1'o;PXOV't"OC~, OCU'rOL .19. A~estea sînt obi~ciurile şi ~e~ul ~or de viaţă. [Rămîne să vorbim] despre
~'" ,It e' "
o e:mLQUcrL Xpe:OC e:rp OC XOCL mVOUO'L YOCr..OC L1t1tWV. 'l.. fi
anotI~l)t~l'l, despre m~rlle dec:sebm .dmtre înfăţişarea sciţilor' şi a celorlalţi 10
19 , T OC' (.Lo;v.l.' \
e:c; 't"fjV ~I
oLOCL' t"OCV ocu"t'<:wv oU'rWC; e:Xe:L XOCL 1'ouc; V6fLOUC;'
" .1 " \ \
oamem ŞI despre asemanarea dmtre ei -,- cum seamănă Între ei şi ecriptenii-
1tepl o~ 1'wv wpewv xocl "t'~C; fLoPip~C;, ll1'L 7toM ei7teA)..ocx-rocL -rWV AOL1tWV ca şi ~eşpr~ faptul că sînt ~n neam foartc. I?uţ!n prolific ş~ despr: fap tul că
10 eiv6p6l7tWV -ro ~XUeLX()'J yevoc; x.ocl €OLXe:v OCU'rO EWU-r<i> C)O'1tE:P 'rO Al.yU1t- a:easta reg~une l~răneşte ammale foarte miCI ŞI foal'te puţzne. '. Deosebirile 16
1.'1 1 CI I dmtre anotllnpUrl nu sînt mari, ci neinsemnate. Trecerile nu au caracter brusc
't"LOV XOCL\ 'Y.1)XLcr't"OC 7tOl\uyovov
.. ' "
E:cr-rL XOCL\ .'YJXWP'YJ 1
o;r..OCXLmOC 1
v'YjP~OC -rpe:rpe:L
şi se f~c pe nesimţite. Dato~it.ă aces~ei împrejurări. şi . înfăţişarea sciţilor este
XOC'ra fLeye60c; xrtl 7tA~eO~... rtt yap (.Le:1'OC~ONt.t -rwv wpewv oi.\x aceeaşi. Folosesc mereu - ŞI iarna ŞI vara - acelaşI alImente şi îmbrăcăminte
elO'L (.L€"(OCAOCL ouoe ~axupoc[, eiAA' OfLoiocL XGd oAtYOl) fLe:-roc"AoccrO'oUcrrtL' re.spiră ~n aer umed şi ceţos, beau apă [provenită] din zăpadă şi din gheaţă:
oL6'rL xoct d. e:toe:oc o(.LoirtL ocU"t'O/. twu'roî:c; e:lO'L crL1'CP -rE: xpe:6(.Le:VOL eid El nu ŞtIU ce înseamnă strădanie. Căci nici nu e posibil ca trupul şi sufletul să
15 o!J.otcp ecre~-rL 're: 1'~ ocu'r'(i XOC~ 6epeoc; xoc/. Xe:LfLwvoC; 'r6v 're: ~epoc UBrt- îndure mult. ~~~~o unde nt~ ~xistă. însemnate .schimbări 1 [ale anotimpurilor]. 20
Acestecond~ţll II fa~ p~ S.Cl~1 să fIe înd~saţ.i ŞI cărnoşi, lipsiţi de bărbăţie, cu
'rELVOV !Axov're:c; xoc/. 7trtXuy 'rOC 1'E: {)aoc1'oc 7tLVOV-re:e; ei7tO XL6voe; XIX/. 7tocye:-rwv o conformaţIe umeda ŞI fară forţă. CavItăţile lor sînt foarte umede mai ales
"t'ou -r~ 'rOCAOCL7t~pOU &.7t€OV't'e:c;. ou yap ot6v 't'e: -ro O'WfLOC 't'OCAOCL7tWpe:î:a6ocL, aceea a pîntecelui. Căci nu e cu putinţă să cxiste pîntece uscat într-o' asemenea
ouoe 't'~v tVUx~v, oxou fLe:'rOC~oAoct fL~ yLYVOV't'OCL tO'XUprtt. aLa oe
1'ocihocc; ţ~ră, ~atură [înco.~jurăto~:e] Ji cli.~at. Din p,rici.na gră.simii şi a pielii fără
par, CI seamuă unu cu alţ.11, barbaţl1 cu bărbaţIi Şi femeile 'cu femeile. Căci 26
1'ac; &VOCyx.rtC; 't'a e:~ow; rtu1'WV 7t(f'Xtoc tO"t'L XIX/. crocpx~oe:oc xcd &vocvopoc
'I" .1. anotimpurile fiind aproape la fel, nu se iveşte nici o alterare sau schimbar~
20 XOCL\ .uypoc\ XOCL' ' 'Ot.'-
rOVOC, U".d 't'e: XOLI\LOCL UYP0'tI
"OC'rOCLL ..
'li:occro;wv XOLI\LWV N
OCL XOt.1'
•
W. în coagularea lichidului semi.nal, dacă nu prin violenţ.ă Sau vreo boală.
ou yap ot6v 1'e: V1jOuv eivocC: 1)POC[Ve:a6OCL €v 't'OLOC01''(l XWPYl xocl rpUcre:L 20. Voi înfăţişa o dovadă puternică a umezelii [trupurilor acelora]. Majo-
xocl &(1)c; xoc-rOCcr"t'OCcre:L, &.AM OLa 'li:L(.Le:A1JV -re: XOC/. !.jJLA ~V 1'~V crocpX/X, ritatea sciţilor, mai ales cei nomazi, îi vei găsi avind caliterizări la umeri
'ra ['rE] e:~ow; €OLXe:v &'A)...1JAOLO'L 't'OC 1'e: l1.pcre:VOC 1'0î:c; l1.pcre:crL xoc/. 'ra braţe, ţ.ncheieturile miinilor, pe piept, pe şolduri, pe .şale, nu pentru altcev~ 80
81J)...e:oc 1'oic; 6~Ae:crLV. 'rWV yap wpewv 7tOCpoc,t)...1jO'[WV eouO"ewv rp60poc/. decît fllndcă natura lor este umedă şi moale. Căci din pricina umezelii şi a
lipsei de tll.rie, ei nu pot să întindă arcul, nici să sprijine cu umărul aruncarea
26 OUX eyy(VOV1'OCL ouoe XOCXWO'Le:C; ev 't'~ 1'ou y6vou C:U!J.'li:~C:e:L, ~v (.L1J 'rLVOC;
s~liţei. C~nd ~-a făcu~ cauterizarea, .Ul~e.zeala ~e prisos de la încheieturi dispare
eivocyx.1je; ~LOC[OU -ruXYl ~ '160'01.>. . ş~ trupurII; ajung m~i zd~a~e~e, mal VI?J.?as~ ŞI mai pu~ernic articulate. [Trupu-
20. Meyoc oe. 're:X!J.1JPLOV ee; -r~v Dyp6't"r)'t'oc 1t'ocpe;o!J.ocL. ~x.u6ewv rIle lor] Sl~t mo.lahce Şi ~a~areţe, mal mUI pentru ca n-au fost înfăşaţi în 85
yap 1'0I)e; 7t O)...)... ouc;, !J.OC)...LG't'rt 6crOL N O(.Locoe:c;, ~p1JO"e:LC; xexocu(.L€VOUC; scutece, ca 111 EgIpt; dar mCI nu socotesc că, la călărit, e [necesar] să stea frumos
'rouc; 't'e: &:J.ouc; xoc/. -rouc; ~PtXXLOvOCC; xoc/. 1'ouc; XOCP'li:OUc; 't'wv Xe:LPWV [pe cal]; apoi şi din cauza vieţii sedelltare. Băieţii pînă ce nu sînt în stare să
călărească, stau în care, cea mai mare part.e din timp, şi merg puţin pe jos, 40
30 XOC~ 't"a cr't'1J8e:oc (xoct 'ra) raxLoc xoc/. 1'~V ocrepUV OL' ei)...,,' ouoev ~ OLa 't"~v
e, _, \'"\._ I ,,~, ~ ....
uyp01''Y)'rIX 1''Y)C; ipUcrLOC; XOC~ 1''Y)V (.LOC~XLOCV. OU yoc.p OUVIX'J"t'OCL OU't'e: 't'0~C;
't"6C:m~ C:U'J"t'e:LVe:W oU're 't'i/> eiXOV't'Lcp t(.L7t(7t1'e:LV -ri/> i:>[J.CP fmO Dyp61'1J1'o~
xoct (XTOV(1jC;. ox6-rocv 8~ xOCU8eWO"LV, &.voc;epoc(ve:'rOC~ eX 1'WV l1.p6pwv.
-ro 'li:O)...U 1'013 UrPOU, x.oc/. eV-rOVW't'e:pOC (.La.)...)...OV YLVe:'t'OCL xoct 't"P0ipL(.LW't'e:prt
36 xoct ~peW(.Levoc 'ra crW(.LOC-rOC (.La.)...AOV. po'ix!X a~ YLVe:'t'OC~ xoct 'li:AOC-rEOC, 7tpW't'OV
(.Lev IhL ou (i'li:OCPYOCVOU'J"t'OCL C)O'1tep €V ALy&7t-rcp OUae VO(.L(~oucr~ aLa
't'~v t7t1t'OC0'L1jV, /Sxc.uc; &v €iSd~pOL lWO'LV' ~7te:L'rOC aLa -r~v !apllv' 't"oc -re:
yocp'11.
Ot.pO'evoc; ew~"...,
ocv oux o~oc '1'1 ,,,,
1'e: eip '-.-LI , 'I' -
~1t1tOU 0Xe:~OVOCL, 'rO 'li:OI\U -rou Xpovou
1

xcl61j't'ocL tv 'rfl &.(.Loc~Yl xoc/. ~pocxu 't'fl ~OCOLO'e:L xpeo'J"t'ocL OLa 1'ac; (.LE:"t'OC-
40 vOt;mclO"Loc~ xoct 'li:e:p~e:MO'LOCC;' 't'a 8~ 6~)...e:oc 6ocu(.LocG't'ov otov po'cxoc tcr't'L 1 fn concepţia lui Hipocrate, deterrninismul geografic ocupă un loc foarte impurtant.

6 - c. 1414
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 83
HlPOCRATE
82
umede şi domoale. Neamul scitic esre ro c~:i:lerărI 01' •. FemeIl~ sîn.t. uimi~or de
doar cînd se strămută sau în tim ul "1 .
Xlll ~pIl8elX. 't'oc €~8€lX.. '/tU ppov 8E 't'o yevoc:, tO"'t'L 't'O ~XUeLXO'l 8LOC 't'o deoarece [la ei] soarele nu-i destul de p Ş t . [lal~ăţlşar~] ~.m prICIna frIgului,
~uxoc:" oux &1tLYLYV0!J.bou 6ţeoc:, 't'ou ~A(OU. 07tO 8E 't'ou ~UX€oc:, ~ devenind roşie. u ermc. eaţa plehi este arsă de frig,
A€ux6't''Yjc:, &1tLXlX.(€'t'lX.L XlX.L yty€'t'lX.L '/tU pp~. 21. O asemena natură nu poate fi rolif ă L b
IC. a ărbaţI dori~ţa unirii [cu li
.
21. il OA0 0'lOV 8E oU'l, ot6v 't'€ &L'IlX.L cpumv 't'OLlX.U't''Y)'1. 0{S't'€ IOCP femeia] nu e mare din pricina urne li' p
6 't'ij} &.v8pl fJ tmeU!J.('Yj 't'lic:, !J.d~LOc:, ytyv€'t'IlL 7tOAA-f) 8LOC 't'~v 0yp6't''Y)'t'lX. şi răcelii pîntecelui. Din aceste rici~r 1 pe care o ~re natu.ra l?r ŞI a moliciunii
't'lic:, cpUCrLOc:, XIlL 't'lic:, XOLAl'Yjc:, 't'~v !J.IlAIlX6't"Yj't'a 't'€ XlX.L ['t'~v] ~uXp6't'oc't'lX.,
să aibă plăcerile iubirii' ba în~ă fi' n este .CîtU~I de puţIn. fIresc ca bărbatul
dd
neputincioşi. . . ' m z runcmaţI necontemt de călărie, ajung
&.cp'~'t'(i)V ~XLO"'t'lX. €lxoc:, &v8plX ot6v 't'€ AU."('I€U€W· XIXL ~'t'L O7tO 't'Wv (7t7t(i)V
22. Apoi, în afară de acestea printr SCI'ţ"
îndeplinesc treburi de femei trăi~d c ~ f 1 .~e ~c scopm ŞI cel mai mulţi 10
r ' \ '1: f ....
• \
lX.€L X07t't'O~OL
,
lX.crv€V~e:,
• -ll L_
,,:(~YVOV't'IXL eLe:, 't''Y)v !J.€L~LV ...
• JlE 't'~ 't'€ 7tpoe:, 't'OU't'e:OLO"W e:UVOUXLIlL I YVO'J't'IlL OL• 1t'>._~
\ , " ( 1-
....... LO"'t'OL <:.'1 poartă numele de «moleşiţi ». Localnic!: emel e,. ~I vorbesc l.a fel c~ ele. Ei
22
10 ~xOOllO"L XlX.l YuVlX.LXe:!1X tpya~O'J't'lX.L XlX.l Mc:, lX.l YU"lX.LXe:c:, (8LIXL't'e:UV't'IXL) :~ama unui zeu,. iar pe oamenii aceştia îi ci~~~s~r;t:ea î!a~~s~e\ neputmţe] pe
8LIXAeyoV't'lX.( 't'€ O!J.O(i)c:,· XIXAe:u'J't'lX.l ['t'€] al 't"OLOU't'OL •AVotpLe:!e:,. 01 !J.EV Iecare pentru sme [de o asemenea boal~] E' d c 10 or, t.emîndu-se
't","v} ,IXL't'~'Y)'1 e' e- \ f~ţă de zeul pe care-I învinuiesc de nă :si~' .1 ~re .• că au lăc~tUlt cu .ceva
d1Odu-se pe faţă că sînt neputincioşi P[D l~r,nc~]I el :,?braca. hame femeIeşti, Iii
OU" l' e:1tLX(i)PLOL
" . I 'R
7tpOO"'t'L e:IXO"L e:<p xotL O"<:'t--0'l't"IXL '
't'OU't'Ouc:,
't'ooe:, aVep6l1tOUc:, XlX.L 7tpoO"XuveouO"L, 8€80LX6't"e:c:, 1t€Pl. t(i)u't"wv ~Xotlj't"OL ... dedau. aceloraşi îndeletniciri ca şi ac;stea eDa b \ traI~s~ .p:lO!re fe~e~ şi. s~
vO!J.(O"otV't"Ee:, 't"L ~!J.lX.p't"'YjXEVIXL 't"ij} ee:ij}, &'1 e1tOCL't'LwV't"OCL, &VSUO'l't"OCL O"'t'OA ~V [bogaţI) _ nu cei de rînd -, oamenll. .cel
. . . e oa a ammltIta SlOt lOVIţI SClţU
mal de neam ,,'1 . 1
Iii YU'lIXLxd'Yjv XIX't'ocyv6'J't'e:e:, t(i)U't"ij} &.vIX'I8pe:blV, YUVotLX(~OUO"t 't'€ XIlL epla- aceasta pentru că merg călare Cei săr . fă. 7 C.U ~'l.I mu U avere;
rece nu căHiresc. aCI su er .•ntr-o mal mIcă măsură, deoa-
t;O'J't'OC !J.€'t'OC 't"WV YUVOCLXWV & XOCL ~xe:!vix.L. 't'ou't'O 8E 7ta ax OUO"L ~XUee(i)V
.
L
[al '7tAOUO"LOL,) OUX 01 xaxLO"'t'oL, aAA' al e:uy€VeO"'t'Il't"oL xocl. laxo'l 7tAe:lO"-
~ \ ţ ~l.' :J. ,\.'
't''YjV xe:x't'"f)!J.€'10L oLOC 't"'YjV L7t7tIXO"~OCV, o ~ 00:. 1te:v'Y)'t"e:c:, 110"0"0'1' ou yocp L7t1tIX-
, \' I

DESPRE BOLI 20
~ O'J't'OCL.

~i toarnă
IV, 51. ... Aceasta se aseamănă
laptele în vase de lemn adînci cY.l ce~aă ct ac tClţI~
f'"
dm lapte de iapă.
.
llEPI N01'1:0N ŞI se desparte. Partea grasă _ Ş agIt. apte e agItat produce spumă
20 fiind mai uşoară Partea grea i ,Pde c~e o numesc unt - se ridică deasupra,
ei o usucă şi du~ă ce s-a încheŞgat eş~sus se t aşază la fund ·. Punînd-o de o parte, 21i
rămîne la mijloc. ca o numesc $ h lppace ». Zerul laptelui

6'
 XIV. C T E SIA S
XIV. K T H 1: 10 Y

în perioada 404-387 Î.e.n. a fost medic de curte al regelui pel'Sall Arta-

xerxes Memnon. Ctesias a scris Persic.le, Indicele şi un Periplu, care nu prezintă
decit un interes documentar minol', deoal'ece autorul nu a consemnat fapte
pl'ecise şi semnificative, da,' În schimb a pus În cil'culaţie tot felul de poveşti
şi de lucruri n5.struşnice despre Orient. Din aceste lucrări au ajuns plnă la noi
doar citeva fragmente.
Ediţia: CfMiae Cnidii Fmgmentq, edidit C. /HuileI', Firmin Didot,
Paris, 1872.

PERSICELE

Fr. 17. Scytharbes 1, regele sciţilor, s-a mîniat şi i-a scris cu trufie lui Dal'ius,
iar acesta i-a răspuns la fcl. Adunînd o armată de opt sute de mii de oameni,
Darius construi un pod peste Bospor şi [altul peste] Istru şi trecu la sciţi, după
ce străbătuse o cale de cincisprezece zile. Ei şi-au trimis unul altuia săgeţi.
Oast{!ş sciţilor era mai puternică i de aceea Darius a luat-o la fugă, trecînd
podurile şi desfăcîndu-le în grabă, înainte ca întreaga armată să fi trecut dincolo.
Şi pieriră [ucişi] de Scytharbes -cei lăsaţi in Europa, optzeci de mii 2. 10

1 Probabil " variantă a copiştilor penLru 1:)(lJ~&:~)CIJ~ «conducătorul scitilor ,). l,a
Herodot (IV, 126) şi in alte izvoare antice apare numele ldanthyrsos.
9 Vezi I-lerodot, notn r;.
 XV. KAAA IA~
xv. CAL L 1 A S

Cont.emp~r~n cu ~ristofan, Callias a scris comedii în care ataca pe Pericle,

Socrate ŞI Eurlptde. Dm opera lui nu ni a-au păstrat decit fragment
Editia: PCGF, p. 279-283. e.

Fr.• 3. S~oliastul lui Aristofan (Pdsdrile, 31): în ceea ce priveşte oezia

Fr. 3. Scholiasta Aristophanis, Av., 31. e:l" 8~ 't'~v 1tOb)O'LV OLU't'OV ti luau ln derldere [pe Acestor], bunăoară Callias în Sclal'ii cei răi' p ,
xe:XAe:u&KOLO'L, KOL)..)..(OL~ !J.&v lv ne:8~'t'OLL~' «Pe "sac" 1 corurile ti urăsc.. .
Photios .la ~. 496, 18. «".Sac" .~ra numit autorul dramatic Acestor, deoarece 15
«KOL~ ~&xOLV ot xopot !J.LO'OUO'L ). era stribn Şl barbar. ClCl "sacu" sint un neam scitic ».
6 Photius, p. 496, 18. « ~&XOL~ tm~xOLAe:~'t'O o 't'pa.ycp801tOLO<;
, AxeO''t'cup (~~ ~tvo~ XOLt ~&p~OLpO". ol yocp ~&XOLL !:XUeLXOV ykvoc;).

1 Cf. Teopomp (comediograful) .

. --JL ___ _
 XVI. API ~ T O $ A NOr ~ XVI. ARI S T o FAN

Cel mai de "eamil autor de comedii atenian, Aristofau a trăit iutI'e anii
4~O-38G Le.n. Tatăl său primise un lot de p"mînt la Egina, dar viata fiului,
! cit o cunoaştem, s-a (lesf.:tşurat la Atena. Opera sa poetică este de o mare
,1
bugi'tţie ele idei şi de o ,leoseui tr, frumuseţe artistică. Ni s-au ,pr,strat 11 comedii

! Intregi, iar din primelt- două, Bellchetuito,.ii şi, Rabi/oflienii, au rămas numai
"'l~va [I'agmente.
Ji Ediţii: Aristophane, [lEuvres], Texte etabli et traduit par V. Caulau, Les
Helles Lettl'es, Paris, 193t.; lIesychii Ale.'talldrini Lexicon l'ecensuit Mauricius
~chmidt, Ieua, 18liO; Arislophanis COllloediae cum scholiis edidit Immanuel
Hekkel'us, Loo(IQtI, 1829.

AXAPNH~ ACARN IEN II

I
1 C\I , ~
7to:po:\ ,::,NC"O:I\Xouc;,
,,\ 134 Crainict:l: Să intre TheUl'os 1, solul nostru pe lîngă Silalces 2.
134-160 K!fi p u ~ : II pOO'L"t"<.u ~E<.upOC; O
Theoros: Sint aici.
EH<.upoc:; 'oaL J 135 Dicaiopolis: Alt 3 JălllJăI'()S ne mai aduce cl'ainicul! 6
5 135 /). LX o: L6 7t o ALC;
EH<.upoc:;:
f/E't'epoc:; eXAO:~~V olj"oc; dO'X't]pu't'n"t"O:L.
\ , "'...
Xp6vov Il-EV OUX O:V 1JIl-EV
, C\.I.
EV ~PCfxfl
, Theoros: N-am fi rămas mult timp în Tracia ...
Dicaiopolis: Nu, pe Zeus, dacă n-ai fi avut plată bună.
140 Theo/'os: ... dacă nu cădea atîta zăpadă În toată Tracia şi nu îngheţau 10
1tOAUV.
rîurile.
Ma /).('oox &v, d !J-La86v YE !J-~'cpepec:; Dieaiopolis: Tocmai in limpul dnd aici, la voi,
1tOAUV. Teognis 4 eoncuJ'Q pentru tragedie.
Theoros: în acest timp, eu am băut împreună cu Sitalces. 15
e~<.upoC;: d!J-~ Xo:"t"€VEL~E xL6vL"t"~'J 0p4x'f)v 8A'l'j'J. Regele arăta nespus de mare dragoste pentrl\ atenieni,
10
xcd "t"ouc; 7tO"t"IXfLouC; ~7t'Y)~',- O adevărată lnfJăcărare. Aşa fel că
{m' o:o"t"ov 'TOV xp6vov Scria pe peI·eţi: « Atenienii cei nobili .)_
g'T'ev6o:at 0~0'r)LC; ~y<.uv(~e"t"o. 145 Iar fiul său fi, pe care l-am făc\jt cetăţean atenian, 20
140 \ ~,~ " , Ardea de dorinţa de a se înfrupta din, cîrnaţii apaturiilor e
T OU'TOV !J-e'TO: -"L't'IXI\XO\Je; E7tLVOV "t"o') Şi-! implora pe tatăl său să dea ajutor [noii] sale patrii.
xp6vov.
15
KIXl. a!fi't'oc cpLAo:e'~VIXLOe; ~v u7tepcp\Jwc;
u!J-wv 't"Epo:a't'~e; (ile; eXA1J8wc;, wan xO(.1.
EV 't'OLO'L "t"oLx OLe; ~ypoccp' «' A61jvOCLm
xocAOt ).
20 1~5
'0 a'u~6c:;, 8v' A6Y)VIXLOV E7tE7tOL~!J-EeOC, 1 Adula \.0/' al c.eleul'ului Cleoll.
• Reg-ele o(hisi!ol' incheie În anul 4:31 Le.II', lIH L/'llLaL, cu atenienii (d. Tucidide, 11,29).
~pa CPOCYELV eXAÂCXV't'OCC:; E~ 'Anoc't'o\Jp(<.uv, 3 lUai Înainte api'u'llse un LI"illlis al regelul pel'san I~ar'e Hieuse llH\1'i 1'1'0Inisiuni atenienilor.
xocl. 't'OV nOC't'Ep' ~IJ't'E~6ÂE~ ~o'f)6eLv "t"~ , Auto!' Lr'agir", pllţiu {'lLnUS(~\It.
5 Sadac(,g.
7teX't'PCf' 6 S[\rbrt!o;"II't' atf>niană, la carp U\"l'<lU 10(' nsp~~{" (lubli(~p.
 ARISTOFAN IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 91
90

o 3' ~fLOO"e: 0"1t€'J3cu'J ~ O"t)O~O"e:L'J ~xcu'J Acela, fă cind libaţie, a jurat că va veni în ajutorul no~tru
, , J I . ' 'AO ' Cu o ar:mată ~ttt de numeroasă 1, • incit atenieni să spună:
O"'t"POC't"LOC'J 't"OO"~U't""t)V wO"'t" "t)'JOCLOU<; 150 «Ce mal mulţIme de lăcuste a vemt ».
~pe:LV' D icaio palis : Să mor, dacă sint convins de ceva 6
din ce spui, in afară de «lăcuste .).
150 « "OO"ov .. o XP!fjfLoc 7tocp'J67tcu'J 7tpoO"€P- Theoroa: Şi acum ne-a trimis [în ajutor] neamul 10
X€..OCL» • cel mai războinic din Tracia.
5 Dicaiopolis : Acum, lucrul e limpede.
1!1 L K OC L6 7t o A L <;: K&.KLO"'t"' OC7tOAOLfL "t)'J, e:t "L 1 0U..CU'J 155 Crainicul: Veniţi mai aproape, traciIor aduşi de Theoros.
7te:LO OfLOCL Dicaiopolis: Dar ce este pacostea asta? 16
WV c.!7toc<; ~'J'rocuO o~ cru 7t(. ~'J , "w'J Theoros: Ei sint armata odomanţilor 8 .••
Dicaiopolis: Care odomanţi? Dar, spune-mi ce s-a întîmplat?
7tOC pv 07tCU'J. Cine a tăiat pielea de pe membrul 9 odomanţilor? 20
0€cupoc;: Koct 'Juv 1)7t€P fLOCXLfLW"oc"oV 0p<pe.w'J Theoros: Dacă le dă cineva o simbrie de două drahme,
10 160 se vor năpusti cu scuturile lor uşoare peste Beoţia intreagă.
~Ovo<; ~7te:fL~€V UfL!v.
I!1LitIXL67tOALC; T Ou.. O fLtv y' ~3"t) O"OCC{l€<;.
K!fjpu; : Ol 0p~K€<; he: 3€up'oC><; 0€cupo<;
155 BABILONIENII
l/jyocye:v.
I!1LitIXL67tOAL<; T ou..t .. t !O"'t"L .. o itocit6v j
Hesychios la articolul Iatriene. Aristofan numeşte «istriene» figurile sela- 26
15 viIor din Babilonienii, deoarece sînt tatuaţi. Căci locuitorii de pe lîngă Istru
• 0€cupo<;: . '080fL&.'J'rcu'J O"'t"plX.. 6<; • se tatueazA şi se imbracA in veşminte colorate. Dionisiu 10 afirmă că atunci
ALitIXL67tOAL<; : TI o(cuv '080fL&.'J'rcuv; e:t7t€ fLOL, .. ou..t cind cineva mai mare la istrieni este numit • cel alb t, aceasta i se spune în
't't ~'J; mod i~onic, ca şi cum ar avea fruntea curată şi albă; trebuie, dimpotrivA, să
inţelegI că este tatuată 11. 30
Tt<; "w'J '08ofL&.'J'rcuV .. o mo<; OC7to..e:-
OpLIXitE:V ;
20
To6"OL<; Mv "L<; Mo 3pocXfL!Xt; fLLcr6o'J
3L8Cjl,
160 itOC"IX7t€A't'&.a-O'J'rOCL ..~v BOLCU..tocv I)A"t)'J.

BABIAQNIOI

, CI. Diodor, XII, 50, 3.

I Trib trac care locuia Intre Strimon ~i N estos şi avea faima de a fi cel mai crud între
toţi tracii. Ei erau şi mai puţin civilizaţi, plhtrînd multe obiceiuri arhaice.
, Probabil aluzie la practica circumciziei.
10 Personaj necunoscut. Posibil să tie un comentator al lui Euripide, vezi RE V
col. ~R5-6. ' •
11 Cf. Clearh din Soloi, fr. 8.

~-_.-
 XVII. M E T ArE N O Y ~ XVII. 1\1 E T A GEN E S

Unul dintre ultimii poeţi comici ai nchii comedii alice (1150-38:5), a fost,
se pare, Eul unui sclav, care a dobindit mai tirziu cetăţenia atenian". A obţinut
două victorii la intrecerile ,le comedii şi s-u bucurat de Oarecare succes. A
scris, intre altele, comedia It.bitol'lI[ de jel·lfe. Dia opera sa nu s-au păstrat
decît cîte"a fl·agmente.
Ediţia: PCGF, p. ~87 -~90.

<lIIA00YTH~ IUBITORUL DE JERTFE

I

Fr. 2. 1"Q 1tOAL't"OCL, 3~LV&. 1t&.~'w. B. -.(,; 1toAkl)<; ~'tu-'L vuv Fr. 2. « 0, cetăţeni, sufăr
ingrozitor! B. Dar cine oare e acum
cetăţean 1 dacă nu "sacul" din Misia şi bastardul lui Callias? ,)
1tA~V &p ~ ~&.xC(~ o Muuo<; xoct -.0 KC(AA(OU v6eo'J;

Scoliastullui Aristofan (Viespile, 1221). Poeţii comici il iau În deridere pe 5

6 Scholiasta ad Aristophanis Vesp., 1221. 'Axea-.opC( ~evov xW[J.cp- străinul Acestor, autorul tragic, care este denumit « sacuh. Teopomp, în Tisa·
30UGL ",C'J 't"pIXî'Lx6v 8.:; txa).d't"w ~&.xIX':;, e~61t0[J.'1t0c; TLaoc[J.evcp o,) Inenos, nu-) numeşte în chip generic «străin », ci «( misian ». La fel şi Metagenes
xowwt;' ~evov, .iA).&' M'JO"ov. o[J.otwc;' M~-'C(î'eW).:; <l>LAO.&&r71· în 1 ubitorul de jertfe.

1 CI. Teopomp (comediogralul), rr. 1.

 XVIII. e E O II O M IT O ~ X VIII. T E O POM P
(comediograful)

Autor de cnmedii, contemporan cu Aristofan, Teopomp a atacat pe Euri-

pide ~i pe Anytos, acuzatorul lui Socrate. Din opera lui s-au păstrat puţine
fragmente.
Ediţia: PCGF, p .. 303-313.

XIX. T 1 ~ A M ENO ~ XIX, T 1 S A M ENO S

Fr. 1. (1 L-a convins şi pe misianul Acestor 1 să-I însoţească ».

Fr, 1. - Tov 3e MOO'LOV
, AXEO''t'OP' &'VIX7tE7tS:LXS:V &.XOAOUes:f:v &fLIX, Scoliastul lui Aristofan (Păsările, 31). [Acestor} era numit « sac) deoarece
era străin. Căci« sacii» sint traci. Teopomp a numit « sac », în Tisamenos, şi pe
fi Scholiasta Arist., Av. 31. ~xOCAd't'o 3e ~,kxocc; 3LOC 't'o ~EVOC; e:!VOCL' tatăl aceluia. I-a mai dat şi porecla de «misian» 2.
~&XS:C; \ e• PCţXS:C;
yocp -, S:~O'L.
1 e' ~'"
"S:07tOfL7tOC; oS: XOCL 't'OV 7tOC't's,:pOC OCU'
, t'O-U ~&XOCV
7tpoO'"f)y6ps:uO's:v TLO'OCfLEVCP' 'O 3e oc0't'OC; xoct Mucrov h&As:crs:V.

1 Cf. Callias şi Metllgenes.

I Probabil că este vorba de un f sac ~ .din regiunile dunArene de la noi: ef. Sacidava
(vezi Pârvan, Getica, p. 15 ; 119; 271-2). Pentru sfîrşitul secolului al V-lea I.e.n., cînd relaţiile
lumii greceşti cu tracii erau destul de dezvoltate, nu este exclus ca un • trac din Moeaia 1)
să se fi aclimatizat la Atena, unde să fi primit cetăţenia şi să fi Icris piese tn greceşte. în
ce priveşte • sacii. din Asia, legăturile lor cu grecii se extind abia după Alexandru
cel Mare.

-----, -
 XIX. :3 ENO <D .Q N T O ~ 1
î XIX. X ENO F oN
j
j

1
1 S-a llăscut pe la anul 434 l.e.ll. dintr-o familie nobilă şi a fost un discipol
al lui Socrate. In 401, Xenofon a luat parte la expediţia lui Cirus impotriva
fratelui său Artaxerxe, iar după lupta de la Cunaxa şi moartea lui Cirus, a
condus trupele greceşti (in număr de aproape zece mii de oameni) la intoar-
cerea lor spre Pontul Euxin. Puţin mai tirziu, comandanţii acestei armate au
vizitat curtea regelui trac Seuthes, care se afla nu departe, spre nord-vest, de
Bizanţ. Xenofon descrie aceste peripeţii în cunoscuta sa operă Anabasis, unde
ne înfăţişează şi obiceiuri t1'8ce, care ne poate ajuta să cunoaştem prin analogie
şi moravurile daco-geţilor.
Ediţia: Xenophon, Anabase. Texte ctabli et traduii par Paul Masqueray,
voI. I-II, Les Belles Lettres, Paris, 1930-1931.

ANABA~I~ ANABASIS

VI, 1, 5, 'E7td Se !J'7tovSOCt 'n:: &ytvoV't'o xoct t7tO~~aV,l1iXV, 0:'1S:11- VI, 1, 5. După ce s-au făcut libaţii şi [grecii] au cîntat peanul, s-au ridicat
't' YJO'ocv 7tpw't'ov fLev ep~xe~ xoct 7tpO~ OCUAOV {~P;:C~O'OC\l't'o O'U\I 't'o~~ mai intîi tracii şi au dansat, înarmaţi, în sunete de flaut. Ei făceau sărituri mari,
II '1 \ "'1 '1 ',1. '1' \' \ cu agilitate, şi [totodată] se foloseau de cuţite. In cele din urmă, unul dintre 6
6 07tI\OL~ XOC~ 'YJI\I\O\l't'o u'l''YJI\I~ "t'e XlXL xoucpw~ XIXL 't'IXL~ fLOCXOCLPOC,~ exp<.uv'rocL'
N , , -

dansatori se loveşte de celălalt, în aşa fel ca să li se pară tuturora. că omul

't'€AO~ Se (; ~"t'<:po~ 't'ov E't'epov 7tOC[S:L, ~,;; 7taO'LV e86xe:L 7tE:7tA'YJY€VIXL a fost străpuns; iar acesta cade cu dibăcie.
't'ov &vSpoc' & 8'~7tel1e: 't'e::XVLXW~. 7tW~. .. VII, 3, 21. După ce intrară la ospăţ fruntaşii tracilor de faţă, strategii
VII, 3, 21. 'E7td Se dcr~AOov e7t~ 'rO Se:LmO\l 't'WIJ 't'e: ep~XW'J şi ofiţerii grecilor 1, precum şi solii trimişi de la vreo cetate, oaspeţii se aşezară 10
ot XPOC'rLI1'rOL 'rWV 7tocp6v'rwv xoct o!. O'''t'poc'r'YJyot xa;t o! AoX~yot 'rwv la masă în cerc. Apoi fură aduse tuturor măsuţe cu trei picioare. Acestea, cam
douăzeci la număr, erau încărcate cu bucăţi de carne şi pîini mari dospite
10 'EAA~VW\I xa;t e:t 'rLC; 7tpe:cr~doc 7tOCP-Yjv tX7tO 7t6AeW~, 'rO 8eî:7t\I.ov fL€:v erau înfipte cu o frigare în bucăţile de carne. 22. Măsuţele erau rînduite de
~IJ xocO'1)fLeVOLC; XUXA<p' ~7teL't'OC Se "t'pl7t03ec; dO''1)VtxO'l)O'lXV 7taO'L' OO'rOL obicei tn faţa oaspeţilor. Exista următoarea datină de care Seuthes s-a slujit
S' 150'0'1 etxoO'LV ~O'OCV xpewv fLecr't'ot vevefL '1)fLevWv, xa;t &.P't'OL~wfLî:'rca cel dintii: a luat piinile ce se aflau În faţa sa, le-a rupt în bucăţi mici şi le-a 10
fLeYOCAoL 7tpocr7te:7tepov't)fLevOL ~O'!XV 1CpO~ 'r0~C; xpeoc6-L. 22. MOCALO"t'1.. 8'oct aruncat cui a socotit de cuviinţă. Acelaşi lucru l-a făcut şi cu cărnurile, oprin-
'rpcx.7te",OCL xOC'rcx."~,
'''''
'rouc; <.,evouc; cx.eL e"t'LveV't'O' vOfL0C; yocp '1"r)'1 - XOCL,7tpw'roc;
, \ , '{;} I \ - du-şi numai atît cît să guste ... 24. [Paharnicii] de jur împrejur aduceau corn uri
umplute cu vin, pe care toţi le luau. .. 26. In toiul băuturii, a intrat un trac
16 't'ou'ro btoteL ~eo9'1)e; o:veAOfLevoe; 'rou,;; eoco"t'C;> 1CocpOCXeLfL€VOUe; &.p't'oue;
~ , '1 ' 1 \, I .., - ,~, \ \ , cu un cal alb şi, apucînd un corn plin, a zis: « Beau in sănătatea ta, Seuthes, 20
oLeXI\OC XOC'rcx. fLLXPO\l XOCL eppm't'eL OLe; ocu'r<p eooxeL, X:x.L 'rcx. xpeoc şi îţi dăruiesc acest cal. Călare pe el, vei ~illde pe cine doreşti, iar în caz de
Wl1OCU'rW~, 00'01J fLoV 0'.1 yeuO'OCovocL
., II , ' . - e l 'eocu'r<p - XOC'rOCI\L1CW'J...
'1' 24 . K'e ?oc'roc retragere, nu ai să te temi de duşmani ». r.:l7. Un altul aduse un sclav tînăr,
~'"
oe owou m:pLecpep , 0'.1, XOCL" 1Ccwre:c; eoex ,~,
ov't'o . . • 26 . 'E7te:to'l) ~, ~\
oe: pe care îl oferi în acelaşi fel, închinînd în sănătatea lui Seuthes_ In sfîrşit, alt-
7tPOUXWpe:L o 7t 61' OC;, dcr-YjAOe:v tX\J~P e P~; (1C1COV ~XW\I A€UXOV, xoct cineva dărui haine pentru soţia lui. Şi Timasion 2 a băut În sănătatea lui Seuthes,
aducîndu-i în dar o cupă de argint şi un covor În valoare de zece mine 3.
20 '1I\OC!-'wv
(.("
xepocc; fLecr't'o'J
,..,
eme' IT P01CWW I :\'
O'OL, (j) ~ 'o
,,"euv't),. XOCL" "m7to\J
'r0\J
'rOU't'O 8WPOU(.LOCL, ecp' oi) xod 8LWX6lV 8'1 av atAfle; tdp~O'e:Le; xoct tX1CO-
xwpw\J ou !J.~ Se(cr-nc; 'rov 1CoAefLLov. 27. "AAAoe; 7tocî:8oc dO'ocywv oih6lc; 1 Scriitorul se l'e!eră la participanţii la celebra retragere a «celor zece mii », care în
tSwp~O'oc'ro 1Cp61CLVCJ.)\I, xoct &AAOC; f(.Loc'rw; 'r~ yuvocLxL KOCL TLfLoccrlwv anul 400 1.e.n. au intrat în serviciul regelui odrid Seuthes II, nepotullni Seuthes 1.
, ,~, ''1 , - " ~ '1:' ~I I Căpetenie greacă.
1CpOmV6lV e:06lP'1)O'OC't'o (j:LOCI\'I)\J 're: ocpyupOCV XIU 't'ocmooc OC",LOCV oe:xoc • Aproximativ 4,366 kg de argint.

7 - c. 1414
 ISVOARE PRIVIND ISTORIA RmIlN!EI 99
98 XENOFON

28 .. U? anume ~nesip'p~s din ~tella s-a ridicat şi a spus că există un minunat

fL\lW\I. 28. r\l~(mt7tOe; o~ 'ne; 'A6'Y)\loc!oe; cX.\locO'TO:.e; EIm:v 6TL cX.pxoc!oe; d'Y) obIce; st~ă,:echl, potriVIt că:UIa cei avuţi trebuie să facă daruri regelui pentru
v6fLoC; XcXAALO''t'Oe; 't'Otle; fLE:V ~ OVTOCe; OLo6\1XL 't"0 [30C0'LAe:t 't'LfL!fie; gvEXoc, a-l clllst~, la: reg~le - la l'llldul său - să dăruiască lucruri celor ce nu au.
TO!C; oe fL~ ~XOUO'L OLo6vOCL TOV [3~mA€OC, tvoc xocl eyw, ~({)'Y), ~Xw O'OL « îngădUIe-mI, decI - spuse acesta - să-ţi dăruiesc şi eu ceva şi să te cinstesc
owpELavOCL
" --Il XOCL' 't'LfLIXV.
- . . 32 . 'AVOCO''t'I,
Xe;(o ...
"" EU'6 'Y)t; Cl"UVE:"E:mE:
t:' XOCL, (j'1)yxoc- astfel ? '.' 32. După ce s-a ridicat în picioare, Seuthes a băut cornul său în
'" , -"'6 t ~celaşl tU?P [cu Xenofon] şi a vărsat pe el' [ceea ce mai rămăsese]. Apoi au 5
5 't'EO'XEoIXO'OC't"O fLE't' , OCUTOU
, . _
TO" xe:poce;. 'I\/T'
me:'t"IX oE'"
TOCU'- t"OC ELO' L
'Y)/\ 0',1 Xgpoc(j'~
mtr~t un!l care suflau în, cor,rlUri as~mă~ătoare celo~ cu care se dau semnale,
TE otOLe; O''Y)fLOC(VOUCrLV OCUAOUV't"Ee; xoc1 O'cXA7tLY~LV 6>fLof3odocLe; pu6fLooe; muz~canţI cu tr~mp~~e dm pIele .netabăcItă, mulţumită cărora ţineau măsura,
Te: xocl otov fLOCYOCOLOL O'OCA7d~oV't'Ee;. 33. Kod OCUTOe; l;e:u6'Y)c; cX.vocO''t"OCc; ca ŞI. cun; s~ar f~ SlUJIt de. ma~a.dls 5. Seut.hes însuşi se ridică, scoase un strigăt
cX.v~xpocy& Te: 1tOAe:fLLXOV xocl E~~AOC't"O Clcme:p [3€:AOe; q')uAocn6fLtvOC; ~e razb~I ŞI Să~I cu multa aglhtate, ca ŞI cum s-ar fi ferit de o săgeată. Au
fLcXAOC eAoccppWt;. EtO'~O'ocv OE: xocl YEAW't"01tOLOL mtrat ŞI bufom.

\
, • Cl. Platon, ugile, r, 637 d.
a Un fel de harpă cu 20 de coarde.

_ , __ ---J. _____ .___ .

 xx. Il A A T Q N O ~ xx. P LAT O N

S-a născut dintr-o familie aristocrată şi a trăit la Atena între anii 427-347
t.e.n. Platon a primit o educaţie aleasă, studiind temeinic operele filozo-
filor şi însuşindu-şi multe date ale ştiinţelor; a avut înclinare spre literatură
şi şi-a exprimat ideile într-o formă foarte aleasă. Este intemeietorul şcolii filo-
zofice numită Academia. A scris 42 de dialoguri şi 13 scrisori, in care şi-a dezvoltat
sistemul său filozofic idealist. Acesta a avut o mare influenţă asupra elevului său
Aristotel şi a intregii filozofii de după el. In oper;llui Platon găsim informaţii pre-
ţioase privitoare la societatea greacă şi la raporturile ei cu populaţiile negre ceşti.
Ediţia: Platon, Oeuvres compl.tes, Texte etabli et traduit par Alfred
Croiset, Les Belles Lettres, Paris, 1920-1956.

XAPMI~HZ; CARMIDE

w
156d .. , TowtÎ1'o'J 't"o(w'J EO''rLV, XOCP!-LLO'Y), xoct 'ro 'toclh'Y)c; "6ic; €7t<p- 156d ... Tot aşa stau lucrurile, Carmide, şi cu acest descîntec. Eu [Socrate]
l-am invăţat acolo în oaste, de la uri medic trac, unul din ucenicii 1 lui Zalmoxis,
o-Yjc;. "EfLoc90v O'oco'l:'~V €yw ~xe:~ bd O''t"poc'năc; 7t:xp& 'l:'LVOC; 't"WV 0p~xwv
despre care se zice că îi fac pe oameni nemuritori. Spunea tracul a"cesta că 6
!i 't"WV ZOC"A!-L6;LOOC; LOC't"PW'J, ot "Aeyov"oc~ xv:l &7toc9ocvoc'd~e:LV. "EAe:ye:V oe b
[medicii] greci aveau dreptate să cuVÎnteze aşa cum v-am arătat adineauri.
0pcX.<..,t:' oo't'oc;
'" o't'L
!! 't'OCU'- t'OC !-LEV ' [ 'LOC1'pOL'] OL '<lE"'"'I\I\"IJVEC;, Q(.,,~'"
wVo-1J EYW er.e:yOV,
""1
Dar Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune 156e că
'_, , "1' Z '"1 " • .s. p. ,\' Cl'
xoc"Awc; "Ae:yOLEV' Q(."AI\OC Q(.l\fLOr.,LC;, ~ep"f), l\e:ye:L o IjfLenpoc; t-'CWLI\EUC;, veoc;
II. '\ ' I
după cum nu trebuie să incercăm a îngriji ochii fără să ţinem seama de cap,
&'1 156e. IS't'L &O'7tep oep6oc"AfLouC; &VEU XEepOC"A -Yjc; oI) 8e~ EmxeLpE~v nici capul nu poate fi îngrijit neţinîndu-se seamă de corp, tot astfel trebuie 10
tădeOCL OOOE: XEepOC"A~v &veu O'wp.oc'toC;, oihwc; ouat O'wfLoc &ve:u tjJuX-YjC;, să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul şi iată pentru ce medicii greci
nu se pricep la cele mai multe boli: [anume} pentru că ei nu cunosc intrel5!11
10 &"A"AIX 't"oîho xocl OC1't"LOV e~'Y) 't'OU OLOCepEI)YELV 'l:'OUC; 7tOCP!X 'toLC; "E"A"A"IJ 0w
pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi
tllG't'pOOC; 't"IX 7to"AM vOO'~fJ.OC't"IX, 5't"L 't"o 5"Aov &yvooi:e:v 00 oeoL 't"~'J sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune ~i rele - pentru corp şi pentru
" _-'\ .~,
emfLeAeLocv 7t'OLELCfVOCL, ou"" p.'Y) XOCI\WC; '\_ II. ",
~xov't"oC; OCouvoc't"ov EL'Y) 't0 fJ.EpOC;
I
om îu întregul său'- vin de la suflet şi de acolo curg [ca dintr-un izvor} ca
eo ţ,XeLV. IlcX.v't"oc YIXP ~ep"IJ ~x 't'-Yjc; o/uX-YjC; &P!-L-Yjcr8OCL XOCL 't"IX xocxo.: XOC~ de la cap la ochi; 157a. Trebuie deci - mai ales şi în primul rînd - să tămă- 15
'tIX &yoc9o.: 't~ O'WfLOC'tL xoct 7t'ocv't'l 't'~ &v8pw7t<p, xocl EXEi:9e:v bnppe:i:v duim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului.
Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descîntece. Aceste desdntece sînt
15 &O'7t'ep ex 't-YjC; Xe:epOCA-YjC; E7tL 't'1i OPP.OC't'OC· 157a. oe~v oov Exe:LVO xocl
vorbele frumoase, care fac să se nască în suflete înţelepciunea. Odată ivită
7tpW't'OV xocl !-LcX."ALO'1'OC 9e:POC7te:Ue:LV, e:t P.€"A"A€t XOCL 't"1i 't"~C; Xe:epOCA -YjC; xocl aceasta şi dacă stăruie, este uşor să se bucure de sănătate şi capul şi trupul. 20
1'IX 1'OU &"A"Aou awfJ.oc'toc; xoc"AwC; ~xeLV. o EpOC7teueO'fJocL OE: 't'~v tjJuX~v 157b. Cînd mă învăţa lea cuI şi descîntecele, spunea: Să nu te tnduplece nimeni
~ep"IJ, W fJ.IXXOCpLE, e:7t'<pOOCL':; 't".LO'LV· 'tocc; ° e7t<pooc,:; 't'OCU1'OCC; 't'ou.:; I\OYOUC;
~ ~" ~
I!. ... I • '" , , , ''\ '
să-i tămăduieşti capul cu acest leac, dacă nU-ţi încredinţează mai intu sufletul,
dVOCL 't"oo,:; xoc"A01k EX oe 't"WV 't'OLOU't'WV )..6ywv EV 't'oc~c; tjJuxoc~c; ac..Hppo- ca să i-l tămăduieşti cu ajutorul descîntecului. Iar acum - zicea el - aceasta
"~ t.~ "f e cea mai mare greşeală a oamenilor: ca unii medici să caute in chip deosebit 25
20 O'U, V"IJv e:yYLVEO'
" C1
(JOCL, '.Y)C;. . e:yye:Vop.e:v'Y)C;
' ,
XOCL, 7tOCpOlJO' ,
' IJC; p~owv ,/01) e:~'J!XL
't'~V UyLeLQ(.V XOC( 't'7j xe:epQ(."A7j xlXl 't'~ ·&A"Acp O'WP.OC't'L 7tOp(~e;Lv. 157b.
ÂLMaxwv 00\1 fLe: 't"0 't'E epcX.PP.OCXO\l xocl 't"lic; E7tcpMc;, 57tWC;, ~<P'Y),
'tW <PocpfLcX.X<P 't'OU't'<p !-L'Y)od.:; O'e 7te:LO'€L 't'~'J OCU't"OU XE<pOC"A~\I
6~pOC7teUELV, 8.:; &'1 !-L ~ 't'~\1 tjJuX~\I 7tpw't'O\l 7tOCpcX.<rX1l 't'TI E7tCPOTI u7t6 aou
Pentru cunoştinţele medicale ale dacilor vezi V. Bologa, Elements de m~dicin6
25 6e:pOC7te:u9Yj\lOCL. Kocl Y!XP \lU\I, E<P1), 't'OU't"~O''t"LV 't"0 &.P.cX.P't'1)fLOC 7te:pl 'tOUC;
1
hieratique et empirique du La Tene Dace, Montpellier, 1958.

-._----'- ------
 PLATO:'>
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 103
102

o vindecare sau cealaltă [a sufletului şi a trupului]. Şi mă povăţuia foarte

stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni - oricit de bogat, dintr-un neam
ales sau oricit de frumos ar fi - să fac altfel. Deci eu, 157 c pentru că i-am jurat
şi sînt nevoit să-i dau ascultare, ti voi da într-adevăr ascultare. Şi dacă 6
vrei - potrivit poveţelor străinului - să-mi încredinţezi mai întîi sufletul tău,
pentru a -1 vrăji cu descintecele tracului, îţi voi da şi leacul pentru cap. Dacă nu,
nu-ţi pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide.

LEGILE

1, 637d. Vorbesc 2 nu de folosirea în general a vinului sau de abţinerea totală, 10

NOMOI ci de beţia propriu-zisă: dacă trebuie să se bea aşa cum beau sciţii şi perşii şi
apoi cartaginezii, celţii, iberii şi tracii - toţi aceştia fiind neamuri războinice -
10 '
1, 637d . A e:yw o~""
oux o~vou 1te:p~
\1toO'e:wc;
, "t'o\ 1tOCplX1tOCV
, ~, 'o 1jC;
!-L'1j, !-Le:v'
'j
sau ca voi. Căci voi, după cum spui, sînteţi foarte. cumpătaţi, pe cîtă vreme
sciţiişi tracii beau vin neamestecat de loc [cu apă], atît femeile cît şi bărbaţii, 16
oS: ocu'rYjc; 7t€PL, 1t6"t'e:pov C>O'7te:p kKUOOCL Xp&V't'OCL xocl llepO'ocL XP'1jO'- şi il împrăştie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare
"t'€OV, xoc1 ~'r~ KocPX'1j06vLOL ')(oc1 Ke:).,'r01 xocl "I~'I)pe:c; xocl ep~Ke:C;, de fericire.
1tOA€!-LLXOC O'U!-L1tocv'roc ov't'oc 't'ocu't'oc Y€V'I) , ~ xocfJOC1t€P u(l€rC;' U!-L€rC; (lev VII, 795a, Aceasta S ne-o arată obiceiul sciţilor, care nu intind arcul numai
YIXP,, fi
01t€P .,. ,
I\e:y€LC;, 't'0, 1tOCplX1tOCV
, ".J:l
IXm:xe:ove:, ""'0 ~1-
~xu OC~ OI:: XOCL
'e- • pq.xe:C; cu mîna stîngă şi trag săgeata numai cu dreapta, ci se slujesc deopotrivă de
15 &.XPOC'r!p 1tOCV't'OC7tOCO'L XPG>!-Le:VOL, YUVOCrKec; 't'e: xocl OCU't'O(, xocl XOC't'OC 't'&v amîndouă miinile, pentru o acţiune şi pentru cealaltă. 20
VII, 804d,e. Şi femeilor legea mea le-ar statornici aceleaşi porunci ca şi
t!-LOC't'(WV XOC't'OCXe:6!-LE:VOL, XOCAOV xocl e:UOOCL!-LOV ~1tL'r~Oe:UfLOC €7tL'r'Y)Oe:U€LV bărbaţilor, ca femeile să facă aceleaşi exerciţii [ca şi bărbaţii]. Şi aş spune -
ve:fLOfLLXOCO'L. . fără să mă tem - acest lucru ~i despre călărie şi despre gimnastică, măcar
VII, 795a, "EOe:L~e:V oe 't'ocî:i't'oc O'r&v ~xuO&v v6!-Loe;, oux €V IXPLO'- că [după unii] aceasta s-sr potriVI bărbaţilor, şi nu femeilor. Mi-am făcut această
"t'e:p~ fLev 'r6ţov &.7tocywv, tv Oe:ţL~ oe otO"'t'OV 7tpoO'ocy6!-Le:VOC; !-L6vov, convingere auzind nişte vechi mituri. Cît despre vremurile noastre, bunăoară, 26
20 IXA).,' O!-Lo(we; b<OC't'EPOLC; * t1t' IXfLcp6"t'e:pcc XPG>fLe:VOC;. ştiu că în jurul Pontului se află o mulţime nenumărată de femei, care se numesc
sarmatide, şi cărora li s-a rînduit, ca şi bărbaţilor, să ia parte nu numai la
VII, 804 d, e. Toc ocu't'oc oe o~ xocl m:pl O'Y)Ae:L&V o !-Lev E:!-L0C; v6!-L0e; călărie, ci chiar la mînuirea arcurilor şi a celorlalte arme, exerciţii pe care le
: ! Ie:mOL
~v " 1tOCV'
'r t'OC,!oO'OC7te:p XOCL,1te:pL
\ 'r<ov - IXppe:V<OV,
" '1Xe; O""
"~O'OC KOCL\'t, 'Y)1\e:LOCC; fac şi ele deopotrivă cu bărbaţii.
IXaxe:i:v oe:i:v' xocl ouoev cpo~'Y)0e:1c; e:!1t'OLfL' &',1 "t'oihov "t'ov A6yov. oihe: VII, 805d, e. Dintre felurile de viaţă cunoscute pînă astăzi, pe care să-I 30
t1t'1t'LKYjC; oU're; YU!-LVOCO''t'LXYjC;, &c; IXVOPOCQ'L !-Lev 1t'pe7tov &\1 e:!'1j, yuvoc~~l alegem in locul acestei comunităţi, prescrisă acum de noi femeilor? Oare felul
~1- "..
25 OI:: OUX IXV 1t'pe:1tov.
, 'AXOU<UV
I ,
fLe:v ,
YIXP 0'~Y\) fLu'0 OUC; 1tOCI\OCLOUe;
.,. \ 1te:7te:LO'
,. fLOCL, de viaţă pe care-l duc tracii şi multe alte neamuri, care pun femeile să lucreze
pămîntul, să pască vacile şi oile şi să slujească fără a se deosebi intru nimic
'rOC oe vuv &C; ~1t'0c; d1te:i:v o!OOC 6"t'L [lUPLOCOe:C; IX'JOCpLefL 'Y)'t'OL YUVlXLK&V de sclavi? Vom alege poate orînduielile vieţii· de Ia noi din ţară şi din ţinutul
dO'l "t'&v 7te:pl "t'OV II 6v't'ov, &c; kOCUP O[lOC't'LOOCC; XOCAOUOW, octc; OUX vostru '? 35
t1t'1t'<UV fL6vov IX).,AOC Kocl 'r6~wv Kocl 't'&V Ii).,AWV 51t'A<UV XOLV<UVLOC xocl
&.VOpOCO'LV !O''Y) 1t'POO"'t'e:'rOCY!-L€V'Y) !O'<UC; <xaxe;r't'OCL,
30 VII, 805 d, e. T(voc otiv ~fL1t'POO'Oe:v 'r&V VUv <X1t'OOe;oe:LY!-L€V<UV
Oe:i:fLe:v &v 't'-Yjc; XOLV<UV(OCC; 't'oco't''Y)e; ~v vuv cc:U-tocrC; ~fLe:i:C; 1t'poO''t'oc'r't'0!-Le:v;
7t6't'e:pov ~v ep~Ke:C; 't'oci:c; yuvocL~lv Xp&V'rOCL xocl 1t'OA).,,(X h-e:poc Y€v'tJ,
ye:<upye:rv 't'e: xlXl ~OUXOAe:i:v xocl 7tOL!-LOC(Ve:LV xocl OLOCXOVe:rv !-L 'Y)oev OLOC-
cpe:p6v't'<Uc; 'rwv OOOA<UV; ~ xoc8oc1t'e:p ~!-Le:i:c; &7tocv't'€C; 're: el m:pl 't'ov
35 "t'67tOV &xe:i:vov;
9 Un atenian se adreseazll. niacedoneanului Megillos.
,. Necesitatea de a-i deprinde pe copii să folosească deopotrivil. ambele mîini.
, Atica şi Macedonia.
 XXI. E <l> oP o ~ XXI. E P HOR oS

Născut la Cyme, in Asia Mică, intre anii 408-405 î.e.n., Ephoros a trăit
la Atena şi a scris, între altele, o operă istorică vastă, un fel de istorie gene-
rală a vremii, in 30 de cărţi. Aici înIă ţişează evenimentele de seamă ale grecilor,
intl'-un cadru mai larg, incepind de la tntoarcerea legendară a H~raclizilor pină
I la asediu! cetăţii Perint din anul 34.0. El foloseşte pe toţi istoricii mai vechi,
indeosebi pe Herodot, ia atitudine împotriva miturilor, pe care le interpretează
raţionalist, şi caută să adune cît mai multe fapte concrete, deşi le prezintă
întI~o lormă retorică. Din opera Ba ni a-a păstrat numai fragmente.
Ediţia: FGrHist; HA, p. 91.

FI'. 158 (78). l1?w't'OIJC; ae 7tOC?a. 't'OV "Icr't'?ov dVOCL KOCp7tL8occ; Fr. 158 (78). Primii [locuitori] de lîngă Istru sînt carp iz ii 1 - a spus
Ephoros-, apoi sciţii plugari 1, iar mai incolo neurii, pinii. in ţinutul de
Etp't)XO:V "Ecpopoc;' EhEV 'Apo't'-Yjpocc; 7tp6crw NEUPOUC; n fl.€)(PL y-Yjc; asemenea pustiu din pricina gheţurilor.
1tOCAW t?~fLOU aLa. 7tocyWV.

1 Uniune de trihuri dacice din regiunile .pontice (ef. Herodot, IV, 17; Ps.-Scymnos V 841
şi Strabon, XII, 3, 21) care se aşază mai tirziu în Moldova, vezi Ptolemeu, nota 31.
t Vezi Herodot, nota 22 bis.
 XXII. API ~ TOT E A O Y ~ XXII. ARI S TOT E L
IIOAITIKA
_ IV (VII), 2, 5.... "E-n 3'ev 't'o'i:~ ~eVZO'L 7taO'L 't'o'i:~ 3uv~lLevoL~
7tAZOVZX't'z'i:v ~ 't'OLOCU't' tj 't'z't'(lL 'tj't'OCL MV~lLL~, otov ev ~~OeOCLC; x~l
/) nepO'ocL~ xoct 0pq# x~t KZA't'O'i:~ ... 6 ... 'Ev 8e LXUe~L~ oux· e~~v
7t(VZLV ev EOp't'Yl 't'Lvl O'xorpov 7te:PLrpe:palLe:vov 't'e;> lL'tj3evoc &7te:x.'t'~yxa't'L
7tOA€lLLOV.
VIII (V), 2, 11. ... Koct ' A7toAÂ(t}vLa't'~L ol ev 't'e;> Eu~e;(vcp 7tav't'cp
e7to~xou~ E:7t~yalLe:voL E:O''t'~O'~~O'ocv ...
10 VIII (V),· 5, 1. Al 8' 6ALYOCPX.(OCL lLe:'t'OC~cX.AAOUO'L 8La Mo lLcX.ÂLO''t'OC
't'p61WU~ 't'ou,:; rp~vzp(t}"t'cX."t'ou~. ~v~ lLEV Eav &8LXWO'L -ro 7tA ~eo~ (7ta~
yap lxocvw~ YLVe:'t'OCL 7tpoO''t'cX.'t''tj~, lLcX.ALO''t'OC 8' 6"t'ocv e~' OCU't'~~ O'UlL~Yl 't'~~
bALYOCPX(OC~ Y(Ve:0'8OCL -rov ~ye:lL6voc, x~e,he:p ev NcX.~cp Auy8oclLLC;, ac;
xoct E-rUpcX.w'tjO'e:v 60''t'e:pov 't'wv Noc~((t}v). 2. ~Xe:L 8e xocl ~ e~ 1J..AÂ(t}V.
15 ă.PX~ O"t'cX.er€(t}C; 8LOC<pOPcX.~. l5"t'z lLev yap E:~ ~U't'wv 't'wv e:U7tOPCUV, ou
't'wv ()v't'cuv 8' E:V 't'OC'i:~ &pxoc'i:.:;, YLYVe:'t'OCL XOC't'cX.A\)O'LC;, l5't'ocv 6Â(YOL 0'<pa8pcx
I
1.
6lO'LV ol ev 't'oo'i:c; 't'LlLoc'i:~, otov ev MIXO'O'OCA~Cf XOCL E:V "IO"t'pCP XOCL ev. 'Hp~-
S-a nl'tscut la Stagira din Calcidica în anul 38~ i.e.n. Tatăl său Nicomah
a fost medicul regelui Amyntas al III-lea al Macedoniei. Aristotel a studiat la
Atena cu Platon şi s-a interesat nu numai de filozofie, ci şi de ştiinţe şi reto-
rică. După moartea Jui Platon (347) B-a mutat la Assos în Misia, a trAit citva
timp în Mitilene (344-342), apoi a fost invitat de Filip al II-lea ca profesor
al lui Alexandru şi a activat trei ani în Macedonia. După anul 335, Aristotel
B-a mutat la Atena, unde a deschis o şcoală Ploprie, în Lyceion, numitA apoi
peripateticll.. A murit în Chalcis in anul 322. Stagiritul· este unul din cei mai
de seamă gînditori ai antichităţii şi a lăsat o impuniitoare operll ştiinţificll,
care cuprinde informaţii preţioase din domenii foarte variate. A adunat mate-
riale bogate cu privire la istoria naturii şi le-a descris şi clasificat in chip
magistral. S-a interesat de aspectele cele mai variate ale ştiinţelor sociale şi
lle-a lăsat asupra lor lucrări monumentale.
Ediţii: De mirabilibu8 atl8cultationibt18 edidit Otto Appelt. Teubner, Leipzig,
1888: De animalibt18 historia recognovit L. Dittmeyer. Teubner, Leipzig, 1907;
Politica edidit F. Susemihl. Teubner, Leipzig, 189~: De genera/ione animalimn
edidit J. Bekkel', Berlin, 1831: Meteorologica edidit J. Bekker, Berlin, 1831;
Problemala edidit J. Bekk.er, Berlin, 1831.
STATUL
IV (VII), 2, 5. .. La toate neamurile puternice şi capabile sl\. domine, este
în cinste această aptitudine 1, de exemplu Ia sciţi, perşi, traci şi celţi ... 6 ....
La sciţi, nu era îngăduit acelor care nu omorîseră nici un duşman să bea la
sl\.rbători din cupa trecută din mînă în mînă. 6
VIn (V), 2,11 ... Apoloniaţii, care locuiesc pe malul Ponţului Euxin, au
cunoscut răscoale, pentru că aduseseră pe străini in mijlocul lor li •••
VIII (V), 5, 1. Schimh1l.rile de regim au loc în oligarhii mai ales în două
chipuri foarte evidente: unul, cînd se fac nedreptăţi mulţimii, (căci atunci orice
cetăţean poate deveni şef [al unui partid], mai ales cînd se întîmplă să ajungă 10
conducător al cetăţii unul dintre membrii oligarhiei, precum s-a întimplat cu
Lygdamis 8 din Naxos, care a fost după aceea tiranul naxienilor). 2. Dar, în
funcţie de cei care încep o astfel de răscoală, ea prezintă deosebiri: uneori răscoala
se face chiar de către cei bogaţi care nu iau parte la magistraturi, deoarece foarte
puţini sînt cei care ocupă demnităţi. Aşa s-au petrecut lucrurile la Massalia, 15
1
I
Capacitatea de a cuceri şi Bupune prin: război.
Probabil că aceştia reciamaseră mai multe drepturi decît era dispusli sii le dea oli-
garhia conducătoare. Vezi şi nota 6.
a Lygdamis a ajuns tiran al insulei Naxos că.tre sfirşitul sec. VI te.n., cu ajutorul lui
Peisistrates, tiranul Atenei.
 108 ARISTOTEL IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1N1EI 109

x,Ae(Cf x'cd tv &AAOC~C; 7t6Aecr~ aUfL~e~'1)x'ev. °[

yocp fL ~ fLe't'ex oV'!e:c; 'rwv Histria', Hel'acleia şi în alte cetăţi. într-adevăr, cei ce nu participaseră la
magistraturi au, provocat tulburări, pînă cind au fost admişi la ele, la început
ocPXwv h(vouv, €WC; fLe:'t'eAOC~ov ot 7tpe:a~U't'e:pOL 7tp~'t'e:pOV 't'W'J OC~e:AepWV,
" ~, t I ,"\"" , - \ fi I fraţii cei mai mari şi, apoi, şi cei care erau mai tineri. în unele locuri, tatăl
ua't'e:povo OL VEW't'e:p:n 7tIXALV' O'.) yocp OCpxoumv eVLOCXOU fLe:v ocfLoc 7toc't''Yjp şi fiul nu exercită puterea în acelaşi timp, iar în altele, fratele mai mare cu
~~.I.' tJ.' \" , ~" '
're: xoc~\ u~oC;,
, , ,
e:v~ocxou 00; O 7tpe:CTjJU't'e:pOC; XOC~ O Ve:W't'e:pOC; OCOe:AepOC;' cel mai mic. Acolo, oligarhia s-a apropiat mai mult de un regim constituţional, 5
li XOC~ ~vfloc fLev 7tOAVnxw't'eFOC Eyeve:'rO ~ (/A~yocpX(oc, tv "Ia-rpep S'dc; la Histria sfîrşind prin a deveni o democraţ.ie 5. La Heracleia, de la un număr
~-
a'YjfLOv ,
OC7te:' ,,1
t'e:Ae:U' ,
t' YjCTe:V, e:v 'H pOCXAe~q:
,,1 ~" 1: ' " ,
O e:r.., e:AOC't''t'O'lW'I
"t
e:LC; ' '
e:",OCXOCTLOUC; mai mic [de oameni investiţi cu autoritate] s-a ajuns la şase sute.
1J Â6e:v. . VIII (V), 5, 5.... La fel se întîmplă şi cînd acei care alcătuiesc tribunalele
nu sint la cîrma statului. Aceştia, încercînd să dobîndească bunăvoinţa poporului,
VIII (V), 5, 5.... Koct 67tou 't'OC 8LXOCCT't'~tlLOC fL~ h 't'ou 7tOA~­ prin chipul în care împart dreptatea ajung să schimbe intocmirea cetăţii, 10
't'e:UfLOC't'6c; dm' (S'1)fLocywyouvnc; yocp 7tpOC; 'rOCC; Xp(O'e:LC; fLe:'t'oc~tXÂÂaum cum s-a petrecut la Heracleia în Pont". 7. CîteodaU unii încearcă să producă
10 't'1)v Tt'OAL't'docv, 6Tt'ep x,oc~ EV 'H pocx.Âdq: tyt.ve't'o 't'TI tv 't'e";) IT 6v'r<p). tulburări, alţii fură banul public, de unde se ivesc dezbinări între primii sau
. .. 7 o't'€ fLev 00'1 E1tLXe:LpOUO'L x'LVeLV. 't'~, b're Se x,Âe7t't'oum 'roc lupte împotriva jefuitorilor,precum s-a întîmplat în Apolonia Pontului 6.
xOLVtX. (Sfle:v 7tpOC; oco't'OUC; O''t'occr~oc~oumv ~ OQ't'OL ~ ot 1tpOC; 't'01),.OUC;
(LocX6(Le:VOL xÂe7t't'ov't'occ;, 6m:p EV' A7tOAÂWV(q: (j1)ve~71 't'7i EV 't'<jl IT 6v't'<p.
ISTORIA ANIMALELOR

VI, 12 (556b,.6). . .. Delfinul naşte de obicei un pui, cîteodată chiar doi. Iii
IlEPI TA ZmA ILTOPIAI Balena, de cele mai multe ori doi·, sau cîteodată şi unul. La fel cu delfinul
naşte şi marsuinul. Seamănă cu un delfin mic şi trăieşte în Pontul Euxin.
15 VI, 12 [566 b, 6J. . .. T(X't'e:L S' o fLev SeAeptc; 'rOC (Lev 7tOAAOC VI, 22 [576a, 21]. , .. Sciţii căIăresc pe iepele Însărcinate îndată ce mînzul
lv, EVLo're 8e xoc! Ma' ~ Se epOCAOCWOC ~ 800 't'OC 1tÂe:'i:O''rOC xoct 7tAe:OVOCXLC;, din pîntece s-a mişcat şi spun că în felul acesta le uşurează naşterea. 20
~ lv. OfLO[WC; Se 't'<jl Se:Âep'i:VL XOC~ ~ ep(~XOCtVOC' xoct ytXp Ecr'rW (Sf1.o~OV VIII, 6 [595a, 26]. Tracii îngraşă [porcii] dîndu-le prima zi să bea 7, apoi
8eAcp!VL f1.Lx'p<jl, YLve't'OCL 8'tv 't'<jl IT6v't'<p. ii lasă [fără să hea], mai întîi o zi, după aceea două, apoi trei, patru, pînă la
şapte.
VI, 22 [576 a, 21] .... ot Se ~xueoc~ bmEUOU(H 't'oc!C; XUOU- VIII, 12 [596b, 30]. .. , Unele [animale] găsesc mijloacele de apărare 8 25
20 , \~1t1tOLC;,
aOCLC; , (S',t'ocv flti't''t'ov CT't'POCcp7j 'rO ~fL~PUOV, XOCL epOCO'L YLyve:cr6ocL chiar în aceleaşi locuri in care sint obişnuite [să trăiască], altele emigrează.
OCU't'OCC; e:U't'OX.('l't'e:pOCC;. După echinocţiul de toamnă, pleacă din Pont şi din ţările reci, evitînd
VIII, 6 [595 a, 26] Ot ~e 0pq.xe:c; mocLvouO'L 1'Ti f1.ev 7tP~'r71 iarna care se apropie, iar după cel de primăvară, pleacă din regiunile calde spre
ţările reci, întrucît se tem de călduri arzătoare. Unele îşi strămută aşezarea 30
me:'i:v S~86v't'ec;, ehoc S~ocAd1toucrw ~fLepocv fLLOCV 1'0 1tpw't'ov, (Le:'t'oc 8e: din locuri apropiate, altele - ca să zic aşa - de la marginea pămîntului. De
't'oc(hot ouo, e:hoc 't'pe!c; xoct 't'enocpocc; fLexp~ 'rWV E1t't'OC. exemplu, cocorii. Ei merg din cîmpiile Sciţiei în mlaştinile Egiptului-de-Sus,
25 VIII, 12 [596b, 30] ... , Koc~ 'roc (Lev tv oco't'o!:c; 't'o!c; (j1)V~fJe:crt de unde izvorăşte Nilul. ,. Şi pelicanii îşi schimbă aşezarea. Ei zboară de la
, , , , (J. fi ( ,~, , ''1' "~
't'07tO~C; e:Uptcrxe:'t'OCL 'rOCC; jJ01) etOCC;, 't'OC o €X't'om~e:~, (Le:'rOC fLe:v l' 'IV epvtvo-
o fluviul Strimon la Istru şi acolo nasc pui. Pleacă în cîrduri şi cei din faţă aşteaptă
1tWPLV~V tCT1)fLe:P(oc'l tx 'rou II 6v't'ou xoct 't'wv q;uxpwv 1'67t<Ov cpe:uyov't'oc pe cei din urmă, pentru că - dacă ar trece peste un munte - cei din urmă nu 35
i-ar mai vedea pe cei din faţă. Şi peştii, la fel, unii pleacă din Pont sau intră
't'ov tm6v'roc Xe:Lf1.WVOC, fLe'roc 8e 1'1)v tocptV1)V tx '!wv flepfLwv dc; '!ouc;
,
1'01tOUC; \
't'OUC; ,1,
,!"uXpouc; \ tJ.'
epojJoufLe:voc 1'OC" x'o:u(Loc't'oc, 't'oc' .f1.I::V
1 . 'ex 't'wv - e:yyuC;
, \
30 ' , ,,1. '~.I.
l' 67tWV 1tOLOufLe:voc 't'OCC; fLe:'t'OCjJo~e;, 'rOC OI:: XC(L e:x. 'rwv e:crxoc't'wv we;
tJ. " - " •

d7te:'i:v, otov ocL yepocvoL 7tOLOUcrLV' (Le:'rOC~OCAOUCTL yocp tx 'rwv ~XU- , Aluzie la prima fază a frămîntărilor politice şi sociale din secolul al V-lea î.e.n., dnd
fltx'w'J 7te:8L<OV dc; 'rOC tÂ1) 'rOC &VW 'r~e; AlyU1t't'ou, i5f1e:v o Ne:'i:Aoe; pe:r..• , are loc o lărgire a numărului restrîns de membri ai oligarhiei conducătoare, vezi IsI. Rom.,
p. 175. .
X,OCL, OLt 1te:I\e:xocve:c;
,,-
o~" e:X't'07tL~OUCTL,
''1'
X,OCL\ 7te:'t'OV't'~L
, "
OC7tO 't'ou- ~ 6
~'t'PU(L voc; 6 In faza a doua, care are loc la sfîrşitul sec. V i.e.n., se constituie la Histria un regim
democratic sclavagist.
1to't'ocf1.0u e1tt 'rov "Icr't'pov, XOCXe:'i: nXV07tOLOUV't'OCL' OCfJp60L 8'oc7tep- . • Stările de lucruri din Histria, Heracleia şi Apolonia prezintă multe ascmănări
35 "
Xav'rOCL, ocvocfLe:voV'!e:c; aL• 7tp 6npOL '!OUC; \ "\)O''t'e:pov, oLOC ~ \ '! 6, u1' Il OC'J \)7te:p-
t cu cele din CalIatis şi Tomis. De aceea este probabil că aceleaşi schimbări au avut loc şi
in aceste cetăţi, la o dată apropiată, vezi IsI. Rom., p. 176.
7t't'WV't'OCL 'rO 6poc;, OC8~AOUC; y~yve:aeoc~ "t'OUC; 1tp0'repouc; 't'orc; DCT't'epoLC;, • După ~stote!, l?.orcul pus la ingrlişat trebuie mai tntii să fillmÎnzească trei zile.
x.oc~ ot lxeuze; O€ 'rOV ocu't'ov 't'p61tov ot (Lev EX "rOU IT6V'!ou x'oci dc; 8 Impotnva vanaţlilor de temperatură:
 110 ARISTOTEL 111
f IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI

in Pont, alţii vin iarna din largul mării ltngă ţărm, căutind căldura. Iar vara
pleacă de ltngă litoral în largul mării, fugind de căldură.
VIII, 25 [6058, 21] .... Cel mai friguros dintre animalele de acest fel este
[măgarul]. -De aceea nu se nasc măgari În regiunea Pontului şi În Sciţia. 5
VIII, 28 [606a, 18]. . .. In Libia, berbecii care au coarne se nasc cu coarne
şi nu numai berbecii, precum spune Homer', ci şi oile. In Pont, prin preajma
Sciţiei, lucrurile stau invers: se nasc fără coarne ... Adesea, temperatura e
pricina deosebirii. In Iliria, în Tracia şi în Epir, bunăoară, măgarii sînt mici, 10
iar în Sciţia -şi în ţara celţilor nu există de loc măgari, căci aceste regiuni au
ierni geroase.
IX, 33 [619h, 18]. In 'Sciţia există un neam de păsări nu mai mici decît
dropiile. Păsările acestea nasc doi pui, fără a cloci însă ouăle, pe care le lasă
ascunse în piele de iepure sau de vulpe. Veghează în vtrful copacului, cînd nu 15
se întîmplă sii vîneze, şi dacii se urcă cineva acolo, îl atacă şi·l lovesc cu aripile -
ca vulturii. ' '

NAŞTEREA ANIMALELOR

V, ,3 (p. 782) .. " Au păr drept [vietăţile] cu umiditate multă. Ciici la 20

acestea lichidul curge, nu picură. Din acea stii cauzii sciţii din Pont şi tracii au
păr drept, căci atît ei înşişi cît şi aerul care·i înconjoară sînt umezi.
nEPI Z-9oN rENE:EEO:E

METEOROLOGICELE

1, 10, 6. Roua se iveşte pretutindeni cînd bat vînturile din sud, nu cele
din nord, afară de regiunile Pontului. Acolo, dimpotrivă: cînd bat vînturile 25
din nord, apare roua, iar cind bat cele din sud, nu apare. Cauza acestui fenomen
este aceeaşi pentru care apare roua pe vreme caldă şi nu rece. Vîntul din sud
METEOPOAorlKA produce căldurii, iar cel din nord frig. Este aşa de rece, incît cu frigul său anihi-
lează căldura vaporilor. 7. In Pont, vîntul din sud nu aduce atîta căldură, încît
să se producă vapori. Dar vîntul din nord, apăsînd - cu frigul său - întreaga 30
1, 10, 6. nVe:TOC~ o'~ op6Go~ '7tOCVTOCXOU VOTLO~~, ou ~opdo~~, regiune, adunii ciildura şi înlesneşte o evaporare mai abundentă.
'\ \ e:v
25 1tI\1lv , Tcp - II'OVTCP' e:Xe:L oe: 'rOUVc(V'rLOV't-'0pe:LO~~
,~~\ , , R' 1.
flE;V \
r(/.p I
r~yve:'rc(t, 1, 13, 19. Din Pirinei (munţi ce se află în ţara celtică spre apusul echinoc-
VOT(O~C; O' ou yLyve:'r(/'~. A~T~OV O' OfLOLWC; (,)G1te:p g'rL e:UOL(/.C; fL€V YLrVe:'rOC~, ţiului) curg 10 Istrul şi Tartessos. Acesta din urmă [se varsă] dincolo de Coloa-
:xe:~fLWVOC; O' oi)' O flS:V yap v6'roc; e:UOL(/.V 1tOLe:i, O oS: ~opt(/.c; Xe:LfLWV(/.· nele [lui Heracles], iar Istrul 'icurge] prin toată Europa, [pentru a se vărsa]
ljJuxpoc; y&.p, (,)GT'eX Tau xe:~fLwvac; T~C; &VOCeUfLL&.Ge:W~ G~eVVUGL în Pontul Euxin. 35
\ e
T1lV '
e:PfLO'r1J'r(/.. 7'E~:l.
. v OE; 'r<f.l- II'OV'r<f.l o• fLe:v
\ v 6TOC; OUX ' Ol)'r(o
"
30 1tOLei: e:UO[(/.v (')G're: YLyve:GeOCL, &'rfLLOOC, o aS: ~apeocc; OLa 'r~V ljJuxp6-
T1JTOC &VTL1te:pLLGTac; TO 8e:PfLOV &8pal~e:L, <'6Gn 1tAe:iov &TfLL~e:~V fLcXAAOV.
1, 13, 19. 'Ex oS: 'r~~ IIup~vllc; ('rou'ro o'eGTlv lSpoc; 1tpOC; OUG!L~v
tGllfLe:pw~v ~v 'r'ii Ke:ATLX'ii) ptal)G~v o T"'IGTpoc; xoct o TOtPTllGG6~'
I

I
aOTa~ fLev 00'1 ~~w G'rllAWV, o o'''IGTpoc; o~'g/\Y)C; T~C; EupC:mll~ dc;
!

• Odiseea, IV, 85.

35 TOV Ei5~e:LVOV n6VTOV. 10 CI. Herodot, II, 33 şi vezi mai jos.

_____Lr _____ _
 112 ARISTOTEL
IZVOARE PRiVIND ISTORIA ROMINIEI j
113
DEPI 0AYMA~mN AKOY~MATnN
POVESTIRI MINUNATE j
\ 105, 112• ro "",,,OCO'L,~,
OE: XOCL, ToV
1 "1 O''t'pOV pE:O'
" l'C'OC e:X
, 'rWV
-'E PXI.l'lLW\I
'
105 (112). Se spune că Istrul izvorăşte din Pădurea Hercinică 11
XOCAOI.l!L~W'I 8pu!LW\I O-XL~e:'t'OCL, xocl 't'?i !L€V de; 't'ov IT O\l'C'ov pe:tv, 't'?i in două ŞI o parte se varsă în Pont, iar cealaltă 12 tn Ad . t' D' s~ despart~
8' de; 'C'.ov 'A3pLOCV tx~&AAe:L\I. l:"I)!Le:~ov 8' ou !LOVOV €.v 't'ore; vtiv XOCLpotc; fapt este ceea ce am văzut nu numai în vreme ~a ~ca. ova a acestUI
j
., ....... \ \, \ - , , -...... T \'
6 E:WP1XXOC!Le:V, 1X1\f\1X XtU e:1tL 'rW'I apXOCLW'I !L1Xf\f\OV, o~ov 't'1X e:Xe:L !;J;1tI\W't'OC
Y. ...
~
constata1 mai ales în timpurile mai vechi cum c: toas~rad CI [c~ea ce s-a putut
gabile. Se spune că Iason ar fi intrat' . OCUrI: e aco. o .erau .nenavi- 5
e:!VOCL' xocl YO:P '1&O'O\lOC 't'ov !LSv ELO'1tAOUV XOC't'O: Kuoc'leoce;, TOV €.X 't'OU
ar fi plutit 13 pe Istru: se aduc mai m~~t:o~~~~~i pe lm~~. Stm~rle Clanee şi j
IIo'l't'ou ~X1tAOUV XOC't'O: 't'aV "IO''1:'pOV 1tOL~O'OCO'aOCL cpOCO'L, xcd cpepouO'w arată altare construite în acel loc de Iason, iar într_~~asPJ!JIn! prjlnltre al~el~ s.~
y....... ,,'''>.' \ '.l.. \ , fJ. \.,
!;J;I\I\OC 't'e: 't'e:X!L"I)PLOC OUX OI\LYOC, XIXL XOCTa !LI;;V T"IJ'Y XWpOCV t'W!L0Ue; U1tO un templu al zeiţei Artemis inălţat d M d m msu e e Adrzatlcll
'1&O'O\lOe; rX.vocxe:t!LeVOUe; 3E:LXVOOUaw, EV 8e P.L~ TWV V~O'WV 't'W'IJ &'1 141 (153) -' .. : • e eea. 10 j
la viperă S 'ţ' .~e iSPdune ca otrava ~cltIca, m care ei înmoaie săgeţile se ia de
10 Tcj> 'A8pLq. te:pOV 'ApTe!LL30e; (11t0 M"lJ3e:!.oce; l3pu!Levov. L . . . CI 11 P n esc, precum se pare, viperele ce sînt gata s~ , ă .
141 (153) .. <I>ocO'~ 't'0 ~xu(hxov cprXpp.ocxov, <j) rX.1to~&1t't'OUaL 't'oue; e prmd ŞI le lasă să putrezească dteva zile. Cînd socotesc că viperele\ nasc t PU!.
' d e tot, toarnă sînge de om într-o ulcică i o în o ~ u pu rezlt j
,..,
OLO''t'OU';, 'o -CI
(j\)\I't'Lve:GvOCL e>.. e:XLOV"lJe;. T "lJpOUCrL
'I:"~ - oc;,~!. wc;." e:OLXe:V, o~ţ ..:..xu
~'a OCL T1XC;
După ce şi acest sînge a putrezit, lichidul aŞsemănfto rapa, .a~u~ată, in bălegar: 15
~8"IJ. ~cpoToxo60'oc.;, xlXl AIX~OV't'e:'; IXUTO:C; 't'~xoUaL'IJ ~!LeplXC; 't'w&C;. tI amestecă cu veninul viperei şi astfel fac o otravă :~~it e easupra sîngelUI
j
f:~he:~ţ (~Elip~~li~itgu~!~~l~ţ~r~~r~:;~tl!~a e~~en~:~~:~C~a~~~1 f:siîne~:
"O't'IXV 3' txocvwc; IXlhore; 30x?j 0'e:a~cp6ocL 1ta.v, 't'o 't'ou rX.v6p<ll1tou oct!L1X
15 de; xup't'L3to'IJ S:Y'..<.eoV't'e:e; dc; TaC; X01tPLOCC; XIX"t'OPO't' 1:'OUO'L 1tW!L&O'IXVTe:C;.
"O't'IXV 3& xrd 't'ou't'o O'OC1tn, 't'o OCPLO''t'&!LEVO\l €.1t&vw 't'ou oct!LOCTOe;, 3~ tO'TLV a d~pie. m, Iar oamenII pot trece ca călare,
cum ar fi o şi 20 j
Qaoc't'w3e:c;, !LLYVOOUO'L 'rcj> 't'~c; S:XLOV"lJC; LXWpt, xcd ou't'w 1tOLOUO'L 6OCV&O'Lf.LOV.
168 (182). 'P1jvoc; xocl "IO''t'poc; ot 1toTocf.Lol 01t' ocpx't'O'l peouO'w,
ă f.Lev re:p!LOCVOUC;, o oe IIocLovocc; 7tocpoc!Ld~wv' xocl 6epouc; !L€V vocu- PROBLEME j
20 O'L1tOPOV gXOUO'L 't'0 pe:r6pov, 't'oti 3& XE:Lf.LWVOe; 1tocyeV't'e:c; 01t0 xpUOUC;
EV m:oîou crx~f.LOC":L xcdh7tm:uov't'IXL. XIX, 28. De ce se numesc legi unele c!ntece? O ~.
cunoaş~er~a literelor, legile se c!ntau,
ca să nu se uite, ~r~~:~t:~t:~~::::~i:ei~~ j
I1POBAEMATA ~ite~;f~;r~l:el~~t~:e!:~:aş~.~;;~:l~[n~~~t~~ec~;~~.au fost compuse după apariţia 25
X?C II1 , 6. De ce. este mal aIbă apa mării din Pont decît cea din E ? j
XIX, 28. 6.LO: 't't V6f.LOL XOCAOUV't'OCL o(}e; ~oouO'w; "H 6'tL 7tplv <:?are dm cauz.a refracţlei luminii din mare în aer? în jurul Pontului aerul esfee~a
ŞI alb străluClt?r, aşa încît şi suprafaţa mării apare la fel. Cel din E eea te:
S:1ttO''t'OCaBOCL yp&!L!Loc't'oc ~o 0'1 't'OUC; vOf.Loue;, g1tWC; f.L ~ tmM6wv't'ocL, este albastru, fundcă e curat pînă tn depărtare si în hi 1 g ns j
25 wO'7te:p
!I.. "Ayoc6upaoLC;
EV ' ' , e
I;;"t'Ll e:LW
I OCO'W; K' - uO''t'e:pwv
OCL 't'wv ., T'
OU'I ~-
CPOW\I ren tă 1 ' · 'j , c pu acesta, marea care 30
ec . umpna, ~pare astfe~. Sau poate pentru că lacurile sînt mai albe' decît
't'0:C; 7tpw't'oce; 't'0 OCU't'O S:X&Ae:aocv 81te:p 't'0:C; 7tpWue;. }î:~~?, Iar ontu are înfăţIşarea de lac, din pricină că se varsă în el multe
XXIII, 6. 6.vx 't'1 ~ 6<XAOCO'O'X Ae:UXO't'e:poc S:\I 't'cj> II oncp ~ t\l 't'cj> j
AiYOCLCP; II o't'e:PO\l 8to: 't'~v &'vrXxAOCO'LV 't'~'c; o~e:we; 't'~v YL'IO!Le'IJ"I)'1 &'1t0 aerul~i~V,6. De ce în Pont. sînt şi geruri şi zădufuri? Oare din pricina desimii 3~
· Iar~~ nu po~te.~ă fIe străbătut de căldură, iar vara cind se infierbîntă ~
't'~.; 6ocM't"t'"lJe; dc; 't'0'l &.epoc; b f.Lsv yap i~pl 't'OV II 6V't'ov rX.~p 1tIXXUC; d d
ar e In prIcma deSlmll. '
30 XOCL'...I\e:uxo.;,' l'.
wO''t'e: 6 ">.'
XOCL1 't'"lJC;OCI\<X't"t'"lJC;
- "IJ. "e:mcp<xve:Loc 't'OLOCU', t'"I) CPOCWe:'
, t'OCL, j
o 3's:v 't'cj> Atyoctcp xuocvotie; 3LO: "t'o f.Lexpt 1t6ppw dVOCL xoc6ocp6c;, &O''t'e:
xOC',, "1)• Q'
UIXAIX't' t'OC ocv'
,
t'OCUYOUO'-
OC 't'OLIXU', t'"IJ CPOCL\le:'
,
t'OCL. "H u't'L
Il -
1tIXO'OCL OCL, ...I\L!LVOCL
'
j
AEux6npOCL 't'~C; 6ocM't'...l'J~, ă 0& II6v't'0c; &O''t'L ALf.LVW~"I)C; 3LO: TO 1tOAAOU<;
1to't'OCf.LOU~ d~ OCU't'OV PE:~V; .
35 XXV, 6. 6.LO: 't'( tv 't'cj> II o'J't'cp xoc! ~jx"l) f.L<XALO''t'OC xoct mLY"IJ; j
"H 3LO: 't'~v 1tOCxu't'"I)'t'oc -rou &.epo~; 't'OU !Lsv yo:p Xe:Lf.LWVOe; ou MVOC't'OCL ~ AvCe~8ptăli ,.tire al Blast luată din alt izvor decît cel folosit pentru Meteorologice
ă trln, nota 2. .
3L<x6e:pf.Loc('Je:0'6IXL, 't'OU 3e 6epou~, lhocv 6e:p!Loc'lO?i, X<xe:L OLO: 't'~v 7tiXXU't'"IJ't'oc. , eZI ruu ce

_~~ ._. :.:f. Apon<mi" din R.d••, IV, 29' şi _ .

j
j
j
j

XXIII. !::.. H M 0:2: 8 ENO Y:2:.
\
npo~ AErrTINH N
[466], 31. "!O"t'e: ycip 8~1tolJ· 't"ou6' , 5't"L 1tAdO"t'Cf) 't"WV 1t&.v't'oov
&.v6 Pc/)7tOOV iJ(.Le~t; t7teLO'lix:t'Cf) O'L't"Cf) xpw(.Le61X. 1tPOt; 't'o(vuv &.1tIXV't'1X
6 't"OV tx 't"WV &'AAOOV E(.L1t0pLOOV &.CPLXVOU(.Levov O tx 't'OU I16v't'OlJ O'~'t'ot;
e[O'1tAtOOV EO"t'LV. dx6't'oot;' 00 ycip (.L6vov 8Lci 't"0 't"OV 't"61tOV 't'oi3't'ov
O'~'t'OV ~xeLV 1tAe~O"t'OV 't'oi:i't'o YLyve't"IXL, &.AAci XlXl 8Lci 't'0 XUPLOV ~V't'ot
't'OV Aeuxoov' 1X0't'OU 't'0~t; &.YOlJ(JLV 'A6~vlX~e &''t'tAeLIXV 8e8ooxtvOCL, xocl
X"I)pUneLV 7tPW't"OlJt; ye(.L(~eaeOCL 't'OUt; Wt; ~(.LOCt:; 1tA€OV't'OCt;. lxoov ycip
10 EXe~VOt:; &OClJ't'(j) XlXl 't'0~t; 1tIXLO'l 't"~V &''t'tAeLOCV OC1tOCO'L 8t8ooxev O(.LLV.
npO~ AAKPITON
[935 l, 35. .., •Y(.Le~t:; 8', c1 &.v8pet; 8LXIXO"t'OCL, tv6lJ(.Ler:aee 1tpot; O(.Loct;
1X0't'OUt;, et 't'LVIXt; 1tW1to't"tO"t'e ~ ~xouO'oc't"e o!vov 'A6~vlX~e: tx 't"OU
II6v't"olJ XIX't"E(.L1tOpLIXV eLO'liyoV't'IXt:;, OCAAOOt; 't'e: xlXl K(j)ov. 1tOCV ycip 8~1tOlJ
16 't"OOVIXV't"(OV dt:; 't"OV TI 6v't"ov O!VOt:; eLO'&.ye't"IXL Ex. 't"WV 't'61tOOV 't"WV 1tepl ~(.Loct;,
Ex. I1e1tlXp~6 OlJ XlXl Kw XlXl 8&.O'LOt; XlXl Mev8IXLOt:; xocl E~ &'AAOOV
1t6AeOOV 1tlXv't"081X1t6t:;" EX 8e: 't"OU II 6v't"OlJ ~'t"epli EO''t"LV el eLO'liye't"IXL 8eupo.
XXIII. DE MOS TEN E
s-~ năs~ut la Atena in anul 384 te.n. Tatăl său a fost strateg şi proprietar
al unuI atelier de arme, dar a murit de timpuriu, cind fiul său avea numai
opt ani, aşa Incit acesta a luptat in condiţii grele spre a-şi forma o cultură .i
a.-şi ocroti avutul. Demostene a luat atitudine impotriva tendinţelor de expal:-
SlUne ale statului macedonean sub Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare şi a
cllzut jertfă acestei lupte, fiind nevoit să-şi curme zilele, în anul 322. Opera sa
cu~rin?e 60 de discursuri, 56 modele de introducere la discursuri politice şi 6
scrIsorI.
. Ediţia: Demosthenes [Oration8], with an English translation ... voI. 1-VII,
Heinemann, London, 1949-1958. .
DISCURSUL îMPOTRIVA LUI LEPTINES
, [466], ~1. Ştiţ~, fără tndoială, că noi folosim grîu importat mai mult decît
tOţI ~ame~l.l1. CantItatea de grîu adusă din Pont este mai mare decît tot ceea ce
ne vme dm celelalte por.turi comerciale 1, Şi nu trebuie să ne mire. LucrUri!e 6
se pet.rec astfe! nu numaI pentru că acest ţinut produce cea mai mare cantitate
s..
de gz:lU, dar ŞI pentru. că Leucon domnitor?] de acolo,.. a iertat de impozit
pe c,el ce transp,or~~ gr:ne}a Ate~a ŞI a po~unClt ca oamenn ce plutesc spre voi
~ă-ş~ încarce ~rI':Iln c~~abule .. CăCI - în schlm~>u1 scutirii de contribuţii pe care
l-aţi dat-o lUI ŞI copnlor săI - el v-a dat ŞI vouă tuturor privilegiul acesta. 10
DISCURSUL IMPOTRIVA LUI LACRITOS
(935], 3~ .... !udecători, gîndiţi-vă şi voi, fiecare în parte, dacă v-a fost dat să
a~laţl sa~ aţI,auzlt v!eodată ca un om să fi adus la Atena vin din Pont, spre a-l
vmde, ~l m.al a,les VII?- de Cos. Lucrurile stau cu totul altfel: se transportă în 16
Pont VI.n dm ţmutu~lle. de lîngă noi, din Peparethos, din Cos; [apoi] vin din
T.a~os ŞI de Men?e ŞI dm alte oraşe tot felul de vinuri; iar din Pont se aduc
aICI alte mărfUri 3.
. 1. Comerţul cu regiunile din Pontul Euxin era de o lnsemnătate vitală pentru Atena,
dm ~cea~tll cauză, se lupta pentru libera trecere prin strî~tori şi se preocupa de soal'ta
CB;I'C,
BlzanţulUl~ Ş~entru alt~ cetăţ~ ale lumi~ greceşti, regiunile pontice reprezentau şi In
sec. ~V gnna ,lor. VezI E. Zlebarth, Bettrăge zur Ge8chichte du Seeraubs und Seelian-
dela Im alten Gnechenland, Hamburg, 1929, p. 59,şi urm.
: Rege al Bospol'Ului cimerian (393-353 I.e.n.).
Cf. Polibiu, IV, 38,~.
8"
/ XXIV. E S eHI N E
XXIV. A I LXI N O Y

Născut in anul 390 I.e.n. Il\. Atena, Eschine a luat parte activă la viaţa
politică a cetăţii. A fost rivalul lui Demostene, iar după lupta de la Ghera-
neea din anul 338 a fost trimis ca reprezentant oficial al Atenei pe lîngă regii
macedoneni Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare. In anul 330 a fost silit
să. se exileze în Efes, apoi în anul 323 în Rodos ,i, în sfîrşit, în Samos, unde
a şi murit. Din opera sa ni s-au păstrat numai 3 discursuri.
Ediţia: Eachine, Discou.r3. Texte etahli et traduit par V. Martin et Guy
de Bude, voI. II, LesBelles Lettres, Paris, 1928.
KATA KTHl:I<ZlONTOl:

DISCURSUL îMPOTRIVA LUI CTESIPHON

III, 128. Ceilalţi amficţioni 1 se adunară la Termopile; a făcut excepţie o

singură cetate 2, al cărei nume nici nu-l voi pomeni. Şi fie ca nenorocirile ce
au dat peste ea să nu se abată niciodată asupra vreunuia dintre greci! Adu- 1)
nhidu-se, votară să se trimită o armată împotriva locuitorilor Amphissei şi
il alesere. strateg pe Cottyphos din Farsalia, care atunci prezida votul, în
vremea în care Filip nu era în Macedonia şi nu se afla nici măcar în Grecia,
ci plecase la sciţii ce locuiesc atît de departe 3. Fără îndoială că, indată
[după ce am vorbit eu], Demostene nu va cuteza să susţină că eu l·am adus 10
pe acesta împotriva grecilor.

lMembrii confederaţiei de state greceşti grupate In jurul sanctuarului din Delfi.

ITeba.
8 Aluzie la campania impotriva regelui scit Ateias (anul 339 I.e.n.). Cf. Trogus
Pompeius, IX, 2,1.

__-L___
 XXV. A N ~ POT 1 n N XXV. A N D R O T ION

Discipol şi admirator al lui Isocrate, Androtion a luat parte activi!. la viaţa

politică a Atenei. A fost acuzat de Demostene în 35~ şi a sprijinit în 3~6
decretul în cinstea regelui bosporan Leucon. în timpul cît a fost exilat Ia Megara
a scris o Istorie li Alicii, din care ni s-au păstrat doar cîteva fragmente.
Ediţia: FGrHist, IIIB, nr. 32~.

FI'. 54 (36). a) AELIAN. V. H. 8, 6: 'rWV &px.oc(wv cpoccrt 8POCL- Fr. 54 (36).a) La Aelianus, Felurite istorioare 8, 6. Se spune că dintre vechii
traci nimeni nu ştia carte 1. Ba chiar toţi barbarii din Europa socoteau lucru
XWV fL "Y)8evoc bdcr'roccr6ocL ypocfLfLOC'rOC, &AM. XOCL tv6fLL~OV octcrx.LCJ'rov foarte ruşinos să folosească literele. Dar cei din Asia, (zice-se), se serveau de ele 5
e:tVOCL 1tOCV't'Et; ol 'r~v Eupw1t"Y)v olxoi)v'rEt; ~OCP~OCPOL X.pljcr6OCL YPocfLfLocaLVo intr-o mai mare măsură. De aceea, tmii indrăznesc să afirme că nici n-a existat
un înţelept Orfeu, de origine tracă, ci că miturile au născocit despre el pove-
5 ol 8e: tv 'rljL 'Aa(OCL (&t; A6yot;) k-xPWV'ro OCO'roi:t; fLiXAAOV. E:V6EV 'rOL şti. Acestea le spune Androtion, dacă el poate fi pentru cineva un martor
XOCL 'rO AfLwcrL AeYELV fL"Y)8e: 't"OV 'Opcp€OC aocpov YC:YOV€Vrl.L 8piXLXOC vrednic de incredere cu privire la necunoaşterea scrisului şi lipsa de tnvă­
ţătură a tracilor.
()V'rOC, &A'"A' &AAW<; 't"OUt; fLu60ut; OCO't"oi) XOC'roc~Eucroccr6ocL. Toci)'roc 'Av8po-
l. • l. -, ~
't"LWV
I
AC:YEL,
' "
e~ 't"WL 1tLCJ'rut; U1t~P 't""Y)t; ocypOCfLfLOC'rLOCC; XOCL OC1tOCLoeucrLocc;
I " I

8 POCLXWV 'rC:X/J- Y) pLwaocL. .

1 In realitate tl'acii au ajuns săcunoască scrierea, pentru care se foloseau de caracterele

1 greceşti (vezi inelul de la Erzerovo la D. Decev, Die thralâschen Sprachreste, Wien,1957, p. 566).

_J~ _
 /

XXVI. 0 E O TI O M TI O r TOr X lor XXVI. TE O POM P

(ISTORIOGRAFUL)

S-a născut In anul 376 în Chios. Teopomp a fost exilat la Atena, de unde
5-a întors în patrie la VÎrsta de 45 de ani. Din pricina simpatiei sale faţă de
Macedonia a fost însă din nou surghiunit. Şi-a făcut educaţia de retor pe lingă
Isocrate. A scris două mari lucrări: Elenicele, in 12 cărţi, cuprinzînd eveni-
mentele dintre anii 410-394, şi Istoria lui Filip, in 58 cărţi, infăţi,ind domnia
lui Filip al II-lea, cu numeroase digresiuni. Din opera sa nu ne-au rămas decît
fragmente.
Ediţia: FGrHist, IIB, p. 545, fr. 45 (51).

$IAIllIlIKAI n~TOPIAI ISTORIA LUI FILIP

45 (51). Hesych. s. bmocx,"f)' l::x,ufhx,ov ~p&fJ.x tţ bm<&bou 45 (51). Hesychios, sub [cuvîntul] «hippace »: mîncare scitică din lapte
de pe care n consumă sciţii; se bea şi se
iapă; după alţii, lapte acru de iapă,
YOCAIX,X,'t'Ot;' ot 3s: 6ţOYIX,AIX, bm&Lov, 6.H Xpwv't'lX,~ l::x,oeoc~' 7t(v&'t'lX,~ 3e mănîncă [întărit] ca brînză, dupii cum ne spune Teopomp in cartea a III-a
b X,IX,L taf)(E:'t'OCL 7t'Y)"(vU!lE:vo'J, w~ 0&67top.7to~ tv Y ocu't'ou '-6you. a lucriirii sale. /)

---~-----
 -XXVII. K A E A P X O L O L O A 1O L
, Fr. 8. (FHG II, p. 306). Koc~ 1te:p~ Lxu6c7>v S'e~~e; o KA€OCpXOe;
't"aS~ L(1't'OP~'i' « M6vov 8e V6!LOLe; xOLVo'ie; l'pc7>-rov l6voe; exp~crIX't"o
't"o ~xu6wv' d't"oc l'aALV ey€vov't"o l'anwv &6ALW't"OC't"OL ~?o-rwv ~M:
6 't~V 5~?LV. 'E't"pUip"IJGOCV !LeV Y<X? 6le; oo8eve:e; ~'t"e:pOL, -rc7>v l'av-rwv
e:OpOL~e; XIXl l'AOU't"OU xocl -r!fje; AOL7t~e; OCO-rOUe; XOp"t)YLOCe; XOC-rOCcrxOucr"t)e;.
Tou-ro 8e 8!fjAOV &X ...!fje; ~-rL xocl VUV Ul'OAEL7tOUcr"t)e; 7te:p, 'tOUC; ~ye:(J.6-
VOCe; OCO'tc7>v ecrS!fj-r6c; -r~ XIX~ 8LOC('t"IJC;. T l'Uip~croc~c; Se xoct !LaAALcr-r:or; o~
Xocl7t?c7>'t'oL l'anWV -rc7>v &v6?W7t<i>v t7tl 'rO -rpucpiXv OP!L~crIXV're:e; e:k
10 -r:ou'rO 7tPO!fjAOOV 5~pe:we; &lcr-r:e: 7tanwv -rc7>v &v6pwl'wv de; oee; &cp(-
, , ,.,
XOLV-rO "'!JXPW1'"t)PLOC~OV \
1'ate; t_
pWIXe;' ",.
occp WV otL 'OC7t 6YOVOL !Le:'roccr'rocv-re:c;
' făcînd un desen cu ace. De aceea, după mulţi ani, femeile trace care fuseseră
~'t"L xocl VUV &7t0 -rau 7ta6ouc; lXOUcrL 'r~v &7tWVU!LLOCV. AL 8e yuvoc'ixe:c;
IXU-rWV -r<xc; 0p~xc7>v 'tc7>v 7t?oe; eCT1t€pocv xIXl ocpx-rov -rc7>v 7te:PLO(XWV
yuvoc'ixIXC; €7tOLXLAAOV -r<x (jW!Loc'roc, 7te:p6VIXLC; ypoccp~v bJe:'i(jIXL. "OSe:v
16 l'OAAOLe; ~1'e:(jLV iS(1't'~pov OCL U~pLaae:'icrIXL 'rc7>v 0?~x&v YUvIX'iXe:e; l8(wc;
E:~"Y)Ad~ocV't'o 1'~V <rU!Lcpo?av, 7t?O(j)(OC'tocY?OC~a!Le:vOL 1'<X AOLl'~ -rou
x?w-r6e;, tv' o -r!fje; iS~?e:we; xIXl 't~C; octcrxUV1je; e7t' OCU1'oc'ic; XOCPIXX't~l' dc;
1'0LXLALOCV xoc1'OC?L6WfJ6dC; xocrfJ.OU l'?O(j"t)YOPL~ -ro(5ve:L8oe; e~riAe:L~Yl'
ITav1'wv 8e oiS-rwe; \me:p"lJcpavwe; 7tPO€(j1'"t)(jOCV &lcr1'e: OUO€vwv &oocxpue;
20 ~ 't!fje; 80UAe:LOCe; \l7tOU?YLOC YL"'(VOfJ.€v't) 8L~yye:LAe:v de; 1'oue; E:mYL"'(Vo-
{L€VOUC; 1'~v &1'0 ~xu6c7>v p!fjcrLV ata 1'LC; ~v. ÂLa 'ro 7tA!fj60e; oOv 'rc7>v
XIX'rOCcrxoucr&v ocu'rOUC; <rU/Lcpop&v, E:7te:l 8ta 't"o 7t€v60e; &fLlX 'tov '!e: 't"WV
~LWV 6f..~oV xIXl -r<xc; x6/LIXC; 7te:pLe:CT1tacr61jcrocv 7tocv-roc; l6vouc; OL ~~w
-r~v ecp'5~pe:L xouP<X\I &7tEaxu6tcr6ocL 7tp0(j"t)y6pe:u(jocv» (Athena:ios, XII,
25 p. 524 c - f).
"
XXVII. eLE A R H DIN SOL O 1
Născut la Soloi (Cilicia), a trăit În a doua jumătate a secolului al IV-lea
Le,lI. A fost elevul lui Aristotel. Clearh este autorul operei Vieţi şi al unor
scrieri etice şi despre istoria naturii. A cules ~i proverbe şi ghicitori, dar din
toate nu ne-au rămas decit frlnturi.
Ediţia: FHG, II, p. 306.
Fr. 8 (FHG II, p. 306). în continuare, Clearhpovesteşte următoarele despre
~ciţii: « Sciţii, la inceput, au fost singurul neaţn care se folosea de legi comune tutu-
ror. Apoi, iarăşi au ajuns cei mai nenorociţi dintre muritori, din pricina lipsei lor de
măsură [şi a silniciei]. Căci ei s-au desfrînat ca nimeni altul, avînd din belşug
tot felul de bogăţii şi putîndu-şi procura orice. Aceasta se poate constata după 5
veşmintele şi felul de viaţă pe care-l au încă şi astăzi şefii lor. TralLll îmbelşugat
ţ!i faptul că dintre toţi oamenii ei s-au dedat IIJ.ai întîi desfrînării i-au adus la
atîta nelegiuire, in cît tăiau vîrful nasului tuturor oamenilor pe care ii întîlneau.
Strănepoţii acestora din urmă, deşi şi-au schimbat aşezările, au in că şi astăzi
o poreclă care le vine de Ia această păţanie. Nevestele sciţilor au tatuat trupurile 10
femeilor trace - ale acelor [traci] care locuiesc tn vecinătate, la vest şi la nord -
batjocorite au şters [urma) nenorocirii lor într-un fel special, gravînd 1 desene
~i pe restul pielii, pentru ca semnul insultei şi al ruşinii ce se aflau pe ele, fiind
socotit că intră în desenul [ornamentaI1, să şteargă- ocara prin calificativul 16
de podoabă 1. [Sciţii1 au poruncit tuturor cu atîta trufie, incit serviciul de sclav,
atît de jalnic pentru toţi, s·a transmis urmaşilor cu un cuvînt scitic, aşa cum
era el. Astfel, din cauza mulţimii nenorocirilor care s-au abătut asupra lor,
doliu} suprimase atît bună starea cit şi părul tuturor popoarelor [vecine) -
neamurile de lîngă sciţi au numit «scitism ~ tăierea părului făcută prin silnicie » 20
(Athenaios XII, p. 524c-f).
1Cf. Herodot, V, 6; Aristofan, Babikmieniij Strabon, VII, 5, 4; Mela, 1, 1, 10; Plutarh,
lJesprerăzbunarea tîrzie a divinitdţii, 12; Pliniu cel BătI'in, VII, 11 (10), 50 şi Artemidor
din Daldis.
I Vezi T. KlUlapoB În ,,36op. BDJIr. AIta~.", 1, 72.
 XXVIII. K A A A 1 ~ e ENO Y ~ XXVIII. P SEU D O -C ALI S TEN E

Calistene, nepot al lui Aristotel, s-a născut la Olint şi a murit in Asia,

unde îl însoţise pe Alexandru cellvIare. A scris întl'e altele o Istorie a grecilor,
precum şi Viaţa şi faptele ltâ Alexandru Macedon, din care, în secolul al II-lea
i.e.n., s-a format un fel de roman istoric despre ilustrul personaj macedonean, cu
întlmplări supranaturale. Scrierea a trecut prin prelucrări în primele secole
ale erei noastre, pentru ca, In secolul al IV-lea, să fie tradusă in limba latinii
de clitre Iulius Valerius. Romanul lui Alexandru, cunoscut sub numele lui
Pseudo-Calistene, s-a bucurat de o largă circulaţie in evul mediu şi se află
totodată la baza Alexăndrici noastre.
Ediţia: Reliqua Arriani et 8criptorum de ,·ebu.s Alexandri M agni frag-
men·ta . .. Pseudo-CallisthenUi historiam fabulosam ... Itinerarium Alexandri . ..
edidit C. Miiller, Firmin-Didot, Paris, 1877.

BIO:E AAEEAN/lPOT TOT MAKE/lONO:E KAI IIPAEEI:E
1, 23. 'E;ljA6s: 8e 'AAk~«vopoc; x-xt fLS:'C" «O'C'oiJ 'C'PLOCXOV'C'« 'XLALOC-
as:c; VS:«V(a1<.ooV, X«~ &pfL 1J0'S: ~xo6«c; 1t'OAS:fLe:rv. K«~ Yj fLE:V ~xuewv
fi 1t«pet'C'«~LC; &.v«p(6fL'Y)'toe; ~v, ~ oe -ruX1J 'AÂs:;ocv8pou &.x«'C'«yWVLO"C'OC;.
K«l. o~ A«fL~ocVS:L fLS:6' ~«u'C'oiJ OA(YOUC; -mo:c; x«~ x«'t"OCAOCfL~OCVS:L 't"~v
't"-Y)v &:XPWPS:L«V, xocl. 'ta 1tAlj60e; -rwv 1tOAS:fLLooV xoc'tocvowv &1t'L't~OS:LOV
O'X€1n-e:-rIX.L -r61tov, 8c; .ouvoc'C'oc; ~v oco'to~c;, 'to~c; oe ~XOeOCLC; &yvooO''toc;.
Kocl. O''tpoccps:lc; xoc-rOCA«fL~etVe:L fLe:6'eocu-roiJ &1tOCV 'ta 1tAlj60c;' xocl. OLLO''t'Y)O'L
I VIAŢA ŞI FAPTELE LUI ALEXANDRU MACHEDON
1
1, 23. Alexandru a pornit cu treizeci de mii de oşteni tineri şi s-a dus să se
rl!.zboiascăcu sciţii. Oastea sciţilor era nenumărată, însă norocul lui Alexandru 6
f nu putea fi înfrint. Luînd cu sine ciţiva oşteni şi urcindu-se pe o înălţime, el
a privit spre mulţimea duşmanilor, ca să caute un loc potrivit pentru ai săi,
I dar neştiut de sciţi. Apoi s-a Întors şi a luat cu sine toată oastea, iar în timpul
nopţii a aşezat-o din loc în loc în jurul şanţului care-i înconjura pe sciţi. într-un
loc, unde cu greu se putea ajunge, a pus oameni la pîndă şi a rînduit acolo,
în ascunzătoare, două mii de bărbaţi aleşi. Tuturor celor din jurul şanţului
10

10 rUpoo6s:v -rpiJ ":wv ~xu6wv cpouO'et":ou (fossati) XIX":O: 'tOV XIXLPOV 't'ljc; le-a poruncit să aprindă focuri, pe grupuri de cîte douăzeci şi opt {de oşteni]
wX'C'OC;. 'Ev AS -rCi> 8UO'~cX:t'4> 't'61t'4> &veopocv -rW'Y)O'IXV (cod. &8e:LIXV sau mai mulţi. După ce făcură astfel, sciţii priviră în toate părţile şi văzură
că în locul unde Alexandru pusese pîndari nu erau focuri de care să se teamă 15
&.cph)O'w)· t7nMx-rou<;, &VOIXC; we; OLcrx,LALouc; &'1 ao't'Ci> (cod. -rCi» XPU1t- (autorul a prut să spună că: pentru duşmani locul nu inspira teamă, deoarece
.-Il L t: "... ~, \ '''' o , , , -rpLCX- ,
't'e:uvOCL 1t'poO'!;,;'tiXsS:v' S:XS:I\e:UO' E: oS: -rOUC; XUXI\OOve:v 1t'av-roce; cxvcx acolo nu erau aprinse focuri) 1. Văzînd mulţimea macedonenilor, se înspăimîntarl!.
' ... I I , ' T
xoV't'OC ox-roo XOCL 7t1\e:LOUC; XIXfLLVOUe; CXVCX7t't"s:w. ou'tou oe: ye:vOfLe:vou,
, \ ' ~\ I
şi hotărîră să fugă de acolo în timpul nopţii, ca să scape cu viaţă. Părăsiră 20
e t ~ '0 ' t -
16 7tOCV'to e:v o L ","XUvOCL 7te:pLO'X07t1JO'·:xV't'e:C; 0pooO'L s:v -r4> -r07t4>, ou o
, -, .. t
toate lucrurile şi începură să fugă. Alexandru băgă de seamă şi îi urmări în
mare linişte, cu toate oştile sale. Cînd ajunseră sciţii tn locul în care erau ascunşi
'AAe;cxvopoC; 'C'o ~ve:8pov &7t° b)O'e:v, wC; 8lj6e:v &Oe:LOCV -rC;)IJ AIXfL7tet8oov
macedonenii, Alexandru sunl!. din corn - la spatele lor -, iar oştenii sl\.i scoaserA
(dicere voluit auctor: OpWO'L... &Oe:LOCV s:!VOCL &7tO -rWV 7tOAe:fLLoov, strigăte de luptă. Sciţii începură să se îmbrîncească unii pe alţii. Cei care
6>e; 8lj6e:v AOCfL7tct~wv &xe:~ 00 xocLofLevwv), x«1. we; d80v 'C'o 1tAlj6oe;
-rwv Mcxxe:86vwv cpo~1J6kV't'e:c;, ~oo;e:v OC()'t'orC; wC; OLO: VUx-roC; cpuy7j
20 XP1JO'eXfLe:vOL he:~6e:v ~LIXO'WeWO'LV. fIocpcxXPljfLlX ~E: XIX-rOCAL7t6V't'e:e; 't~v
1tOCO'CXV &1toO'Xe:u~'I de; cpuy-Y)v &pfL'Y)O'CX'l. 'AÂk;lXvop0C; ae 6e:ocO'ctfLS:vOC;
&:~ocplj oco-rwv ~XOAOOe'Y) (&:~oCP'Yj't'l. ocu-ro~c; ~xoAo66'Yj0'e:) fLE:-ro: 1tetV't'wv
'tWV O'-rpoc't"eufLIX-rWJ IXU't'OU' tr.
I , - ~"
:.z.<;' oS: -'t07tcp
s:v -rcp , "
S:YS:VOV't'O OL• ","xv
~'6
OCL XOCL,'t'cp
-
1 Comentariul acesta este o parafrază a editorului.
 126 P5EUDO-CALISTENE IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!NIEI 127

XWVEUfLlX't"L (ser. CPWAEOfLlX"C'L) dcr~&vnc;, crIXA7t(~EL ()7tLaee:v 1X\)'t"(7)v ' AAe- stăteau la pîndă le ieşiră înainte şi ii loviră de sus. Sciţii nu puteau să se
~lXv3po~, XlXt ~0(;iCl"L MIXXE86vEC;, XIX' ~XU6IXL &AA~AOUC; xlX"C'w60uCl"L, XIX' aştepte la altceva decit la moarte. Ei cereau iertare, căci ei puteau fi măcelă­
riţi cu toţii - fără nici o primejdie pentru macedoneni. Alexandru se întoarse 6
"C'a ~ve:3pov tx 'rWV ~fL7tpOae€V ,)7te:~epxe:"C'IX~ XlXt &VW6EV dcr~&AAOUcrL, spre ei şi porunci să înceteze îndată lupta. El spuse să fie luaţi cu toţii şi să fie
XlXt (cr'rIXV't"O o t ~XU6IXL fL "f)3e\J &AAO d fL ~ 'rov 6&vlX"C'ov h8EX 6fLEV OL_ aduşi în tabăra sa, spre achibzui in privinţa 101'. Cind ajunseră în locul unde
5m W'WVIXC; , ~...! ,
00; LXE"C'"f)PLIXC; I \"
7tpocrl::cpe:pOV' XIXL 7tIXV"C'I::C; IXoEWC; ~- "'f'
I::crcplXsov't'O ....
lJ7to poruncise el, Alexandru dădu poruncă să vină la dînsul conducătorii acelora.
"C'WV- MIXXEoOVWV. ~, ,E '
7tLXlXfL7t'rI::'t'IXL •
't'OU't'OLC; 'A'"/\Ec."IXVOP0C;·
' 1: ~ XOCL\ 7tlXpEUvUC; 0\ Tremurind, aceştia i se înfăţişară. Alexandru le vorbi astfel: «Vedeţi că soarta 10
&7tl:xe:ae~L 'rOU 7tOAefLOU 7tpocre't'IX~e:' 7t&V"C'IXC; 3& e:r7t1:: 3E6~VIXL XIX' v-a d~t Î~ mîini.l.e m~cedonenilor ş~ că n-aţi fost în ~tare să vă împotriviţi.
" .J\ 1. - , ,-... , .f. K IXL' SînteţI VOI sclavu meI sau nu? ~ El răspunseră îngrozIţi: « Sîntem sclavii tăi
IXye:UVIXL e;V 't'Cf) CPOUO"IX"C' Cf) IXU"C'OU, WC; IXV 7tEPL\IXU't'WV' -
GXE't'"f)'t'IXL. stăpîne, şi îţi vom sluji .Intotdeauna aşa cum doreşti ». Apoi căzură cu feţel~
3~ &7te:A66v"C'€c; tv 't'ij) XEAe:uaebJ't'L 't'67tcp, ' AAe~lXv3poc; 't'OUC; 7tpOO- la pămînt şi i se închinară. Fiindu-i milă de dînşii, Alexandru porunci să li se 15
10 XOV't'IXC; IXU"C'WV 7tIXPLcr'r&VIXL txeAe:ucrE_ IIlXp(O"'t'lXv't'O 0& 't'pefLO'J't'I::C;, XIXL scoată cătuşele şi să meargă cu dînsul pînă in cetatea Filipopoli, ca să le arate
CP"f)crt 7tP0C; IXU't'OUC; , AAl:~lXv3poc;' «"IolX"C'€ ~C; ~ 7tp6VOLIX 7tlXpe3wxe:v cum îşi sărbătoreşte izbînda. Apoi, le îngădui să se întoarcă la casele lor şi le
OfLiic; de; XdplXC; 'rWV MIXXE36v<uv, xlXt oux ~8uv~6"f)'t'e: &V't'LO"'t'~VIXL 't'a porunci să plătească macedonenilor un tribut anual. 20
"LX,v"f) "C'wv
- 7tOoWV ~-, - 'E' ~ -", ~ , O'L 01::
~\ fLe:'t'1X
"f l. . . 1, 26. Numărînd pe toţi cei de faţă şi pe cei pe care-i avea de la tatăl său,
UfLWV- O"'t'e: fLOL oOU/\OL Ij ou»; cp0j-'0U FI,lIP.' a găsit şapte:-~ci şi şapte de mii,' iar arcaşii erau şase mii cinci sute. A
e:!7tov' «ÂOUAO( o"ou tO"fLSV, oecr7t0't'1X, XIXL 80UAe:ucrofLev crOL dc; 't'OV trImIS un sol la SClţI, ca să meargă cu dînsul ca tovarăşi de arme şi ca să-i
15 IX.lwvlX XIX't'a "C'O O"OL ~oUA"f)'t"6v ». KlXt 7tP"f)VELC; 7te:cr6v't'e:c; de; y~v 7tpocr- f~e a~aţi, ~acă vor. Sciţii i-au trimis şaptezeci de mii de călăreţi arcaşi, toţi 25
e:XUV"f)crlXv IXU"C'C;>. 'AAi~lXv8poc; 0& wc; iiv e:~"f) CPLAOcppovoufL€VOC; IXU't'OLC;, tmerI aleşI.. _
txeAEucrE 'tWV oe:crfLwv &cpE:6~VIXL xlXt crUv IXU"C'C;> dc; 't~v 7t6ALV cI>LA(7t- .. - După ce a supus Tesalonicul, a pornit impotriva sciţilor \1, care locuiau
~ai spre interiol': După .tr~i zile veniră soli din Sciţia, care făgăduiră că vor
7tOU E:tcrl:pXEcr6IXL, we; €7tLV(XLOV e7tL8d~ocaeIXL v(x"f)e; (VLXOe; cod.), ~7te:L"C'1X fI pentru el ca nIşte robI ŞI il rugară să nu meargă împotriva lor. Alexandru 30
3& xlXt Cl"UrxWP"I)61jvIXL &m:A6e:Lv de; 'ta l8LIX XlXt cp6poue; t't'''I)cr(oue; le-a ~ăs.puns: «Mergeţi în ţara voastră şi trimiteţi-mi bărbaţi arcaşi pricepuţi,
20 't'€AELV txeAE:UaE: 7tpac; 't'oue; MlXxE:MvlXe;. să-mI. fIe tovarăşi de luptă, cîte mii doriţi. Iar eu voi porni impotriva Lacede-
1, 26_ ~uvlXpL6fL ~ao:c; oe 7t&'J't'0:c; 't'ouc; mxp6no:c; IXU't'C;> , otc; e:!xe:1J monel. Ajutorul vostru să-mi vină in şaizeci de zile. Dacă ajutoarele aşteptate
&7tO 'rOU 7tO:'t'poe; o:u"C'ou <l>LA(7t7tOU, dipE XLAL&30:c; t~80fL ~XOV't'1X t7t'ra nu vor sosi în ziua statornicită, voi porni cu oaste împotriva voastră şi nu 35
mă voi abate din drumul meu.. Sciţii se înţeleseră să îndeplinească cele porun-
xo:t 't'0~6't'1Xe; t~IX.XLcrxLALOUC; 7t€V't"lXxocrLoue;_ ' A7tea't"E:LAE: 0& XIX' 7tpOC; cite, întocmai ca nişte sclavi. Iar el ii trimise la. casele lor, arătîndu-se binev.oitor
~xoeo:e; &j'j'EAOV, waav, d ~OUAOLV't'O, tAEOcrOV"C'IXL 7tpOC; o:u"C'ov Ete; faţă de ei.
25 Cl"UfLfLO:XLIXV- ~"C'l:AAOUaL 3e 7tpae; O:U"C'OV ~XU6IXL &v8plXe; t7t7tELC; 'tO~O"C'WV
XLAL&OIXe; t~oofL~XOV"C'OC, 7t&V"C'O:C; VEIXVLcrxoue; ex)..l:x't'OUC; •••
• _ • ME"C'a 0& "C'O 07t0't"lXy1jVIXL Cx.U'tOv 't'~V 0EcrcrO:AOV(X"I)V, 't"~V
7t0PELIXV , ,
E7tOLEL't"O- "
E7tL ..
't"OLC; >'.
cx'JW ~'o
~XUvIXLe;.
K O:L' 't"PLWV
- ."I)fLEPWV - 7tlXpE/\- '"
6oucrwv, 7tpl:O'~ELe; ~Xo:crLV ex ~XU6LO:C; cp&GXOV't"EC; OOUALxWe; OLo:xe:i-
30aeIXL IXO't'C;>, XlXt [8e:6fLe:VOL] Cl"UY'(WPELV 't"OU fL ~ e7tL~1j'JIXL IXU"C'OLC;. '0 ~&
, AAe~lXv3p6e; CP"l)crL 7tpOe; IXO'tUe;' «"A7tL't'e:e'J "C'n yn UfLWV, XlXt &7tO-
O"'tELAIX't'e fLOL &v3plXe; "C'o~6"C'0:e; €fL7tdpoue; de; Cl"UfLfLIXXLIXV XLAL&31Xe; ~O'IXC;
ii'J ~OUAEaeE. Ko:l toou e-yw 7tpOe; AO:XE3IXLfLoVLIXV &7tepxofLIXL. 'EAEU-
O'O'J't'O:L 8l: fLOL ~ UfLE-rE:PIX Cl"UfLfLIXXLIX 8L'~fLEPWV e~~xov"C'lX' "C'~<; 8e
o
857tpOVEO"fLLIX<; 1 "'6 OUO""I)e;,
7tlXpE/\ ' XIXV "" fL"I)7tW OL• 7tpoaOOXwfLEVOL~, "1:
"1) ",WO"LV,
,E:cp ,.ufLlX<;
- ,E7tEX't'EVW- 't'"f)v, cplX/\IXj'j'IX,
'''' XIXL ou fLE"C'IXO""C'pO:CP"l)o"0fLIXL». O!L oe;
" , ~l.

~xoelXL Cl"UVE't'&ţIXV't'O 7t&V't'o: 't'a 7tpoO"'i'o:x6eno: OOUALXWe; 7tote:i'J. KIX!

&7t&O''t'e:LAEV IXU't'OUe; cp'LAOCPPOV"f)cr&fLEVOe; de; 't'a l3tlX.

I Autorul confundă pe trib ali cu sciţii (cf. Arian"Allabasis, 1. 2) .

. _~~-._---
 XXIX. 0 E O <D PA 1: TOT XXIX. T E O F RAS T

S-a născut la Eresos, In insula Lesbos, şi a trăit mai mult la Atena,

între anii 372-287 l.e.n. A fost elevul lui Aristotel, a condus un timp şcoala
acestuia şi a făcut cercetări importante în domeniul ştiinţelo,' naturii. Dintre
IUCl'ările lui Teofrast ni s-au păstrat: Istoria plantelor, în 9 cărţi, Cauzele
plantelo,', în 6 cărţi, şi Ca,.acterele, lucrare foarte cunoscută şi populară, care a
intrat în literatura universală.
Ediţia: Theophrasti Eresii Ope"a quae supersunl omnia graeee recensuit,
latine intcrpretatus est.... Fridericus Wimmer, Firmin Didot, Paris, 1866.

llEPI cllrTON Il:TOPIAl: ISTORIA PLANTELOR 1

IX, 15, 2. Aş spune că toate regîunileproduc plante medicinale, într-o

mai mare sau mai mică măsură. Ţinuturile de la miazănoapte, miazăzi şi de
la răgărit [tu plante cu puteri minunate. Astfel, în Etiopia există o rădăcină 6
cu ajutorul căreia sint unse ~ăge~ile care aduc moartea. L~ scit-i, cr~şte această
[rădăcinăJ şi multe altele, care omoară imediat pe cei care au de-a face cu veninul
lor, altele Într-un răstimp nu prea îndelungat, altele după multă trecere de vreme,
încît oamenii se sting pe încetul.

CAUZELE PLANTELOR 2 10
10 llEPI cI>rTON AITION
III, 23, 4. E bună şi zâpada, deoarece dospeşte pămîntul şi-l înmoaie j
îi dă hrană şi, acoperindu-l, îi sporeşte căldura şi întăreşte rădăcina. Astfel
se lămureşte şi întrebarea de ce ţinuturile reci şi calde produc [deopotrivă]
cereale, cum ar fi Tracia, Pontul, Libia şi Egiptul. 16

1 Este o lucrare sistematică, cuprinzlnd şi rep3rtiţia gaografică a plantelor.

i Este un Iei de liziologie a plantelor, care tl'atează despre cauze.le dezvoltării acestora.

il - c. 1414

______ _. .L _ _ _ __
XXX. H P A K AEI ~ H 1; O TI O N T 1 K O 1;
I
I
XXX. H ERA eLI D DIN P O N T

j
Născut
la Herac\eia din Pont, elev al lui Platon şi Aristotel, Heraclides a
~l'ăitpe la mijlocul secolului al IV -lea Î.e.n. A scris lucrări filozofice. astăzi
pierdute, şi s-a remarcat ca astronom susţinînd sistemul heliocentric. Sub
numele său s-a păstrat o colecţie de excerpte, după constituţia lui Aristotel.
Ediţia: Aris/o/elis Fragmen/a edidit W. Rase, Teubner, Leipzig, 1870, p. 370·

Fr. XXVIII. Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sînt unii care-
au şi treizeci de soţii 1. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături [trupeşti]
cu numeroase [femei] şi se unesc cu ele pe rind. [Femeia] spal1\. şi serveşte (pe
bărbatul cu care a tr1\.it). Cele mai multe, după impreunare, se culc1\. pe pămînt.
Dac1\. vreuna dintre femei este nemulţumit1\., p1\.rinţii îşi pot lua inapoi fata, [,
dup1\. ce restituie ceea ce au primit pentru ea. C1\.ci oamenii îşi mărită fetele.
în schimbul unui preţ B. La moartea bărbatului, femeile sînt moştenite, intocmai
ca şi celelalte lucruri.

1 Poligamia c'Iracteri7.ea7.ă organi,area patriarhală a Lracilar (ef. Menalldl·U).

I el. MeI", II, 2, 21.

11'

. I
__.---1-_._
 XXXI. ~ K l' A A K O k K A P l' AN!:::.. E n~ XXXI. S C Y L A X DIN CAR 1 A N D A

S-a născut in Carianda din Caria şi a trllit În secolul al IV-lea î.e.n.,

indeletnicindu-se cu alcătuirea de discursuri pentru alţii (logograf). Scriel'ea
păstrată sub numele lui Scylax datează de pe la mijlocul secolului al IV-lea Le.n.
Ediţia: GGM. I, p. 15-96.

nEPII1A01'l: THl: 0AAAl:l:Hl: THl: OlKOYMENHL E1'p.onHZ: CĂLĂTORIE PE MARE DE-A/LUNGUL ŢĂRMURILOR LOCUITE ALE
KAI AZ:IAl: KAI AIB1'HL EUROPEI, ASIEI ŞI LIBIEI

67 (1, p. 54). .!:::..~~xe:~ SE; ~ 0p4x1) &1'0 ~'t'pu!-L6\1o!; 1'O't'ocp.ou 67 (I, p. 54). Tracia se intinde de la fluviul Strimon pînă la fluviul Istru
din Pontul Euxin ... (p: 56). în Pont acestea sînt oraşele greceşti din Tracia: 5
5 !-Lexp~ "Ier't'pou 7tO't'OCfLoU 't'ou t\l. 't'<il EM~e:(\lt:> ll6\1't'cp .. , (p. 57). Apollonia, Mesembria, Odessos,Callatis şi [cetatea de Ia] fluviul Istru 1. C~lă­
Eter/. 8'&\1 't'W TI6\1't'cp 1t6Af;~<; 'EAA1)\lt3f;!; oc~8e: &\1 0p4xrr 'A1' °AA<.U V LOC, toria pe mare de-a lungul Traciei, de la fluviul Strimon pînă la Sest os, se face
tn două zile şi două nopţi, iar de la Sestos pînă la intrarea în Pont în două zile
Mf;Cr1)(.L~ptoc,· '081)erer61'OA~!;, KOCAAOC't'~C; xocl 1'O't'OCfL0!; "Ier't'p0!;' TIocpoc- şi douA nopţi. De la intrarea tu Pont şi pînă la Istru, în trei zile şi trei nopţi. 10
1'AOUC; oe 't'Y}c; 0p4x1)!; &1'0 ~'t'PUfL6\1o<; 1'o't'OC fL OU fLexp~ ~1)er't'ou Mo Toată această căllitorie pe mare de-a lungul Traciei, de la rîul Strimon ptnli Ia
~fLf;PW\l XOC/. \lUx't'(;)\I Mo, &'1'0 oe ~1)er't'ou p.exp~ er't'6fLoc't'0!; 't'ou TI 6\1't'ou fluviul Istru, este de opt zile şi opt nopţi. 2
68 (p.56). După Tracia vine neamul sciţilor şi oraşele greceşti de Ia ei ...
10 800 ~P.f;PWV xocl \lUX't'W'1 Mo, &'1'0 OE; er't'6p.oc't'0!; !-Lexp~ 't'OU "Ier't'pou ~ăIătoriape mare de la I~tru pînă la C~ium~topon 3 es~e .de trei zile şi trei nopţi, 15
1tO't'OCP.OU ~P.f;PWV 't'p~WV xocl \lUX't'WV 't'ptW\I. ~O(J.1'OC<; 1'OCpOC1'AOUC; &'1'0 Iar de-a lungul ţărmuluI de două OrI mal lungă. CaCI acolo se află un golf.
în interiorul acestui golf există o insulă pustie, numită Leuce 4, care este ;în'c-hi-
0p4x1)<; XOCI. 1'O't'OCfLOU l:'t'pUfL6\1oc; p.exp~ 't'OU "Ier't'pou 1'O't'OC fL OU 6x't'W Dată lui Ahile..
~p.e:(:lW'J xocl OX't'W \lUX't'Wv. 69 (p. 58) .... Ce1e mai mari fluvii din Europa sint Tanais, Istrul şi Ronul. 20
68 (p. 57). Me:'t'a 8E; 0p4x1)v derl. kxo6oc1• ~e\lo<; xoct 1'6Af;~C; &\1
15 OCO't'O!C; 'E).),1)\lL8f;!; .•. TIOCPOC1'AOU!; f;o6uc; &'1'0 "Ier't'pou &1'1. Kp~ou
p.e't'c.u1'O\l 't'P~W'J ~tJ.e:pWV xocl. 't'fnw'l \lUX't'WV, O 8E; 1'OCpa "(Y}\I omM-
aLOC;' ~er't'L "(ap XOA1'OC;. , 'E~.1. ~
\1 O~ 't'<p ''''
XO"1't:> ,
't'OU't'<p \1 '-Yjer oc;
I ,
f;er't'L,
ot
\I'l)eroc; &p~p.'Yj, Yl /)\lOP.OC Af;UX~, te:pa 't'OU 'AXLAAec.uC;.
69 (p. 58) .. , Me"(ter't'oL oe 1'O't'OCP.OL e:lcm &\1 't'1j EOp0.>1'n O
20 T oc'' JOC'(C;, o, "1 er't'p0C;, °' 'P ooOC'
1:- JoC;.
I

1 Oraşul Histria.
S De fapt totalul distanţelor indicate de autor este numai de şapte zile şi şapte nopţi.
a , Fruntea berbecului o - es te vîrful sudic al Chersonesului tauric.
, Vezi Arian, notele 31 şi 32.
 XXXII. M E N A N 6. POT XXXII. M E N A N D R U

(,1

A trăit la Atena intre anii 343 -292 te.n. şi a fost cel mai de ~eamă autor
de comedii după Aristofan, fiind apoi imitat şi prelucrat de poeţii latini Plaut
~i Terenţiu. A scris peste 100 de comedii, din care nu s-au păstrat decit
fragmente.
Ediţia: Menandri quae s!tpersunt edidit A. Koerte, vo\. I-II, Teubner,
Leipzig, 1938-1953.

AGRICULTORUL

31. .. M yrina 1: Din intimplare vine spre noi

v. 31 ... - (Mu) oO't"o~ xoc't"Or. 't"[ OX~v] 7tpoO"&PXe't"OCL de la cimp sclavul acelora, DaoB. 1
[ocu-rwv] o
6epcX1tC.uv e~ &'ypou A,xo<;.

FABULA INCERT A
Fr. 794-795. I1cXv-re~!L~ ol 8pq.xec;, !LcXALO"'t"OC 8' ol r&'t"OCL ~!Le~<;
<X7tcXv't"wv(xoct rOr.p ocv.. oc; e()X0tLocL exe~eev e!vocL 't"o revoc;}, ou 0"<p68p'
b(xpoc't"e~c; €O"!Lev.
rOC!Le~ rOr.p ~tLwv ou8& etc; el tL~ 8&x'~ ~v8exoc yuvoc~xocc;, 8w8ex'~
101tAetouc; 't"LV&C;' &v· 't"&....ocpocC; 8'~ 1t&v-re yeyOCtL~xw<; ..OX"I1, XOC't"OCO"'t"po-
<p1jc; 't"LC;, &'VU!L&VOCLOC;, &eALO~, &vutL<POC; 00't"0<; emxOCAe~'t"'ev 't"0~C; €xet
PIESĂ NESIGURĂ 6
Fr. 794-;-795. Aşa sintem noi, tracii toţi, şi mai ales geţii - mii. mindresc
cii. ~ă ~r!lg dm ~eamul ~cest?ra d~n urmil.: nu. sîntem din cale afară_de cumpă­
taţI. NICI ~nul.?mt.re n?1 nu. Ia o smg~ră femeIe 8, ci zece, unsprezece sau doull.-
sprezece, ŞI unu chiar ŞI mal multe. Cmd se întimplă să moară cineva, care n-a
avut decît patru sau cinci neveste, oamenii din partea locului spun: Bietul 10
de el n-a fost insurat, n-a cunoscut iubirea '.

1 Matroană săracă.
I Alături de produse agricole, grecii şi in special atenienii importau şi sclavi din regiunile
noastre. Numărul lor pare să fi fost destul de mare, astfel că numele de 'get. sau' dac •
. ajunge un nume tipic de sclav In comediile lui Menandru (ef. Strabon, VII 3 12).
• el. Heraclid din Pont, fr. XXVIII. ' ,
, Fragmentul acesta este citat de Strabon, VII, 3, 4.

i
--~-----
 /

XXXIII. A l' K O cD P O'N O ~ XXXIII. L 1 C O F R O N

Născut in Chalcis din Eubeea intre anii 330-32.5 r.e.n., Licofron fi trăit
la Atena şi Alexandria. A scris indeosebi tragedii. Ni s-a păstrat poemul s1\.u
Alexandra, În care Dunării i se spune ~ fluviul cel tic ~. De altfel numele flu-
viului este de origine celtică.
Ediţia: Lycophronis Alexandra edidit G. Kinkel, Teubner, Leipzig, 1880.

AAEEANdPA H KA~~ANdPA ALEXANDRA sau CASANDRA

186-189. "Hv o ~6v€\)vo~ LoeA!J.\)8'YJ0"(oe~ &M~ 186-189. Logodnicul 1 ei căuta pe marea

de lingă Salmydessos II pe aceea care tăia S capetele grecilor;
EvrO~ !J.IX"C'€UCUV (EAM8o~ xoepoc't"6!J. o'J el va locui apoi - îndelungă vreme - în insula stincoasă,
3ocpo'J CP«A'YJPLWO'«V otX~O"€L 0"1t (A o'J , albită' de spuma mării, Ia gurile apelor de mlaştină ale v
[fluviului] cel tic 5 •••
KSA't"pOV 1tPO~ h~OAoei:O"L AL!J.V«LCU\l 1to"C'&v ..•

1 Ahille, logodnicul Ifigeniei.

• Regiune pe coasta tracicll a Pontului Euxin, cunoscută pentru sălbăticia locuitorilor.
a Aluzie la faptul el!. in Taurida, unde se afla lfigenia, străinii, respectiv grecii, erau
ucişi de localnici. Vezi Pindar, nota 18.
, Leuce. Vezi Arian, notele 31 şi 32.
6 Dunllrea, care izvora din ţinuturile celtice.

-------~-
 XXXIV. A IT O A A O N 1 O Y 'T O Y P O Ll 10 Y XXXIV. A POL L O N 1 O S DIN ROD O S

S-a născut În Alexandria sau Naucratis În anul 295 I.e.n. şi şi-a petrecut
cea mai mare parte a vieţii in insula Rodos. unde a murit In anul 215 I.e.n.
Apollonios a scris, intre altele, poemul epic Argonaulicele, in ~ cărţi, in care
povesteşte peregrinările argonauţilor pe baza vechilor mituri greceşti. Poemul
este monoton şi sec, dar plin de informaţii, mai ales geografice. Poetul a urmat
o veche legendă, după care eroul Iason s-ar fi intors In patrie plutind din Pont
pe apele Istrului, pentru a pătrunde apoi in Adriatică.
Ediţii: Apollonii Rhodii Argonaulica recognovit... Hermann Frănkel,
Oxford, 1961; Apollonii Rhodii Argonaulica ex recensione Rich. FI'. Phil.
Brunckii, val. II, Leipzig, 1813 şi . Sc/wlia in Apollonium Rhodium velera
recensuit Carolus Wendel, Weidmann, Berlin. 1935.

APrONATTlKA ARGONAUTICELE
IV, 282-293. « "Ea't'L 8e 't'L~ 7to't'<X!J.6~, U7t<X't'o'J xep<x~ 'Qxe:<x'Jo!o IV, 282-293 «Există
un fluviu, [formind] cel mai indepărtat braţ al Oceanului,
dlpu~ 't'e: 7tpO~<xe~~ 't'e: X<xt oAx&8L 'J'1)t 7te:p~a<XL' lat, foarte adinc şi putind fi străbătut de corăbii de transport;
5 "Ia't'po'J !J.L'J x<xMo'J't'e:~ ha:~ 8Le:'t'e:X!J.~P<X'J't'o· [egiptenii] l-au numit Istru şi l-au făcut cunoscut din depărtare. 6
285 Acesta străbate singur cttva timp o regiune imensă; izvoarele
285 a~ 8~ 't'OL 't'e:LCU~ !J.€'J &7tdpo'J<X 't€!J.'Je:'t" &pOUP<X'J sale murmură departe in munţii Ripei 1,
e:!~ olo,;, 7t~yIX~ y~? 07tep 7t'JOt~,; BOp€<xo dincolo de suflarea lui Boreas 2.
'PL7t<xlOL'; €v 6pe:0'0'w &7t67tp06L' !J.0p!J.UPOUO'W· Cînd intră în ţinutul tracilor şi al sciţilor se desparte in două:
&').,1..' 07t6't'<XV 0 PTlxw'J ~xueecu'J 't" tm~~O'e:'t'<XL o~ p OU~, o partetşi varsă acolo, din depărtări, apa în marea noastră, 10
10 ~v6<x 8L;(n, 't"o !J.€'J ~ve<x !J.e:e'~!J.e:'t'€P~V &t..<X ~OCAAe:L 290 iar alta - in urma celei dintii - se aruncă printr-o deschizătură
adîncă S aflată deasupra Mării Siciliei,
290 -m8' u8cu p, 't"o 8' I)ma6e: ~<x6uv 8La: x6A7tO'J t~aw care este lîngă ţara voastră, dacă intr-adevăr
aXL~6!J.e:voc:; 7t6'J't"ou TPL'J<XXptou da<X'Jexo'J't"<X, Acheloos ' izvorăşte de la voi din ţară ».
y<xl Tl 8~ u!J.e:'t'&PTl 7t<xp<xxexAL't"<XL, d e..e:o'J 8~ IV, 298-328. Veseli, [argonauţii} Iăsară pe fiul lui Lycos 5 acolo pe [ţărm] 16
. ,
U!J.e:'t"E:P'1)~ Y<XL" ~c:;A ' "'
xe:I\CUtO~ , t: ' '1)O'W ».
e:<,<XVL şi cu pînzele întinse pluteau pe mare, privind la munţii
15 IV, 298-328. r~66au'Jot 8e, AUXOLO xIX't"<xo,,66t 7toc!8oc Ât7t6'J't'e:c:;, 300 Paflagoniei. Ei nu inconjurară [pr.omontoriulJ Carambis,
pentru că. vîntul şi lumina focului ceresc stăruiră, pînă cînd
Aocl<pe:at 7tE:7t't'oc!J.&votaw U7tetp &AOC V<XU't'LAÂOV't'O ajunseră la marele fluviu Istru 6.
300 o~pe:oc IIoc<pAocy6'Jwv 6'1)E:U!J.e:'JOL· ou8€ K&p<x!J.~w O parte din colhidieni - într-o căutare zadarnică - ieşiră 20
'.f. ' \
YVOC!J.' t'OC'J, E:7te:L 7t'JOOCt, 't"e: X<XL\OUPOC' ', \ " '1
JLOU 7tUPOC:; OC~YI\'1) din Pont printre Stîncile Cyanee.
!J.l!J.ve:'J ~cuc:; "Ia't'poLo !J.&Y<X'J· p6o'J daoc<pLxo'J't'O.
1 Vezi scoliile la IV, 28~.
iO K6AXOL 8'<xo't" &'AAOL !J.€V t't'waL<X !J.ocO''t'e:uo'J't"e:c:; I Vintul de nord.
, II6
xu<xve:<xc:; . 'J't"OLO oLe:X~ \
7te:',t"p<XC:; e:7te:p'
" 1)O'<X'J, a Marea Adriatică. Grecii au crezut multă vreme că Istrul se varsă in golful Adriatic
'Ii In Pontul Euxin, d. Strabon, 1, 315.
, Cel mai mare riu din -Grecia.
& Rege al mariandinilor din Bitinia, care dăduse argonauţllor drept călăuză pe fiul
său Dascylos.
• Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 2.
 140 APOLLONIOS DIN RODOS
305 <XAAO~ o'oco 7tO't'OCfloV (l.e1'exLoc8ov, otaw <xvocaO"ev
"A~up1'o~, KOCAOV oe Otd: 0"'T6flOC 7tetpe A~oca6ek
't"cP XOCL U7tecp8Yj 't'ouaye (J.r-OCI\(uV
".. \ f , I ", t,
U"!tE:p "
OCuxtVOC
yoc~ Yj~
X6A7tOV ~aw 7t6V"t'OLO 7tOCV€axOC1'OV '1 OV(OLO.
5 f - " " I I€UXYj
"1 a't'pcp yocp 't'L~ v7Jao~ EEpYE"t'OC~ OUVOflCG ' 310 în formă triunghiulară, întinzindu-şi lăţimea către ţărmul
310 1'!nYA6>XW, EUPO~ (l.ev t~ octY~OCAOU~ aV€X ouaoc ,
O'1'ewov o' oc?)'t" ayx&voc 7to't't (J6ov, aflcpt oe oo~oc(
. crx(~O\l1'oc~ 7tpOXooc(' 1'~\I IJlv XOCA€OUaL N&pYjxo~,
't'~v O'07tO 't''Îi veeX't'rl KOCAOV 0'1'6(l.oc· 't'noe: OLoc7tp6
10 "A~up't'o~K6Axm 1'e: 606>'t'&pov wp!J;~6'YJalXv,
315 at o'u~oi3 v~aoLo xoc1" aX po1'Ii't'Yjc; tV€ov1'o
't'YJM6ev. mOCfltVncrt 8'tv <XG7tE't'OC 7t~eoc Ae!7tOV
7tOL(l.evEC; &YPOCUAOL vYjw'J cp6~cp, oU 't'E e~pOCC;
6aa6(l.Evat 7t6V't'o\J (l.eyocx~'t'eoc; t~ocvL6v't'occ;'
15 ou YOcp 7tW &.ÂLOCC; ye 1tlipac; 7tOet v~oc~ ~oov't'o
320 a~'t" OUV 0p~t~tv tJ.LyIi8e~ ~XOeoct oooe l:(YUWOt,
oih'ocu rpOC\JX€vtOL, of)e'ot 7tepl. AOCOPLOV ~o'YJ
l:LvOOL tPT)(l.octov 7teotov tJ.€yoc vocLe1'liovn<;.
ocu't'OcP ,t7teL't''''Ayyoupov lSpoc; xocl. &7tw8e'J t6v't'oc
20 , Ayyoopou 6peo~ crx67tEAOV 7tOCpOc KOCUALOCXO!O,
325 Cil 1te:pl. o~ ax(~wv "IO"t'poc; (J6ov ~veocxoct lv60c
~IiAAe:L &.A6c;, 1teOLOV 1'e 1'0 AOCOPLOV 1)fld~oc'J1'o,
o~ poc 't'6't'€ KPOVLT)V K6AXOL <XA'lXO'tX7tP Ofl OA6 V't'e:C;,
nlf'J't'Yj, fl~ acpe M.aoLev, {me:'t'tJ.~~oc'J't'o xe:A&66auc;.
26 SCHOLIA IN APOLLONII ARGONAUTICA
IV, 259. . .. TttJ.ocy"l)1'oC; oe tv oc' 7t€fll. Ar.flEVWV (lr. 1, FHG
IV, 519) ... 't'ov "IO'1'poV CPYjO'l. XIX1'lXcp€peaflocL tx 1'&V t Ke:A1'LXWV
t 6pWv ••• , et1'1X iXOLMvlXL d~ KeA1'Lx~'J )..(tJ.vT)v, fl€"t'd: ?€ 't'OCU1'OC
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 141
305 Alţii Însă s-au îndreptat spre fluviu. În fruntea acestora era
Ahsirt', care se abătu din drum şi trecu prin braţul «Cel frumOSI).
De aceea sosi înaintea argonauţilor, trecînd peste grumazul
I
pămîntului, în golful cel mai retras al Mării Ionice 8, căci Istrul
Înconjoară o insulă cu numele de Peuce 5
mării, iar yîrful cel îngust spre fluviu. în jurul ei se despart
două braţe.
Unul se Ilumeşte braţul Narex, iar cel din partea cea mai de
jos: « Cel frumo5 ). Pe aici şe mişcară mai repede Absirt şi
()olhidienii. 10
315 [ArgonauţiiJ Însă pluteau în larg, departe de meleagurile cele mai
de sus ale insulei.
Păstorii de pe cîmpii îşi părăsiră turmele nenumărate de oi
pe păşunele umede, de teama corăbiilor, şi priviră spre (navigatori)
ca spre nişte fiare, CÎnd aceştia .apărură de pe marea plină de
• cetacee.
Ei nu mai văzuseră niciodată, înainte vreme, corăbii care străbat
_ marea, 16
320 [după cum} nu văzuseră nici sciţii cei amestecaţi cu tracii, nici
siginii,
nici graucenii,. 9 nici sindii 10
care locuiesc în jurul vastei cîmpii pustii Laurion.
Deci, după ce trecură de muntele Anguron l l şi pe Ungă stînca Înaltă
Cauliac a -aflată departe de muntele Anguron - 20
325 în jurul căruia Istrul îşi desparte apel~ în două braţe
)'i se varsă În mare, pe o parte şi pe cealaltă, şi pe lîngă cîmpia
Laui-ion;
atunci colhidienii ieşiră în marea lui Cronos 13 şi ocupară
pretutindeni trecetile·, ca nu cumva să le scape [cei urmăriţi}.
SCOLII LA ARGONAUTICELE LUI APOLLONIOS 25
IV, 259 ... Timagetos 14 în cartea 1 a lucrării sale Despre porturi (fr. 1,
FHG IV, 519) ... spune că Istrul coboară din Munţii Cehiei+ +
16 . . . , apoi
dă în Lacul Celtic; după ac~ea îşi desparte apele în două hraţe: unul se varsă
7 Fratele Medcei ~i fiul lui Aetes, de la care se furase lina de aur.
a Golful Adriatic ..
9 Ultimele două populaţii menţionate erau neamuri scitice aşezate la nord de gurile
Dunării.
10 Sindii locuiau in regiunea Mării de Azov.
11 Muntele Anguroll şi stinca Cauliac ţin de geografia mitică, însă nu este imposibilă
localizarea lor În regiunea Porţilor-de-Fier.
18 Stinca al' putea fi situată în apro?ierea locului de vărsare Q Dravei în Dunăre.
13 Marea Adr·iatică.
U Timagetos a trăit pe la mijlocul secolului al IV-lea te.n. şi a scris o· carte Despre
parIuri. (II&pl A~!LtV<>lV) din care ni s-au păstrat numai şapte fragmente (vezi RE, VI A,
col. 1071-1073).
u cr. Herodot, Il, 33.

142 APOLLO:-lIOS DIN RODOS
d.; Mo ax~~E't'tlt 't'0 f58CilP, Xtll 't'OV EG;EWOV 1t6v't'ov Ela~eXAAEtV, 't'0
8e d.; 't'~V t KeA't'LX~\I t 6eXAtlaatlV' 8La. 8e 't'OU't'OU 't'OU <1't'6!J.cx't'0,;
7t~eUatlL 't'OU'; 'ApYO\lotu't'OC';, xott eA6eLV d.; TUpp'l'j\l~otV. XCX't'otXOAou6E'L
8e otU't'ij) xotl. 'A1tOAAW\lLO';. . IV, 284. «L-au numit Istru~: [Autorul] spune că Istrul coboară de la
o IV, 284. "Ia't'po\l !J.L\I XCXAdo\l't'e:c;>: 't'OV "Ia't'pov CP'l'jO'l.v EX 'tWV
'l7tEp~optCilv Xot't'otcpepEa6otL xcxl. ..&'.1 'Pmot(CilV Op&V' O(hCil 8e d7tEV
ehOAou6wv AtaxUAcp ev AU0!J.t\lCP IIp0!J.'tj6e:r: (fr. 197 Nauck) A€YOV't'L
'tolho, YEv6!J.EVOV 8e fLE't'ot1;u ~xue&v Xtll. 0p~&v, ax(~e't'cxL, xcxl. 't'o
!J.ev de; 't'~v xcx6'~tJo~e; 6eXAOCO'O'CXV h~eXAAEL\I pE'L6pov, 't'o 8e Ete; 't'~V
10 llOv-rLX~V 6eXAotO'O'otV EX7t(7tTEW' ['t'0 8e de; 't'ov 'A8pLCX't'LXOV X6A1tOV].
'PL7totLCX 8e ~P'l'j 7tpOe; 't'CXLe; &VCX't' OAoti:e;, ~C; KCXAAL!J.CXl,OC; (Ir. 215
Schneider).
"P mCXLOU' L
1t~tJo1tOUO'LV ot7t
,
OUpEOe;, Z.'Il,L tJootI\LO''t'ot.
, " ''\ oo' E-Il'
PCX't'OOVEV'l'jC;
8e ev 't'p(..cp (fr. III B 99 Berger) reCil"(P.otcpLXWV, e~ ep~!J.Cilv 't'61tCilV
10 PEi:V, 7tEPL~eXAAeW 8e v~aov lleux'I)vo ~x6iLvoc; 8e €V 't'n [LJC;' 7tEpt
EupW1t'l'je; CXU't'o !J.6vov CPllO'LV &1tQ ep~!J.wv cpepe:a6cxt 't'OV "IO''t'povo
Ou8ele; 8e tO''t'opeL 8La. 't'01hou 't'oue; 'Apyovotu't'cxe; etO'7tE1tAEUX€VCXL dc;
't~\I ~!J.e't'€pot\l eeXACXO'O'CXV, l1;w TL(.Loty~'t'OU (fr. 1, FHG IV, 519), ijl.
~xoAou6'1'jO'EV 'A1tOAAWVLOe;. o !J.ev ya.p ~xu!J.VOC;, cxu't'ouc; 8LtX TCXVeXL-
~o 80e; 1tE7tAEUxeVotL E1tl. 't'~v !J.E"(cXAllv 6cXAotO'O'otv, Exe'L6Ev 8e d.; 't'~v ~fLe­
't'€pCXV 6cXAotO'O'otV eA"I)Au6tvcxL. o. '0 8e "IO''t'po.;, xcx't'cxcpEp6(.Lt\loc;
e; 'lm:p~opeCilv, g'totv cpeeXO''YJ mI. 't'OV fLE't'OC;U ~xu6ttlc; Xtll. 0p~XllC;:
't'67tOV, ax.(~e't'CXL de; 800' xcxl 't'0 tJoev cxu't'Ou de; 't'OV EG1;mov 1t6v't'o\l'
~eXAAeL, 't'o 8e ~'t'e:PO\l d.; 't'~\1 TUPPllVLX~\I 6eXÂotO'O'cx\l.
~o IV, 306. KCXAO\l 8e 0''t'6!J.cx: 'tp(cx 0''t'6!J.cx't'ot lxEL 6 "IO''t'poc;, 6)\1'
~v AeyE:'t'GtL KtlAOV 0"t'6!J.tl, if>c; CP'l)O'L TL!J.&Yll'to.; tv ~ij) llEPl. AL!J.€\lW\I·
(fr. 2 FHG IV, 519)0 de; 5 <'flllO'L 1tAEUO'otL 't'O\l "A~up't'ov.
IV, 310. 't'PLYA&l,LV: 'Epcx't'o0'6tv'l'je;e\l y' rEW"(pCX<'flLX&\I (fr. III
B 98 Berger) \I~O'O\l ElvtlL tv 't'ij) "IO''t'pcp <'fl'l'jal. 't'p (YCilV OV, lallv 't'ii:
30 'P68cp, ~v TIeuxllV Aeye0'6cxL 8La. 't'0 1tOAAcXXLe; ~l,EW m:uXcxe;o
IV, 311. 'A(J.<'fll. 8e 8otCX~: TIEPl. 't'ov m:pl. IIeux'l'jv &yxWVCX Mo.
e!VCXL <'fl'l'jO't <1't'6(J.cx't'cx 't'OU "IO''t'pou, 6)'.1 't'0 (J.ev XCXAE'1:'t'CXL NeXPllxoe;, 't'0.
8e KtlAOV a't'o(J.cx· ev cjl 't'&l,LOV ol K6Al,OL O'uv 'A~up't'cp l1tAEUO'CXV.
IV, 320. oG't" 00'.1 0p~L1;L: 't'o'Le; €7tl. 't'~e; EupW7tlle; 0p~1;l.\I 5!J.0POL.
35 dO'l.v ol !:XU6CXL.
IV, 321 sq. Ou6' ot 7tepl. AOCUPLOV: ACXUPLOV 1te8lov 't'~e; l::xu6lcxe; ..
't'~c; 8e l::xu6tcxc; ~6v"l) VE' TLfl&Vrt.1; &VCXYpeX<'flEL e\l cx' TIEPl. ~xuewv'
(fr. 1, FHG IV, 522). < •• o> xcx..a. 8& 'r&\I !:L\l8Cil'oI m:8lo\l axE_o
~e't'cxL b 1to't'cx(J.oe; " la't'poe;, xcxl. 'rO (.LeV otu't'ou peu(J.ot Ete; 't'ov 'A8pLcxv t •
40 't'0 8e de; 'rov E6;ELvov 7t6\1't'GV dO'~&AAELo
~~_L_
II
j IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM lNIEI 143
~
în Pontul Euxin, iar celălalt în Marea + Celitcă +. Argonauţii au navigat
prin această gură şi au ajuns în Marea Tirenianl!.. După el se ia şi
Apollonios.
5
hiperboreeni şi din munţii Ripei j el s-a exprimat astfel, urmînd pe Eschil, care
spune acest lucru 16 în Prometeu eliberat (Ir. 197, Nauck) j apoi, cind ajunp; in
regiunea dintre sciţi ~i traci, [apele fluviului] se despart. Un braţ se varsă în
marea dinspre noi, altul in Marea Pontică, [iar altul în Golful Adriatic]. Munţii 10
Ripei sînt la răsărit, cum ne informează Calimah 17 (fr. 215 Schneider):
«Trimit de la munţii Ripei, unde mai ales ... & Eratostene 1~ [spune] în
cartea a III-a a Geografiei sale (fr. III B, 99 Berger) el!. Istrul curge din Jocuri
pustii şi inconjoarl!. insula Peuce. Scymnos, in cartea a [X] VI-a a lucrArii sale ]0
Despre Europa, spune numai că Istrul curge dintr-o pustietate. Nimeni nu
povesteşte cII. argonauţii au plutit pe acest fluviu spre marea noastră în afarl!.
de Timagetos (ir. 1 FHG, IV, 519), pe care îl urmează Apollonios. Scymnos
[este de părere] că ei au navigat prin Tanais pînă la marea cea mare şi de ~o
acolo au mers la marea noastră... Istrul coboară de la hiperboreeni 19 şi, cind
apucă să ajungl!. in regiunea dintre Sciţia şi Tracia, se desparte în două: un braţ
se varsă în Pontul Euxin, iar celălalt in Marea Tireniană.
IV, 306. Braţul« Cel frumos~: Istrul are trei braţe 10. Unul din ele se 25
numeşte II Cel frumos &, precum zice Timagetos în lucrarea sa Despre porturi
(fr. 2 FHG IV 519). Spre acesta se spune că avenit Absirt cu corabia.
IV, 310. « fn formă triunghiulară »: Eratostene afirmă în cartea a IB-a a
Geografiei (fr. III B, 98 Berger) că în Ist,ru se află o insulă triunghiularl!., deopo-
trivă ca mărime 21 cu Rodos. Ea poartl!. numele de Peuce, întrucît are mulţi
pini maritimi. SO
. IV, 311. « în jurul ei se despart două braţe»: Imprejurul cotului [format
de] Peuce, se zice că sînt două braţe ale Istrului, dintre care unul se cheamă
braţul Narex, iar celalt « Cel frumos ». în acesta din urmă au intrat mai repede
cu corabia colhidienii impreună cu Absirt. 35
IV, 320. (1 Nici cu traci »: sciţii sînt vecini cu tracii din Europa.
IV, 321 şi urm.« Nici cei din jurul [cîmpiei] Laurioll »: Laurion este o cimpie
a Sciţiei. Timonax 22 descrie cincizeci şi cinci de neamuri ale Sciţiei în
cartea 1 a lucrării sale Despre 8ciţi (fr. 1 FHG, IV, 522) ... iri cîmpia sindiilor
fluviul Istru se desparte. Un braţ al său se varsă in Adriali~a, iar altul în
Pontul Euxin. 40
11 Vezi Eschil. nola 1.
Celebrul erudit aJexand,'in (cam 310-240 ;'e.n.).
l?
lS Celebru filolog ,i matematician grec, Intem~ietorul geogra.riei ştiinţifice, caN a trăit
cam Între anii 275-195 Le.n.
U Vezi Eschil, nota 1.
10 Vezi Pliniu cel BătI'În, nota 18.
, I l CI. Ps.-Scvmnos 789.
It Timonax ~ trăit Inainte de Apollonios din Rodos şi a scris o lucrare Despre sciti,
! din care s-au păstrat numai citeva cl'lmpeie, strînse În FHG IV, p. 522.
I
 144 APOLLONIQS OI'" RODOS

IV, 324. 'Ayyoopou 6peoc;: IIA't)O'lo\l "IO''t'pou 7to't'OCfJ.OU· fJ.'i't)fJ.0-

1 IZVOARE PRIV:rND ISTOR~A ROM!:-.iEI

IV.. 324. «Muntele Anguron »: în apropiere de fluviul Istru. Pomene. te

145

\leQ::~ ~e otu't'ou T~fJ.ocY·I)'t'Oc; t\l A~f-ttO't (fr. 3, FHG IV, 520). dc el T~magetos În lucr~rea sa I!e8pr~ J?orlltri (fr. 3 FHG, IV 520). Ş
'O ae KotuÂ~otxOe; 0'x,67teAo<; 't'lie; ~x,ue(ote; 7tA't)O'(O\l 't'OU "IO''t'pou, Stmca înaltă Cauhac 2S, - dm SClţla, este în apropiere de Istru. Despre ea
00 fJ.\I't)fJ.O\leue:L TIoAE:fJ.W\I t\l K'dO'eO'LV 'hotAtX,WV x,ott LLx,eALx,wv 7t6).ewv pomeneşte Polemon 24 în «lntemeierile cetăţilor italice ~i siciliene,; (fI' 38 FHG
III 1.26). _ 1 . ,
5 (fr. 38, FHG III, 126).
ypoc~e't'ocL ["Ayyoupo\l 6poe;] x,ot~ "Ayyupov 6poc;, X,otL ' Ayyupou
S~ scrie muntele .Anguron şi ~untele Angyron 25; şi «al muntelui Angv- 5
ron », m ~oc de «Cauhac»: cauca:lan. El spune că Ungă acest munte Istrul ~e
6peoe; &.\I't'L ae 't'ou KOCUALOCXOtO' KotUX,OCO'LQLO. ~'t)O'L ae xot't'~ 't'oi:S't'o desparte 10 dou~ braţe: unul se mdreaptă spre Marea Adriatică iar celălalt
't'o I)poe; 't'O\l "IO''t'pov 8LoccrxL~6f-tevov 't'o fJ.E:\I de; TO\l 'Aap(oc\l, ae 't'n spre Pontul Euxm. '
de; 't'O\l E~~eLVo\l perfipo\l dO'~ocAÂew.

SCOLII DIN COD. PARIS. LA ARGONAUTICELE LUI APOLLONIOS 10

10 SCHOLIA EX COD. PARIS. IN APOLLONII ARGONAUTICA
IV, 284. Expresia« l.a~ făcut cunoscut din depărtare» [este] in loc de
«?u cunoscut ~e d.eparte.n~vlu.l ti •• (Autorul]. spune că Istrul curge din regiunile
IV, 28( TO Se h~c; hex,fJ.~pot\l't'o; eiv't't 't'OU f-totxp66ev gyvwO'oc hlperboree~e Ş! dm ~unţll RIpel,.urmîn~u.1 pe Eschil, care afirmă aceasta
't'ov 7t0't'ocf-t6v. iu ~rometeu. CIr~d Istru ajunge în regiunea -dintre sciţi şi traci, se desparte în 15
Tov Se "IO''t'pov ex. TW'i 'Y7tep~optw\I ~zpe0'6otL ~'t)O'L XOCL 't'wv doua: o parte dm ape se varsă în Golful Adriatic, iar alta în Pontul Euxin
'PL1toc(<uv opwv' &.xoÂoue~O'oc<; ALcrxUACP Âf.yov't'~ othwc; E:\I II p0f-t 't)8et Scymnos, în c?rtca a .XVI-~. a lucrării sale Despre Europa, spune numai ci
15 ye\l6f-tE\lov Se. 't'OV "IO''t'pov tv 't'<fJ f-te:'t'oc~u ~x,uec>v XotL 0p~xw\l O'x.(- Istrul curge ~m locu.rl PU~~lI •. I?e as~mene?, şi Eratostene ne informează că
,'oe't'oc~
. . eLC;, ouo. ~,- '" - 'le " 'A~
Istrul curge d~n locurI pustu ŞI mconJoară lIlsula Peuce. 20
~Î.Ik' 't'o f-tev 't'<U\I p:;~ PW\l ew; 't'O\l opLOCnXO\l'1. (.l. ' ....
gXl-'OCI\I\E~
IV, 306 ŞI .urm. Cum Istrul are două braţe, dintre care unul se numeşte
x6Â7to\l, 't'o oe de; 't'ov Ei.l1;e:wov 7t6v't'ov. 'O oe ~x,6(Lvoe; E:\I LC;' TW\I « Cel frumo~ », Iar celălalt. al lu.i Ares sau al lui Arex, prin braţul 4 Cel
7tepl EUp6)1t'YjC; fJ.6vov ~'t)O'L 't'O\l "IO''t'po\l &.7t0 E:p~f-t<U\I 't'67tWV ~epeO'eot~. frumos » .~ mtrat cu corabIa Abslrt şi tovarăşii săi, iar prin cel al lui Ares
argonauţn.
'QO'ocţ)'t'<U<; St cp't)O'L xiX,l 'Epoc't'00'8ev't)<; cpepe:0'8otL 't'ov "IO''t'pov &.7tO
20 't'67t<Uv E:p~fJ.Wv, XOCL 7tepL~OCAAe:LV \lliO'o\l ITe:ţ)x't)v. . IV, 3ţO şi urm. Insula Peuce este numită «triunahiulară» fiindcă alcătu- 25
leşte. un trIUnghi .. Virful t;iu~ghiului, care se află către"'cursul fluviului, a primit
IV, 306 sqq. ~6o 0''t'6fJ.ot't'oc ~X.O\l't'Oe; 't'ou "IO''t'pou, wv 't'o fJ.ev numlf~a de cot, Iar ~azel dmspre mare i se spune lăţime.
KocÂo\l MyouO't 0''t'6p.oc, 't'0 oe "Ap't)oc; ~ "Ap't)x,oc;, o~~ fJ.ev 't'OU KocÂou ŞI ~ratostene a~Irmă. in cartea a III-a a Geografiei sale că Istrul se varsă în
0''t'6p.oc't'oc; dO'7tÂeuO'ott TOUC; 7te:PL 't'O\l "Aq;up't'ov' OL~ oe 't'OU "Ap1)oc; mare pnn două guri, pe lîngă insula triunghiulară Peuce. [Ca mărime] insula 30
't'ou..; , Apyo'Jocu't'oce;. este egală cu- !l-0dos. Se numeşte Peuce, fiindcă are mulţi pini maritimi.
25 IV, 310 sq. Tp~yÂwx.wot al: ~'t)O'L 't'·~v IIe6x't)v v~O'ov, aL~ 't'o ·. dIV, 321 ŞI urm. {< Cîmpia Laurion a Sciţiei )}. [Autorul] spune că este pustie
flin că este cu totul nelocuită de oameni. '
't'p(Y<U\lov d'ioc~. KotL 't'~\1 fJ.ev xopuCP~'i 't'OU 't'pty6vou 7tpOC; 't'0 peufJ.oc °
D Sindii », P?p';llaţie a S~iţiei, despre care aminteşte Hellanicos în lucrarea 35
4
oDO'oc\l TOU 7to't'OC!L0u &yxwvoc txoc'Ae:O'OC'i' 't'~v oş ~ocO'~v 't'~v 7tpOC; 't'~v sa . espre neam~n, ~lcind: « ~me pluteşte prin Bospor (îi are în faţ~ pe1 sindi.
8ocÂotO'O'otv e:u poe; Akye:t. Mal sus de aceştIa (smt) meotll.
<I>1)O'L oe XOCL ' EptX't'00'8z\lr;e; tv 't'<fJ y' 't'wv re<uypocqnxw'i, 7te:pl
'
30 TI e:uxYjv -
\I't)O'O'i ,
't'pty<uvov <:o',
oUO' , ,,<:O'
L O''t'0f-ttXO'~v eXOLoovtXL "'1O''t'pov eLe;
't'ov '
't'~v 8OCAotO'O'tXV' ~0'1)\I oe dvtXt T~'I vljO'ov 't'<fJ 'P6ocp' xocÂet0'8ocL ae
'
TI euxYjv ~'"
oLOC '1'1
't'0 7teUXot<; 7t0f\1\1X<; '''.
eX"L\I.
IV, 321 sq. AtXUpLO\l ae m:o(o\l ~xue(oce;. 'Ep"fJ!Loctov os CP1)O'LV
, , ", , "e' ,- e
otU't'O, oLot 't'o1 fJ. 't)" 7tIXV~ 't'~~ 1J7t OC~ p<U;CW\I O~X~LEO''I ~L,'
35 }:;LVOOL aa: ~8v't) ~x,uvLotC;, ou fJ.e:fJ.\I't)'t'OCL I\I\OC\lLXOe; t\l 't'cjl 7te:p~ U Vezi nota 12.
&8\1w\I ÂSYW\I' B60'7topO\l O~OC7tÂe:UO'otV't'L ~L\lOOL.'t'06TWV oe·&\lW't'E:pW • 114'Polemon din .I1!on, zi.B şi Periegetul, a trăit aproximativ Între anii 220-160 ten
MOCLW·'t'tXL. ŞI a ~.e.făş,;,rat o activitate hterară bogată şi multilaterală (vezi RE XXI col 1288 13·57·)'
- VezI nota 11. ' ,. . .

10 - c. 1414
 XXXV. H P nN Ăor XXXV. H E R ONDAS

Mimograf. care a trăit pe la mijlocul secolului al III-lea i.e.n. In opera

sa. Herondas ne înfăţişează scene realiste din viaţa de toate zilele.
Ediţia: Herondas. Mimes, Texte ~tabli par J. Arbuthnot Nairn et traduit
par Louis Laloy, Les Belles Lettres, Paris. 1928.

ZHAOTl'P01: GELOASA
V, 67-68 ........................ ,. XIX..t1JP't'~crew V, 67-68 ... ', ... , .•... , .... , ............................. Să fie spInzurat
de botniţă, aşa precum merită un Daos 1,
o\Ytw XIX.'t'IX Iluo<; ~O'1te;p ~ Ăocou 't'LIl~·

1 Cf. Menandru.

10·

_.i-..._
 XXXVI. A NTJ r ONO 1 XXXVI. A N T 1 GO N O S

Născut la Carystos '(Eubeea), intre anii 295-29J Le.n., Antigonos a trăit

o :reme la A~ena, ca. sculptor, şi apoi s-a stabilit la curtea regală din Pergam,
1,\ • .'

Dm op~r~ lUI n-a aJuns pînă la noi decît o Culegere de pol'B8liri uimitoare.
Ediţia: Rerum naluralium scriptorB8 Graeei minores recognovit Otto
KelJer, voi. 1, Teubner, Leipzig, 1877, p, 1-(,2.

I~TOPlnN rrAPA~OEnN ~YNArnrH CULEGERE DE POVESTIRI

, UIMITOARE
.: " i .
1,22 (13~) .. Se povesteşte şi despre insula Leuce 1 că nici una dintre păsări
122 (134). 'I~~ope~'ioc~ 3k xocl nu S'e poate ridICa în zbor deasupra sanctuarului a l\!.i Ahile. 1'
u1te:?(Xî@e~v ouvC(a6ocL 'rWV oP'Jtw'J "t'~
:\/ 1 '. j

,}
1
'''' : ,"'• .1

1 Vezi Arian, nota 31.

I Vezi Arian, nota 32.
 XXXVII. W 1 AAP XO r XXXVII. PH Y L ARC H O S
I~TOPIAI
20 (19). Athen. XII, 51, p. 536 D: <f)UAOCPX0t; 8'tv 't'~L t' 't'CJv
<Ia't'0pLwv 0POCLXli)V cp'Y)a~ 't'wv XOCAOU!J.~vcuv Kpo~o~cuv ~ocO'LMoc y.:v~O'­
.; 60CL 'IO'cfv61]v, 't'pucp~t 1t(xV't'oct; 't'out; xix6'tow't'li)v 6m:p~ocAA6!J.F:V0v. ~v
8€ xocl 1t'AOOO'LOC; xocl xocA6c;.
83 (69). Zenob. Prov. VI, 13 (Suid. S. AE\)K~ ~(J-~poc): W(AOCp-
'1. 6t; CP'Y)O'~ 't'ouc; ~KoeOCC; (J-eAAov't'ocC; XOC8EU8EW &YEW 't'~v cpocpe't'pocv,
xocl d (J-Sv ocA61t'cut; -rUXOLEV 't'~v ~(J-epocv €Kdv'YJv 8LOCyocy6v't'EC;, xoc8-
10 tevoct dc; 't'-f)v cpocpe-t·pOCV ~'YJCPi:8oc A€UK~V' d 8e bXA'YJpCJc;, (J-~AOCWOCV.
btl 't'o(vuv 't'li)v oc1t'o8v'Y)O'K6v't'cuv €KcpepELV 't'ocC; cpocpe-rpocc; Kocl ocpL8(J-ELV
't'ocC; ~~CPO\)C;' xocl el EUP'Y)6EL'YJO'OCV 1t'AdouC; ocl' AEUXIXL, Eu8IXL!J.ovL~etv
't'ov OC1t'Oy.:v6(J-EVOV· /S8ev 1t'OCPOL!J.LOC0'8~VIXL 't'-f)v ocyoc8~v ~(J-CJv ~(J-eplXv
Aey6v't'cuv €K 't'~C; cpocpe't'pocc; ErVIXL, xocl Mevocv8poC; 8i: CP'YJO'LV AEUKIX8(ocr.
15 (III 90, 315 K) 't'-f)v ocyoc6-f)v ~(J-epocv AEUK~V XIXAEL0'8IXL.
A trăit in secolul al III-lea Î.e,n. Şl a alcătuit un tratat de istorie in 28
de cărţi, in care s-a ocupat cu evenimentele din perioada 272-220. Din opera
sa, care a servit ca izvor lui Plutarh, n-au rămas decit vreo citeva fragmente.
Cunoaştem insă concepţia lui Phylarchos despre istorie mulţumită lui Polibiu,
care polemizează cu el, In Istorii, cartea a II-a.
Ediţia: l<'GrHist, HA, p. 166, fr. 20 (19) ,i p. 188, [r. 83 (69).
ISTORII
20 (19). Athen. XII, 51, p. 536 D: Phylarchos spune în cartea a X-a
a Istoriilor sale că peste tracii numiţi crobizi s·a făcut rege Isanthes care·i
Întrecea în desfrîu pe toţi cei din neamul său. Era bogat şi frumos. '
...83 (~9). Zenob. Prov., V~, 13 (Suid. la «Zi albă »): Phylarchos spune că .;
S~lţll, inainte de a se culca, îşI aduc tolba şi, .dacă s·a întîmplat că au petrecut
zIUa ac~ea fără supărări, aruncă în tolbă o pietricică albă, iar dacă au 'avut
necazurI, una neagră. Cind cineva moare, i se ia tolba şi i se numără pietricelele. 10
Dacă. i.nlăuntru găsesc mai multe pietricele albe, îl socotesc fericit pe răposat 1.
D~ aiCI proverbul ce~or care spun cli ziua bună ne vine din tolbA. Şi Menandru
ahrmli că În Leucadla (III, 90, 315 K) ziua bună se numeşte zi albă. 15
1 Se pare că acest obicei a existat şi la traci (cI. Pliniu cel Bătrin, VII, 40 (41), 131).
 XXXVIII. NI C A ND-R U
XXXVIII. N 1 K A N Â P OY

Cunoscutul poet didactic Nicanclru s-a născut la Colofon la Sfil'şitul seco-

lului al III-lea sau la inceputul secolului al II-lea te.n. şi a scris numeroase
lucrări, atit În versuri, cît şi În proză, dintl'e cal'e ni s-an păstrat două cu conţinut
medical: Theriaca şi Alexip"annaca. Nicandl'u a fost mult citit şi folosit de
poeţii latini Vergiliu şi Ovidiu.
Editia: Nicandl'ea edidit O. Schneidel', Teubner, Leipzig, 1856.

MET AMORFOZE
ETEPOIorMENA
Fr. 58 Schneider (Antoninus Liberalii, XXVII. Povesteşte "Nic8l,dru în
Fi'. 58 Schneider (Antonin. Liberali.s XXVII. 'Icr't'ope:Z't'oc~ NtxlXv- cart~a a .IV-~ a Metamo.rfoze~or) . .. Cu ~recerea timpului [Artemis] a strămutat-o
cpo~ he:po~OUfL€v<uV 8')... Koc'T<X 8e' Xp6vov !xVOUfLe:vov &1t(~XLae: pe Ifl.gema, aluns1\. (acolo l, în msula nurrlltă Leuce 1, pe lîngă Ahile şi. schimhîndu-i 5
~nfăţ!şarea! a fă~ut-o zeiţ~ vernic tînără şi fără de moarte. Şi În foc de lfigenia
5 'T~V '1 cp~Y€Ve:LGtV etc; T~V Ae:ux ~v Ae:YOfL€v't)v 1tocpci 'TOV 'A'l..LAA€OC xoct l-a ZlS Orsllochela. Ea a vleţurl dar alături de Ahile.
!:
&AA&.~OCcrOC "
e:1tOLYJae:v '"
OCU' ,
TYJV ocYYJp<uv XOCL, IX'61.c;tVGtTOV oOCLfLoVOC
" , XOCL\ '<uvo-
,
fLoccre:v &V'Tt 'T1i~ 'IcpLye:\ldocc; 'OpcrLA6Xe:LGt\l. 'Ey~ve:'t'o 8E: 'AXLAAe:"i.
<:NvaLxoc;.

1 Vezi Arisn, Ilo!.ele 3\ şi 32.

XXXIX. 1: A T l' P O 1: XXXIX. SAT Y ROS

Gramatic grec originar din Callatis, a trăit la Oxyrrhynchos (Egipt), în a

doua jumătate a secolului al III-lea î.e.n. şi a scris o carte de biografii, din
care 8-au păstrat doar citeva frînturi.
Ediţia: FHG, III, p. 159-166.

Fr. 5. (Athenaios, XIf, p. 557B). [Filip} a mai primit [ca zestre} şi regatul
molosilor, luînd în căsătorie pe Olimpiada - de la care a avut pe Alexandru
şi Cleopatra. Iar cînd a cucerit Tracia, 1 veni la el Cothelas,:I regele tracilor,
aducindu-i pe fiica sa Meda şi daruri multe. A luat-o în căsătorie şi pe aceasta, 6
ducînd-o sub acelaşi acoperămînt cu Olimpiada.

1 In anul 341 1.e.n.

I Probabil un rege get de la sudul Dunării, vezi Pârvan, Gelica, p. 55.
 XL. M N A :E E A :E
, 23 '. Ph ot'lUS Lex. : Z'OCfL OAt"V
,>..,... Mvocere:;v"> oe 7tOC fl\" a' re't"ocL<; 't"ov
Kp6\Jov'(:Xp6vov Et. M.) 't"LfLiiereoc~ XOCL xocAeî:aeocL ZOC!L?Aţtv.
36. Harpocratio: :Eoc~o~' !::.'!J!Loer6ev'l)<; 'Y7tep' K't''f)er~~&v't'oC;
5 (§ 260). or fLev :Eoc~ouc; Mye~(h~ 't'ouc; 't'eAoufL€vOUC; 't'cj) :Eoc~oc~tcp,
-rou't'eer't'L
, 't'cp
- u~ovuercp,
A' XOCe'OC1tep -rOUC; ,- 't'cp B'OCXXCP B'OCXXOUC;. T'0'1 O'e
OCU't'OV dvoc~ :Eoc~oc~~ov xoct !::.L6vuerov (jilXmv &AAOL 't'e xod 'A!LcpWe:o~
W ue:pl 'HPOCXAdocc;. O()-rw oe (ji1XO"~ xocl 't'ouC; "EAA'f)VOCC; 't'~ve:C; ('t'&v
'EAA~VWV 't'LVaC; Suid.) "OUC; Bocxxouc; :Eoc~ouc; XOCAe:î:V. MVlXO"eocc; o~
10 O IIoc't'pe:uc; utC)'i dvIX( (ji'!Jer~ 't'ou !::.LOVUO'LOU :Eoc~&.~LOV.
XL. M NAS E A S
Originar din orăşelul Patrai, l\Inaseas a trăit in prima jumătate a seco-
lului al II-lea Le.n. şi a fost elevul marelui geograf Eratostene (275- cea. 195).
A scris un Pe,.iph~~ şi cîteva Periegeseis, În care infă\işa tot felul de întîmplări
miraculoase din diferite ţinuturi. Din acestea ni s-au păstrat numai citeva
fragmente.
Ediţia: FHG, III, p. 153 şi 155.
FI'. 23. în lexiconul lui Photios,,« Zamolxis »... Mnaseas [spune că] geţii
cinstesc pe Cronos 1 (=« timpul », Et: M.),' numindu-I.Zamolxis.. .
FI'. 36. Harpocration, (1 Saboi ». Demostene, în Apărarea ll~,i J2tesipllOn
(§ 260), spune dI sahii sint numiţi cei iniţiaţi în cultul lui Sahazios 2, '-adică al 6
lui Dionysos, precum sînt numiţi bacchi cei iniţiaţ:i în cultul lui Bacchos. Că '
Sabazios şi Dionysos sînt unul şi acelaşi, ne spune şi Amphitheos S în' cartea
a II·a a operei Despre Heracleia. Aşa spun şi unii (d,intre greci Suidas) ,
că bacchi se numesc sabi, dar Mnaseas din Patrai afirmă că Sahazios este fiul 10
lui Dionysos.
1 Cronos era unul dintre zeii cei mai vechi, fiind socotit fiul lui UranoB şi tatăl lui
Zeus. Exista credinţa că pe timpul siiu a fost epoca de aur a omenirii .
• Zeu de origine tracă, al cărui cult s-a extins apoi in Frigia, şi, începînd din secolul al
V-lea, în Grecia, ca zeu al vegetaţiei; ca şi Dionysos, el era sărbătorit cu ceremonii orgiastice.
8 Scrii tOl' din secolul al III-lea sau al II-lea 1.e.n., originar din Heracleia pontică.
 XLII. II O A T B I O l'
I~TOPIAI
1, 2, 4. Mocxe:86ve:c; 't'~c; fL€V EUp6l7t"l)e; ~p~ocv &7tO -rWV xoc't'~ 't'OV
'A8p(ocv 't'61CWV ~Wc; t7tL 't'OV "IO"'t'poV 7tO't'OCfL6v ..•
li III, 2, 3. 'E~~c; 8e 't'OU't'OLC; 7te:Lpoc0'6fLe:Ooc 8LOCO'OCcpe:iv wc;... 5.
'P63LOL 8e XOCL II pouO'(occ; &vocAoc~6v't'e:e; 7tpOC; Bu~ocv't'~ouc; 7t6Ae:fLoV
~v&yxOCO'ocv ocu't'ouc; &.7tOO''t'~VOCL 't'OU 7tOCPOCYWYL&~e:LV 't'ouc; 7tAeov't'occ; dc;
't'OV II6v't'ov .•.
IV, 38, 4. II pOC; fLSV yap 't'ac; &.VOC"(XOCLOCC; 't'OU ~(OU xpdocc; 't'OC 't'e:
10 OpefLfLoc't'oc xoct 't'o 't'WV de; 't'ae;80UAdocc; &.yofLevwv O'wfLOC't'WV7tA~eOe;
o t xoc't'a 't'OV II6v't'ov ~fLiv -r67tOL 7rOCpocO'Xe:UOC~OUO'L 8OC~LAeO''t'OC't'Ov xoct
XP"l)O'LfLW't'OC't'OV OfLOAOYOUfL€VWC;' 7tpOC; 8e 7te:PLOUO'LOCV fLeAL, x"l)p6v,
't'&pLXOC; &.cp06vwc; ~fLiv XOP"l)YOUO'LV. 5. 8€XOV't'OCL ye: fL~V 't'WV tx 't'oic;
7tOCp'~fLiv 't'67tOLC; 7te:pL't"t'e:u6v't'wv ~')..OCLOV xoct7tav o(vou yevoc;' O'L't'CP
15 8' &.fLe:(~OV't'OCL, 7to't'e fLsV e:uxoc(pwc; 8L86vnc; 7to't'e 8e AocfL~ocvov't'e:e;.
IV. 41, 1. Toi) yap "IO''t'pou 7tAe:LOO'L 0''t'6fLOCO'LV &.7tO 't'~c; Eupw7t"l)c;
dc; 't'O\l II6v't'ov dO'~&AAOV't'OC;, O'UfL~OCLVe:L 7tP0C; 't'OU't'O'J crxe:80v t7tt
XLII. POL 1 B 1 U
S-a născut la Megalopolis, in Arcadia, către anul 200 te.n. După cucerirea
. Macedoniei de cUre romani (168), Polibiu a fost trimis ca ostatic In Italia,
unde s-a Imprietenit cu reprezentanţi de vază ai aristocraţiei romane şi a cunoscut
de aproape realităţile de acolo şi forţa statului roman în cre,tere. S-a reln-
ton în patrie in anul 150 şi a ocupat funcţiuni Inalte. A făcut numeroase
călătorii ,i a murit pe la anul 118 te.n. A scris mai multe lucrlri mlrunte
care s-au pierdut. Opera sa de căpetenie, In ~ de cărţi, expune i8toria lumii
CUDoscute pe atunci, de la al doilea război punic (220-202) pină la cuoerirea
Corintului (146). Autorul judecă evenimentele din punctul de vedere al aristo-
craţiei ,i al statului roman. Opera lui Polibiu nu ni s-a păstrat In Intregime;
avem Intregi primele cinci cărţi, iar din celelalte numai fragmente.
Ediţia: PoLybii Historw edidit Theodor Biittner-Wobst, voi. 1-V,
Teubner, Leipzig, 1888-1904. .
ISTORII
1, 2, 4. Macedonenii şi-au intins stipinirea in Europa, de la Marea Adriatică
pînii la fluviul Istru 1 •••
III, 2, 3.... Apoi voi încerca sA liimuresc cum ... 5. Rodienii şi Prusias 5
(împreuni) pornirii rlzboi li împotriva bizantinilor şi ti silirii să renunţe la taxa
de trecere pe care o impuneau navigatorilor spre Pontul Euxin ..•
IV, 38, 4. In privinţa celor necesare vieţii, ţinuturile pontice ne dau vite
şi sclavi·, tn numlr foarte mare şi de o calitate miirturisitii de toţi ca excelentA. 10
Dintre articolele de lux, ne procurii din belşug miere, cearA, peşte siirat. 5.
în schimb primesc din prisosul regiunilor noastre ulei şi tot felul de vinuri '.
Cu griu facem un schimb reciproc. Uneori, la nevoie, ne dau ei. Alteori iau dinşii
de la noi '. 16
IV, 41, 1. Cum Istrul care vine din Europa se varsii tn Pont prin mai multe
guri, din mîlul adus de braţele sale s-a format tn Pont (şi se menţine şi acum)
1 Cf. Strabon, 1, 2, 1; Curtius Rufu8, IX, 6, 20; Arian, Ezpediţia Lui AIe:randru, 1, 3, 1 ;
r, 4, 6.
I Războiul din anii 220-219 I.e.n. la care participă şi regele Prusias 1 al Bitiniei (ef.
IV, 47, 1 ,i urm.) •.
• CI. Menandru. Pentru comerţul dintre ţărmul apusean al Mării Negre şi lumea
grecească vezi Histria, 1, Bucure~ti, 1954, p. 363-431 '1
Chr. Danov, Zur antiken
Wirtscha.ftsguchichle dar Mlu/Lichm Pontu.9kiJ.9te bis WI' NUduLal8Ung der ROmN, in
"BulIetin de l'Institut Arheologique Bulgare", XII (1938), Sofia, p. 188-194.
, Cf. Demostene, DiscUTsul Impotriva Lui Lacrito8, 35.
i In ciuda hinterlandului bogat coloniile greceşti din Pontul Euxin - datorită atit
evoluţiei interne cit şi UDor factori externi.- au adesea, in secolele III-II I.e.n., greutăţi de
aprovizionare. Nici Hiatria şi Callatis n-au fost scutite de aceste tncercllri, - chiar dacă ultima
ayea o situaţie mai bună.,.. cum se poate vedea din documentele epigrafice care menţionează
instituţia litoniei (vezi Pippidi, Contribuţii, p. 30 şi 62 ti 181. Rom., p. 196 - 7). De altfel In
sec. III ,i II t.e.n., regiunile pontice Incetează de mal fi grinarul Greciei (vezi Demoatene,
nota 1), locul lor fiind preluat de Egipt. .
11 - o. 1414
XLII. II O A T B 1 O 1" XLII. POL 1 B 1 U

S-a născut la Megalopolis, tn Arcadia, către anul 200 i.e.n. După cucerirea
Macedoniei de către romani (168), Polibiu a fost trimis ca ostatic in Italia,
, unde a-a tmprietenit cu reprezentanţi de vază ai aristocraţiei romane ,i a cunoscut
de aproape realităţile de acolo şi forţa statului roman in o::reştere. S-a rein-
tors In patrie in anul 150 şi a ocupat funcţiuni Inalte. A flcut numeroase
,-
cAlătorii ti a murit pe la anul 118 i.e.n. A scris mai multe luo::rm mărunte
o::a!'6 ,-au pierdut. Opera sa de cApetenie, tn 40 de cărţi, expune istoria lumii
cunoscute pe atunci, de la al doilea război punic (220-202) pin! la cuoerirea
Corintului (H6). Autorul judecă evenimentele din punctul de vedere al aristo-
craţiei ,i al statului roman. Opera lui Polibiu nu ni s-a pll.strat tn Intregime;
avem Intregi primele cinci cărţi, iar din celelalte numai fragmente.
Ediţia: PoLybii Hiatoriae edidit Theodor Bnttner-Wobst, voI. I-V,
Teubner, Leipzig, 1888-1904. .

I~TOPIAI ISTORII
1, 2, 4. Macedonenii şi-au întins stăplnirea în Europa, de la Marea Adriatică
pînii la fluviul Istru 1 •••
III, 2, 3.... Apoi voi încerca să lămuresc cum ... 5. Rodienii şi Prusias 1)
(tmpreunl) pornirii rlizboi t împotriva bizantinilor ~i ti silirll. sll. renunţe la taxa
de trecere pe care o impuneau navigatorilor spre Pontul Euxin •..
IV, 38. 4. In privinţa celor necesare vieţii, ţinuturile pontice ne dau vite
şi sclavi!, în număr foarte mare şi de o calitate mărturisită de toţi ca excelentă. 10
Dintre articolele de lux, ne procurll. din belşug miere, ceară, pe~te sărat. 5.
In schimb primesc din prisosul regiunilor noastre ulei şi tot felul de vinuri '.
Cu grîu facem un schimb reciproc. Uneori, la nevoie, ne dau ei. Alteori iau dînşii
de la noi 6. 10
IV, 41, 1. Cum Istrul care vine din Europa se varsă tn Pont prin mai multe
guri. din mtlul adus de braţele sale s-a format tn Pont (şi se menţine şi acum)
1 CI. Strabon, 1, 2, 1 ; Curtius Rulus, IX, 6, 20; Arian, Ezpediţia lui Alezandru, 1, 3, 1;
r, 4, 6.
I Războiul din anii 220-219 I.e.n. Ia care participă ,i regele Prusia! 1 al Bitiniei (el.
IV, 47, 1. şi urm.).
a Cf. Menandru. Pentru comerţul dintre ţărmul apusean al Mării Negre ,i lumea
greceascA vezi Hia/ria, 1, Bucureşti, 1954, p. 363-431 '1
Chr. Danov, Zur an/ikM
Wirtscha.{t8guchichte der westlichM Pontuskaste bis SUl' Nieder!a8BUn8 der Romer, In
"Bulletin de l'lnstitut Arheologique Bulgare", XII (1938), Sofia, p. 188-194.
• CI. Demostene, DiscUTsul tmpotril'a lui Lacrito8, 35.
I tn ciuda binterlandului bogat coloniile greceşti din Pontul Euxin - datoritl atit
evoluţiei interne cit şi unor factori externi - au adesea, In secolele III-II I.e.n., greutliţi de
aprovizionare. Nici Histria ,i Callatis n-au fost scutite de aceste tncercil.ri, - chiar dacii. ultima
aHa o situaţie mai bună - cum se poate vedea din documentele epigrafice care menţionează
instituţia sitoniei (vezi Pippidi, Contribuţii, p. 30 şi 62 şi ls/. Rom., p. 196 - 7). De altfel tn
sec. III şi II t.e.n., regiunile pontice Inceteazil. de mai fi grinarul Greciei (vezi Demostene,
nota 1), locul lor fiind preluat de Egipt.

11 - 0, lU'
 162 POLIBIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 163

X~A(OC 0''t'oc8~lIt cruve:O''t'ocvoc~ 't'oc~v(lItV ~fL€POC'; 3p6fLOV &7t€XouO'ocv 't~c; y!fic; un banc de nisip de aproape o mie de stadii 8 lungime, la depărtare de uscat cale
[~'n.; vuv O'uv~O"t'1')xe:v] EX 'tlj.; 't0'1:.; O''t'ofLlItaw e:LO'CPe:POfL€v1')C; ZMo.;. de o zi. 2. Cei care plutesc în Pont, fiind încă în plină mare, dau de acest obstacol 7
şi îşi împotmolesc corăbiile acolo, în cursul nopţii, fără să bage de seamă.
2. ECP' ~v ~'t~ 7te:AOCY~OL 'tP€xov't'e:c; ol 7tA€ov't'e:~ 't'OV II 6v't'ov Aocv6ocvouO'~v Corăbierii îi dau numele 8 de « Piepturi». 3. Cauza pentru care această îngrămă- 5
E7tOX€AAOV't'e:~ vux't'o~ E7tL 't'ou~ 't'67tou,;. XOCAOUO'~ 3'lItu'tou~ ol Vlltu't~XO~ dire nu se formează chiar lîngă uscat, ci este împinsă mult înainte, trebuie
6 ~'t'~61'). 3. 'tou 8e fL~ 7tlltp'ocu't~v cruv(O"t'lItaellt~ 't'~v y~v, &AA'E7tL 't0 considerată următoarea ... 4. Atîta vreme cît curentul fluviului, cu repezici-
7tOI\U 'l.'
7tpOCU6-6 ' -,
e:~0' IX~ 't'ov XOUV, 'tlltU't'tJV VOfL~O''tI;;OV
L
e:woc~ 't'tJv
T \ "
OC~'t~lItV. unea lui, biruie şi îndepărtează apa mării, pămîntul şi tot ceea ce-i adus de
4. tcp'()O'ov fLev yap lItl poO'e:~c; 't'wv 7to'tlltfLwV 3~a 't'~v ~LOCV 't'ljc; cpopiic; valuri este în chip necesar impins în larg şi nu-şi găseşte nici aşezare, nici odihnă.
t7tLXPIX't'OUO'L xocl 3LCU8ouv't'OCL 't'~v 8OCA!XTIOCV, hL 't'OO'OU't'O XIX). 't'~v yljv 5. Dar o dată ce puterea curentului este nimicită de adîncimea şi volumul apei 10
mării, atunci fireşte că aceste aluviuni cad la fund şi rămîn cu statornicie acolo.
6 -" • , 6- 8
XlIt~ 7tlltv't'lIt 't'lIt cpe:p fLe:VlIt 't'o~c; pEUfLlItmv lItVIX1X'tJ 7tpOCU e:~0' OCL xrx.~ fL 'tJ
, I \ \ \
6. De aceea, zăgazurile ce le alcătuiesc fluviile repezi şi mari sînt departe de
10 AOCfL~ocve:~v fLov~v fL"t)3e O''t'ocO'tv &7tAW~. 5. ()'t'ocv 8e 3LOC ,",o ~oceoc; ~8'tJ ţărm, iar lîngă uscat apa e adîncA. Dimpotrivă, acele [bancuri] ale cursurilor
xocl. 7tAlj60c; 't'lj.; 8l1tAOC't''t'tJC; ExM1')'t'OCL 't'oc pe:OfLlX't'lX, 't'6't"e:txo~ ~3'tJ XIX't'OC de apă mici şi domoale se formează chiar lîngă gura lor. 7. Acest lucru se poate 16
CPOOtv cpe:p6fLe:vov xoc't'cu fLov~xocl. O"t'ocO'~v AlXfL~ocve:tv 't'ov Xouv. 6. O~' & observa mai ales cînd au loc ploile cele puternice. Căci atunci rîurile puţin
însemnate, după ce resping valurile mării de lîngă vărsarea lor, împing aluvi-
3~ 't'WV fLev AOC~PCUV xocl. fLe:yOCACUV 7to't'lXfLwV 't'a fLev XWfLoc't'lX fLOCxpav unile în mare pînă la o depărtare ce variază proporţional cu repeziciunea curen-
cruV(O"t'IX't'OCL 't'a 3e 7tOCpa 't'~v X€PO'ov EO''t'LV &.YX~~lXelj, 't'WV 3' EAlIt't"t'OVCUV
• a-
\ , ., , , \ ~ , (.). 'l. \ I
tului. 8. Mărimea bancului despre care am pomenit, cantitatea importantă de 20
16 XIXL 7tpq:CUC; pe:oV't'cuv 7tIXP IXU'tOtC; 't'ct.C; e:~0'1-'01\1X~ O~ LVe:C; O'UV~O"t'OCV't'IXL. pietre, lemne şi pămînt ce o aduc fluviile e verosimilă şi ar fi o naivitate să ne
7. fLOCA~O''t'OC O'lXO"t)AOV y(ve:'t'lIt~ 't'oiho xoc't'a 'tac; 't'WV ()fL~pCUV t7t& cpopoc~' mirăm de ea ...
\ _\ , , , - . 'e ' '1> "
XlIt~ yct.p 't'Ot 't'UX ov't'X 't'o't'e: 't'cuv pe:L pCUV, e:7te:~oOtV e:7tLXpllt't''tJO'CUO'L 't'ou
, - IV, 45, 10. După ce au mai năvălit 9 şi galii lui Comontorios, [bizantinii]
au ajul1s la o nespus de mare încurcătură.
XOfLOC't'o.; xoc't'a 't'~v dO'~OA~V, 7tPOCU60UO'L 't'ov XOUV d.; 6OCAlIt't"t'lItV E7tL IV, 46, 1. Aceşti gali îşi părăsiseră ţara împreună cu Brennos. Scăpînd 26
't'oO'oihov i:>0''t'e: 7tp0'; A6yov txocO''t'OU y(ve:a6l1t~ 't'~v &.7t60"t'lItO'LV 't'~ ~(cţ din nenorocirea de la Delfi 10 şi ajungînd pînă la Helespont, n-au trecut în Asia,
20 't'WV EfLm7t't'Ov't'CUv Pe:ufLoc't'CUV. 8. 't'(j) oe fLe:y€ee:~ 't'lj.; 7tpoe:~p1')fL€v'tJ.; ci s-au stabilit acolo, fiindcă le-au plăcut locurile din jurul Bizanţului. 2. După
't'lIttvLOC'; XOCL XlIteOAOU 't'cj) 7tA~ee:L 't'WV dO'cpe:pOfL€VCUV AWCUV xlXt ~UACUV ce i-au învins pe tra,ci şi au aşezat reşedinţa regelui la Tylis 11, i-au pus pe bizan- 80
xocl. ylj~ 07tO 't'WV 7tO't'ocfLWV ou3lXfLW'; &mO"t''tJ't'€ov - e:G'tJ6e:.; yap ••• tini într-o primejdie cumplită. 3. La început, cu prilejul incursiunilor [în teri-
toriul Bizanţului], făcute de Comontorios, primul rege al galilor, bizantinii
IV, 45, 10. IIpoO'e:mye:vop.€VCUV 8e rlltAIX't'WV ocu't'o'1:.; 't'wv 7te:pl plăteau trei, patru, uneori chiar zece mii de piese de aur 12 ca să nu le pustiască
KOfLOV't'OPLOV d.; 7tiiv ~AeOV 7te:PLO''t'OCO'e:CU~. ţara. 4. In cele din urmă, fură siliţi să plătească un tribut anual de optzeci de
26 IV, 46, 1. OO't'O~ 3'ex(v1)O'ocv fLev &fLOC 't'0!'; 7tepl. Bp€vvov tx. 't'lj.; talanţi 13, pînă la [urcarea pe tron a lui] Cavaros, pe timpul căruia regatul lor 86
otxdocc;, 3~occpuy6v't'e~ 3e 't'OV 7te:pl ~e:ACPOUC; XLv3uvov XOCL 7tlltplltye:v6- a fost distrus, iar galii, biruiţi la rîndul lor de traci, fură nimiciţi pînă la unul l4•
fLe:VOL 7tpO.; 't'OV 'EAA~O'7tOV't'OV, dc; fLev 't'~V 'AO'(ocv oux e7te:poc~w6"t)O'ocv, 6 Aproximativ 167 km. Cifra aceasta este desigur exagerată. Cf. Arian, Descrierea călă­
OCU't'OU 8e XOC't€fLe:LVOCV O~a 't'O Cp~AOXCUpljO'oc~ 'torc; 7te:p). 't'O Bu~ocv't~ov toriei In jurul Pontu/ui Euxin, 24, 2, care indică o cifră mult mai apropiată de realitate pentru
" \ , -e - ,
't' 67t0~';. 2. O~ xoc~ x.poc't'1')O'OCV'tEC; 't'cuv • pcţXCUV, xoc~ XOC't'ocaxe:uocO'lXfLevOL
, distanţa de la Histria la gura SI. Gheorghe.
7 Formarea unui fel de dig izolator, între gura SI. Gheorghe şi gura Buazului, a contri-
30 ~OCO'(Ae:LOV 't'~V TUAW, d.; OAOaxe:p1j x(vouvov ~yov 'tOO'; Bu~ocv't'(ou,;. buit la decăderea Histriei, in secolul al III-lea i.e.n., deoarece a făcut să scadă treptat traficul
'1. '1' , , \' -, 6'1> , - - , K maritim. Pentru toată problema vezi Pippidi, Contribujii, p. 17 .
3 • xOC'tOt fLl;;V OUV 't'Ot~ OtpXOt~ e:v 't'OCL'; ecp oOL~ lItu't'cuv 't'lItL'; XIX't'OC OfLOV- 8 Cf. Strabon, 1, 3, 7.
't'0PLOV 't'ov 7tpw't'ov ~OCO'LAe:OO'IXV't'IX, owpoc OLe:'tiAouv ot BU~OCV't'LO~ I In cadrul marii migraţii din anul 280 te.n.; cind celţii inundă Balcanii (ef. Trogus

o~MV't'e:c; &'va 't'P~O'XLALOU~ XIX). 7te:V't'OCX~ax~A(OU~, 7to't'e oe XIX). fLUP(ou~ Pompeius, XXV, 2-3).
10 In timpul atacului galilor asupra sanctuarului din Delfi, a avut loc un cutremur
XpuO'ouc;, Ecp'(j) fL~ xoc't'occp6dpe:w 't'~v XWPlltV lItu't'wv. 4. 't'€AOC; 8'evllty- de pAmint şi o furtună puternică, ceea ce a contribuit la infringerea lor (279 t.e.n.). Resturile
35 xoca6'tJO'ocv oy80~xov't'OC 't'OCAOCV't'OC cruYXCUp1jO'IX~ cp6pov 't'eAe:tv XIX't"EVLOCU't'OV armatei s-au impărţit în trei grupuri, care s-au aşezat apoi in diferite regiuni (Asia Mică,
" e:~C; , KIXUOCPOV,
' , ,,. 'l. '6 l ' (.). 'l.' ~l' ,-
Serbia, Tracia). Cf. Trogus Pompeius, XXXII, 3, 6-8.
e:cu.; e:cp ou xoc't'e:I\U 1) fLl;;v 1') tJIXO'~I\e:~OC, 't'0\ OI;; ye:VOC; OtU't'cuv 11 Nu se cunoaşte exact locul regatului cel tic din Tracia (poate Tulovo de astăzi), care
E~e:cpeOCp1') 7tiiv, &7tO epq:xwv ex fLe:'t'OC~OAlj~ e7t~xpllt't'1)6tv. 5. ev ot.; a fost infiinţată în anul 278 te.n. Cf. şi Trogus Pompeius, Prologul, XXV. Pentru o even-
tuală influenţă a noului regat in Dobrogea, vezi datele toponomastice la Vulpe, Dobroudja,
p. 84-85.
18 Stateri de aur.
18 Aproximativ 24000 stateri de aur.
14 Evenimentul pare să fi avut loc către anul 218 te.n.

11*
 164 POLIfIlU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 166

XOCLPOLC; ... e
U1tO \ -
'>WVI
tpOpWV mE:~OUfLE:VOL 't'0 fLE:V 1tpw't'ov e1tpe:crr'E:UOV
,... , \, - " fJ.. '
1tpOC; 5. în acest răstimp, bizantinii - copleşiţi de biruri - trimis eră întîi o
't'00C; "EAA'~VOCe;, ~E:6(LevoL crtpLCH ~o"Y){k~v XOC~ aUr;( 0p"IJye:~v ele; 1"00C; delegaţie în Grecia, ca să ceară ajutor şi bani în primejdia care-i ameninţa.
-
1tE:pLE:a't"w't"OCe; , 6. 't"WV
XOCLpOUC;. - oE: <:-\ "'1'
1tl\eLa'tWV '\
1tOCPOI\LYWPOUV'>WV I ,
E:VE:- 6. Fiindcă cei mai mulţi greci le nesocotiră cererea, bizantinii au fost siliţi să
pună o taxă de trecere pentru cine voia să intre în Pont.
, ' 6 '
XE:Lp"lJaocv OC1tocvocyxoca enec; 1tOCPOCYWYLOC"e:W ,OUC; E:Le; "toV 1;.' " 1 n'onov IV, 47. 1. Ctnd bizantinii au impus o taxă pentru mărfurile exportate din
li

6 1tA€ov'tocC;. Pont - obligaţie grea şi supărătoare -, acest lucru a fost socotit de toţi o
IV. 47, 1. Me:yocÂ'Y)c; 8e: ye:vOfL~V"lJC; 1"1)C; &ÂuaL,>e:AeLOCC; XOC~ 8uo"xP"IJa- năpastă. Toţi corăbierii ii învinuiau pe rodieni, fiindcă erau crezu ţi pe atunci
't'(OCC; 1taaLV €X 1"0i) 't'€AOC; 1tPOCffe:W 1"OUe; Bu~ocv-r(ouc; '>wv ~~ocyo[Le­ stăpînii mărilor. 2. Iată pentru ce s-a iscat războiul dt-spre care vom istorisi acum ... 10
IV, 50, 1. Bizantinii se luptau la început cu străşnicie ...
vwv tx 1"0i) II6v1"ou, 8ewov ~YOUV1"O, XOCL 1tocv1"ec; EVe:XOCAOUV ot 1tAO~- IV, 51, 9. Cind se viizură înşelaţi în speranţele lor, fiind din toate părţile
...>'6 [LeVOL 'taLe; - 'P~' 0:-' 1"0\ ooxeL'J
OoLOLe; OLOC o:- -'t'OU1"OUe;
, , -
1tpoeO"'t'OCVOCL ,
1"WV XOC1:' OC apăsaţi de urgia războiului, bizantinii au căutat să iasă cu faţa curată din această 15
10 eOCAOC't"'t'OCV. 2. e; 00 cru/:~"IJ tp:aocL 't'O 'Tt'JAe:[L<O'J, U'Tt'ep oi) 'JU'J ~[Le:tc; situaţie.
iO'1"ope:î:v !l~ÂÂo[Lev. IV, 52, 1. Cînd Cavaros, regele galilor, veni la Bizanţ, făcîndu-se mediator,
IV, 50, 1. at Se: BU~OCV't'LOL '>0 !lev 'Tt'pw't'ov eppw(L€v<oe; €1t0- s-a străduit din răsputeri să pună capăt războiului 15. Iar Prusias şi bizantinii
i-au primit îndemnurile le. . . 20
A€fj.ou'J . • . VIII, 22 (24), 1. Cavaros, regele galilor stabiliţi tn Tracia, avea o fire vred-
IV, 51, 9. Oi ~E: Bu~ocv'not 1:'&v O'tpE:'t'€p<ov eÂ1tL8<ov Et.jJe:UO'!l~vot, nică de un rege şi era mărinimos. 2. El îi făcea să fie foarte siguri pe nt;gustorii
16 1"<îl 1tOAe!l~ 1tO'Jouv-re:C; 1tOC'J't'ocX 66e:'J, e~ocy<oy~'J 1tE:pLe~Âe:1tOV e:oO"X~­ care navigau spre Pont şi a adus mari servicii bizantinilor în războiul lor cu
[L0'JOC 't'&'J 1tpocY!loc't'wv. trucii şi cu bitinii. 26
IV, 52, 1. Kocuocpou 8e: 't'ou 't'&'J rOCAOC't'&v ~ocaL€WC; 'Tt'ocpocyevo- XXVI, 6, 12. In tratat 17 fură cuprinşi, dintre domnitorii mărunţi din Asia ...
13. iar dintre cei din Europa, Galatos sarmatuI 18 ••••
[L~'Jou 7tpOC; Bu~oc'J't'LOV, XOC, cr1toua&~ov't'oc; 8tOCAUO'OCt 1"0'.1 1t6Âe:fj.ov xoct XXVI, 9, 1. Cind sosiră 11 delegaţii din Rodos, senatul le ascultă declara-
OteX OV't"OC; 't'OtC; XslpOCC; tpLAO'rL!l<OC;, cruve:zwp"lJO'ocv ,>orc; 1tOCpocxocÂOUfj.eVOLC; ţiile şi amînă răspunsul. 2. Veniră şi dardanii 20 şi vorbiră despe mulţimea 80
20 g '>E II p OUO'LOCC; oC 't"t BU~OCV'>LOL. . . bastarnilor, despre trupurile lor mari şi despre îndrăzneala lor în lupte j 3. dădură
o
VIII, 22 (24), 1. "O'>L Kocuocpoc; ~OCO'LÂe:UC; '>&'1 €V 0p4X1) rOCÂoc- lămuriri despre alianţa dintre Persells şi galati, spunind că se temeau de acesta
't'&v ~OCO'LALXOC; (J7tOCpX<Ov 't'n tpoae:t xoc, [Le:yocÂacppwv, 1toÂÂ~V !lE:V mai mult dedt de bastarni şi de aceea cereau să-i ajute; 4. iar tesalienii care 35
erau de faţă au confirmat şi ei prin mărturia lor spusele dardanilor şi au cerut
&mpocÂE:LOCV 1tocpe:O'Xeuoc~€ 1"OrC; 1tpoO'1tÂeOUO'L 't'&V ~[L1t6pwv de; 't'OV II av- să fie ajutaţi. 5. Senatul a hotărit să trimită pe ciţiva carc să vadă cu ochii
'>0'1, 2. (Le:yOCAOCC; SE: 1tOCP€LXE'>O Xpdocc; 't'ore; Bu~ocv't'Lmc; €V 't'o~c; 1tEP~ lor, spre a fi martori ai celor relatate. 6. Şi pe dată au hotărît să-I trimită pe
25 't'OUC; I 0• pq.XOLe;
- XOLL'B6 L UVOue;\ 7tOl\efLOLe;.
"'I' Aulus Postumius, împreună cu cîţiva tineri. 40
XXVI, 6, 12. rrepLe:A~tpe"IJO'OCv aE: ,>oc~c; O'UV6~XOCLC; 1"&V !lE:VXOC1"Ot
't'~v 'AO'tocv oU'Joca,>&v. . . 13. 't'wv oe: xoc't'Ot EO(6)7t"IJ'J rOCAOC't'OC; o
1:oc pfj.oc't'"Y) e;. . .
XXVI, 9, 1. "O't'L ~ O'UVXA'IJ't' aC; , 1tocpocye'JofL€VWV 't'&v tx 't'1jc;
30 'P6oou 1tpeO'~e:U1"&v, OLocxouO'ocaoc 't'&v A6yw'J u7tE:pe6e't'o 't'~v &1tOXPLO'W.
2. ~xav't'wv OE: '>&'1 ÂOCPOOCVLWV xoct 1te:pt TOU 1tÂ~60uc; -r&'J BocO''t'ocp-
VWv xcd 7te:pl 't'OU fLe:yteouC; ,>&1,1 &vSp&'J xocl 't'1jc; EV 't'oic; XLv8Uvmc; 16 Văzînd situaţia grea în care se afla Bizanţul, ultimul rege celt de la Tylis a intervenit
-r6Âfj.'Y)e; E~"f)'(oufLt'Joo'J, 3. XOC~ OLOCO'OCtpOUV't'oov 1te:PL '>1)C; nepO'€We; XOLVO- ca mediator, de frică, probabil, de a nu pierde tributul plătit de vecinii săi greci. Pentru
natura raporturilor dintre celţi ~i bizantini, care aruncă o lumină concludentă asupra rela-
1tPOCYLOCC; XOC~ 't'&V rOCAOL't'&V, xocl tpocO'xav't'wv 't'ou't'ov &ywvtaV fLaÂAOV ~ ţiilor pe care cetăţile dobrogene le-au putut avea cu aceiaşi celţi şi le-au avut in orice caz
31i -rouc; Boccr't'ocpvocc;, xext aLOc 't'oci)roc oe:ofj.ev<ov O'tpLO'L ~0'l)6e:~v, 4. 1tOCp av- cu diferiţi dinaşti traci, vezi observaţiile lui Pippidi, Contribuţii, p. 2{"-26.
le Pacea 8-a incheiat in anul 219 te.n. cu condiţia ca Prusias 8i1 restituie teritoriile
't"OO'J oe: xocl 0e:-r't'IXAWV XlXt O'uvem!loc't'UpLOU'J't'WV 't'oic; ÂOLPOOCVLOLC;, XIXL lua te de la bizantini, care se obligau să nu mai perceapă taxe de trecere.
7tOCPOCXIXAOUV' ,
>ooV XOCL" ,>OU'>OO'J e1tL !-,o'
, , (J.
Y'e
) eLlXv, 5"0:-
. E:oo~e: - Q'uyx A''Y)'t'<p
t: '>'ţ) 17 Tratatul de pace dintre Eumenes II, Ariarathes V ~i Prusias II, pe de o parte, ,i
Pharnaces cu Mitridate al Anneniei de cealaltă parte, incheiat in anul 179 te.n.
1te:fj. 'foc L 't'WOCC; 't'OUC; OCU't'01t't'OCC; E:aofLE:vouC; 't'wv 1tpoaocyye:I\I\ fLE:Vwv. 6.
',1. ' I " , I - "'1"'1 O I
18 Menţiunea acestui şef sarmat arată el sarmaţii au trecut Donul, probabil încâ din
xoct 7tOCPOCIJ't'LXOC xoc't'occr't'~aocv't'ec; AOAOV n oO''t'OU[Lwv S:~OC1tE:Q''t"€LAOCV, xocl secolul al III-lea î.e.n., ,i a-au rAspindit spre vest.
19 In anul 175 te.n. Cf. Titus Livius, XLI, 19,4 şi Apian, Macedonia, 11,1.
40 auv 't"o,j,,'P 't"(V~C; 't"WV VZoov. lO Cf. Titu! Liviu!, XL, 57, 5.
 166 POLII3IU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 167

XXIX, 9, 12.... {; o~ -rou (.L~ oouv~~ mxv-r~ 7tOC9ErV x~t 7tav XXIX, 9, 12. '" Acesta însă era de acord să ~'uporte orişice şi să treacă
{)7tEp~OErV \)7tZf.LEVEV. &.xoAou9wc; oe
't'ou't'otc; IIEpO'Euc; xlXt '10: 7tpOc; peste toate, numai să nu dea ceva. Ca urmare, Perseu [s-a purtat la fel]
faţa de gali 21 şi faţă de Genthius.
rlXAIX't'lXc; XlXt -rO: 7tpOc; re'mov.

FRAGMENTE DIN CĂRŢI NESIGURE

RELIQUIAE EX INCERTIS LIBRIS.
Fr. 102. Re t r a ger e. Să avem o retragere asigurată, pentru cazul că li
li 16 (16). 'A v IX o P o f.L ~] &.VIXOPO(.L ~ y(vo~-ro, XeL O'CPIXAAO(- vom fi !nfrînţi... Astfel acţiunile cele mari se prăbuşesc din pricina neso-
"
(.LE9IX. • • Ol)'t'W 7tlXp , Ol\tywv
, '\' ''\ '\
O'CPIXI\I\E't'IXL 't'1X" (LEYLO"t'IX 7tpIXY(.LIX't'WV
,- 't'wv cotinţei conducătorilor... expediţia 22 lui Lisimah împotriva lui Dromichaites,
~yol)(.Levwv &.xptO'(~ ••• ~ 're AI)O'L(.L&.XOI) O''t'plX't'dlX Oto: 't'~c; 0pcfx'Y)t:; regele odrisilor 23, in Tracia şi multe alte greşeli asemănătoare.
~7t~ dPO(.LLXIX('t''Y)V 'IOV ~IXO'tMIX 't'WV ·OOPI)O'wv, XlXt 7tOna o~ 't'ou't'Ott:;
~'t'eplX 7tOCPOC7tÂ~O'tlX.

Il Cf. Titus Livius, XLIV, 26,2.

II Cf. Diodor, XXI, 12,1.
II Odrisll sint confundaţi aici cu geţii de la nordul Dunării. Pentru o altă interpretare
n pasaj ului vezi C. Daicoviciu, Ţara lui Dromichaites, în EmMkkiiny" Kelemen Lajo8, Cluj -
Bucure~ti, 1957, p. 180-181.
 XLIII. AN n N l' M O l' XLIII. P SEU D O - S C Y 1\1 N O S
(1: K l' M N O l' X lOr n 1: <l> E P E T A Il

Scymnos s-a n1lscut tn Chios şi a tr1iit tnainte de Apollonios din Rodos,

aproximativ între anii 250-180 î.e.n. El a scris tn proză o Periegesis a celor
trei continente cunoscute pe atunci. Din această lucrare ni s-au păstrat numai
cîteva frinturi. tn ultimul pătrar ai secolului al II-lea i.e.n. sau in primii ani
ai secolului I, un autor anonim a alcătuit o Periegll$is in 980 de versuri
iambice, închinată lui Nicomedes din Bitinia. Această operă, fiind greşit
atribuită geografului Scymnos, este citată de obicei sub numele de Pseudo-
Scymnos.
Ediţia: GGM, I, p. 196-237 şi Diller Aubrey, The tradition of tlle Minor
Greek Geographers, Oxford, 1952.

nEPlHrH~I~ DESCRIEREA PĂMÎNTULUI

664-665 T~'J ,jm:p&vw xwpoc'J ~e !-L€XPL 't'ou ITo'J'nxou 664-665. Ţinutul mai de la nord 1 pînă la Istrul
5 "IO''t'pou 7tocpex't'e;(VOUO'L 0p~xe.:; 'Je!-LO!-LEVOL ••• pontic este locuit de tracii care se întind de-a lungul [fluviului]. .. 5

718-721. După acestea 2, vine Pontul a cărei aşezare

718-721 Me't'tX 't'oclhoc o'~O'W b fl6no.:;, ou o~ 't'~'J (:)tcm
o descrie Demetrio9 din Callatis 3
o KOCAAOC't'LOC'JO':; O'uyyp&cpw'J l\."f)fL ~'t'PLOC:; 720 şi se pare că el s-a informat cu foarte multă grijă.
720 ~oLxe'J ~7tL!-LeAeO'TOCT(i)C:; 1tE1tUO'!-Le\loc:;. Noi vom înfăţişa pe rînd şi în amănunţime locurile acelea ...
Ko::t'tX fL€POC:; OCUTOU TOU'; 't'onoue:; OLE:ţLfLE:\I.
728-796. Urmează promontoriul Thynias cu un port prielnic, 10
10 728- 796 Eh' eUAL!J.e\loc:; &xpoc O1)'J<xn't'EL 0U'JL<XC:;, locul cel mai de la margine al Traciei, ocupat de aşti "
730 iar după el se află oraşul imediat vecin Apolonia.
't''iic:; 'AO''t'tx'iic:; 0p~x"f)C:; U7t&PX ou O" ~ax<X't'"I'), Cu cincizeci de ani inainte de
730 !J.E6' ~'J 7t6ALe:; tO''t'L crU'Jopoe:; 'A1tOAA(i)'JLOC' domnia lui Cirus 5, au fundat oraşul acesta
TOCUT"f)V oe 7tp0't'e:pov ~Te:O't nev't'~xovTOC 7tOU milesienii, venind [din patria lor] în aceste locuri; 15
xTL~oUO'L 't'lic:; Kupou ~OCO'LAdocc; 't'~\1 r:OAL\I căci ei au trimis cele mai multe colonii din Ionia 8
15 de; TOUe; T01tOUe; ~Ae6v't'e:e; d MtA~(jLOt . 735 în Pont, pe care îl numeau mai inainte « neospitalier »,
... I
1tI\ELO"t' , I
OCC:; OC7tOtXLOCC:; \. ~
yocp E~
'1 (i)\lLOCC:;
I
1 De la Bospor Inainte pe malul sting al Pontului.
735 ~O''t'eLAoc'J de; TO'J il 6',1-.0',1, 8'.1 1tPLV &~e'Jov 8 După localităţile din Propontida şi Bospor.
a Demctr'ios se n~scuse, probabil, in Odessos, dar primise mai pe urmă cetăţenia oraşului
Callatis. Cam pe la anul 200 1.e.n., el a scris in versuri Despre Asta şi Europa (20 de cărţi)
In care înfăţişa istoria oraşelor de pe coasta Pontului Euxin, în ordinea lor geografică. Această
operă Intinsă a fost una dintre cele mai bune scrieri .de geografie şi etnografie asupra ţinuturilor
amintite. Autorul avea o concepţie proprie şi îşi luase informaţiile din izvoare directe
(vezi RE, IV, col. 2806-2807, şi M. Rostovţev, Skythien ulId der Bosporus, 1, Berlin,
1931, p. 27 şi urm). .
4 Regiunea locuită de tracii astai, intre oraşele Apolonia şi Perint.
• Cirus a domnit intre anii 559-529 te.n.
a Numai puţine colonii - cum slnt Heracleia pontică, Chersones, Mesembria şi Callatis
- sînt de origine doricâ.
 170 PSEUDO-SCYMNOS
8LOC 't'OC~ Em6€ae:L~ Ae:y6fLe:vOV 't'i:lv ~ocp~eXpcuv
7tpoa"1)Yop(lX~ ~7to( "1)O"IXV e:oţdvo\) 't'UXe:~v.
7te:pt 't'~v D7tWpe:LXV 8e 't'OU XIX.AOUfL€VO'J
ArfLou 7t6AL~ ~O"'t'~ Ae:YOfL€V"1) Me:a"1)fL~pilX,
6 740 't''7i 0pcpdeţ re:'t'LX'7i "t'E: O"UVop(~oualX y~'
KOCAX"1)86vLOL 't'IXU't'"1)V 8e Me:ylX.pe:!~ 't" cj)XLaIX.V
6't" ~7t~ ~xo61X~ ÂlXpe:!O<; ea't'plX't'e:oe:'t'O.
AtfLo~ fL€yLa't'ov <8'>~0"'t'w \~)7tep lX'h~v ()pO~,
't'Cjl KLALXL TlXop~ 't'o fLeye:6o~ 7tpoae:wpe:p~e;
10 745 't'n 't'e: xcc't'oc (.L -YjxoC; 't'i:lv 't'67tcuv 7tcxpe:x't'eXae:t'
(ho yocp Kpo~o~cuv 't'i:lv Tt IIov-t'Lxi:lv lSpcuv
ClXPL 't'i:lv ' A8pLCX't'LXi:lV 8Le:X~eXAAe:L 't'67tcuv.
('08"1)0'0'0<;, 7t6AI.C;) MLA~aLoL
x't'(~ouaLV ' AO"t'UeXyYJC; lS't" ~PXe: MYJ8(cxc;'
16 750 0pifxcxe; Kpo~o~ouc; ~v XUXA~ 8' cxOn-Yje; ~Xe:L.
( ÂLo\lua61tOAL<;) 1tpi:l't'ov &VO(.LcX~e:'t'O
Kpouvot 8LOC 't'oce; 't';;W tyyuc; 6M cuv expuae:L<;'
ÂLoVUaLIX.XOU 8e 7tpoO"7te:a6v't'o<; (S(j"t'e:pov .
ex 't'-Yj<; 6cxMnYJ<; 't'o!<; 't'67tOLC; &yeXAfLCC't'O~,
755 ÂLOvu0'6noALv AeyouO'L xl. YJa~vlX' neXALV.
'Ev fLe:6op(OLC; 8e 't'~c; Kpo~o~cuv xcxt ~x\J6i:lv
XWPIX.~ (.LLyeX81X'; ·'EA).,YJVCX<; otxYJ't'oc~ ~Xe:L.
(BL~WV"1) 1t6A',C;) q>cxa(v 't'tve:c; (.Lev ~cxp~eXpcuv,
't'LVeC; 8' &1tOLXOV ye:yovevlX.L Me:aYJ(.L~p(IX';.
26 760 (KeX)"ACC't't<; 7t6AL ~) . 765
OC1tOLX(CC <'t'i:lv> <H PCXXAe;cu't'i:lv ye:vo[J.€v"1)
XIX.'t'oc Xp"1)0'(.L6v· lx't'LO'cxv 8e 't'lX.u't'"1)v ~V(XIX.
't'~v Mcxxe:86vcuv &pX~v 'AfLuv't'CX~ 7tIltP€M.~e:v.
(TO[J.€OL 7t6ALe;) Cl7tOLXOL ye:V6(.Le:VOL MLA"1)O"(CUV,
30 765 Ono ~xu6i:lv XOXAtp <8e ne:pt> o!xOO;;.e:VOL.
("IO''t'poe; 7t6ALC;)
OC7tO 't'ou 1tO't'IX(.LOU ).,cx~ouO'cxv <"IO''t'pou 't'oiJvo(.Loc>.
M,A ~O'LOL x't'(~ oua", ~vh,:x ~xuei:lv
-l _____
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 171
din pricina 7 atacurilor săvîrşite de barbari.
Iar apoi i-au dat numele de (\ ospitalier ».
La poalele muntelui cu numele de
Haemus se află un oraş zis Mesembria,
740 care vine tn imediata vecinltate a ţinutului getic şi tracic. 6
Acest ora~ a fost colonizat de megarieni şi chalcedoni,
pe vremea cînd Darius a pornit cu război impotriva sciţilor 8.
Deasupra oraşului se ridică, foate tnalt, muntele Haemus,
asemănător, ca mărime, lungime şi extÎI~dere a locurilor,
745 cu [muntele] Tauros din Cilicia. 10
Căci el se intinde din ţinuturile crobizilor pontici
pinii. tn regiunile adriatice.
. .. [Urmeazl] (ora~ul Odessos), tntemeiat de milesieni
pe vremea ctnd domnea tn Media Astiages'.
750 Acest [oraş] are tn jurul sAu crobizi traci. 15
Dionysopolis s-a numit la inceput
Crunoi, din pricina izvoarelor din apropiere 10 ;
dar mai tîrziu fu aruncati din mare pe ţărm
o statuie a lui Dionysos
755 şi [locuitorii] i-au spus apoi Dionysopolis. 20
La hotarele crobizilor şi sciţilor
meleagurile [de acolo] au ca locuitori greci amestecaţi.
(Oraşul Byzone). Unii spun că a aparţinut barbarilor, 11
iar alţii că a luat fiinţă ca o colonie a Mesembriei.
760 Oraşul Callatis a fost 26
o colonie a heracleoţilor li, ce apăru la porunca
datli de un oracol 18. (Heracleoţii) au tntemeiat-o pe vremea cînd
Amyntas 1& a preluat domnia peste macedoneni.
Oraşul Tomoi a fost o colonie la a ntilesienilor.
In jurul lui, din toate plrţile, se află Bciţi. 30
Oraşul IstroB
şi-a luat numele de Istros de la fluviu.
L-au intemeiat 16 milesienii, pe vremea cind
? CI. Strabon, VII, 3, 6.
I In anul 514 te.n.
I Astiage a domnit probabil Intre anii 584-550 te.n.
10 Vezi Vulpe, Dobroudja, p. 66.
11 Adică crobizilor, vezi Vulpe, DobrOlJ,dja, p. 64-65.
11 Locuitorii din HeracJeia ponticll (Bitinia); aceasta era o colonie a Megarei prin
intermediul Bizanţului.
11 Probabil sanctuarul de la Delfi, vezi D. Pippidi, lnscriplion oraculaire de Callalis,
In ~ Bulletin de Correspondence HeUenique 1, LXXXVI (1962), p. 520.
u Amyntas 1, care a domnit cam între anii 546-498 t.e.n.
11 lntemeiată probabil In secolul al VII-lea te.n., cam tn aceeaşi vreme cu Histria,
vezi I. Stoian, La cina pontica di Tomis, tn c Dacia " N.S., V (1961), p. 238-9.
18 Evenimentul acesta pare să fi avut loc cindva In secolul al VII-lea te.n., la o dată
greu de stabilit. Pentru c cronologia scurtă t (la finele sec. VI, după Scymnos), vezi S. Dimitriu
şi M. Coia, La ceramiqUl! arc/ia(qUl! el les debuta de la cit~ pontique d'Histria, in c Dacia t, N.S.,
II (1958), p. 78 şi 118, iar pentru c cronologia lungll. (657/6 t.e.n., după Eusebiu), vezi
P. Alexandrescu, Autour de la fondalion d'Histria, în t Studii clasice t, IV (1962), p.64-66.
 172 PSEVDO-5CHIXOS IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 173

d~ 'r1)\1 ' AO"(IX\I O"'rplÎnuf.L1X 8~e~1) ~lXp~tXPWV armata sciţilor barbari a trecut 'n Asia,
770 'ro K~f.Lf.Lep(ou~ o~(;)xov ex 'rou BOO"1t'6pou. 770 urmărindu-i pe cimerieni, care fugeau din Bosfor 17
("I<r'rpo~ 1t'OTIXf.L6t;)
Fluviul Istru
vine din ţinuturile care se află Ia apus
eX7tO 'r(;)\1 <f.Lb> t<r7teplw\I 'r67tWV xlX'repx€"'C'oc" şi se varsA prin cinci guri 18. 1)
6 'rY)\I eK(3oA1)\I 7tene: M6f.LOCO"~ 7tOLOUf.Le:\lO~, El se desparte in douA şi curge [cu un braţ] spre Adriatica 19.
oU(jc\l oa: 1te:pt axL~6f.Li\lo~ e:t~ "'C'~)\) , AOPLIXV' 775 Desigur este cunoscut pîni In ţara ceIţiIor.
775 eXf.L€Ae:L oe f.L~XPL 'r~~ Ke:A'rLX~~ Y~Vc.:,<rxe:'rIX~, El rămtne acelaşi [ca debit] in tot cursul verii;
XIX~ 'rCji O€?e:L 'rov 1t'tXnlX OtlXf.Levwv Xp6vov'
Intr-adevi!.r, sporeşte iarna, umfitndu-se
din pricina ploilor, iar vara 10
Xe:.tf.L(;)VL fLev yap 1X~;e:'rIX~ 1tÂ'YJPOUf.Le:vo~ din pricina zăpezii. Căci - precum se spune-
10 "'C'oi:.:; YLVOf.L~VOLt; ()f.L~POLO"LV, ev oe "'C'Cji 6epe:t 780 [fluviul] creşte datoriti gheţurilor ce se topesc neîncetat,
eX1tO 'r~t; Xt6vo~, C>~ eplX(j~, t1tLPPU(je:L~ iar volumul apelor pe care le poartă rămlne mereu acelaşi.
780 'r(;)V 'r1)KO/4evWv 'te: AXf.L(3IÎvwv eXd 7tlÎywv Se povesteşte că are in mijlocul lui multe insule 16
'rO pe:i:Opov e;(1)<rLV W<rIXO'rW':; t<rov. mari. Dintre acestea, una aşezaU. Intre mare
~l.
785 ,i gurile lui nu este mai mică 10 decit Rodos
€Xe:L
"
or:; XIX~ \l1)crout; &\1 OC\)'r~ Ke:tfLr:;\lIX~
" , t - L
9i se numeşte Peuce, din pricina unui lnsemnat numir
16 1toÂÂCÎ.:; 're: KIXL f.LtrIÎAOC':; /4tr€6e:<rLV, W.:; A6î'o~, de pini. Apoi după ea - tn mare-
&'01 ~ f.Le:'rIX;U T~~ 6IXÂCÎn-1)~ XE:L{l&V1) e a~ezaU insula lui Ahile u. 20
785 KIXL T(;)V <rTOf.LIÎ'rWV oox ~M' eÂCÎn-wv /4€V 'P6aou [Insula] are o mulţime de plisări domestice
n€Ox1) O€ ÂeY€'rIXL OLa "'C'o 1tÂ:rj6o.:; &v lX€L 790 ,i oferă celor ce vin acolo o privelişte vrednici!. de un loc sfint 22.
De pe ea nu poate fi văzut uscatul,
7t€UX(;)v' ~1te:t6't oihw.:; (le:.'r' IXU"'C'~\I 1t'e:ÂIXYLOC de~i se află - faţi!. de pimlntul ce-i stA tnainte - la o depi!.rtare
20 , AXLAA€WC, ~ v~(j6.:; <ecr'n> Xe:Lfl.&V1). de numai patru Bute de stadii 13, cum scrie Demetrios t4. • • 26
~Xe:L oe 1t'Â:rj6o.:; xe:.Lp61)6e:c, bpvewv [Aceşti] traci ,i bastarni sînt veniţi aici BI din alte părţi .•.
790 6€ocv te:P01t'pe:1t~ 're:. 'rOtc, eXepLXVOU/4€votc,. 795 Fluviul Tyras
ou, oUVIX'rOV
Il> ,"
e:<rT g,'j7te:tpOV lX7to
, l ,
'rIXU·t"l)C, lll> -
LOe:tv,
xIXLm:? eX7te:xoo<r1)':; (j'rIXOLOC 't-Yjc, X~)PIX':; &7tO 842-844. Primii [locuitori] de lingi!. Istru sint carpizii,
26 't'e:'rplXx6m' wc, o~ auyyptXepe:t Â'lJfL ~'rPLOC, •.. a spus Ephoros, apoi 8ciţii plugari, iar mai incolo
neurii, plnă tn ţinutul de asemenea pustiu din pricina gheţurilor 18. " 30
ep~xe:c, 're:. BIXMtXPVIXL ...' t7t~A\)Oe:C, •••
795 (Tupocc, 1t'o,:oc/46c,)
17 Către anul 613 t.e.n.
842-844 7tpc.:,'C'ouc, oe 7tlXpa 'rOV "I<r'rpov e:lvOCL KlXp7t(alXc, U Vezi Pliniu cel Bătrtn, nota 18.
11 Este o pll.rere greşitll., care apare la mai mulţi autori antici, fiind pusi!. tn legUmă
e:tp'IJxe:v "Eepopoc" e:!-re:v ' Apo"'C'-YjplX':; 1tp6<rw cu drumul .trăbltut de argonauţi pe Dunire, din Marea Neagri plni In Mediteranll., vezi
30 Ne:upouc, -re: /4~Xpt y-Yj.:; 7ttXÂLV ep~fl.o\) OLa 1ttXyOV' PIiniu cel BUrtn, nota 2.
10 Şi aceasti apreciere complet gre,ită 8I'atll. caracterul cu totul aproximativ al ştirilor
dE-spre gurile Dunbii inainte de eucerhea romană. CI. Bcolia la Apollonios din
Rodos, IV, 810.
11 Insula Leuee, vezi Arian, nota 30.
U Vezi Arian, nota 8i.
81 Aproximativ 74 Ion. Cl. Pliniu cel BAtrin, IV, 13 (27), 93.
14 Toată coasta tracici!. este descrisi dupi!. Demetrios din Callatis, vezi mai
sus, nota 3.
" In regiunea de la nordul gurilor Dunirii. Bastarnii a-au aşezat aici cAtre sfîrşitul
secolului III1.e.n. (el. Strabon, VII, S, 15 ,i 17 ~i Trogus Pompeiu8, XXXII, 3, 16). Vezi
discuţia la Vulpe, Dobroudja, p. 90 ,i urm. ,i Pippidi, Contribuţii, p. 20-1-
28 Cf. Ephoros fr. 158 (78).
 174 PSEUDO-SCYMXOS IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 175

853. - 860 VO[J.oc.or.J<oc.\ o E7t~Xoc.I\OU[.LE'J,

~ ,
~, ." , EU'jEt-""f)
, (.l. - 7!oc.VU,
,
853-860. Oamenii din [neamurile) numite nomade sînt foarte evlavioşi
6)\1ouSe e:T~ it[.L~UXO\l cX8~X+,(j(XL 7to-r'&v, şi,dintre ei, nimeni nu ar face vreun rău unei fiinţe însufleţite.
855 otxo<p6poc. S', c5J~ Etp"f)XE, xoc.~ GI.'t'OO[.LE\loc. 855 Ei îşi poartă casele [pe căruţe], cum zice Demetrios.
Si se hrănesc cu lapte, mulgind iepele scitice.
rOCAoc.XTL 't'(Xi:~ !:xue~xoc.~ 1'Tt7t'O[.LOAy(oc.L~ Trăiesc lăsînd să se vadă că întreaga lor agonisealli 6
6 ~(;;aw oe
't'~v 'rE X"y'O"~ \1 eboc.8e:oELZ 6-r<:s
, oc.7toc.V'
. , t'CllV 't'"Ylv
'li' .h (
şi legliturile de neam sînt comune.
XOLV"YlV v QI\"Ylv <O"Uv>oUO" OCV. [Demetrios] spune eli şi înţeleptul Anacharsis ~7
xoc! 't'ov O"O'<pov O' 'A VOCJ(OCPO"LV tx -rWV N O[.L:.cOLXWV 860 il-a nliscut între nomazi, care sînt cu mult cei mai cucernici
[dintre oameni).
860 <P"YlO"~v rEv~creoc~ 't'WV O"cp68p' EUO"E~EO"'t'OC-rCllV.
' 6-rIX.'t'ov ELVOU
.., <P"YlO"L OE~, 863-865. [Demetrios susţine] cli neamul cel mai vestit este 10
863 - 865 EUO""Yl[.L al sarmaţilor 28. Urmează cel al gelonilor şi în al treilea rînd
10 't'O ~IX.UPO[.L!lt-rWv XOCL -rwv rEA6:JVCllV XOC! 't'p(-rOV neamul aşa-numiţilor agatirşi 29 •••
't'O 'rwv ' Ayoc8upO"cuv emXOCAOU[.LEVO\l yevo.;.

11 Scit despre care tradiţia pretinde că a trăit pe vremea lui Solon; numele lui
apare la mulţi auton antici care îl citează drept model de intelepciune.
18 Vezi Polibiu, nota 18.
n Vezi Herodot, nota: 75.

_._--_."-- ---
 XLIV. M. T U L L 1 C 1 CER O N I S XLIV. C 1 CER O

S-a nll.scut la Arpinum in anul 106 i.e.n. şi a murit asasinat, în anul

lt3 t.e.n. Cicero a fost cel mai de seamă orator roman şi a contribuit mult la
formarea limbii literare latine. A scris discursuri, opere de popularizare In
domeniul filozofiei şi retoricii, precum şi 8crisori, care sînt un izvor preţios
pentru cunoaşterea epocii. Scrisorile către Atticus au fost scrise Intre anii
68-44 t.e.n.
Ediţii: M. Tulli Ciceronis Opera omnia edidit C.F.W. Mueller, Teubner,
Leipzig, 1878 -1905; M. Tulli Ciceronis, Ad Atticum epi3tolarum libri 8edecim
recensuit H. Sjogren, voI. III, Eran~s Forlag, Uppsala, 1932.

EPISTULAE AD ATTICUM SCRISORI CĂTRE ATTICUS

IX, 10, 3. ... Me, quem non nulli conservatorem istius urbis,
quem parentem esse dixerunt, Getarum et Armeniorum et Colchorum
l) copias ad eam adducel'p;: me meis civibus {amem, vastitatem in{erre
ltaliae?
IX, 10, 3.... Eu, care am fost numit de unii salvatorul şi părintele acestui
oraş, să conduc înspre el trupele geţilor, ale armenilor, ale colhilor? Eu să aduc 6
concentăţenilor mei foametea, iar Italiei prăpădul 1 ?
IMPOTRIVA LUI PISO

IN PISONEM 35, 85. Sanctuarul foarte vechi al lui Jupiter Sbelthurdus', care este
foarte venerat de barbari, a fast prădat de către tine [Pisa] 3.
35, 85. A te Jovis [S]velsur[d]i fanum antiquissimum barba-
rorum sanctissimumque direptum est.

1 Scrisoarea datează din luna martie anul lt9 l.e.n. Cicero incerca să medieze ÎntrlJ
Caesar şi Pompei şi arll.ta că nu voia să se alăture partidului senatorial, care strîngea aliaţi
şi trupe din toate părţile, inclusiv din regiunile noastre (vezi Apian, notele 52 şi 53).
I Forma U1{ru din ediţie trebuie lndreptată şi citită Sve/sur(d)i. Manuscrisele prezintă
forma Velsuri, sub care se ascunde zeitatea tracă Sbeltlmrdru. Pentru emendaţie ,i delpre
aceastll. divinitate, vezi, Klio., XVI, p. 283 şi Russu, Rei. dac., p. 107.
• L. Calpurnius Piso Caesoninus, guvernator al provinciei Macedonia in 57 -56 te.n.;
Cicero vorbise intr-un discurs din anul 56 (De provincii! coll8ularibru) despl'e abuzurile lui
Piso, care i-a rll.spuns. Acum este iarăşi rîndul lui Cicero să vorbeascll.. Discursul datează
din anul 55 I.e. n.

12 - e. 1414
 XLV. C. 1 U L I I C A E SAR I S
DE BELLO GALLICO
VI, 25, 1. Huius Hercyniae silvae, quae supra d~mons.trata .e~t~
latitudo novem dierum iter expedito patet j non emm ahter flmrl
5 potest, neque mensuras itinerum noverunt. 2. Oritur ah .~elvetioru~
et Nemetum et Rauracorum finibus, rect~que flum~ms Danub~l
regione pertinet ad fines Da~orum ~t ~nartlUm j 3. hmc se fle.ctlt
sinistrorsus diversis a flumme reglOmbus multa:umque gentlt~m
fines propter magnitudi~em att.in.g~t; 4 .. neq.ue qUl.squam est .hulUS
10 Germaniae, qui se aut adlsse ad lmtlU~ elUS sllvae d.lCat, cum dleru~
iter LX processerit, aut quo ex loco orlat?r ~c~eperl~; 5: multaqu.e m
ea genera ferarum nasci constat, quae rehq~lls m loCls ~sa non smt;
ex quihus quae maxime differant a ceterlS et memOrlae prodenda
,videantur, haec sunt. . . . Ca
15 VI, 28, 1. Tertiutn est genus eorum 9U1 urI appella~tur. HI s.unt
magnitudine paulo infra elephantos, speCIe et colore et. f~gura taUrl. 2.
Magna vis eorum est et magna velocltas; ?eque h~mml neq~e fer.a~,
quam conspexerunt, parcunt. 3. Hos studlOse fovels captos mte:tlC~­
unt. hoc se labore durant adulescentes atque hoc genere venatloms
20 exe;cent; et qui plurimos interfecerunt, relatis in publicum cornibus,
o Strabon, VII, 3, 12; Dionisiu Periegetul, v. 304-305; Apian, Prefaţa, 4, 15 şi Dio Cassius,
,
_..._-.1 ____ _
XLV. CEZAR
Cezar s-a născut la Roma in anul 100 şi a murit asasinat in anul 44 t.e.n.
In perioada 58-51 a cucerit Galia şi a descris aceste lupte in Commentarii
de be/lo Ga/lico. In această operă se găsesc ,tiri preţioase despre populaţiile
din Galia şi Germania, ca şi unele aluzii referitoare la neamuri mai indepăr­
tate. Intre anii 49-45 Cezar a purtat război impotriva lui Pompei ,i a parti-
zanilor lui, consemnind unele ştiri in lucrarea Războiul civil. Ştirile date de
Cezar sint informaţii fie directe, fie luate din izvoare contemporane, demne de
Incredere.
Ediţia: C. Iulii Caesaris Comentarii edidit Alfredus KIotz, voI. 1-II,
Teubner, Leipzig, 1950-1952.
RĂZBO IUL DIN GALIA
VI, 25, 1. LlI.ţimea acestei piiduri, numită Hercinia, despre care am vorbit
mai sus, este cale de nouă zile pentru un drumeţ fără bagajc i altfel nu se poate
preciza distanţa, căci [germanii] DU cunosc unit!l.ţile de mlisură pentru măsuratul 5
drumurilor. 2. Pădurea incepe de la hotarele helveţilor, nemetilor şi rauracilor 1
şi se întinde tn linie dreaptă, paralel cu Dunărea, pînă la hotarele dacilor II şi
anarţilor S • 3. De aici o ia la stmga, în direcţia opusă fluviului, şi, datorită mărimii
ei, atinge ţinuturile multor neamuri. 4. Nu există nimeni din această parte a
Germaniei care să poată spune fie că a dat de capătul acestei păduri, chiar 10
dacA. ar fi mers cale de şasezeci de zile, fie că a aflat locul de unde începe. 5.
Se ştie cA. tn această pădure. trăiesc multe specii de animale sălbatice
care n-au fost văzute prin alte locuri. Animalele care se deosebesc foarte
mult de cele cunoscute şi pe care cred că trebuie să le menţionez sînt
următoarele.
VI, 28, 1. A treia specie este aceea a animalelor care sînt numite bouri. 15
mărime smt ceva mai mici decît elefanţii; ca tnfăţişare, culoare şi conforma-
ţie sînt ca taurii. 2. Puterea lor este mare şi mare le e şi iuţeala j ei nu cruţă nici
oamenii, nici animalele, de îndată ce i-au zărit. 3. Sînt prinşi cu trudă, tn gropi
şi apoi omorîţi. Tinerii se cAlesc prin această indeletnicire anevoiasA. şi se antre-
nează în acest gen de vinătoare. Cei care au omorit mai multe animale de acest 20
1 Helveţii, un neam celtic, locuiau aproximativ pe teritoriul Elveţiei de azi; nemetii,
de neam germanic, se aflau pe malul stIng al Rinului, iar rauracii, de origine celtică, trAiau
cam prin Alsacia de astăzi.
I Este. prima menţiune a dacilor la un autor antic, dacă facem abstracţie de numele
de sclavi Daos şi Davus de la Menandru şi Terenţiu. Pentru identificarea lor cu geţii, ef.
LXVII, 6, 2.
a Populaţie celtică din nord-vestul Daciei (vezi Plutarh, nota 14).
12*
 CEZAR
180
quae sint testimonio, magnam ferunt laudem. 4. Sed assuescere ad
homines et mansuefieri, ne parvuli quidem excepti, possunt. 5. Ampli-
tudo cornuum et figura et species multum a nostrorum boum cornibus
differt. 6. Haec studiose conquisita ab labris argento circumcludunt
6 atque in amplissimis epulis pro poculis utuntur.
DE BELLO CIVILI
I, 18, 5. Eo triduo legio VIn ad eum venit cohortesque ex nOVlS
Gallia dilectibus XXII equitesque ab rege Norico circiter cec.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 181
fel primesc laude mari dacă aduc coarnele, ca dovadă, tn faţa tuturor. 4. Bourii
nu se pot obişnui cu oamenii şi nu pot Ei îmblînziţi, nici chiar prinşi de mici.
5. Ca mărime, conformaţie şi infăţişare, coarnele lor se deosebesc mult de cele
ale boilor noştri. 6. Ele au multă căutare, căci pe dinafară sint îmbrăcate în
argint şi servesc drept cupe la marele ospeţe. Ii
RĂZBOIUL CIVIL
1, 18, 5. în acele trei zile' au venit la Cezar legiunea a VIII-a, 22 de cohorte
din noile recrutări făcute în Galia şi aproximativ 300 de călăreţi trimişi de regele
Noricului 5.
, Cele trei zile de asediu al oraşului Corfinium.
• Sint acei taurisci din Noricum care nu fuseseră distruşi de daci (ef. Strabon, VII,
3, 11) şi se retrăsesel'ă în Noricum, vezi M. MlIl<pJI, EytJB6ucma U KMb1IIbl Ha CpeiJueM
J!yHot, In • Dacia », N.S., II (1958), p. 148 şi 153.
 XLVI. C. SA L L U STI eRI S P 1 XL VI. S ALU STI U

Născut la Amiternum, în ţinutul sabinilor, in anul 87 i.e.n., Salustiu,

primul mare istoric latin, a ocupat magistraturi înalte, cu ajutorul cărora
s-a îmbogăţit; apoi s-a retras din viaţa publică, dedieindu-se istoriografiei. A
scris Despre conjuraţia lui Calilina,' puţin după anul 44, apoi Războiul cu
Iugurta şi Istorii, cuprinzînd evenimentele dintre anii 78-64 Le.n. Din această
din urmă lucrare, în 5 cărţi, n-au ajuns pînă în zilele noastre decit fragmente.
Salustiu a murit la Roma In anul 35. .
Ediţia: C. Sallusti Criapi Hislo/'illrum reliquiae edidit Bertoldus Mauren-
brecher, voI. I-II, Teubner, Leip.ig, 1891-1893.

HISTORIARUM RELIQUIAE FRAGMENTE DIN ISTORII

III, 65" . Utque ipsum mare Ponticum dulcius, quam cetera ... III, 65 ". şi după cum însăşi Marea Pontică este mal dulce decît cele-
lalte [mări] 1.
69" . Primum Graecorum Achillem. III, 69*. Primul li dintre greci a fost Ahile.
6 76" . Scythae nomades tenent, quibus plaustra sedes sunt. III, 76*. [le] S stăpinesc sciţii nomazi, care au drept locuinţă carele lor. 1)
III, 79. Nomenque Danuvium habet, <q>uoad Germanorum III, 79. Şi are numele' de Dunăre pe tot parcursul in care îmbrăţişează
terras adstringit. • cu apele sale pămînturile germanilor.
III 80". Gellius X, 7, 1: Omnium fluminum, quae in maria, qua III. 80·. Gellius, X, 7, 1: «Toţi sînt de acord că dintre toate fluviile care
curg in mările pe. unde se întinde Imperiul roman .... cel mai mare este Nilul.
imperi~m Romanum est, fluunt ... maximum esse Nilum consentitur. Sallustius a scris că al doilea ca mărime este Istrul ». 10
10 Proxima magnitudine esse Istrum scripsit Sallustius. IV, 18*. Servius1la Eneida, VII, 604: «Neamul sălbatic al geţilor a existat
IV 18. Servo ad Aen. VII 604: «Getarum fera gens etiam apud şi pe vremea strămoşilor; căci ei 'sÎnt moesi; Sallustius spune că ei au fost
maior~s fuit; nam ipsi sunt Moesii; quos Sallustius a Lucullo dicit invinşi de Lucullus. ».
esse superatos ». IV, 19. Bizone 6.
19. Bizone.

Fragmentele pînă la III, 79 (inclusiv) cuprind o descriere a Pontului Euxin.

1
Potrivit legendei, Ahile a fost primul care a intrat în Pontul Euxin.
I
I Probabil ţinuturile din nordul Pontului Euxin.
, Istrul. .
• Celebrul comentator al lui VergiIiu, din secolul al IV-lea e.n.
• Unul din oraşele de pe coast1, cucerit de romani in cursul campaniei din anii 72-
71 te.n., cInd Lucullus a ocupat toate cet1ţile greceşti de pe ţArm pînă la gurile Dunării
(c!. Florus, 1, 39, 6).
 XL VII. COR N ELI 1 N E POT 1 S
LIBER DE EXCELLENTIBUS DUCIBUS EXTERARUM GENTIUM
lIlIL T 1 AD E S
III, 1. Eisdem temporibus Persarum rex Darius ex Asia in Europam
o exercitu traiecto Scythis bellum inferre decrevit. pontem fecit in
Histro flumine, qua copias traduceret. eius pontis, dum ipse abesset,
custodes reliquit principes, quos secum ex Ionia et Aeolide duxerat,
quibus singularum urbium perpetua dederat imperia. 2. Sic enim
facillime putavit se Graeca lingua loquentes, qui Asiam incolerent,
10 sub sua retenturum potestate, si amicis.suis oppida tuenda tradidisset,
quibus se oppresso nulla spes salutis relinqueretur. in hoc fuit turn
numero Miltiades [cui illa custodia crederetur]. 3. Hic cum crebri
afferent nuntii male rem gerere Darium premique a Scythis, hortatus
est pontiscustodes ne a fortuna datam occasionem liberandae Grae-
15 ciae dimitterent. 4. Nam si cum iis copiis, quas secum transportarat,
interisset Darius, non solum Europam fore tutam, sed etiam e08,
qui Asiam incolerent Graeci genere, liberos a Persarum futuros domi-
natione et pericuIo. id facile effici posse: ponte enim rescisso regem
veI hostium ferro veI inopia paucis diebus interiturum. 5. Ad hoc
20 consilium cum plerique accederent, Histiaeus Milesius, ne res confi-
ceretur, obstitit, dicens non idem ipsis, qui summas imperii tenerent,
expedire et multitudini, quod Darii regno ipsorum niteretur domina-
tio j quo exstincto ipsos potestate expulsos civibus suis poenas daturos.
itaque adeo se abhorrere a ceterorum consilio, ut nihil putet ipsis
XL VII. COR N ELI U S N E P O S
S-a născut In Galia Cisalpină In prima jumătate a secolului 1 te.D. şi a
murit după anul 32 te.n. Cornelius Nepos a fost proprietar funciar inştărit
şi a dus o viaţă retrasă. A scris numeroase lucl'ăl·j de erudiţie uşoară, astlzi
pierdute. Ni s-a păstrat numai o colecţie de 22 de biografii ale unor oameni de
seamă, greci şi romani. Ştirile transmise de Nepos prezintă importanţă, deoa-
rece provin din izvoare care nu ni s-au păstrat.
Ediţia: Corneliu8 Nepos, CEu~re8, Texte etabli et traduit par Anne-Marie
Guillemin, Les Belles Lettres, Paris, 1923.
CARTE DESPRE CONDUCĂTORII DE OŞTI AI NEAMURILOR STRĂINE
MILTIA DE
III, 1. In aceeaşi vreme regele perşilor Darius şi-a trecut armata din
Asia in Europa şi a hotărit să pornească război impotriva sciţilor 1. A făcut 5
peste fluviul Istru un pod, pe unde să-şi treacă trupele. In timpul absenţei sale
a lăsat păzitori ai acestui pod pe fruntaşii aduşi cu el din Ionia şi Eolida, cărora
le dăduse stăpînire pe viaţă peste cîte un oraş de acolo. 2. In chipul acesta, tncre-
dinţtnd priet,nilor săi grija oraşelor, a crezut că va putea ţine foarte uşor în 10
puterea sa pe cei care vorbeau greceşte şi locuiau in .Asia. Căci în imprejurarea
că ar fi fpst infrint, acestora nu le rămînea nici o nădejde de scăpare. In rindul
acelora [cii.rora le·a încredinţat paza] se găsea atunci şi Miltiade. 3. Sosind
mereu veşti că Darius o duce prost şi că este încolţit de Bciţi, [Miltiade] a îndem-
nat pe păzitorii podului să nu scape prilejul dat de soartă spre a elibera Grecia.
4. Căci dacă Darius ar pieri cu toate trupele pe care le-a adus cu sine, nu numai 16
Europa ar fi in siguranţă, ci şi locuitorii de neam grecesc din Asia ar scăpa de
stăpînirea perşilor şi de primejdia lor. Acest lucru e uşor de făcut. După distru-
gerea podului, regele va pieri în citeva zile de sabia duşmanului sau din pricina
lipsurilor. 5. Mulţi s-au alăturat acestui plan, dar Histiaeus din Milet s-a împo· 20
trivit să se facă aşa ceva, spunind că cei care au puterea supremă nu au acelaşi
interes cu mulţimea, căci st1l.ptnirea lor se bizuie pe domnia lui Darius; murind
el, ei înşişi vor fi alungaţi de la putere şi pedepsiţi de către concet1l.ţeni. Prin
urmare, el este atit de potrivnic părerii celorlalţi, Incit socoate că nimic nu poate
1 In anul 514 te.o. (cE. Herodot, IV, 1 şi 97).
 CORNELlUS NEPOS
186
tilius quam confirmari regnum Persarum. 6. Huius cum sententiam
;lurimi essent secuti, Miltiades non dubitans tam multis consciis
d regis aures consilia sua perventura, Chersonesum reliquit ac
:ursus Athenas demigravit. ~u~us rati~ etsi ~on va.luit, tamen magn.o
6 opere est l~udanda, cum amlClor ommum hbertatl quam suae fuent
dominatio m .
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 187
fi mai prielnic pentru ei decit intărirea stăpînirii perşilor 1. 6. Deoarece părerea
acestuia a fost urmată de cei mai mulţi, MiItiade, neavînd nici o îndoială că
sfaturile sale, cunoscute de atîţia, vor ajunge la urechile regelui, a părăsit Cher-
sonesul şi s-a dus să se stabilească din nou la Atena. Deşi planul său n-a avut
trecere, totuşi este vrednic de toată lauda, deoarece libertatea tuturor i-a fost 6
mai scumpă decît puterea sa personală.
t CI. Herodot, IV, 137.
 XL VIII. Il 1 O Il Q P O Y T O l' ~ 1 K EAl Q T O Y XL VIII. D IOD O R DIN SIC I L 1 A

S-a născut la Agyrion in Sicilia şi a trăit pină după anul 21 1.e.n. Diodor
a călătorit Vreme de trei decenii, pregătindu-se pentru marea sa operă Biblio-
teca, in 40 de cărţi, care cuprind istoria lumii de la origini pină la războiul
lui Cezar din Galia (58-51). Din ea ni s-au pllstrat cărţile 1-V, fragmente
din cărţile VI-X, cărţile XI-XX şi frlnturi sau scurte extrase din celelalte
cărţi. Pentru istoria Orientului, Diodor a folosit Indeosebi pe Hecateu şi Ctesias,
pentru istoria grecilor pe Ephoros, Teopomp, Cleitarchos şi Timaios, pentru
istoria romanilor pe Fahius Pictor şi Polibiu, iar pentru istoria Galiei pe Posi-
doniu. De,i a valorificat inegal aceste izvoare, şi chiar superficial, Diodor
/ rămîne pentru noi o sursă importantă, fiindcă s-au pierdut cele mai multe din
izvoarele folosite de el. Cărţile XI-XX, care ni s-au piistrat în întregime,
cuprind evenimentele dintre anii 480-301 1.e.n.
Ediţia: Diodorus of Sici1y, [Library of Hialory], with an English tran-
slation by C. H. Oldfather, in ten volumes in (twelve], Heinemann, London,
1933-1959.

BIBAI00HKH 11:TOPlKH BIBLIOTECA ISTORICĂ

1, 94) 2. TIIXpoc f.L~v yocp 't'01:c; 'Ap~IXvo1:c; ZIX6pIXucr61J'I ~O"'topoi)<n I, 94, 2. Intr-ad~văr, se povesteşte că la ariani Zathrausthes a făcut să se
't"OV &YIX60v 8IXLf.LOVIX 7tPOcrnoL1jcrIXC16IXL 't'ouc; v6f.Louc; IXU1'<i> 8L86vIXL, 7tIXPO:. creadă că o zeitate bună i-a dat legile întocmite de el. La aşa-numiţii geţi,
5 ~e 't'01:C; ?N0f.LIX~OUf.LeVOLC; re1'IXLC; 't'OLe; &7tOC6OC'JOC't'L~OUC1~ ZeXf.LOA~LV til- care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el că a intrat în legătură 6
C1IXU't"WC; 't"~V XOL'II~V 'EC11'(IXV, 7tIXPOC 8e 1'OrC; )IouoIXLo~C; Mwuer1jv 1'0'1 cu zeiţa Hestia, iar - la iudei - Moise, cu divinitatea căreia i se spune
) loc&> bttXOCAOUf.L~wov 6e6v ••. Iahve ...
II, 43, 4. După ce ei au săvîrşit multe fapte strălucite, şi-au împărţit dom-
II, 43, 4. 't'oo1'W'll ~) E:7tLcplXve!c; 7tpeX~eLC; xoc1'epyocC1f.Le'llwv XIX~ ~Le­ nia 1, iar popoarelor lor li s-a spus, după numele unuia şi al celuilalt, pali şi napi.
Ao{-tevwv 't"~v ~OCC1~AdIXV, &cp' eXIX1'epou 't'ouc; A!XOUC; 't'OUC; f.Lev TIeXAOUC;, Trecînd oarecare vreme, urmaşii acelor regi - deosebiţi prin curajul lor şi des- 10
10 '!OUC; 8e NrÎ7tIXC; 7tP0C1ocyopeu61jVIXL. f.Le't'oc ~e 't'L'IIOCC; Xp6'11ouc; 'tOUC; &7t0- toinicia de comandanţi - au cucerit un întins ţinut - dincolo de fluviul
,
yovouc; ,
1'ou't'wv -
't'wv fJ. "':1'
I"OCC1LI\e:WV , ~" I ~
ocvope~~ XOCL C1't'PIX't''Y)y~~ OLeveyx. v't'occ;
6 Tanais, pid tn Tracia. Apoi, au făcut o expediţie înspre cealaltă parte [a lumii]
7tOAA~V f.Lev 7teplXv 't'oi) TocveXt8oc; 7to't'IXf.L0i) XWPIX'II xoc1'ocC1't'pe~IXa6IX~ şi au ajuns cu armata lor pînă la Nilul din Egipt.
{-t€Xpt 't'1jc; 0p~x1Jc;, t7tt oe 6eXnpIX f.Lep'Y) C1't'poc't'euC1ocv't"ocC; ~LIX'tet:vOCt 't"TI OII, 46, 1. Fiica sa i-a urmat a la domnie, dorind mult să imite virtutea mamei 15
ouveXf.LSt f.LeXpt 1'0i) xoc't"' Atyu7t'tov Ne:(t..ou. ei, pe care a întrecut-o In anumite privinţe ... 2. A făcut o expediţie dincolo de
15 II, 46, 1. L\LOCOe:~OCf.L€V1JV ~e 't~V 't'OCu..'Y)C; 6uyoc't'€pOC 't~V ~OCC1tt..e:(IXV Tanais şi a biruit toate popoarele, ajungînd astfel pînă în Trac~a.
~'Y)t..&>C1OCL f.L~V 1'~'II &pS1'~V 't'1jc; f.L'Y)'t'p6C;, ~7te:p~(l.t..eC16oct 3~ 1'OC!C; XOC't"OC f.L€POC;
't:
7tpOC~eC1t . •• 2. C1't'POC1'tuO"ocO"ocv
' ~",
o ,
ttC; 't''Y)V 7te:pOCV 1'ou- T IXVOC~OOC;
' ~ 1 Fraţii Palos şi Napes, urmaşi ai legendarului Scythes, şi-au împăl'ţit domnia acestuia

7to1'IXf.L0i) XWPIX'II xoc1'OC7tOt..e:P.1jC1IXL 7teXv1'oc 1'0:. ~ev'Y) 1'0:. O"uvex1j p.~pt (cf. Herodot, IV, 10).
a Regina amazoanelor, care, după legendă, intemeiase c.etatea Themiscyra din
't'1jc; 0p~x'Y)c;. Asia Mică.
 190 nIOnOR DIN SICILIA
IV, 56, 7. Ou 7tOCPOCAe:7t't'€O'J a' 1;fLrV &.'Je:~€Aeyx:t'ov 1:'~V [a1:'0p(ocv
,"wv &.7to<P1)VOCfLE'Jw'J '"OUl; 'ApY0'Joclhoce; &.vcX 1:'0'1 "Ia't'p 0'1 7tAe:uaocV't'oce;
!-L€XP~ 't'w'J 7t1)Ywv xoc't'e:ve:xe~VOCL aLeX 't'~C; &.V't'mpOa6J7tOU puae:wc; 7tpOe;
't'o'J 'A8pLOC't'LXOV x6A7t0'J. 8. 't'ou't'oue; yexp li Xp6voc; ~Ae:y1;e:v I~J7tOAOC-
6 ~6v't'oce; 't'OV EV 't'Ci> II 6v-rCf) 7tAe:LOaL a't'6fLocaLV E~e:pe:uy6fLe:vOV "Ia't'pov xoct
-rov de; -rov 'AapLOCV €X~&.AAov-roc 't'~v pua LV ~Xe:LV &.7tO 't'W'J ocu't'wv 't'67twv.
I ·PwfLoc(w'J yexp xoc't'OC7tOAe:fL 1)a&.v-rwv 't'o 't'WV "Ia't'pwv ~evoc;, e:up€(1) 't'exc;
7t1)YeXc; ~Xwv li 7to't'ocfLoe; &.7tO 't'e:nocp&.x.ov't'oc a't'oc3Lwv 't'~C; 6ocMn1)l;.
&.AAeX yexp -rore; auyypoc<pe:uaLv OCt't'LOC'J 't'~C; 7tMv"I)e; <pocaL y€v€er6ocL 't'~V
10 O!-LWVUfLLOCV 't'wv 7tO't'OCfLWV.
XII, 50, 1. IIe:pl. Se 1:'OUC; ocu't'OUC; Xp6vouc; l::L't'&.Ax"I)e; o 1:'(;)'1 ep4-
xwv ~ocaLAe:uc; 7tOCpe:LA ~ <pe:L fLev ~OCGLAe:LOCV 6A(y"l)v XW pocv, SLeX 3e 't'~v
tS(ocv &.v3pdocv xoc/. auve:aLV €7t1. 7toM ,"~v 8uvOCG't'e:LOCV ~~~ 'Yjae:v, €7tLe:L-
x(;)c; ~ev &pxwv 1:'WV U7to't'e:'t'OCYfL€VWV, &.v3pe:!oe; 8' Cf:Jv EV 't'ocrc; Il&.XOCLC;
16 xocl a't'pOC't'1)YLX6c;, ~'t'L 8e 't'wv 7tpoa68wv !-Le:y&.A1)V 7t'OLOUfLe:VOe; E7tLlle-
Ae:Locv. -ro Se 1:'€AOC; E,7t'L 't'oaou't'ov 8uv&.fLe:wC; 7tpo~A6e:v, ~a,"e: xwpoce;
&p1;OCL 7t'Ae:La't'''I)C; 't'WV 7tPO ocu't'ou ~ocaLAe:ua&.v't'wv xoc't'ex 't'~v ep~x"I)v.
2. iJ Ilev yexp 7t'ocpoc6ocM't''t'LOC; ocu't'~C; &.7tO 't'~C; 'A~S1)PL'tWV xwpOCC; 1:'~V
&.PX~v ~x.ouaoc 3L€'t'&Lve: Il€XPL 't'ou "Ia't'pou 7t01:'OCfLOU, &.7tO Se 6ocM't'-
20 1:'' I)e; de; 1:'0 lle:a6ye:Lov 7t'OPe: uO Il€V(p 't'oaou't'ov e:!Xe: 3L&.cr't' 'I)IlOC, 6cr't'e:
1te:~ov e:u~wvov ă8OL7tOp~crOCL ~fL€POCC; aexoc 't'pe:re;. 't' 'I)ALXOCU't' 'I)e; 8e xwpOCC;
~OCGLAe:uwv E.MfL~ocve: 7tpocr680uc;xoc6' ~xoccr't'ov EVLOCU't'OV 1tAe:(W XLA(WV
'rocMv't'w'J. 3. xoc't'ex 3e 't'OUC; U7tOxe:LIlEVOUe; XOCLpOUe; lxov 1t6Ae:lloV ~-
6POLcre:V €x 't'~C; ep~x"I)C; cr't'POC't'LG.J'rOCC; 1te:~OUC; Ilev 1tAe:LOUC; 't'WV Sw3e:xoc
25 fLupt&.8w'J, [7t1te:rc: Sa: Ile'i 7te:'i't'ocxLaIlUp(oue;. &.'iocyxocrov 8' t(j't'~ 't'ou
,
7t'OAe:fLoU ,
't'oU't'ou 0'.0
7tpoe:Xve:crVOCL ',-' ( \ '
'rOC., N.
oc~'t' oce;, woc croc<p"l)C: o 7tE:pL Qtu't'ou
A6yoc; U7t&.pt>{l 't'OLe; &'VOCYLVWcrx.OUcrL. ~L't'&.AX"I)e; 't'o(vuv 7tpOe; 'A6"1)vOCLOUC;
, o' <., , ,~ , l' , e '-
<pLALOCV cruvve:fLe:'iOC; WfLOI\OY'Y)cre:v OCU't'OLC; crufLfLOCX'Y)cre:LV 't'uV e:7tL "PCfX'Y)C;
1t6Ae:fLO'i' 3L61te:p ~ouA6Ile:'iOC; 't'OUC; XOCAXLae:rC; auv 't'orC; 'A6'Y)vOCLmc;
30 XOC't"OC1tOAe:fL ~crOCL, 1tOCpe:crx.e:u&.~e:'t'O 8uVOCfLLV &.~L6AOYOV. &fLOC 8e X!XL 1tpOC;
IIe:p8LXXOC'i 't'ov ~tx.crLMoc 't'wv Mocxe:30'iWV &.AAO't'pLWC; 3Locxe:(Ile:vOC;, ~PLVe:
XOC't'&.ye:LV E7t'L 't'~V M!Xxe:30VLx~v ~OCcrLAe:LOCV 'AIlUV't'OCV 't'OV WLA(7t1tOU.
XVII, 8, 1. 'A:M~ocvSpoe; ae 't'eXe; XOC't'ex 't'~V 'EAMSoc ,"ocpocXeXe;
X!X't'OC1tOCucroce; Ecr't'p&.'t'e:uae:v €1t/. 't'~'J ep~"I)V, XOCL 1tOAAeX !-Lev l6v"l) ep~XLOC
35 't'ocpocn61le:VOC XOC't'OC7tA'Y)~&.fLe:Voe; U7tO't'OCY~VOCL XOC't''Y)v&.yxoccre:v, E7t~Aee:V 8e
XOCL 't'~v IIocLOVLOCV xocl 't'~V 'IAAup(3!X xocl 1:'cXC; OfL6pouc; 't'OCU't'OCLe; Xwpoce;,
\ ,- , (.). p.' , 6
XOC~ 1tOAAOUe; 't'WV XOC't'OLXOUV't'WV r-OCPr-OCpwv oc<pe:a't''Y)x 't'ocC; Xe:Lpwcroclle:'JOC;
U7t'Y)x60uc; 1t&.V1:'OCC; 1:'0')C; 1tA'Y)crLoxwpOUC; ~ocp~&.pOUC; e7tOL~crOC1:'O. 2. Ile:pt
1:'oci:hoc S' OV1:'OC; oco't'ou 1tocp~a&.v 't'LVe:C; &.mxyyeAAoV't'e:c; 1tOAAOtle; 't'(;)v
40 'EAA~vwv ve:w,"e:p(~e:LV xocl 1tO),AeXC; 1:'~<.; 'EAM80<.; 7t6Ae:L<.; 7tpOC; &.7t6-
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 191
IV, 56, 7. Nu trebuie să nesocotim respingerea istorisirilor celor ce susţin
că argonauţii ar fi plutit pe Istru în sus, pînă la izvoarele lui, şi că ar fi coborît
pe un braţ opus [pornind din acelaşi izvor] in Golful Adriatic. 8. Timpul a dat
pe faţă această greşeală a celor ce socoteau că Istrul, care se varsă prin mai multe
guri in Pontul Euxin, şi acela ce se varsă în Marea Adriatică îşi au izvoarele 6
în acelaşi loc 8. Intr-adevăr, atunci cînd romanii au învins neamul istrienilor "
s-a descoperit că fluviul de aci îşi are izvoarele la patruzeci de stadii depărtare
de mare. Ei bine, pricina rătăcirii istoricilor se zice că ar fi fost omonimia acestor
două fluvii. 10
XII, 50, 1. In aceeaşi vreme 6, Sitalces, regele tracilor, moşteni un regat
puţin intins, dar - mulţumită bărbăţiei şi cuminţeniei sale - şi-a mărit cu
mult stăpînirea, domnind plin de blîndeţe peste supuşii săi. în bătălie era
viteaz şi vădea frumoase insuşiri de cîrmuitor de oşti, avînd totodată multii 16
grijă de veniturile statului. In cele din urmă puterea lui a sporit într-atît, încît
a ajuns cîrmuitorul unei ţl\.ri mai întinse decît a oricărei domnii înaintea lui
pe meleagurile Traciei. 2. Litoralul regatului său se intindea de la ţinutul abde-
riţilor pînă la fluviul Istru. De la mare pînă în inima ţării, pentru cel ce stră­
bătea regiunea, era un drum atît de lung cît putea face un călător destoinic în 20
treisprezece zile. Stăpînul unui regat atît de întins, Sitalces avea in fiecare an
venituri ce întreceau suma de o mie e de talanţi. 3. Cam in vremea întîmplă­
rilor? pe care le-am amintit, purtind el un război, izbuti să adune din Tracia
o armată mai mare de o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi cincizeci de mii 26 .... 1
de clilăreţi. Este trebuincios lucru ca ch~t('.rul mai tntti să cunoască pricinile !
acestui război ca să înţeleagă temeinic împrejurările. Sitalces era aliat cu atenie-
nii şi avea o tnţelegere cu aceştia sli-i ajute in războiul de pe teritoriul Traciei.
De aceea, voind să atace pe calcidieni, alături de atenieni îşi pregătea o armată
vrednicli de luat în seamă. Şi cum tl privea cu duşmănie şi pe Perdicas, 80
regele Macedoniei, hotărî să aducă pe tronul Macedoniei pe Amyntas, fiul
lui Filip.
XVII, 8, 1. Alexandru, după ce puse capăt tulburărilor din Elada 8, porni
,,_
cu război împotriva Traciei şi, răspîndind groază printre seminţiile trace - care
erau pradă neorînduielilor - , le făcu să i se supună. El străbătu Peonia, Iliria 86
şi ţinuturile învecinate cu acestea. Aduse sub ascultarea sa multe neamuri
barbare băştinaşe, care se răsculaseră, şi-i supuse' pe toţi barbarii vecini. 2.
Pe cind el se îndeletnicea cu aceste lucruri, sosiră cîţiva soli, vestindu-i că mulţi
dintre greci pun la cale o răzvrătire şi că numeroase cetăţi din Elada - Teba 40
a Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 2.
' , In anul 167 t.e.n. .
I In jurul anului 440 I.e.n. (ef. Tueidide, II, 96 şi urm.).
I • Cf. Tucidide, II, 97, 3.
, Din anul 429 i.e.n. (cf. Tucidide, II, 95-101)
8 In anul 335 Le.n.
J
I Aluzie la campania impotriva tribalilor (cI. Arian, Anabasis, 1, 1, 4).
 192 DlODOR DIN SICILIA IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 193

•
O"t'occnv lUpf.I.' ,
Y)XS:VOCL, '...
f.l.CXI\LO' 't"
TOC oS: Dt. ~ ,
~'Y)t-'OCLO\)~.
,''t'l.
s:1tL 00;
,
TO\)'rOL~
• ~
O ... \
t-'OCO'LI\S:\)~
mai ales - au pornit să se răscoale. Aflînd aceasta, regele fu cuprins de o cum-
plită mînie şi se întoarse în Macedonia, fiindcă se grăbea să sfîrşească odată
1tOCpO!;Uves:l~ ~7rtXV1jAeeV et~ 'r~V Ma;xeoovtocv, 0'1tS:U8lUV Ta; XOC'ra ",~v cu neorinduielile din Elada.
•EAAlXOCC 1tOCUO'CCL Tccpocxa~. XVIII, 3, 2. în Europa, Lisimah primi 10 Tracia şi neamurile ce se ţnveci- 6
XVIII, 3, 2. KOCTa 8€ 'r~v EOP6>1t'Y)V AUO'L!lOCX<P f.l.ev ~86e"f) nează cu Marea Pontică ...
5 0 p~x'Y) XOC~ 't'a O'Uvop(~ov'roc 'r&V t6vwv 1tCXPcX 1'~v TI OV't'LX ~v XVIII, 14, 2.... Lisimah, năvălind Il în ţinuturile din Tracia şi întîlnindu-l
pe regele Seuthes 12, ca~îşi aşezase tabără ... a dat o bătălie cu barbarii. 3 ...
eaAocO'O'ocv ••. şi s-a întors în tabără lără ca vreunul din ei să fi obţinut izbîndă 13. 4. Atunci 10
XVIII, 14, 2. . .. AuO'(f.l.ocxo~ 8' t1tL~OCA&V 'ror; xoc'ra 'r~v 0p~x'Y)v s-au retras din locurile acelea oştile amîndurora şi făceau pregătiri mai mari
'r61tot~, XOC~ XOC't'OCAOC~~V ~eoe'YJV TOV ~OCO'tAe:OC xX't'eO"t'poc't'01te:oeux6't'oc .•• pentru lupta definitivă 14.
O'Uv1jt./le: f.l.ocX'Y)v 'ro!; ~OCp~OCpOL~. 3. . .. e1tocv1jA6ev d; 'r~v O"t'pec't'o- XIX, 73,.1. Sfîrşindu-se întîmplările acestui an, în Atena ajunse arhonte
10 1te:3docv &f.l.cp(oo!;ov ~XlU~ 't'~v vLx'Y)v. 4. -.01<: f.l.ev 00'.1 eXlUp(a6'Y)O'ocv Teofrast, la Roma fiind aleşi consulii Marcus Publius şi Caius Sulpicius. In 16
vremea aceea 15, cellatienii, care locuiesc părţile din stînga 16 POlltului,
tx -.&v 't'om:ov oct 1tOCP' &!LCPo..ePOt~ 8uvocf.l.e:t~ XOC~ 1tOCpocO'Xe:ua~ f.l.e(- au alungat o garnizoană a lui Lisimah - pe care o aveau la ei - şi au dobîndit
~ou~ t1tOLOUV't'O 1tPO~ 't'~v 't'WV gAlUV t1tWS:O'LV. neatîrnarca. 2. Eliberînd în acelaşi fel cetatea istrienilor şi celelalte cetăţi vecine,
XIX, 73,1. T&v 8e xoc't'a 't"ou-t-ov 'rov tVLOCU't'OV 1tpoc;e:wv 't"€AO~ lxooowv încheiară între dînşii o alianţă, ca să se războiască laolaltă împotriva stăpîni­
'A.&1jV'Y)O'L f.l.tv 1tOCp&ACX~e 't'~v &pX~v Eh:ocppocO"t'o~, tv 'P6>!l Yl 8' t')1tOC- torului [macedonean]. Mai dobîndiră şi prietenia neamurilor vecine, ale tracilor 20
15 't'OL xcx't'eO"t'oc6"f)O'cxv Mocpxo~ IT01tALOC; xoct rOCLO~ ~OUA1ttXLOC;. t1tt şi ale sciţilor, încît toţi aceştia - legaţi prin alianţa lor - să însemne ceva şi
să fie în stare să se împotrivească unor oşti numeroase. 3. Lisimah, aflînd de cele
8€ 't'o1hwv KotAAot't'LOCVO~ Xot't'OLXOUV't'ec; tv 't'oî:~ tv &pLO''t'e:prf !lepe:O'L 't'OU întîmplate, porni cu armata lui împotriva răzvrătiţilor. El a străbătut Tracia
II6V't'ou Xott cppOupav~xovre.; 1totpa AUO'Lf.l.OCXOU 't"OCU't' 'f)V l;e~otAOv şi, trecînd peste Haemus, îşi aşază tabăra în apropierea oraşului Odessos. înce- 25
I
xoc~ 't''Y);
-,
otU't'OV0!lLOCC; "
otvre:LX0V't'O.
I 2"
. lUO'otU't'lUe; oe !)o \
't' YI)V 't'e: 'rwv
- '1O"t'pLOC- pînd asediul cetăţii, îndată Lisimah înspăimînt! pe locuitorii închişi înăuntru
vwv 1tOAW xoct 't'oc; &AAOCe; 'roce; 1tA'Y)O'Loxcilpoue; E:As:u6e:pcilO'ocV't'e.; 0'\)'.1&- şi ajunse stăpînul cetăţii prin bună înţelegere. 4. Apoi, el a izbutit să aducă sub
~o 6s:v't'0 O'U!l!lOCXLOCV w; XOLV~ 1tOAe:!le:î:v 't'~ 8uvocO''r"(l' 1tpoO'e:M~ov't'o stăpînirea sa - în acelaşi chip - pe istrieni, pornind să atace cetatea calatie-
nilor. In acea vreme au venit şi sciţii şi tracii cu oşti numeroase, pentru a-i
8' de; 't'~v CPLALOCV 'r&V 't'e: 0pCţ-xwv Xot~ ~xu6wv TOUC; o!lOpouv't'occ;, ajuta pe aliaţii lor potrivit înţelegerii. 5. Lisimah i-a întîmpinat şi, lovindu-i 80
&O"t'e 't'0 1tiiv dVOCL O'uO"t''Y)!lot ~ocpoc; ~X 0'.1 xot~ 8uvocf.l.evov &8pot!~ 8uvoc- cu totul pe neaşteptate şi uluindu-i, i-a silit pe traci să se predea. Iar pe sciţi
!leO'LV &V't'L't'ocO'O'ea6otL. 3. o 8& AUO'L!lotXOe; 7tU6o!le:voe; Ta 1tE:1tpocyfLlvoc
". t' , ,
îi birui în linie de bătaie, măcelărind pe mulţi. Pe acei care scăpaseră cu viaţă
!le't'Cl.).. 't'''f)e;
- 't"
ouvoc!lewc; II.
WP!l"f)O'S:V e:1tL 't'ouc; otcpe:O"t"f)XO't'occ;. 1tOL01Jf.l.e:VOC; 't'l.
O~ îi urmări dincolo de hotarele ţării lor. înconjură cetatea Callatis cu trupe şi
25 't"~V 7iopdocv 8LOC T1jC; 0p4x"f)e; Xott 't'ov At!lOV (mep~otA~V XOC1<:O''t'poc- începu asediul, străduindu-se în tot chipul să pedepsească pe cei ce se făcuseră 35
vinovaţi de răzvrătire. 6. Pe cînd era ocupat cu asediul, sosiră nişte soli, care-i
't'o1te8e:u0'e: 1tA"f)O'Lov 't'~e; '08'Y)0'0'013. 1tOALOPXLotV 8e O'UO''t'''f)O'oc!le:voc; 't'ocxu vestt:au că Antigonos trimisese 17 două oşti în ajutorul calatienilor, una pe
TOUC; lv80v XOC't'E:1tA~!;ot't'O xoct OL' o!loAoylocc; 1tOCpeAot~e: 't"~v 1t6AW. uscat şi alta pe mare, pentru care pricină generalul Lycon păţrunsese cu flota 40
4. f.l.s:'t'C_\l. oS: 't"
TotU'- t'OC 't'<p
- ...'
1tOCpot1tI\"f)O' ,
LCP 't'p01t<p \,1
't'OUC; \ Of.VOCX'
O"t'pLOCVOUC; 1.
t' 'f)-
0'<X.f.l.S:V0C; &ve~s:u!;e:v E:1tt KotMot't'LotVOUe;. xoc6' &'.1 8~ Xp6vov ~xov or
30 't'e ~XU6otL Xott 0p~xe:c; <TOv 1tOAAn 8UV<X.f.l.e:L ~0'Y)6~0'0v't'e:~ 't'o!e; O'Uf.I.- 10 După moartea lui Alexandru cel Mare in anul 323 î.e.n., urmaşii lui şi-au impi1rţit
administraţia diCeritelor Pl·avincii ale imperiului (ef. Trogus Pompeius, XIII, 4,16 şi Arian,
f.l.OCX
I
OLC; XOC't'O" C 't'oC cc; O'UlVV'Y')XOCC;. 5. o~c; T ot1totV'
' - OCC; A
t' Y)O' UO''L!lCXX 0C; XOCL, O'Uf.I.- Istoria urmaşilor lui Alexandru, 7).
~CXAWV t!; tcp680u, 't'ouc; f.I.€V 0p~xocc; XOC't'OC1tA'Y)!;OCf.l.e:voc; ~1te:LO'e: f.l.e:'t'oc- 11 In anul 322 1.e.n., Lisimah incepe acţiunea de recucerire a teritoriilor care, in urma
dezastrului lui Zopyrion, din anul 326 î.e.n., ieşiseră de sub străpinirea macedoneanli.
6ea6ocL, 't'ouc; O€ ~xu6occ; E:x 1tOCpoc't'oc!;e:we; vLx~O'cxe; xoct 1tOAAOUe; &Ve:A~V 12 Cf. Curtius Rufus, X, 1, 45.
't"Oll't'lUV !l€V 't"oue; {)1tOAe:Lcp6ev'rocc; tO(lU~e:V E:x'roe; 't"wv gpwv, 'r~v O€ 13 Cf. Arian, Istoria urmaşilor lui Alexand,.u, 10.
10 Pînă în cele din w'mii Lisimah reuşeşte, pare-se, să-I supună pe Seuthes (XXI, 12,
35 T&V KotAAot'rLOCV&V 1t6ALV 1te:PLO"t'PCX1'01te:oe:oO'cxc; O'\)Ve:O'1'~O'OC'rO 1tOALOP- 8), la fel cum readuce sub stăpînirea macedoneană şi cetăţile greceşti din Dobrogea (XIX,
XLOCV, qnAO'rLf.l.oU!le:voe; tx 1tOCVTOe; 't'p61tOU XOA<x'O'OCt 1'oue; otL-t'LOU; 'r~C; 73, 1). Procesul acesta era probabil terminat in anul 314. î.e.n. (vezi articolul Lysimac/io8,
in RE, XIV, col. 3).
&1tOO"t'<X.O'e:lU;. 6. 1te:pt 'rOCU't'OC 8' 5V't'0~ oto1'ou 1totp~O'ocv ·t'LVe~ &1toty- 15 In anul 313 i.e.n. cetăţile greceşti s-au răsculat cu sprijinul - dacă nu chiar la
yeAAov't'e:c; 5'rL 800 8UVOC!le:L~, &1teO'1'ocAxS:V ' A 'l'dyovo~ t1tt ~o~6e:totv indemnul - lui Antigonos, care era în lupti1 cu Lisimah încă din anul 316 te.n. (vezi articolul
'ro!c; KOCAACX'rLocvoî:e;, 't'~v !lev 1te:~n, 't'~v oe XOCTa 6<x'ACCO'O'OCV, xoct OL6'rL
lui G. Saitta, Lisimaco di Tracia, în» KOKAAO:E, 1 (1955), p. 62 şi urm.
16 Ce. Strabon, VII, 7, 1.

40 't'~ !lev 0''r6ACP AOXlUV o O''t'pot't''Y)yoe; 1tOCpOC1te1tAe:uxs:v de; TOV IT 6V't'ov, l ' In vara anului 312 î.e.n.

13 - 0, au
 DIODOR DIN SICILIA IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 195
194

sa în apele Pontului, în vreme ce Pausanias - cu mulţi ostaşi - îşi statornicise

tabăra lingă aşa-numitul «Monument Sacru 1) 18. 7. Inspăimîntat 19 de aceste veşti,
Lisimah lăsă pentru asediul cetăţii un număr îndeajuns de mare de soldaţi, iar
el - luînd partea cea mai de nădejde a oştirii - se grAbea să lupte el însuşi
cu duşmanii. 8. Şi, pregătindu-se el să treacă munţii Haemus, se întîlni cu Seut- 5
hes 20, regele tracilor, care îl sprijinea acum pe Antigonos. Seuthes pă~ea
trecătorile cu un număr mare de oşteni. 9. Dînd o bătălie care a durat multă vreme,
Lisimah pierdu mulţi oameni, chiar dintre oştenii lui, dar măcelări un mare
număr de duşmani şi trecu cu de-a sila printre rîndurile barbarilor. 10. Ivindu-se
lîngă ostaşii lui Pausanias, care se refugiase in nişte trecători, luă cu asalt defile- 10
urile şi îl ucise pe Pausanias. Iar dintre ostaşi, pe unii ii slobozi - pentru răscum­
părare -, iar pe alţii îi aduse în rîndurile armatei sale. Iată starea în care se
afla în acea vreme Lisimah.
XX, 25, 1. [Eumelos] 21, fără încetare, copleşea cu binefac.eri pe bizantini, 15
pe locuitorii din Sinope şi majoritatea grecilor ce locuiesc în Pont. Locuitorii
din Callatis fiind asediaţi 22 de Lisimah şi·apăsaţi S3 de lipsa celor necesare traiu-
lui, Eumelo9 primi o mie de locuitori, care cedaseră foametei. Acestor calatieni
nu numai că le oferi deplina siguranţă a refugiului, dar le dădu voie să-şi înte-.
meieze o cetate. în afară de acestea, le dărui localitatea numită Psoa şi le hnpărţi 20
pămînt.
XX, 112, 2. Crnd însă Pleistarchos 24 ajunse la intrarea în Pont, găsi împre-
jurimile ocupate de duşmani. El renunţă de a mai trece [în Asia] şi se îndreptă
spre Odessos, cetate care se află între Apolonia şi Callatis 25, in faţa Heracleiei, 25
aşezată de cealaltă parte a mării - şi unde se găseau o parte din trupele lui
Lisimah.
XXI, 11. Tracii, care îl făcuseră 26 prizonier pe fiul regelui, pe Agatoc1es,
l-au trimis cu daruri înapoi S7 la tatăl său, pregătindu-şi astfel o scăpare impo-
triva întimplărilor neprevăzute ale soartei. In acelaşi timp ei nădăjduiau să-şi 30
recapete prin această binefacere pămîntul 28 pe care îl ocupase Lisimah. Ei

18 q Monumentul Sacru» se afla pc coasta Asiei Mici, la intrarea în Bospor.

• 'l'oo;VK<X.lJ"~X~\1 Madvig, approved by Fischer in apparatus:
10 Se pare că atunci şi-a ascuns Lisimah tezaurul la Capul Caliacra. (Cl. Strabon, VII, 6,1).
20 Vezi nota 13.
U Unul din cei trei fii ai regelui Parysades din Bosporul Cimmerian. In anul 310
te.n., după moartea tatălui lor, cei trei fraţi îşi disputau domnia şi îşi căutau aliaţi în acest
scop. . .
• 0 Autorul se referă, se pare, la un al doilea asediu al oraşului. Primul a fost ridicat
la încheierea păcii generale din anul 311 te.n., de care au beneficiat desigur şi cetăţile pon-
tice - răscula te din nou, la indemnul probabil al lui Ptolemcu, cum presupune G. Saitta
în articolul citat, p. 71-72 şi 115-116. .
23 Pînă la urmă izbuteşte să cucerească oraşul, fără să se poată fixa momentul, deoarece
în anul 309 t.e.n. cetatea mai rezista.
M Fiul lui Antipatros şi fratele lui Casandru. El comanda o armată trimisă în ajutorul
lui Lisimah şi, găsind strîmtorile ocupate, a incercat să-şi transporte oastea cu corăbiile.
16 Aceste evenimente se petreceau In anii 302-301 l.e.n., înaintea luptei de la Ipsos.
Este .probabil că la Callatis sA fi revenit o garnizoană macedoneană, ca su se poată face
transportul trupelor de la Odessos la Heracleia. . .
16 In timpul primei campanii a lui Lisimah Impotriva lui Dromicha.ites, după lupta
de la Ipsos (aprox. 300 1.e.n.). Cf. Pausania, 1, 9, 7.
17 Data la care a avut loc acest eveniment e gl'eu de stabilit, posibil este anul
297 i.e.n., propus de G. Saitta (p. 84 şi 117).
18 Probabil regiunile din stînga Dunării (ef. Pausania, 1, 9, 7) .
'l'6<X.\1 X<X.L .. ~v.

18·
 196 DIODOR DIN SICILIA IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 197

81)\IIXaOOCL xp,x't"1jerocL 't"cj> 1tOAtfLCP erUfL1tecppo'J'l)XO't"W'J tX1r!X'J't'W'J erJ:e~o'J nu sperau de loc să poată cîştiga războiul, de vreme ce aproape toţi regii cei
-
't'W'J ~ ,
oU'JOC't'W't',x't'W'J P'."
!-',xerLI\EW'J XOCL\ O'UfLfLocJ:ounw'J- '.,.,'.,
OCI\I\"flI\OL<;. mai puternici s-au înţeles 29 între ei şi se ajutau unul pe celălalt.
XXI, 12, 1. Armata lui Lisimah 30 era chinuită de foamete. Prietenii îl
XXI, 12, 1. "O't'L 01tO erL1'oSdocc; me~ofLe'J'l)C; 't'1jc; 't'OU AuerLfLeXJ:ou sfătuiau pe rege să scape cum va putea şi să-şi mute gîndul că oastea lui l-ar 6
mpoc1'Lac;, x,xt 't"WV cp(AWV ocu't"cj> O'UfL(3ouAeuov't'wv aw~eLv 51twc; 1t0-rS putea salva. Lisimah le răspunse insii că nu era drept să-şi păriisească ostaşii
6 M'Joc'toct X,xL fL"fl~EfL(,x'J ~J:ew &A1t(~OC erw't'l)p(oc<; t'J 'tcj) CS'tPOC't01t€Scp, şi prietenii, asigurîndu-şi lui o scăpare ruşinoasă.
't'OU't'otc; &.1teXpW'YJ fL ~ 8LXOCLO'J dVOCt XOC't'OCAL1tOnOC 't'~V 81)V,xfLLV X,xL 't'OUe; 2. Dromichaites, regele tracilor, după ce primi cu multă prietenie pe regele
h ''10
cp~I\OUe; toLOC'
"
' J aW't' YJpLOCV OCtcrxpOCV 1tOpL..,eer OCL
\ I~ 6 Lisimah, numindu-l şi tată, tl conduse împreună cu copii săi într· o cetate 10
numită Helis 31.
2. "On 6 ApofLLJ:,x('t''Y)e; 6 't'W'J 0 p~xwv (3ocCrLAeUC; XOC't'OC 1tOCV'tOC 3. Ajungînd oştirea lui Lisimah in puterea traci lor sa, aceştia se strînserii la
'tov Aua(fLocJ:0v 't'OV (3ocerLAeot ~tt~LwereX/LevOe; XOCL cpLA~aocc;, ~'t't 8e 1toc't'epoc un loc - alergînd în număr mare - şi strigară să le fie dat pe mînă regele pri-
, , 1 \ - L "., \ 1
10 1tpOaocyopEUerocc;, OC1t'YJyt:l..ye fLe't',x 't'WV 't'~Xvwv eLC; 1tOI\LV 't"'YJv OVOfLOC- zonier, ca să-l pedepsească. Căci - spuneau ei - poporul, care luase parte la
~OfLev'l)v 'l'HAW. primejdiile [războiuluiJ, trebuie sa aibă dreptul de a chibzui asupra felului cum
3. "O't'L /Lt't'OC\ 't''l)V \~.,
~l\werLV 't'"fle;
- AIJerL/LOCJ:0U ' ~,
ouvocfLtWC; ~,
O'UVOPOCfLOV- să fie trataţi cei prinşi. Dromichaites fu împotriva pedepsirii regelui şi-i lămuri 16
pe oşteni că este bine să-I cruţe pe bărbatul acesta. Dacă l-ar omori pe Lisimah-
- 0 - \ f'J. I >!.
't'WV 't'CUV "P~XCUV XOCL !-'OCUV't'WV ~yetv e~c; 't'o fLeerov 't'ov '1)l\wxo't'oc ' 1 1 \ ''\ 1

P'." 1 \ ~N '1: ," spunea el -, alţi regi au să-i ia domnia şi se prea poate ca regii aceştia să
!-'ocerLI\€(X 1tpoe; 't''l)V ''l
XOl\ocerLV' oELV \
yocp 't'YJV er..,ouerLOCV
\
eJ:ELV 't'o1't'WV -
XLV- fie mult. mai de temut decît înaintaşul lor. Dar cruţîndu-l pe Lisimah, acesta
15 Mvcuv /LE't'eOJ.'YJXOe; 1tA1j6oe; (3oUAeuerocaOoct 1tWe; J:p'YJer't'eov tmt 't'o!e; - cum se şi cuvine - are să se arate recunosciitor tracilor, care i·au dăruit
~Awx60'tv' 6 fL€V ÂpofLtJ:oc('t''YJC; 1tept 't'1jc; 1'tfLwP(ocC; 1'OU (3ocerLMcuc; viaţa. Iar locurile întărite, aflate mai înainte vreme in stăpînirea tracilor, 83 20
&.V't'eL1tWV t8(8oc~e 't'ouc; er't'poc't'Lw't',xC; 5't'L O'UfLcpepeL erwcroct 't'ov rJ.v~poc. ei le vor dobîndi înapoi fără nici o primejdie.
4. Cu încuviinţarea mulţimii, Dromichaites căută printre prizonieri pe
'AvoctpE6ev't'o<; fLev yocp oclhou (3ocaLAt!C; &AAOU<; XOC't'OCA~ ~EaO,xL 't'~v prietenii lui Lisimah şi totodată pe sclavii care obişnuiau ca să-l slujească şi-i
AucrLfLeXXou 8uvt:l..0''t'docv, CPO(3EPW't'€pOOC;, av 't'uXYl, 't'OU 1tPOU1teXP~,xv't'OC;' aduse in faţa regelui prizonier. Săvîrşi apoi jertfa şi il pofti pe Lisimah la ospllţ 25
20 8tOCcpuAt:l..x6ev't'0c; 8e XOCPLV l~eLV bcpeLAOfL€V'1)V 't'OLC; ep~~t 1tCXPOC 't'ou - împreună cu prietenii săi şi pe tracii cei mai de vază. [DromichaitesJ pregăti
I
erw(l €'J't0C;, X,xL\ 't'OC\ CPPOUPL,x /
't'oc\1tpO't'EpOV
, ., 1:
U1tOCPr..,OCV' t'OC 0~ P~XWV - ,x1tOI\'l)-
, ." mese [deosebite]. Pentru cei din jurul lui Lisimah, întinse un covor regal, luat
~e:aOoct XWpLe; xwMvwv. 4. O'Uyxoc't'oc6t/LE:VOU 8e: 't'OU 1tA~eOUC;, 6 în luptă, iar pentru sine şi prietenii săi aşternu doar paie.
5. De asemenea fură prl'gătite două ospeţe: pentru acei macedoneni, Dro-
ApOfLLXOCL-r-I)e; &.voc~'l)'t'~er,xc; tx 'tWV ,xlXfLocAW't'wV 't'oue; CPLAOUC; 't'OU AUcrL- michaites rindui tot felul de mîncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar 30
,
fLOCJ:0U X,xL,'t'ouc; \
1tEpL\ 't'Y\JV avEp,x1tELOCV , 'a '
ELWVO' ~ 'p.
t'OCC; otOC'tPL!-,EW, "
OC1t'Y)yocye tracilor le dădu să mănînce zarzavaturi şi carne, dar pregătite cu măsură, aşe­
25 1tpOC; 'tOV ~Awx6't',x (3,xcrLAe,x. fLE't'OC 8e 't'OCU't',x erUV1'tAecroce; euO'(OCV, 1tocpe- zîndu-le pe nişte tăbliţe de lemn, care ţineau loc de masă. In cele din urmă, puse
., p.
I\,x!-'EV em ,\ \
't'YJv "
eO'1'tocaw 6
l' V 't'e
A ucrLfLocX
1
OV fLf?'t'OC\ "t'C-UV ocu't'OU·,- ''\
cpLI\WV să le toarne macedonenilor vin în cupe de argint şi de aur, pe citii vreme el şi
xocl. "t'wv 0p~xwv 't'OUC; tm't'YJ8ELO't'OC'tOUC;. SLcrcrOCC; Se XALcr(OCC; X,x'tOCcrxEU- tracii lui beau vinul în pahare de corn şi de lemn, aşa cum obişnuiesc geţii.
Pe cînd băutura era în toi, Dromichaites umplu [cu vin1 cornul cel mai mare, îi 35
occrocc; 'tOLC; /L~V
, N 1
m:pL""t'OA '
V ucrLfLocxov "
ecr't'pwcre: \ ' ,xI\Oucrocv
't"flv " - !-'p,xcrLI\LX'
'.,
Y\JV spuse lui Lisimah «tată 1) şi il întrebă care din cele două ospeţe i se pare mai
()'t'PWfLV~V, tocu'tcj) 8e x,x~ 'toLC; CPLAOLC; elheA!fj cr't'L(3&~,x. 5. OfLo(w<; 8e vrednic de un rege: al macedonenilor sau al tracilor. Lisimah ii răspunse că al
30 ~L"t"t'WV €'tOLfL,xaO€v1'wv Sd1tvwv, Exdvot<; /L€V 1tocv't'08oc1tWV 1tOAu't€Aet,xv macedonenilor 3' ...
(3pwfLeX't'WV 1tOCp€e'l)XEV E1tL 'tp,x1t€~ 'l)C; &.pyupae;, 'to'1:<; ~e 0p~~1. AcXXOCVOC
It Acest scurt armistiţiu dintre diadohi devine pentru G. Saitta - cal'e situează
x,xt\xpe:,x,
/Lt'tpLWC; ,.!. ,,\ (~ '., - ,
~crxe:u,xerfLEv,x, e:m cr,xVLoO<; e:U't'EI\OUC; e:7tLXEL!L~V"fl<;
L
evenimentul în 297 i.e.n. - un criteriu pentru datarea eliberării lui Agatocles.
,xu't'oLC; 't'1jc; 't'POC1t€~ 'YJC;. 't'0 Se: 't'e:AEU't',x!OV 't'o'1:C; /LEV EVexEt 'tOV oIvov 80 Probabil în anul 291 1.e.n. Lisimah îl atacase din nnu pe Dromichaites.
81 Nu s-a putut identifica locul acestei aşezări, care se află situată undeva în cîmpia
tv &.PyuPoLC; XOCL xpuero'1:c; 1tO't fJP(OL<;, 't'o!<; 8e fLEa' tocu'tou XEPOC't'LVOLC;
oo
Dunării. După C. Daicoviciu, 1'a"a lui Dromichaites, în EmWekiinyv Kelemen Lajos, Bucure,t;"
35 xocl. ~UA(VOLC;, xoceeX1tep ~V leoc; 't'o!c; rh,xLc;. 1tPO(3,xLVOV1'OC; 8e 'tou Cluj, 1957, p. 18'1-182, Helis n-ar fi decît un centru secundar, pe cind adevărata capitală
, '\ I \ I _ I \ 1 ar fi Argedava, situată pe cursul superior al Argeşului.
1to'tou, 1t1\'l)pwerocc; 1'0 fLeYLa'tov 't'wv xepoc't'WV, XOCL 1tpoaocyopeuaocc; 8S Pentru conflictul dintre Lisimah,i Dromichaites ef. Strabon, VII, 3, 8, VII, 3, 14;
Trogus Pompeius, XVI, 1,19; Plutarh, Demetrios, 39 şi 52; Polyainos, VII, 25; Memnon, 5;
1t,x't'€POC 'iOV AUcrLfLocxov ~pw'i'YJae 1t6npov ocu'tcj> 80xe! 8eL1tVov (3OCO'L- Pausania, 1, 9, 7 şi Polibiu, fr. 102.
ALXW'iepOv, 't'o Mt:l..xe8oVL~oV ~ 't'a 0p4xLOV. 't'ou 8e AuaLfLeXXou 'ia 8S Pose,iuni din dreapta Dunării (Ist. Rom" p.229) $aU regiuni din stinga Dun!l.rii
(vezi nota 28).
Mt:l..xe8oVLxav El1tov'toc; .•. M Vezi Pârvan, Celica, p. 56-65.
 198 oroOOR DIN SICILIA IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 199

6. "O'n 't'OU L\POfLLX,OtL't'OU't'ov AUO"LfLC<x,oV €7tt oe:i:7tVOV xe:xA"t)x6- 6. După ce pofti la masă pe Lisimah şi băutura era în toi, Dromichaites
't'0~, XC<L\ 7tP0l"'C<LVOV't'O~
R '
't'ou- 7tO't'OU,1 '1
7t1\"t)pwO"c<~ 't'o fLEj"LO"'t'OV 't'wv xe:-
1 \ 1 - umplu [cu vin] cornul cel mai mare şi spuse lui Lisimah « tată ~ şi apoi îl întrebă
f \ , I \ A"
PC<'t'WV XC<L 7tpoO"c<yope:uO"c<~ 7tC<'t'e:plX 't'OV UO"LfLlXX,OV, "lJpW't'"t)O"e: 7tO't'e:pOV
f , care dintre cele două ospeţe i se pare mai vrednic de un rege: cel al macedoneni-
lor sau cel al tracilor. La care Lisimah îi răspunse că cel al macedonenilor 35.
IXU't'<jl OOXe:i: Oe:i:7tVO'J e!VC<L ~C<O"LALXW't'e:pOV, 't'O MC<Xe:OOVLXeV ~ 'te « Atunci - zise Dromichaites - de ce ai lăsat acasă atîtea deprinderi, un trai 5
5 0P~XLOV' 't'OU oe: AUO"LfLcix,ou 't'O MIXXe:OOVLXOV d7t6v't'0~, T( OUV, ~ţp"f), cît se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri, şi te-a cuprins dorinţa
1 - \ R' '1 \, '1 1 li Il'\' 1
să vii la nişte barbari, care au o viaţă de sălbatici, locuiesc într-o ţară bîntuită
"OfLLfLlX 't'OLC<U't'1X XIXL l"'LO" l\C<fL7tPOV C<7t OI\L7tWV , t;'t'L oe: E7tLţpIXVe:O"'t'e:pIXV
~1XO"LAeLC<V, t7te:6UfLe:L~ d~ cXV6P6)7tOU~ 7tlXpc<ye:"ecr6IXL ~lXp~cipou~ Xc<t de geruri şi n-au parte de roade îngrijite? De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ţi
duci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare
~WV't"IX~ 6't) PLWO't) ~to'J XlXt X,WPIXV ouO"x,e:tfLepov XlXt O"7tIXV(~OUO"C<V sub cerul liber? ) Luînd din nou cuvîntul, Lisimah spuse regelui că nu ştia ce 10
• 1 -'R 1 Il'l.. \' , Il" "
"lJfLe:pwv XlXp7tWV, e:l"'LC<O"W Ot; 7tlXpO: ţpUO"L" C<YlXye:w oUVC<fLLV e:L~ 't'07tOU~
N

război poartă, dar că pe viitor va fi prietenul şi aliatul tracilor; iar - cît despre
10 'tOLOU't'OU~ tv ot~ ~e:'JLX~ OUVlXfLL~ {l7tIXWPLO~ OU OUVIX't'IXL oLIXO"w~ecr6xL; re cunoştinţa datorată - nu va rămîne vreodată mai prejos decît binefăcătorii
e:L7t6v't'0~ oe: 7tciALV 7tpO~ 't'IXU't'C< 't'OU AUO"LfLtXX,OU OL6't'L 't'O fLe" 7te:pt săi. Dromichaites primi cu un simţămînt de prietenie spusele lui Lisimah. El
I
't'1XU't'"lJV \
't'"f)V "
O"'t'plX't'e:LIXV "lJYV O t
"f)xe:v, e: t~ Ot;
Il'l..
't'u1. '1I\omov \ 1
7te:LpIXO"e't'IXL ''1
ţpLI\O~
căpătă înapoi de Ia acesta toate întăriturile ocupate de oamenii lui Lisimah.
Apoi îi puse pe cap o diademă şi ti îngădui să se tntoarcă acasă. 15
(;)" O"UfLfLlXX,e:i:v xlXt x,cipL't'o~ cX7t0060"e:L fL ~ A€Lţp6-ljvC<L 't'wv e:u 7tE7tOL "f)x6't'wv, XXX, fr. 19. Aflind că sosesc în ajutorul său soldaţi aleşi - dintre gala ti 36
cX.7tOOe:~tXfLe:vO~ c<u't'ov qnAoţpp6vw~ 1> L\POfLLX,c<kYJ~ 7tlXpeAIX~e: 't'WV X,W- - şi că au trecut Istrul, Perseu s-a bucurat nespus de mult şi a trimis [oameni]
15 p(WV 't'a 7tlXpIXLpdlev't'lX {mo 't'wv 7te:pt AUO"LfLlXX,OV, XlXt 7tE;pLeet~ IXU't'<jl în Maedica 87, pentru a-i indemna pe aliaţi să vină cît mai repede. Căpetenia
OL(X0'YJfLlX t~C<7teO"'t'eLAe:v. galatilor - care căzu~e la o înţelegere cu Perseu - ceru plata statornicită, 20
. XXX, fI'. 19. "O't'L 1> ITe:pO"e:u~ 7tu66fLe:vo~ rnLAex't'ou~ rc<M't'C<~ intreaga sumă ridicîndu-se Ia cinci sute de talanţi 38. Deoarece Perseu se obli-
gase să plătească solda, dar nu se ţinuse de cuvînt, căci de felul său era avar,
7tE7te:plXxevIXL 't'OV "IO"'t'pov t7tt O"UfLfLlXX,(qt, 7tE;PLX,C<P~~ ye:v6fLe:v0~ cX.7te- gala tii se întoarseră Ia ei acasă.
'1
.00000eLI\e:ve:L~ '
't'YJV
\ MIXLOLXYj",
Il' \
7tpo't'pe;7t6 fLevot;"YjXe:LV 't''t)V \ 't'C<X,LO"'t'YjV.
1
o• XXX, {r. 20, 3. Alexandru avea un suflet cu totul diferit de al lui Per-se·' ...
20 oe 't'WV rIXAIX't'OOV ~YOOfLe:vO~O"UfL<PWV~O"C<t; fLLcr60v ~'t'e:L 't'lXx't'6v, 't'ou acesta, din cauza zgîrceniei, a respins ajutorul celţilor 39. . 25
aOfL7tC<V't'OC; x'P~fLlX't'O~ d~ 7te:V't"lXx60"LIX 't'ciAlXv't'C< YLvOfLevou. 't'ou oe: XXXI, fr. 14 ... Căci acesta, deşi douăzeci de mii de gali se aflau la fnde-
mînă pentru războiul împotriva romanilor, a respins o alianţă atît de impor-
ITe:pO"ew~ I>fLOAOY~O"C<V't'O~ fLev owO"eLV, ou 7tOLOUV't'O~ oe 't'o O"UfLţpW­
tanţă pentru a-şi cruţa banii.
vYj6e:v OLa ţpLAIXPYUPLIXV, t7tlXv-ljA6ov d~ 't'~V OLXeLC<V 7tciALV ol rIXM't'IXL.
xxx, fI'. 20, 3. "O't'L 1> 'AM~c<vopo~ oUX, I>fLo(c<v ~cr:x.e: 't'<j) ITe:pO"e:i:
25 't'~~ '-JiUX,~~ oLci6e:O"Lv, • •• o oe OLa 't'~V O"fLLXPOAOY(C<V 't'OO~ 't'e: Ke:A't'OU~
cX7to't'pL'-JicifLe:vO~. . .
XXXI, fr. 14. . .. 'Exe:i:vo~ yap OLO"(.LUp(wv rIXAIX't'WV 7tlXplXye:-
vOfLev<ov d~ 't'OV 7tpOC; (P<OfLC«OU~ 7t6Ae:fLov, cX.7te:'t'p('-JiIX't'O 't'~v 't'"f)AL-
XIXO't''YJV O"UfLfLC<X,LIXV, LVIX ţpdO"'YJ't'IXL 't'wv x'P'YJfLci't'wv.

a5 Repetiţia se datoreşte diferenţei dintre manuscrise.

a. In realitate erau bastarni (ef. Titus Livius, LIV, 26, 2.
a7 Regiune din vestul Traeiei, din valea riului Axio! (Vardar).
a8 Cl. Apian, Macedonia, 18, 2.
ao CI. Apian, Macedonia. 18, 3.

I
__ J
 XLIX. P. V E R G I L IIM A R O N I S
GEORGICA
II, 495-497. lllum non populi fasces, non purpura regum
flexit et infidos agitans discordia fratres
5 aut coniurato descendens Dacus ab Histro.
III, 349-383. At non, qua Scythiae gentes Maeotiaque unda
350 turbidus et torquens flaventes Hister harenas
quaque redit medium Rhodope porrecta sub· axem.
Illic clausa tenent stabulis armenta, neque ullae
10 aut herbae campo apparent aut arbore frondes;
sed iacet aggeribus niveis informis et alto
355 terra gelu late, septemque adsurgit in ulna5:
Semper hiems, semper spirantes frigora Cauri.
Tum sol pallentis haud umquam discutit umbras,
XLIX. V E R G1L 1U
Cel mai înzeslrat poet latin, 8-a născut lîngă Mantua, in nordul ItRliei,
În anul 70 i.~.n., intr-o familie modestă de agricultori şi n murit în anul 19
te.n. Ia Brundisium, In Calabria. în stih urile pastornle, numite Buco/ice sau
Egloge, in Georsice, poem didactic Închinat ridicării agriculturii, şi în epopeea
Eneida, Vergiliu a oglindit in chip admirabil natura patriei sale precum şi
aspectele cele mai caracteristice ale societăţii vremii ~i ne-a păstrat cîteva
ştiri despre traiul şi concepţia de viaţă a strămoşilor noştri. Comentatorul
antic al opel'ei sale, gramaticul S. Marius Honoratus Servius, a trăit la
Roma in a doua jumătate a secolului al IV-lea.
Ediţii: Virgile, Oeu"res, Texte etabJi et traduit par Henri Goelzer,
voI. I-III, Les Belles Lettres, Paris, 1933-1935; Servii Grammatici qui
{erzmtul' in Vergilii carmina comentarii recensuerunt G. Thilo et H. Hagen,
voI. I-IlI, Teubner, Leipzig, 1878-.1902.
GEORGICELE
II, 495-497. Pe acela 1 nu-l abat din drumul său nici înaltele demnităţi
publice acordate de popor, nici purpura regală; nici vrajba 2
care agită pe fraţii lipsiţi de credinţă şi nici dacii care coboară
de la Istrul ce conspiră impotriva noastră 8. o
III, 349-383. Nu-i la fel acolo unde locuiesc populaţiile
scitice, unde se află
apa meoticll,
350 unde Istrul îşi învolburează apele cu nisipul galben şi unde
muntele Rodope coteşte înapoi, după ce s-a intins pînă la jumll-
tatea drumului spre polul [nord].
Acolo oamenii ţin cirezile închise în staule.
Nu se văd nici ierburi pe cîmp, nici frunze în copaci. 10
Cît vezi cu ochii se întinde pămîntul, care este de nerecunoscut
355 din cauza nămeţilor de zăpadă şi a gheţii groase care se înalţă
de şapte coţi.
Acolo veşnic e iarnă. Veşnic suflă Caurii« aduclltori de frig.
Soarele niciodată nu-i în stare să împrăştie umbrele palide,
1 Pe agricultor.
I Războaiele civile.
3 Nu putem şti dacă este o aluzie la un eveniment istoric sau un exemplu intîmpliltor.
, Vînturi reci din nord.
 202 VERGILIU
nee cum invectus equis altum petit aethera, nec cum
praecipitem Occani rubro lavit aequore currum.
360 Concrescunt subitae currenti in flumine crustae
undaque iam tergo fel'l'atos sustinet orbes,
puppibus iBa prius, patulis nune hospita plaustris;
5
aeraque dissiliunt vulgo, vestesque rigescunt
indutae, eaeduntque seeuribus humida vina,
365 et totae solidam in glaciem vertere lacunae,
stmaque impexis induruit horl'ida barbis.
10 Interea toto non setius aere ningit:
intereunt pecudes; stant eircumfusa prmms
corpora magna boum, confertoque agmine cervi
370 torpent mole nova et summis vix eornibus extant.
Hos non immissis eanibus, non eassibus ullis
16 puniceaeve agitant pavidos formidine pinnae;
sed frustra oppositum trudentis pectore montem
comminus ohruncant ferro graviterque rudentes
375 caedunt et magno laeti cIamol'e reportant.
Ipsi in defossis speeubus secura sub alta
otia agunt terra congestaque robora totasque
20
advolvere focis ulmos ignique dedere.
Hic noctem Iudo ducunt et pocula laeti
380 fermento atque acidis imitantur vitea sorbis.
Talis Hyperhoreo Septem subiecta trioni
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!NIEI 293
nici cînd, dus de cai, se înalţă pe cer, nici cînd
îşi scaldă în apa Înroşită a oceanului carul lui grăbit să alunece
În jos 5.
360 Repede se prinde coajă peste apa ce curge
şi valurile fluviului susţin pe spatele lor roţi
de car ferecate
cu fier.
Pe unde mai Înainte pluteau corăbii, acum merg care largi. 5
Acolo, oriunde obiectele de aramă crapă de ger şi hainele îngheaţă
pe trup. Vinul, nu de mult încă lichid, se taie acolo cu securea
365 ~i lacuri le sînt prefăcute. pînă la fund în blocuri compacte
de gheaţă,
Picăturile de apă respingătoare 6 din nepieptănatele bărbi îngheaţă
şi se prefac in ţurţuri.
Şi în timpul acesta ninge mereu. 10
Vitele pier. Boii, cu trupurile lor mari,
încremenesc, acoperiţi de zăpadă, iar cerbii, strînşi grămadă,
370 sînt ţintuiţi pe loc sub povara de nea proaspăt căzută. Abia
iese deasupra vîrful coarnelo~ lor.
.... Oamenii nu-i vînează cu haite de cîini, nici nu le mai întind
laţuri,
nici nu bagă spaima în ei cu o sperietoare cu pene roşii. 15
Cerbii aceştia zadarnic se trudesc să spargă cu pieptul muntele
de zăpadă;
în timpul acesta oamenii îi izbesc cu fierul de aproape; şi îi
omoară cu tot
375 mugetul lor groaznic. Vînătorii îi duc cu ei in mari strigăte de
veselie.
[Oamenii] îşi duc viaţa liniştitl!. şi sigură în bordeie
săpate adînc în pămînt; adună trunchiuri de stejar şi ulmi întregi 20
pe care îi rostogolesc pe vatră şi-i pun pe foc.
Locuitorii petrec la joc lunga noapte de iarnă şi le face plăcere
să prepare,
380 din orz fermentat şi din fructe acre de sorb, o băutură ce seamănă
cu vinul.
Un asemenea neam de oameni neînfrînaţi s ăIăşluiesc sub cele
şa pte stele 7;
I Legendele antice reprezentau soarele ca un zeu care călătoreşte pe bolta cerului,
urcînd şicoborind Intr-un car tras de cai.
I RespingAtoare, deoarece curg din nas.
7 Sub constelaţia Ursei Mici, adică la nord.
 f'

204 VERGILIU IZVOA:RE PRIVIND ISTORIA ROMINIE.I 205

gens effrena virum Riphaeo tunditur Euro sînt bătuţi de vîntul de răsărit din munţii Ripei
Et pecudum fulvis velatul' corpora sae t'.ls. şi îşi acoperă trupurile cu blănuri galbene de animale 8.

III, 461-463. Bisaltae. q~o more soIent acerque Gelonus, III, 461-463. În acest fel D procedează de obicei bisalţii şi aprigii geloni
cum fugIt III Rhodopen atque in deserta Getarum cînd fug în munţii Rodope şi în deşertul geţilor
5 şi beau laptele închegat amestecat cu sînge de cal 10.
Et lac conCl'etum cum sanguine potat equino. ' 5

IV, 460-463 .. At chorus acqu?lis Dryadum clamore supremos IV, 460-463. Iar corul driadelor 11, de o vîrstă
cu ea, au umplut cu
lmplerunt montls; flerunt Rhodopeiae arces strigătul lor

altaque Pangaea et Rhesi Mavortia tellus înălţimile munţilor; plîng vîrfurile munţilor Rodope

atque Getae atque Hebrus et Actias Orithyia. şi culmea Pangeului şi ţara lui Rhesus, lăcaşulll! zeului
Marte;
plîng şi geţii şi Hebrul şi Oritia 13 din Atica.
10 AENEIS

ENEIDA 10
III, 34-35. Multa movens animo Nymphas venerabar agrestes
Gradivumque patrem, Geticis qui praesidet arvis.
III, 34~35: c'u sufletul riiscolit de multe gînduri mă rugam 14 nimfelor
!. cîmpeneşti şi
IV, 143-146. Qua~is ubi hibernam Lyciam Xanthique fluenta bătrînului Mars Gradivus 16, care 'Ocroteşte ogoarele geţilor.
?eSel'lt ac Delum maternam invisit Apollo
15 145 lllstauratque choros, mixtique altaria circum IV, 143-146. Ca atunci cînd Apolo p~răseşte
Licia, unde stă în timpul
Cretesque Dryopesque fremunt pictique Agathyrsi. iernii, şi valurile rîului Xanthus,
"i
şi revine să revadă insula' mamei sale, Delos,
145. reîncepe dans urile şi în jurul altarelor, amestecîndu-se unii 15
cu alţii,
freamătă cretani, driopi 16 şi agatirşii cei vopsiţi.

8 Descrierea aceasta sumbră a regiunilor noastre este comună mai tuturor scriitorilor
antici şi mai ales poeţilor, cum se poate vedea şi la alţi autori din prezenta lucrare, chiar
dacă n-au suferit rigorile climatului nostru, ca în cazul lui Ovidiu. Regiunile noastre erau
adesea confundate sau prezentate ca nişte pămînturi de la marginea lumii. In legătură cu
aceasta, vezi concluziile şi materialul prezentat de Stephan Borszak, Die J(entnisse des
Alte1'lums uber daa Karpatenbecken, în DissertationeR Pannonicae, 1936.
e Adică luînd singe oilor, cînd acestea au febril.
10 Autorii prezintă acest obicei drept scitic.
11 Driadele erau nimfele pădurilor care jeleau pe soţia lui Odeu, muşcată de un şarpe.
12 Tracia.
13 După legendă, era fiica regelui Erehteus, devenită mai tirziu regina ţinuturilor
nordice.
14 Vorbeşte Eneas.
15 q Care păşeşte la luptă ». Vezi Russu, ReI. dac., p. 83.
le Populaţie din Epir.
 206 VERGILIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 207

VII, 603-605. Roma colit, cum prima movent m proelia Martem, V II, 603-605. Roma îl respectă 17 atunci cînd îl împing pe Marte Ia luptă,
sive Getis inferre manu lacrimabile belIum fie că se pregătesc să ducă războiul aducător de lacrimi
60.5 Hyrcanisve Al'abisve parant seu tendere ad Indos. geţilor,
605 fie hircanilor, fie arabilor, sau că sînt gata săse îndrepte
'lmpotriv~ inzilor 18.
SERVIl GRAMMATICI COMMENTARII

5 GEORG. 11,497. Aut coniurato ab Histro, id est non eum sollicitat
coniuratio barbarorum. Hister autem fluvius est Scythiae. Et aliter:
Aufidius Modestus legisse se affil'mabat hune morem esse Dacorum,
ut c~m ad bella proficiscel'entur, non prius rem capesserent, quam
de Hlstro eertum modum haurientes ore in modum sacri vini , iurarent ,
10 non se ad patriae sedes regressuros ni si hostibus caesis; et idcirco
Vergilium familial'i sibi hypallage usum divisse Histrum coniuratum
apud quem Daci coniurare consuerunt.
AEN .. III, 35. Geticis . .. arpis. Getae autem popuIi sunt Mysiae,
quae, qUla Iata est, multas continet gentes.
16 AEN. IV, 146. Pictique Agathyrsi populi sunt Scythiae, colentes
Apollinem hyperbol'eum, cuius logia, id est responsa, feruntur.
« Picti» autem, non stigmata habentes, sicut gens in Britannia sed
pulchri, hac est cyanea coma placentes. ' EN. VII, 604. Neamul salbatic al getilor a existat şi pe vremea 8trămo~ilor:
AEN. VII, 604. Getarum (era gens etiam apud maiores (uit:
20 nam ipsi sunt Mysi, quos Sallustius a Lucullo dicit esse superatos.
COME~TARIILE GRAMATICULUI SERVIUS 19.
GEORG. II, 497. De la Istrltl ce conspiră împotriva noastră, adică pe el 6
nu-l tulbură conspiraţia barbarilor. Istrul este un fluviu în Sciţia. Altă explicaţie:
Aufidius Modestus 20 susţinea că a citit cum că dacii au obiceiul ca, atunci
dnd pornesc la război, .să nu se apuce de treabă tnainte de a bea cu gura din
Istru o anumită cantitate de apă ca pe un vin sacru, şi inainte de a jura că
nu sc vor tntoarce la lăcaşurile părinteşti decit după ce vor ucide pe duşmani. 10
De aceea Vergiliu s-a slujit de o [figură] obişnuită, numită hypallage 21, şi
a spus « Istrul care conspiră », adică Istrullîngă care dacii obişnuiesc să conspire.
EN: III. 35. Ogoarele geţilor. Geţii sînt triburi din Misia, care, fiind întinsă,
are multe neamuri.
EN. IV, 146. Agatirfii cei vopsifi sînt triburi din Sciţia, care se închină 15
lui Apollo Hiperboreanul, ale cărui vorbe,' adică oracole, circulă la ei. Sînt
vopsiţi, dar n-au semne pe trup, ca neamul care locuieşte în Britania, ci sînt
frumoşi, adică plac datorită părului lor vopsit în albastru.
căci ei sînt moesi, care, spune Salustiu, au fost învinşi 22 de Lucullus. 20
--

11 Obiceiul de a deschide porţile templului lui Ianus în caz de război.

18 Aluzie la campania din vremea poetului. Opera a fost compusă Între anii 29-19
Î.e.n., dar nu putem şti exact cînd a fost scrisă cartea a VII-a.
19 Servius Marius Honoratus, care este autorul unui celebru comentar la VergiIiu,
a trăit la sfîrşitul secolului al IV-lea e.n.
M Gramatic din secolul I e.n., care a scris comentarii la opera lui Vergiliu şi Horaţiu.
11 Figură de stil: acordarea adjectivului cu un alt substantiv decit cel al cărui atribut
este după sens.
n Cf. Salustiu, Istorii, IV, 18 şi 19.

-----'--------.,-
 L. Q. HOR ATI 1 F LAC C 1
SERMONES
II, 6, 51-53. Quieumque obvius est me eonsulit: « O bone (nam te
scire, deos quoniam propius eontingis, oportet),
6 numquid de Dacis audisti?»
CAR MINA
1, 35, 9. Dacus asper, te profugi Scythae ... metuunt ...
II, 16, 5 Otium bello furiosa Thl'ace ...
II, 20, 17 -19 Me Colchus et qui dissimulat metum
Marsae cohortis Dacus et ultimi
10
noscent Geloni ...
III, 6, 13-16. Paene occupatam seditionibus
delevit urbem Dacus et Aethiops,
hie classe formidatus, ilIe
16 missilibus melior sagittis.
111,8,17-24. Mitte civiles super urbe curas.
Oeeidit Daci Cotisonis agmen,
1. HORAŢIU
S-a născut la Venusia în anul 65 şi a murit la Roma în anul 8 Le.n.
Alături de Vergiliu, Horaţiu a fost cel mai reprezentativ poet latin. Operele
sale pot fi datate cu aproximaţie in felul următor: Epode, anii42-30; Satire
I-II, anii 42-35; Ode I-liI, anii 35-23; Cintul secular, anul 17; Ode IV,
anul 13; Epistole I-II, in ultima parte a vieţii.
Ediţii: Horace, Oelwres, voI. I-III, Texte etabli et traduit par Fran~ois
Villeneuve, Les Belles Lettres, Paris, 1927-1934; Pseudoacronis 8cholia in
Horatium "etustiora edidit 6. Keller, voI. I-II, Teubner, Leipzig, 1902-1904.
SATIRE
II, 6,51-53. Oricine îmi iese în cale mă întreabă: "Hei! bunule,
(tu trebuie să ştii, pentru că eşti În relaţii mai strînse cu zeii) 1
ce-ai mai auzit despre daci?" 2. 6
ODE
1, 35, 9. De tine se tem dacii cei aspri şi sciţii .rătăcitori 3 •••
II, 16, 5. Linişte [cere] Tracia, cuprinsă de furia războiului '.
II, 20, 7-19. Mă vor cunoaşte colhii şi dacii, 6
care vor să pară că nu se tem de cohortelemarsilor, 6 10
ca şi gelonii de la capătul lumii.
1 II, 6, 13-16. Puţin a lipsit ca Roma, sfîşiată de lupte interne,
să fie nimicită de către daci şi etiopieni:
15 aceştia sînt de temut prin flota lor, iar aceia
se pricep mai bine decît toţi Ia aruncarea săgeţilor 7. 15
III, 8, 17-24. Lasă grijile obşteşti despre Cetatea noastră.
Armata dacului Cotiso a pierit 8 ;
1 Aluzie la Mecena şi August.
I Aluzie Ia zvonurile care circulau în iarna anului 31 te.n. că dacii, aliaţii lui Antoniu,
intenţionau să invadeze Italia (ef. Dio Cassius, LI, 22, 8).
3 Oda datează din anul 27 te.n.
~ Aluzie la campania lui Crassus; oda este aproximativ aiu anul 27 t.e.n.
I Nu se cunoaşte data exactă a odei, probabil 30 te.n.
e Popula ţie italic;" vestită prin vitejia ei.
, Vezi nota 2.
8 Armata lui Cotiso a fost infrlntă în timpul campaniei lui Crassus (cI. Dio Cassius.
LI, 23, 2). Oda datează din anul 29 t.e.n.
 210 HORAŢIU
Medus infestus sibi luctuosis
20 dissidet armis,
servit Hispanae vetus hostis orae
Cantaber sera domitus catena,
5 iam Sc ythae laxo meditantur al'CU
cedere campis.
III, 24, 9-24. Campestres melius Scythae,
10 quorum plaustra vagas rite trahunt domos,
vivunt et rigidi Getae
10 inmetata quibus iugera liberas
fruges et Cererem ferunt
nec cultura placet longior annua
15 defunctumque laboribus
aequali recreat sorte vicarius.
15 Illic matre carentibus
privignis mulier temperat innocens
nec dotata regit virum
20 coniunx nec nitido fidit adultero;
do~ est magna parentium
20 vii-tus et metuens alterius viri
certo foedere castitas,
et peccare nefas aut pl'etium est mori.
IV, 14, 41-46. Te Cantaber non ante domabilis
Medusque et Indus, te profugus Scythes
25 miratur, o tutela praesens
ltaliae dominaeque Romae;
45 te, fontium qui celat origines
Nilusque et Rister ...
IV, 15,17-24. Custode rerum Caesare non furol'
30 civilis aut vis exiget otium,
non ira, quae procudit enses
20 et miseras inimicat urbes.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 211
mezii 9 duşmănoşi se sfîşie între ei
20 cu arme care le pricinuiesc nenorociri lor înşişi j
cantabrii, vechii duşmani de pe ţărmul -Spaniei,
au fost în sfîrşit înlănţuiţi şi ne slujesc pe 11oi,
iar sciţii stau cu arcul destins şi Se gîndesc 5
să se retragă de pe cîmpiile lor.
III, 24, 9-24. O viaţă mai bună duc sciţii din stepă,
10 care au obiceiul să transporte pe care casele lor rătăcitoare,
la fel şi geţii cei aspri,
cărora pămîntul nehotărnicit 10
le dă roade şi cereale libere.
Nu le place să cultive acelaşi ogor mai mult de un an,
15 iar după ce au indeplinit toate muncile, alţii, care le urmează
în aceleaşi condiţii, le iau locul.
Acolo femeia nu se face vinovată faţă de 15
copiii vitregi, ci poartă de grijă celor lipsiţi de mamă,
iar soţia cu zestre nu ajunge stăpîna bărbatului
20 şi nici nu se încrede într-un amant chipeş.
Zestrea cea mai de seamă este cinstea !Jiirinţilor
şi virtutea femeii pentru care legămîntul căsătoriei rămîne
trainic; 20
ea se teme de alt bărbat.
Păcatul este un sacrilegiu pe care îl plăteşte cu moartea.
IV, 14, 41-4.6. Pe tine 10 te admiră cantabrii, pînă acum nesupuşi,
şi mezii 11 şi inzii 12 şi sciţii rătăcitori,
o, tu, pavăză neclintită 25
a Italiei şI a Romei, care-i stăpînă peste tot!
De tine [ascultă] Nilul şi Istrul. ..
45 care îşi tăinuiesc locul de izvor 13.
IV, 15,17-24. Cît timp Cezar [August] veghează asupra statului,
nici furia războaielor civile, nici samavolnicia nu ne vor tulbura 30
liniştea
şi nici mînia care ascute săbiile
. 20 şi învrăjbeşte nenorocitele oraşe;
, In realitate pal'ţii.
10 Oda datează din anii 14-13 i.e.n.
U Vezi nota 9.
U Vezi nota 18.
13 Cf. Seneca, Probleme de istorie naturală, IV, 1.
 212 HORAŢIU
Non qui profundum Danuvium bibunt
edicta rumpent Iulia, non Getae,
non Seres infidique Persae,
non Tanain prope flumen orti.
5 CARMEN SAECULARE
55-56. lam Scythae responsa petunt, superbi
nuper et Indi.
SCHOLIA PSEUDOACRONIS
1, 35, 9.Te DacLLs (V) Gens iuxta hune fluvium degens aspera
10 bellis. Te Profugi S(c)ithae Ab orbe sepositi et lD
mundi extimo eonstituti.
II, 20, 18. Mars(a)e cohortis Pro ltaliae militibus dixit, ut osten-
deret solos Romanos Dacis esse terrori.
III, 6, 15. Hic classe formidatus Classe (A)ethiops, Daeus sagittis,
15 quibus etiam venenatis uti firmatur.
III, 8, 18. Occidit Daci Cotisonis Agmen Cotiso nomen regis
Daeorum, quo victo suadet ...
III, 24, 9. Campestres Melius Scythae Campestris dieti ideo, quod
in campis sine tectis sub tentoriis vivant, quae
20 earpentis moventur.
III, 24, 11. Rigidi Getae Fortes, asperi, propter frigidam regionem.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 213
nu vor călca în picioare hotărîrile iulice 14
nici cei care beau apă din Dunărea adîncă,
nici geţii, nici serii, nici perşii 15 perfizi
şi nici cei născuţi lîngă fluviul Tanais 18.
C îNTUL SECULAR 5
55-56. Acum scit-ii 17, pînă de curînd trufaşi,
şi inzii 18 cer răspunsuri ca de la un oracol.
SCOLIILE LUI PSEUDO-ACRO 19
I, 35, 9. De tine dacii (V). Un neam care trăieşte lîngă acest. fluviu
[şicare este] sălbatic în lupte. De tine sciţii rătăcitori. 10
Departe de lume şi aşezaţi la capătul cel mai îndepărtat al
pămîntului.
II, 20, 18, De cohortele marsilor. A spus (marsi) În loc de soldaţi din
Italia, ca să arate că doar romanii îi înspăimîntă pe daci. 15
III, 6, 15. Unii sînt de temut prin flota lor. Este un lucru dovedit că
etiopienii se folosesc de flotă, iar dacii de săgeţi, care, pe deasu-
pra, mai sînt şi veninoase.
III, 18, 8. Armata dacului Cotiso a pierit. Cotiso este numele unui rege
al dacilor, care fiind invins, autorul sfătuieşte. . . 20
III, 24, 9. O l'iaţă mai bună duc sci,tii din stepd. De aceea au fost numiţi
din stepă, deoarece trăiesc in stepe, fără acoperiş (deasupra
capului), în corturi care sînt purtate pe care.
11. Ceţii cei aspri 20. Zdraveni, aspri din cauza regiunii friguroase.
,. Hotărîrile împăratului August, care făcea parte din familia Iulia.
15 Vezi nota 9.
1. Oda datează probabil din anul 13 î.e.n.
17 Se poate traduce şi G acum inzii, pînă de curind trufaşi, şi sciţii O.
18 Cintul datează din anul 17 te.n.; Cf. Faptele împăratului AUBust, V, 52 -53, unde
sc menţionează aceeaşi solie, şi Suetoniu, AUBust, 21.
19 Sub numele comentalorului Acro, din secolul al III-lea e.n., s-au transmis o serie
de scolii ale unor autori necunoscuţi.
20 Sau «duri~.
 LI. N 1 K O A A O Y T O Y ~ A MAL KHNO Y LI. N 1 COL A O S DIN DAM ASe

S-a născut din părinţi bogaţi În jurul anului 64, Î.e.n. şi a primit o educaţie
foarte îngrijită. A avut legături strînse cu Herodes cel Mare ~i a luat apărarea
evreilor în faţa romanilor. A sCI·is o Istorie a lui August, precum şi o Istorie
universală in 14,4, de cărţi, in care a folosit ca izvoare indeosebi pe Xanthos,
.Ctesias ~i Ephoros. Intre lucrările sale ni se citează şi un Compendiu despre
. moravuri. Din toate aceste opere n-au ajuns pînă la noi decît fragmente.
Ediţia: FGrHist, IlA, nr. 90, p. 388 ~i 391.

COMPENDIU DESPRE MORAVURI

E00N 1:YNArOrH
104 (123). Ioan. Stob. Anth. III, 1. (Despre virtute] 200: Din Compendiul
, 10! (123)., IO;\N~. STOB., Anth., III, 1 [IT, &.pe't'~c;], 200: despre moravuri al lui Nicolaos. GalactofagIi, un neam scitic 1, nu trăiesc în case -
Ex 't'YjC; NLXOA~OU E6wv LUV~YWY-Yic;. r~A~X'tO<p&.YOL ~XU6LXOV ~eVOC; precum cei mai mulţi dintre sciţi - şi hrana lor o alcătuieşte numai laptele 6
6 rtOLXO( 'tE dO'(v, &crn:ep x~t oL 7tAELO''tOL ~Xue&v, 'tpo<p~v 8' ~XOUO'L de iapă, din care îşi fac brînză, folosindu-l atît ca mîncare, cît şi ca băutură.
y&.A~ (.L6vov (7t7teLOV, el; 00 't"UP07tOLouv't'ec; ecr6toUO'L x~t 7ttvOUO'L' X~(
Din această pricini\. sînt foarte greu· de infrÎnt în lupte,· ca unii care îşi duc
, ~ \ .. ~ , \ e....' , \ cu ai pretutindeni hrana. 2. Aceştia l-au pus pe fugi\. şi pe Darius. 3. Sînt însă
eLO'L oL~ 'toU't'O OUO'(.L~XW'tOC'tOL auv ~u'to~c; 7t~V't'YjL 't'YjV 'tpO<p'YjV fxov'tEc;. şi foarte drepţi, avind în devălmăşie bunurile şi soţiile. AstCel fiind, pe cei mai
(2) OO't'OL x~t ~~peLov e't'pt~lXv't'o. (3) dO't 8e xlXt 8LX~L6'tIX'tOL XOLVcX bătrîni dintre ei îi numesc taţi, pe cei mai tineri copii, iar pe cei de o vîrstă, 10
fvJl.OV't'EC; 't~\ 'tE X't''Yj(.L~'t'~
, \ \ - 1.
X~L 't~C; YUV~LX~C; wO''t'E 't'ouc; (.Lt:V 7tpeO'~u'te-
1'. I
fraţi. 4. Dintre aceştia a fost şi Anacharsis, socotit unul dintre cei şapte înţelepţi.
10 pOUC; ~U't&V 7t~'tep~c; VO(.Lt~eLV, 'tOUC; 8e VEW..epOUC; 7tIXL8~C;, 'touc; 8' ~­ El a venit În Grecia ca să cerceteze obiceiurile altora.
ALX~C; &.8e:A<pOOC;. (4) 6lV ~v x~l 'AV&.X~PO'LC;, ELC; 't'&V t7t't'cX O'o<p&v
125 (99). Exc. de ,'irt., 1, 353, 13:... îi numesc panoni şi daci pe toţi
ctţi locuiesc dincoace de fluviul Rin şi deasupra Golfului Ionic şi a neamu-
vO!LLcr6dc;', ac;' ~Aeev etc; 't~v 'EAM8~, (V~ tO''tOP~O''YjL 'tcX 't'&V rtAAWV rilor ilirice. 16
V6(.LL(.L~.
125 (99). Exc. de virtut. 1, 353, 13: ... ll7t60'OL ev't'OC; 'P~VOU
16 7tO't~(.Lou X~'t'OtXOUO'LV {mep 'tE 'tOV 'I6vLOV 7t6v't'ov x~l 't'cX 'IAAupL&V
yev'Yj - II~wovtouc; ~U't'ouC; XlXl ~iXx~c; X~AOUO'LV ••.

1 CI. Herodot, IV, passim.

 LII. ~ T PA B Q N O ~ LII, STR A BON

S-a născut in Amaseia din Pont in anul 63 i.e.n. şi a trăit pînă în anul
19 e.n. In anul 29 I.e.n., Strabon a făcut o călătorie la Roma, apoi a vizitat
Egiptul, intre anii 24-20, şi alte ţări, pentru a reveni în Asia Mică. A scris O
istorie în 43 de cărţi, în care, continuînd pe Polibiu, descrie evenimentele din
secolele II-I i.e.n. Din această operă ni 8-au păstrat numai fragmente.
Principala lucrare a lui Strabon, intitulată Geografia, în 17 căr~i, terminată
in anul 18 e.n. şi păstrată în cea mai mare parte, foloseşte izvoare literare de
prima mînă - Eratostene, Artemidor, Apolodor, Megastene, Nearh, Posi-
doniu, pe care autorul le pune în valoare in chip inteligent. Fiind adept al
stoicism ului, el consideră geografia ca o parte a filozofiei; nu se mărgineşte
numai să descrie locurile, ci arată şi importanţa factorului uman şi valoarea
trecutului istoric. Astfel Geografia sa ne apare astăzi cea mai completă şi mai
competentă . scriere de acest gen asupra lumii vechi, cuprinzînd şi informaţii
importante referitoare la regiunile locuite de strămoşii noştri.
Ediţia: Strabonis .Geographica recognovit Augustus Meineke, val. 1 - III,
Teubner, Leipzig, 1852-1853.

rEnrPA<I>JKA GEOGRAFIA

1, 1, 10 (C. 6). 'O 7tO~YJ1'~';. fLefLvYJ1'cx~, x,cxt Eq>e:~~.; 1'WV 1, 1, 10 (C. 6.). Poetul [Homer] ... aminteşte apoi ~i de .ţinuturile din
7te:pt II po7tov't'L8oc x,cxt 't'OU EU~e:LVOU... yvcup(~e:~ 8e x,cxt 1'0'.1 "IO''t'pov, jurul Propontidei şi ale Pontului Euxin .....EI are cunoştmţ~ ŞI de~pre Istru,
căci îi citează pe misi - un neam trac veCIn cu acest flUVIU. Mal cunoaşte li
5 fLe:fLVYJfLevO'; ye: MuO'wv, g6vou.; ep~x,(ou 7tCXPO~x,oG\I't'o.; 1'0'.1 "IO'Tpov. 1 şi coasta mării ce vine apoi după Istru, şi anume cea tl'acă pînă la Peneu, deoa-
x,cxt fL~v x,rd T~V €;~.; 7tCXpoc.ALCXV ot8e:, ep~x,(cxv oOO'cxv fLe:x.p~ IIe:ve:~ou, rece pomeneşte pe peoni, (muntele) Atos, rîul Axios şi insulele aşezate în faţa
x,cx~, "A6 CU x,cx~\ 'A!:" c,,~OV x,cx~" 1'CXC;; 7tpOx,e:~fLe;voc..;
," ".,.

I
II CXLOVCXc;; ,Te: ovofLcx<.,cuv L acestora ...
1'OU'!cuv vYJO'ou,; .•• 1 2 1 (C. 14). .. (Alexandru cel Mare) ne-a făcut cunoscut ... în nordul
I, 2, 1 (C. 14). . .. 'O fLev YIXP (sci!. '..ţ\.AE~cxv8poc;;) .•. &VE:- Euro~ei,' tot ţinutul pînă la Istru. Iar romanii ... locurile de dincolo de Istru 10
pînă la fluviul Tyras .. .
10 X,&AU~E:V ~fLr;V... 1'&'.1 ~opdcuv 1'~C;; EupW7tYJc;; &.7tCXV1'CX fL€:x.P~ TOU 1, 2, 10 (C. 21) .... Cei de pe atunci [pe vremea lui !:l0mer] socote~u Mare~
"IO'Tpou' Ot 8e 'PCUfLcxr;O~. .. Tel 1'E: 7tepcxv "IO'TpoU 't'1X fL€:x.P~ Tupcx Pontului un al doilea Ocean şi erau de părere că oamenll care veneau In corăbll
7tOTCXfLOU . . . pînă acolo călătoreau tot atît de departe ca şi acei care depăşeau Coloanele
I, 2, 10 (C. 21) . , , 'A7tA&c;; 8'OL 1'61'e: 1'0 7t€ACXYOc;; 1'0 ITOV1'LX,OV lui Heracles 1. Căci dintre mările cunoscute azi, Pontul Euxin era socotit cea 15
" 1(',., " 1 ' ' ' ' fJ. \,." ,_ mai mare şi de aceea îi dădeau prin excelenţă numele de « Pont » 2 - tot aşa
CUO' 7te:p r:J.I\I\OV 1'~voc. cux,e:oc.Vuv U7tE:I\CXfLtJoc.vov, x,cx~ 't'OUC;; 7t1\e:OVToc.c;; e:X,E:LO'e:
cum îi ziceau lui Homer « poetul,). Poate şi din această cauză a mutat Homer
, , , ,.,. ''1'6 " \ l!!:' ., -
15 OfLOLCUc;; e:x,1'07t~ ... e~v eo X,OUv cuO'7tE:p 't'OUc;; t;;c"CU O''t'YJI\CUV e:m 7tOI\U 7tpO-,\ .,'
către Ocean întîmplările din Pont, socotind că lumea.- din pricina prejude-
r6\ITcx,;' x,oc.t YIXP fLeYLO'1'OV 1'wv x,cx6' ~fLac;; EvofL(~e't'o, x,oc.t 8~1X 1'OU1'o căţilor - va primi mai uşor aceasta ...
X,CX1" E~O:x.~V t8(cuc;; 7t6'J't'ov 7tpo<H)y6peuov, WC;; 7tO~'t)1'~V "OfLYJpov,
LO'CUc;; OUV x,cx~~ oLoc.
" ., ~,-
't'OU1'O fLE:'t'YJVE:yx,e: 't'CX e:x, 't'OU II OV1'
I , , - ' OU 7tp oc;;'" 't'ov cux,eoc.-
1 , , ''1' "" \ ,
'.IOV CUC;; e:U7tCXpcxoe:x,1'oc o~oc. 't'YJv x,cx1'e::x. OUO'CXV O O<.,CXV , ..""!:' 1 Strîmtoarea Gibraltal'.
B Adică mare adîncă.
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 219

1, 2, 27 (C. 33) .... Pomenesc părerea elenilor din vechime, căci ei denu-
meau toate neamurile cunoscute de la miazănoapte cu un singur nume: sciţi
sau nomazi - cum le zice Homer ...
1, 2, 39 (C. 43) ... Unii cred că cei din preajma lui Iason au străbătut
cu corăbiile şi o bună parte a Istrului, iar alţii zic că [au ajuns] chiar pînă
la Adriatica: după unii, deoarece nu cunoşteau locurile, iar după cum spun 6
alţii, un braţ al Istrului se desface din marele Istru şi se varsă în Adriatica 3.
Ei spun acestea cu bună ştiinţă şi cu deplină încredinţare.
1, 3, 4 (C. 50) .... In Pont se varsă multe ape mari, de la miazănoapte şi
răsărit. Coastele acestei mări se umplu cu nămol, pe cîtă vreme cele ale celorlalte 10
îşi păstrează adîncimea lor mare. Apa din Pont este din aceeaşi pricină foarte
puţin sărată şi există un curent care merge prin acele locuri unde malul coboară.
1 se părea' că pe viitor întreg Pontul se va umple cu nămol, dacă apa va continua
să curgă astfel. Chiar şi în zilele noastre - spunea el- ţărmul stîng al Pontului
se înfăţişează ca o mlaştină: este vorba de Salmydessos, locurile din vecinătatea
Istrului, cărora marinarii le spun «piepturi)~, şi cele de lîngă pustiul scitic... 16
1,3,7 (C. 52) ... Se depun straturi mari de nămol la gurile rîurilor. De pildă,
la gurile Istrului aşa numitele « piepturi ), apoi pustiul scitic şi Salmydessos ...
1, 3, 15 (C. 57). . .. Dar Istrul nici nu izvorăşte din părţile Pontului, ci 20
porneşte dintr-un punct opus, [adică] din munţii ce se află deasupra Mării
Adriatice: nici nu se varsă îl1 cele două mări, ci numai în .Pont şi se desparte
[în braţe] numai către vărsarea sa. [Hiparh] 6 săvîrşeşte aceeaşi greşeală ca şi
unii înaintaşi ai săi, care îşi închipuiau că există un fluviu cu acelaşi nume ca .
şi Istrul şi care se desface din acesta, pentru a se vărsa în Marea Adriatică 7. 25
De la el şi-ar fi tras numele şi neamul istrienilor, al căror teritoriu îl străbate ...
1, 3, 21 (C. 61). . .. Lucrarea pe care o scriem este plină de pildele unor
astfel de strămutări. Unele exemple sînt la îndemina majorităţii oamenilor.
Dar migraţiile carilor, trerilor, galatilor, cum şi strămutările cele mari făcute 30
de unii comandanţi, cum ar fi Madys scitul, Tearco 8 etiopianul, Cobos trerul, egip-
tenii Sesostris 8 şi Psammetichos 10 sau [regii] perşi de Ia Cirus pînă la Xerxe,
nu sînt cunoscute la fel de toţi. Cimerienii, ce poartă uneori şi numele de treri 11 35
- sau vreo seminţie a lor -, au făcut în mai multe rînduri incursiuni prin
provinciile de la dreapta Pontului şi prin cele din vecinătatea lor, dînd năvală
uneori în Paflagonia, alteori în Frigia, cam pe vremea cînd - zice-se - Midas U
şi-a pus capll.t zilelor, bînd el sînge de taur. Lygdamis 13, în fruntea cetelor
sale, a înaintat pînă în Lidia şi Ionia şi a cucerit Sardes, pierzîndu-şi viala 40
a Cf. infra, 1, 3, 15.
I Lui Eratostene.
• CI. Polibiu, IV, 41, 3.
I Cel mai mare astronom al antichităţii, care a trăit in secolul al II-lea î.e.n.
t Cf. Pliniu cel BAtrin, III, 18, 127.
a Ultimul faraon din dinastia a XXV-a etiopiană, care a domnit in secolul al VIII-lea te.n.
t Faraon din secolul al XIX-lea t.e.n., care a purtat lupte !n Siria. Atribuindu-i-se
şi faptele săvîI1ite de omonimul sAu, din ·veacul anterior, Sesostris a devenit In tradiţia
greacA tipul faraonului egiptean.
10 Aluzie, probabil, la cei doi faraoni eu acest nume, care au domnit in sec. VII- VI t.e.n.
u In realitate erau o populaţie tracă, aliată doar cu cimerienii, care trecuse In Asia
MicA, In secolul al VIII-lea (ef. Herodot, IV, 11). -
l i Ultimul rege frigian, din jurul anului 700 te.n. (ef. Herodot, 1, 1Itl.
la Rege al cimerieni1or.
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI
221
STRABON

o~
• K ~fLfL€PLOL I
XOC~
\ '
OL T P'Y- )P€C; €7tOL'
" Y)crOC'J't"O 't"OCC;
\ 't"OLOCU',t'OCC; C;(j)OOOUC;'
1 I~
't'OUC;
\
în Cilicia. Atit cimerienii, cît şi trerii au porfnit a.desea lad.astfe~~e :~~U;~lţ'~~~
8e Tp1jpocc; xoct Kw~o'J {mo Moc8uoc; 't"0 't"eAeU't"oc'LO'J E~eAOCfl1j'JocL tpOCcrL treru" ŞI
, rege1e Cobos - :se - .povesteşte
. 1<1 - au ost m ce le m ur '"
't"OU 't"(;W ~xuflwv ~OCcrLA€CUC;. către Madys căpetema sCIţtlor . . h 16 E t
II 1 41' (C. 93) ... , Şi acum trebuie să spunem că Tlmost e.nes ,.:a ?S-
II, 1,41 (C. 93). ... Kocl 'JUV 8' dp~crflcu 6't"L xocl TLfLOcrfl€n)c; tene i
c~i dinaintea lor nu cunoşteau apro~pe d~ lo.c. geografIa lbertel Ş! ~ 5
6 XOCL, 'E poc't"ocrfl'€'J'Y)C; XOC~\ O 'L "e't'L 't'OU't'CU'J
, 7tpo't"epoL
I '>. I
't"el\ecuc; 'Y)Y'JOOU'J
"
't"OCI Celtict. si încă şi mai puţin pe .a Ge.rmani?i ŞI a .B~ltam~l; de jserenrd ~
geţilor ~i\ a bastarnilor. Erau ŞI mal neprIcepuţI Cit priveşte ta la,
ru
t
't"e '1~'Y)pLXa xocl 't"a KeA't"LXOC, flUP(CP 8e fLaAAO'J 't'a repfLOC'JLXa xoc/. rla !Ca,
't"OC, B pe't' t"OCVLXOC, r e't"cuv
- XOCL\ Boccr't'OCP'JCU' - J. C;7tL '>. \ Pontul i ţinuturile de la miazănoapte care urmează. . . ., 6
~"
I ,
WC; ~'"
O OCU't"CUC; 't'OC 't"CUV
,-

O O:YVOLOCC; €'t"UYXOCVO'J OCtpLyfL€VOL XOCL 't"CUV XOC't'

'1 '>. 1 \,
't"OCMOC'J XOCL 't"OV opw:v
l'
7tOI\U
'A~ 1.-
II t .".
7 (C. 114) ... Dincolo de Boristene locuiesc ro~olanu 1 , ultllnll dmtr~ 10
sciţii ;un'oscuţi, care trăiesc mai spre miază~oapte ?eCll PdPo~r~!e ~elor mal
I " " ,- ,

xocl 't"0'J II6v't"ov xod 't"&'J ttp€~~C; 7tpocrocpx't"Lcuv fL€p&'J ... depărtate ţinuturi despre care avem vreo ştIre - .dmdc? o ~. rI tmaj . Mai
II, 5, 7 (C. 114) .... OtXOUcrL 8' {mep 't"ou Bopucrfls'Jouc; {)cr't"OC't"OL Re 'unile ce se întind mai departe sînt nelocUIte m. prlcm.a rlg~ u!. ."
10
't"&V Y'JcuPLfLw'J ~xufl&'J 'PCU~OAOC'JO(, vO't"Lw't"epoL gv-rec; 't"&'J {mep 't"1jc; la sud te
ei, locuiesc sarmaţii şi sciţii de deasupra LaculuI Meotlc pîna la SClţU
Bp€'t"'t"OC'JLX~C; EOXOC't"W'J yvcuPL~ofL€v(Uv' ~8'Y) 8e 't"&7t€XeL'Joc 8La ~uXOC; orien;;li 12 (C. 118)) .... Mai ales oamenii din zilele ~oas~re ar putea. să v?r- 15
&'o(x'Y)'t"oc e:cr't"L' 'JO't"LW't"€POL 8e 't'o,n.cuv xoc/. Ot {mep 't"~C; MocL6m80c; 5
as ă' m~i bine des re locuitorii de pe malurile lstrulu~, a.tlt de~p~e cel de ~m-
~ocuPOfLOC't"OCL xoct ~XUflOCL fL€XPL 't"&'J ~cfleuv ~xufl&'J. ~:ac~ cît şi despre ~ei de dincolo de fluviu, adică geţl, ~trageti ŞI bastarnI: ..
16 II, 5, 12 (C. 118). MOCALcr't"OC 8' Ot VU'J <XfLewo'J ~xoLe'J <Xv 't"L 1'1 5 22 (C. 125) .... Partea dinspre apus a Pont1:llul Eu:cm .are o.lunglm~
'Asyew 7t€pt 't"&V xo:'t"a. . • XOC/. 't"OUC; 7tep1. 't"0'J "Icr't"pov 't'OUC; 't"e tv't"OC; d .' '" t te de stadii de la Bizanţ pînă la gurIle flUVIUlUI Boristene, ŞI
el:r.eI m~e°ao:: mii de stadii. în ea se află insula Leuce 17. Partea răsărite~nă 20
xoct 't"OUC; tx't'OC; rs't"OCC; 't"e xoc/. Tupeys't"occ; xoct Boccr't"ocp'Jocc; ...
II, 5, 22 (C. 125) .... 't"o fLev OQ'J 7tpOC; ~G7t€POCV 7t€AOCYOC; fL~x6c; ~ pJ~~:lui Euxin este lunguiaţă şi .se .ter~~ină într-.1:l n .golf î~gus~ acel.al J?lOJ-
curiadei. Are o lungime de peste cmCI mn de stadll, ş~ o. l~ţI~e e ~.rei mn .~
e:cr't"L'J &7t0 Bu~ocv't'(ou fL€;(PL 't"WV tx~oÂ&v 't"OU Bopoofl~'Jous cr't"oc8Leuv " î aii mări aJ'unge la vreo douăzecI ŞI CUlCI de mu de sta du.
. 1 între o'
sta d u. nconJuru .. ·t'c incordat a 25
20 't"PLOXLA(WV :,.~'t"ocxocr(CUV, 1tAOC't'OC; 8e 8LcrXLÂ(euV' EV 't'olhcp 8' ~ Aeux~ 'J1jcr6c; Forma acestui perimetru este asemuită de ~nll cu .u~ arc sc: ~ 1 . t '
e:cr't'L' "t'o 8' eef>6v Ecr't"L 7tOCPOCfL 'Y)xec; dc; cr't"e'Jov 't"€Aeu't"WV fLUXo'J 't"ov xoc't'a ărui coardă ar fi partea dreaptă a Pontulm - (adICa ţ~rmu e a m rare~
L\LOcrxoUPLoc8oc t7tt 7te""t'ocxLGXLALOUs ~ fLLXpef> 7t'Adouc; cr"t'oc8Louc;, 't"o 8& ::nării pină în fundul Dioscuriadei, căci, în afară de Caraml.b~s, ~t re~~u)1 ţ~r~~~~~
are numai ie ituri şi intrînd uri mici, semănînd c~ o ~me reap . . ea _
7tAOC't"OC; 7tep1. 't"PLOXLÂ(OUC;' ~ 8e 7tepLfLe't"poc; 't"OU crufL7tOCV't'OC; 7teMyouc; arte e asemu~tă cu un arc, care ar avea două încovOleturl: cea de sus mal ro.tun
tcr't"/. 8LcrfLUP(cuV 7tOU xocl 7t€V't"OCXLcrXLÂLCUV cr't"oc8(cuv. dxoc~oucrL 8€ 't"wec; l\~ cea de '05 semănînd mai mult cu o linie dreaptă. Astfel- spun aceştIa -- 80
26 't"0 crx~fLOC 't"~c; 7tepLfLe't'pou 't"oc,n.'Y)C; EV't"€'t"OCfLsvCP ~XUflLXef> T6~cp, 't"~V ~i ~cea par{e a Pontului formează două golfuri, dintre care cel apusean este
fLe'J V€UpaV t~OfLOLOUV't"ec; 't"0'LC; 8e~Lo'Lc; XOCAOUfLSVOLC; fLepecrL 't"OU IT 6'J't"ou cu mult mai rotunjit decît celălalt. . ., ă ă 't
II 5 30 (C 129) După Italia şi Galia, au mal rămas părţtle dmspre r s rl
('t'ocu't'oc 8' tcr't"lv (; 7tOCPOC7t'Aouc; (; &7t0 't"OU cr't'6fLoc"t'0C; fLexpL 't'OU fLuxoU ale Eu~o~ei pe 'care ie împarte în două fluviul lstru. Acesta curg~ de la a uJ 86
't'OU xoc't"a L\.LOcrxOU pLoc8oc' 7t ~'J yap 't'1jc; KocPOCfL~LOC; ~ ye <XAÂ'Y) 7tacr()'.
t : " " , 'fl I la răsărit s' re Pontul Euxin. El lasă in stinga î.ntre~ga G;ermame, i n~ep n . 1
, ,
71CU' J flLXPOCC; \" ,
c:xeL eLcroxocc; I
't"e XOCL\ 'e<,0XOCC; eucr"t' eu eLCţ €OLX€VOCL , , )
, 't' ~'IV de la Rin ~i toate meleagurile geţilor 18, ţinuturl~e tI.rageţIlor, basta~mlor ŞI
30 8& Âom~v 't'ef> XSPOC't"L 't"OU 't"6~ou 8Ln~v ~XOV't"L 't"~v tmcr't'potp~'J, 't"~v fLEv sarmaţilor pînă la fluviul Tanais şi Lacul Meotlc; Iar la dreapta mtreaga 40
<Xvcu 7tepLtpepecr't"epocv 't"~'J 8e xoc't'cu euflu't"spocv' o{J't'eu 8e x&xeL'J'Y)'J &7t€pyoc- Tracie, lli~ia şi partea Eladei cu care se sfîrş~şte Europa.
o
~ ecrflocL 8uo X6A7tOUC;, i1v e:cr7tSPLOC; 7toM floc't"spou 7tepLtpepecr't'ep6c; tcr't'w.
II, 5, 30 (C. 129). Me"t'cX 8e 't"~v 'l't"oc'ALocv xoct 't"~'J KeA't"Lx~v
't"a 7tP0C; ECU Aomoc tcr't'L 't'~C; Eup(:m'Y)C;, & 8LXOC 't"€fL'J€'t"OCL 't'ef> "Icr't"pcp
36 7tO't"OCfLef>' (j)epe't'ocL 8' oU't"OC; &7t0 't'~C; tcr7tepocc; E7tt 't'~v ECU xoc/. 't"ov E{)-
~: gf~o:;:fo~let~a~~~i!1, d~~ secolul al I1I·lea î.e.n., autor a numeroase lucrări astăzi
~
<,ewo'J 7tov't"o'J
I "
€'J OCpLcr't'€pCţ-
I\mcuv 't"''
'>.' repfLocvLocv
Y)V 't'e ' OI\' l''>. Y)v ocP<,ocfLev'Y)v
,~ I pierd~tein vremea autorului o parte dintre sarmaţii care cu două secole .in urml.~rectsD~:
1 (e! Polibiu XXVI ti 13) ~i anumeiazigii, se Îndreptau spre gurile p'u~ăru. (CI' 1
&.7tO 't"ou 'P~'JOU xoct 't"o re't'Lxov 7taV xoc/. 't"0 't'&v Tupeye"t'&'J xoc/. D onu. ' . . '.' ") . d astfel in contact cu bastarnu ŞI mal a es cu
Boccr"t'ocpv&'J XOC/. ~ocUPOfLOC't'&'J fL€XPL Toc'Jocl:8oc; 7tO't"ocfLOU xoc/. 't'~c; MOCL- Cas.~ius,. LIV ~0,3 ŞI. OVldlU ,. ptassl~ -'- vpe~l~ind roxolanii o altă ramură sarmată, ocupa
geţll - mcă dlll regIUnea N lS ru U1 , .'. VII 3 17)
CU'I ~
t"LoOC; '" ~ -~, 'r.:. '
1\ LfL'J'Y)C; , €'J O€<,LCţ o€ 't"'Y)v 't'e ~PCţx'Y)V
'>.' 1. "
OC7toccroc' J XOCL, '\ t"'Y)'J '1'>I\I\U-
.'>. ţinuturile dintre Don şi Nipru. (cf. II, 5,30 j VII, 2,4 ŞI mal ales " .
11 Vezi Arian, notele 31 ŞI 32.
40 p(8oc, ÂOL7t~'J 8e xoc/. 't'eÂeU't'OCLOCV 't"~V 'EAAOC8oc. 18 In cazul de faţă, teritoriul dacilor.
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
223
222 STRABON

III, 4, 17 (C. 165) .... Aceste obiceiuri 19 siIl;t ~?mune ~i ele c~lţilo~, tra~ilOl:
III, 4, 17 (C. 165). '" KOL'J<X 8e XOC~ 'rOCU't'oc 7tpOe; 'r<X Ke:A'rLX<X ~i scitilor. Sînt aceleaşi şi cele în legătură cu vItejIa - atit a barbaţll?r Cl!- ŞI
~8'J"f) xoct 'r<X e P~LOC xoct ~XU8LXIX, XOL\l<X 8e XOC~ ['r<X] 7tp oe; <X'J8 pdot'J f 'eilor Femeile muncesc şi ele la cîmp şi de îndată ce au născut, îl sluJe.sc
't'~'J 're: 'rW'J <X'J8pwv Xott 't'~'J 'rW'J YU\lotLXW'J. ye:(upyouO'w otU'rOCL 't'EXOU- a e e~rbaţi, punîndu.i să stea culcaţi în locul lor. Adese~ ~le Il;asc la munclle
O'otL 't'E 8LotXO'JOUO'L 't'ore; <X'J8pIXO'L\I txe:('Joue; &'18' eocu'rw'J xot'rOCXAL'JotO'otL' ~tm ului. Spală copilul, şezînd pe vine lîngă apa vreuIl;U1 ~lU, şI·l .tnfRşă. 6
5 ~ 't'e: 't'ore; ~pYOLe; 7tOAAIXXLe; otu't'oct Xott AOOOUO'L Xott O'7totpyoc'JOUO'w PIV, 6,10 (C. 207) .... Oraşele lor sînt Metulon! Arupmo.l, ~onetlOn, Vend~n.
Du ă acestea, urmează în cîmpie oraşul Segest~ca,. pe hnga care ~urge riul
<X7tOXAL'JotO'otL 7tp6e; 't'L pe:r8po'l. SaJos, afluent al Istrului. Oraşul are o aşezare pri~l~că~ pentru. r1izbOl';l1 i~po­
IV, 6, 10 (C. 207). '" 7tOAe:Le; 8'otU't'N'J MhoUAO'J 'APOU7t!VOL triva dacilor 20. Muntele Ocra este partea cea mal Joasa a AlpIl~r, ~n Ime~la.ta 10
MOV~'t'LOV OM'J8oov. (.Le:a' o()e; ~ ~~ye:O''t'LX~ 7t6ALe; EV 7te:8[cp, 7tOCP' ~'J vecinătate a carnilor şi pe unde se transportă în căruţe m1irf";rl dlll Aqudela,
6 ~IXOe; ot1hoe; 7tocpotppd 7to't'ot(.LOe; tx8L8oue; de; 't'OV "IO"t'po'J. Xe:!'t'otL entru a se ajunge la aşa.numitul Nauportos, cale nu mult. m.al lungă de pa.tru
10 8e ~ 7t6ALe; e:uqlUwe; 7tpOe; 't'OV xot't'<X 't'WV D.otXWV 7t6Ae:!-L0V' ~ 8' "OXpot
~ute de stadii. De acolo [mărfurile] sint coborîte pe riurI pmă la Istru ŞI la
ţinuturile de acolo 21. Căci de-a lungul lui Nauport~s cur~ge [~orco~as], un riu' 16
't'o 't'ot7te:L'JO't'IX't'OO'J (.Ltpoe; 't'WV "AA7te:WV EO''t'L xota' 8 O'UVIX7t't'OUO'L 't'ore; navigabil ce vine din Iliria şi se varsă în Savos,. inCIt [m?;rfurlle] sm~ co.bortte
KIXp'JOLe;, xot~ 8L' ou 't'<X EX "t''Yje; 'AXUA"f)Lote; CPOp't'Lot XO(.LLrOUO'LV &:P(.Loc- u or la Segestica, la pannoni şi la taur!sci .. In I;'re~Jma cetăţll, Sav~s mal.prlmeşte
(.LIX~OCLe; de; 't'ov XotAOO(.Le:VO'J Noto7top't'O'l, 0''t'ot8[oov 680'1 00 7tOAU 7tAe:L6- ! e Colapis. Ambele [riuri] sînt navlgablle ŞI îŞI coboară afele din A~pI. .
Ş P V 1 6 (C. 212). în vechime, dup1i cum spuneam, în .Jurul flUVIUlUI [Padl
20
'100',1 ~ 't'E't'potXOO'LOO'J' txe:!8e:'J 8e 't'o!e; 7to't'ot(.Lo!e; xot't'IXye:'t'otL (.L€xPL 't'ou
locuia~ ~ei mai mulţi celţi [din Galia cisalpină] .. Cel~ mal ~umeroa~e lleamU~l
15 "IO''t'pou XotL 't'WV 't'otO't'71 XOOpLOO'J. 7totpotppe:'L Y<XP 8~ 't'O'J NocU7tOp't'OV
dinte celţi erau boii, insubrii şi senonii j [aceştia dm urma] s·au m~vără~~t
[Kopx6pote;] 7tO't'ot(.LOe; EX 't' Yje; 'IAAup[8oe; cpe:p6(.LEVOe; 7tAOO't'Oe;, Ex~IXA- cu esatii - ca şi odinioară cînd, printr-un atac neaşt~p~at, au oC'!I;'at orna .
Mar tirziu romanii i·au nimicit pe senoni şi pe gesatl, Iar pe bOl l-au. alun~at
"1 ~, , \ .... .1. "" - , \.... ~ ,
I\e:L o e:Le; 't'OV ~Ot.ov, OOO''t' e:u(.LocFooe; e:Le; 't'"f)v ~e:ye:O''t'LX'j\J Xot't'otye:'t'otL

xed 't'oue; IIocwo'JLoue; xott TotU pLO'XOUe;. O'U(.L~IXAAe:L 8' de; 't'o'J ~IXO'J · t '1 . (C 213) Strămutindu-se 13 în remunea de Ungă Istru, el lOCUiau 26
dm aces e ocurl. . "'.. • - d . d' 1i
xoc't'<X 't'~v 7t6AW xd 6 K6Aotme;' <X(.LcpO't'e:POL 8' e:tat 7tAOO't'OL, P€OUO'L acum amestecaţi cu tauriscii, războir..du-se cu d~Cll,. pma cin aceştIa m ur;;
20 8' ;-&"'0 't'w'J "AA7te:WV.
le.au şters neamul de pe faţa pămîntului s'. TentorlUllor, .carefăc~a parte m
Iliria, a r1imas un loc de păşunat pentru turmele neamur~lor vecl~e ...
V, 1, 6 (C. 212). To (.Lev 00',1 <xpxoc'Lo'J, &a7te:p ~CP"f)v, {mo Ke:A't'W'J VII 1, 1 (C. 289). După ce am descris Iberia, ţara~celjllor, Ita~la ŞI lll~ul~le 30
7te:pLcpxe:ho 't'W'J 7tAe:(O"t'WV o 7to't'ot(.L6e;. (.L&(LO''t'ot 8' ~'J 't'WV Ke:A't'W'J ~8v"f) din veci~ătate, urmează să vorbim despre restul Eux:opel, împ!i~ţm~ reg!umlle
Bo'LoL xott "I'JO'ou~poL xot~ ot 't'~'J 'POO(.LOCLOO'J 7to't'e E~ tcp680u xOC't'ot- cum se . cere. R~amin [de cercetat] ţinutul care . M se . întmde
. spre. rasănt, dmco
. 'le careo
Aot~O'J't'e:e; ~t'Jo'Je:e; (.Le:'t'a rotLO'OC't'W'J. 't'01houe; (.L€v 0\)',1 E~tcp8e:LPot'J \)a't'e:- de Rin înă la Tanais şi gura LaculUi eotlC ~I - apOI - regIUnI. A

se află îJtre Adriatica şi ţărmul stîng al PontulUl,. in. sudul ~strului pmă 35
25 pov 't'e:A€OOe; 'POO(.LOC'LOL, 't'oue; 8e Botoue; t~~AotO'otV EX 't'wv 't'67toov.
tn Grecia şi Propontida. Istrul împarte acest~ regIUnI în. dCua - ap:~ap.~
(C. 213) (.Le:'t'OCVotO''t'OC\l't'e:e; 8' de; 't"oue; 7te:PL 't'o'J "IO''t'pov 't'07tOUe; (.Le:'t'<X în toată lungimea lor -, fiind cel mai mare fluvIU al Europe~. ';lrg; m8;1 n~1I
TotUPLO'XOO'J <j}xouv 7tOAe:(.Loune:e; 7tpOe; D.otxooe;, looe; <X7tWAOnO 7tOCV- . ă' A . deodată se îndreaptă de la apus spre rasărIt, m dIrecţia
spre mlaz ZI. pOl" . G" d t 40
e:8'Je:(· 't"~'J 8e XWpot'J O\)O'oc'J 't' Yje; , IAAupL80e; (.L "f)A6~o't'ov 't'o'Le; 7te:PLOL- POlltului. Izvorul său este in părţile cele mai de la apus ale ermame1, nu epar e
XOUO'L Xot't'€AL7tO'J.
30 VlI, 1, 1 (C. 289). EtP'I)X60'L 8' ~(.Lr'J 7te:pt 't' Yje; 'I~"f)pLoce; xott 't'W'J
Ke:A't'LXW'J t8'Jw'J xoct 't'W'J 'l't'ocALAW'J aU'J 't"oc!e; 7tA"f)O'LOV 'J~G'OLe; Ecpe:~'Yje; &',1
e:t"f) A&(e:LV 't'a Ae:L7tO(.Le:VOC 't' Yje; Eopw7t"f)e; (.L€P"f), 8Le:AOUO'L 't'o'J E'J8e:x6(.Le:'Jov
't'07to'J. Ae:L7te:'t'otL 't'a 8e 7tpOe; ~oo* fLev 't'a 7t€pot'J 't'OU <P~'JOU (.LtXPL 't"OU
T ot'Joct80e; xott 't'OU a't'ofLot't'Oe; 't' Yje; MOCLW't'L80e; AL(.L'J"fje;, xocl l$aot fLe:'t'ot~U 't'OU
35 ' A8pLOU Xott 't'w'J <XPLO''t'e:pWV 't' Yje; IIonLx'Yje; 8otAOC't''t'"f)e; (.Le:pw'J <X7tOAoc(.L~OCVe:L l i Printre obiceiUI'ile iberilor era şi acela de a·şi ucide ~udele sau pe compatrioţii

7tpOe; v6't'o'J (.LEXPL 't' Yje; 'EAAOC80e; Xott 't' Yje; IIpo7tov't'L80e; 6 "IO''t'poc;' 8LotLpe:! captivi pentru a nu-i lăsa in mîna duşmanilor... .
10' Strabon se referă la situaţia din· timpul lUi August, cmd se pregătea o campame
y<xp oU't'oe; &7totO'ocv we; t"('(U't'oc't'oo 8(Xot 't'~v Ae:x8e:'Laoc'J y'Yj'J, fLe:'(LO"t'Oe; împotriva dacilor (in anul 35 te.n. ef. VII, 5, 2).
't'WV xoc't'<X 't'~v Eupw7t"f)v 7to't'ot(.Lw'J, p€OOV 7tpOe; 'J6't'ov xoc't" <xpXIXe;, u Vezi Titu9 Livius, nota 7.
II In jurul anului 390 te.n .
. . t'" e:mO''t'pe:cpoo'J
e:L' , ue; Ot.7t0\ 't'"fjC;
e:u'8'~' - ouae:ooc;
~I 1 \
e:7tL \
't'"f)'J , "I~
OCVot't'O/\'j'J \
Xot~ 't'uV
1
18 Cf. Trogu8 Pompeius, XXIV, 4, 1-6.
40 II ono'J. &pXe:'t'OCL !-LEV 0\)',1 &7tO 't'W'J re:p!-LotVLXWV &xpOO'J 't'W'J SO'7te:PLOOV, 14 Vezi nota 65.
224 STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 226

de punctul cel mai adînc [în continent1 al Adriaticii - la o depărtare cam de

o mie de stadii. El ajunge în Pont nu prea departe de vărsarea lui Tyras şi
a lui Boristene, după ce s-a indreptat puţin spre nord. Aşadar, la miazănoapte
de Istru sînt ţinuturile de dincolo de Rin şi de regiunea celtică. Este vorba de
neamurile celtice şi germanice -pînă la bastarni, tirageţi şi fluviul Boristene -, 6
precum şi de acele [populaţii) care se întind spre interiorul uscatului intre acesta,
Tanais şi gurile Lacului Meotic, pînă la Ocean - mărginite fiind de apele
Mării Pontice. La miazăzi de Istru - pînă în Elada - sînt neamurile ilirice,
tracice, ca şi cele celtice, ori altele care s-au amestecat cu acestea. Să vorbim 10
mai întîi despre locurile ce se află dincolo de Istru; descrierea lor este mult mai
simplă decît a regiunilor de dincoace.
VII, 1, 3 (C. 290) .... Numai că unii din suebi locuiesc, după cum am
spus, în Pădurea [Hercinică], alţii îu afara ei - învecinindu-se cu geţii.
VII, 2, 4 (C. 294). . .. Dar faptul că acelora care merg in sensul longitu-
dinii spre răsărit li se înfăţişează regiunile de lîngă Boristene şi ţinuturile nordice 15
.ale Pontului se explică prin climat urile şi distanţele paralele 25. Nu e uşor de
spus ce se află dincolo de Germania şi ce se află după celelalte neamuri din
vecinătatea imediată\ Trebuie să credem că acolo trăiesc bastarni - cum îşi
închipuie cei mai mulţi autori - ori alţi oameni, pe care i-am intîlni înaintell
lor, fie iazigi, fie roxolani, fie vreun alt neam dintre acelea care îşi au locuinţele 20
în care ...
VII, 3, 1 (C. 294). Partea de miazăzi a Germaniei, de dincolo de Elba,
este"';'" cel puţ.in acolo unde se învecinează cu fluviul - în stăpînirea suebilor.
(C. 295) Apoi, îndată urmează teritoriul geţilor 26, la început ingust - mărginit
la sud cu Istrul, in partea opusă cu munţii Pădurii Hercinice şi cuprinzînd 26
şi o parte din munţi. Apoi se lărgeşte şi se intinde spre nord pînă la tiragcţi­
fruntarii pe care nu le putem descrie precis. Fiindcă nu sînt cunoscute aceste
locuri, sînt luaţi în seamă făuritorii de mituri ce vorbesc despre munţii Ripei
şi despre hiperboreeni 27, crezîndu-se minciunile lui Pytheas masaliotul 28 30
despre ţinuturile din jurul Oceanului, lucruri născocite pe care el le înşiruia
sub cuvînt că face ştiinţă astronomică şi cercetări matematice. Dar mărturia
acestora trebuie nesocotită. Nu ne interesează nici dacă Sofocle spune într-o
tragedie că Oritia 29 a fost răpită de Boreas 30 şi dusă ~ dincolo de Pont, la
capătul lumii, unde sînt izvoarele nopţii şi unde cerul este luminat de o lumină ce
abia mijeşte 31, vechea grădină a lui Febus I)i această susţinere, neputînd întări 35
spusele noastre, trebuie lăsată la o parte ca şi ceea ce ne spune Socrate în
Fedru 32. Noi să afirmăm numai lucruri care se Întemeiaiă pe cercetările vechi
şi contemporane.
VII, 3, 2 (C. 295). Astfel elenii i-au socotit pe geţi de neam tracic. Aceşti
geţi locuiau şi pe un mal şi pe celălalt al Istrului, ca şi misii, care sint şi ei 40

26 DiFerite zone geografice.

la Teritoriul dacilor, cf, Pliniu cel Bătrln, IV, 12 (25), 80.
I? Vezi Herodot, nota 23.
18 Un grec din secolul al IV-lea î.e.o., care a vizitat Insulele Britanice şi regiunile
in vecina te.
2~ Fata regelui legendar Erechteus din Atica.
30 Personificarea vintului de nord.
31 Orientul (cf. fr. 655).
32 Dialog al lui Platon.

15 - •. 1414
 22G STRABON
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 227

MUO"OL\ Do -}[
~PIfX€~ {)V't'€~ XIXL\IXU't"O~
' I
XIXL\ Ol.)~
" -
VU'll MOLO"OU~ \ XIXI\OUO"t\I,
"1 - "T
IX({) CUV traci -acum ei se numesc moesi; şi de la ei au pornit şi misii statorniciţi tn zilele
<1lp(.L~6'1)aIXv xlXL OL VUV (.Le:'t"lXţU Au8wv XIXI. $pu1'(;)V XlXr. Tpwcuv otxouv- noastre printre lidieni, frigieni şi troieni. Frigienii nu sintatlceva decit brigii)
't"€~ MuO"oL XIXl. IXO't"Ol. S' O( $po1'e:C; Bpt1'e:~ dat, 0P~XL6v 't"L ~6vo~, popor tracic, ca şi migdonii şi bebricii, medobitinii, bitinii, tinii şi - socot
xlX6cX7te:p XIX 1. Mu1'86'11e:~ XlXr. Be~puxe:~ XIX!. MIXL80~L6uyor. XlXt BL6uvol. eu - mariandinii 33. Aceia au pi!.ri!.sit cu toţii Europa. Misii însl!. au ri!.mas pe 5
loc. Pe buni!. dreptate crede Posidoniu 84, că aceşti misi din Europa <evi-eali
5 XIXL 0uyo(, 80xw 8e .XIXI. 't'OU~ MIXPLIXVSUVOo~. OO't'OL (.Ley 00'11 nAeCUe; să spun cei din Tracia) i-a pomenit Ho.mer în versurile sale: « El şi-a întors
ExAe:AO(7tIXO'L 7tOCV't'e:C; 't'~V EOp6m'1)V, o t 8e MuO'or. O'Uve(.Le:LVIXV. XIX 1. privirea îndărăt, uitîndu-se la ţara tracilor îmblinzitori de cai şi a misilor război­
"O(.L1)POY 8' bp6(;)~ e:lXOC~e:LV (.LOL 80xe:~ I100'e:t8wVLOe; 't"ouc; ev 't'n Eo.. nici, pricepuţi În lupta de aproape /) 35. Dacă cineva ar înţelege aceasta ca pri- 10
PW7t 1l MuO'ou~ XIX't'OVO(.LOCr.e:w (Ae1'cu 8e 't'oue; &'11 't'~ 0p~xTI) 6't"lXv ({)n, vindu-i pe misii din Asia, pasajul nu s-ar lega de context. A susţine că [Zeus]
,\
«IXU't'OC; ~1 '''1 L_" I I , "
oe; 7tIXI\LV 't"pe;ne:V 00'0'e: ({)1Xe:LVCU, VOO"({)LV e:cp m7t07toI\CUV ~PTl-
1"1 C. nu şi-a tntors ochii de la Troia spre pămîntul Traciei şi că nu a îmbrăţişat
dintr-o privire - o dată cu Traci~ - şi Misia, care este aproape, ci s-a uitat
10 X(;)V XIX60pw1Le:voe; IXIIXV MuO"oov 't'" <XrxE:1LOCX<Uv». 'E7te:t e:l 1'e: 't'OUC; spre ţinuturile vecine cu Troada, aşezate în spatele ei şi pe ambele ei laturi,
XIX'tOC 't"~v 'AO'LIXV MuO"oue; 8exOL't'6 't" Le; , <X7t"t)p't'"t)(.Levoe; ~V e:t'1) o A61'o~. despărţite fiind, însă, de . traci prin toată lăţimea Helespontului, înseamnă a 15
't'0 1'ocp <X7t0 't"oov Tpwcuv 't'peljilXv't'lX 't'~V 6pIXO'LV &7t1. 't'~v 0p(ţxwv 1'~v confunda continentele şi a nu pricepe ee vrea sli spuni!. Homer. Clici aci expresia
O'UJ'XIX't"IX't"IXAeye:LV 't'lXo't"1l 't"~V 't"WY MuO'(;)v, 't'OOY OU y60"({)LV 5v-rcuy, « şi·a întors» înseamnă, fllră îndoială, spre partea dinapoi. Oricine şi-ar întoarce
<XAA' 0(.L6 pCUV 't'~ T pepOC8L XlXf. ()7tLcr6e:v lXo..~C;' t8pu(.Levcuv XlXf. tXIX't"e- privirea de la troieni spre cei ce nu sînt în spatele lor sau la dreapta şi la stinga,
înseamnll că ar privi înainte, nu îndărllt. (C. 296) Cele ce spune - mai departe -
15 pcu6 e:v , 8L€Lp1'o(.Lev<uv 8' <X7t0 't"~e; ep~X'1)C; 7tAlXn~ 'EAA'1)O"7tov't'ep, O"U1'- Homer confirmi!. părerea noastră, căci acestor misi el adaugi!. pe hipemolgi, 20
XeoV't'OC; ~y e:t1) 't'~ ~:"'e:LPOUC; XIX 1. &1L1X 't'~~ ({)pocO"e:CUC; OOx <xxouov-rOC;. galactofagi, abii, care sint sciţi, şi pe sarmaţii ce-şi duc traiul în care. Aceste
't'o 1'ocp (<7tOCALV 't'pbte:v) (.LocALO"'t"IX 1Lev &O"'t'LV de; 't'OU7ttO'CU" 6 8' <X7t0 neamuri, ca şi bastarnii, sint chiar astăzi amestecate cu tracii-:- mai ales cu
't'WV Tpwcuy (.L€'t'IX({)ep<.Uv 't'~v I)ljiLV t7tf. 't'OUC; (.L~ ()7tLcr6e:v 1X0't'WV ~ tx cei de dincolo de' Istru, dar şi cu acei de dincoace, care sînt amestecaţi ş,i
cu neamurile celtice, boii, scordiscii, tauriscii. Totuşi pe scordisci unii ti numesc 25
7tÂIX1'(CUY l)y't'lXe; 7tpoO"cu ..epcu 1L€v 1Le:'t"lXcpepe:L, de; 't"OU7t(O'cu 8' ou mXYU.
«scordişti », pe taurisei «teurişti »şi« taurişti ».
20 (C. 296) XlXf. 't"o &7tL({)e:p6(.Le:vov 8' IXU'tOU 'too'tou (.LlXp-ruPLOV, g't'L 'roue; VII, 3, 3 (e. 296). Posidoniu afirmă că misii se feresc, din cucernicie, de a
L7t7t'1)(.LoA1'oue; XIXr. 1'IXÂlXx't0cpoc1'ouC; XlXf. eX~(oue; O'Uv~ljie:v IXO'tO~C;, o(7te:p mînca vietăţi; şi iată deci motivul pentru care nu se ating de carnea turmelor
? \ '" ~ ~'6 I ~ I \ \ -
e:~O"tv OL IX1LIX"OLXOL ~xu IXL XIX~ ... IXP!LIX't'IXL. XIXL 1'IXP vuv IXYIX(.Le:(.LLX't'IX~
, I
lor. Se hrănesc însă cu miere, laptE' şi brfnzl!., ducînd un trai liniştit - pentru 30
't'IXU't'1X 't'OC ~6V1) 't'o~e; e Plf~f. XlXf. 't'OC BlXa't"lXpVLXOC, (.LÎiÂAOV (.Lev 't'O~C; care pricini!. au fost numiţi «theosebi »38 şi « capnobaţi &37. Unii traci - spune
tx'tOC; "10''tpou, <XAAOC XIXL 't'0~C; Ev't6e;. 't'01l-rOLe; 8e XlXf. 'tOC Ke:)mxoc, acesta - îşi petrec viaţa fări!. să aibl!. legi!.turi cu femeile, numindu-se «ctişti» 88 ;
ei sint onoraţi şi socotiţi sacri trliind, aşadar, feriţi de orice primejdie. Pe toţi
25 O( 't'e: BOtOL XIXL ~XOp8(a'XOL XlXf. TIXUPLaxOL, 't'OUC; 8e ~xop8(axouc; aceştia poetul i-a numit «străluciţii mulgători de iepe », «cei care se hri!.nesc
e:VLOL ~XOpS(O"'t"IXC; XIXAOUO'L' XlXf. 't'OUC; TlXup(axouc; Se Te:upLerxoue; XlXl. cu lapte »,- «cei care duc viaţa si!.răcăcioasl!.» şi «oamenii cei mai drepţi ». li
TlXup(O''t'IXe; ({)lXaL· . numeşte (t abii »39 mai ales pentru că trăiesc departe de femei, fiind încredinţaţi 35
VII, 3, 3 (C. 296). Ae1'EL 8e 't'oo~ MuO'ouc; oIIoO"e:L8wYLo~ XIXI. el!. o viaţă singuratică, de om necl!.slltorit, e o viaţă numai pe jumAtate, ca şi
casa lui Protesilaus, numai pe jumătate casl!., pentru că [acesta murind] este
E(.LljioxCUV eX7texe:aeIXL XIX't" e:oO'e~e:LlXv, SLOC 8e 't'OU't'O xlXL 6PEfLfLoc't'CUV'
30 fLeAL't'L 8e Xp~cr6cx,L XlXf. 1'OCAIXX'tL XlXf. 't'UpCj) ~WV't'IXC; XIX6' ~O'UXLIXV, 8LOC
vl!.duvită de el 40. Iar epitetul de «luptători din apropiere 1) .1
dat misilor se dato-
reşte faptului că nu pot fi biruiţi - ca nişte buni războinici ce sint. De aceea, în
8e 't'ou't'O XIXAe:raeIXL 6e:00'e:~e:r~ 't'e: XlXf. XIX7tVO~OC't'IXC;' e:IYIXL 8e· 't'LVIXC; 't'WV
13 Populaţii originare din Tracia, care au trecut în Asia Miţă în două valuri; primul vine In
0plfXwv ot XCUpf.~ YUVIXLXOC; ~ooaLV, oeC; X't'LO"'t"IX~ xIXAE~cr6IXL, eXvLe:- sec. XII t.e.n., sub presiunea ilirilor,.care pătrunseserd în Balcani, iar al doilea, compus mai ales
PW0"6IXL 't"€ 8LOC 't"L(.L~V XlXf. fLe:'t'oc eX8dIXc; ~~v' 't'ou't'OUC; 8~ O'UAA~~8'1)v din bltinieni, se deplaseazil. în sec. VII te.n. (ef. Arian, Fragmente, 60). Vezi RE, VII A, coL 417.
a~ Celebru filozof stoic, care a trăit intre anii 135 -51 te.n. .
&7tIXv-rIX~ 't'OV 7tOL7)'t'~V dm:rv eX1'IXUOUC; L7t7t1)fLoA1'oUC; 1'IXAIXX't'OCPOC1'ouC; a5 Iliada, XIII, 5-7.
'R'
35 IXt-'LOUC; ~ I
'te:, OLXIXLO't'IX't'OUC; ,
IXV 6PCU7touc;.
I 'R'~.1
cx,t-'LOUC; ,
OI;; 7tpoO'cx,1'o PEUe:LV '''1
fLIXI\LO''t'cx, _14 In romineşte «adoratori ai zeilor» .
37 $ Cei care umblă in fum~, termen folosit în comedia greacă cu înţelesul _ cei care se
g't'L xcupl.c; 1'UVIXLXWV, ~1'oOfLe:vov ~fLL't"EA~ 't'LVIX ~LOV 't'OV X~pOV, XIX6OC7te:p hrănesc numai cu aer t.
XIXr. 't'OV oIxov ~!LL't"E:A~ 't'OV IIpcu'tEO'LAOCou 8L6't'L X~poc;' <Xrxe:(.LocXOUC; a8 « Intemeietorii, (cf. Iosephus Flavius, Antichităţi iudaice, XXVIII, 1,5). D. Decev
~1
oe; \
'touc; MUO'OUC;, ' O't'L
ti " 6 1)'t'OL, XIX6IX\ OL, 1X1'IX
IX7tOp , 6o~I 7tOI\e:(.LLO"'t"IXL.
"1 ,~ -
OIWI propune lecţiunea GXla'rI)!.L cu sensul de «cei care se abţin de la plăcerile lume~ti. (Charakte-
ristik der thrakiachen Sprache, Sofia, 1952, p. 85).
89 f Străini de plăcerile vieţii o.
40 Cf. lliada, II, 70i.
41 «De neinvins •.

. . ___ L_ 16'
228 STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORU ROMINIEI 229

cartea a XlII-a (a Iliadei) trebuie scris « moesii care luptă din apropiere» în
loc de «misii care luptă din apropiere ».
VII, 3, 4 (C. 296). Ar fi de prisos, poate, să schimbăm un text acceptat
de atîţia ani. Mult mai probabil e că, în vechime, aceştia au purtat numele de
misi şi că _ [cu timpul] - s-a schimbat în acel de astăzi &2, iar cuvîntul « abii» 6
nu ar trebui înţeles în Legătură cu abţinere a de la plăcerile trupului, ci, mai
degrabă, ar trebui luat în sensul că aceia n-au vetre şi trăiesc în care. Deoarece de
cele mai multe ori neînţelegerile izvorăsc din învoieli şi stăpînirea bunurilor, e
drept ca pe aceştia, care duc o viaţă atît de modestă şi folosesc atît de puţine
lucruri, lumea să-i numească « cei mai drepţi ». Căci înţelepţii, nefăcînd aproape
nici o deosebire între dreptate şi cumpătare, au urmărit in primul rînd mulţu­
mirea cu p'uţin şi simplitatea. Iată pentru ce au mers uneori cu exagerarea pînă 10
la cinism./Dar imprejurarea de a trăi «lipsiţi de femei ~ nu arată o concepţie'
de felul acesta, indeosebi la traci şi - între aceştia - mai ales la geţ,i. lată ce
spune despre ei Menandru, desigur fără a plăsmui ceva, ci respectînd realitatea
istorică: « Aşa sîntem noi, tracii toţi, şi mai ales geţii (mă mindresc că mă 15
trag din neamul acestora din urmă): nu sintem din cale afară de cumpătaţi »,
şi puţin mai departe dă exemple de necumpătare in privinţa femeilor: « Nici
unul din noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece, dacă
nu mai multe. Cînd se întîmplă să moară cineva care a avut doar patru sau cinci
neveste, cei din partea locului spun despre el: bietul om, n-a fost însurat, n-a
cunoscut iubirea ,). Susţinerile acestea sint întărite şi de alţii. Nu este lucru 20
firesc - prin urmare - ca oamenii ce socot nefericită viata fără multe femei
să creadă în a~şi timp că ar fi un om destoinic şi drept acel căruia ti
lipsesc femeile.' Socotindu-i «adoratori ai zeilor» şi « oameni care umblă
în fum» pe cei fără femei, [geţii] s-ar ridica împotriva părerii obşteşti. 25
De bună seamă, întotdeauna s-a pus pe seama femeilor îndemnurile în cele
ale cucerniciei, căci ele imping pe bărbaţi la o prea· mare slăvire a zeilor, la
serbări în cinstea lor şi la acte de adoraţie. .. Iată ce mai spune acelaşi poet,
aducînd pe scenă un soţ supărat de cheltuielile pe care le fac femeile cu jertfele.
Cuvintele [soţului] sînt: «Ne prăpădesc zeii, nu altceva, mai ales pe noi cei 30
căsătoriţi. Căci mereu e nevoie să se facă o serbare'). Pe misogin îl pune să aducă
aceleaşi învinuiri: « Jertfeam de cîte cinci ori pe zi. Cinci sclave loveau chimva-
lele, stînd în cerc, iar altele scoteau urlete ». Ar fi, aşadar, o absurditate să se
creadă că la geţi sînt socotiţi evlavioşi îndeosebi cei necăsătoriţi. Nu ne putem 35
îndoi - din cele spuse de Posidoniu, şi [de asemenea] bizuindu-ne pe intreaga
istorie a geţilor - că in neamul lor rîvna pentru cele divine a fost un lucru
de căpetenieJ
VII, 3, 5 (C. 297). Se spune că un get cu numele Zamolxis ar fi fost sclavul
lui Pitagora şi că ar fi deprins de la acesta unele cunoştinţe astronomice, iar
o altă parte ar fi deprins-o de la egipteni, cl!.ci cutreierările sale l-ar fi dus pînă 40

I
n Forma ILuao( a devenit ILoLaoL Deosebirea este mai mult de ordin gl'afic decit fonetic,
deoarece în vremea lui Strabon cele două forme 6e rosteau apl'oape la fel.

-
J
....1)
\.'----
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI
231
230 STRABON

• 1 1 t ară s·ar fi bucurat de o mare trecere la condu~ă:

&7t(Xve:"A66v't'(X a' el!:; 't'~v olxe:((Xv G7tOua(Xcr6~V(xL 7t(Xfl&. 't'o~!:; ~ye:fl60'L aco}o., Iftorcmdu~eîn~r~cî~ \nt~meiat pe semnele cereşti, el. făcea proro~lrl.
X(XL 't'<il l6ve:L, 7tflo"Aeyov't'(X 't'&.<; t7tLO'"fJfl(XO'((X!:;' 1'e:"Ae:UTClV't'(X a~ 7te:~(j(XL torl ŞI a. popor , ' e să-I facă părtaş la domme, spunîndu-I că
In cele dm urm~ l-a convăms pe r:~ilor Mai întîi [Zamolxis] s-ar fi făcut preot
\
1'ov ~ "1 '
t--(XO'LI\e:(X xowcuvov \ -~.
1''Y)!:; -
(XflX'Y)!:; "
(XU1'OV "1 ~ -
1\(Xt--e:LV, ,
CU!:; T(X\ 7t(Xfl(X\ TCUV
-
ste în stare Să-I vesteasc vom a ţ ' , ., 1 d (C 298) 6
6e:wv &~(Xyye"A"Ae:w lx(Xv6v' X(XL X(XT' &flX&.!:; fl~v le:fle(X X(xT(X0''t'(X6~v(xL el' 1 '1- 't la ei iar după aceea a primIt ŞI nume e . e z:u, .
al zeu.UI ce . m~I s ~VI , e care a ocu at-o el. şi unde ceIlalţI nu pute?u
5 1'OU fl&."ALO"t'(X 1'Lflcuflevou 7t(Xfl' (xu't'O~!:; 6e:ou, fle:1'&. 't'(XU't'(x a~ X(XL 6e:ov petrecmdu-şI VIaţa mtr-o ~ed~terăf'aP.a cu excepţfa regelui şi a slujitorilor acestuIa.
. t r a . Se întîlnea rar cu cel mar ă [d t 'tă
7tflOO'(xYOfle:u6~v(xL, (C, 298) X(XL x(xT(X"A(X~6V't'(X &v't'flwae!:; TL XCUflLOV &~(xTOV m 1 fii "d· dea că oamenn . .alunseser
, a orI
TO~!:; &)..,)..,OLc;' &VT(Xu6(X aL(XLTo.O'e(XL, O'Tt&.VLOV &VTUY:X&.VOVT(x TO~!:; &x't'6!:;, 7t"A~v Regele lucra în înţeleger.e cu.e , .n ca Ce. u ii lui credeau că [regele] dă
- ~ "1 L
1'OUt--(xO'LI\~CU!:; X(XL TCUV
\ - 6 '
e:fl(X7tOVTCUV' ,~\
O'Ufl7tfl(X't1'e:LV oe: TOV\ t--(XO"LI\e:(X,
~ "1 ' .-
0flCUV't'(X lui] m~lt mai a,sc~tătO~I ~~::e~~tI~~:~ta ă~I ~~~ti~uat pînă in zile~e noa,stre, 10
poruncIle sfătUIt ezel., t ă-I sfătuiască pe rege - ŞI acelUi om
't'ou!:; &v6fl~7tOU!:; 7tfloO'exoV't'(X!:; &(xU't'<il 7toM 7t"Aeov ~ 7tfl6Te:pOV, W!:; pentru că mereu se găsea cmeva dga a s fla e tera] a fost socotit sfînt şi s-a
10 ExcpefloV't'L T&. 7tflOO"t'&.Yfl(xT(x X(X't&' (jUfl~ou"A~v 6e:wv. 'tOU't'L TO a~ ~6o!:; geţii, ii spu~eau ~eu. ~un:i~:o~u~i ~a s;et a f!stŞşi numele rîului care curgea pe
aLe't'e:we:v &XflL X(XL e:l!:; ~flii!:;, &d 't'LVO!:; eUflLO'KOflevou 1'OLOU1'OU 't'0 ~umlt aşa. ~e dZld ea og ra geţilor Burebista _ împotriva căruia s-~ pre- 16
~6o!:;, 8!:; 1'<îl fl€V ~(X(jL"Ae:~ gUfl~ou"AO!:; U7t~PXe:, 7t(Xfl&. a~ 1'O~!:; re1'(XL!:; h~~ă e.l. Pe cm ă d~~ne~ C-:::r ~ _ cinstirea mai sus amintită o avea Dec~meos.
WVOfl&.~e:'t'O 6e:6!:;' X(XL TO lSflO!:; U7te:"A~cp6'Y) le:p6v, X(XL 7tflOO'(XYOfle:UOUO"LV 1a~~:u1~~~e;:~i o~~:i~l pitagorei~, adus lor de Zamolxis, de a nu se atmge «
O~'t'CU!:;' lSvOfl(X 8' (xu't'<îl KCUY(XLOVOV, ofl~VUflOV T<îl 7t(Xfl(XflfleOV't'L 7tO-
16 1'(Xfl<îl. X(XL a~ 5Te: Bupe:~(O'T(x!:; ~flXe: 1'WV re:'t'WV, &CP' 8v ~a'Y) 7t(Xfle:-
de c~Îr3 a~i~~12~~', ," La inceputul cărţii a doua Despre cor~~ii . .. /po~lod 20
'.'. 1 1] ă Homer nu-i pomeneşte pe SClţI - n sco~m
Oxe:u&.O"(X'rQ K(X~O'(Xp o 6e:0!:; O''t'P(x1'e:Ue:LV, Âe:x(XLVe:O!:; e:!Xe: 1'(xU'r'YlV T~V dor U aflrmli [mtre 1 ."a teh'e c ...19x, ga1acto f" agl ŞI ab"11-, că el a cunoscut ŞI pe
1'Lfl~V' X(X( 7tcu<; 1'0 TWV &fl~XCUV &1texe:cr6(XL IIu6(Xy6fle:LOV TOU Z(Xfl6"A- populaţii" c~, s~r~ U~IţI~8 ~t:eomeindu-se pe cele povestite de cei ~~re vizi;aseră
~LO<; lfle:LVe: 7t(Xfl(Xao6ev, paflagonll m ~n erlor _ dar că nu cuno tea Paflagonia maritImă; ş.~. ,,:sta
acele meleagurI pe usc~t ' . '7 nu :utea fi străbătută de:uorăbn ŞI se
VII, 3, 6 (C, 298), '" 'A1to"Af..6acupo!:; tv T<il ae:u't'eflcp 1te:flL este şi firesc. ~e a,tuncI, d~ceas~a, marclimei aspre şi a cruzimii populaţiilor din
20 ve:WV 1tPOOLflL(X~6fle:vo!:; , •• ·~Op.~6v CP'Y)O'L". Lxu6&v fl~V fl ~ fle:- numea «neospitaheră, &, m p:x~ma e străini i-i mtncau iar de ţestele lor 26
flv~0'6(xL, 7tMTIe:LV ae &Y(xUOU!:; TW(X<; L1t7t'Y)flo"Ayou!:; X(XL y(XMX't'OCP&.- jurul ei, mall' albeAS a sC(ClţIl~r9·9)EÂ.~i:t::~ tîrziu dupi ce ionienJ întemeiară oraşe
YOU!:; &~(OU!:; 1'e:, II(Xcp"A(Xy6v(X<; Te: 't'ou<; &v 1'7i fle:O'0Y(X((ţ lO'Top'Y)xev(xL se foloseau a Ut, ,'" , " l' ă '8
. i l ' marea a fost numIti!. (1 osplta Ier ».•• , " " , .. •
1t(XP&. 1'WV 1te:~7i 1'or!:; 't'61tOL!:; 1t"A'Y)O"L(xO"&.V't'CUV, T~V 1t(Xp&'"AL(XV ae &yvoe:~v' pe ţVÎÎur3 e7eI(,C 300) Aceştia '9 susţin că [Homer), dm prlClna ne~tI~llţel

25
X(XL e:tx6't'cu!:; ye:, &1t"Aouv Y&.fl e:!V(XL 't'61'e 1'~v 6&'"A(XTI(Xv T(xO't''Y)V X(XL
X(xAe:~0'6(xL "A.~e:vOV aL&' 1'0 aUO-Xe:Lfle:POV X(XL 1'~V &ypL6't''Y)1'(x TWV 7te:PLOL-
" .
sale, .n~ pomen~ş~e ~e SClţI r.
' .:: . nu aminteşte de cruzimea lor faţă de strAIni, pe 30
du-se la băut de ţestele lor, Şi el nu spUne c~
c~re-I ~e.rtfeau ŞI-I mmda~i sd';lt~area numele de «neospitalierh, Mai adaug~ e~
XOUV't'CUV &eVWV, X(XL 1l&'"ALO'1'(x 1'wv Lxu6LXWV ~e:vo6u1'ouV't'cuv XcxL O'(Xfl- dm prIcma acestora a o nI, m ar fi străluciţii hipemolgi, galactofagI ŞI
X oCP(XYOUV't'CUV X(XL TO~!:; Xfl(XVLOL!:; &X1t~Il(xO'L XpCUfl€vCUV' (C, 299) că Homer nă~coceşte nea~urI, cu nu au trăit nicăieri. Dar atunci cum de i 9-a
~O'Te:flOV a' E~~e:LVOV xe:x"A ~'cr6(xL, 't'WV 'I~vcuv &V 1'7i 7t(Xp(X"A((ţ 1t6"Ae:L!:; abii,- oamedm foarte d:tePlPr-ă; c~:~ă nu cunoşteau cruzimea 'celor de acolo, ori 86
dat numele e «neospi a le ,
X1'(O'(XVTCUV • , •
30 VII, 3, 7 (C, 300), .. , Lxu6wv !JZv y&.p [fl~] lle:flv~cr6(xL x(x1" &II CI. Suetonius, Cauar, XLItV' >
" CI. G. Kaţarov, 3aJIMo/(cuC&, n r OuuraHWC Ha '1'
CoJ.UC/(UR YHUfepcumem, III (1906-1907),

&YVOL&.V cp(xO'L, fl 'Y)ae T~<; 7te:pt 't'ou!:; ~evou!:; Wfl6't''Y)1'O!:; ciu't'wv, X(XT(X- p. 156, . A trA.it Intre anii 180-109 te.n., a lăsat lucri!.ri de
6u6V't'cuv X(XL O'(XflxoCP(XYouV't'cuv X(XL 't'o~!:; Xfl(XV(OL<; Ex1tC::'fl(XO'L xpcufle- "Apollodor dm tena, care a
~ , Ou!:; "At:'",e:VO!:; cuvofl(X<"e:'t'o
' istorie şi filozofie,
VCUV, OL ~ ''Y' o• II'OVTO<;, 1t1\(XTIe:w "1 '
° ~,,'(XY(Xuou!:;I
•• Asia MicA..
1'LV(X!:; L1t7t'Y)flOI\YOU<;,
• "1, I
Y(XI\(XX't'oCP(xYOU<;
"1 ' '~'
(Xt--LOU<; ~
n, OLX(XL01'(x1'OU<; , ~. 6pcu-
(Xv ' U Pontu! Euxin. . , . . . , il rea sub forma ~!'Io~ a termenului iranill:n
&II Numele grecesc Iniţial provll~e ,dm a~u~d a ota 1) folosit de sciţi, care mai tîrZIU
35 1tOu<;, 1'ou<; oua(XflOU Y~!:; ($VT(X<;. IIw<; oOv "A~e:vov wv61l(X~ov, e:t Il ~ np1
ax§aena - • de culoare Inc~isA.. (v:;~ ŞI EĂ s:â ~timolo;~ populari!. a plrut verosimilil in
&~
(jOe:LO"(XV T~" 'IV (XYflLOT'Y)T(x, Il 'Y)0~"" '''1
(Xu't'ou!:; 1'ou!:; fl(XI\LO'T(x 1'OLOU't'OU<;
I
j OU't'OL
.,.
a f,?st. inlocuit cu contranul slu A.r.v:;~ f~~~e furtunoasi!., iar populaţiile. de pe ţărm se
antichitate, .deoar,ece MaJ:.ea N.eartirziu şi obiceiul jertfelo'r umane. In real.ltate s-a. produs
) ocupau cu I?lrat?n~, păstrmd P1b e1 d .interdicţie de vocabular •. CI. Pmdar, p,tlce,.IV,
fenomenul hngvlS!IC c~moscuTt su 'dnuf3 7~ pes -Scymnos 735' Ovidiu, TriBlele, IV, 4,56 ŞI V,
204 i Euripide, lflBBma tI' aur, a, " "
1· 1013' Pliniu cel Bătrin, VI, 1(1),1. .
, ,i Eratostene şi Apollodor.
I
____L___
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI 233
232 STRABON

pe cei care mai ales se arătau cruzi? Aceştia nu puteau fi decît sciţii. Sau, p 0 51 te ,
pe atunci cei ce locuiau dincolo de misi, de traci ş~ de geţi, nu erau nici hipemolgi,
nici galactofagi, nici abii? Dar şi in ziua de azi se găsesc pe meleagurile acelea
locuitori numiţi « hamaxoici l) 50 şi « nomazi », care trăiesc din ce produc turmele
lor, din lapte şi brlnză, mai ales de iapă. Ei nu ştiu să strîngă bogăţii sau să
facă negoţ decît dind o marfă în schimbul alteia. Cum se poate, aşadar, să nu-i fi 5
cunoscut el pe sciţi, cind doar vorbeşte de hipemolgi şi de galactofagi? Căci
pe atunci Bciţii erau numiţi hipemolgi, precum ne arată şi Hesiod în versurile
citate de Eratostene: «Pe etiopieni, pe liguri şi pe sciţii hipemolgi ». De ce tre-
buie, prin urmare, să ne mirăm dacă, din pricina deselor înşelătorii care se fac 10
la noi - clnd este vorba de Învoieli -, Homer i-a numit cei mai drepţi pe
nişte oameni care nu îşi petrec ci.t de cît viaţa îndeletnicindu-se cu invoieli şi
cu agonisirea banilor, oameni care nu posedă nimic afară de sabie şi de cupă?
Căci totul este în devălmăşie la ei, şi, in primul rînd, femeile şi copiii - aşa
cum concepe Platon. De altfel şi Eschil se arată a fi de partea lui Homer dnd 15
spune despre sciţi: (C. 301) « Sciţii care mănîncă brînză din lapte de iapă şi au
legi bune ». Aceasta este părerea grecilor şi în ziua de astăzi. Noi socotim pe
sciţi drept oameni cu viaţa cea mai simplă şi cei mai fără vicleşug, cu mult
mai puţin pretenţioşi decît noi şi de o mai mare cumpătare. Cu toate acestea,
felul nostru de viaţă s-a răspîndit aproape la toţi, corupînd moravurile şi intr 0- 20
ducînd la Bciţi viaţa foarte îmbelşugată şi trăită în desfătări, izvorul tuturor
răutăţilor, prin care ei urmăreau să-şi mulţumească nenumăratele lor pofte.
Vicleniile acestea au pătruns in mare parte şi la barbari, printre alţii, la nomazi.
Incumetîndu-se a porni pe mare, ei s-au corupt; au prădat şi au ucis pe străini.
După ce au a.juns în legătură cu tot soiul de oameni, au împrumutat de la aceştia 25
luxul. şi obiceiurile negustoreşti. Măcar că acestea par să ajute la imblinzirea
deprinderilor, de fapt le strică şi înlocuiesc simplitatea - despre care tocmai
am vorbit - cu vicleşugul.
VII, 3, 8 (C. 301). Sciţii care au trăit înaintea noastră - mai ales cei de
pe vremea lui Homer - au fost socotiţi de către eleni aşa cum spune Homer
că au fost şi cum au şi fost de fapt. Vezi ce povesteşte Herodot despre regele 30
scit împotriva căruia pornise cu război Darius şi ce răspuns i-a trimis acela 61.
Vezi de asemenea ce spune Crisip 6B cu privire la regii Bosporului, printre care
este şi Leucon 53. Epistolele persane şi CU(Jintele (Jrednice de amintire, care s-au
plistrat de la egipteni, babilonieni şi inzi, sînt pline - şi ele - de această simpli-
tate, despre care am pomenit. Din această pricină şi Anacharsis şi Abaris 54 35
şi cîţiva alţii, la fel cu ei, erau vestiţi printre eleni, pentru felul lor deosebit -
specific neamului din care făceau parte -, intrunind bunăvoinţa, simplitatea
şi dreptatea. Dar ce să mai spunem despre cei vechi? Se zice că Alexandru,
fiul lui Filip, cu prilejul expediţiei sale împotriva tracilor de dincolo de Haemus, 40

10 tn romîneşte «cei care-şi au locuinţe în care o.

Il Cf. Herodot, IV, 127.
61 Celebru filozof stoie din sec. III I.e.n.
n Leucon a domnit tn Bosporul cimerian cam între anii 389-3108 Î.e.n.
'Personaj semilegendar, despre care se spunea că era hiperborean. 1 se atribuie un
"despre ApoUo la hiperboreeni.
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 235
234 STRABON

după ce a năvălit in ţara tribalilor 55 - despre'" care ştia că se întindeau pină la

Istru şi insula Peuce, din Istru -, cunoscînd de asemenea şi că ţinutul de dincolo
de fluviu se află în puterea geţilor, ar fi inaintat pină acolo şi nu ar fi putut
să debarce in insulă, din lipsa corăbiilor. (Acolo se refugiase Syrmos, regele
tribalilor, şi se împotrivea încercării lui [Alexandru] de a debarca). Atunci acesta,
după ce intră în ţinutul geţilor, cuceri o cetate şi se intoarse - cit putu mai repe- 5
de _ la el in ţară. A primit daruri de la seminţiile de acolo şi de la Syrmos.
Ptolemeu, fiul lui Lagos, spune că în cursul acestei expediţii au sosit la Alexan-
dru celţii 56 de lîngă Marea Adriatică, pentru a stabili cu el legături de prietenie
şi ospitalitate. Regele, primindu-i cu multă bunăvointă, îi întrebă - în timpul
.0spăţului _ de ce se tem ei mai tare; credea că vor rosti numele lui. Iar ei au 10
răspuns că de nici un om j ziceau doar că le este frică să nu se prăbuşească peste
ei cumva cerul. Dar - au adăugat aceştia - pun mai presus de orice prietenia
unui om atît de însemnat. Iată, prin urmare, caracteristicile simplităţii barbare.
Unul din ei n-a îngăduit debarcarea în insulă, insă a trimis daruri şi a legat priete-
nie cu cel care-l atacase. Ceilalţi pomeniţi, susţinînd că nu se tem de nimeni, au 15
spus totuşi că preţuiesc mai mult decit orice prietenia oamenilor mari. [încă
un exemplu]. Pe timpul urmaşilor lui Alexandru, rege al geţilor era Dromichaites.
Acesta _ după ce l-a prins pe Lisimah, care pornise cu război împotriva lui - i-a
arătat mai întii sărăcia lui şi a neamului său, precum şi traiul lor cumpătat.
I-a îndemnat apoi să nu mai poarte război împotriva unor oameni de soiul lor, 20
ci [mai degrabă] să caute a se împrieteni cu dînşii. Iar după ce l-a cinstit ca pe
un oaspe, a legat/prietenie cu el şi l-a lăsat să plece 51.
VII, 3, 9 (C. 302). în cartea a IV-a - Europa - a istorisirii sale, Ephoros,
după ce străbate acest continent pînă la sciţi, spune - la sfîrşit - că felul de
viaţă al celorlalţi sciţi se deosebeşte de al sarmaţilor. Căci pe cînd unii sint atit 25
de cruzi încît mănîncă oameni, ceilalţi se abţin şi de la animale. Ceilalţi scriitori
_ ne mai lămureşte acesta-vorbesc despre cruzimea lor, fiindcă 'ştiu că sufle-
tele sînt ului te de povestirea unor lucruri groaznice şi vrednice de mirare. Ar fi
trebuit mai degrabii - adaugă el - să se înfăţişeze virtuţile care se opun acestor
vicii şi să se facă din ele nişte pilde. De aceea, el va vorbi despre cei cu· deprin- 30
derile cele mai drepte. Spune că sînt unii sciţi nomazi ce se hrănesc cu lapte de
iapă, deosebindu-se de toţi ceilalţi prin spiritul lor de dreptate. Şi poeţii amin-
tesc de ei; bunăoară Homer 58, acolo unde zice că Zeus priveşte spre ţara « galac-
tofagilor şi a abiilor, oamenii cei mai drepţi». Iar Hesiod, în poemul său inti- 35
tulat lnconjurul pămîntului, spune că Fineus 69 e dus de Harpii eo (t în ţara
galactofagilor, care îşi au locuinţa în căruţe». Pe urmă Ephoros caută să lămu­
rească şi cauzele: . deoarece ei duc o viaţă simplă şi nu caută cîştigurile, au legi
bune şi proprietatea este la ei în devălmăşie; chiar şi soţiile, copii şi toate rudele
le au tot în comun. (C. 303). Iar cei din afară nu se războiesc cu ei, căci nu-i 40

H Cl. Arian, Anabasis, 1, 1,4.

le CI. Arian, Anabasis, 1, 4,6.
51 Cf. Diodor, XXI, 12, 2.
sa Iliada, XIII, 6.
SI Rege trac legendar.
IG In mitologie, mon§tri cu chip de femeie.
236 STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 237

pot birui, fiindcă nimic nu i-ar indemna să primească robia. [Ephoros] tl mai aduce
martor şi pe Choirilos 61, care spune următoarele in Trecerea podului [de către
Darius] , pod pe care Darius l-a construit din corăbii: «Şi vin la rînd sacii, pAstori
de oi, din neamul scit. Ei locuiau teritoriul asiatic, !mbelşugat in grîu, colonişti 6
din patria ncimazilor şi oameni drepţi ). Tot Ephoros, numindu-l pe Anacharsis
înţelept, zice că se trăgea din acelaşi neam, că a, fost socotit printre cei şapte
înţelepţi, mulţumită desăvîrşit ei sale cumpAtări şi înţelepciuni; că a născocit
foalele de aţîţat focul, ancora dublă şi roata olarului. Eu citez acestea, ştiind 10
bine că nici Ephoros nu spune întotdeauna lucrurilţl cele mai adevărate, precum -
de pildă - chiar în pasajul acesta despre Anacharsis. Desigur, cum ar putea
fi roata olarului o născocire a aceluia, cînd a cunoscut-o Homer, care este mai
vechi decît el? Dar am voit să arAt că din pricina unei tradiţii comune s-a crezut,
atît de către cei vechi, cît şi de cei care au venit după aceştia, că, dintre nomazi,
cei ce locuiesc la cea mai mare. depărtare de restul oamenilor se hrănesc cu lapte, 16
sînt nevoiaşi şi foarte drepţi; şi că aceasta nu e o născocire a lui Homer.
VII, 3, 10 (303). Şi cu privire la misi trebuie să i se ceară socoteală lui
Apollodor, pentru ceea ce spune despre ei Homer în versurile sale. Nu cumva îi
crede şi pe ei nişte născociri, atunci cind poetul zice: «a misilor care luptă corp 20
la corp şi a străluciţilor hipemolgi »? Vede în ei pe aceia din Asia? Dacă inţelege
să vorbească despre cei din Asia, atunci nu desluşeşte bine pe Homer, dupA
cum am arătat mai sus. Susţinînd că ei nu sînt decit născocirea poetului, întrucît
n-ar fi existat misi în Tracia, [el contrazice] realitatea. într-adevăr, chiar în zilele
noastre Aelius Catus a strămutat 62 din teritoriul de dincolo de Istru in Tracia
cincizeci de mii de oameni luaţi de la geţi, neam vorbind aceeaşi limbă cu tracii. 26
Şi acum ei locuiesc acolo, iar numele lor este moesi. Se poate că şi mai înainte
li se spunea astfel, iar în Asia numele lor s-a prefăcut in misi. Sau, mai înainte,
cei din Tracia se numeau misi, ceea ()e sc potriveşte mai bine cu istoria şi cu
cele ce pretinde poetul. Dar despre aceasta sînt de ajuns cele de mai sus. Acum 30
mă întorc la explicaţiile ce trebuie să vină la rînd.
VII, 3, 11 (C. 303). Lăsînd la o parte trecutul îndepărtat al geţilor, întîm-
plările din vremea noastră sînt următoarele: Ajungînd în fruntea neamului său,
care era istovit de războaie dese, getul Burebista 63 l-a înălţat atît de mult
prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, (C. 304) încît, 36
în cîţiva ani,' a făurit un stat puternic şi a SUPUR geţilor cea mai mare parte
din populatiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani. Căci trecind
plin de ţndrăzneală Dunărea şi jefuind 64 Tracia - pină în Macedonia şi Iliria -, 40

61 Autor grec din secolul al V-lea te.n., care a descris luptele dintre greci şi perşi
în epopeea Perseida.
61 Această acţiune, n cărei datare este controversată, pare să fi avut loc in anii 11-12
e.n., o dată cu operaţiunile lui Lentulus, guvernatorul Panoniei (vezi Flol'us, nota 15). Ea
urmărea apărarea frontierei l'omane prin crearea unei zone nelocuite de-a lungul mal ului
sting al DunArii de Jos. Cercetările arheologice inregistrează, către inceputul erei noastre,
o încetare bruscA a vieţii în staţiunile getice din Cîmpia Munteniei, cum sînt cele de la
Zimnicea, Popeşti şi Piscul Crăsanilor. Vezi R. Vulpe, Les getes de la rive du Bas Danube
et les romains, in «Dacia~, N.S., IV (1'960), p. 318.
63 1n realitate Burebista a fost un rege dac, care a domnit probabil între anii 70 -44
î.e.n. (Ist. Rom., p. 286).
SJ. Cf. Suetoniu, Cezar, XLIV.
238 STRABON
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 239

a pustiit pe cel ţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit 65 pe de-a
intregul pe boii 88 aflaţi sub conducerea lui Critasirosşi pe taurisei 67. Spre
a ţine in ascultare poporul, el şi-a luat ajutor pe Deceneu, un şarlatan care rătă­
cise multă vreme prin Egipt, invăţind acolo unele semne de prorocire, mulţu­
mită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor. Ba incă de un timp fusese &
socotit şi zeu, aşa cum am arătat cînd am vorbit despre Zamolxis 88 • Ca o dovadă
pentru, ascultarea ce i-o dădeau [geţii], este şi faptul că ei s-au lăsat înduplecaţi
să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin. Cît despre Burebista, acesta a pierit
din pricina unei răscoale, mai inainte ca romanii să apuce a trimite o armată
împotriva lui 60. Urmaşii acestuia la domnie s-au dezbinat, fărămiţînd puterea
în mai multe părţi. De curind, cînd împăratul August a trimis 70 6 armată 10
împotriva lor, puterea era împărţită în cinci state. Atunci 71, însă, stăpînirea
se împărţise în patru. Astfel de împărţiri sînt vremelnice şi se schimbă cînd
in tr-un fel, cînd intr-altul.
VII, 3, 12 (C. 304). A existat şi o altă împărţire a teritoriului chiar din cele
mai vechi timpuri: căci pe unii ii denumesc [autorii] daci, iar pe alţii geţi. Geţii 1&
sînt cei care se întind spre Pont şi spre răs~rit, iar dacii cei care locuiesc in partea
opusă, spre Germania şi spre izvoarele Istrului. Socot cii ei se numeau în vechime
davi. De aici şi numele de sclavi, Geta şi Davos, obişnuite la atici 72. Această
presupunere' merită mai multă crezare decît aceea potrivit căreia numele ar 20
veni de la « sciţii dai », care locuiesc prea departe, lîngă Hyrca'nia; şi nu pare
de crezut să se fi adus de acolo sclavi în Atica. Intr-adevăr, atenienii îi numeau
pe sclavii lor după numele neamurilor de unde îi aduceau - cum ar fi Lydos
şi Syros -, sau îi numeau cu acele nume care erau mai obişnuite în ţara lor
de baştină, bunăoară: Manes ori Midas, pe cei din Frigia, şi Tibios, pe cei din
Paflagonia. Neamul geţilor, care se înălţase atit de mult sub Burebista, a decăzut 25
[apoi] cu totul din pricina dezhinărilor lăuntrice şi din pricina romanilor. Totuşi,
ei sînt încă în stare şi astăzi să trimită la luptă patruzeci de mii de oameni.
VII, 3, 13 (C. 304). Prin ţara lor curge rîul Marisos, care se varsă în Dunăre. 30
Pe aceasta îşi făceau romanii aprovizionările pentru război 73. Ei numeau
Danubius partea superioară a fluviului şi cea dinspre izvoare piliă la cataracte.
Ţinuturile de aci se află, în cea mai mare parte, în stăpînirea dacilor. (C. 305)
Partea inferioară a fluviului, pînă la Pont - de-a lungul căreia trăi~sc geţii -,
ei o numesc Istru. Dacii au aceeaşi limbă ca şi geţii. Aceştia sînt mai bine cunos- 35

65 Evenimentul s-a petrecut în jurul anului 60 i.e.n. (ef. Cezar, Războiul civil, 1, 1S). Vezi
M. MaKpJI, Eype6ucmaUKlJlbmbl H4cpeoHeM ,aYHae,în • Dacia», N.S., Il (1958),p.143-155 .
.. Neam celtic care de curînd (110. Le.n.) venise din Boemia in sudul Slovaciei de as Lăzi.
IT Alt neam eeltic, care locuia In munţii Slovaciei. Cf. V, 1, 6; VII, 5,2 şi Cezar,
Războiul civil, 1, 18, 5 .
.. Cf. supra: VII, 3, 5.
.•1 Cf. Suetoniu, Cezar, XLIV.
'0 Nu se poate şti la cal'e dintre acţiunile împotriva dacilor din timpul lui August se
referă autorul (el. Dio Cassius, LI, 23,2, LIV, 36,2; LV, 30,4; supra: VII, 3,13 şi Anonim,
Mingiiere pentru Livia, v. 3S7-8;, supra: VII, 3,10, infra: VII, 3,13; Faptele Impă­
ratului August, V, 30, Florus, II, 28,19 şi Suetoniu, August, XXI, 1). Vezi FI'. Miltner,
Auguslus' Kamp{ um die Donaugrenze, în. Klio ~ XXX (1937), p. 200-226.
11 La moartea lui BUl'ebista.
11 CI. Menandru. Pentru accepţiunea acestor denumiri ef. şi Dio Cassius, LXVII, 6,2.
71 Probabil o aluzie la campania lui Vinicius din Dacia (vezi Miltnel', art. cit. supra),
in anii 10-9 te.n. Cf. Anonim, M!ngliere pentru Livia, v. 387 -S .
. y>
 240 STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 241

~ovrOCL (.La.AAOV 8LOC 't'o cruV€XErC; 't'OCC; (.LE't'OCVOCO"t'&.crELC; E<:p' ex&.'t'EPOC 't'00 cuţi de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului şi totodată
"IO"t'pou 7tOLErcreOCL XOCL 't'orc; ep~;L XOCL 't'orc; Mucrorc; &.VOC(.LE(.LLX6ocL· mulţămită faptului că s-au amestecat cu tracii şi cu misii. Acelaşi lucru s-a
XOCL 'to 't&V TpL~ocAA&v 8' l6voc;, ep~XLXOV 6v, 'to oc,ho 7tlrr::OvrE petrecut şi cu tribalii, ei fiind de neam trac. Căci şi ei au primit imigrări, întrucît
vecinii lor îi cotropeau, fiind mai slabi. Ba chiar, acei de dincolo de Istru - şi
't'00't'0. (.LE"t'OC\IOCcr't'&.crELC; yocp 8t8EXTOCL, 't'WV 7tAl)crLOXWPWV 'EC; 't'ouc; &.cr6E- anume sciţii, bastarnii şi sarmaţii -, după ce îi învingeau, treceau şi fluviul o 5
6 VEcr't'€POUC; t;IX.VlX.cr't&'vrwv, 't'&v (.Lev tx 't''Î)c; 7tEPIX.[IX.C; ~xu6&v XOCL Boccr't'ocp- dată cu cei alungaţi de ei, statornicindu-se chiar, unii dintre aceştia, fie în insule,
vwv xod ~IX.Upo(.L~wv e7tLxFIX.'t'oO'J't'Wv 7toAMxLC;, efla't'E xoct E7tLOLOC- fie în Tracia. Cei care locuiau de cealaltă parte a fluviului era'u biruiţi m::ti ales
~OC(VELV 'tOLe; e;EAoc6ErcrL xocl XOC1'OC(.LtvELV 't'LVOCC; oco't&v ~ tv 't'OCLe; v~croLe; de iliri. Cît despre geţi şi daci după ce numărul lor crescuse neînchipuit de mult,
~ EV 't1i ep~x"{r 't'WV 8' tx 6OC't'EPOU (.L€pOUe; {m' 'IAAupLwv (.L&.ALcr't'OC Într-atît încît puteau să trimită la luptă pînă la două sute de mii de oameni 73 bi., ei
s-au împuţinat şi au ajuns în zilele noastre cam la vreo patruzeci de mii şi sînt 10
XOC't'LGXUO(.Ltvwv. IXu;l)6MEC; 8' OUV E7tL 7tAErO"t'OV o( n r€"t'OCL O( 'tE acum pe cale de a se supune romanilor 74. Nu se află încă de tot sub stăpinirea
10 ~ocxot, lJlO"t'E xocl etxocrL (.LupL&.8occ; tX7t€(.L7teLV cr't'pocntocc;, vov I)O'OV lor, pentru cli îşi mai pun nMejdea în germani, duşmanii rom~nilor.
dc; 't'E't"t'IXPIXC; (.LUPL&.OOCC; O'uveO"t'ocA!J.EvoL 't'UY:X&.VOUO'L x.a:t lyyUc; (.L&v ~XOUO'L VII, 3, 14 (C. 305). Intre [geţi şi] Marea Pontică, de la Istru pină la Tyras,
't'oo {mocxoueLv 'PCU(.LoctCUV· oiSrr::w 8' dcrtv {moxetpLoL 't'eAECUe; 8LOC 't'occ; se întinde pustiul geţilor, care e în întregime şes şi fără ape. Cînd Darius, fiul
EX 1'&V rep(.Locvwv tArr::t8occ;, 7tOAe(.Ltwv 6vrwv 't'orc; 'PW(.Loc(OLe;. lui Histaspe, a trecut Istrul împotriva sciţilor, a fost în primejdie să piară de 15
sete împreună cu toată oştirea sa. Intr-un tîrziu, a înţeles cum stau lucrurile
VII, 3, 14 (C. 305). M€'t'OC;u 8e 1''Î)e; llo'J't'Lx'Î)e; 6ocM't"t'l)e; 1''Î)e; şi s-a retras. Mai tirziu, pornind la război impotriva geţilor şi a regelui lor Dromi-
, , "1 O"t'pOU E7tL
16 ocrr::o ' , T'upOCV XOC~l 'l) 't'CUV - r - , ,
E"t'WV EPl)(.LLOC 7tp 6xeL't'OCL, 7tEOLOCe; ~ ,
chaites, Lisimah a trecut prin mari primejdii şi, mai mult încă, a fost luat în
rr::a.O'oc xoct &vu8poe;, ev fi ~peLOe; &.rr::oAl)<:p6ere; 6 ·YO'1'&.cr7tew, xoc6'8v captivitate. Dar a scăpat, deoarece a intilnit un barbar bun la suflet, după cum 20
XOCLPOV 8L€~l) 1'ov "IO"t'pov t7tL 't'Que; ~x6eocc;, t7tLxLVMveucre 7tOCVO''t'pOC- am arătat mai sus 7&.
VII, 3, 15 (C. 305). La gurile [Istrului] se află o insulă mare, Peuce 78.
't'L<f 8ttJi1l 8LOCAUe~VOCL, cruv~xe 8' 6tJie xocl &.v€O"t'petJie. AUO'L(.LOCXO<';
Pe aceasta au ocupat-o bastarnii, motiv pentru care au fost numiţi peucini 77.
,8' t)O"t'epov O''t'POC't'EUO'OCC; Err::t rt't'oc<,; xocl 1'ov ~OCaLA€OC ~PO(.LLXOC(1'l)V Mai sînt şi alte insule, mult mai mici, unele mai sus de ea, altele lîngă mare.
20 Ol/X eXLVooveucre: (.L6vov, -lÂÂoc xoct e:ocAW ~WYP(~' 7t&.ALV O' tO'w6l) , [Istrul] are şapte guri. Cea mai mare este aceea numită «gura sacră» 78, de la 25
't'UX~)V euyvw(.LOVO<'; 1'00 ~ocp~&.pOU, xoc6&.7tep E!7tOV 7tp61'epov. care sînt o sută douăzeci de stadii de plutire în susul 79 fluviului pînă la insula
VII, 3, 15 (C. 305). Ilpo<.; 8e 1'ocî:<.; Ex~oAocî:e; (.LEY&.Al) v~0'6e; tO"t'LV Peuce. în partea inferioară a acestei insule, a durat Darius podul 80 său, cu
toate că s-ar putea face lucrul acesta şi în partea de sus. Aceasta e prima gură,
l)' I lWXl)' ' vne; o OCU't'l)V B OCO''t"OCPVOCL
XOC't"OCGX 6~'" ' Il EUXLVOL
- 7tP0O'l)yopeu- I
[a Istrului] cind intri in Pont, ţinînd malul sting. Gurile care urmează se întilnesc
e l)O'OCV~ E~O'L l'~' oE XOCL' } (fJ.AAOC~
""I -
Vl)crOL 7tOI\U"1""1 '
EAfJ.'t"t' ou C; , OCL.(.LEV " ,
ocvcunpw călătorind cu corabia de-a lungul coastei spre Tyras. Gura a şaptea se află la o 80
26 1'OCU't'"lJe;, IX. t 8& 7tpOC; 1'1i 6ocM't"t'1l. trr::1'&.O'1'o(.Loe; y&.p EO"t'L' (l€YLO'1'OV depărtare de trei sute de stadii de acel fluviu. Intre gurile de mai sus ale Istrului
8e 1'0 tepov 0''t'6(.Loc XOCAOU(.LEVOV, 8L' 00 cr1'OCOtcuv &'V&'7tAOUC; e7tl 1'~v întîlneşti nişte insule mărunte. Trei guri, după « gura sacră 1), au puţină însemnă­
I , 1" Z. ", , 1._ , , y- tate. Celelalte [trei] sint cu mult mai mici decit « gura sacră », dar mai mari decît
Il EUIt"IJV exoc't'ov e:LXOO'LV, IlC; XOC't'OC 1'0 XOC't'W (.LEpOe; !;;1ŢOLl)cre 1'0 "euy(.Loc
~OCPEî:oc;' M'Joc~1'o 8'. &v ~EuX6'Î)vOCL xocl xoc't'oc 1'0 &vcu. 1'001'0 0& xocl cele [dintii]. Ephoros a pretins că Istrul are numai cinci guri 81. De la Istru
la Tyras, care e navigabil, sînt nouă sute de stadii. (C. 306) Pe acest interval se
7tpw't'6v tcr'rL cr1'6(.Loc EV &.PLO''t'Ep~ dcr7tMov1'L ELe; 't'O\l II 6v't'ov' 't'oc 8' k~ 'Î)e; află două lacuri mari dintre care unul se deschide în mare, în aşa fel că oferă şi 36
,
30 EV J."I
rr::oCPfJ.7tAep -"
't'ep 1
E7tL 't'oV T'upOCV' OL<:XEL~ L
o~"" ,,(.).~
OC7t OCU't'OU- 't'o1 EtJOO(.LOV ,
O''t'O(.LOC un port. Celălalt este fără ieşire.
\ I ~I , T ~\.... ,
7tEPL 1'PLOCXOO'LOUC; O''t'OCOLOUe;. YLVOV't'CCL OUV (.Le:1'OC"U 1'CUV cr1'O(.LOC1'WV V"IJ-
7S bi. Deşi cifra pare exagerată, forţa lui Burebista li s-a părut romanilor periculoasă.
crrOE':;. 'tOC (.Lev o~ 1'PLOC 0''t"6(.Loc1'OC 't'OC E<:PEţ 'Î)c; 't'ei> tepei> 0''t'6(.LOC't't Ea1'L Vezi Daicoviciu, Transyl~anie, p. 47-48.
(.LLXPOC· ,
1'OC'0:-'"1
oE Aomoc' 1'ou -,
(.Le:v rr::OAU "1' '"1' -
e:/\OC't''t'O'JOC, 't'CU'J 0:-'
oe: 'Y
(.LEL"O\lOC· "E <:popo.:; 7( Văzînd fărîmiţarea formaţiunilor politice din Dacia contemporană cu el şi victoriile

~, , " 1 "1cr't'pOV. EV1'Euve'J ,-o o0:-'"E7tL T'UpOC'J rr::o't'oc.(.Lo'J , generalilor lui August, Strabon ajunge Ia această concluzie înşelătoare (ef. Însă supra:
oe: 7tEV't'OCcr't'0(.L0'J ELP"IJXe: 1'OV VII, 3, 12. şi Suidas, s.v. Hypedexanto, care vorbeşte de supunerea a 3000 de geţi).
36 7tACU1'OV EVVlZX60'LOL O''t'&'OLOL' (C. 306) e'J oe 't'ei> (.Le:1'oc;u 800 At(.LVOCL 7& Cf. VII, 3, 8.
78 Probabil partea de sud a deltei Dunării. Pentru insula Peuce şi a gurii cu acelaşi
'"1
(.LEYOCAOCL, l)• (.Le:v" L
OCVEepY(.L<:'J"IJ 7tpOC; , ' 6 OCAIZ't''t'OC'J,
't'"lJV '"1 JI.
wO"t'e: XOCL, "1AL(.LEVL'
nume, vezi at'ticolul Peuce in RE, XIX, col. 1382-1390, Ql'. 1.
Xp'Î)O'1'OCL, ~ o' &0"t'0(.L0,:;. 77 Vezi altă interpretare in articolul Pe.ucini din RE, XIX, col. 1392.
78 Braţul Sf. Gheorghe.
7. Pentru această contradicţie, care se opune identificării « gurii sacre ~ cu SI. Gheorghe,
vezi in RE, VIII, col. 1530-1535.
80 Cf. Herodot, IV, 89.
81 Cl. Pliniu cel Bătrîn, IV, 12, 79.

16-0. H14
242 STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NlEI 243

VII, 3, 17 (C. 306). '" Prima parte a întregii regiuni ce se întinde la nord
intre Istru şi Boristene este pustiul geţilor. Apoi vin tirageţii, iar după ei
sarmaţii iazigi şi cei care se numesc regali, apoi urgii. Cei mai mulţi dintre ei sînt
nomazi, doar puţini indeletnicindu-se şi cu agricultura. Se spune eli aceştia 5
locuiesc lîngă Istru, adeseori şi pe un mal şi pe celălalt. Inăuntrul ţării se aflau
hastarnii, care se învecinează cu tirageţii şi cu germanii. Şi ei sînt un fel de neam
germanie şi se împart în mai multe triburi. Unii poartă numele de atmoni şi sidoni j
alţii, acela de peucini şi locuiesc în insula Peuce din Istru. Roxolanii sint cei mai 10
de la miazlinoapte dintre acei care locuiesc în cîmpiile dintre Tanais şi Boristene.
Căci toată regiunea de la mi,azănoapte, cuprinsă între Germania şi Marea Caspică,
este cimpie - în măsura in care o cunoaştem. Nu avem însă ştiinţă dacă dea-
supra roxolanilor locuiesc alte neamuri 82 • •• Cît despre roxolani, ei au luptat
împotriva generalilor lui Mitridate Eupator, avîndu-l în fruntea lor pe Tasios.
Au venit in ajutorul lui Palacos, fiul lui Sciluros 83, şi ei se bucurau de faima 15
unor oameni viteji. Dar înaintea unei falange orînduite şi cu arme grele, orice
seminţie barbară - ostaşi uşor inarmaţi - vădeşte slăbiciune. Aceia, opunind
cam vreo cincizeci de mii de oameni celor şase mii ai lui Diofant, generalul lui
Mitridate, nu au putut ţine piept, ci majoritatea lor au fost ucişi. Se folosesc 20
de coifuri şi platoşe făcute din piele de bou netăbăcită, poartâ scuturi împletite
din nuiele şi au drept arme de atac Iănci, arc şi sabie. Seamănă cu ei cei mai
mulţi dintre barbari. (C. 307) Corturile nomazilor, făcute din pislă, sînt bine
fixate pe carele unde ei îşi petrec viaţa. în jurul corturilor se află turmele, al
căror lapte ei îl folosesc drept hrană, făcînd din acesta şi'brînzli, iar carnea anima- 25
lelor o mănîncă. Ei le urmează la păşune, schimbînd mereu locurile, după cum
au iarbă. In timpul iernii stau prin mlaştinile de lîngă Lacul Meotic, iar vara
în cîmpii.
VII, 3, 18 (C. 307) .... Ateas, cara a luptat împotriva lui Filip, fiul lui
Amyntas, se pare că a domnit peste cei mai mulţi barbari de prin locurile acelea. 30
VII, 4, 5 (C. 311). '" Toată această ţară 84, aş zice chiar şi ţinutul de din-
colo de istm - pînă Ia Boristene - se numea Sciţia Mică. Datorită mulţimii
locuitorilor de acolo - care au trecut peste Tyras şi Istru şi s-au aşezat în ţinutul
de dincoace -, o bună parte din Tracia 84 bi. s-a numit şi ea Sciţia Mică. Tracii
le-au dat pămînt, fie cedînd forţei, fie pentru faptul cli pămîntul era nefo-
lositor, o mare parte din el fiind mlăştinos. 36
VII, 4, 6 (C. 311). '" Aceiaşi [sciţi184 erau numiţi - cu un nume numai
al lor - « agricultori ,) pentru a fi deosebiţi de nomazii care locuiau la nord de
ei. Hrana lor erau cărnuri - între altele şi carnea de cal -, brînză, lapte
dulce şi acru de iapă (acesta din urmă, pregătit într-un anumit fel, este pentru 40

Vezi nota 16.

81
Probabil un rege scit din Olbia (sec. II-I i.e.n.).
SI
B4 Intre Bosporul cimel'ian şi Boristene.

84 !( Adică Dobrogea (ef. Pliniu cel Bătrîn IV, 11,44). Vezi discuţia la Vulpe,
b
Dobroudja, p. 57.
S5 Cei din Chersones Vezi Herodot, nota 52 bis.

16'
 244 STRAl:lO:,\ IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 245

~ I ei o mîncare favorită), ceea ce l-a fă.cut pe Homer să le spună galactofagi

7tWC;' ) O~07te:p
f
O 7tO~1)'t'1)C; <X7t<XV"r<XC; e:~(1)Xe: 't'OUC; 't'<XU"t'n Y<XJ\<XX"t'O<p<X-
\" " "
"(OUC;. OL fLev 00'1 VOfL&3e:c; 7tOÂe:fL~O""t"<X1. fLiXÂA6v dO"LV ~ ÂYlo"1'pLXOL,
7tOÂe:fLOUO'L 8e {meI' -r&v <popWV. &7tL'rpe~<xv"t'e:c; y~p !xe:w "t"~V Y~'J
-ro!~ &6tÂoum ye:wpye:!v &:V"t'l. "t"<XU't'1)C; &:y<X7t&O'L <popOUC; Â<XfL~&vOV"t'e:C;
\ , I " ,
5 'rouc; O'UV"t'e:-r<XYfLEVOUC; fLE't'pLOUe; 'rLV<xe;, OUX e:~e; 7te:p~OUO"~<XV <XJ\A ELC;
E<P~fLe:P<X X<x1. 'ra &:v<xyx<x!z 'rau ~(OU' fL~ 8L8oV"t'wv 8s <xOnie; 7tOÂe:fLOUO"tv.
VII, 4, 8 (C. 312). "I3Lov 8s 'rau ~xu(hxou x<x1. 't'OU I:<XpfL<X'rLXOU
7t<xv'roe; ~6voue; 'ro 'rOUC; (7t7tOUC; &x'rtfLve:~v e:tme:~6e:L<XC; X&p~v' fLLXpo1.
fLev y&p dO'w, 6~e:!c; 8s O'<poop<x x<xl. 8UO"7te:L6e:k 6~P<XL a' dO'tv tv
10 fLev 'ro!e; lÂe:O'w tA&<pWV X<xl. O'U&Ypwv, tv 8s 'roie; matoLe; 6V&YPW'I
'Il'
X<XL' I loopx<xowv.
' LOLOV oe: 'rL X<XL"
"Il'~' 'rO , ' l"
<xe:"t"O' fL1) YLve:av<XL
-Il
't'oU't'OLe;. gO'' t"L 3e 't'&v 't'e:1'p<X7t03lUV o X<XÂoOt.J.e:Voe; XOÂoe; fLe:'t'<X~U tM-
<pau x<x1. XpLOU 't'0 fLtye:60e;, ÂEUXOe;, 6~U"C'e:pOe; 'rOU'rlU'I 't'<;l apOfLcp,
7tL'IWV "t"oie; pw6wmv de; 't'1)v Xe:<p<XA1jV, e:I't" Ev't'e:u6tv e:te; ~fLep<xc; 't'<X-
15 fLLE.UWV 7tAe:toUe; &0"" tv 1''Îi &:VUopep V€fLe:0'6<XL p~a(we;. 1'OL<X01'1) fL€v
~ tx't'oe; "IO"'t'pou 7tiXer<x ~ fLe:'t'<X~U 1'013 P~'10U x<xl 1'013 T<xwhaoe; 7to't'<X-
fLOU fL€xPL 't'1je; il ov'nx1jc; 6<xM't"t'"I)c; x<xl. 't'~c; M<XLw'n30c;.
VII, 5, 1 (C. 312). AOt7t~ 3' EO''t'1. 't'~e; Eup~7t"l)e; ~ tv't'oe; "IO''t'pou
x<x1. 't'1je; xuxÂep 6<xM't"t''Y)c;, &:p~<XfLev1) &:7t0 'rOU fLUXOU 't'OU 'A3pL<X1'LXOU
20 fL€XPL -rOU te:pOU O''t'OfL<X'rOC; 't'OU "Icr-rpou, t'l ~ ter't'L'I ~ "t'e: 'EAMe; X<x1.
'rat.J.. -rwv M<xxe:oOVWV
N Il' I - ,H
X<XL,'t'WV - e;llEl'11) X<XL"
7te:LPlU't'W'J 1'<X.U7te:p
7tPOC; 't'OV "IO''rpo'l x<xEl~XOV't'<X x<xl. 7tpOe; 't'~v t<p' tx&-re:p<x ElcXÂ<x't"t'<XV
't'1jV "t'e: 'A3pL<X'rLX~V X<x1. (C. 313) 'r~v il OV"C'LX~V, 7tpOC; fLe\l 'r~v 'A3pL<X'rLX~V
'ra 'IÂÂupLx&, 7tpOe; os 't'~v ~-r€P<X\I fL€XPL fIpo1tov't'tooc; x<x1. 'EÂÂ1)er7to\l'rou
25 't'tX. El P~XL<X x<x1. e:t 't'LV<X 'rOU'rOLe; &:\I<XfL€fLLX't'<XL I:xuf.hx.a ~ Ke:f.,'nxcX.
VII, 5, 1 (C. 313) .... A€ywfLe:v a1) 't'a 'IAAupLxtX. 7tp&1'<X, au-
V<X7t"t"ov'
I
r<X 't'ep-
't'e: "1 er't'pcp X<X~' N "t"<X~C; "A~ A7te:CH'J, <XL• Xe:W' - t'IXL fLe:"t'<X<"U
'!-rc<Â(iXe; xc<l 't'~e; re:pfLC<VLc<e;, &:P~cXfLe:VC<L &:7tO 't'~e; Â(fLV'Yle; 't'~e; xlX-ra
nue; Outv30ÂLXOUe; xex1. 'PexL't'OUe; xC<& 'EÂoue:'t'(OUc;.
30 VII, (5, 2 (C. 313). Mepoe; fLsVO~ 't'L 't'~e; xwpo:e; 't'o:u't"Yle; ~P~fLlU-
erc<v ot L\IXX01. wx-rIX7tOAe:fL ~erlXV"t'Ee; BOLOUC; xex1. TexupLerxouc; ~eV1) Ke:t..-
'nxex' \'t'Ct ' K flL'ro:mpcp,
< U7tO I I
<pexO' ,..,
XO\l't'e:c; e:LVexL 't'1)V xwpexvI
XexL7te:p 7to't'C<fLoU OLeLpYOV-roc; "t"OU ilexpLerou, peo\l't'oc; &:7t0 -r&'1 01'&'1
E7t1. 'rO\l "IO''rpo\l xC<'ra 'rouc; ~xop8(erxouc; xC<ÂoufLevOue; rexM't'C<<;' xex1.
35 yap OO't'OL 't'oic; 'IAÂupLxoie; ~eVe:crL xex1. 't'oic; Elpq:xLOLe; &:\lexfL1.~ <f>x'YJ-
O'ex'l' &:ÂA' txdvoue; fLsV oL 6.~xo1. xex't'€ÂIJO'exV, 't'olhoLC; os XIX 1. erufL-
fLcXXOLc; &xp1jerlXV"t'o 7toÂMXLe;. 't'o os Âomov ~xouO'~ I1OCW6'1LOL fL€XPL
~e:ye:er'nx~e; xocl "Ier-rpou 7tpOe; &pxnv xocl lw 7tP0C; oe -r&ÂÂIX fL€(1)
t7t1. 7tAtO\l 3Loc't'e:L\lOuerw. ~ 8s ~e:ye:er't'Lx~ 7tOALC; ter't'1. I1lXwovtW'I tv
40 O'UfL~OÂYi 7tO't'IX(1W\I 7tÂe:LO\llU\I, &:7tcXV"t'lUV 7tÂw'r&v, e:u<puec; bpfL "l)T~pLOV
"\ I
oamenilor care locuiesc pe aceste meleaguri. N omazii se îndeletnicesc mai degrabă
cu războiul, decît cu jaful şi se războiesc pentru a căpăta tributurile. Pămîntul
ti încredinţează celor Care vor să-I muncească, mulţumiţi să ia - în schimb - o
dijmă nici prea mare, nici prea mică, statornicită nu pentru a se îmbogăţi de 5
"1.."\" pe urma ei, ci pentru a-şi indestula nevoile zilnice ale traiului. Cînd [cei ce le
datorează birul] nu plătesc, ei le fac război.
VII, 4, 8 (C. 312). Un obicei specific al întregului neam scit şi sarmat este
castrarea cailor, ca să fie mai uşor struniţi. Caii aceştia sînt mici, dar tare iuţi
şi nărăvaşi. Cît priveşte vînătoarea, ei vinează cerbi şi mistreţiîn mlaştini, iar -
în cimpii - măgari sălbatici şi gazele. O part.icularitate a ţării lor este aceea că, 10
prin partea locului, nu se găsesc vulturi. Dintre patrupede, e:âstă aşa-numitul
« colos» se, ~are este ca mărime intre cerb şi berbec, e alb, mai iute decît aceştia
e:V
1 -
'ro~e; "t"07tOLe;
I
la fugă, aspirind apa, în cap, pe nări, o păstrează ca intr·un rezervor mai multe
zile, încît poate să trAiască lesne în locuri lipsite de apă. Aşa se înfăţişează 15
- în întregul sAu - acest ţinut dc dincolo de Jstru, între Rin ~ Tanais, pînă la
Marea Pontică şi Lacul Meotic.
VII, 5, 1 (C. 312). A mai rămas in Europa partea de dincoace de Istru şi
de dincoace de marea din jur. Această parte începe din fundul Adriaticii şi se
În tinde pînă la « gura sacră ~ a Istrtl lui. tn ea sînt cuprinse Grecia, neamurile 20
macedonice şi epirote şi acelea care se află la nod de ele şi ajung pină la Istru
şi la mare - care le mărgineşte de o parte şi de alta: Adriatica IC. 313) şi Marea
Pontică. Spre Adriatica sînt neamurile ilirice, iar spre cealaltă mare - pînă
la Propontida şi Helespont - locuesc seminţiile t.race, precum şi unele neamuri
scite, sau celtiee, amestecate ('u ele. 25
\ 't'OU1'wv,
VII, 5, 1 (e. 313) .... Să vorbim mai întîi de ţinuturile ilirice. Ele ating
Istrul şi Alpii, care l'e află între Italia şi C e-rmania, şi încep de la acel lac alături
de care locuiesc vindelicii, reţii şi helveţii.
VII, 5, 2 (e. 313). O parte din teritoriul amintit dacii l-au prefăcut într-un 30
pustiu, in urma războiului în care i-a biruit pe boi ~i pe taurisei 87 - seminţii
celtice de sub stăpinirea lui Critasiros. Dacii pretind că acest ţinut ar fi al lor,
cu toate că este despărţit de ei prin rtul Parisos 88 - care vine din munţi şi se
~\- -r1)e; varsă în Istru, prin părţile galilor numiţi scordisci. Intr-adevăr, aceştia locuiau
amestecaţ.i cu inrii şi cu t.racii. Dar pe cei dintii i·au nimicit dacii, pe cîtă vreme 35
cu aceştia din urmă adeseori ei au făcut alianţă. Restul \inutului, spre miază­
noapte şi răsărit, îl ocupă panonii, pînă la Segestica şi [stru. Spre celelalte
părţi, se intind mai mult. Oraşul Segestica aparţine panonilor, fiind aşezat la
confluenţa mai multor rîuri, toate naviga:bile. EI a1cătuieşte o Întăritură foarte 40
l
O'<pe:'t'e:pc<v,
88 Un leI de cepră Iără coarne.
87 Vezi nota 65.
88 er. Pliniu cel Bătrîn, IV, ~2 (28), 81.
 246 , STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMlNIEI 247

"t'cj) 7tpOe; !l.elXOUe; 7tOA€fLCP' ~7t07tmWXE Y<XP "t'el!e; "AA7tEcnv, ell 8Lel- potrivită pentru războiul 89 impotriva dacilor, căci se află la .po.al.e~~ Alpilor, care
"t'dVOUO'L fLexpL "t'Wv 'Iel1t68wv, KEA"t'LXOU "t'E &fLel Xell. 'IAAupLxou ~6voue;' se intind pînă la iapodi - aceştia fiind un amestec de cel ţI. ŞI llm. (C. ~14) De
acolo curg rîuri care .d~c multă marfă la [or,aşul] -acesta, prm.tre alt~le Şl' m: arf.ă
(C. 314) EV"t'Eu6EV 8e Xell. 7to"t'elfLOI. peouO'L 1toMv xel"t'elqlepOV"t'Ee; de; din Italia. De la AqUllela la Nauportos, trecmd peste Ocra, smt treI sute cmCI- 5
"
elU"t''t)V , "t'E rF.N\OV
"t'OV ~'\'\ XelL' " "t'OV EX "t''t)C;- '1 "t'elI\Lele; '\' ,
ql0P"t'OV. "YelP
ELe; NelU- ' zeci de st.adii - unii spun cinci sute -, iar pe drumul acesta ca~~le pot merge
6 7tOP't'OV E~ 'AXUA't)lelc; {mep"t'L6e!O'L "t'~V "OXPelV EtO'!. 0'''t'&8LOL "t'pLelX60'LOL pînă la Nauportos, veche colonie a taurisci~or. ~cra este cea mal Joas,ă parte. a
7tEV't"t)X ,
oV"t'el, ELe; ((\
't)V elL( (elPfLelfLel<,elL
't="
Xel"t'elY0V"t'elL, "t'WV - T elUPLO'XWV' Alpilor care se întinde din Retia pînă la lapodl. De acolo, munţu se malţă dm
OOO'elV Xel"t'OLX(elV' ~VLOL 8e 1tEV"t'elXOO'[OUC; q>elO'(V. ~ 8' "OXPel "t'el7tEL- nou la iapodi, purtind numele de Albi. De asemene.a, şi de la Ţergeste - sat al.
carnilor - este o trecătoare prin Ocra, către mlaştma c~ se chlan:ă L~geon, în 10
v6"t'el"t'ov fLepoe; 't'WV "AA1tE6>V EO''t'L "t'WV 8Lel"t'ELVOUO'WV &1tO "t'~c; 'PelL"t'LX~C; apropiere de Nauportos, intilnim rîul Co~coras, ca~e prImeşte marfunle aduse
L
fLo;XpL '1el7t 6~oWV, EV"t'euvEV , - o '1-' E<,elLpE"t'elL
° '1: ' "t'el' I Up't)
l ''\'
1telI\LV EV "t'OLC; - '1'el7tOO'L pînă la Nauportos, şi se varsă tn Savos, Iar acesta l~ Dravos - acel afluen~ al
10 Xell. XelA&~"t'elL "AA~Lel. OfLO[We; 8e Xell. EX T&pyeO""t'€ X6>fL't)C;' KelpVelX~C; lui Noaros ce se varsă lîngă Segestica. De acolo, N~aros - cu apel.e sporIte,
{mep6&0"(c; EO''t'L 8LO: "t'9je; "OXPelC; dc; lAOC; Aouy&OV XelAOUfL&VOV. 1tA1JO"lov deoarece il primeşte apoi şi pe Colapis, care curge dm muntele Alblo~, pe la 15
8e "t'OU NelU7t6p"t'oU 7tO"t'elfL6e; EO"'t'L Kopx6pelc; 6 8&x6fL&VOe; "t'<X ql0P"t'Lel' iapodi - se varsă în Dunăre, la scordisci 90. Rîurile despre care vorbIm curg
mai mult spre miazi\.noapte. De la Tergeste la D.unăre ,se .face. u~ d~m de vre~
oO"t'oc; fLev ouv dc; "t'OV ~&~OV EfL~&A).&L, EX&~VOC; 8' dc; "t'ov !l.p&.~ov, mie două sute de stadii, în apropiere de Segestlca intIlmm ŞI SIsCla, un fort, ŞI
o''1-'oE &Le; , ,
"t'OV N'OelpOV Xel't'el, "t"IV .), "'&Y&O'''t'LX1JV.
~ '1.
o;VnUv&V-o °
~'1J.1l-
,/01J o'N OelpOC; '
Sirmium aşezate pe drumul care duce spre Italia, .
* '\' o '\ -R ' '<:-'
16 7t1\1JV&L 7tpOO"~l-'WV "t'OV oLel "t'WV el7tOoWV peoV't'el &X "t'OU- '1 '< :- " , - 'A'\ R'
I\l-'LOU OpOUe;" VII,' 5, 4 (C. 315) .. , , [Locuitorii de Ungă Adriatica] se tatuează 91 intocmaI 20
K6Ael7tLV crufL~&AA&L "t'cj) !l.elVOU(CP Xel"t'O: "t'OUC; ~xop8(O'Xoue;. 6 8e 1tAOUC; "t'<X ca şi toate neamurile ilirice şi trace. .
7tOAAO: "t'o~c; 7tO"t'elfLO~C; E1t!. "t'o:e; rxpx't'oue; EO''t'(V' o8oc; 8' &7tO T&pyeO""t'E hd 't'OV VII, 5, 9 (C. 317) ... , Teopomp ... afirmă ... că Istrul s-ar vărsa, prm
A
u.elVOULOV I '1-'
O"'t'elOLWV ţf
OO'OV '\ '
XLI\LWV ~
XelL, oLelXOO"LWV. , ,
eyyuC; , '1-1.. - ~
Ot; 't'1JC; ... eyeO"'t'LX1JC;
- una din gurile sale, in Adriatica 92. '. ."
VII 5 11 (C. 317). Autariaţii au fost cel mal mare ŞI mal viteaz neam al
EO"'t'L Xel!. i) ~LO'X(el qlPOUPLOV Xel!. ~LPfLLOV EV o8cj) X&LfLEVelL "t'?j de; 'l't'elALelV. iliribr. Ei duceau fără încetare răzl)oi cu aridaii, pentru o ~alină care se. af~a 25
20 VII, 5, 4 (C. 315). .., Kel't'&O''t'LX't'OL 8' ofLo(wC; "t'o~c; &AAOLC; la frontieră cristalele de sare formîndu-se din apa ce curge dmtr-o vale, prIma-
'IAAupLxo!c; Xel!. 0peţ~L vara. Aceştia luau apa şi o lăsau s~ se depu~ă cinci ,zile, iar sa:ea s.e cristaliza.
VII, 5, 9 (C. 317) .... 0&61t0p.7t0c; 8e .•. AeYEL ..• Xel!. 't'ov "IO'''t'pov Se făcuse invoiala ca să fie intr~bumţată .sah~a c~ rmdul, dar. mVOlala ~r~. căl­
cată, ceea ce îi făcea pe aceştIa să se .razbolasca. (C,. 31.8) ,C:nd autanaţu au
€'J!. "t'WV O'''t'ofL&.''t'wV &te; "t'OV 'A8p[elV EfL~&AA&LV.
supus pe trib ali, al căror teritoriu se intmdea de la a~rlam pm~ la. Istru. -: ~~l~ 30
VII, 5, 11 (C. 317). AU't'elPLiX."t'elL fLev ouv 't'O fLeYLO''t'ov Xel!. rxPLO''t'OV de cincisprezece zile -, ei au începu~ s~ domne~scă ŞI pest,e ceIlalţI tracI ŞI ~hr~.
26 "t'WV 'IAAupLWV ~6voc; {m9jp~&V, a 7tp6"t'EpoV fLev 7tP0C; Ap8LelLOUe; Dar au suferit mai întîi jugul scordlscllor, apOI al romamlor - care au bIrUIt
O"UV&XWe; E1tOAefL&L 7t&P!. O:AWV tv fLE6op(OLe; 7t1JyvufLevwv E~ 68el"t'oc; şi pe scordisci, multă vreme puternici. . . ."
peov"t'oe; '~mo &YX&L 't'LV!. "t'OU ~elpoe;' &pUO"elfLeVOLe; yo:p Xel!. &7t06&!O'LV VII, 5, 12 (C. 318). Scordiscii lo~uia~ lîngă Ist~u,.. imI?ă.r~lţl. in. d?ua: ~nll 35
purtînd numele de scordiscii mari, ceIlalţI de scordlsc~1 mICI. ~el dmtll l~cUla~
~fLepele; 7tev"t'e E~&7t~yVUV"t'O o t &Ae:C;. O'uvexe:L"t'O 8e 7telPO: fLepoc; xp9j- între două rîuri care se varsă in Istru: Noaros, curgmd pe hngă Segest~ca, ŞI
Jl -.'\ R ' Il-" ., ''\'
Margos (numit de unii Bargos). Scordiscii mici locui~u ~incolo d~ acesta ŞI erau
I
uvelL "t'CP elI\01t1JYLCP, 7telPell-'elLVOV"t'EC; oe "t'el cruyxe:LfLe:Vel e:7tOI\e:fLOUV'
30 (C. 318) Xel't'elO"'t'P&t/J&.fLe:VOL 8e 7to"t'e: ol AU't"IXPLiX."t'IXL TPL~IXAAOUC; &7tO vecini cu tribalii şi cu misii. Scordiscii au stăpîmt ŞI cîteva msule. Puterea 40
'AypL&.VWV fLexpL "t'OU "IO''t"pou Xel"t'~XOV't'IXe; i)fL&PWV 7te:V"t'EXelL8e:x1X
b80v E1t9jP~elV XIX!. 't"WV r.J.AAWV 0peţxwv 't'& XIX!. 'IAAuPLWV' xlX't"e:M61J-
O'elV 8' ~7tO ~XOp8LO'XWV 7tp6't"e:pov, dO''t'EPOV 8' {mo 'PWfLlXlwv, ot Xel!.
"t'ouc; ~XOp8LO'XOUC; elu"t'ouc; xlX"t'&1tOAefL 1JO'IXV 7toMv xp6vov LO'X,UO'IXV"t'IXC;.
35 VII, 5, 12 (C. 318). "!1LX1JO"IXV 8' OO"t'OL 7telPO: "t'OV "IO"'t"pov 8L1J-
,
° '1-' ., ''\ ~ Il-'
p'l)fLe:VOL LXel, o L fLEV fLe:YelI\OL ... XOpoLO'XOL XIXI\OUfLe:VOL, o L oe: fLLX pOL,
'\ I • Il-' ,
80 Cf. Apian, lliria, 22, 65 şi. 2~, 6 7 . . . ... ..
ol fLev fL&"t'IX~U 8ue:~v 7tO"t'lXfLWV EfL~IXAA6v't"wv dc; "t'OV "IO""t'pov, 't'OU 10 Pentru soluţionarea contradlCţlllor de ordm ~eograriC al~ pasa]ulm, :ezi comentarllle.

8e No&pou "t'OU 7telPO: 't"~v ~e:Y&O''t"LX~V p&6v't'oe; XIX!. 'rOU M&pyou ~i conjectura lui Wolfgang Aly, Strabonls Geograph,ka, val. IV, Bonn, 19<>7, p. 295-299:
,
( 't'LVec; 0&
'1-' B'IXPYOV q>elO'LV' ' ) OL ' oE '1-'
fLLXPOL" 't'oU't'ou 7tEPelV, , ,
O'UVel1t't"ovnc;
Segestica und Umgebung (IV, 6, 10 und VII, 5, 2).
D1 Cf. Clearh din Soloi.
40 T PL~IXAAO~e; XIX!. MuO'o!e;. e:Ixov 8e XIX!. 't"WV V~O'WV 't"LVo:e; Ot ~XOp8Lux.OL· ti Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 2.
 248 STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 249

t7tL TOaOUTO\l 8' "t)u~~6"1)(j(x\l, Cla't'E x~l. !J.€xP~ T&\I 'IAAupLx&\I lor crescu atît de mult, încît s-au intins pînă la munţii Iliriei, Peoniei şi Traciei.
Luară chiar in stăpînire şi cele mll:i ~ulte insule din Istr';l' A? av.ut ~~ ~etă!i~~
x~l. TW\I II~~o\l~x&\I xcd. ep~x(cu\l 7tpo1)A60\l OPW\I' X~TE:OXOV 00 ...
\ " \ ,EV T'Il
- "1aTP'll \..., .J: ~l \ , Heorta şi Capedunum. După scordlscl, de-a lun.~l IstrulUl, 'YI~ tn~a~!1 ŞI. ~lSlt, 1>
X~~ T~~ \I"t)aou~ TOC~ T~~ 7tA€~OU~, Ija~\I Ol:; X~~ 7tOA€~~ pe care i-am amintit mai sus. Urmează mlaştl.mle ~şa-~um~t~! SCIţ1.1 .~I~I, de
oc1ho!~ 'E6pTIX XIXl. KIX7t&80U\lo\l. !J.€Ta 8& TY)\I 'rW\I 1:xop8taxcu\l y'6:!P~\I dincoace de Istru. Şi despre acestea am pomemt. TrIbalu, mlSlI, crobIzll ŞI aşa­
5 7t~pa !J.€v 'rO\l "IaTpO\l ~ 'r&\I T P~~IXAAW\I x~l. Mua&\I €aTW, 6}\I t!J.\I~­ zişii troglodiţi locuiesc pe teritoriul ce se întinde mai sus de Callatis, Tomis
a6"t)fl€\I 7tp6'r€pO\l, x~l Ta ~A"I) Ta 'r1)~ !J.LXPCXc; XIXAOU!J.&\I"I)C; ~xu6(~~ şi Histria. Apoi cei care locuiesc de la poalele munţilor Haemus pînă la Pont:
coralii besii o parte din maidi şi danteleţi. Toate aceste neamuri se îndelet- 10
T1)e; Ev'rOe; "IaTpou' x~t TOI)'rCU\l t!J.\I~afj"fJ!J.€\I. 1~l7t€pOLXOUa~ 8' OUTOL nicesc' tntr-~ foarte mare măsură cu jaful, Iar besii, care ocupă cea mai mare
T€ xlXl Kp6~u~o~ xlXl 01 TpcuyAOM'l"~~ AEYOV€\lO~ TWV 7tEpl KrXÂAIXTW parte a munţilor Haemus ~i sînt nu~i}i « tîlhari.~ chiar de tî.lhari, tră~~s~ în c?libe
x~l. TOfle:~ x~l "Ia'rpo\l T67tcu\l. d6' ot 7t€pl. 't'O\l Atflo\l x~l. ol (l7tep şi duc o viaţ~ o.~o~sită. EI sîn~. vecml cu m.un!ll ~o~ope ~I cu peOllU, !.ar dl?tr~
10 IXUTOU O~XOU\lT€~ fl€xPL TOU IT6\1TOU K6p~AAOL XIXL BEaaoL XIXl. MOCL8cu\l iliri cu autarlaţll ŞI cu dardanll. între aceştIa ŞI arl?'al se gasesc ~a:areţll, agn.a~ll 15
Twec; x~l. ÂlXv6"fJA'Y)TW\I. 7trX\I't'OC fl&\I 00',1 't'~U'rOC A1laTpLX6:!'t'~'rOC ~6\1"t), şi alte neamuri necunoscute, a căror ţară - pustută de scordlscI - a devemt,
în cele din urmă, un ţinut fără populaţie, o pădure greu de străbătut, pe un
BeaaOL ae, o(7t€P 'rO 7tAeo'J 't'OU ~pOue; ve!J.OVTOCL TOU A(!J.ou, x~l. ~7tO
interval de mai multe zile de drum.
'rW\I J..1laTW\I A1la'r1X1. 7tpoaocyope:60\ITIXL, xc(Au~hC(( TL\le:~ xocl. Au7tp6- VII,' 6, 1 (C. 318). Din regiunea cuprinsă. între Istru şi munţii ce se întin~
~LOL, aU\lrX7tTO\l't'e~ 't'n Te 'P0867tT) XC(L 't'ore; II~LoaL XIX 1. TW\I 'IAAupLw\I de o parte şi de alta a Peoniei rămîne de înfăţIşat partea de ţ>e ţărmul Pont.ulm, 20
15 't'or~ 're AU't'IXPLrX'rlXt~ xC(l TOL~ ÂlXp8IX\lLOL~. fle'rc(~u 8€ TOO't'W\I 't'E xC(l. de la « gura sacră» a Istrului pînă la şirul de munţi Haemus ŞI strîmt?area Blz~n.­
1'&\1 'Ap8IXLCU\l O~ LllXalXp~TLoL dat xC(l 'Ayptcx\lec; XlXl. &AA~ &a"t)fllX ţului. După cum, descriind ţărmul iliric, am înaintat pînă Ia Munţll CeraumcI~
, " \XcupC(v
' aşezaţi în afara şirului de munţi a~. Ilir~ei şi care alcătuiesc un hot~r na.t~al -. ŞI
"a , IX~"E7t0PV01J\l
Ev\l"t) a OL'''t'~,
-'<XOpOLaxOL !J.e::x.PL "fJp"t)flwaC(\I 'r"t)\I XC(L\ datorită lor am delimitat populaţule dm lăuntrul acestora, încredmţaţl fnn~ ca o
~ - ,~, "., ... ' L- ( ,
0PUflW\I IXI-'IXTCU\l ECP "t)!J.e:pC(e; 7tI\ELOUe; t;n0 "t)alX\I fle:aT"t)\I. asemenea delimitare dă mai multă limpezime expunerii noastre, atît cît priveşte 25
VII, 6, 1 (C. 318). AOL7t~ 8' EaTl. T1)~ !J.eTIX~u "IaTpou XC(L 'rWV descrierea de faţă, cît şi cea de mai tîrziu - Ia fel şi aci: re!liiunea de pe coasta
20 6PW\I TW\I tcp' eXrX't'EplX 't'1)~ IIc(LOVLoc~ ~ II OV't'tx~ 7tlXpC(J..tlX, ~ cX7tO mării cu toate că depăşeşte linia pe care o formează munţ.u, o vom face să se
'rOU Iepou aT6fl~'rO~ 'rOU "IaTpou flE:XpL T1)C; 7tepl. 'rO\l Atflo\l 6p€LV~C; sfÎrşe~scă Ia gura Pontului, delimitare care se pot~iv~şte şi cu desl~~irile de aci
şi cu cele următoare. (C. 319) La o depărtare de CinCI sute ~e st~?ll ~e «gura
x~t !J.exp~ TOU a'r6fllX~oC; TOU XIXTa Bu~rX\I'no\l. x~6rX7te:p [8€] 'r~V
sacră» a Istrului, mergind neîncetat de-a lungul ţ~rmulu.l n:ăr~1 - I?- aşa fe~
'IJ..J..upLxY)v 7t~P~A(IX\I btL6\1't'E~ !J.€xp~ 'r&\I KEp~U\I(W\I 6p&\I 7tpo6~"t)­ ca să-l ai Ia dreapta -, se află orăşelul Istros, colOnIe a milesl~m~or. ~ me 0pO.l. 30
!J.e:\I l~cu T1)C; 'IAAupLx1)C; 7tt7t'r6\1't'w'I 6pe:L\I~C;, &X6\1TW\I 8€ T~ OlXELO\l Tomis, altă cetate - tot mică -, la o depărtare de d~uă sute ~~nC\zecl de s.tadl~
25 7tep~e;, Ta !J.Ea6yC(f,C( 8' ~6\1"t) 't'06TOL~ cXtpcup(afle61X, \lofl(~O\l'rE~ a"t)flEL- de cealaltă. Apoi, la un interval de două sute. optzecI de ~t.adll d~ la TOfr!-IS, n~
~ , Il Q \ I \
cuoea'rEplX~ l:;aEavlXt 't'1XC; 't'OW:U't'C(C; 7te:p~yp~cpC(c; XIX~ 7tpOC; 'r1X
\ \ \ -
\11)\1 XC(L
\ se înfăţişează oraşul Callatis, care este o coloOle a Heraclelel. AP?I, la o mie trei
sute de stadii, găsim Apollonia, colonie a milesienilor, cea. mal rr;are parte a
7tpOC; 't'a {)aTe:pov, O{)TCU XcX\I't'C(UTC( ~ 7tlXp~ALIX, Xot\l /(l7t€P7tL7tT1l T~\I ei fiind clădită într-o insulă, [unde] găsim un tem~lu închmat .lui Apo.llo; de 35
6pe:w~\I YP~flfl~V, 5flWC; de; otx€î:6v. TL 7teplXC; TeAeUT~a€L TO TOt) aci Marcus LucuIlus 93 a luat statuia uriaşă a zeulUi - opera lUi Calanlls 94 - ,
'
IT o\l't'ou ,
aTO!J.1X XIXL\ 7tpOC; \ 't'1X\ \11)\1- xC(~\ 7tp0C; (C 319) ~a't'LV
\ 't1X\ 'e:rpe:'o~-"t)C;.. Il
pentru a o aşeza în Capitoliu. între Callatis şi Apollonia întîlnim. Bizone -
30 01)',1 &.7t0 TOU Ie:pou aT6!J.1X't'0C; TOU "IaTpou -€V 8e:~L~ ~XO\l't'L T~V aU\lex~ din care o mare parte s-a scufundat in urma cutremurelor -, CruDol, Odessos, 40
7tIXPIXALC(\I "IaTpoc; 7tOALXVLO\I &\1 7t€\l't'lXxoaLot~ 0''t'1X8LOLC;, M~A"t)aLWV
XTLO'!J.IX· eI'r1X T6fLtC;, hepo\l 7tOALX\I~O\l E\I 8LlXxoaLmc; 7te:\lT~XO\lTOC
~,
aTlXo~o~C;' €L't'1X
... I~
7tOI\LC; K'~'"
C(I\I\IXTLC; e:\I' oLlXxoeHoLC;
~ I ~
oyoO"t)XO\lTIX,
, I 'H PIX-
XAeWTW\I &7tOLXOC;. €IT' 'A7tOJ..AW\lL~ &\1 XLA(OtC; TpLlXxoaLmc; a'rC(8LoLC;)
35 &7tO~XOC; MtA"t)aLCU\l, TO 7tAEO\l TOU XTLa!J.IXTOC; t8pUfLEvO\l ~xoualX h
\I"fJaL'Il TL\lL, [57tou] tEPO\l TOU 'A7t6AACU\lOC;, &~ 00 MrXpxoc; Ae:OXOAAOC;
TO\l XOAoaaO\l ~pe: XlXl. &.\lE6"t)xe\l &V T(j) KIX7t€'t'(OAt<p 'rO\l TOU 'A7t6 A-
ACU\lOC;, K~MfL~80~ ~PYO\l. &\1 Tcj) fle'rc(~u 8€ 8~c(a'r~flIXT~ -rcj> CX7tO KIXA-
MT~aOC; d~ 'A7tOAA(")\I(~\I BL~6:!\I"t) 'tE EO'TL\I, ~~ xC('t'E7t66"fJ 7tOAU flep oe; • 13Vezi Floru~, nota 1 L
40 U7tO O'e:tafL&\I, XlXl. Kp OU\l 01. XIXl. '08'YJaaoc; MLA'YJaL(")'J &7totxoe;, XIXL " Sculptor din secolul al V-lea l.e.n. (ef. Apian, llil'ia 30, 85).
 250 STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 261

Ncxu).,oxo~ MO:O''Y)fLf3PLcxvwv 7tOALXVLOV' o:hcx 't"o ArfLov ~po~ fL€XPL 1"îj~ colonie a milesienilor, Naulochos, un orăşel al mesembrienilor. Vin la rind munţii
OEUPO 6CXA(h''t"'Y)~ 8L îjxov' o:!'t"cx MEO''Y)fLf3ptCX MEYCXP€WV li7tOLXO~, 7tp6- Haemus, care se întind pînă la ţărmul mării de acolo; apoi Mesembria, colonie
't"EpOV oe *MEvE~pLIX, orov *MevIX 1t6AL<;, 't"ou X't"tO'CXV'TO<; *Mevcx XCXAOU-
a megarienilor, [numită) mai înainte Menebria - cum ar fi oraşul lui Mena,
deoarece întemeietorul său purta numele de Mena, iar cetate se zice în limba
fL€VG u, 1:"~~ oe 7t6Ae:W~ ~ptcx,:; XCXAOUfL€V'Y)<; a P~XLO''t"C' w~ xcxl ~ 't"ou tracă bria, tot aşa precum oraşului lui Selys i se zice Selymbria şi cum odinioară
5 L~AUO':; 7t6ALC; LO:A\)fL~P(CX 7tpoO''Y)y6PO:UTCX, ~ 't"E Alvo,:; IToA't"UfL~PLCX Ainos se numea Poltymbria. Ni se înfăţişează, apoi, Anchiale, cetatea apolonia- 5
7tO't"e: WVOfLeX~E't"O... e:h' 'AYXLeX).,'Y) 7tO).,[XVLOV 'A7tOAAWVLCX"t"WV xcxl ţilor şi Apolonia însăşi. Pe ţărmul de aici găsim promontoriul Tirizis, loc întărit,
cxu't"~ 'A7tOAAWVLCX. tv OE: "t"CXU't"71 't"ii 7tCXPCXAt~ tcr-rlv ~ T(pL~Lc; &xpcx, folosit odinioară de Lisimah pentru păstrarea tezaurului 95. Apoi, de la Apolonia
pînă la Cianee sînt cam o mie cincisute de stadii şi, pe intervalul acesta, se
XWPLOV tpufLv6v, <il' 7tO"t"S: xcxl AUO'LfLCXX0':; txp~O'cx't"O YCX~OqlUACXXtW. află Tynias, ţinut al apoloniaţilor, Phinopolis şi Andriace, care se învecinează 10
' ...
'7tCXI\LV oI l - ' CX7tO
" 't"'Y- )':; 'A 7tOI\I\WVLCXC;XIXL
...... ' 'K ' O''t'CXOLO~
uo:vs:cxe; 'Il- tS:LO'
' L 7te:pL,XLAtOUe;
', •
cu Salmydessos ...
10 xcxl 1tEV't"CXxoO'tOUe;, tv oe 't"cj) fLS:"t"CX;U' ~ 't"E 8UVLaC; "t"WV 'A7tOAACU- VII, 7, 1 (C. 320). Iată neamurile cuprinse intre Istru şi munţii Ilirieişi ai
VLCX't"WV xwpcx, xcxl <Ihv67tOALe; xcxl 'AVOPLCXX~, O'uveX7t't"OUO'CXL 't"cj) LCXAfLu- Traciei, neamuri vrednice să fie amintite şi care ocupă tot ţărmul Adriaticii,
o'Y)O'O'cj) .•• începînd din fundul Golfului (Adriaticii) şi locuind pe ţărmul din stînga 96 15
al Pontului, de la Istru pînă la Bizanţ ...
VII, 7, 1 (C. 320). Ta fLev o15v &.epopL~6fLS:VCX e6v'Y) 'rcj) "t"s: "Icr-rPCfl X, 3, 17(C. 471). Muzica tntreagă, privită adt ca melodie cit şi ca ritm, şi
xcxl 't"o~~ 'IAAupLxoic; 6PS:O'L xcxl 8p~X[OLC; 't"cxu't"' eO''t"Lv 6>V &~LOV fLV'Y)- cuprinzînd (în noţiunea ei] şi instrumentele, e socotită ca fiind de obîrşie tracă
15 O'6îjVCXL, XCX-r€XOV't"CX 't"~V 'A8pLCX't'LX~V 7tCXPCXALCXV 7taO'cxv &.7t0 't"oi) !LUXOU ~i asiatică. Aceasta se vede şi din locurile unde muzele sînt cu deosebire cinstite. 20
, l: I
cxp"CX!LEVCX, XCXL" "t"YjV" "t"CX IXpLcr"t"e:pCX,'t"ou - IT' ...
oV't'ou 1\00Y0!L<;V' L ""1cr't'pOU
1)V CX1tO Intr-adevăr, în vechime, Pieria, Olimpul, Pimpla, Leibethros erau localit1iţi şi
7to't"CXfLOU !L€XPL Bu~cxv'dou ... munţi ai' tracilor, pe cîtă vreme acum pe acestea le stăpînesc macedonenii.
Heliconul a fost închinat muzelor de către tracii care locuiau în Beoţia şi care
X, 3,17 (C. 471). 'Am) os "t"OU fL€AOUC; xcxl 'rOU flUafLOu xcxl au consacrat nimfelor peştera din Leibethros. Se spune că cei care s-au ocupat 26
"t"cuv
- 0pyCXVWV
" XCXL\ Yj< fLOUO'LXYj\ 7tcxO' - cx o
~ PCfXLCX , XCX1 'AO'LCX' - t'LC; VO:V-6 în vechime cu muzica - Orfeu, Musaios şi Tamiris - sînt traci. ·Şi numele lui
20 fLLO''t"CXL. !::..îjAOV o' ex "t"o: "t"WV ,,67tCUV t~ 6Ce; cxL MOUO'CXL 't"E"t"t!L'Y)V't'CXL. Eumolp 97 tot de la traci vine ...
llLO:p[cx y~p xcxl "OAU!L7tO':; xcxl TIC!L7tACX xcx!. Ad[3'Y)apov "t"0 7tCXACXLOV XI, 6, 2 (C. 507) ... , Vechii istorici greci numeau cu un termen comun
~V 0p4xLCX XCUPLrX xexl OPYj, \lU\I oe eXOUaL Mexxs:06\1E<;' 't'OV oe 'EAL- toate populaţiile de la miazănoapte: sciţi sau celto-sciţi. Intr-o vreme şi mai
- XCXa'LO:PWO'CXV 't'CXLe; M'
XWVCX N
OUO'CXLe; 0 -
~pq:xe:e; OL• 't' Y\)V B OLW't'LCX\I rnOLXYj-
I , I
de demult se făcea o deosebire între numele de hiperboreeni, sarmaţi şi arimaspi,
date popoarelor care locuiau la miazănoapte de Pontul Euxin, de Istru şi de 30
O'CXV1:"e:~, Ot7tEP XIX!. 1:"0 1:"&') Ae:L~YjapLeXO(uV NUfLepwV &V"t"pov XCXeLe- Adriatica j iar cei de dincolo de Marea Caspică erau numiţi, unii, saci, alţii
25 pcuO'cxv. or 't"' t7tLfLO:AYjeeV't's:e; 't'îje; &.pxcx(cxe; !L0UO'LXîj,:; 0p~xe:~ AeY0V't"cxL, masageţi, fără să se poată spune însă ceva precis despre ei, măcar că se istorisea
'O pepe:uc; ' , 't"E XCXL\ M OUO'exLO' - :; XCXL\ o' , - E'UfLOI\7t<P
~CXfLUPL':;, XCXL 't"Cfl
'... ~,
00: ",
1:"OUVOfLCX despre războiul dus de Cirus împotriva masageţilor. 35
tv6€vk .. XII, 3, 2. Cînd se intră din Propontida în Pontul Euxin, pe partea stîngă
se află regiunile tracice, vecine cu Bizanţul, care sînt numite Ţărmul Stîng 98
XI, 6, 2 (C. 507) .... ~/A1tcxv-rcx~ !Lev o~ 't"oue; 7tpoa[36poue; XOL- al Pontului.
vwe; oi 7tcxACXLOl 't"&V 'EAA~v(uv auyypcxepe:i:e; LxuBcxe; xcxl Ke:A't'ocncu6cxe;
, '...
300:XCXI\0\)\I' OL' oIl-' s:'t'L
" ,
7tPO-rEPOV IIl- ...
OLe:I\OV-rs:e;\
-roue; fL<;V ~. um;p
1
-rou- E'U"e:LVOU
l: '

xex' "IO''rpou xcxl 'rou 'Aop[ou XCX'rOLXOUV't'CX':; • T7te:p~op€OUe; tAe:yov

xcxl ~cxupofLeX'rcx,:; xcxl 'APLfLCXO'7tOO~, -rou~ oe 7t€PCXV 't"îje; KcxO'7t[cx,:;
8CXAeX'r'r'Y)C; -rouc; !Lsv ~eXxcxc;, -rouc; oe McxO'O'cxye't"cxc; ex&.Aouv, oux txoV"t"s:e;
&.XPL~WC; Aeye:Lv m:pl cxu'rwv ouoev, xcx[7te:p 7tpOe; Mcxaacxyhcxc; 'rOU
35 Kupou 7t6AS:!L0V iO'-ropouvn~.
XII, 3, 2. E~e; o~ -rov "Eu~e:Lvov 7t6V't'ov dO'1tA€OUaW tx -rîje;
IIp07tov-rtOOC; ~v &pLO''rS:P~ fLev Ta 7tpoae:x~ -re;> Bu~cxv-r[<p Xe:L'rCXL,
8 PCfxWV 8' lO'-rC, XCXAe:i-rCXL OE: -r~ 'APLO'-re:p~ 'rOU TI 6v-rou.
* locus corruptus,
05 tn timpul asediului OI"aşului Callatis (vezi Diodor, nota 19).
It Numele acesta, cal'e la început se întrebuinţa pentru tot ţărmul, de la Bizanţ
la Istru (cf. şi XII, 3, 2), mai tirziu pare să se fi aplicat (vezi Vulpe. DobrQudja, p, 58)
mai ales regiunii de la nord de Halca'ni. cr. Diodor, XIX, 73, 1; Ovidiu, Triste, 1,
8, 39; II, 197; IV, 10, 97 şi V, 10, 14.
81 Eumolp, adică (, cel care CÎntă bine *, personaj legendar trac, despre care se spunea,
că a instituit misterele de la Elusis.
98 el. VII, 7, 1.
 252 STRABON IZVOARE PRIVIND ISTORIA RmlINIEI 253

XII, 3, 6 (C. 542). 'H !J.€V ouv 'HPcXK"AEW': 1t6"A~<; tcr·dv EU"A((J.e:vO~ XII, 3, 6 (C. 542). Cetatea H~r?cleiei 99 .are un por~ bun, fiind vre.dnică ~e
KlXt &"A"Aw<; cX~~6"Aoyo<;, ~ rE KlXt cX1tO~K(IX<; ~cr"t'E"A"Aev' hE(V'Y)<; '(ocp ~ amintit şi pentru alte motive. De aICI au pormt colomzărl. Chersonesul ŞI Callatls
't'E Xe:pcr6v'Y)croe; &1tO~KO<; KlXt ~ KcX"A"AIX't'~<; ... fiind coloniile acesteia... . ..
XII, 3, 21. .,. alţii spun că sînt sciţii alazo~ll, de deasupra lUl Bonstene,
XII, 3, 21. ... 't'ou<; !J.€V ~KUelX<; 'A"AAIX~WVIX<; tpoccrxOV"t'E<; '~)1tep şi calipizii 100 şi alte nume de acest fel, pe care m le-a povestIt nouă Herodot. 5
5 't'OV Bopucr6~v'Y) Koct KIX"A"Am(alX<; KlXt &"A"AIX bv6!J.1X't'1X, &1tEP ..• 'Hp6- XV, 1, 35 (C. 702) .. ,. Domneşte o Îl~deajuns ~.e mar.e î.nţel~gere (într~
ao't'oe;. .. KIX't'lXtp"AUcXP'Y)crIXV ~!J.Wv. autori) în legătură cu împrejurarea că - dmtre fluvllie ammtl~e m cel? tre~
XV. 1, 35 (C. 702) .... "O't'~ (J.€V rocp !J.~'(LO''t'O<; (scil. o rocY'Y'Y)e;) continente - [Gangele1 este cel mai mare. După el vine Indul, Iar al treIlea ŞI
't'WV !J.v'Y)!J.OVe:UcrlX!J.tVWV KIX't'OC 't'oc<; 't'pe'i:<; ~1te:(pou<;, KlXt !J.e:'t" IXU't'OV 1> al patrulea sînt !strul şi NiluL.. . . . . 10
XVI, 2, 39 (C. 762) ... Şi profeţii erau cinstiţi, încît erau sO.cottţl vredn~cI
'1 vM<;, 't'pho<; a€ KlXt 't'~'t'IXP't'O<; o "1<J't'po<; KlXt o Ne:!"Aoe;, lKIXVW<; de domnie, .. , astfel ... Orfeu, Musaios. şi zeul .la geţi, în vech~me Za~nolxls,
10 crU!J.tpWVe:'i:'t'IXL .•• un pitagoreu iar în vremea noastră Decameos care proroceşte lUl Bureblsta ...
XVI, 2, 39 (C. 762). . .. KlXt oL (J.OCV"t'ELe; t-rL!J.WV't'O (J}<J't'e: KlXt XVII 3' 24 (C. 839) .... [Romanii] au în stăpînirea lor aproape toată 16
~IX()L"Ae:(IX<; cX~tOucreIXL, •.• 't'OLOU't'O<; .. , [o] 'Optpe:u<; KlXt o MoucrlX'i:oe; Europa, afari. de partea de. dincolo de Istru şi regiunea de lîngă Ocean, care se
" , - r'
KIX~ o 1tlXplX 't'OLe; e
e:'t'IX~e; e: 6C;, 't'0" (J.EV 1tIXJ\IXLOV
..' Z'OC!J.0J\<,L<; e '
.. ~ II U IX'(O- întinde între Rin şi Tanals ...
pe:L6<; 't'L<;, KlXe' ~(J.(X<; a€ o 't'cj) Bupe:~(cr't'~ ee:()1t(~wv L\e:xIX(Ve:OC;· ••.
15 XVII, 3, 24 (C. 839). .., T~v (J.€v Eupw1t'Y)v crxe:Mv 't'L1t(Xcrocv
~xoucrL (scil. ol 'PW!J.IX!OL) 1t"A~v 't''ÎÎe; ~~w 't'ou "Icr't'pou KlXt 't'WV !J.e:'t'oc~u.
't'OU 'P~vou KOCt 't'OU TocvcXtaoc; 1tOCPWKe:OCVL't'W'I ..•

98 Heracleia Pontică.
100 ef. Herodot IV, 17.
 LIII. TITI LIVI
AB URBE CONDITA
.XXXIX, 35, 4 ... Interim per speciem auxilii Byzantiis ferendi,
~·.e lpsa ad t~rrorem rcgulis Thracum iniciendum profectus, perculsis
5 lIS una proeho et Amadoco duce capto in Macedoniam rediit missis
ad adcolas Histri {luminis harharos, ut in ltaliam inrurr:perent
sollicitandos.
XL, 5, 10. Redierant forte, quos miserat in Bastarnas ad arcessenda
auxilia, adduxerantque inde nobiles iuvenes et regii quosdam generis
10 quorum unus sororem suam in matrimonium Philippi fiIii) pol1i~
cebatur ...
XL, 34, 2. AquiJeia colonia latina codem anno in agrum Gallorum
est deducta.
XL, 57, 2. Peropportuna mors PhiIippi fuit ad dilationem et ad
15 v~res he~I? contrahen~as. na.m post paucis diebus gens Bastarnarum,
dl:l solhclta~a,. ab. SUlS sedlbus. mag?a pe~itum equitumque manu
Hlstrum traleclt. mde praegressl, qUl nunbarent regi, Antigonus et
LIII. TIT U S L 1 VIU S
S-a născut la Patavium (Padova de astăzi), in anul 59 Î.e.n., şi a murit
in anul 16 e.n. Livius a studiat retorica şi filozofia şi a scris cîteva tratate
retorice mărunte, care s-au pierdut. Şi-a indreptat din vreme interesul spre
istorie, propunîndu-şi să scrie o operă istorică vastă, care să cuprindă toată
istoria romană de la origini şi pinII. in vremea sa. Această lucrare monumentală,
care se intitulează De la Intemeierea Romei, cuprindea 142 de cărţi, din care au
ajuns pinII. la noi numai 35, şi anume I-X (pînă la anul 293 l.e.n.) şi XXI-XLV
(anii 218-167 I.e.n.). Din celelalte ne-au rămas doar fragmente şi scurte
rezumate (periochae) , făcute de alţi autori. Livius a folosit de aproape analistica
romană şi pe Polibiu. In opera sa, care are tendinţe retoJ'izante, el a văzut un
mijloc de indreptare socială şi morală pentru contemporani. încercind să idea-
Iizeze trecutul spre a-l pune in contrast cu prezentul.
Ediţia: Titi Livi Ah Urbe condila libri ediderunt H. MiilIei' et W. Weissen-
born, Weidmann, Berlin, 1880-1910.
DE LA INTEMEIEREA ROMEI
XXXIX, 35, 4.... Intre Jimp 1 [Filip al V-lea], plecat sub pretextul de a
ajuta pe bizantini, Însă în realitate pornit să bage groaza în regişorii tracilor, îi
nimici pe aceştia într-o singură bătălie, prinse pe şeful lor Amadocus şi se rein- 5
toarse în Macedonia, dupA ce trimisese soli la locuitorii barbari 2 de pe lîngă
fluviul Istru, ca să-i îndemne să năvălească in Italia.
' XL, 5, 10. Tocmai atunci 8 se întorseseră solii pe care Filip îi trimisese la
bastarni dupA ajutoare şi aduseră de acolo tineri de neam nobil şi chiar cîţiva
de viţă regească. Dintre aceştia unul făgăduia"de soţie pe sora sa fiului lui Filip ' ... 10
XL, 34, 2. In acelaşi an 6, pe teritoriul galilor 6 a fost intemeiat ii Aquileia 7,
avînd statutul unei colonii latine.
XL, 57, 2. Moartea lui Filip 8 a fost foarte binevenită pentru amînarea
operaţiunilor şi pentru strîngerea de forţe în vederea războiului. Căci cîteva 15
zile mai tîrziu, neamul bastarnilor, instigat de multă vreme, îşi părăsi locurile
de baştină şi trecu Istrul 9 cu un mare corp de infanterie şi de cavalerie. De aici
1 In anul 184 te.n.
I Bastarnii care vor fi pomeniţi mai jos (""ef. XLII, 11,4 ~i Trogus Pompeius,
Prologul, 32).
8 In anul 182 î.e.n.
• Perseu, viitorul rege.
6 In anul 181 Î.e.n.
I Este numele cu care romanii desemnau pe celţii din nordul Italiei şi regiunile Învecinate.
7 Oraşul va reprezenta de la început Ull puternic centru de expansiune economică
romană, atît spre nord, cît şi spre est (cf. Stl'abon, IV, 6, 10). Pentru penetraţia paşnică
in regiunile dunărene, vezi V. Pârvan, Dacia, Bucureşti, 1937, p. 155-6_ în schimb,
expansiunea politică a romanilor spre Dacia - pornind din această regiune - va începe
mult mai tirziu, abia pe vremea lui August (cI. Strabon, VII, 5, 2 şi Apian, Iliria, 22, 65).
I Survenită In toamna anului 179 te.n.
I Poate În regiunea Durostorului, cum sugerează Patsch, Beitriige, p. 1 '1.
 256 TITUS LIVlUS
Cotto; 3. Cotto nobilis erat Bastarna, Antigonus iam prius cum
ipso Cottone legatus ad concitandos Bastarnas missus. haud procul
Amphipoli fama, inde certi nuntii obcurrerunt IIlortuum esse regem;
4. quae res omnem orclinem consilii turbavit. compositum autem sic
5 fucrat, transitum per Thraciam tutum et commeatus Bastarnis ut
Philippus praestaret. id ut facere posset, regionum principes donis
coluerat fide sua obligata, pacato agmine transituros Bastarnas.
5. Dardanorum gentem delere propositum erat inque eorum agro sedes
fundare Bastarnis. 6. duplex inele erat commodum futurum, si et
10 Dardani, gens semper infestissima Macedoniae temporibusque iniquis
regum inminens, tolleretur et Bastarnae relictis in Dardania coniugibus
libcrisque ad populandum ltaliam possent mitţi; 7. per Scordiscos
iter esse ad mare Hadriaticum Italiamque, alia via traduci exercitum
non posse. facile Bastarnis Scordiscos iter daturos - nec enim aut
15 lingua aut moribus aequales abhorrere - et ipsos adiuncturos se,
cum ad praedam opulentissimae gentis ire vidissent. 8. inde in omnem
eventum consilia accommodabantur: sive caesi ab Romanis forent
Bastarnae, Dardanos tamen sublatos praedamque ex reliquiis Bastar-
narum et possessionem liberam Dardaniae solacio fore; 9. sive pros-
20 pere rem gessissent, Romanis aversis in Bastarnarum bellurri recupe-
raturum se in Graecia, quae amisisset, haec Philippi consilia fuerant.
XL, 58, 1. Primum ingressi sunt pacato agmine, digressu deinde
Cottonis et Antigoni et haud multo post ad famam mortis Philippi
neque Thraces commercio faciles erant neque Bastarnae empto
25 contenti esse poterant aut in agmine contineri, ne decederent via.
2. inde iniuriae ultro citroque fieri, quarum in dies incremento bellum
exarsit. postremo Thraces cum vim ac multitudinem sustinere hostium
non possent, relictis campestribus vicis in montem ingentis altitudinis
- Donucam vocant - concesserur.t. 3. quo cum subire Bastarnae
30 vellent, quali tempestate Gallos spoliantes Delphos fama est pel'emptos
esse, talis turn Bastarnas nequiquam ad iuga montium appropinquan-
tes oppressit. 4. neque enim imbre tantum effuso, dein creberrima
grandine obruti sunt cum ingenti fragore caeli tonitribusque et fulgu-
ribus praestringentibus aciem oculorum, 5. sed fulmina etiam sic
35 undique micabant, ut peti viderentur corpora, nec solum milites,
sed etiam principes icti caderent. 6. itaque cum praecipiti fuga per
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 257
Antigonus şi Cotto au luat-o înainte ca să anunţe pe rege. 3. Cotto era un nobil
bastarn, iar Antigonus - un sol [macedonean[ trimis încă de mai înainte
împreună cu acest Cotto să aţîţe pe bastarni. Nu departe de Amphipolis îi
întîmpină zvonul, apoi veşti sigure că regele a murit. 4. Această întîmplare a
răsturnat tot planul. Inţelegerea fusese ca Filip să asigure bastarnilor libera
trecere prin Tracia şi aprovizionarea. Ca să poată face acest lucru, Filip cîşti- 6
gase prin daruri pe fruntaşii regiunilor trace şi-şi luase personal obligaţia că
bastarnii vor trece cu oastea lor în deplină ordine. 5. EI avea de gînd să distrugă
neamul dardanilor şi apoi să stabilească pe bastarni în ţinutul acestora.
6. De aici urma un folos îndoit; pe de o parte scăpa de dardani, un neam întot-
deauna plin de duşmănie faţă de Macedonia, şi care pîndea momentele grele 10
pentru regii ei; iar pe de alta, bastarnii, după ce îşi vor fi lăsat soţiile şi copii
în Dardania, puteau fi trimişi să devasteze 10 Italia. 7. Drumul spre Adriatica
şi Italia trecea prin ţara scordiscilor 11 şi nu exista posibilitatea ca o armată să
fie dusă pe altă cale. Scordiscii vor permite cu uşurinţă trecerea bastranilor,
cu care se aseamănă ca limbă şi moravuri 12, şi ei înşişi se vor alătura acestora 16
după ce vor vedea că merg să prade teritoriul unui popor atît de bogat. 8. Apoi,
oricum ar fi fost rezultatul, aceste planuri tot urmau să aducă foloase: dacă
bastarnii ar fi fost măcelăriţi de romani, regelui tot îi rămînea ca o consolare
faptul că dardanii au fost înlll.turaţi, prada luată de Ia rămăşiţele bastarnilor
şi stăpînirea nestînjenită a Dardaniei. 9. Dacă ei ar fi izbîndit, în timp ce 20
romanii erau ocupaţi în războiul împotriva bastarniIor, el putea redobîndi
posesiunile pe care le pierduse în Grecia. Acestea fuseseră planurile
lui Filip.
XL, 58, L La început bastarnii au mers în deplină ordine. Dar după pleca-
rea lui Cotto şi Antigonus, şi. nu mult după ce sosi vestea morţii lui Filip, nici
tracii nu se arătau prea dispuşi să facă comerţ şi nici bastarnii nu erau mulţu- 25
miţi de cumpărături şi nu puteau să-şi păstreze rînduiala şi să nu se abată
din drum. 2. De aici s-au produs şi dintr-o parte şi din alta acte de violenţă,
care au devenit din zi în zi mai numeroase şi au dezlănţuit războiul. în cele din
urmă, tracii, deoarece nu puteau ţine piept forţei şi mulţimii duşmanilor, şi·au
părăsit satele din cîmpie şi s-au retras pe un munte foarte înalt, pe care-l numesc 30
Donuca 13. 3. Cînd bastarnii au vrut să-i urmeze într-acolo, o furtună, asemenea
aceleia despre care se spune că i-a nimicit pe galii porniţi să jefuiască Delfi 14,
îi surprinse şi pe ei în timp ce căutau zadarnic să se apropie de vîrful muntelui.
4. Asupra lor se abătu nu numai ploaia care cădea în ropote, însoţită de o grin-
dină foarte deasă şi de un zgomot infernal al cerului, produs de tunetele şi de
fulgerele care îţi luau vederea, 5. ci şi trăznete, care ţîşneau parcă de pretutindeni, 35
astfel încît se părea că ele anume cautll. trupuri omeneşti; şi cădeau loviţi nu
numai soldaţi de rînd, ci şi căpetenii. 6. în timp ce fugeau în debandadă Ia
10 el. inrra XLII, 11,4 şi Trogu. Pompeiu9, Prologul, 32.
11 Butarnii populau regiunea dintre Sava şi Morava.
11 în realitate scordiscii el·au· celţi, iar bastarnii germani. Pentru problema mult
-dezbătută a originii şi apartenenţci et.nice a ba.tarnilor, vezi R. Vulpe, Le probleme des
BaslarMs Il la lumi,;r. de .• Mcolwarla8 arch~ologiq"88 en Malda";e, in NOlwelles oludes
d'histoire, Bucureşti, 1955, p. 103, 119 şi articolul lui T. Zuwudzki, BaslarMw;e, in Slowllik
s/aro!lIlno/ci ....lnwialhkich, I, Varşovia, 1961.
13 Actualul munte Riia.
u în nnul 279 I.e.n. (d. Polibiu, IV, '15, 1).
17 - c. 1414
 268 TITUS LIVIUS
rupes praealtas inprovidi sternerentur ruerentque, instabant quidem
perculsis Thraces, sed ipsi deos auctores fugae esse caelumque in se
ruere aiebant. 7. dissipati procella cum tamquam ex naufragio pleri-
que semermes in castra, unde profecti erant, redissent, consultari
5 quid agerent, coeptum. inde orta dissensio, aliis redeundum, alii~
penetrandum in Dardaniam censentibus. 8. triginta ferme milia
hominum Clondico duce in Dardaniam, quo profecti erant, pervene-
runt; cetera multitudo retro, qua venerat, Aquilloniam, mediterra-
neam regionem·, repetit. 9. Perseus potitus regno interfici Antigonum
10 iussit; et dum firmaret res, legatos Romam ad amicitiam paternam
renovandam petendumque, ut rex ah senatu adpellaretl1r, misit.
haec eo anno in Macedonia gesta.
XLI, 19, 4. Belli Macedoniei suhibat iam cura, misce~te Perseo
inter Dardanos Bastarnasque certamina et legati, qui missi ad res
16 visendas in Macedoniam erant, iam reverterant Romam, renuntiave-
rantque hellum in Dardania esse. 5. simul venerant et ab rege Perseo
oratores, qui purgarent nec accitos ab eo Bastarnas nec auctore eo
quicquam facere. 7. Dardani, cum Bastarnas non modo non excedcl'e
. suis, quod speraverant, sed graviores fieri in dies cernerent ,
finibus
20 su b mxos Thracum accolarum et Scordiscorum auxiliis, audendum
aliquid veI temere rati, omnes undique armati ad oppidum, quod
proxirnum castris Bastarnarum erat, conveniunt. 8. hiems erat et
id anni tempus elegerant, ut Thraces Scordiscique in fines ~uos
abirent.
25 XLI, 23,12. Bastarnas primum ad terrorem omnium in Dardaniam
misit; qui si sedem eam tenuissent, graviores eos accolas Graeciae
habuisset, quam Asia Gallos habcbat.
* Apolloniam meridianam regionem (M o g unt i nu s IX s a e eul i) Apolloniam
Mesembriamque W. H era e u 8.
~-----~_..
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
2&9
vale, printre stînci uriaşe, căzînd şi repezindu-se orbeşte, şi după ce erau atit
de ingroziţi, ii mai atacarA. şi tracii. însA. ei înşişi spuneau că zeii i-au pus pe
fugă ~i cA. cerul s-a năpustit asupra lor. 7. Risipiţi de vijelie ca nişte naufragiaţi,
cei mai mulţi dintre ei, fiind doar pe jumlitate înarmaţi, s-au reintors in lagărul
de unde plecaseră. Aici au inceput să se sfătuiască, să v:adă ce-i de făcut. De
aici a ieşit o mare neinţelegere, unii socotind că e bine să se intoarcA. acasă, iar Ci
alţii că trebuie sA. pltrundă în Dardania. 8. Aproximativ treizeci de mii de oameni
au ajuns în Dardania, Incotro porniseră sub conducerea lui Clondicus. Restul
mulţimii făcu calea intoarsA. spre Apollonia şi Mesembria 15, o regiune din interiorul
ţării, pe drumul pe care venise. 9. Perseu, care pusese mîna pe putere, porunci
ca Anti"gonus să fie omorit. Apoi, pînii să-şi Intlirească puterea, trimise soli la
Roma sii ceară înnoirea tratatului de prietenie incheiat de tatăl său 16 şi recunoaş- 10
terea sa ca rege de către senat. Acestea se petreceau în acel an în Macedonia.
XLI, 19, 4. Lumea 17 începea să se preocupe de războiul din Macedonia,
din cauza lui Perseu, care aţîţa neinţelegerile dintre dardani şi bastarni. De
altfel şi cei trimişi în Macedonia, ca să vadă la faţa locului cum stau lucrurile,
se întorseseră la Roma şi relataserli cli în ţara dardanilor se desfăşoară un război 18. 15
5. în acelaşi timp veniseră soli şi din partea regelui Perseu 18 ca să se dezvino-
văţească, arătînd că bastarnii n-au fost chemaţi de rege şi că nu fac nimic din
ordinul acestuia ... 7. Văzînd că bastar.nii nu numai că nu mai pleacă din ţara
lor, lucru pe care tI speraseţ>ă, dar că pe zi ce trece devin tot mai greu de suportat
datorită sprijinului şi ajutoărelor pe care aceştia le primeau de la tracii învecinaţi 20
şi de la scordisci, dardanii au ajuns la convingerea că trebuie să incerce o faptă
îndrăzneaţă, chiar dacă ar fi primejdioasă. Venind din toate părţile s-au înarmat
cu toţii şi s-au adunat ling! cetatea cea mai apropiată de tablira bastarnilor.
8. Era iarnă 20 şi ei au ales acest anotimp, ca tracii şi scordiscii Il sA se inapoieze
la ei în ţarA 82.
XLI, 23, 12. Pentru 23 a îngrozi pe toată lumea (Perseu) a trimis mai 25
întîi pe bastarni împotriva Dardaniei. Aceştia dacă ·s-ar fi statornicit 24, ar fi
fost pentru Grecia nişte vecini şi mai periculoşi dectt erau galii pentru Asia.
15 Textul este controversat. Manuscrisul Moguntinus (sec. IX) prezintă lecţiunea:
• Apollonia, o regiune de miazăzi., iar editorul H. 1. Miiller propune: «Aquillonia, o regiune
din interio.,. Noi am urmat Insă emendaţia lui W. HeraeU8 Apo/loniam Mesembriamque
care a fost in general acceptată de cercetUori.
la In anul 197 te.n., după al doilea război maeedonean.
17 La Roma, in anul 175 i.e.n.
15 La plîngerea dardanilor, senatul trimisese o comisie sub conducerealuiAulus Postumius,
(ef. Polibiu, XXVI, 9, 5).
19 CI. Apian, Macedonia, 11, 1.-
10 Iarna 175/174 te.n.
Il Aliaţii bastamilor.
l i După descrierea !nccputu.lui luptei, urmeazll o lacunll .tn .te~t. Victo:ia ~are 8~ fi
fost de partea dardanilor, cum reIese d~n fragmentul următor ŞI dm mformaţla ~Ul. Or~sIUs?
IV, 20, 34, care poveste~te cII, bastarrui trecind Dunărea, s-a rupt gheaţa sub el ŞI cel mal
mulţi au pierit. .
II Vorbeşte strategul Callicrates - duşmanul lui Perseu - la adunarea ligii aheene.
din toamna anului 174 i.e.n.
'" Reiese cII bastarnii nu s-au putut menţine !n Dardania, ci au fost nevoiţi 811. S&
IntoarcA acasă.
17 •
 260 TITUS LIVIUS
XLII, 11, 4 .... Bastarnarum gentem excitatam sedibus SUlS,
quorum auxiliis fretus in Italiam transiret.
XL IV, 26, 2. Sed et ante Genti regis parata societas et turn GaIlo-
rum effusorum per IIIyriculll inaens oblatum auxilium avaritia
6 dil~issum e~t. 3. ve?iebant decem milia equitllm, par numerus peditum
et rpSOl'um ~llngentlUm cursum equis et in vicem prolapsorum equitum
vacuos capwntum ad pugnam eqllos. 4. hi pacti erant eqlles denos
praesentes allreos, pe des quinos, miIle dux eorum. .
XLIV, 27, 1. Apparebat omnibus mercedem in multitudine timere
10 nec quicquam aliud; sed cum suadere consulenti nemo auderet
remittitur !,-ntigonus, qui nuntiaret quinque milium equitum oper~
tan~um Utl reg?m, non tenere muItitudincm aliam. 2. quod ubi
audrvere b~rbarl, .ceteror~m quid 7m fremitus fuit indignantium se
fr~stra exc~t.os SCdlbus SUlS; Clondlcus rursus interrogat, ecquid ipsis
16 qumque mlhbus, quod convenisset, numeraret? 3. cum adversus id
quoque misc.eri ambages cer~eret, inviolato fallaci nuntio, quod vix
spera~erat lpse. I?osse con~mgere, retro ad Histrum perpopulati
ThraClam, qua Vlcma erat vlae, redierunt.
XL V, 4, 3. ... qui paulo ante nOii contentus regno Macedoniae
20 Dardanos Illyriosque oppugnasset, Bastarnorum excivisset auxilia ...
XL V, 29, 3. '" Paulus Latine, ... pronuntiavit 4. '" tl'ibutum
dimid.ium ~ius, quod pepe~disent regibus, pendere populo Romano.
5. demde m quattuor reglOnes dividi Macedoniam.
PERIOCHAE
25 LXIII. C. Porcius consul in Thracia male adversus Scordiscos
pugn.avit .. .' .Cimbri, gcns vaga, populabundi in Illyricurn "enerunt;
ab hlS Papll'lus Carbo consul cum exercitu fusus est. Livius Drusus
I
I " Cansul tn anul 114 te.n. (ef. Florus, 1, 39, 4).
j
,
-----.....&.._-
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!NIEI 261
XLII, 11, 4.. ,. Neamul bastarnilor 25 a fost stirnit din locurile in care
trăia, pentru ca, increzÎndu-se în forţele lor, să treacă în Italia.
XLIV, 26, 2. Dar din pricina zgîrceniei, regele a pierdut şi alianţa oferită
mai inainte de Gentius 26, cît şi ajutorul imens oferit' de galii 27 răspîndiţi atunci
prin Iliria. 3. Veneau zece mii de călăreţi şi un număr egal de pedestraşi j aceştia 6
din urmă se ţineau în goană pe lîngă cai, şi in toiul luptei încălecau pe caii liberi
ai călăreţilor căzuţi 28. Galii se înţeleseseră cu Perseu să primească de îndată
cîte zece galbeni 29 de fiecare călăreţ, cîte cinci de fiecare pedestraş şi o mie
pen tru şeful lor. .
XL IV, 27, 1. Era clar pentru toţi SO că regele se temea să plătească un
număr atît de mare de oameni şi că nu avea frică de altceva j cum însă nimeni .
nu Îndrăznea să-şi dea părerea celui care le cerea sfatul, Antigonus fu trimis din 10
nou să comunice galilor că ajutorul a numai cinci mii de călăreţi este suficient
pentru rege şi că nu mai reţine restul trupelor. 2. Cînd auziră barbarii acest
lucru se iscă un freamăt printre oamenii înfuriaţi că au fost aduşi degeaba din
locurile lor; Clondicus întrebă din nou dacă cel puţin acestor cinci mii de oameni
le poate plăti suma cuvenită. 3. Văzînd că şi în această chestiune [Antigonus] 1&
dă răspunsuri indoielnice, fără să se atingă de solul care căutase să-I înşele, lucru
pe care nici chiar acesta nu îndrăznise să-l spere, după ce au devastat regiunile
din Tracia care se găseau în calea lor, ei s-au întors înapoi spre Istru.
XL V, 4, 3 .... acela 31 care, încă cu puţin timp înainte - nefiind mulţumit
doar cu regatul Macedoniei -, atacase pe dardani şi iliri şi chemase În ajutor 20
pe hastarni.
XLV, 29, 3 .... Paulus [Aemilius], vorbind în limba latină, a făcut cunos-
cut 3D 4. '" că [macedonenii] vor plăti poporului roman jumăt.ate din dările
pe care le plătiseră regilor; 5. apoi, că de acum inainte Macedonia va fi împărţită
în patru regiuni 33.
SCURTE REZUMATE
LXIII. Consulul C. Porcius 34 s-a bătut fără succes in Tracia împotriva 25
scordiscilor .. , Cimbrii, un neam care rătăcea de colo colo, au venit să devas-
teze Iliria j ei au risipit oastea de sub comanda consulului Papirius Carbo. Consu-
l i Vorbeşte în senat Eumenes al II-lea al Pergamului, Care ii reproşează defunctului
Filip al V-lea acţiuni îndreptate impotriva· I'omanilor (ef. supra, XXXIX, 35, 4).
16 Regele ilirilor.
17 Bastarnii au revenit În primăvara anului 168 tot sub conducerea lui Clondicus (cf. Poli-
biu, XXIX, 9, 12; Diodor, XXX, 19; Apian, Macedonia, 8; Plutarh, Pauh/.S Aemiliu.9,
9; 12;13).
i8 Pentru felul acesta de luptii al germanilor, vezi Cezar, Războiul din Galia, 1, 48, 5
şi Tacit, Germania, 6. .
19 Stateri de aur.
ao In consiliul care dezbătea numărul mercenarilor bastarni care trebuiau să fie angajaţi.
31 Perseu.
12 La congresul de Ia Amphipolis, din anul 167 î.e.n., după înfringerea lui Perseu.
aa Formal Însă Macedonia a devenit provincie romană abia În anul 146 i.e.n., după
răscoala lui Andriscos. După crearea provinciei Macedonia va începe expansiunea politică
romană spre regiunile dunărene (ef. inlra Scttrte rezumate şi Florus, 1, 39, 1; II, 26, 13).
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 263
262 TITUS LIVIUS

luI Livius Drusus 35 .s-a luptat cu succes in Tracia impotriva scordiscilor, un

consul adversus Scordiscos, gentem a Gallia oriundam, in Thracia neam de origine galic1.
feliciter pugnavit. LXV. '.' Proconsulul M. Minucius 36 a luptat cu succes impotriva tracilor.
LXV .... M. Minucius, proconsul adversus Thracas prospere pugnavit. XCI. .,. Proconsulul Ap. Claudius 37 i-a invins pe traci in mai multe
XCI. ... Ap. ClaudlUs proconsul Thracas pluribus proeliis vicit. lupte.XC 11, 5. . ., Cartea mal. cuprm
. d e acţmlll
" 1e proconsu1u1Ul. CurlO
. 38 i
nT ' &
racla
& XCII, 5. . .. praeterea res ab Curione proconsule in Thracia
împotriva dardanilor .. ' . • . . '
gestas adversus Dardanos ... XCV. C. Curio in calitate de proconsul a mvms pe dardaru în Tracla.
XCV. C. Curio proconsul Dardanos in Thracia domuit. XCVII. .. Proconsulul M. Lucullus S9 i-a supus pe traci.
XCVII. ... M. Lucullus proconsul Thracas subegit. CIIL ., Proconsulul C. Antonius 40 a întreprins în Tracia o acţiune lipsită
CIII. '" C. Antoniu.s proconsul in Thracia parum prospere rem gessit. de succes.
CXVII. C. Octavius 41 a venit din Epir la Roma, căci Cezar, care avea 10
10 CXVII. C. OctavlUs Romam ex Epiro venit - eo enim Caesar de gînd sl poarte r1zboi în Macedonia, îl trimisese inainte intr-acolo.
praemiserat bellum in Macedonia gesturus. CXXII. M. Brutus &2 se luptă cu foarte puţin succes impotriva tracilor.
CX~II. M. Brutus adversus Thracas parumper prospere rem gessit. CXXXIV ... , Se povesteşte despre războiul dus de M. Crassus &3 împo-
CXXXIV. ... hellum adversus Bastarnas et Moesos et alias triva bastarnilor, a moesilor şi a altor populaţii.
CXXXV. Se povesteşte despre războiul dus de M. Crassus impotriva 15
gentes a M. Crasso gestum ++ referuntur.
traci1or.
1& GXXXV. Bellum a M. Crasso adversus Thracas ... gestum refertur. CXL .. Se povesteşte despre tracii înfrinţi de L. Piso 44 ••.
CXL. Thraces domiti a L. Pisone ... referuntur.

1f

81 Consul in anul 112 i.e.n. (ef. Florlls, I, 39, 5).

le Consul in anul 110 i.e.n. (ef. Florus, I, 39, 5) .
., Proconsul în Macedonia in anii 78-76 te.n. (cf. Florus, I, 39, 6).
18 Proconsul în Macedonia în anii 75-73 te.n. (ef. Florus, I, 39, 6).
8t CI. Florus, I, 39, 6).
40 Cf. Dio Cassius, XXXVIII, 10.
n Cf. Suetoniu, August, VIII, 4.
U Cf. Dio Cassius, XLVIl, 25, 6.
63 Cf. Florus II, 26, 15 şi Dio Cassius, LI, 23, 2.
&4 Intre anii 13-11 î.e.n. îi supune pe besi (ef. Tacit, Anale, VI, 11; Florus, Il, 27, 17

,i Dio Cassius, LIV, 34, 6.

 LIV. SEX TIA U L I P R O PER TII LlV. P R O PER Ţ 1 U

lJ,i

A tl'ăit la Roma intre anii 54-16 i.e.Il., făcînd parte din cercul lui Mecena,
Vergiliu ~i Horaţiu. Properţiu a scris 4 cărţi de elegii intre anii 28 şi 16.
Ştirile cuprinse in opera sa reprezintă bagajul obişnuit de cunoştinţe al unui
roman cult. !Ii
Ediţia: Properce, Elegies, Texte etabli et traduit par D. Paganelli, Les
Belles Lettres, Paris, 1929.

ELEGIARUM LIBRI IV ELEGII

IV, 3, 7-9. Pe tine 1 de curînd bactrienii te-su văzut pentru a doua oară
IV, 3, 7-9. Te modo viderunt iteratos Bactra per ortos, in Orient,
te modo munito Sericus hostis equo te-au ve:zut ~erii 2, duşmani cu eavalerie în zale, apoi geţii
hibernique Getae pictoque Britannia curru. la care e mereu iarnă, şi britanii cu căruţe pictate. [)
6
IV, 5, 43-44. Ci mai degrabă [să-ţi placă} Thais cea luxoasă din comediile
IV, 5, 43-44. Sed potius mundi Thais pretios a Menandri, elegantului Menandru,
cum ferit astutos comica moeeha Getas. o curtezană care înşeală pîn-şi pe geţii cei şireţi 3.

)'
1 E vorba de un soţ care pleacă in nenumăl'ate campanii, În loc să stea lîngă tînăra
sa soţie.
I Populaţii din Asia răsăriteană, de unde se aducea.mătase~.
3 Sclavi; geţi şi daci din comediile lui Menandru ŞI TerentlU.
 II'
II:
LV. D.. ION Y ~ 1 O Y A A 1 K A P N A ~ ~ E n~ LV., DIONISIU, DIN HALICARNAS I!:

II
1,'
il
S-a născut tn· Halicarnas (Asia Mică) şi in anul 30 i.e.n. a venit la Roma,
unde a Intreţinut relaţii cu cercurile senatoriale şi şi-a desfăşurat activitatea
de retor, scriind mai multe tratate de retorică. In opera la de istorie Anticliităţi
I
romane Dionisiu din Halicarnas a folosit anaJistica romanii, iar discursurile
",
I
le-a inventat ellnsuşi. Nu a Inţeles totdeauna relaţiile juridice din statul roman, 1::
jii
totuşi lucrarea lui conţine multe informaţii interesante şi a fost utilizată de
Plutarh, Apian, Dio Casaius. i':l
Ediţia: Dionysii Halicarnassensis Antiquitatum Romanarunl quae supersunt
P!
edidit Carolus Jacoby, voI. I-IV, Teubner, Leipzig, 1885-1905.
I'
;J'"
1,
PQMAIKA APXAIOAorIA ANTICHITĂŢI ROMANE
:,II
'XIV, 1, 1. Ţara celţilor. .. se mărgineşte .. '. la. miazăn?apte . c~ neamul
scitic, cu cel tracic şi cu fluviul Istru, care coboara dm munţu A~PI ŞI este cel
mai mare dintre fluviile din aceste ţinuturi. El străbate tot contmentul de la 6
li
nord şi se varsă în Marea Pontică. 2. . .. [Ţar~ celţilor1. este tăia~.ă la mijlo~
de fluviul Rin, ce pare a fi, după Istru, cel mal mare dmtre fluviile EuropeI.
3. Partea de dincoace de Rin se numeşte Germania, care se mărgineşte cu
lili
sciţii şi cu tracii. Se întinde pînă la Pădurea Hercinică şi munţii Ripei ... 10 1·I
i'
"

il
.,II
l'
 LVI. RES GESTAE DIVI AUGUSTI
V, 26, 9 Omnium provinc[iarum populi Romani],
quibus finitimae fuerunt
5 10 gentes, quae non p[arerent imperio nos]tro,
fines auxi.
V, 30, 44 Pannoniorum gentes, qua[s a ]nte me principem
populi Romani exercitus nun -
45 quam adit, devictas per Ti. [Ne]ronem,
10 qui
. turn era! privignus et legatus meus,
46 ~mperio populi Romani s[ ubie ]ei protulique
fines Illyrici ad r[ip ]am fluminis
47 Dan[u]i. Citr[a] quod [D]a[eor]u[m tr]an[s]gressus
exereitus meis a[li ]sp[icis viet]us profliga-
15 48 tusque [es]t, et pos[tea tran]s Dan[u]vium ductus ex[er-
eitus meJu[s] Daeorum
49 gentes im[peri]a p[opuli] R[omani perferre eoegit].
V, 31 ... 51 Nostram amic(itiam appetive]run[t]
52 per legat[os] B[a]starn[ae Seythae]que et
20 Sarmatarum qui· su[nt eitra fl]umen
53 Tanaim [et] ultra regres, ...
LVI. F APT ELE t M PĂR ATU LUI A U G U S T
tmpăratul August s-a născut la Roma în anul 63 i.e.n. şi a fost fiul adoptiv
al lui C. Iulius Caesar. După ce a învins pe M. Antoniu! la Actium în anul
31 Le.n., a rămas singur la cÎt'ma statului roman pînă la moartea sa (14 î.e.n.).
In anul 27 a primit titlul de Augustus. Spre sfîrşitul vieţii a alcătuit un scurt
rezumat al faptelor sale mai de seamă, care a fost săpat in piatră şi expus în
difel·ite părţi ale imperiului. Acest text a ajuns pînii la noi în două mari inscripţii
gl'eco-latine, din Ancyra şi Apollonia, cunoscute sub numele de Monument"m
Ancyran"m şi Monumentum Apolloniense.
Ediţia: Res Gestae Divi Augu...!i. Kritische Textausgabe von Hans
Volkermann, Teubner,. Leipzig, 1942.
V, 26, 9. Am lărgit hotarele tuturor provinciilor poporului roman, care avea
10 ca vecine neamuri ce nu ascultau de stăpînirea noastră. 6
V, 30, 44. l'Ieamurile panonilor, pe care niciodată inainte de domnia mea nu
45 le înfruntase vreo armată romană - fiind definitiv Învinse 1 de
Tiberiu Nero 2, care pe atunci îmi era fiu adoptiv şi locţiitor -, 10
46 le-am supus stăpînirii poporului roman şi am împins hotarele
Iliricului pînă la malul fluviului
47 Dunărea. Oştirea dacilor, care trecuse dincoace de acest [fluviu],
a fost învinsă şi alungată sub
48 comanda mea supremă S, iar apoi armata mea a trecut dincolo de 15
Dunăre şi
49 a silit neamurile dacilor să îndure stăpînirea poporului roman '.
V. 31. ... 51 Prietenia noastră au ccrut-o
52 prin solii bastarnii, sciţ.ii şi regii sarmaţilor 5 de dincoace 20
53 şi de dincolo de fluviul Tanais ...
1 Luptele au avut loc intre anii 12-9 l.e:n. şi inLl'e anii 6-9 e.n., cînd panonii au
fost definitiv ""p11şi (el. Suetoniu, Tiberiu, 17 şi Velleius Paterculus, II, 39, 3).
• Viitorul împărat Tiberiu.
S Sub imperiu, generalii romani r.omandau trupele în numele lmpăratului, care era
ccmandantul suprem.
• Aluzie la campania din anii 11-12 e.n., cundusă de Cornelius Lentulus (cf. Florlls,
II, 28, 19), I!'uvernatorul Pannniei, şi de generalul Sex tus Aelius Catlls (ef. Strabon,
VII, 3, 10\. Pentru alte expediţii împotriva dacilor vezi Strabon, nota 70.
5 CI. Horaţiu, Cintul secular, 55.
 270 IMPJ1RATUL AUGUST IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 271

V, 26, 2. Ale tuturor provinciilor poporului roman, care aveau ca

3 vecine neamuri nesupuse stăpînirii noastre,
4 le-am sporit hotarele.

V, 30,7 Neamurile panonilor, pe care înainte de domnia mea

V, col. 30, 7. 8 nu le înfrunta se armată romană, răpuse de Tiberius 1>
5 8. 9 Nero, pe atunci fiu al meu adoptiv şi locţiitor,
9. 10 le-am supus stăpînirii poporului roman, iar ale Iliricului
10. 11 fruntarii împÎnsu-le-am pînă la fluviul Istru.
12 Deoarece trecuse dincoace multă oştire a dacilor, sub aus-
11. 13 piciile mele, a fost înfrîntă, iar ma~ tîrziu arma~a mea a . 10
12. 14 fost strămutată dincolo de Istru ŞI pe ale dactlor neamurI
10 13. 15 le-a silit să asculte de rînduielile poporului roman.
14.
15. V, 31,18. . .. Prietenia mea au cerut-o
19 prin solii bastarnii şi sciţii şi ai sarmaţilor
V, col. 31, 18. 20 regii, de dincoace de fluviul Tanais 15
21 şi cei de dincolo ...
19.
10 20.
21.
 I LVII. P U B LI IOV 1 D l I N A S O NI S L VII. O VID 1 U

S-a născut la Sulmo, in Samnium, in anul 43 Î,e.n. dintr-o familie instărită

de cavaleri. Ovidiu a studiat şi şi-a petrecut viaţa la Roma in lumea aristo-
craţiei. Inainte dc a fi exilat a scris printre altele Ars amatoria.
In anul 8 e.n. poetul a fost surghiunit la Tomis, Constanţa de astăzi, din
motive pe care uu le cunoaştem pl'ea bine, ci doar le bănuim. Aici poetul şi-a
scris ultimele opere, şi anume: Tria/ia, Pornica şi 1bis, în care găsim numeroase
informaţii, deosebit de preţioase, despre Dobrogea antică. Ovidiu B-a stins la
Tomis in anul 17 e.n:
Ediţii: P. Ovidii Nasonis Triatia, 1bis, Ex Ponto libri, Fasti ediderunt
R. Merkel - R. Ehwald - W. Lewy, Teubner, Leipzig, 1922; Ovide, L'ar!
d'aimer. Texte etabli et traduit par H. Bornecque, Les Belles Lettres, Paris,
1929; P. Ovidii Nasonis 1bis ex novis codicibua edidit, scholia vetera, commen-
tarium cum prolegomenis appendicc indice addidit R. Ellis, Oxford, 1881.

ARS AMATORIA ARTA DE A IUBI

III, 332 .... Pater vafri luditur arte Getae. III, 332. . .. Că tatăl este înşelat de născociriie iscusitului Geta 1.

TRISTIA TRISTELE

5 1, 2, 81-86. Quod faciles opto ventos - quis credere posset-,
Sarmatis est tellus, quam mea vela petunt.
Obligor, ut tangam laevi fera litora Ponti;
quodque sit a patria tam fuga tarda, queror,
85 Nescio quo videam positos ut in orbe Tomitas,
10 exilem facio per mea vota viam.
1, 2, 81-86. îmi doresc vînturi prielnice (cine ar putea crede?), 6
deşi pînzele mele se îndreaptă spre pămîntul sarmaţilor!
Sînt silit 2 să ating ţărmurile sălbatice ale Pont ului Stîng.
Mă plîng că fuga mea din patrie este atît de înceată.
85 Spre a vedea pe tomitanii aşezaţi în nu ştiu ce colţ al lumii,
Caut să-mi fac drumul mai scurt prin rugăciunile mele. 10

1, 2, 94. Adspiciat vultU5 Pontica terra meos. 1, 2, 94. Să vadă pămîntul pontic faţa mea.

1, 3, 61-62. Denique Quid propero? Scythia est, quo mittimur »,

«
I, 3, 61-62. In sfîrşit «de ce mă grăbesc 1), îmi spun: «Sciţia [e ţara] în care
mquam, sint trimis;
trebuie să părăsesc Roma; din amîndouă aceste pricini întîr-
Roma relinquenda est: utraque iusta mora est!»
ZIerea mea este îndreptăţită 1).

1 Un sclav get, aluzie la Menandru (ef. Terenţiu).

I Se poate traduce şi ~ mă oblig (faţă de zei) t, adică: • le [ac promisiuni, ca s" pot
atinge ...•.

18 - •. 1414
 OVIDIU
IZVOARE PRIVIND ISTORIA R0;\11NlEi 275
274

1, 5, 61-62. După ce am străbătut-mări îndepărtate, pe sub atîtea stele,

1, 5, 61 -62. Nos freta sideribus totis distantia mensos am fost adus pe meleagurile îndepărtate ale geţilor de mînia
detulit in Getieos Caesaris * ira sinus. cezarului 3.

1, 8, 37 -40. Non ego te genitum placida reorurbe Quirini, 1, 8, 37-40. Nu cred că te-ai născut în blinda cetate a lui Quirinus,
Urbe mea, quae iam non adeunda mihi, in oraşul meu Roma, de care nu-mi mai este îngăduit să mă
5 sed scopulis, Ponti quos haee habet ora sinistri, apropii,
40 nique feris Scythiae Sarmaticisque iugis. ci între sUncile de pe malul sting al Pontului 5
40 şi pe culmile sălbatice din Sciţia şi Sarmaţia.
1, 10, 13-14. Nunc quoque tuta, precor, vasti secet ostia Ponti,
quasque petit, Getiei litoris intret aquas! 1, 10,13-14. Mă rog şi acum să treacă 4 în siguranţă prin gurile Pontului
celui intins
Şi să intre în apele geţilor, către care trebuie să se îndrepte.
1,10,37-42. Inde Mesembriacos portus et Odesson et arces
10 praetereat dictas nomine, Bacehe, tuo,
et quos Alcathoi memorant e moenibus ortos 1, 10,37-42. Apoi să treacă pe lîngă porturile Mesembria şi Odessos şi cetatea 5

40 sedibus his profugos constituisse larem. care poartă numele tău, o Bacchus, 10
A quibus adveniat Miletida sospes ad urbem, şi pe lîngă aceea in care se spune că şi-au aşezat larii

offensi quo me dctulit ira dei! 40 cei care au părbit zidurile Alcathoei 6 şi erau rătăcitori.
De la ei să ajungă nevătămată la cetatea milesiană 7,
15 1, 11,31-42. Barbara pars laeva est avidaeque adsueta rapinae, unde m-a trimis în surghiun mînia unui zeu ofensat.
quam cruor et caedes bellaque semper habent.
1, 11, 31-42. Ţărmul sting [al Pontului] este barbar şi deprins cu prădăciunile 15
Cumque sit hibernis agitatum fluctibus aequor,
lacome:
pectora sunt ipso turbidiora mari. . omorul, măcel urile şi războaiele sînt veşnice aici.
35 Quo magis his debes ignoscere, candide lector,
Marea este agitată de valuri în timpul iernii,
20 si spe sunt, ut sunt, inferiora tua. dar inima-mi din piept este şi mai tulburată decît însăşi marea.
Non haee in nostris, ut quondam, scripsimushortis,
35 De aceea, cititorule nevinovat, trebuie să mă ierţi şi mai mult .
mee, consuete, meum, lectule, corpus habes.
că versurile acestea sînt '
Iactor in indomito brumali luce pofundo,
mai prejos de aşteptările tale, cum şi sînt de fapt. 20
40 ipsaque eaeruleis charta feritur aquis. Acestea nu le-am scris în grădinile mele, ca odinioară,
şi nici tu, pătuşorul meu drag, cu care eram obişnuit, nu-mi odih-
neşti trupul.
Sînt aruncat încoace şi încolo deasupra unei genuni sălbatice,
cu neguri şi lumină puţină,
40 unde însăşi hîrtia este bătută de apele întunecate ale mării,
-------
a In manuscrisul M, mai vechi (din sec. XI) decît cel adoptat de ediţie (din
sec. XIII), apare lecţiunea: «şi ale sarmaţilor~ .
. ' Corabia c!1 care a.utorul venise d~n Italia şi pe <lare a pârâsit-o tn Tracia, continuln-
du-ŞI drumul pe JOS, tn tunp ce aceasta mtra tn Pontul Euxin pe la Bizanţ
I Dionysopolis. .
I Megara, a cârei colonie era şi cetatea Callatis.
, Tomis .
• Caesaris ira D~ sal'maticos (que add. in ea d.) !vI = C, sed c f. 1, 10, 4.2.

276 OVIDIU
Improba pugnat hiems indignaturque, quod auslm
scribere se rigidas incutiente minas.
II, 185- 206. Mitius exilium si das propiusque roganti,
pars erit ex poena magna levata mea.
6 Ultima perpetior medios eiectus in hostcs,
nec quisquam patria longius exul abest.
S01us ad cgressus missus scptemplicis Histri
190 Parrhasiae gelido' virginis axe premor;
Iazyges * et Colchi, Mctercaque turba Getaeque
10 Danubii mediis vix prohibentur aquis.
Cumque al ii causa tibi sint graviore fugati,
ulterior nulIi, quam mihi, terra date est.
195 Longius hac nihil est, nisi tantum frigus et hostes,
et maris adstricto quae coit unde gelu.
16 Hactcnus Euxini pars est Romana sinistri:
proxima Basternae Sauromataeque tenent.
Haec est Ausonio sub iure novissima vixque
200 haeret in imperii marginc terra tui.
Unde precor supplex ut nos in tuta relege~, .
20 ne sit cum patria pax quoque adempta mlhl,
ne timeam gentes, quas non bene submovet Hister;
nevc tuus possim civis ab hoste capi.
205 Fas prohibet Latio quemquam de sanguine natum
Caesaribus salvis barbara vincla pati.
26 III, 2, 1-2. Ergo erat in fatis Scythiam quoque visere nostris,
quaeque Lycaonio terra sub axe iacet?
• Cizige. M O W.n u n c (P J i n. n. h. VI 19 Ci 7.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 277
Furtuna neînduplecată se luptă cu mine şi este înfuriată că
îndrăznesc
să scriu sub ameninţările ei năpraznice.
II, 185-206. Dacă îmi dai un exil mai blînd şi mai aproape pentru mine, rugător,
o mare parte a pedepsei mele va fi uşurată.
Sufăr îngrozitor, aruncat fiind în mijlocul unor duşmani. 6
Nimeni nu este surghiunit mai departe de patrie dectî mine.
Numai eu am fost trimis la gurile Istrului cu şapte braţe
190 şi mă chinuiesc în zona îngheţată a fecioarei din Parrhasia 8.
Iazigii 9, colhii, gloata meterilor 10 şi geţii
cu greu pot fi opriţi de apele Dunării. 10
Au fost şi alţii surghiuniţi de către tine pentru vină mai grea,
dar nimănui nu i s-a dat un loc mai îndepărtat decît mIe.
195 Dincolo de locul acesta nu-i altceva decît frig, duşmani
şi apa mării, care îngheaţă, înţepenită de ger.
Pînă aici se întinde stăpînirea romană 11 pe ţărmul 12 sting al
Pontului Euxin: 16
ţinuturile vecine le stăpînesc bastarnii şi sarmaţii.
Regiunea aceasta a intrat foarte de curînd sub jurisdicţia auso-
nică şi cu greu
200 se menţine la marginea împărăţiei tale.
De aceea, te rog, te implor, trimite-mă într-un loc mai sigur,
să nu-mi fie răpită şi liniştea o dată cu patria, 20
să nu mă tem de neamurile pe care abia le poate opri Istrul,
să nu fiu luat prizonier de către duşman, eu cetăţeanul tău.
205 Legile sfinte nu îngăduie ca cineva născut din sînge latin
să îndure lanţurile barbarilor, cît timp trăiesc împăraţii.
III, 2, 1-2. Aşadar mi-a fost sortit să văd Sciţia 13 26
şi ţinuturile care se găsesc sub axa lui Lycaon.
8 Sub constelaţia Carului Mare.
• Textul ediţiei prezintă lecţiunea *cizigii », adoptată după manuscrisul M. (Lauren-
tianus) din sec. XI, iar varianta adoptată de noi 6e găseşte în manuscrise din sec. XIII.
10 E posibil să fie o grafie greşită a denumirii unei ramuri a iazigilor, şi anume sarmaţii
metanastae (ef. Ptolemeu, III, 7; VIII, 6, 2).
11 Litoralul dobrogean făcea parte din praefectura orae maritimae, care la început ţinea
de provincia Macedonia (vezi nota 94). Nu se poate şti insă data precisă cind au procedat
romanii la această anexiune. In orice caz ea a avut loc cu puţin înaintea sosirii lui Ovidiu
la Tomis, cum reiese din aceste versuri, scrise probabil in anul 9 e.n. (IsI. Rom., p. 481).
11 Cf. Trisle, V, 10, 14.
13 Pentru ştirile poetului cu privire la regiunile noastre, vezi. N. Lascu, Pămlnlul şi
vechii locuitori ai ţării noastre In opera din exil a lui Oviditls in Publius Ovidius Naso,
Bucureşti, 1957, p. '119-191 şi Vulpe, Dobrotldja, passim .
ici )... Iaziges D Iazyges ~ M e r k.
--~--
 278 OVIDIU
III, 2, 8. Vstus ab adsiduo frigore Pontus habet.
II 1, 3, 1-14. Haee mea, si easu miraris, epistula quare
alterius digitis seripta sit: aeger eram.
Aeger in extremis ignoti partibus orbis,
D ineertusque meae paene salutis eram.
5 Quem mihi nune animum dira regione iaeenti
intel' -Sauromatas esse Getasque putes?
Nee caelum patior, nee aquis adsuevimus istis,
terraque neseio quo non placet ipsa modo.
10 Non domus apta satis, non hie cibus utilis aegro,
.j
10 nuBus, Apollirtea qui levet arte malum,
non qui soletur, non qui labentia tarde
tempora narrando falIat, amicus adest.
Lassus in extremis iaeeo populisque loeisque,
I
1
16 et subit adfeeto nunc mihi, quidquid abest.
III, 3, 61-64. Nam si morte carens vacua volat aitus in aura
spiritus, et Samii sunt rata dieta senis,
intel' Sarmatieas Romana vagabitur umbras,
perque feros ma nes hospita semper erit;
20 III, 4, 45-53. Nasonis qui tui, quod adhue non exulat unum,
nomen ama; Seythicus eetera Pontus habet.
Proxima sideribus teBus Erymanthidos ursae
me tenet, adstrieto terra perusta gelu.
Bosphoros et Tanais superant Scythiaeque paludes
25 50 vix satis et noti nomina pauca loci.
Ulterius nihil est ni si non habitabile frigus.
Heu quam vicina est ultima terra mihi !
At Ionge patria est ...
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 279
III, 2,8. Pe mine ars de un frig neîntrerupt, Pontul mă are în puterea lui.
111,3,1-14. Dacădin întîmplare te miri de ce această scrisoare a mea,
e scrisă de mina altuia: sÎIit bolnav.
Sint bolnav pe meleagurile îndepărtate ale unui ţinut necunoscut
şi nu sînt sigur dacă voi ajunge să mă fac sănătos. 5
5 Te gîndeşti care este starea mea sufletească, cind zac Într-un
ţinut aspru,
printre sarmaţi şi geţi?
Nu suport nici clima, nu m-am putut obişnui nici cu apa
şi, nu ştiu de ce, nici pămîntul nu-mi place 140.
N-am o locuinţă potrivită şi nici hrană folositoare unui bolnav. 10
10 Nu există nimeni aici care să-mi uşureze suferinţa cu ajutorul
N-am un prieten care să mă mingiie şi
artei lui Apollo 16.
să-mi povestească ceva, înşelînd timpul care trece atit de încet.
Zac istovit, la capătul pămîntului, Între neamurile ~i în locurile
cele mai îndepărtate
Şi acum cînd sînt bolnav, îmi vine în minte tot ce-mi lipseşte. 15
III, 3, 61-64. Dacă sufletul nemuritor zboară în sus prin văzduh
şi sînt adevărate spusele bătrînului din Samos [Pitagora],
umbra mea romană va rătăci printre umbrele sarmatice
şi va fi mereu străină printre manii lor sălbatici.
III, 4, 45-53. Şi iubeşte numele lui Naso al tău,
singurul lucru care n-a fost 20
exilat,
căci toate celelalte' ale sale se află în Pontul scitic.
Mă găsesc Într-un ţinut foarte apropiat de Carul Mare,
pe un pămînt ars de ger năpraznic.
Mai încolo se află Bosporul, Tanais, mlaştinile Sciţiei
50 şi alte citeva nume ale unor locuri abia cunoscute 25
iar dincolo de aceasta nu-i decît frig, unde -nu ~e poat~ trăi.
Vai! Cît de aproape de mine este capătul pămîntului! .
Jar patria mi-e departe ...
I l Deşi uneori poetul exag~r~az~ în nemulţumir.ile sale faţă de clima dObrogeană. pe
eare o compară cu aceea a ItalieI, ŞI p~ntru a induI.~şa pe cei de la Roma, totuşi datele
prezentate sint In general In concordanţă cu observaţIile moderne (vezi C. Brlitescu Clima
Dobrogei, in oAnalele Dobrog:iei., IX (1928), p. 67). .
16 Medicina.
 280 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINlEI 281

II 1,8, 17 - 23. Si precer hoc - neque enim possum maiora rogare 111,8,17 -23. Dacă îl rog acest lucru 16 - căci nu pot să-i cer [impăratului]
ne mea sint, timeo, vota modesta parum. mai mult-
Forsitan hoc olim, cum iam satiaverit iram, mă tem ca nu cumva dorinţele mele să pară că sînt prea puţin
20 tunc quoque sol1icita mente, rogandus erit. modeste.
6 Quod minus, interea est instar mihi muneris ampli: Poate cindva imi va fi dat să-I rog cînd îşi va potoli mînia,
Ex his me iubeat quolibet ire Iocis. 20 dar şi atunci încă voi fi cu grija în suflet.
Nec caelum, nec aquae faciunt, nec terra, nec aurae ... Eu îi cer cel puţin, şi lucrul acesta pentru moment este o mare
binefacere, Ei
III, 8, 27. Ut tetigi Pontum, vexant insomnia ... să-mi poruncească să plec din aceste locuri oriunde în altă parte.
Nici clima, nici apele, nici pămîntul, nici aerul nu sint pentru mine ...
111,8,37-42. Cumquelocummoresque hominum cultusque sonumque
III, 8, 27. Din clipa în care am pus picio~ul în Pont, mă chinuiesc insomniile ...
10 cernibus, et quid sim quid fuerimque, subit,
tantus amor necis est, querar ut cum Caesaris ira, III, 8, 37 -42. Cînd văd
locurile de aici, obiceiurile oamenilor, limba şi felul
40 quod non offensas vindicet ense suas. lor de viaţă,
~.
At quoniam semeI est odio civiliter usus, I
şi cind mă gîndesc ce sînt şi ce am fost, 10
mutato Ievior sit fuga nostra loco ! un atît de mare dor de moarte mă cuprinde încît mă plîng că mînia
40 împăratului nu-şi răzbună jignirile, ucigîndu-mă cu sabia.
15 III, 9, 1-10. Hic quoque sunt igitur Graiae - quis crederet? - urbes O dată ce a dat curs mîniei sale cu ajutorul legilor,
inter inhumanae nomina barbariae; să mi se îndulcească exilul, să fiu mutat în alt loc.
huc quoque Mileto missi venere coloni,
inque Getis Graias constituere domos. 111,9, 1-10. Şi aici aşadar există oraşe greceşti - cine ar crede-o? - lEi
5 Sed vetus huic nomen positaque antiquius urbe între populaţii necivilizate, cu nume barbare.
. 20 constat ab Absyrti caede fuisse loco. Şi aici au venit coloni trimişi din Milet
Nam rate, quae cura pugnacis facta Minervae şi au construit locuinţe greceşti printre geţi.
per non tcmptatas prima cucurrit aquas, I 5 însă se ştie că numele acestui loc,mai vechi decit aşezarea cetăţii,
inpia desertum fugiens Medea parentem a venit de la uciderea lui Absirt 17. 20
10 dicitur his remos adpIicuisse vadis. Căci pe o corabie făcută prin grija războinicei Minerva,
\\ cea dintîi a străbătut ape neumblate
)
25 III, 9, 33-34. lnde Tomis dictus locus hic, quia fertur in illo I nelegiuita Medeea, fugind de tatăl ei părăsit
membra soror fratris consecuisse sui. 10 şi se zice că a vîslit pe aceste valuri.

III, 9, 33-34. De aceea acest loc a fost numit Tomis 81, fiind~ă, spune povestea, 2Ei
în acest loc sora' şi-ar fi tăiat în bucăţi fratele.
16 ReIntoarcerea.
17 După legendă, Absirl a fost ucis de sora sa Medeea, tăiat ;11. bucăţi şi aruncat În
mare, in felul acesta, ucigaşa incetinea urmărirea argonauţilor, care furaseră «lina de aur •.
ef. şi Biblioteca lui Apolodor.
18 Apropierea de grecescul 'l"6fJ.o~ ~ tăietură, bucată» este o etimologie popularA, iără
nici o valoare ştiinţifică. în realitate denumirea provine de Ia localnicii traci (vezi discuţia
• la Vulpe, Dobl'oudja. p. 62, n. 1] ; 1. Stoian, Tomitana. Contribttţii epigl'a(ice la istoria cetiiţii
Tomis, Bucureşti, 1962, p. 13-17. Despre situaţia oraşului In vremea poetului, vezi
R. Vulpe, Tomi al tempo di Ovidio, in Studi romani, VI (1958), p. 629-648.
 282 OVIDru
III, 10, 1-78. Siquis adhuc istic meminit Nasonis adempti,
et superest sine me nomen in Urbe meum,
suppositum stellis numquam tangeritibus aequor
me sciat in media vivere barbaria.
5 5 Sauromatae cingunt, fera gens, Bessique Getaeque,
quam non ingenio nomina digna meo!
Dum tamen aura tepet, medio defendimur Histro:
ille suis liquidus bella repellit aquis.
At cum tristis hiems squalentia protulit ora,
10 10 terraque marmoreo est candida facta geIu,
+ dum patet et boreas et nix iniecta sub arcto
tum patet, has gentes axe tremente premi.
Nix iacet, et iactam ne sol pluviaeque resolvant;
indurat boreas perpetuamque facit.
15 15 Ergo ubi delicuit nondum prior, altera venit.
Et solet in muitis bîma manere locis.
Tantaque commoti vis est aquilonis, ut altas
aequet humo turres tectaque r,apta ferat.
Pellibus et sutis arcent maIa frigora bracis,
20 20 oraque de toto corpore soIa patent.
Saepe sonant moti glacie pendente capilli,
et nitet inducto candida barba gelu ;
nudaque consistunt formam servantia testae
vina, nec hausta mari, sed data frusta bibunt.
25 25 Quid Ioquar, ut vincti concrescant frigore rivi,
deque lacu fragiles effodiantur aquae?
Ipse, papyrifero qui non angustior amne
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 283
III, 10, 1-78. Dacă cineva îşi mai aminteşte încă
de Naso, care a fost smuls
de acolo,
şi dacă numele meu ,mai este pomenit la Roma în lipsa mea,
să ştie acela că eu trăiesc în mijlocul unei lumi barbare,
aşezat sub nişte stele care nu ating niciodată marea 19,
5 Mă înconjoară sarmaţii, neam de oameni sălbatici, besii şi geţii, fi
nume atît de nedemne de a fi pomenite de talentul meu.
Cită vreme suflă un vint mai cald, Istrul care ne desparte, ne
apără de ei;
cînd curge, respinge cu apa lui năvala acelora.
Cînd însă trista iarnă îşi arată hîda ei faţă
10 şi pămîntul s-a făcut alb de gerul ca marmura, 10
cînd se dezlănţuie şi Boreas 20 şi se aşterne zăpada sub Ursii,
populaţiile acestea par strivite de axa polului care tremură.
Peste tot e zăpadă i nici soarele, nici ploile nu o pot topi pe·
cea care a căzut;
Boreas o întăreşte şi o face să dăinuiască veşnic.
15 încă nu s-a topit una, cade alta 15
şi de obicei, in multe locuri, zăpada rămine de la an la an.
Şi puterea crivăţului, cind e dezlănţuit, este atît de mare,
încît face una cu pămîntul turnurile şi duce departe acoperişu-
rile pe oare le smulge.
Oamenii se feresc de gerurile grele imbrăcînd piei de animale
şi pantaloni cusuţi I l ;
20 numai faţa li se vede din tot trupul. 20
Deseori auzi sunînd firele de păr cînd sînt mişcate din pricina
gheţii ce atîrnă de ele
şi barba cea albă le străluceşte din pricina gerului care a pătruns-o.
Vinul păstrează forma vasului şi rămîne solid atunci cînd tI
, scoţi din el;
aici nu este băut ca vin curat, ci în bucăţele pe care şi le trec
unii altora.
25 Ce s11 mai spun? Cum se întăresc rîurile cînd frigul le uneşte 25
ţărmurile, îngheţtndu-Ie apele,
şi cum din lac, cînd spargi gheaţa, iese deasupra apa în bucăţi?
Chiar Istrul, care nu-i mai îngust decît fluviul pl'Oducător de
papirus B2
1& In credinţa populară, Ul'8ele nu atingeau niciodată marea, ca alte atele.
10 Crivăţul.
11 Romanii nu purtau pantaloni.
aa Nilul. .
 284 OVIDIU
miscetur vasto multa per ora freto,
caeruleos ventis latices durantibus, Hister
30 congelat et tectis in mare serpit aquis.
Quaque rates ierant, pedibus nune itur, et undas
5 frigore eoneretas ungula pulsat equi;
perque novos pontes subter labentibus undis
dueunt Sarmatici barbara plaustra boves.
35 Vix equidem credar, sed cum sint praemia falsi
nulla, ratam debet testis habere fidem !
10 Vidimus ingentem glacie consistere pontum,
lubrieaque inmotas testa premebat aquas.
Nec vidisse sat est; durum calcavimus aequor,
40 undaque non udo sub pede summa fuit.
Si tibi tale fretum quondam, Leandre, fuisset,
15 non foret angustae mors tua erimen aquae.
Turn neque se pandi possunt ddphincs in auras
tollere - conantes dura coercet hiems.
45 Et, quamvis boreas iactatis insonet alis,
flnctus in obsesso gurgite nullus erit;
20 inclusaequae gelu stabunt in marmore puppes.
nec poterit rigidas findere remus aquas.
Vidimus in glacie pisces haerere ligatos,
50 sed pars ex illis tunc quoque viva fuit.
Sive igitul' nimii boreae vis saeva marmas.
25 sive redundatas flumine cogit aquas,
protinus aequato siccis aquilonibus Histro
invehitur celeri barbarus hostis equo,
55 hostis equo pollens Iongequc volante sagitta
Vlcmam l3.te depopulatur humum.
30 Diffugiunt alii, nulIisque tuentibus agros
incustoditae diripiuntur opes,
ruris opes parvae, pecus et stridentia plaustra
60 et quas divitias incola pauper habet.
ta Aluzie la. legenda lui Hero
B08porului.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 285
şÎ
care îşi amestecă apele cu lllarea cea întinsă prin mai multe guri,
deoarece vinturile fac să se Întărească undele albastre ale mării,
30 îngheaţă şi el şi se scurge în mare cu apele acoperite.
Pe unde merseseră corăbiile, mergi acum cu piciorul,
şi copita calului izbeşte undele încremenite de ger; 5
pe aceste noi poduri de gheaţă, pe sub care se scurge apa,
boii sarmatici trag carele barbare.
35 Cu greu voi fi crezut l Dar, pentru că nu-i nici o răsplată pentru
cel ce depune mărturie mincinoasă,
trebuie să accepţi că martorul este de bună credinţă.
Am văzut cum marea, cît este de mare, stă nemişcată din 10
pricina îngheţului
şi cum un acoperiş lunecos îi apasă apele care nu se mai pot
mişca.
Nu numai că am văzut, am călcat pe apă întărită
40 şi nu s-a udat piciorul de apa mării.
Dacă odinioară tu, Leandre, ai fi avut parte de o astfel de strîm-
. toare,
n-ar fi fost vinovată de moartea ta o apă atît de îngustă 23. 16
Atunci nici delfinii cu spinarea încovoiată nu mai pot face
sărituri in aer; aspra iarnă îi opreşte cind încearcă;
45 şi, deşi crivăţuI şuieră cu aripile lui întinse,
pe apele împresurate ale mării nu se mişcă nici un val;
corăbiile prinse de ger stau ca în marmură 20
şi vîsla nu mai poate spinteca apele Încremenite.
Am văzut peşti stind prinşi în gheaţă;
50 unii din ei mai erau încă în viaţă.
Ca urmare, cind puterea sălbatică a lui Boreas
fixează pe loc apa mării sau pe cea care curge în fluvii, 25
pe dată - tocrhai pentru că vînturile' uscate au făcut Istrul
. la fel cu pămîntul­
duşmanii barbari năvălesc pe caii lor iuţi;
55 duşmanii sînt călăreţi destoinici, trag bine cu săgeata
şi pustiesc pînă departe tot ţinutul vecin.
Localnicii fug în toate părţile j nimeni nu mai păzeşte ogoarele 30
şi avutul lor nepăzit cade pradă jafului;
bogăţii mici, ca la ţară: vite şi care ce scîrţîie,
60 şi avutul ce-l are un locuitor sărman.
şi Lea.ndru. Acesta din urmă s-a inecat in apele strimto!'ii
 286 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 287

Pars agitur vinctis post tergum capta lacertis,
l'espiciens fl'ustra rura laremque suum,
pars cadit hamatis misere eonfixa sagittis:
nam volueri ferro tinctile virus inest.
5 65 Quae nequeunt secum ferre aut abducere, perd unt,
et cremat insontes hostica flamma casas.
Tune quoque, cum pax est, trepidant formidine belli,
nec quisquam presso vomere suleat humum.
Aut videt aut metuit loeus hie, quem non videt, hostem ;
10 70 eessat iners rigidoterra relicta· situ.
Non hie pampinea duleis latet uva suh umbra,
nec cumulant aItos fervida musta lacus.
Poma negat regio, nec haheret Aeontius, in quo
seriheret hie dominae verha legenda suae.
15 75 Adspieeres nudos sine fronde, sine arbore eampos:
heu loca feliei non adeunda viro!
Ergo tam late pateat cum maximus orhis,
haec est in poenam terra reperta meam.
Unii sînt duşi ca prizonieri cu miinile legate la spate
şizadarnic mai privesc înapoi la ţarinele şi casele lor.
Alţii cad, nenorociţii, străpunşi de săgeţi cu cîrlig la vîrf,
căci şi fierul zburător e uns cu otravă.
65 Ceea ce [năvălitorii] nu pot lua şi duce cu ei, distrug; 5
şi flacăra duşmană mistuie nevinovatele colibe.
Chiar cînd e pace, lumea tremură de groaza războiului
şi nimeni nu mai brăzdează pămîntul, cu mîna pe plug.
Aici, fie că îl vezi, fie că nu-l vezi, tot te temi de duşman 84.
70 Ţarina părăsită şi nelucrată ajunge pîrloagă. 10
Aici nu stli ascuns la umbra viţei de vie strugurele dulce,
iar mustul ce fierbe nu se adună în căzi tnalte.
Nu sînt fructe în acest ţinut. Acontius 25 nu ar fi avut
pe ce să scrie cuvintele pe care să le citească stăpîna inimii lui.
75 Cît poţi vedea cu ochii, numai cîmpii goale fără frunziş, fără arhori; 15
locuri pe unde nu trebuie să vină un om fericit.
Deci din tot pămîntul, cit se întinde el de mult,
un astfel de loc a fost .glisit ca pedeapsă pentru mine.

1II, 11, 7 -14. Barbara me tellus et inhospita litora Ponti III, 1.1, 7-14. Pămîntul unor barbari şi ţlirmurile neospitaliere ale Pontului,
20 cumque sub borea Maenalis ursa videt. Urs a din Menal împreuni cu Boreas al ei mă privesc 26. 20
N uHa mihi cum gente fera commercia linguae: Nu mă pot înţelege la' vorbă cu oamenii sălbatici de aici.
10 omnia solliciti sunt loca plena metus. 10 Toate locurile sint pline de o teamă. neliniştitoare.
Utque fugax avidis eervus deprensus ab ursis, Ca cerbul fugar, cînd e prins de lacomii urşi
cinctave montanis ut pavet agna lupis, sau cum se teme mielul împresurat de lupi în munţi,
25 sic ego belligeris a .gentibus undique saeptus aşa şi eu mă îngrozesc, inconjurat din toate părţile de populaţii 25
terreor, hoste meum paene premente latus. războinice,
duşmani care aproape că stau în coasta mea ...
III, 11, 35-36. Pendimus, en profugi, - satia tua pectora ! - poenas III, 11, 35-36. Am plătit vina cu pedeapsa alungării - fie-ţi
inima mulţu­
exilioque graves exilliique loco. mită;
pedeapsa-i
grea, pentru că sînt exilat şi pentru că mă aflu în acest ţinut.
III, 12, 1-2. Frigora iam zephyri minuunt, annoque peracto
80 longior antiquis visa Maeotis" hiemps. III, 12, 1-2. Frigul începe deja să scadă sub acţiunea zefirului şi la
sfirşitul acestui an
iarna pare să fi fost mai lungă în Meotida 27. 80
------
Vezi nota 29.
Il
16 Eroul unei celebre poezii mitologice a lui Calimah, care a trimis un măr pe care
era scrisă o declaraţie de dragoste către o preoteasă a zeiţei Hera.
H Constclaţiile Carului Mare şi Carului Mic. După legendA, pe muntele Menal din
Arcadia domnea Arcas fiul nimfci Calisto. Pe amtndoi Jupiter i-a transformat In constelaţii.
1'1 K. Lachmann a propus corectura Tomis pentru forma MaeotÎs. Indiferent rnsă de
* Tomitis Lac h m a n n varianta adoptatll, poetul are în vedere condiţiile cJimatice din Dobrogea.

288 OVIDIU
III, 12,13-16. Quoque loco est vitis, de palmite gemma movetur:
nam procul a Getico litore vitis abest;
15 quoque loco est arbor, turgescit in arbore ramus:
nam procul a Geticis finibus arbor abest.
5 II 1, 12, 27 - 44. Et mihi sentitur nix verno sole soluta,
quaeque lacu durae non fodiuntur aquae;
nec mare concrescit glacie, nec ut ante, per Histrum
30 stridula Sauromates plaustra bubulcus agit.
Incipient aliquae tamen huc adnare carinae,
10 hospitaque in Ponti litore puppis erit.
. Sedulus occurram nautae dictaque salute,
quid veniat, quaeram, quisve quibusve locis.
35 Ille quidem mirum ni de regione propinqua
non nisi vicinas tiltus ararit aquas.
16 Rarus ab Italia tantum mare navita transit,
litora rarus in haec portubus orba venit.
Sive tamen Graeca scierit, sive ilIe Latina
40 voce loqui, - certe gratior huius erit;
fas quoque ab ore freti longaeque Propontidos undis
20 huc aliquem certo veI a dedisse noto-
quisquis -is est, memori rumorem voce referre
et fieri famae parsque gradusque potest.
III, 12, 51-52. Ei mihi ! iamne domus Scythico Nasonis in orbe est,
iamque suum mihi dat pro Iare poena locum?
. 26 III, 13, 25-28. Si tamen est aliquid nobis hac luce petendum,
in loca ne redeas amplius ista, precor,
dum me terrarum parspaene novissima, Pontus,
Euxinus falso nomine dictus, habet.
II 1,14, 37 - 50. Non hic librorum, per quos inviter alarque,
30 copia: pro libris arcus et arma sonant.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 289
III, 12, 13-16. Mugurul odrăsleşte în locurile pe unde creşte viţa de VIe,
căci ea se află departe de ţărmul getic.
15 Ramurile cresc pe arbori acolo unde sînt arhori,
căci ei se află departe de hotarele geţilor.
III, 12, 27-44. Eu nu simt altă plăcere decît zăpada care se topeşte la soarele 6
primăverii
şi apa care nu mai este scoasă îngheţată din lac.
Marea nu mai îngheaţă şi nici ca mai înainte
30 boii sarmatici nu mai trag peste' Istru carele care scîrţîie.
încep atunci să se îndrepte încoace cîteva corăbii,
care vor fi oaspeţi pe malul Pontului. 10
Mă grăbesc şi eu să-I întîmpin pe corăbier şi, salutîndu-l,
îl întreb de ce a venit, cine este şi din ce loc.
35 Nu-i de mirare că el vine din locuri apropiate şi fără primejdii,
a străbătut doar apele vecine în siguranţă.
Rareori străbate mările pînă aici vreun corăbier din Italia, 15
rareOri vine el pe aceste ţărmuri lipsite de porturi.
Fie că ştie greceşte, fie că vorbeşte latineşte,
40 desigur latina îmi face mai multă plăcere,
e cu putinţă ca de la gurile Propontidei celei lungi
cineva să încredinţtze pînzele [corăbiei] vîntului Notus cel sigur; 20
deci oricine ar fi, el îmi poate aduce o veste, cu un glas plin
de amintiri,
şi poate ajunge o parte, o treaptă spre glorie.
III, 12, 51-52. Vai mie! Oare casa lui Naso se află în lumea scitică,
oare mi se dă ca pedeapsă acest loc drept cămin?
III, 13, 25-28. Dacă trebuie să cer ceva în lumea aceasta, 25
te rog nu mai reveni în aceste locuri,
cîtă vreme mă reţine o parte a lumii aproape necunoscută,
Pontul,
care pe nedrept poartă numele de Euxin 28.
III, 14, 37 -50. Aici nu-i belşug de cărţi care să mă atragă şi din care să-mi
hrănesc
mintea; în locul cărţilor răsună arcul şi armele 29. 30
18 «Ospitalier~. ef. Strabon, VII, 3, 6.
18 Aluzie la invaziilegeţilor, bastarnilor şi ale sarmaţilor, care treceau pe neaştepLate
Dunărea şi apăreau înJaţa ora~ului (ef. III, 10,69 şi V, 10, 17-24).
19 - o. 1414
 290 OVIDIU
Nullus in hac terra, recitem si carmina, CUlUS
40 intellecturis auribus utaI', adest ..
Non quo secedam, locus est: custodia muri
summovet infestos clausaque porta Getas.
6 Saepe aliquod quaero verb uni nomenque locumque,
nec quisquam est, a quo certior esse queam.
45 Dicere saepe aIiquid conanti - turpe fateri?-
verba mihi desunt, dedidicique loqui.
Threicio Seythicoque fere eireumsonor ore,
10 et videor Geticis scribere posse modis:
crede mihi, timeo, ne sint inmixta Latinis
50 inque meis scriptis Pontica verba legas.
IV, 1, 19. Me quoque Musa levat Ponti loca iussa petentem.
IV, 1, 45. lUe nec exilium Scythici nec litora Ponti.
16 IV 1 57-62. Vere prius flores, aestu numerabis aristas,
'. ' poma per autumnum frigoribusque nives,
quam maIa, quae toto patior iactatus in orbe,
60 dum miser Euxini litora laeva peto.
Nec tamen, ut veni, levior fortuna I?alorum est:
20 huc quoque sunt nostras fata secuta Vlas.
IV 1 67 - 96. Vivere quam miserum est inter Bessosque Getasque
, , illum, qui populi semper in ore fuit!
Quam miserum est porta vitam muroque tu eri,
70 vixque sui tutum viribus esse loci!
26 Aspera militae iuvenis certamina fugi,
nec nisi lusura movimus arma manu;
nune senior gladioque latus scutoque sinistram,
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI 291
Nu-i nimeni ale cărui urechi ar putea să-mi înţeleagă poeziile,
40 dacăi le-aş citi.
Nici n-am un loc potrivit unde să mă retrag. Paznicii de la zid
şi poarta inchis1\. depărteaz1\. pe duşmănoşii geţi.
Adesea întreb despre vreo vorb1\. de un nume sau loc, 5
dar nu-i nimeni care să mă poată lămuri.
45 Cînd incerc să spun ceva, deseori îmi lipsesc cuvintele;
mi-e ruşine s-o mărturisesc - m-am dezvăţat să vorbesc.
în jurul meu glăsuiesc aproape numai guri tracice şi scitice.
Imi pare că aş putea scrie în versuri getice. 10
Crede-mă, mi-e teamli eli s-au strecurat printre cele latineşti
50 şi că în scrierile mele vei citi cuvinte pontice.
IV, 1, 19. Şi mie, căruia i s-a poruncit să plece în Pont, tot muza imi
aduce uşurare.
IV, 1, 45. [Spiritul meu nu simte} nici exilul, nici ţlirmurile Mării Scitice.
IV, 1, 57-62. Vei număra mai uşor florile primăverii, spicele verii, 15
fructele toamnei şi fulgii de zăpadă în timpul frigului
dedt necazurile pe care le-am suferit, aruncat de colo colo
prin toatA lumea,
60 cînd mă indreptam, ca un nenorocit, spre ţ1\.rmul stîng al
Pontului.
. Nici după ce am sosit, necazurile date de soartă n-au fost
mai mici.
Şi aici destinul mi-a urmărit cărările! 20
IV, 1, 67 -96. Cit e de nenorocit sii. trii.iascii. intre besi şi geţi
acela al cărui nume a fost mereu pe buzele poporului.
Cît de nenorocit lucru este ca viaţa să i-o apere poarta şi
zidul cetăţii,
70 iar siguranţa să-i fie cu greu păzitli de forţele locale 80. 26
în tinereţe am fugit de asprele lupte ostăşeşti;
şi doar pentru joc am pus mina pe arme.
Acum, la bătrîneţe, ţin la şold sabia, in stînga scutul
10 Tomisul, care la data aceasta era numai un orăşel (cf. Strabon, VII, 6), dispunea
probabil de puţini apărători permanenţi, chiar dacă numărul acestora va fi crescut faţ! de
cei 40 de soldaţi pomeniţi pe vremea lui Buerebista (vezi E. Condurachi, Bur~bi8ta şi or~B1B'
ponticB, In SCIV, IV (1953), 3-4, p. 520 şi 1. Stoian, Tomitana. Contribuţii Bpigro(icB la istoria<
cet4ţii Tomi8, Bucureşti, 1962, p. 78-90).
19*
 292 OVIDIU
camtlem galeae suhicioque meam.
75 Nam dedit e specula custos uhi signa tumultus,
induimus trepida proiinus arma manu.
Hostis, hahens arcus imhutaque tela venenis,
1) saevus anbelanti moenia lustrat equo;
utque rapax pecudem, quae se non texit ovili,
80 per sata, per silvas fertque trahitque lupus:
sic, si quem nondum portarum saepe receptum
harbarus in campis repperit hostis, babet:
10 aut sequitur captus coniectaque vincula collo
accipit, aut telo virus habente perit.
85 Hic ego sollicitae lateo novus incola sedis:
heu minium fati tempora lenta mei!
Et tamen ad numeros antiquaque sacra reverti
15 sustinet in tantis hospita Musa malis!
Sed neque, cui reci tem, quisquam est, mea carmme,
nec qUI
90 auribus accipiat verba Latina suis. .
Ipse mihi - quid enim facil'lm? - scriboque legoque,
20 tutaque iudicio littera nostra suo est.
Saepe tamen dixi « Cui llUllC haec cura laborat?
An mea Sauromatae scripta Getacque legent?»
95 Saepe etiam lacrimac me sunt scribente profusae,
umidaque cst fletu littera facta meo.
25 IV 4 55-66. Frigida me cohibent Euxini litora Ponti:
, , dictus ab antiquis Axenus 1'11 e fUIt.
'
N am neque iactantur moderatis aequora ventis,
nec placidos portus, hospita navis, adis.
Sunt circa gentes, quae praedam sanguinc quaerunt;
30 60 nec minus infida terra timetur aqua.
Jlli, quos audis hominum gaudere cruore,
paene sub eiusdcm sideris axe iacent.
Nec procul a nobis locus est, uhi Taurica dira
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 293
şi-miascund sub cască părul cll.runt,
75 căci îndată
ce-a dat semnalul de alarmă paznicul din locul
de strajll.
repede punem mîna tremurătoare pe arme.
Duşmanul crunt, care are arcuri şi săgeţi unse cu otravll., 5
dă tîrcoale zidurilor pe calul în spume;
întocmai cum lupul hrăpăreţ ia şi tîrll.şte
80 peste semănături şi prin păduri vreo oaie care nu s-a adăpostit
în ţarc,
aşa face barbarul duşman, dacă prinde pe cineva pe cîmp, 10
care nu s-a refugiat încă în dosul porţilor;
aceluia i se aruncll. laţul de gît şi e dus rob
sau piere de suliţă înveninată.
85 Aici stau eu, locuitor de curînd al acestui loc zbuciumat.
Vai! Soroc hotărît de soarta mea, de ce vii atît de domol? 15
Şi totuşi muza, musafira mea chiar în mijlocul unor necazuri
atît de mari,
mă îndeamnă stăruitor să mă întorc la versuri ~i la vechiul
ei cult.
Nu e Însă uimeni pe aici căruia să-i recit poeziile mele; 20
90 nimeni care să asculte cu urechile lui vorbe latineşti.
Scriu şi-mi citesc mie insumi; căci ce să fac?
Scrisul meu este deci asigurat că are cine să-I judece.
Adesea mi-am zis: de ce să mă chinuiesc cu aceastll. grijă?
Citi-vor oare poeziile mele sarmaţii sau geţii? 25
95 Deseori am vărsat lacrimi cînd am SCriS
şi am udat scrisul cu plînsul meu.
IV, 4, 55-66. Sînt ţinut pe loc de friguroasele ţărmuri ale Pontului Euxin,
numit de cei vechi Axenus 81,
căci apele sînt bll.tute de vînturi aspre 30
şi tu, corabie care vii în vizită, nu găseşti aici porturi
liniştite.
Sînt împrejur populaţii care cautl!. prada prin vărsare de sînge.
60 Deci uscatul nu este mai puţin de temut decît apa inşelătoare.
Acei de care auzi că le place sîngele de om 35
trăiesc aproape sub acelaşi cer cu mine.
Nu-i departe locul in care altarul tauric 82
11 «N eospitaliel'ul~. Vezi Strabon, nota 48.
82 Altarul zeiţei Artemis, căreia i se aduceau jertfe omeneşti. Vezi Pindar, nota 17.
 294 OVIDIU
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 295

caede pharetratae spargitur ara deae. al crudei zeiţe Înarmate cu tolbă se hrăneşte cu sînge
65 Haec prius, ut memorant, non invidios a nefandis vărsat acolo.
nec cupienda bonis regna Thoantis erant. 65 Se spune că aceste locuri erau iubite de cei nelegiuiţi,
dar nu erau dorite de oamenii cumsecade; ele se aflau in
IV, 6, 45-48. Urbis abest facies, absunt, mea cura, sodales, stăpinirea lui Thoas 33.
5 et, qua nuUa mihi carior, uxor abest.
Vulgus adest Scythicum bracataqua turba Getarum; IV, 6, 45-48. îmi lipseşte chipul Romei, îmi lipsesc prietenii, grija mea,
sic me, quae video non videoque, movent. şi ceea ce mi-e mai scump ca orice, imi lipseşte soţia. 1'>
Este de faţil. norodul scitic şi mulţimea geţilor imbrăcaţi
IV, 8,15-16. Non ita dis visum, qui me terraque marique cu pantaloni.
actum Sarmaticis exposuere locis. Astfel mii. tulbură şi ceea ce vil.d ~i ceea ce nu văd.

10 IV, 8,25-26. Tempus erat nec me peregrinum ducere caelum, IV, 8, 15-16. Nu aşa au găsit cu cale zeii, care, dupil. ce m-au gonit
nec siccam Getico fonte levare sitim. pe mare şi pe uscat, m-au părlisit in ţinuturile sarmaţilor.

IV, 8, 41-42. Vita procul patria peragenda sub axe boreo, IV, 8, 25-26. Ar fi timpul să nu tndur 'un climat străin mie 10
şi să nu-mi astimpiir setea uscată dintr-un izvor getic.
qua maris Euxinis terra sinistra iacet?
IV, 8, 41-42. Trebuie să-mi petrec viaţa departe de patrie, sub polul dela
IV, 9,17. Quod Scythi~is habitem longe submotus 10 OrIS.
miazănoapte,
unde să află ţll.rmul stîng 34 al Pontului Euxin.
15 IV, 10,93-98. lam mihi canities pulsis melioribus annis
venerat, antiquas miscueratque comas, IV, 9, 17, Deoarece locuiesc exilat departe de Roma, pe ţil.rmurile sciţilor.
95 postque meos ortus Pisaea vinctus oliva
abstulerat decies praemia victor eques, IV, 10, 93-98. Cei mai buni ani ai mei trecuseră, 'îmi sosise vremea părului 11'>
cum maris Euxini positos ad laeva Tomitas cArunt,
20 quaerere me laesi principis ira iubet. care se amestecase cu vechile fire de păr.
95 De la naşterea mea călăreţul victorios, încoronat cu cunună
IV, 10, 109-114. Tacta mihi tandem longis erroribus acto de măslin la Pisa,
110 iuncta phal'etratis Sarmatis ora Getis. luase de zece ori premii 35,
cînd mînia împăratului ofensat mi-a poruncit
să mă indrept spre tomitanii aşezaţi pe ţărmul stîng 36 al 20
Pontului.

IV, 10,109-114. DupA lungi rătăciri am atins, în sfîr~it,

110 ţArmul care uneşte 97 pe geţii şi sarmaţii purtători de tolbe.
II Rege legendar al taurilor, care jertfea pe toţi stril.i.nii veniţi tn Taurida (Crimeea
de astil.zi). ,
" Cf. Triste, V, 10, 14.
81 In oraşul Pisa din Elida aveau loc lntreceri sportive, din pa tru In patru ani, la care
tnvingitorul căpil.ta o cununii. de mil.slini. Trecuseră deci 40 de ani de la naşterea poetului.
.. Cl. Triste, V, 10, 14.
17 Locul de întîlnire şi de interpitrundere a celor două neamuri.
 296 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 297

Hic ego finitimis quamvis circumsoner armis, Aici, deşi aud· zăngănind in juru-mi armele,
tristia, quo possuin, carmine fata levo. pe cît pot îmi uşurez soarta tristă cu poezia.
Quod quamvis nemo est, cuius referatur ad aures, Deşi nu am pe nimeni cui să i-o citesc,
SIC tamen absumo decipioque diem. totuşi astfel îmi petrec şi îmi înşel timpul.

5 IV, 10, 119. Tu dux et comes es; tu nos abducis ab Histro. IV, 10, 119. Tu îmi eşti călăuză şi tovarăşă; tu [muza mea), mă îndepărtezi 1'>
de Istru.
V, 1, 1-2. Hunc quoque de Getico, nostri studiose, libellum Această carte, care vine şi ea de pe ţărmul getic, cititorule
V, 1, 1-2.
litore praemissis quattuor adde meis. preocupat de mine,
adaug-o la cele patru pe care ţi le-am trimis mai-nainte.
V, 1, 13-14. Sic ego Sarmaticas Ionge proiectus in oras,
efficio, tacitum ne mihi funus eat. V, 1, 13-14. Aruncat departe pe ţărmurile sarmatice,
îmi dau osteneala ca moartea mea să nu treacă nebăgată în
10 V, 1, 21-22. Sed dedimus poenas, Scythicique In finibus Histri seamă.
ille pharetrati Iusor Amoris abest.
V, 1, 21-22. Dar am fost pedepsit, iar cîntăreţul lui Amor 10
V, 1, 45-46. Quod probet ipse, canam, poenae modo parte levata cu tolbă se află acum departe, la gurile Istrului scitic.
barbariam rigidos effugiamque Getas.
V, 1, 45-46. Voi cînta tot ce va fi pe placul lui, numai să-mi uşureze o
V, 1,72-74. Non sunt illa suo barbariora loco, parte din pedeapsă,

15 nec me Roma suis debet conferre poetis: să pot scăpa de barbarie şi de geţii sălbatici.

intel' Sauromatas ingeniosus eram.

V, 2, 31-32. Barbal'a me tellus orbisque nOVISSIma magni
sustinet etsaevo cinctus ab hoste Iocus.
V, 2,61-72. Arva relegatum iussisti visere Ponti,
20 et Scythicum pl'ofuga scindere puppe fretum.
Iussus ad Euxini deformia litora veni
Aequoris, - haec gelido terra sub axe iacet-
65 nec me tam cruciat nunquam sine frigore caelum,
glebaque canenti sem per obusta gelu
25 nesciaque est vocis quod barbara lingua Latinae,
Graecaque quod Getico victa loquella sono est;
quam quod finitimo cinctus premor undique Marte,
70 vixque brevis tutos murus ab hoste fa'cit.
V, 1, 72-74. [Poeziile] nu sînt mai barbare ca locul [în care au fost scrise].
Roma nu trebuie să mă compare cu poeţii ei, 15
dar între sarmaţi sînt un poet de mare talent.
V, 2, 31-32. Mă aflu pe un pămînt barbar la capătul lumii noastre mari,
un loc care este înconjurat de duşmani cruzi.
V, 2, 61-72. Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului
şi să despic cu nava marea scitică. 20
Supunîndu-mă poruncii am venit pe ţărmurile urîte ale Euxi-
nului.
Ţinutul acesta se află sub polul cel îngheţat.
65 Nu mă chinuieşte atît clima mereu friguroasă
şi pămîntul veşnic ars din pricina gerului alb,
nici faptul că barbarii nu cunosc limba latină, 25
iar limba greacă a fost învinsă de limba getică,
dar mă îngrozeşte faptul că sînt ameninţat din toate părţile
de Marte, care se află foarte aproape de mine,
70 iar zidul mic cu greu ne poate apăra de duşman.
 298 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMfNIEI 299

Pax tamen interdum est, paeis fidueia numquam. E totuşi şi linişte din cînd în cînd, dar niciodată nu există
Sic hie nune patitur, nune timet arma loeus. siguranţa ei.
Aşa sînt locurile acestea: sau indură războiul sau se tem de el.
V, 3, 7-12. Quem nune suppositum stellis Cynosuridos Ursae
iuneta tenet erudis Sarmatis ora Getis. V, 3, 7-12. Sub stelele Carului Mic, mă ţine acum pe loc
5 Quique prius mollem vaeuamque laboribus egi ţărmul care uneşte pe geţi cu cruzii sarmaţi.
10 in studiis vitam Pieridumque ehoro, Eu, care mai-nainte am dus o viaţă uşoară şi lipsită de oboseală 5
nune proeul a patria Getieis eireumsonor armis, 10 in "studii şi in corul Pieridelor 38,
multa p1'ius pelago multaque passus humo. acum mli aflu departe de patrie şi aud in jurul meu zăngănind
armele geti ce,
V, 3, 21-22. Nee patria est habitata tibi, sed adusque nivosum după ce am indurat multe, pe uscat şi pe mare.
10 Strymona venisti Martieolamque Geten.
V, 3, 21-22. Tu n-ai rămas în patrie, ci ai venit pină la Strimonul plin
V, 4, 1-2. Litore ab Euxino Nasonis epistula veni, de zlipadli
lassaque faeta mari lassaque faeta via şi la getul care· se închină lui Marte. 10

V, 5, 27-28. Nil homini ee1'tum est: {ieri quis posse putaret V,4, 1-2. Eu, scrisoarea lui Naso, am venit de la ţărmul [Pontului1 Euxin
ut faeerem in mediis haee ego sacra Getis? obosită de drumul făcut pe uscat şi pe mare.

15 V, 6, 19-21. Spiritus hie, Seythiea quem non bene dueimus aura,
quod eupio, memb1'is exeat ante meis,
quam tua delieto stringantur peetora n08t1'o.
V, 7, 1-2. Quam legi8, ex illa tibi venit· epistula terra,
la tus ubi aequoreis additur Histe1' aquis.
20 V, 7, 9-20. Turba Tomitanae quas sit regionis et inter
10 quos habitem mores, diseere cura tibi est?
Mixta sit haec quamvis intel' Graeeosque Getasque,
a male paeatis plus trahit ora Getis.
Sarmatieae maior Getieaeque frequentia gentis
25 per medias in equis itque reditque vias.
15 In quibus est nemo, qui non eoryton et areum
V, 5, 27-28. Nu există nimic sigur pentru om: cine 8-ar fi putut gîndi
el!. într-o zi eu voi serba această aniversare în mijlocul geţilor?
V, 6, 19-21. Această suflare, pe care abia mi-a' trag din pricina climei 16
scitice,
mai curînd sl!.-mi iasă din mlidulare, cum o şi doresc,
decit să-ţi copleşesc inima cu vinovăţia mea.
V, 7, 1-2. Scrisoarea pe care o citeşti îţi vine din acel ţinut
unde Istrul cel larg se uneşte cu apele mării.
V, 7, 9-20. Eşti curios sli ştii ce populaţie se află în ţinutul tomitan 20
10 şi ce obiceiuri au oamenii prinire care locuiesc?
Deşi în acest loc sînt amestecaţi greci şi geţi,
ţărmul ţine mai mult de geţii nedomoliţi.
Sarmaţii şi geţii sînt mai numeroşi.
îi vezi călări, venind şi ducîndu-se prin mijloc;ul drumurilor. 25
15 între ei nu-i nici unul care să nu poarte tolbă, arc

18 Muzele, care locuiau în Pieria (Tesalia).

 300 OVIDIU
teIaque vipereo Iurida felle gerat.
Vox fera, trux vuItus, verissima Martis imago;
non coma, non uUa barba resecta manu.
dextera non segnis fixo dare vulnera cultro
5 .
20 quem lUnctum Iateri barbarus omnis habet.'
V, 7, 41-60. Quid potius faciam desertis solus in oris
q~amve malis aliamquaerere coneI' ope~?
SlVe locum specto, Iocus est inamabilis et quo
; e~se nihiI. toto tristius orbe potest,
10 4v Slve hommes, vix sunt homines hoc nomine digni
quamque lupi saevae plus feritatis habent.
~on metuunt leges, sed cedit viribus aequum,
VICtaque pugnaci iura sub ense iacent.
Pellibus et laxis arcent maIa frigora bracis,
15
50 oraque sunt longis horrida tecta comis.
In paucis extant Graecae vestigia linguae,
haec quoque iam Getico barbara facta sono.
Unus in hoc nemo est populo, qui forte Latine
quaelibet e medio reddere verba queat.
20 55 IlIe ego Romanus vates - ignoscite, Musae!-
Sarmatico cogOl' plurima more Ioqui.
En pudet et fateor, iam desuetudine longa
Vix subeunt ipsi verba Latina mihi.
Nec dubito, quin sint et in hoc non pauca libello
25 60 barbara: non hominis culpa sed ista loci.
V, 10, 1-52. Ut sumus in Ponto, ter frigore constitit Hister,
facta est Euxini dura tel' unda maris.
At mihi iam videor patria procul esse tot anms,
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 301
şi săgeţi îngălbenite de veninul viperei.
Au glas aspru, chip sălbatic şi sînt cea mai adevărată intru-
chipare a lui Marte.
Părul şi barba lor n-au fost tunse niciodată.
Mîna lor dpeaptă e totdeauna gata să înfigă cuţitul,
20 pe care il are legat la şold orice barbar. 5
V, 7, 4'1-60. Ce-aş putea face mai bun eu, care sint părăsit aici pe ţărmuri
singuratice?
Ce leac să încerc pentru a-mi uşura necazurile?
Dacă privesc acest loc, el îmi apare neprietenos şi nicăieri,
' în toată lumea, nu poate fi altul mai trist.
45 Dacă privesc oamenii, căci abia sînt vrednici de acest nume, 10
văd la ei ·mult mai cumplită sălbăticie decît la lupi.
Nu se tem de legi, ci dreptatea cedează În faţa forţei
şi zace la pămînt învinsă de sabia cu care se duc luptele 39.
Se apără impotriva frigului năpraznic cu piei de animale şi
cu pantaloni largi,
50 iar feţele lor aspre sint acoperite cu păr lung. 15
La puţini dintre ei se lllai păstrează urme ale limbii greceşti,
Iar aceasta a devenit şi ea barbară din pricina accentului
ei getic.
în această mulţime nu-i nimeni care întîmplător să ştie
latineşte
şicare să poată rosti măcar cîteva cuvinte.
55 Chiar eu, poet roman - iertaţi-mă Muzelor! - 20
sînt silit să vorbesc de cele mai multe ori după obiceiul sarmatic.
Iată, mi-e ruşine, dar mărturisesc: din cauza dezobişnuinţei
indelungate,
chiar mie imi vin cu greu În minte cuvintele latine.
Nu mă Îndoiesc că în astă cărţulie s-au strecurat multe
60 din limba barbarilor: nu-i vina omului, ci a locului. 25
V, 10, 1-52. De cînd mă aflu în Pont, de trei ori îngheţul a ţintuit pe loc
Istrul,
de trei ori valurile Mării Euxine au incremenit.
Dar mie mi se pare că sînt departe de patrie de atîţia ani
a. Pornind de la versurile 47-48 şi de la 10, 43-4 /., S. Lambrino ajunge la con-
duzia cii. la geli se practica duelul judiciar (Tomes, ciM greco-grle, chez Ovide in Ovidiana.
Recherche .• 81<r Ovide, Les BeUes Lettres, Paris, 1958, p. 379-390).
 302 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 303

Dardana quot Graio Troia sub hoste fuit.
5 Stare putes, adeo procedunt tempora tarde,
et peragit lentis passibus annus iter.
Nec mihi solstitium quicquam de noctibus aufert,
[) efficit angustos nec mihi bruma dies.
cîţi a stat Troia dardanică sub ameninţarea duşmanului grec 40.
5 Crezi că vremea stă pe loc, aşa de Încet trece
şi anul tşi străbate calea cu paşi domoli.
Nici solstiţiul nu scurtează cu ceva nopţile,
nici iarna nu-mi face zilele mai scurte. 1)

scilicet in nobis rerum natura novata est,
10 cumque meis curis omnia longa facit.
An peragunt solitos communia tempora motus,
suntque magis vitae tempora dura meae,
10 quam tenet Euxini mendax cognomine litus,
et Scythici vere terra sinistra freti?
15 Innumerae circa gentes fera bella minantur,
De bună seamă tn mintea mea lucrurile se tnfăţişează altfel
10 şi o dată cu grijile mele toate par lungi.
Oare vremea, aceeaşi pentru toţi, se mişcă ca de obicei
şi numai pentru viaţa mea este mai aspră,
pentru mine pe care mă ţine aici ţărmul, cu numele mincinos de 10
Euxin 41
şi pămîntul mării scitice 42 în adevăr sinistru? 43

quae sibi non rapto vivere turpe putant.
Nil extra tutum est: tumulus defenditur ipse
15 moenibus exiguis ingenioque loci.
Cum minime credas, ut aves, densissimus hostis
20 advolat et praedam vix bene visus agit.
Saepe intra muros clausis venientia portis
per medias legimus noxia tela vias.
20 Est igitur rarus, rus qui colere audeat, isque
hac arat infelix, hac tenet arma manu.
25 Sub galea pastor iunctis pice cantat avenis,
proque lupo pavidae bella verentur oves.
Vix ope castelli defendimur et tamen intus
25 mixta facit Graecis barbara turba metum.
Quippe simul nobis habitat discrimine nullo.
30 barbarus et tecti plus quoque parte tenet.
Quorum ut non timeas, possis odisse videndo
pellibus et longa corpora tecta coma.
15 în jur ne ameninţă cu războaie pline de cruzimi nenumărate
neamuri,
care nu cred că·i ruşinos să trăiască din jaf.
în afara cetăţii, ~imic nu·i sigur: colina însăşi e apărată
de întărituri slabe şi de aşezarea locului. 15
Cînd te aştElpţi mai puţin, duşmanul în număr mare vine în zbor
ca o pasăre
20 şi nici nu l·ai văzut bine, că a şi înhăţat prada.
Deseori, măcar că sînt porţile închise,
culegem de pe străzi, dinăuntrul cetăţii, săgeţi otrăvite, venite
pe deasupra.
Aşadar rar vezi pe cineva care îndrăzneşte să cultive ţarina şi 20
acesta,
nefericitul, cu o mtnă ară, cu cealaltă ţine arma ".
25 PAstorul cintă din fluierele lui lipite cu smoală, ţinînd coiful pe cap,
iar fricoasele oi se tem (aici) de războaie, nu delup.
De-abia sintem apăraţi de tntăritura făcută şi chiar inil.untrul cetăţii
gloata barbarilor, amestecati!. cu greci, provoacă teama; 25
căci ei locuiesc împr~ună cu noi, fără deosebire,
30 şi ocupă cea mai mare parte din case.
Chiar dacă nu ţi-ar fi frică de ei, i-ai putea uri, văzîndu·le
trupurile acoperite cu piei şi părul lung.

40 Zece ani.
n • Ospitalier •. CI. Strabon, VII, 3, 6.
et Această denumire a Mării Negl'e nu apare decît la Teocrit, 16,99 cu seolia respectivă.
" Repunile dobrogene se mai numeau şi «Ţ!lrmul sting o lai Mării Negre). CI. Strabon,
VII, 7, 1. In latineşte sinister înseamnă «stîng 0, dar şi "sinistru", de aici jocul de cuvÎnte
al poetului.
« Vezi nota 29.
 304 OVIDIU
Hos quoque, qui geniti Graia ereduntur ab urbe,
pro patrio euhu Persiea braea tegit.
35 Exercent iIli sociae eommercia linguae:
per gestum res est signifieanda mihi.
5 Barbarus hic ego sum, qui non intellegor ulIi,
et rident stolidi verba Latina Getae;
meque palam de me tuto male saepe loquuntur
40 forsitan obieiunt exiliumque mihi,
utquc fit, in me aliquid, si quid dieentibus illis
10 abnuerim quotiens adnuerimque, putant.
Adde, quod iniustum rigido ius dicitur ense,
dantur et in medio vulnera saepe foro.
45 O duram Lachesin, quae tam grave sidus habenti
fila dedit vitae non breviora meae!
15 Quod patriae vuhu vestroque caremus, amici,
atqlle hic in Scythicis gentibus esse queror;
utraque poena gravis! merui tamen Urbe carere,
50 non merui tali forsitan esse loeo.
Quid loquor a ! demens? ipsam quoque perdere vitam,
20 Caesaris offenso numine dignus eram.
V, 12, 10. Solus in extremos iussus abire Getas?
V, 12, 17-20. Vt veniant patriae, veniant oblivia vestri,
omnis et amissi sensus abesse q ueat:
at timor officio fungi vetat ipse quietum;.
. :25 20 einctus ab innumero me tenet hoste locus !
V, 12, 51-62. At, puto, si demens studium fatale retemptem,
hie mihi praebebit earminis arma loeus.
Non liber hie ullus, non, qui mihi eommodet aurem,
verbaque significent quid mea, norit, adest.
:30 55 Omnia barbariae loca sunt vocisque ferinae,
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 305
Şi acei pe care îi crezi că se trag din oraşe greceşti
se îmbracă cu pantaloni persani, în loc de portul străbun.
35 Ei vorbesc între ei o limbă pe care o înţeleg i
dar eu trebuie să mă înţeleg prin semne.
Eu sînt aici barbarul, căci nu sînt înţeles de nimeni: 1)
cînd aud cuvinte latineşti, geţii rîd prosteşte i
cu siguranţă că deseori vorbesc rău despre mine pe faţă;
40 poate îmi reproşează că sînt un surghiunit;
şi dacă, aşa cum se întîmplă, eu fac vreun gest de dezaprobare sau de
aprobare,
cînd vorbesc ei ceva, îl răstălmăcesc impotriva mea. 10
Mai află că ceea ce numeşte nedreptate devine dreptate pentru
cel care biruie cu sabia
şi deseori se rănesc bătîndu-se În mijlocul pieţii 45.
45 O nemiloasă Lachesis 46, care nu mi-ai tăiat mai scurt firul vieţii,
ca unuia care sînt născut sub o grea zodie.
Mă plîng că sînt lipsit de chipul patriei şi de al vostru, prieteni, 15
şi că. mă aflu aici, între neamurile scitice;
amîndouă pedepse sînt grele i am meritat să fiu alungat din Roma
50 dar poate n-am meritat să fiu [exilat] într-un astfel de loc.
Ah ! ce vorbesc eu? Sînt nebun? Meritam să mI se la chiar viaţa,
fiindcă am ofensat divinitatea cezarului. 20
V, 12. 10. Eu căruia i ş-a poruncit să plec singur la îndepărtaţii geţi.
V, 12, 17. Chiar de-aş uita de patrie şi de voi,
chiar de-aş putea să nu mai simt ce am pierdut,
totuşi frica mă va împiedica şi eu nu-mi pot face datoria în tihn!l:
20 sînt reţinut într-un loc care este împresurat de un duşman numeros. 25
V, 12, 51-62. Fără îndoială însă, dacă aş incerca iarăşi, ca un nebun, îndeletni-
cirea 47 care mi-a fost fatală,
ţinutul de aici va oferi arme poeziei '8 mele.
Nu-i nici o carte pe aici, nu-i cine să-şi aplece urechea
şi să înţeleagă cuvintele mele.
55 Peste tot, numai barbari cu glasul lor sălbatic, 80
" Vezi nota 39.
ti Una dintre cele trei Parce (Ursitoare).
" Indeletnicire poetică.
n «Voi fi răpus de ea" adică «mă yoi lecui de patima nrsurilor o.
20 - c. 1414
 OVIDIU
306
omniaque * hostilis plen~ ~i~ore s~ni.
Ipse mihi videor iam dedl~lClSSe Latl~e:
nam didici Getice Sarmatlceque loqm. . căci am învăţat să vorbesc limba getică şi sarmatică.
Nec tamen, ut verum fatear tibi, nostra tenerl
60 a componendo carmine Mus~ pot~st.
Scribimus et scriptos absumlmus 19ne libellos:
exitus est studii parva favilla mei.
V, 13, 1-2. Hanc tuus e Getico mittit tibi Naso salutem,
mittere si quisquam, quo caret ipse, potest.
erque dies multos lateris cruciatibus. uror. ;
10 V , 13 , 5 - 6 . P 1 h
saeva quod inmodico frigore aeslt lemps.
EPISTULAE EX PONTO
Naso Tomitanae iam non novus incola terrae
1, 1, 1-2.
hoc tibi de Getico litore mittit opus.
Inque locum Scythico vacuum mutabor ah arcu.
10 1, 1, 79 ...
I, 2, 15-28. Hostibus in mediis interque pericula ve~s~r,
tamquam cum patria ~ax sit adcmpta mlhi:
qui, mortis saevO .gemment ut. vulnere causas,
omnia vipereo splcula fell.e hnunt: . cei de aici ung vîrfurile cu venin ~e viperă.
His eques instructus perterrlta moema lustrat
20
20 more .lupi clausas circuentis. oves: .
at simul intentus nervo leVls arcus equmo,
vincula semper habens inresoluta, ~a~et,
tecta rigent fixis veluti vallata saglttls,
portaque vix firma summovet arma sera. .
25
25 Adde loci faciem nec fronde nec arbore laetl,
et quod iners hiemi conti~uatur hiems.
Hic me pugnantem cum frlg~re cu~que sagittis
cumque meo fato quarta faugat hlems.
* Omniaque hostilis M e r k omnia sunt gethici plena timore Bani mi D K
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 307
toate locurile sînt pline de teama glasului duşman 49.
Eu însumi am impresia că m-am dezvăţat de limba latină j
Totuşi, ca să-ţi mărturisesc adevărul,
60 muza mea nu se poate abţine de a nu mai compune versuri, 5
scriu şi ard în foc cărţile pe care le scriu:
rezultatul muncii mele este un pic de cenuşă.
V, 13,1-2. Din ţara geţilor iţi trimite Naso al tău urări de sănătate,
dacă cineva poate să trimităceva de care el însuşi duce lipsă.
V, 13, 5-6. De multe zile simt cum mă arde in coastă, 10
deoarece iarna crudă cu frigul ei nemăsurat m-a vlltămat.
SCRISORI DIN PONT
1, 1, 1-2. Naso, care nu mai este un nou venit pe pămîntul de la Tomis,
îţi trimite această operă de pe ţărmul getic.
1, 1, 79. .,. Poate voi fi mutat într-o lume în care nu se găsesc arcuri scitice &0. Ui
1,2,15-28. Trăiesc in mijlocul duşmanilor şi al primejdiilor,
ca şi cum mi-ar fi fost răpită şi liniştea o dată cu patria.
Ca rana să fie mai groaznică, spre a princinui moartea pe două căi,
Călare pe cal şi cu astfel de arme ei dau tîrcoale zidurilor, între care 20
. domneşte groaza,
20 ca lupii în jurul ocoalelor unde sînt închise oile.
Arcul lor întins cu o vînă de cal
nu trage numai o singură dată, ci este totdeauna încordat.
Săgeţile se înfig în acoperişurile caselor, formînd parcă o palisadă,
iar poarta solidă cu greu ne mai poate apăra de Q.rmele din depărtare. 25
25 Adaugă şi faptul că ţinutul de aici nu are nici arbori, nici frunze
şi că iarna grea ţine pînă la cealaltă iarnă.
Pe mine, în luptă cu frigul, cu săgeţile
şi cu soarta, mă chinuieşte acum aici a patra iarnă.
li tn unele manuscrise: o toate locurile sint pline de teama glasului geţilor •.
10 AdicA: _ voi muri •.
20'

808 OVIDIU
1, 2, 43-48. At, puto, cum requies medici.naque publica curae
somnus adest, 501itis nox venit orba malis.
45 Somnia me terrent veros imitantia casus,
et vigilant sensus in mea damna mei.
6 Aut ego Sarmaticus videor vitare sagittas,
aut dare captiv as ad fera vincla manus.
1, 2, 59-60. Saepe precor mortem; mortem quoque deprecor idem,
ne mea Sarmaticum contegat ossa solum.
1, 2, 73-94. Nescit enim Caesar, quamvis deus omnia norit,
10 ultimus hic qua sit condicione locus.
75 Magna tencnt illud numen molimina rerum;
haec est caelesti pectore cura minor.
Nec vacat, in qua sint positi regione Tomitae,
quaerere, finitimo vix loca nota Getae:
15 aut quid Sauromatae faciant, quid Iazyges acres,
80 cultaque Oresteae Taurica terra deae:
quaeque aliae gentes, ubi frigore constitit Hister,
dura meant celeri terg a per amnis equo.
Maxima pars hominum nec te, pulcherrima, curat,
20 Roma, nec Ausonii militis arma timet.
85 Dant illis animos arcus plenaeque pharetrae
quamque libet longis cursibus aptus equus,
quodque sitim didicere diu tolerare famemque,
quodque sequens nullas hostis habehit aquas.
25 Ira viri mitis non me misisset in istam,
90 si satis haec illi nota fuisset humus.
Nec me, nec quemquam Romanum gaudet ah hoste,
meque minus, vitam cui dabat ipse, capi.
Noluit, ut poteI'at, minimo me perdere nutu.
80 Nil opus est ullis in mea fata Getis.
1,2,103-114. At tu tam placido, quam nos quoque sensimus illum,
iudice pro lacrimis ora resolve meis.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 309
I, 2, 43-48. Dar, cel puţin, cînd vine liniştea şi somnul, acest leac obştesc al grijilor,
am eu noapte lipsită de obişnuitele chinuri?
45 Mă îngrozesc visurile care mi-arată întîmplări reale,
iar simţurile mele stau de veghe spre a mă chinui.
Mi se pare că mă feresc de săgeţile sarmatice 5
sau îmi întind mîinile spre a fi legate în cătuşele aspre
ca prizonier de război.
I, 2, 59-60. Adesea îmi dore'sc moartea şi tot eu pe dată mă rog să nu mai vină,
ca nu cumva oasele mele să se odihnească pe pămînt sarmatic.
I, 2, 73-94. Căci împăratul nu ştie, deşi un zeu le ştie pe toate,
care este situaţia de aici, în acest loc de la capătul pămîntului. 10
75 Persoana lui divină se ocupă de lucruri mai mari,
iar aceasta este o grijă prea mică pentru sufletul lui ceresc.
El n-are răgaz să intrebe fn ce ţinut se află torni tanii,
un loc ahia cunoscut getului din vecinătate;
nici să ştie ce fac sarmaţii, ce fac cruzii iazigi 15
80 ~i pămîntul tauric 61 închinat zeiţei lui Oreste 52
şi celelalte neamuri care, 'indată ce 1strul a încremenit de ger,
aleargă cu caii lor iuţi pe spinarea tare a apei.
Cei mai mulţi oameni de pe aici nu se sinchisesc de tine,
prea frumoasă Roma, şi nu se tem de armele soldatului ausonic S3. 20
85 Le dau inimă arcurile şi tolbele lor pline cu săgeţi
şi caii lor în stare să suporte curse oricît de lungi,
deprinderea de a îndura indelung setea şi foamea
şi faptul că duşmanul care i-ar urmări nu va găsi apă.
Mînia blindului bărbat nu m-ar fi trimis în acest loc 25
90 dacă l-ar fi cunoscut îndeajuns. '
Lui nu-i place să fie prins de duşman vreun roman
ŞI cu atît mai puţin eu, căruia el mi-a dăruit viaţa,
N-a vrut să ină distrugă cu un simplu semn făcut cu capul, şi putea
s-o facă.
Deci n-are nevoie de geţi pentru împlinirea de~tinului meu. 30
1,2,103-114. Dar tu M, faţă de lacrimile mele, deschide gura şi vorbeşte
judecătorului
atît de blînd - aşa cum l-am simţit şi eu că este.
----::::-----
Il Crime ea de astăzi.
82 Artemis.
03 Italie, roman.
64 Poetul se adresează p,.ietenului său Maximus, un favorit al împăratului August.
 310 OVIDIU
105 Non petito, ut bene sit; sed uti male tutius, utque
exilium saevo distet ab hoste meum:
quamque dedere mihi praesentia numina vitam,
non adimat stricto squalidus ense Getes:
fi denique, si mOl'iar, subeam pacatius arvum,
110 os sa nec a Scythiea nostra premantur humo,
nee male compositos, ut scilicet exsule dignum,
Bistonii cirieres ungula pulset equi:
et ne, sisuperest aliquis post funera sensus,
10 terreat et manes Sarmatis umbra meos.
1, 3, 35-38. Nescio qua natale solum dulcedine cunctos
ducit et inmemores non sinit esse sui.
Qud melius Roma? Seythieo qui~ frigore peius?
Hue tamen ex illa barbarus urbe fugIt.
16 1,},47-60. At, puto, qua fueram ge?~tus, tellure carenti
in tamen humano contlgtt esse loeo.
Orbis in extremi iaeeo desertus harenis,
50 fert ubi perpetuas obruta terra nives.
Non ager hic pomum, non dulces e?ucat herbas,
20 non salices ripas, rob ora monte Vlrent.
Neve fretum laudes terra magis, aequora semper
ventorum rabie solibus orba tument.
55 Quocumque aspicies, campi cultore earentes
vastaque, quae nemo vindicet, arva iac~nt. .
26 Hostis adest dextra laevaque a parte tImendus,
vicinoque metu terret utrumque la~us.
Altera Bistonias pars est sensura sarlssas ;
60 altera Sarmatica spieula missa manu.
I, 4, 31-32. lunctior Haemonia est Ponto, quam Roma sit Histro;
30 et brevius, quam nos, ilIe peregit iter.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 311
105 Nu-i cere un bine; ci, dacă-mi merge rău, să fiu in mai mare
siguranţă şi,
in exil, să-mi fie la adăpost din partea duşmanului
viaţa pe care mi-a dăruit-o divinitatea lui prielnică, iar
nu să mi-o smulgă cu sabia getul cel hidos.
In sfîrşit, cere-i ca, dacă voi muri, oasele să-mi fie îngropate într-un 5
loc mai liniştit,
110 să nu fie apăsate de ţărîna scitică,
iar cenuşa prost îngropată, cum de bună seami se cade unui
surghiunit,
să nu fie călcată de copitele calului bistonian 55
şi nici umbrele sarmaţilor sii. nu îngrozeascii. aici manii mei,
dacă mai supravieţuie~te ceva după moarte.
10
1, 3, 35-38. Nu ştiu de ce pămintul natal ne atrage prin dulceaţa sa
şi nu ne lasi să-I dăm uitării ..
Unde-i mai bine ca la Roma? Ce-i mai riu decit gerul scitic?
Totuşi din acea Romi am fugit încoace ca un barbar.
1, 3, 47 -60. Dar, poate, lipsit de locul în care am fost născut 15
mi-a fost totuşi dat să mă aflu într-un ţinut civilizat?
Nu! Zac părăsit la capAtul lumii într-un loc
50 unde pimîntul r.imîne mereu acoperit de.zăpadl;
aci, pe ogor, nu cresc roade şi nici strugurii cei dulci;
pe rîpe nu inverzesc silcii, nici stejarul pe munte. 20
Iar marea nu-i mai de laudă ca pămîntul;
apele mereu se umflă din pricina vînturilor turbate şi sînt lipsite
de soare.
55 Orişiunde ţi-ai intoarce privirile, vezi cîmpii ne cultivate
şi ogoare Intinse pe care nu le revendică nimeni.
Acolo e duşmanul de care trebuie sll te temi şi din dreapta şi din 25
stînga;
din amîndouă părţile ne îngrozeşte teama de vecini;
dintr-o parte poţi să simţi suliţile bistoniene,
60 din cealaltă lineile sarmatice zvtrlite cu mîna.
1, 4, 31-32. Tesalia e mai aproape de Pont decît Roma de Istru,
Şi el [Iason] a străbătut un drum mai scurt ca al meu. 30
&& Populaţie tracă de la sud de munţii Balcani, menţionată de poet ca nume generic
pentTu tl·aci.
 812 OVIDIU
1, 5, 12. Nec venit ad duros Musa vocata Getas.
1, 5, 49-52. Moris an oblitus contendere discam
50 Sarmaticos arcus, et trahar arte loci?
Hoc quoque me studium prohibent adsumere vues,
5 mensque magis gracili corpore nostra valet.
1, 5, 61-66. Cur ego sollicita poliam mea carmina cura?
An verear, ne non approbet illa Getes?
Forsitan audacter faciam, sed glorior Histrum
ingenio nullum maius habere meo.
10 65 Hoc, ubi vivendum est, satis est, si consequor arvo,
inter inhumanos esse poeta Getas.
1, 5, 71-76. Nec reor hinc istuc nostris iter esse libelIis,
quo Boreas pinna deficiente venit.
Divjdimur caelo; quaeque est procul urbe Quirini,
15 aspicit hirsutos comminus Ursa Getas.
75 Per tantum terrae, tot aquas vix credere possum
indicium studii transiluisse mei.
I, 7, 1-14. Littera pro verbis tibi, Messaline, salutem
quam legis, a saevis attulit usque Getis.
20 Indicat auctorem locus? an, nisi nomine lecto,
haec me N asonem scrib ere verba latet?
5 Ecquis in extrem o positus iacet orbe tuorum,
ne tamen excepto, qui precor esse tuus?
Di procul a cunctis, qui te venerantur amantque,
25 huius notitiam gentis habere velint.
Nos satis est inter glaciem Scythicasque sagittas
10 vivere: si vita est mortis hahenda genus.
Nos premat aut bello tellus, aut frigore caelum,
truxque Getes armis, grandine pungat hiems:
30 nos haheat regio nec porno feta nec uvis,
et cuius nullum cesset ah hoste latus.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 313
1, 5, 12. Cînd chemi muza, ea nu vine la geţii cei sălbatici.
1, 5, 49-52. Sau uitînd de obiceiurile din patria mea, să învăţ a trage
50 cu arcurile sarmatice şi să mă las atras de meşteşugul de aici?
Puterile mele mă opresc să mă indeletnicesc şi cu aceasta,
iar mintea mi·e mai zdravănă decît firavul trup. 5
1,5,61-66. Pentru ce atîta grijă ca să iasă cît mai şlefuite poeziile mele?
Mă pot teme oare că nu le vor aproba geţii?
Poate sînt cam îndrăzneţ, însă mă mîndresc că Istrul
nu are un talent mai mare ca mine.
65 în acest loc, unde trebuie să·mi duc viaţa, este destul dacă nu 10
urmăresc mai mult decît
să fiu poet între aceşti geţi lipsiţi de omenie.
1,5,71-76. Nu cred că scrisul meu poate străbate drumul de aici pînă acolo.
Chiar Boreas ajunge cu aripile frînte.
Întinsul cerului ne desparte; şi departe de cetatea lui Quirinus,
Carul Mare priveşte. de aproape pe geţii pletoşi. 15
75 La aşa de mare distanţă, peste atîtea ape, abia pot crede că
ajunge acolo vestea despre îndeletnicirea mea.
1,7,1-14. Această scrisoare, pe care o citeşti, Messalinus
in locul cuvintelor
58,
mele,
îţi aduce urări de sănătate tocmai de la geţii cei cruzi.
Locul ei nu·ţi arată şi autorul? S·au trebuie să citeşti numele 20
spre a afla că aceste cuvinte sînt scrise de Nasa?
5 Cine dintre ai tăi se află părăsit Ia capătul pămîntului,
afară de mine, care, rogu-te, sînt dintre ai tăi?
Binevoiască zeii să ţină departe pe toţi care te adoră şi te iubesc,
ca să nu cunoască felul acesta de oameni. 25
Este destul că trăiesc eu într-un loc îngheţat şi între săgeţile scitice,
10 dacă trebuie să socotesc viaţă un soi de moarte.
Să mă ucidă doar pe mine, fie pămîntul cu războiul, fie clima cu
frigul;
să năpădească asupra mea geţii cei cruzi cu armele, iar furtunile
cu grindina.
Doar eu să vieţuiesc într-o regiune ce nu-i bogată nici în roade, nici 30
in struguri
şi care din nici o parte să nu aibă linişte de duşman.
" M. Valerius Messalla Messallinus, fiul lui Messalla COl·vinus.
 314 OVIDIU
I, 8, 5-20. Vivimus assiduis expertes pacis in armis,
dura pharetrato hella movente Geta.
Deque tot expulsis sum miles in exule solus:
tuta, neque invideo, cetera turba latet.
() Quoque magis nostros venia dignere libellos,
10 haec in procinctu carmina facta leges.
Stat vetus urbs, ripae vicina binominis Histri,
moenibus et positu vix adeunda loci.
Caspios Aegisos, de se si credimus ipsis,
10 condidit, et proprio nomine dixit opus.
15 Hanc ferus, Odrysiis inopino Marte peremptis,
cepit, et in regem sustulit arma Getes.
Ille memor magni generis, virtute quod auget,
protinus innumero milite cinctus adest.
15 Nec prius abscessit, merita quam caede nocentum
20 se nimis ulciscens, exstitit ipse nocens.
I, 8, 27-28. Ut careo vohis, Scythicas detrusus in oras,
quattuor autumnos Pleias arta facit.
1, 8, 49-62. Pro quibus amissis utinam contingere possit
20 50 hic saltem profugo glaeba colenda mihi !
Ipse ego pendentis, liceat modo, rupe capel1as,
ipse velim baculo pascere nixus oves.
Ipse ego, ne solitis insistant pectora curis,
duc am ruricolas sub iuga curva boves, .
25 55 et discam Getici quae norunt verha iuvenci,
adsuetas illis adiciamque minas.
Ipse manu capulum pressi moderatus aratri
experiar mota spargere semen humo.
Nec dubitem longis purgare ligonibus herbas,
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 315
1,8,5-20. TrAim lipsiţi de pace, în mijlocul armelor,
cAci getul cel cu tolbll stirneşte necontenit războaie grele.
Dintre atiţia surghiuniţi, eu singur sînt un soldat şi un exilat;
Mulţimea celorlalţi se află în siguranţă, totuşi nu-i invidiez.
Şi ca să fii mai îngăduitor faţă de cărţuliile mele,
10 află că poeziile pe care le citeşti le-am scris încins de luptă.
Aproape de ţărmul Istrului cu două nume 67 stă o cetate hătr1nă,
de care cu greu se poate apropia cineva, din cauza întăriturilor şi a
aşezării locului.
Caspianul Aegisos - dacă credem ce spun locuitorii despre ei înşişi -
a Întemeiat acea cetate şi a dat propriul slu nume operei sale. 10
15 Sălbaticul get, după ce a nimicit pe odrisi i8 Într-un război la care
aceştia nu se aşteptau,
a cucerit-o şi a ridicat armele împotriva regelui &9.
Amintindu-şi de măreaţa sa obîrşie, pe care o sporise prin vitejie,
acesta sosi pe dată înconjurat de nenumăraţi soldaţi 80,
nu s-a retras pînă ce n-a omortt pe vinovaţi 15
20 şi, răzbunîndu-se crunt, s-a făcut el însuşi vinovat.
1, S, 27-28. De cînd sînt lipsit de voi, aruncat pe ţărmuri scitice,
Pleiadele 61 rllsărind au făcut să treacă patru toamne.
1,8,49-62. Pentru aceste bunuri pierdutt' 6S ce bine ar fi să pot
50 măcar aici cultiva pămlntul ca exilat! 20
Să-mi fie îngăduit să pasc eu însumi caprele, care se caţără pe stîuci.
Aş dori să păzesc oile, sprijinit pe un toiag.
Spre a nu fi năpădit de grijile obişnuite,
aş mîna eu însumi boii de la plug sub jugurile lor încovoiate,
55 aş învăţa cuvintele cunoscute de boii getici . 25
şi aş adăuga şi îndemnurile cu care sînt ei obişnuiţi.
Ţinînd cu mîna coarnele plugului apăsat pe brazde,
aş încerca să împrăştii eu însumi sămînţa în pămintul răscolit.
N-aş sta la îndoială să cur1l.ţ ierburile cu sapele lungi
17 Istros şi Danubius.
&8 Formal Dobrogea nu fusese încă anexată la imperiu, deşi ţărmul dobrogean se
glisea sub supravegherea unui praefectus orae m'lritirn~ (vezi nota 11), ci făcea parte din statul
clientelar al odrisilor, ceea ce explică prezenţa unor trupe trace, şi nu romane, in anu112 e.n.
as Probabil tînărul Cotys, care moştenise de curind (In anul 12 e.n.) partea dobrogeană
a regatului de la tatlil său Rhoemetalces (e', Ponticele, II, 9, 38 şi Tacit, Anals, II, 6~).
80 Luptele au avut loc în anul 12 6.n., iar cetatea a fost cucerită cu ajutorul romanilor.
Vezi notele 88 şi 91,
Il Constelaţia Cloşca cu puii.
81 Bunurile pe care le avusese poetul in Italia.
 316 OVIDIU
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 317

60 et dare iam sitiens quas bibat hortus, aquas. 60 şi sădau de băut grădinii însetate.
Unde sed hoc nobis, minimum quos intel' et hostem Dar cum să pot cînd între mine şi duşman este
discrimen murus clausaque porta facit? o distanţă atît de mică, un zid şi o poartă închisă?

1, 9, 45- 46. Hoc est, quod possim Geticis tibi mittere ab arV1S: I. 9, 45-46. Aceasta este tot ce-ţi pot trimite de pe ogoarele getice,
5 hoc solum est, istic quod liquet esse meum. numai aceasta mi-e îngăduit să am aici 6S.

1, 10, 31-32. Non epulis oneror: quarum si tangar amore, 1, 10, 31-32. Nu sînt îngreuiat de ospeţe; chiar dacă aş avea pasiunea lor,
est tamen in Geticis copia nulla locis. n-aş găsi nicăieri in ţinuturile getice belşug de mîncare.

1, 10, 35. Unda locusque nocent ... I, 10, 35. Apa şi locurile de aici îmi fac rău ...

II, 1, 3. N-am crezut că poate exista un lucru dulce pentru mine în regiunea
II, 1, 3. Nil fore dulce mihi Scythica reglOne putavi.
sciţilor.

10 II, 1, 19-20. Gratia, Fama, tibi, per quam spectato triumphi II, 1, 19-20. Datorită ţie, Faimă, eu, care trăiesc în mijlocul geţilor care 10
Incluso mediis est mihi pompa Getis. mă inconjoară,
am putut vedea alaiul triumfului ".
II, 1,63-66. Hunc quoque carminibus rcfcram fortasse triumphum,
sufficiet nostris si modo vita malis; II, 1, 63-66. Voi slăvi in poeziile mele şi acest triumf,
65 imbuero Scythicas si non prius ipse sagittas, dacă voi supravieţui nenorocirilor j
15 abstuleritque ferox hoc caput ense Getes. 65 dacă nu voi înroşi mai întîi cu sîngele meu săgeţile scitice
şi un get sălbatic nu-mi va tăia capul cu sabia. 15
II, 2, 1-4. IlIe domus vestrae primis venerator ah annis,
pulsus ad Euxini Naso sinistra freti, II, 2, 1-4. Cel care din primii săi ani a venerat famiiia voastră,
mittit ab indomitis hanc, Messaline, salutem, Naso cel izgonit pe ţărmul stîng al Pontului Euxin,
quam solitus praesens est tibi ferre, Getis.. îţi trimite, o Messalinus, de la geţii cei nesupuşi, acest salut,
pe care obişnuia' să ţi-l prezinte în persoană.
20 II, 2, 67-68. Exiguam ne me praedam sinat esse Getarum,
detque solum miserae mite, precare, fugae. II, 2, 67-68. Roagă-l să nu îngăduie să fiu o pradă uşoară a geţilor 20
şi să-mi dea un pămînt mai blînd pentru exilul meu nenorocit.
II, 2, 93 - 96. Feliees, quibus o! licuit spectare triumphos
et ducis ore deos aequipcrante frui. II, 2, 93-96. Fericiţi cei care au putut să asiste la triumfuri
95 At mihi Sauromatae pro Caesaris ore videndi şi au avut bucuria să vadă un comandant de-o seamă cu zeii.

25 terraque pacis inops undaque iuneta geIu. 95 Dar eu, în loc de chipullmpăratului, sînt silit să văd sarmaţi,
un pllmînt lipsit de linişte şi ape îngheţate. 25
II, 2, 111-112. Mite, sed iratum merito mihi, numen adora,
II, 2, 111-112. Roagă zeitatea bIindă, dar pe drept mîniată pe mine,
e-ximat ut Scythici me feritate' loci.
să mă scoată din acest loc sălbatic al sciţilor.

63 Durere, suferinţă, plictiseală.

U Triumlullui Tiberiu din anul 13 e.n., lmpotl'i\'a panonilor şi a dalmaţilor.
 ,lI8 OVIDIU
II, 4, 1. Accipe conloquium gelido Nasonis ab Histro ...
II, 5, 9 Missaque ab Euxino Iegeres cum carmma Ponto ...
II, 6, 1-2. Carmine Graecinum, qui praesens voce solebat,
tristis ab Euxinis Naso salutat aquis.
6 II, 7, 1-2. Esse salutatum vuIt te mea littera primum
a male pacatis, Attice, missa Getis.
II, 7, 31-32. Nulla Getis tot o gens est truculentior orbe:
sed tamen hi nostris ingemuere malis.
11,7,63-74. Mitius exilium faciunt loca: tristior ista
10 terra sub ambobus non iacet uHa polis.
65 Est aliquid, patriis vicinum finibus esse:
ultima me tellus, ultimus orbis habet.
Praestat et exulibus pacem tua laurea, Caesar:
pontica finitimo terra sub hoste iacet.
16 Tempus in agrorum cuItu consumere dulce est:
70 non patitur verti barbarus hostis humum.
Temperie caeli corpusque animusqu& iuvantur:
frigore perpetuo Sarmatis ora riget.
Est in aqua dulci non invidios a voluptas:
20 aequoreo bibitur cum sale mixta palus.
II, 9, 1-6. Regia progenies, cui nobilitatis origo
nomen in Eumolpi pervenit usque, Coty!
Fama loquax vestras si iam pervenit ad aures,
me tibi finitimi parte iacere soli:
26 5 supplicis exaudi, iuvenum mitissime, vocem,
quamque potes, profugo - nam potes - adfer opem.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 319
II, 4, 1. Primeşte o convorbire cu Naso de la Istrul cel îngheţat...
II, 5, 9. . .. Cind vei citi poeziile trimise din Pontu} Euxin .•.
II, 6, 1-2. Cu o poezie îl salută pe Graecinus cel care obişnuia să·l intimpine
85
în persoană,
Naso cel trist de la apele [Pontului] Euxin.
II, 7, 1-2. Scrisoarea mea, o Atticus 66, trimisă de la geţii care n-au fost supuşi 6
pe deplin,
vrea mai intii să te salute.
II, 7, 31-32. Nu este în toată lumea un neam mai sălbatic decît geţii;
totuşi şi ei au pUns de suferinţele mele.
II, 7, 63-74. Locul face ca exilul să fie mai blînd; nu există ţinut
mai trist decit acesta sub cei doi poli. 10
65 Este lucru preţios sA fii aproape de hotarele p1i.rinteşti,
dar eu stau la cap1i.tul pămîntului, la capll.tullumiL
Laurul t1i.u, o cezar, asigură pacea unor exilaţi,
dar ţinutul pontic stă sub ameninţarea du~manilor, care sînt foarte
aproape.
Este plăcut s1i.-ţi petreci timpul cu agricJlltura, 15
70 dar aici duşmanul barbar nu-ţi îngăduie să lucrezi pămîntul.
Trupul şi sufletul !!e bucură de un climat temperat,
dar ţărmul sarmatic suferă de frig neîntrerupt.
Apa dulce ne dă o plăcere prea mică pentru a fi de invidiat,
dar aici se bea apă din mlaştină, amestecată cu sarea m1i.rii. 20
II, 9, 1-6. Urmaş de viţă regeasc1i., a cărei origine nobilă
merge pină la numele lui Eumolp 67, Cotys,
dacă a ajuns la urechile tale vestea, care
să-ţi spună că eu mă aflu tntr-unţinut vecin cu tine,
5 o, tu, cel mai blînd dintre tineri ascultă glasul 25
celui ce te roagă şi dă ajutor unui surghiunit, cît poţi,
căci eşti puternic.
II C. Pomponius Graecinus, protector şi prieten al poetului, a fost cOlUiul suffectUl în
anul 16 a.n.
IS Un prieten al poetului.
ef Vezi Strabon, nota 97.
 320 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 321

II, 9, 37-38. Tu quoque fac profugo prosint tua castra iacenti, II, 9, 37-38. Fă şi tu să fie de folos unui surghiunit neputincios taberele tale,
o Coty, progenies digna parente tuo. o Cotys 68, urmaş demn de părintele tău.

II, 9, 51-54. Carmina tcstantur; quae, si tua nomina demas, II, 9, 51-54. Poeziile tale sînt o dovadă; dacă ai îndepărta de pe ele numele tău,
Threicium iuvenem composuisse negem. aş spune că nu le-a compus un tînăr trac.
5 Neve sub hoc tractu vates foret unicus Orpheus, în acest ţinut Orfeu nu mai este singurul poet, 5
Bistonis ingenuo terra superba tuo est. iar ţara bistoniană este mîndră de talentul tău.

II, 9. 65-68. Ad vatem vates orantia bracchia tendo, II, 9, 65-68. Întind braţele rugătoare către tine, ca poet către poet:
terra sit exilis ut tua fida meis. ţara ta să fie prielnică exilului meu.
Non ego caede nocens in Ponti litora veni, N-am venit pe ţărmurile Pontului vinovat de omor,
10 mixtave sunt nostra dira venena manu. iar mîinile mele nu au amestecat otrăvuri nimicitoare. 10

II, 9, 79-80. Hac quoni~m careo, tua nunc VIClllla praestet, II, 9, 79-80. Deoarece sînt lipsit de ea 69, vecinătatea ta să facă în aşa fel,
mVlso posslm tutus ut esse loco. încît să pot fi in siguranţă în locul acesta pe care-l urăsc.

II, 10, 30. Eheu, quam dispar est locus illis Getis. II, 10, 30. Din păcate cît de mult se deosebeşte locul acela 70 de ţara geţilor.

II, 10, 49-50. Hic es, et ignoras, et ades celeberrimus absens j II, 10, 49-50. Eşti 71 aici fără ca s-o ştii şi
de multe ori te afli aici, tu care
15 Inque Getas media visus ab urbe venis. esti absent,
Am impresia că tu vii din mijlocul oraşului la geţii de aICI. 15
III, 1, 1-30. Aequor Iasonio pulsatum remige primum,
quaeque nec hoste fero nec nive, terra, cares, III, 1.1-30. Mare, lovită întîia oară de visla lui Iason,
ecquod erit tempus, quo vos ego Naso relinquam, şi tu, pămînt, care uu duci lips1l. nici de duşmani cruzi nici de zăpadă,
in minus hostili iussus abesse loco? veni-va oare timpul cînd eu, Naso, să vă părăsesc,
20 5 An mihi barbaria vivendum semper in ista, primind porunca să locuiesc departe de aici, într-un loc mai puţin
inque Tomitana cond ar oportet humo? . duşmănos?
Pace tua, si pax uHa est tua, Pontica tellus, 5 Sau va trebui s1l. trăiesc mereu în această
lume barbară 20
finitimus rapid o quam terit ho'stis equo; şi să fiu înmormîntat în pămîntul tomitan?
pace tua dixisse vclim: tu pessima duro In bună înţelegere şi pace cu tine, pămînt pontic, dacă tu ai
25 10 pars es in exilio, tu maIa nostra gravas. vreodată pace,
căci pe tine duşmanul vecin te calcă neîncetat cu calul lui iute,
fără supărare, aş vrea să-ţi spun: « Tu eşti partea cea mai rea
10 în viaţa-mi aspr1l. de exilat; tu-mi îngreuiezi nenorocirea. 25

as Vezi nota 59, Pentru raporturile tînărului rege cu cetatea eaUatis vezi inscripţiile
publicate de Th. Sauciuc-Săveanu in ~ Daciu, 1 (1924), p. 139, cu observaţiile lui Pârvan,
ibidem, p. 363, şi in «Dacia *, N. S., II (195B), p. 207 .
• 9 De patrie,
70 Sicilia, pe care poetul o vizitase odinioară in tovărăşia prietenului căruia ii este
adresată scrisoarea.
71 In mintea ~i in inima poetului.

21- e. 1414
 822 OVIDIU
Tu oJleque veI' sentis cinctum florente corona,
tu nequc messorum corpora nuda vides,
nec tibi pampineas autumnus porrigit uvas:
cuncta sed inmodicum tempora frigus habent.
15 Tu glacie freta vincta tenes, et in aequore piscis
inc1usus tecta saepe natavit aqua.
Nec tibi sunt fontes, laticis nisi paene marlm,
qui potus dubium sistat alatne sitim.
Rara, neque haec felix, in apertis eminet_arvis
10 20 arbor, et in terra est altera forma maris.
Non avis obloquitur (nisi silvis siqua remotis
acquorcas rauco gutturc potat aquas).
Tristia per vacuos horrent absinthia campos,
conveniensque suo messis amara loco.
15 25 Adde metus, et quod murus pulsatur ab hoste,
tinctaque mortifera tabe sagitta madet;
quod procul haec regio est et ab omni devia cursu,
nec pede quo quisquam nec rate tutus eat.
Non igitur mirum, finem quaerentibus horum
20 30 altera si nohis usque ro gatul' humus.
III, 2,37-48. Hic quoque Savromatae iam vos novere Getaeque.
Et tales animos barbara turba probat.
Cumque ego de vestra nuper probitate referrem-
40 nam didici Getice Sarmatice ~uc loqui-
25 forte senex quidam, coetu cum staret in illo,
reddidit ad nostros talia verba sonos:
"Nos quoque amicitiae nomen, bone, novimus, hospcs,
quos procui a vobis Pontus et Hister habet.
45 Est 10cus in Scythia, Tauros dixere priorcs,
80 qui Getica longe non· ita distat humo.
Hac ego sum terra - pa triae nec paenitct - ortus:
consortem Phoehi gens colit illa deam".
lII, 2, 97-102. Fabula narrata est postquam vulgaris ah illo,
laudarunt omnes facta piamque fidem.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 323
Tu nu simţi primăvara încinsă cu coroană de flori,
tu nu vezi trupuri goale de secerători,
toamna nu-ţi oferă strugurii viţei de vie,
şi în toate anotimpurile te stăpîneşte acelaşi frig cumplit.
15 Tu ţii apele încătuşate din pricina gheţii, iar peştele 5
înoată în mare închis de Ull acoperiş de apă.
N-ai izvoare cu apă de băut; cele care sînt au apă aproape
asemănătoare cu cea a mării 72;
Nu ştii dacă îţi potolesc setea sau ţi-o aprind.
Rar se inalţă pe deschisele cîmpii vreun pom
20 şi nici acesta roditor; iar pămîntul este aici o altă fală a mării. 10
Nu auzi ciripind nici o pasăre decît doar dacă unele, părăsind pădurile,
beau cu gîtlejul lor răguşit apă din mare.
Cîmpiile goale sînt acoperite de tristul pelin;
seceriş amar potrivit cu astfel de loc.
25 Adaugll. teama şi faptul că zidul e izbit de duşman 15
şi săgeata lui c umedă, unsă cu otravă aducătoare de moarte;
adaugă faptul că acest ţinut este îndepărtat şi în afara oricărui drum;
nu-i sigur nici pentru cel care vine cu piciorul, nici pentru cel ce
merge cu corabia.
Aşadar nu-i de mirare că rog mereu un sfîrşit pentru
30 aceste nenorociri şi alt pll.mînt de surghiun. 20
III, 2,37 -48. Aici vă 73 cunosc acum ~armaţii şi geţii,
iar gloata lor barbară aprobă o astfel de atitudine.
Cînd, odată, le vorbeam despre cinstea voastră,
40 căci am învăţat să vorbesc limba geti că şi sarmatică,
un bătrîn, care întîmplător se afla în acea adunare, 25.
răspunse vorbelor mele astfel:
«Şi noi, bunule oaspe, cunoaştem numele prieteniei,
noi, care locuim departe de voi, la Pont şi la Istru.
45 Este un ţinut în Sciţia - strămoşii l-au numit Taurida -
care nu-i aşa departe de pămîntul getic. 30
fn acea ţară m-am născut eu şi nu mi·e ruşine de patria mea.
Oamenii de acolo acloră ca zeiţă pe sora 74 lui Febus ».
III, 2,97 -102. După ce cunoscuta legendă (a zeiţei) a fost povestită de acel bătrîn,
toţi au lăudat faptele şi pioasa lor credinţă.
,~ ef. supra II, 7, 73-74.
'3 Pe prietenii lui Ovidiu, care n-au uilat de el.
,. Zeiţa Artemis.
 324 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 325

Scilicct hac etiam, qua nulla ferocior ora est, De bună seamă chiar pe acest ţărm, decît care altul mai sălbatic nu-i,
100 nomen amicitiae barbara corda movet. 100 numele prieteniei mişcă inimile barbarilor.

Quid facere Ausonia gen iti debetis in Urbe, Ce trebuie să faceţi voi, cei născuţi în cetatea ausonică,
dacă astfel de fapte îmblînzesc pe geţii sălbatici?
cum tangunt diros talia faeta Getas?

6 III, 3, 25-26. Hue qlloque venisti, pax est ubi tempore nullo, III, 3, 25-26. Şi aici ai venit, unde niciodată nu-i pace, 5
ct coit astl'ictis barbarus Hi.ster aquis? iar Istrul barbar îşi încheagă apele înţepenite de ger?

. Tomitana. .. ab urbe ... III, 4, 2 '" Din cetatea tomitană ...

III, 4, 2.
111,4,91-92. Ncc mea verba legis, qui sum summotus ad Histrulll, III, 4, 91-92. Tu nu citeşti cuvintele mele, eu care sînt surghiunit la Istru,
non bene pacatis flumina pota Getis. fluviu din care heau geţii cei nesupuşi pe deplin.

10 III, 5, 1-6. Quam legis, unde tibi mittatur epistula, quaeris? III, 5, 1-6. Intrebi de unde îţi trimit scrisoa;ea pe care o citeşti? 10
Hinc, ubi caeruleis iungitur Histcr aquis. De aici de unde Istrul se uneşte cu apele albastre ale mării.
Ut regio dicta est, SUCCUl'rere debet et auctor, Indată ce ţi s-a spus numele ţinutului, trebuie să-ţi vină în minte
şi cel ce a scrIs-o:
laesus ab ingeni<l Naso poeta suo.
5 Qui tibi, quam mallet praesens affel'e salutem, e poetul Naso, care suferă din pricina talentului său;
15 mittit ab hirsutis, Maxir:::e Cotta, Getis. 5 salutarea, pe care ar fi preferat să ţi-o aducă el însuşi,
ţi-o trimite, o Maximus Cotta 75, de la zbîrliţii geţi. 15
111,5,27 -28. Quem quoniam fatum vobis patriaque- relictis
II 1, 5, 27-28. Deoarece soarta a vrut să trăiesc departe de voi şi de pa tria mea,
intel' inhumanos maluit esse Getas ...
printre geţii barbari ...
III, 5, 45. Ipse quidcm Getico peream violat LIS ab arcll ...
III, 5, 45. Iar eu să pier străpuns de un arc getic ...
III, 5, 56 ... a Styge nec longe Pontica distat humus.
III, 5, 56 .... pămîntul pontic nu se află departe de Stix 76.

20 III, 6, 2. Mittit ab Euxinis hoc breve carmen aquis. III, 6, 2. EI trimite această scurtă poezie de la apele [Pontului) Euxin. 20

III, 7, 19. Venimus in Getieos fines. Moriamur in illis ! III, 7, 19. Am venit pe meleagurile getice. Să mor acolo!

111,7,29-30. Cur ego conccpi Scythicis me posse curere III, 7, 29-30. Cum mi-am in~hipuit eu că voi putea fi scutit
finibus et terra prosperiore frui? de ţinuturile scitice şi mă voi bucura de un loc mai prielnic?

III, 7, 40. Fortiter Euxinis immoriemur aqui~. III, 7, 40. Voi muri cu curaj pe ţărmul apelor Euxinului.

,76 <:?ratorul şi poetul Cotta Maximus, prieten intim al poetului, era fiul mai mÎ(J al
celebrulUi M. ValcrlUs MessalJa Corvinus.
• 76 Est~ a~roape d~ infern. In acest vers, ca şi in alte numeroase pasaje, poetul, (Jare
sItuează regIUnIle pontlCe la capătul pămlntului, caută să Înduioşeze pe cititorii săi de la
Roma, şi mai ales pe impăratul August.
 326 OVIDIU
III, 8, 1-22. Quae tibi, quaerebam, mcmo;"em testantia curam
dona Tomitanus mittere posset ager.
Dignus es argento, fulvo quoque dignior auro:
sed te, cum donas, ista iuvare solent.
fi 5 Nec tamen, haec loca sunt uHo pretiosa metallo;
hostis ab agricola vix sinit illa fodi.
Purpura saepe tuos fulgens praetexit amic tus.
Sed non Sarmatico tingitur illa mari.
Vellera dura ferunt pecudes et Palladis uti
10 10 arte Tomitanae non didicere nurus.
Femina pro lana Cerialia munera frangit,
suppositoque gravem vertice portat aquam.
Non hic pampineis amicitur vitibus ulmus,
nulla pl'emunt ramas pondere poma suo.
16 15 Tristia deformes pariunt absinthia campi,
terraque de fructll quam sit amara, docet.
Nil igitur tota Ponti regione sinistri,
quod mea scdulitas mittere posset, erat.
Clansa tamen misi Scythica tihi tela pharetra:
·20 20 hoste precor fiant illa cruentatuo.
Hos habet haec calamos, hos haec habet Ora libellos.
Haec viget in nostI'is, Maxime, Musa locis !
III, 9, 3 -4. Nil, nisi, me, tcrra fruar ut propiore, rogare,
Et, quam sim denso cinctus ab hoste, queri.
26 III, 9, 31-32. Vixque mihi videor, faciam qllod carmina, sanus,
inque feris curem corrigcrc illa Gctis!
III, 9, 37-38. Quid, nisi de vitio scribam regionis amarae,
utque loco moriar commodiore, precer?
IV, 2, 1-2. Quod legis, o vates magnorum maXIme regum,
30 venit ah intonsis usqlle, Severe, Getis.
ISVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 327
III, 8,1-22. Mă întreb am ce dar ar putea să-ţi trimită glia tomitană,
spre a-ţi dovedi grija mea stăruitoare pentru tine.
Argintul e vrednic de tine, iar aurul galben este şi mai vrednic;
dar ţie îţi place să dăruieşti aceste metale altor persoane.
5 De altfel aceste locuri n-au nici un metal de preţ; 5
duşmanul abia dă răgaz agricultorului să sape pămîntul.
Purpura strălucitoare deseori tiveşte îmbrăcămintea ta;
dar ea nu-şi capătă culoarea tn marea sarmatică 77.
Oile au aici lîna aspră, iar arta zeiţei Pallas 78
10 femeile tomitane n-au învăţat s-o folosească. 10
Femeia nu lucrează lina, ci pisează darurile 79 [zeiţei] Ceres
şi pe vîrful capului duce urcioare grele cu apă.
Aici viţa de vie nu se împleteşte pe ulm
şi ramurile pomilor nu sînt îngreuiate de roade.
15 Cîmpiile sînt urite şi nu produc decit tristul pelin. 15
Prin rodul său arată pămîntul cit e de amar.
Nu există, aşadar, nimic în tot ţinutul Pontului Sting
ce-aş putea să-ţi trimit, oricit m-aş strădui.
Ţi-am trimis totuşi săgeţi închise într-o tolbă.
20 şi mă rog să se înroşească cu sîngele duşmanuiui tau. 20
Acest ţărm are astfel de condeie, are astfel de cărţi.
Aceasta e muza, o Maximus 80, care are trecere aici, în aceste locuri!
III, 9, 3-4. Eu nu fac altceva decît să mă rog pentru un loc mai prielnic
şi să mă plîng de mulţimea duşmanilor care mă înconjoarâ.
III, 9, 31-32. Abia mi se pare că sînt întreg Ia minte, deoarece scriu poezii 25
şi am grijă să le corectez în mijlocul geţilor sălbatici.
III, 9, 37-38. Ce să scriu decît despre neajunsurile acestui ţinut amar?
Ce să mă' rog decit să mor într-un ţinut mai plăcut?
IV, 2, 1-2. Ceea ce citeşti, o, cel mai mare poet dintre regii cei mari,
vine, o Severus 81, de la geţii cei netunşi. 30
. •• Sc.oica din care se scoate vopseaua de purpură nu se află in Marea Neagră. De
reţmut epltetu] ~ sarmatic *. pe care il intîlnim numai la Ovidiu (ef. Ponticele IV 10 38)
.8 După legendă. zeiţa Atena i-a învăţat pe oameni meşteşugurile. • • • .
,. Cerealele.
80 MaximuB era unul dintre favoritii împăratului August şi Ovidiu spera să fie
ajutat de el.
81 Poetul Cornelius Severus.
 328 OVIDIU
IV, 2, 21-22. Siquis in hac ipsum terra posuisset Homerum,
esset, crede mihi, factus et ille Getes.
IV, 2, 37-38. Hic mea eui recitem nisi flavis scripta Corallis
. gentes barbarus Histel' habet?
quasque alIas
5 IV, 3, 51-52. "Litus ad Euxinum", siquis mihi diceret, "ibis,
et metues ar eu ne feri are Getae" ...
IV, 4, 7-8. Ecce domo patriaque carens oculisque meorum,
naufragus in Getici litoris actus aquas ...
IV, 4, 22. asperitas huius iniqua loci ...
10 IV, 6, 5. In Scythia nobis quinquennis Olympias acta est.
IV, 6, 45-46. Et prius, heu nobis nimium conterminus Hister
in caput Euxino de mare vertet iter.
IV, 7,1-30. Missus es Euxinas quoniam, Vestalis, ad undas,
ut positis reddas iura sub axe locis,
15 aspicis en praesens, quali iaceamus in arvo,
nec me testis eris falsa solere queri.
5 Accedat voci per te non irrita nostrae,
alpinis regibus iuvenis orte, fides.
Ipse vides certe glacie concrescere Pontum,
20 ipse vides rigido stantia vina gelu i
ipse vides, onerata ferox ut ducat Iazyx
10 per medias Histri plaustra bubulcus aquas.
Aspicis et mitti sub adunco toxica ferro,
et telum causas mortis habere duas.
25 Atque utinam pars haec tantum spectata fuisset,
non etiam proprio cognita Marte tibi!.
15 Tendisti ad primum per densa pericula pilum,
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMl~IEI 329
IV, 2, 21-22. Dacă cineva l-ar fi aruncat în această ţară pe Homer însuşi,
crede-mă, şi el ar fi devenit get.
IV, 2, 37-38. Cui aş putea citi aici scrierile mele decît coralilor 82
' blonzi şi celorlalte triburi pe care le are Istrul cel barbar?
IV, 3, 51-52. Dacll. mi-ar fi spus cineva: «Vei merge pe ţărmul [Pontului] 5
Euxin
şi te vei teme să nu fii lovit de arcul uni get » 83 •••
IV, 4, 7-8. Iată-mă lipsit de casă, de patrie şi de privirile rudelor mele,
un naufragiat adus in apele ţărmului getic ...
IV, 4, 22. Asprimea nedreaptă a acestui ţinut ...
IV, 6, 5. în Sciţia am petrecut cei cinci ani ai unei olimpiade ... 10
IV, 6, 45-46. Mai de grabă Istrul, care din păcate este prea aproape de mine,
işi va schimba cursul de la Marea Euxină spre izvoare 8'.
IV, 7, 1-30. Fiindcă ai fost trimis, o Vestalis 85, către apele Euxinului,
ca sll. imparţi dreptate 86 în locuri aşezate la pol,
iată tu însuţi vezi pe ce fel de pămlnt trăiesc 15
şi îmi vei fi martor că eu nu am obiceiul să mă plîng degeaba.
5 Tinere născut din regi alpini, chezăşia ta
8l1. se alăture cu folos vorbelor mele.
Tu însuţi vezi în mod neîndoios că marea s-a prefăcut în gheaţll.;
tu insuţi vezi că vinurile stau nemişcate din pricina gerului care le-a 20
îngheţat.
Tu însuţi vezi cum sll.lbaticul căruţaş iazig mînă
10 carele încărcate prin mijlocul apelor Istrului.
Vezi otrava care este trimisă pe fierul încovoiat
şi cll. arma are doull. posibilităţi să te omoare.
0, dacă tu n-ai fi decît un simplu spectator în faţa acestora 25
şi nu le-ai fi cunoscut, luînd tu însuţi parte la luptă!
15 Doar după multe primejdii se ajunge Ia rangul întîi 87,
81Probabil o populaţie tracică (vezi Vulpe, Dobroudja, p. 85).
83«Nu J-aş fi crezut~. .
B4 Decît sA-şi uite poetul prietenii.'
86 Despre acest personaj vezi RE, VIII A" col. 1776-8.
88 ln calitate de G praefectus orae maritimae~.
87 Gradul de centurion de rangul întîi, pe care Vestalis l-a ocupat poate în legiuDP.a
IV Scythica, vezi RE, XII, col. 1557.
 330 OVIDIU
contigit e:x merito qui tibi nuper honos.
Sit licet hic titulus plenis tibi fructibus increns
ipsa tamen virtus ordine maior erit.
" ,
Non negat hoc Hister, cuius tua dextera quondam
5 20 puniceam Getico sanguine fecit aquam.
Non negat Aegisos, quae te subeul1te recepta
sensit in ingenio nil opis esse loci.
Nam, dubium, positu melius defensa manune,
urbs erat in summo nubibus aequa iugo.
10 25 Sithonio regi ferus interceperat illam
hostis et ereptas victor habebat opes;
donec fIuminea devecta Vitellius, unda
intulit, exposito milite, signa Getis.
At tibi, progenies alti fortissima Dauni,
15 30 venit in adversos impetus irc viros.
IV, 7, 47 Ense tuo factos calcabas victor acervos,
impositoque Getes sub pede multus erat.
Pugnat ud exemplum primi minor ordine pili,
50 multaque fert miles vulnera, multa facit.
20
.
Sed tantum vil,tus alios tua praetel'it omnes ,
ante Cltos qllantum Pegasus ibat equos.
Vincitul' Aegisos, testataqlle templls in omne
sunt tua, Vestalis, carmine faeta meo.
IV, 8, 83-86. Litora pellitis nimium subiecta Corallis
25 nt tandem saevos effugiamqlle Getas:
85 clausaque si miscro patria est, ut ponar in iUo,
qlli minus Ausonia distet ab Urbe, loco ...
IV, 9, 1-2. Unde licet, non unde iuvat, Graecine, salutem
mittit ab Euxinis ha ne tibi Naso vadis.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMt;o;IEI 331
iar cinstea obţinută de tine acum de curînd este meritată.
Cu toate că acest mare titlu îţi aduce nlulte foloase, .
valoarea ta întrece titlul.
Istrul nu tăgăduieşte că nu eşti viteaz şi că odinioară mîna ta dreaptă
20 nu a înroşit apa cu sîngele getic. 5
Nici cetatea Aegisos nu neagă aceasta; cucerită 88 de îndată ce ai
sosit tu,
a priceput că nu i-a fost de nici un folos aşezarea ei prielnică.
Căci nu ştia dacă e mai bine apărată de poziţia ei sau de ostaşi;
cetatea era pe vîrful unei culmi deopotrivă cu norii.
25 Un duşman sălbatic o cucerise de la regele sitonilor 89 10
şi, învingător, stlipînise bogăţiile cucerite,
pînă ce Vitellius 90, aducînd trupe pe apa fluviului,
după ce le-a debarcat, a purtat război contra geţilor.
Iar tu, urmaş viteaz al bătdnului Daunus 81,
30 ai pornit năvalnic la atac împotriva forţelor duşmane. 15
IV, 7, 47. Tu călcai învingător peste grămezile de cadavre făcute de sabia ta
şi
erau mulţi geţi sub picioarele tale.
Centurionul de al doilea rang lupta ca şi cel dintîi,
50 iar soldatul primea şi pricinuia multe răni.
Dar vitejia ta îi întrecea pe toţi, aşa 20
precum pegasul întrecea caii cei iuţi.
Aegisos a fost înfrîntă, iar poezia mea este o mărturie pe veci,
o Vestalis, a faptelor tale.
IV, 8,83-86. Ca să scap în sflrşit de ţărmurile prea apropiate de coralii
îmbrăcaţi în plel
şi de geţii cei cruzi; 25
85 iar dacă patria îmi este interzisă mie, nenorocitul, atunci
să fiu pus intr-un loc mai apropiat de cetatea ausonică ...
IV, 9, 1-2, De unde îi este îngăduit, nu de unde îi place, Graecinus 92,
îţi trimite Naso un salut de pe ţărmurile joase ale Euxinului.
as tn anul 12 e.n. Vezi nota 60.
89 De fapt Cutys, regele odrisilor. .
90 Unchiul viitorului împărat a sosit cu o legiune din Mocsia şi a folosit !Iota romană
pe Dunăre.
Il Vestalis era probabil nepotul acestui l'ege din Alpi. CI. supra vel"Sul 5.
91 V e~i nota 65.
 332 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 333

IV, 9,75-108. Praefuit his, Graeeine, loeis modo Flaecus; et i!I1) IV, 9, 75-108. Graecinus, în aceste locuri a fost comandant de curînd Flaccus 93
ripa ferox Histri sub duce tuta fuit. şi sub conducerea lui sălbaticul ţărm al Istrului s-a aflat tn siguranţă".
Hie tenuit Mysas gentes in pace fideli: El a menţinut populaţiile din Misia 95 Într-o pace care a fost respectată.
hic arcu fisos terruit ense Getas. Cu sabia a îngrozit pe geţii încrezători în arcul lor.
5 Hic raptam Trosmin celeri virtute recepit, A recucerit iute prin vitejia lui cetatea Troesmis, 5
80 infecitque fero sanguine Danuvium. 80 care fusese luată, şi a înroşit Dunărea cu sîngele oamenilor sălbatici.
Quaere loci faeiem Scythicique incommoda caeli, Intreabă·l de înfăţişarea locului şi de neajunsurile climei scitice;
et quam vicino terrear hoste, roga: cere-i să·ţi spună cît sînt de îngrozit de vecinul duşman;
sintne litae, tenues serpentis felle sagittae, să·ţi spună el dacă săgeţile lor uşoare nu sînt unse cu otravă de şarpe
10 fiat an humanum victima dira caput: sau dacă aici nu se săvîrşesc crude jertfe omeneşti j 10
85 mentiar, an coeat dura tus frigore Pontus, 85 dacă mint eu şi nu-i adevărat că Pontul stă încremenit de frig
et teneat glacies iugera multa freti. şi gheaţa se întinde în mare pe multe iugăre.
Haec ubi narrarit, quae sit mea fama, require, După ce va fi povestit despre acestea, întreabă care e renumele meu j
quoque modo peragam tempora dura, l'oga. cere să·ţi spună tn ce chip îmi petrec aici vremea apăsătoare.
15 Non sumus hie odio, nec scilicet esse meremur, Nu mă urăşte lumea de aici şi desigur nu ar avea pentru ce. 15
90 nec cum fort una mens quoque versa mea est. 90 O dată cu soarta nu mi·am schimbat şi sufletul.
Illa quies animi, quam tu laudare soIebas, Am aceeaşi fire liniştită pe care tu obişnuiai să o lauzi;
ille vetus solito perstat in ore pudol'. pe faţa mea, ca de obicei, stăruie aceeaşi veche sfială.
[Sic ego sum longe, sic hic, ubi barbarus hostis, [Astfel de multă vreme şi în acest loc, unde barbarul duşman
20 ut fera plus valeant legibus arma, facit,] face să aibă mai multă putere armele decît legileJ, 20
95 Rem queat ut nullam tot iam, Graecine, per ann05- 95 eu trăiesc în aşa fel încît nimeni, nici bărbat, nici femeie, nici copil,
femina de nobis virve puerve queri. nu s-ar putea plînge în această vrcme de mine în nici o privinţă,
Hoc facit, ut misero faveant adsintque Tomitac;: Graecinus.
haeG quoniam teBus testificanda mihi est. Aceasta face ca tomitanii să fie binevoitori faţă de un nenorocit şi
25 Illi me, quia velle vident, discedere mal unt; să-mi fie de ajutor,
100 respectu cupiunt hie tamen esse sui. fiindcă eu trebuie să dau mărturii despre acest ţinut.
Nec mihi credideris: extant decreta, quibus nos Ei zic că ar fi mai bine să plec, fiindcă văd că eu vreau aceasta, 25
laudat et inmunes publica eera facit. 100 dar, pentru interesul lor, ei doresc să rămîn aici.
Conveniens miseris et quamquam gloria non sit,. Poţi să nu mă crezi: există decrete în care
30 proxima dant nobis oppida munus idem. sînt lăudat şi e o tăbliţă de ceară care mă scuteşte de sarcini.
Pentru un nenorocit o astfel de glorie nu-i potrivită,
chiar dacă şi cetăţile vecine 86 îmi acordă un privilegiu asemănător. 30
D3 L. Pomponius Flaccu., frate cu Graecinus (vezi nota 65), a fost «prefect al ţărmului
mării », calitate în care a recucerit cetatea Troesmis in anul 15 e.n.
D' La aceasta a contribuit desigur ~i crearea provinciei Moesia - la începutul domniei
lui Tiberiu (cf. Apian, lli,.ia, 30) - de care va depinde' prefectul ţărmului mării ", chial'
dacă interiorul Dobrogei rămîne în statul clientelar al odrisilor. Vezi Pippidi, Cont,.i-
buţii, p. 194.
ta De fapt Moesia. Adesea intilnim grafia !lty.ia penLru lHoesia, chiar atunci CÎnd
nu se face confuzia, ca în cazul de fată. Cele două forme asemănătoare se confundă uneori
numai grafic, iar alteori, mai ales la autorii tirzii, şi ca noţiune (ef. Pliniu cel Bătrîn, V, 125).
86 Poate că între acestea s-a numărat şi Callatis, cum crede Th. Sauciuc-Săveanu,
Aris/on, Aristons SoIm allS [{allatis, în «Dacia », N.S. II (1958), p. 222.
 334 OVIDIU
105 N'ec pietas ignota mea est, videt hospita terra
in nostra sacrum Caesaris esse domo.
Stant pariter natusque pius coniunxque sacerdos,
numina iam facto non leviora deo.
/) IV, 9,113-120. Tota - licet quaeras - hoc me non fingere dicet
officii testis Pontica terra mei.
115 Pontiea me tellus, quantis hac possumus ora,
natalem ludis seit celebrare clei.
Nec minus hospitibus pietas est eognita talis,
10 misit in has siquos longa' Propontis aquas.
1s quoque, quo laevus fuerat sub praesicle Pontu~,
120 audierit frater forsitan ista tuus.
IV, 10, 1-2. Baee mihi Cimmerio bis terti a dueitur aestas
litore pellitos intel' agenda Getas.
15 IV, 10, 29- 46. Qui quamquam dextra regione lieentius errant,
30 seeurum latus hoe non tamen esse sinunt.
Bie agri infrondes, hie spicula tineta venenis:
bie freta veI ped,iti pervia reddit hiems,
ut, qua remus iter pulsis modo !ecerat undis,
20 siceus contempta nave viator eat.
35 Qui veniunt istinc, vix vos ea cJ'cdere dicunt.
Quam misel' est, qui fert asperiora fide ! '
Crede tamen: nee te causas neseire sinemus,
horrida Sarmaticum cur mare duret hiems.
25 proxima sunt nobis plaustri praebentia formam
40 et quae praecipuum sidera frigus habent.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 335
105 Pietatea mea este cunoscută; pămîntul care mă are ca oaspete vede
că în locuinţa mea există altarul lui August.
Stau alături chipurile piosului său fiu [Tiberiu] şi al soţiei sale
[Livia], care este preoteasă,
divinităţi nu mai puţin puternice decit zeul care a fost de curind
creat 97.
IV, 9, 1:13-120. Poţi să întrebi tot ţinutul
Pontuluij it,i va spune că nu sint 5
vorbe goale j
el imi este martor că-mi implinesc datoria.
115 Pămîntul pontic ~tie că eu celebrez prin jocuri ziua de naştere a
zeului,
atît cît e posibil pe acest ţărm.
Pietatea mea e cunoscută şi unor străini,
care vin în apele noastre din intinsa Propontidă, 10
Poate chiar fratele tău, sub a cArui comandă a fost Pontul Sttllg 98,
'120 să fi auzit acestea.
IV, 10, 1-2. Iată a şasea iarnă care trece şi pe care trebuie 5-0 petrec pe ţărmul
cimmerian, Între geţii îmbrăcaţi în piei de animale.
IV, 10,29-46. Deşi barbarii rătăcesc mai liberi in ţinutul din dreapta, 15
nu lasă totuşi nici ţărmul acesta în siguranţă.
Aici ogoarele sînt fără arbori, aici săgeţile sint unse cu otraYă;
aici iarna face din mare drum pentru cel care merge pe jos,
încît drumeţul merge fără să se ude şi fără corabie,
pe acolo pe unde mai·nainte îşi croia vîsla drum, dind apa
la o parte. 20
35 Cei ce vin de aici ne spun că voi cu greu puteţi crede acestea j
ce nenorocit este deci cel ce suportă necazuri atît de aspre, înc ît
sînt de necrezut!
Crede totuşi! Nu te voi lăsa să nu ştii cauzele
pentru care îngrozitoarea iarnă învîrtoşează marea sarmatică 99.
Este foarte aproape de noi o constelaţie în formă de car 25
40 şi care aduce un frig cumplit.
9' August murise in 1It e.n. In anul u.rmlltur, au avut lo~.cere~onii În.amintirea Împil-
ro1.ului, cu care ocazie Ovidiu a fost nUlUlt agonotet al cotăl,1I TomiS. CI. mfl'a versul 115.
18 Vezi nota 93,
" Vezi nota 42.
 33G OVIDIU
Hine oritur boreas oraeque domestieus huie est,
et sumit mores a propiore loeus.
At notus, adverso tepidum qui spirat ab axe,
est proeul, et rarus languidiorque venit.
5 45 Adde quod hie clauso miscentur flumina Ponto,
vimque fretul11 multo perdit ab amne suam.
IV, 10, 57-70. Innumerique allii, quos intel' maximus omnes
cedere Danuvius se tibi, Nile, negat.
Copia tot latieum, quas auget, adulterat ulldas,
10 60 nec patitur vires aequor habere suas.
Quin etiam, stagno similis pigraeque paludi,
cacruleus vix est diluiturque color.
Innatat unda freto dulcis, leviorque marina est,
quae proprium mixto de sale pondus habet.
15 65 Si reget ha ee aliquis cur sint narrata Pedoni,
qi.tid ve loqui eertis iuverit ista modis? .
Detinui, dicam, tempus curasque fefelli.
Ht:ne fructum praesens attulit hora mihi.
Afuimus solito, dum scribimus ista, dolore,
20 70 in mediis ncc nos sensimus csse Getis.
IV, 12, 33-34.Sed prius huic desint et bellum et frigora tcrrac,
invisus nobis quae duo Pontus habet;
IV, 13, 17 -23. Nec te mirari, si sint VltlOS8, decebit
earmina, quae faciam paene poeta Getes.
25 A! pudet, ei Getieo seripsi sermone libcllum,
20 struetaque sunt nostris barbara verba modis,
et plaeui, - gratare mihi - eoepique poetae
inter inhumanos nomen habcrc Getas.
Materiam quaeris? laudes de Caesare dixi.
80 IV, 13,33-4.0. Haec ubi non patria perlegi scripta Camena,
venit et ad digitos ultima eharta meos,
35 ct caput et plenas omnes movere pharetras,
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM INtEl 337
De acolo se iveşte crivăţul, iar pe ţărmul nostru e ca la el acasă'
ţinutul de aici îşi capătă deprinderile dintr-o regiune apropiată:
Dimpotrivă, Notus 100, ce suflă călduţ dinspre celălalt pol,
este departe şi vine la noi rar şi mai domol.
45 Adaugă faptul că aici în Pontul închis se varsă fluvii 5
şi că marea datorită rîurilor îşi pierde puterea.
IV, 10, 57-70. Şi multe alte ape se varsă in Pont, între care cea mai mare
este Dunărea, care nu se lasă mai prejos decît tine, Nilule.
Tot acest belşug de ape dulci sporeşte apa mării şi o schimbă;
60 nu-i îngăduie să-şi menţină puterea ei sărată; 10
mai mult, e asemenea unul lac şi unei bălţi liniştite
şi culoarea ei este spăIăcită, fiind de-abia azurie.
Apa dulce pluteşte deasupra, căci e mai uşoară ca cea a mării;
aceasta din urmă are greutatea ei specifică, din pricina sli.rii cu care
e amestecată.
65 Dacă ar întreba cineva pentru ce am povestit toate acestea lui Pedo 101 15
şi la ce foloseşte că le spun în versuri,
voi răspunde: să treacă vremea şi să păcălesc necazurile;
acesta-i rodul pe care mi-l dă. clipa de faţă;
cînd scriu acestea, am şi scăpat de durerea obişnuitli.
70 şi nu mai simt că mă aflu în mijlocul geţilor. 20
IV, 12, 33-34. Ci mai curînd ar putea să lipsească acestui pămînt războiul şi
frigul,
aceste două [neajunsuri1 pe care le are Pontul cel nesuferit.
IV, 13, 17 -23. Nu trebuie să te miri, dacă versurile mele sînt cumva rele:
eu care le scriu am devenit aproape un poet get.
Ah! Mi-e ruşine: am scris o cărţulie in limba geticli., 25
20 in care cuvintele barbare au fost aşezate după ritmul versurilor
noastre.
Le-au plăcut - felicită-mă - şi am inceput să am
faimă de poet printre neomenoşii geţi barbari.
Mă intrebi de subiect? Am adus laude împăratului ...
IV, 13, 33-40. Cînd am terminat de citit aceste versuri inspirate de o muză străină, 30
cind sfîrşitul hîrtiei 102 a trecut prin degetele mele,
35 toţi au dat din cap şi şi-au mişcat tolbele pline:
100 Vint cald de la miazăzi.
101 Poetul Albinovanus Pedo, prieten cu Ovidiu.
101 In antichitate se scria pe un fel de sul.
22 - c. 1414
 338 OVIDIU
et longum Getico murmur in ore fuit.
Atque aliquis: « Scrihas ha ee cum de Caesare », dixit
« Caesaris imperio restituendus eras ).
Ille quidem dixit; sed me iam, Care, nivali
5 40 sexta relegatum bruma sub axe videt.
IV, 14, 7 -16. Nulla mihi cura est, terra quo muter ab ista,
hac quia, quam video, gratior omnis erit.
In medias Syrte5, mediam mea vela Charybdin
10 mittite, praesenti dum careamus humo.
10 Styx quoque, si quid ea est, bene commutabitur Histro ;
siquid et inferius, quam Styga, mundus habet.
Gramina cultus ager, frigus minus odit hirundo,
proxima Marticolis quam loca Naso Getis.
15 Talia succensent propter mihi verba Tomitae,
15 iraque carminibus publica mota meis.
IV, 14, 23-30. Sed nihil admisi: nulla est mea culpa, Tomitae,
quos ego, cum loca sim vestra perosus, amo.
25 Quilibet excutiat nostri monimenta laboris:
littera de vobis est mea questa nihil.
20 Frigus et incursus omni de parte timendos
et quod pulsetur murus ab hoste, queror.
In loca non homincs verissima crimina dixi.
30 Culpatis vestrum vas quaque saepe salum.
IV, 14, 45-48. Adde, quod Illyrica si iam pice nigrior essem,
25 non mordenda mihi turba fidelis erat.
Molliter a vobis mea 50rs excepta, Tomitae,
tam mites Graios indicat esse viros.
IV, 14, 53-56. Solus adhuc ego sum vestrisimmunis m oris,
exceptis, si qui munera legis habent.
30 55 Tempora sacrata mea sunt velata corona,
publicus invito quam favor imposuit.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 339
un murmur lung· s-a auzit din gura geţilor.
Iar unul din ei spuse: ~ Deoarece scrii astfel de lucruri despre împărat,
ai fi trebuit să fii trimis înapoi sub stăpînirea împăratului )).
EI a grăit intocmai j dar iată, o Carus 1, pe mine acum
40 a şasea iarnă mă găseşte sub polul acoperit de zăpadă. 5
1V, 14, 7 -16. N ·am altă grijă decît să mă mut din această ţară,
fiindcă oricare alta îmi va fi mai plăcută decît cea pe care o văd.
Trimiteţi corabia cu mine in mijlocul Sirtelor, in mijlocul Caribdei,
10 numai să nu mai am parte de pămîntul din faţa ochilor.
Şi cu Stixtil - dacă exis tă - voi schimba bucuros Istrul j 10
sau cu altceva, dacă se află, mai în fundul pămîntului decît Stixul.
Ogorul cultivat urăşte mai puţin buruienile, şi rîndunica frigul,
decît urăşte Naso locurile acestea vecine cu războinicii geţi.
15 Din pricina unor astfel de vorbe, torni tanii
se vor mînia pe mine şi se va stirni ura tuturor împotriva poeziilor 15
mele.
IV, 14, 23-30. Dar n·am făcut nici un rău, n-am nici o vină, tomitani,
pe voi vă iubesc, deşi urăsc pămîntul vostru.
25 Să cerceteze oricine vrea cu de-amănuntul operele muncii mele,
prin nici o literă nu m-am plîns de voi.
Mă plîng de frigul de aici, de năvălirile de .care tl'ebuie să mă tem că 20
pot veni din orice parte j
mă plîng, fiindcă zidul de apărare este izbit de duşman,
Locurilor, nu oamenilor, le-am adus învinuiri prea îndreptăţite.
30 Şi voi înşişi invinuiţi deseori pămîntul vostru.
t V, 14,' 45-48. Mai ţine seama de faptul că şi dacă aş fi fost mai negru la
inimă decît smoala ilirică,
tot nu trebuia să vorbeasc de rău poporul care e cumsecade. 25
Tomitani, soarta mea a fost primită de voi cu bunăvoinţă j
faptul că sînteţi atît de blînzi arată că sînteţi greci.
IV, 14.,53-56. Pină acum, pe aceste ţărmuri, sînt singurul scutit de sarcinile
publice,
afară de acei care au primit favoarea aceasta prin lege.
. 55 Tîmplele mele au fost încununate de o coroanl!. sfinţită, 80
care mi-a fost impusă de favoarea publicului, deşi eu n-am vrut-o.
JOS Poet care Q avut in grija sa educaţia copiilor lui Germanicus.
22*
 840 OVIDIU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM[NIE[ 841

IV, 14, 59-62. Tam tnihi cara Tomis, patria quac sede fugatis IV, '14, 59-62. Atît îmi e de drag Tomis, care pentru un alungat din patrie
eO tempus ad hoc nobis hospita fida manet: 60 ca mine pînă tn momentul acesta rămîne· gazdă credincioasă;
di modo fecissent, plaeidae spem posset habere numai să fi făcut zeii aşa ca să poată avea şi tomitanii nădejde într-o
pacis, et a gelido longius axe foret. pace 104 netulburată şi să fie mai departe de friguroasa axă polară!

IV, 15, 35-36. Dar fie că trecerea de care te bucuri va avea un efect 105, fie că 5
1) IV, 15, 35-36. Seu tamen effectus habitura est gratia, seu me
Parca 106 cea crudă porunceşte să mor sub polul îngheţat. ..
dura iubet gelido Parca suh axe mori.
IV, 15, 39-40. Toate cîte sînt sub cer vor auzi de el,
IV, 15, 39-40. Audict et caelo posita est quaecumque sub uUn, numai dacă muza mea va trece dincolo de cruzii geţi ...
transit nostra feros si modo Musa Getas ...
IBIS
IBIS
137 -139. Cît timp vor lupta tracii cu arcul, iazigii cu suliţa, 10
10 137-139. Pugnabunt arcu dum Thraces, Iazyges hastu, cît va Ci Gangele cald, Istrul îngheţat ...

dum tepidus Ganges, frigidus Hister erit. .. voi duce război cu tine 107.
Tecum bella geram.
329-330. Sau, ca odinioară Lenaeus 108 de pe ţărmurile amastriace,
să fii aruncat gol pe pămîntul lui Ahile.
329-330. Aut ut Amastriacis quondam Lenaeus ah orlS
nudus Achillea destituaris humo.
637-638. în sfîrşit, printre săgeţi sarmatice şi getice 15
îţi doresc să trăieşti şi să mori în aceste locuri.
15637-638. Denique Sarmaticas intel' Geticasque sagittas
his precor ut vivus et moriare locis.
COMENTARII LA IBIS

SCHOLIA IN IBIN
329. Aut ut Amastriacis. Lenneus rex Amalfricum captus a
Mithridate in Ponto insula solus derelictus fame interiit. G.
Lenneus rex Amastriacum a Mithridate Paphlagonum rege
20 [socero] Achillis in insula, quae est in Ponto nomine Andugenes,
solus est relictus [et ihi fame periit et frigore, quia deserta erat]. ..
C. Ask.
Lempneus rex + Amastriacum a Mithridate rcge Paphlagonum
raptus et in insula + eschina deserta rclictus frigore et fame periit.
25 Mure.
Lepneus Amastriacum rex a Mithridate paflagonum rege et
socero Achillis in insula, quae est in Ponto, solus l'elictus est et ibi
fame decessit, quia locus desertus erat P.
. 329. S~u .de pe Jţărmuri!e] amastriac~. Lenneus, regele amalfricilor, fiind
prInS de :Nhtndate ŞI lăsat sIngur într-o Insulă din Pont, a murit (acolo) de
foame. G.
Lenneus, regele amastriacilor, a fost lăsat singur tn insula lui Ahile cu
n,!mele de _Andugen~s, care se află în ~on.t, de Mitridate, regele pafIagonilor 20
[ŞI socrul sau. A murIt acolo de foame ŞI frIg, deoarece insula era nelocuităJ.
C. Ask.
. L~mpne~s, re~ele +
amast~icilor, fiin~ prins de Mitridate, regele paflago-
mlor ŞI părăSit în Insula nelOCUItă +
eschma, a murit de frig şi foamc. Mure. 25
Lep~eus,. regele ~ma~tr~acilor, ~ fo~t lăsat singur de Mitridate, regele
pafIagomlor ŞI socrul sau, In Insula lUi AhIle, care se află in Pont. A murit acolo
de foame, deoarece era un loc părăsit. P.
10' Pasajul acesta aratu o întărire a stăpînirii romane iu regiunile uobroO'enf In anii
15-16 e.n., dupA crearea provinciei Moesia, vezi nota 9/.. '" ,
106 • Voi fi rechemat de aici ,).
106 Zeiţa destinului.
• 101 Poetul se ad.'csca1.ii duşmanului său de la Roma, impotr'i\'a c,i"lIin este indl'Pptatll
lntl'eR~A lucrare.
108 Yezi comentariul antic care unneazu.
 842 OVIDIU
Imprecatur miseram mortem Lenei, qui cum rex esset Amas-
trieorum populorum in Seythia expulsus a Mithridate in Aehillis
dromon aufugit atque ihi a suis desertus periit. Achilleos
dromos i.e. Achillis cursus, quem locum Ovidius nune appelat Achil-
a leam humum, insula est quae dicitur + Armigenis. Amastris vero
urbs est in peninsula hahetque ex utraque parte portus, dieta ah
Amastride, filia Oxathris et uxore Dionisii tyranni, unde hic Dionisius
Leneus est appellatus. Reg. 2061.
Dionisius tirannus Heracliensis expulsus a Mithridate aufugit
10 in locum, quem cursum Aehillis appellant, uhi a suis desertus periit
omni destitutus ope. Pal. 1709.
637. Denique Sarrriaticas. Post haec omnia maIa praecedentia
sequatur tihi hoc pessimum: vivere intel' Getas... C.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI 343
[Ovidiu] îi doreşte [duşmanului sll.u J moartea nenorocită a lui Leneus,
regele triburilor amastriace din Sciţia, care, fiind expulzat de Mitridate, s-a
refugiat în «Alergarea lui Ahile» şi a murit acolo, părăsit de ai săi. Achilleo$
dromos, adică « Alergarea lui Ahile », loc 109 pe care Ovidiu îl numeşte acum
« Pămîntul lui Ahile », se află În insula numită +
Armigenis. Oraşul Amastris [)
se află în peninsulll. şi are porturi de ambele părţi, fiind numit astfel după
Amastris, fiica lui Oxathres şi soţia tiranului Dionisiu, din care pricină Dionisiu
a fost numit Leneus. Reg. 206i.
Dionisiu 110, tiranul din Heracleia, fiind expulzat de Mitridate, s-a refugiat
în locul numit « Alergarea lui Ahile », unde a fost părăsit de ai săi şi a pierit, 10
lipsit de orice ajutor. Pal. 1709.
637. în sfîrşit [între săgeţi} sarmatice. După toate aceste nenorociri amintite
mai sus să ţi se întîmple şi aceasta, cea mai grozavă: să trăieşti Între geţi ... c.
109 Comentatorul face confuzia, intllnită şi la alţi autori, datorită asemănării nume-
lor, Intre insula Leuce (Şerpilor) şi Alergarea lui Ahile (peninsula sau mai exact limba
<le pămînt nisipos de la gurile Niprului). Cl. de ex. Pindal', Scolii la Nemeene, IV, 79
şi Arian, Descrierea clllătoriei In jurul Pontului Euxin, 21,1. Pentru această problemă
încîlcită - de fapt se pare că numele de Insula lui Achile iniţial îl purta Leuce, iar apoi
Borysthene (Berezan),-vezi RE, XXII,.col. 4-8.
110 Person~jul acesta, din a doua jumătate a sec. IV t.e.n., este confundat probabil
cu nepotul lui Mitridate, care s-a sinucis in insula Lemnos, după ce a fost făcut prizo-
nier de romani. Pentru felul cum s-a ajuns la crearea figurii lui Lcnneu8, prin contami-
narea dintre diferitele nume şi calificative ale personajului amintit, vezi Latlşov, Scythica
el Caucasica, în <<BecTIillK ~elllleH HCTOPUIl», 1949, 1, p. 245, 11. 4.
 LVIII. POETAE ANONYMI LVIII. U l' POE T A NON 1 M

în manuscrisele lui Ovidiu ni s-a păstrat O poezie de 474 versuri, intitu-

lată Mingiiere pemru Livia, alcătuită de un poet anonim din primul pătrar
al secolului I e.n.
Ediţia: Aem. Baehrens, Poetae Latini minor'ea, voI. l, Leipzig, Teubner,
1879, p. 117 -118.

CONSOLATIO AD LIVIAM
MÎNGÎERE PENTRU LIVIA 1
379-391. Nata quod en alte es, quod fetibus aucta duobus,
380 Quodque etiam magno consociata lovi, 379-391. [Adu-ţi aminte] că te-ai născut din neam mare, că ai avut două
vlăstare
Quod semper domito rcdiit tibi Caesar ab orb(', 380 şi ai fost măritată chiar cu marele Iupiter 2,
Gessit et invicta prospera bella manu, că împăratul s-a întors totdeauna acasă, venind din ţinuturile pe 5
care le-a supus,
Quod spes implerunt maternaque vota l'croncs, şi a purtat războaie fericite cu mîna sa neînfrînată,
Quod pulsus totiens hostis utroque duce că [fiii lui] Nero 3 au împlinit speranţele şi dorinţele mamei lor,
385 că duşmanul a fost de atîtea ori alungat de cei doi comandanţi
(Rhenus et Alpinae valles et sanguine nigro
385 (Rinul, văile Alpilor, rîul Isargus,
10 Decolor infecta testis Isargus aqua, care amestecat cu sîngele negru şi-a schimbat culoarea, stau mărturie, 10
Danuviusque rapax et Dacius orbe remoto apoi Dunărea repede şi, la capătul pămîntului, dacicul
Appulus' (acestui duşman Pontul i-a fost un drum foarte scurt),
Appulus (huic hosti perbreve Pontus iteI') apoi armeanul fugar, dalmatul care se roagă supus,
Armeniusque fugax et tandem Dalmata supplcx 390 panonii împrăştiaţi pe vîrfurile munţilor
390 Summaque dispersi per iuga Pannonii şi lumea germanică, abia de curind cunoscută romanilor)... 16
16 Et modo Germanus Romanis cognitus orbis) ...

1 Livia Drusilla, născuti\. in anul 58 I.e.n., s-a măritat eu Ti. Claudius Nero, apoi cu
impăratul August. Din prima căsătorie a avut pe Tiberiu, viitorul împărat, şi pe Drusus.
Ea a murit In anul 29 e.n.
D tmpăratul August.
a Tiberiu şi Drusus.
, Probabil aluzie la oraşul Apulum şi la campania din anii 10-9 Le.n., cind romani;,
sub comanda generalului M. Viniciu8, au pătruns adinc in Dacia (vezi Ist. Rom., p. 293).
Pentru problema tribului dac al apulilor, vezi l. I. RusslI, Daci".. Appulus: Conlrib«lie
la onomastica traco··dacă şi iliră, In • Acta Musei Regionalis Apulensis., IV (1961), p.85-95.
 LIX. C. V E L LEI PAT ERe U L 1
HISTORIAE ROMANAE AD M. VINICIUM CONSULEM LIBRI II
II, 8, 3. Turn Cirnbri et Teutoni transcendere Rhenum, mllitis
mox nostris suisque cladibus nobiles. Per eadem tempora clarus eius
5 Minucii, qui porticus, quae hodieque celebres sunt, molitus est, ex
Scordiscis triumphus fuit.
II, 39, 3. At Tib. Caesar, quam certam Hispanis parendi confes-
sionem extorseral parcns, Illyriis Delmatisque extorsit. Raetiam autern
et Vindelicos ac Noricos, Pannoniamque et Scordiscos, novas imperio
10 nostro subiunxit provincias.
II, 59, 4. Et patl'atis bellis civilibus, ad erudiendam liberalibus
disciplinis singularis indolem iuvenis, Apolloniam eum in studia
misel'at, mox belli Gctici, ac deinde Parthici habiturus commilitonem.
LIX. V E L LEI U S PAT E R C U L U S
S-a născut din părinji bogaţi, originari din Campania, in anul 19 1.e.n.
~i a fost un timp tribun militar in Tracia şi Macedonia. In anul 3 e.n., C. Vel-
leius Pa terculus l-a Însoţit pe Tiberiu in Panonia şi Germania, iar În anul
15 a ocupat demnitatea de pretor. Spre sfîrşitul vieţii, probabil În jurul anului
30 e.n., a scris o scurtă Istorie /'omană în 2 cărţi: in prima a înfăţişat întîmpl,u'ile
mai vechi din timpul republicii plnă la căderea Cartaginei (146 l.e.n.), iar în
a doua a dezvoltat pe larg evenimentele mai recente, în deosebi cele contem-
porane şi mai ales cele din timpul domniei lui Tiberiu, pe care le-a cunoscut
din proprie experienţă.
Ediţia: C. Vellei Paterculi Ex Risloriae Romanae libris duob,tS quae
supel'sunt appat'atu critica adiecto edidit Carolu! Halm, Teubner, Leipzig, 1909.
ISTORIE ROMANĂ îN DOUĂ CĂRŢI,
DEDICATĂ CONSULULUI M. VINICIUS
II, 8, 3. Cimbrii şi teutonii treceau pe atunci Rinul, devenind curînd
cunoscuţi atît prin numeroasele noastre înfrîngeri, cît şi prin ale lor. În aceeaşi
vreme a avut loc strălucitul triumf asupra scoJ'discilor 1, repurtat de către 5
Minucius, acela care a construit porticul încă şi astăzi celebru.
II, 39, 3. însă Tiberiu Cezar, care smulsese spaniolilor recunoaşterea defi-
nitivă a supunerii lor, smulse aceeaşi mărturisire ilirilor şi dalmaţilor. Raetia 2,
ţinutul vindelicilol' şi noricilor 3, Panonia 4 şi ţinutul seordiscilol' 5 au fost pro-
vinciile noi 6 pe care el le adaugă stăpînirii noastre. 10
II, 59, 4. Şi după cîştigarea războaielor civile 7, [Cezar] îl trimisese [pe
Octavian] la învăţătură în Apollonia, pentru ca lÎnărul să-şi dezvolte deosebitele
lui însuşiri, prin studiul ştiinţelor ce se potriveau unui om liber. [Cezar] avea
de gînd să-I ia ca tovarăş de arme În războiul ce urma să-I pornească mai întii
împotriva geţilor 8 şi apoi a parţilor.
1 Cf. Titus Livius, Periochae, LXV.
3 în anul 16 Le.n.
a In anul 15 Le.n.
4 După" dOlln se";e tie lupte grele din anii 6-9 e.n.
s în anul 15 Le.n. a avut loc o expediţie de pedepsire impotrivu scordiseilor (ef. Eusc bin,
C/'onica, 248, 24).
8 Provincia Moesia a fost infiinţată probabil in anul 15 e.n. (cf. Apian, lIi"ia, 30).
7 Intre Cezal' şi optima ţi.
8 în anul t,t, i.e.n, (cI. Suetonill, Cezar, XLIV, 6).
 LX. V ALE R 1 1 !II A X 1 M 1 LX. V ALE RIU S M A X 1 1\1 U S

A trăit În prima jumătate a secolului 1 e.n., fiind contemporan cu C. VeI-

leius Patereulus. Valerius Maximus a scris Fapte şi cuvinte vrednice de l"are
aminte În ('ure a aduna t vorbe de duh, anecdote, scurte povestiri, întîmplări
etc. Lucrarea, închinată împăratului Tiberiu, pe care autorul l-a adulat, are o
valoare redusă, fiind scrisă in grabă.
Ediţia: l'a/el'ii AIa:rimi Faclo/'wn el dictorum memol'abili""l libri IX ...
iterum recensuit Carolus Kempf, Teubner, Leipzig, 1888.

FACTA ET DICTA MDIORABILIA FAPTE ŞI CUVI~TE VREDNICE DE LUARE AMINTE

II, 6, 12. Thraciae vero iBa natio merito sibi sapientiac la1.1dcm II, 6, 12. Pe bună dreptate neamul tracic a pretins pentru sine faima de
vindicaverit, quae natales hominum flebilitel', exequias cum hila- înţelepciune, prăznuind eu plînsete zilele de naştere ale oamenilor şi cu veselie
5 l'itatc celebrans sine ullis doctor1.1111 p1'aecepti~ ve1'1.1111 conditionis. înmormîntările 1: fără poveţile învăţaţilor, el a văzut bine adevărata stare a 5
nostl'ac habitum pervidit. .condiţiei noastre (umane).

1 Cf. Mela, II, 2, 18.

 LXI. P O :M P ELI T.R O G 1
HlSTORIAE PHILIPPICAE
II, 3, 1. Impel'ium Asiae tel' quaesivere j ipsi perpetuo ab" alieno
impel'io aut intacti aut invicti mansere. 2. Darium, regem Persarum,
li turpi ab Scythia submoverunt fuga. 3. CYl'um cum omni exercitu
trucidaverunt. 4. Alexandri Magni ducem Zopyriona pari ratione
cum copiis universis deleverunt. 5. Romanorum audivel'e, non scnsere
arma.
II, 5, 8. Post haec pax apud Scythas fuit usque tempora IanthYl'i
10 regis. 9. Huie Darius, rex Persal'um, sicut supra dictum est, cum
filiae eius nuptias non obtinuisset, bellum intulit. 10. et, armatis
septingentis milibus hominum, Seythiam ingressus, non facientibus
hostibus pugnae potestatem, metuens, ne interrupto ponte Ristri
reditus sibi intercluderetul', amissis LXXX milibus hominum, trepidus
15 refugit; 11. quae iactura abundante multitudine intel' damna nume-
rata non est. 12. lnde Thl'aciam et Macedoniam dom uit ; Ionas
quoque navali proelio superat.
VII, 3, 1. Cum interim Darius, rex Persarum, tUl'pi ab Scythia
fuga submotus, ne ubique deformis militiae damnis habel'etur, mittit
20 cum parte copiarum Megabazum ad subigendam Thraeiam ceteraque
eius traetus regna, quibus pro ignobili momento erat aecessura Mace-
donia.
IX, 1, 9. In Scythiam quoque praedandi causa profectus est,
more negotiantium, impensas belli alio bello refecturus.
LXI. T ROG U S POM P E 1 U S
Originar din Galia, dintr-o familie care primise cetăţenia romană pe
vremea lui Pompei, scriitorul Trogus Pompeius a alcătuit in primele decenii
ale erei noastre o istorie generală in 44 de cărţi, din care ni s-a păstrat rezu-
matul făcut de Iustin pe la mijlocul secolului al II-lea e.n.
Ediţia: M. luniani lualini Epitoma lIisloriarum Pllilippi.ca,·um Pompei
Tragi. Accedunt prologi in Pompeium Trogum. Post Franciscum Ruehl
edidit Otto Seei, Teubner, Leipzig, 1935.
ISTORIA LUI FILIP
II, 3, 1. De trei ori au pus [seiţii] stăpînire pe Asia; ei înşişi n-au fost ataeaţi
niciodată de vreun imperiu sau, dacă au fost, au rămas neÎnvinşi. 2. Au alungat
din hotarele Seiţiei pe Darius, regele perşilor, silindu-Ila o fugă ruşinoaslL 3. Pe li
Cirus l-a ucis cu intreaga lui armată; 4. la fel 1 au distrus pe Zopyrion, un general
al lui Alexandru cel Mare cu toate trupele sale. 5. Au auzit de armatele
romanilor, . dar nu le-au simţit puterea.
II, 5, 8. După aceea 9, a fost pace la sciţi pină tn vremea regelui Ianthyrus 3.
9. Impotriva acestuia a pornit război Darius, regele perşilor, pentru că refuzase 10
să-i dea de soţie pe fiica sa, aşa cum am spus mai înainte. 10. Darius a năvălit'
în Sciţia cu o armată de şapte sute de mii de oameni. Duşmanii insă nu-i
dădeau prilej de luptă. Temîndu-se ca nu cumva să-i fie tăiat podul de peste
Istru şi să i se inchidă retragerea, el se retrase in grabă, pierzind optzeci de
mii de oameni. 11. Faţă de mulţimea atît de mare pe care o avea, această 15
pierdere n-a fost socotită drept o pagubă mare. 12. Apoi a supus Tracia şi
Macedonia, şi i-a bătut şi pe ionieni într-o luptă navală.
VII, 3, 1. tn vremea aceasta, Darius, regele perşilor, pus pe fugă in mod
ruşinos de sciţi, ca să nu rămînă dezonorat in ochii lumii din pricina infringe-
rilor în război, trimise pe Megabazus cu o parte din armată să cucerească Tracia 20
şi celelalte regate din acea regiune, la care urma să fie alăturată Macedonia,
ca un adaos lipsit de importanţă.
IX, 1, 9. [Filip al II-lea] & a plecat În Sciţia după pradă, 00 gîndul să'Şi
recupereze 8, după obiceiul negustoresc, cheltuielile unui război prin alt război.
1 Cf. inIra XII, 2, 16.
I După legendă, sclavii Bciţilor s-ar fi răsculat în lipsa stăpînilor, plecaţi într-o eXpediţie,
şi au fost readuşi la Bscultare după intoBrcerea acestora (ef. Herodot, IV, 1).
• Cf. Herodot, IV, 126.
, ef. Herodot, IV, 89 şi urrn.
5 După ce a supus mai Intii toată Tracia, Filip atacă In anul 339 te.n. pe Bciţii care
trecuseră Dunărea şi începuserll să se aşeze In Dobrogea (ef. Strabon, VII, 3, 18, Frontinus,
II, 4, 20 şi Clemens din Alexandria, Copoare, V, 5, p. 240).
e In realitate pentru a stabili graniţele regatului său la Dunăre, politică cu totul firească
după cuceri"ea Traciei, urmărind controlul ţărmului sting al Pontului. Toate marile puteri
din antichitate vor urmări acelaşi ţel, atit regatul macedonean al lui Alexandru şi regatul
elenistic al lui Lisimah, cît şi imperiul roman, respectiv cel bizantin, care li urmează.
 352 , TROGUS POMPEIUS
IX, 2, 1. Erat eo tempore rex Scytharum Atheas, qui, cum hello
Histrianorum premeretur, auxilium a PhiIippo per Apollonienses
petit, in successionem eum regni Scythiae adoptaturus ; 2. cum interim
Histrianorum rex decedens et metu helli et auxiliorum necessitate
5 Scythas solvit. 3. Itaque Atheas remis sis Macedonibus nuntiari Phi-
Iippo iuhet, neque auxilium eius se petisse neque adoptionem man-
dasse: 4. nam neque vindicta Macedonum egere Scythas, quibus
meliores forent, neque heredem sibi incolumi filio deesse. 5. His
auditis Philippus legatos ad Atheam mit tit impensae ohsidionis
10 portionem petentes, ne inopia deserere bellum cogatur 6. quod eo
promptius eum facere debere, quod missis a se in auxilim eius miIi-
tibus ne sumptum quidem viae, non modo officii pretia dederit.
7. Atheas inclementiam caeli et terrae sterilitatem causatus, quae non
patrimoniis ditet Scythas, sed vix alimentis exhiheant, respondit
15 nullas sihi opes esse, quihus tantum re gem expleat; 8. et turpius
put are parvo defungi quam totum ahnuere; 9. Scythas autem virtute
animi et duritia corporis, non opibus censeri. 10. Quibus inrisus
PhiIippus soluta ohsidione B yzantii Scythica hella adgreditur, prae-
missis Iegatis, quo securiores faceret, qui nuntient Atheae: dum
20 Byzantium obsidet, vovisse se statuam HercuIi, 11. ad quam in
ostio Histri ponendam se venire, pacatum accessum ad religionem
dei petens, amicus ipse Seythis venturus. 12. IlIe, si voto fungi vellet,
statuam sibi mitti iuhet, non modo ut ponatur, verum etiam ut
inviolata maneat pollieetur; exereitum autem fines ingredi negat se
25 passurum. 13. Ae si invitis Seythis statuam ponat, eo digresso subla-
turum versurumque aes statuae in aeuleos sagittarum. 14. His
utrimque inritatis animis proelium committitur. Cum virtute et animo
praestarent Scythae, astu PhiIippi vincuntur. 15. XX milia puerorum
ac feminarum capta, pecoris magna vis, auri argentique nihil. Ea
30 primum fides inopiae Scythicae fuit. 16. XX miIi a nohilium equarum
ad genus faciendum in Macedoniam missa.
IX, 3, 1. Sed revertenti ah Scythia Triballi PhiIippo occurrunt;
negant se transitum daturos, ni portionem praedae aceipiant. 2.
Hine iurgium et mox proelium; in quo ita in femore vulneratus est
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 353
IX, 2, 1. în acea vreme era rege al sciţilor Atheas. Fiind strîmtorat de
războiul cu istrienii 7, acesta ceru, prin mijlocirea cetăţenilor din Apollonia,
ajutor de la Filip [al Il-leal, spunînd că ar avea de gind să-I lase urmaş la domnie
în Sciţia. 2. Murind între timp conducătorul B istrienilor, sciţii au scăpat) şi de
teama războiului şi de nevoia de a mai cere ajutor. 3. Prin urmare Atheas porun- 5
ceşte macedollenilor, pe care-i trimite înapoi, să-i spună lui Filip că «nici nu
i-a cerut ajutor, nici nu i-a făgăduit că-I va lăsa urmaş, 4. şi că sciţii n-au nevoie
de ocrotirca macedonenilor; căci ei sînt mai buni decît macedonenii, iar el,
Atheas, nu-i lipsit de moştenitor, deoarece are un fiu sănătos şi teafăr ».
5. După ce a auzit aceste veşti, Filip trimise soli la Atheas, ca să-i ceară o parte 10
din cheltuielile asediului 9, spre a nu fi nevoit să înceteze războiul din pricina
lipsei de bani; să-i mai spună lui Atheas că este dator să facă acest lucru cu atît
mai grabnic cu cît soldaţilor care i-au fost trimişi în ajutor nu numai că nu le-a
plătit preţul serviciului, dar nici măcar cheltuielile drumului. 7. Aruncînd vina
pe clima aspră şi pe sterilitatea solului, care nu ar da bogăţii sciţilor, ci abia
le-ar oferi cele necesare pentru hrană, Atheas răspunse că el « n-are cu ce să 15
mulţumească pe un rege atît de mare şi socofeşte că e mai ruşinos să-şi îndepli-
nească obligaţia în parte decît de loc; 9. că sciţii sînt apreciaţi pentru vitejia
şi vîrtoşenia trupului, iar nu pentru averile lor~. 10. Filip, văzîndu-se luat
in bătaie de joc, a renunţat la asediul Bizanţului şi a pornit cu război împotriva
sciţilor, trimiţînd înainte soli care să-i liniştească pe aceştia şi să vestească
pe Atheas că «în vreme ce el, Filip, asedia Bizanţul, făgăduise o statuie lui 20
Hercule 11. şi că vine să o aşeze la gura Istrului; el vine ca prieten al sciţilor )
şi îi cere acces netulburat, ca să îndeplinească ritualul faţă de zeu. 12. Acela
însă îi ceru să-i trimită lui statuia, dacă vrea să-şi îndeplinească făgăduinţa,
promiţînd că o va aşeza la locul ei şi că va avea grijă să rămînă acolo nevătă­
mată. Nu va îngădui însă ca armata macedoneană să-i în calce hotarele. 13. Iar
dacă Filip ar aşeza statuia fără învoirea sciţilor, după plecarea lui o va ridica 25
şi din bronzul statuii va face vîrfuri de săgeţi. 14. Astfel au fost aţîţate spiritele
de ambele părţi şi s-a pornit războiul. Deşi sciţii întreceau pe macedoneni în
vitejie şi curaj, ei au fost totuşi învinşi 10 de viclenia lui Filip. 15. Au fost capturaţi
douăzeci de mii de copii şi femei şi un mare număr de vite; aur şi argint însă
de loc. Pentru prima oară Filip s-a încredinţat că sciţii au spus adevărul cind 30
au afirmat că sînt săraci. 16. Au fost trimise în Macedonia douăzeci de mii de
iepe de rasă pentru prăsilă.
IX, 3, 1. Pe cînd Filip [al II-leal se întorcea din Sciţia, tribalii i-au ţinut
calea şi au refuzat să-i dea liberă trecere, dacă nu le dă şi lor o parte din pradă.
2. Din această pricină s-a iscat ceartă şi apoi luptă în regulă. Filip a fost rănit
7 In Incercarea lor de a se stabili - probabil sub presiunea sarmaţilor - pe malul
drept al Dunării, triburile Baitice s-au lovit de rezistenţa gelilor autohtoni.
8 q Regele. acesta era probabil şeful unei uniuni de triburi getice (vezi Pârvan,
CetjeG, p. 56-65).
a Regele Macedoniei - care, In lupta sa cu Atena, urmărea să întrerupă legăturile
vitale ale acesteia cu Pontul Euxin - Incepuse asediu! Bizanţului. Pentru războiul cu
Bciţii vezi A. Momigliano în "Athenaeum", XI (1933), p. 341 şi urm. şi idem, Filippo
it Macedone, Firenze, 1931o, p. 151 şi urm,
10 însuşi bătrlnul rege Atheas a fost ucis cu acest prilej (cf. Lucian, Oameni cu I'iaţd
.lungă, 10).
2S - •• 1414

TROGUS POMPEIUS
864
Philippus, ut per corpus eius equus interficeretu~. 3. Cum omnes
occisum putarent, praeda ami~sa est. !ta Scythlca velut devota
spolia paene luctuosa Maced.o:nb~ls. fue~e. . " moartea lui, şi reacţiile lor sufleteşti au fost diferite. 2. Unele apăsate de o
XI, 1, 1. In exercitu Phlhppl SICutl ~.arla~ gen:t c.s elant, ,lt.a eo
5 occiso diversi motus animorum fuere. 2. Alu, qUlppe.1OlUsta servItute
o ressi ad spem se libertatis erigebant... 5. Amlcos quoque tam
s~~ita ~utatione rerum haud mediocris metus ceperat, reput~ntes
nunc provocatam Asiam, nunc Europ~m nondum perdomlt~m~
6. nunc Illyrios, Thracas et Dardanos cetera~q~e ba~baras ~e.ntes fl?e~
10 dubiae et mentis infidae; qui om nes popuh SI pal'lter deflclant, SlStl
nuUo modo posse. . . . d
XI, 2, 7. .,. Demosthenem oratOl'em extItl~se, 8. <ţUl Mace onu~
deletas omnes cum rege copias a Tri~allis adflrmav~rlt,. producto 10
contionem auctore, qui in eo proelio, m quo rex ceclderlt, se quoque
10 vulneratum diceret. . ' . M d .
XII, 1, 4. Dum haec aguntur, eplstulae AntIpatrl a. ace o~la
ei l'edduntur, quibus bellum Agidis, r~gis Sparthanoru.m,.10 GraeC1a!
bellum Alexandri regis Epiri, in !taha bellum ZopyrlOms, praefectl
. . Scythia c~ntinebatur. 5. Quibus varia adfectus, plus tame.n
elUs! ~n . . 'b d 1 m regum quam dolorls
20 laetltlae, cogmtls mortI us .uorum ~emu oru , cel Mare îl lăsase guvernator al Pontului, a socotit că e ruşinos să stea degeaba
amissi cum Zopyrione exerC1tus ceplt. . şi să nu întreprindă el ceva; de aceea adună treizeci de mii de soldaţi şi porni
XII 2 16. Dum haec in Italia aguntur, Zopynon quoque,. pr.a~-
fectus Po~ti ab Alexandro Magno relictus, otiosum se ratu~, SI mhll
et ipse gessisset, adunato XXX milium exercitu, SCyt~lS b.ellu~
25 intulit, 17. caesusque cum omnibus copiis poenas temere 10latl belh
O'enti innoxiae luit. . . '
'" XIII, 4, 16. Leollato minor Phrygia evemt; Thracla ct reglOnes
Pontici maris Lysimacho... . . . ginerele său şi a făcut pace 20 cu el.
XVI 1, 19. Lysimachus quoquc cum bello Drolmchaetl~, ~egls
80 Thracu~, premeretur, ne eodem tempore adv~rsus eum dl~lcare
necesse haberct, tradita ei altera parte Ma?edomae, quae AntIpatro,
O'enero CiUB obvenerat, pacem cum eo fCC1t.
'" ' 14 Acesta se ridicase impotriva dominat.iei macedonenilor, dar a fost înfrînt şi ucis
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINlEI 8M
În coapsă de o săgeată, care trecu prin trupul său şi-i omori calul. 3. Fiindcă
toţi credeau pe rege mort, prada a fost pierdută. Prăzile luate de la sciţi parcă
fusese.ră blestemate, atît de mare jale au pricinuit macedonenilor.
XI, 1, 1. în armata lui Filip [al II-lea] erau felurite neamuri, de aceea, după
fi
nedreaptă sclavie, ridicau capul sperînd să se elibereze. " 5. O atît de neaştep­
tată schimbare a situaţiei provocase şi în sufletul prietenilor [lui Alexandru
cel Mare] mare îngrijorare, fiindcă se gîndeau cind la Asia, care fusese provo-
cată 11, cînd la Europa, încă nu îndeajuns de supusă, 6. cînd la iliri, la traci, la
dardani şi la celelalte populaţii barbare de o îndoielnică credinţă şi cu ginduri
de nesupunere; dacă toate aceste populaţii i-ar părăsi deodată, ar fi cu neputinţă
10
să fie oprite.
XI, 2,7 ... , 1 se anunţase [lui Alexandru cel Mare] că Demostene a afirmat
că 8. toate trupele macedonenilor împreună cu regele lor au fost distruse de
trib ali 12 şi că el a adus în mijlocul adunării pe aducătorul ştirii, un soldat care
declara că el însuşi a fost rănit în lupta în care căzuse regele. 15
XII, 1, 4. în timp ce se întîmplau acestea 13, îi sosiră [lui Alexandru cel
Mare] scrisori din Macedonia, de la Antipater, prin care acesta tI anunţa despre
războiul din Grecia, al lui Agis 1', regele spartanilor, despre cel din Italia, al lui
Alexandru 16, regele Epirului, şi despre cel din Sciţia, al lui Zopyrion, locţiitorul
său, 5. [Alexandru cel Mare] a fost impresionat în chip diferit de aceste veşti;
astfel, bucuria pe care a simţit-o aflînd de moartea celor doi regi, rivali ai săi, 20
a fost mai mare decît durerea pentru armata pierdută o dată cu Zopyrion.
XII, 2, 16. în timp ce acestea aveau loc în Italia, Zopyrion, pe care Alexandru
cu război împotriva sciţilor. 17. A fost însă omorît cu întreaga lui armată,
ispăşind astfel vina de a fi pornit necugetat război împotriva unui neam care 25
nu-i făcuse nici un rău 16.
XIII, 4, 16. Frigia Minoră a revenit lui Leonatus; Tracia şi regiunile Mării
Pontice au fost date 17 lui Lisimah. . . .
XVI, 1, 19. Şi Lisimab, deoarece el'a strîmtorat de războiul 18 cu Dromi-
chaetes, regele tracilor, ca să nu fie nevoit să lupte în acelaşi timp şi contra 80
acestuia 19, i-a cedat partea din Macedonia care revenise lui Antipatros
U Prin declaraţia de război adresată perşilor.
19 In timpul campaniei din primăvara anului 335 te.n. (cI. Arian, I, 1, 4).
19 Pe cînd Alexandru cel Mare împărţea bani trupelor sale.
în octombrie 331 t.e.n.
16 A murit probabil tu iarna lui 330 te.n.
10 De fapt ZopYl'ion a fost distrus. în timpul re tragerii sale, de către geţii de la gurile
Dunării, in anul 326 Le.n. (ef. Curtius Rufus, X, 1, r.r. şi mai jos XXXVII, 3, 2). In legă­
tură cu misiunea acestuia in regiunile noastre şi cu eventualele planuri ale lui Alexandru
de a transforma Marea Neagră intr-un lac macedonean, .vezi Pippidi, Contribuţii, p. 101.
17 CI. Diodar, XVIII, 3, 2.
18 Cf. Diodor, XXI, 12.
19 Dcmetrios Paliorcetes.
10 tn anul 294 î.e.n.
28'
 356 TROGVS POMPEIUS
XXIV, 4, 1. Namque Galli abundanti multitudine, cum cos non
caperent ter1'ae quae genuerant, CCC miIia hominum ad sedes novas
quaerendas, velut ver sacrum, miserunt. 2. Ex his portio in Italia
consedit, quae et urbem Romanam captam incendit, 3. et portio
5 Illyricos sinus ducibus avibus (nam augurandi studio Galli praeter
ceteros callent), per strages barbarorum penetravit et in Pannonia
consedit; 4. gens aspera, aud ax, bellicosa, quae prima post Herculem,
cui ea res virtutis admirationem et immortalitatis fidem dedit, Alpium
invicta iuga et frigore intractabiIia loca transcendit. 5. Ibi domitis
10 Pannoniis per multos annoscum finitimis varia bella gesserunt.
6. Hortante deinde successu, divisis agminibus, alii Graeciam, alii
Macedoniam, omnia ferro prosternentes, petivere, 7. tantusque terror
Gallici nominis erat, ut etiam reges non lacessiti ultro pacem ingenti
pecunia mercarentur.
15 XXV, 1, 1. Intel' duos reges, Antigollum et Antiochum, statuta
pace cum in Macedoniam Antigonus reverteretur, novus eidem repente
hostis exortus est. 2. Quippe Galli, qui a Brenno duce cum in Grae-
ciam profisceretur, ad terminos gentis tuendos relicti fuerant, ne soli
desides viderentur, pcditum XV milia, equitum tria milia arma-
20 verunt, 3. fugatisque Getarum Triballorumque copiis Macedoniae
imminentes legatos ad regem miserunt, qui pacem ei venalem offerrent,
simul et regis castra specularentur. 4. Quos Antigollus pro regali
.1' munificentia ingenti apparatu epularum ad cenam invitavit. 5. Sed
1 25
Galli, expositum grande auri argentique pondus admirantes atque
praedae ubertate sollicitati, infestiores quam vencrant revertuntur.
XXXII, 3, 5. Nam et Gallos Scordiscos ad belli societatem perpu-
lerat, fecissetque Romanis grave bellum, nisi decessisset. 6. Namque
Galli, bello adversus Delphos infeliciter gesto, in quo maiorem
vim numinis quam hostium senserant, amisso Brenno duce, pars in
30 Asiam, pars in Thraciam extorres fugerant. 7. lnde per eadem vestigia,
qua venerant, antiquam patriam repetivere. 8. Ex his manus quaedam
in confluente Danuvii et Savi consedit Scordiscosque se appellari
,
·1-
voluit.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 357
XXIV, 4, 1. Galii se înmulţiseră foarte mult şi pămîntul pe care se născuseră
nu-i mai încăpea; de aceea au trimis trei sute de mii de oameni să-şi caute altă
aşezare ca jertfă de ispăşire ZI adusă zeilor. 2. O parte din aceştia s-au aşezat
în Italia; ei au cucerit Roma şi i-au dat foc 22. 3. Altă parte, conducîndu-se
după zborul păsărilor (căci galii sînt mai pricepuţi ca alţii în a se orienta după
păsări), au pătruns în golfurile ilirice, făcînd prăpăd în populaţiile barbare 5
întîlnite în cale, şi s-au aşezat în Panonia. 4. Ei sînt un neam de oameni aspri,
îndrăzneţi şi războinici, care au trecut peste culmile nepătrunse ale Alpilor
şi prin locuri inaccesibile din pricina frigului. înaintea lor doar Hercule mai
trecuse pe acolo şi acest lucru a făcut ca lumea să-i admire curajul şi să-I creadă
nemuritor. 5. Galii au supus 13 pe panoni şi timp de mai mulţi ani au dus războaie, 10
cu sorţi schimbătoare cu vecinii lor 2&. 6. încurajaţi de succes, s-au despărţit
în două: unii năvăliră în Grecia, ceilalţi în Macedonia, pustiind totul în
cale 25. 7. însuşi numele de gali inspira atita groază încît chiar regii care nu
erau atacaţi de ei le cumpărau pacea, din proprie iniţiativă, cu un preţ
foarte mare. 15
XXV, 1, 1. Se încheiase pacea între cei doi regi, între Antigonus ]Gonatas)
şi Antiochus. Pe cînd Antigonus revenea în Macedonnia, deodată s-a ivit în
contra lui un nou duşman. 2. Brennus, conducătorul galilor, plecase- în Grecia,
iar pe cei care îi lăsase să apere hotarele neamului lor, ca să nu pară că numai
ei stau degeaba, au înarmat cincisprezece mii de pedestraşi şi tt'ei mii de căIă- 20
reţi', 3. au pus pe fugă trupele geţilor 28 şi ale tribalilor şi, ameninţînd Macedonia,
au trimis soli la rege, ca să-i ofere pacea pe bani şi totodată să spilJneze tabăra
regelui. 4. Pe aceştia Antigonus i-a invitat la un ospăţ pregătit cu un lux deosebit
cu dărnicia sa regală. 5. Galii însă s-au minunat de marea cantitate de aur şi de
argint arătată lor şi, a11ţaţi de bogăţia prăzii, s-au întors mai duşmănoşi de cum 25
veniseră.
XXXII, 3,5. [Filip al V-lea] atrăsese şi pe galii sCOl·disci 27 ca aliaţi de război
de partea lui şi, dacă n-ar fi murit, romanii ar fi avut de suportat un război
greu. 6. Căci galii, după ce au dus un război nenorocit împotriva oraşului Delfi 28,
război în care au simţit mai tare puterea zeului decit a duşmanilor, pierzînd 30
şi pe comandantul lor Brennus, au fost alungaţi şi au fugit unii în Asia, alţii în
Tracia. 7. De aici, pe aceleaşi drumuri pe care veniseră, s-au îndreptat din nou
spre vechea lor patrie. 8. Un gr:up dintre ei s-au aşezat la confluenţa Savei cu
Dunărea şi i-a plăcut să fie numit scordisci.
21 re,. sac/'!"n era un vechi obicei care cousta în jertfi"ea tuturor fiinţelor născute
primă vara. Aceasta se făcea pentru împăcarea zeilor, dacă se abătea o nenorocire mare asupra
comunităţii. In epoca istoricii. erau jertfite numai animalele, iar oamenii erau alungaţi din
ţară. Pentru expansiunea celţilor cf. Plutarh, Marius, 11.
It In jurul anului 390 te.n.
IS Procesul acesta a început, probabil, în primele decenii ale secolului al IV-lea
te.n. Vezi RE, IX Supp!., co!. 527.
:u Spre sfîrşitul secolului al IV-lea l.e.n., sau începutul secolului al III-lea 1.e.n. celţii
au ajuns pinII. în Transilvania (Ist. Rom.,_ p. 234-235).
lIS In anii 279-278 1.e.n.
18 O parte a acestui grup a Intemeiat regatul de la Tylis (ef. Prologt,Z, XXV şi Polibiu
IV, 46, 1-2).
17 _el. Titus Livius, XL, 57, 7.
28 lu anul 278 î.e.n. au incercat să jefuiască sanctuarul lui Apollo.
 868 TROGUS POMPEIUS
XXXII, 3, 12. Ex gente Tectosagorum non mediocris populus,
praedae dulcedine, Illyricum repetivit spoliatisque Histris, in Pannonia
consedit. 13. Histrorum gentem fama est originem a Colchis ducere,
missis .ab Aeeta rege ad Argonautas, raptores filiae, persequendos;
5 14. qui, ut a Ponto intraverunt Histrum, alveo Savi fluminis penitus
invecti, vestigia Argonautarum insequentes, naves suas umcl'is per
iuga montium usque ad litus Hadriatici maris transtulerunt, cognito
quod Argonautae idem propter magnitudinem navis priores fecissent;
15. quos ut ave etos Colchi non reppererunt, sivc metu regis, sive
10 taedio longae navigationis, iuxta Aquileiam consedere Histrique ex
vocabulo amnis, quo a mari concesserant, appellati.
XXXII, 3, 16. Daci quoque suboles Getarum sunt qui, cum,
Orole rege, adversus Bastarnas male pugnassent, ad ultionem segni-
tiae, capturi somnum capita loco pedum ponere iussu regis coge-
15 hantur ministeriaque uxoribus, quae ipsis ante fieri solehant, facere.
Neque haec ante mutata sunt quam ignominiam hello acceptam
virtute delerent.
XXXVII, 3, 1. Ad regni deinde administrationem cum acces si-
sset, statim non de l'egcndo, sed de augendo l'egno cogitavit. 2. Itaque
20 Scythas invictos antea, qui Zopyriona, Alexandri Magl1Î ducem, cum
XXX milihus armatorum deleverant, qui Cyrum, Persarum regem,
cum CC milibus trucidaverant, qui Philippum, Macedonum re gem,
fugientem ceperant, ingenti felicita te perdomuit.
XXXVIII, 3, 6. Post haec Mithridates, intellecto quantum bellum
25 suscitaret, legatos ad Cimbros, alios ad Gallograecos et Sarmatas
Bastarnasque auxilium petitum mittit. 7. Nam omnes has gentes,
Romanum meditabundus bellum, variis heneficiorum munerihus iam
ante inlexerat. Ah Scythia quoque exercitum venire iuhet omnemque
Orientem adversus Romanos armat.
80 XXXVIII, 7, 3. Scythiam duos umquam ante se reges non
pacare, sed tantum intrare ausos, Darium et Philippum, aegre inde
fugam sihi expedisse, unde ipse magnam adversus Romanos partem
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINlEI 359
XXXII, 3, 12. O mare parte dintre tectosagi, împinşi de pofta de pradă,
au năvălit in lliria şi, după ce au jefuit pe istrieni, s-au aşezat 29 în Panonia.
13. Se spune că istrienii se trag din colhii trimişi de regele Aeetes să urmărească
pe argonauţii care-i răpiseră fiica. 14. Colhii au intrat din Marea Pontică pe
cursul Istrului şi, mergînd pe urmele argonauţilor, s-au dus pînă departe pe albia 5
rîului Sava; de acolo au transportat corăbiile pe umeri peste culmile munţilor
pînă la ţărmul mării Adriatice, după ce aflaseră că la fel făcuserll mai înainte
şi argonauţii din pricina mărimii corăbiei lor. 15. însă deoarece colhii plecaseră,
nu i-a mai găsit şi fie de frica regelui, fie că erau scirbiţi de o navigaţie atît
de lungă, s-au aşezat lîngă Aquileia şi au fost numiţi istrieni, după numele 10
Istrului pe cursul căruia veniseră de la mare ao.
XXXII, 3, 16. Şi dacii sînt o mlădiţă 31 a geţilor. în vremea regelui Oroles 32,
se luptară fără succes împotriva bastarnilor 33 şi de aceea, ca pedeapsă pentru
slăbiciunea arătaU., au fost siliţi, din porunca regelui, ca atunci cind voiau să
doarmă, să pună capul în locul picioarelor şi să facă soţiilor lor serviciile pe
care mai Înainte acestea obişnuiau să le facă lor. Această pedeapsă a fost inlă- 15
turată numai după ce prin vitejia lor au şters ruşinea pe care şi-au atras-o in
războiul de mai inainte.
XXXVII, 3, 1. După ce [MitridateJ a luat in mîinile sale conducerea regatu-
lui, s-a gîndit îndată să-I mărească, nu să-} conducă. 2. De aceea a atacat
pe sciţi, neinvinşi pînă atunci, şi care distruseserăpe Zopyrion, un general 20
a} lui Alexandru cel Mare împreună cu douăzeci de mii de soldaţi, care îl
prăpădiseră pe Cirus, regele perşilor, împreună cu clouli sute de mii de
oameni şi prinseseră pe regele macedonenilor, Filip [al II-lea], în timp ce
acesta fugea 3C.
XXXVIII, 3, 6. Dupli aceasta, Mitridate înţelese cît de mare va fi războiul
pe care ti provocase şi trimise soli, pe unii la cimbri, pe alţii la gal o-greci, la 26
sarmaţi şi la bastarni, să le ceară ajutor. 7. Intr-adevăl', el atrăsese încă de mai
înainte de partea lui toate aceste populaţii prin felurite binefaceri şi daruri,
ca unul care se gîndea la un război contra romanilor. Ceru să-i vină trupe şi
din Sciţia şi Înarmă întregul Orient împotriva romanilor 35.
XXXVIII, 7, 3. Înaintea lui 36 numai doi regi au îndrăznit, nu să supună 30
Sciţia, ci doar să pătrundă pe teritoriul ei; aceştia au fost Darius şi Filip [al
II-lea], care însă abia au scăpat 37 cu fuga de acolo de unde el însuşi luase o
39 Acest de al treilea val celtic este contestat de istorici, vezi RE, IX Suppl., col. 527.
30 Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 2.
31 Textul fiind trunchiat şi prelucrat nu putem şti despre cine a mai fost vorba că
se trage din geţi; in privinţa traducerii, deşi s-ar potrivi mai bine şi ne-am a~tepta la un
cuvint care să însemne «ramură 0, totuşi îl găsim pe 8obolu, care înseamnă «descendenţi,
urmaşi, progenitură o. Vezi şi Daicoviciu, Tra1l8ilvanie, p.46, notă.
8. Acest rege, care a domnit probabil In Transilvania de răsărit în jurul anului 200
Le.n., a dus lupte cu ,·e?Ultate schimbătoare cu bastarnii (vezi Daicoviciu, Tranai!l'anie,
p. 45-6 şi IsI. Rom., p. 243).
33 Vezi nota 43.
,i H tn realitate Zopyrion a fost învins de geţi, iar Filip de tribali (ef. supra IX, 3
XII, 2).
16 In anul 89 te.n. (d. Arian, Mitridatc, 13, 44 şi 15, 53).
8S Vorbeşte Mitridate.
87 In l'ealitate Filip i-a Învins pe sciţi, dar a fost atacat de tribali (ef. supra IX, 2 şi 3).
 360 TRO'GUS PO)[PEIUS
;irium haberet. 4. Multoque se timidius ac diffidentius bella Pontica
mgressum,. c,:m ipse rudis ac tiro esset, Scythae praeter arma virtu-
temque amml locorum quoque solitudinibus vel frigaribus instructae
per qu~e. denuntiaretur ingens militiae periculum ac labor. 5. Inte;
6 quas dlfflCulta~es ne spes quidem praemii foret ex hoste vago nec
tantum pecumae, sed etiam sedis inope.
Prolo~: libri IX.... Byzantii origines, a cuius obsidione sum-
motu.s, Phihppus Scythiae bellum intulit. Repetitae inde Scythicae res
ab hlS temporibus, in quibus illa prius finierant, usque ad Philippi
10 bellum, quod cum Athea, Scythiae rege, gessit. Unde reversus Grae-
ciae bellum intulit ...
. Prol?gus libri XVI. ... Ut Lysimachus in Ponto captus ac missus
a ~romlchaete rursus in Asia civitates, quae sub Demetrio fuerant,
et m Ponta Heracleam occuparit.
15 Prologus lib.ri XXV ... : Ut ?alli transierunt in Asiam bellumque
cum rege AntlOcho et Blthyma gesserunt: quas regioncs Tyleni
occuparunt.
Prologus libri XXVIII. '" Ut, mortuo rege Epiri Alexandro
Laodamiam Epirotae occiderint. Dictique in excessu Basternici
20 motus.
..Prologu.s libri .XXXII. . .. Regis Philippi propter ablatas sibi
Cl~tates. ahenatus m Romanos animus, et oh hoc alter filiorum Deme-
trlUs ~CClsUS, concitatique ab eo Basternae transire conati in Italiam.
I~de m excessu d~ctae res Illyricae: ut Galli, qui occuparant Illy-
25 :lCum, rursus redierunt in Galliam; originesque Pannoniorum et
lDcrementa Dacorum .per Rubobosten * regem.
* Burobusten e B o. Rubobusten Re c c. Rubobosten Am b r. Par. G i 8 8.
Ruboboten A 8 h b.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 361
mare parte din forţele sale impotriva romanilor. 4. începuse războaiele pontice,
cînd era mult mai puţin îndrăzneţ şi cu mai puţină încredere în sine, fiindcă
atunci era un începător fără experienţă, iar sciţii, în afară de arme şi vitejia
lor, mai erau apăraţi de locurile pustii şi de ger j de aceea era uşor de prevăzut
că războiul cu ei este primejdios şi anevoios. 5. în mijlocul unor astfel de greutăţi,
nu putea să existe nici măcar speranţa de a obţine prăzi de la nişte duşmani 6
rătăcitori, lipsiţi nu numai de bani, ci şi de locuinţe.
Prologul cărţii a IX-a... Originile Bizanţului, al cărui asediu l-a ridicat
Filip [al II-lea] şi a plecat să poarte război cu Sciţia. Apoi e reluată istoria sciţilor,
din timpurile in care ei au terminat luptele acelea vestite din trecut şi pină la
războiul pe care Filip l-a purtat cu Atheas 38, regele sciţilor. întorcîndu-se de 10
aici el a dus război în Grecia ...
Prologul cărţii a XVI-a. '" Se povesteşte cum a fost prins Lisimah în
Pont şi eliberat 39 de Dromichaetes şi cum a ocupat din nou cetăţile din
Asia, care fuseseră sub stăpînirea lui Demetrius, şi a pus mîna pe Heracleia
din Pont.
Prologul cărţii a XXV-a ... , Cum au trecut galii în Asia şi cum au purtat 15
război cu regele Antiochus [1] şi in Bitinia, regiuni pe care le-au ocupat cei
din' Tylis (o.
Prologul cărţii a XXVIII-a. .,. Cum, după moartea regelui Alexandru
[al II-lea] al Epirului u, epiroţii omoară pe Laodamia~. Intr-o digresiune se
vorbeşte de mişcările bastarnilor (3. 20
Prologul cărţii a XXXII-a .... Regele Filip [al V-lea] a prins ciudă pe romani
din cauza cetăţilor pe care le luaseră" j din această pricină a omorît pe Demetrius,
unul din cei doi fii ai săi, şi a aţîţat pe bastarni u, care au încercat să
treacă in Italia. Apoi s-a vorbit, făcîndu-se o digresiune, despre situaţia din
Iliria: cum galii, care ocupaseră Iliria, s-au intors iarăşi in Galia. S-a mai 26
vorbit despre originea panonilor şi creşterea puterii dacilor sub regele
Rubobostes 46.
18 tn anul 339 î.e.n. (ef. snpra IX, 2).
89 Cl. Diodor, XXI, 12, 1.
'0 Vezi nota 26.
41 Fiul său Pirus i-a urma t la tron in anul 272 î.e.n.
" Nepoata lui Pirus .
.. Cîteva decenii după invaziilc ceItice, spre sfîrşitul secolului al III-lea te.n., se produce
şi aşezal'ea bastarnilor la gurile Dunării (cf. Ps.-Scymnos, 797).
" De fapt Filip a trebuit să le evacueze in favoarea lui Eumene, regele Pergamului.
" Cf. Livius, XXXIX, 35, 40
'8 Manuscrisele conţin formele Ruboboaten, Ruboblt8/en, Ruboboten. Totuşi filologii şi
istoricii au considerat că autorul se referil la regele BU1'ebista şi au introdus în text forma
Buroboaten. C. G. Brandis a contestat conjectura şi a pledat pentru păstrarea lecţiunii
Rubobos/en din manuscrise, presupunind un rege anterior lui Burebista, pe care l-a identificat
cu Oroles, vezi RE, IV, col. 1955-1956. Lecţiunea tradiţională Rubobo8ten, pe care am
Lei d. adoptat-o in lucrarea de faţă, este apAloată cu argumente noi de C. Daicoviciu, In
articolul Noi contribuţii la problema atatului dac, scrv, VI (1955), p. 50.
 LXII. Q. CUR TII RUF 1
HISTORIA ALEXANDRI MAGNI MACEDONIS
VII, 7, 3. Ceterum Scytharum gens haud procul Thracia sita
ab oriente ad septentrionem se vertit; Sarmatarumque, ut quidam
6 credidere, non finitima, sed pars est. 4. Recta deinde regionem aliam
ultra Istrum iacentem colit.
VII, 8,17. «Dona nobis data sunt, ne Scytharum gentem ignores,
iugum boum et aratrum, sagitta, hasta, patera. His utimur et cum
amicis et adversus inimicos. 18. Fruges amicis damus boum labore
10 quaesitas; patera cum isdem vinum dis libamus. lnimicos sagitta
'eminus, hasta cominus petimus ... 22 ... numquam tamen consequeris
Scythas. Paupertas nostra velocior erit quam exercitus tuus, qui
,
• I praedam tot nationum vehit. Rursus, cum procul abesse nos credes,
! videbis in tuis eastris. Eadem enim veloeitate et sequimur.et fugimus.
16 23. Seytharum solitudines Graecis etiam provel'biis audio eludi; at
nos deserta et humano eultu vaeua, magis quam ul'bes et opulentos
agros sequimur ... 29 .... Nee tibi amico opus est, de cuius benevo-
lentia dubites. 30. Cetel'um nos et Asiae et Europae custodes habcbis:
Baetra, nisi dividat Tanais, contingimus; ultra Tanain et usque ad
20 Thraciam colimus; Thl'aciae Macedoniam coniunctam esse fama fert.
Utrique imperio tuo finitimos, hostes an amicos velis esse, considera l).
IX, 6, 20. Orsus a Macedonia, impel'ium Graeciae teneo, Thra-
ciam et Illyrios subegi, Triballis Maedisque imperito ...
LXII. CUR TIU S RUF U S
A trăit la Roma in timpul împăratului Claudiu (41-54 e.n.) şi a scris
o istorie a lui Alexandru cel Mare, in 10 cărţi. Curtius Rulus a folosit izvoare
greceşti, între altele pe Cleital'chos, precum şi o scriere în care se manifestă o
atitudine duşmănoasă faţă de Alexandru. Din opera lui Q. Curtius Rulus
lipsesc astuzi cărţile I-II, sftr,itul cărţii Q V-Q ~i inceputul cărţii a VI-a şi o
parte din cartea a X-a.
Ediţia: Quinte-Curce, Hisloires. Texte "tabli et traduit par H. Bardon,
voI. I-II, Les Belles Lettres, Paris, 1947-1948.
ISTORIA LUI ALEXANDRU CEL MARE MACEDONEANUL
VII, 7, 3. De altfel, neamul sciţilor, care se află aşezat nu departe de Tracia,
se întinde de la răsărit spre miazănoapte, şi nu sint învecinaţi cu sarmaţii,
cum au crezut unii, ci formează o parte a aceluiaşi neam 1. Apoi, în linie 5
dreaptă, ocupă altă regiune dincolo de Istru.
VII, 8, 17. «Ca să cunoşti a neamul sciţilor, află că nouă ne-au fost date în
dar jugul boilor şi plugul, sAgeata, suliţa, cupa. De acestea ne folosim şi cu
prietenii şi împotriva duşmanilor. 18. Prietenilor le dăm roadele strînse prin
munca boilor; tot cu ei bem vin din cupă în cinstea zeilor; pe duşmani îi înfrun- 10
tăm cu săgeata, din depărtare, şi cu suliţa din apropiere 3 ••• 22 .... dar pe sciţi
nu-i vei putea ajunge niciodatl. Sărăcia noastrl face să fim mai iuţi decît
armata ta, care duce cu ea prlizile atitor neamuri. Dimpotrivă, cînd vei crede
că sîntem departe, ne vei vedea in tabăra ta. Noi urmărim duşmanul cu aceeaşi
repeziciune cu care fugim de el. 23. Am auzit el pustiurile sciţilor au ajuns 15
proverbiale pentru greci; dar noi căutăm mai mult deşerturile şi ţinuturile
lipsite de oameni dedt cetăţile şi ogoarele bogate .... 29 .... Tu n-ai nevoie de
un prieten, de bunăvoinţa căruia să te îndoieşti. 30. De altfel pe noi ne vei
avea drept scut atU în Asia cit şi in Europa. Am atinge Bactriana, dacă nu ne-ar
despărţi [fluviul] Tanais. Locuim dincolo de Tanais şi pînă in Tracia; iar despre
Tracia se spune că se află lîngă Macedonia. Deci judecă dacă vrei să ai ca prie- 20
teni sau ca duşmni pe vecinii celor două împărăţii' ale tale •.
IX, 6, 20. «Mi-am început 5 stăpînirea în Macedonia, deţin Grecia, am
supus Tracia şi pe iliri, stăpînesc peste tribali şi mezi}} 6 •••
1 Textul este confuz şi pretează la dublă interpretare. Traducerea noastră urmează 26
textul ediţiei folosite, deşi sarmaţii erau consideraţi că sint un neam scitic, iar nu invers.
cf. Strabon VII, 3, 9.
I Autorul pune aceste cuvinte ln gura unei pretinse ambasade a Bciţilo!'.
a Cf. Herodot, IV, 5.
4 Din Asia ti din Europa.
a Vorbeşte Alexandru.
• Este vorba de un neam tracic din Europa şi nu de mezii din Asia, care sint iraillem.
In unele ediţii şi traduceri mai vechi s-a inlocuit « mezi t cu «geţi~, probabil fiindcă aceştia
i-au ajutat pe tribalii cu care Alexalndru a dus lupte tot atunci (cf. Arian, Anabasi8, I, 1,4).
 364 CURTIUS RUFUS
. X, 1, 43. Isdem fere diebus litteras a Coeno accepit de rebus
In Eu.ropa et As!a gestis, dum i.p~e Indiam subegit. 44. Zopyrio,
Th:aClae praeţ>osltus, c,um exp~dltlOnem in Getas faceret, tempes-
tatibus procelhsque subltO coortis, cum toto exercitu oppressus erat.
6 45. Qua cognita clade Seuthes Odrysas, populares suos, ad defec-
tionem conpulerat. Amissa pI'opemodum Thracia ...
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 366
X, 1, 43. Cam în acelaşi timp a primit o scrisoare de la Coenus 7, cu privire
la cele petrecute în Europa şi în Asia, în vreme ce [Alexandru] supusese India.
44. In timpul unei expediţii împotriva geţilor, Zopyrion, guvernatorul Traciei,
fusese zdrobit cu toată oastea 8 din pricina unor furtuni mari şi puternice, iscate
pe neaşteptate. 45. Cînd a aflat de aceste nenorociri, Seuthes 9 i-a aţîţat la răscoală &
pe odrisi, concetă ţenii săi. Tracia era aproape pierdută ...
? Unul din prietenii şi generalii lui Alexandru; of. msil IX, 3, 20, unde se vorbeşte
de moartea sa.
S Cf. Trogus Pompeius, XII, 2, 16; XXXVII, 3, 2 şi Macrobiu, Satumale, 1, 11, 33.
I Acelaşi rege odrid se va lupta şi cu Lisimab, cind acesta va incerca sA. reintroduoă,
mai tirziu, stăpinirea macedoneană în Tracia. Cf. Diodar, XVIII, 14,2.
 LXII. L. A N N AEI S E NE CA E
DE PROVIDENTIA
- IV, 14. ~mnes c?nsi~er~ gcnt~s in quibus Romana pax desinit,
Germanos .dICO e~ qUlcqu~d CIrca Hlstrum vagarum gentium occursat:
6 perpetua Il.los hlems, trIste caelum premit, maligne solum sterile
sustentat; 1mbrem c.ulmo. aut fronde defendunt, super durata glacie
s~agna pers~l~ant? In abmentum fcras captant. 15. Miseri - tibi
vldent~u'? Nl~lll mlserum .este \quod in natur am consuctudo perduxit j
p~ulatm~ .e~llm voluptati sunt quae necessitate coeperunt. Nulla
10 11!lS. doml~lha nul1aeque sedes sunt, nisi quas lassitudo in diem posuit;
vllhs et hIC quaerendus manu victus, horrenda iniquitas caeli, intecta
corpora: hoc quod tibi _calamitas videtur, tot gentium vita est.
AD HELVIAM MATREM DE CONSOLATIONE
VII, 1. A caelestibus agedum te ad humana converte: videbis
16 gentes populosque universos mutasse sedem. Quid sibi volunt in
mediis barbarorum regionibus Graecae urbes? Quid inter lndos
Persasque Macedonicus sermo? Scythia et totus ille ferarum indomita-
rumque gentium tractus civitates Achaiae Ponticis inpositas lito-
LXIII. SE N E CA
Născut la Cordoba (Spania), in anul 4 e.n., Seneca a fost profesorul lui
Nero şi s-a sinucis din o\'(linui acestui Impărat In anul 65. Seneca Il fost unul
dintre principalii reprezentanţi ai stoicismului roman şi a avut o activitate
bogată şi variată. A scris Dialoguri filowfice, in 12 cărţi, Problelne de istorie
naturalei, tn 7 cărţi, Scri.Mri către Luciliu, 9 tragedii, precum ,i alte lucrări.
A folosit izvoare mai vechi, indeosebi scrierile lui Posidoniu (135 -51 te.n.)
şi a cunoscut bine literatura grecească. In tragedii a imitat pe Sofocle şi Eur;-
pide, iar în privinţa stilului pe poeţii latini Verg:iliu, Horaţiu, Ovidiu.
Ediţii: L. Annaei Senecae Opera quae 8!lper.tunt recognovit Fridericus
Haase, voI. I-III, Teubner, Leip7.Îg, 18?1-1884: Seneque, Quulioll.8 naturelle8.
Texte etabli et traduit pal' Paul Oltramal'e, voI. 1-11, Les Belles Lettres, Paris,
1929; Seneque, Tragedi.e8. Texte etabli et traduit par Leon Herrmann,
voI. l-II, Les Belles Lettres, Paris, 1924-1926.
DESPRE PROVIDENŢĂ
IV, 14. Uită-te la toate neamurile la care se opreşte pacea romană 1, vorbesc
de germani şi de neamurile nomade care se întîlnesc tn jurul Istrului. Ii apasă
o iarnă veşnicl, un cer mohorît. Solul steril îi hrăneşte prost. Se apără de ploaie 5
sub un acoperiş de paie sau de frunze, aleargă prin mlaştini îngheţate de ger,
iar pentru hrană vînează animale sllbatice. 15. Ţi se par nenorociţi? Ceea ce
prin obişnuinţă devine firesc nu este o nenorocire. Ceea ce Ia inceput se face de
nevoie ajunge cu vremea o plăcere. Ele n-au locuinţe şi aşezlri decît doar cînd
poposesc pentru o zi, ca să se odihnească. Hrana lor e simplă şi trebuie cucerită 10
prin luptă, clima este de o asprime înspăimîntătoare 2, iar trupurile lor sint
goale. Ei bine J Ţi se pare o nenorocire? Aceasta e viaţa de toate zilele a atîtor
neamuri!
DESPRE MINGIERE, PENTRU MAMA MEA HELVIA
VII, 1. De la cele cereşti intoarce-te acum spre cele omeneşti. Vei vedea
că seminţii şi neamuri intregi şi-au schimbat aşezarea. Ce urmăresc oraşele 15
greceşti în mijlocul unor ţinuturi barbare? De ce se vorbeşte limba macedoneană
intre inzi şi perşi? Sciţia şi tot ţinutul acela cu neamuri sălbatice şi
nesupuse arată privirilor noastre cetăţi greceşti aşezate pe ţărmurile Pontului:
1 Stăpînirea romană.
S Vezi Vergiliu, nota 8.
 368 SENECA
ribus os tentat : non perpetuae hiemis saevitia, non hominum ingenia
ad similitudinem caeli sui horrentia tl'ansferentibus domos' suas
obstiterunt. 2. Atheniensis in Asia turba est; Miletus quinque et
septuaginta urbium populum in diversa effudit ...
QUAESTIONES NATURALES
<Praefatio> ... 9. O quam ridiculi sunt mortalium termini! Ultra
Istrum Dacos· <nostrum> arceat imperium, Haemo Thraces includat;
Parthis obstet Euphrates; Danuvius Sarmatica ac Romana dis ter-
minet ... ! . III, 22 ... Unii cred că şi fluviile, a căror natură nu poate fi explicat!l., s-au
10 III, 22 ... Iudicant quidam flumina quoque, quorum inenarra-
bilis natura est, cum ipso mundo traxisse principia, ut Histrum, ut
Nilum, vastos amnes magisque insignes quam ut dici possit eandem
illis originem quam ceteris esse.
III, 27, 8. Flumina vero suapte natura vasta et tempestatibus
16yapta alveos reliquerunt. Quid tu esse Rhodanum, quid putas
Rhenum atque panuvium, quibus torrens etiam in canali cursus
est, cum superfusi novas sibi fecere ripas ac scissa humo simul
excessere alveo? 9. Quanta cum praecipitatione volvuntur, ubi per
campestria fluens Rhenus ne spatio quidem languit, sed latissimas
20 velut per angustum aquas impluit; cum Danuvius non iam radices
nec media montium stringit, sed iuga ipsa sollicitat ferens secum
madefacta montium latera rupesque disiectas et magnarum promon-
toria regionum, quae fundamentis laborantibus a continenti reces-
serunt, deinde non inveniens exitum - omnia enim sibi ipse praeclu-
26 serat -, in orbem redit, ingentemque terrarum ambitum atque
urbium uno vertice involvit !
IV, 1, 1. ... Quaeram enim te cum, id quod libro superiore
distuli: quid ita Nilus aestivis mensibus abundet. Cui Danuvium
similem habere naturam philosophi tradiderunt, quod et fontis ignoti
30 et aestate quam hieme maior sit. 2. Utrumque apparuit falsum. Nam
et caput eius in Germania esse comperimus, et aestate quidem incipit
crescere sed, adhuc manente intra mensuram suam Nilo, primis calo-
• Dacos ego II <nostrum> arceat ego II non exeat 1i b r i.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 369
nici asprimea iernii veşnice, nici obiceiurile înspăimîntătoare ale localnicilor,
croite pe m!l.sura climatului, nu i-au putut impiedica să-şi schimbe locuinţele.
2. în Asia se află o mulţime de atenieni, iar Miletul şi-a răspindit populaţia
în şaptezeci şi cinci de cetăţi 8 din diferite părţi ...
PROBLEME DE ISTORIE NATURALĂ
<Prefaţă> 9. Cît de ridicole sînt graniţele dintre oameni! Imperiul nostru
să-i opreasc!l. pe daci' de a trece Istrul 6 şi pe traci s!l.-Î ţină închişi in Haemus;
iar Eufratul să fie o barierii pentru parţi; Dun!l.rea să despartă teritoriile sar-
maţilor 8 de cele ale romanilor ... ! .
10
născut o dat!l. cu lumea, ca de pild!l. Istrul şi Nilul, fluvii imense şi prea impor-
tante spre a se putea spune că au aceeaşi origine ca celelalte.
III, 27, 8. Iar fluviile, vaste prin natura lor, umflate de ploi au ieşit din albie.
închipuieşte-ţi cum arată Ronul, Rinul şi Dunărea, care sînt torente chiar şi in 16
albia lor obişnuită, atunci cind se revarsă şi işi fac noi maluri, spintecind pămfn­
tul şi ieşind, in acelaşi timp, din albia lor. 9. Cu cîtă repeziciune nu-şi aruncă
ele valurile: Rinul, cind curge peste cîmpii, nu-şi slăbeşte forţa nici măcar pe
marele întinderi, ci îşi împinge apele acum largi, ca şi cum ar curge printr-un
canal îngust! Sau cînd se abate Dun!l.rea, nu pe Ia poalele sau pe la mijlocul 20
munţilor, ci chiar peste culmile lor şi duce cu sine povirnişurile spălate ale
acestor munţi, stîncile desprinse şi înălţimile unor ţinuturi întinse, care au fost
zdruncinate din temelii şi s-au desfăcut din locul lor. Apoi, negăsindu-şi Dunărea
o ieşire, căci şi-a închis ea ins!l.şi toate c!l.ile, face un cero şi acoperă într-un singur 25
virtej o porţiune imensă de piimint şi de oraşe 7:
IV, 1, 1.... Voi discuta cu tine un lucru pe care, în cartea trecută, l-am
amînat: de ce se revarsă Nilul 8 în lunile de vară? Filozofii au susţinut că Dunărea
este de aceeaşi natură ca şi el, deoarece şi izvoarele ei sînt necunoscute, iar
in timpul verii este mai mare decît iarna. 2. S-a arătat însă c!l. ambele afirmaţii
sînt false. Căci, pe de o parte, am aflat că Dunărea îşi are izvorul în Germania, 80
iar pe de altă parte, e adeviirat că [Dunărea], începe să crească în timpul verii
- cînd Nilul îşi mai p!l.streaz!l. încă nivelul obişnuit - adică în timpul primelor
I Intemeiate de milesieni. Printre acestea se numărau şi HisLria şi Tomis.
t Acesta este textul ediţiei noastre; celelalte dau altă lecţiune: f Dacul să nu treacă
IstruI». Chiar dacă pe vremea autorului (lucrarea a fost scrisii Intre anii 61-64) dacii erau
relati,: liniştiţi, uaLorită poate unor cauze locale şi politicii romanilor, exprimată prin
măsurl ca tl'ansplantarea celor 100000 de transdanubieni, pe care o întreprinde guverna-
torul . M~~siei Tib. Plautius Silvanus Aelianus, cIndva in anii 57-67 (vezi Pippidi,
Contr~buţll, p. 137 -170), amintirea incursiunilor dacice din trecut a dăinuit desigur. De
altfel evenimentele din anii şi deceniile următoare au confirmat temerile autorului.
S Dunărea de jos.
e Este vorba despre iazigi, care se aşezaseră de curind Intt'e Dunăre şi Tisa (cI. VI,
7, 1; Pliniu cel Blitrln, IV, 12 (25), 80 şi Tacit, Anale, XII, 29).
7 Este o descriere exagerată a inundaţiilor pe care le sufereau uneori riveranii
mal"ilol' fluvii.
8 Problema Nilului (revărsări şi izvoare) a fost mult dezbătută in antichitate .
24 - c. 1414
 370 SENECA
ribus, cum sol vehementior intel' extrema veris nives mollit, quas ante
consumit quam tumeseere Nilus ineipiat; reliquo vero aestatis minuitur
et ad hibernam magnitudinem redit atque ex ea dimittitur ...
IV, 2, 20. Nec Rhenus, nec Rhodanus, nee Rister, nee Rebrus
6 subiacens Raemo aestate proveniunt ...
IV, 2, 29. .. - ob hoc Pontus in infernum mare assidue fluit
rapidus, non, ut cetel'a maria, alternatis ultro cito aestibus, in unam
partem semper promIS et torrens - ; quod nisi faceret his itineribus
<ut> quod euique deest redderetur, quod cuique supel'est emitteretur,
10 iam aut siecata essent omnia aut inundata.
VI, 7, 1. ... Aliubiperpetui amnes, quorum navigabilis etiam
sine adiutorio imbrium magnitudo est; hine NiIus per aestatem
ingentes aquas invehit; hine, qui medius intel' pacata et hostiIia
fluit, Danuvius ae Rhenus, alteI' Sarmaticos impetus cohibens et
16 Europam Asiamque disterminans, alter Germanos, avidam gentem
belli, repellens.
THYESTES
627 -631. Quaenam ista regio est? Argos et Sparte, pIOS
sortita fratres et maris gemini premens
20 fauees Corinthos, anferis Rister fugam
630 praebens Alanis, an sub aeterna nive
Hyrcana telIus, an vagi passim Seythae?
HERCULES OETAEUS
621-624 Cupit hie gazis implere famem
26 nec tamen omnis plaga gemmiferi
suffieit Histri nce tot a sitim
Lydia vincit ...
1279 -1282 Quid non possit s uperare dolor?
1280 Quondam Getieo durior Raemo
30 nee Parrhasio lenior axe
saevo cessit membra dolori.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 371
călduri, atunci cînd un soare mai puternic către sfîrşitul prImaverii înmoaie
zăpezile, pe care le topeşte cu totul, înainte ca Nilul să înceapă să se umfle,
dar în restul verii [Dunărea] scade şi revine la debitul de iarnă, coborind
chiar sub el ...
IV, 2, 20. Nici Rinul, nici Ronul, nici Dunărea şi nici Hebrul, care se află
sub Haemus, nu cresc în timpul verii... 5
IV, 2, 29 .... Din cauza aceasta 9, PontuI curge repede şi fără intrerupere
'n marea inferioară [Mediterana1. nu ca alte mări, unde alternează fluxul şi
refluxul, ci ca un torent mereu înclinat in aceeaşi direcţie. Daci n-ar face astfel
şi n-ar da pe această cale acolo unde lipseşte şi n-ar lua de unde prisoseşte,
de mult timp toate regiunile ar fi secate sau inundate de prea multă apă. 10
VI, 7, 1.... Există în unele locuri rîuri care curg tot anul Iri sint navigabile
datorită mărimii lor chiar fără ajutorul ploilor. Intr-o parte e Nilul, care vara
duce cu sine cantităţi uriaşe de apă, iar în cealaltă parte Dunărea şi Rinul,
care curg Ia mijloc între ţinuturile in care domneşte pacea şi între cele ale duşma­
nilor: unul opreşte năvălirile sarmaţilor 10 şi desparte Europa de Asia, celălalt 15
împinge înapoi pe germani, un neam dornic de război.
TIESTE
627 -631. Ce ţinut este acesta?- Argosul şi Sparta, sortite
celor doi fraţi dragi l:l, şi Corintul, sprijinit pe strîmtorile a două mări,
sau Istrul, care dă putinţă de fugă sălbaticilor 20
630 alani 12, sau pămîntul acoperit de zăpezi veşnice
al Hyrcaniei 13, sau sciţii care rătăcesc de ici colo?
HERCULE PE MUNTELE OETA
621-62ft Altul doreşte să-şi as timp ere pofta de bogăţii:
Şi
nu-i ajunge tot ţinutul bogat in nestemate 25
al Istrului şi nu-i potoleşte setea
nici întreaga Lidie ...
1279-1282 Ce nu poate răpune durerea?
1280 Odinioară [Hercule], mai aspru decît geticul Haemus
şi mai neînduplecat decît polul nordic, 30
a fost înfrînt în mădularele sale de cruda durere.
a Fiindcă la nOl'd se găseşte multă apă şi fiindcă lichidele tind Spl'~ locuri uscate pentru
restabilirea unui echilibru.
10 Probabil o aluzie la incursiunile triburilor de geţi, bastarni şi sarmaţi de la gurile
Dunării, de care se plingea Ovidiu, şi nu la iazigii din cîmpia Tisai, care veniseră de
curînd, vezi nota 6.
U Dioscurii,
12 Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 29.
13 Aici CaucazuI.
 372 SENECA
PHAEDRA
165 -170. Compesce amoris impii flammas, precor,
nefasque quod non uHa teBus barbal'a
commisit unquam, non vagus campis Geta
6 nec inhospitalis Taurus aut sparsus Scythes;
expcllc facinus mente castifica horridum
170 memorque matris metue con cubitus novos.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 373
FEDRA
165-170. Te rog, stinge flăcările iubirii nelegiuite
şi
crima pe care n-a săvîrşit-o niciodată vreo regiune barbară,
nici getul care rătăceşte pe cîmpii,
nici taurul 14 neospitalier şi nici scituI răzleţit [în triburiJ j 6
cu suflet curat, goneşte groa:mica fărădelege:
170 gîndeşte-te la mama ta şi teme-te de legăturile de dragoste
neobişnuite 1&.
U Locuitorii din Taurida (Cl'imeea), care aveau faima unOl' oameni foarte Cl'uzi, Vezi
Pin dar, nota 17.
1& Legăturile incestuoase ale Fedrei cu Hipolit, fiul ei vitreg.
 LXIV. M. A N N AEI L U C ANI LXIV. L U CA N

Născut la Cordoba (Spania), in anul 39 e.n., Lucan a fost adus la Roma,

unde a primit o educaţie Ingrijită, studiind o vreme şi la Atena. Ca nepot al
filozofului Seneca, s-a bucurat la început de multă trecere la curtea împăra­ •
j
tului Nel'o, dar mai tirziu a fost bănuit de complot şi silit să se sinucidă in
anul 65. A fost un talent precoce şi a scris mult. Nu ni s-a păstrat decit
epopeea Farsalia, in 10 CăI'ţi, În care a descris războiul civil dintre Cezar şi
Pompei. Poetul a folosit ~a izvor, in primul rind, opera lui Titus Liviu8 şi a
căutat să iufăţişcze tn culori frumoase personalitatea lui Pompei; prin aceasta
a arătat in chip i"direct că nU iubea dictatura împăraţilor.
Ediţii: Lucaill, La G"erre civile (La Pharsale). Texte ctahli et traduit
par A. Bourgcl'Y et ~fax Ponchont, val. I-II, Les Belles Lettre5, Paris,
1926-1929; Adllolalioncs super Lucarwm primum ad vetllstissimol'um codicum
ridem edidit Ioannes Endt, Teubner, Leipzig, 1909.

PHARSALIA FARSALIA

1, 430-431. Şi cei care te imită pe tine, sarmatule, prin pantalonii lor largi,
1, 430-431. Et qui te laxis imitantur, Sarmata, braeis,
Vangiones, Batavique truces ... vangionii şi batavii războinici ...

II, 47 ... 50. Zei cereşti, nu vă cerem pace. Daţi gloatelor, mînie ...
li II, 47 ... 50 Non pacem petimus, superi; date gentibus lras ...
Istrul scitic să nu-l mai ţină pe loc pe masaget.
. . . Massageten Scythicus non adliget Hister.
II, 52-54 Faceţi să fim duşmăniţi
II, 52-54 ... omnibus hostes de toate neamurile, dar îndepărtaţi războiul civiL
reddite nos populis: civile avertite bcllum; Dintr-o parte să ne apese dacuI, din alta getul 1 •••
hine Dacus, premat inde Getes ...
II, 295-297 .... Zei cereşti, ţineţi departe de mine această nebunie, 10
10 II, 295- 297. . .. Procul hunc arcete furorem, şi anume ca, printr-un dezastru care i-ar pune in mişcare pe daci 2
o superi, motura Dahas * ut clade Getasque, - şi pe geţi,
securo me Roma cadat. Roma să cadă, iar eu să rămîn lini~tit 3.

1 Poate şi o aluzie la participarea dinaştilor geţi şi duci la războiul civil (vezi Apian,
notele 52 şi 53).
11 Lecţiunea adoptată de editor ~ Dahae ~ (un neam scitic din regiunea Turchestanului
de astăzi) este puţin probabil, cum reiese din versurile citate mai sus şi mai jos.
I Vorbeşte Cata, vrind să arate că soarta Romei nu-i este indiferentă.
• dacos V dacas UG.
 376 LUCAN IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 377

II, 418-420. Non minor hie Histro, nisi quod, dum permeat orhem, II, 418-420. Acesta [Nilul] nu este mai mic decît Istrul, decît doar că Istrul,
Rister easuros in quaelibet aequora fontes străbătînd pămîntul,
aeeipit et Seythicas exit non soIm; in undas. primeşte izvoare gata să se verse în orice mări
şi nu se varsă singur' în undele scitice.
III, 93-95. Di melius, quod non Latias eous in oras
5 nune furor ineubuit nec iuneto Sarmata velox III, 93-95. Zeii ne-au ferit j pe ţărmurile Laţiului, Răsăritul furios
95 Pannonio Dacisque Getes admixtus ... nu s-a aşezat încă, iar sarmatul sprinten, 5
95 întovărăşit de panoni 5, n-a năvălit şi nici geţii amestecaţi
III, 199-203. Deseritur Strymon tepido committere Nilo cu daci.
200 Bistonias eonsuetus aves et barbara Cone,
Sarmatieas ubi perdit aquas sparsamque profunda. III, 199-203. Este părăsit 6 Strimonul, obişnuit să trimită Nilului cald
10 multifidiPeueen unum eaput adluit Histri, 200 păsările bistoniene 7, [este părăsită] Cone locuiti!. de barbari,
Moesiaque et ... unde îşi pierde apele sarmatice
Istrul cu mai multe guri, dintre care una udă pe Peuce cea aruncată 10
V, 436- 441. Sic stat iners Seythieas adstringens Bosporus ulldas, în mare,
?um glacie retinente fretum non inpulit Hister, apoi Moesia şi ...
mmensu.mque gelu tegitur mare; eomprimit unda,
V, 436-441. Astfel stă nemişcat Bosporul [cimerian) care îşi
strînge undele
15 deprendlt quaseumque rates, nec pervia velis
sale scitice,
440 aequora frangit ;:;ques, fluctuque latenti sonantem, cînd Istrul nu-şi împinge spre mare apele oprite de ger,
orbita migrantis seindit Maeotida Bef;si.
iar marea imensă se acoperă cu gheaţă. Valurile încă tuşează
toate cod.biile pe care le prind. Călăreţul nu frlnge apele 15
VIII, 220-221. ... Implete pharetras
440 străbătute de visle, şi pe deasupra valului tăinuit
Armeniosque arcus Getieis intendite nervis .
urma besului rătăcitor despici!. Lacul Meatic, care răsună 8.
20 VIII, 422-425. . .. Ineurrere euneti VIII, 220-221. ... Umpleţi tolbele
debuerant in Baetra duces et, ne qua vacarcnt şi întindeţi arcurile armeniene cu vme getice 9.
arma, veI aretoum Daeis Rhenique catervis
425 imperii nudare latus, dum perfida Susa .. , VIII, 422-425 .... Toţi conducătorii de oşti 20
ar fi trebuit 10 să năvălească în Bactria şi, spre a nu lăsa armatele
să lîncezească, ar fi trebuit sau să golească latura de miazănoapte a
425 împărăţiei, înspre daci şi înspre cetele de pe Rin, pînă cînd Susa
cea perfidă ...
'Poateo aluzie la vărsarea Siretului şi a Prutului, înainte de formarea deltei
Dunării.
D Aluzie la recenta venire a iazigilor in Panonia, vezi Seneca, nota 6.
e Sînt enumeraţi aliaţii lui Pompei cat'e veneau din toate părţile.
, Cocorii care plecau în fiecare an.
S Vezi Vergiliu, nola 8. .
'Vorbeşte Pompei, adresîndu-se lui Deiotarus, care urmează să ceară ajutor de la
parţi, după înfrîngerea de la Pharsalos.
10 Răspunde Cornelius Lentulus Crus (consul in anul 49 te.n.), care vrea să arate că
nu se poate cere ajutor parţilor, ci dimpoLrivă, aceştia ar trebui înfrînţi cu preţul oricăror
sacrHicii din partea romanilor.
 378 SENECA
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 379
COMMENT ARII
SCOLII
II, 50. M assageten gens Thraciae. II, 50. Pe masaget: neam din Tracia.
Rister autem fIuvius Scythiae est, qUl per Thraciam Istrul este un fluviu din Sciţia, care curge prin Tracia.
tendit. II, 54. Dintr-o parte să ne apese dacul: neam de dincolo de Dunăre.
5 II, 54. R inc Dacus premat gens ultra Danuhium. Getul: numele unui neam; după ce aceştia au fost învinşi, în comedii Il fi
Getes gentis nomen, quibus victis ad invidiam servi sclavii au fost numiţi «geţi », în semn de dispreţ 12.
II, 296. . Care iar pune în mÎ.§care pe daci: « pe aceşti daci ,) şi « pe aceşti geţi»,
Getae dicti sunt in comediis. [autorul] a pus acuzativul.
II, 296. Motura Dahas «hos Dahas» et« hos Getas» accusa- III, 200. Cone 13 locuită de barbari: regiune aşezată în cele mai
tivum posuit. depărtate ţinuturi ale Europei şi în teritoriul sarmaţilor.
10 III, 200. Barbara Cone regio in ultimis Europae partihus et III, 201. Unde îşi pierde apele sarmatice: e bine spus «îşi pierde »,
apud Sarmatas. deoarece îşi varsă apele tn nişte mlaştini; alţii spun că 10
III, 201. fluviul este inghiţit acolo şi că merge pe sub pămint.
St;trmaticas ubi perdit aquas hene «( perdit l), quia diffun- III, 202. Cu mai multe guri. .. pe Peuce: oraş 14 din Europa la marginea
dltur per paludes; alii dicunt sorberi ibi fluvium et Pontului, pe care il udă cu apele sale una din cele şapte
ire suh tcrras. guri ale Istrului. Căci are şapte guri. De aceea «îl udă un
16 III, 202. Multifidi Peucen oppidum Europae in fine Ponti braţ [al Istrului] cu mai multe guri 1). 15
V, 437. Istrul n.u-şi fmpinge, aceasta înseamnă: atunci cînd însuşi
quod alluit unum caput Histri ex septem eapitihus: Istrul înţepenit din cauza gerului încetează să-şi împingă
Nam ora habet septem. Ideoque multifidi caput apele.
alluit. V, 438. Marea imensă se acoperă cu gheaţă: nu că Istrul ar fi o
V, 437. N o.n impulit Rister hoc est: cum et ipse Hister gIacie mare, ci este comparat cu o mare în privinţa mărimii. 20
20 strlctus fretum eessat impellere. V, 441.. [La] « urma '>, ordinea [este]: iar pe deasupra valului ascuns, pe Lacul
V,438. Meotic răsunător n despică urma [lăsată de roţile] besului
Inmensumque G. T.M. non quod Hister mare sit sed rătăcitor; « rătăcitor », adică r1l.tăceşte dintr-o regiune
mari magnitudine eomparatur. ' într-alta. C1I.ci besii 16 se află în Sciţia.
V, 441. Orbita arda: et latente fluctu sonantem Maeotida scindit VIII, 425. Latura înţelesul este acesta: era de mare' preţ să se ia 25
orbita .migrantis Bessi; « migrantis » a regione sciIicet armata care acum ii opreşte pe daci, să se golească de aceşti
26 ad reglOnem aliam. Nam Bessi in Seythia sunt. oşteni latura imperiului nostru, numai să fie strînşi toţi
VIII, 425. soldaţii spre a-i alunga pe parţi.
Latus sensus hie est: tanti erat auferre exereltum qui
nune Daeos prohibet, nudare his latus imperri n~stri,
dum tamen omnes ad expugnandos Parthos collige-
rentur.

U Cf. Menandru şi Terenţiu.

12 Mai exact, ~ ca să se arate că sint prost priviţi ~.
la Localitate neidentificată: alt s.coliast (ef. Scholia in Lucani Bellum civile, ed.
H. Usener, Commenta Bernensia, Leipzig, 1869) spune că «este un oraş într-o insulă a
Istrului t.
14 In realitate insula Peuce.
111 In poezie, populaţia aceasta tracică, care a opus o rezistenţă înverşunată romanilor,
simbolizează o populaţie nordică nedeterminată (daci, geţi, sciţi, sarmaţi).
LXV. ITE!:l ANI O Y Â IO!: K O Y P 1 !:l O r
ANAZAPBEQ!:' LXV. D 1 O S COR 1 D E

Original' din Anazal·ba in Cilicia, Dioscoride a fost medic militar sub

tmp1iratul Claudiu (41-54 e.n.) şi a tr1iit la Roma sub urmaşul acestuia, Nero
(54-68). Utilizînd lucrările lui Crateus, medicul lui Mitridate al VI-lea
Eupator (120-63 t.e.n.) ~i acelea ale lui Q. Sextius Niger, din a doua jumă­
tate a secolului I I.e.n., Dioscoride a scris opera Despre materia medicală, în 5
cihţi, care tratează despre acţiunile tuturor remediilor medicale cunoscute pe
vremea autorului (substanţe de origine vcgetală, animală şi minerală). Cartea
aceasta s-a bucurat de multă autoritate, a fost tradusă in limba latină in
secolul al V-lea şi a fost foarte căutată In tot evul mediu pină la începutul
ep'ocii moderne. In textul grecesc autorul a dat echivalentul unor nume de
plante in mai multe limbi, Intre altele şi limba dacă. Valoarea documentară a
acestor nume nu este prea mare, deoarece vechii greci excelau in stîlcirea numelor
8 trăine, dar totuşi ele merită să fie luate In considerare.
Ediţii: Pedanii Dîoacuridis Anazarbaei De materia medica libl'i V edidit
Max Wellmann, voI. I-III, Weidmann, Berlin, 1906-1914; Pseudo-Apulei
Plalonici Herbarius in Corpus Medicorum Latînorum. VoI. IV ... ediderunt
Ernestus Howald et lIenricus E. Sigerist, Teubner, Leipzig, 1927, p. 15-225.
Cl. D. Decev, Die Ih"akischen Sprachreale, Wien, 1957, p. 541-565.

DESPRE MATERIA MEDICALĂ1

Il, 117. talpa-gîştii... romanii [o numesc] blitum, dacii 2 blis (dacii bles,
cod. C, p. 77). &
Il, 124. andrachne siilbatică ... romanii elecebra ... dacii lax; Ps. Apuleius
104 (p. 187), iarbă grasă, dacii lax.
Il, 126. limba oii [pătlagină] ... sau limba ciinelui, Ps.Apuleius 1 (p. 25)
plantago lata, dacii spioax (scinpoax ~y).
II, 167. dracontia măruntă. .. dacii curionnecum. 10
II, 178. cebarea din Fenicia... romanii macia ... dacii cercer, africanii
atirsisoei.
II, 180. ai de pădure, sau paionia sau crataia. " romanii fabrum ... dacii
crustane. Ps. Apuleius 74, p. 134 iarba.celidonia .. , dacii ebustrone. 1&
111, 7, 1. dioc mărunt, sau limnesion ... romanii febrifugia ... dacii
tulbela; Ps. Apu leius 35, p. 80 dacii stirsozila.

1 Vezi K. I. Basmadian, L'identification des noms de plantes du Codex Constanlino-

polilanus de Dio8curides, în $ Journal Asiatique~, 130 (1938), p. 577-621 şi D. Decev,
op. cit.
I Pentru elementele de medicină la daci vezi V. Bologa, Elemen!a de medecine hieraliql.Ul
el empirique du Latene dace, Montpellier, 1958 şi idem, Ober ein vermutlic/ies Wundstreupulver,
gefunden in der 1I1slrumentkassette einea dakischen Priesleranlea, ca. 106 u.Z., Dubrownik, 1959.
 382 DIOSCORIDE IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 3S3

III, 11, 1. 8tljiocxov... 'PW[J.OC~OL M~pou[J.... L\OCXOL OXLOCP"tJ; III, 11, 1. măciuca-ciobanului ... romanii labrum ... dacii sciare; Ps.
PS. Apuleius 35, p. 66 Daci scial'e. Apuleius 25, p. 66 dacii sciare. ... .. .
III 21 1. scaiul-dracului ... romanll caPltulum cara dus ... dacll slcupnux.
III, 21, 1. ~pUnLOV... 'PW{LOC~OL XOC7tL-t·OUAOU[J. x&.p~ou<; .•• In' 35 1. izmă sau osmitis ... romanii mentastrum .. ' dacii teudila; 5
â&.XOL eHxou7tVoM;. Ps. Apu'leiu~ 91, p. 165 herba mens~?rum, dacii tanidila:. .
6 II, 35, 1. xocAoc[J.(v6"tJ· ot ae 6a{L~'n<; ..• 'PW[J.OC~OL [J.e:v't'&.a'rpou{L .•• III, 36, 1. cimbru ... romanl1 thymum... dacll mlZele (mizola AH,
L\&.XOL 't'e:U8LAOC; Ps. Apllicius 91, p. 165 herba menstarum, Daci mozula Di). ..
III, 58. mărar comestibil. .. romanii anethulum ... dacu poltum (pol- 10
tanidila. polum, propus de Tomaschek,.. Thra~er, p. 28) ...
III, 36, 1. 6u{Lo<;... 'PW{LOC'LOL 6 oU[J.OU{L. •• 6.&.XOL {Lt~ "tJAOC III 112. salbie ... romanl1 tussllago ... besu asa.
({L(~OAOC AH, [J.6~ouAoc Di.). III: 113. peliniţA cu o singură tulpină ... romanii valentia, sau ~erpull~~,
10 III, 58. ~v"tJElov 't'0 &cr6L6[J.e:vov... 'PW[J.OC~OL &V~60UAOU{L ••• sau h-erba regia, galii ponem, dacii zuuster j Ps. Apuleius 10, p. 43 herba artemlSla 15
L\&.XOL 7t6A't'OU{L (7t6A1tOAOU{L coni. Tomaschek, Thraker, p. 28). cu o singurli tulpină... dac.ii zired... .. ..
III 129. salbie domestlcă, romanl1 gemmahs, dacll hormea. .
III. 112. ~~X,LOV ~ ~~XLOV .•• 'PW{LOC~OL 't'ouaaL"A&.yw ••• B€aaOL &a&. III; 138. maghiran ... romanii solis oculus ... dacii duodela; Ps. ApulelUs
III, 113. &pn:[J.La(oc {Lov6xAWVO<;... 'PW{LOC~OL OOOCA€V'rLOC, o t Ss: 89, p. 160 herba millefolium, dacii dio~ela. .. . ..
atp7t01)AAOU[J., ot oe ~p~oc P~YVY., r&'AAOL 7tOV€[J., L\&.XOL ~OUOU<1't'"tJP; III, 141. lithospermon, sau aetomon ... ron:anll colum.~ma, dacll guolet~: 20
16 Ps. Apuleius 10, p. 43 herba artemisia monoclonos ... Daci zired. III, 137. muşeţel, sau romaniţă; Ps. Apulelus 24, dacl1 amol~~ta. (Dacll
apiana Ha V, abiana ~, abiano e, amolusta Le, amalusta Ca, aIn amolusta
III, 129. (5P{LLVOV ~{Le:pov' 'PW[J.OC~OL ye:{LW&./.L<;, d&.XOL I5p{Le:oc.
III, 138. &[J.&.pocxov... 'PW[J.OC~OL aWAL<; 6xouAou{L... â&.XOL
Ha V, amulusta ~).
III, 153, sparcetă ... romanii optat a . .. da~ii aniarsexe. ., 25
oouwo"tJAoc; Ps. Apuleius 89, p. 160 herba millefolium, Daci diodela. III, 158. jugărel. .. dacii chodela; Ps. Apulems 26, p. 67 herba camepltls,
III, 141. AL66<17te:p{Lov' OL oS: &e:'t'WVLOV ••• 'PW{LOCî:OL XoAOO[J.- dacii doctila (dordila Orib., docdila y, doctila om. Scx~) .. ' . ..
20 ~<LV>OC{L, 6.&.XO~ youoAlj't'oc. IV, 16. dedeţel, sau neuroeides ... romanll veratrum nlgrum... dacll
III, 137. &v6t{L(<;' d aS:. •• x,oc[J.oc([J."tJAOV; Ps. Apuleius 24, Daci dacina. .. moesii mendruta. 30
IV, 22. stînjenel-puturos ... romanii .~ladiolus, sau iri~ a~restis, dacii ap~us.
amolusta. (Daci apiana Ha V, abiana 13, abiano e, amolusta L C, IV, 29. pir sau epamelotos ... romanll gramen, sau aSlfohum, sau sanguma-
amalusta Ca, alii amolusta Ha V, amulusta ~). . lis, sau viniola ... dacii cotiata. .. .
III, 153. 6v013 puX,t<; ••• 'PW[J.OC~OL 67t't'OC'rOC... 6.&.XOL &VLOCpat~€. IV, 37. mură sălbatică, sau cynosbaton, romann sentlX ... dacii mantia j 35
25 III, 158. Xoc{Loct7tvru<; .•. L\&.XOL x,6otAoc; Ps. Apuleius 26, p. 67 herba Ps. Apuleius 87, dacii mantia. . .. . .
C'amepitis, Daci doctila (dordila Orib., docdila y, doctiIa om. ·Co(13) ... IV, 42. cinci-foi ... romanii quinquefoll~um ... dacll propodil.a (prop~dlla
N, propedila Di H, propedula A). Ps: Apulelus 2, p. 27 herba qumquefohum,
IV, 16. AtL{LWVLOV' ot 8e Ve:UpOtLa€<;,. •• 'PW{LOC~OL oO"tJpoc't'pou<{L> dacii procedila (propedila Ha V, procda ~). . ... ...
,
VLypOU<[L>. .• uOCXOL OOCXLVOC. .• MuaOL\ {LtVopOU'rOC.
A'~' ,~
IV, 49. ţap, sau tragion, sau cornul ţapulUl ... romanll cornulaca, dacu salla. 40
, IV, ,,22. ţup(<;... ·PW[J.OC~OL yAocaL6AOU{L, OL ae tPL{L &yp€a't'e:{L,
30 6.-XXOL OC7tpOU<;.
IV, 29. &ypwa't'L<; ~ &1tOC[J.~AW't'O<;.•• 'PW(LOC~OL YP&.(LtV, OL oe
, '''>. ~\ ~\ ">. A , ,
ocaLcpOf\LOU{L, OL' ot ' . '
aOCYYULVOCf\e:{L, OL ot ,
OULVLOI\OC(L... uOCXOL XO't'LOC'rOC.
IV, 37. 13&.'t'0<;· OL 3e xuv6a~oc't'ov ... 'PW(LOC~OL a€v't'L~ ••• L\&.XOL
{Locv't'(oc; Ps. Apuleius 87, Daci mantiam.
35 IV, 42. 7te:V't'&.CPUAAOV .•• 'PW[J.OC~OL xLyxoue:cp6AALOU(L... 6,&'xo'_
7tp07t6aLAOC (7tP07t€OLAOC N, 7tpom:oouM Di. H, 7tP07te:OOUAOC A). Ps.
Apuleius 2, p. 27 herba quinquefolium, Daci procediIa (propedila
Ha V, procila ~).
IV, 49. 'r p&.y 0<;' ol oS: 't'P&.YLOV, ol oS: 't'pocy6xtp<u<; ••• 'P<U(LOC'LOL
40 XOPVOUAOCXOC[J... , LMxOL aocAtoc.
 384 DIOSCORIDE
' ,
IV , 68 . uocrxU:Y.fLO~ . aL
' ~1
00:
A \,
l.1LO~ XUIXfLO~. . . 'P WfLIX~OL LVO'otVot .••
N ,
~&XOL 8LeAAeLVIXV (OLeAeLotv H); Ps. Apuleius 4, p. 33 Daci dielinam.
IV, 72. &AtX&XXIX~o~' Dt oe D..LpxIXrOV... 'PW!lIXrOL 'A7toAAL-
~\ !f (). " '~:l.' ' A '
VotPL~ flLVOP, OL oe O:ptJIX OUIX'nXL'IIX, OL Ot;; oUot't'efl, l.1otXOL XOLXOAtoot
I I •
6 (XOLXOO~Aot C) j Ps. Apuleius 22, p. 61 herba Apollinaris... Daci
coecolida (colida Ca Ha V, codila B e ~).
IV, 78. xwveto'l' ot oe: IXrYLVO~ ..• 'PW!lIXrOL xLxoihIXfL ... D..&XOL ~-YiVIX.
IV, 93. xV~CPlj ~ XVL~lj... 'PWflotrOL OUp·r(XIX... D..&XOL 01)'.1.
IV, 100. 7to't'lXfloyeL't'wv &epo~... D..&XOL xoIXM!lIX.
10 IV, 103. cpA6fLo~ ~'t'epo~... ~&XOL ~t€O'€flIX; Ps. Apuleius 72,
p. 129 herba verbascum, Daci diessathel.
IV, 105. &PX't'L 0'.1, Ps. Apuleius 37, p. 82 Galli betilote, Daci riborasta.
IV, 119. &.O"t'~P 'A't''t'Lx6~ ... 'PWfLIXrOL tYYLV&AL~, ~&XOL pIX{h~L~IX.
IV, 127. ~OUyAWO'O'OV... 'PWflotroL ALYYOUot ~6~ou!l .. ' D..&XOt
15 (30UMf.lAIX; Ps. Apuleius 41, p. 89 bovis lingua, Daci budama.
IV, 127. XUV6yAWO'O'OV ..• 'PWfLIXrOL ALYYOUIX X&VL~, ol oe ALYYOUIX
XIXVLVIX; Ps. Apulcius 97, p. 176 lingua canis, Daci azila.
IV, 131. Xot't'IXV&YXlj ot oe: OIXflvIX!l€vlj... 'PW!lIXrOL ~P~IX CPLAL-
XAIX. •• D..ch:m XIXPW7tWAIX.
20 IV, 134. XotAAL't'PLXOV' ot oe: 7toM't'ptxov... 'PWflIXrOL XLYXLV-
V&AL~, ot oe: 1tL-;01..AIX, ot oe: 't'eppIXL XIX7tLAAOU~, OL oe: O'oU7tepXLALoUfL
't'eppIXL, D..&XOL cpLAocpElef.leAIX (cptAocpElIXLf.leA.<X CN).
IV, 162. eAAe~opo~ fleAot~' ol oe: MeAotfl7t6oLOV, aL ~e: 7toMp-
pL~OV ... 'PWfLotrOt ~epe't'poufl VLYPOU!l, OL oe: XOVO'LALYW, ot oe: O'otpp&Xot,
25 ~&XOL 7tPOOLotpVot.
IV, 173. &.x't'~· ot oe oevopov &px't'ou, ot oe: ~fL€POV; 'PWflotroL
O'otfL~OUXOUfL, nXAAOL crxO~L~!l, D..cXXOL O'€~ot.
IV, 173. XotfLotLcXX't'lj' aL oe: ~Ae:tO~ &.x't'-Yi, ot oe: &.YPLot &.x't'~, ot
oe Eu~o'r:x~, 'PWfLotroL ~~OUAOUfL. .. L\&XOL Aflot. o Ps. Apuleius 67,iarba brionia, romanii uva taminia, dacii aurumetti (var.
30 IV, 176. XOAOXUVf.lL~· ot oe o-LXUCXV 7tLXPrXv, ot ~e: xoA6xuvf.l0~
&YptO~ • •• 'PWflIXrOt xOUXOUP~L't'IX O'LA~&'t'LXIX, ~&xm 't'p01hpIXO''t'pIX
(var. 't'ou't'pcXO''t'pot).
IV, 182. BPUWVLIX Aeux~ •.. 'PWflotroL v6nIX!l ..• D..&XOt XWOU(30LAIX.
IV, 183. BPUWVLIX fl€AIXL\lIX' o! ~e &fl7t€AOC; !J.eAIXwIX ... ·pl.t>!J.IXrOL
85 O~IX 't'ot!lLVLIX, o t oe: O(3IX 't'IXfLVOU't'IX, o t oe: (3L't'L~ &A(3IX, D..&XOL 7tPLrXOLAIX,
ot oe: 7tIX't'PLVot (7tPLIXO~AIX H Di, 7tptIXOLAAIX A, 7te:yPLVIX N H Di).
Ps. Apuleius 14, p. 48 herba dracontea, Daci adila.
Ps. Apuleius 67, p. 124 herba brionia, Romani uva taminia,
Daci aurumetti (var. Daci discopela IX).
40 Ps. Apuleius 78, p. 141 herba gramen, Daci parthia.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 385
,
IV. 68. măseiariţă, sau bobul-Iui-Zeus, romanii insana... dacii dielleina
(dieleia H): Ps. Apuleius 4, p. 33 dacii dielina.
IV, 72. zÎrnă sau dircaion ... romanii Apollinaris minor, sau herba vaticina,
sau vates, dacii coicolida (coicodila C) ; Ps. Apuleius 22, p. 61 herba Apollinaris. " Ii
't-
dacii coecolida (colida Ca Ha V, codila B e ~).
IV, 78, cucută, sau aiginos ... romanii cicuta, ... dacii zena.
IV, 93. urzică... romanii urtica, dacii dyn.
IV, 100. vecina-rîurilor, varietatea a doua ... dacii coadama.
IV, 103. lumînărică, varietatea a doua... dacii diesema; Ps. Apuleius 10
72, p. 129 herba verbascum, dacii diessathel.
IV. 105, brusture, Ps. Apuleius 37, p. 82 galii betilote, dacii riborasta.
IV, 119. steaua atică ... romanii inguinalis, dacii rathibida.
IV, 127. limba-boului ... romanii lingua bouum ... dacii budathalaj Ps.
Apuleius 41, p. 89 bovis lingua, dacii budama. 15
IV, 127. limba-cîinelui ... romanii lingua canis, sau lingua caninaj Ps.
Apuleius 97, p. 176 lingua canis, dacii azila.
IV, 131. catanance, sau îmblînzitoarea. .. romanii herba filicla. .. dacii
caropithla.. .. . . , .
IV 134. callitrlchon, sau păroasa ... romanll cmcmnahs sau pmnuIa, 20
sau te:rae capillus, sau supercilium terrae, dacii philophthethela (philo-
phthaithela CN). . . ..
IV, 162. mierea ursului, sau melampodlon, sau polyrrhlzon ... romanll
veretrum nigrum, sau consiligo, sau sarraca, dacii prodiarna.
IV, 173. soc, sau copacul nordului, sau domestic, romanii sambucus, galii
scobiem, dacii seba. 25
IV, 173. socul pitic, sau soc de mlaştină, sau socul sl\.lbatic, sau din Eubeea,
romanii ebulum... dacii oIma. .
IV, 176. dovleac, sau dovleac amar, sau dovleac sl\.lbatic, romanii dovleac 30
sălbatic, dacii trutrastra (var. tutrastra).
IV, 182. bryonia albă ... romanii notia ... dacii cinub~ila. . .
IV, 183. bryonia neagră, sau strugure negru ... romanll uva taI?lm~, ~au
uva tamnuta, sau vitis alba, dacii priadila, sau patrina (priadela H Dl, prradilla 35
A, pegrina N H Di). •
Ps. Apuleius 14, p. 48 iarba balaurului, dacii adila.
dacii discopela (X).
Ps. Apuleius 78, p. 144 iarba-pajişte, dacii parthia 3, 40
a După părerea lui D. Dece:---, op. ci}., p .•564, dintr.e .numele. de pl~nte ?itate de
Dioscoride, doar 26 sint daco-traclce, pe cmd 7 smt greceşti ŞI 10 latmeştI, Iar dmtre cele
citate de Ps.-Apuleius, 14 !Înt daco-tracice, 8 greceşti şi 9 latineşti.
26 - o. 1414
 LXVI. POM P O NIl M ELA E
DE CHOROGRAPHIA
I, 3, 18. Gentiul11 pl'ima est Scythia, aliam quam dicta est ad
Tanain, media ferme Pontiei lateris, hinc in Aegaei partem pertinens
5 Thl'acia, huie Macedonia adiungitur ... Hadriatici latus Il1yris oecupat.
. 1, 19, 102. Hic iaI? sese ingens Pontus ape'rit, nisi qua promun-
tuna sunt, huc atque llluc longo rectoque limite extentus, sinuatus
cetera, sed quia contra minus quam ad laevam et dextram abseessit
n:'0llibusque fastigiis dOllec angustos utrimque angulos faeiat inflec~
10 tltur, ad formam seythici arcus maxime incurvos, Brevis, atrox
llebulosus, 1'aris stationibus, non molli neque harenoso eireumdatu~
litore, vicinus aquilonibus, et quia non profundus est fluctuosus
at<{ue fervens, olim ex eolentium saevo admodum ingenio Axenus,
post commercio alial'um gentium mollitis aliquantum morihus dictus
15 Euxinus.
II, 1, 7, Asiaces proximus intel' Callipidas Asiacasque descendit.
Hos ah Histrieis Tyra separat; surgit in Ncuris, qua exit sui nomillis
oppidum adtingit. 8. At ille qui Scythiae populos a sequentibus dirimit
apertis in ~ermania fontihus, ali o quam desinit nomine exoritur:
20 Nam per immania magnarum gentium diu Danuvius est, deinde
LXVI. POM P O N 1 U S M ELA
S-a născut la Tingentera, în Spania, şi a trăit în prima jumătate a seco-
lului 1 e.n., fiind contemporan cu Seneca (4-65 e.n.). Pomponius Mela a alcă­
tuit o Descriere a Pămîntului, pe ţinuturi, În 3 cărţi, cea mai veche scriere de
acest fel din lumea antică. Autorul n-a făcut cel'cetăl'i personale şi nici călil­
tarii, ci şi-a adunat materialul din cărţi şi a folosit un stil retoric. Pomponius
Mela nu 9-8 mArginit numai să descrie localităţile ~i ţinuturile, ci a dat şi
informaţii desPI'e obiceiurile şi viaţa de toate zilele a locuitorilor. EI a fost
folosit pe alocuri de către Pliniu cel Bătrîn în Istoria naturală.
Ediţia: Pomponii Melae De chorographia libri III recognovit Carolus
Frick, TeubMr, Leipzig, 1880,
DESCRIEREA pĂMîNTULUI
1, 3, 18, Primul dintre aceste neamuri 1 este cel scitic, altul decît cel de lîngă
Tanais despre care am vorbit mai sus. Sciţia ţine 2 cam pînă Ia mijlocul ţărmului
pontic; de aici, se intinde Tracia, care ocupă şi o parte a ţărmului Egeei şi
care se leagă de Macedonia ... Iliria ocupă o parte a ţărmului Adria ticii. 5
1 19 102. Aici se deschide marele Pont a bis. In afară de cîteva locuri unde
sînt p~om'ontorii, ţărmul este în general lung şi drept, iar pe alocuri şerpuitor;
dar fiindcă în partea din faţă ţărmul se îndepărteazii. mai puţin decît pe stînga
şi pe dreapta, marea se încovoaie prin inclinări domoale pînă face de ambele
părţi unghiuri adinci şi foar~e Încovoiat~ in forI?ă de arc. sc.itic. Mare~ es~e
puţin adîncă, furtunoasă, plInă de negurl, cu puţme porturl Şl farA sA aIbă m 10
jurul ei un ţărm lin şi nisipos, ea este aproape de vînturile de miazănoapte
şi nefiind adîncă are valuri multe şi clocotitoare. Din pricina firii deosebit de
crude a locuitorilor de pe ţărmul ei, a fost numită odinioară Axenus a, dar mai
tîrziu, prin contact cu alte populaţii, locuitorii şi-au Îmblînzit puţin obiceiurile
şi marea a fost numit~ Euxinus f . . , . .. . •. 15
II, 1, 7. În aproplcre 5 coboară ASlaces, curgînd Intre cahplz1 6 ŞI aSla,cl, Pe
aceştia din urmă îi desparte de istrieni [fluviul] Tyras, care izvorăşte din ţInutul
neurilor, iar la vărsarea sa atinge un oraş cu acelaşi nume ca al său. 8. Dar
acel fluviu, care desparte populaţiile Sciţiei de Lele cere urmează şi ale
cărui izvoare din Germania sînt bine cunoscute, izvorăşte sub un alt nume
decît cel pe care îl are la vărsare. Într-adevăr, prin ţinuturile Întinse ale unor
populaţii de seamă, el se numeşte mult timt' Dunăre, apoi este numit altfel 20
1 Din EUI·opa.
I De la rîul Tanais, cOU3idel'at d. de5pa, te Europ~ de As'a.
I bi. Pentru toate problemele Nlh'ii ·'-Iegre şi ale ţărmurilor ei vezi l'ecentul articol
al lui Ch. Danov În RE, Supp!. IX, col. 866-1175.
3 «Neospitalieră •.
, «Ospitalieră D. Vezi Strabon, n Jta 48.
I De rîul Hypanis.
• Vezi Herodot, nota 21.
25'
 388 POMPONIUS MELA
aIite~ eu~ adp:llantibus accoli~. fit Hister, acceptisque aliquot
ammbus, mgens lam et eorum qUl m l'fostrum mare decidunt tantum
Nil~ mi.n.or, totide~ quot ille .ostiis, sed tribus tenuibus, reliquis
navlgablhbus efflm t. 9. Ingema cultusq ue gentium differunt. .. ·
6 .10. Aga~hyrsi or~ artusque pingunt, ut quique maioribus praestant,
lta magts aut mmus: ceterum isdem omnes notis et sic ut 'ablui
nequeant.
. II, 2, 16. His Thracia proxima est, eaque a Pontici lateris fronte
usqu.e . in Jllyri~s penitus inmissa, qua Iatera agit Histro peIagoque
10 cont~gltur. RegIO .n~c caelo laeta nec solo, et nisi qua mari propior
est,. mfecunda, fl'lglda, eo;umque quae seruntur maligne admodum
pabens, :aro u~quam pomlferam arborem, vitem frequentius tolerat:
sed n:c elUS qUldem fructus maturat ac mitigat, nisi ubi frigora obiectu
frondlU",l ~ultores arcuere: VirQs benignius alit, non ad speciem tamen,
16 nam .et Ilhs asper atque mdecens corporum habitus est , ceterllm ad
f erOClam et numerum, ut multi immitesque sunt maxime ferax.
17. Paucos amnis qui in pelagus evadunt, verum celeberrimos Hebrum
et Neston et Strymona emittit. Montes interior adtollit Haemon
et Rhodopen et Orbelon, sac-ris Liberi patris et coetu Maenadum
20 Orpheo primum initiante, celebratos. E quis Haemos in tantum alti~
tudinis abit, ut Euxinum et Hadrian ex summo vertice ostendat.
18. Una gens Thraces habitant, aliis aliisque praediti et nominibus
et moribus. Quidam feri sunt et paratissimi ad mortem Gctae
u.tique. !.d v~ria opinio pcdicit; alii redituras putant anima~ obeun-
26 tlUm, alu etsl non redeant non .extingui tamen sed ad beatiora tran-
sire, alii emori quidem, sed id melius esse quam ~ivere. Itaque lugentur
apud quosdam. puerperia natique dcfIcntur , funera contra festa sunt ,
et v~ I utl. sacra cantu lusuque celebrantur. 19. Ne feminis quidem
segm.s ~mmus est .. S~per mortuorum virorum corp ora interfici simulque
30 sepelll'l :,ot~m. eXlmlUm habe?t, . et quia plures simul singulis nuptae
sunt, CUlUS ld SIt decus apud lUdlCaturos magno certa mine adfectant.
Moribus datul' estque moxime laetum, cum in hoc contenditur vincere.
20. Maerent aliae vocibus, et cum acerbissimis planctibus efferunt.
At q~ibus conso.la~i eas animus est, arma opesque ad rogos deferunt,
36 parabque, ut dlCtltant, cum fato iacentis, si detur in manus, veI
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 389
de către
riverani şi devine Istru 7; deşi e acum mare, mai primeşte cîţiva afluenţi
şi, dintre toate fluviile care se varsă în Mediterana, e mai mic doar decît Nilul.
Se varsă în mare prin tot atîtea guri ca şi Nilul, insă trei din ele sînt mai mici,
iar celelalte sînt navigabile. 9. Firea şi obiceiurile neamurilor diferă între ele ...
10. Agatirşii işi tatuează faţa şi mădularele, mai mult sau mai puţin, după
consideraţia de care se bucură fiecare de pe urma strămoşilor săi: de altfel 6
toţi au aceleaşi semne şi ele sînt de aşa natură, încît nu pot fi şterse prin
spălare 8.
II, 2, 16. Ungă aceştia 9 se găseşte Tracia. Ea se intinde de la ţărmul
pontic şi pînă departe de iliri, mărginindu-se dintr-o parte cu Istrul şi din alta
cu marea. Ţinutul nu are nici climă plăcută şi nici sol bogat şi, cu excepţia 10
ţinuturilor din apropierea mării, este neroditor, friguros şi suportă destul de
greu semănăturile; rareori ingăduie pămintul să crească pe alocuri pomi fructi-
feri; mai deasă e viţa de vie, însă nici rodul ei nu se coace şi nu se îndulceşte,
dacă cultivator ii nu-l ascund de frig sub frunze. Ţinutul acesta are mai multă
grijă pentru bărbaţi; totuşi, nu în ceea ce priveşte aspectul lor, căci ei au înfă- 16
ţişarea aspră şi urită, ci doar în privinţa cruzimii şi a numărului [ţinutul fiind
plin de bărbaţi], pe cît de mulţi pe atît de sălbatici. 17. [Tracia] are puţine ape
care se varsă în mare,' însă ele sînt foarte cunoscute ca Hebrul, Nestos şi Strimon.
In interior se înalţă munţii Haemus, Rodope şi Orbelos, vestiţi datorită sărbă­
torilor lui Bacchus 10 şi cortegiilor de menade 11, pe care le-a instituit pentru 20
prima oară Orfeu. Dintre aceşti [munţi], Haemus urcă atît de sus, încît din
vîrful lui se poate zări Pontul Euxin şi Marea Adriatică. 18. Tracia este locuită
de un singur neam de oameni, tracii, avind insă fiecare alt nume şi alte obiceiuri.
Unii sînt sălbatici şi cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales geţii. Acest
lucru se datoreşte credinţelor lor deosebite j unii cred că sufletele celor care mor 25
se. vor întoarce pe pămînt, iar alţii socotesc că, deşi nu se vor mai întoarce,
ele totuşi nu se sting, ci merg în locuri mai fericite 18 j alţii cred că sufletele
mor negreşit, însă că e mai bine aşa decît să trăiască. De aceea, la unii sînt
deplînse naşterile şi jeliţi noi-născuţii j dar dimpotrivă, înmormîntările sint
prilej de sărbătoare şi le cinstesc ca pe nişte lucruri sfinte, prin cînt şi joc 13.
19. Nici femeile nu au o fire slabă. Ele doresc din cale afară de mult să fie omorîte
deasupra cadavrelor bărbaţilor morţi şi să fie îngropate împreună. Deoarece
un bărbat are mai multe soţii, pentru a dobîndi această cinste, ele dau o mare
luptă în faţa celor care trebuie să hotărască aceasta. Ea se acordă aceleia care 30
are moravurile şi conduita cea mai bună, iar cea care învinge în această întrecere
este in culmea bucuriei a. 20. Celelalte jelesc cu glas tare şi îşi arată deznădejdea
prin plînsete foarte puternice. Iar cei care vor sl!. le liniştească aduc lîngă rug
arme şi daruri, spunînd că sînt gata să trateze sau sl!. se lupte cu sufletul celui
mort, [spre a şti] dacă acela permite căsătoria. Dacl!. nu se dă o luptă şi nici 36
7 Cf. Strabon, VII, 3, 13.
B Cf. Clearh din Salai.
• Sciţii.
10 Mai exact ~ părintele Bacchu8 0, acesta fiind epitetul zeului.
11 Femei care sărbătoreau pe zeul Bacchu8, alergînd In delir prin păduri.
13 Vezi Russu, ReI. dac., p. 112-116.
13 Cf. Herodot, V, 4.
U Cl. Herodot, V, 5.
 390 POMPON!US MELA
paeisei veI deeernere, ubi nee pugnae nee pecuniae loeus sit ... •
manentqlle dominas proci. 21. Nupturae virgines non a parentibus
viris traduntur, sed publice aut locantur ducendae aut veneunt.
Utrum fiat ex specie et moribus eausa est. Probae formosaeque in
6 pretio sunt, eeteras qui habeant mercede quaeruntur. Vini usus
quibusdam ignotus est: epulantibus tamen ubi super ignes quos
eireumsident quaedam semina ingesta sunt, similis ebrietati hilaritas
ex nidore contingit. 22. In litoribus Histro est proxima HistropoIis,
deinde Milesiis deducta Callatis, turn Tomoe et portus Caria et Tiristis
10 promunturium, quod praetervectos alteI' Ponti angulus acclplt,
adversus Phasiaco et nisi amplior foret similis. Fuit hic Bizone,
motu terrae intercidit. Est portus Crunos, urhes Dionysopolis, Odcssos,
Mesemhria, Anchialos, et intim o in sinu, atque ubi Pontus alterum
sui flexum anguIo finit, magna Apollonia.
16 II, 3, 57 ... et Danuvius qui iam dichlS est Hister ... per Histros
Hister emittitur ...
II, 4, 63. Inde tam citus prosilit, ut discussis fluctibus diu qualem
emisit undam agat, suumque etiam in mari alveum scrvet, donec
eum ex adverso litore Histriae eodem impetu profluens Hister amnis
20 exciVîat.
II, 7, 97. Paucae sunt in Maeotide, inde enim videtur commodis-
simum incipere; neque omnes tamen incoluntur, nam ne pabula
quidem large ferunt. Hac re habitantibus caro magnorum piscillm
sole siccata et in pollinem usque contusa pro fane est. 98. Paucae
26 et in Ponto, Leuee Borysthenis ostio obiecta. parva admodllm, et
quod ibi Achilles situs est Achillea cognomine ... Sex sunt intel' Histri
ostia: ex his Peuce notissima et maxima.
III, 4, 33. Sal'matia intus quam ad mare latior, ah his qllae
secuntur Vistula amne discreta, qua retro abit usque ad Histrium
30 flumen illmittitur. Gens habitll armisque Parthicae proxima, Vl'rum
* an te manentque 1 acu n a m sta t u i.
- ~--"----
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 391
nu are loc o plată 13 ••. le aşteaptă pe femei peţitorii. 21. Fetele de măritat nu
sînt date bărbaţilor de către părinţi, ci in mod public, sînt cumpărate spre a fi
luate in căsătorie sau vîndute [cu zestre]. Se face într-un fel sau în altul, după
cît sînt de frumoase şi de cinstite. Cele cinstite şi frumoase au preţ bun 16.
Pentru celelalte se caută cu bani cineva care să le ia de soţie. La unii traci folo- 5
sirea vinului este necunoscută j dar [Ia ospeţe] se aruncă în focurile În jurul
cărora se şade seminţe, al căror miros provoacă comesenilor o veselie asemănă­
toare cu beţia. 22. Pe ţărm, aproape de Istru, se află Histropolis, apoi Callatis 17,
întemeiată. de milesieni, apoi Torni, portul Caria şi promontoriul Tiristis. Dincolo
de acesta este celălalt unghi al Pontului, În partea opusă unghiului dinspre 10
Phasis, cu care ar fi asemănător, dacă nu ar fi mai mare. Aici a fost cetatea
Bizone, dărămată de un cutremur de pămînt. Acum există portul Crunos şi
oraşele Dionysopolis, Odessos, Mesembria şi Anchialos, iar în fundul golfului,
chiar acolo unde Pontul îşi încheie cea de a doua curbură a sa printr-un unghi,
seană Apollonia, oraş mare.
II, 3; 57 ... Dunărea care acum se numeşte Istru ... Istrul se varsă printre 15
istrieni 18 •••
II, 4, 63. Apoi [Padul] se varsă cu aşa de mare iuţeală, încît prin împrăştierea
îndelungată a valurilor îşi mînă propriile-i ape - păstrîndu-şi albia chiar în
mare - pînă cind îl primeşte fluviul Istru, care vine cu aceeaşi putere de pe
celălalt mal al Istriei. 20
II, 7, 97. Sînt puţine [insule] în Lacul Meotic, căci de aici mi se pare că e
cel mai nimerit să încep, şi totuşi nu toate sînt locuite, căci ele nu produc din
belşug nici măcar hrana pentru vite. De aceea drept făină le serveşte locuitorilor
carnea peştilor mari, după ce a fost uscată la soare şi pisată mărunt. 98. Şi
în Pont sînt puţine. Leuce, aşezată la vărsarea fluviului Boristene, destul de 25
mică, purtînd şi numele lui Ahile, fiindcă aici a fost îngropat Ahile 19 ••• Sint
şase insule între gurile Istrului: cea mai cunoscută şi mai mare dintre ele este
Peuce.
III, 4, 33. Sarmaţia, mai Iată în interior decît spre mare, este despărţită
de cele ce urme azil. 20 de apa Vistulei şi se întinde în jos pînă la fluviul Istru.
Populaţia sarmatică este foarte apropiată de neamul parţilor în ceea ce priveşte
îmbrăcămintea şi armele; însă după cum şi clima lor este mai aspră, tot aşa 80
1&tnainte de «le aşteaptă * editorul a stabilit o lacună; de altfel textul e neclar. Se
pare că autorul vrea să spună cii În general văduvele se recăsătoresc.
laCl. Herodot, V, 6.
11Geograful roman face o contuzie între Callatis şi Tomis, după cum se vede din
ordinea enumerării lor şi din originea miiesiană greşit atribuită ot"aşului Callatis. Aceasta
este singura cetate din Dobrogea care n-a fost întemeiată de milesieni, ci de colonişti din
Heracleia Ponticil., o colonie a Megarei (cf. P •. -Scymnos, 761).
18 Inşirlnd rîurile din Iliria, Mela enumeră şi Dunărea; apoi vorbind de vărsarea lor,
reproduce vel'siunea greşită (vezi Pliniu cel Bătrin, nota 2), deşi la II, 1,7 arătase
situaţia reală.
11 Confuzie cu insula Borysthenes (Berezau) sau cu 4 Alegerea lui Ahile •. Vezi Ovidiu,
nota 109.
10 Autorul înaintează cu descrierea spre apus.
 392 POMPONIUS MELA
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 393

ut .~aeli asp:riol'is ita. in~enii. 34. Non se urbibus tenent et ne statis le este şi firea. 34. Ei nu locuiesc in oraşe şi nici nu au locuinţe statornice. Cînd
qUl ~m. sedlbus. Ut lllvltavere pabula, ut cedens ut sequens hostis ii atrag într-un loc păşunile, cind urmăresc un duşman sau cînd fug de el, tîrăsc
~.~egIt, ~ta res ?pesque secum trahens semper castra habitant . bellat . cu ei toate lucrurile lor şi astfel locuiesc totdeauna in tabere. Sînt războinici,
1 er,a, llldomlta et usque eo inmanis atque atrox ut f .' _ .nx, liberi, neînfrînaţi şi pînă intr-atît de sălbatici şi cruzi, încît şi femeile merg
6 b Il " . emlllae etlam la război împreună cu bărbaţii; şi ca să fie maiindemînatice, îndată ce nasc, li 6
e a. Cum VU'IS m:ant, atque ut habiles sint, natis sta tim dextra
;.~urltur m~~n~, mde expedita in ictus manus quae exeritur virile se arde sînul drept. De aceea pieptul lor devine ca la bărbaţi, iar mîna nu e
stînjenită, cînd o intind ca să lovească. 35. Datoria tinerel 01' fete este să tragă
1 .pectus. . rcus tendere, equitare, venari, puellaria ens~ sunt cu arcul, să călărească şi să vîneze. Cînd ajung mari se îndeletnicesc să străpungă
ferlre hostem adultarum stipendium est adeo ut no p. ' duşmanul, lucru atît de important incît faptul de a nu fi ucis pe nimeni este
fi " h b '. , n perCUSSlsse pro
agltlO a ea tur, sltque elS poenae virginitas. socotit o necinste; iar ca pedeapsă fata nu se mai mărită.

. i'
 LXVII. L. 1 UNI MOD ERA TIC O L U 1\1 E L L A E LXVII. COL U M E L L A

S-a născut la Galles in Spania şi a trăit in Italia Intre 20 -70 e.n. Colu-
mella a fost cel mai de seamă agronom latin şi a scris lucrarea Desp"e agri-
cllltllră in 12 cărţi.
Ediţia: L. ltmi 1I1oderati Columellae opera I]u.ae exstant recognoverunt
V. Lunclstram et A. Josephson, voI. 1- VII, Eranos Farlag, Uppsala, 1897 -1955

DE RE RUSTICA DESPRE AGRICULTURĂ

VII, 2. Turn etiam casei lactisque abundantia non solum agrestes VII, 2. Apoi [oile] nu numai cll.-i satură pe ţărani prin belşugul brînzei
şial laptelui, ci acoperă şi mesele bogaţilor cu mincăruri numeroase. şi p~ăcute: 5
saturat, sed etiam elegantium mensas iucundis et numerosis dapibus
Iar unor neamuri lipsite de grîu le procură toată .hrana, de aceea cel mal mulţI
6 exornat. Quibusdam vero nationibus frumcnti expertibus victum dintre nomazi şi dintre geţi se numesc «băutorI de lapte~.
commodat ex quo Nomadum Getarumque plurimi YIXAIXX't"01t6't'OC~
dicuntur.
 LXVIII. C. P LIN 1 I SEC V N D 1
NATURALIS HISTORIA
. I, (III, IIII) 47. L. IIII CONTINENTUR i
Daclae, Sarmatiae, Scythiae (18)' 1 S tus: gentes ... (16).
5 III, 18 (22) 1')7 .Q msu a.rum PontI. . (16) Daciei 1, Sarmaţiei, Sciţiei (18), a insulelor din Pont.
in Hadriam efflu~nt; e' Danu~~m cognommatam a flumine Histro,
Padi fauces, contrario eorum 10e;c:~se eodeI?CŢue ~istl'o exadvel'sum
plerique dixere falso et Nepos Pet' ~ ~.arI mtenecto dulcescente,
ex D.anuvio amnis i~ mare Hadri~~:un a ~tcco.la; 128. nulIus enim
10 quomam Argo navis flumine În mare ~ ~~dl~ur. Deceptos .credo,
1
procul Tel'geste, nec iam con t t fi a ~latlCum d.escendlt non
Alpis diligentiores tradunt ~.a quo Um l?e. Umerls travectam
N . , su lsse autem H lstro dein S d .
auporto, CUl nomen ex ea causa est intel' Emon A' l ' avo,. el~
am plsque exorlentl.
LXVIII. P LIN 1 U CEL B Ă T RIN
S-a născut la Novum Comum (Italia de nord) în anul 23 e.D. şi a venit
de timpuriu la Roma. Pliniu a ocupat diferite demnităţi în armată, petrecind
o vreme în Germania şi Spania; a murit in anul 79 la erupţia Vezuviului, pe
cînd se aria la comanda flotei de la Misenum. A făcut studii temeinice şi a
avut o bogată activitate literară şi ştiinţifică. Dintre numeroasele sale lucrari
DU ni a-a păstrat în întregime decît Istoria Naturală, în 37 cărţi, dedicată în
anul 77 viitorului împărat Titus. Pentru această operă vastă, autorul a citit şi
excerpat numeroase lucrări de specialitate, greceşti şi latineşti, pe care le
enumer1\. în cartea întîi. Lucrarea sa depăşeşte limitele istoriei naturale, căci
cuprinde în cartea a lI-a o descriere fizică a lumii, în cărţile III-IV o geografie şi
o etnografie, în cărţile XXXIII-XXXVII o istorie a artei. Concepţia sa despre
lume are la bază filozofia stoică. Lucrarea lui fiind in bună măsură o compilaţie,
judecarea faptelor nu este totdeauna independentă şi sigură, iar stilul suferă de
innuenţa retoricii; totuşi valoarea informaţiei este incontestabilă şi autorul a
rămas o autoritate În tot evul mediu pînă în pragul epocii moderne.
Ediţia: C. Piinii Secundi Naluralis historiae libri XXXVII post Ludovici
lani obitum recognovit et scripturae discrepantia adiecta edidit Carolus
MayhoH, voI. I-V, Teubner, Leipzig, 1892-1909.
ISTORIA NATURALĂ
1, (III, IIIl) 47. Cartea a IV-a cuprinde aşezarea geografică, neamurile ...
III, 18 (22), 127 .. , Cei mai mulţi şi chiar şi Nepos, care este din părţile 5
Padului, au afirmat în mod greşit 2 că această regiune [Istria] a fost denumită
după fluviul Istru, care, ieşind din fluviul Dunărea, denumit şi Istru, se varsă
în Adriatică în faţa gurilor Padului; iar prin ciocnirea celor două ape, se îndul-
ceşte marea aflată Între ele. 128. [E greşit] căci nici un rîu nu se varsă din Dunăre
în Adriatică. Ei au fost înşelaţi, cred, de faptul că corabia Argo a 10
cohorît în Adriatica, nu departe de Tergeste, pe un rîu, şi nu se ştie
precis pe care anume. Autori mai exacţi afirmă că peste Alpi corabia a
fost trecută pe umeri şi a plutit pe Istru, apoi pe Sava şi pe urmă pe
Nauportus, care îşi trage din această împrejurare numele şi care izvorăşte Între
Emona şi Alpi.
1 Aceasta este prima menţiune a· Daciei în izvoarele antice (vezi Tacit, nota 39).
I Este vorba despre acea versiune a legendei care afirmă că argona,uţii au trecut de pe
Dunăre în Adriatica, pe apă. Versiunea aceasta a fost întărită de apropierea întîmplătoare
dintre numele Dunării şi cel al peninsulei Istria (ef. Apollonios din Rodos, IV, 300 şi urm. ;
Ps.-Scymnos, v. 776; Strabon, 1, 2,39; 1, 3,15 şi VII, 5,9). Vezi şi 1. O. Thompsons,
History of Ancient Geography, Cambridge, 191,8, p. 1,8.
 398 PLlli'IU CEL R-\TRl:-r
. III, 25 (~8)~ 14.8... Mons Claudius, CUlUS 111 fronte Scordisci
In tergo TaurIscl... ' În spate tauriscii ...
III, 26 (29), 14.9. Pannoniae iungitur provincia quae Moesia
appellatur, ad Po~tum usque cum Danuvio decurrens. Incipit a
5 confl~ente supra diCtO. In ea Dardani, Celegeri, Triballi, Timachi,
Moesl, .Thraces Pontoque con termini Scythae. Flumina clara e
Dardams Margus, Pingus, Timachus, ex Rhodope Oescus, ex Haemo
Utus, Asamus, Ieterus.
IV, 1, 3, Epiros ipsa, ad Magnesiam Macedoniamque tendens
10 a· tergo suo Dassaretas supra dictos, liberam gentem mox fera~
Dard.anos habet. Dardanis. laevo Tl'iballi praetendun~ur latere et
MoeslCae gentes, a fronte lUnguntur Maedi ac Denselatae quibus
Thraces ~d Pontum usqu~ pertinentes. Ita succinta Rhodo~es, mox
et HaellU, vallatur excelsltas.
15. IV! 11.(18),41 ... Haemi excelsitas VI passuum subitur. Aversa
ems ~.t m HIst.rum devexa Moesi, Getae, Aedi, Scaugdae CIariaeque.' ct
sub ~IS .Arrael Sa~ma.tae,. qU?S Areatas vocant, Scythaeque et circa
P~nti l~t~ra .MorIsem Slto~llque, Orphei vatis genitores, optinent.
4~. !ta fmIt Hister a septentl'lone, abortlt Pontus ac Propontis a meridie
20 ~e~a~um MaŢe. :. 44. Namque Thracia altero latere a Pon~ico litore
mClplens, Ubi !lIster ~mn~s i~mergitur, veI puIcherrimas in ea parte
urb~s .habet, Histropohn MileslOrum, Tomos, Callatim, quae antea Cer-
batIs vocab~tur, Her~cleam. Habuit ct Bizonen terrae hiatu raptam ;
25 nunc habet D1onysopohm, Crunon antea dictamj adluit Zyras amnis.
Tot~,m eum tr~c.tum ?c,Ythae Aroteres cognominati tenuere. Eorum
op~lda Aphl:odlSl~S, Llblstos, Zygcre, Rhocobae, Eumenia, Partheno-
pohs, Gerama, Ubi Pygmaeorum gens fuisse proditur' Catizos barbari
vocabant, cred.un:que a gruibus fugatos. 45. In o/a a Dion)'sopoli
es.~ Odessus l'vh~eslOr~ .. ~b Histl'i ostio ad os Ponti passuum D
30 alu fecere, Agrlppa LX adlecit.
• Cerbetis R acervetis l'a. 1.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 399
III, 25 (28), 148 ... Muntele Claudiu 3 , în faţa căruia se află scordiscii, iar
III, 26 (29), 149. De Panonia se leagă provincia numită ~f'oesia, care
coboară pe Dunăre pînă în Pont. Ea începe de Ia confluenţa amintită
mai sus '. în ea [locuiesc] dardani, celegeri, tribali, timahi, moesi, traci
5
şi sciţii vecini cu Pontul. Rîuri bine cunoscute sînt de Ia dardani Margus,
Pingus şi Timachus, din Rodope - Oescus, din Haemus - Utus, Asamus
şi Ieterus.
IV, 1, 3. Epirul propriu-zis se întinde pînă în Magnesia şi Macedonia,
avînd în spat~ pe desareţii amintiţi mai sus, un trib liber, apoi pe dardani, un 10
trib sălbatic. In partea stîngă a dardanilor se întind tribalii şi triburile moesice;
în faţă, se Invecinează cu ei medii şi denselaţii, iar cu aceştia, tracii, care merg
pînă în Pont. în chipul acesta înălţimea Rodopeieste încinsă şi ocrotită ca o
cetate, iar apoi, şi cea a muntelui. Haemus.
IV, 11 (18), 41. ... Culmea muntelui Haemus urcă pînă la şase mii paşi 5. 15
Partea opusă 8, încliI)ată spre Dunăre, este locuită de moesi, geţi, aezi, scaugdi
şi clari, iar mai jos, de sarmaţii arei, numiţi areaţi, de sciţi şi, lîngă ţărmurile
Pontului, de moriseni şi sitoni, din care se trage poetul Orfeu: 42. Astfel [Tracia]
are ca hotare: la miazănoapte Istrul, la răsărit Pontul şi Propontida, la miazăzi
Marea Egee ... 44. Căci, din cealaltă parte, Tracia Incepe de la malul Pontului, 20
unde se varsă fluviul Istru, şi are în acea parte cetăţile cele mai frumoase, ca
Histropolis, colonie a milesienilor, Tomis, Callatis, numită înainte Cerbatis, şi
Heraclea 7. A avut şi ceta,tea Bizone, înghiţită de un cutremur de pămînt; acum
are cetatea Dion ysopolis, numită mai-nainte Crunon; pe lîngă ea curge ri.ul
Zyras. Tot ţinutul acela l-au stăpînit sciţii porecliţi «plugari $ 8. Oraşele lor 25
sînt: Aphrodisias, Libistos, Zygere, Rhocobae, Eumenia, Parthenopolis 9 şi
Gerania 10, unde se spune că a fost neamul pigmeilor; barbarii îi numesc
catizi şi cred că au fost alungaţi de cocori. 45. Pe coastă, începînd de la Diony-
sopolis se află Odessus, colonie a milesienilor... De la gura Dunării pînă la
intrarea în Pont unii au socotit cinci sute de mii de paşi, 11 iar Agrippa 12 a
adăugat şasezeci de mii de paşi 13. 30
3 Pentru incercarea de localizare a acestuia, nerezolvată incă pină acum, vezi RE Supp!.,
IX, col. 526-7.
, De la vărsarea Savei in Dunăre,
a Un pas = 1,48 m. Cifra aceasta de 8800 m este vădit exagerată, deoarece vidul cel
mai inalt are 2385 m.
8 în alineatul precedent autorul inşirase toate neamurile tracice de pe versantul sudic.
• Localitate neidentificală. Poate o colonie a Herucleei din Pont, vezi Vulpe,
Dobroudja, p. 66.
8 in opoziţie cu cei obişnuiţi, care erau păstori nomazi, vezi Vulpe, Dobroudja, p. 57,
iar pentru noile interpretări date termenului 18t. Rom., p. 155-159. De aici şi-a primit.
Dobrogea numele de ~ Sciţia Mică~, cf. Strabon, VII, 4, 5.
e Pentru toate aceste aşezări neidentificate - dintre care unele poartă nume greceşti"
iar altele autohtolle -, vezi Vulpe, Dobl'olldja, p. 63.
to «Oraşul cocorilor •.
11 Aproximativ 740 km.
12 M. Vipsanius Agrippa, colaboratorul apropiat şi ginerele impăratului August, a
pregătit o hartă a Imperiului romon, cOI'e, după moartea sa, a fost terminată şi afişată,
la Roma .
13 Ap"oximativ 88 km.
 400
PLINIU CEL BĂTRIN
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 401
IV, 12 (24), 76 ... Dein vastum mar P .
quondam Axenus, longe refugientes occu at; , ontus Euxm~s, qui IV, 12, (24), 76 ... Apoi o mare întinsă, Pontul Euxin, numită odinioară
fIuxu retro curvatus in Cornua h" .P. enas magnoque htorum Axenus 14, îmbrăţişează pămînturi care se pierd în depărtare. Ea intră adînc
a IlS utnmque p ,"t . în maluri şi de ambele părţi, la capete, se încovoaie înapoi pe o întindere atît
arcus Scythici forma Medio fl '. . orllgi ur, ut SIt plane
6 rius Bosporus id os' vocatur c~~ I::i~t~:tOstlO Maeotii lacus. Cim me -
de mare, încît are întocmai forma unui arc scitic. La mijlocul îndoit urii se leagă
77. At intel' duos Bosporos Thracium get
ut auctor P I b' - .
trum
~.assuum latitudine.
lmmenum derecto cursu
cu intrarea în Lacul Meotic. Deschizătura aceasta se numeşte Bosporul cime-
rian şi are o lăţime de două mii cinci sute de paşi. 77. Iar Între cele două strim-
est o y lUS, D mtersunt. Circuitus ve ro totius Po t" " ' tori, Bosporul tracic şi cel cimerian, sînt în linie dreaptă cinci sute de mii 5
semeI L, ut auctor est Varr f n 1 VlClens de paşi, cum afirmă Polibiu. Circumferinţa întregului Pont este de două milioane
adicit, Artemidorus vicies ~o~~ese~e:ee~erneos·v Nepo~l' COfrn~lius CCCL o sută cincizeci de mii paşi, după cum susţin Varro 15 şi aproape toţi cei vechi.
10 I'xxvi - . em mI la aClt Agrip Cornelius N epos adaugă trei sute cincizeci de mii j Artemidor 16 o ridică la două
, XL, Muclanus jXXIvl XXV S' T d d ' pa milioane nouă sute nouăsprezece mii j Agrippa la două milioane cinci sute
mensur r' /"'Vi"'i71 " ImI 1 mo o e Europae latere patruzeci de mii, iar Mucianus 17 la două milioane patru sute douăzeci şi cinci
am a Il/XIV" LXXVIIII, determinavere aIii!xr 78 M V de mii. Tot aşa şi în privinţa coastei europene, unii au calculat un milion patru
ad hun d' , "-LI' • • arro
. C m~ um metltur: ah ost:io Ponti Apolloniam CLXXXVII. sute şaptezeci şi nouă de mii, iar alţii un milion o sută de mii de paşi. 78. M. Varro 10
D. p., CalIatlm tantundem, ad OstlUm Histri CXXV d B h măsoară in felul următor: de Ia intrarea in port pînă la Apollonia, o sută opt-
CCL Ch ' a oryst enem zeci şi şapte de mii cinci sute de paşi; tot atîta pină la Callatis j pînă la gura
, erronesum Heracleotarum oppidum CCCLXXV d P .
15 ~m, quod aliqui Bosporum vocant extremum' PE" a antl- Istrului o sută douăzeci şi cinci de mii; pînă la Boristene două sute cincizeci de
CCXII D ' I n uropa ora mii; plnă la Chersones, oraşul heracleoţilor, treisute şaptezeci şi cinci de mii
. , quae summa efficit IXIII/. XXXVII DA' .' de paşi; pină la Panticapaeum, pe care unii îl numesc Bospor, oraşul cel mai
ad fluLl"n Hi -. . ' . gl'lppa a ByzantIo
IV 12 2 st~um DLX, md.e Pa~tlc~paeum DCXXXVIIL-... îndepărtat pe coasta Europei, două sute douăsprezece mii cinci sute; la un loc 15

H! (4), 18 .. . Accolae smus elUS m mentione Th . d' . face un milion trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute. Agrippa socoteşte de
.su~t Istr~polin usque. lnde ostia Histri. 79. Ortus hic inraGClae IC.tI la Bizanţ la fluviul Istru cinci sute şasezeci de mii, iar de aici la Panti-
20 lUalS montls Ah d . . ermallla capaeum şase sute treizeci şi opt de mii ....
Alpes milihus ac ;~~~:::r:er:e7° RaunCI GaDIliae o~pidi, .multis ultra IV, 12 (24), 78... Locuitorii acelui ţărm sinuos au fost pomeniţi în
a arum . . s apsus gentes anUVI nomme inmens descrierea Traciei pînă la oraşul Histria. De acolo înainte sînt gurile Istrului.
Lk .~uctu et t~nde pl'l;'llum IIIyricum aIIuit Hister a'ppellat o 79. Fluviul acestea izvorAşte din lanţul munţilor Abnoua, în Germania, în 20
amlll us receptIs, medIo ferme eorum . " ~s faţa oraşului Rauricum din Galia şi curge multe mii de paşi dincolo de Alpi,
Pontum vastis sex fluminibus evolvitur Pr~~~~roo ~~vIgaphlh, In printre nenumărate populaţii, sub numele de Dunăre. Apele sale sporesc imens.
• S IUm euces, Din locul unde intră în Iliria se numeşte Istru, primeşte şasezeci de rîuri, din
care aproape jumătate navigabile, şi se varsă în Pont prin şase braţe 18 enorme.

u ~ N eospitalieră *.
15Celebrul polihistor roman din secolul 1 i.e.n. a fost unul dintre principalele izvoare
ale lui Pliniu.
15 Artemidor din Efes a trăit la sfîrşitul secolului al II-lea Î.e.n. şi a scris o lucrare
geografică In 11 cărţi, din care s-au păstrat doar citeva fragmente.
17 C. Licinius Mucianus, principalul consilier al lui Vespasian, a fost şi autorul unOr
lucrări de geografie.
18 tn tradiţia greacă (Herodot, IV, 47) Dunărea avea cinci braţe. In epoca romană
slnt înregistrate şapte braţe (Strabon, VII, 3, 15), probabil prin adăugarea şi a celor două
ieşiri ale Dunavăţului (Portiţa şi Sinoe). Pliniu şi Ptolemeu (III, 10, 2) - ultimul fiind
urmat de Solinus ~i Ammianus Marceliinus - menţionează numai şase guri, dar a şaptea
a pare la ei sub forma unei bălţi, care comunică de fapt şi ea cu marea. Despre gurile
Dunării In antichitate vezi articolele lui Kiessling, HalmyrÎ8 LacU8 (RE, VII, col. 2276-78)
şi Hieron Stoma (RE, VIII, col. 1530-35), dar şi părerile deosebite ale lui H. Treidler, expri-
mate în recentele articole PSBudonstomon (RE, XXIII, col. 1386-90) şi Pai/on stoma (RE,
XXIII, col. 1400-5).

26 - c. 1414
 402
PLINIU CEL BĂTRîN
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 4.03

:ox ipsa teuce insula, in qua promixus alveus appellatus XIX 'p Primul 19 braţ este al Peucei, numit aşa din cauza insulei 20 Peuce, de care e
. ag~a pa ude sorbetur. Ex eodem alveo et super Histropolim lacu~ cel mai apropiat; el este absorbit de o mlaştină mare de nouăsprezece mii de
~gmtur LX II 1 passum ambitu i Halmyrin vocant. Secundum ostium paşi. Din albia 21 sa, mai sus de Histropolis, se formează un lac cu o circumfe-
5 . aracustoma appellatur, tertiurn Calon Stoma iuxta insulam Sarrna- rinţă de şasezeci şi trei de mii de paşi, numit Halmyris 22. Braţul al doilea se
numeşte Naracustoma 23; al treilea Calonstoma 23, lîngă insula Sarmatică;
tlCa:m, qsuartum Pseudostornon et insula Conopon Diabasis postea al patrulea Pseudostomon 2S, cu insula Conopon Diabasis 26, apoi Borion Stoma 27 5
B onon toma et P'l
. _ SIon St orna. S'Ingula autem ora sunt tanta
, ut şi Psilon Stoma 10. Toate gurile sînt însă atit de mari încît se spune că marea
prodatur In XL p l ' d" . . ' este învinsă [de fluviu] pe o lungime de patruzeci de mii de paşi şi se simte că
h - assum ~ngltu IDlS VInCI mare dulcernque inteUegi
austum. (2::», 80. A.b eo In plenum quidem omnes Scytharum sunt apa este dulce. (25), 80. De acolo înainte, în general, sînt în adevăr triburi de
r.
10 â~nt~es,
a l'le ~amen btori adposita tenuere, alias Getae Daci Romanis
a IC 1, a I.as ,armatae, Graecis Saul'omatae, eorurnq~e Hamaxobii
sciţi, totuşi regiunile apropiate de ţărm au fost ocupate de diferite populaţii,
cînd de geţi, numiţi de romani daci, cînd de sarmaţi, numiţi de greci sauromaţi,
şi dintre ei de hamaxohi sau de aorşi, cînd de sciţi de generaţi şi născuţi din 10
ut ~rSI,. alIas Scythae degeneres et a servis orti aut Troglodytae sclavi sau de troglodiţi, apoi de alani 29 şi de roxolani 30 j iar in părţile mai de
~ox alDl et Rhoxolani; superiora autem intel' Danuvium ct Hercy~ sus, intre Dunăre şi Pădurea Hercinică, pînă Ia lagărele de iarnă de Ia Carnun-
turn din Panonia şi la hotarele de acolo cu germanii; ctmpiile şi şesurile sînt
1 el'na CarnuntI. Germanorumque
Ulum sa
'b' f" turn usque ad Pa nnomca . h'b
stăpînite de sarmaţii iazigi, iar munţii şi pădurile de daci 81, împinşi de primii
15 ~a~t~~~~~l?rnb ,~c11~PO~ eJ Clan? Iazyges Sarmatae, montes vero et pînă la riul Pathissus 32. 81. Pornind de la [rîul] Marus sau de Ia Duria care îi

est a S ue b IS regnoq V
~l a 11S aCI a athlssum amnem, 81. a Maro, sive Duria despart de suehi şi de regatul lui Vannius 33, regiunile din spatele lor 34 sînt 15
' d" sUptnite de bastarni şi apoi de alţi germani. Agrippa spune că tot ţinutul acela,
alii . d ue. ann~ano lrlmens eos, aversa Basternae tenent
O que In b~ German.!. Agr1ppa totum eum tractum ab Histro ad de Ia Istru pină Ia Ocean, are cam două milioane de paşi în lungime şi patru
ceanum 18 ad deCles centenum milium passum in longitudinem
18 Numit şi Hieron Stoma. «~ura sfintă~, cum aratA Ptolemeu (III,iO, 2), era actualul
braţ Se. Gbeorghe. In general gurile Dunării şi-au păstrat Infăţişarea din antichitate, ceea
ce permite o identificare destul de probabilă a principalelor guri. Vezi C. Brătescu, ~ Analele
Dobrogiei 0, II (1921), p. 227-241 şi« Buletinul Sorietăţii Regale de Geografie t, XLI (1922),
p. 3-39, precum şi Gh. Vilsan, .Buletinul Societăţii Regale de Geografie o, LIV (1935)
p. 32-37. .
10 «Ostrovul pinilor 0, vezi al'ticolul din RE, XIX, col. 1 383-89.
:n Probabil Dunavăţul (al şaptelea braţ). care dă in lacul Razelm şi comunică astfel
cu marea (prin Portiţa).
II Lacul Razelm. După autorul articolului din RE (Kiesslingl , distanţa de 63 de mile
reprezintă doar lungimea ţărmului, inclusiv a lacului Sinoe.
la SIoma, «gură» i naracu, probabil cuvint tracic sau iranic (cf. osetul narag = ingust).
Vezi M. Vasmer, Die 1raner in SUdru8sland, p. 61. Probabil unul din canalele actualului Sulina.
" • Braţul frumos o. Probabil tot unul din canalele actualului braţ Sulina.
16 «Braţul fals.. Probabil unul din canalele actualului braţ Chilia, vezi articolul
respectiv din RE.
U • Vadul ţinţarilor t.
17 «Braţul de la nord •. Probabil unul din canalele actualului braţ Chilia.
18 «Braţulgolt. Probabil unul din canalele actualului braţ Chilia. Vezi art. din RE .
• 9 Populaţie sarmatică, stabilitA. In Caucazia (cf. Arian, Ordinea de luptă impotriva
alanilor) , din care au ajuns grupuri in vremea aceasta pină la Duniire (ef. Seneca, Tieste,
v. 630 ,i Dionisiu Periegetul, v. 305). Ei reprezintI!. al treilea şi ultimul val al sarmaţilor,
care trăiesc la rhiil'Ît de roxoloni (cf. Ptolemeu, III, 5, 7 ,i 9) plnă in secolul al III-lea e.n,.
cînd iau locul acestora ,i incep să se aşeze in regiunile noastre, cum arată descoperirile arheo-
logice. Vezi 181. Rom., p. 675-680.
80 Reprezintă al doilea val al sarmaţilor (Vezi Strabon, nota 16), care, după mutarea
iazigilor, au luat locul acestota la DunArea de Jos.
Il In timpul lui Tiberiu, pe la anul 20 e.n., iazigii au fost aduşi de romani tn cîmpia
dintre Tisa ,i Dunăre (ef. Seneca, Probleme tk isIorie naturală, Prefaţa 9 şi Tacit,
Germania, 1, il. Vezi IsI. Rom., p. 26~-265.
la Tisa.
as Ce. Tacit, Anale, XII, 291.
ac Mai exact. aşezate in direcţia opusA lor &.

26"
 404
PLINIU CEL BĂTRIN
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 405
quattuOl' milibus minus CCCC in latitudinem, ad flumen Vistlam a
- 'me de la pustiurile Sarmaţiei pi.nă la fluviul
sute de mii fără p~t:u mu in laţI 'tindeni la sarmaţi şi germam, dar vec~e~
desertis Sarmatiae prodidit. Scythal'um nomen usquequaque transiit ..
in Sarmatas atque Germanos. Nec aliis pl'isca iIla duravit appelatio Vistula. Numele SClţllor a trecut pr~tu • t la marginea acestor neamun ŞI
. - ăstrat decît la acela care. Sl~
degunt.qui extl'emi gentium harum, ignoti prope ceteris mortalibus,
quam numIre nu 5 a p .. d ilalţi murlton. . f' 5
5
trăiesc aproape neştI~ţI ~ c~ te se află oraşele Cremniscoe, Aepol~umd :n~.m ~I
d- numele şi oraşului, nUlmt o mIOara
Macrocr~mni, fluvi~ t~:;: l~cuită tirageţi, d~părtare d~
(26), 82. Verum ah Histro oppida Cremniscoe, Aepolium, montes (26) 82 Iar de la stru nama s
vestitul Tr • , de la o
Macrocremni, c1arus amnis Tyra, oppido nomen inponens ubi antea Ophiusa. Tot acolo este o .ms~ adm b t' 1 Pseudostomon al IstrulUl. Urmeaza
Ophiusa dicehatur. In eodem insulam spatiosam in col unt Tyragetae; o sută treizeci de mii de pa~1 e .rad~ 10 de aceştia crobizii, rîul Rhode,
apoi cei numiţi după rîul AXlace~ ŞI, m:to douăzeci de' mii de paşi de Tyras, 10
ahest a Pseudostomo Histri ostio CXXx. Mox Axiacae cognomines ă
golful Saggarius, portul Ordesos ŞII la o sI . nume şi un oraş la cincisprezece
10 flumini, ultra quos Crohyzi, flumen Rhode, sinus Saggarius, portus . 1acu l.i neamu ace aşI
fluviul Bonstene, r. l' . cu M'letopolis pe ,numele 1OI' vec h'1... 88 ' .De
Ordesos et a Tyra CXX flumen Borysthenes lacusque et gens eodem mii de paşi de mare, OlbIOpo 15 ~l 1 . C aUheţii la care izvorăşte Hypams,
la Taphrae în interiorul uscatul~I, 10cUles I .. ti~ageţii budinii, basilizii şi
nomine et oppidum ah mari rece dens XV passuum, Olbiopolis et .. I 'care [izvorăşte] Boristene, ge onu, , 15
Miletopolis antiquis nominibus... 88. A Thapris per continentem neuru, a lb . . 1-
introrsus tenent Aucheate, apud quos Hypanis oritur, Ncuroe, apud agatiIţ: ~~ (27), ~~~~l. ~e ;!~;;~ acea:tae~~sstr~!~~ ţer!!~~~~e ~ns~~~~t~~~~~~~
15 quos Borysthenes, Geloni, Thyssagetae, Budini, BasiIidae et caeruleo a apoloniaţilor, la optzecI de miCde pai~ dS6 Ar:: arătat pe. cele 37 situate ~a gUrIle
capillo Agathyrsi. a adus statuia lui Apo!lo d~ pe . aplto l~i Boristene, a fost amintită mal sus; ea
Istrului. 93. Insula lUI Ah~le, dm fa\~ C lculele actuale o aşază la o sut~ p~tru: 20
se mai cheamă şi ~euce 38 ~I Mac~ron 'tă adouăzeci de mii de Tyra~ şi la cmClzeCI
IV, 13 (27), 92... Citra Histl'um Apolloniatorum una, LXXX
p. a Bospol'o Thracio ex qua M. LuculIus Capitolium Apollinem zeci de mii de paşI de Borlsten~, a o. su t de circa zeci mii de paşI. , . .
.. de Peuce 40; circumferInţ~ el es e . d
e mIIIV 14 (28) 99... Sint cincI. ~ean:lUr.I. e g~rmam.
advexit. Intel' ostia Histri quae essent diximus. 93. Ante Borysthenen d ' 100. Ramura a cmcea:
20 Achillea est supra dicta, cadem Leuce et Macaron appellata. Hanc , , .. d amIntIţI mal sus. . . ..
peucini 41 bastarni, VeCInI cu aC~I [ f'· ă] că din Europa au vemt moesl, 25
temporum horum demonstratio a Borysthene CXL ponit, a Tyra V 32(41), 145 ... Sînt autOrI care a ~r~ i ienii i bitinii 42.
CXX; a Peuce insula L; eingitur circa X, p ... şi
brigi tini, de la care şi-auI'!at nun~~le ili~~~~:: 'ixinuŞsdin pricina ~ă!băticiei
IV, 14 (28),99, .. Germanorum genera quinque ... 100. Quinta VI, 1 (1), 1. Pon~ul ~uxm, nU:1 i OeI Între Europa şi Asia, din p.rlClr:a .~ău­
pars Peucini, Basternae, supra dictis contermini Dacis ... sale neprielnice oasJ.?,eţllor .' ~e.IăţeŞareŞeste binevoitoare faţă de.lăcomia mar~l. ..
tăţii specifice naturn, care f?r: If?;t. două guri este lOCUIt de s~rmaţ~? .. 30
25 V, 32 (41), 145... Sunt auctores transisse ex Euro'pa Moesos VI 7 (7), 19 .... apOI rIU analS .cu oi costobocii 44, .• tlsageţll ...
et Bryges et Thynos, a quihus appellentur Mysi, Phryges, Bithyni.
VI, 1 (1), 1. Pontus Euxinus, antea ah inhospitali feritate Axinus "" ~I~ ~';1~9l:ţ;ii~~i ~~~'~::::~;~i i':'.~i;: 1:,:;:'d;l:~:l!î'l~~;
~18. Parar~t
cercuri,' iar grecii pa:alele ... B::istene, Tomis, Trac.ia, posterIOara,
apellatus, peculiari invidia naturae sine uUa fine indulgentis avidi- I M ării Caspice cuprmde Callatts, ~osp~ A' '1'
tatimaris et ipse intel' Europam Asiamque funditur ... 219 Pînă aICI am prezen- 35
30 VI, 7 (7), 19.... dein Tanain amnem gemino Ore influentem
a
pe tribali,
tat
, Il' . . M
restul
lucrurile ar~avec
meI,de cel
cercetate h'1. Cer c~tătorii cei mai exacţi dintre cel nOI
AdrIatIca qUl eIa. . . . . . au

incolunt Sarmatae, ... ipsi in multa genera divisi ... dein Costoboci ...
Thussagetae ...
35 Probabil cii la data aceasta nu se mai poate vorbi de o popula tie distinctă cu
VI, 33 (39), 211.... plura sunt autem segmenti mundi, quae acest nume. 39
ae Ci, XXXIV, 7 (18).. .
nostri circulos appellavere, Graeci paraUelos ... 218. Septima divisio 87 Este vorba
lb - despre msule,.msul' el es te greşită , distanţele sînt corecte,
~ Cea
a a •... e.şI
35 ah altera Caspii maris ora incipit, vadit super Callatim, Bosporum, D' plasarea
. A ' notele 30-32. 6) . actuala
A celor fe:lclţl~. Vez~ ~t_n'(aprox. 74 km; ef. şi Ps.-Sc~mnos 79 ( l'
38
Borysthenen, Tomos, Thraciae aversa, TribalIos, I1Iyrici reliqua, 89
'0
*
Diferenţa dmtre ac~ast CI l'a. 't a de înaintare a uscatulUi in mare c.
Strabon
,
distanţă (46 km) poate da o Idee despre VI ez
Hadriaticum mare, Aquileiam... 219. Hactenus antiquorum exacta
celebravimus. Sequentium diligentissimi quod superest terrarum supra 1, 3, 4 şi 7). 3 15 VII 3 C)
n Cf Strabon, VII, , . . • ~sia Mică ,cf. Strabon, ,,_.
d P~ntru emig"area unor tribun trace m •
&3 Vezi Strabon, nota 48,
44 Cl. Ptolemeu, III, 8, 3.
 406 PLINIU CEL BĂTRl!'."
tribus adsignavere segmentis, a Tanai per Maeotim lacum et Sarmatas
usq~e Boryst?e~en atque ita per Dacos partemque Germaniae,
Galhas oceam IItora amplexi.
. .VII, 11 (10),
. .50. lam illa vulgata sunt: varia ex inteO'ris '" truncos
5 glgm, ex tr.unCl~ lllte~ros; eadem p~rte truncos, signa quaedam nae-
vosque et Clcatrices etlarn regeneran, quarto partu Dacorum • originis
nota in brachio l'eddita.
VII, 26 (27), 98. Triumphi vero, quem duxit ... praefatio haec
fuit; EX ASIA... SCYTHIS... BASTERNIS ET SUPER
10 HAEC DE REGE MITHRIDATE ... TRIUMPHAVIT
VII, 40 (41), 131. Quid, quod nemo mortalium omnibus horis
~ap.it? Utinamque falsum hoc et non ut a vate dictum quam plurimi
IudICent !
Vana mortalitas. et ad ?ircumscribendam se ipsam ingeniosa
15 conp~tat more. ThraCla~ .g~ntls, quae ca~culos colore distinctos pro
e::cperimento cUlusque diei In urnarn condlt ac supremo die separatos
dlllu~erat atque ita de quoque pronuntiat. 132. Quid, quod iste
calcul! candore illo laudatus dies originem mali habuit? ..
[~, 15 (19), .49. Piscium genus omne praecipua celebrit3.te
20 adolesClt, maxIme In Ponto. Causa multi tu do amnium dulces infe-
~entiu~ aquas. Amiam' vocant cuius incrementum singulius diebus
IntellegItur. Cum thynnis haec et pelamydes in Pontum ad dulciora
pabula intrant gregatim suis quaeque dllCibllS, et primi omnillm
scom~ri, q.lIiblls est jn aqlla. sulpllreus color, extra qui ceteris. Hispaniae
25 ceterlas hi replent, thynms non commeantibus.
(20), .50. Sed' in Pontum nulI&. intrat bestia piscibus malefica
praeter vltulos et parvos delphinos. Thynni dextera ripa intrant
exeunt laeva ... 52 ... Intrantium Pontum soli non remeant trichiae ~
G~.aecis enim .pIeri.sque nominibus uti par erit, quando aliis atque
30 aIns eosdem dIverSI appellavere tractus -, 53. sed hi soli in Histrum
amncm subeunt et ex eo subterraneis eius venis in Hadriaticum
mare ~ef]~tmt, itaque et iIlic descendentes nec umquam subeuntes
e marI Visuntur.
* Dacol'um (aco-Fl), aliquorum B.
i
______ L ___
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 407
împărţit restul pămîntului in trei segmente: unul care porneşte de la Tanais,
trece peste Lacul Meotic şi peste sarmaţi pînă la Boristene, iar apoi cuprinde
pe daci, o parte a Germaniei, Galiile şi ţărmurile Oceanului.
VII, 11 (10), 50. Este lucru îndeobşte cunoscut că din indivizi fără cusur
se nasc uneori copii cu defecte, iar din indivizi cu defecte fizice, copii fără cusur; fi
de asemenea se reproduc defectele, unele semne, petele şi cicatricele; însemnarea
de pe braţul dacilor ~ se transmite pînă la a patra generaţie.
VII, 26 (27), 98. Cuvintele introductive 46 ale triumfului... pe care l-a
repurtat au fost următoarele: a triumfat asupra Asiei .... a sciţilor ... a bastar-
nilor şi a lui Mitridate pe deasupra 47. 10
VII, 40 (41), 131. Apoi se mai adaugă faptul că nici un muritor nu este
totdeauna înţelept. Ce n-aş da să mă înşel in această privinţă şi cîţi mai mulţi
să socotească cele spuse de mine ca fiind o prorocire neadevărată. Deşertăciunea
omenească, meşteră să se înşele pe ea însăşi, socoteşte în felul tracilor, care pun
în urnă pietre de culori diferite, după cum o zi este bună sau rea, iar în ziua 15
morţii le numără şi astfel ti judecă 48 pe fiecare. 132. Dar ce-i de făcut dacă
ziua însemnată cu o piatră aIbă a fost cumva inceputul unei nenorociri? ..
IX 15 (19), 49. Peştii cresc cu mare repeziciune, mai ales in Pont 49. Cauza
este mulţimea rîurilor şi fluviilor, care aduc apă dulce. Peştele numit amias 80
creşte în fiecare zi văzînd cu ochii. fmpreună cu tonul şi cu păIămida, el pătrunde 20
în bancuri în Pont, după o hranA mai dulce, fiecare grup cu conducătorul său, şi
cei dintii dintre toţi intră scrumbiile, care în apă au culoarea sulfului, iar afară
sînt ca şi ceilalţi 51 peşti. Ei umplu golfurile lor speciale din Spania, dar tonul
nu-i însoţeşte 82. .
(20), 50. în Pont nu pătrunde nici un animal vătămător pentru peşti in 25
afară de foci 5S şi de delfini mici. Tonii intră de-a lungul ţărmului drept şi ies
de-alungul ţărmului stîng. .. 52... Dintre peştii care intră in Pont, singurii
care nu se întorc sint trihiile 6<1_ căci de cele mai multe ori se cu vine să ne folosim
de nume greceşti, deoarece in diferite regiuni, aceloraşi peşti li s-au dat nume
deosebite -. 53. Aceştia sint singurii care urcă fluviul Istru şi de aici, plutind 80
în jos prin apele lui subterane 68, intră în Adriatica, astfel că, deşi coboară în
mare, nu sint niciodată văzuţi ieşind dintr-insa.
u Este lecţiunea adoptatll de editor; În manuscrisul B apare lorma aliquorum, ~ unora ~
{cL Clearh din Soloi, fr. 9).
'f Inaintea generalului care triumfa se purtau tăbliţe cu numele du~manilor şi descri-
erea regiunilor cucerite, portrete sau chiar statui ale celor lnvinşi etc. Cu ocazia triumlulu i
<lin anul 61 l.e.n. sînt pomenite populaţiile lnvinse In campaniile orientale ale lui Pompe;.
" Cf. Apian, Mitridate, 69, 291.
48 Ce. supra: Phylarchos.
" IdentiCicarea peştilor 9-a fllcut cu ajutorul dr. Bănărescu, de la Institutul de biologie
al Academiei R.P.R., căruia ti mulţumim şi pe această cale. Pentru unele amănunte am
folosit şi lucrarea lui J. Cotte, Poisaons et animaux aquatiques au tempa de Pline, Paris, 1944.
50 Probabil scrumbia-albastră (Scomber scombrus).
i l Este adevărat că in apă culoarea lor pare mai deschisă, bătînd spre galben, iar pe
uscat ei îşi recap!lti\. nuanţa albbtruie. .
5. Dimpotrivă, tonul este pescuit şi în Spania.
ia Specia de foci mediteraneene (Monachus albil/erner), astăzi destul de rară.
it Probabil scrumbia-de-Dunllre (A108a porniea).
" Versiunea aceasta ar putea şi ea să fie o incercare de explicare a legătul'ilor econo-
mice vechi şi strînse Între Pont şi Adriatica (vezi RE, IV, col. 2126).
 408
PLINlU CEL BĂTRIN
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 409
XI, 53 (115), 279 Scyth . . . i
humano sanguine' in~~~ediahil:e .~agltltas. tlllgunt v:J;lerina sanie et XI, 53 (115), 279 ... Sciţii işi
inmoaie săgeţile în venin de viperă şi in singe :~

tactu. ' 1 sce us. mortem llICO adfert levi de om; acest amestec blestemat n-are leac şi la cea mai uşoară atingere produce ,:,1
'1

moartea instantanee. . i
XVIII, 7 (12), <i >,63. Tritici 1 XVIII, 7, (12) <1 >, 63. Există mai multe specii de griu, după locul in care i
5 Tel'tium pondus erat Thl'acio Ggene~e p upra, q~ae fecere gentes ... sînt produse ... Ca greutate grîul din Tracia ocupă locul al treilea. .. Grecia a 5
. I l' . . . raeCla et ontlCum laudav't d
m. ta lam non .pervenit.' . . <3> , 69 . E st d' ff' 1 , quo apreciat şi grîul din Pont, care n-a ajuns însă pînă în Italia ... <3 >, 69. Grîul se
. 1 erentla et cal . deosebeşte şi în privinţa paiului, căci e de calitate mai bună cu cît acesta e mai
SlOI'. qmppe mehoris est generis. Plurimis tunicis Thrac' a~l~/ras­
vestitUl' oh nimia frigora il1i I . . lum 1'1 lcum greu. Grîul din Tracia este îmbrăcat în mai multe cămăşi din pricina frigurilor
mari din acel ţinut. Din această cauză, şi fiindcă ogoarele sînt acoperite de
trimenstre invenit detinentihus ~e:;ae ';X.tulSltum. Ead: m causa et zăpadă, a fost descoperit griul de trei luni, numit astfel pentru faptul că, 10
10 mense, cum et in reli h ~s lllVl US, quod tertlO fere a satu după aproape trei luni de la semănat, este cules o dată cu grîul din
XVIII 10 (24 quo ?r. e, metltur ...
), 1.00. ~Ilho Campania praecipue gaudet It
restul lumii ...
d'd' XVIII, 10 (24), 100. Meiul creşte mai ales în Campania li din el se face o
can 1 am ex e~ faclt. Flt et panis praedulcis. Sarmataru~ emque fiertură groasă, albă. Se mai face şi pîine foarte bună la gust. ţii triburile sarma-
gentes hac maxime pulte aluntur et cruda eti
veI. sanguine e crucis venis admixto... (25)
15 qUldem, praecipue Aquitania utitur P .'
iru f' . quoque
a;,ma.' equmo la?te
. amco et Galhae
tice se hrănesc în foarte mare măsură cu acest terci şi chiar cu făină crudă, pe 15
care o amestecă cu lapte de iapă sau cu sînge din vinele de la picioarele
cailor: .. (25), 101. Meiul este folosit În Galia şi mai ales în Aquitania ... Triburilc
praeferunt cih um ... . " ontlCae gentes nuI1um panico pontice nu pun nici un alt aliment mai presus de mei ...
XIX; 5 (23), 65. In Italia sînt apreciaţi castraveţii verzi şi mici de tot, iar
XIX, 5. (~3), 65. In Italia virides et quam minimi . '" în provincii cei mari şi care sînt de culoarea cerii sau negri. Cei mai productivi 20
quam maxlml et cerini aut . . I C . . . . ' ll1 provmClIS
dissimi Moesiac Cum ~Igrl. p acent. °PlOsIsslml Africae, gran- sînt în Africa, cei mai mari ·în Moesia. Cînd trec de o anumită mărime,
20 XXII 1('» '2 E ~dagllltudll1e e~cessere, pepones vocantur ... se numesc dovleci ...
, .. , . qUI em et formae gratia 't .. XXII, 1 (2), 2. Intr-adevăr, observ că unele neamuri străine folosesc anu-
COl'porihus suis aliquas ext . 1'1 usque perpetm In mite plante pentru înfrumuseţare, cît şi din pricina unor obiceiuri practicate
errarum gentlUm uti herh' s 'h d din totdeauna. La populaţiile barbare femeile îşi ung una alteia faţa, la daci şi 25
a d verto animo. Inlinunt certe aliis ar f " .1 qm us am
feminae; maresque etiam a d D lae aSclem ll1 populIs harharorum sarmaţi pînă şi bărbalii îşi fac semne 66 pe trup ...
hunt. . . pu acos et armatas corpora sua inscri- XXXII, 11 (54), 152. La acestea vom adăuga animalele citate de Ovidiu,
care nu se găsesc la nici uri alt autor, poate pentru faptul că trăiesc în Pont,
25 XXXII, 11 (54), 152. His adiciemus ah Ovidio posita . I' unde poetul şi-a început această operă 57 în ultimii ani ai vieţii, şi anume:
quae apud neminem a r · amma la boul-de-mare 58, cercirul 59 , care trăieşte printre stinci, orful 60 , eritinul roşu 61, 30
uhi id volumen suprel~rs~~7t:;:::ntu~ se~ fo~tass~s in Ponto Iiascenti; iulul 82 , mormint! 83 cu diferite culori şi hrisofrinul auriu 84, apoi perca 65, ţapul­
in scopulis viventem, orphum ru:e~;e liS Il1C oaVI~: hov~m,cercyrum de-mare 66 , melanurul 67 , care place pentru coada sa, şi epodele 88, o specie foarte
mqlle y
mormyras aureiqlle coloris ehI' so hr ,er thll1um, lUlum, pictas
30 et placentem caud 1 y P yn, praeterea percam, tragum 5f cr. Clearh din Soloi, {r. 8.
a me anurum, epodas lati generis . 153 . P rae t el' 67 H alieutiea.
68 Ar putea să fie vorba de una din cele două specii de raide care trăiesc în Marea
Neagră, pisica-de-mare (Trygon pastinaca) sau vulpea-de-mare (Raia clavala).
ee Ar putea să fie o specie de steluţe (familia Labridelor).
10 Este greu de precizat despre ce peşte este vorba. După descrierea altor autori antici
ar putea fi luat în considerare lavracul (Morone labrax).
61 Probabil o specie de barbun (Mltlltl8 barbaltl8 ponticus).
f2 Probabil specia Coris iulis.
63 Probabil specia Pagellus erylhl·inlts.
64 Probabil dorada (SpartlS sura/lIS).
S6 Probabil bibanul (Perca (lltvialilis) , care se întîlneşte doar in apele îndu\cite ale
Mării Negre, cum ar fi gurile Dunării. J. CotLe crede că autorul se referă la specia Serralllls
scriba .
.. Pentru identificarea acestui peşte vin în considerare boul de mare (Uranos copus
scaber), rîndunica-de-mare (Trigla himndo) sau smaridul (S picaria smaris) .
• 7 Ar putea să fie o specie înrudită cu Boops boops.
88 Calcanul (Rhombl~9 maeolicllS) sau cambula (Pleuronectea (lessua).
 410 PLINIU CEL BĂTR!N
haec insignia piscium tradit: chan~en ex se ipsam concipere, gIaucum
aestate numqu.am ap'pa~e~e~ pon:Pllum, qui semper comitetur navium
?ursus,. chromu~, qm mdIflCet In aquis. Helopem dicit esse llostris
In?o~mtum .undls, ex ~uo appal'ent falIi eos, qui eundem acipenserem
/) eXlstlmaVel'lDt. Helopl palmam saporis intel' pisces multi dedere.
XXXIV, 7 (18), 39 . . ~ .moles quippe excogitatas videmus statu-
arum, quas colossaeas vocant, turrihus pares. Talis est in Capitolio
Apollo, tralatus a M. Lucullo ex ApolIonio Pontiurbe.-
l~._
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!NIEI 411
lată. 153. între alte observaţii privitoare Ia peşti, el spune că channa 89 se
autofecundează; că glaucul 70 nu apare niciodată vara; că pompilul 71 totdeauna
însoţeşte corăbiile în timpul navigaţiiIor; că chromisul 72 îşi face cuib în apă.
Despre helops 73 afirmă că este necunoscut în apele noastre, de unde se vede că
greşesc acei care l-au identificat cu şipul ". între peşti, mulţi au dat Întîietate /)
cărnii gustoase a helopsului. .
XXXIV, 7 (18), 39 ... Vedem că au fost imaginate statui enorme, care
sînt denumite colosale, Ia fel ca nişte turnuri. Astfel este pe Capitoliu statuia lui
Apolo, adusă 75 de M. Lucullus din Apollonia pontică.
ea O specie hermaCrodiLă de Serranlls cabl'illa.
70 E greu de precizat despre ce peşte este vorba. Printre cei care vin in considerare
se află şi chromisul de mai jos.
7l Probabil specia Naucra/lLs duc/ar.
7. Probabil milacopul (Sciaena cirrosa).
78 Nisetrul (AcipeMer giildeM/aed/i) , care seamănă foarte bine cu şipul sau pâstruga
(Acipenser 8tella/us).
7& Specie de sturioni mediteraneană (Acipenser s/urio).
76 ef. Strabon, VII, 6, 1.
 LXIX. tf> A A O Y 1 O Y 1 n ~ H II O Y LXIX. 1 O S E P H U S F L A VIU S

S-a născut în anul 37 e.n., la Ierusalim. tn anul 64, Iosephus Flavius a

Iâcut o călătorie la Roma spre a apăra pe evrei in faţa împăratului. A luat
parte la războiul impotriva romanilor, a căzut prizonier şi a fost eliberat mai
tîrziu de împăratul Vespasian. Scriitorul a trăit multii. vreme la Roma, unde
şi-a scris operele istorice, dintre care ni s-au păstrat: 1. Războiul iudaic, In
7 cărţi, traduse de el însuşi din aramaică în greacă, intre anii 77 -79;
2. Anlichilăţi iudaice, în 20 de cărţi, de la începutul lumii pină la împăratul
Nero, in care se sprijină in deosebi pe Dionisiu din Halicarnas, scrise între
anii 93-94; 3. o autobiografie, unde se apără împotriva celor care Il atacau
pentru atitudinea sa in timpul războiului şi 4. Impotriva lui Apion.
Ediţia: Flavii Iosephi Opera omnia post lmmanuelem Bekkerum reco-
gno"it Samuel Adrianus Naber, voI. I-VI, Teubner, Leipzig, 1888-1896.

ANTICHITĂŢI IUDAICE

IX, 1,4 d 7 >. [Iosaphat] era prieten şi cu leciorullui Achab 1, care domnea
peste israeliţi, şi s-a întovărăşit GU el ca să-şi pregătească corăbii ca să plutească
tn Pont şi la emporiile din Tracia. Dar nu a avut parte de cîştiguri, intrucît 6
(!orăbiile acestea s-au scufundat, fiind prea mari. Pentru care pricină' - de
aci inainte - n-a mai nutrit vreo ambiţie în legătură cu flota.
XVIII, 1,5 <20> ... [Esenienii] au bunurile în devălmăşie, iar bogatul nu se
bucură întru nimic mai mult de cele ce are decît acela care nu are nici un fel
·de avere. Şi aşa se poartă oameni în număr de peste patru mii. <21> Ei nu-şi 10
iau neveste şi nici nu obişnuiesc să aibă sclavi, pe de o parte socotind că robia
.duce la nedreptate, pe de alta dîndu-şi seama că se iveşte astfel prilej de răzvră­
tire. Aceştia trăiesc prin ei înşişi şi se folosesc de serviciile pe care şi le pot
face unii altora. <22> Aleg - prin vot - un fel de pel'ceptori ai veniturilor
'Şi ai roadelor ce le produce pămîntul, aceia fiind nişte bărbaţi cumsecade, iar 16
preoţii iau asupra lor pregătirea grîului şi a alimentelor. Nu trăiesc aceştia
într-un fel deosebit de al celorlalţi oameni, ci traiul lor seamănă cu al aşa-numi­
'ţiIor polistai 2 de Ia daci.

nEPI TOY IOYÂAIKOY nOAEMOY
II, :6, ~ <3~3>. ", Ou, '(lip t~~Px€m;v cxu't"oî:<;; (i. e. 't"oî:<;; 'P<u CXLO~ )
20 5~6~ EUqlP~T1J.<; ~U1tO
T"fJV ,cxwx:ro"A~v, ou8e TWV 1tP0O'CXPX't"L<UV "IO'~o<;.:.
< >••• T O€~ "At:y€W Hvt6xou<; TE: XCXL K6"'Axou<;; XCXL TO TWV Toc\>-
• IIaAlcr't"Q(t~ Scaliger, IIAdcr't"ol~ vlg., )('t"!cr't"Q(l~ Orteliu~ ex Strabone VII 296;
RĂZBOIUL IUDAIC
II, 16, 4 <363> ... într-adevăr (romanilor) nu le-a ajuns să aibă ca hotar
Eufratul în răsărit, Istrul la miazănoapte. .. <366>... De ce trebuie să mai 20
vorbesc 3 "de heniohi, colhi, de seminţia taurilor, de bosporani, de neamurile
1 A domnit intre anii 875-854 i.e.n.
s Lecţiunea 1tOAla't"lXl a fost propusă de Scaliger. Manuscrisele au 1tÂE:'tcr't"ot ~ cei mai
mulţi ». Strabon {VII, 3,3) vorbeşte despre existenţa unor lI.'t!cr't"Q(~ la daci.
a Discursul acesta atribuit regelui iudeu Agrippa al II-lea a fost rostit in anul 66 e.n.
 414 IOSEPIIUS FLAVIUS IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!NIEI 415

din jurul Pont ului şi de neamurile din regiunea lacului Meotic, <367> care odini-
oară nu-şi recunoşteau nici chiar propriul lor stăpîn, iar acum sînt supuşi unui
număr de trei mii de soldaţi' greu înarmaţi, ale dror patruzeci de corăbii
lungi fac să domnească pacea pe mare, cu toate că - înainte vreme - nu se
putea pluti pe ea şi furtunile o btntuie. <368> Cîte nu au de spus Bitinia, Capa- 5
docia, poporul din Pamfilia, licienii şi cilicienii cu privire la independenţa lor
şi totuşi plătesc bir, fără constrîngerea armelor? Dar ce? Tracii, care stăpî­
nesc un ţinut ce se întinde în lăţime cale de cinci zile de drum şi în lungime
cale de şapte - avînd o fire mai aspră şi fiind, astfel, mult mai uşor de apărat
decît pămintul nostru 5, iar străşnicia gerurilor stăvilind oştile care-l atacă - nu
ascultă, oare, tracii de două mii de oameni din garnizoanele 6 romane? <369 > • " 10
Apoi, ilirii 7, care vin după ei şi locuiesc regiunea străbătută de lstru - pînă
în Dalmaţia -, nu se supun autoritliţii doar a două legiuni 8, alături de care
ei respiIlg atacurile 8 dacilor? <370> Iar dalmaţii, care adeseori tşi scutură
jugul ca să ajungă slobozi şi mlicar că biruiţi aproape de fiecare daU - şi-au
adunat, pe vremuri, din nou puterile şi s-au rlizvrătit, oare şi aceştia nu stau 15
acum liniştiţi ascultînd de o singură 10 legiune a romanilor?
III,5,7 <107 >. Ce-i de mirare ... eli oamenii ale căror oşti sint atît de între-
prinzătoare şi puternice au la miazănoapte hotare ale împărăţiei lor !strul
şi Rinul? ..
IV, 10,6 <619>. Legiunile din Moesia şi din Panonia, care cu puţin
înainte se agitaserli vAzind cuteze.nţa lui Vitellius, au jurat 11 cu o bucurie 20
sporită sli -dea ascultare lui Vespasianus.
IV, 11,2 <633>. în această vreme Antonius Primus, luînd legiunea 12 a
III-a, dintre cele care se aflau in Moesia, [al cărei guvernator 13 se intimpla
să fie], se grăbea să dea bătălia cu Vitellius 14.
VII, 4,3 <89>. în aceeaşi vreme cu pomenita răscoală a germanilor, avu 25
loc şi o indrlizneaţă incercare a sciţilor de a-i ataca pe romani. <90> Dintre
25
&.7t O<1't'OCO'€1. , Aluzie la garnizoana romană din Crimeea. La această dată (In anul 66 sau în timpul
, P<UfLoc(oU<; lui Vespasian, cînd scria autotul?) se găseau la Chersones deta,amente ale armatei din
Moesia şi vase din flota romană (Cltl8sis Pontil'a). Ele apărau de sciţi cetâţile din Crimeea
şi totodată asigurau comunicaţiile din Marea Neagr;\ (vezi Pippidi, Contribuţii, p. 168).
6 Agrippa incerca să-i convingă pe concetăţenii săi s" nu se ridice impotriva stăpi­
nirii ronlane.
• NumăI'ul restrîns de trupe, care de altfel erau formate din unităţi auxiliare, se
explică atit prin recenta supunere a Traciei, cit ,i prin prezenţa, tn momentul acela, a doui!.
legiuni şi anume a VII-a Claudia şi a VIII-a Augusta de la Novae.
• Provincia Panonia, şi nu Moesia, cum s-ar putea crede datoriti!. menţiunii atacu-
rilor lntreprinse de daci (vezi in RE XII, col. 1261-1262).
8 Legio XIII Gemina la Poetovio şi X Gemina la Carnuntum.
a Aluzie la evenimentele din anii 69-70 (ef. infra, ca şi Tacit, Istorii, I, 79; III,
46). Deşi datele despre provincule balcanice corespund situaţiei din anul 66 e.n., oele despre
Germania se potrivesc mai bine tot cu vremea lui Vespasian, ceea ce Il face pe Ritterling
arI. cit. să creadă că Josephus Flavius a folosit o listă cu situaţia din timpul lui Vespasian,
cînd şi-a scris opera. .
10 Legio XI Claudia la Burnum.
U Vezi nota 11..
11 Legiunea a III-a Galică, care venise de curind din Siria (cf. Tacit, Istorii, II, 74).
11 tn realitate el era doar comandantul unei legiuni de curind venite din Panonia
(legio VII Galbiana Gemina).
le Pentru toate 'i.ceste evenimente, cl. Tacit, Istorii, III, passim.
 416 IOSEPHUS FLAVIUS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 417

cruve8pocfi.e:v. <90> ot yap XOCAOU!J.e:VOL Lxu6wv :I:cx.p!J.tX't'cx.t, 7toM 7tA~60~ sciţi, aşa-numiţii sarmaţi, popor foarte n~mex:.0s! ,trec ură 16 peste. Istru~ i~
I)v't'€~, &8"Y)AOL fJ.€v 't'OV "Ia't'pov t7te:pcx.tWe~acx.v d~ 't'~V MUaLcx.V, l7te:t't'rx Moesia fără să se fi băgat de seamă. ApOI, navalind cu o mare VIolenta ş;
8e 7tOAA~ ~i~ xrxl xcx.Amol 8ta TO 7trxv't'tX7trl.atv &V€Ama-rOV 't'~~ tcp6- zdrobi~d totul tn cale fiindcă incursiunea era cu totul neaşteptată, UClsera
80u 7tpoam:a6'J1'e:c; 7tOAAOU~ !J.ev -rWV t7tl 1'~~ cppoupiX~ 'P<UfJ.cx.i<uv nenumăraţi soldaţi ro~ani, care erau de strajă <91) şi luarii viaţa bătrînului fi
' -
5 cx.vcx.tpouel'L, <91 > xcx.t\ 1'ov \ 7tpe:atJe:u't'"Y)v
(.l. \
-rov
\, 1
U7tcx.'t'txov n;. ,
'VOV't'"Y)tOV 'Aypm-
I [legat] consular Fonteius Agrippa 16, care, ieşindu-Ie în întîmpinare,. se !uptase
cu străşnicie. Ei pustiiră tot ţinutul care se, găsea în ,puterea l~r,. JefuInd ~ot
7tcx.v 07tcx.V't'ttXacx.ncx. xrxpnpwC; !J.ocx6fJ.evov x't'dvOUO"t, 't'~v 8' 07tOXe:L- ce intilneau. <92>. Aflînd de cele petrecute ŞI de pust~ea MOeSJeI, Vespaslan
!J.€v"Y)v XWPIXV 117tlXfJlXv' xrx1't't'pe:xov, &yoV't'e~ xcx.l <P€poV't'e:~ g't'cp m;pt- trimise pe Rubrius GalIus 17 să pedepseascA pe 8arm~ţl. <93> Acesta facu să 10
7t€ao te:v. <92> OOe:fJ7tlXfJLIXVOC; 8e 't'a ye:ye:v"Y)fJ.€VIX xcx.l 't'~v 7t6p6'Y)O"w piarli in luptA mulţi dintre sarmaţi. Iar restul - cîţi s-au, pu~ut salva - au
't'~c; MUfJ(cx.~ 7tUe6!J.e:'Jo~ 'POU~PLOV rOCAAOV tX7t€!J.7te:t 8(x"Y)v im6~- fugit, înfricoşaţi, la ei acasă_ (94). Punînd astfel capăt .~ăzbo~ulul, c~m~andantul
10 fJov't'cx. 't'oLC; Lcx.pfJ.OC't'rxtc;, <93> ucp' 00 7toAA01 fJ.E:V cx.o't'wv tv 't'cx.L~ fJ.ocXcx.tC; [roman] se gtndi si!. ia măsuri de siguranţă .pentru vntor ŞI întări ţmutul de
acolo cu străji mai multe 18, aşa încît barbaru să nu poatli de loc trece Istrul. 15
&7te6cx.vov, 't'o 8E: 7te:ptfJ<u6ev fJ.e:'t'a 8€ouc; e:le; 't'~v olxdlXv 8Lecpuye. (95). Astfel războiul din Moesia s-a terminat repede.
<94> 't'OU't'O 8e 't'e;>. 'ltOAtfJ.CP 't'SAOC; tm6dc; 6 a't'pcx.'t' Y)YOC; xcx.1 't'~C; etc;
TO fJ.€AAOV &fJcpcx.Adcx.c; 7tpouv6'Y)fJe:' 'ltAe:(OfJt yap xlXl fJ.e:(~OfJt cpuAlXxcx.Lc;
't'OV 't'6'1tov 8tSAcx.~e:v, &e; e:tvcx.t TOrc; ~IXP~cXPOLC; 't'~v 8toc~IXO"W 't'e:A€<UC;
15 &Mvcx.'t"ov. <95> o fJ.E:'J oiSv 7te:pl 't"~v MuaLcx.v 7t6Ae:fJ.OC; 't'cx.xe:!rxv oih<uc;
lAcx.~e: 't'~v xp(ow.

15 Invazia are loc în iarna aoului 70 e:o. (cf. Tacit, Istorii, IV, 54, 1). •
18 Guvernatorul acesta al Moesiei fusese de curind numit In locul lUi Apomus Satur-
ninu8 (el. Tacit, Istorii, III, 46,3),
17 Noul guvernator care urmeazli.. . .
18 De fapt 8-a procedat la o reorganizare a. forlelor navale prm crear;a unel Cla8Bts
Flcwia Mouica, iar num1irul legiunilor din Moesla ajunge la patru (1 Italtca, V Alaudae,
V Macedonica ~i VII Claudia).

21- •. 1414
 LXX. S 1 L 1 1 1 T A L J C 1
PUNICA
1, 319-326. Ante omnes duetor, patriis mSJgms m armis
320 Nune pieea iactat fumantem lampa da flam:na
5 320 acum aruncă torţe fumegînde cu smoală aprinsă,
Nune sude,. nune iac?-lo, nune saxis impiger 'instat
Aut hyd.ro 1mbutas, blS noxia tela, sagittas
Contendlt nervo atque insultat fraude pharetrae:
Dacus ut armiferis Geticae tellul'is in oris
325 Spicula qui patrio gaudens aeulsse vene~o
10
Fundit apud ripas inopina binomin.Îs Histri.
II, 73-76. Quale~ Threiciae Rhodopen Pangeaeque lustrant
Saxosls n.emora alta iugis cursuque fatigant
75 Hebrum. mnupta manus spreti Ciconesque Getaeque
Et Rhesl domlls et lunatis Bistones armis.
LXX. S 1 L 1 USI T ALI C U S
Titus Catitls Silius Italieus a trăit înt"e anii 25 şi 101 e.n. A fost eonsul în anul
68, apoi s-a retras din yiaţa polit.ică şi a scris Punicele, o epopee despre al doilea
război punie, pe care a terminat-o În primii ani ai domniei împăratului Traian.
Ediţia: Silii Italiei Puniea, edidit L. Bauer, voI. 1, Teubner, Leipzig, 1890.
PUNICELE
1, 319-326. Intrecîndu-i pe toţi, comandantul [Hanihal}, care se deosebeşte
prin armele specifice ale patriei sale,
acum atacă neobosit cu ţăruşi, Iănci şi pietre 5
sau sloboade din arc săgeţi înmuiate in venin de viperă şi care
sînt de două ori vătămătoare,
pe care le scoate mereu din tolba sa perfidă,
întocmai ca un dac din ţinuturile războinice ale pămîntului getic,
325 care, bucuros că şi-a ascuţit săgeţile cu veninul din patria sa, le
aruncă pe neaşteptate la ţărmurile Istrului cu două nume 1. 10
II, 73-76. După cum în Tracia oştirea fecioarelor 2 străbate Rodope şi Pangeul
cu culmile lor inalte acoperite de păduri şi trece mereu
75 Hebrul, dispreţuind pe ciconi, pe geli,
palatul lui Rhesus 3 şi pe bistonii cu armele în formă de semilună.
1 Dunăre şi Istm.
11 Amazoanele.
3 Rege l~gendal' în lliada.
27*
 LXXI. P. P API N 1 STA T 1
LXXI. STA TIU S

Născut la Neapolis intre anii 40-45 e.n., ca fiu al unui poet şi profesor
de retorică, P. Papinius Statius a trăit multă vreme la Roma in condiţii
materiale destul de precare şi a murit In oraşul natal, în anul 96 e.n. Poetul a
scris Thebais în 12 cărţi, înfăţişînd lupta celor şapte împotriva Tebei; poemul
Achilleis în 2 clirţi, compus in anul 95, în care descrie momcnte din viaţa legen-
darului Ahile, şi Si/vaB, o culegere de poezii ocazionale, în 5 cărţi, cu subiecte
foarte variate, in care apar personalităţi şi evenimente contemporane; primele
4 cărţi au fost editate în anii 94-95 e.n., iar ultima după moartea poetului.
Ediţii: P. Papini Stati SiZvaB recensuit Aldus Marastoni, Teubner,
Leipzig, 1961; P. Papini Stati Thebais cum Ottonis Miiller tum aliis copiis
usus edidit Alfredus Klotz, Teubner, Leipzig, 1908.

SILVAE
SILVELE
I, 1, 5-7. Ante PalIadiae taIem, Germanice, nohis
effecere manus, qualem modo frena tenentem 1, 1, 5-7. Sau mtinile [zeiţei] PaUas, o [Domitianus] Germanicus 1, te-au
5 plămădit 2 pentru noi, precum te-au vAzut de curînd, cu friiele
Rhenus et attoniti vidit domus ardua Daci?
in miini,
I, 1, 25-27. Di~cit et. e vultu, quantum tu mitior armis Rinul şi casa aşezată pe inălţimi 8 a dacului tngrozit? 5
qUl nec ~n ext~rnos facilis saevire furores ' 1, 1, 25-27. [Iuliu5 Caesar] işi dă seama şi după faţa ta cu cît eşti mai
das Cattls DaClsque fidem. blînd in rbboi,
tu care nu te infurii uşor nici chiar impotriva incercărilor
1,1,79-81 ... Tu hella Iovis, tu proelia Rh .
10 8 0 ' '1 enl, nebune şti de peste hotare;
tu ClVI e nefas, tu tardum in foedera montem şi acorzi un tratat chatilor şi dacilor '.
longo Marte domas.
1, 1, 79-81. învingător în războaiele lui Jupiter, in bătăliile de pe Rin
1,2,178-181. Iamque pa L' . şi în luptele nelegiuite
f .. rens atlUs,. CUlUS praenoscere mentem
as mlhl, purpureos hahltus iuvenique curule 80 dintre cetăţeni, tu supui muntele care intfrzie 10
să încheie un tratat 5 după un război îndelungat 6.

1,2,178-181. Şi în curînd [Domiţian] părintele din Latium, ale cărui gînduri

mi-e îngăduit să le ghicesc, va acorda acestui tinăr 7 hainele
de purpură
1 Titlu luat de Domiţian după războiul !mpotriva chatilor din anul 83 e.n.
I E vorba de o statuie ecvestrA a împAratului.
• De fapt Domiţian n-a fost în Dacia, ci numai în Moesia şi Panonia.
, In toamna anului 89 e.n.
I In toamna anului 89 e.n.
I Din iarna anilor 85-86 e.n. pînă în toamna lui 89 e.n. (cf. Dio Cassius, LXVII,6-10).
7 Pe nume L. Arruntius Stella.
 422
STATWS
180 indul.gebit ebur, Dacasque (et gloria maior)
eXUVlas laurosque dabit celebrare recentes.
1,2,254-255. . .; ner tristis in IpSIS
Naso Tomis ....
5 1, 4, 89-93.
Non. vacat Arctoas acies Rhenumque rebell em
90 capt.lvaeque ~l'eces Veledae et, quae maxima nu er
glorIa, deposltam Dacis pereuntibus Urbem p
pan~el'e, cum tanti lectus rectoris habenas
Galhce, Fortuna non admirante subisti.'
10 III, 3, 115-118. Nec vulgare genus' fa
f' .' sces sUmmamqlle Clll'lllem
~ater et ,Ausomos enses mandataque fidus
~lgna .tuht, cum prima truces amentia Dacos
lmpllht et magno gens est damnata triumpho.
III, 3,167-171.
15 . " H~ut miru.m,. dllctor placidissime, quando
haec e8t quae VICtlS parcentia foedel'a Cattis
qllacque Suum Dacis donat clementia montem
170 ~llae modo Marcomanos post horrida bella vacros~ue
alll'Omatas Latio non est dignata trillmpho.
- ---- -
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
428
180 şi fildeşulcurtiI j îi va permite chiar (,i aceasta este o cinste
mai mare)
sli sărbătorească prlizile dacice şi laurii 8 unei victorii mai
proaspete.
1, 2, 254... n-ar fi fost trist 9
Ovidiu chiar dacă s-ar fi aflat la Tomis.
1,4,89-93. N-am timp să vorbesc pe larg de armatele din nord, de Rinul
răscolit, 5
90 de rugăminţile captivei Veleda 10 şi de gloria supremă,
obţinutil. de curînd, că ţi s-a dat în mîini oraşul, într-un
momen t cînd dacii pier
şi cînd tu ai fost ales, Gallicus 11, să primeşti frîiele din
mîinile unui conduclitor atît de mare,
fără sli uimeşti soarta.
III, 3, 115-118. Iar neamul ei nu era de rînd. Fratele 13 ei a avut fasciile 10
12
şi cea mai inaltli demnitate curtilă,
El a comandat armatele ausoniene şi i-a dus stindardele,
date în seama sa, _l:'tunci cînd nebunia i-a împins pe dacii
j cei cruzi
sli pornească la atac j dar neamul lor a fost condamnat sli.
I ne dea prilejul unui mare triumf 14
I
I III, 3, 167-171. ... Nu trebuie să ne mirăm, prea blîndule conducător.
Aceasta este clemenţa 16 care acordă chattilor învinşi un tratat
I plin de cruţare, 15
care Iasă dacilor muntele lor,şi care acum nu demult, după lupte
I 170 crîncene, n-a binevoit să smulgă de la marcomani
şi sarmaţii 18 nomazi prilejul unui triumf latin 17.
• V~zi nota 1',.
f • Cu ocazia nunţii unui personaj important din Roma cu o vil.duvă bogatll. din Neapole.
I
1. O preoteasă care a riisculat neamurile germanice, dar a fost prinsă de romani.
11 Q. Iulius Cordinu8 C. Rutilius Gallicus a fost prefect al oraşului Roma în anul
89 e.n., cînd Domiţian era in campanie Impotriva dacilor. tn timpul evenimentelor care
au dus la prinderea Veledei, Gallicus fusese comandant de oşLi pe Rin.
12 E vorba de Cllludia Etrusca, mama celebrului Claudius Etruscus, şeful finanţelor
(a rationiblls).
13 Tettius Etmscus este probabil una şi aceeaşi persoanll. cu Tettius Iulianus, fost
consul în anul 83 e.I1., care i-a învins pe daci (ef. Dio Cassius, LXVII, 10, 2).
U Triumful tie la sfil1itul anului 89 e.n. (ef. Mar~ial, VI, 10, 8).
15 CI. supra 1, 1, 27. '
18 Respectiv ia7.igii, aliaţii marcomani1or.
17 Luptele din Panonia incep In 88 (ef. Dio CassjuI, LXVII, 7) şi dureazl probabil pinii.
In 93, cînd are loc doar o ovaţie (Cf. Marţial, VIII, 15, 5).
------'.- --
 424 STATIUS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROl\llNIEI 426

IV, 2,63-67. Qua mihi felices epulas mensaeque dedisti IV, 2, 63-67. în clipa cînd mi-ai îngăduit să iau parte la fericitul tău banchet
sacra tuae, talis longo post tempore venit şi să stau lîngă masa ta sfîntă, a venit pentru mine, după atîţia ani,
lux mihi, Troianae qualis sub collibus Albae, 65 ziua in care sub colinele Albei, de origine troiană,
cum modo Germanas acies modo Daca sonantem cîntam războaiele germanice sau luptele cu dacii,
6 proelia Palladio tua me manus ind uit auro. iar mîna ta îmi incinge a timplele cu frunzele de aur ale 5
zeiţei Pallas 18.
V, 1, 89-90 '" quid vagus Euphrates, quid ripa binominis Histri,
quid Rheni vexilla ferant ... V, 1, 89-90. [Să afle Domiţian]. " ce veşti trimite Eufratul rătăcitor, malul
Istrului cu două nume 19,
90 trupele de la Rin? ..
V, 1, 127-129.... tecum gelidas comes illa per Arctos
Sarmaticasque hiemes Histrumque -et pallida Rheni V, 1,127 -129. . .. Ca însoţitoare a ta, ar fi suportat 10, împreună cu tine
10 frigora ... nordul îngheţat,
iernile sarmatice, Istrul şi frigurile palide de la Rin. . . 10
V, 2,132-137. Quasnam igitur terras, quem Caesaris ibis in orbem?
Arctoosne amnes et Rheni fracta natabis V,2,132-137. In ce ţinuturi, in ce părţi ale lumii cezarului vei 21 merge?

flumina, an aestiferis Libyae sudabis in arvis?
135 An iuga Pannoniae mutatoresque domorum
16 Sauromatas quaties? an te septenus habebit
Hister et umbroso circumflua coniuge Peuce?
Vei înota în fluviile nordice şi în valurile biruite ale Rinului?
Sau vei asuda pe ogoarele dogorîte de soare ale Libiei?
135 Vei face să se cutremure munţii Pannoniei şi sarmaţii nomazi?
Sau te va reţine Istrul cu şapte guri 16
şi Peuce, înconjurată de apele soţului ei, pe care-l umbreşte 22.

THEBAIS
TEBAIDA
1, 1, 16-22. Limen mihi carminis esto
1, 1, 16-22. '" Cuprinsul poeziei mele să fie
Oedipodae confusa domus! Quando !taIa nondum
Intîmplările familiei tulburate ale lui Edip, deoarece nu
20 signa nec Arctoos ausim spirare triumphos
îndrăznesc încă să cînt
bisque iugo Rhenum, bis adactum legibus Histrum
stindardele italice, triumfurile de la nord, . 20
20 et coniurato deiectos vertice Dacos
Rinul subjugat de două ori, Istrul supus legilor noastre în
aut defensa prius vix pubescentibus annis
două 23 rînduri,
hella Iovis ...
20 dacii alungaţi din munţii care conspiră împotriva noastră
sau războaiele purtate în anii copilăriei sale
de Jupiter [Domiţian] ...
18 Domiţian organizase întreceri poetice anuale la care învingiltorul primea o CUHuM.
de măslin.
le Istru şi Dunăre. . .
110 Priscilla, soţia defunctă a Iibertului
Flavius Abascantus, şeful biroulUI corespllll-
dellţei lui Domiţian (ah epi8tulis). .... .. .
11 Intrebarea retorică e adresată lUI Crlspmus Bolanu8, fIUl lUI Vettus Bolanus, cale a
luptat in Armenia împreună cu Corbulo. . . .
ta Aluzie la legenda despre dragostea dintre !stros ŞI Peuce (ef. ValerIUs Flacous, v III,
217-219). . , . D .. VI 1)
18 Probabil aluzie la campaniile impotriva sarmaţllor (ef. ~uetonlu, omlţta/l, , .
 LXX [I. C. V ALE R 1 1 F LAC C 1 LXXII. V ALE RIU S F LAC C U S
[,
li

.'
!:
:!

;1,
S-a născut la Patuvium În anul 1.5 e.n. şi a murit la Roma, puţin Înainte
'1::
de anul 96. C. Valerius Flaccl!s a scris o epopee ncterminată, în 8 cărţi, despre ~ !1,I
~t

rătăcirile argonauţilor, în care a imitat pe Apollonios din Rodos. Scriitorul I~

latin a adus unele modiFicări, dar a adoptat punctul de vedere al lui Apollo- ~,
."
nios că eroul Iason s-a întors in patrie, navigînd din Pontul Euxin tn sus pe
apele fluviului Istru, pentru a trece apoi, pe un afiuent al acestuia, in Adriatica. t!
1,
Ediţia: C. Valeri Flacci Argonautica recognovit Aemilius Baehrens, Teubner, II!
I~ I
Leipzig, 1875.
:
i!
ARGONAUTICA ARGONAUTICELE ,1
\i
IV, 711-728. Turn freta, quae longis fuerant inpervia saec1is, IV, 711-728. Atunci valurile acestea, pe care nu se putea călători de veacuri '.
,1
ad subitam stupuere ratem, Pontique iacentis au rămas înmărmurite în faţa corăbiei 1 ivite pe neaşteptate. .1:
5 omne solum regesque patent gentesque repostae. în faţa acesteia se deschidea to.t pămîntul Pontului, regii şi 5
Non alibi effusis cesserunt long-ius undis triburile îndepărtate.
715 litora; nec tantas iunctus Tyrrhenus et Aegon Nicăieri în altă parte ţărmurile nu s-au retras în faţa unor ., ~

volvat aquas, geminis tot desint SyrtibLls Llndae. intinderi mai mari de apă; "Il
Nam super huc vastos telIus quoque congerit amnes. 715 Nici Marea Tireniană, împreună cu Marea Egee, nu frămîntă :'1
10 Num septemgemini memOl'em quas exit\ls Histri, atitea ape,
quas Tanais flavusque Tyres Hypanisque Novasque Nici Mediterana cu cele două Sirte nu au atîtea valuri, i'
, I
(,'i
720 addat opes, quantosque sinus Maeotia laxent Căci pe deasupra mai varsă şi pămîntul fluvii imense.
aequora? Flumineo sic agmine fregit amal'i E nevoie să mai amintesc de gurile Istrului cu şapte braţe, 10 ,
i
vim salis hinc Boreae cedens glaciantibus auris de apele care le aduc Tanais, Tyras cel galben, Hypanis şi N ovas ?
15 Ponlus et exorta facilis concrescere bruma. 1;1
720 Sau ce golf mare deschid apele meotice? "

Utque veI Înmot08 ursae rigor invenit amnes
725 vei {reta versa vadis, hiemem sic unda per omnem
aut campo iacet aut tumido riget al'dna fluctu,
atque hac Europam curvis anfractibus urget,
20 hac Asiam ScythicLlm specie sinuatus in arcum.
725 sau valuri răscolite; apele stau ne mişca te toată iarna
Pontul, cu ajutorul acestui şir de fluvii, a frînt puterea sărată
a apelor amare;
de aceea el cedează în faţa vînturilor îngheţate de la miazănoapte
şi îngheaţă cu uşurinţă la începutul iernii. 15
După cum asprimea nordului găseşte aici ape liniştite
ca o cîmpie sau înţepenesc pe înălţimile falnice.
într-o parte Pontul loveşte cu apele sale Europa cu ţărmurile
ei sinuoase,
iar într-alta Asia, fiind încovoiat în formă de arc scitic. 20

1 Argonauţilor.
 428
V_4.LERIUS FLACCUS
VIII, 185-191. Haud procul hinc ingens. Scythici ruit exitus Histri,
fundere non uno tantum quem flumina cornu
ac?ipimus; septem exit aquis, septem ostia pandit.
5
Ilhus adversi nunc ora petamus et undam
~u~e latus ?n .laevum ponti cadit; inde seq~emur
190 IpSlUS amms Iter, donec nos flumine certo
perferat inque aliud reddat mare.
VIII, 217-219. Insula S~rmat~cae Peuce stat nomIne nymphae,
10
~orvus UbI et rIpa semper metuendus utraque
In freta per saevos Hister descendit alumnos ...
VIII, 255-256. Gramineis ast inde toris discumbitur olim
Hister anhelantem Peucen quo press~rat antro.
VIII,291-294. Haud longis ia~ distat aquis, sequiturque volantem
barbara PalladIam puppem ratis ostia donec
15
Danubii viridemque vident ante ~stia Peucen
Ultimaque adgnoscunt Argoi COrnua mali. '
V III, 375-378. '" Latus inde sinistrum
adversamque procul Peuces dcfertur in oram
cum sociis; gemino nam cingitur insula flexu
20 Danubii ...
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 429
VIII, 185-191. Nu departe de aici se aruncă în mare, printr-o
ieşire imensă, Istrul SCItIC.
Noi ştim că acesta nu-şi varsă apele printr-un singur braţ,
ci se varsă prin şapte braţe şi îşi deschide şapte 2 guri.
Să ne îndreptăm acum spre gurile şi apele sale,
care vin în faţa noastră, pe ţărmul stîng al Pontului. Apoi vom 5
înainta
190 pe fluviu tn sus pînă cînd, plutind pe un alt rîu,
vom ajunge tn altă mare 8.
VIII, 217-219. Există o insulă Peuce, după numele unei nimfe sarmatice.
Acolo Istrul cel încruntat şi cu ambele ţărmuri primejdioase,
coboară spre mare printre locuitori sălbatici... 10
VIII, 255-256. Iar [argonauţii] se întînd apoi pe paturi de iarbă,
în peştera tn care odinioară Istrul imbrăţişase pe Peuce, care
răsufla din greu.
VIII, 291-294. Flota barbarilor' nu mai este departe şi ea urmăreşte corabia :"
uşoară a lui PalJas, pînă ce zăresc gurile Dunării,
ilii~
iar în faţa lor [insula] verde Peuce 15
şi recunosc vîrfurile catargului de pe Argo.
VIII, 375-378. Apoi el 6 este împins împreună cu tovarăşii săi pe ţărmul stîng,
spre malul îndepărtat din faţa insulei Peuce,
căci insula este încinsă din două părţi de apele sinuoase
ale Dunării ... 20
I~
• Vezi Pliniu cel Bătrln, nota 18.
a Este vorba despre legenda după care argonauţii au trecut din Pont In Marea Adria-
tică, urcind pe Istru şi pe un afluent al său (vezi Pliniu cel ~ătrln, nota 2).
, Adică a colchidienilor care ii urmăreau pe argonauţI.
Ş Absirt, conducătorul ul'măritorilor.
 ,
\
LXXIII. SEX T I I U L 1 F R O N TIN 1
STRATEGEMATA
1, 5, 25. Darius, ut falleret Scythas discessu, canes atque asinos
in castris reliquit: quos f>llm latrantes rudentesque hostis audiret,
5 remanere Darium credidit.
1, 10, 4. Scorylo dux Dacorum, cum scil'et dissociatulll armis
civillibus po.pulum Romanum neque tamen sibi temptandum arbi-
traretur, qUla. externo bcllo posset concordia intel' cives coalescere ,
d. uos canes m conspectu popularium commisit iisque acel'l'ime inter
10 IpSOS pugnantibus lupum ostendit, quem protinus canes ommissa
intel' se ira adgressi sunt: quo exemplo prohibuit barbaros abimpetu
Romanis profuturo.
II, 4, 3. Minucius Rufus imperator, cum a Scordiscis Dacisque
premer~tur, quibus inpal' erat numero, praernisit fratrem et pancos
15 una eqUltes cum aeneatoribus praecepitque ut, cum vidisset contractnm
proelium, subitus ex diverso se ostenderct iuberetque concinere
a:n.eatores: (re > son~ntibus montium iugis species ingentis multitu-
dUllS offnsa est hostlhus, qua perterriti dedere terga.
II, 4, 20. Atheas rex Scytharum, cum adverstls ampliorem Tribal-
20 ]orum exercitum conf1igeret, iussit a feminis puerisque et omni inbelli
turba greges asinorum ac boum ad postremam hostium aciem admo-
veri et ereclas hastas praeferri; famam deinde diffudit, tamquam
LXXIII. F R O N TIN U S
A fost pl'elor in anul 70 Le.n., apoi de mai multe ol'i cOllsul şi guvernator
in Bl'itania piuă in anul 78. tu anul 97, Scxt.us Iulius Frontinus se afla în fruntea
administraţiei apeductelol' din Roma, cu titlul de elll'alor aquarwlI. A murit
prubabil in anul 103. A scris o lucrare despre agrimensură, astăzi pierdută, alta
despre apele oraşului Roma, in 2 cărţi, şi o operă CU subiect militar, in It
cărţi. Cuprinsul ei este naiv şi nu aduce fapte remarcabile, fiind vOI·ba doaI'
de o culegere de stratageme pe caI'e le-au folosit diferiţi comandanţ.i in cursul
istoriei.
Ediţia: Sexli lulii Fronti,,; StrategemalicOil libri IV editlit C. Gundel'-
mann, Teubner, Leipzig, 1888.
STRATAGEMELE
1, 5, 25. Spre a înşela pe sciţi în priv!nţa retrage:ii s~le, Darius a lăsat
în tabără cîini şi măguri. Deoarece îi aUZla Iătrînd ŞI zblerind. duşmanul a
crezut că Darius continuă să stea pe loc 1. 5
1 10 4. Scorylo 2, conducătorul dacilor, ştiind că poporul roman era
dezbi~at din pricina războaielor civile şi socotind că nu·i nimerit să-i atace,
deoarece datorită unui război cu un duşman din afară 5-ar putca restabili
înţelegerea între cetăţeni, a pus în faţa concetăţenilor să! doi. d.i.ni şi pe cînd
se luptau intre ei cu îndîrjire, le-a arăt.at .un lup. ~Im~dlUt. cÎI11l1 .s-au arunca~ 10
asupra acestuia, uitînd de cearta lor. PrIn ?ceasta pildă I-a oprit pe barban
de la un atac care ar fi adus foloase romamlor.
II, 4, 3. Fiind strîmtorat de către scordisci şi daci, care erau mai mulţi
la număr, generalul Minucius Rufus 3 l-a trimis înainte pe fratele său, ~i în
acelaşi timp cîţiva călăreţi cu trîmbiţaşi, şi i-a 'port~ncit. ca, În ~ clipa ~ cînd va 15
vedea angajată lupta, să apară pe neaşteptate dlll direcţia op.usa ŞI sa. ordone
ca trîmbitaşii să sune din trîmbiţe. Deoarece răsunau culmIle munţilor, s-a
răspîndit intre duşmani impresia că au de-a face cu o mulţime imensă: îngroziţi
de aceasla, au lllat-o la fugă.
II, 4., 20. Luptînd împotriv~ unei. arrnate .. lllai .n~mero.~5e a. tr!balilor,
Atheas, regele sciţilor, a poruncIt femellor, copulor ŞI lIltregJl mulţimI nelup- 20
tătoare să mîne turme de măgari ~i de boi spre ariergarda duşmanilor şi să
ţină în mîini lănci ridicate în sus. Apoi a răspîndit zvonul că îi sosesc ajutoare
1Cf. Hel'odot, IV, '135.
a Rege dac, probabil din timpul r>izboaielor civile dintre Augltst~i Anlonius. E posibi~,
după cum propune C. Daicoviciu, să fie inSii vorba despl'e .t~tăI !Ul. Decebal, care a trăIt
pe la mijlocul secolului 1 e.n. Cf. Iordal~es, Getlca, XII,.73 şI.mscrlpţta DECEBALU~ PER
SCORILO, găsită pe un vas de la Gdiel!ştea yluncelulul (veZI Isi. Rom., p. 2910-29<».
3 Consul în anul 110 i.e.n. (ef. Florus, r, 39,5).
 432 FRONTINUS
auxilia sibi ab ulterioribus Scythis adventarent: qua adseveratione
avertit hostem.
I
II, 8, 14. Philippus veritus, ne impetum Schytharum sui non
sustinerent, fidelissimos equitum a tergo posuit praecepitque, ne
6 quem commi~itonum ex acie fugere paterentur, perseverantius
I
abeuntes trucldarent: qua denuntiatione cum effecisset ut etiam
timidissimi mallent ab hostibus quam ab suis interfici: victoriam
adquisivit.
II, 11, 3. Alexander devicta perdomitaque Thracia petens Asiam,
10 vcritus, ne post ipsius discessum sumerent arma, reges eorum prae-
fectosque et omnes, quibus videbatur inesse cura detractae liber-
tatis, secum velut honoris causa traxit, ignobiles autem relictis
plebeiosque praefecit, consecutus, uti principes beneficiis eius obstricti
nihil novare vellent, plebs vero ne posset quidem, spoliata principibus.
-~--
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!NIEI 433
de la sciţii din interiorul ţării. Prin acest zvon stăruitor, i-a indepărtat
pe duşmani '.
II, 8, 14. Temîndu-se că soldaţii săi nu vor putea rezista atacului sciţilor 5,
Filip al II-lea a pus în spatele armatei pe cei mai credincioşi dintre călăreţi
şi le-a poruncit să nu îngăduie niciunui tovarăş de arme să fugă din luptă, 6
iar pe cei care ar stărui să plece, să-i ucidă. Anunţînd această măsură şi
făc1nd astfel ca şi cei mai fricoşi să prefere să fie ucişi de duşmani decit de
camarazii lor, a cîştigat victoria.
II, 11, 3. Alexandru, după ce a învins şi a supus Tracia, urmind să plece
în Asia şi temîndu-se ca ei să nu pună iarăşi mina pe arme dupli plecarea 10
sa, a luat cu el - ca şi cum le-ar face o cinste -, pe regii şi comandanţii
acelora, precum şi pe toţi care păreau că se preocupă de libertatea pierduti\ 6.
în fruntea celor rămaşi acasă au pus oameni de rind şi fliră rang. Astfel a
izbutit ca fruntaşii, legaţi de binefacerile sale, să nu dorească nici o schimbare,
iar mulţimea să n-o poată {ace, deoarece îi fuseseră răpiţi conducătorii.
4 Ci. Polyainos, VII, 44, 1.
• ef. Trogus Pompeills, IX, 2-15.
e Printr,e aceştia se aflau probabil ~i şefi traci din Dobrogea.
28 - c. 1414

LXXIV. M. V ALE R IIM A R TIA LIS
EPIGRAMMATA
1, 22, 1-6. Quid nunc saeva fugis placidi, Iepus, ora leonis?
frangere tam parvas non didicere feras.
6 Servantul' magnis isti cervicibus ungues
nec gaudet tenui sanguine tanta sitis.
5 Praeda canum lepus est, vastos non implet hiatus:
non timcat Dacus Caesaris arma pueI'.
V, 3, 1-6. Accola iam nostrae Degis, Germanice, ripae,
10 a famulis Histri qui tibi venit aquis,
laetus et attonitus viso modo praeside mundi,
adfatus comites dicitur esse suos:
5 Sors mea quam fratris melior, cui tam prope fas est
«
cernere, tam longe quem colit ille deum ».
16 V, 19, 1-4. Si qua fides veris, preaferri, maxime Caesar,
temporibus possunt saecula nuIla tuis,
LXXIV. MAR Ţ I AL
S-a născut la BiJbilis In Spania, In jUTlll anlllui I,O e.D., şi a veDit la Roma
la 24 de ani. tn Italia, Martial s-a remarcat prin talentul său şi a primit
diferite distincţii, între altele titlul de tribun militar şi de cavaler roman. Cule-
gerile sale de poezii intitulate Xenia şi Apophorela au apărut între anii 83-86
iar cele 12 cărţi de epigrame, între anii 86-102. în anul 88 poetul a fost i~
Galia, iar in anul 98 a revenit la Bilbilis, unde a şi murit in anul 104. Alături
de Iuvenal, a fost cel mai de seamă poet satiric al Romei şi a bici uit fără
cruţare moravurile vremii.
Ediţia: Martial, Epigrarnmes. Texte etabli et traduit par H. J. Izaac,
voI. I-Il, Les Belles Leitres, Paris, 1930-1933.
EPIGRAME 1
I, 22, 1- 6. Iepure, de ce fugi acum de gura nemiloasă a leului care stă liniştit.
Ea nu s·a deprins să sfîşie animale atît de mici.
Ghiarele sale sînt p1l.strate pentru grumazurile mari, 5
şi setea lui teribilă nu se bucură cu aşa de puţin sînge.
5 A cîinilor pradă este iepurele; el nu poate umple gîtlejurile mari;
copilul dac 511. nu se teamă de armele împăratului.
V,3, 1-6. Diegis locuitor de pe ţărmul care acum ne aparţine,
2,
a venit să
te vadă, o Germanicus, tocmai de pe apele Istrului, 10
care seaflă sub stăpînirea ta. Bucuros şi uimit cînd a v1l.zut pe
stăpînul lumii,
se zice că ar fi spus celor ce-I Însoţeau:
5 « Soarta mea este mai bună decît a fratelui meu, fiindcă mie îmi
este îngăduit
să privesc atît de aproape zeul pe care îl cinsteşte atît de departe» 3.
V, 19, 1-4. Dacă adevărul e de crezut, prea mărite împărate, mai presus 15
de vremurile tale nu pot fi puse nici un fel de aIte timpuri.
• 1 Primele. două. cărţi ~u fo~t publicate mai Întii împreună, la sfîrşitul anului 84 sau
la lDceputul lUI 85, Iar mal tirzIu separat.
~ Solia!a R(~rna a fratelui lui Decebal a avut loc în anul 89 e.n. tn urma acestor
Iratatlv. s-a IncheIat pacea prin care Daeia devine un stat clientelar al romanilor (cf. Dio
CasslUs, LXVII, 7, 2-4).
3 Cartea a V-a a fost publicaH\ la slîrşitul anului 89 e.n.
 436 MARŢIAL
Quando magis dignos licuit spectare triumphos?
quando Palatini plus meruere dei?
VI, 4, 1-2. Censor maxime principumquc pl'inceps,
cum tot iam tibi debeat triumphos ...
5 VI, 10, 7-8. Talis supplicihus trib uit diademata Dacis
et Ca pitolinas itque reditque vias.
VI, 76, 1-6. Ille sacri lateris custos Martisque togati,
credita cui summi castra fuere ducis,
hic situs est Fuscus. Licet hoc, Fortuna, fateri:
10 non timet hostilis iam lapis iste minas;
5 grande iugum domita Dacus ccrvice recepit
et famulum victrix possidet umbra nemus.
VII, 2, 1-2. Invia Sarmaticis do mini 10ric3 sagittis
et Martis Getico tergore fida mag{s ...
16 VII, 6, 1-10. Ecquid Hyperhoreis ad nos convcI'SUS ah 01'lS
Ausonias Caesar iam parat ire vias?
Certus abest auctor, sed vox hoc nuntiat omms:
credo tihi, verum dicere, Fama, 801es.
5 Publica vict1'ices testantur gaudia cha1'tae,
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 437
Oare cînd am putut asista la nişte care să fie tot
triumfuri 4
atît de meritate?
Cînd au binemeritat zeii de pe Palatin mai mult decît acum?
-:-i
VI, 4, 1-2. O, cel mai mare dintre cenzori şi principe al principilor
căruia ţi se datoresc atîtea triumfuri 5 .••
VI, 10, 7 -8. Aşa-i el, cînd dă diademe 6 dacilor care îl roagă, 6
şi urcă şi coboară căile capitoline',
VI, 76,1-6. Fuscus 8, care a fost păzitorul
unui personaj sfînt, al zeului
Marte îmbrăcat în togă 9,
căruia i-a Cost încredinţată tabăra comandantului suprem,
odihneşte aici. Putem s-o spunem cu glas tare, EOI'tuna,
lespedea aceasta nu se mai teme de ameninţările duşmanului. 10
5 Dacul a primit pe grumazul său înfrînt un mare jug,
iar umbra victorioasă stăpîneşte pădurea înrobiU 10.
VII, 2, 1-2. E de nepătruns platoşa ll stăpînului nostru pentru săgeţile sarmaţilor
şi mai sigură decit scutul getic al lui Marte ...
VII, 6, 1-10. Oare cezarul, întorcîndu-se de pe ţărmurile hiperboreene spre noi, 15
se pregăteşte acum să străbată drumurile Ausoniei?
Nimeni n-a afirmat-o cu siguranţă, dar toate gurile vestesc acest
lucru:
mă încred in tine, Faimă, şi ştiu că ai obiceiul să spui adevărul.
5 Buletinele victoriei dau mărturie de bucuria obştească
, Printre ele figurează şi triumful dacic (cf. Suetoniu, Domiţia,n, VI, 1).
& Cartea a VI-a a fost publicată în vara sau toamna anului 90 e.n. Referinţa este tot
generală.
6 Aluzie la ceremonia la care Domiţian a pus coroana pe capul lui Diegis (ef. Dio
Cassius, LXVII, 7, 2).
7 Cu ocaziH triumrurilor. Cartea a VI-a a fost publicată în vara sau toamna lui 90.
Este probabil o alu7.ie la cele două triumfuri asup"a chatilor şi dacilor, din anul 89 e.n.
Cf. V, 19, 1-4; VI, 4, 2; Suetoniu, Domiţian, VI, 2; Statius, Si/ve/e, III, 3, 118 şi Dio
Cassius, LXVII, 7, 4.
8 Cornelius Fuscus, prefectul pretoriului, a condus armata romanii în cursul campa-
niei din anul 87 e.n., cind şi-a găsit moartea dincolo de Dunăre, undeva In Dacia. Cf.
Iuvenal. IV, 111; Suetoniu, Domiţian, VI, 1; Dio Cassius, LXVIII, 9, 3; Eutropiu, VII,
23, 4; Jordanes, Getica, XIII, 77.
• In calitatea sa de comandant suprem al armatei şi şef al statului.
10 Versurile lui Martiallasli să se inţeleagă că Fuscus a fost Înmormîntat pe teritoriu
roman, fie într-o regiune recent cuceritli, la nord de Dunăre, fie in vecbea Moesie. Cerce-
tătorii care înclină pentru ultima ipoteză văd in altal·ul de la Adamklissi un monument In
) cinstea lui Fuscus (vezi Patsch, Kampf. p. 19-20).
1_
U Cuirasa pe care Domiţian a purtat-o în cursul campaniei împotriva sarmaţilor
(vezi nota 25) din anul 92 B.n. Cartea a VII-a a fosl publicată in decembrie 92.
 438 MARŢIAL
Martia la urigcra cuspide pila virent.
Rursus, io, magnos clamat tibi Roma triumphos
Il'\VICTtTSque tua, Caesar, in urbe sonas;
SE'd iam laetitiac quo sit fiducia maior,
5 Sarmaticae laurus nuntius ipsc veni.
VII, 7, 1-4. Hiberna quarnvis Al'ctos et rudis Peuee
et ungularum pulsibus calens Hister
fractusquc cornu iam tel' improbo Rhenus
teneat domantem regna perfidae gentis ...
10 VII, 8, 1-4. l'\unc hilal'cs, si quando mihi, nunc ludite, Musae:
"ietor ah Odl')'sio l'edditur orbe deus.
Certa facis populi tu primus vota, Dcccmber:
iam licet ingenti dicere voce: « Venit! »
VII, 30, 1-2. G. Das Parthis, das Germanis, das, Caelia, Dacis,
15 nrc Cilicum spernis Cappadocumque toros ...
nec te Sarmatico transit Alanv,; '-"plO •••
VII, 80, i - U. QuatcIlLlS Odrysios iam pax Romana triones
temperat et tetricae conticuere tubae,
hune l\'lareellino poteris, Faustine, libellum
20 rnittere: iam chartis, iam vacat ilIe iocis,
5 Sed si pal'\:a tui mUlluscula quaeris amici
commendare, ferat carmina nostru pneI':
non qualis Geticae satiatus lacte iuvencae
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 439
şi suliţele luptătorilorse acoperă la vîrf cu verdeata laurului.
10! Roma îşi· strigă din nou măreţele triumfuri
şi tu, cezare, eşti aclamat în oraşul tău; fiind numit« Neînvinsul»;
dar pentru a avea mai multă încredere în bucuria noastră
vino tu însuţi şi veşteşte-ne victoria sarmatică 12. 5
VII, 7, 1-4. Deşi ursa îngheţată şi sălbatica Peuce,
Istrul încălzit de loviturile copitelor
şi Rinul cu coarnele obraznice şi pînă acum de tI'ei ori zdrobite
în război
îl reţin acolo pe cel care supune regatul unui neam perfid 13 .••
VII, 8, 1-4. Fiţi vesele acum, dacă aţi fost vreodată pentru mine, 10
o Muzelor:
zeul se întoarce învingător din ţinutul odrisilor 14.
O Decembrie, tu primul vei face 15 ca poporul să fie sigur că
i s-au împlinit rugile.
Putem spune de pe acum cu glas tare: « Vine! »
VII, 30, 1-2... , 6. Tu, Caelia 16, te dai parţilor, germanilor, dacilor
şi nu dispreţuieşti dragostea cilicienilor şi capadocienilor ...
15
Şi nu trece alanul17 pe calul lui sarmatic fără a intra Ia tine.
VII, 80,1-12. Avînd în vedere că pacea romană a domolit pe odrisii nordici,
iar trîmbiţele de război au amuţit,
ai putea, Faustinus 18, să trimiţi lui Marcellinus 19 această cărticică.
El are acum timp liber pentru scrierile mele, pentru glume. 20
5 Dar dacă vrei ca micile daruri ale prietenului tău
să aibă trecere, să le ducă un sclav tînăr,
Însă nu de felul celui care, sătuI de lapte de vacă getică,
12 Vezi nota 25.
l~ Aluzie la campania împotriva sarmaţilor din Pauouia. Vezi nota 25.
H .:Sub .nume~e o.drisilor. neam tracic foal'te h~'.'~ c~n.os~ut de romani, autorul înţelege
populaţiile dm reglUmle dunărene, In speţă sarmaţll lazIgi dm Panonia. Vezi nota 25.
16 Veştile referitoare la intoarcerea impăratului în decemhrie s-au adeverit ceva mai
tirziu (vezi nota 25).
16 Curtezană.
17 Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 29.
18 Poet amator, prieten cu Martial, căruia autorul îi închină cartea a III-a.
19 ~rieten al lui Martial, care luase parte la campaniile de la Dunăre (cf. IX 45).
Textu.l !lInd a~biguu. se poate inţelege atît campanii Impotriva dacilor şi sarmaţilor, 'clt şi
numai ImpotrIVa unora.
 440 MARŢIAL
Sarmatica rigido Iudit in amne rota,
sed Mitylenaei rosells mangonis ephchus,
10 veI non caesus adhuc matre iubente Lacon.
At tibi captiv o famulus mittetur ab Histro,
qui Tiburtinas pascere possit ovcs.
VII,84,1-4. Dum mea Caecilio formatul' imago Secundo
spil'at et al'guta picta tab elIa manu,
i, liber, ad Geticam Peucen Histrumquc iacclltern:
haee loca perdomitis gentibus ilIe tenet.
10 VIII, praef. IMPERATORI DOMITIANO CAESARI AUGUSTO
GERMANICO DACICO VALERIUS MARTLALIS S,
vru, 2,1-4, Fastorum genitor parcnsque Ianus
Vietorem mod o cum videret Histri,
tot voltus sihi non satis putavit
15 optavitque oculos habere pIure:.; ...
V III, 8, 1-6. Principium des, Jane, liert, veloeiblls anms
et renovcs voltn saccula longa tno,
te primum pia tura rogent, te vota salutent,
purpura te felix, te colat omnis honos;
20 5 tu turnen hoc rnavis, Latiae quod contigit urhi
mense tuo reducem, Iane, videre deum.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 441
~e joadl pe fluviul ingheţat, cu un cerc 20 sarmatic,
ci efebul îmbujorat al unui negustor de sclavi din Mitilene
10 sau un laconian care n-a fost încă biciuit 21, la ordinul
mamei sale.
Iar ţie îţi va fi trimis un sclav de la Istrul inrobit,
care să-ţi poată paşte oile pe Tibru. 5
VII, 84,1-4. În timp ce chipul meu, destinat lui Caecilius Secundus 22,
capătă formă
şi micul tablou pictat de o mînă îndemînatică respiră,
du-te carte, tn [insula] getică Peuce şi la Istrul care zace
invins.
Aceste locuri cu populaţii supuse le stăpîrteşte el.
,
1. VIII. pref. Valerius Martialis salută pe împăratul Domitianus 10
Caesar Augustus Gcrmanicus Dacicus 23.
VIII. 2,1-4. Ianus, creatorul şi părintele calendarului,
văzîndu-1 de curind pe cuceritorul Istrului,
a socotit că nu-i ajung atîtea feţe 2'
şi a dorit să aibă mai mulţi ochi. . . 15
VIII, 8, 1-6. Deşi tu, Ianus, dai posibilitatea anilor repezi să înceapă,
şi reînnoieşti cu chipul tău lungile veacuri,
deşi pe tine te roagă mai întîi tămîia cucernică, te salută rugăciunile
noastre,
te cinsteşte purpura glorioasă şi toţi magistraţii, 20
5 totuşi tu nu doreşti decit un singur lucru, şi anume,
ca în cursul lunii tale, o Ianus,
să aibă loc reîntoarcerea zeului 2& în oraşul latin.
ao Se poate traduce ~i • cu un ~al'''; fluviul. e Du~ă:e~. ..
!l Un laconian foarte tînăr, CăCI la spartaOl se b,clUwu adolescentII, care erau deja
robuşti.
S2 Probabil că
poetul nu se rele1'l1la Pliniu ce! Tînl1r.
sa Domiţian n-a purtat acest titlu in mod oficial. Autorul vrea doar să-!
Iinguşească. . . .
It Aluzie la templul cu patru feţe al lUI Ianus Quadrlfrons. Cartea a VIII-a a fost
scrisă in anul 93.
l i Domiţian s-a intors 2n ianuarie 93 din campania panonicl1 impotriva sarma ţiloJ' iazigi
(ef. VII, 2, 1 ; 6, 10 ; 7, 4; 8, 2; 80, 1; VIII, 11, 4; 15, 1), care durase opt luni (cr. IX,
31, 3). Vezi Patsch, Kamp(, p. 40.
 442 MARŢIAL
VIII, 11, 1-4. Pervenisse tuam iam tc scit Rhenus in urbcm;
nam populi voces audit et ille tui:
Sarmaticas etiam gentes, Histrumque, Getasque
laetitiae clamor terruit ipse novae.
liVIII, 15, 1-8. Dum nova Pannonici numel'atur gloria belli,
omnis et ad reducem dum litat ara Iovem,
dat populus, dat gratus eques, dat tura senatus,
et ditant Latias tertia dona tribus:
5 hos quoque secretos memoravit Roma triumphos,
10 nec minol' ista tuae laurea pacis erat,
quod tibi de sancta cre dis pietate tuorum.
Principis est virtus maxima nosse suos.
IX, 31, 1-6. Cum eomes A rctois haereret Caesaris armis
Velius, hanc Marti pro duce vovit avem;
15 luna quatcr binos non tota peregerat orbes,
debita poscebat iam sibi vota deus:
5 ipse suas anser properavit laetus ad aras
et cedidit sanctis hostia parva focis.
IX, 35, J-6. Artibus his semper cenam, Philomuse, mereris,
20 plurima dum fingis, sed quasi vera refers.
Scis, quid in Arsacia Pacorus deliberet aula,
1_
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 443
VIII, 11, 1-4. Rinul ştie
acum că tu ai ajuns în oraşul tău,
căci şi el aude aclamaţiile poporului:
doar strigătul bucuriei proaspete a îngrozit
chiar şi neamurile sarmatice, Istrul şi pe geţi.
VIII, 15, 1-8. în timp ce se adaugă la socoteală gloria proaspătă a războiului li
din Panonia,
iar toate altarele aduc jertfe şi sărbătoresc întoarcerea lui
Jupiter al nostru,
în timp ce poporul, cavalerii recunoscători 26 şi senatul dau
ofrande de tămîie
şi, pentru a treia oară, darurile tale îmbogăţesc triburile latine 27
5 Roma a vorbit şi de acest triumf secret 28,
iar laurul acesta, simbol, al păcii tale, nu era mai puţin glorios, 10
pentrucă te încrezi în tine în privinţa pietăţii pe care o
inspiri supuşilor tăi.
Cea mai mare virtute a unui împărat este să-şi cunoască supuşii.
IX, 31, 1-6. Pe cînd se găsp.>l ca tovarăş
de arme alături de cezar, în lupte
ce aveau loc spre miazănoapte,
Velius 29 a făgăduit lui Marte această pasăre, pentru coman-
dantul său.
Luna încă nu străbătuse opt 30 cicluri întregi, 15
cind zeul şi-a cerut cuvenitele făgăduinţe:
5 bucuroasă, gisca 31 s-a grăbit singură spre altar,
şi mica victimă a pierit pe vatra cea sfîntă.
IX, 35, 1-6. Cu aceste mijloace, Philomusus 32, tu îţi cîştigi totdeauna un
prînz.
Inventezi multe de tot, dar le spui parcă ar fi adevărate. 20
Ştiice deIiberează Pacorus 33 la curtea Arsacizilor,
26 Pentru respectarea privilegiilor lor. . .
'7 Cu prilejul celei de a «treia victorii ", Domiţian a distribuit un congLartum. ..
2. Domiţian a refuzat triumful şi s-a mulţumit să ofere doar o ramură de laun lUI
Juppiter Capitolinus (ef. Suetoniu, Domi~i~n., ,vI, 2 şi Statius, III, 3,.170). . .
.~ Velius Paulus, fost proeonsul al Bltlmel, a luat parte la luptele Impotriva sarmaţllor.
Cadea a IX-a a fost publicată în vara anului 94 e.n.
30 Vezi nota 25.
31 Gisca era socotită simbol al salvării Romei.
3. Parazit care intre ţinea comesenii.
33 Rege part care a domnit, singur, intre anii 93 -110 e.n.
 444 MARŢIAL
Rhenanam numeras Sarmaticamque manum;
5 v:rba ducis Daei chartis mandata resignas,
vlctricem laurum quam venit ante vides ...
IX, 45, 1-4. Miles Hyperboreos modo, Mareelline, tl'iones
5 et Gctici tulcl'as sidera pigra poli:
ecce Promethei rupes et fabula montis
quam prope sunt oculis nune adeunda tuis !
IX, 101, 17 -18. Cornua Sarmatici tel' perfida contudit Histri,
sudantem Getica tel' nive lavit equum.
10 X, 13 (20) 7-8. Tecum ego veI sicci Gaetula mapalia Poeni
et poteram Scythicas hospes amare casas.
XI, 3, 1-4. Non urbana mea tantum Pimpleide gaudent
otia nec vacuis auribus ista damus,
sed meus in Geticis ad Martia signa pruinis
11\
a rigido teritur centurione liber.
XII, 8, 1-10. Terrarum dea gentiumque Roma,
qui par est nihil et nihil secundum,
Traiani modo cum futuros
tot per saecula computaret annos,
20 5 el fortem iuvenemque Martiumque
in tanto duce militem videret;
I7.VOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 445
numeri trupele de pe Rin şi din Sarmatia;
5 desfaci sigiliul de pe răvaşul conducătorului dac
şi vezi 34 laurul victoriei înainte de a veni 35 •••
IX, 45, 1-4. Marcellinus, nu de mult, ai îndurat ca soldat
26
asprimile constelaţiei carului hiperborean
şi stelele înţepenite ale cerului getic; 5
iată stîncile lui Prometeu 37 ~i muntele său cel fabulos
cît de mult trebuie să te aproprii de ele cu ochii tăi.
IX, 101, 17 -18. De trei ori a zdrobit [Domiţian] coarnele perfide ale Istrului
38
sarmatic,
de trei ori şi-a scăldat calul asudat În zăpada getică.
X, 13 (20),7 -8. împreună cu tine 39 mi-ar fi dragi încovoiatele colibe getulice
ale punilor uscăţivi 10
şi aş iubi ca oaspe şi colibele scitice.
XI, 3, 1-4. Nu numai oră~enii '0 care au răgaz se bucură de Pimpleis a mea 41;
eu nu încredinţez aceste versuri numai unor urechi care au
timp liber,
ci cartea mea este mult citită şi de centurionul aspru
de sub bruma getică, lîngă stindardele lui Marte.
15
XII, 8, 1-10. Roma, zeiţa lumii şi a tuturor neamurilor,
pe care nimic nu o egalează şi nici măcar nu se apropie de ea,
era de curînd bucuroasă cînd număra anii domniei lui Traian,
care se vor întinde pe atîtea generaţii, "
5 şi fiindcă vedea într-un comandant atît de mare
un soldat viteaz," tînăr şi războinic, 20
14 «Vezi ), adică (i dezvălui 1),
aş La Roma.
se Vezi nota "19 .
., Caucazul, cu care Carpll\.ii erau adesea con[unc\aţi, mai ales În compara-
ţiile poetice. .
as Aluzie la campaniile din Panonia (cf. Statius, Si/f'e, IV, 7, 50; V, 1, 128; II, "135;
Tebllida, 1,1,19 şi Suetoniu, Domililln, VI, 1-2). . ..
aa Un prieten anonim al poetului. Cartea a X-a a apărllt in lIltervalul aprtlle - octom-
brie 98 in ediţia a II-a.
40 Locuitorii Romei. Carten a XI-a a fost publicat1\. Ia inceputul anului 97.
41 Muza.
 446 ~[ARŢIAL
dixit praeside gloriosa tali:
« Parthorum proccres ducesque Serum,
Thraces, Sauromatae, Getae, Britanlli,
10 possum ostendere Caesarem: venite }).
6 XII, 15, 1-4. Quidquid Pal'l'hasia nitebat aula,
donatllll1 est oculis deisqlle nostris.
Mira tur Scythicas .... irentis a uri
flammas I~ppitel' .. .
Calices Gemmali
10 XIV, 109, 1-2. Gemma tum Scvthicis ut luceat ignibus aurum,
aspice. Quot digilO~' exuit iste calix!
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 447
mîndră de un astfel de conducător,
ea a spus: (1 Fruntaşi ai parţilor, comandanţi al serilor,
voi tracilor, sarmaţilor, geţilor, britanilor,
10 vă pot arăta un adevărat împărat; veniţi! ».
XII, 15, 1-4. Tot ce strălucea în palatul parhasian 42 6
a fost dăruit ochilor şi zeilor noştri 43.
Jupiter se minunează de smaragdele scitice, care fac să fie verde
aurul în care sînt prinse ...
Cupe încrustate cu pietre,
XIV, 109, 1-2. Cum scînteiază acest aur împodobit cu smaragde scitice! 10
Priveşte. Cîte degete a despuiat această cupă!"
49 De pe Palatin. După legendil, numele colinei provine de la nepotul lui Evandru, cat'e
venise din Parhasia ..
'3 Nu se poate şti dacă e vorba de Nerva sau de Traian. Cartea a XII-a a apărut în
d eeembrie 101 sau în primăvara lui 102.
<4 Cupele e1'811 uneori Încl'ustate cu pietre luate de pe inele. Cartea a XIV-a a apărut
Îfl decembrie 84 sau 85.
 LXXV. ~ 1 il N O ~ X P l' ~ O ~ TOM O l' LXXV. D ION C H R Y SOS TOM O S

S-a născut la Pl'usa, In Bitinia, in anul 40 e.n. dintr-o familie înstărită şi a

făcut studii serioase de retorică şi filozofie. Dion a călătorit mult şi a încercat
apoi să sprijine, cu cuvîntul şi cu scrisul, cultura grecească şi o mai largă
autonomie politică a patriei sale in legăturile ei cu stăpînirea romană. In anul
87 e.n. a fost surghiunit în ţiuuturile getice, unde a vizitat cetălile greceşti
din Pontul StIng, pină la Olbia. S-a intors apoi la Roma, in anul 97; a fost
în relaţii bune cu Traian şi a murit in Bitinia tn jurul anului -120. A scris o
Istorie a geţilor, astăzi pierdută. Din ea s-au informat Casiodor (490-575) şi
Iordanes (pe la anul 553).
Ediţia: Dionis Chrysostomi Orationes post Ludovicum Dindorfium edidit
Guy de Bude, voI. I-II, Teubner, Leipzig, 1916-1919.

DISCURSURI
AorOI
XII, 16. Se întîmplă 1 că am făcut acum o călătorie lungă, drept la Istru
XII, 16. K,zt yocp o~ 'run&vw fLOCXP&V 'twoc o~ov 'tOC VUV 7t~7t0- şi tn ţara geţilor 2 sau a misilor, aşa cum ti numeşte Homer şi curo e denu-
P~OfL~vo~, e:u60 'tau "IO''tpou K,zL 't~~ fe:T&V xwp,z~ ~ MuO'&'J, we, mită astăzi populaţia. 17. Am mers acolo nu ca neguţător de mll.rfuri, nici să 5
5 ip'Y)O'w "OfL 'Y)poe, x,z'rOC 't~\I 'IIUV e7tLXA'Y)O'W 'tou ~6'Jouc,. 17. 'l'H:ASo'J OE adun purtători de bagaje in serviciul unei tabere militare sau îngrijitori de
boi, nici nu am dus vreo solie pentru aliaţi sau vreo alta cu nume frumos, din
ou XP'Y)f1.&TWV ~f1.7tOpoe, Ou~€ T&V 7tp0e, ll1t'Y)pe:O'L,zV 'tOU O''t'p,z't'07tS:oou acelea care făgăduiesc numai cu gura. ~ Dezbrăcat, făill. coif şi scut, neavînd
O"X.e:uoql0pw'J ~ ~O'l):AotT&V, Ou~€ 7tpe:O'~e:LotV e7t.pS:O'~e:uov O'Uf1.f1.,zX~K~V lance şi nici vreo altă armă ~ s. 18. Aşa Încit m-am mirat cum de mă răbdară,
~ TLV,z e:t'5CP'Y)fLov, 'r&V &'7tO YAW'tT'Y)C, f1.0VO'll O'U'IIe:uxop.S:vwv. cînd m-au văzut, căci nu eram un om care ştie să călărească, nici arcaş priceput, 10
yup.voe, &Te:p x6pu66c, 't'E: KotL &'O'7t(~0e, ou~' ~xwv €yzoe" ou p.~'11 [nici ostaş cu arme grele], nici aruncător de Iănci sau pietre, dintre soldaţii uşor
înarmaţi şi fără scut. Nu puteam Dici să tai lemne din pădure sau să sap un
10 ouoe &AAO 57tAOV OUSEV. 18. WO''te: eSotup.ot~OV ()7twc, p.e: ~Ve:LXOV't'o
, - " " , . }! ~6 XCI' şanţ, nici să cosesc fin dintr-o poiană duşmană, deoarece mereu ro-aş fi întors
opwV're:~. OU'r~ L7t7te:Ue:LV e:mO"T;,zp.e:voc, Ou'te: TO,,> nle, LKotvOe, wv Ovu
t \ ..
speriat. [Nu puteam nici] să construiesc un cort sau lucrări de întăritură, aşa
07tALT'Y)e" &.n' ou~e 'r&V KOUipWV Kot l. &.V67tAWV ['t~v ~otpe:r;ot'll 57tALGLV O'Tp,z- cum desigur [fac] unii oameni de serviciu ai armatei, care urmează lagărele. 15
TLWT&V ou8'J &.xov-nO''t~c, ~ heO~OAOC" OUO' Iz\) 'te:P.e:LV \JA'Y)'I ~ -rOCipPOV 19. Fiind nefolositor la toate acestea, am ajuns la nişte oameni întreprinzători,
opune:w ~UVotTOC, ou3e: &'P.~O'otL X~AOV €x 7tOAe:P.LOU Ae:Lf.L&VOc, 7tUKVOC care nu aveau rl\.gazul să asculte cuvîntări, ci erau agitaţi şi tulburaţi ca nişte
cai de curse la potou, înainte de plecare, nerăbdători să treacă vremea,
15 p.e:-r:,zO''tpe:cp6f.Le:voc" OUoe: ere:Lpotl O'K'Y)V~V ~ X&potx,z, WO'7te:p &.f.LEAe:L
~ , " '1;> ~ , t, 19 . 7tpoc,
\ cai pe care rivna şi tnfocarea ti fac să lovească pămîntul cu copitele. Acolo,
c.,uve:7to'not~ 'rOLe, O'TpotT07te:oOLe, 7tOI\e:f.LlKOL ' C'Lve:e, U7t'Y)pe:'t'otL. la ei, puteai sl\. vezi peste tot săbii, platoşe, Iănci, toate locurile fiind pline de 20
&7totv't'ot 8s: 'rotU'rot &'p. 'l)X&vwe, ~XW'II &.qnKOf.L 'Y)V d~ &v3 pote, 01J vw6p ooe, cai, arme' şi oameni înarmaţi. 20. în mijlocul atîtor oameni [deosebiţi], eu_
, 1;>1
o Uoe; ~ ,,,. , - CI ~6 ''1 '1
I , \ ,
singur mă infăţişam grozav de nepăsător, un spectator foarte paşnic al războ­
O"J.0I\Y'JV otrOV't'otc; ,zXPOotO'v,zL 1\ YW'II, otl\I\OC p.e:'te:wpouc, XOCL OCYW-
,,,::,,, l i ' " , " , _
v.uHTotC, Kotuotm:p L7t7tOUC; ,zYWVLO''t'OCC, e:7tL TWV UO'7tI\Y'JYWV, , '1' "
OUK IZVe:XO- iului, neputincios la trup, inaintat în vîrstă, om care nu purta sceptrul de aur
şi nici panglicuţele sfinte ale vreunui zeu, care venise pe drumul unde-l mîDa
20 p.s:vouc, 'rO'll xpaVO'll, 07tO 0'7tou8!fjc, 8e: Xott 7tp06up.b.c, x67t't'0V't'otc; 't'O
nevoia, în tabără ostăşească - pentru a cere slobozirea fiicei [sale 5], ci 25
e!OlZipOV 'r,zLC, (l7tAock~v61Z ye: ~V apav 7t1Z'J'rIZXOU p.ell ~(cp"tJ, 7t,zv't',zXOU
oe 6wpotxot~, 7totv-r,zx ou oe: 06potT,z, 7t&VTIZ oe: t7t7tWV, 7t&VTot oe: 57tAWV,
20 . p.ovoe,
' ~" , OLC,
1
I
Discursul a fost ţinut la Olimpia in anul 97 e.n.
Autorul fusese în Dacia In anul 96 t.e.n.
7th,,-VTIZ o~ 1;>1' ' 1 ' , '1' -
W7tI\LO'P.e:VWV IZVoPWII ,
p.e:O''tot. oe EV "t'OO'OU"t' S Cf. Iliada, XXI, 50. -
cp~Lv6f.Levoc, Maup.oc, &'TEXVWC, O'cp6op,z Te: dP'Y)VLKOC, 7rOAS:f.LOU 6eot-riJc" , De~ domnea pacea, dacii se pregăteau intens pentru noul război cu romanii, care
avea să izbucnească peste cinci ani, folosind in acest scop şi pe tehnicienii oferi ţi de Doroi-
25 't'0 p.ev O'Wp.,z evoE~e" "t'~'1 oe ~ALXLot'll 7rPO~KW'J, ou XPUO'OUV 0'X!fj7r- ţian (ef. Dio Cassius, LXVII, 7, 4).
't'pov CPS:PWV ouoe: O"rS:P.f1.otTot tepoc aEOU 't'L (;~, e 'tt AOO<:L &uyoc't'P~ I Aluzie la lliada, I, 10 şi urm.

29-0. au
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 451

450 DION CHRYSOSTO)!OS [veneam] doritor de a vedea oameni luptînd [unii] pentru stlipînire şi putere,
iar alţii pentru libertate şi patrie. Pe urmli, nu primejdia m-a făcut să şovăi -
nimeni să nu creadă aceasta 1 -, ci mi-am amintit de o veche dorinţă şi m-am
întors iar la noi, socotind mereu că cele zeieşti sînt mai presus şi mai de folos
decît cele omeneşti, oricît de însemnate ar fi acestea. 21 ... (Este potrivit lucru) 5
să ne apucăm a înfăţişa povestirile cele măreţe şi vrednice de cinste [auzite
acolo] în legătură cu zeul. .. (care estc), deopotrivă, regele tuturor oamenilor
şi al tuturor zeităţilor - cîrmuitorul, pritanul şi tatăl lor -, ba mai este
şi dăruitorul păcii şi al războiului, aşa cum au socotit mai de mult poeţii
cei pricepuţi şi Înţelepţi. [Facem aceasta], dacă sîntem în stare să prea 10
mărim firea şi puterea lui într-o cuvîntare scurtă şi de la care se cere-
vrednicie ...
XIV, 19. Mi se pare cu totul absurdă afirmaţia: Dacă cineva are lanţuri
la picioare sau este însemnat cu fierul roşu sau macină într-o moară, va putea
fi mai liber decît Marele Rege 6. - Şi de ce nu? Ai fost vreodată în Tracia? - 15
Da, am fost. - N-ai văzut oare acolo femeile 7 libere pline de semne făcute
cu fierul roşu şi care cu atît au mai multe semne şi mai variate, cu cît
se arată a fi mai nobile şi din părinţi mai de ispravă? - Ce vrei să spui
cu aceasta? - Că pe regină, pe cît se pare, nimic nu o împiedică să fie
Însemnată cu fierul roşu; dar socoţi că pe rege îl împiedică ceva? 20
XXXIII, 26. Azvîrlindu-şi de curînd hainele lor zdrenţăroase· şi crczuţi
[pînă mai deunăzi] nişte simpli păstori, (Macedonenii 8) s-au luptat cu tracii
pentru cîmpiile semănate cu mei, [apoi] i-au supus pe greci, au trecut în Asia
şi şi-au întins stăpînirea pînă la inzi.
XXXVI, 1. S-a întîmplat să petrec o vadi 9 la Boristene, atunci cînd 25
am navigat într-acolo după exilul meu, avînd ~" gind să merg - dacă voi
putea - prin ţinuturile scitice, Ia geţi, ca să cercetez cum stau lucrurile acolo.
Mă plimbam, pe la ora cînd se umple piaţa 10, pe malul [riului] Hypanis.
Oraşul şi-a luat numele de la Boristene, datorită frumuseţii şi mărimii flu-
viului ... 4. Oraşul boristeniţilor nu mai are o mărime potrivită cu vechea sa 30
glorie, din pricina deselor cuceriri şi a războaielor. Deoarece este aşezat de
atîta vreme în mijlocul barbarilor, şi chiar în mijlocul celor mai războinici,
[oraşul] este mereu hărţuit de războaie şi a fost adeseori cucerit [de duşmani].
Ultima şi cea mai îndelungatâ cucerire [se spune că a avut loc] nu mai departe
de acum o sută cincizeci de ani. Geţii au luat atît oraşul Boristene, cît şi 35
alte cetăţi aşezate pe ţărmurile Pontului Stîng, pînă la Apollonia 11. 5. Din
această cauză situaţia grecilor care locuiesc pe aci este foarte nefericită. Nu
s-a mai înfiinţat nici o colonie sau aceasta a avut loc într-o măsură foarte
redusă, majoritatea barbarilor unindu-se între ei pentru a se revărsa asupra

• Al perşilor.
• Cf. Clearh din Soloi, fr. 8.
a 2Vlacedonenii din timpul lui Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare.
9 în anul 95 e.n.
10 Dimineaţa, intre orele 10-13.
u între anii 60-48 î.e.n. Burebista a "euşit să-şi impună dominaţia asupra tuturor
oraşelor pontice, de la Ol,hia în jos, chiar dacă nu le-a cucerit pe toate. In legătură Cu
ocuparea Histriei, cf. decretul în cinstea lui Aristagoras, fiul lui Apaturios (vezi Pippicli,
Contribulii, p. 123-136 şi IsI. Rom., p. 211).

29'
 452 DION CHRYSOSTO.\fOS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 453

&AwO'eL~ XCt.'t'a 7'COAAa !J.€p'f} yey6'VIXO'L 't'~C; 'EAM80c;, &'t'e t'V 7'COAAOi:e;
't'67'COLC; OLeO'TC~p!J.€'V'f}e;. &:A6'V't'ec; oe 't'6't'e Ot Bopu(j6evi:'t'~L TClXALV auVc{lx'f}O'~V,
t6eA6'V't'wv t!J.o~ ooxei:v 't'6JV ~xu66JV aLa 't'0 oei:cr6ocL 't'1je; t!J.7'CO-
pLexC;
,
XOC~1 't'ou
- ,">
xoc't'OC7' - 'E">">
CI\OU 'rwv I\I\'f}VWV. e7'Cocuerocv'to yocp
I "
5 &VOCO''tOC't'OU "t'~C; 1t6Ae:WC; ye:VO[L€V'f}C;, &'t'e: OOX ~XOV't'e:e; 6[L0q>wvouC; "OUC;
'~I '<1-.l.' - ~ 6- ,~,
U7'Cooe:xo[LE:VOU~ OUoe; ocu't'wv ..:.xu WV OCr.,LOIN't'WV ouoe e:mO''t'oc!J.e:vwv
"e:[L7'COptov ocu't'wv
, - xoc't'ocerxe:uocerocer
, 6OCt "0'V 1 tE">.. \
1\/\ 'f}VLXOV 't'P07'COV.
I 6. er'f}!J.eLO'
oe 1'1j~ cXvocer1'eXere:wc; ~ 1'e: q>ocuA6 ..'f}~ 1'WV o lxooo!J. "fJ[Lchwv XOCL 't'o eruv-
eer1'eXA6ocL 't'~'V 1t6ALV t~ ~pocXU.
10 XL VII, 4. KOC(1'OL 'tov 'HpOCXA€OC ocu'tov &XOUO[Le:v 't'~C; !J.E:V
Atyu7t't'ou xpoc'tYjaocL XOCL 't'1je; AL~UlJ~, ~'t'L oe 't'6JV 7'CepL 't'OV EuţeLvov
n6'V't'ov otxouV't'wv xoc, 8p~xwv xocl ~xuf)wv, xocl 't'o "IALov eAei:'V
!J.txpCj} er't'6A~ 7'Cocpoc~ocA6v't'oc XOC~ 7teXv't'wv &p~oCv't'~ 't'W'V tf)vwv 't'ou't'wv
xoc't'ocer't'1jvoct ~ocerLAeoc oclh6v.
15 XL VIII, 5. Ere', & ky6v't'wv hepwv oux &v€xe:erf)e: &xouo'V't'ec;,
't'ocihoc tpe:i:'t'e ~u't'ol xoc6' eocu't'wv; Mv 1ton yevlJ't'ocL Ot~q>opeX, xcXxei:voL
7tp0q>epwerLV u!J.i:v ['t'o 1tov1)POUC; exe:Lv 7tOA('t'OC~] 't'o a't'ocerteX~e:tv, oox
ocLaxuvea6e; wc; ~wye: 't'OUC; 6e:oue; o!J.i:v o!J.vuw 1teXv't'occ; ~ !J.~v acp6opoc
~x6ea61)v d7'C6v't'oe; fl.0( 't'LVOC;, Ll~OCAAOCţOV 't'~v 7t6ALV, xocl 7tpOe; ocO't'OV
'
20 "fJyocvocx't'"fJeroc.
I
{LlJ" 1yocp
1 < 1~OOL[Lt
- 't''f}v
'" 'f}!J.e:pocv exeL\l'f}V,
" ev
O!J.e:i:C; oe:lJerea6e, &n' etc; tx6P6JV, cplXerL, xe:cpocAac; 't'a 't'OtlX\:hoc -rpe-
7tOt't'O, 't'oih' eO"t'Lv de; 't'ouc; XIX't'IXPOC-rOUC; re't'occ;, etc; !J. 'f}8evlX 0& 't'6JV
C(AAWV 't'WV o!J.oe:f)vwv.
LXVIII, 2. llOCALV ~0e:er6IXt {LeV &cppooLerLoLC; XIXL ert't'LOtc; xocl
25 7'C0't'0i:C; ~oe(jtV &V&.YX1) 't'6v 't'e: "Iwvoc 'X.ocl 't'ov 8e:'t"t'ocMv 'X.ocl 't'ov 'hoc-
ALW't'1)V ml 't'ov re't''f)v xocl -rov • 1',100',1 XOCL 't'ov k1tOCp't'LCh1)v ••.
LXIX, 6. kxu60cL youv o68ev 'X.WAOOV't'oct ot vOfL&.oec; fLlJ't'e: OtXLOCC;
exov't'ec; fL~'t'e y~v a1te:(po'V't'e:c; ~ cpu't'eUov't'e:c; oLxci(wc; xocl xoc't'a v6{Louc;
1t'oAt't'e:oeer6IXL' &ve:u OE: v6fLOU xocl OLXOCLOU fL~ xocxwc; ~1jv eXv6pc:mouc;
80 xocl 1t'OAU 't'6JV 6'f)p(wv 6lfL6't'epov ou ouvoc't'6v.
LXXII, 3. ... "Ev~h y&:p EVLo't'e ~Ae7tOUerW &v6pw1touc:;, 't'OUC;
{Lev 'nvoce; 1tLAOUC; E7'Cl 't'oci:c; Xe:cpOCAIXi:C; ~xov't'occ;, WC; vuv 't'6JV 8p~xwv
't'LVec; 't'WV re:'t'6JV Ae:yO{LevWv, 7'Cp6't'e:pov oe Aocxe:OOCtfL6vLOL xlXl Mocxe-
06ve:c;, &AAOUC; oe 't'LOCCOCV xoc~ cXVlXţUPLOIXC;, xoc6&.7tep oT{Loct TIeperocL 't'e
86 xocl B&.X't'PLOL xocl llocp6U1Xi:OL xocl &A)..OL 1tOAAol 't'6JV ~ocp~ocpWV' ot
oe l't'L 't'01YrWV eX't'07'CW't'e:POL dw6IXaw t1tL01)fLe:i:vmepa fxovnc; E7'Cl
't'oci:c; Xe:CPOCAOCi:C; ope&., C>a7te:p NocerocfLwve:c;' ouxouv ouoe 't'OU't'OL~ 7'COCVU
't'L 't'oAfL6JerL 7'CpocyfLoc1'oc 7'COCpexe:w Oua' tvoxÂe:i:v 1tpoert6'V't'ec;. KOCL't'OL
re't'occ; fLev ~ IHpaocc; ~ NlXer&.{LwvlXC;, 't'00C; fLev ou 1toÂÂOOC; ~M7'Cou(jt,
40 't'OUC; OE: O'TCOCVLWC; tmo'f}{LOuv"t'ocC;.
acestor [cetăţi]. Multe din cuceriri s-au făcut în locuri diferite ale teritoriului
locuit de greci, care se întinde pe multe regiuni. După ce au fost cuceriţi 12
in vremea de demult, boristeniţii şi-au reînfiinţat oraşul. [De data aceasta]
'!" >
e~er7'Cl\eov't'~
I au avut, pe cît socot, încuviinţarea sciţilor 13, care aveau nevoie de negoţul şi
navigaţia grecilor. Căci grecii încetaseră de a mai veni cu corăbiile, o dată 6
'\.'" ce oraşul fusese devastat, deoarece nu aveau oameni de aceeaşi limbă care să-i
I
primească, iar sciţii înşişi nu se învredniceau şi nu se pricepeau să·şi rînduiască
- V negoţul în felul grecilor. 6. Un semn al ruinii este starea cea proastă a construcc
ţiilor şi restrîngerea oraşului la un teritoriu m i c . . .
XL VII, 4. Cu toate acestea aflăm că acelaşi Heracles a cucerit Egiptul 10
şi Libia, de asemenea pe locuitorii din jurul Pontului Euxin, pe traci şi pe
sciţi 14, a cucerit Ilionul, după ce-l pusese în primejdie numai cu o mînă de
oameni, şi a stăpînit toate aceste neamuri, devenind rege.
XL VIII, 5. Astfel, lucrurile pe care nu le suportaţi cînd le auziţi rostite
de alţii, aceste lucruri le veţi spune voi înşivă împotriva voastră? In cazul 15
cînd s-ar ivi vreo neînţelegere şi aceia 15 v·ar înfăţişa posibilitatea unei răzvrătiri,
[întru cit aşa fac ticăloşii dintr-o cetate], nu v-aţi ruşina? Tot astfel, eu mă jur
pe toţi zeii, în faţa voastră, că într-adevăr am suferit grozav atunci cînd mi-a
spus cineva: « împacă oraşul 1), şi am fost plin de indignare faţă de acela. 0, de
n-aş apuca să văd ziua în care voi aţi duce lipsă de împăcări. Dar toate acestea. 20
să cadă - după cum se spune - pe capul duşmanilor 16, vreau să zic pe al
blestemaţilor de geţi şi nu al cuiva din neamul nostru.
'.:t <1- ">.. - LXVIII, 2. Şi iarăşi, este nevoie să se bucure de plăcerile dragostei, ale
Il otOC/\I\OCYWV
mincării şi ale băuturii, atit ionianul, cît şi tesalianul şi italiotul şi getul şi
indul şi spartanul... 25
LXIX, 6. Aşadar sciţii nomazi nu sînt impiedicaţi cu nimic nici de a
avea locuinţe, nici de a selnăna sau cultiva pămintul cu dreptate şi nici de a
se conduce după legi. Fără lege şi dreptate, oamenii nu pot să trăiască rău şi
mult mai aspru decît fiarele.
LXXII, 3. " Căci aici uneori se pot vedea oameni avînd pe cap un fel de 30
căciuli 17, aşa cum poartă astăzi unii traci numiţi geţi şi cum purtau inainte
vreme lacedemonienii şi macedonenii, iar alţii au tiară şi [un fel de] şalvari­
parc-mi-se, la fel ca perşii, bactrienii, parţii şi mulţi alţi barbari. în fine, unii
şi mai ciudaţi decît aceştia obişnuiesc a călători purtînd pe cap pene aşezate
drept, ca nasamonii 18, şi din această pricină nu Îndrăznesc nici sli le facă vreo 35
incurcătură sau să-i supere cei ce se apropie de ei. Dar fie geti, fie
perşi sau nasamoni, pe unii îi vezi puţini la numlir, iar alţii merg rar
printre străini 19.
12 Cîndva între anii 50-48 î.e.n. (vezi RE, VII, col. 1861).
18 Adică neamurile • barbare. din împrejurimi (geţi, Bciţii, bastarni ~i elemente
sRrmatice).
14 Aluzie la legenda după care sciţii se trag din Heracles (ci. Herodot, IV, 9-1~).
16 Tinind cuvîntarea la Prusa, Dion face aluzii la cetăţenii care îndemnau la răzvrătire
împotriva stăpînirii romane.
le Imperiului roman.
17 Pileusj era o căciulă ascuţită purtată de pileaţi, «nobili ~ {ef. Criton, fr. 3 ~i Lucian,
Scitul, il.
18 Trib din Libia.
19 Autorul vrea să spună că rareori ajung aceştia pÎnă în Bitinia.
 LXXVI. P LUT A R H

LXXVI. II A O Y TAP X O Y

S-a născut în Cheroneea, În anul .,.6 e.n., ~i a murit în anul 120. Plutarh
a făcut parte dintr-o familie Înstăritr, ~i " avut relaţii stl'Înse cu mulţi demni-
tari romani. în patria sa a ocupat funcţii înalte şi a scris numeroase lucrări, din
care cunoaştem 15~ de titluri. Autorul a consultat o literatură Întinsă şi ne-a
transmis o mulţime de informaţii privitoare la lumea veche. Dintre operele
păstrate, cea mai cunoscută este culege/ca de 26 de biografii ale oamenilor de
seamă greci şi romani, intitulată Vieţile paralele, şi intrată în literatura univer-
sală. Nu cunoaşteam bine izvoarele de care s-a folosit şi de aceea opera lui
Pluturh rămîne o sursă directă pentru studierea lumii antice.
Ediţii: PIlIlw'chi r ilae pal'Ullelae itel'um l'ecognoverunt CI. Lindskog et
K.- Ziegler, Teubner, Leipzig, 1911.-1939; Plutarchi Moralia recognoverunt
et emendaverunt C. Hubert, 'V. Nachstiidt, W. R. Paton, M. Pohlenz,
J. B, Titchenel', W. Sievecking, 1. Wegehaupt, Teubner, Leipzig, 1925-1935.

VIEŢILE PARALELE
AEMILIUS PAULUS
BlOI ITAPAAAHAOI
9.... Ca să mai adauge ceva Ia războiul în curs, Perseu mai puse la
cale şi o expediţie împotriva dardanilor, fiindcă el dispreţuia pe romani şi 6
avea răgaz. [Cu acelaşi. prilej] măcelări zece mii de dardani şi luă o pradă
îmbelşugată. Totodată îi stîrnea pe gala tii 1 care locuiesc la Istru - aşa-numiţii
bastarni -, un neam războinic, deosebit prin călăreţii săi, şi îi Îndemna pe
iliri, prin regele Genthios, să intre şi ei în război. La un molUent dat, se
răspîndi zvonul că barbarii cîştigaţi de Perseu 2, care le ofel'ise o soldă, au pornit
să I1ăvălească prin Galia Inferioară 3, de-a lungul ţărmului Adriaticii, spre Italia. 10
12 . . ,. Afară doar dacă cineva n-ar spune că zgîrcenia' lui Perseu a
fost în aceste împrejurări norocul lui Aemilius 5. Această zgîrcenie a răsturnat
şi spulberat speranţele cele mai mari, pe care macedonenii şi le puseseră în
război şi [a stricat] o situaţie strălucită, din pricina fricii bolnăvicioase a regelui 15
pentru banii săi. La cererea lui Perseu 6 veniseră zece mii de călăreţi bastarni
şi tot atîţia pedestraşi toţi mercenari, oameni care nu ştiau să lucreze pămîntul,
nu ştiau să navigheze şi nu se pricepeau să ducă viaţă de păstori, preocupîndu-se
doar de un singur lucru şi de un singur meşteşug: lupta necontenită şi biruirea
celor ce-i înfruntă [în linie de bătaie]. Cînd bastarnii şi-au aşezat tabăra în
Maedica şi au intrat în legături cu oamenii regelui - deoarece erau oameni 20
înalţi la trup, vrednici de admirat În exerciţiile lor, semeţi şi scăpărători în
ameninţările împotriva duşmanilor -, ei dădură curaj macedonenilor şi-i
1 Galatii nu erau celţi, ci un Ileam germanie (vezi Titus Livius, nota 12).
2 Plutarh face o confuzie cu Filip al V-lea (ef. Titus Liviu!, XXIX, 35, 4).
3 Aici bazinul Dravei şi Savei, ocupat de celţi.
, CL Polibiu, XXIX, 9, 12.
5 LllCills Aemilius Paulus Macedoniclls învingătorul lui Perseu.
• eL Titus Livius, XLIV, 26, 2.
 456 PLUTARH IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 457

MCXXEo"'6 aL XCXL' Oo"CXV, ""1:" CU<;

' 'rCU'i
- 'PCUfLCXLCUV, " 1.)TCOfLEVOUVTCUV,
OUX , ' ':. '
CXAA făcură să creadă cum că romanii nu li se vor putea împotrivi, ci se vor
'"\
exTCAcxY'Y)aofLEvcuv , 't' Y'''.1.
)V O'j'LV CXU' " t' Y)V xcx~" 't'"t)V! ,,"\.,.
X~'J"t)aw EX(jlUI\O'i o\)aC(v xcx~
, înspăimînta de însăşi privirea şi mişcarea lor neobişnuită şi înfiorătoare. Astfel
ouaTCp6a·01t't'o'i. Of)-.cu o~cx6d<; 't'ou<; &.V6p6l1'COU<; o llepaeu<; XC(L 1'oaou- Perseu îi însufleţi din nou pe macedoneni şi îi umplu de nădejdi. Dar întunecat
, "\, , "\ ' '" " la minte de zgîrcenie, după ce fiecare căpetenie [a barbarilor] îi ceru să fie
't'cuv E!J.TCI\"t)acx<; e:ATC~oCU'i CXL"LOUfLe' iO<; xC( 6' e:xC(a't'ov
" "
'Y)ye!J.O'iC( ":. !
XLA~OUe;,
plătită cu o mie de galbeni, şi cuprins de ameţeală din pricina unei atît de mari fi
1) TCpOe; 't'o YLyv6fLeVO'i 't'OU xpua(ou TCA~6oc; tÂLYYL&.aCXe; xC(~ TCCXpCX(jlpO- sume de bani, regele se împotrivi şi respinse alianţa, purtîndu-se ca un adminis-
v~acxe; {mo !J.LXPOÂoy(C(e; &'TCeLTCCX1'O XCXL TCPO.yP<'CX't'o 't'~v aUfL!J.cxx(cxv, trator de avere, nu ca un rege ce se războieşte cu romanii, ca şi cum ar fi
{J)am;p o~xovo!J.C;:)V, ou TCOAefLWV 'PCUfLCX~OLe;, XCXL AOYLafLov &'TCo36>0"cuv fost obligat să dea socoteală exactă de cheltuiala războiului pe care îl ducea.
Cu toate acestea el ar fi putut primi învăţătură chiar de la romani. Aceştia,
OCXpLt--'
,
Y) 't' Y- )e; ELe;
(.1.- ,
't'O'i
,
TCOAE!J.OV
''1
oCXTCwrt)C;
"',
otC; 'ETCOAE!J.EL·
" '" '"
XCXLTOL oLoCXcrxCX- ,
tn afară de alte pregătiri, aveau adunaţi o sută de mii de oameni gata la 10
AOUC; dXEV i:xdvoue;, ore; &veu 't'~<; &AA'Y)e; TCcxpcxaXeU~e; a't'pcx'ncu't'wv nevoie. în vreme ce Perseu avea în raţă o forţă atît de însemnată şi un război
10 8€xcx !J.upt&.8e:c; 1)acxv ~6pmO"!J.evcxL XCXL 1tCXpeCl'1'WO"CXt 't'cx'i:<; xpeLaL<;. 'O atît de bine pregătit de către duşmani, el îşi cîntărea şi-şi pecetluia banii, temîn-
Oe
"" 1tpOe;
\ ouvafLLv
"', av't'aLpcuv.
" 't' Y)I\LXCXU'
' 1 ' t' Y)V xaL "1tOAE!J.OV,
.. ou.. 't'oaou"ov - du-se să nu se atingă de ei, ca şi cum ar fi fost bani străini. Şi toate acestea
.,., , '" L
"1)'11 't'0 1tOCpOC't'peţpOfLEVOV, OLEfL~'t'peL XOCL 1tapECl''Y)fLaLvE't'o "O xpUCrLOV,
, I 1 , le făcea, nu un rege din Lidia sau din Fenicia, ci cel care rîvnea, prin înrudire, 15
la destoinicia lui Alexandru şi Filip. Dar aceştia au ajuns stăpîni peste toate
&tJ;occr6CXL OEO~6le; {J)Cl'TCEP &'AAO't'p(CUV. KCXL 't'au't" ~TCpa't"t'ev ou Auowv [prin concepţia că] interesele dispun de bani, iar nu banii de interese ...
't'Le; ouoe: ct>OLVLXCUV ye:yOV6>C;, eXAAOC 't'~C; 'AAE~&.v3p ou xaL ct>tA(TC1tOU XCX'rOC 13. Perseu nu numai că-i respinse pe galati 7 inşelîndu-i, dar îl stîrni şi
15 cruyyevELCXV eXPE't'~<; !J.E'rCX1tOLOUfLEVOC;, ot 'r<;> 'rOC 1tPIXYfLCX't"CX 'rwv XP"l)!J.IX't'CUV pe Genthios, regele ilirilor, făgăduindu-i trei sute de talanţi, în schimbul cărora
&V"I)'t'&, fL ~ 't'OC XP~fLa't'a 't'W'i 1tPOCYfL&'t'CUV ~YE'i:a6cxL 1tIXV't'CUV €xpIX't''Y)O"av ••• acela se obliga să ia parte la război. El aduse banii număraţi trimişilor lui Gen- 20
13. 00 yocp fL6vo\l eX1tme!J.tJ;E 't"OU<; raM.'t"cxe; tJ;euO'IX!J.EVOC;, eXAAOC thios şi-i puse pe aceştia să-i pecetluiască. Dar cînd fu încredinţat că are ceea ce
XCXL, r'EV6LOV &TCCXpCXe; " "1"AAUPLOV
't"ov .. \ eTCL ,\ 't"PLCXXOO"LOUe; , .. , t'OLe; O"UVEep-
't'CXACXV' ceruse, Genthios săvîrşi o groaznică nelegiuire (căci puse mîna şi aruncă în
lanţuri pe solii romanilor care veniseră la dînsul). Perseu socoti că nu mai e
IXtJ;cxa6cxL 'roG 1tOA€!J.ou 't'oc !J.E:v XP~!J.cx't'cx 't'oî:e; 1tCXP' cxo't'ou 1'CE!J.(jl6e:tC)L nevoie să·i dea banii, ca să-I pornească pe acela la război, căci are destulă cheză­
20 TCpo~6"1)xe:v ~pL6fL"I)fL€VCX xcxt XCX't'occr'Y)fL~vcx0'6cxL TCCXp€a;x:ev' &e; oe 1teLa- şie ura neîmpăcată [a romanilor] impotriva trădării lui Genthios, căci printr-o 25
6dc; ~XEtv & ll't''Y)Cl'e:v o rev6Loe; ~pyov eXae~e:<; XCXL OeLVOV ~opcxO"e (TCPEO"- nedreptate atit de mare Genthios se aruncase singur în război. Il lipsi pe nenoro-
~eL<; "(ocp €A66ncx<; 'PCUfLCXLCUV 1tpOe; cxl,hov O"UV€ACX~e XCXL XCX't"€O"l)O"E'i), citul acesta de eei trei sute de talanţi şi, puţin timp după aceea, rămase nepăsător,
cînd comandantul Lucius Anieius, trimis cu oaste Împotriva aceluia, îl luă din
~YOUfLe:'JO<; [) ITepO"€Ue; ouOtv ~'t'L 3eî:0"6cx~ 't'WV XP'Y)fLIX't'CUV 't'~V €XTCOAe- regatul său - ea pe o pasăre din cuib - împreună cu soţia şi copiii săi ...
!J.cuaw, &AU'rCX 'rOU re:v6(ou TCpooe:ocux61:'OC; ~Xepac; eV€XUPCX xat 8~oc 18. _. In prima linie de luptă mergeau traeii, despre care se zice că îngro- 30
..
25 't' YJALxaU' ,t"'YJe; aOLxLae;
''''' e:fLt-'et'A'YJXO't"Oe;
'(.1. (.1." '
e:au't'ov
, ,
eLe;
,
't"O\l
"..
TCOAEfLOV, a1tEa't"~-
' L
zeau numai cu înfăţişarea lor - nişte bărbaţi înalţi avînd drept arme scuturi
P'YJCl'e: 't'OV XCXX08CX(fLOVCX 'rWV 'rpLcxxoa(cuv 't'CXAIXncuv, xat ite:pte:î:8e:v albe şi strălucitoare şi cnemide 8 bine închise, şi fiind îmbrăcaţi cu tunici negre.
6ALycp Xp6vcp fLE't"OC 't'exvcuv xaL yuvaLXOe;&e; eXTCO veo.... tiXe; &.p6eV't'a Ei agitau pe umărul drept săbii de fier [cu două tăişuri], lungi şi grele, ţinîndu-le
ridicate în sus. După traci 9, se rinduiau mercenari, ale căror armuri erau foarte
riie; ~cxaLAdcxe; {mo AeuXLOU 'AVLXLOU Cl''rpCX't'"lJYOU TCe!J.(jl6€v't'0e; eTC' cxu't"ov diferite, printre dînşii amestecîndu-se şi peoni. . . 36
fLE't'OC 3UVIX!J.ECU C;. • •
80 18.... TI PW't"OL 3' o l 0P~XEC; tx~pouv, ruv fLIXALCl''t"IX (jl'YJCl'LV €XTCACX- CAT O CEL BĂTR!N
Y~VCXL 't"~v ~tJ;tv, &vopee; utJ;'YJ/d 't'oc a6>!J.cx't'cx, Aeux<;> xat m:ptM.!J.TCO'J'n
6upewv xcxt TCepLxv'YJfL(3cuv (l1'CALO"fLi'? fLtAcxvCXC; tl1'Cev3e3u!J.€VOL XL't"WVCXe;, 12. Astfel, în calitate de sol 10, l-a ajutat pe Tiberius Sempronius 11 în
, 6'cxe; oe:
ep "'" pO!J.(jlCXLCXC;
I (.l. "',
t--cxpuaLO'Y)pouc; ,,-
CXTCO '" 1:" -
't'CUV Oe:"LCUV x
W!J.CUV , ,
EmCl'EtO'i't'e:C;. timpul proconsulatului acestuia, în Tracia şi la Dunăre .. _ 12.
ITcxpoc ok 't'OUC; 0p~X!Xc; ot !J.Laeo(jl6pOL 1tcxpe'ie~cxÂAov, ruv axe:UCXL 't"e ? Vezi nota 1.
86 TCCXV1:'OOCXTCCX~ XCXL P.e:/-LLY/-LevOL IIcx(ovec; ~O'cxv ••• 8 Un fel de jambiere pentru apărarea picioarelor.
8 Cu ocazia descrierii luptei de la Pidna, din 22 iunie 168 1.e.n., sînt enumerate trupele
lui Perseu.
10 Cato a fost legatul lui M. AciIius Ghibl'io in anul 191 Le.n.,în timpul războiului cu Antioh.
MAPKOI: KATON n Ti. Sempronius Longu3, consul în anul 194 1.e.n.• a fost probabil ~i el legat al lui
M_ Acilius Glabrio.
12. TL~epLcp /-LeV ouv ~e:/-LTCPCUV(CP 't'oc TCe:pL 0p4x'YJv XCXL "IO"1:'poV 1S Autorul face o confuzie, căci la data aceea nu exista Incă provincia In care Sempro-
nius să-şi fi putut exercita proconsulatul. E vorba probabil de o colaborare cu Cato in timpul
6TCa1:'euo'J1:'L TCpe:Cl'~e:UCU'i O"U"(XCX1:'ELpyIXaCX1:'o ... şederii lor In Grecia.
 458 PLl'TARH IZVOARE PRIVli'm ISTORIA Ro~IINIEI 459

rAI01: MAPIO~ CAIUS MARIUS

11. ... Alţii susţin că regiunea celţilor, din cauza Iăţimii şi adincimii
ţinutului, se întinde de la maxea exterioară şi climaturile septentrionale pînă
la soare-răsare, in regiunea Lacului Meotic, atingînd şi Sciţia POlltică. în
această regiune avu loc amestecul celor două neamuri 13. Ace~tia au ieşit din 6
ţara lor de baştină, DU în cursul unei singure migra ţii şi deodată, ci îndelungată
vreme 14 - în fiecare an la începutul primăverii - porneau mereu cu război,
înaintînd spre continent. Din această cauză au avut multe denumiri,
după locul unde ajungeau, dar lumea numea de obicei această oştire
celto-sciţi,

10 POMPEI 10
rrONIIIHIOE
41. " Se vesti că (Mitridate) şi-a reaprins ura, fiind gata să pornească 15
41. (ML6pLM't""I)v) " , CX\)eL~ &vcx~<U7t\)pouv't"cx xcxt 7tCXp(Xoxwcx~6- cu oastea lui spre Italia, străbătînd ţinutul sciţilor şi al peonilor .. ,
!lS:VOV, 6J~ &1t1)YYtAAS:'t"O, aLOC ~X.\)e(;)v X,(X.~ IIO(.L6v<uv CT't'pCX't'OV tho-
VE:LV t7tt 't'~V 'hcx).,(CX\l, ..
ALEXA:;-'DRU

11. .. Puse iute capăt agitaţiei barbarilor şi războaielor de' ;?'''''lc, înain- 15
tînd 16 cu armata. sa pînă la Istru, într-o expediţie în care birui - printr-o
mare bătălie - pe Syrmos, regele tribalilor. Aflînd însă că tebanii s-au răsculat
şi că atenienii sînt aliaţi cu ei - în dorinţa de a-şi arăta vitejia -, îşi conduse
din nou armata prin Termopile, spunînd că în faţa lui Demostene - care il
numea un copil - atîta vreme cît se aflase în ţinutul ilirilor şi tribalilor el 20
devenise un tînăr în Tesalia; dar acum vrea să se înfăţişeze ca un bărbat în
toată puterea cuvîntului sub. zidurile atenienilor ...
36. '" Deinon 17 spune că regii chemaţi, după alte daruri, au depus în
tezaurul regal şi apă din Nil şi Istru 18, ca o dovadă a întinderii imperiului şi 25
a stăpînirii aceluia asupra tuturora.

13 în realitate celţii - În cursul migraţiilor de la Începutul secolului al III-lea l.e.n. -

n-au ajuns decît pînă în regiunile Nistrului, unde înlilnim nume de cetăţi celtice, cum ar fi
Carrodunum şi altele (cf. Ptolemeu, III, 5, 15). .
l i Procesul acesta începe in secolul al IV-lea l.e.n., cînd au loc şi atacurile impotriva
Romei şi continuă cu invazia regiunilol' adriaticc (cf. Strabon, VII, 3, 8 şi Arian, Anabasis,
I, 4, 6) şi a Europei centrale (ef. Trogus Pompeius, XXIV, 4, 3-6.). De pe actualul tet'i-
toriu al Ungariei celţii vor pătl'llnde apoi, spre sfîrşitul sec, IV, sau începutul sec. III te.n.,
şi în ţara noastră {vezi IsI. Rom., p. 23!.-235), ajungînd pînă in sudul Poloniei şi în
Bugeac, iar gl'upurile din sud vor cutreiera Balcanii (ef. Polibiu, IV, r,,6,2), unii dintre ei
stabilindu-se chiar în Asia ~lică, în Galatia (ef. (Troglts Pompeiu5, XXIV, 4, 1; XXV,
1, 1 şi XXXII, 3, 6-8).
15 In anul 74 l.c.n. cînd începe al treilea răzhoi cu romanii (cf. Apian, l~{itl'idate,
69, 293).
16 Cf. Arian, Anabasis, I, 1, 4 şi urm.
17 Istoric grec din epoca elenistică.
18 Limitele de sud şi de nord ale imperiuleli macce!oncan (ef. Polibiu, I, 2, it).
 460 PLUTARH IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 461

r. KAII:AP CEZAR

58. . .. Făcuse pregătiri militare, cu intenţia de a întreprinde o expediţie

impotriva parţilor 19, urmind ca, după supunerea acestora, să inconjoare Pontul
pe lîngă Marea Caspică şi, prin Ca ucaz, să intre în Sciţia, să străbată ţinuturile
învecinate cu Germania şi Germania însăşi şi să se întoarcă in Italia pe 5
la Celţi 20.

~HMHTPIOZ
39.... 00 1tOAAt;) oS: f)O"'t"EPOV &:.A~O"XE't"aL Aucri(Laxo<; U1CO apo-
I l ' - A" I '1: I în Tracia, ca şi cum avca să cucerească un ţmut pustIU. In acest tImp beoţlenn 10
(LLXaL't"OU' xa~ 1CpO'; 't"OU't"O U"f)(L"t)'t'PLOlJ xa'tct 't"ctXO~ E~op(L"f)craV't'o~
10 e1Cl 0p4X"f)V, &O"1CEP t:p"f)(La xa't"aA"f)~O(L€VOU, 1C&ALV &1C€cr't'"f)crav ol
Bmcu't"oL, xed Aucr((.laxo~ &(J.a OLEL(J.€\lOC; &1C"t)Y'(€AAE't"O .••
52 .... xal ~€AEUXO<; ~xoucrE: 't'€ xax6)~ xat (J.E't"€\I6'Y)O"EV 00 (J.E't"p(CU~
bJ U1COl/;ti1- 't"OV a"t)(J.~'tpLO\l 6E:(J.€\Io~ 't6'tE, xa!. (L'f)OE: ÂPO(J.LXat't''f)\I,
&vopa ~&p~apov 0p~xa, (J.L(J.'Y)cr&[J.EVO'; of)'t"cu qnAav6pC:)1Ccuc; xa!. ~acn-
15 ALXWC; &.A6V't'L ALO'Lf.L&X~ XP"t)cr&(J.€\IOv.
DEMETRIOSU
39.... Nu după multă vreme Lisimah a fost prins de Dromichaites.
Trăgînd foloase de pe urma unei asemene~ situaţii,. Demetrios ~ăvăli reI?ed~
se răzvrătiră din nou. Dar fu vestită îndată eliberarea 22 lui Lisimah ..•
52. . .. Iar Seleucos 28 fu vorbit de rău şi el însuşi se căi foarte mult că-l
bănuise pe Demetrios şi că nu-l luase ca model pe Dromichaites, un barbar
din Tracia, în privinţa chipului omenos şi regesc in care se purtase cu Lisimah,
cînd acesta fusese luat prizonier. 15
ANTONIU

ANTONIO:E
63. . .. îi dădea sfatul 24 să trimită de la el pe Cleopatra, atunci cînd
urma să
se îndrepte spre Tracia sau Macedonia, pentru a se măsura într-o luptă
hotărîtoare de infanterie. Intr-adevăr, Dicomes 25,· regele geţilor, îi făgăduise
63. ... )(a1 O'uVE~o6AEUE KAE01C&'t"pav f.LS:v &1C01CE:f.L1CELV, &vax cu- că-I va ajuta cu armată numeroasă ...
p~crav't'a oS: el.; 0p~x"f)v ~ MctxEOO\l(av 1tE~O(J.aX(i1- xp~vaL. xaL yap
o
ÂLx6f.L"fJ'; rE't"6}V ~acrLAEU<; umcrxvd't'o 1tOAAn O''t'pa't'L~ ~O'YJe~i:rELV •••
PRECEPTE DESPRE SĂNĂTATE 20

20 1TIEINA IIAPAffEAMATA 9...• întocmai ca Lisimah care fu silit de sete, tn ţinutul geţilor 26, şi
se lăsă să fie prins impreud cu [toată] oştirea sa, după ce bău apă rece, el
spuse: «O zeilor, pentru o atît de mică plăcere mi-am pierdut eu o mare
fericire! ).

Pentru campaniile proiectate împotrh'a dacilor şi parţiIor, el. Suetoniu, Cezar, 42.
19
Prin Galia.
10
11 Demetrios Poliorcctes (336-282 te.n.), fiul lui Antigonos.
as In anul 291 î.e.n. (cf. Diodor, XXI, 12, 1).
u Seleucos 1 Nicator.
24 P. Canidius Crassus, unul dintre generalii lui Antoniu, comandantul infanteriei în
lupta de la Actium.
1& Probabil şeful unei uniuni de triburi getice din cîmpia munteană (vezi lat. Rom.,
p. 289 şi 296).
16 Vezi nota 22.
 462 PL1:TARH IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 463

BA~IAEON AI10~ElErMATA KAI I:TPATHrON SE~TINŢE ALE REGILOR ŞI COMANDANŢILOR DE OŞTI

IAAN8TPl::Ol:: IDANTHYRSOS

'IMveupO"oc; 6 I:xuewv ~C1.O"~Ae:UC;, &'1/ OV :M~1) ~Clpe:~OC; ~1t"e:~ee: Idanthyrsos, regele sciţilor, împotriva căruia a pornit cu armată Darius,
't'ou'-." '1' ,
u)'JU)v 't'upClWOU~ 1'0\ 't'ou~ "1 (j"t'pOU ",e:uyP.Cl
y - ,
AUO"ClV't'IXt; ,
&7tIXAA&.'t'- încerca să-i înduplece pe tiranii ionieni 27 să strice podul de vase peste Istru
5 't'E:(JeIX~' p.~ (30UA1)OtV't'Clt; 3e 3ta 't'~V 1t"pOc; ~IXpe:~OV 1t"tO"'t'tv &v3p&.- şi să plece. Deoarece aceştia nu voiau din pricina jurămîntului lor faţă de Darius, 5
Idanthyrsos îi numi « sclavi de mîna întîia 1), care nu-s în stare să fugă.
7t08IX XP'Y)O"1'a XIX~ &apIXO"'rQ( tX<XAe:t.

ATEAS

1. Ateas i-a scris 28 lui Filip: « Tu conduci pe macedoneni, nişte oameni care
se pricep să facă război, iar eu pe sciti, care pot să lupte cu foamea şi cu setea ».
2. Pe solii lui Filip i-a întrebat, cind îşi ţesăla calul, dacă Filip face şi el 10
aşa ceva. Luînd prizonier pe Ismenias, cel mai bun flautist, i-a poruncit să cînte
din flaut. Ceilalţi îl admirau, dar el se jura că ascultă cu mai mare plăcere cum
nechează calul.

LISIMAH

învins 29 în Tracia de către Dromichaites şi silit să se predea împreună 15

cu toată oştirea din pricina setei, după ce bău apă şi ajunse sclav, Lisimah spuse:
Al'~IMAXOl:: (10 zeilor, per:trll cît de mică desfătare m-am făcut rob, din rege ce eram! ».

1. AUO'(fLIXXOC; tv 0p4Xf) xpIX1'1jfjdt; U1t"O ~POP.tXIXt't'OU XIX~ 8ta 8t· r·IXV

<\)' \ l ' ~\. Il I 't' AUGUST
e:IX 1'OV X._IX~ 1'0 O''t'pIX't'e:UP.IX 7tIXpIXoOUt; Wt; e;mEV IXLXP.<XAW't'OC; YEv6-
fLe:voC;, •w Oe:oC, e:i1t"e:Y, , <1>c; p.tx.p<Xt; ~80v~c; e:Ve:X.IX 80UAOV tP.IX\)'t'OV 2. Rhoemetalces 30, regele tracilor, trecuse de la Antoniu de partea lui
20 tx. ~IXO"tMWt; 1t"e:1t"ot 1)X.IX'. August si se arăta necumpătat la băutură, nemulţumind pe comeseni şi 20
rostind ;'orbe dispreţuitoare despre [alianţa cu romanii]. August închină
paharul pentru unul din ceilalţi regi şi zise:
« Iubesc trădarea, nu-mi plac trădătorii ».

DESPRE SOARTA LUI ALEXANDRU SAU DESPRE VITEJIE

1, 3. .. Ilirji se puseră în mişcare 31, iar sciţii erau gata să dea ajutor veci- 26
nilor care se răzvrătiseră ...

I1EPI AAESAN~POI TIXHI: H APETHI:

DESPRE RĂZBUNAREA TîRZIE A DIVINITĂŢII
I, 3.... &VEPP~YVWt"o 8' 'IAAuptot, X.IX~ 'ta I:x.uewv t1t"YlWpe:~'t'o 12. . .. Nu-i lăudăm nici pe traci, care pînă astăzi 'îşi tatuează femeile 32, 30
't'o~c; 1t"poO'o~X.Otc; ve:<U't'e:p(~ouO'~ ..• ca să-} răzbune pe Orfeu ...
21 însoţitorii lui Darius în expediţie (cf. Herodot, IV, 136-139).
ITEPI TON IITO TOI ElEIOI BPAâEn~ TIMOPOIMENON .8 Cf. Trogus Pompeius, IX, 2, 1.
29 Vezi nota 22.
30 12.. .. Ou8e yap 0pq.x.IXc; &7tIXtvoup.e:v, (hL O"'t'(~OU(nv &XpL \/\)v, so Regele odrisilor din al carui regat făcea parte şi Dobrogea. (cf. Tacit, Anale, II, 64).
31 Aluzie la evenimentele din anul 335 î.e.n. (ef. Arian, Anabasis, 1, 1, 4).
'rtfL<upouv're:c; 'OP(jle:î: 'rac; IXUTWV yuvIX~x.IXc; ••• 3~ Cf. Clearh din Soloi, fr. 8.
LXXVII. A il O A A O 6. Q POT B 1 BAI O e H K H LXVII. B 1 B L lOT E CA· LUI A POL O DOR

Sub numele celebrului erudit Apolodor din Atena (sec. II 1.e.n.) s·a
păstrat un fel de compendiu de mitologie, intitulat Biblioteca lui Apa/odor.
1n realitate lucrarea aceasta este un extras dintr-un manual de mitologie din
sec. 1 i.e.n., asemănător cu cele folosite de Diodol' din Sicilia şi Ovidiu, şi a
fost alcl\.tuitll In sec. 1 sau chiar II e.n.
Ediţia: Apollodori Bibliotheca edidit Richardus Wagner, Teubner,
Leipzig, 1894.

r, 133. Aflind cele ce cutezase Medeea, Aietes a pornit cu corabia in urmă·

rirea ei 1. Văz1ndu·l că se apropie, Medeea şi·a ucis fratele, l·a tăiat în bucăţi
şi l·a aruncat in adîncuri. Adunînd mădularele copilului, Aietes a intirziat cu
urmărirea. De aceea s-a intors la ţărm, a inmormintat rllmllşiţele copilului şi a 6
numit locul de acolo Tomi 2.

In general autorul a redat legenda argonauţilor după Apollonios din Rodos, la care
1
a mai adăugat diferite amănunte sau variante găsite
la alţi autori.
I «Bucăţi D, cf. Ovidiu, Tristele, III, 9, 33(vezi discuţia problemei la Vulpe,
Dobroudja, p. 62).

80 - •• 1414.
LXXVI II. H UNT I S P RID 1 A N U NI
1 LXXVIII. R E G 1 STR U L LUI H UNT

·La B"itish Museum se păstrează un papirus latin (2851) cumpărat

de A. S. Hunt în Egipt, cu aproape patm decenii în urmă. Docu-
mentul este un pridianum, adică un "egistru cu evidenţa anuală a solda-
ţilor dintr-o unitate, şi anume Cohors 1 Hi.'panofum <,eterana. Dimen-
siunile papirusului sînt 23 X 32,i cm, iar textul se intindc pe două coloane
cu un total de 80 de rîndmi (3G+44), sCl'ise cu ca~actere cursive şi titluri
În capitale.
Acest preţios document s-a păst"at,din păcate, destul de prost, pI'imele
20 de rînduri fiind ilizibile, cu excepţiacîtorva cuvinte. De aceea nu s-a putut
stabili cu exactitate data la care a fost scris, deşi coloana a doua a fost in cea
mai mare parte descifrată. S-au propus trei date diferite. G. Cantacuzino,
pornind de la considerente istorice generale, in mare parte valabile, opinează
pentru anii 110-117 e.n.; Robert O. }'ink, care a dat o nouă lecţiune a papiru-
sului, se "preşte asupra anului 99 e.n. în argumentare a sa, autorul se inteme-
iaz<j pe lăsarea Ia vatră a unor veterani (1, 21-22), chiar dacă În cazul aces-
tora admite că s-ar putea împinge data pină la 106 sau 107 a.n., şi la stabilirea
numelui unui pel'sonaj (1, 30), pe cl\re-l identifică cu unul dintre cons!des
8uffecti din anul 99; Ronald Syme pledează pent;·u perioada anilor 105-108.
mai degrab!" Înaintea celui de-al doilea război dacic sau imediat după termi-
narea acestuia. Istoricul englez invocă numele a doi guvernatori ai Moesiei
Supel'ioare ~i Inferioare, .dintre care primul (II,7) fusese citit şi acceptat şi
de Fink, iar al doilea (II,25) se ,tatol'eşte unei lecţiuni personale, care este
foarte plauzibilă.
Stabilirea datei precise a acestui document, extrem de important pentru
regiunile noastre, este absolut necesară, deoarece În funcţie de cronologie diferă
şi concluziile istorice, chiar dacă e vorba numai de o diferenţă de cîţiva ani.
Inlr-adHăI', prezenţa în anul 99 - deci înaintea primului ră,.boi dacic a lui
Traian - a unei garnizoane romane la Piroboridava pe Siret şi a unui deta-
şament la Buridava pe Olt sugerează un alt tablou al penetraţiei şi influenţei
romane În regiunile noastre decît aparitia aceloraşi unităţi după primul sau al
doilea război dacic.
Ediţii: G. Cantacuzino, Un papyrus latin relatif ti la defense du Bas-
Danube, în «Revue histori'1ue du Suu-EsL europeen», V (1928), p. 38-74;
R. O. Fink, Hunt's pridianum: British Muscum Papyrus 2851, în «Joul'llal
of Roman Studies », XLVIII (1958). p. 102-1'16; Ronald Syme, The lower
Danube under T/'ajan, în (' Joul'nal of Roman Studies 1), XLIX (1959),
p. 26-33.

1
30'
 468 REGISTRUL LUI HUNT
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 469

Col. 1 COL. 1

21. [SA CRAMENTUM RED]f?MIT M' lIS QMC'IMP'VESPA- 21 [şi-a răscumpărat lăsarea la vatră] cu 1000 de sesterţi 1, [e11 care şi-a
început serviciul în timpul celui de-al optulea 2 consulat a lui Vespasian.
Ş[I]A~O VIII. ICQS
22 [ 1 Optatus.
22. [ ]. .ţ:US OPTATUS .[.J.. an~o .[.]t 23 [ ] Cu 15 zile 3 înainte de calendele din octombrie. fi
5 23. [ ]XV. K OCTOBRES 24 [ ] registrul cohortei 1 veterana' de spanioli, de 500 de soldaţi,
24. [ - - - - - - - - - - pr]id[i]anum coh ~ ~~~p yeter d ~tob~s de la Stobi &.
25 [ ] Africanus 8 prefectul (cohortei].
25. [ - - - - - - - - - - - - ] .~~a arr? aţr[i]?~nus praef(ectus)· 26 [efectivul total al soldaţilor] o zi inainte 7 de calendele lui ianuarie 546
26. [Summa militum ] p' k' ianuarias DXXXXVI soldaţi.
29. CEDUNJŢ [P]OSŢ' K ~ANU~RIAS 29 După calendele din ianuarie [au plecat]
30 [in timpul consulatului lui Barbarus] şi a lui Faustinus 8. 10
10 30. Barbaro e]ţ [F]~ustino c[o]s n
COL. II
Col. II
3 Dintre aceştia au părăsit [unitatea 9]
3. EX EIS DECEDUNT [ 7 trimis lui Herennius Saturninus 10
8 trecut tn armata din Panonia
7. remissus ad [he]re~1!-ium saturnin';'l!l[ 9 a murit înecat 15
8. translatus in exerc[iJtum Plllnn?[nJ![ cum
1 Interpretare propusă de Fink, care crede că M reprezintă numeralul 1 000, în
15 9. perit in aqua ' .[ cazul de faţă putind fi vorba chiar şi de 1 001, din cauza barei care urmeazA, iar (i)is
indică cazul ablativ (se.rtertiis). Dacă nu acceptăm versiunea aceasta, prescurtarea rămîne
deocamdată neclară şi în mod sigur se poate traduce doar de la , care şi-alau) început serviciul
etc.. tn cazul acesta avem de-a face cu o l!\sare la vatr!l normală, dup!l 25 de ani de serviciu.
1 Este posibil să fie şi • al noulea., deoarece bara care urmează ar putea să formeze
o parte a numeralului. In felul acesta data inceperii serviciului militar a fost 77 sau 79 e.n.
Dacă adăugăm durata normală a serviciului militar, ajungem la anul 106-107 e.n., dat!l
propusă de Syme şi admisă, in principiu, şi de Fink.
, Este posibil să fie şi .16 zile inainte de calendele lui Octombrie e, dacă se ia in
considerare şi punctul care urmeazl!.. In orice caz, data este 16 sau 17 septembrie.
, Cohors 1 Hispanorum I'eterana se afla la 14 august 99 in Moesia Inferior, iar la 22 august
129 in Dacia Inferior, la Breţcu. Ea a fost adusă In Moesia probabilîl1 vederea ră7:boiului cu dacii.
• Această unitate de trupe auxiliare îşi avea sediul In provincia' Macedonia, unde e
posibil să fi fost la Inceput principala bază de atac romană.
8 Fink crede că este vorba despre Tr. Claudius Africanus. Acesta a fost prefectul
unei alte unităţi, Cohors 1 Hispanorum Bquitata, aflată in Egipt In anii 98-99, şi pe care
ultimul editor al papirusului o identifică cu cea din pridianum. Syme respinge această
interpretare, deoarece numele prefectului nu poate fi citit aşa cum propune Fink.
7 In ziua de 31 decembrie.
8 Prin această lecţiune Fink crede că poate fixa data papirusului în anul 99, deoarece
perechea de consuIi propuşi este Intr-adevăr menţionatâ la 14 august 99. Syme acceptă
lecţiunea, dar se opune datării papirusului după criteriul cronologiei celor doi consuli. In
primul rind în perioada aceasta nu există consules 8uffecti care să fi ocupat atît de mult
timp această funcţie, adică din august şi plnă la sfîl'şitul anului, iar In al doilea rind lecţi­
unea cuvîntului consul pare imposibilă. De altfel A. Caecilius Faustinus este atestat ca
guvernator 111 Moesiei Inferior într-o diplomă din 13 mai 105, aşa incit nu trebuie să ne
mire prezenţa sa In acest document.
• In rindurile care urmează (3 -12) este vorba despre soldaţi permanent detaşaţi sau
care au murit.
10 L. Herennius Saturninus a fost guvernator al Moesiei Superior, cîndva între anii
103-107 e.n.
 470 REGISTRUL LUI HUNT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 471

10. oecisus a latro~lri]bus eq i[ 10 a fost ucis de tîlhari un călăreţ [

11. (1etati [ 11 au murit
12. summa decess~runt, in is[ '12 în total au părăsit [unitatea], şi anume [
17 Dintre aceştia lipsesc 11 [
17. EX EI? ~PSENTES [ 18 în Galia după îmbrăcăminte 6
5 18. in gallia vestiţ~lI? [ 23 în total lipsesc, aflîndu-se în afara provinciei, şi anume călăreţi [
23. suz:nma :;tpsentes extra Pl'ovineiam in is eq ii!. [ 24 în cuprinsul provinciei
24. INTRA PR9VINCIAM [ 25 în suita guvernatorului Fabius Iustus 12
25. singulares Iabi ~~?ti lcg~l. [ .. ].. ~~larus dem[ 26 tn biroul procuratorului Latinianus 13
26. officii latiniani pl'oc(m:utol'is) aug(usti) [ . 27 în garnizoană la Piroboridava 10
28 într-un detaşament la Buridava 14
10 27. pi~'[o]boridavae in praesidio [ 29 tntr-o expediţie dincolo de Dunăre, şi anume: 1 centurion, 1 decurion
28. buridavae in vexillatione .[ 30 22 călăreţi, 2 pedestraşi cu grad de sesquiplicari 1.
29. tram; danuvium in e~p~~iti?nem, 7 i, d~[e
In IS 31 de asemenea pentru apărarea grînelor
30. . eq X0-III, ~esq ped ii [ 32 de asemenea pentru a face o recunoaştere cu centurionul Paulianus. 16
3i. item tras ad annon~[m] ~p:ţ~I!dendam 33 pe lîngă corăbiile care transportă proviziile, şi anume 1 decurion
[
15 3') iţ[eJm explor:;tţum [e],:!l? p~~lIi~no 7, eq. 34 la cartierul general [al legiunii] , împreună cu librarii 16
[ 35 pentru a duce turmele în munţii Hacmus
33 in avario ad r:aves fr~lmen i:~U'!1.l~, in is des i[
36 la paza vitelor, şi anume ses,,!:lliplicari
34. a~ p~'aetorium e[um] ţibrarHs
35. ~d ~aemum ad al'l~lC~ ţa addt; ]eenda] [
36. in eustodia iu[mentorum i]n ies s]esq[] [

11 Lipsesc temporar.
12 Numele acestui presupus guvernator al l\-loesiei In!erior, obţinut de Syme printr-o
uşoară corectură - foarte verosimilă şi atrăgătoare - a lecţiunii lui Fink, reprezintă prin-
cipalul argument pentru datarea papirusului Între anii 105 -108 e.n. într-adevăr, la capă­
tul unor consideraţii foarte strînse şi documentate, Syme II plasează pe Fabius Iustus in
intervalul dintre anii 105-108, perioadă pentru care nu se cunosc guvernatorii provinciei.
13 E posibil să fie acel Cornelius Latinianus căruia Hadrian i-a adresat un rescript,
menţionat de U1pian În Digeste, XLVIII, 5,2,8,6.
14 Concluziile care se pot trage de pe urma prezenţei trupelor romane în cele două
localităţi de pe teritoriul nostru depind de datarea exactă a documentului. Vezi R. Vulpe,
Les getes de la rive gauche du Bas-Danube et les Romlltns, în « Dacia~, N. S., V (1960),
p. 324-331; idem, Muntenia şi Moidovil de j08 în timpul lui Traian, în lumina u/lei noi lecturi
a papirului Hunt, in «Studii Clasice~. II (1960), p. 337-357.
15 Un fel de « fruntaşi ». soldaţi care primeau un salariu şi jumătate.
16 Un fel de secretari şi totodată contabili.

i
_J_ .. _~_~.
 LXXIX. BAL B I
AD * CELSUM EXPOSITIO ET RATIO OMNIUM FORMARUM **
p. 91. Notum est omnibus, Celse, penes te studiorum nostrorum
~.aner~ summam, ideoque primum sedulitatis meae inpendium iudi.
6 C~lS t.Ul.~ offe~re proposui ... ad te primum liber iste festinet, apud te
~IrOCmll rudlmenta deponat, te cum conferat quidquid a me inter
IpSOS armorum exercitationes accir~re potuit.
p. 92. Intervenit clara sacratissimi impcratoris nostri expeditio,
quae me ab ipsa scribendi festinatione seduceret. Nam dum armorum
10 magis exerceor cura, totum hoc negotium velut oblitus intermiseram,
ne.c quicqua~ aliud quam belli gloriam cogitabam. At postquam
prlmum hostlcam terram intravimus, statim, Celse, Caesaris nostri
opera mensurarum rationem exigere coeperunt. Erant dandi inter-
veniente certo itineris spatio duo rigores ordinati, quibus in' tu·telam
16 commeandi ingens vallol'um adsmgeret molis: hos ** * invento tuo operis.
* Flarentinus /lullum habet titulum, Mutinmais recmtiaaimtls M. lunii Nypsi de mensuris.
** FORMARUMj i m m a mensurarum. , măsurat a permis trasarea acestor linii într-o mare parte a Daciei» (vezi Die Schriften der
••• ho.s invento (inventio V) tua per operam ad aciem (per ampla daciem 1) partem
IV, mox lllterventuo (interventu MP) operis decisa parte GM.
LXXIX. BAL B U S
A fost unul dintre cei mai însemnaţi gromatici (măsurători) romani.
Balbus a trăit in timpul lui Traian, a luat parte la luptele impotriva dacilor
şi a condus diferite lucrll.ri de construcţie şi măsurători efectuate in Dacia.
După terminarea războiului a scris o lucrare de topografie sau geometrie, din
care s-au pAstrat numai fragmente.
Ediţia: Gromatici peteres ex recensione Caroli Lachmanni, val. 1, Be1'!in,
'1848, p. 91-108.
EXPUNEREA ş~ TEORIA FIGURILOR (GEOMETRICE 1),
DEDICATE LUI CEL SUS
p. 91. Este un lucru cunoscut de toţi că tu, Celsus 2, ocupi locul de frunte
în disciplina noastră şi de aceea mi-am propus s~ supun aprecierilor tale primul
efort al sîrguinţelor mele... către tine să se grăbească în primul rînd această 1)
carte, la tine să-şi facă inceputul uceniciei, cu tine să discute ea ceea ce a putut
să primească de la mine chiar în timpul exerciţiilor militare.
p. 92. A intervenit 3 însă strălucita campanÎe a prea augustului nostru
împărat, care m-a răpit zelului meu de a scrie. Căci în timp ce mă ocupam mai
mult de treburile militare, am intrerupt cu totul această activitate a mea, ca şi 10
cum aş fi uitat-o şi nu mă g1ndeam la altceva decît la gloria militară. Dar după
ce noi am păşit pe pămîntul duşmanilor, pe dată, Celsus, operaţiunile militare
ale împăratului nostru au început să solicite ştiinţa măsurătorilor. Pe o anumită
porţiune determinată a drumului trebuiau trase două drepte regulate', cu
ajutorul cărora să se înalţe masa uriaşă a întăr.iturilor [necesare] pentru apărarea
comunicaţiilor 5; datorită invenţiei tale 8, folosirea instrumentului de măsurat 16
1 După unii autori (Mommsen, Schulten), ar trebui tradus ca în manuscrisul cel mai
recent: ~ schiţelo!' topografice t. In cazul acesta, ar fi vorba de intocmirea unor planuri
ale terenurilor cal'e erau apoi trecute in cartea funciarA.
I Personaj greu de identificat; chial' dacă nu e primul gromatic al timpului,
cum i se adresează Balbus, trebuie să fi fost totuşi o persoană importantă şi un gromatic
cunoscut.
a In momentul în care autorul începuse stringerea materialului necesar lucrării de faţă.
, Două drepte care se intersecteazA. Aceasta era prima şi cea mai importantă operaţie
de măsurlitoare pentru construirea unui castru perfect regulat. Prin punctul de intre-
tăiere a celor două drepte trecea una din cele două linii prinei paie (cardo şi decl'manus).
Operaţia se continua apoi pentru celelalte linii şi sectoare secundare altl castrului roman.
I Liniile de comunicaţii necesare aprovizionării trupelor.
I Th. Mommsen crede cA textul hlJs inpento tua operis decisa ad aciem parte ferra-
menti usua ezplicuit ar putea fi citit în felul următor: !tos inpenlo tuo per amplam Daciae
partem ferramenti ltSltS ezplicuit - ,datorită invenţiei tale folosirea instrumentului de
romischen Feldme8ser herausgegeben und erklărt von F. Blume, K. Lachmann und A.
RudorfI, vol. II, Reimer, Berlin, 1851, p. H7).
 474 BALBUS
decis.a ad acie~n parte fe.rramcnti usus explicuit. Nam quod ad synopsim
pontIUm pertlI~ct, flumlllum l.atitud~nes dicere, etiam si hostis, (p. 93)
lll~estare vohusset, ex prOXIma rIpa poteramus. Expugnandorum
delllde montium altitudines ut sciremus, venerabilis diis ratio mons-
1> tl'abat. Quam ego quasî in omnibus templis adoratum post maO'narum
rerum experimenta, qui~us interveni, religiosius colere coepi~ et ad
consummandum hunc hbrum velut ad vota rcddenda pl'operavi.
pos.tquam. ergo maximus .impe.rator victoria Daciam proxime rese-
ravIt, sta tIm ut e septentrIonal! plaga annua vice transirc permisit
10 ego ad studium meum tamquam ad otium sum reversus et mult~
velut scripta foliis et sparsa artis ordini inlaturus recollegi.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 475
a permis trasarea. acestor linii pentr,!- fiecar.e sector al fortificaţiilo~ în parte 7.
Iar în ceea ce prIveşte planul podurIlor, chIar dacă duşmanul ar fi vrut să ne
hărţuiască, (p. 93) noi puteam indica lăţimea cursurilor de apă de pe malul
nostru.
Ştiinţa divină a numerelor ne-a arătat cum să cunoaştem înălţimea mu~~ilor
care trebuia apoi cuceriţi s . După săvîrşirea măreţelor fapte, la care am partIcIpa~ 5
şi eu, am început să mă ocup cu şi mai multă grijă de această ştiinţă, ca ŞI
cum ar fi cinstită în toate templele şi m-am grăbit să termin această carte,
ca şi cînd ar fi vorba de îndeplinire~ unor fă~ădlliel~ sol~mne: Prin urm.are dup~
1
ce preamăritul împărat ne-a deschIs ~e curmd,. prm VIctOria sa, Dacl~, m~ata
ce mi-a îngăduit să plec din această regIUne nordIcă 9, după trecerea unUl răstlmp
de un an, m-am întors la îndeletnicirea mea ca la un fel de odihnă şi am adunat
multe cu gîndul să le aşez Într-o ordine ştiinţifică, ca pe nişte lucruri care erau 10
scrise pe nişte foi disparate 10.
7 Se pare că Celsus a adus o perfecţionare vechiului instrument de măsura t )'oma"
ferramentum. Hultsch crede că e vorba de folosirea dioptrei, un instrument greeesc care
permi tea unele operaţii mai complica te, ca triangula ţia.
8 Vezi Dio Cassius, nota 118.
8 Din cauza depărtării şi a elimei mai reci ca în Italia, regiunile noastre şi in general
cele transdanubiene erau socotite de romani ca nordice şi de multe ori In literatură căpătă
epitete vrednice de polul nord. Vezi Ve"giliu, nota B. . ..
10 Ştirile despre Dacia pe care le ~ăsim la .Balbus arată toată amploare~ efortult~, mlhta~
făcut de romani şi numeroasele lucrărI de gcmu efectuate, care au fost deSIgur contmuate ŞI
după ocuparea Flrii. Vezi consideraţiile lui Mommsen, Gesammelte Schriften, V, p. 147.
 LXXX. C. P LIN 1 C A E C 1 LIS E CUN D 1
EPISTULARUM LIBRI NOVEM
VI, 31, 8. . .. Heredes, cum Caesar esset in Dacia communiter
epistula scripta petierant, ut susciperet cognitionem. 9.
Susceperat;
5 reversus diem dederat ...
C. PLINIUS CANINIO SUO S.
, rate? 2. Vei cînta riuri noi, fluvii conduse peste cîmpii, noi poduri aruncate
VIII, 4, 1. Optime facis, quod bellum Daeicum scrib ere paras.
Na~ quae tam recens, tam copiosa, tam lata, quae denique tam
poetIca et quamquam in verisissimis rebus tam fabulosa materia?
10 ~. Dices inmi~sa terri~ nova flumina, novos pontes fluminibus inieetos,
msessa ~a~tl'ls montlUm abrllpta, pulsum regia, pulsum etiam vita
regem m~ll ~esperantem;. super haee aetos bis triumphos, quorum
alteI' ex mVlcta gente prImus, alteI' novissimus fuit. 3. Una sed
maxima difficultas, quod haec aequare dicendo ardum imme~sum
15 etiaI? tu~ ingenio, quamquam altissime adsurgat et' amplissimis
operibus mcrescat. Non nullus et in illo labor, ut barbara et fera
nomine, in primis regis ipsius, Graeeis versibus non resultent. 4. Sed
nihil est, quod non arte curaque, si non pot est vinei, mitigetur. Prae-
terea, si datul' Homero et moIlia vocabula et Graeca ad levitatem
20 versus eontrahere extendere infleetere, cur tibi similis audentia
praesertim non delicata sed necessaria, negetur? 5. Proinde iur;
LXXX. P LIN 1 U CEL TIN AR
S-a născut dintr-o familie senatorială la Comum (nordul Italiei), în anul
61 sau 62 e.n. Pliniu cel Tînăr a străb1Itut toate treptele ierarhiei politice,
ajungind consul în anul 100 şi procomul în Pont ~i Bitinia în anii 112-113;
a murit în anul 114 e.n. A fost prieten cu Tacit şi a avut relaţii strînse cu
ImpAratul Traian. A lăsat nouă cărţi de scrisori cAtre prieteni. o carte de
scrisori către împăratul Traian din timpul proconsulatului sAu în Pont şi
Bitinia şi un panegiric în cinstea ImpAratului Traian, rostit In anul 100 e.n.
Ediţii: Plinius. Epiatulae n critical edition by Edgar Stout, Indiana
University, Bloomington,1962; C. Plini Caecili Sccundi Epistularum libri nOl'em;
Epiatularum ad Traianum liber, PanegyricU8 recensuit Mauritius Schuster.
Editionem tertiam curavit Rudolphus Hanslik, Teubner, Leipzig, 1958.
SCRISORI IN NOUĂ CĂRŢI
VI, 31, 8. Pe cînd împăratul se afla în Dacia, moştenitorii 1 îi scriseseră
împreună şi îi ceru seră să judece procesul. El aprobase aceasta. După întoarcerea
sa fixase un termen de judecată. . . 6
C. Plinius... salută pe prietenul său Caninius 2.
VIII, 4, 1. Foarte bine faci că te pregăteşti să scrii despre războiul dacic.
Căci ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, mai vast, in sfîrşit, mai plin
de poezie şi mai de domeniul legendelor, deşi este vorba de lucruri foarte adevă­
10
peste fluvii, tabere aşezate pe coastele abrupte ale munţilor, un rege li alungat
din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea;
pe lîngă acestea, două triumfuri, din care unul a fost cel dintii' împotriva
unui neam neînvins, iar celălalt 6 cel din urmă. 3. O singură greutate, insă
foarte însemnată, anume că în poezie este nespus de anevoios să te ridici la
înălţimea acestor întimplări, neînchipuit de greu chiar pentru talentul tău, care
totuşi se înalţă pină Ia sublim şi se intrece pe sine în lucrările cele mai măreţe. 15
Oarecare greutăţi provin şi din faptul că numele barbare şi sălbatice, în primul
rînd cel al regelui însuşi, refuză să intre în versurile greceşti. 4. Dar nu există
greutăţi pe care priceperea şi stăruinţa să nu le poată învinge sau.măcar atenua.
Afară de aceasta, dacă i se ingăduie lui Homer, ca în raport cu nevoile versului,
să scurteze, să lungească şi să schimbe cuvinte uşoare şi pe deasupra şi greceşti,
de ce ţi s-ar refuza şi ţie o asemenea libertate, mai ales că nu-i căutată, ci nece- 20
sară? 5. Aşadar, după obiceiul poeţilor, cheamă in ajutor zeii, iar dintre
1 Nişte moştenitori care intenta seră acţiune împotriva unui testament falsificat.
I CaniniuB Rufus, concet1\ţean şi prieten al lui Pliniu.
a Decebal. •
, In decembrie 102 e.n. (ef. Dio Cassius, LXVIII, 10,2). De fapt Domiţian serbase un
triumi impotriva dacilor la sfîrşitul anului 89 e.n. (cf. Marţial, VI, 10,8).
I In anul 107 e.n. (ef. Dio Cassius, LXVIII, 15,1).
 478 PLINlU CEL TINAR
v?tum, invo?atis. dis et intel" deos ipso cuius res opera consilia
~lctUl:US es, lmlmUe r~dentes, punde vela ac si quando alias, toto
mgelllo vehere ! Cur enun non ego quoque poetice cum poeta?
AD TRAIAl\"UM EPISTOLAE
5 42" .. Poteris a Calpurnio Macro petere ...
43, 3. '" qui Moesiae praeest ...
.74? 1. ~~puleius, domine, .miles, ql~i est in statione Nicomedensi,
scn~slt lmhl. que~dam nomme Calhdromum, cum detineretur a'
~axlmo et DlOnyslO pistoribus, quibus operas stlas locaverat, confu-
10 gl~se ad tuam statuam perductumque.ad magistratus indicasse servisse
ahquando L.abel:io Maximo captumque a Susago in Moesia et a Deci-
b~lo. ml~ner.l mls~um P~coro, ~arthiae regi, pluribusque annis in
n~mIsterlO elOS fUlsse, demde fuglsse atque ita in Nicomediam perve-
msse. 2. Que~ ego productum ad me, cum eadem narrasset, mittendum
15 a.d .te putavl; quod 'pilulo tard~us fec~, dum l"equiro gemmam, quam
~Ibl. (habentem unaglllem Paeorl et qUlbus orna tus fuisset) subtractam
11l?ICabat .. 3. Yolui cnim .h~!l·2 quoque, si inveniri potuisset, simu}
Il~Ittere, S~?ut glebulam 1111S1, quam se ex Parthico metallo attulisse
dicehat. Signata est anulo meo, cuius est aposphragisma quadriga.
20 PANEGYRICUS
8, 1. ... in templo ... adoptio peraeta est... 2 ... ' adlata erat
ex Pannonia laurea ...
11, 4. .... :rl~am impel'atol', euius pHIsi fugatique non ali ud maius
habebalur lIldlCwm, qllam si tl'iumpharet. 5. E"go slIstulerant animos
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 479
zei, pe acela 'pe care vrei să-I slăveşti pentru lucrurile, faptele şi planurile
sale, dezleagă odgoanele corăbiei, întinde pinzele şi, dacă ai mai încercat
cîndva, porneşte în larg cu tot avîntul talentului tău 6. Căci de ce n-aş
folosi şi eu un stil poetic, cînd stau de vorbă cu un poet?
SCRISORI CATRE TRAIAN
42. ... Poţi să ceri de la Calpurnius Macer ...
43, 3 .... care este în fruntea Moesiei 7, " . 5
74. 1. Stăpîne 8, ostaşul Appuleius din garnizoana de la Nicomedia mi-a
scris că un anume Callidromus, fiind reţinut cu forţa de brutarii Maximus şi
Dionysius, cărora le inchiriase munca sa, s-a refugiat la statuia ta şi, după ce a
fost dus în faţa autorităţilor, a arătat că a fost cîndva sclavul lui Laberius 10
Maximus 9, că a fost luat prizonier în Moesia de către Susagus 10 şi că a fost
trimis în dar de către Decebal lui Pacorus, regele parţilor, 11 că a fost mai mulţi
ani în slujba acestuia, de unde mai tîrziu a fugit şi că astfel a ajuns în Nico-
media 12, 2. El a fost adus în faţa mea şi după ce mi-a istorisit acelaşi lucru, am
socotit că trebuie să-I trimit Ia tine. Am făcut aceasta cu oarecare întîrziere, 15
deoarece am căutat o gemă (avînd pe ea chipul lui Pacorus cu semnele puterii
regale l, despre care pretindea că i-ar fi fost sustrasă 13. 3, Aş fi vrut să ţi-o
trimit şi pe aceasta, dacă s-ar fi putut găsi, precum ţi-am trimis şi bulgăraşul
despre care spunea că l-a adus dintr-o mină 14 din ţara parţilor. Acesta a
fost sigilat cu inelul meu, care are ca pecete o cvadrigă 15.
PANEGIRICUL 20
8, 1. .,. adopţiunea 16 a avut loc în templu ... 2. . .. din Panonia 17 a
sosit vestea victoriei. .
11, 4 ... decit un împărat 18, despre a cărei înfrîngere şi fugă nu exista
altă dovadă mai sigură decît triumfurile pe care le serba. 5. Prin urmare au
• Nu ştim ce s-a Îndmplat cu acest proiect.
, Este vorba despre P. Calpurnius Macel' Caulus Rufus, guvernatorul Moesiei Inferior
in 112 e.n. Vezi Stein, Leg. Moes., p. 63.
a Scrisoarea datează din primăvara sau vara anului 112 c.n.
9 Guvernatorul provinciei Maesia Inferior Între anii 100-102 e.n. !eL Oio Cassi,,",
LXVIII, 9, 4). ,
10 Căpetenie roxolană din al'mata daco-sarmată , care a năvi'tlit in .\Jot"'sÎa tII iarJla
101-102 e.n. Vezi Palsch, I\.amp(, p. fiG-tii.
11 A domnit Între unii 78-110 e.n.
12 Probabil în anii 110-111 e.n., după moartea regelui part.
13 Cu prilejul anchetei făcuLe de soldaţii romani.
14 Este vorba despre o mină aUl'iferă, căci altfel n-arIi avut "ost să duc" cu el apest blIlg:l"e,
furat probabil din palatul lui PacOI'lIs, şi din care nu avusese încă posibiliLatea să eXll'ag:", aurul.
15 Un at.elaj cu patru cai. Vezi discuţia detaliată a scrisorii Ia D. Tudo,., Peregrinăril"
sclav,,[,,; Callidromos, in Stmlii şi articole de istorie, Societatea de ştiill\e isln,.i~c ~l filol •• -
gice, Bucureşti, 1956, p. 19-30.
14 A lui Traian de către Nerva.
17 Cu aceasta se termină (în anul 97) rilzboiuJ cu sarmaţii (vezi Tacit, nota 4). pe
c31'e-l Începuse încă Domiţian. Vezi RE Supp!., IX, col. 552.
18 Aluzie la Domiţian. în cele ce urmeaz1\ faptele acestuia sînt compal"Ute cu cele
ale lui Traian. Panegil'icul a fust "ostit În septembrie 100, ial' mai tirziu a fost dezvoltat,
fiind publicat abia in anul 101 e.n.
 480 PLlNIU CEL TINĂR
et iugum ~xcusserant nec iam nobiscum de sua libertate, sed de
n.ost,ra se~v.ltute certabant ac ne indutias quidem nisi aequis condi-
tlOmbus 1mbant legesque, ut acciperent, dabant.
.12, .1. ~t nune ~ediit omnibus terror et metus et votum imperata
5 faClendl. Vident emm Romanum ducem unum ex ilIis veteribus et
pri~cis, quibus imperatorium nomen addebant contecti caedibus campi
et mfecta
. victoriis maria. 2. Accipimus obsides ergo , non emimus ,
n.ec mgentibus damnis immensisque muneribus paciscimur, ut vice-
rlIl~us. Rogant, supplic~nt; lar~t.nur, negamus, utrumque ex imperii
10 m~lestate; agunt gratlas, qm lmpetraverunt; non audent queri,
qmbus negatum est. 3. An audeant, qui sciant te adsedisse ferocis-
simis populis eo ipso tempore, quod amicissimum illis, difficillimum
nobis, eum Danubius ripas gelu iungit duratusque glacie ingentia
terg o bella transportat, cum ferae gentes nop. telis magis quam suo
15 c~elo, suo sidere armantur? 4. Sed, ubi in proximo tu, non seeus ac
SI mutatae temporum vices essent, illi quidem latibulis suis dausi
teneb.antur, nostra agmina percursare ripas et aliena occasione, si
permlttercs, uti ultroque hiemem suam barbaris inferre gaudebant.
16, 2. Magnum est, imperator Auguste, magnum est stare in
20 Danubii ripa, si transeas, certum triumphi nec de certare cupere cum
recusantibus j quorum alterum fortitudine, alterum moderatione
efficitur. 3. Nam, ut ipse nolis pugnare, moderatio, fortitudo tua
~raestat, nt neque hostes tui velint. Accipiet ergo aliquando Capito-
hum non mim;eos currus nee falsae simulacra victoriae, sed impera-
25 torem veram ac solidam gloriam reportantem tranquilitatem et tam
confessa hostium obsequia, ut vincendus nemo fuerit. 4. Pulchrius
~oc o.t.nnibus. triumphis. Neque enim unquam nici ex contemptu
Imperll nostri factum est, ut vinceremus. 5. Quodsi quis barharus
rex eo insolentiae furorisque processerit, ut iram tuam indignatio-
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 481
prins curaj, au scuturat jugul şi nu se mai luptau cu noi pentru liber-
tatea lor, ci pentru supunerea noastră 19, şi nu mai incheiau nici măcar un
armistiţiu decît pe picior de egalitate şi ca să primească ei condiţiile noastre,
trebuia mai Întîi ca noi să le primim pe ale lor .
12, 1. Acum insă din nou îi cuprinde pe toţi groaza, teama şi dorinţa de a
împlini poruncile noastre. Căci văd tn fruntea romanilor pe unul dintre acei 5
[bărbaţi) de odinioară şi din vremurile vechi, care căpătau titlul de imperator:lil
de pe urma cimpurilor acoperite de morţi şi a mărilor înroşite de sîngele. celor
învinşi. 2. Acum primim ostatici ~i nu ti cumpulm şi nici nu mai încheiem un
tratat cu pierderi uriaşe şi plătind sume al imense, numai ca si părem învingători.
Ne roagă, ne imploră; noi le acordăm sau îi refuzăm, după cum o cere măreţia
imperiului; cei care au obţinut ceva ne aduc mulţumiri, iar cei care au fost 10
refuzaţi nu îndrăznesc să se plingă. 3. Mai pot oare avea îndrăzneală cei care
ştiu că tu te-ai aşezat în mijlocul celor mai războinice populaţii in anotimpul
cel mai prielnic pentru ele şi cel mai anevoios pentru noi, cînd Dunărea îşi
uneşte ţlrmurile prin tngheţ şi, după ce-şi întăreşte învelişul de gheaţă, duce pe
spinarea ei armate imense, atunci cînd neamuri sălbatice se apără, nu atît cu
armele cit cu clima, cu aşezarea lor sub stele? 4. Dar cînd te-ai ivit tu în apro- 16
piere, era ca şi cînd 8-ar fi schimbat cursul vremii: duşmanii stllteau ascunşi rn
vizuinele lor, tn timp ce trupele noastre ardeau de nerăbdare să alerge pe maluri
şi - dană le-ai fi dat voie - să folosească un avantaj care aparţinea de obicei
duşmanului, şi să ducă barbarilor propria lor iarnă Zi.
16, 2. Mare lucru este, mărite împărate, să rămîi pe malul acesta al Dunării Z3,
deşi eşti sigur de triumf, dacă ai trece pe celălalt mal j mare lucru este să nu 20
dai o luptă cu cei care n-o doresc. Unul [dintre aceste lucruri măreţe] se dato-
reşte atitudinii tale moderate, iar cellHalt vitejiei tale. 3. Căci atitudinea moderată
te face pe tine să ocoleşti lupta, iar vitejia ta îi opreşte pe duşmanii tăi. Capi-
toliul va primi deci într-o zi 84 nu carele de comedie şi simulacrele unei false 26
victorii, ci pe un împărat care aduce cu el o glorie adevărată şi de neclintit, 25
siguranţa şi o supunere atît de deplină din partea duşmanilor, încît nu va mai
fi nimeni de supus. 4. Aceasta este un lucru mai frumos decît toate triumfurile.
Căci nu s-a întîmplat să învingem pe alţii decît atunci cînd stăpînirea noastră a
fost dispreţuită. 5. Deoarece, dacă un rege i6 barbar a ajuns pînă int~-acolo cu
neruşinarea şi nebunia sa, incit să merite mînia şi indignarea ta, atunci, chiar dacă
11 Pentru intenţiile lui Decebal, care amen, nţau expansiunea roman!\, vezi Daicoviciu,
Transylvanie, p. 82-83.
20 Soldaţii acordau acest titlu generalilor invingltori, chiar pe cimpul de lup tii, dupii
o mare victorie. Aceastl cinstire atrlgea dupl ea, de obicei, triumful.
Sl Aluzie la tratatul cu Decebal (cf. Dia Cassius, LXVII, 7,4).
U Romanii se retr!\geau de obicei iarna in tabere, pe cînd barbarii, mai ales cei de la
Dunăre, foloseau tocmai acest anotimp (cf. Tacit, Istorii, I, 79).
U Traian a intreprins probabil această călătorie de inspecţie la Dtlnăre în iarna 98-99
8.n., inainte de a se întoarce la Rom::!, făcînd, cu această ocazie, diferite pregătiri de război,
printre care terminarea drumului pe malul drept al Dtlnării .
•, Cu aceasta autorul trece la războiul cu dacii, care începe acum, cînd el îşi reface
discursul, in anul 101 e.n. (probabil primăvara).
la Este vorba despre pretimele triumfuri ale lui Domiţian. In realitate au fost doar
două, cf. Suetoniu, Domiţian, VI, 2.
18 Decebal.
81- o. 1414
 482 PLINIU CEL TINĂR
nemque mereatur, ne ille, sive interfuso mari seu fluminibus immensis
seu praecipiti monte defenditur, omnia haec tam prona tamque
cedentia virtutibus tuis sentient, ut subsedisse montes, flumina
exaruisse, interceptum mare iIlatasque sibi non classes nostras, sed
5 terras ipsas arbitretur.
17, 1. Videor iam cernere non spoliis provinciarum et extorto
soeiis auro, sed hostilibus armis captorumque regum catenis trium-
phum gravcm, videor ingentia ducum nomina nee indecora nomi-
nibus corpora noscitare, 2. videor intueri immanibus ausis barbarorum
10 onusta fercula et sua quemque facta vinctis manibus sequ-
entem, mox ipsum te sublimem instantemque curru domitarum
gentium tergo, ante currum autem clipeos, quos ipse perfoderis_
3. Nec tibi opima defuerint, si quis regum venire in manus audeat nec
modo telorum tuorum, sed oculorum etiam minarumque coniectum
15 toto eampo totoque exercitu opposito perhorrescat. 4. Meruisti
proxima moderatione, ut, quandoque te veI inferre veI propulsare
bellum coegerit imperii dignitas, non ideo vicisse videaris, ut trium-
phares, sed triumphare, quia viceris.
82,4. Nec deformitate ista saltem flumina carebant, atque etiam
20 Danubius ac Rhenus tantum illud nostri dedeeoris vehere gaude-
bant non minore cum pudore imperii, quod haee Romanae aquilae,
Romana signa, Romana denique ripa, quam quod hostium pros-
peetaret, 5. hostium, quibus moris est eadem iBa nune rigentia gelu
ilumina aut eampis superfusa, nune liquida ac deferentia lustrare
25 navigiis nandoque superare.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 483
el ar fi apărat de tot intinsul m~rii, de fluvii mari sau de munţi prăpăstioşi 27,
îşi va da seama că toate acestea ţi se supun şi sînt învinse atît de repede de
însuşirile tale, încît va crede că munţii s-au micşorat, fluviile au secat, iar
m<lrea Il. fost înlăturată; şi că au n~vălit nu flotele noastre 28., ci tot
pămîntul nostru. 5
17,1. Am impresia că văd de pe acum un triumf 29 plin nu de prăzi aduse din
provincii sau de aur stors de la aliaţi, ci de arme duşmane şi de lanţuri ale regilor
luaţi prizonieri; rol!. şi vl!.d cum încerc să recunosc numele 30 lungi ale acestor
conducători şi trupurile lor care nu desmint deloc faima numelui lor. 2. Mi se
pare că văd tablourile 81 pline de isprăvile groaznice ale barbarilor, iar pe fiecare 10
dintre ei, cu mîinile legate, urmînd tabloul cu isprăvile sale. Apoi [te văd] pe '
tine, în picioare, urmărind îndeaproape, din spate, neamurile învinse; iar înain-
tea carului sînt scuturile pe care tu însuţi le-ai străpuns. 3. Şi nu ţi-ar lipsi nici
spolia opima 32, dacă ar îndrăzni să te înfrunte vreun rege şi dacă nu 5-ar îngrozi
nu numai de suliţele aruncate de tine, dar şi de căută tura ta, chiar atunci cînd 15
vă desparte un cîmp întreg şi toată armata. 4. De curînd, moderaţia ta a făcut
să se vadă, că atunci cînd onoarea imperiului te-a obligat, fie să începi un
război fie să·l respingi, tu n-ai învins ca să poţi triumfa, ci ai triumfat
fiindcă ai Învins.
82,4. Nici măcar fluviile nu erau scutite de această privelişte dezonorantă 38.
însăşi Dunărea şi Rinul se bucurau că poartă această mare ruşine a noastră. 20
Pentru imperiu, faptul nu era mai puţin ruşinos, deoarece se uitau la aceasta
nu numai ac'''J~le romane, steagurile roma~e, în sfîrşit însuşi malul roman, dar
şi duşmanii; 5. duşmanii care obişnuiesc să străbată cu luntrele sau să treacă
Înot aceste fluvii, şi atunci cînd sînt pline de gheţuri sau revărsate peste cîmpii,
şi atunci dnd curg liniştite şi se poate naviga pe ele. 25
27 Aluzie la apele şi munţii din regiunile noastre (Dunăre, Olt, Carpaţi) şi poate şi la
sistemul de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei (vezi Dio Cassius, nota 118).
28 Classis Panonnica şi Classis Moesica de pe Dunăre.
!9 Acesta va avea loc la sfîrşitul anului 102 .,n. (vezi nota 4).
30 Aluzie la tăbliţele cu numele celor invinşi şi cuceririle făcute de generalul
care triumfa.
al Ele reprezentau scene importante din respectivul război.
82 Erau prăzile luate de un general roman, printr-o ac~iune personală, de la o căpetenie
duşmană.
83 A lui Domiţian, care călătorea pe o corabie, trasă la rîndul ei de alta, sp,'e a DU se
produce zguduituri şi zgomote.
 LXXXI. M. U L P 1 1 T RAI ANI LXXXI. 1 M PĂR ATU L T RAI A N

S-a născut în anul 53 e.n. la Italica, în Spania. Traian a fost adoptat

de împăratul Nerva; căruia i-a urmat la conducerea imperiului în anul 98. A
murit în 117. Războaiele cu dacii au fost descrise de elin mai multe cărţi, din
care nu ni s-a păstrat, din nefericire, decît un singur fragment.
Ediţia: Historicorum Romanorum reliquiae edidit HermannuB Peter,
voI. II, Teubner, Leipzig, 1906, p. 117.

DACICA RĂZBOAIELE CU DACII

Prisc. VI, 13, p. 205. Traianus in 1 Dacicorum: inde Berzobim, Priscian, VI, 13, p. 205. Traian [spune] tn cartea intii a rllzboaielor cu
dacii: de acolo am inaintat spre Berzovis, iar apoi spre Aizizis 1.
deinde Aizi processimus.

1 Localităţile sint situate pe drumul Viminacium (Koetolac) - Tibiscum (Caransebeş),

pe unde a inaintat Traian în primul rbboi impotriva dacjlor.
 LXXXII. P. COR N ELI 1 TAC 1 T 1
AGRICOLA
41, 1. Crcbro per eos dics apud Domitianum absens accusatus,
ab~ens absolutu~ est. causa periculi non crimen ullum aut querela laesi
6 ?u.lU~quam, sed mfensus virtutibus princeps et glo:·ji-l v-iri ac pessimum
mlmlcorum genus, laudantes. 2. et ea insecuta sunt rei publicae
tempora, quae sileri Agricolam non sinerent: tot exercitus in Moesia
Daciaque et Germania et Pannonia temeritate aut per ignaviam
ducum amissi, tot militares viri cum totis cohortibus expuO'nati et
10 capti; nec iam de limite imperii et ripa, sed de hibernis I:gionum
et possessione dllbitatum.
GERMANIA
1, ~. Gern:a?-ia 9mnis a Gallis Raetisque et Pannoniis Rheno et
Danuvlo flumlmbus, a Sarmatis Dacisque mutuo metu aut montibus
15 separatur; cetera Oceanus ambit, latos sinus et insularum immensa
spatia complectens, nuper cognitis quibllsdam gentibus ac regibus,
LXXXII. TAC 1 T
Cel mai mare istoric roman s-a născut pe la anul 55 e.n. şi a murit în
jurul anului 120. Din timpul domniei lui Vespasian şi pină pe vremea lui
Traian, Tacit a ocupat demnităţi foarte înalte. A scris in tinereţe citeva
lucrări mai mici, dar totuşi de mare valoare literară şi documentară: Dialogus
de oratoribus, o monografie despre viaţa şi faptele socrului său Agricola şi o
preţ.ioasă cărticică despre Germania. Mai tîrziu a da t la iveală două opere istorice
monumentale: Historiae, în 12 cărţi, şi Annale.• , In 18 cărţi, in care înfăţi­
şează istoria Imperiului roman de la moartea lui August (14 e.n.) şi pină la
asasinarea lui Domiţian (96 e.n.). Aceste lucrări nu ni s-all păstrat in întregime.
Ediţia: P. Cornelii Taciti Libri qui supersunt post C. Halm - G. Andresen
septiroum edidit Ericus Koestermann, val. I-II, Teubner, Leipzig, 1949-1952.
AGRICOLA
41, 1. în zilele acelea 1 Agricola a fost pîrît în lipsă înaintea lui Domiţian
şi tot În lipsă a fost achitat. Cauza primejdiei nu era vreo invinuire precisă sau
plingerea vreunei persoane ofensate, ci ura împăratului împotriva meritelor sale, 5
gloria eroului şi cea mai rea specie de duşmani, Iăudătorii. 2. într-adevăr au
urmat în stat împrejurări care nu permiteau ca numele lui Agricola să fie
trecut sub tăcere; atîtea armate pierdute în Moesia 2, Dacia 3, Germania şi
Panonia 4, prin Îndrăzneala nebunească sau laşitatea comandanţilor, atîţia
militari de valoare învinşi şi făcuţi prizonieri cu cohorte întregi; acum nu se
mai punea tn discuţie hotarul imperiului şi un mal 6, ci taberele de iarnă ale 10
legiunilor şi stăpînirea provinciilor noastre 6.
GERMANIA
1, 1. Germania in totalitatea ei esle separată de gali, reţi şi panoni prin
fluviile Rin şi Dunăre, de sarmaţi şi de daci prin teama pe care o au unii faţă de
alţii sau prin munţi 7; tot restul este înconjurat de ocean, care îmbrăţişează 15
ţărmuri sinuoase întinse şi insule imense, cu triburi şi regi cunoscuţi numai de
1 în anul 85 e.n., socrul autorului, care guverna Britania, a fost rechemat deşi înre-
gistrase 'numeroase succese ..
a Aluzie la invadarea Moesiei de către daci (iarna anului 85-86 e.n.), cînd a fost
ucis însuşi guvernatorul provinciei, C. Oppius Sabinus (cf. Suetoniu, Domiţian, VI, 1).
3 Aluzie la Infrîngerea lui Cornelius Fuscus, prefectul pretoriului, care a fost ucis
în anul 87 e.n. (cf. Suetoniu, Domiţian, VI, 1). Este şi una din primele menţiuni ale Daciei.
, Aluzie la luptele impotriva Buebilor (cvazi şi mareomani) şi a sarmaţi!or (iazigi) din
anii 88-92 e.n., cînd romanii au suferit Înfrîngeri (e!. Dia Cassius, LXVII, 7, 2) şi a fost
distrusă a legiune (el. Suetoniu, Domiţian, VI, 1 şi Eutropiu, VII, 23, 4).
5 Malul Dunării, care forma graniţa imperiului (limes).
6 Vezi neta 2.
7 Carpaţii nord-vestici formau hotarul dacilor cu suebii (cf. Pliniu cel Bătrîn, IV,
12 (25),80). Pentru situaţia anterioară, cf. Strabon, VII, 1, 3 şi 3,1.
 488 TACIT
quos bellum aperuit. 2. Rhenus Raeticarum Alpium inaccesso ac
praecipiti vertice ortus . modico flexu in occidenten versus septem-
trionali Oceano miseetur. 3. Danuvius molli et clementer edito
montis Abnobae iugo eHusus pluris populos adit, donee in Ponticum
5 mare sex meatibus erumpat; septimum os paludibus hauritur.
17, 1. Tegumen omnibus sagum fibula aut, si desit, spina con-
sertum: cetera intecti totos dies iuxta focum atque ignem agunt.
locupletissimi veste distinguuntur, non fluitante, sicut Sarmatae
ac Parthi, sed stricta et singulos artus exprimente ...
10 46, 1. Hic Suebiae finis. Peucinorum Venedorumque et Fen-
norum nationes Germanis an Sarmatis adscribam dubito. quamquam
Peucini, quos quidam Bastarnas vocant, sermone, cultu, sede ac
domiciliis ut Germani agunt. sordes omnium ac torpor procerum.
conubiis mixtis nonnihil in sarmatarum habitum foedantur.
15 2. Venethi multum ex moribus traxerunt; nam quiequid intel' Peueinos
Fennosque silvarum ac montium erigitur latrociniis pererrant. hi
tamen inter Germanos potiu8 referuntur, quia et domos figunt et
scuta gestant et pedum usu ac pernicitate gaudent: quae omnia
diversa Sarmatis sunt in plaustro equoque viventibus.
20 HISTORIAE
1, 2, 1. Opus adgredior opimum casibus, atrox proeliis, dis-
cors seditionibus, ipsa etiam pace saevom: ... turbatum Illyricum,
. .. coortae in nos Sarmatarum ac Sueborum gentes, nobilitatus
cladibus mutuis Dacus, mota prope etiam Pal'thorum arma falsi
25 Neronis ludibrio.
1, 76, 1. Primus Othoni fiduciam addidit et Illyrieo nuntius,
iurasse ineum Dalmatiae ae Pannoniae et Moesiae legiones ...
I, 79, 1. 1. Conversis ad civile bellum animis externa sine cura
habebantur. eo audentius Rhoxolani, Sarmatica gens, priore hieme
30 eaesis duabus eohortibus, magna spe Moesiam inruperant, ad novem
IZVOARE PRIVIND ISTORB. ROMINIEI 489
cîtva timp şi pe care i-a descoperit războiul. 2. Rinul, izvorînd dintr-un pisc
inaccesibil şi prăpăstios al Alpilor reti ci, după ce face o uşoară cotitură spre
apus se varsă fn oceanul de la miazănoapte. 3. Dunărea, curgînd din culmea
lină şi uşor înclinată a munteiui Abnoba, trece pe la mai multe popoare pină
ce se varsă în mare prin şase guri; a şaptea gură 8 este înghiţită de mlaştini. 5
17, 1. Veşmîntul tuturor [germanilor] este o manta prinsă cu fibulă sau,
in lipsa fibulei, cu un spin. Incolo sînt goi şi stau zile intregi lîngă focul din vatră.
Cei mai bogaţi se deosebesc printr-o haină care nu este lungă, ca la sarmaţi şi
parţi, ci strînsă şi scoţînd in relief toate părţile trupului ...
46, 1. Aici e capătul Suebiei. Stau la îndoială dacă trebuie să număr 10
printre germani sau printre sarmaţi trihurile peucinilor 9, venedilor 1o şi fenilor 11,
deşi peucinii - pe care unii îi numesc bastarni, după vorbă, port, aşezare şi
felul locuinţelor - trăiesc ca germanii. Necurăţenie la toţi şi trîndăvie la frun-
taşi. Ei capătă ceva din fizionomia hidoasă a sarmaţilor din cauza căsătoriilor
cu aceştia. 2. Venedii au luat multe din obiceiurile [sarmaţilor]; căci, ciţi codri 15
şi munţi se ridicli intre peucini şi feni, pe toţi îi cutreieră cu hoţiile lor. Totuşi 12
aceştia [bastarnii] trebuie socotiţi mai degrabă printre germani, deoarece con-
struiesc şi case, poartă şi scuturi, le place să meargă pe jos şi se mişcl repede;
toate acestea sint altfel la sarmaţi, care îşi petrec viaţa în care şi pe cal.
ISTORII 20
I, 2, 1. încep o operă bogată tn dezastre, plină de blitălii cumplite, de
discordii şi de răscoale, şi înspăimîntătoare chiar in timp de pace: ... lliricul1 3
tulburat ... neamurile sarmaţilor şi ale suebilor 1& ridicate impotriva noastrli,
dacii ajunşi vestiţi prin infringerile noastre şi ale lor 15, chiar şi parţii fiind aproape
împinşi să ia armele 16 prin impostura unui fals Nera. 25
1, 76, 1. Prima veste ce dădu incredere lui Otho veni din Iliric: legiunile din
Dalmaţia, Panonia şi Moesia 11 ti juraseră supunere 18 .••
1. 79, 1. Lumea era preocupată de războiul civil l9 şi nimeni nu mai avea
grijă de războaiele externe. încurajaţi de această imprejurare, după ce cu o
iarnă înainte ~o masacraseră două cohorte, roxolanii, un neam sarmatic, inva-
dară 21 plini de speranţe Moesia, cu vreo nouă mii de călăreţi; dar din cauza 30
• Vezi problema gurilor Dunării la PJiniu cel BUrfn, IV, 12 (24) 79.
I Rastarnii aşezaţi la gurile Dunllrii (ef. Strabon VII, 3,15).
10 Triburi slave din regiunea Vistulei.
11 Strll.moşii finlandeziJor.
12 In ciuda deosebirilor cu germanii.
13 Prin Illyricum, autorul inţelege Dalmaţia, Panonia şi Moesia.
14 Aluzie la luptele cu iazigii, marcomanii şi ovazi, din anii 88-97 e.n. (of. Agri-
cola, 41, 2; Statius şi Marţial passim; Suetoniu, Domiţian, VI, 1-2; Pliniu cel 'lmăr,
Panegiric, 8, 2 i 16, 1 şi Dio Cassius, LXVII. 7,1 şi urm.).
1& Autorul se referă la luptele din timpul lui Vespasian şi al lui Domiţian.
16 Este o exagerare, deoarece, chiar dacă între anii 80-88 e.n. parţii au ajutat pe
falsul N ero, raporturile lor cu romanii n-au suferit prea mult.
17 Legiunea a III-a Gallica, a VII-a Claudia şi a VIII-a Augusta.
18 După ce fusese proclamat împărat la 15 ianuarie 69 e.n.
19 La inceputul anului 69 e.n.
lII> în iarna 67 -68 e.n. (cf. II, n).
21 După Patsch, Beitrăge, p. 173, atacul a avut loc în luna februarie.
 490 TACIT
milia equitum, ex fel'ocia et successupraedae magis quam pugnae
intenta. igitur vagos et ineuriosos tertia legio adiunetis auxiliis repente
invasit. 2. apud Romanos omnia proelio apta: Sarmatae dispersi
eupidine praedae aut graves onere sarcinarum et lubrico itinerum
5 adempta equorum pernicitate velut vineti caedebantur. namque
mirum di'Ctu, ut sit omnis Sarmatarum virtus velut extra ipsos.
nihil ad pedestrem pugnam tam ignavom: ubi per turmas advenere,
vix uHa acies obstiterit. 3. sed tum umido die et soluto gelu neque
conti neque gladii, quos praelongos utraque manu regunt, usui,
10 lapsantibus equis et eatafractarum pondere. id principibus et nobilis-
simo cuique tegimen, ferreis lamminis aut praeduro cori o consertum,
ut adversus ictus impenetrabile, ita impetu hostium pl'ovolutis
inhabile ad resurgendum; simul altitudine et mollitia nivis haurie-
bantur. 4. Romanus miles facilis lorica et missili pilo aut lanceis
15 adsultans, ubi res posceret, levi gladio inermen Sarmatam (neque
enim scuto defendi mos est) comminus fodiebat, donec pauci, qui
proelio superfuerant, paludibus abderentur. 5. ibi saevitia hiemis
aut volnerum absumpti. postquam id Romae compertum, M. Aponius
~!?psiam obtinens triumphali statua, Fulvus Aurelius et Iulianus
20 Tettius ac Numisius Lupus, legati legionum, eonsularibus orna-
mentis donantur, laeto Othone et gloriam in se trahente, tamquam
et ipse felix bello et suis ducibus suisque exercitibus rempublicam
auxisset.
II, 74,1. " tertiam legionem, quod e Syria in Moesiam transisset,
25 suam numerabat.
II, 85, 2. In eo motu Aponius Saturninus Moesiae rector ...
III, 5, 1. Ceterum ut transmittere in Italia impune et usui foret,
seriptum Aponio Satul'nino, cum exercitu Moesico celeraret. ac
ne inermes provinciae barbaris nationibus exponerentul', principes
30 Sarmatarum Iazugum, penes quos civitatis regimen, in commilitium
adsciti. plebem quoque et vim equitum, qua soIa valent, offerebat:
remissum id munus, ne intel' discordias externa molirentur aut maiore
ex divers o mercede ius fasque exuerent ...
III, 18, 2 ... et Vipstanus Messala tribunus cum Moesicis auxi-
35 liaribus adsequitul', quos multi e legional'iis quamquam l'aptim ductos
aequabant ...
IZVOARE PRIVI:-ID ISTORIA ROMINIEI 491
sălbăticiei şi a succesului, ei erau preocupaţi mai mult de pradă decît de luptă.
Astfel, pe cînd rătăceau fără grijă, îi înfruntă pe neaşteptate legiunea a treia
împreună cu trupele auxiliare. 2. La romani totul era pregătit de luptă; iar
sarmaţii, împrăştiaţi sau împinşi la jaf de lăcomia lor, fiind şi împovăraţi cu
sarcini grele şi fără putinţa de a se folosi de iuţeala cailor din pricina drumurilor
alunecoase, erau măcelăriţi ca şi cum ar fi fost legaţi. într-adevăr e de mirare 5
cum se înfăţişează vitejia sarmaţilor, parcă le-ar fi străină. Nimeni nu e mai
laş decît dînşii într-o luptă pedestră; dar cînd atacă în escadroane <-te cavalerie,
cu greu le-ar putea rezista o armată aranjată în linie de bătaie. 3. Insă atunci,
pe o zi ploioasă şi de dezgheţ, nici lăncile, nici săbiile lor foarte lungi, pe care
le minuiesc cu amîndouă mîinile, nu le erau de folos, din cauza cailor care alune-
cau şi a greutăţii catafractelor. Această armură, pe care o poartă şefii şi toţi 10
nobilii lor, făcută din lame de fier sau din curele foarte tari, nu poate fi străpunsă
de lovituri, dar împiedică să se ridice pe cei căzuţi de pe cal îri cursul unui atac;
pe lîngă aceasta, ei erau înghiţiţi de zăpada groasă şi moale. 4. Soldatul roman
era sprinten sub platoşa sa şi ataca cu suliţa sau se avînta cu lăncile, cînd era 15
nevoie, şi îl copleşea cu lovituri pe sarmatul dezarmat (căci nu obişnuieşte să
se apere cu scutul), pînă ce puţinii supravieţuitori ai luptei se ascunseră în mlaş­
tini. 5. Acolo s-au prăpădit din cauza asprimii iernii sau a rănilor. După ce
s-a aflat aceasta la Roma, Marcus Aponius, guvernatorul 22 Moesiei, a obţinut o
statuie triumfală, iar lui Fulvus Aurelius, Iulianus Tettius şi Numisius Lupus, 20
comandanţi ai legiunilor, li s-au dăruit ornamentele consulare, spre marea bucurie
a lui Otho. Acesta îşi atribuia gloria,'ca ~i cum el însuşi ar fi reuşit în război şi
ar fi înălţat statul prin comandanţii săi şi prin armatele sale.
II,74 .... legiunea a treia, [Vespasian] o socotea de partea sa, deoarece
trecuse 23 din Siria in Moesia. 25
II, 85, 2. In timpul acestor tulburări 2.4, Aponius Saturninus, guvernatorul
Moesiei ...
III, 5, 1. De altfel, pentru a putea duce fără pericol şi cu folos ostilităţile 25
În Italia, s-a dat ordin scris lui Aponius Saturninus să se grăbească cu armata
din Moesia 28. Iar pentru ca provinciile fără armată să nu fie expuse [la loviturile]
neamurilor barbare, fruntaşii sarmaţilor iazigi 27, în IîlÎinile cărora se afla con- 30
ducerea [ţării], fură primiţi să lupte alături [de romani]. Ei ofereau şi pe supuşii
lor şi o cavalerie puternică, în care stă toată puterea lor; s-a renunţat la acest
serviciu de teamă ca nu cumva, în mijlocul dezbinărilor, ei să urzească planuri
duşmănoase sau, pentru o soldă mai mare oferită de partea adversă, să calce
legile umane şi divine.
III, 18, 2 ... şi tribunul Vipstanus Messala soseşte cu trupele auxiliare
din Moesia, care, deşi aduse în grabă, erau urmate în acelaşi pas de mulţi dintre 35
ostaşii legiunilor ...
2a M. Aponius Saturninus a guvernat in cursul anului 69 e.n .
•3 La începutul anului 68 e.n. (cf. Suetoniu, Vespasian, 6) în Moesia fusese adusă
legiunea a III-a Galică, probabil În urma atacului roxolanilor din iarna anului 67 -68 e.n ..
(ef. 1, 79, 1). Vezi Patsch, Beitrăge, p. 167 -168.
U Aflînd de moartea lui Otho, trupele au fost un timp nehotărÎte Intre Vitellius şi Vespasian.
"' Partizanii lui Vespasian, care luptau împotriva lui Vitellius.
18 Aponius Saturninus trecuse între timp de partea lui Vespasianus. Cf. Iosephus
FlaviuB, Răzb. iud., IV, 10, 6.
17 Din răsăritul Panoniei. Au fost primiţi mai mult ca ostatici decît ca aliaţi.
 492 TACIT
. III, 24, 2 .. : Haec, ut quosque acceserat j plura ad tertianos,
veterum recentlUmque admonens, ut sub M. Antonio Pal'thos sub
Corbulone Armenios, nlIper Sarmatas pepulissent. ' bătuse sub Marcus Antonius pe parţi 29, sub Corbulo pe armeni 30 şi mai de
III, 46, 2. Mota et Dacorum gens numquam fida tune sine
5 metu, a~d~eto e Moesia. exercitu. sed prima rerum quleti specula-
bantur: ~bI flagrar.e Itaham belIo, cu~cta ~n vicem hostilia accepere,
exp.ugnatls c.ohortlUm aIaru~que hIbe.rms utraque Danuvii ripa
potlebantu~. lamque cast~a leglOnum excmdere parabant, ni Mucianus
sextam legionem OpposUlsset, Cremonensis vistol'iae gnarus ac ne
10 ~xt
er~a Imo es ' "mgrueret, 51 Dacus Germanusque ' diversi
utrlI~que
mruplssent. ~. adfult, ~t s.aepe alias, fortuna populi Romani, quae
MUClan~m Vlresqu~ OrIen~Is llIuc tu~it, et quod Cremonae interim
transegt!llus. ~ontelUs Agl'lppa ex ASIa (pro consule eam provinciam
ann~o ~mperlO t~nuerat) Moesiae praepositus est, additis eopi<i>s
15 ? Ylte~hano exerC.l~~, quem spargi per provincias et· extern bello ° prin provincii şi atragerea lor intr-un război extern era o măsură de înţelepciune
mhgarl pars constlu pacisque erat.
. III, 5~) 3. No.n. se nuntiis necque epistulis, sed manu et armis
~mpe;atorl suo ml~Itar~, .necque ?fficere gloriae eorum qui Moesiam *
mter~m composuerm.t: Ilhs [Moeswe] <provinciae> pacem, sibi salutem
20 seCUrItatemque ltahae cordi fuisse ...
7?,
III, 1. .. sern;t0nis ~imius erat: id unum septem annis qui-
b~s Moeslam, duodeclm qmbus praefecturam urbis obtinuit, calum-
matus est rumor ...
IV, 4'.2::. multo c~m honore verborum Muciano tl'iumphalia
25 de bello CIVlh data, sed In Sarmatas expeditio fingebatur ...
* Moesiam Pur8er: asiam ML (Daciam Sirker)· J [Moesiae] " }(oesl .•
tantum provinciae Andr. <pl'ovmclae>
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 493
III, 24, 2 ... Vorbea astfel 28 şi trecea prin faţa fiecărei trupe; adresă
mai multe cuvinte legiunii a III-a, amintindu-i isprăvile ei vechi şi noi, cum
curînd pe sarmaţi 31.
III, 46, 2. S-au mişcat 82 şi dacii, un neam care nu era niciodată de bună
credinţă, iar atunci şi fără frică. deoarece fusese luată armata din Moesia. Ei 6
observară liniştiţi primele evenimente; dar cînd aflară că Italia arde în focul
războiului şi că toţi se duşmănesc intre ei, luară cu asalt taberele de iarnl ale
cohortelor şi cavaleriei auxiliare şi se făcură stll.plni pe ambele maluri ale Dunării.
Tocmai se pregăteau să distrugă tabăra legiunilor, cind Mucianus 33 le-a opus
legiunea a VI-a 34; el aflase de victoria de la Cremona &6 şi se temea ca mulţimea
barbarilor din afară să nu apese din două părţi, dacă dacii şi germanii 36 ar fi 10
năvălit din laturi deosebite. 3. A venit tn ajutor, ca în atîtea rinduri, norocul
poporului roman, care a adus intr-acolo pe Mucianus cu forţele sale din Orient,
şi faptul că Între timp noi terminasem lupta la Cremona. Fonteius Agrippa din
Asia (condusese această provincie un an ca proconsul) fu pus în fruntea 37 Moe-
~iei, dîndu-iose trupe 88 din armata lui Vitellius: căci imprăştierea acestor trupe 15
şi pace. .
III, 53, 3. Nu prin curieri şi nici prin rapoarte Sit, ci cu braţul şi armele
luptă el pentru impăratul său; şi nu micşorează gloria acelora care in acest
timp au restabilit ordinea tn Moesia 'o ; acelora 'U le-a fost dragă pacea provinciei
Moesia, lui Însă i-a fost scumpll salvarea şi securitatea Italiei.. . 20
III, 75, 1. .. la vorbă nu prea era măsurat 402: acesta este singurul reproş
pe care i l-a făcut opinia publică timp de şapte ani, cît a guvernat Moesia 'S, şi
doisprezece ani, cît a fost prefect al Romei ...
IV, 4, 2 ... cu multe cuvinte de laudă îi fură acordate lui MuciaU1,lS orna-
mentele triumfale pentru războiul civil, dar ca pretext" st'>rvea expediţia 25
împotriva sarmaţilor".
as Legatul legiunii a VII-Il din Panonia, Antonius Primus, care fusese în fruntea
armatelor de la DunAre.
la In anul 36 te.n.
IG In anul 63 e.n.
11 ef. I, 79, 1.
82 In toamna anului 69 8.n.
U Guvernatorul Siriei şi principalul consilier al lui Vespasian, care călătorea din
Bizanţ spre Italia, aflase de invazia dacilor şi-şi schimbase ruta prin Tracia şi Moesia.
14 Legiunea a VI-a Ferrata din Siria 11 însoţea pe Mucianus.
35 Oraşul unde a fost Înfrlnt Vitellius, la 23 octombrie 69 e.n.
U Tot În toamna anului 69 e.n. a început rllscoala batavului Iulius Civilis.
37 In septembrie sau octombrie 69 e.n. Pentru soarta acestuia cf. Iosephus Flavius.
Răzb. iud., VII, ~, 3.
18 Legiunile 1 ltalica şi a V Alaudae.
" Vorbeşte .Antonius Primus.
~Q Vezi şi aparatul critic la tot pasajul; fiind un loc corupt, a-au propus mai multe
variante, printre care şi tDaciu.
U Adică lui Mucianus (ef. III, 46, 2). .
fi Flavius Sabinus. fratele lui Vespasian .
•a Probabil Intre anii 49-50 şi 56-57 i.e.n. (vezi Pippidi, Conlribuţii, p. 144-148).
" Pentru lupte civile nu se putea acorda un triumf.
.6 De fapt au fost daci, dar poate au participat şi elemente sarmate (cf. III, 46, 2).
 494 TACIT
. IV, 54, 1... Galli sustulc~ant animos, eandem uhique exer-
cltuum nostrorum fortunam ratJ, volgato rumore a Sarmatis Dacis-
que Moesica ac Pannonica hiherna circumsederi; paria de Britannia
fingehantur.
ANNALES
I,.80, 1. Proroga~ur Poppaeo Sahino provincia Moesia additis
A c h ala ac Macedoma... ' II, 64. Şi faţă de Rhescuporis, regele Traciei. [Tiberiu] R-a folosit de şire­
d' II, 64, 2. Igitur Rhe.scuporim quoque, Thraciae l'egem, astu aggl'e-
Itur. omnem eam natlOnem Rhoemetalces tenuerat· quo defuncto
10 AC ug~stus p~:te~ Thraecl1m Rhescuporidi fratri eiu~, partem filio
C otYI
· permlSlt. . m ea divisione arva et urhes et vlcma.. GraeCIS
. lui Cotys, iar lui Rhescuporis pămînturile ne cultivate şi regiunile sălbatice,
Ot~l, quod mcuItum ferox adnexum hostihus Rh 'd'
cesslt., , escuporl 1
15 . . I.I. ?~, 4. Thraeciaq~e ~~ni potitus scripsit ad Tiherium structas
slhl l~sldlas, preventum mSldlatorem; simuI helIum adversus Bastur-
nf.as cythasque praetendens novis peditum et equitum copiis sese
lrmahat.
s II, 66, 1... Latinius Pand u~<~>. pro praetore Moesiae. .. 2 ...
ped def~ncto Pa<n>dusa, quem slhl mfensum Rhescuporis arguebat
20 ompomum Flaccum, vetcrem stipendiis et arta cum regc amiciti;
eoque accommodatiorem ad fa II cn d um, o b'dI maxime Moesiae
praefecit.
I!,.. 67, 2... Thraecia in ~hoemetalcen filium, quem paternis
consJlus adversatum constahat, mque Iiheros Coty<i>s dividitur' iisque
25 nondum . adu.Itis Trehellenus Rufus praetura functus datt:r, qui
regn.u~ lD~el'lm tracta.ret, exemplo quo maiores M. Lepidum PtoIe-
mael hherlS tutorem m Aegyptum miserant.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 495
IV, 54, 1 ... Galii prinseseră curaj 46, socotind că soarta armatelor noastre
este pretutindeni aceeaşi, căci se răspîndise zvonul cii taberele de iarnă din
Moesia şi Panonia erau înconjurate de sarmaţi şi daci 47; la fel se născocise şi
despre Britania.
ANALE
I, 80, 1. Se prelungeşte lui Poppaeus Sabinus guvernarea provinciei Moe-
sia la care i se adaugă Achaia şi Macedonia 49.
45,
tenie 60. Tracii fuseseră sub stăpînirea lui Rhoemetalces 51; după moartea
acestuia 62, August a atribuit o parte a Traciei lui Rhescuporis, iar cealaltă
lui Cotys, primul fiind fratele defunctului, iar celălalt fiul său. Prin această 10
împărţire ogoarele, oraşele şi regiunile din vecinătatea grecilor 63 au fost cedate
aflate În apropierea duşmanilor 64.
II, 65, 4. Făcîndu-se stăpîn pe toată Tracia 55, [Rhescuporis] îi scrisese lui
Tiberiu că i 5-au întins curse ~i a luat-o înainte celui care i le întindea; tot-
odată, pretextînd un război cu bastarnii şi cu sciţii, se întărea cu noi trupe de 15
pedestraşi şi călăreţi.
II, 66, 1... Latinius Pandusa, propretor 56 al Moesiei... 2... murind
Pandusa, pe care Rhescuporis îl acuza că îi este vrăşmaş, [Tiberiu] puse în
locul lui pe Pomponius Flaccus, care îmbătrînise în serviciu 67 şi era legat de 20
rege printr-o strînsă prietenie, fiind de aceea mai potrivit ca să-I înşele; pentru
acest motiv, mai ales, îl puse în fruntea Moesiei.
II, 67, 2. .. Tracia este împărţită 58 Între fiul său, Rhoemetalces, care se
dovedise că se împotrivise planurilor tatălui său, şi între fiii 59 lui Cotys; şi
cum aceştia erau încă nevîrstnici, i se dă între timp lui Trebellenus Rufus, 25
fostpretor, ca să administreze regatul după pilda strămoşilor care trimiseseră
în Egipt pe M. Lepidus ca tutore al copiilor lui Ptolemeu 60.
48 In ianuarie 70 e. n., lingonul Sabinus s-a proclamat împărat al Galiei.
47 Aluzie Ia invazia din iarna anului 70 e.n. cînd a fost ucis C. Fonteius Agrippa, noul
guvernator al provinciei (cf. Iosephus Flavius, Răzb. iud., VII, 4, 3).
4. In anul 15 e.n. (cf. Apian, Iliria, 30, 86).
40 Aceste provincii trecuseră de sub administraţia senatului în cea a împăratului.
80 In anul 19 e.n.
U Incepind din anul 11 i.e.n.
81 Survenită probabil in anul 12 e.n.
5' Din care făcea pal'te ~i teritoriul Dobrogei, alături de restul ţărmului pontic.
54 Regiunile muntoase şi cele din valea Dunării, expuse incursiunilor dacilor şi sarmaţilor.
88 După prinderea lui Cotys şi ocuparea regatului acestuia.
88 In anii 17 -18 e.n. Este vorba de un legat sub ordinele guvernatorului Poppaeus
Sabinus, pe lîngă care vor mai apărea, în cursul îndelungatei sale guvernări, alţi trei asemenea
legaţi - L. Pomponius Flaccus, P. Vellaeus şi Pomponius Labeo - care de alt leI comandau
cite o legiune (vezi Stein, Leg. Ma.s., p. 19-20).
67 Fusese probabil praefecttls arae maritimae in Dobrogea, in anul 15 e.n. (ef. Ovidiu,
Ponticele, IV, 9, 75).
68 După prinderea şi exilarea lui Rhescuporis.
89 Pe nume: Rhoemetalces, Polemon şi Cotys .
• 0 Ptolemeu al V-lea murise în anul 181 Î.e.ll.
 496 TACIT
IV, 5, 3. Et Thraeciam Rhoemetalces ac liberi Cotyis, ripam-
que Danuvii legionum duae in Pannonia, duae in Moesia attinebant,
totidem apud Delmatiam locatis, quae positu regionis a tergo iIlis
ac, si repentinum auxilium Italia posceret, haud procul accirentur ...
5 IV, 44, 1. Obi ere eo anno viri nobiles Cn. Lentulus et L. Domi-
tius, Lentulo super consulatum et triumphalia de Getis gloriae fuerat
hene tolerata paupertas, dein magnae opes innocenter partae et
modeste hahitae.
IV, 46, 1. Lentulo Gaetulico C, Calvisio consulibus decreta
10 triumphi insignia Poppaeo Sabino contusis Thraecum gentibus,
qui montium editis incultu atque eo ferocius agitahant. causa motus
super hominum ingenium, quod pati dilectus et validissimum quem-
que militiae nostrae dare aspernahantur, ne regibus quidem parere
nisi ex libidine soliti, aut, si mitterent auxilia, suos ductores prae-
15 ficere nec nisi adversum accolas helligerare. 2. ac turn rumor inces-
serat fore ut disiecti aliisque nationibus permixti diversas in terras
traherentur. sed antequam arma inciperent, misere legatos amieitiam
ohsequiumque memoraturos, et manSU1'a haec, si nullo novo onere
temptar..entur; sin ut victis servitium indiceretur, esse sihi ferrum
20 et iuventutem et promptum libertati aut ad mortem animum.
3. simul castella rupihus indita conlatosque iUuc parentes et con-
iuges ostentabant hellumque impeditum arduum cruentum mini-
tahantur.
IV, 47, 1. At Sabinus, donec exercitus in unum conduceret,
25 datis mitibus responsis, <post>quam Pomponius Laheo e Moesia
cum legione, rex Rhoemetalces cum auxiliis popularium, qui fidem
non mutaverant, venere, addita praesenti copia ad hostem pergit,
compositum iam per angustias saltuum. quidam audentius apertis
in collihus visebantur, quos dux Romanus acie suggressus haud aegre
30 pepulit, sanguine barbarorum modieo ob propinqua suffugia.
2. mox castris in loco communitis valida manu montem oecupat
angustum et aequali dorso continuum usque ad proximum castellum,
quod magna vis armata aut incondita tuebatur. simul in fero-
cissimos, qui ante vallum more gentis eum carminibus et tripudiis
35 persultabant, mittit delectos sagittariorum. 3, ii dum eminus gras-
sahantur, crebra et inulta vulnera fecere: proprius incedent.es
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 497
IV, 5, 3. Rhoemetalces şi copiii lui Cotys stăpîneau Tracia, iar malul Dunării
il păzeau două legiuni în Panonia, două 81 în Moesia j tot atîtea fuseseră
stabilite in Dalmaţia; prin aşezarea ţării ele veneau în spatele celorlalte
şi puteau fi chemate din apropiere, 'dacă Italia avea nevoie de un ajutor
grabnic ...
IV, 44, 1. în acest an 62 au murit doi bărbaţi vestiţi: Cn. Lentulus şi 5
L. Domitius. Pe lîngă consulat şi podoabele triumfului obţinut asupra geţilor 83
Lentulus avusese şi gloria unei sărăcii tndurate frumos şi apoi a unei mari averi
dobindite in mod cinstit şi folosite cu cump!\.tare.
IV, 46, 1. Sub consulii Lentulus Gaetulicus şi C. Calvisius 6', au fost decer-
nate podoabele triumfului lui Poppaeus Sabinus 8S, pentrucă tnvinsese triburile 10
trace. Acestea se aflau pe crestele munţilor şi trăiau departe de orice civilizaţie
şi de aceea erau mai sălbatice. Cauza tulburărilor, în afară de firea locuitorilor,
era faptul că nu puteau suferi recrutarea şi să dea armatei noastre pe tinerii
lor cei mai viguroşi. Ei nu erau obişnuiţi să asculte nici măcar de regi, declt
atunci cînd doreau j sau, dacă trimiteau ajutoare, obişnuiau să pună tn frunte
pe conducătorii lor 68 şi să nu se războiască decit cu vecinii. 2. Dar atunci se 15
răspîndise zvonul cli, separaţi şi amestecaţi cu alte neamuri, aveau să fie tîrîţi
în ţări îndepărtate. înainte de a începe ostilităţile, trimiserli soli ca să amin-
tească prietenia şi supunerea lor şi să declare că vor fi menţinute acestea, dacă
nu vor fi provoca ţi prin noi sarcini; iar dacli. vor fi ameninţaţi cu sclavia,
ca nişte tnvinşi, ei au arme, tineret şi oricînd curajul necesar pentru libertate 20
sau moarte. 3. fn acelaşi timp arătau întăriturile situate pe stînci, unde fuseseră
adunaţi părinţii şi soţiile lor, şi ameninţau cu un război anevoios, greu şi
stngeros.
IV, 47, 1. Cu toate acestea Sabinus, pin li. sli-şi strîngă armatele la un loc,
răspunse cu bUndeţe j după ce sosi din Moesia Pomponius Labeo 67 cu o legiune 25
şi regele Rhoemetalces 68 cu trupe auxiliare puse la îndemînl de supuşii sAi
care ti rămAseserA credincioşi, adăugînd Ia acestea şi forţele de faţă, el porni
spre duşman, care se aşezase prin strîmtorile pădurilor. Unii mai indrăzneţi
se vedeau pe coline descoperite; comandantul roman se apropie cu trupele tn
formaţie de luptă şi-i alungă lesne, fără pierderi mari din partea barbarilor,
pentru că liniile lor de retragere erau aproape. 2. Apoi [Sabinusl îşi întări lagărul 80
în acel loc cu o trupă puternică şi ocupă un munte îngust, care se prelungea cu
o spinare netedli. pînă la o fortificaţie vecină, păzită de numeroşi apărători,
soldaţi sau gloată. Impotriva celor mai îndrăzneţi, care se agitau tnaintea
intliriturii cu c1ntece şi dansuri războinice după obiceiul neamului lor, el trimise
elita arcaşilor. 3. Cît timp aceştia atacau de departe, făcură mult rău duşmanilor, 85
fără să li se întîmple ceva; dar mergînd mai aproape, furli. împrăştiaţi de o
In anul 23 6.n. legio IV Scythica ,i legio V Macedonictl.
el
In anul 25 6.n.
II
Probabil In anii 11-12 6.n. (of. Florus, II, 28, 19).
II
In anul 26 e.n.
It ,
8' Guvernatorul provinciilor Moesia, Maoedonia şi Ahaia reunite (ef. 1, 80, 1).
1. Aceste triburi erau de fapt independente.
I? Pomponius Labeo a exercitat în anii 26-34 e.n. un comandament ,în provincia
Moesia (ef. VI, 29 şi Dio Cassius, LVIII, 24, 3).
1. Cf. II, 67, 2.
82 - •. 1414
 498 TACIT
eruptione subita turbati sunt receptique subsidio Sugambrae cohortis,
quam Romanus promptam ad pericula nec minus cantuum et armo-
rum tumultu trucem ha ud procul instruxerat.
IV, 48, 1. Translata dehinc castra hostem propter, relictis apud
fi priora munimenta Thraecibus, quos nobis adfuisse memoravi; iisque
permissum vastare urere, trahere praedas, dum populatio lucem
intra sisteretur noctemque in castris tutam et vigilem capesserent.
id primo servatum; mox versi in llixum et raptis opulenti omittere
statione<s> lascivia epularum, aut somno et vino procumbere. 2. igitur
10 hostes incuria eorum comperta duo agmiila parant, quorum altero
populatores invaderentur, alii castra Romana adpugnarent, non
spe capiendi, sed ut clamore telis suo quisque periculo intentus
sonorem alterius proelii non acciperet; tenebrae insuper delectae
augendam ad formidinem. 3. sed qui vaIlum legionum temptabant,
16 facile pelluntur; Thraecum auxilia repentino incursu territa, cum
pars munitionibus adiacerent, plures extra palarentur, tanto infen-
sius caesi, quanto perfugae et proditores ferre arma ad suum patriae-
que servitium incusabantur.
IV, 49, 1. Poster;:;. clie Sabinus exercitum aequo loco ostendit,
20 si barbari successu noctis alacres proelium auderent. et postquam
castello aut coniunctis tumuIis non digrediebantur, obsidium coepit
per praesidia, quae opportune immuniebat; dein fossam loricamque
contexens quattnor milia passuum ambitu amplexus est. 2. turn
paulatim, nt aquam pabulumque eriperet, contra here claustra arta-
25 que circumdaI'e; et struebatur agger, unde saxa hastae ignes pro-
pinquum iam in hostem iacerentur. 3. sed nihil aequequam sitis
fatigabat, cum ingens multitudo bellatorum, imbellium una l;eliquo
fonte uterentur; simulque armenta, ut mos barbaris, iuxta clausa,
egestate pabuIi exanimari; adiaeere eorpora hominum, quos vulnera,
80 quos sitis peremerat; pollui cuncta sanie odore contactu.
IV, 50, 1. Rebusque turbatis malum extremum discordia accessit,
his deditionem, aliis mortem et mutuos inter se ictus parantibus;
et erant qui non inultum cxitium, sed eruptionem suadercnt. 2. neque
ignobiles quamvis his diversi sententiis, verum e ducibus Dinis,
86 provectus senecta et longo usu vim atque cIementiam Romanam
edoctus, ponenda arma, unum adflictis id remedium disserebat,
primusquc se cum eoniuge et liberis victori permisit. seeuti aetate
aut sexu imbecil1i et quibus maior vitae quam gloriae cupido.
3. at iuventus Tarsam intel' et Turesim distrahenantur. ntrique des-
40 tinatum cum libertate oecidere, sed Tarsa properum tinem, abrum-
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 499
năvală neaşteptată a duşmanilor şi se retraseră căpătînd ajutor de la o cohortă
de sicambri, pe care comandantul roman o aşezase la o mică distanţă, gata
pentru orice eventualitate şi nu mai puţin fioroasă ca duşmanii, prin larma
făcută de cîntecele şi armele ei.
IV, 48, 1. Apoi tabăra fu mutată aproape de duşmani şi în primele întări- 5
turi fură lăsaţi tracii, despre care am amintit că ne-au dat ajutor. Li se ingădui
să pustiască, să ardă, să ia prăzi, cu condiţia ca jaful să înceteze o dată cu ziua,
iar noaptea să o petreacă în tabără în linişte, stînd de veghe. Acest ordin fu
respectat la început; apoi deveniră nedisciplinaţi şi, îmbogăţiţi prin jaf, neglijau
posturile. Ospeţele fără măsură sau heţia şi somnul îi doborau la pămînt. 10
2. Aflînd de această neglijenţă a lor, duşmanii pregătiră două trupe: una să năvă-
le as că asupra jefuitorilor, cealaltă să atace tabăra romană, nu cu speranţa de a
o cuceri, ci ca în mijlocul strigătelor şi a zgomotului armelor, fiecare, atent la
propriul său pericol, să nu poată auzi zgomotul celeilalte lupte. Pe deasupra,
pentru a mări groaza, aleseră întunericul [pentru atac]. 3. Dar cei care atacau 16
întăritura legiunilor fură respinşi cu uşurinţă; trupele auxiliare ale tracilor se
înspăimîntară de atacul neaşteptat, pe cînd unii şedeau culcaţi lîngă întărituri,
iar cei mai mulţi rătăceau pe afară, şi. fură măcelăriţi cu o înverşunare cu atît
mai mare, cu cît erau acuzaţi că sînt dezertori şi trădători, care poartă armele
pentru a asigura sclavia lor înşişi şi a patriei lor. 20
IV, 49, 1. A doua zi Sabinus îşi desfăşură armata în cîmp deschis,pentru
cazul cînd barbarii, Încurajaţi de succesul din timpul noptii, ar Îndrăzni .să
înceapă lupta. Şi cum ei nu mai ieşeau din întăritura lor, nici de pe înălţimile
vecine, el începu împresurarea, ridicînd redute pe care le întărea în chip potri-
vit; după aceea, făcînd un şanţ şi un parapet, cuprinse o circumferinţă de patru 25
mii de paşi. 2. Apoi, puţin cîte puţin, pentru a lua asediaţilor apa şi păşunea,
strîngea cercul întăriturilor şi îi închidea mai strîns; în acelaşi timp, construia
o terasă de unde se putea arunca pietre, lănci şi foc asupra duşmanului, care era
acum aproape. 3. Dar nimic nu chinuia pe duşman atît de mult ca setea, .fiindcă
această mare mulţime de luptători şi ne luptători n-avea spre folosinţă decît 80
o fîntînă; totodată animalele închise Împreună cu ei, după obiceiul barbarilor,
piereau din lipsă de nutreţ; alături zăceau întinse trupurile oamenilor, pe care
rănile sau setea ii doboriseră; totul era infectat de sînge stricat, de rriiasme,
de contagiune. .
IV, 50, 1. La această dezordine s-a adăugat răul cel mai mare, neînţele- 35
gerea: unii voiau capitularea, alţii moartea, dîndu-şi unul altuia lovitura fatală;
erau şi unii care sfătuiau să nu se lase nerăzbunată moartea lor, ci să încerce.o
ieşire. 2. Şi nu din rîndurile soldaţilor, deşi părerile erau împărţite, ci chiar
unul dintre conducători, Dinis, înaintat în vÎrstă şi cunoscînd dintr-o lungă
experienţă puterea şi blîndeţea romană, spunea că trebuie să se depună armele, 40
că acesta era singurul leac pentru nenorocirea lor; şi el cel dintîi s-a predat
învingătorului împreună cu soţia şi copiii; îl urmară cei neputincioşi din
cauza vîrstei sau a sexului şi cei cărora viaţa le era mai scumpă decît gloria.
3. Tineretul însă era împărţit între Tarsa şi Turesis. Şi unul şi altul se hotărî­
seră să cadă o dată cu libertatea, dar Tarsa voia un sfîrşit grabnic şi, strigînd 45
 500 TACIT
pendas pariter spes ac metus clamitans dedit exemplum demisso
in pectus ferro; nec defuere qui eodem modo oppeterent. 4. Turesis
sua cum manu noetem opperitur haud nescio duce nostro. igitur
firmatae stationes densioribus globis. et ingruebat nox nimbo atrox,
6 hostisque clamore turbido, modo per vastum silentium, incertos
obsessores effeeerat, cum Sabinus circumire, hortari, ne ad ambigua
sonitus aut simulationem quietis easum insidiantibus aperirent,
sed sua quisque munia servarent immoti telisque non in {alsum
iactis.
10 IV, 51, 1. Interea barbari catervis decurrentes nunc in vallum
manualia saxa, praeustas sudes, decisa robora iacere, nune virgultis
et cratibus et corporibus exanimis complere fossas; quidam pontis
et scalas ante fabricati inferre propugnaculis eaque prensare detra-
here et adversum resistentis comminus niti. miles contra deturbare
15 telis, pellere umbonibus, muralia pila, congestas lapidum moles
provolvere. 2. his partae victoriae spes et, si cedant, insignitius
flagitium, illis extrema iam salus et adsistentes plerisque matres
et coniuges earumque lamenta addunt animos. nox aliis in audaciam,
aliis ad formidinem opportuna; incerti ietus, vulnera improvisa;
20 suorum atque hostium ignoratio et montis anfractu repercussae
velut a tergo voces adeo euncta miscuerant, ut quaedam munimenta
Romani quasi perrupta omiserint. 3. neque tamen pervasere hostes
nisi admodum pauci: ceteros, deiecto promptissimo quoque aut
saucio, adpetente iam luce trusere in summa castelli, ubi tandem
25 coacta deditio. et proxima sponte incoda>rum recepta: reliquis, quo
minus vi aut obsidio subigerentur, praematura montis· Haemi et
saeva hiems subvenit.
VI, 29, 1. At Romae eaede continua Pomponius Labeo, quem
praefuisse Moesiae rettuli, per abrupt as venas sanguinem effudit.
SO VI, 39, ... Fine anni Poppaeus Sabinus concessit vita, 3. maximis-
que provinciis per quattuor et viginti annos inpositus.
XII, 15, 1. Ad Mithridates Bosporanus amissis opibus vagus,
postquam Didium ducem Romanum roburque exercitus abisse
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 501
că trebuie curmată dintr-odată speranţa şi teama, dădu exemplul, implîntfn-
du-şi sabia in piept; şi n-au lipsit oameni care să moară în acelaşi fel.
4. Turesis cu ceata sa aşteaptă noaptea, dar comandantul nostru nu era neştiu­
tor. De aceea întări posturile cu efective sporite. în timpul nopţii veni o
furtună groaznicli.. Prin strigli.te înfiorătoare, sau printr-o tăcere adîncă, 5
duşmanul tulburase pe asediatori, dar Sabinus vizita trupele şi îndemna pe
soldaţi să nu dea prilej duşmanilor de a le întinde curse, lăsîndu-se înşelaţi
de zgomotele echivoce sau surprinşi de o linişte aparentă, ci fiecare să-şi
păzească nemi}lcat postul şi să nu arunce săgeţile tn zadar.
IV, 51,1. In acest timp barbarii coborîră în cete: cînd arUllcau în întăritură 10
pietre cu mîna, ţăruşi arşi la vîrf sau trunchiuri de copaci, cînd umpleau şanţu­
riIe cu nuiele, Iese şi leşuri; unii pregătiseră punţi şi scări şi le sprijineau de
parapete, le apucau, le smulgeau şi luptau corp Ia corp cu cei care ţineau piept.
Soldaţii noştri îi răsturnau cu proiectilele, îi respingeau cu scuturile, aruncau
suliţe de asediu şi prăvăleau grămezi mari de pietre. 2. Unora le dădea curaj 15
speranţa victoriei cîştigate de ideea eli, dacă ar ceda, ruşinea ar fi mai mare;
celorlalţi le mărea curajul ideea că această luptă .era ultimul mijloc de salvare.
Mamele şi soţiile care şedeau pe lîngă cei mai mulţi plîngeau. Noaptea era
prielnică indrăznelii, iar celorlalţi le sporea frica; loviturile erau nesigure, rănile
neaşteptate; nu se puteau recunoaşte prietenii şi duşmanii; strigătele barbarilor,
întoarse de văgăunile munţilor şi parcă venite din spate, pricinuiră atîta învăl­
măşeală, incit romanii crezură că unele întărituri fuseseră luate cu asalt şi 20
le părăsiră. 3. Totuşi duşmanii nu pătrunseseră în liniile noastre decît în număr
foarte mic; cei mai îndrăzneţi fură doborîţi sau răniţi, iar în zorii zilei ceilalţi
fură alungaţi pînă în vîrfurile întăriturii, unde se văzură siliţi să se predea. Loca-
lităţile vecine se supuseră de bună voie, dar iarna timpurie şi aspră a muntelui 25
Haemus i-a ajutat pe ceilalţi să nu fie supuşi prin forţă sau împresurare 69.
VI, 29, 1. La Roma însă, unde omorurile se ţineau lanţ 70, Pomponius
Labeo, despre care am menţionat 71 că a fost în fruntea 72 Moesiei, şi-a deschis
vinele şi a murit.
VI, 39.... La sfîrşitul anului 73 s-a sfîrşit din viaţă Poppaeus Sabinus ... 30
şi care timp de douăzeci şi patru de ani 74 a fost tn fruntea unor provincii
foarte mari.
XII, 15, 1. Iar 711 Mitridate 76, [regele] Bosporului, care pierduse domnia
şi rătăcea ca un fugar, după ce a aflat că generalul roman Didius 77 plecase 78
18 Terenul, tactica şi întreaga atmosferă seamănă cu stările de lucruri din Transilvania
în timpul rllzboaielor dacice.
10 In anul 34 e.n.
n Cf. IV, 47.
11 Vezi nota 56.
18 tn anul 35 e.n. (ef. 1, 80, 1 şi Dio Cassius, LVIII, 25,4).
l ' Intre anii 12-35 e.n. (vezi Stein, Leg. Moes., p. 18).
1~ Evenimentele descrise s-au petrecut in anul 49 e.n.
18 Fostul rege al Bosporului, care fusese înscăunat de Claudiu, in anul 42 e.n., in locul
lui Polemon (cf. Dio Cassius, LIX, 12, 2)..
11 A. Didius Gallus a fost probabil primul guvernator al provinciei independente
Moesia, după separarea ei de celelalte provincii, cu care a fost reunÎtă în anul 44 e.n. de
c1\tre Claudiu (vezi Stein, Leg. Moes., p. 25).
18 In anii 44-45 e.n. noul guvernator intreprinde o campanie, pe apll şi pe uscat, la
capătul căreia il lnlocuieşte pe Mitridate cu fratele acestuia Cotys.
 602 TACIT
cogno,:erat, relictos in novo regno Cotyn, iuventa rudem et pauca
cohortlUm cum Iulio Aquila equite Romano, spretis utrisque concire
natianes, illicere perfugas.
. X~I, 29, 1.. Per idem tempus Vannius, Suebis a Druso Caesare
5 unposItu~, pelht~l' regno .. : 3 ... Ipsi. rna.n~s propria pcdites, eques
e Sarmatls IazugIbus erat, Impar multltudmr hostiulU, eoque castellis
sese defensare belIurnque duccrc statuerat.
. XIII, 35, 2 .... Et ~abiti per Galatiarn Cappadociarnque dilectus
adIecta ex Germama lCglO cum equitibus alariis et peditatu coha t'
10 XV 6 3 C'" d'" r Iurn.
. . ' .' ". opus 1ta 1V18I5, ut quarta et duadecirna IeO'iones
addrta qumta, quae recens e Moesia excita erat. .. Paeto oboedirent.
IZVOARE PRIVIND ISTO,IUA ROMlNlEi 603
împreună cu grosul 79 trupelor şi că în noul regat al lui Cotys, un tînăr necopt,
n-au rămas decît puţine cohorte [auxiliare], sub conducerea cavalerului roman
Iulius Aquila, i-a dispreţuit pe amîndoi şi a început să aţîţe diferite neamuri 80
şi să atragă fug!}ri de partea sa 81.
XII, 29, 1. In acelaşi timp 82 Vannius, care fusese impus suebilor de Drusus
Caesar, 83 fu alungat din regat. .. 3 .... Vannius avea oastea sa proprie, infan- 6
terie şi cavalerie alcătuită din sarmaţi iazigi,84 neîndestulătoare însă faţă de
mulţimea duşmanilor; de aceea el hotărîse să se apere în Întărituri şi să tărăgă­
neze războiul.
' XIII, 35. ... în Galatia şi Capadocia au avut loc recrutări, 85 iar din
Germania a fost adusă şi alăturată celorlalte trupe o legiune 86, împreună cu
unităţile auxiliare de cavalerie şi infanterie.
XV, 6. . ,. Trupele erau astfel împărţite 87, încît legiunile a patra şi a 10
douăsprezecea, la care se adăuga a cincea, care fusese chemată de _curînd 88
din Moesia, .,. să asculte de Paetus.
7. Probabil legiunea care formase sîmburele armatei.
80 Triburile sarmate din jurul Mării ne Azov.
81 Pînă în cele din urmă însă Mitridate este înfrînt, făcut prizonier şi trimis la Roma
(ef. cap. 16-21).
811 tn anul 50 e.n.
83 In anul 19 e.n., Tiberiu crease în Moravia statul clientelar al cvadului Vannius.
8. Iazigii s-au instalat în Cîmpia Panonică în timpul domniei lui Tiberiu, cam pe
la anul 20 e.n. Se pare că romanii i-au adus pentru a slăbi poziţia dacilor (IsI. Rom., p. 264).
8. In anul 58 e.n. pentru întărirea armatei lui Corbulo, în cadrul luptelor cu par ţii .
•• Probabil legiunea a IV-a Scitică, care a fost adusă din Moesia (vezi Stein, Leg.
Moes., p.. 30).
8' Intre Corbulo şi Caesennius Paetus.
68 In anul 62 e.n. cu prilejul luptelor din Armenia.
L___
 LXXXIII. D. 1 UNIII U V E N ALI S
SATIRARUM LIBRI QUINQUE
IV, 109-112... saevior illo
Pompeius tenui iugulos apcrire susurro,
5 et qui vulturibus servabat viscera Dacis
Fuscus marmorea 'meditatus proelia villa.
V,49-50. Si stomachus do mini fervet vinoque ciboque
frigidior Geticis petitur decocta pruinis.
VI, 201. " 205. Si ...
10 non es amaturus, ducendi nulla videtur
causa, nec est quare... perdas ...
quod prima nocte datur ...
205 Dacicus et scripto radiat Germanicus auro~
SCHOLIA
lf) Ad. S. IV', 111: Fuscus sub Domitiano exercitui
praepositus in Daciaperiit. notat
autem eum, quia cum luxuria aflueret,
inter delicias bellorum actus exercebat.
LXXXIII. 1 U V E N A L
Celebrul poet satiric s-a născut la Aquinum, in anul 40 te.n. Iuvenal a
comandat probabil o cohortă în Dalmaţia, iar apoi a ocupat citeva demnităţi
minore sub Vespasian. A murit In Egipt la virsta de 80 ani. Cele 16 satire,
scrise sub Traian şi Hadrian, surprind diferite aspecte ale societăţii romane,
dînd prilej poetului să biciuiască moravurile decadente ale timpului.
Ediţii: Juvenal, Satires. Texte \!tabli et traduit par Pierre de Labriolle
et Fran~ois Villeneuve, 2-e Mition, Les Belles Lettres, Paris, 1931; Scholia in
IU"6lwlem "cluB/iora edidit P. Wessner, Teubner, Leipzig, 1931.
SATIRE, îN CINCI CĂRŢI
IV, 109-112 ... iată pe Pompei, mai nemilos decit acela 1
să taie grumazurile printr-un simplu cuvînt şoptit j
iată şi pe Fuscus 2, care îşi păstra măruntaiele pentru vulturii din 5
Dacia ~i
pregătea luptele într-o vilă de marmură ...
V, 49-50. Dacă stomacul stăpînului fierbe de vin şi mîncare,
se cere o fiertură mai rece decît zăpezile getice.
VI, 201 ... 205. Dacă ...
nu iubeşti, de ce să te mal însori cu ea 3, 10
de ce să pierzi .. .
cadoul nupţial .. .
pe care străluceşte în aur' chipul celui care i-a Învins pe daci şi
germani '.
SCOLII
La Satira IV, 111: Fuscus, comandantul armatei în timpul lui Domiţian, 15
a murit in Dacia. [Poetul] îl blamează, deoarece acesta, tdind într-un lux nemă­
sUl'at, intreprindea acţiuni războinice doar în toiul plăcerilor.
1 Curtean al lui Domiţian.
J CI:- Martial, VI, 76.
8 Poetul vorbeşte despre căsnicie.
, Traian luase aceste titluri la sfîrşitul anilor 102 respectiv 97 e.n.
LXXXIV. K P 1 T Q N O l:
LXXXIV. eRI TON

Născut în Pierin (Macedonia), Criton a fost medic militar şi l-a lnsoţit pe

împăratul Traian În campaniile din' Dacia, intre anii 101-106. A descris
aceste războaie înlr-o operă, din nefericire, astăzi pierdută. S-au păstrat întîm-
plător numai CÎteva fragmente, a căror importanţă dovedeşte valoarea acestei
scrieri. AutOl'ul, care a înfăţişat lucruri văzute şi evenimente trăite, a dispus
de o informaţie bogată, care s-a pierdut odată cu opera.
Ediţia: FGrHist, IIB, p. 931-932, fr. 1-8.

rETIKA
GETICELE

1 [p. 931J. Ioann. Lyd. De mag. II 28: După ce a cucerit-o (Sciţia) pentru
prima oară, şi [l-a învins1 pe Decebal, conducătorul geţilar, puternicul Traian
a adus romanilor cinci milioane de livre de aur, o cantitate dublă de argint, 5
în afară de cupe şi lucruri [scumpe[, depăşind orice preţuire, apoi turme şi
arme şi peste cinci sute de mii de bărbaţi 1 cît se poate de potriviţi pentru
luptă, împreună cu armcle lor, aşa cum a afirmat Criton, care a luat
parte la război.
2 [p. 931]. Scolii la Lucian, p. 104, 19 Rabe: Geţii, un neam barbar 10
şi puternic - care s-a ridicat împotriva romanilor şi i-a umilit pînă la plătirea 2
tributului, mai tîrziu, cînd aveau rege pe Decebal - a fost pînă într-atîta
zdrobit de către Traian, încît tot neamul ajunsese la vreo patruzeci de bărbaţi 3,
după cum povesteşte Criton în Getice.
3 (2) [p. 931J. Scol. cod. A Strabon VII, 3, 3 (Poseidon 87 F 105, p. 284, 15
4-7): geţii pilafori 4, după cum îi numesc şi alţii, precum şi Criton, în Getice.
4 (2) (p. 931] Suidas sub &p't't - «tocmai» glosa 2: « încă pe cind
treceau fluviul şi tocmai cind dcbarcau, i-au atacat », spune Criton în Getice.
5 (2) [p. 932]. Suidas sub ~ow't'[o(~~) - « cei care muncesc [pămîntul} 20
cu boii 1): (= sub tVE)L'Yj[.l.tVW'l « care pasc vitele 1») «şi pe cînd unii erau puşi 1;
peste cei care munceau [pămîntul1 cu boii, alţii 6 - dintre cei din jurul regelui -
erau rînduiţi [să se îngrijească] de fortificaţii 1), spune Criton in Getice.
1 Toate aceste cifre sînt foarte mtllt exagerate. De aceea J. Carcopino in «Dacia~,
1 (1924), p. 28-34 şi apoi In Poinls de vue sur C'imperialisme rom'lin, Paris, 1934, le reduce
la a zecea parte printr-un procedeu foarte ingenios. Dar şi în cazul acesta ele rămîn încă
destul de ridicate (165500 kg aur, 331 000 kg argint şi 50000 prizonieri), fiind insă mult mai
aproape de realitate.
a Aluzie la tratatul de pace incheiat cu Domiţian (eF. Dia Cassius, LXVII, 7,4 şi
LXVIII, 6. 1).
3 Vezi Lucian, nota 18.
• Cf. Dio Chrysostomos, LXXII, 3.
a Un fel de administratol'i.
• Sînt de fapt comandanţii diferitelor cetăţi care existau în număr destul de mare in
Dacia. Existenţa acestor funcţionari, civili şi militari, atestă un aparat de stat relativ dezvoltat.
(vezi Isi. Rom .. p. 284).

I
~ __ Â-__ .
 508 CRITON IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROJl.lINIEI 609

6 (1) [p. 932}. Suidas s. y€aoL <<Dt 'P(t)fLato~ it~~aV't'ec; 'r00~ 6 (1) [p. 932). Suidas sub ye:croL - « gesuri »: «împlîntînd în pămînt
gesuri şi aşezind peste acestea coifuri, romanii dădură impresia [celor care
yeaou<; xaL 'ttic; 7te:flLxe:q;aAa~a<; '!OU'!OL<; tm6e\l'!e:<;, q;av'!aaLa<; 7taflecr- priveau] de la distanţli eli ei se află încă pe colinA ». [Gesul] este o armă, (lO
;(O\l'!O '!OLe; Ex aLam~fLa'!o<; 6><; fLe\lov'te:c; t7tL '!OU Mcpou». ecrn 8e lance lungă ca o suliţă 1). Aşa a scris Criton în Getice. 5
o
51'1.0'11. 5'!L yecro~ tmLv fLaxfloxev'r"l)<; [~J xov'!6c;. 5't"L KPL't"(t)V ~ypa- 7 (2) [p. 932]. Suidas s'ub 8e:tcrt8a.t(.Lovta. - ~ teama de zei»: .. , Şi
6 ~e:\I tv '!OLe; re't"LXOLe;. Criton în Getice spune: «Prin înşelliciune şi magie, regii geţilor impun supuşilor
7 (2) [pe 932] Suidas s. SeLcrLSaLfLovLa·... xaL Kp('!(t)v tv 't"OLC; lor teama de zei şi buna înţelegere şi dobîndesc 7 lucruri mari».
8 (2) [p. 932]. Suidas sub Ka.~hO'~a.jJ.tvoc; - «care pune într-o mai bună 10
remxot.; cp"l)crLV' «Ol 8e ~acrLAe:L<; 't"wv re:'rwv &1'oc't"1) xaL Y0'Y)'!e:tq: rînduială~: « Impăratul [Traian] plecă în Asia, punînd în bună rinduială atît
~ ~ , \., , , ,- .!.~ .c:~
oe:Lp-LoaL!J.0vLa\l xaL 0!J.0voLav e:ve:pyacra!J.evoL aU,!OL<; !J.e:y(XI\(t)\I 'Jo"l) treburile supuşilor s1l.i, cît şi treburile cu parţii ». Şi iarăşi: «Fiind împreuni\.
ecp(e:v't'aL» • cu el, în timp ce acesta purta r1l.zboi şi punea rînduială în treburile stăpînirii »,
10 8 (2) [p. ~32] Suidas s. xa6La'roc!J.evo.;· 1'pOe; 'rO ~eA'!Lov fL€'t"- spune Criton în Getice.
ocy(t)v. « o oe Katcrap d<; 't'~v 'AaLav ~J.6e:, 'tti '!wv (l7t1lx6(t)\I xaL 't'wv
IMp6cuv &fLa xaEhcr'!ocfLe:v09). xaL ai36L<;' (<7tOAe:fLoUV't'L 't'e: wh<j) xai
7t€pl 't"~v &px.~v xa6Lcr-rafLevcp cruyye:v6fLe:v09) cp'YJO'l KPL't"CUV tv r€'tLxok

7 Aluzie la importanţa preoţilor daei (ef. Strabon, VII, 3, 5).

LXXXV. M EM NO NO~
LXXXV. MEMNON

Memnon a trăit in Pl'ima jumătate a secolului al II-lea e.n. şi a scris o

istorie a cetăţii Heracleia "din Pont în 14. cărţi. Primele 8 cărţi priveau eveni-
mentele pină la anul 364 i.e.n., iar ultimele 6 cărţi tratau istoria oraşului pînă
la cucerirea romană În secolul 1 i.e.n. Din opera lui Nfemnon s-au păstrat
numai fragmente.
Ediţia: FGrHist, III B, p. 336-36B, fI'. l-ItO.

DESPRE HERACLEIA

5. FGr Hist, II 1 B, p. 341. Ajuns la vărsta bărbăţiei, Clearh conducea

cetatea şi-şi încerca puterile în multe războaie, dintre care în unele dădea ajutor
altora, iar în altele îi respingea pe cei care îl atac au. Printre aceste războaie, 5
a participat şi la campania lui Lisimah împotriva geţilor, fiind luat prizonier
" împreună cu acesta 1. După eliberarG8 .lin captivitate a lui Lisimah, a scăpat
~i el mai tîrziu, prin grija aceluia.
13 (21), FGrHist, III B, p. 347-348. Nu mult după aceea, a izbucnit
un război, pe care-l porniseră bizantinii împotriva calatienilor - aceştia
erau colonişti ai heracleoţilor - şi [totodată[ împotriva istrienilor, pentru 10
emporiul de la Tomis 2, care se afla în vecinătatea calatienilor. Aceştia
se gîndeau să facă acolo un monopol al lor. Şi unii şi alţii trimiseră
soli heracleoţilor, ca să le vină într-ajutor, dar aceştia nu acordară sprijin
militar nici unora nici altora, ci trimis eră în ambele părţi soli care să-i
impace, fără ca strădania lor să fi ajuns la rezultat s. Locuitorii din 15
Callatis suferiră multe pierderi din pricina duşmanilor p. 348 şi mai tîrziu
începur~ tratative de pace, dar n-au mai putut să se refacă' din această
nenorOClre.
27, 7 (39). FGrHist, III B, p. 356. Iscindu-se un război naval lîngă oraşul
Calcedon între romani şi pontici şi Înfruntîndu-se în luptă pedestrimea regelui 20
cu cea romană - una era condusă de Cotta, iar cealaltă de Mitriăate - bastarnii 5

1 Cf. Diodor, XXI, 12, 1.

2 Către anul 260 i.e.n., s-a dat lupta pentru portul de desfacere a produselor de la
Tomis (vezi Pippidi, Contribuţii, p. 14-15 şi 24).
8 Plnă la urmă Bizanţul a ieşit învingă tor.
, Aceasta este o exagerare evidentă (vezi Pippidi, Contribuţii, p. 32-33).
a Bastarnii intraseră in serviciul regelui ca mercenari (cf. Apian, Mit,.idate,
71, 304).

1_ _
 512 MEMNON IZVOARE PRlVlND ISTORIA ROMlliIEI 513

,
't'pe;7tOUOW OL• B '
iXC1't'e;pviX~ 'l
XiX't'iX 't o Y'
7te;~ov \
't'OU~ '1 't'iXI\01)~,
'\. ' XiXL, respinseră pedestrimea romanilor 8 şi îi măcelăriră pe mulţi. Acelaşi lucru
1tOAU'J OCUT~'J CPO\lo'J elpyrlCielV't"O. 't'cX. <xu't"a 8e xext 7tEP~ -rac; vexuc; &y€- s·a întîmplat şi cu flota. Şi Într-o singură zi pămîntul şi marea s·au umplut de
ve;'t'o, xlXt U7tO (.L[IXV ~(.L€PIXV 'Y9J 't'e; XIXL 6OCAIXC1C11X 't'ote; 'Peu(.LlX(euV 8~e;Ae;­ trupurile romanilor. Au fost nimiciţi în luptă pe mare opt mii şi luaţi prizonieri
M(.LIXC1't'O C1W(.LCtC1L, 8~lXqJelXpev't'euv tv (.LE:V 't'n VIXU(.LIXXL'l' OX't'IXXLVXLALeuv,
patru mii şi cinci sute, din armata pedestră a romanilor, cinci mii trei sute, iar 5
dintre bastarnii lui Mitridate cam treizeci, din restul mulţimii şapte sute.
5 't'e:'t'PiXXLVXLA[euV 8t XiX~ 7te:v't'iXXOC1[euv eiXAlUx6't'lUV' 't'ou 8e: 7te;~ou mpiX- 8. Acest succes al lui Mitridate a robit minţile tuturor. Avîndu-şi tabăra pe rîul
't'e:U(.LCt't'oe; 'hiXAOL (.LeII 't'PLiXX,6C1LOL X,iXL 7te:V't'iXX,LVX(ALOL, 't'&v 8E: ML6pL- Sangarios şi aflînd de această înfrîngere, Lucullus îşi Îmbărbăta prin cuvîntări 10
8iX't'deuv BCtC1't'€PVIXL (.LE:V m:pt 't'PLOCX,OV't'iX, 't'ou 8E: Aomou 7tA~6ou~ soldaţii descurajaţi.
~7t't'iXx,6C1LOL. 8. OiS't'euc; &p6ev't'iX 't'oc ML6pL8oc't'ou 7tMeuv 't'0 qJp6V'Y)(.LiX
xiX't'e:800AOU. Ae:UXOAAOC; 8e: t7tL 't'OU ~iXYriXp(OU 1t'O't'iX(.LOU C1't'PiX't'07te:-
10 8e;ueuv XCtl , (.LCt6wv 't'o 7toc6o~, A6'YOL<; &.ve:M(.L~Ctve:v &.6U(.L~C1CtV't'CtC; 't'ou<;
C1't'piX't'L<U't'iXC;.

, La inceputul celui de-al treilea război al lui Mitridate cu romanii, in anul 73 te.n .

.U-o.a14
 LXXXVI. C. S U E TON 1 1 T R A N Q U 1 L L 1
~l
1 Cezar la Domiţian), în care a adunat informaţii preţioase privitoare la viaţa
DE VITA CAESARUM
DIVUS IULIUS
XLIV, 1. Nam de ornanda instruendaquc urbem item de tuendo
/} ampliandoque imperio plura ac maiora in dies destinabat .. ;·
6. Dacos, qui se in Pontum et Thraciam effuderant, COCl'cel'e ...
7. Talia agentem atque meditantem mors praevenit.
DIVUS AUGUSTUS
III, 3. Provinciae praefuit non minore iustitla quam forti-
10 tudine; namque Bessis ac Thracibus magno proelio fusis ita socios
tractavit, ut epistolas M. Ciceronis extent, quibus Quintum
fratrem eodem tempore parum secunda fama proconsulatum Asiae
administrantem hortatur et monet, imitetur in promerendis sociis
vicinum suum Octavium.
15 VIII, 4. Caesare post receptas Hispanias expeditioncm in Dacos
et in de Parthos destinante praemissus Apolloniam studiis vacavit.
XXI, 2. Coercuit et Dacorum incursiones, tribus eorum ducibus
cum magna copia caeSIS ...
LXXXVI. S U E TON 1 U
A trăit Între anii 70-150 e.n. Ia Roma, unde a cunoscut pe scriitorii
Pliniu cel Tînăr şi Tacit; a fost ajutat de impăratul Traian, iar sub urmaşul
acestuia a stat un timp In fruntea oficiului pentru corespondenţă al palatului
(ab epistulis). A scris lucrări de erudiţie, astăzi pierdute in cea mai maro
parte, dar şi-a făcut un nume indeosebi cu Vieţile ce/oI' doisprezece cezari (de la
politică a Imperiului roman din acel timp.
Ediţia: Suetone, Vies de .• dou •• Cesars, Texte etabli et traduit par Henri
Ailloud, voI. I -III, Les Belles Lettre5, Paris, 1931-1932.
VIEŢILE CEZARILOR
DIVINUL 1 IULIUS
XLIV, 1. Căci în privinţa infrumuseţării şi a înzestrării oraşului, cit şi
a apărării şi măririi imperiului, el făcea zi de zi planuri tot mai numeroase şi &
mai ,mari ... 6. Dorea să ţină în frîu pe daci, care se răspîndiseră în Tracia şi
în Pont ... 7. Moartea l-a surprins pe cînd săvîrşea astfel de lucruri şi se gîndea
la ele 2.
DIVINUL AUGUST
III, 3. A condus S provincia cu tot atîtea dreptate şi curaj, căci pe bes
şi pe traci i-a înfrînt într-o mare luptă, iar pe aliaţi i·a tratat atit de hine încît 10
s-a păstrat o scrisoare a lui M. Cicero în care acesta îl îndeamnă pe fratele'
său Quintus, pe atunci proconsul cu renume în Asia, sii imite pe vecinul său
Octaviu8 în privinţa felului de a-şi dştiga aliaţi.
VIII, 4. După ce a luat în stăpînire provinciile spaniole, Cezar se gîndea 1&
să facă o expediţie împotriva dacilor şi apoi a parţilor. De aceea [August]
a fost trimis la Apollonia, unde îşi petrecea timpul liber studiind 5.
XXI, 2 A reprimat şi incursiunile dacilor, fiind omorîţi trei şefi de ai
lor cu multă armată 6 •••
1 Titlul dat împ1iraţilor defuncţi, care erau trecuţi in rindul zeilor.
2 In anul 44 t.e.n., ef. Strabon, VII, 3, 5; 11; Velleius Patercu1us, II, 59, 4; Plutarh,
Cezar, 58; Apian, Războaiele civile, Il, 110; III, 25; lliria, 13,36 şi Titus Livius, Periochae,
CXVII.
i Tatăl lui August a guvernat Macedonia in anii 60-59 te.n.
, Cf. Ad Quintum (Talrem, l, 1.
5 Vezi nota 2.
8 Probabil in leg1itură cu luptele din anii 11-12 e.n. de sub conducerea lui Lentulus
(cf. Florus, II, 28, 19).
33"
 516 SUETONIU
LXIII, 4. M. Antonius scribit primum eum Antonio filio suo
despondisse Iuliam, dein Cotisoni Getarum regi, quo tempore sibi
quoque in vicem filiam regis in matrimonium petisset.
XCIV, 7. Octavio postea, cum per secreta Thraciae exercitum
5 ducerat, in Liberi patris luco barbari caerimonia de filio consulenti,
idem affirmatum est a sacerdotibus, quod infuso super altaria mero
ţantum flamma emicuisset, ut supergressa fastigium tempii ad
.caelum usque ferretur... .
TIBERIUS
10 XVI, 1, Data rursus potestas tribunicia in quinquennium, dele-
gatus pacandae Germaniae sta tus . .. 2. Sed nuntiata Illyrici defec-
tione transiit ad curam novi belli, quod gravissimum omnium exter-
norum bellorum post Punica, per quindecim legiones paremque auxi-
liorum copiam triennio gessit in magnis rerum difficultatibus sum-
16 maque frugum inopia... 4. Ac perseverentiae grande pl'etium
tulit, toto Illyrico, quod inter ltaliam regnumque Noricum et Thra-
ciam et Macedoniam interque Danubium flumen ei sinum maris
Hadriatici patet, perdomito, et in dicionem redacto.
XXXVII, 9. Reges infestos suspectosque comminationibus magis
20 et querellisquam vi repressit: quosdam per blanditias atque promissa
extractos ad se non remisit, ut Marobodum Germanum, Rhascypolim
Thracem, Archelaum Cappadocem, cuius etiam regnum in formam
provinciae redegit.
XLI. 1. Regressu5 in insulam, rei p. quidem curam uique adeo
25 abiecit, ut postea non decurias equitum unquam supplcrit, non trib un os
militum praefectosque, non provinciarum praesides ull05 muta-
verit, Hispaniam et Syriam per aliquot annos sine consularibus legatis
habuerit, Armeniam a Parthis occupari, Moesiam a Dacis Sal'ma-
tisque, Gallias a Germanis vastari neglexerit, magno dedecore imperii
30 nec minore discrimine.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI 517
LXIII, 4. M. Antonius 7 scrie că [August] a făgăduit-o pe Iulia mai
Întîi fiului său Antonius, apoi lui Cotiso 8, regele geţilor, şi că tot atunci a cerut,
în schimb, în căsătorie, chiar pentru el pe fiica regelui.
XCIV, 7. Mai tirziu, conducîndu-şi armata prin locurile neumblate ale
Traciei, Octavius 9 a consultat, cu privire la fiul său, oracolele barbare dintr-o 6
pădure [închinaU] zeului Bacchus, iar preoţii i-au afirmat acelaşi lucru 10,
deoarece vinul care fusese vărsat pe altar făcuse să ţîşnească o flacăre atît de
mare, încît ea întrecu acoperişul templului 11, ajungind pînă la cer ...
TIBERIU
XVI, 1. După ce i s-a acordat iarăşi pentru cinci ani puterea tribuniciară, 10
el a fost însărcinat cu pacificarea Germaniei... 2. Dar cind i s-a făcut
cunoscută revolta lliriei, s-a dus să se ocupe de un nou război, care a fost
cel mai greu de purtat dintre toate războaiele externe, după cel impotriva
punilor, şi pe care l-a purtat timp de trei ani 12, avînd cincisprezece legiuni şi
tot atîtea trupe auxiliare, în mijlocul unor mari dificultăţi de tot felul, la care
se adăuga o mare lipsă de alimente. .. 4. Pentru perseverenţa sa a primit o 16
mare răsplată, căci întreaga Ilirie - care se întinde între Italia, regatul noric,
Tracia şi Macedonia şi între fluviul Duni.rea şi ţărmul Adriaticii - a fost
învinsă şi adusă sub ascultare.
XXXVII, 9. Pe regii duşmănoşi şi suspecţi i-a ţinut în friu mai mult prin
ameninţări şi mustrări decît prin forţă: iar pe unii i-a dus la Roma prin momeli 20
şi promisiuni, apoi nu i-a mai lAsat si!. plece, ca de pildă pe germanul Marobodus 13,
pe tracul Rhascyporis 14 şi pe Archelaus din Capadocia, al cărui regat l-a trans-
format 10 chiar în provincie romana. .
XLI, 1. Intors în insulă 16, [Tiberiu] a părăsit pînă într-atîta grijile
statului, înclt n-a mai completat niciodată decuriile de cavaleri, n-a schimbat 25
tribunii militari sau pe comandanţii de cavalerie şi nici pe guvernatorii provin-
ciilor; a lăsat ctţiva ani Spania şi Siria fără legaţi consulari, a îngăduit ca Armenia
să fie ocupată d~ parţi, Moesia de daci şi sarmaţi 1', iar Galia să fie devastată
de germani: o mare ruşine pentru impe,riu şi o primejdie tot atît de mare. 30
7 Cunoscutul triumvir.
e Res-e dac care tn mai multe rinduri a flcut incursiuni peste Dunilre şi a fost Invins
de romani (el. Florus, II, 28, 18). Informaţia lui Suetomu este dubioasă.
. • Vezi nota 3.
10 Naşterea «stApinului lumii, • adică viitorul Impărat August.
U Probabil marele sanctuar din Rodope, pe teritoriul besilor, inchinat lui DionysoB
(ef. Herodot, VII, 111 şi Macrobiu, I, 18, 11).
11 Abia In anii 6-9 e.n. au fost definitiv supuse Dalmaţia şi Panonia (el. VelleiuB
Paterculus, II, 39, 3J. .
la In anul 19 e.n., regele marcomanilor a fost obligat sl se refugieze la romani.
l i In anul 19 e.n. (ef. Tacit, Anau, II, 64-67 şi Velleius Patereulus II, 129J.
18 In anul 18 e.n. .
11 La Capri, !n anul 26 e.n.
l? Afirmaţia aceasta, deşi pare probabilă - avînd în vedere repetatele atacuri ale
neamurilor de pe malul sting al Dunlrii in sec. I e.n. - este contrazisă de Iordanes (Gdica,
69), care pretinde că pe vremea lui Tiberiu dacii au stat liniştiţi. Vezi discuţia la Stein
Leg. Moes., p. 20.
 518 SUET01'll!
DO;\IITIANUS
VI, 1. Expcditiones partim sponte sllscepit, partim necessario;
sponte in Chatthos, neeessario unam in Sarmatas legione cum legata
simul caesa ; in Dacos duas, primam Oppio Sabino consulari oppresso,
5 seeundam Cornelia Fuseo praefecto eohortium praetorianal'um, cui
belli summam commiserat. 2. De Chatthis Daeisque post varia proelia
duplicem triumphum egit, de Sarmatis Iauream modo Capitolini
lovi rettulit.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 519
DOMIŢIAN
VI, 1. A întreprins expediţii, fie de voie, fie de nevoie; de voie, t~po­
triva chatilor 18; de nevoie, una împotriva sarmaţilor 19, deoarece au măcelărIt 20
ci o legiune împreună cu comandantul ei, şi două împotriva dacilor: prima, după
ce a fost înfrînt consularul Oppius Sabinus 21, iar a doua după înfrîngerea lui 5
Cornelius Fuscus, comandantul cohortelor pretoriene 22, căruia îi încredinţase
comanda supremă:a războiului. Asupra c~atilor ş~ d,?-cilor !l obţinut. un
1 triumf 23', după un ŞIr de lupte cu rezultat schImbător, Iar ImpotrIva sarmaţtlor
11
I
n-a adus decît o cunună de lauri Z4 lui Jupiter de pe Capitoliu.
II tn anul 83 e.n., are loc expediţia impotriva acestui neam germanie de la Rin.
11Respectiva iazigilor,care se aliaseril cu neamurile germanice ale cvazilor ~i marcomanilor.
CI. Statiu8 şi Marţial, passim. .. . .
20 In timpul luptelor din Panonia (cf. TaCit, Agr.cola, 41,2) a fost distrusă, probabil
in anul 91 e.n., legiunea XXI Rapax (vezi RE, XII, col. 1789).
Il Guvernatorul Moesiei din anul 85 e. n. (cf. Iordanes, Getica, XIII, 76 şi Eutro-
piu, VII, 23, 4) .
.. Omorît in cursul luptelor din anul 87 e. n. (ef. Marţial, VI, 76, 1).
18 La silrşitul anului 89 e. n. (ef. Marţial, VI, 10, 8) .
.. După intoarcerea sa, in primele zile ale lui ianuarie 93 (ef. Marţial, VIII,
8, 5; 15, 5).
 LXXXVII. L. A N N AEI F LOR 1
EPITOMAE DE TITO LIVIO BELLORUM OMNIUM ANNORUM DCC
LIBRI DUO
BELLUM THRACIUM
fi 1, 39 [III, 4], 1. Post Macedonas, si dis placet, Thraces rebel-
labant, illi quondam tributarii Macedonum; nec in proximas modo
provincias contenti incurrere, Thessaliam atque Dalmatiam, in Hadria-
ticum mare usque venerunt; eoque fine con ten ti, quasi interveniente
natura, conto1'ta in ipsas aquas tela miserunt. 2. Nihil interim.per id
10 omne tempus residuum crudelitatis fuit in captivos saevientibus:
litare dis sanguine humano, bibere in ossibus capitum, cuiuscemodi
ludibriis foedare mortem tam igne quam fumo, partus quoque gravi-
darum mulierum exto1'quere tormentis, 3. Saevissimi omnium Thracum
Scordisci fu ere, sed calliditas quoque ad rohur accesserat:. 4. silvarum
15 et montius situs cum ingenio consentiebant. Itaque non fusus modo
ab his aut fuga tus, sed - similc prodigio - omnino totus interceptus,
quem duxerat Cato. 5. Didius vagos et libera populatione diffusos
LXXXVII. F LOR U S
L. Annaeus Florus a trăit un timp la Tarraco, pe vremea împăratului
Traian (98-117 e.n.), apoi la Roma, sub împăratul Hadrian (117-138), şi a
alcătuit un rezumat al istoriei romane, folosind îndeosebi pe Titus Livius şi pe
Salustiu. Cartea indi cuprinde războaiele extel'ne pînă la Cezar şi Pompei
(anul 51 e.n.), iar a doua războaiele civile de la fraţii Gracchi pînă la August.
Autorul compari istoria poporului roman cu viaţa unui om, care a trecut
prin fazele copilăriei, tinereţii, maturităţii şi a ajuns la vîrsta bătrîneţii. Stilul
este retorizant, iar conţinutul are uneori grave greşeli de amlnunt.
Ediţia: L. Annaei Flori quae eu/ant Henrica Malcovati recensuit. Academia
Lynceorum, Roma, 1938.
REZUMAT îN DOUĂ CĂRŢI AL TUTUROR RĂZBOAIELOR
DIN TITUS LIVIUS, VREME DE 700 DE ANI
RĂZBOIUL CU TRACII
1, 39 [III, 4J, 1. Dupli macedoneni - aşa au voit zeii - se ridicarli cu rlizboi 5
împotriva noastră tracii, care fuseseră odinioară tributarii macedonenilor.
Ei nu s-au mulţumit să nlivUească numai in provinciile noastre cele mai apro-
piate, Tesalia ~i Dalmaţia, ci au ajuns la Adriatica. Opriţi de acest hotar, parcă
prin intervenţIa naturii, ei au intors armele şi au izbit cu ele ins eşi apele mării.
2. In tot acest timp n-a rămas nici un fel de cruzime care să nu fie aplicată 10
prizonierilor: ofereau ca ofrandă zeilor sînge de om; beau din ţeste de om şi
plnglireau moartea prin batjocuri de tot felul, folosind aUt focul, cit şi fumul
impotriva celor pe care ti prindeau; scoteau prin chinuri chiar şi copiii din pîn-
tecele femeilor gravide 1. 3. Cei mai slilbatici dintre toţi tracii au fost scordiscii 2,
care uneau puterea cu viclenia. 4. Se potriveau cu firea lor şi aşezarea pădu­
rilor şi a munţilor. De aceea armata pe care o condusese Cato 3 a fost nu numai 15
împrăştiată şi pusă pe fugă, ci - lucru uluitor [ - chiar nimicită in întregime.
5. Didius' i-a respins în Tracia lor, surprinzîndu-i pe cînd rătăceau, răspîndiţi
1 Autorul exagereazl mult, vrînd să justifice cucerirea romană şi să arate rolul ei
civilizator.
I In realitate erau celţi care se aşezaseră în sec. III t.e.n. !ntre iliri şi traci, In nordul
Serbiei, in jurul Belgradului de azi (ef. Trogus Pompeius, XXXII, 3, 8) .
• Porcius Cato, consul în 114 te.n., a purtat, curînd după aceea lupte in Tracia (ef.
Titus Livius, Periochae, LXIII). Pentru atacurile împotriva provinciei romane Macedonia,
vezi articolul din RE, II A, col. 833-835 .
• Titus Didius, guvernatorul Macedoniei in 101 î.e.n., a terminat războiul probabil tn
anul 100 t.e.n., faptă pentru care a primit şi un triumf.
 522 FLORL'S
intra suam reppulit Thraciam. Drusus ulterius egit et vetuit transire
Danuvium. Minucius toto vastavit Hebro, multis quidem amissis
dum per perfidum glacie flumen equitatuI'. 6. Voiso Rhodopen Cauca~
sumque penetravit. Curio Dacia tenus venit, sed tenebras saltuum
5 expavit. Appius in Sarmatas usque pervenit, Lucullus ad terminum
gentium Tanain lacumque Maeotin. 7. Nec aiiter cruentissimi hostium
quam suis moribus domiti. Quippe in captivos igni ferroque saevitum
est sed nihil barbaris atrocius visum est quam quod abscissis manibus
relicti vivere superstites poenae suae iubebantur.
10 BELLm1 CUM ANTONIO ET CLEOPATRA
II, 21 [IV, 12], 1. Hic finis armorum civilium: reliqua adversus
exteras gentes, quae districto circa maIa sua imperio diversis orbis
oris emicabant. 2. Nova quippe pax, necdum adsuetae frenis servitutis
tu~~dae gentium inf1ataeq~e cervices ab imposito nuper iugo
15 reslhebant. 3. Ad septemtrlonem conversa ferme plaga ferocius
agebat: Noriei, Illyrii, Pannonii, Delmatae, Moesi, Thraces ct Daci,
Sarmatae atque Germani.
IZVOARE PRIVI;-;D ISTORIA ROMINIEI 523
in voie după jafuri. Drusus 5 i-a împins mai departe şi i-a oprit să mai treacă
Dunărea. Minucius 6 a pustiit întregul ţinut al Hebrului; a pierdut într-adevăr
şi el mulţi soldaţi pe cînd trecea cu caii fluviul înşelător din cauza gheţii.
6. VoIs07 a pătruns în munţii Rodope şi Caucaz B• Curios a înaintat pînă in
Dacia, Însă s-a înspăimîntat de bezna pădurilor de acolo. Appius 10 a ajuns
pînă la sarmaţi; Lucullus 11, pînă Ia hotarul cel mai îndepărtat al lor, la 5
fluviul Tanais şi Lacul Meotic. 7. Aceşti duşmani, cei mai sîngeroşi dintre
toţi, nCau putut fi astîmpăraţi altfel decît aplicînd împotriva lor, cînd erau
prinşi, propriile lor metode; s-au folosit deci împotriva prizonierilor focul şi
fierul, căci nimic nu li s-a părut acestor barbari mai groaznic decît faptul că,
după ce li se tăiaseră mîinile, erau obligaţi să trăiască şi să supravieţuiască
torturii lor.
RĂZBOIUL CU ANTONIU ŞI CLEOPATRA 10
II, 21 [IV, 12], 1. Acesta a fost sfîrşitul războaielor civile. Celelalte răz­
boaie au fost duse împotriva populaţiilor străine care ridicau capul, in diferite
părţi ale lumii, văzînd că Imperiul roman este ocupat cu propriile lui necazuri.
2. Căci pacea era proaspătă, iar grumazurile umflate şi semeţe ale neamurilor,
încă n.ea,:,prinse cu frîiele sclaviei, căutau să scuture jugul impus de curînd. 15
3. Populaţiile dinspre nord se arătau cele mai fndîrjite: noricii, ilirii, panonii,
dalmaţii, moesii, tracii şi dacii, sarmaţii şi germanii.
6 Marcus Livius Drusus, consul În 112 te.n., continuă În anii 111-110 luptele cu traeii
şi scordiscii, pe care le va termina apoi succesorul său M. Minucius Rufus (ef. Titus Livius,
Periochae, LXIII).
• Marcus Minucius Rufus, consul in anul 110 i.e.n., iar apoi guvernator al Macedoniei,
a respins invazia dacilor şi Bcordiscilor intre anii 109-106 te.n. (ef. Frontinus, II, 4, 3;
Velleius Paterculus, II, 8, 3; Titus Liviu!, Periochae, LXV).
1 C. Manlius Volso, proconsul in 108 Î.e.n.
S Se face de obicei confuzie intre Carpaţi şi Caucaz. In cazul de faţ1\. insă această
confuzie nu poate fi avută în considerare, deoarece Volso n-a atins nici măcar Dunărea, ci
s-a luptat doar cu triburile din sud, pe cînd se întorcea cu armata sa din Asia Mică
(ef. Titus Livius, XXXVIII, 4il.
9 C. Scribonius Curio, guvernatorul Macedoniei in anii 75 -73 i.e.n., n-a atins Dacia
propriu-zisă, ci s-a oprit pe malul drept al Dunării, probabil in regiunea Banatului. Tn anul
72 i.e.n. el şi-a serbat triumful impotriva tracilor şi dardanilor (ef. Titus Livius, Periochae,
XCV; Festus, Breviarium, 7; Eutropius, VI, 2; Orosius, V, 23, 20). Pentru evoluţia raportu-
rilor dintre geţi şi romani vezi R. Vulpe, Les getes de la rive gauche du Bas-Danube el les
romains, in ~ Dacia» N.S., IV (1961), p. 309-32.
10 Appius Claudius Pulcher, predecesorul lui Curio ln Macedonia, a atins probabil
Delta Dunării, de care se apropiaseră iazigii intre anii 78-76 te.n. (ef. Titus Livius, Periochae,
XCI, vezi Isi., Rom., p. 285).
i l M. Terentius Varro Lucullus, guvernatorul Macedoniei, a ajuns în anii 72-71 te.n
pină la gurile Dunării, supunînd toate cetăţile greceşti de pe coastă, care erau aliate!e lui
Mitridate, inclusiv Histria (ef. Salustiu, Istorii, IV, 19; TituB Livius, PeriochCUl, XCVII; Apian,
1tiria, 30, 85; Eutropiu, VI, 10; Festus, Breviartlm, 9; Eusebiu, Cronica, 234, 22; Ammianus
MarcellinuB, XXVII, 4,11; Orosius, VI, 3).
 524 FLORUS
BELLUM MOESICUM
. II, 26 pV, 12], 13: Moesi quam feri, quam truces fuerint quam
IPsorum etlam. barban barbal'orum horribile dictu est. 14. Unus
ducum ante. ac?em postulato silentio « Qui vos », inquit, « estis ? ».
5 ~esp.onsu~ m:V1cem : « ~~mani gen~ium domini )}. 15. Et ilIe: « Ita »,
mqUlt, «. flet, ~l nos vlcentls ». Acceplt omen Marcus Crassus. lUi statim
ante aClem. lmmolato equo concepere votum, ut caesorum extis
du cum et ~ltarent et vescerentur. 16. Deos audisse crediderim: nec
tuba.s .stlstmere ~otuerunt. Non minimum terroris incussit barbaris
10 Com~dlUs ce~t.un~, sat~s barbarae, efficacis tamen apud tales
hommes sto!ldltatts, qm foculum gerens super cassidem agitatum
motu corpons flammam velut ardenti capite funditabat.
BELLUM THRACICUM
III, 27 [ry, 12],17. Thraces
antea saepe, turn maxime Rhoeme-
15 talc~ re~e desclver~~t. IlIe barbaros et si~nis militaribus et disciplina,
a:rnls ebaI? Romams assueve.rat ; sed a Plsone perdomiti in ipsa capti-
vlt~te rablem ostendere; qUlppe cum catenas rnorsibus temptarent
fel'ltatern suam ipsi puniebant. '
BELLUM DACICUM
20 . I!, 28 [I~, 12], 18. Daci montibus inhae1'ent. Inde Cotisonis regis
lmperlO, quotles concretus gelu Danuvius inunxerat 1'ipas decurrere
solebant ~t vl~l~a..populari. 19. Visum est Caesari' Augusto
gent<:rn adltu dIfţlcl~hrnam ~umrnovere. Misso igitur Lentulo ultra
ulterlO.rern perpuht l'lparn; clt1'a praesidia constituta. Sic tune Dacia
non vlcta, sed summota atque dilata est.
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 525
RĂZBOIUL CU MOESII
II, 26 (IV, 12], 13. Este ingrozitor de spus cit de sălbatici şi de cruzi
au fost moesii: sînt cei mai barbari dintre barbari. 14. Unul dintre conducătorii
lor a cerut, înainte de luptă, să se facă linişte şi a spus: «Cine sînteţi voi? »,
«Romanii, stăpînii lumii» - i s-a răspuns. 15. Acela zise din nou: «( Aşa va 6
fi, dacă ne veţi învinge •. Marcus Cras sus 12 a acceptat prevestirea. Pe dată
barbarii, înainte de luptă, au jertfit un cal şi au făgăduit să închine [în cinstea
zeilor] şi să mănince măruntaiele comandanţilor pe care ii vor ucide. 16. Imi
vine să cred că zeii i-au auzit, căci n-au putut suporta nici măcar sunetul trîm-
biţelor. Mare groază a băgat în barbari centurionul Comidius, un om cu apu- 10
cAturi destul de barbare, dar cu efect faţă de astfel de oameni; purtînd pe
cască o torţă aprinsă, care se clătina la mişcarea trupului, el răspfndea o
flacără de parcă îi ardea capul.
RĂZBOIUL CU TRACI!.
II~ 27 [IV, 12], 17. Tracii se răsculaseră deseori în trecut şi mai ales
atunci cînd era rege Rhoemetalces. Acesta îi deprinsese pe barbarii lui şi cu 16
steagurile militare şi cu disciplina şi chiar cu armele romane. însă după ce
au fost înfrînţi de Piso 18, au dat dovadă de turbare chiar şi ca prizonieri, căci
încercau să muşte lanţurile, pedepsindu-şi astfel ei înşişi propria lor sălbăticie.
RĂZBOIUL CU DACII
II, 28 [IV, 12], 18. Dacii trăiesc nedeslipiţi de munţi. De acolo, sub 20
conducerea regelui Cotiso 14, obişnuiau să coboare şi să pustiasdt ţinuturile
vecine, ori de cîte ori Dunărea, îngheţată de ger, îşi unea malurile. 19. împăratul
August a hotărît să îndepărteze această populaţie, de care era foarte greu să te
aproprii. Astfel a trimis pe Lentulus 15, şi i-a alungat pe malul de dincolo [al
Dunării]; dincoace au fost aşezate garnizoane. Astfel, atunci dacii n-au fost
înfrînţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi.
a Marcus Licinius Crassus, guvernatorul Macedoniei,adus in anii 29-28i.e.n.campanii
victorioase împotriva bastarnilor şi geţi1or, ajungind cu această ocazie pină la gurile Dunării
{cf. Titus Livius, Psriochas, CXXXIV şi Dio Cassius, LI, 23, 2-27, 2). Patsch (Beitrăge,
p. 80) crede eli anecdota aceasta se referA mai curînd la campania contra artacilor, un neam
din Haemusul central (ef. Dio Cassius, LI, 27, 1).
U Lucius Calpurnius Piso Frugi, guvernatorul Pamfiliei în anul 13 te.n., a dus lupte
grele cu tracii conduşi de Vologes (cf. Cassius Dio, LIV, 34.,5 şi Titus Livius, Periochae, CXL).
14 A condus şi pe dacii cu care s-a luptat, în anul 29 î.e.n., Crassus (cf. Horaţiu, Ode,
III, 8, 18 şi Suetoniu, August, LXIII, 4,).
16 Guvernatorul Panoniei, Cn. Cornelius Lentulus, fost consul în anul 14 t.e.n., a
condus celebra campanie împotriva dacilor (cf. Tacit, Anale, IV, 44, şi Faptele lmpăratului
August, V, 30, 21' care pare sli fi avut ţoc tn anii 11-12 e.n. (vezi discuţia şi bibliografia
completll aprob emei la W. Reidinger, Die Statthalter du ungeteillen Pannonie1l.9 und Ober-
pannonis1l.9 van Augustus bis Diokl8tian, Bonn, 1956, p. 24-31). In legătură cu datarea
aceasta vezi şi discuţia la R. Syme, Lentulus and tlie origin of Moesia, tn ~ Journal of
Roman Studieu. XXIV (1934), 2, p. 113-137, ca ,i noile obiecţii ale aceluiaşi autor în
• Gnomon o, XXIX, (1957), p. 519.
 '4"

526
FLORU5
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 527
BELLUM SARMATICUM
RĂZBOIUL CU SARMAŢII

II, 29 [IV, 12J, 20. Sal'lnatae patcntibus campis inequitant. II, 29 [IV, 12], 20. Sarmaţii străbat călare întinsele lor cîmpii. A fost
et hos p~r eunde~ LentuIuIIl prohibere Danubio satis fuit. Nihd deajuns că acelaşi Lentulus i-a oprit şi pe ei la Dunăre 16. Nu au nimic altceva
prae~er mves pl'umasque et silvas habent. Tanta barbaria t t decît zăpezi, îngheţ şi păduri. Sînt atît de barbari, încît nici nu înţeleg ce este
5 nec mtellegant paccm. es , u aceea pace. 5

PACEA CU PARŢII ŞI CONSACRAREA LUI AUGUST

PAX PARTRORUM ET CONSECRATIO AUGUSTI

II, 34. . [IV ' 20J , 61 . . . II, 34 [IV, 21], 61. ... Chiar şi celelalte [neamuri] care nu erau supuse
quoque re l'Iqlll,. qUl" 1111l1unes Imperii
1'111' .
simţeau totuşi măreţia poporului roman şi respectau pe învingătorul neamurilor.
~ant, senlwbant tamen magnitudinem et victorem gentium populum 62. Căci şi sciţii şi sarmaţii au trimis soli care să ceară prietenia noastră 1'. 10
omanum. l:e:rcrebantur. 62. :\Tam et Scythae misere IeO'atos et Sar-
10 matae amlclţlam petentes... '"
FOST-A VERGILIU 18 ORATOR SAU POET?

VERGILIUS ORATOR AN POETA 1,6. N-ai să mai treci 19 oare prin Baetica noastră şi nici n-ai să mai vizi-
tezi cetatea 20 in care versurile tale sînt declamate de recitatori şi unde acel
preastrălucit triumf 21 asupra dacilor răsună în tot forul?
1, 6. Nec in nostram Baeticam excurris nec urbem ilIam r 2. Charisius 22, p. 157, 21. B. Florus către împăratul Hadrian: «ca un 16
uhi versus tui a lectoribus concinuntur et in f""" omn' 1 . C:l::;1S, fel de prăzi de război, luate de la un arab sau de la un sarmat 23».
'11 ci D ' . .~.~ 1 C arlSSImus
1 e e acra trlUmphus exu1ta t? "
să împărat
d A2. bCharis, p. 157, 21. B. Florus aci divum Hadrianum: « quasi '
Eu 2' nu vreau fiu
15
e l'a e aut Sarmata manubias ».
Şi să fndur zăpezile din Sciţia 25.

Ego nolo Caesar esse,

s~~'thi~~~ '~~~i' ~~~i~~~"

16 La această dată iazigii atinseseră delta Dunării, dar nu se mutaseră 1ncă in Panonia
(vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 31).
17 Cf. Faptele Impăratului A ugU8t , V, 31.
18 Este vorba despre un dialog care trata aceeaşi temă cu Macrobius în cartea a IV-a
şi din care nu s-a păstrat decît o parte a introducerii.
19 Il întreabă pe Florus un cunoscut din Hispania Baetica.
10 Roma.
I l Triumf al împăratului Traian.
21 Flavius Sosipater Charisius, gramatic latin, care a trăit probabil pe la mijlocul
secolului al IV-lea e.n.
13 Probabil o aluzie la luptele cu iazigii şi cu roxolanii, care au avut loc la inceputul
domniei lui Radrian, in anii 117-118 (ef. SHA, r, 5, 8) Vezi şi nota 25.
2' Poetul se adresează lui Hadrian.
lIS Versurile acestea, citate de autorul biografiei lui Hadrian, din Scriptores Hisloriae
Augustae, fac probabil aluzie şi ele la vizita lmpăratului în regiunile noastre, în anii 117 -118,
în legătură cu revolta dacilor şi cu mişcările iazigilor şi roxolanilol'. Vezi IsI. Rom.,
p. 430-431.

1_
 LXXXVIII. ~ ION Y LI O Y LXXXVIII. D ION 1 S 1 U [P ERI E GET U L]

S-a născut in Susiana şi a trăit În prima jumătate a secolului al II-lea

e.n., pe vremea împăratului Hadrian (118-138 e.n.). Folosind materiale mai
vechi, îndeosebi pe Calimah (320-2qO te.n.), Apollonios (295-215 t.e.n.)
şi descrierile lui Posidoniu din Apamea (135-51 î.e.n.) Dionisius a Întocmit o
descriere a Pămîntului locuit pe atunci, In 1 185 hexametri, utilizată mai tîrziu
aproape textual de Festus Avienus (secolul al IV-lea) şi de Priscian (secolul
al VI-lea). El s-a sprijinit mai ales pe erudiţia elenistică şi a transmis lumii
moderne multe informaţii preţioase din texte astăzi pierdute.
Ediţia: GGM, II, p. 118-122.

rrEPIErH~I~ DESCRIEREA pĂMîNTULUI

Il:TPOE ISTRUL

298 'P~VC{l 8' &~d'fJ<; E1tL't'EAAe:'t'OCL te:poe; "IO''t'po<;, 298. Apoi, lîngă Rin izvorăşte Istrul cel sacru
"IO''t'pl)~, te; &V't'OAL '1)',1 't'€'t'pOC!J.!J.EvOC; &lPLOOCAOCO'O''1)e; care se indreaptă spre răsărit pînă laPontul
5300 E0~€ivou, 't'6f:h 7ta.(l'(XV &pe:U1'€'t'<XL 6a<X't'01; &YYYjv, 300. Euxin, unde işi varsă cu zgomot toată spuma apelor sale 5
7te:v't'OC7tOPOLC; 7tPOXO?jO'LV tALO'O'O(J.e:voc; 7te:p~ IIe:ux"Ilv, erin cinci guri 1, in jurul [insulei] Peuce.
In partea sa dinspre miazănoapte, se întind răspîndite
Tou !J.E:V 7tpOe; ~ope'1)v 't'e:'t'OCVUO'(J.EvOC CPUAOC xelUV't'OCL numeroase triburi, pină la intrarea Lacului Meotic:
7t0 '1'1
/\/\OC\ (J.OC/\
''1' '1:' '1)C; MOCLW'
e:"e:L ' t'LO'1> oc; ee;
, ,
0"t'0(J.<X '1'
I\.L!J.VYjC;, germani, sarmaţi, geţi şi hastarni,
re: p!J.<XV ot ~<XP!J.&'t'<XL 't'e: rt't'<XL 6' &(J.<X B<XO"t'&pV<XL 're, 305. ţara imensă a dacilor, alanii 2 cei viteji, 10
10305 ~OCX&V 't" &O'7te't'oc; ocroc XOC~ &Ax~ev't'ee; ,AAOCVOL taurii care locuiesc pe abrupta fîşie [numită]: «Alergarea lui Ahile.,
TocupoL e', ot VOCLOUO'LV 'AXLAAY)OC, apo(J.ov ocl,.ruv, o regiune lungă şi îngustă pînă la gura Lacului Meotic însuşi.
O''t'e:L\IOV 6fLoU aOALX 0',1 't'e, XOCL ocu't'Y)e; te; 0''t'6fLOC AL!J.VYjC;. Dincolo de aceştia se întinde tribul agavilor cu mulţi cai.
T&v a' \J7te:p tx't'e't'<X't'<XL 1tOAut7t7tWV CPUAOV ' A1'<Xu&',I' Tot acolo se află şi melanhlenii, hipemolgii,
310 neurii, hipopozii, gelonii şi agatirşii ... 16
gvO<x Me:AOCî'X.A<XLVOL 't'e xocl &vepec; t 17t7tYj!J.oA1'oL, 318 ... şi diamant cu totul strălucitor ai putea să veZI
16310 NeupoL 6' 'I7t7to7tooe<; 't'e re:AWVOL 't" ~o' 'A1'&OUPO'OL •. , în apropiere 8, Ungă agatirşii cei reci.
318 : , . &MfL<X',I't'& 're: 7t<X!J.CP<XvowV't'<X 320 Aceştia se află la nord de Istru.
Eî'î'UOe:v &6p-~0'e:L<XC; Dm) tjJuxpo~e; 'A1'<x0upO'OLC" La sud se află gerii, cetăţile întărite ale noricilor,
320 "1 ()'t'pOU (J.e:v 't'OO'crOLoe:
,~ fJ.' ,
t-'ope:W't'e:pOL 1'e:1'<XIltO'LV' panonii, iar - ceva mai la miazănoapte de traci - moesii. 20
7tpOe; ae vO't'O',l rtpP<XL XOCL NW!J.LXL' &O'n' tpUfL',I&, Apoi, tracii înşişi, care ocupă un ţinut nesfîrşit:
20 I1<XW6VWL, MUO'OL 't'e, ~Ope:LO't'e:POL 8 P"llLXWV , unii pe ţărmul stincos al Mării Propontide,
325 alţii dincolo de Helespontul adînc
&U't'OL 't'€ e p~Lxec" &7te:(povoc yoc~ocv ~ O',l't'€I;,
al Mării Egee care vuieşte puternic ...
oL fL€V btt 7tPO~oAYîO'L I1P07tOV't'LaOC, &fLcpL't'PL't'Yj<;, 330 Acestea sînt neamurile ce locuiesc lîngă fluviul Istru. 26
325 oL a' l~)7T;ep 'EAA~(}7tOV't'O\l &1'&pp o 0',1, oL 8' {mep ocu'r~e;
Al1'ocbl<; ~<xeu xUfL<X 7tOAUCPAO(cr~OLO 6<xAOCO'O'YjC,... 1 Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 18.
I Ibidem, nota 29.
26 330 "Icr't'po\l fLE:V 7to't'oc[Lov 'r6crcrOL 7tepLVOCL€'t'&OUO'LV. a Ungă munţii Ripei.

S4 - •. 14.14
 LXXXIX. L U CII A M P ELI 1 LXXXIX. L U C 1 USA M P ELI U S

A trăit pe la mijlocul secolului al II-lea e.n., după împăraţii Traian

(98-117) şi Hadrian (117 -138), pe care îi pomeneşte în lucrarea sa. A compus o
mică enciclopedie (Liber memorialia) - cu date din domeniul cosmografiei,
geografiei, teologiei, istoriei şi dreptului roman - pentru un oarecare MacrinuB.
A folosit, între alţii, pe Nigidius Figulus, Varro, Cornelius Nepos, Hyginus.
Titus Livius şi Trogus Pompeius. Informaţiile păstrate de el rămîn utile pentru
faptul că unele din izvoarele pe care le-a consultat sînt astăzi pierdute.
Ediţia: Lucii Ampeli Liber memorialis recognovit Eduardus W oelfflin,
Teubner, Leipzig, 1863.

LIBER MEMORIALIS MEMORATOR

VI, 4. în Europa clarissimae gentes: Seythae, Sarmata~: Germa.n~,
Daei, Moesi, Thraees, Maeedones, p~lmatae, . Pa~nonll, Illyrrcl,
Fo CI'aeei, !tali, Galli, Spani ... 8. Clarlsslma flumma m or~e terra:-
,
Ium... 10 ..' Savus et Danubius , qui idem Ister cognommatur, m
Moesia. . . . ] .. . 1
VII, 2. Hoe intrat in fretum Gaditanum .. , ?em atlsslme SlL?U
et longissime fusum medium terrarum orbe~ mu~da~ et nomm.a
10 adquirit .. , 5. Euxinum, Ponticum, quod mgentI smu SCythIS
infunditur. . . D .
XXIII. + Qui pro Romanis gentes superaverunt ..• CaesaI' acICUS.
VI, 4. în Europa, cele mai vestite neamuri sint: sciţii, sarmaţii, germanii,
dacii, moesii, tracii, macedonenii, dalmaţii, panonii, ilirii, grecii, italicii, galii, 5
spaniolii. " 8. Cele mai vestite fluvii din lume sînt ... 10 ... Sava şi Dunărea,
care mai este numită şi Istru, în Moesia ...
VII, 2. Ea 1 intră în strîmtoarea Gades ... apoi, împrăştiindu-se în lung
şi în lat, inundă partea de mijloc a pămîntului şi capătă nume [diferiteJ .. .
5. [Marea] Euxină sau Pontică, care pAtrunde printr-un golf uriaş în Sciţia ... 10
XXIII. +Cei care au învins neamuri [întregi] pentru romani... Impă­
ratul [Traian] Dacicul.
XLVII. CEI CARE AU FOST îNVINŞI PîNĂ LA DOMNIA
LUI TRAIAN ŞI DE CĂTRE CARE CONDUCĂTORI DE OŞTI

XLVII. USQUE IMPERIUM TRAIANI QUI VICTI SUNT 7. Sub conducerea împăratului August, [poporul roman] a învins pe dalmaţi, 15
ET PER QUOS DUCES panoni, iliri, egipteni, germani, cantabri şi a pacificat pe deplin întregul pămînt,
afară de inzi, parţi, sarm aţi, sciţi şi daci, deoarece pe aceştia soarta i-a păstrat
15 7. per Caesarem Augustum Dalmatas, Pannonios, !llyricos, pentru triumfurile împăratului Traian.
Aegyptios, Germanos, Cantabros t~tumq~e orbem perpacavit ex~ep:
tis Indis, Parthis, Sarmatis, SCythIS, DaC1s, quod eos fortuna TraIam
principis triumphis reservavit.

1 Ma rea care înconjoară tot Pămîntul, adică Oceanul Atlantic.

34'

l._
 xc. COR N ELI F R O N TON I S XC. FRONT O

S-a născut la Cirta (Africa) în anul 100 e.n. şi a trăit la Roma, unde a
fost profesorul lui Marcus Aurelius şi Lucius Verus. A fost consul in anul 143
şi a murit în jurul anului 169. M. Cornelius Fronto, afar!!. de o vastă cores-
pondenţă', a scris opuscule, astăzi pierdute, între altele: Principia historiae,
prefaţă la o descriere a faptelor lui Verus in rlzboiul cu parţii, şi De bello
Parthico, de fapt o simplă scrisoare de consolare către Verus. Autorul a fost
reprezentantul arhaismului şi a avut un stil căutat.
Ediţia: Fronto. The co/'reapondence with Marcus Aurelius Antoninus,
Luciu8 Vsrus, Antoninua Piua and various (riends. Edition and translation by
C. R. Haines, voI. l-II, Loeb, Londra, 1919-1920.

PRINCIPIA HISTORIAE îNCEPUTURILE ISTORIEI

II, p. 204... in bellum profectus est cum cognitis militibus
hostem Parthum contemnentibus, sagittarum ictus' post ingentia
f> Dacorum falcibus inlata volnera despicatui habentibus.
II, p. 206... provincias ma nu Traiani captas variis bellis ac
novo constituendas omittere maluit, quam exercitu retinere ... , has
omnes provincias, Daciam et Parthis amissas partes, ultro restituit.
II, p. 204. .,. [Traian] a plecat în război cu soldaţi încercaţi 1, care
dispreţuiau pe parţi, duşmanii noştri, şi nu se sinchiseau de loviturile de
săgeţi ale acestora după grozavele' răni ce le-au fost pricinuite de săbiile a
incovoiate ale dacilor. /)
II, p. 206. [Hadrian] a vrut mai curînd să părăsească provinciile cucerite
de braţul lui Traian tn războaie schimbAtoare şi care trebuia să mai coste
unul pentru a le organiza, decit să le păstreze cu ajutorul armelor '. ,. toate
aceste provincii, Dacia ~i regiunile pierdute de parţi, el le-a restituit de
bună voie &.

DE BELLO PARTHICO RĂZBOIUL CU PARŢII

10 II, p. 214... Traiani proavi vestri ductu auspiciquo nonne 10

II, p. 214... oare n-a fost prins in Dacia un bl\.rbat de rang consular 6, 10
Dacia captus vir consularis? sub comanda personală a strămoşului vostru Traian?

1 Plecarea, în anul 114 e.n., a numeroase trupe din Dacia, Moesia ~i Panonia, a contri-
buit mult la declanşarea mişcărilor sarmaţilor de la inceputul domniei lui Hadrian, vezi
A. Stein, Die Reichsbeamten van Da:r;ien, Budapest, 1944, p. 14.
B Aluzie la violenţa luptelor din timpUl războaielor cu dacii. .
8 Denumindu-le (aleu • seceri _, autorul vrea să arate că e vorba de nişte aăbii
!ncovoiate.
, Afirmaţia aceasta conţine un sîmbure de adevăr (ef. Eutropiu, VIII, 6, 2, şi Dio
Cassius, LXVIII, 13, 6) care îşi găseşte explicaţia în părllsirea Munteniei şi a unei părţi din
sudul Moldovei (vezi {sI. Rom., p. 350 şi 448-9).
I Este o lacună restituită de Hauler şi preluată de Haines în ediţia sa. Ca să placă
impăratului Verus. Fronto prezintă drept fapt indeplinit intenţia lui Hadrian.
• O aluzie la Longinu9 (cf. Dio Cassiu9, LXVIII, 12, 1).
 XCI. K A A Y D. 1 O Y II T O A EMA 1 O Y XCI. P TOL E MEU

Originar din Ptolemais (Egipt), Ptolemeu a trăit pe la mijlocul seco-

lului al II-lea e.n. la Alexandria, unde a făcut cercetări astronomice şi a scris
diferite lucrări, unele fiind astăzi pierdute. Concepţia sa geocentricll., expusă
într-un manual din care s-au păstrat doar versiunea arabA şi două comentarii,
s-a impus în antichitate şi a dominat In evul mediu pînă la Kepler, iar în
unele privinţe pină la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Ptolemeu a pus de ase-
menea bazele geografiei matematice într-un Indrtptar gtOgrafic, in care sint
calculate longitudinea şi latitudinea a 8 000 de localităţi. Această lucrare a
reprezentat un mare progres pentru geografia vremii şi a contribuit la întă­
rirea autorităţii ştiinţifice a autorului.
Principalul izvor al lui Ptolemeu pentru Indreptar, mai ale. pentru
regiunile nordice, a fost Marina! din Tir, un geograf din secolul al II-lea e.n.,
care a determinat primul longitudinea şi latitudinea 10calităţilor.
Ediţia: Claudii Pto/emaei Geographia e codicibus recognovit, prolego-
meni., annotatione, indicibus, tabuli. instruxit Carolus M\illerus, voI. r, Firmin
Didot, Paris, 1883.

rEnrPA<I>IKH Y<I>HrH~I~ INDREPTAR GEOGRAFIC

II, 11, 11. II<XJ..~v (X,t' &Voc't"oJ..wv /LE:V 't"WV 'A~PO~OCLWV opew'J II, 11, 11. Iarăşi 1 la răsărit de munţii Abnobae locuiesc dedesubtul
suebilor casuarii, apoi nertireanii, apoi danduţii; dedesubtul acestora locuiesc
,-
o~xouaw
,\ \ ~ 'IJ-
U1tO 't"OU<; ",",OU"f)JJOU<; xoccrouocp~o~, I
r::vt"oc N€p'np€oc'Jo~,
')' I 7
€~'t"OC
turonii şi margivii; dedesubtul camavilor, chatii şi tubanţii; deasupra munţilor 6
6 D.oc'Joou't"ot, Dep' ofl<; T06pwVOL xoct MOCPOULV'(OL' U7tO OE: 't"ou<; Koc/Locu- Sudeţi, teuriocaimii, iar sub munţi, variştii; urmează apoi Pădurea Gabreta 2;
' X 'oc't''t'OC~ XOCL, T OUJJOC'J't'O~,
ou<; 'IJ- XOCL\ 1.)1t><:p
t:l.
't'OC,~,'" " TeupLOXIXL(lIXt,
",",OlJO"f)'t'OC 0p'Y) - dedesubtul marvingilor locuiesc curionii, apoi hatuorii, şi pînă la fluviul Dună­
, '''':1.
I.)1tO \"
Of;; 't"OC 0p'Y) €L't'OC "f)tril.'
O'UOCP~(j't"o~',... IXt-'P"f)'t'OC tI"""\. \ , 1 1
~ J\'Y). XOC~ U7tu /Lf;;'J 't'OU<;
, rea parmaicampii; dedesubtul Pădurii Gabreta marcomanii 3, sub aceştia
MOCPOULVYOU<; KO\)pLwve<;, €!'t'OC XOCL't'OOWPOt, XOCL /Lexp~ 't"OU D.OC'JO\)- Budinii, iar pînă la fluviul Dunărea adrabaicampii; dedesubtul Pădurii I-Ierci-
nice' cvazii 6, dedesubtul acestora se află minele 6 de fier şi Pădurea Luna 1, 10
°
f3~O\) 7to't"lXfLoU t IIocpfLIXtx<XfL7tm' (mo oe: 't"~'J rocf3p~'t'oc'J "YJ.."f)'J Mocp- sub care locuieşte un neam mare - baimii - pînă la Dunăre; iar în conti-
10 XOfLOC'Jot, oep' oOc; LOUOt'lOl., XOCL (lexpt 't"OU D.OC'JOU~LOU 7tO't"IX(lOU OL nuarea acestora, lîngă fluviu, racatriaii şi racataii 8 lîngă coturile 9 [fluviului1.
'Aopoc~octx<X(l7tot' 07tO oe: 1'0'1 'OpxuvtQv D.pu(lo'J KOUIXOOt, Dep' oDe;
1 Autorul trateazA despre Germania în sensul larg, antic. Ptolemeu ajunge astfel să
't"a mO'Y)pwpuXerIX xcd ~ Aou\!cx tIYJ.."f), uep' ~'I /Leyoc ~6voe; ot BCXr/LOL descrie şi actualul teritoriu al Cehoslovaciei, unde triliau triburi germanice şi celtice, iar în
/Lexp~ "t'OU D.cx'Jou~(ou, XOCL (j\)'Jexe~e; ocu1'o~<; 1tocpa 1'0'1 7to't'OC/Lo'J ot 't'e: Slovacia şi dacice. Pentru toate ipotezele privind localizarea şi identificarea populaţiilor
care urmează, vezi Pâr van, Getica, p. 221-270 şi Ist. Rom., p. 263-267.
'POCXOC"t'PLCXL XOCL ot 7tpOC; 't'ocrc; XOCfL7tOC~C; 'POCX<X"t'OCL. a Pădurea Boemiei.
3 Neam germanie care, împreună cu cvazii, mai jos citaţi, s-au instalat in Boemia şi
.Moravia pe la începutul erei noastre.
, Autorul se referă numai la porţiunea dintre Sudeţi şi Carpaţi.
& Cf. Tacit, Anale, XII, 29, L
8 Probabil minele de la Niclasberg, Eisgrub şi Feldberg (vezi RE, XIII, col. 1813).
, Masivul Manhart din Moravia.
8 Aceste douA triburi dacice (cf. III, 8, S) loouiau probabil în sudul sau chiar in centrul
Slovaciei de azi. Pentru caracterul dacic al acestor regiuni, vezi I. H. Cl'işan, Ce"fca dacică,
în Studii ţi cercetări ştiinţifice, Filiala Cluj, III (1955), p. 133, 136-7; A. Tocek, Zur Frage
.cler Besiedlung der SUdwest-Slowakei :tu Ende der alten Zeitrechnung, in «Arheologicke Rozhledy»,
XI (1959), p. 8'>1-874, cu o hartă a urmelor dacice în Slovacia.
, ef. Cezar, Războiul din Galia, VI, 25.
 536 PTOLEMEU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMt:->IEI 637

12. II6Ae:~~ O€ 't'Lee:V't'IX~ XIX't'~ 't'~v re:pIl-IXVLIXV bJ Il-€v 'r~ &pX't'LX~ 12. tn Germania, in zona nordică, sint aşezate oraşele următoare ...
XA(/lIX't'L IXtOe: ... 13. în zona de dedesubtul acesteia 10, oraşele 11 următoare ...
13. 'Ev o~ 't'ef) ~1tO 't'oiho XAL/lIX't'L 1t6Ae:Lt; ctroe: ... Susudata 12 38°30' 53°50'
Setidava 13 44° 53°30' 5
LOUO"ouooc't'lX ATI' L II ')y' L 1/ '("•••
15. în restul spaţiului şi lingă fluviul Dunărea sint următoarele oraşe:
5 Le't'LOIXUIX /lW vy' L"
Taradunum 28°20' 47°50'
Altarele lui Flavius 30"40' 48°
Riusiava 31° 47°30' 10
Alcimoennis 32°30' 47°30'
TIXp60ouvov X'Y)' y" /l~' L" .y" Cantioebis 32%0' 48°20'
BCtl/lo~ 4>AiXOLOL A' yo" /l'Y)' Bibacum 33° 48°
'PLOUcrLctoOct . Brondentia 33°45' 48"
10 AIX' /l~' L" Setuacotum 34° 48"20'
,AAxL/lOe:vvLC; Aţj' 15
L" /l~' L" Usbium 35" 47"
KIXV't'LO~~Lc; Aţj'yo" p( y" Abilunum 35°20' 47°20'
Bt~ocxov AY' /l'Y)' Furgisatis 36° 48°
BPOVO€V't'LOC AY' L"o" /l 'Y)' Coridorgis 37°15' 48"30'
15 Le't'OUOCXCtl'rov ;"0' Mediolanum 38° 47°10' 20
/l'Y)' y' Felicia 39" 48°30'
06cr~LOV Ae:' /l~' Eburodunum 39" 48°
'A~(AOUVOV Ae:' y" /l~' y" Anduaetium 40°30' 47°40'
cI> ou PYLO"ct'rLt; )..c;' /l 'Y)' Celamantis 41° 47°40' .'
KOpLOOpyLt; A~' o' /l'Y)' L" Singone 14
Anavum
41°30'
41°20'
48°15'
47°30'
26
20 Me:OLOAOCVLOV }.'Y)' /l~' c,"
4>'Y)ALX,LIX Ae' Il-'Y)' L" II, 15, 2. Părţile apusene ale acestei provincii 16 sint locuite, mai spre
'E~oup60ol.lvov miazănoapte, de amantini; mai jos de aceştia, de hercuniaţi; apoi, de andizeţi;
Ae' Il-'Y)'
, AVOOI.lIXL't'LOV pe urmă, de breuci; părţile răsbitene insă, cît mai spre miazănoapte, le locuiesc
Il' L" jL~' '(o" araviscii, iar mai spre miazăzi scordiscii 18. 30
Ke:AlXjLlXV't'LIX /loc' Il-~' '(o" III, 5, 1. Sarmaţia europeanl 1? se mărgineşte ... la. miazl\.zi cu iazigii
25 LLVYOV~ /l1X' L" Il-'Y)' o" metanaşti 18 din locul unde se termină Munţii Sarmatici 19 şi pînă unde incepe
muntele Carpatos 20, a cărui poziţie este:
"Avctuov jLoc' y" Il-~' L"
. 46° 48°30' 35
II, 15, 2. KOCnxOUO"L O€ 't'1X1)"'Y)V 't'~v t1tctpx(ocv bJ jLs') TO~C; oUO'- 10 tn atinga Vistulei.
jLLXOi:C, /lepe:O"w 'AILocv't'LVOt &px't'txw't'e:POt, ~cp' oeC, 'Epxouwh-e:c; d'rct u In general este vorba despre aşedri tDtilrite. Observaţia se aplică ti majoritilţii
'AVOL~'Y)'t'e:C;, e:hlX Bpe:uxm' kv oe 't'oi:c, &VctTOAtxoi:C, &pX't'LXW't'ct't'~t ILSV ora,elor enumerate - cu excepţia centrelor grecefti şi romane - in Dacia şi Moesia Inferior,
care formau re,edinţa unui trib sau a unei uniuni de triburi.
30 'AplX\)tcrxOL, ILe:O"1JIL~PLVW're:pot oe Lx,opo(crxm. 11 De fapt Susudava.

III, 5, 1. 'H tv EOpw1t71 LOCP!-tOC't'LOC 1te:ptop(~e:'t'OCL... &1tO oe
/le:O"YJIL~PLctC; 't'o!c; 're: 'Ioc~u~L TOi:C; Me't'OCVcXcrTcttC, &1tO 't'OU vO't'(OlJ ruv
~ctP/lct'rtx(;lv opeCtlv 1tepOCTOC; /lexpt 't'~c; &px~c; 't'OU KOCp1tcXTOlJ gpO\)C;,.
o !xe:t 6tO"LV
35
11 Aceste două localitilţi dacice au fost greşit trecute aici; mai curind ar trebui plasate
mai spre aud-est, in regiunile de la nord-estul Daciei, cam prin Ucraina de vest (vezi Ist. Rom.,
p. 264-5). Pentru rAspindirea dacilor In regiunile apusene ale Ucrainei, vezi cercetilrile
recente ale arheologilor sovietici, printre alţii G. B. Fedorov, in scrv, X (1959), p.371-408.
1< Localitate dacică carl\ le afla pe teritoriul Slovaciei de astAzi, vezi nota 8.
U Panonia Inferioară.
H Aceste neamuri celtice s-au aşezat aici în timpul migraţiilor din secolele IV -III
te.D. (vezi Plutarh, nota 14). .
17 Regiunea dintre Vistula şi Don.
u • Care i,i schimbă aşezilrile •.
11 'ReprezintA o parte a Carpaţilor, pinii la Beskizii Apuseni.
10 Reprezinti! probabil Beskizii RăsAriteni şi Carpaţii propriu-zişi (Păduroşi ,i ai Tran-
silvaniei). vezi RE, X, col. 1999.
 539
IZVOARE PRIVIND ISTORIA RO"Il~IEI
538 I'TOLE~!EU

, s aralelă pînă la gurile fluviului

, Dacia care vine în contll1uare pe aceea,l PIC " t
ŞI cu ' . mul 1 'd ici pînă la riu arCllll es, , ,
xocl "t'?j cruvEXd /).ocx(q. 7tOCpd: "t'o'J ocu't"ov 7t<7..pa).);YJAOV fJ.EXP~ "t'W'J Bo- Boristene ŞI c~ ţa: ~tn~~ UI :e ase află mai jos de Boristene, pe de o parte 1)
PUcr6EVOUt; "t'ou 7to"t'OCfJ.ou eX~OAWV, xocl "t'?j ev"t'Eu6EV "t'OU ll6v't"ou 7tOCPOC- 6, ., ApOI: dlll~re u:,u e t ca _ ţile Daciei şi Sarmaţiei de acolo de unde
ALer fJ.EXP~ "t'ou Kocpx~vkou 7to"t'OCfJ.ou ... fluviul Tyras lllSUŞI m~rgmcş e par
6. . .. xd "t'w'J {mo "t'ov Bopucr6E'rf)v oe 7to't'ocfJ.wv o fJ.ev TUpoct; coteşte, poziţia fiindu-I
1)
,
7tO't"OCfJ.Ot; '1
OCU"t' • ''1'
ut; 0P~SE~ "t'O\ ,
C fJ.EP'YJ "t''Y- Jt; L.l.OCX~oct;
A' \ -..... " \
XOC~ "t"f)t; ~OCPfJ.OC"t'~oct; OC7tO 53° 48°30'
~mcr"t'pocp!{jt;, ~t; ~ 6Ecr~t; €7tEXEr. fJ.O(pOCt;
pînă la terminare, avînd aşezarea
vy' fJ.'YJ' LI! 49°30' 48°.30'
, 'S ţ' puţin mai sus de Dacia 10
fJ.EXP~ "t'ou 7tEpOC"t'Ot;, 00 6Ecr~t; e de altă parte, riul Axiaces curge ŞI el prm arma la,
fJ.6' LI! fJ.'YJ' LI! ~înă la muntele Carpat?s, ' b ' foarte mari _ venedii 21, pe lîngă între~
7. Locuiesc Sarmaţla - ca trr ';lfl , " 'bastarnii' iar pe lînO"ă toata
' ' , sus de DaCia peUClll ll ŞI , h '" b" 15
10 O oe 'A~~ax'YJt; 7to"t'ocfJ.Ot; xoct ocu"t'o~ O~OCPPE~ "t'~v LOCpfJ.OC"t'tocv fJ.~Xpo.v Golful Vene.d IC,; ~l, ,~~I . 1 " . i 'mai spre interior decît aceştia, amaxo Il
imeI' TIjv /).ocx(ocv fJ.Exp~ "t'OU Kocp7ta"t'ou oPOUt;. coasta Meotldel, laZlgll ŞI roXO anll , Ş
.. "22 ,. 23d
şi alanu SCIţl . 'S ţ' lîngă fluviul Vistula, mal JOS e
7 KocttXE~ oS; "t'~v LOCP!LOC·r(ocv E6v'Y) !L&r~cr"t'oc o~ "t'c. OUE:Veooc~ 7tocp'5- 8 , Triburi mai mici lOCUIesc arma la 1" Dedesubtul lor [trăiesc1
AOV "t'OV OUc.vc.8~xov X6A7tOV' xocl imeI' "t'~\J /).OCXLOCV llEUXWOL "t'E XOCL . '1 f ..' după aceea su onll. .
venedi gitonii 24" apoI [~I~ lllll, l~r ă izvoarele fluviului Vistula; mai .Jo~. de
Boccr"t'epvoc~' xocl 7tOCp' 6A'Y)V "t'~v 7tÂEUPd:v 't'!{jt; Moc~(:.l"t'LOOt; 'I&~uye:t; XOCL fruO"udionii, apOI ava:lllll - p{c hţ~~25 poi burgionii mai departe ars1eţ1l26, 20
16 'Peu~OAOCVOL, xocl evoo"t'epeu "t'OIheuv O~ 't"E ·Af1.oc~6~~o~ xocl ot 'AAocvol
C , bronii apoI anarto rac 11 ,a ,
aceştia oI? ,,, '. ' .. 27 e lin ă muntele Carpatos. , ,
Lxu6oc~. sabocii, plengtţll ŞI ble.s11, p. g " f" d aşezaţi TTlai jos de venedl, Slll.t
. • -r t de cel pomemţl ca un . '1' ..
8. 'EM"t''t"ovoc ~J: ~6v"fJ VEfJ.E't"OC~ "t'~v LOCPfJ.OC"t'LOCV 7tOCPd: fJ.ev "t'ov 9, M 1 al s'p~~ r~sa I .. A ă la alani, Mai jos de aceştia, Igi IOnu, apOI
galindii, sudmll ŞI stavanll?, r;n Ană la Muntii Peucini 30. " 25
OU~cr"t'OUAOCV 7to't"ocfJ.ov imo "t'OUt; OUEVEOOCt; ru6euvoct;, Ehoc <D(wm, d't"oc costobocii 28 şi transmontanll ,Pll ' ] 'elonii hipopodii şi melanh~eml,
LOUAeuvEt;' ocp' oCt; <Dpouyouoteuvc.t;, E!"t'OC Aoocp~vol 7tOCpd: 't"~v XC.CPOCA ~V 10 , . . dedesubtul 'acestora [~cUleS~ g .. .' a airl'ţi' l' Pe lîngă cotitura
]" pOl aorSll ŞI p "'- .. '
20 "t'ou OO'CmOUAOC 7tO"t'OCfJ.OU· ocp' Oet; "OfJ.~peuve:t;, e:hoc 'Avocp"t'ocppax"t'o~, dedesubtul cărora [lOCUiesc ag.~tl~ŞU, a, " . 'OS de care (se află] osilii, pînă
fluviului Tanais (trăiesc] oflonll ŞI thanaIţu, b~al) roxolani [locuiesc] peucanalii 35
d"t'oc BOUpYLeuVEt;, d"t'oc 'APcrL!{j"t'OC~, d"t'oc Loc~wxm, e:hoc llLe:vyL"t'OCL xocl . 1 [1 "loc] intre amaxo I ŞI., . d
B(e:crcrOL 7tOCpd: "t'ov Kocp7t&"t''Y)V 't"0 6pot;. la roxolan1. ar a mlJ '... b t ' [vin1 carpianii 31, mal sus e care
' 'f' Iar între peuclm ŞI as arm,
~l exO b 19l,.ll. .
9, Twv oe dp"IJfJ.E:veuv dcrlv &VOC"t'oALxwnpm 07t0 fJ.ev 't"OUt; OOEve-
OOCt; (7taAL\J) rOCALVOOCL xocl Louo~vol xocl L"t'ocuocvol fJ.expL 't"wv 'AAOC-
25 vwv· ocp' oi}t; 'IyuAALeuvEt;, Ehoc Kmcr"t'o~Wx.OL x.ocl TpocvcrfJ.ov't"ocvol 21 Triburile slave din regiunea \V'ist~le~r' 1 Bătrîn, nota 2\l,
2. De fapt erau şi ei sarmaţl, eZI, .mIU ce
fJ.E:XpL "t'W\J llEUXWWV OpE:euv. 13 La vărsarea Vistulei în marea B~ltlc,:,. sud cînd vor ajunge pînll la Marea
2. Goţii înainte de marea lor migraţie spre ,
10, ... 07t0 't"ou"t'out; xocl re:AWVe:t; xocl •17t7t67tooc.t; xocl Mc.My-
~eagră. cl,vestul Daciei la 111, 8, 3). V~zi ,nota 3 1. ,
1
XAOCWOL' ocp' oi5t; 'Aya6upcroL, d't"oc "AopcrOL xocl llocyupi:'t"oc~· .• , xocl .' ....
~s PopulaţIe celtlcă (c~. ana: ţII dm {'o: ba despre un trib dacic (vezI Parvan, Ge!tca,
7tOCpd: "t'~v emcr't'pocp~v "t'ou Tocv&'Coo~ 7to't'ocfJ.ou "OcpAeuVc.t; xocl TocvochlZ~, .5 După Tomaschek ŞI Schutte ar I or

30 ocp' O\)t; "OcrLAOL fJ.exp~ 't"wv 'Peu~OAOCVWV' fJ.c.'t"oc~U oe 't"wv ·AfJ.oc~o­ p, 222). , 'b'
.' Şi aceste treI tfl Uri pa
r a fi dacice (vezi Pârvan, Getica, p. 223.
. .
~(euv XlZl "t'wv 'Peu~OAOCVW\J ne:UxocvaAO~ xocl 'E;eu~uyi:'t"oc~, XOCL 7taAW 18 Ci. III, 8, 3, . «de dincolo de munţi », deCi dm ves.tul
fJ.E"t'OC~U fJ.ev IIe:uxwwv xocl Boccr"t'e:pvwv KocpmocvOL, {ms;p O\)t; r'YJOU~VOL,
.9 Probabil o ramură a cost~bocllor .. d'
. , spre d eose b'Ire de costObOCIl proprlU'zlşl . m n
ordul Moldovei (vezi Pârvan, Gettca,
L.. cramel, ,.
p. 221- 222), , ' 'ntindea la sudul şi de-a lungul braţului Peuce al Dunăru
80 Probabil un ma SI v care se 1 •
(vezi RE, XIX, col. 1389), . de triburi dacice care in secolul al V-lea I',e,n.
51 Un trib sau mai ~egrabă o umune. 158) Sub resiunea bastarnilor şi a sarmaţllor"
se O"ăseau tn regiunile pontlCe (cf. Ephoro~, f~, "i ~ de 1;
III 10, 7) in Moldova, de unde vo:
ac:ste triburi se aşezară mai tîrzi:, (ef. ~I (t.I,a;P\mperiu (cf: Oracolele sibiline, XIII, 141 ŞI
Începe in secolul al III-lea e.n, mcurSlUlll e In
SHA, XXI, 16, 3; XX, 20, 11-12),
 540 PTOLEMEU
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 541
~h~ BW~LVO(·, fLe:;<x~u, 8e B<XO'Te:pvwv X<X~ 'PW~OA<XVWV XOUVOL, X<xt [sînt} gevlllu, apoi bodinii. Intre bastarni şi roxolani, [sînt] hunii 32 şi mai jos
U'ltO t"OC l8t<X op"Ij AfL<x8oxOL xcd NOCUIXpOL.
de munţii lor, amadocii şi navarii ..
, 11. IIIXpoc ~ev t"1)V Buxl)v AtfLv1jV TOpe:xX&~IXL, 'lt<XPOC ~e t"OV 'AXLÂ- 11. Pe Ungă lacul Byce [locuiesc] torecazii, iar pe lîngă «Alergarea lui
Ae:~<;; ~p6fLO~ ,T<x~po;rx6fIIXL· 0';0 8e t"ouc; BIXcrt"tpvIX<;; 'ltp0<;; t"'{j ÂIXXLqt.
?t Ahile », taurosciţii. Mai jos de bastarni, lîngă Dacia [sînt] tagrii 33, şi mai
5 TIXypOt, X<XL U'lt <XlJ"OlJ<;; TUpIXye:t"IXL ••• j os de ei, tirageţii... 5
15. ... \l'ltE:P ~e t"ov TupIXV 'ltot"lXfLOV 7tPOC;; t"'{j ÂIXX(qt.. 15. . .. Sub fluviul Tyras, lîngă Dacia;

Kocpp680lJVOV !-t6' L" fL"'I)' yo" Carrodunum 49°30' 48°40'

Maetonium 51° 48°30'
MOCtt"61VLOV VOC' fL"Y)' L" Clepidava 52°30' 48°40'
Vibantavarium 53°30' 48°40' 10
KÂ"Ij'lt(8oc\)oc vW L" fL'Yl' yo"
Eractum 8& 53°50' 48°40'
10
OOL~OCVt"OClJ&pLOV vy' L" fL'Y{ yo"
"H P<XX't"OV . vy' y" L" fL l)' yo" III, 7, 1. ... de Ia Munţii Sarmatici 36 pînă la cotul fluviului Dunărea 38,
de lingă Carpis 37 •••
_ 1II, 7, 1. ... &'lt0 t"WV !:OCpfLIX"'t"LXWV 6pewv h~ t"~v XOCTOC K&pmv
t"OlJ Â<xvo\)~iolJ 'ltot"ocfLoG ~mcrt"po~~v,
AŞEZAREA DACIEI
[HARTA A IX-a A EUROPEI) 15
.1AKIAE 0EEIE
III, 8, 1. Dacia se mărgineşte 38 la miazănoapte cu aceea parte a Sarmaţiei
15 [ETPnIIHE rrINAE ~] europene care se întinde de la muntele Carpatos pînă la cotitura pomenită
a fluviului Tyras, care - cum s-a spus - se află la gradele
53° 48°30' 20
Ia apus cu iazigii metanaşti, pe Ungă rîul Tibiscos 39, iar la miazAzi cu acea parte
a fluviului Dunărea care merge de la vărsarea riului Tibiscos pînă Ia Axiopolis,
de unde, pînă în Pont şi Ia gurile sale, Dunărea se numeşte Istru. Iată poziţia
acestei părţi. 25

II Se pare că la data aceasta (în jurul anului 170 e.n.) se găseau într-adevăr grupuri
de huni In Caucaz (vezi Fr. Altheim, XOU~o\ bei Ptolemaeua tn Omagiu lui COM/anlin
Daicolliciu, Bucureşti, 1960, p, 1-10).
II Probabil tot un trib dacic (vezi Pârvan, Getica, p. 240).
" Numele acestea (cu excepţia Clepidavei getice, care este o rlmlşiţă a grupurilor
dacice din vestul Ucrainei, la fel ca Setidava şi Susudava de mai sus) reprezintă urme ale
invaziei ceItice care a trecut şi prin regiunile noastre, ajungind la inceputul secolului al III-lea
te.n. pînă tn Bugeac (ef. Plutarh, Mariua 11).
a. Autorul descrie aşezarea iazigilor dintre Dunăre şi Tiu (vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 31).
as De lingă Aquincum (Budapesta).
57 Localitatea dacică (menţionatii şi mai sus la II, 11,3; II, 15,3), care reprezintă
o rămăşiţă din perioada cînd triburile dacice se întindeau plnă la Dunăre (Inainte de venirea
iazigilor) ; cf. Pliniu cel Bătrln, IV, 12 (25), 80. In acelaşi timp 8-au descoperit in regiune
şi materiale arheologice de factură dacicl (vezi M. Parducz in • Folia Archaeologica o,
XI (1959), p. 61 şi urm.) , iar o inscripţie de la Brigetio (Sz6ny) vorbeşte despre un
G interpret al dacilor & (vezi 1. 1. Russu, Interpres Dacorum, în 'Anuarul Institutului de
istorie naţională t, XI (1946-47), p. 405-412).
as Hotarele teritoriului descris de Ptolemeu (Carpaţi, Tisa, Dunăre, Siret) depăşesc
limitele statului lui Decebal - de altfel provincia romanii Dacia va fi şi mai mică - ~i
corespund tn linii mari cu datele autorilor mai vechi, cuprinzind regiunile locuite efecti,'
de daci.
ae Aci trebuie Inţeleasă Tisa, ca şi în pasajul III, 7, 1.
 642
PTOLDIEU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINlEI 543

2. După vărsarea rîului Tibiscos, prima cotitură spre sud-vest [are gradele]
47°20' 44°45'
fl.~',(" cotitura spre vărsarea riului Rabon, care curge spre Dacia [are gradele] 1)

" , 49° 43°30'

Em 'r~V
cotitura spre vărsarea rîului Ciabrus [are gradele]
fl.'(' L" 49°30' 43°45'
1) [x(x't'oc 't'~v] 'rou K~&.~pou EX't'P01t~V cotitura spre vărsarea rîului Aluta, care porneşte de la miazănoapte şi curge
prin Dacia [are gradele) 10
fl.0' L" fl.'(' L" a" 50°15' 44°
op- cotitura din apropiere de Oescus [are gradele1
5~ 4~

, '/ a" f1.~' cotitura din apropierea lui Axiopolis [are gradele1
1) x(x't'(X'o.,..' ,
~O"xov e:1t~a't'pocp1) 54°20' 45°45' 15
v' (x' De aici fluviul Istru, după cum am spus, se numeşte Danubis, pînă la gurile
, , fl.S' sale. La răsărit {Dacia1 se mărgineşte cu fluviul Istru, de aci şi pînă la cotitura
'f) Z(X'!(X ,
'A1;lOU1tOAW EmO"'t'pocp'~ de lîngă cetatea Dinogetia, avînd poziţia
15 vS' '(" 53° 46°40'
fLE' L' (j"
şi mai departe cu rîul Hierasus, care, depărtîndu-se de Istru la Dinogetia, merge 20
dinspre miazănoapte şi răsărit, pînrl la cotitura 40 pomenită a fluviului Tyras.
3. Locuiesc Dacia în partea cea mai de miazănoapte, dacă începem de la
apus: anarţii şi teuriscii 41 şi costobocii 42, iar dedesubtul lor [vin1 predavensii
şi ratacensii 43 şi caucoensii, tot aşa, mai jos de aceştia [sint] biefii 44, buridavensii 25
şi cotensii şi mai jos de ei albocensii, potulatensii şi sensii 45, după care [sînt),
în partea cea mai de miazăzi, saldensii, ceiagisii ~i piefigii 46.

'0 Graniţa riisiil'ileanu a Dacici s-a retras - fati, de cea nr"tată de Strabon, VII, 3,11.
şi 17 -, deoarece "egiunile dintre SireL şi Nisll'u au fost in mare pal'te ocupate de bastarni
şi surmaţi.
41 Populatie cellie'" Este exactă plasarea lor in Nis;;ritul Slovaciei, iar a anarţilor în
nOl'd-vestul Dacici .
• 2 Tribul accsta important şi numeros (vezi r-;. Gostar, Ramura nordică a dacilor: Costo-
bocii, in ~,Buletinul Vniversităţilol' V. Bnbe~ ~i Bolyai ", Sel·ia ştiinţe sociale, I, (1956),
p. 183-199; 1. 1. Russll, Les Costoboces, in (' Dacia ", )1.S., ll! (1959), p. 341-52) locuia în
afara graniţelor provinciei rumane, in Carpaţii ""rd-vestici şi în veslul Ucrainei (cr. Pliniu
cel Bătrîn, VI, 7, 19). în vremea aceasta el va întreprinde atacuri împotriva imperiului,
ef. Pausania, X, 34,5; Dio Cassius, LXXI, 12;1 ~i SHA, IV, 22,1 .
• 3 Cf. II, 11,11 (racatai).
,. Numele acesta pare corupt.
,. S-a propus intregirea ordessenses sau argessenses (vezi C. Daicoviciu, în serv,
VI ('1955), 1-2, p. 52).
'6 Aceste dau,. nume sînt probahil şi ele corupte. Din ultimele 12 nume citate, 9 par
să deri"e de la nume de localităţi sau riuri (vezi Pârvan, Getiea, p. 247-2,*9 şi Ist. Rom.,
p. 266).
 PTOLEMEU
IZVOARE PRIVIND ISTORIA RO"IINIEI 646

4. IT 6Âe:Le; 8~ e:tC1'v €V 't'?j ~ocx(q: €7t'LcpocV€O"t'e:POCL oc(8e:' 4. Cele mai însemnate 47 oraşe din Dacia 48 sint următoarele 49:
'POUXX6VLOV fl.t';' L" fl.lJ' ~" Ruconium 46°30' 48°10'
~0x.L80::uo:: fl.~' /" Docidava 47°20' 48°
!J.lJ' Porolissum 49° 48°
II Op6AL(j(jOV fl.6' fL l)' 50°40'
Arcobadara 48° [)
;)
'Apxo~&.~o::poc v" ro" !J.lJ' Triphulum 52°15' 48°15'
TpLtpoUAOV vW 8" !J.lJ' a" Patridava 53° 48°10'
II or:t'pL8ocuoc vy' !J.lJ' e;" Carsidava 53°20' 48°15'
Petrodava 53°45' 47°40'
KOCPC1L8ocuoc
llE't'p68ocuoc
vy' /"
vr' L' 8"
fL lJ' a" Ulpianum 47°30' 47°30' 10
fL~' yo" Napoca 49° 47°40'
10 OUA7t'Lo::v6v fl.~' L" (L~' L" Potaissa 49° 47°20'
N&'1touxoc fl.6' fl.~' yo" Salinae 49°15' 47°10'
IIoc't'poULC1O'OC !J.a' Praetoria Augusta 50°30' 47°
fL~' r" Sangidava 51°30' 47°30' 16
~O::A~VO::L fl.6' 8". fL~' c," Angustia 60 52°15' 47°15'
IIpocL't'wpLoc AUrOUC1't'OC v' L" fL~' Utidava 53°10' 47°40'
15 ~o::vyL80::uo:: 'lOC' L" (L~' L" Marcodava 49°30' 47°
, A vyoUC1't'Loc vW 8" (L~' 8" Ziridava 45°30' 46°20'
OU't'(~o::uo:: vy' c," Singic!.ava 48° 4S020' 20
fL~' ro" Apulum 49°15' 46°40'
Mocpx680::uo:: !J.S' L" (L~' Germizera 49°30' 46°15'
ZLp(80::uo:: fl.~' L" fl.';' r" Cumidava 60 bi. 51°30' 46°40'
20 l":Lyy(8ocuo:: !J."fl' Ramidava 60 ter 51°50' 46°30'
(Lc,' r" Pirum 51°15' 46° 26
"A1tOUAOV fl.a' 8" (L';' ro" Zusidava 52°40' 46°15'
r~pfl.L~e:po:: fl.a' L" (L';' a" Polonda 53° 47°
KO(LL80::uoc '10::' L" (Lc;' /0" Zurobara 45°40' 45°40'
'PO::(Ll80::uo:: '10::' L" r" Aizisis 46°15' 45°20'
(L';' L" Argidava 46°30' 45°15' 30
25 II LP OUfl. '10::' 8" (L';' Tibiscum 61 48°30' 45°15'
ZouO'L80::uoc vW /0' (L';' ~" Sarmizegethusa regia &2 47°50' 45°15'
II oA6v80:: vr' (L~'
.Aquae 49°30' 45°20'
Netindava 52°45' 45°30' 86
Zoup6~ocpo:: fl.e:' ro" (Le:' ro" Tiasum 52° 45°30'
A t~ LO'lc, fl.c,'8" (.LE' r" Zeugma . 46°40' 4{040'
30 'Apr L8 0::uoc (L~' L" fLe:' a" Tibiscum 46°40' 44°50'
TLpLaxov (LlJ' L" fL~' 8" ., Pentru alte aşezări, care nu apar În texte şi sînt atestate numai arheologic, vezi Ist.
Zo::pfl.L~e:yeeOUO'O:: Rom., p. 275, 278-9.
48 Pentru aşezări1e extracarpatice ale dacilor, atestate de obicei numai arheologic, vezi,
~O::O'(A~LOV fl.~' L" r" (Le:' 8" 18t. Rom., p. 273.
"1'8oc't'0:: fl.6' L" fLe:' r" .0 Vezi discuţia listei care urmează la Pârvan, G~tica, p. 256-267.
60 Vezi R. Vulpe, Angustia, în !Il amintirea lui Constantin Giurcscu, Bucureşti,
35 Ne:'t'Lv80::uoc vW L" 8" (Le:' L" 1944, p. 551-9. .
TLo::O'ov &Obi. Vezi M. Macrea, Cumidapa, în "ArSe", IV (1941-43), p. 234-61.
vW fl.e:' L" 110 ter Vezi Gr. Florescu, Un nou documsnt epigrafic referitor' la nordul Dunării m08sice,
Ze:ur!J.O:: (Lt';' /0" fLa'r o" în SCIV, II (1951), 2, p. 125-35.
Sl Localitatea mai apare de două ori, ceva mai departe şi la III, 10, 6.
TL~Laxov fl.';' ro" fl.8' L" y" iS Cetatea de Bcaun a lui Decebal (Gr1l.diştea Muncelului).

35 - o. 1414
 646 PTOLEMEU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI 647

LlLe~voc fL~' a" [.La' L" Dierna 47°15' 44°30'

, AXfLoVLOC fL 'YJ' fLe' Acmonia 48° 45°
L\.POU~'YJ't"L~ [.L~' L" a" fLa' L" Drubetis 47°45' 44°30'
Frateria 49°30' 44°30'
<I>~OC't"e:p(OC fLe' L" . fLa' L" Arcinna 49° 44°45' 6
5 'APXLWOC [.Le' fL8' L" 8" Pinum 50°30' 44°~,Q'
11('.10'.1 v' L" [.La' ro" Amutrium 50° 44°45'
, AfL01l't"piov . v' fL8' L" a" Sornum 51°30' 45°
~6pvov '.lOC' L" [.Le'
AŞEZAREA MOESIEI SUPERIOARE
Mr~IA~ TH~ ANO 0E~I~
[HARTA A IX-a A EUROPEI] 10
10 [ErpOIIHI: II1NAE &]
.. III 9, .1. M?e.sia Superioară se mărgineşte la apus cu Dalmaţia, pe aceeaşi
III, 9, 1. 'H &'VCJ) MUO'LOC 7te:fno~(~e:'t"OC~
&7tO [.LSv 8uae:CJ)~ LlOCAfLOC't"(~ hrue pomerută, [linIe] mergînd de la gura riului Savus şi pînă la muntele Scardos'
. xoc-r~ -r-1JV e:t~l)[.Levl)V rpocfL[.L ~V &7tO 't'1jc; b<.'t'P07t1jc; -rou ~OCOUOU 7tO't'OC[.LOU la miazăzi, cu o parte a Macedoniei pe linia trasă de aci la muntele Orbelos'
pină la punctul unde se termină ea, a cărei poziţie e s t e '
fLexp~ 't'OU ~x&paOU 5pouc;' (X7tO as fLe:al)fL~p(~ !Jlxp~ Mocxe80vLocc;
'rn Ev-reu6e:v t7t~ 't'ou 'OP~~AOU lS~ouc; YP~fL[.L] ~<llC; 7te~oc't'o~, 00 .~ 49° 42°20' 16
15 eeO'~c;
la răsărit, cu oparte a Traciei, de la punctul terminal arătat pină la riul Ciahrus
in punctul limită a cărui poziţie este . ' .
fLe' fLWy"
&7tO ae &VOC-rOAWV !Jlpe~ e~4xl)C; 't'Cj) &7tO 't"ou
e:CJ)~ K~&~pou7tO'rOCfLOU Xoc-r~ 7tepOCC;, ou 1) eta~c; şi. încă cu însuşi rîul Ciabrus, pe lîngă Moesia Inferioară, pînă la unirea rîului 20
Clabrus cu Dunărea, loc de întîlnire aflat la .
v' (ly' 49°30' 43°45'
iar la nord se mArgineşte cu acea parte a fluviului Dunărea de aci şi pină la
rîul Savus. .
2. Locuiesc pârţile de lîngă Dalmaţia ale acestei provi~cii tricornensii.
părţile d~ lingli dul ~iabrus, moesii j cele de la mijloc, picensii j iar cele de lîng~ 25
Macedoma, dardarul. -
&7tO as &'px-r<llV -rCj) Ev't'e:u6e:v fLexP~ 't'ou ~ocouou 7to't'oc[.Lou [.Lepe:~ 'rou 3. Pe fluviul Dunărea sint oraşele:
Llouvou~(ou 7tO't'OCfLOU. Singidunum 45°30' 44°30'
25 2, Koc-rexouO'L ae 't'1jc; E7tOCPXLOCC; 't'0:. [.Lev 7t~O~ 't'] AOCA[.LOC'r(~ T~~xo~- Legiunea a IV·a Flavia
V.yI'.IO'LO~, 't'~ ae 7tpOC; 't"fi>. K~&~pcp 7to'rocfLCil MuO'ol, 't'~ as fLe:'t'oc~U 11~­
X~V(jLOL, 'rO:. 8e 7t~OC; 'rn MOCXeaOVL~ Ll&paocvot. Tricornium 30
3. 116Ae:LC; as dal 7t~OC; tJosv 'r<il LlOCVOU~LCP 7tO'rocfL<'il
~tVr(aOUVOv fLe' L"
30 AeyLCJ)V a' $AOCULOC
T p~x6pv~ov [.LC;'
35'
 PTOLEMEU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINlEI 549
548

, ~V &x:t"p~'Tte't'tXL M6OXLOC; 1CO't"oc(.L6c;.

lîngâ care se varsă rîul Moschios liS,
'TtOCp
DU·C[.LLVChuov, Ae"(LWV [.LC;' L" Viminacium, legiune 54 46°30' 44°20'
Taliatis 47° 44°
TOCALOC't'LC; [.L~' Egeta 47°15' 43°40'
"EY'y)'t'oc [.L~' 8" Dorticum 48° 43°30' 5
5 Do Op''nx6v [.L "f{ Ratiaria moesilor colonie 49° 43°20'
'POCL't'LOCPL<X Muerwv,
XOAOVLOC [.Le'
AŞEZAREA MOESIEI INFERIOARE

Ml'I:IAE THE KATQ ElEI:II: [HARTA A IX-a A EUROPEI]

[El'PQIIHl: TIIN AE , ~'] III, 10, 1. Moesia Inferioară se mărgineşte la apus cu acea parte a rîului 10
Ciabrus despre care am vorbit; la miazăzi, cu partea Traciei de peste muntele
10 III, 10, 1. <H xchw MUerLOC .'TtepLOpL~e't'OCL &7tO [.L€V Mere:wc; 't'<ll Haemus de la [riul] Ciabrus pină la Pont, care are diviziunile
dp"fJ[.L€v<p [.L€peL 't'OU KL&~pOU 'TtO't'OC(.LOU· &7tO 8E: (.Led"Yl(.L~ptocC; ep~XYjC;
(J.€pe:L 't'<il &7t0 't'OU KL&~pOU U7tE:p 't'Ov A!(.LoV 't'0 ISpoc; (.L€XpL 't'OU &7t~ 55° 44°40'
't'ov il 6'J't'ov 7tepoc't'oc;, a
&'Tte;:e:L (.LOLpOCC; la miazănoapte cu acea parte a fluviului DunArea ce merge de la pomenitul 15
rîu Ciabrus pînă la Axiopolis şi cu Dunărea, care de aci încolo poartă numele de
ve:' [.L8' "(o" Istru, pînă la vărsarea ei in Pont, cotitura fluviului avînd - precum s-a spus -
15 &7tO 8e &px't'wv 't'<ll &tp"fJ[J.€v<p &7t0 't'ou KL&{jpOU 'TtC't'OC[J.OU (.J1:pe:L la oraşul Dinogetia gradele .
D.ocvou~f.ou [J.e;:PLC; , A;LOU7tOAeWC;, XOC~ 't'<ll &v't'eueeV D.ocvou{j(~, XOCAOU- 53° 46°40'
IIevw
c-
8e "Ier't'pw~ [J.€XPL 't'wv d~ 't'ov ilo'J't'ovI &x.{jOAWV, , 00 ~ (.LE:V XOC't'<X
l " ,,, , 2. Ordinea gurilor 55 de aci încolo este aceasta: 20
. D.LVO"(€'t'e:LOCV 1tOALV e:mer't'poql"fJ eLp"fJ't'OCL e7te:X 0ueroc (.LOLpOCC; Prima despărţire a gurilor de la cetatea Noviodunum are gradele
vy' (.LC;' "(o" 54°50' 46°30'
20 2. <H 8E: eqle:~9jc; .'t'w'J er't'o(J.&'t'wv 't'&~LC; lxeL oihwc;' o (.Lev
1tpw't'oc; iar de acolo partea cea mai de miazăzi, care cuprinde insula numită Peuce şi
(.LepLI1(.Loc; 't'wv O"t'O[.L&'t'WV o
xoc't'<X N our:68ouvov 'TtOALV &7te;:e:L (.LOtpOCC; are poziţia:
'18' L" "(" (.LC;' L" 55°20' 46°30' 25

ev't'e:u6ev 8e 't'o (.LEv VO't'L~'t'OC't'OV (.L€P0C; 7te:PLAOC~OV v~ercv xocAou(.J1:V"fJV se val'să in Pont prin gura numită Sacră 56 sau Peuce, cu poziţia

IT e:ux "fJV , ~c; 6eaLC;

26 ve' "(" P.C;' L" Partea cea mai de miazănoapte se desparte şi ea in douA avînd poziţia

h~&AAe:L etc; 't'OV IT O'J't'ov er't'O(.LOC't'L 't'<il A&"(O(.LeV~ <Ie:p<ll ~ ITe:UX71 30

€7te;:O'J't'L 6eerLv Partea demailamiazănoapteaacesteidespărţitl.lrise desparte şi ea în două
vc;' (.LC;' 8" la poziţia
't'o Se &pX't'LX6l't'OC't'ov OXL~e't'ocL XOCL ocu't'o xoc't'<X eecrLV 55°30' 47°
30 ve' (.LC;' L" 8"
şa Aici trebuie citit probabil Mc<pyo<;, fiinu vorba de Morava.
~
XOC~ 't'o (.Lev OCPX't'LXW't'e:pov
, " I
" Aci trebuie să fie menţionată legiunea a VII-a Claudia, care !şi avea aici sediul cani
din anul 70 e.n. (vezi RE, XII, col. 1620).
ocu't'o xoc't'<X 6eaw 1& Vezi Pliniu cel Bdtrln, Tlota 18.
66 Astăzi braţul Sf. Gheorghe.
 660 PTOLElI1EU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 651

e:hoc 't"0 fLev fLe:O''Y)fL~P~vw't'e:pov 't'o tx 't'ou't'ou 't"ou fLe:PLO'fLOU zve:X6ev Apoi partea de miazăzi a acestei diviziuni îşi întrerupe cursul cu puţin
înainte de vărsarea în Pont. Partea mai de la miazănoapte, care formează o
7tOCOe:'t"OCL fLLXPOV 7tpO 't'~~ d~ 't"OV IIov't'ov E:X~OA~~' '"O ~' &pX,"L~W­ baltă numită Thiagola 57, a cărei aşezare este
't'epo~ 7tOL ~O'OCV A[[J.V'Y)V XOCAOU[J.tv'Y)V 0LOCYOAOCV (&pX't"LXW't"€PrxV), ~~
55°40' 47°15' li
~ 6e:mt;
se varsă în Pont prin gura numită tot Thiagola sau PsiIon 68, a cărei aşezare este
li v<:,' yo"
56~15' 4T
Partea mai de miazăzi a celei de a doua diviziuni se desparte şi ea în două
la poziţia 10
ve,' a" fL~'
't"o 8t fLe:O'"I)fL~PLVW'1:e:pov '1:0 kx '1:0U ()e:u't"€POU fL<:'P~O'[J.ou fLep[~e't'rxL XOC~ Partea mai de miazănoapte a acestei despărţituri se varsă în Pont prin gura
10 OCU't"O XOC'r&: 6€O'LV numită Boreică 59, a cărei aşezare are gradele
56°20' .46°50'
iar partea mai de miazăzi se desparte şi ea în două la poziţia 15
55°40' 46°30'
ve;' y" fLt;' L" y" Partea cea mai de miazăzi din această despărţitură se varsă în Pont prin
gura numită Naracion ~o, a cărei aşezare este
56°10' 46°20'
ve:' yo" fLt;' L"
\ ,\ fJ..' , , 't'OI) fLlO.pLO'fLoU
,
KOCL 't'0 fLlO.V fL<:'O'"I)fLt--pLVwnpov 'rO IO.X 'tou't'ou - - Partea mai de miazănoapte se desparte şi ea in două la poziţia
56° 46°40'
20

dc; 'rcv II oV't"ov a"t'6fLoc"t'L XOCAOUfL€VC.p NOCXOCpL<p, ' ou.,..'Y) 6'e:cnt;

, 1/ Partea mai de miazănoapte a acestei despărţituri se varsă prin gura Pseu-
v~' t;" fLe, Y dostomos 61, -a cărei aşezare este
20 't'0 ~€: &px't'LxG:l'rr;:pov aXL~<:'''IXL XIX~ 't'ocu't'o XIX"&: 6EaLv 56°15' 46°40'
Vt;' fLC;' yo" Partea mai din spre miazăzi se varsă prin gura numită Calon 62, a cărei 25
aşezare este

'3. Coasta de miazănoapte a Moesiei se mărgineşte_ cu ţărmul Pontului

vc;' 1)" fLt;' yo" ce vine după acele guri, pînă la punctul terminal pomenit de lîngă Tracia,
[aceasta din urmă) avînd gradele
55° 44°40' 80
Vc,' 1)"
&? il Nordică ». Probabil Delta Dunării lîngă Vilcov. --
3. 'H ~' &1t' &VIX't'OA&V 't"~c; MuO'[occ; 7tA€UP&: 6PL~e:'t"OCL "t'TI &ipe:~~c; &S (1 Subţire &. Probabil unul din canalele braţului Chilia (vezi RE, XXIII, col. 1403).
't'o~c; O"t'OfLOCO'L 't'ou IIov't'ol) 7tIXPOCA[<p fL€XPL 't'ou dp"l)fLEVOU 'ltpOc; 'tTI &9 «Nordică &. Probabil tot unul din canalele braţului Chilia.
Vezi Pliniu cel Bătrin, nota 2.
0p~Kn 'Jtepoc't"oc" a &'Jtexe:L ţLOLPrxC;
80
81«Cea falsă &. Probabil al doilea canal, de la sud, al braţului Chilia (vezi RE, XXIII,
col. 1390).
30 ve:' fL~' y oI I el (1 Cea frumoasă &. Astăzi braţul Sulina.
 662 PTOLEMEU IZVOARE PRIVIND ISTORIA RmI1NIEI 653

~C; 7tAEUpliC; ~ O€O'LC; tXEL OU't'WC;' flE't'ct: 't'o 'Iepev 0''t'6fl(X 't'ou "IO"t'pou A~ezarea acestei coaste se prezintă astfel. După gura Sacră 63 a fluviului Istru
7tO't'(XflOU Promontoriul Pteron 56°20' 46°
Cetatea Istros 55°40' 46°
Tomi 55° 45°50' 6
Callatis 54°40' 45°30'
6
Dionysopolis 54°20' 45°15'
Promontoriul Tiristis 55° 45°10'
Odessos 54°50' 45°
Gurile fluviului Panysos 54°45' 44°50' 10
Mesembria 55° 44°40'
10 Ţinuturile din partea de apus a Moesiei Inferioare sint locuite de tribali,
iar cele răsl'lritene - mai j os. de gura Peuce - de troglodiţi; iar gurile, de
peucini. Ţinuturile de pe lîngă Pont la ocupă crobisii. Mai sus de aceştia se
află oinensii şi obulensii. Ţinuturile aşezate însă la mijloc sint locuite de dimensi 16
şi piarensi.
5. Iată oraşele de lîngă fluviul Dunl'lrea:
Regianum 50° 43°40'
Oescus al tribalilor 51° 44°
Diacum 83 bit 51°20' 44°20' 20
dO', 7t(XPct: flEV 't'ev ~(XV06~LOV 7to't'tXflov (X(~k Novae 61 52° 44°40'
'P1)YL(x\l6v v' Trimammium 52°20' 44°50'
Oraşul Prista 52°40' 45°.10'
OIO'Xo<;; TPL~(xAAWV V(X' Durostorum, legiune 53°15' 45°15'
20 ~L(Xx6\1 V(X' y" Legiunea 1 Italică 85 25
NOOU(XL vţ3' Transmarisca 53°30' 45°30'
T PLflcfflflL0'.1 vW y" Sucidava 54° 45°40'
IT pLO''t'Y) 7t6ALC; Axiopolis 54°20' 45°45'
vţ3' yo"
~oup60''t'opov, Ae:yLWV
, Carsum 54°10' l}5°50'
vy ;;)" Troesmis 54° 46°20' 30
25 AEy[w\I 7tpw't'1) • I't'(xALx~
Legiunea a V-a Macedonică
T P(Xfltt.P LO'X(x vy' L" fle' L"
~oux(8(Xu(X V;;)' fle' yo" Dinogetia 66 53°10' 46"40'
'A~LOU7tOALC; V;;)' y" flE' L ";;)" Noviodunum 54°40' 46°30'
v;;)' c;" Sitioenta 67 55° 46°30'
K(xpO'OUfl fle' L "y"
30 T POLO'(.L(C:; V;;)' flc;' y" 6. Intre fluviu [şi muntele Haemus] se află oraşele: 35

Ae:y LWV e' M(XXE;;)OVLX'Îj Dausdata 53° 44°40'

Tibisca 88 55° 46°20'
~Lvoy€'t'eL(x vy' C; flC;' yo"
N ou'c680u\lov V;;)' yo" flC;' . L" 68 Vezi mai sus, nota 56 .
•a bi. O formă greşitii pentru Dimum_
~L"n6ev't'cr. VE' flC;' L" 8' Aici lipseşte • legiunea I IL.alică », care a fosl greşit trecută la DUl'oslorum (vezi RE,
XII, col. 1410).
35 6, Me't'(XţD 8E 't'OU 7to't'(XfloU 7t6AELC; (Xt8e' 16 Aici trebuia menţionată • legiune .. XI Claudia» (vezi RE, XII, col. 1 698) .
•e Vezi Gh, Ştefan, Dinogetia - a problem of ancient topography, în «Dacia., N. S.,
~tt.ou0'8cr.ucr. vy' II (1958), p, 317-29.
67 Aici trebuia să fie Al"(\J<jI6tvtet, care este o altă formă pentru Aegyssus.
1 L~LO'X(x ve' .8 Locul toponimului este la III, 8, 4, unde apal'e de două 0l'Î.
 554 PTOLEMEU IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMîNIEI 555

7. Ţărmul incepînd de Ia gura cea mai de miazănoapte a Istrului şi pînă

la gurile fluviului Boristene şi ţinutul din interior, pînă la fluviul Hierasos 690,
este locuit - mai jos de tirageţii sarmaţi 70 - de harpii 71, iar mai sus de peucini,
de către britolagi 72. Ţărmul prezintă următoarea înfăţişare după gurile fluviului 5
Boristene, care au, după cum s-a spus, gradele
57°30' 48°30'
Gurile rîului Axiaces
v~' L" !J:rj' L"
48°
,A~~ocxou 1t'o't'CY.[1.oG ~x~oAO(l V~' [1."'/ Oraşul Fisca 57°40' 47°40'
<Puax 'YJ 1t'6A~~ v~' yo" [1.~' yo" Gurile rîului Tyras 56°20' 47°40' 10
10 TopCY. 1t'o't"CY.[1.ou h~OACY.~ y" [1.~' yo" Satul lui Hermonact 56°15' 47°30'
'E '
P[1.WVCY.l<. , 'l)
t'0~ l<.W[1. v~' 8" [1.~' L"
Oraşul Harpis 73 56° 47°15'
"Apm~ 1t'6),~~ VC;' [1.~' 8" 8. Oraşe 74în interiorul 75 ţării sînt şi în această parte, pe lîngă rîul Hierasus:
8. IT 6Ae:~C; 8~ e:la~ l<.0(~ kv -r?i Zargidava 76 54°40' 47°45' 15
, '1'e:pCY.aov 1t'0't"CY.[1.0V
-rov I Tamasidava 54°20' 47°30'
Piroboridava 77 54° 47°
15 ZCY.py~8CY.uCY. '18' yo" [1.~' L "?)/I ar între rîurile Hierasos şi Tyras:
T CY.[1.CY.a~8CY.uCY. '18' y" [1.~' L"
II ~pO(3op~aCY.UCY. '18' Niconium 56°20' 48°10'
[1.\:" Ophiussa 78 56° 48° 20
Oraşul Tyras 56° 47°40'
N~xc.0v~oV v~' y/l (L 'Yj' c;/1 9. Insulele situate în vecinătatea Moesiei Inferioare în acea parte a Pontului
20 'Orp~oGcrcro: pe care am pomenit-o sînt:
Vc;' (L 'fJ'
Tupo:c; 1t'6A~C; ve;' Insula numită Boristene 57°15' 47'40'
(L~' '(o"
9. N~ao~ 8e: 1t'o:pd:l<.e:~v't'CY.~ 'In '!cfJ dpYJ(J.t'J~) !.Ltpe:~
şi insula lui Ahile sau 25
't"ou- II'ov't"ou 'Y-J 'le: xO:l\ou[1.e:v·~
~ I Leuce 79 57°30' 47°40'
Bopucr6€v'YJC; v~cro~ v~' 8/1 (L~' yo" • 69 Partea }'ăsăl'iteană a Moldovei, pînă la Siret, şi Bugeacul împreună Cu ţărmul Mării
Negre pină la Nipru au depins de provincia romană Moesia Inferior abia începînd din secolul
25 XCXL ~ 'AXLAA.€iUC; ~ al II-lea e.n. (er. Registrtd lui lInnl). tn schimb, influenţa romană, care se făcea simţită
Ae:ux ~ v~cro~ v~' L" (L~' y" pînă tn Crimeea, începuse să se manifeste incă de pe la mijlocul secolului I e.n. (cf. Tacit,
Analc, XII, 15). Pentru istoria Moldovei sub romani vezi R. Vulpe, La ValachiB el la
BassB-MoldaviB sons les romains, in (' Dacia ", N.S., V (1961), p. 365-93.
70 De fapt sînt geţi, cum o spune şi numele lor.
11 Pare a fi o variantă (ef. III, 5,10) pentru ('carpii., (vezi Pârvan, Getica, p.238-43).
12 Un neam celtic (vezi nota 34).
73 Probabil tot o variantă pentru (' Carpis *
(vezi !Iota 71). Pentru prezenţa tracilor pe
ţărmurile de nord ale Pontului Euxin vezi 1. 1. Russu, Elementele t/,aca-getice ta Seylhia şi
BospoTnl cimmerian, în SeIV, IX (1958), p. 303-331,
74 Vezi nota 11.
76 Vezi nota 48.
78 Următoarele trei localităţi au nume caracteristic dacice.
17 Vezi R. Vulpe, La civilisation dace et ses probliilnes ti. la lltmitire des demieres fotâlles
de Poiana en Bass6 Moldavie, în« Dacia 1), N.S., I. (-1957), p. 145-164.
78 Este probabil o altă denumire (d. Pliniu cel Bătrîn IV, 12(26), 82), ne oficială
(Oraşul Şerpilor), pentru Tyras, Vezi articolul resp~ctiv din RE.
79 Vezi Arian, notele 31 şi 32.
 55G PTOLEMEV IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 557

ep AI KH!: eE!:I!: AŞEZAREA TRACIEI

[Eypnrlm:: TIINAS &'] [HARTA A IX-a A EUROPEI)

III, 11, 1. 'H 0p4x"t) m:ptOpL~S:T(Xt &11:0 (J.EV otpx'rwv Tn X<X't{<J III, 11, 1. Tracia se mărgineşte la miazănoapte cu Moesia Inferioară,
Tn
Mucr(~ 11:<Xpoc 'r~v Etp"tJ(J.€v'Y)v YP(X(J.!l~v, &1tO 8& Sucr!l&v OCVW MUcrL(X potrivit liniei pe care am arătat-o, iar la apus cu Moesia Superioară şi cu
partea Macedoniei de la muntele pomenit Orbelos ptnă la punctul unde se
1'> x(X1. M(XXs:SOVL(XC:; !l~PS:L T<jl &1t0 TOU dp'Y)!l€vOU 'OP~~AO~ 5pouc:; fleXP:' termină, a cărei poziţie are gradele:
1'>
r
,
1ts:p(X'rOC:;, ou'?' "l)t OI "
vs:crtc:; s:m,XS:L f
!lOLp(xC:;
49° 41°45'
!l0' !l(X' (X"~"
XCII. A TI TI 1 A N O Y A A E E A N L1 P E Q 1: XCII. API A N

S-a născut la Alexandria in jurul anului 100 e.n. şi a venit mai tîrziu la
Roma. A făcut parte din ordinul cavalerilor şi a ocupat funcţia de procurator
Augusti; a murit după anul 161. Apian a scris o Isto,.ie romanii in 24 de cărţi.
În care a rînduit materialul după criteriul etnic, în ordinea următoare: I. Regii;
II. Italicii; III. Samniţii; IV. Celţii; V. Sicilia; VI. Iberia; VII. Hanibal;
VIII. Libia; IX. Macedonia ~i I1iria; X. Grecia şi Ionia; XI. Siria; xn.
l\Iitridate; XIII~XVII. Războaiele civile; XVIII-XXI. Egiptul; XXII.
Evenimentele din anii 30 Le.n. - 69 e.n.; XXIII-XXIV. Războaiele lui
Traian în Dacia şi in Arabia.
Din această operă vastă ni s-au păstrat numai: p"efaţa, cărţile VI -IX,
XI-XVII şi citeva fragmente din alte cărţi. Autorul s-a sprijinit pe vechea
analistică, a urmat de apI'oape pe Diollisiu din Halicarnas şi l-a consultat pe·
Posidoniu. In opera sa, Apian a arătat un mare interes pentru frămintările
sociale din Imperiul roman, căutind să descopere cauzele acestor mişcări.
Ediţia: Appiani His/oria Romana. cdiderunt P. Viereck et A. G. Roos,
Teubner, Leipzig, 12 (1962), II (1905).

PQMAIKQN Il.:TOPIQN ISTORIA ROMAi-l'Ă

llPOOIMION Prefata

1, 1. Pornind să scriu Istoria Romană am socotit necesar să înfăţişez la

început hotarele provinciilor aflate sub stăpînirea romană. Acestea sint urmă- 5
toarele 1 .•.
2, 6. Cînd cobori din ţinutul capadocilor şi cilicienilor in lonia, ai in
faţă Peninsula cea Mare 2. O fac să fie peninsulă - din dreapta - Pontul
Euxin, Propontida şi Helespontul (şi Mar('a Egeică(, iar din stînga Marea
Pamfilică sau Egipteană [căci se spune in ambele feluri]. 7. în această 10
peninsulă se află cei ce privesc către Marea Egipteană, atît pamfilii cît şi
licienîi, şi - după aceştia - Caria pînă în lonia, [de asemenea] cei dinspre
Pontul Euxin, Propontida şi Helespont... 8... Atîtea populaţii locuiesc
peninsula şi toate acestea sint sub stăpînirea romană.
3, 8. Trecînd mai departe, ei au poruncit şi altor neamuri din jurul 15
Pontului, atît misilor din Europa, cît şi tracilor cîţi se află în preajma Pon-
tului Euxin .. , 10 ... Pe acest litoral 3 întîlnim următoarele neamuri ce se

1 Urmeazll enumerarea provinciilor şi populaţiilor cucerite de romani, de la răsărit

spre apus.
2 Asia Mică.
8 Litoralul mediteranean.
 560 APIAN
EK THl: MAKEAONIKHl:
11, 1. "O'n ·PCU!J.IX!OL "t'CXX€CU~ cx.oţcx.vo!J.kvov "t'OV TIe:pO'elX O<pSCU-
10 p&V't'O' XIX~ !J.OCALO't'IX IX.lhou.; ~pe6~~E:V ~ "t'&V 'EAA~VCUV <p~AllX XIX~
ye:L"t'\IlIXO'L';, ot<; lX6o.; t<; ·PCU!J.IX(OU'; t1te7tOL~XSO'IXV ol 'PCU!J.IXLCUV O'''t'plX-
,t"lJî'oL G>~ 8s XlXt ot 1tpeO'~SL~ ol e~ BIXO"t'epvlX<; &1tSO"t'IX"A!J.evOL "t'~V
MCXXE:80VLIXV lrplXO'XOV ~8dv &O'rpIXAW'; WlUPCU!J.€v'YJV XlXt 1tIXPIXO'X€U~V
tXIXV~V XlXt ve6"r'YJ't'1X yeyu!J.vIXO'!J.eVl)V, ·PCU!J.IXLOU'; XlXt "t'oc8.: 8L€"t'OCPIX0'0'e:V.
15 IXLcr66!J.E:Vo,; 8' o TIe:paeu.; h'epou~ l1te(.L1te: 1tpeO'~e:L'; "r~v {movoLIXv
exAUcuv. ev 8~ "t'o1h<p XlXt EU!J.€vl)';, o
't'Yj<; 1te:pL "rO TIepylX!J.o" 'AO'(IX<;
~IXO'~;'~U<;, &1tO 't'~.; 1tpO~ cI>[AL1t1tOV ~x.6pcx.<; 8e:8LWe; TIe:pO'ecx., ~xsv t.;
'PWfL 1)'11 XlXt xlX"r1)y6p€~ rpcx.ve:p&.; cx.lhoiJ, 1tcx.pe:A6wv ee; "t'o ~OUAe:U"r~­
PLOV, 15'rL 'PWfLIXLOL'; 8uO'!J.e:v~.; Y€VOL"rO &eL .. Xcx.L 0p~xl)v XIX"t'IXX"t'<j)"t' o,
20 !J.€ycx. bpfL 'Y)"t'~ PLOV, XlXt 0t"t"'t'IXAOUC; XIXL ne:ppIXL~OU~ 8tIX0''t'lxmOCO'SLS ~OU­
AOfL€VOUe; "t'L 1tpe:O'~€iJO'IXL 1tpO.; {)fLii..;.
2. «KlXl. "rWV o!J.s"repcuv," ~<Pl), ,,<p(ACU\l XlXt O'U!J.fLocX.CU\l ' A~pou-
1tOAW !J.ev &rpflp'YJ"rIXL "r~v &Pl~v, ' Ap6e"rlXupov 8' tv 'IAAupLo!<; 8U\1ocO"t'1)v
xlXL ~xnLVsv em~ouAe:uO'IX'; xlXL "t'ou,; EpYIXO'oc!J.evou.; o1to8e8E)('rIXL ).
25 11, 5. WV b TIspas:uc; lX~aeo!J.e:vo~ btsfl.1tSV e~ 'PWfl.'YJv••• ot it tve:-
XOCAOUV, gO'oc EUfLev'YJ'; e:t1tOL xoct 1toc6ot, XlXt fl.OCALO't'IX, g't'L ep~x'YJv
XIX't'IXX"t'<j)"t'O xlXl. O'''t'POC''t'L~V ~l OL XIXl. 1tOCPIXO'Xe:u~V OOX ~pe:fl. ~O'ov"t'o.;
&v8po~.
11, 6. «&AM 'A~POU1tOAL\I E~€~IXAe: 't'~~ &PlYj.;. Em8plXfl.O\l"r1X ye
80 "t'o!c; ~fl.s"t'epm~ &fl.UVOfl.€\lo<;. XlXl "t'oih" IXO"t'O':; Ofl.!v e8'~AwO'e: ITspO'so.:;,
XOCL\ "t'1\X':; O'UVe''YJXIX<; IXU"t'<p
'H fLe:"t'Ot\ 't'ou"t'o
- , , 6e, Ov1tCU
JI. ~ (.l. ''1 '1
1X\lE:Ve:WO'OtO' OLOtI"'OtI\I\O\l't'o<;
Eofl.kvou.;. 'rO fl.€\1 8~ 7te:pt 'A~POU7tOAL\I XlXt 1teO'~u"t'e:p6v EO''rL 'rWV
O'Uv(1)x&v XOtl. TCOtp' o!J.!v, gn O'Uve:"t'We:aOe:, 8txOtLOV e:rpocv'Y))).
18, 1. lht reV6LO':;, ~OCO'LAE:U<; 'IAAupLw\I, €\lOC; ~6\10uc; 1tpOO'O(XOU
85 MIXXe:36O'L, TIe:pO'e:! O'Ufl.fl.Otx.wv ETC). "t'PLOtXOO'LOLC; 't'OtAIX'J"t'OL<;, WV 't'L XOtl
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 561
află sub ascultarea romanilor: întreaga Grecie, Tesalia, macedonenii şi cîţi
locuiesc in vecinătatea dintre traci, iliri şi peoni.
4, 15. Iar în Europa, mai cu seamă două fluvii - Rinul şi Istrul - lllărgi­
nesc Imperiul roman. Dintre aceştia, Rinul se varsă în Oceanul de Nord,
iar Istrul în Pontui Euxin. înaintînd în anumite locuri şi dincolo de aceste 6
fluvii, romanii stăpînesc pe unii dilltre cel ţii de dincolo de Rin şi pe unii
dintre geţii de dincolo de Istru, pe care îi numesc daci.
MACEDONIA
11, 1. La Perseu romanii priveau bănuitori, căci puterea lui creştea cu
repeziciune. Ii înfuria mai ales prietenia lui Perseu cu elenii şi faptul că aceştia 10
erau vecini cu el, elenilor trezindu-Ie ura faţă de romani chiar generalii roma-
nilor. Cînd solii trimişi în problema bastarnilor • au spus că ei au văzut Mace-
donia foarte întărită, pregătiri mari şi un tineret bine strunit; veştile acestea
au avut darul să-i tulbure şi ele pe romani. Aflînd cum staU lucrurile la Roma,
Perseu trimise alţi soli şi spulberă bănuielile. Dar între timp şi Eumene, 16
regele Pergamului - deoarece se temea din pricina duşmăniei sale cu Filip 5 - ,
veni la Roma şi, fiind introdus în Senat, îi aduse lui Perseu invinuiri
făţişe cum că totdeauna el a fost vrăjmaşul romanilor ... şi că a supus
Tracia e - o însemnată bază de operaţiuni. A prilejuit tulburări la tesalieni
şi perebi, pe dnd aceştia vroiau să trimită () delegaţie la voi. 20
2. «De asemenea, dintre prietenii şi aliaţii voştri - zise el - lui
Abrupolis 7 i-a luat domnia şi a pus să fie omorît - după ce i se întinsese o
cursă Arthetauros 8, un domnitor din Iliria, iar făptaşilor le-a dat adăpost».
11, 5. Aflînd acestea, Perseu trimise delegaţi la Roma 9. .. Romanii îi
aduseră învinuiri întemeiaţi pe cele spuse şi îndura te de Eumene, tnvinuindu-l 25
mai ales pentru că adăugase stăpînirii sale Tracia, pentru că avea o armată
şi făcea pregătiri de război, ca omul ce nu doreşte pacea.
11, 6 «Dar Perseu l-a alungat din domnie pe Abrupolis 10, apărind de
bună seamă teritoriile noastre de un năvălitor 11. Şi lucrul acesta însu~i Perseu
vi }-a lămurit. Atunci voi aţi lnnoit tratatele cu el, pentru că pînă atunci nu 30
intervenise cu in~rigile sale Eumene. întîmplarea cu Abrupolis e mai veche
decît tratatele, iar vouă lucrurile vi s-au părut drepte, la încheierea tratatelor ».
18, 1. Genthios, regele acelei părţi a ilirilor care se invecineazl cu mace-
donenii, a ajuns sprijinitorul lui. Perseu 12 în schimbul a trei sute de talanţi, 35
, In a,nul 175 te.n. senatul a trimis o comisie care să ancheteze plingerea dardanilor
impotriva lui Perseu, acuzat că ar fi chemat pe bastarni in Dardania (cI. Polibiu, XXVI,
9,6 şi TituB Liviu8, XL, 58, 8; XLI, 19, 4).
a Tatăl lui Perseu, cu care Eumene purtase lupte grele. Călătoria lui Eumene a
avut loc in anul 172 I.e.n.
e Indată dupA. urcarea lui Perseu pe tron, tn anul 179 te.n.
• Căpetenie tracă care se râzvl'ătise Impotriva stăpînirii macedonene. In anul 173 te.n.
romanii ceruseră lui Perseu să·l repunll în vechile sale drepturi.
I Conducător ilir, care 8-a împotrivit expansiunii macedonene spre nord.
, In anul 171 te.n. .
10 Vor'hesc fn senat trimişii lui Perseu. .
11 Regele trac Incercase să ocupe minele de aur din l'tfunţii Pangeu.
11 In anul 168 i.e.n., fostul aliat al romanilor a trecut de partea lui Perseu.
S6 - e. 1414
062 APIA:--l IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 663

din care-şi luase o parte. El năvăli în Iliria stăpînită de romani şi puse în lanţuri
pe solii Perpenna şi Petilius, care veniseră la el să protesteze împotriva celor
săvîrşite. Perseu, aflînd de cele întîmplate, nu mai trimise restul sumei, sub
cuvînt că pricina războiului pe care îl făcea împotriva romanilor ar fi fost
Genthios. Apoi Perseu trimise la geţii 13 din nordul Istrului o solie. El căuta
să-I ispitească pe Eumene cu bani, făcîndu-i propunerea ca ori să treacă de 5
partea sa, ori să-I împace cu romanii, ori să nu se alăture nici unei părţi.
Perseu, care ştia prea bine că romanii nu vor pune capăt ostilităţilor, nădăj.·
duia să realizeze ceva din cele dorite de el, sau prin însăşi încercarea făcută, să-I
compromită pe Eumene. Eumene nu voi să treacă de partea sa, cerînd o mie
cinci sute de talanţi ca să mijlocească Încetarea ostilităţilor, iar pentru neutra-
litate o mie. Dar, aflînd că îi şi sosesc mercenarii geţilor - zece mii de călăreţi 10
şi zece mii de pedestraşi -, îndată începu să-I dispreţuiască pe Eumene şi-i
spuse că nu va mai plăti nimic pentru neutralitate (sub cuvînt că ar fi o ru~ine
pentru amîndoi), iar suma [cuvenită] pentru Încetarea ostilităţilor nu o va da
înainte, ci, pînă la încheierea păcii, o va depune în Samotrace. fn toate Perseu
ajunsese schimbător şi meschin, deoarece zeii îi luaseră minţile. 2. Un lucru~15
însă din cele sperate l-a îndeplinit cu prisosinţă. Eumene deveni suspect
romanilor. între timp, deoarece geţii trecuseră Istrul, el trebuia să dea coman-
dantului lor Cloilios 14 o mie de stat eri 15 de aur, iar fiecărui călăreţ zece stateri
şi fiecărui pedestraş cinci. Suma totală întrecea cu puţin o sută cincizeci de
mii [de stateri] de aur. Regele puse să fie aduse cîteva hlamide 16, brăţări 20
de aur şi cai, daruri pentru comandanţi, împreună cu zece mii de stateri de
aur. Apropiindu-se de tabăra lor, porunci să fie chemat Cloilios. Acest.a întrebă
pe cei veniţi dacă aduc aurul. Aîlînd că nu-l au, le-a poruncit să se întoarcă
pentru a-l aduce. Perseu, informat de cele petrecute şi împins iar de divinitate,
s-a plîns - schimbăcios cum era - între prieteni că pe firea geţilor nu te poţi 25
bizui, Se prefăcu că nu îndrăzneşte să primească în lagăr douăzeci de mii de
geţi. Cu greu spuse că primeşte zece mii, pe care - zicea el- i-ar putea domoli
in .caz de răscoală. 3. împărtăşind acestea prietenilor, născoci alte minciuni
pentru geţi şi ceru jumătate din oaste 17, cu făgăduiala că va da aurul ce-l va
avea la îndemînă. Cu atîta nestatornicie se purta Perseu, îngrijorat de banii 30
pe care cu puţin timp înainte pusese să-i asvîrle în mare 18. Iar Cloilios, cînd
văzu pe trimişii regelui, întrebă în gura mare dacă au adus cu ei aurul şi ceru
intîi celor care ar fi vrut să·i spună ceva să-i vorbească despre aur. Aflînd că
nu·l au şi nemaiîngăduindu-Ie să vorbească, îşi duse armata înapoi. Iar Perseu 35
fu lipsit şi de această alianţă, care i-ar fi adus mulţi soldaţi şi ar fi sosit la
timpul potrivit.

la In realitate este vorba despre bastarni, care se aşezaseră insă in regiuni locuite de
geţi,cam pe teritoriul Moldovei de astăzi (ef. Plutal'h, Paulus AemilitlS, 9; 12, 13; Polibiu,
XXVI, 9 şi Titus Livius, XLIV, 27, 2). Este posibil şi chiar probabil că la expediţia din
Macedonia să fi participat şi geţi alături de bastarni (vezi Isi. Rom., p. 245).
14 La Titus Livius apare forma Clondicus (XL, 58,8; XLIV, 26, 11 şi 27,2).
U Un talant valora aproximativ 250 stateri.
18 Un fel de tunici brodate - fără mîneci - pentru comandanţi.
17 ef. Titus Livius, XLIV, 27, 1.
lS Perseu dăduse ordin ·ca tezaurul regal, care fusese jnc.~rcat pe nişte coriihii, se, Iie
scufundat spre a nu cădea în mîna romanilor (ef. fr. 17).
 564 APIAN IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMiNIEI 565

IAAl'PIKH ILIRIA

1, 1. ' IAAup~oo<; "EAA-1l'Je:<; ~you'J't'O::~ 't'ou<; {mfp -re: MlXxe:oo'J~oc'J XO::L 1, 1. Grecii socot drept iliri pe cei ce locuiesc deasupra Macedoniei şi
X Traciei cu începere de la haoni şi de la tesproţi 19 pînă la fluviul Istru. Aceasta
CI'
~p~X'Yj'J
,
o::1tO \
O::OV<.UV' XO::L
I CI -, \
~e:crnp<.U't'<.UV e:m 1tO't'IX(J.O'J
\ "1 I11"P0'J. XO::~1
este întinderea ţării in lungime; iar în lăţime, din Macedonia, ţinuturile de
't'OU't" EI11"l. 't'l)<; X6>POC<; 't'0 (L~XO<;, e:UPO<; o' Ex. Mocxe:06vw'J 're: xo::l. 0p~- munte ale tracilof, pînă la peoni 20, Marea Adriatică şi regiunea prealpină. Ii
6 x<.uv 't'WV ope:~<.Uv e:m TI O::LOVO::<;
- - , I " ' Xo::tI 't'O'J \ '16'JLO'J XOCL\ 't'otI 1tp01tOOOC 't'W'J
I '" -
2: Lăţi~ea se întinde cale dc cinci zile, lungimea de treizeci, după cum au spus
>IA A1te:<o'J. 2 • XotL\ Ilt;cr't'L 't'U1 (Le;'1 J e:UPO<; .. ..!.Ij(Le:p<o'J
-, m:ne:, 't'0\ Oe:
"'\ (L '-YjXO<; 't'p~o::-
, ŞI grecll. .
a
XOV't'1X , XO:: OC XOCL t"Ot<;
l \ - "E~~ "
1\1\ '1JO'tV e:tp'Yj't'o::t.
2, 3. Spun grecii că acest ţ.inut şi-a luat numele de la Illyrios fiul lui Polifem.
Din Polifem, ciclopul, şi Galateia s-a născut Cehas, Illyrios şi Galas care au
2, 3. <I>o::crl oe 't'~v (Lsv XGlPOCV E1tGlVU(LOV 'I).,Auptou nu TIOAUCP~­ P?~ni~ din ~icilia ~i a,: stApinit R.este popoarele numite - datorită lo~ -:- ceJţi, 10
(LOU ye:vea6o::t' TI OAUCP~(LCP y&p "Ci> KOXA<om xotl rotAoc"d~ Ke:A't'OV IlIn ŞI galaţi. ExplIcaţia aceasta, mtre multe fabule relatate de numeroşI autori
10 XIXl. 'IAAupLOV xod r&AotV 7tot~OOCC; onotc; E~OP(L l)crlXt Ltxe:A(O::<;, xo::~ mă satisface cel mai mult. 4. Se mai afirmă că IlIyrios a avut copii pe Encheleus'
&p~O::L TWV OL' ocu't'ouC; Ke:A"WV XlXl 'IAAupLw'J xo::l rIXAOC't'WV Ae:YO(LE- Autarieus, Dardanos, Maidos, Taulus şi Perrhaibos ; iar fete, pe Partho . Daortho'
'J<.UV. xo::l ,,6ae: (LOt (L&ALcr't'o::, 1tOAM (LuaEu6v't'<'uv g't'e:poc 1tOAAWV, ocpecrxe:L. Dassaro şi altele. De aci, ar praveni taulanţii, perebii, encheleenii, ~utarienii: 16
dardanii, <mezii >, partenii, dasareţii şi darsii. Cred [grecii] şi aceea că fiul
4. 'IAAUPL~ oe 1tot!ooc<; 'Eyxe:Aeo:: xocl AO't'otptE:OC xocl 6.&poocvov xoct lui Autarieus a fost Pannonios sau Paion, şi că din Paion s·ar fi născut Scor-
Moc!oov xocl TOCUAOCV't'OC xoc/. I1e:PPOCL(jO'J ye:vea6o::t, KOC/. 6uyoc't'epo::e; TIo::p6<il discos şi Triballos de la care - de asemenea - şi-au luat numele popoare .. Să
16 xocl 6.0::0p66> xoc!. 6.occmocpoo xocl hepoc<;, 1S6e:v dat TocuM'J't'LOL 're: xo::l lăsăm însă aceste lucruri pe seama celor ce se interesează de vremurile străvechi.
IIe:ppocL(joL xoc/. 'EnE:Ae:e:<; xocl. AOt"o::pte:!e; xoc/. 6.&pao::voL <xocl Mo::'i:OOL> 3, 5. Seminţiile ilirilor, cum se întîmplă într-o regiune atît de vastă, sînt nume- 20
xocl. IIlXp6'Yjvol. XOC/. 6.occrcrocp~'t'LOt xo::l 6.&pcrOL. AO't'OCPLe:! as OCO't'Ci> IIoc'J- ro.ase .. Vestite incii şi ~stăzi, l?cu~esc un. ţinut întins cele ale scordiscilor II şi
trlbahlor, care într-atit s-au irOSit luptmdu-se unele cu altele, încît - dacă
V6'JLO'J ~you'J't'OCt 1toc!ooc IIocvv6vLov ~ TIO::LOVOC ye:vea6o::t, xocl. LXOpO(O'Xov a mai rămas ceva din trib ali - aceştia s-au refugiat la geţii de dincolo de Istru.
llOCLO'JL xocl T PL(jOCAA6v, 6)\1 O(LOL<.UC; t"a ~a'J'Yj 7tOCPGl\IU(Loc e:L'JOCL. xoct Neamul lor a Înflorit pînă pe timpul lui Filip şi Alexandru, dar acum aproape
20 't'&oe: (Le'J 't'O!C; IÎ.PXOCLOAOYOUcrL (Le:ada6<o, 3, 5. YE:v'Yj oe ~cr't't\I • IA)..\)- că s-a stins şi este necunoscut oamenilor din regiunile [unde au locuit înainte]. 25
PLW'J, WC; tv t"ocr7ioe: )'Glpeţ, 1tOAAIX xocl m:pLGlVU(LOC ~"t 'Ju'J, X6>poc'J 'Je:(L6- 6. Scordiscii, pe de altă parte, slăbiţi grozav - din aceeaşi pricină - au pătimit
(Le:'J1X 7tOA)"~'J LXOpO(O'X<.Uv xo::1. TPL~OCAAWV, ot te; 't'oO'ou't'ov OCAA~AOU<; mai apoi din partea romanilor o nimicire asemănătoare. Ei au fugit în insulele
aceluiaşi fluviu. Cu timpul, unii s-au intors şi au populat marginile teritoriului
7to)..e!J.cp OLE:cp6e:tplX'J, WC; TPL~OC).).W'J e:t 't'~ U1t6Aomo'J ~v, Ee; re't'occ; peonilor. De aceea, pînă azi se mai află neamul scordiscilor printre peoni.
omp "Ia't'pov qluye:'i:v, XIXl. yevoc; IÎ.X(L&cro::v (LEXPL <I>tA(1t1tOU 't'e: xlXl 4, 8 .... Autariaţii fură loviţi şi ei de mînia lui Apollon şi au ajuns la o 80
26 'A)..e:~&'Jopou vU'J ep't)(Lo'J xo::l OCV6>VU(LO'J 't'o!e; 't'~oe: e:t'Joc~,· 6. LXOP- nenorocire extremă 22. •• 9. Iscindu-se din pămint nişte aburi neobişnuit de
OLO'
"" XOUC; oe;"'1 o::crve:'Je:cr't'o::'t'OU<;
'J:l , lX1to
' 1 "OUoe: -'" ye:VO(J.e:VOU~ ' U1tO
• \'P <O(LOCL<.UV , ~
ucr't'E:- dăunători, s-a abătut asupra ilirilor o molimă, care secera mai ales pe autariaţi,
pOV IS(LO~IX 1tlXee:~v Xotl t<; "at; 'J~crou<; t"OU O::Ot"OU 1tO't'OCtJ.OU cpuye:!'J, crU'J pînă cînd - fugind din casele lor, dar purtînd cu ei boala şi ueprimindu-i
nimeni, din pricina temerii ce stirneau - au cutreierat cale de douăzeci şi
xp6'J<p oe 't'tVO::C; E1t\~'Je:A6e:!'J xo::l. TICl.t6'J<.UV Ecr,(o::'t'tot!C; 1tOCpoLxljaOCL' 66e:v trei de zile şi, în cele din urmă, s-au aşezat intr-un ţinut mlăştinos şi nelocuit, 86
~cr't'L xocl. VUV :t.XOpOLO'X<.U'J YE:'JO; e'J IIo::(ofj'~. aparţinînd geţilor, lîngă seminţia bastarnilor.
80 4, 8. At)t"o::ptE:oc<; os XIX/. tx (kO(jAo::~e:(o::C; 'A1t6AA<.UVO<; t<; ~axoc"o'J 5, 13. .., Se spune că neamuri1e vecine nu 5-au alăturat în luptă sacri-
XOCXou 1te:PLe:A6e:!v •.. 9.... xo::l EX 't'~<; yljc; oc't'tJ.wv oc't'67t<.Uv ye:vo(LE:'Jw'J legilor 23, ci înadins i-au lăsat neajutoraţi tn faţa lui Scipio 24, amintindu-şi de
nenorocirile abătute asupra tuturor ilirilor din pricina autariaţilor.
AOL!J.Oe; ~'J 'IAAupt&v XCl.t tp66poc; AU't'ocpte<.Uv (J.Cl/..tcr't'o::, (J.E:Xpt tpe:oyov-
~
't'e:e; 't'o::\ o~xe:tOC
I - 1 1 \
xo::~ 't'oV I\OL(LO'J crtpLcrL 7te:PLtpe:p0'J-re:e;, O'Joe:Voe; OC'J't'oue;
I I '''' \ ,\
11 Populaţii care locuiau în nord-vestul şi sudul Epirului.
Peonii sint confundaţi de Apian cu panonii (ef. infra).
Oe:XO(J.E:VOU, aLa 't'OU't'O 't'0 oeoe; 61te:pYj"A6ov 030',1 ~(J.e:pwv e:txoat xoel
10
i l De fapt sint celţi.
86 't'PLWV xocl. 't'~'J re:-tWv €AGlO't) xoel. cX.otx't)'t'OV, 1tlXpdt 't'0 Boca't'€pvwv Z' Se spune cll luind parte la expediţia celţilor din anul 279 t.e.n. - impotriva sanetua-
rului de la Delfi - autariaţii au fost împiedicaţi de furtună să-I atace şi că, la intoarcere,
~eVOuc;, 4SX'YJO'O::V. , ,~ , ,
[l, 13. .,. XoeL tpCX,crL tO\)~ (Lr::IJ 1te:PLxwpOUe; ou O'U(LtJ.ct.X'YJO'o::t 't'o~e;
- ... s-al' fi abătut asupra lor o ploaie de broaşte care au putrezit, infectind astfel apele.
18 Sanctuarul de la Delfi mai fusese atacat odată de scordisci, aliaţi cu medii, in anul
83 t.e.n. Aceleaşi neamuri atacaseră in anul 88 i.e.n. şi templul lui Zeus din Dodona.
lep ocroAo~e;, cX.AA' Ex6V't'cx'e; ~yxoc't'ct.AL1te~V 't'~ LXL1tLWVL OC~O'Yle~'rou<;, t4 L. Cornelius Scipio Asiagenus a condus o expediţie impotriva scordiscilor in anul

(J.v~wn 'rWV OL' AO'roepLeoe~ ee; 1t&'J't'ct.c; 'I"A)"up~oo<; 0'U(L1te:cr6V't'w'J' 81 te.n., luind ca pretext atacul acestora Impotriva sanctuarului..
566 }\['f}\'\ IZVOARE PRfVIND ISTORIA ROMINIEI 567

14. Scipio nimici pe scordisci. Rămăşiţe ale lor, refugiindu-se, şi-au

strămutat aşezările la Islru şi în insulele fluviului. Scipio căzu însă la înţele­
gere cu mezii şi dardanii, care l-au convins, după ce-i oferiseră daruri din aurul
templului 25. Unul din istoricii romani 26 spune că mai cu seamă din această
pricină, urmîndu-se precedentul lui Scipio, au înflorit atît de mult luptele
civile 27 la romani pînă la instituirea monarhiei. 5
6, 15. Iar romanii şi pe aceştia şi - mai mult încă - pe peoni ca şi pe
reţi, nori ci şi moesii din Europa sau acele neamuri învecinate [cu cei pomeniţi
mai sus] care-şi au aşezările în dI'eapta Istrului - pentru cei ce coboară pe
fluviu - îi deosebesc de greci tot în felul grecilor, dind fiecăruia numele său 10
propriu, iar regiunea îmbrăţişînd-o sub denumirea comună de Iliria. Nu am
putut afla originea acestei păreri [şi a numelui], de care se folosesc oamenii
şi astăzi. Chiar şi birul acestor popoare, [ce se întind] de la izvoarele Istrului
pînă la Pontul Euxin, îl arendează sub un singur nume şi-l denumesc tributul
iliric 28. 15
13, 36. Cezar, de nevoie, era preocupat [în acea vreme] de Pompei şi, odată
Pompei mort, îl reţineau tot felul de încurcături care se iviseră de pe urma
vrăjmăşiei lor. Punind toate lucrurile în bună rînduială, el se întoarse la Roma
şi se pregăti să se războiască cu geţii 29 şi parţii.
37. Atunci ilirii, care se aflau în drumul lui, se temură să nu-i atace şi, 20
trimitind soli la Roma, cerură iertare pentru cele întimplate, oferind prietenia
şi ali~nţa lor, Iăudîndu-se grozav că sînt un neam plin de vînjoşie.
14, 40. Peonii 30, pc care grecii îi numesc astfel, dar în limbal .. tină poartă
numele de panoni, sînt o populaţie lîngă Dunăre - întinzîndu-se din ţinutul 25
iapozilor pînă la dardaru. Cum am spus mai înainte, romanii îi numără printre
iliri. De aceea, cred că acum este potrivit să vorbesc şi despre acestea în legătură
cu Iliria.
22, 62. Romanii, care mai inainte năvăliseră de două ori pe teritoriul
cetătii Segeste, nu au luat nici un ostatic sau altceva. De aceea segestanii au 30
fost foarte mîndri. Cezarul [August] merse împotriva lor 31 prin ţinutul peonilor,
care însă nu era încă sub ascultarea romanilor. 63. Ţinutul peonilor are multe
păduri şi se întinde în lungime din locurile ocupate de iapozi pînă pe meleagurile
dardanilor. Acesti peoni nu locuiau în oraşe. ci în sate, ori trăiau pe ogoare,
grupaţi după în;udire. Ei nu mergeau la sfaturi obşteşti şi nicinu aveau cîrmuire 3ii
pentru toate treburile. 6~. . .. Pornind împotriva lor cezarul, ei s-au refugiat
în păduri şi-i omorau pe soldaţii rătăciţi pe acolo. Cîtă vreme trăgea nădejde
că vor veni să dea piept cu el, cezarul nu le pustii nici satele, nici ogoarele.
65. Cum Însă nu-l întîmpina nimeni, le dădu foc şi şterse totul de pe faţa pămîn- 40

25 Din Delli .
.. Probabil Cremutius Cordus.
27 Autorul se referă la declinul moralităţii în urma aUuxului de aur .
•s Vectigal lllyricum .
• 9 Vezi nota 56.
sa Vezi nota 20.
al Expediţia a avut loc în anul 35 Î.e.n. (ef. Strabon, IV, 6, 10; VII, 5, 2).
 668 APIAN IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 669

I:tyeO''t'ocvwv, XOCL 't'-I)voe noc~6vcuv 060'ocv, t7tt 't'ou Locou 7to't'oc!-l0u, EV tului, in opt zile, .Jlin~ ce sosi la riul Sava, in ţinutul segestanilor, care este
<il XOC~ 7t6A~C; ~cr't'~v EX,UPOC, 't'ql -re 7tO't'ocfLCji XOCL 't'&.c:ppcp fLE:YLcr't'1) O~E:~­ şi el al peonilor_ In regiunea aceasta se află un oraş bine întărit, ocrotit de
A'Y)!-lfLEV'Y), O~O XOCL !-lOCA~O''t'OC OCO't'~e; ~;(p'n~E:V b Koc'tcrocfl, thc; 't"ocI.L~dcp cursul rîului şi de un şanţ foarte mare. Astfel fiind, cezarul dorea foarte mult
să-I ocupe spre a-l folosi ca depozit [de aprovizionare] in războiul impotriva
x'P'Y)O'ofLE:VOC; Ee; 't'ov llocxwv xocl. Boco't'epvwv 7t6AE:!-lOV, ot 7tepocv dO'I. dacilor 32 şi bastarnilor, care sînt dincolo de Istru. Fluviul este numit Danubius
5 't"ou "IO''t"pou, AeYO!-lEvOU !-lev EV't"ocu6oc llocvOU~tOU, y~yvo!-l€VO\) oe fLE:'t"' 0- in partea locului şi ajunge [s~ se numeasc~] puţin după aceea Istru. 66. Sava 5
).(yov "IO"t'pou. 66. t!-l~ocAAe~ o' o I:ocoe; te; 't'ov "IO"t'pov' XOCL ocl V~E:e; se varsă în Istru. Corăbiile [necesare] cezarului trebuiau să se preglitească pe
EVI 't'Cii~,I:efcp KOCLO'ocfl~
Il
lyLYV ov't'o , oc! Ee; 't'o',/ ÂocvoUA~ovt'
ocu't'w, 't'y.,v &.)'0- Sava ca să transporte alimente pînă la Danubius.
flOC\! O~OlO'E~V E!-lE:AAO',/.
I
23, 67_ Din aceste pricini cezarul socotea c~ are mare nevoie de Segeste.
Segestanii trimiseră soli înaintea sa, care se indreptară spre el, întrebîndu-l 10
23, 67. o~oc !-l~v 8-1) 't'OCU't'OC 't'~c; I:tyEO"t''Y)e; ~x'P1l~ev oKoctO'ocp' 7tpoO'- ce doreşte. Acesta rlspunse că aduce o garnizoană în oraş şi cere să i se dea
10 ~O\l't'~ O' OCO't'ql Ol I:E:yeO"t'ocvo~ 1CfloO'€1CefLtfocv, 1CUVeOCVO!-lE:Vot, 't'LVOe; o sută de ostatici, ca să se folosească de oraş, fiindu-i bază de aprovizionare
x'pil~e~. (\ oe c:ppouPO:V EO'OCYOCYE:tv lc:p"l) xocl. O!-l ~poue; exOCTOV AOC~E:tv, [şi de atac] împotriva dacilor. Cerea şi grîne, cîte i-ar fi putut da. Fruntaşii
lv' &.O'C:POCAWC; 't'OC!-l~dcp 't~ 7t6AE:~ x,p<;l't'o E7tL llaxocc;. ~"t'E:t 8e xocl. ut't'ov, oraşului găsiră de cuviinţă să-i acorde toate acestea.
Il
00'0'.1 ~ I
ouvocw"t'o L
c:pEpew' ~o."
't"OCUV ° \ .I , 1: I ~ ~
~ !-lEV 1CPCUTeUO\l't'e:e; 1)<,'ouv oOuvoc~.
29, 84. Au mai rămas astăzi dintre locuitorii ţinutului căruia romanii ti
spun Iliria - înainte 33 de peoni - reţii şi noricii, iar după peoni, - moesii, 16
29, 84. Aomo/. 8' dul. "t'~c; -67t0 'PCU!-lCtlcuv ',/O!-lL~o!-leV"I)e; 'IAAuptooc; care se întind pînă la Pontul Euxin. Stnt de părere cli pe reţi şi pe norici i-a
15 dvoc~ 7tpO !-lev ITOCLO'lCU',/ 'POC~"t'OL xocl. Ncup~xo(, fLE:"t'OC llOCLOVOCe; oe supus Caius Caesar in luptele sale împotriva galilor, sau August 34, cînd i-a
Muuol. ~CUC; E7t1. 't'ov E()~eL\IOV IT 6\11."0'.1. 'POC~-..ol)(; !-lev ouv xocl. NCUflt- biruit pe peoni. într-adevăr, aceştia se află intre ambele ţinuturi 86. Nu am
MUe; ~YOUfLOCL ref tOV KO'.LO'ocpoc, 7tOAE:!-lOUV't'oc KU:t'otl;, tmAoc~e:t',/ ~ "t'ov găsit însă [în vreo lucrare] nimic ce ar pomeni despre un război cu reţii şi
Le:~OCO"t'O',/, x,e:~POU!-le:vov ITOCLOVOCC;' tv {Ltcrcp yocp e:latv &.fLc:po't'kpcuv, XOCL noricii. Socotesc; prin urmare, firesc lucru să fi rost supuşi o dată cu ceilalţi 20
vecini. 30, 85. FAdnd o expediţie impotriva moesilor, Marcus Lucullus a8,
oU8~v dipo',/ tatov ele; 'POC~'t'oue; !J NCUpLXOUe; yev6!-le:vOV' 66ev !-lOt fratele lui Licinius Lucullus - care s-a războit cu Mitridate -, ajunse pîh~
20_00xouO'~ "t'ote; &'t'tPOL<; "t'wv yeL't'6vcuv cruVOC}WVOC~. 30, 85. MuO'oue; 8e la fluviul unde sînt cele şase oraşe vecine cu moesii: Istros, <Callatis>, Dionyso-
Mapxoc; fL€v AeuxoAAoC;, b &.oeAc:poc; Atxtv(ou Ae:uXOAAOU, 't'OU Mt6pt- polis, Odess?s, ~esembri~ <şi Apollonia> - de unde [din C.allatis) a dus la
M't'1l 7tOAe:fL~O'OCV't'Oe;, xoc't'€apoc!-le, xocl. Ee; 't'OV 7to"t'oc!-lOV t!-l~OCAOOV, ~veoc Roma statUla UrIaşă a lUI Apollo, depus Il pe muntele Palatm 31. S6. Nu am 25
găsit nici o altă acţiune a republicii romane impotriva moesilor. Nici măcar
dul.v 'EAA'Y)V(Oe:~ ~~ 1C6Ae~~ MuO'o~c; 1CefPOty.ot, "IO"t'poc; 't'e <xocl. KOCA-
nu au fost siliţi să plătească bir sub August, ci abia sub Tiberiu 38, care - după
AOC't'I.e;> * xocl. ÂLOV\)0'67tOA~e; xocl. '08"1)O'O'oe; xocl. Me:cr"l)!-l~p(oc <xocl. 'A7tOA- August - ajunse conducătorul statului la romani. 87. Privitor la evenimen~ele
25 ),CUVLOC> t~ ~C; tv 'PWfL1J [ex KOCAOC't'LOOC;] !-l€'t'~Veyx€ 't'ov !-lirocv 'A7t6A- de dinainte de cucerirea Egiptului, cîte s-au petrecut sub conducerea poporulUl 39, 80
AlU',/OC, 't'OV &VOCX€l!-l€VOV EVC'C;> ITocAOC't'tcp. 86. xocl. 7tAe:toV. ooaev e:opov despre acestea s-au mai scris. Despre regiunile anexate, după Egipt, de către
t7t1. ~~e; 'PCU!-loc(cuv a"l)!-loxpoc't(oce; te; MuO'oue; YE'J6fLevov, ooa' te; c:p6pov aceşti tmpăraţi, ca proprietate personală, se va relata după istoria generală 40.
u7tocx,8ev't'oce; 000' bd 't'ou I:e:~ocO"t'ou' u7t~x,6'Y)O'ocv ae u7ta Tt~ep(ou, Acolo voi vorbi mai multe şi despre moesi. 88. Şi acum, întrucît romanii socot
pe moesi ca fădnd parte din Iliria şi deoarece această carte a mea tratează
't'OU !-l€'t'0: TOV Le~OCO'Tav 't'0Î.C; 'PCU!-lOC(o~C; OCO't'OXPOCTOP~C; ye:V O!-lev ou.
80 87. &.AAOC !-lot "t'0: !-l~ 7tpO &AOOO'€CUe; AtYU7tTOU 7tocv't'o:, U7tO veU!-loc't'~ Si Reluind planurile lui Ceza,', August urmărea să poarte un «război preventiv ~
't'OU O~!-lou ye:vofLe:voc - tc:p' tocu't'wv O'U'YytYPOC7t't'oct, & oe fLE:'t"' Alyu7t't'ov impotriva ul'maşiJor lui Burebista. Evenimentele care au dus la lupta de la Actium l-au
impiedicat însă să-şi împlinească gindul pentru care făcuse pregătiri. Mai tirziu n-au mai
ot oco't'oxpoc't'ope:c; orae &xpoc't'ov~V't'o ~ 7tpoO'eAoc~ov thc; tOtoc oco't'W'I lpyoc, avut loc decît simple campanii de pedepsire (cf. Faptele împăratului August, V, 44-49).
tl 8 \ \ M\')O'C-U'l eplU
, - 7tI\EOVOC.
'Il 88- S8 La vest de peoni, iar ~ după ,) înseamnă la est de peoni.
fLe't'(y'\ 't'OC\ xowoc\ "e~p'Y)'t'oc' EV oc X(Y.~ 7tept . ',/uv
'10' , \
o, e7t€t 't'ouc; \ M '
UO'OUC; 't'e o, ! 'P ~ ~
CU!-lOC~O~ 't'1)~
'1'1" 1'10 «~
"I\Uptoo~ "l)YOU'l't'OCt XOCt
\ " De fapt Tiberiu şi Drusus, în 'cursul campaniilor din anul 15 te.n. (cf. Velleius
Paterculus, II, 39, 3). .
16 Intre Galia ,i Panonia.
" In anii 72-71 te.n. (ef. Florus, 1, 39, 6).
17 De fapt din Mesembria, şi a fost dusă in Capitoliu (cf. Pliniu cel Bătrîn, IV, 13,
(27), 92; XXXIV, 7 (18), 39 şi Strabon, VII, 6, 1).
le Pasajul acesta, ca şi cel următor (88), arată că abia la Inceputul domniei lui Tiberiu,
probabil In anul 15 e.n., devine Moesia o pro,incie romană (cf. Tacit, Anale, 1, 80 şi
Dio Cassius, LVIII, 25, 4). Vezi discuţia problemei la Stein, lAg. MOe8" p. 16-17.
• < m! KIXAA. > et < XIX! ' Amr.), add. Roos duce Wesselingio ad Antonini Itinerar. 8P In timpul republicii.
p. 228, qui conCert Strabo. 7, 6, 1 p. 319. 40 In cartea XXII, care nu s-a pbtrat.
 570 APIAX IZVOARE PRIVI~D ISTORIA ROMiNIEI 571

TO croYYPIX!J.!J.&: !J.OL 't'OU't'O 'IAAupLx6v EO" m, W'; &',1 €~'Y) 'rO croYYPIX!J.(.LIX despre lliria - ca să fie istorisirea deplină - am socotit de cuviinţă să amintesc
Ev't'€ A€'; , E~6X€L 7tPQe:me:tv, 6n XIXt MuO"ou.; A€UXOAAO~ n, T<{) ~~(.LCP mai întîi că, la porunca poporului, în timpul clrmuirii lui Lucullus [acolo],
acesta a făcut o expediţie împotriva moesilor şi că abia [mai tîrziu] Tiberiu
O"'rPIX't''Y)YWV, En:~3pIX(.L€ xIXl TL~€:PLO'; €D,E: XIX'rO: 't"~V !J.6vIXpxov E~OU0"4IXV. i-a supus, după ce dobindise puterea de stăpînitor absolut.

MI0PIÂATEI01: :VIITRIDATE

5 13, 44. (lH 7tIXPIXO"Xe:U~ 3e ()O"'Y), xIXl 7taO"IX ~'t'OL(.LO'; E7tl (.LeyIXV w.; 13, 44. «[MitridateJ face U într-adevăr pregătiri mari şi toate sînt gata ca 5
8~ xIXl ~cuO"fJ.evov 7tOAe:(.LOV ~~'Y), 't'ou 't"r:: ~aLOU O"'t"PIX1'OU XIXL O"U(.L(.L&:- pentru un război insemnat şi care chiar a fost vestit. El îşi pregăteşte armată
XCUV ep~xwv xIXl ~xu6wv OO'IX 't'e: &AAIX 7tA'Y)O'tOV ~6vll' •• 1). proprie şi i-a chemat în ajutor pe traci şi sciţi - ca şi pe celelalte neamuri
care se află în apropierea lui ... 1)
15, 53. «(Ev6u(.Lou(.L€:vou,;, lht ML6pLM1''Y)'; (.Lev ~IXO"LAe:Ue:L 1'~'; n:IX1'P~IX'; .
15, 53. « gîndindu-vă 42 că Mitridate domneşte peste regatul părintesc­
&pxYj~, ~ 8LO"!J.UpLCUV €O'1'L O"1'IX~LCUV 't'o (.L-r.xo.;, 7tpoO"XexT'Y)TIXL 8e 7tOAAO: care are douăzeci de mii de stadii în lungime - şi că el a adus sub stl\.pînirea
10 7te:pLXCUplX
I XIXL, K o/\x
'" oue;;, e:"6',10'; IX' pe:L!J.IXVc:.;I , 'E"'" \ e:7tL
/\/\ 'Y)vcuv 1'E: 1'ouc;; " 1'ou- sa, pe lîngă multe neamuri ce-l înconjoară, şi pe colhidieni, seminţie rAzboi- 10
IT aVTou XIX't'CPXLo"!J.€:VOUC;; XIXL ~IXP~&:PCUV 't'OUC;; gVTIXC;; 0n:ep IX01'OUC;;. nică, iar dintre greci pe cei ce locuiesc în Pont, ca şi pe acei barbari ce locu-
cpLAOLe;; 3' E'; 7taV 'rO Xe:Ae:UO(.Le:vov hO~(.LOL'; Xp!fj't'IXL ~X06IXL'; 1'E: xIXl iesc mai sus de aceştia. Mitridate recurge la ei ca la nişte prieteni 4.3, ei fiind
'
T IXUpOLe;; XIXL\ B '
IXO"'t'IXPIJIXL~ XIXL
'e ~\ ,~, ,-
"P~"L XIXL ""IXP(.LIX t'IXLe;; XIXL 7tIXO"L TOL';
~ gata sA facă orice le-al' cere. Este vorba de sciţi, tauri, bastarni, traci, sarmaţi
şi toţi cîţi se află în jurul fluviilor Tanais şi Istru" şi încă şi in jurul Lacului
' " Ţe: XIXL, "1 O"'t"pOV XIXL"'t''Y)V
,IX(.Lqn' Tfl-VIXW "r 1\~(.LV"fJV e;1'L 'r'Y)V
Il ' M I <::-
IXLCU1'LolX ••• 1) Meotic ... »
15 41, 157 .... XIX' (.LE:'t"0: 't"OUŢ' En:l 1'0',1 'ApXeAIXO'J lle:L 3LOC 't"Yj.; BOLCU- 41, 157 . . ,. După aceasta 45, chiar porni - străbătînd Beoţia - împotriva 15
't"lIXc;; XlXl (s3e:. WC;; t7tA'Y)O"LIXO'IXV &AA~AOLC;;, 158. o, (.Lev EX 0e:P(.L07tUAWV lui Arhelau. Gnd SyIla se apropie, 158. [adversarii] îşi schimbară locul de la
&p-t"L (.Le:'t"€X WPOUIJ dc;; 't"~v <!>cuxL8IX, e pfţX€C;; 't'€ ()vŢr::e;; XlXl CXn:O TOU Termopile la Focida. Printre ei se aflau traci, oameni din Pont, sciţi,
capadoci şi - de asemenea - bitini, galaţi, frigieni şi cîte alte neamuri
IT 6v1'OlJ xal ~XU6IXL xIXl KIX7t7t1X86xIXL BL6uvol n XIXL rIXAa1'IXL xIXl ascultau, de curînd, de Mitridate; aceştia cu toţii la un loc ajungeau
<!>puye:~ xIXl f50"1X &AAIX 1'<il ML6ptMTY) Ve:OXT-I)TIX YEVOL1'O, 7t&:IJ't'r::c;; te;; la vreo sută douăzeci de mii 46 de oameni. 159. Ei îşi aveau, fiecare [neam] 20
20 3uru8e:xIX (.LtJpL&:8IX~ &v8pwv. 159. XIXL O"1'PIX1'llYOL IXOTWV ~O"IXV (.LeV xlXl în parte, conducătorii lor, iar comandant suprem era Arhelau, care poruncea
XIXTIX, fJ.e;p
L "
OC;; €XCUl"TCUV ,
IXUTOXPIXTCUp,
o<::-' 'A PX€I\IXOC;;
,'). 1
e;7tL. '7t1X0"t.
- tuturor.
57, 234. «(.•. KIXL T01,hOU 1'r::x(.L~ptov lht xIX1 ep~xIXC;; xIX1 ~xu6IXc;; 57, 234.... « Dovada acestui fapt 47 este că i-ai atras şi i-ai făcut sA fie
~
aliaţi cu tine pe traci, pe sciţi şi pe sarmaţi, măcar că nu te rAzboiai cu nimeni,
XIXL, ""IXUpO!J.IX1'IXC;;,
I '"
Ou7tCU TLIJL, 'n:OI\€!J.WV,
). -,
€'; O'U!J.!J.IXXLIXV'"
un:'Y)YOU XIX~I e:c;;
,
ai trimis soli la regii din vecinătate, ţi-ai făcut corăbii şi ai adunat coman-
TOU'; &YXou ~(XmA€:IX'; 7t€pt€:7te:!J.n:€C;; VIXUC;; n t7tOLOU xIXl 7tpcppelXc;; XlXt danţi şi cîrmaci 1). 25
25 XU~€PV~1'IXI; O'lJVe:X&:Ae:t<;l). 69, 291. Aşadar Mitridate, care făcuse adeseori experienţa forţelor romane,
69, 291. Mt6ptM't"1lC;; !J.ev 00',1, orIX 'PCU!J.IXLCUV 7tOAAaxt.; EC;; 7te:!pIXV socotind mai ales că în războiul acesta 48 - pornit fără pretexte şi cu repe-
ziciune - nu-şi va putea pune nădejdile intr-o înţelegere, se îngrijea de toate
EA6wv XIXL T6v8e: !L&:ALO'1'IX TOV n:6Ae:!L0V ~Y00!Le:Voe;;, cXn:pocplXO"lO"1'cu,; 8~
amănuntele pregătirii, deoarece era încredinţat că în curînd întreaga situaţie
XIXl 6~e(uc;; ye:VO!J.e:VO'J, &O"n:e:LMOV ~~e:LIJ, n:aO"IXV en:e;1J6r::L n:IXp1XO"Xe:UY/V,
U Solii regelui Nicomedes al III-lea al Bitiniei se pling romanilor, în anul 89 te.n,
4S Vorbeşte Pclopidas, trimisul lui Mitl'idate.
43 Pentru caracterul alianţei şi consecinţele ei în viaţa cetăţilor dobrogene, vezi Pippidi,
Cont,.ibuţii, p. 42-3 .
.. Ci. Trogus Pompeius, XXXVIII, 3. 7. Pentru legăturile regatului Pontului cu cetă­
ţile greceşti din regiunea noastră vezi Chr. Danov, 3anaoHJIm 6PJl2 Ha f{epno Mope 6 opee-
Hocmbma, Sofia, 1947, p. 101 .
.. După incendierea portului Pireu, în anul 86 1.e.n.
,. In realitate erau probabil doar 60000 (vezi Th. Reinach, Mithridate Eupator,
Paris, 1890, p. 168, nota 2).
47 Sylla se adresează lui Mitridate.
48 Al tI'eilea război cu romanii din 74-63 î.e.n. (ef. Plutarh, Pompei, 41 şi Pliniu cel
Bătrîn, VII, 26 (27), 98).
 572 APIAN
~~ &fl"rL 8~ xp~6'Y)0'61Le:vo,; m:p~ ..x7t'&V't'(,w. 292. XIX~ 't'O AOL7t'OV 't'ou
6epou<; XIX~ 'rov Xe:tILWVIX gAov 6AO't'0ILWV 1:7t'~YVU't'o VIXU<; XIXt <57t'AIX XIXt
O'L'rOU 8LIXXOO'(IX<; 1Le:8LILV<OV lLupt&8IX<; i:7t't 6IXA&0'0(1) 8te:·odae:t. O'QILILIXXOL
're IXO'rCf> 7t'poO'eYLYvoV't'O, X<op~<; 'r~<; 7t'p0't'epIX<; 8uv&fLe:<o<;, X&A1J~e:,;,
5 'AplLe'JLOL, Lxu6IXt, TIXuPOt, 'AXIXtOL, 'HVLOXOt, Ae:ux60'Upot XIXt gO'OL
1'e:p~ 0eplL6>8oV't'IX 7t'o't'IXILOV y~v fXQuO't, 't'~V 'AILIX~6v<u'J Ae:yofL€'JY/'J.
293. 't'OO'IXti't'OC fLev e7t't 't'o!<; 7t'po't'epot<; IXfJ..Cjl 7t'ept 't'~'J 'AO'(IX'J 7t'poO'e-
Y(Y'Je:'t' o, 7t'€p&O'IXvn 8' e<; 't'~v E6peil7t''Y)'J ~ocupofLlX't'WV o~ 't'e: BIXO'[-
Aetct XIXt 'I&~uye<; Xt1.t K6pOCAAOL XIX~ 0p~w'J gO'IX Y€'J'rj 7t'IXPcX 't'OV
10 "IO''rpov ~ 'P0867t''Y)v ~ 'rov A!fLOV o[xouat, XIX! t7t't 't'0!0'8e: BIXO''t'€p-
VIXt, 't'o ~AxtlLeil't'IX't'OV IXO't'WV ylvo<;. 294. 't'oO'&8e fLev8~ XIX.t 't'~<; Eljpeil-
7t''Y)<; 't'6't'€ 7t'poO'€A&fL~IXV€V o Mt6pt8&'t''Y)<;. XIX! fLUpL&8e:,; i:x 7t'cXV't'<O'J 1:<;
't'o ILcXXLfLOV IXU'rij> O'UV€AEYOV't'O nO'O'IXp~O'XIX(8e:xIX fL&AtO"t'IX 7t'e~wv XIXt
l7t'7t'€!<; t7t't fLUPLOt,; t~IXXLa-x(AtOL. 7t'OAU<; 8s XIX! &AAO<; 6fLLAO<; 6807t'OLWV
15 XIX! 0'X€Uorp6p<ov €~7t'e:'t'O XIXt tlL7t'6p<uv.
71,304... 'AmeIXvov 8s <P<UfLIXL<UV fLev t<; 't'PLO'Xt) Lou<;, XIX! Aou-
XLO<; McXÂÂtoc;', cl~p ~1t'O ~ouÂrc;', Mt&pt8&'t'ou 8s: BIXO''r€fJ'Iwv 'rWV
1'PC:Y;<Ov t'J1te:0'6v't'cuv e<; -r0'J J.L[levIX e:lxoot.
119,584. cT> vy'e:c;' fl&V ~:IXV OLX&LocL 1'OMcXXt,; 1t'Âe:Lou<; 're:'rPIXXO-
20 O(<OV, t7t'7t'e:!<; 8'E'0"rLV 6't'e 7te:V't'CCXtO'fLOptOL XIX' m~wv fLuptcX8e<; n€v're:
XIX! elxoO'L XIX! ILlJXIXVIXL XIXL ~e)..'Y) XIX"t'cX A6yov, O'UvelLcXXOUV 8s: ~IXC1t­
)..e;!<; XIXl 8UVcXMIXt (Sn 'ApfL€Vto,; XIXt ~xu6wv 't'WV 1'ep! 'rOV Il 61J't'0v
't M' ţ\ ')., \ , " , ,\ \ CI L
e:7t'~ -re:, IXL<O'rLolX 1'~!l.VYj\l Xt1.~ IX1' e:xe:~vlJ<; e:1tL 'rOV ~Pc:tXLOV
B'OO'1tOpOV'
7t'e:pmAe:ov·n.
25 EM~lAIA
II. 51. «~o •• 0IXppe:!v 8s: XP~ 'rO!<; 're: Seo!,; Xt1.~ IXU'f1f) 'rlf) )..oytO'fL&
't'ou 1'0AefLOU, XIX/. ~V Xt1.t 8(xIXt1XV txoV't't rptÂO't'LILLIXV ~7t's:p 7t'1X't'PLO~
7t'OÂtn(IX<;, eTC! 8s: 't'OO't'Cf) , 't'0 7t'A~6e:t 't'1j<; 7t'lXpIXO'Xe;u1j<; 't'cj} 're: VUV t.lV't't
~fL!v XIX't'<X y~v XlXt XIX't'<X 6<XAIXO'O'IXV XIXt 't'ij> y~yvofLev<p 't'e &EL XIXt 7t'POO'-
80 €O'OfLev<p fLiXAAOV, t1t'e:t8cXv 't'wv tpyCUV ..x ljleilfLe:6IX. l5O'IX Y<XP dm:'Lv l1't
't'~V ~<O XIX! 't'OV Et)~€tvOV TC6v't'ov t6v'Y) , 7t'<XV't'oc, tAAlJV~X<X 't'e XIXt ~<XP­
~IXPIX, ~lLiv O'uve:O"t't' XIXL ~IXO'tAe:r<; 60'0t 'P<OILIXLOt,; ~ efLot CfJLAOt, O"t'pIX-
'r~cXv XIXt ~eA'rj XIX! &yopcX:v XIX! 't'~v &)../':rjV 7t'IXPIXO'Xe:U~V XOPlJ),ouO'w».
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 573
trebuia să se hotărască. 292. Toată vremea care mai rămăsese din vară şi iarna
întreagă, puse să se taie copacii şi să se construiascl\. corăbii şi arme, distri-
buind pe mare două milioane de medimne 49 de grîu in diferite locuri. Pe Ungă
trupele ce le avea mai dinainte, îi veniră într-ajutor calibii, armenii, sciţii,
taurii, aheii, heniohii, leucosirii şi cîţi stăpînesc regiunea rîului Termodont, 6
numită ţinutul amazoanelor. 293. Atîtea forţe tn Asia se alăturară celor mai vechi.
Trecînd în Europa, îi veniră într-ajutor, dintre sarmaţi, cei ({ regali », iazigii,
coralii şi neamurile trace care locuiesc lîngă Istru sau în preajma munţilor
Rodope şi Haemus j in afară de ei şi bastarnii, cei mai puternici dintre toţi 10
aceştia. 294. Iată forţele pe care Mitridate le-a primit atunci din Europa.
Dintre toţi au fost aleşi pentru război o sută patruzeci de mii de pedestraşi
şi şaisprezece mii de călăreţi. Urma o mulţime însemnată de constructori de
drumuri, de purtători de bagaje şi de negustori. 15
71, 304. . .. Dintre romani, pieriră 60 vreo trei mii de oameni, printre care
Lucius Manlius, unul dintre membrii Senatului, iar dintre bastarnii lui Mitri-
date, care atacaseră cei dintîi portul, dou1\zeci de mii.
119, 584. [Mitridate] avusese al adesea un număr mai mare de patru sute
de corăbii ale sale, cel al călăreţilor fiind cîte odată de cincizeci de mii, iar al 20
pedestraşilor de două sute cincizeci de mii. De asemenea, maşini de război
şi arme de atac atîtea cîte le trebuia ostaşilor. Au făcut alianţă cu el regi şi
cirmuitori mărunţi, bunăoară stăpînitorul Armeniei 52, conducătorii sciţilor
ce se inveeinează cu Pontul şi lacul Meotic, întinzîndu-se de acolo pînă la
Bosforui tracic.
RĂZBOAIELE CIVILE 20
II, 51. « ... Noi trebuie 58 să avem incredere in zei şi în însăşi cauza
pentru care purtăm războiul acesta, care se întemeiază pe nobila şi dreapta
noastră mîndrie, în privinţa alclituirii statului nostru, pe care am moştenit-o
de la strămoşi. Ba mai trebuie încă să fim încred.tori, bizuindu-ne şi pe mulţimea
ostaşilor pe care-i avem la tndemînă, atît pentru lupta pe uscat şi pentru bătă­
liile pe mare. Forţele noastre cresc pe zi ce trece şi vor ajunge din ce in ce
mai mari, îndeosebi atunci cînd vom trece la fapte. Toate neamurile Răsări- 80
tului şi de pe meleagurile Pontului Euxin, - cîte le-am putea inşira, fie greci,
fie barbari - toate sint allituri de noi. Iar regii, atit prietenii poporului roman
cit şi ai mei a4, ne pun la indemînă trupe, arme, hrană şi alte lucruri trebuin-
cioase pregătirii noastre ».
te
&O
O medimnll avea o capacitate de 52, 53 J.
In luptele din portul Calcedon, in anul 73 te.n. (ef. Memnon, 27, 7).
61 Autorul face aceste consideraţii cu ocazia descrierii triumfului lui Pompei, din
anul 61 Î.e.n.
n Regele Tigranes.
18 Pompei se adresează pal'tizanilor s1\.i, la sfil'~itul anului 49 te.n., dup1\. părăsirea
Italiei.
fi Printre aceştia se număra şi Burehista. Cl. inscripţia lui Acornion din Dionysopolis
(vezi Inscriptiones Gr/Ucae in Bulgaria reperlae edidit G. Mihailov, voI. I, Sofia,
'956, nr. 13).
574 ARIA'" IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 575

II, 110. Dar el [Cezar] - fie descurajat, fie obosit şi renunţînd la această
încercare sau calomnie 55, fie voind să se găsească cît mai departe de duşmanii
săi de la Roma, fie dorind să-şi îngrijească sănătatea trupului, care cădea
cîteodată pradă epilepsiei şi convulsiunilor, ce-l apucau pe neaşteptate, mai
ales atunci cînd era neocupat - se gîndi să facă o mare expediţie împotriva
geţilor 56 şi a parţilor. Dorea mai întîi să-i atace pe geţi, un neam vecin cu 5
statul roman, neam oţelit în lupte şi iubitor de război. Impotriva parţilol' mergea
ca să-i pedepsească pentru călcarea jurămîntului faţă de Cras sus 57.
III, 25. Deodată se răspîndi vestea că geţii, care aflaseră de moartea lui
Cezar, pustiesc 58 prin incursiuni Macedonia. Antoniu ceru atunci armată de la
Senat pentru a pedepsi pe geţi, susţinînd că ea a fost pregătită de Cezar contra 10
geţilor şi in al doilea rînd împotriva parţilor şi că ţinuturile parţilor sînt deocam-
dată liniştite. Privind cu bănuială zvonul acesta, Senatul trimise observatori
la faţa locului. .. Cei trimişi, pentru a cerceta cum stau într-adevăr lucrurile
în privinţa geţilor, s-au întors şi au comunicat că nu văzuseră geţi în Mace-
donia, adăugînd Însă - fie că era adevărat, fie că-i învăţase astfel Antoniu - 15
că ar fi unele motive de teamă ca nu cumva geţii să năvălească în Macedonia,
dacă armata merge în altă parte.
III, 37. (1 După aceste întîmplări şi după ce potrivnicii noştri şi-au adunat
o nouă armată, aveam nevoie de oastea din Macedonia, dar îmi lipsea un
temei 69. Se răspîndise, ce-i drept, zvonul că geţii pustiesc 60 Macedonia. Dar, 20
după ce nu i se dădu nici o crezare şi se trimiseră observatori la faţa locului,
eu am fost acela care am înfăţişat legea ca nimeni să nu admită dictatura,
nici să o propună, nici să o voteze, nici să o primească dacă i s-ar da. Mai ales
prin aceasta au fost îndemnaţi [senatorii] şi mi-au acordat armata ... »
III, 52. (1 ••• Dacă doreşte 61 acum să afle învinuirile ce se aduc [lui Anto- 25
niu] voi arăta pe scurt cele mai Însemnate; atît cît mi-aduc aminte. După
moartea lui Cezar, Antoniu şi-a însuşit banii noştri 62. Obţinînd de la noi
provincia Macedonia 63, a pătruns în Galia fără încuviinţarea noastră. Oastea
pe care o trimise impotriva tracilor 64, în loc s-o ducă in Tracia a îndreptat-o
împotrivă-ne, spre Italia. Cerind de la noi - în chip viclean - învoirea pentru
amîndouă aceste lucruri şi neprimind-o, le-a săvîrşit cu de la sine putere ... ,) 30
III, 55. « Guvernarea Galiei 65 nu i-am acordat-o 66 noi lui Antoniu, ci
poporul printr-un plel)iscit, fiind de faţă însuşi Cicero, în acelaşi fel în care s-au

65 La Ronla se zvonea că Cezar ul'lnăreşte să devinrt rege .

Cl. Suetoniu, Ceza,., XLIV .
•6
Crassus fusese ucis in timpul tratativelor, după dczestrul de la Cart'hae, din
•7
mai 56 i.e.u.
&8 Cl. infra III, 37.
59 Vorbeşte "n toniu către ofi ţerii găl"Zii sale.
60 Este posibil ca dacii să Ii int"eprins unele incursiuni, folosind situnţia tulbure de la
Roma după anul V. 1.e.n. (vezi IsI. Rom., p. 289).
61 Cicero se adresează p"ietenului lui Antoniu, un senator pe nume Salvus .
• 2 Parte din tezaurul roman se aflase acasă la Cezar.
83 In iunie t,t, Î.c.n. i se acordase guvernarea acestei provincii pe cinci ani .
• 4 Este vorba probabil tot de geţi .
• 5 In august 4.4 î.c.n . .Antoniu primise Galia Cisalpin,i, în schimbul Macedoniei, pe
C'8,rr n redttse lui Rrutus.
hij \"()rbt-'~t ... L. Pi:;{), l:t ap;·l~'~I·€'a lui AnlollÎn.
 676 API AN IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 677

acordat adeseori şi cîrmuirea altor provincii şi, mai de mult, lui Cezar. într-o
anumită parte, hotărîrea plebiscit ului prevedea că dacă la sosirea lui Antonius,
Decimus Brutus nu-i cedează provincia decretată, [AntoniuJ să fa el război
împotriva acestuia şi să-şi indrepte oştile nu impotriva tracilor, care stătea\!
deocamdată liniştiţi, ci spre Galia, împotriva celui care îi stătea în cale ... » 5
IV, 75 ... Polemocratia, soţia unuia dintre regii localnici 67 ••• se duse la'
Brutus. .. şi îi încredinţă tezaurul soţului sllu... Brutus găsi in tezaurul
încredinţat o cantitate imensă de aur şi de argint, pe care o transrormă în
monedă 68 •

•, Regele trnc Sadalas II, care a fost ucis În anul 42 Î.e.n. CI. Dio Cassius,
XLVII, 25.
08 Pârvan (Cetira, p. 84 şi 604) explică în felul acesta prezenţa numărului extrem de
mare de monede «xo:rwv _ găsite în Dacia, Vezi Însă şi recentele tipare (13) P mtru monede
romane de argint, descoperite de N. Lupu intr-un oppidum dacic la Tilişca (Sibiu), care suge-
rează posibilitatea unei origini locale a « cosonilor •.

37 - c. au

L- ____ _
XCIII. A P P 1 A N O Y XC III. ARI A N

Originar din Nicomedia (Bitinia), Arian a trăit cam între anii 95-175 e.n.
A ocupat diferite funcţii înalte, militare şi civile, printre care şi pe aceea de
guvernator al Capadociei în anul 136 e.n. Opera sa foarte variată cuprinde
numeroase lucrări istorice, militare şi filozofice, din care o parte s-a pierdut.
Cea mai cunoscută dintre toate este Expediţia lui Alexandru cel Mare, în 7
cărţi, în care, după modelul lui Xenofon (Anabasis), descrie campaniile regelui
macedonean. O altă lucrare importantă este Descrierea călătoriei In juru,
POIIIlll"i Euxin.
Ediţii: Fla"ii Arriani A/labasis Alexandri, edidit A. G. Roas, Teubner,
Leipzig, 1910; Arrien, VInde. Texte elabli et traduit par P. Chantraine, Les
Belles Lettl'es, Paris, 1927; Appiani Nicomedensis Scripta minora, Rudolfus
Hercher iterum recognovit, edenda curavit Alfredus Eberhard, Tcubner,
Lcip7.ig, 1885; Reliqua Arriani ct 8criptorwn de rebus Alexandri Magni frag-
menta coIlcgit... et cdidit Carolus Miiller, Firmin Didot, Paris, 1877;
Par/hica, vezi Suidae Lexicon edidit Ada AdIel', Teubner, Leipzig, 1928-1938.

EXPEDIŢIA LUI ALEXANDRU

ANABA~I~ AAESAN~POI

1, 1, 4. O dată cu primăvara 1 [se spune că] Alexandru a pornit spre

Tracia, împotriva tribalilor şi a ilirilor, întrucît aflase că ilirii 2 şi tribalii se
răzvrătiseră. Cum aceştia erau şi vecini, Alexandru găsea de cuviinţă că nu 5
mai trebuie să-i lase decît cu totul umiliţi, deoarece el intreprindea o expe-
diţie la foarte mare depărtare 3 de ţara sa. 5. Pornind de la Amfipolis,
[se spune ~ă] Alexandru a dat năvală în Tracia traciJor numiţi liberi',
lăsînd la stînga lui cetatea Filipi şi muntele Orbelos. După ce a trecut
rîul Nestos se povesteşte că, În zece zile, a ajuns la muntele Haemus.
6. Aci, în strîmtorile urcuşului acestui munte, i-au ieşit în cale mulţi 10
negustori 5 înarmaţi şi traci liberi, care se pregătiseră să-i impiedice înain-
tarea, ocupînd vîrful muntelui Haemus, pe lîngă care trebuia să treacă
oştirea lui Alexandru .. 7. Ei aduseră căruţe şi, punîndu-le Înaintea lor, le

1 tn anul 335 i.e.n. (d. Strabon, VII, 3, 8; Diodor, XVII, 8, 1; Trogus Pompeius,
XI, 2, 8 şi Plutarh, Alexandru, 11).
t Este probabil vorba despre al,ltariaţi, care in secolul al IV-lea I.e.n. reuşiseră să-i
împingă pe tribali din vechile JOI' aşezliri pînii Ia r1isbit de Istru şi Haemus.
• Campania impotriva perşilor.
4 Cf. Tucidide, II, 96.
& Fiind curioasă prezenţa unor negustori înarmaţi care să facă pe războinicii, V. Pârvan
a propus traducerea termenului pentru «.negustori ~ prin «păstori », care se deosebeşte de
soluţia adoptată de toţi traducătorii. O lecţiune atrăgătoare este propusă de G. Kaţarov
şi D. Decev: lYXWptot «localnici» în loc de '!J.1tOPOt «negustori ». Ediţia folosită recomandă
versiunea «oameni veniţi din porturi comerciale o.

37*
580 ARIAN IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 581

foloseau drept metereze, ca să se lupte de pe ele, dacă ar fi fost atacaţi. In

acelaşi timp se gîndeau să prăvălească căruţele asupra falangei macedonenilor
din locul cel mai abrupt al muntelui. Ei îşi închipuiau că, cu cît vor întîlni
şi ~or ~zbi căruyele . o.. falangă mai com~actă, cu atît o vor împrăştia mai bine 5
prm vIOlenţa CIOcmru. 8. Alexandru statu la sfat cum să treacă muntele cit
mai fără primejdii. După ce a hotărît că primejdia trebuie totuşi ÎnfruntaU
deoarece nu exista trecere prin altă parte, porunci hopliţilor ca, atunci cind
vor fi slobozite la vale căruţele [de către traci], cei cărora lăţimea drumului
le îngăduia să rupă rîndurile să se risipească, ca să poată trece căruţele printre 10
ei. 9. Cei stinjeniţi de strîmtoare, să se strîngă, şi să se culce la pămînt şi să-şi
aşeze scuturile unul Ungă altul, cu toată grija în aşa incit căruţele care vor
veni cu putere să treacă peste ele - după cum e firesc - fără să-i vatăme.
Lucrurile se petrecură întocmai după cum poruncise şi plănuise Alexandru. 1&
10. O parte din ostaşi desfăcură falanga, iar peste cealaltă parte căruţele,
rostogolindu-se pe deasupra scuturilor, au pricinuit puţine pagube. Nimeni
nu a murit din pricina carelor. Atunci macedonenii au prins curaj, văzînd cii
nu fuseseră vătămaţi de căruţe, de care se temuseră foarte mult. Ei se năpustiră
cu strigăte asupra tracilor. 11. Alexandru porunci arcaşilor să treacă din aripa 20'
dreaptă în faţa restului falangei - deoarece acolo erau mai la largul lor - şi
să tragă în traci, oriunde se vor lovi de ei. El însuşi, luînd cu sine ostaşi din
garda sa, lăncieri şi agriani 6, îi duse în aripa stîngii. 12. Atunci arcaşii,
trăgînd în tracii care înaintau, i-au respins. Iar falanga - care a intrat şi ea
în luptă - a izgonit destul de uşor din locul acela pe nişte oameni fără arme 25
şi pe barbarii prost tnarmaţi. Astfel, fiindcă Alexandru ti ataca din stînga ei
nu mai primiră lupta, ci zvirliră f!rmele unde îi era fiecăruia la indemîn~ şi
o luară la fugă în munţi. 13. Dintre barbari au murit vreo mie cinci sute,
lăsînd puţini prizonieri - fiindcii fugeau repede şi cunoşteau locurile. Femeile 30
însă, toate cite i-au urmat, au fost prinse, de asemenea şi copii. A fost captu-
rată toată prada.
1, 2, 1. Alexandru trimise prada în spate, la oraşele de pe malul mării,
încredinţînd lui Lysanias şi lui Philotas administrarea ei. El însuşi trecu vîrful
muntelui şi înaintă prin Haemus spre trib ali, unde ajunse la rîul Lyginos: 35
Acesta se afla, faţă de Istru, ]a o depărtare de trei popasuri, în direcţia celui
care ar merge spre muntele Haemus. 2. Dar Syrmos, regele tribalilor care
aflase cu mult înainte de expediţia lui Alexandru, trimisese din vreme f~meile
si copiii tribalilor spre Istru, poruncindu-le sii treacă fluviul, pînă într-unul din 40

, Populaţie vestită pentru arcaşii pe care ti avea.

 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROllilNIEI
683
582 .IIHA:\

ostroavele lstrului. Insula poartă numele 7 de Peuce. În această ins~lă îşi

?
o-ăsiseră adăpost şi tracii vecini ai tribalilor, alun~aţl de ~lef.fndfu .. ~n e~
Syrmos însuşi fugi cu oamenii săi. Dar o mare mulţime a tn a I or ugl mapol
spre rîul 8, unde cu o zi mai înainte atacase Alexandru: . 5
4 De îndată ce a luat cunoştinţă de retragerea trlbal:l?~, Alexandru se
întoar'se şi merse împotriva lor şi îi surpr!nse. ~e cînd to~mal lŞl art~u t~~~:~~
Ace tia, luaţi pe neaşteptate, s-au aşezat.m ~me ~e bătaie, pe n;a ~ lmpa .
1 fluviului Alexandru însuşi, după ce îşI ormdUl falanga m a.dmClme, o ~orm 10
~a atac si dădu poruncă arcaşilor şi prăştiaşilor să .alerge în~m~ed~ă t~~ga. cu
săo-eţile' i să arunce cu pictre în barbari, pentru a-I a~rage .a ara In p u~:ce,
în °cîmp Şdeschis. 5. Cînd intrară în bătaia săgeţilor. ŞI a pietrelor, barbarII -:
întrucît erau loviţi - au dat năvală impotriva arcaşilor pentru/ se lu~!a cu el 15
corp la corp căci arcaşii erau lipsiţi de [alte1arme. Alexa~dru, .. 't ă ~ Il s~oa~:
din păduric~ pe barbari, porunci lui Philotas să. ~a, pe. că ăr:ţll 1111 ". ace l~n;
de Sus i să atace aripa dreaptă, unde b.arbarll. lll~mtasera ce mal mu ~
năvala l~r El mai orîndui ca Heracleides ŞI Sopohs sa ducă la atac pe căIăr~ţll
din Botiaia ~!\i din Amfipolis împotriva aripei stîngi. 6. Falanga pe~estraşl~or 20
i restul cav~leriei, pe care o aşezase în faJa falangei, le du~e 19; at~~ lmp~tnva
~elor din mijloc. Cît timp se aruncau săgeţi de ambele pă~ţl, trIbah~, nu statea~
, . D r cînd falanaa compactă îi izbi cu putere, Iar căIăreţll nu se ~al
mal preJos. a o h' .. ' tate părţIle 25
mulţumeau să tragă cu săgeţi, ci se năpus~eau c Iar c~ ca11 lîn ~ 1 f ..
, . " 'd -' - d rlce spre flUVIU, 7 , n tlmpu Ugll
atuncI [vrăJmaşn) se m reptara prIn pa u. ' ,'" f fI' 1 '
au murit trei mii şi numai cîţiva au fost luaţi prlZOmerI, fnn~că in aţa .UVIU UI
se afla o pădure deasă şi - căzînd noaptea - macedone~ll nu au daI p~tut
să-i urmărească aşa cum trebuie. Ptoleme~ 9 spune că ~llltre mace onem au
pierit unsprezece călăreţi şi vreo patruzecI de pedestraşI. . l ' 30
1, 3, 1. A treia zi după luptă, Alexandru ajunse la ,fluvlUl Istr~ C\omdl d
mare dintre fluviile Europei şi care străb~te ce~ ~al ,mare ,în~lll ere . e
'Rămînt, despărţind triburi dintre cele mal r~zbomlc~, m, ~aJ0rItateţl,c~l.tl~:' 35
In ţinutul acestor celţi se află şi izvoarele lUi, 2, Cel n;al m epăr,la I~ ,e
ace tia sînt cvazii şi marcomanii 11. După aceea o ramur~ a, sarmaţl or -: laz~;
.. i2 _ . etii care cred în nemurire, Urmează majOrItatea s~rmaţllor
~I 'ţ'" ~P~llag v' ărsare 14 unde dă prin cinci guri 16 în Pontul Euxm. 3. Acolo
ŞI SCI 11 pma , . ' 1E . . fi viu 40
Alexandru găsi corăbii mari sosite de la BIzanţ prm Pontu uxm ŞI pe u .

1 Această confuzie _ căci nu .poate fi vorba de Peuce de la gurile Dunării - ar putea

fi o glosă tîrzie (vezi PiU-van, Gettca, p. 44 -46),
8 Lyginos. Al d ." ampania din
. t Viit~rul ~ege .elenistic al ~.fipt:c~~t~::e pa î~:~!it a~inti:U:; ;:rs~ln~~e c şi a _ bule ti-
TraCIa a scriS o Istone a campanll or , e "1 ă Ptolemeu
nelor ~' zilnice oficiale. In descrierea evenimentelor Arian I urmeaz pe .
10 el. Herodot, II, 33 şi IV: 1,,8. .
11 tn realitate sînt neamurI. ger~!"mce, .'
12 Intre Tisa şi Dunăre. VeZI Phnlu cel Batrm, no~a 31. " V .
11 Roxolanii, amestecaţi cu resturi scitice, se întIndeau cam pInă la Don. eZI
Pliniu cel Bătrin, nota 30. " f de
14 DupA. cum se vede, aş~z~re!" p~pulaţiilor m~nţi~nate m acest paragra nu corespun
epocii lui Alexandru, ci situaţIeI dm tImpul ImperlulUl roman,
16 Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 18.
584 ARIAN IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI li85

Pe acestea le umplu cu arcaşi şi hopliţi şi porni cu ele împotriva insulei,

unde se adăposti seră tribalii şi tracii. încercă o debarcare forţată. 4. Dar
barbarii atacau in acele părţi ale fluviului unde corăbiile căutau să tragă la mal.
Acestea erau puţine la număr şi nu se aflau pe ele mulţi soldaţi. Cea mai mare 6
parte a insulei avea maluri abrupte, iar curentul din jur - fiind acolo strîm-
toare - era iute şi de netrecut.
5. Atunci Alexandru îşi retrase corăbiile şi hotAri să treacă Istrul împotriva
geţilor care locuiau dincolo de Istru, deoarece îi vedea că sînt adunaţi. acolo 10
în mare numlr pe malul Istrului. Ei voiau să-I împiedice, dacă ar fi incercat să
treacă la dînşii. (erau acolo vreo patru mii de călăreţi, iar pedestraşi peste zece
n
mii). In acelaşi timp pe Alexandru cuprinse dorinţa de a trece pe malul ceIlI.-
lalt al Istrului. 6. Pe una din corăbii se urei şi el. Apoi, puse să se umple cu paie
burdufuri din pielea corturilor sub care se adăposteau ai sli j adună din regiune
cît putu mai multe luntri dintr-un singur trunchi (căci acestea se aflau din bel- 15
şug, deoarece locuitorii de pe Il\alurile Istrului le folosesc pentru pescuit în
Istru sau cind merg unii la alţii pe fluviu, iar mulţi fac cu ele piraterie). DupA
ce adună foarte multe din acestea, trecu pe ele cit mai mulţi soldaţi. Cei care 20
trecură împreună cu Alexandru erau ca la vreo mie şi cinci sute de călăreţi ~i
vreo patru mii de pedestraşi. .
1, 4, 1. în cursul nopţii merseră prin locuri unde holdele de grîu erau îmbel-
şugate. In felul acesta rlmaserl mai neobservaţi in înaintarea lor pe mal. Cu
ivirea zorilor, Alexandru o porni prin holde. El porunci pedestraşilor si înainteze, 25
culdnd grîul cu l~ncile inclinate, pînă au ajuns la pămintul necultivat. Cită vreme
călăreţii inaintară prin holde, falanga îi urma. 2. Dar cînd abia ieşiră de pe
ogoare, Alexandru însuşi duse cavaleri a la aripa stîngă, iar lui Nicanor îi porunci
si duel falanga în formaţie pltrată 18. 3. Dar geţii nu ţinură piept nici măcar 30
primului atac al cavaleriei. Eirămaserl uimiţi de fndrăzneala cu care intr-o
singură noapte trecuse atît de uşor cel mai mare dÎntre fluvii, Istrul, fări să
facă pod la locul de trecere. Ii mai inspăiminta şi desimea de ne străbătut a
falangei şi puternicul atac dat de cllăreţi. 4. Mai intii, ei fugiră spre un oraş,
care se afla la o deplrtare de o parasangă 17 de Istru. Cind văzură că, lăsînd în Sli
frunte pe călăreţi, Alexandru duce in grabă falanga de-a lungul fluviului, pentru
ca nu cumva pedestraşii si fie încercuiţi de geţii care stăteau la pîndă, geţii
părăsiră şi oraşul, care nu era bine intilrit. Işi luară copiii şi femeile pe cai, 40

U Formaţia care se putea apAra Impotriva unor atacuri venite din toate părţile.
11 O parasangli avea 30 de stadii, ceea ce ar corespunde la aproximativ 5500 m.
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NlEi
587
586 AR[AN

, ( fI , ~, ';' ~l. , ... t t , f " 1 cît puteau duce caii. Ei se retrăseseră cît putură mai departe de fluv{.u prin. locuţ.~i
cpEPElV Ol l1rnOl '1) oUV<7.'I1' O, 'IJV 0<; <7.U1'OlC; Y) 0P[lY) WC; 1tOPPW1'IX1'W IX1to . tice Alexandru cuceri oraşul şi luă toată prada pe. c~re o ~s~sera ge 11.
1'013 1t01'<7.[lOU ZC; 't'~ ~pr.[l<7., 'AA€~IXV8p 0c; Sk 't'~v 't'E 1tOAlV A<7.[l~&.Ve:l ~lllfur~nsă;r.ină pe Meleagru şi Filip cu transportarea l?raz11. D~rll111nd or~8şu~
X<7.~ 1'~v AdIX'1 1tCÎ.crIXv 5cr<7.v Ot f€1'IXl U1tEAd1tov1'o. 5. XIXL 1'~v [lkv Ae:!.IXV tnă la temelie, jertfi pe malul Istrului lui Zeus MîptUltorlll~ l';l\.Heracles f ş~ 5
MEAE&.YPep XIX~ <DlAL1rnep Z1t<7.YIXYE~V StSwcrw' wJ't'OC; 8k XIX't"IXcrx&.~IXC; 1strului însuşi, deoarece nu le,a fost de netrecut. In aceeaşI ZI 11 aduse te en
5 ',~V 1tOAlV eUEl 1'E ~1t1. 1'Ti oX6rJ 't'OU "Icr1'pou 6.d ~WŢ~Pl XIXl (HpIXXAE~ pe toţi solda tii săi în tabără. . 1 '1
6 A . so'siră soli atît din partea triburilor libere c.are .10c~lesc pe m~. uri e
X <7.1. <7.01'<';> 1'<';> "Icr1'pep, 51'l oOx &1tOPOC; IX01'<;) ~€VE1'O, XIXl E1t<7.V&.YEl '. c: . de la S rmos regele tribalilor; veniră soh chiar Şl de la celţn c.are
IstrulUl CI t ŞI •Y , . ' '. f • • t . în 10
w'>'t'~C; ~[l€PIXC; crWOUC; crU[l1tIXV1'IXC; bel 1'0 cr1'pIX1'om:80v, . '. G lf 1 Ionl'c 19 Celţii 20 au trup un mari ŞI Slfit oarte \I1creza OII
1OCUlesc \11 ou· . ' .. 1 . Al . d u
cu toţii că sînt dornici să ajungă pnetenn Ul exan r .
6. 'Ev1'<l.ue<l. &.cpLXOV't'O 1tP€cr~ELC; &C; 'AA€~<l.v8p 0'1 1tIXP&. 1'E 1'WV '1 1 S
(lAAwv &crIX IX01'O'JO[l<l. ~evY) 1tPOcrOlXE~ 1'<;) "Icr1'pep X<l.L 1t<l.POc ~OP[lOU 7u~~le:taO~~gl~;et:~i prietenie, luînd şi dînd chezăşii. Pe celţi îi Întrebă {d: c:
. , , . lt i nădejdea că - deoarece marea sa alm
10 1'013 T PL~:XAAWV ~:xmA€WC;' X<l.1. 1tIXP~ KEA1'WV 8e 't'WV E1tl 't'<;) 'IoVLep lucru omenesc se te~ ~I ,m~l ~u '. ~ t _ să răspundă că se tem de el 15
',\
XOI\1tep '
CPXLcr[lEVWV , Z.'jXOV·. [lE"{IXI\Ol ',\ O(K
L '\ 1 "
EI\1'O~ 't'IX crW[lOC1'<I. XrlL [lE"{IX
" va fi ajuns pînă la el ŞI mca Şl mal epar. e " au • 'd'l î d·
mai mult decît de toţi. 8. Dar răspunsu~ celţllo: 11 spu.lberă nadeJ 1 e .. ntr-a evar,
E1tl cr<p[crL <pPOVOU'I1'EC;' 1t&.'I1'EC; Se epLALIXC; 1'~C; 'AAE~OCVSpOU Eepl€[lEVOL m locuiau de arte de Alexandru - lar în ţmutunle ocupate de el ~e .putea c,:
~XEW lepIXcr<l.v. 7. XOCL 1tCÎ.crl'! ~8WXE 1tLCr..ElC; 'AM~<l.v8poc; X<7.1. lA<I.~E· c~eu ătrunde ~ văzîndu·l pe Alexandru că porneşte spr~.alte lOcuri, 11 spusela
't'ouc;\ K'\ EI\'t'OUC;\ oe: "1"
X<7.l' " Y) pE1'O o!l 't'l [lIXI\LO''t'<I.
',\ Ilo Ilo'
oEoL't''t'E't'aL ,\-
<l.U't'OUC; 't'WV
g p . mva vreodată să cadă cerul pe dmşll. Alexandru le dă u
15 &'1epc.)1t[VWv, EA1ttcrIXC; ()1'l [l€YIX OVO[lIX 't'0 IXO't'OU X<I.( ZC; KEA1'OUC; xa(
~:~:l!ere ~~i:t~n~~ îi fă~u aliaţi şi îi trimise acasă, după ce adăugă doar atit: 20
~'t'l 1tpoO'w't'€PW ~Xe:L X<l.L g,t'L IXO't'OV [lOCALcr1'IX 1tOCv't'wv SdM'I<7.L ep~croum. că cel ţii sînt nişte flecari. · · · · 1 21
1 5 1 Apdi Alexandru o porni împotriva agrlamlor ŞI a ~eonl~: .. , . "r
8. 't'<;) Se 1tIXP' EA1tt8<1. ~UV€~'Y) 't'WV Ke:A't'WV ~. &1t6XPLcrlC;' OLIX y~p
, " 'A'\I\E<.,IXVopOU
I'n '12' i) ... în indoitura din flancul sti?g ~2 erau aş~.zaţl tracn, Ce. care.~ ~iJ
1tOppW 't'e: CPXlcr[lEVOL t: I Ilo 1 I Ilo' ,-
XIX~ XWP~IX OU(J'7t0PIX OLXOUV't'EC; XIXl
,
conduc~a S;'talces; după aceştia, călăreţii ahaţl pe care \1 co.nd~c~a o~ranos,
'AAe:~&.VSpou EC; &AAIX 1'~v 0P[l~v OPWV1'EC; lcpIXcrIXv OESLEVIXL [l~1t01'E după ei călăreţii odrisi, al căror comandant era Agathon, hul IU'd Tyrn~!llda.s.
, .. . f ţ' pre paza lor , pe es trasll ln
20 b OOpIXVOC; IXO't'O~C; E[l1tEcrOL. xa:l 't'OO1'OUC; eptAOUC; 't'E 6VO[lOCcr<7.C; XIX( 5.... După purtătorn de bagaje au ost aşeza 1, s ~.
t:'
<.,U[l[lIXZOUC; " "
1tOL 'Y)crIX[lEVOC; L
omcrw IX1to:1tS:[l'j'E, ,1, 1'ocrOU1'OV -. ,
U1tEL1tWV fi
O1'L Trac~ţ . 1. 1 Nu peste multe zile 23, au sosit la Alexandru soli..din p~rtea.s~iţilo~ 30
&Aot~aVEC; KEA1'ot dcrL'I.
1, 5, 1. Auroc; ?>e E:1t' 'AYPLOCVWV XIXL
,
1tpOU- ~r~~li :~:!~~r; c:::ş:i~ t~~:::cî\~ă~~.ţa î~i e~~f~l!~e;i S~aiaal:~n~a1~~iFa~~I~ăe~:1
ZWpEL •.• şi dreptăţii lor. Au venit şi de la SC1~n europem, care smt neamu ce mal ro 3r,
25 III, 12, 4.. , . XIX1'Oc Se 1'0 EUWVU[lOV ZC; zmxIX[l1t~v o~ 1'E ep~- din Europa. . ' .. .• • solii
IV 15 1 Mai sosi la Alexandru o solie de la sClţn europem l~pr.euna cu d
"
XE~ E1'E1'<l.X OC't' o , (ilV "'..s.'jye:L1'O
- "" ''\
","LŢOCI\X'Y)C;, XOCL' Em '" 1'OUŢOLC; OL<.,U[l[lOCXOl
• t: I , " •... 1 .. 2 . duseră darun lUI Alexan ru
pe care Alexandru 11 tnmlsese a SClţl '" ... Şl a. . " .'
•l1t1tELC;,
- (J)V
T . !IjPxe:
. K OLPOCVOC;,
' , 'Ilo'
Em oE o <L 'Ollo' opuO'al •L1rnELC;, - wv T 'Y)YEL1'O
• - din partea regelui sciţilor, cîte sînt socotite la SClţl ca fnnd cele mal marI. ..
'e
'A'rOC WV o T · ' 5 '
upl[l[la. . ... Em oE 1'OlC; crxEUOcpOpOLC; OL a1tu "P~-
'Ilo' - , . , 1 e '
x 'Y)C; 1tE~ol ZC; cpuAax~v z1'ocz6'Y)cra'l ..•
30 IV, 1, 1. Ou 1tOAAa'Lc; 8e ~[l€p<7.lC; Ucr't'EPOV &cpLxvouv1'aL 1tap' 'AM.-
~avopov 1tP€O'~ElC; 1tap~ 1'E ~xuewv 't'WV 'A~LWV xaAou[l€VWV, (otic;
X<7.L, "0 [l Y)poc; OLxaLO't'a1'OUC;
Ilo I 'e
av PW1tOUC;I ,\,....
e:L1tC,>'1 I
e:v 't'rJ 1tOL'Y)crEL "
E1t1lVe:-
crE')' otxoum Se ZV 1'Ti 'Acrtq: oihOl a01'avo[lol, OUZ ~xla't'a SL~ 1tEVLaV
't'E X(XL'''' ,
OLxalO1''Y)'t"a ) xaL, 1tapoc,'t'wv - ,EX 1''f]C; - E'UpW1t'f]C; I e-
","XU W'I, OL~ o'Y)
"" Ilo'
18 Regii Macedoniei pretindeau că se trag din Heracles.
35 't'0 [l€YLcr't'OV l8'Joc; zv 1'Ti EupW1t1l
E1tOlXOUcrL.
19 Marea Adriatică. .' . D . , olul al IV,lea i e n (ve.i
IV, 15, 1. IIocp' 'AM~av8pov oe ~XEV ao8Le; ~xuewv 't'WV EX 't'~C; to Triburile care se aşezaseră în văile Savei ŞI rave, ,n sec . . .
Plutarh, nota 14). . . . 1 . S b'
EOpw1ty)c; 1tpEcr~da ~uv 't'o~c; 1tpEa~EcrLv OLe; au't'oc; EC; ~xu8ac; ~a't'e:L­ II Neamuri tracice din ÎmpreJurImIle oraşe ar Serdica Ş\ ta OI.
... u tn bătălia de la Issos, din anul 333 te.n .
Ae:V. .. 2. . .. xa( Swpa ~cpe:pov 'AAe:~OCVSpcP 1tap~ 't'ou ~()((jLMwe; I
U După lupta de la Gaugamela.
't"WV ~xu8wv 50'IX [l€YLa't'IX VO[l[~S: ,(xl ZV ~xu8aLC; .•• U CI. Iliada, XIII, 6.
 588 ARIAN
IZVOARE PRIVIND ISTORIA RO}!INIEI 689

V, 4, 1, ... lndul are două braţe la vărsare şi amindouă guri ale sale sint
mlăştinoase, ca şi cele cinci ale Istrului ...
VI, 23, 5... [în regiunea ihtiofagilor], Alexandru trimite pe Cretheus din
Callatis, ca să aducă aceste [provizii].
VII, 15, 4... Se zice că au sosit soli şi de la etiopieni şi de la sciţii din Europa... 6

ISTORIA URMAŞILOR LUI ALEXANDRU

TA META AAE8AN~PON
7. Cîrmuirea ţinuturilor din Europa, ale Traciei şi Chersonesului, ca şi
7. Twv ~t xa:roc -r~v Eupw·,t.Yjv, ep4x1)~ !ltv xcd Xeppov~GOU, autoritatea asupra triburilor vecine cu tracii, ce se intind spre mare pînă la
Salmydessos, din Pontul Euxin, au fost încredinţate 25 lui Lisimah. Teritoriile
x~' 5G~ epCf~~ GUVOp~ ~ev1), ~G-re €7t~ ect/.~GG~V 't~v E7t/. 1:~A!lU~1)G­ de dincolo de Tracia, cuprinzînd pe iliri, tribali şi agriani, apoi Macedonia însăşi 10
GOV -rou EU~e:LVOU TI 6\1't"ou xIX6'~xov'r~, AUGL!lIXXep ~ &px~ €7tE:-rpct7t'rr şi Epirul, care se întinde pină în Munţii Ceraunici, şi toţi grecii au revenit lui
10 'tOC 8t €7t€X&tV~ -rli~ ep,*X1)~ &~ t7t1. )IAÂuptOU~ x~1. TPL~CXAAOU~ xcx/. Crater os şi Antipatros.
)AypL.iv~~ x~1. ~O1'~ M~xe8ov(cx' xcx/. 1) "H7teLpO~ &~ E7t1. "oc ()P1) "oc 10. Făcînd război pentru domnie cu nespusă îndrăzneală tracului Seuthes,
K ep~UVLOC
' "
cxV1lXOUGCX XIXL" OL "E"" /
I\I\1)ve~ OU!l7t~v-r&~ K P~'t'E:F<t.l XCX~1 'Av-
N
dar avînd puţine trupe, Lisimah fu înfrînt, măcar că se arătase vrednic 28. 15
'tL7tIX't'pep Eve!lHl1). '
10. Kcx1. AUG(!l~XO~ ele 1:eu61l 't'ij} epq;x1. 7tOA&!lWV {mtp 'rlj~ lipx-nc; ORDINEA DE LUPTĂ IMPOTRIVA ALANILOR 27
15 7tcxpoc~6Â<t.l~ (GU\I OA('YOt~ YIXp) XIX/. eu80XL!lW\I g!l<t.l<; livllpe61).
8. După acestea, să
urmeze carele de transport ale bagajelor! Ariergarda
5-0 alcătuiască detaşamentul geţilor şi cel care îl conduce.
31. .. Sciţii neînarmaţi şi avînd caii neapăraţi ... 20
EKTA~I~ KAT' AMNON

8• 'E'
7tL /
't'ou't'Ot~ oE:
'!o" 't'~ axE:uocpop~
" 1 6<t.l. O'UP~YE:L't'<t.l
E:7tI;;G I OI;; '/
'!o\. oS. ""
~1\1)
DESCRIEREA CĂLĂTORIEI îN JURUL PONTULUI EUXIN
"w'V r&'twv xcxt o 'tcx,h1)~ cp(AOCPXO(. 20, 3. De acolo vine Portul Isiacilor. Pînă la el sînt cincizeci de stadii.
31. ... Ot 8t 1:XU6~L ')'ufJ.vo( -re ~'J"t'&<; xcxt 1'ou<; (n.1tOu<; yufJ.VOUC; Iar de aici pînă la gura Istrului denumită Psilon 28 sînt o mie şi două sute de
20 ~x ov-rE:C; .•• stadii a9. La mijloc este un pustiu 89 bi. fără nume.
21, 1. Pentru cineva care ar naviga din regiunea acestei guri drept spre larg
cu vîntul de nord-vest, se arată o insulă pe care unii o numesc Insula lui Ahile 26
rrEPIIIAOY~ EY8EINOY rrONTOY alţii Alergarea lui Ahile 30, iar alţii îi spun Leuce 31, după culoarea ei. Se zice că

20, 3. 'Eve€v~e ~&'tCXL 'IGLCXXWV ÂL!l~V' G1'ct8LOL te; ~u-rov 7tevtt-
xoV't'~. Kcx1. ~eev d~ 'to 'YLÂOV x~ÂOU!levov G't'6!l~ -rou "IG't'pou 8LCX-
X6GtOL XCX/. XLÂLOL' 't~ 8t tv !l€Gep ~(1)!loc xcx1. livWVU!loc.
26 21, 1. Kcx-r~ -rau'tO !lctÂLG't'OC -ro G-r6fJ.~ E1t' eueu 1t€OV1't &V€fJ.Cj>
&1t~px-r(q; 18(w<; 'ro 7teÂocyo<; vljGO<; 7tp6axE:L'tOCL, ~V1'LVOC a ~ !lev 'AXLA-
A€<t.l~ vljGOV, ot ~t Âp6fJ.OV 'AXLAA€<t.l<;, al 8t A&ux~v &1t1. -rljc; Xp6oc~
U CI. Diodor, XVIII, 32.
16 In realitate lupta a rămas nedecisI (cf. Diodor, XVIII, 14, 2-3).
17 In timpul guvernării sale din Capadocia autorul luase o serie' de măsuri pentru a
preîntîmpina o invazie a alanilor (vezi Pliniu cel Bătrln, nota 29). Lucrarea păstrată
l'eprezintă probabil un fragment dintr-o descriere literară a acestor evenimente (vezi RE,
JI, col. 1234).
as Cr. Pliniu cel Bătrln, IV, 12 (2',,), 79.
uUn stadiu avea 177,6 m.
U bi. Cf. Strabon, VII, 3, 17.
10 Arian face o confuzie intre o peninsulă ~i o 'insulă. Vezi Ovidiu, nota 109.
81 • Albll.>. Această mică insulă stincl>asă de la gurile Dudrii (vezi Pliniu cel Bătrin.
nota 40) a fost de timpuriu un loc de escală pentru corăbierii din Milet (vezi Vulpe, Dobroudja,
p. 63). Cf. Arctinos, Etiopia; Pindar, Nemssnels, IV, 50 şi scolia respectivă; Euripide,
Andromaca, 1262; Scylax din Carianda, 68; Licofron, Alexandra, 189; ~~tigonos, 122;
Nicandru, fI'. 58; Pa. Scymnos, 791; Strabon, II, 5, 22; Mela, II, 7, 97; Phruu cel BlItrln.
IV, 13 (~7), 93; Ptolemeu, III, 10, 9; Filoatrat, Heraicas, 20,32.
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
591
590 ARIAN

T' , T t' '-lţat dl'll apă această insulă pentru fiul ei, Aici ar fi locuit Ahile,
, ''7'
OVO[LClc,OUOW. o.U'r'YJV •l\e:ye:'rClL
' CI'
~e:'rL~
, -
OCVe:LVOCL 'rcp- '1-'
7tClLOL' XClL, 'rOCU' ,
r'YJ\I zeIţa e lS a- ma t mplu al lui Ahile 32 şi un ' Idol de1lemn cu ucratura- st r ă vec h e,
otxd\l 'tO\l ' AXLAAeOC. KCll \le:w~ &c)'tw &'J oco'rrl 'tOU ' AXLAA{;W~, XOC~ P e ea se a fl a un e . . d 't e Se spune
2 Insula nu este locuită de oamenI, CI pe ea pasc, oar CI eva carr. 1 ' Î
~6Cl\lO\l 't1j~ 7tOCAOCLa~ tpYOCO'LClC;. 2. •H oe \l1j0'0~ &\l6pw7twV (le\l &P~fL 'YJ ~ i acestea au fost închinate lui Ahile de către cel care au tras a ma a~l. r: 6
e:O"tW,
" \lEL fLe:'rClL Oe: ~"l:"))
OCL'oL'J ou 7t0 "Cl~C;' - XClL, 'to.U'rCl~, , e'
Cl'JCl'tL .'
e:VClL I\e:Y0'J'rOCL ~:~ lu se află nenumărate ofrande: cupe, in~le ~i pietre, nes~emate, .Se mal afla
.. p 'ţ" 33 unele 'In II'mba latină altele III hmba ehnă, III metrI, cu laude
5 'te;> , AXLAAe:i. 60'ot 7tPOO'LO'XOUO'LV. KCll. &.AACl 7tOAAIX &'JCle~fLOC'tCl &vcf- ŞI lllSCrIP 11 - ,, • C-" ~ -'

Xe:L'tOCL &'J 'te;> ye:e;>, qncfAocL XCll. OOCX'tOALOL xocl. A(80L 'rW\I 7tOAU'te:Ae:O"r€.-
PW\I, &mypcffLfLoc'tOC, 'tIX (le'J 'PW(lOC;;XW~ 'tIX oe 'EAA'YJ'JLxw~ 7te:7tOL'YJfLevOC
t: ntr
Ah'l 3 Există si unele închmate lUi Patroclu. aCI cel ~e vor .sa 1
: la~ ţ~i 'Ahile îl ~instesc şi pe Patrocl~, î~preu~ă ~u el. ~n llls.ulă îŞI a~ io
cuilurile o mulţime de păsări - ca pescăruşI, hşlţe! CIO~l m~rllle, ~n ,stoluri
t'J r/.AA<p xcxl. r/.AA<p [Le'tpcp, ~7tOCL\lOL 'rou 'AXLAA{;W~. 3. "EO''tL oe &. - t 4 Aceste păsări îngrijesc de templul lUi Ahile. Dls-de-dlmmeaţă,
î' d "
b·
nenumara e. . "1 ' în grabă se întorc
xcxl. 't"OU IIoc't"p6xAou. Kcxl. YIXP xcxl. 't"0'J IIcf'rpoxAo'J 'rLfLwO'L O'uv 're;> în fiecare zi ele zboară spre mare. ŞI u ă aiCI aripi e, a P b t F
îndărăt la t~mplu şi il stropesc cu apă. După ce au făcut me trea a ace as a, .)
10 'AXLAAe:L, 6aoL "Ce;> ,AXLAAe:L xcxpL~e:0'6ocL t6{;AOUO'LV. "Op'JLee:~ oe 7tOAAOl.
ele mătură apoi cu aripile pardoseala. , . . , b'
OCOAL~OV'tOCL t\l 'trl \I~O'CP, AcfPOL xocl. OC~6ULOCL xocl. XOPWVOCL OCL eCXAcfO'O'LOL 22 1 Alţii mai povestesc următoarele. Dmtre cel ce aJl~~g l~ cora le pe
'rO 7tA1jeO~ 00 0''t"oc6fL'YJ'roL 4. OO'rOL OL 6P'JL6e:~ 6e:poc7te:OouaL 'rou 'A- aceasti i~sulă unii plutesc spre ea înadins, aducînd pe c:irăbll f~ln:ale ţentru
•• '
XL"I\e:W~ , 'Je:w'J.
't"O\l "'EW 6e:v OO' • 'YJfLEPOCL
L xOC'rOC7te:' , tO'J'rOCL e:L~ ,\ e'.
't'YJ'J oc"OCO'O'OC\l' 'ertfă dintre ~are pe unele le jertfesc, iar altora le ~~~ rumu l~ m~u a spr,e
1clllstea
, ' 1UI' Ah'l 2 , AlţI'I' trag la mal , deoarece sînt sIliţI de ..
furtuna,
1 'El. cer - am-
d 20
~7teL't'IX. &7tO 'r1j~ eocMO'cr"l)~ ~e:~pe:Y[Le'JoL 'tIX me:p& cr7touorl ocu dO'7te- 1 e.

15 'rO'J'rOCL e:L~ , 'r0'J , ve:w'J, \ XOCL\.POCWOUaL { \

't0'J ve:w'J,
" E7te:LoOC' ~\
J oe: ~\ • - II
XCXI\W~ EXYh
1 1 de sacrificiu chiar de la zeu, întrebînd oracolul cu privIre a vlcttn:,a: ar
~~eupreferabil pentru dînşii să jertfească animalul pe care-l vor ~lege, dupa apre·
otoe: tXXOCAAOIJOUaLV oco 't0 ~Ooccpo~ 'rOL~ 7t"t'e:po'i:~. :ierea lor din cele ce pasc în insulă. Ei depun toto~ată în bam suma pe ?a~e, o
22, 1, OL oe xocl. "t'cfoe: LO'''t'OPOUCiLV' 't&v 7tpocre:crX'YJx6"t'wv 't"rl \I~acp, tesc ~ores unzătoare. 3. Dacă oracolul nu prlmeş~~ prop~nerea Jcaci l~
~~: lu există Pun oracol), ei ridică preţul,şi dacă se mal Impo.trlVeşte, Il.fa~ sa 26
.1
,.... \ \ 't:' ,~ "\., "" \.... \ I
Le:pe:~OC "t'ou~ (le:\I e:'oe:m't'YJ0e:~ 7t"e:O'J'rOCe; e:e; OCU'r'YJ\I e:7t~ "t'(XL~ \lOCUO'L XOfLL-
I

~e:LV, xocl. 'tOl)-,;'W'J "t'IX (le'J xOC"t'OC8Ue:L'J, 'rIX oe &cpL{;VOCL 'te;> ,AXL'AAe:L, 2, fie şl mai marc, Cînd oracolul primeşte, ŞtIU că preţ~l pr?pu~ alUnlg~, 4. ;'~c~lm:a
\ OE ~L • \ - .1.1;" -Il' , \' se opreşte de la sine şi nu mai fuge, Astfel au fost mchmaţI erou UI rou ţI an.,
2O "t'Oue; "t'L\lOCC; U7tO Xe:L(lWVOe; E'oOCVOCYXO:(J\Je:'J't"CY.~ 7tPOO'e.Xe:L'J· XOCL "t'OU'tOUe;

7tOCP' CY.O'tOU 'tou 6e:ou CY.tnL'J Le:pe:i.O'J, xpwfLe'JOUe; t7tl. "t'W'J te:pdW\J, d ca preţ al victimelor. '1 ' .
23 1 Ahile apare în vis celor ce trag la mal în msulă sau p utes,? m aproplere~
Ae;>O'J crcpLaL'J xcxl. r/.fLe:L'JO'J 6UO'CXL, () n 7te:p CXO'rol. 'rrl yvwfL TI tmAe~ocLV'rO El le a;at~ unde e mai bine să acosteze sau să ar,unce ancor.a. ~nn P,~vis~sc c~ 30
,
'Je:fLOfLe:'Jov, 't"L[L'Y'JV " Il'..
CXfLCX XCX'rCXtJClI\I\O'J't"e:e; \ 'Cl'o1;"'LCX'J crCPLcrL'
't'tj'J , ~ -
J ooxoUO'CX'J. Ahile le-a apărut, pe catarg ori pe capătul,verge~.' la fel c~ ŞI DlOs~,!m. ci. um~~ 3"
3. Et oe &7tcxyope.UOL o XP'YJa(l6~ (dVOCL YIXP XP'YJcr[Loe; tv "Ce;> 'Je:e;», intr-atît este Ahile mai prejos de~ît DlOscurn: aceştIa ~~ar Ar::Jf. e e cor~ă o
bierilor de e orice mare şi, cînd se Ivesc"le adu~ salvarea" ar: ,1 e se ara
25 7tPOcr~&AAe:LV 'rrl 'tLfLrJ' d oe ~'n &7tocyope:Oot, ~'rL 7tpocr~cfAAm' O'uy-
numai celorPce vin in apropierea insulei, A,lţn spull: c~ au vă~ut If ViS 11 ~~~:tr~~!~:
xwp~crOC\l'toe; oe, "(L'(VWcrxe:LV 6'rL &7tOXp&croc ~ 'rLfL ~ tcr'rL'J. 4. T o oe 3 Am aRternut in scris aceste lucrUrI cu privIre la ,I?S~ ~ UI _"
te:pe:'i:o'J ~cr'toccreocL btl. 'te;>oe: CY.O't6 fLOC'r O'J , fL 'YJoe &7tOcpe.Uye:L'J ~'rL. Kocl. . . t ~ le ce auzisem fie de la cei ce trăseseră la mal el mşlşI pe aceasta m,sulă,
'rOU'rO o~ 7toM &'Jocxe'i:O'eOCL 'to &pyUPLO'J 'te;> ~pcp 'tIX~ 'rL(l<xe; 'tWV 1:
~:I~e ~:i ce îşi dobindiseră ştirile de la alţii, Mărturisesc că acestea Îmi par 40
Le:pe:LW'J.
30 23, 1. <IlOCL'Je:'tOCL oe &VU7t'JLO'J 't0'J 'AXLAAeCY. 'rOLe; fLe'J 7tP0O'XOUcrL
'trl 'J~O'CP, 'tOLe; ae xocl. 7tAeoucrLv, bmo<xv 00 7t6 Ppw OCO'r1j~ &7t6O'xw-
O'w, XOCL\ CPPCY.c,e:LV ''7' rl
o7tOU 7tP0O'O'Xe:L'J -
't'Y-Je; v'fjO'ou
'''-
CX[Le:L\lO'J, XCY.L\ 07tOU" .,
0pfLL-
O'OCa8CXL, O t ae xocl. i.\7tOCP AEYOUO'LV cpcx'J1jvocL O'CPLO'LV &7t1. "t'ou tcr'rOU ~
t7t' r/.xpcp 'rou. x{;pwe; "t'ov 'A"jLAAeCY., Xcx6cf7te:p 'tOU~ ~LOO'XOUpoue;' 82 COl'ăbierii din Milet i-au ridicat un templu lui Ahile POnLal'hHul, p,rotec2tO°1'3U~~t~il-
. "1 N ă ( [P S ymnos v 791' Fllostrat, ero!cos" '
gaţiei şi cornerţulu~ dH~" are,a . eagr, . c.' _~: c car~' are:"" de' aldel ca şi Ahile propriu-
35 2. 'toO'6'Jae: fL6vov 'tWV ~LOO'XOUpwv [Le:LOV ~Xe:LV 'tov 'AXLAA{;CX, 60'0\1 Pentru problematICa msulel ŞI a dlvlUlftaţll dsale , .. PI 1- probabl'l chiar tracică vezi
, . I h l' ~ rost e orlgme oca a ,
OL (lev D.L6O'xoUPOL 'tOLe; 7tCY.v"t'CY.Xou 7tAWL~ofL{;VOL~ tVOCpye:LC; CPCXLVOV'tCXL,
XOCL" CPOCve:V're:~ crW't'YJpe:e; - ,
"(WOV't'OCL' o• oe: '1-1 - • ''7' ~~
'to~e; 7te:J\CXc,OUO'LV IjO'YJ 't"(l V'YJcrcp.
- ,
ZIS, care era ŞI e pre e C~IC - sa 1 ,
PeLrograd, 1918 ~i articolele lUi E, Dlehl (tn RE, cep. 33 r
AbI!i u TaB UKa Ha E«KCUHCKOM llOHme,
cartea fundamentală a lUi 1. :r0lstOI! Ocmp06 Ee XXII co 1-18) şi V, D. Blavaţki
, 11-21).
O t ae xocl. 'tov Ilcf"t'poxA6v O'CPLO'W Ocpe-YjVCl~ &VU7tVLOV AeyouO'LV. 3. Tcfae: (În ~MaTepRanbl R HccneAoBaH~lI .no ~px~~for~H Ieuce 'în '« ~'ulletin de Corresponclence
fLEv {>!tep 't-Yj~ v~O'ou 't-Yje; 'tOU 'Ax.LAA{;we; &xo~v &veypcx~oc 'tW'J ~ Helle:q~:~): fi.
(îg~~i': /n3s;~!~tt);-, v~ Lat:şev~ Inscriptione~ antiqucle orae septentrionali.,
40 OCO't"WV 7tPOO'O'X6v"t'WV, ~~ IXAAWV 7te:7tUO'fL{;VWV' XCY.L fLOL OOxe:'i: OOX r/.7tLO'' t'OC Ponti Euxini, Graecae et Latinae, voI. II, Petersburg, 1916, ni, 286.

:~
--~--
 l'
I '

692 ARIA" IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 693

&IWt.L. 4. 'AxfAMlJ. yap Erei.> 7td6o!llJ.L e'~7t&p ·tWa XlJ.~ I1.AAov ~PWlJ. vrednice de crezare. 4. Am convingerea că - fără doar şi poate - Ahile este un
dvlJ.~, -r7i 't'e euyeve;(eţ -reX!llJ.Lp 6!lev 0<;, x<X.l. -rCj) XOCAA&L X<X. 1. -r7i PW!l71 semizeu, şi mă bizui - în susţinerea mea - pe naşterea lui cea aleasă, pe frumu-
seţea şi tăria sufletului său, ca şi pe împrejurarea că plecase dintre muritori'
't'1j<; tl-'ux1j<; XIX1. 't'Ci> veov !le't'lJ.AM;IXL t; &.v6pw7twV XlJ.1. 't'7i 'Q!l~POU tînăr Încă. Apoi, iau ca temei al acestei afirmaţii epopeea lui' Homer
t7t' lJ.u't'Cj) 7tOL~O'&L x<X.l. -rCj) tPW-rLXOV yeve0'6lJ.L XlJ.1. qnM't'lJ.LpOV, 6l<; XlJ.1. închinată lui Ahile şi faptul câ eroul a fost statornic in iubirea lui şi in
6 e7tlJ.7to6lJ.vei:v eM0'6lJ.L 't'oi:<; 7tIXL8LXoi: <;. cinstirea prieteniei 1', alegînd să moară la scurt timp după iubitul sâu. 6
24, 1. 'A7tO 8s 1"OU 'YLAOU XIXAOU!leVOu 0"t'6!llJ.1"o<; 1"OU "IO''t'pou 24, 1. De la gura 3fi Istrului, numită Psilon, şi pînă la cea de a doua gură 36
t<; 't'O 8&u-repov 0'1" 6!llJ. , O'Toc8LOL e;~xoV't'lJ.. 'Ev6ev8e t7tl. TO KlJ.AOV sint şaizeci de stadii. De aci şi pînă la gura ce se numeşte Calon sînt patruzeci
de stadii. Iar de la Calon la a patra gură a Istrului cu numele de Naracon 37 sînt
XlJ.AOU!levOV 0"t'6!lIX, a't'&8LOL 't'eO'O'lJ.pOCxOV't'lJ.· XIX/. &.7tO -rOU KlJ.AoU t7tl. alte şaizeci de stadii. 2. De aci la a cincea gură 88 sînt o sută douăzeci 39 de stadii. 10
't'O N&pIXXOV, c18e bvo!lIX~6/levov, 0"t'6/l1X -rt't'IXP't'OV -rou "IO"t'polJ, O''t'OC- Din acest punct şi pînă la cetatea Istria sint cinci sute de stadii &o, iar de la
10 atot e; ~xoV't'lJ.. 2. 'Ev6evae: t7t1. -ro 7tefL7t't'ov, etxoO't XIX1. eXIX't'6v' XIX/. Istria pînă la cetatea Tomis trei sute 41 de stadii. 3. De la Tomis pînă la cetatea
~v6ev d<; 'IO''t'pLIXv 7t6ALV, O"t'OC8LOL 7tev't'lJ.X60'LOL. 'Ev6ev8e d<; TO!leIX<; CaIIatis sînt alte trei sute de stadii. Aci se află un loc de ancorat. De aci pînă Ia
7t6'ALv, O"t'OC8LOL 't'pLlJ.x60'LOL. 3. 'A7to 8s: TO/l€wV de; K<X.AA<X-rLV 7t6ALV, Portul carienilor sînt o sută optzeci de stadii. Teritoriul din jurul portului se
numeşte Caria. De la Portul Carienilor pină la Tetrisias U sint o sută douăzeci
I1.AAOL -rPLIXX60'tOL' ·apfLO<; vIXuaLv. 'Ev6ev8e: te; Koepwv /.LfLevIX, by8o~­ de stadii. De aci şi pină la Bizone se întinde un ţinut, fâră porturi, de şaizeci 15
XOV-rIX XlJ.1. tx.IX-r6v· XlJ.1. ~ y9j tv XUXACP 'tOU AL!levOe; KIXp(IX xkYjt~&'t'IXL. de stadii. 4. De la Bizone pînâ la Dionysopolis sint optzeci de stadii. -De aci
16 'A7tO 8s: KIXpwv ALfLevoe; te; Te-rpLO'LOC8lJ., a't'oc8Lm e!xoO'L XIX1. eXIX-r6v. pînă la Odessos avem două sute de stadii. Aici este loc de ancorat. De la Odessos
'Ev6ev8e d<; Bt~WV'1)v, XWfJOV i!p'1)fLOV, a't'OCaLOL e;~xoV't'IX. 4. ' A7to 8s pînă la poalele muntelui Haemus, care se întinde pînă la Pontul Euxin, sint trei
BL~WV'1)e; d<; ÂLovua67tOALV, 0''t'OC8LOL 6y8o~xov't'IX. 'Ev6ev8& &~e; '08'1)0'- sute şaizeci de stadii. Şi aci iarăşi se află un loc de ancorat. 5. De la muntele
Haemus pînă la cetatea Mesembria sînt nouAzeci de stadii. Glisim şi aci un loc 20
0'6'1, 8LlJ.x60'LOL· /}PfLO<; VIXUO'(V. 'Ex 8e '08'Y)0'0'0u ee; 't'OU A(fLoU -rece; de ancorat. De la Mesembria pînă la cetatea Anchialos sînt şaptezeci de stadii
{)7tWpe(oee;, oet~;~ de; 't'OV II DV't'OV XIX6~xoIJow, O"t'OC8LOt 't'pto:X6O'LOL şi de la Anchialos pînă la Apollonia sînt o sută optzeciae stadii. 6. Acestea sint
20 eţ~xov-r<X.· XIX1. 8e:upo I)p!lOe; V<X.UO'LV. 5. 'Ex 8e -rou At!lou de; M&O''1)!l- cetăţile greceşti colonizate în Sciţia, pe stînga celui ce pluteşte [intrînd] în
~PLIXV 7tOAtv, tvev~xov-r<X.· /}p/loe; v<X.ua(v. KIXl. tx M&O''Y)fL~P(o:<; d<; Pontul Euxin. 25
'Arx(IXAOV 7tOALV, a-rOC8LOL e~8ofL~xov-roe, xoe1. t; 'Arxt&AOU d<; 'A7tOA-
AWV(<X.v, 6y8o~xov't'<X. XIX~ exIX-rOV. 6. AO-rlJ.L 7tOCO'IXL IX~ 7t6Ae:L<; 'EAA'1)-
,~
VLOe<; "
&LO'LV, , I
CPXLO'fLe:WXL ,
ev ~
-r"f)- ",XU 6'Leţ, ev
" oepLO"t'&peţ- r:;<r7tI\e:OV-rL
1. '1 I
ete; -rOV
ţ ARTA TACTICII
26 II onov.
4, 3, p 266. Lăncierii sint cei care se apropie de rîndurile duşmanilor şi luptă
cu lăncile sau îi resping cu suliţele în timpul atacului de-a călare, aşa cum fac
TEXNH TAKTIKH alanii şi sarmaţii.
16,6, p. 117. Derlnduirea pentru luptă [a cavaleri ei] în unghi noi am auzit 30
câ se folosesc mai cu seamă sciţii şi tracii, care ~u învăţat aceasta de la sciţi.
4, 3, p. 266. ÂoplX't'oq>6pOL fLev ot 7teM~OV're<; -r<X.i:e; 't'ocţeO'L 't'WV Filip Macedoneanul a instruit şi pe macedoneni, ca să se slujească de această
'1'
7tOl\e!lLWV ' ,
XIXL\ o~6 p<X.aLV <X.7t0!llJ.XOfLe:VOL ''1") xov-rOte;
I ,N
ev 't'TI 'rnE:I\IXcreL
'1' ,~
e:<:,CI.l- rlnduîală a luptei.
°
8ouV't'e<;, 6l<; , AAlJ.VO/. x<X./. :ElJ.U p !loc-r<X. L.
30 16, 6, p. 117. T<X.i:<; 8s: 8~ t!l~oAoeL8ecrL -roc;&O't (se. 't'WV l7t7t€wv)
" FaţA. de Patroclu.
Lxu6IX<; xexp1jafht fLOCI-La-r<X. &.xOUOfL&\J, xo:1. 0pq.XIX<;, &.7tO 1;xu8wv sa CI. Pliniu cel Bătrin, IV, 12 (24), 79.
!l<X.66v't'<X.<;. <l>LAL7t7tO<; 8e o MIXxe8c\w x<X.1. M<X.xe8ovIX<; 't'lJ.u't'71 't'1i -roc;eL sa Boreion.
37 Distanţa aceasta indicatA ~i de Anonimul din secolul al IV-lea e.n. este exactii.
Xp1jcr8IXL br~ax.'1)aev. 18 Hieron.
SI Distanţa aceasta nu corespunde, poate 'datorită 8chimb1lrilor intervenite in Delta
Dunării, intre braţele Sulina şi Sf. Gheorghe.
'0 Strabon, VII, 6, 1 şi Anonimul dau aceeaşi distanţă, iar Ptolemeu, III, 10, 3 indică
numai 425 stadii.
U La Strabon, VII, 6; 1: numai 250 de stadii.
ti Promontoriul Tirizis.

liS - c. 1414
 694 ARIA!'i IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 695

35, 2, p. 131. (Călăreţii romani) înaintează avind diferite insigne, nu numai

romane, dar şi scitice, pentru ca incursiunea lor să aibă înfăţişări mai variate
şi totodată să fie mai înfricoşătoare. 3. Insignele scitice le alcătuiesc nişte balauri 43
de mărime proporţională cu aceea a prăjinilor de care sînt legaţi. Se fac din
bucăţi de pînză de felurite culori, cusute laolaltă. Balaurii aceştia au capul şi 5
întregul trup - pînă la coadă - ca al şerpilor. Vicleşugurile acestea au fost
născocite pentru ca balaurii să apară cît mai înspăimîntători. 4. Cînd caii stau
pe loc, nu poţi vedea nimic mai mult decît bucăţi de pînză de felurite culori,
care atîrnă in jos. Cînd însă caii pornesc, aceşti balauri se umflă din pricina 10
aerului, semănînd grozav cu fiarele şi şuerînd din pricina mişcării puternice,
deoarece aerul ti străbate cu putere ": 5. aceste insigne nu numai că fac plăcere
ochilor şi uimesc, dar folosesc chiar pentru a putea fi deosebiţi cei ce dau nă~ală
şi pentru ca rîndurile [călăreţilor] să nu se încurce. 15
44, 1, p. 138. .,. împăratul a mai găsit cu cale să-şi exerseze cavaleria
lui romană în felul barbarilor, cum ··se instruesc arcaşii călăreţi ai parţilor şi
ai armenilor, .,. ostaşii Învaţă strigătele de luptă strămoşeşti ale fiecărui
neam - strigătele celtice 'pentru călăreţii celţi, cele getice pentru geţi, şi cele
retice pentru reţi.

TRATAT DE VîNĂTOARE 20

23, 2. p. 72. Acolo unde terenurile sînt prielnice pentru călărie, precum şi·
în ţările
misilor şi ale geţilor, sau tn Sciţia şi Iliria, cerbii se vînează de pe cai
sciţi sau iliri. La început, aceşti cai nu sînt buni de eăIA.rit. Cînd îi vezi; eşti
20 KTNHrETlK01: înclinat să-i dispreţuieşti, asemuindu-i unui cal tesalian sau sieilian ori din 25
Pelopones. Dar ei sînt tn stare să îndure orice ostenealA.. 3. Atunci abia îţi dai
23, 2, p. 72. 'AAAcX 't"00; EMq.ou~, ~veoc 't'cX m:8Loc e:,j~AOC't'OC, €V !J.ev seama că un cal iute, mare şi năvalnic nu rezistă, pe cind calul slab şi rtips, n
ajunge pe celA.lalt, şi apoi - Iăsîndu-1 în urmA. - se năpusteşte asupra vînatului.
MuO'or~ xoct €v rt't"OCt~ xoc~ &'.1 }:;xueLq. xoc~ tlVcX 't'1)v 'IAAup(8oc, tlq.' (7t-
7tCUV 't"<ilv }:;xu8tx<ilv XOC~ 'IAAUptWV 8twxouow' oco't'o, ycXp EAocove:cr6ocL
, 't'e(, 7tpCU'-t'OC 01)X
fLe:v "e I
ocyoc o~· '''1''1' , ti'
(Xr..r..e( X rT.V
"~,
7tOCVU Xoc't'ocq.POV'Y)O'e:~ toCUv INDIA 30
25 7tOCPOC~&:AAOV1'OC~ (1t7tcp Ge:'M'IXAij> ~ }:;txe:Aij> ~ lle:A07tOw'Y)O'Lcp' 8tlX7tO-
,
VOUfLe:VOt ~\
Oe: "
e:7tt7tIXV , -J.."
OCV'''"ĂOUGL\I.
3• K' , OCV
OCL 't'01'e: ....,,~ , i , ,
LOOL~ 1'0'1 !Lt:V CUXUV pămîntului Indiei il alcătuieşte fluviul Indus,
2, 5, p. 24. Hotarul de apus al
exe:!VOV (7t7tOV XIX~ fLeyocv XlXt GO~OCpOV tl7tIXYOpe:UOV't'OC, 1'0'J 8e Ae:7t't'OV pînă laOceanul cel Mare, unde acesta se varsA. prin două guri. Gurile nu sînt
xoct o/WPOCA€OV 7tpW't'OC fLe'J 7tOCPOCfLd~oV't'IX, g7te:t't'OC tl7tOAe:L7tOV't'OC, ~e:L't'OC aşa de apropiate între ele, cum se Învecinează cele cinci 45 guri - apropiate
€7te:AOCOVOV't'OC 't'0 8'Y)pLo'J. una de alta - ale Istrului.

30 INMKH

2, 5, p. 24. TcX 7tpOC; EO'7t€P'Y)'J 8e 't'~~ 'Iv8wv y~~ /) 7to't'ocj.LOC; o Şi

la daci Intllnim aceleaşi stindarde, care apar pe columna lui Traian, dar nu este
'I~' " pye:t t:G't'e:
vooC; OC7te:L II "
e:7tL ":'Y\)V !J.e:ylXr..
'''1
vOCr..OCGO'ocv, fiL\!OC7te:p OCU'
'Y)V {J/"I ,
t'O, C; xoc't'(x, sigur
d
că
ele sînt de origine iranoscitică (vezi Pârvan, Getica, p. 519-522 şi 782).
, ~ 11' H '
ouo O'TOfLOC't'oc e:XoLoOL, ou Guve:Xt:OC OCr..r..'Y)r..OLGL 't'OC G": fLOC't'OC, Xoc't'O'C7te:p
~r , L ''1''1 '''1 ' 6 .. Cf. descrierea acestor f balauri q, preluaţi de romani, la Ammianus MarceJlinu8,
XVI, 10, 7.
't'e(' L
7to:v't'e
. ":OU- "1 O"t'pou e:G'
" t'L Gl)ve:xe:oc.
, t5 Vezi nota 15.

3S*
 696 ARIAN IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NlEI 597

3, 9, p. 26. .., M€y(O"TO( fLev 6 rayy'Yj<; 'tt XO:~ 6 ' Iv06e;, lhou 3, 9, p. 26... Cele mai mari fluvii [ale Indiei] sînt Gangele şi lndul, de
la care îşi ia numele ţara. Aceste două sînt mai mari decît Nilul egiptean şi
XO:L ~ y~ tmilvUfLoe;, O:fLCPW "t'OU "t'E: NdAOU "t'oG A~yu1t't·(ou XO:~ "t'ou Istrul scitic, presupunînd că apele amindorura s"ar uni într"un singur fluviu.
"IO""t'pou "t'oG Lxu0(xoG, xO'~ EL te; TO'.Iho O"lJVt,,00( o:uToi<j( TO uowp, 10. Cred că şi rîul Acesines este mai mare decît Istrul şi decît Nilul, în acel
'Y
fLe",ovee;. 10 . uoxe:e:w
A ,
oe:
'1""
efLo~ye:, xo:(, o" A '
xeO"(V"tJe; 'Y
fLe:",wv , \ TOU
e:O"T( - punct unde - după ce a primit apele rîurilor Hydaspes, Hydraotas şi 5
v Te
t:. "1 O"'rpOU xo:(,'T- OU N e:(/,OU,
' ' \ ' '('1o:1te:p r.o:pal\O:t-Iwv
'\ ( . 1 ' "O:fLO: TO'J I
Te: 'V~100:0"-
I Hyphasis - se varsă în Ind, astfel încît lăţimea acestuia aci este de 30
1tEO: xo:(, 'rOV , 'V~'
10PO:W":'EO: xo:(,. TOV ~ "V '(.1',\,\'
1 cpo:O"(V EfL 1-'0: 1\1\e:( e:e; ToV~ 'I1l-6
',10 V, de stadii.. . '
4, 13, p. 28. Trebuie deci să credem cele spuse în privinţa Indului şi Gangelui,
6>e; XO:~ "t'p(cXxO'J'ro: OCUTc;'> O"TO:OLOUe; 't'O 1tM'Toe; 'To:\kn e:!vo:( ... şi anume că Istrul şi Nilul nici nu se pot compara - ca belşug al apelor -
4, 13, p. 28. Oî5xouv &.1tlO""t'L'YjV Xp~ ~xe(v tmep "t'E: 'TOU 'Ivoou xo:t cu acestea. 14. Ştim că in Nil nu se varsă nici un rîu, ci - dimpotrivă - că 10
TOU rayye:w, fl-'Yjoe O"Ufl-~A"tJTOUe; dvo:( IXlhoiO'( TOV 1'e: "IO'Tpov XIXt TOU din ele sînt croite nişte canale săpate care străbat pămîntul Egiptului. 15.
10 Nd).,ou 1'0 iJowp. 14. 'Ee; fL€v ye: TOV NE~AOV OUOEVO: 1tOTO:fLOV EXO(- Istrul este mic dnd izvorăşte, dar primeşte numeroşi afluenţi care nu sînt
însă egali ca număr cu rîurile din India ce se varsă in Ind şi Gange. Foarte
00',11'0: ~O'fLC:V, &.AAtX &:1t' CY.UTOU O(WPuxCY.C; TE:1'fL 'Yjfl-E:VOCC; XCY.1'cl 1'~V XWP'Yjv puţini din afluenţii Istrului sînt navigabili. Printre aceştia pe unii i-am văzut
1'~v Alyu1tTL"ljV' 15. b ce "IO""t'poe; oALyoe; fLeV &'VLcrxS( &:1tO T&V 7r"fJYE:WV, eu însumi, bunăoară rîul Enos şi Savos. 16. Enos îşi amestecă apele cu cele ale 16
8E:xe:1'IX( oe 1tOAAOUe; 1tOTCY.fLou<;, &').,)..a o\ks 7rA~6st to"ouc; Toie; 'Ivo&v Istrului la graniţa ţării noricilor şi a reţilor, iar Savos, în regiunea peonilqr,
1tO't'IXfLoiO"tv, ot te; TOV 'Ivoov XIX~ 1'0',1 rayy'Yjv tx.ot80uO"t, 7rAW't'OU<; Ţinutul unde apele mai sus pomenite se contopese poartă numele de Taurunos.
16 oe: c~ [xo:~] xapTIX OALYOUC;, &v 1'oue; fLE:v o:\~m)c; tocilv oIcoc, 1'OV "Evov Chiar dacă cineva mai cunoaşte şi alţi afluenţi iJavigabili ai Istrului, totuşi'
nu cunoaşte prea mulţi 48. 20,
"t'E: XIXt 't'OV Laov. 16. "Evoc; ~v EV fLe:60PLCP 1'~C; Nwp(x&v XO:~ 'PO:L-
7, 2, p. 32. în vechime inzii crau nomazi, ca şi acei sciţi neplugari ", care,
't'&V y~e; fLLYVU't'O:L 1'ci> "IO'1'Pcp, o ce: Laoe; xO:1'tX 11o:LOVo:e;. 'O oe x&poe;, rătăcind in căruţe, trec dintr-un loc într-altul al Sciţiei, fără să locuiască în
(vo:1tE:p Q"Ufl-~aAAouO"tv ol 1t01'O:fLOL, To:upouvoe; xo:MeTCY.(. "OO"1'te; 8~ oraşe sau să-i cinstească pe zei în temple.
xo:t rY.AAOV otoe: VO:UO"L1tOPOV 1'&V te; TOV "IO""t'pov txo(86v't'wv, &.AAtX
20 ou 1tOAAOUe; 7tOU otoe:.
7, ~, p. 32. 11aAO:( fLtv o~ vOfLaoo:e; e:tvIXt 'Ivooue;, xoc6oc1te:p LxI.)- FRAGMENTE
atwv TOUe; oux &.POT~PO:C;, ot e1tt 1'7jO'LV &:fLa~71O'L 7tAo:vWfLe:vOL o:A"AOTS
. IJ.A"A "tJV Tlje; Lxu6L 'Yje; &.fl-e:t~OUO'LV, Ot)'tE 7t6A'Yj0:C; o tXEOV't'e:C; Oî5Te: tsptX 60 (37). Eustatiu la Dion. Per. 322. Tracii sînt nu numai europeni, ci
~i asiatici, precum spune Arian în istoria sa, bunăoară frigienii, misii; tracii
Oe:&v O"E~OV'te:e;. au trecut 48 din Europa în Asia împreună cu un conducător, Pataros, 48 pe
cînd cimerienii au invadat Asia. Tracii i-au alungat pe aceştia din Bitinia 30'
şi s-au aşezat în locul lor (FGH, III, 37, Euslatiu la Dion. Per. 140). De la
25 FRAGMENTA aceşti traci poate, care s-au răspîndit pe acolo, îşi ia denumirea actualul Thrace-
sion. Acelaşi Arian mai povesteşte că o nimfă numită Thrace, pricepută la
descîntece şi farmece, putea să îndepărteze relele sau să le atragă asupra cuiva, 35,
60 (37). Eustath. Dion. Per. 322. 5'n 0p~xsc; 00 fL6vov Eopw- cum se povesteşte despre Medeea, Agamede 60 sau prea cunoscuta Circe. De
no:iot &:AA~ xo:t 'Amo:vot xO:'t'a 1'~v 'APPLO:VOU tO""t'OPLOCV, Myov1'oe; la numele Thrace se pare că s-a numit şi ţara cunoscută, numită odinioara
}'.
wO"lte:p ;r,. ,
"'puyo:e; XO:L\ MUO"OUC; \ OUTWti 1.'\
0"tJ XO:L\ CI -
~PCfxoce; e:"
'~E" 1.'
UpW7t"fJC; oLO:-
"
t'' tJVO:L e:L<;
(J.- A ' \ 11 6
O'LO:V fLe:TOC O:"t'O:pOU "t'woe; 'Yjye:fl- voe;, OTe: OL
I l ' fi 'K '
(tLfl-e:PLOL
:s0 T~V 'AO'(o:v XOC't'E't'pS:XOV, oije; tx~o:A6V1'Ee; tx B~aUVLo:e; ot ep~xe:e;
<jSx"tJO"e:v O:U't'OL' (FHG III, 37, Eustathius ad Dion. Per. 140) xo:t
'taxo: tx 1'&V 1'OLOU1'WV e pq.x&v 7tAoc't'Uv6€v't'wv xoct 'to VUV ).,e:y6fLe:vov
epCfX~mov 1'~v XA~O"~V e:{)P"tJxe:v. 'O o' o:u1'oe; 'App~o:voe; xoct ep~x'Y)v te In realitate există totuşi mai mulţi afluenţi navigabili ai Dunării: Tisa, SiretuJ.
Prutul, pe stinga, şi Sava, Drava, Morava, pe dreapta (ef. şi Pliniu cel Bătrln, IV, 12.
't'L'ItX tO'1'ope:i VUfLCP'Y)V O'ocp~v &.fLCPt t7tcpMc; Te: xod cpocpfLocxoi, xo:t otocv (24),79).
"'5
v TOC\ fl-sv\ e:I\XUO'
' ' \ ' CY.L ('e:Xl\uO"OCt
'\- - 1tOC6
.?) 'rwv '
'YjfLOCTWV ,
cpo:pfl-O:XOLe;, TOC, 1.'\'
De: e:pyCY.- , .. Sciţii propriu-zişi In opoziţie cu • plugarii i sedentari. Vezi Pliniu cel Bătrîn, nota 7.
1.8 Cf. Strabon, VII, 3, 2 şi urm.
O'o:aOo:t' l>7tolo: TU; xo:t ~ M~8e:LCY. t0"t'6P'Yj't'O:L xo:l ~ 'AYO:fL~C"fJ xo:t .~ CI Cf. oraşul Patara din Licia.
6pUAO'JfLev"1) K(px'Yj' XOC~ &.7tO 'iocuq<; "t'lje; ep4l<'Yje; Soxe:i &vofl-aaOo:t 10 Personaj mitic, la mormîntul căruia - in Beoţia - se afla un oracol.
1>98 ARIAN
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMIN1EI 699

Perce. 62 (37). Eustatiu la Dion. Per. 322. Tot el spune că la traci era obiceiul
să aibă multe femei 61, în aşa fel ca de la multe femei să aibă mulţi copii - iar
obiceiul acesta se spune că îşi trage obirşia de la regele lor Doloncos 62, care a
avut mulţi copii de la multe femei. 5
72 (52). Eustatiu la Dion. Per. 669. Aşa este tot pămîntul sciţilor, despre
care Arian spune următoarele: « Ei se hrăneau odinioară cu cereale şi erau
agricultori, locuiau în case şi aveau cetăţi. Fiind alungaţi de traci, şi-au pierdut
vechile deprinderi şi s-au legat cu mari blesteme să nu mai facă niciodată case
de locuit, să nu mai brăzdeze pămîntul cu plugul, să nu mai înalţe cetăţi, 10
să nu mai aibă avere proprie ci să-şi facă drept locuinţă căruţele, drept hrană
carnea de animale, drept băutură [şi mîncare în acelaşi timp] laptele şi să
stăpînească numai animalele, pe care le duc cu ei de pe un pămînt pe altul.
Şi de atunci, din muncitori de pămînt au ajuns nomazi ". 1&

PARŢIA 53

(Suidas, II, p. 322, nr. 1864). Acţiunile 54 răzbunătoare ale lui Decebal
au ajuns pînă acolo, încît a fost nevoie ca purtării sale trufaşe să i se pună
capăt prin război.
IIAP0IKH

I
al Cf. Menandru.
il Trecea drept fiul lui eronos şi era socotit părintele neamului traci/or dolonci din
Chersones.
n In lucrarea aceasta autorul descrie războiul din vremea lui, purtat de Traian împo-
triva parţi/or, la care Însil nu a participat.
H Autorul se referă probabil la pregătirile de luptă făcute de Decebal Intre primul şi
al doilea rlIzboi cu romanii, din toamna anului 102 pînă în prim1S.vara anului 105 e.n. Cf. Dio
Cassius, LXVIII, 10, 3.
 XCIV. A 1 A 10 Y API}: TEl ~ OY
'1. XCIV. A ELI USA RIS T 1 DES

Retor din Adrianoi (Misia), Aelius Al'istides s-a născut in anul 117 e.n.
şi a murit cam pc Ia anul 187 6.n. A studiat Ia Pergam şi Atena, a călătorit
prin Cos, Cnidos, Smirna, Roma, Helespont, Tracia, Macedonia şi Egipt.
A lăsat 53 de discursuri. Textul de faţă a fost scris în anul 11010 e.n.
Ediţia: Aelii Aristidis Smyrnaei Quae 8upersunt omnia edidit B. Keil,
voI. II,Orationea XVII-LIII continens. Weidmann, Berlin, 1898.

AorOI DISCURSURI

XXVI, 70. IT 6AefLo~ OE: 000' d 7t6.1ml't"e ~ytlioli't"o ~'t"~ 7tLcr't"eu.. XXVI, 70. Războaiele, odată întîmplate, nu mai sint luate in seamă
OIi"t"Cf.L,
,~~"
Cf.1\1\ o:v l!~ '1 , Cl 't: - '1 '1 ~ " , ~,
(l"I\I\CUC; fLUvCUIi "t"Cf.",e:L 't'OLC; 7tOI\I\OLC; IXXOUOIi't'IXL, e:L oe: 7tOI)
[de oameni], ci mulţimea ascultă povestirea lor ca şi cum ar fi nişte legende.
1" " , ,.... '''\ Iar dacă au izbucnit cumva pe meleagurile cele mai depărtate - precum este 5
, i -
5 XIXL crufL7tI\Cf.Xe:Le:1i e:7t
'" ....
e:crXIX't'LIXL';, 0~Cf. e:LXOC; e:1i IXP;Cl'J fLe:yCt.1\ Tl XCt.t" Ct.fLe:-
firesc într-o împărăţie mal'e şi nemăsurată - pricinuite de nebunia geţilor 1,
f
't'PYj't'<p 7tCt.PCt.liOfL ,Uf r e't"cuv
- 't)'" ~ ' At!-'ucuv
O\)O"'t"UXL~
(J.' '"
't) ~ ,
XCt.xooCt.tfLOVtq. -
't"CUIi de soarta cea nefericită a libienilor sau de sminteala celor din jurul Mării Roşii,
m:pt 't'~v spu6pdc:v 6cfACf.TICf.Ii, &YCf.60i.; 7tCf.poi)c~ Xp~crCt.cr6Cf.t fL ~ O\)liCt.- care nu ştiu să se bucure de bunurile ce le stau la îndemînă, aceste războaie
f.L€VWV, &'t'€X'Vw~ &cr7tep ~u6ot au"t'o( TE 1tCCp~AeOV XetL ol 7t€pl C(UT(;)\t' trec cu totul neluate în seamă, repede - ca nişte legende - şi la fel şi cele
A6YOL. spuse despre ele.

1 Autorul se referă Ia luptele cu dacii liberi şi poate la eventuale tulburări tn interiorul

provinciei romane, din anul 143 e.n. (cl. Polyainos, VI şi SHA, II, 5, 10) •

... ~
 1
1
I
XCV. Il O A Y AIN O Y
1:TPATH rHMA TA
IV, 12, 16. 'Av't"(oxoc; btoA~6px€~ KOq,€Aa:, 0p~'t"t'a:v 1'6Aw, ~xcuv
aUv a:{)'t"<j) 0p~xwv eu1'a:'t"p(Sa:c; 1'OAA06c;, <:lv ~YouV"t"o T~PlJe; Xa:~
6 LlpO!J.LXa:('t'lJC;. 't'OU't'OUC; xoa!J.~aa:c; O"t'p€7t't'O~e; xpuao~e; Xa:t lhtAOLC; &pyu-
P01'&O"t'OLC;, 1'po.:rjA6ev bt~ 't'~V !J.&XlJV. ol Se &1'0 't'&V KUq,€ACUV l86v,"€c;
't'OUC; O!J.0cpOAOUC; xa:~ O!J.Oj'A6>aaOUe; 1'OAAcfl xpuacfl xa:t &pyop<p xexoa-
!J.lJ!J.€VOUC;, !J.a:xa:pLaa:V't'ec; a:thouc; 't'.:rje; !J.€'t" ,Av't't6xou a't'pa:'t'eta:c;, 't'cX
51tAa: xa:'t'a:~a:A6v't'€e; ,AV"t"t6x<p 1tpoae6€V't'o xa:t ~aa:v &V't't 7tOA€(.LtCUV
10 aO[L(.La:XOL.
VI, Prol. Ka:t 't'68e u(.L~v ~'t'ov ~t~Atov, le p6>'t'a:'t'oL ~a:atAs:!e;
'AV"t"cuv~ve xa:t OOllpe, 7tpoacp€pcu 't'WV L't'pa:'t'lJYlJ(.L&'t'cuv, euX6(.L€VOC;
xa:~ UfL<7lV Vtx&v't'CUV tv 't'o~c; 7tOA€(.LOtC; 7tOAAcX xa:~ Xa:AcX 't'1jc; u(.L€Tepa:c;
, _ ,a:va:ypa:'I'a:t
a:pe't'lJC; '.1. '
a't'pa:'t'lJYlJ(.La:'t'a:· ţJ ,~, "
oa<p ya:p OUva:(.L€t Xa:L TUX71 /l€L-
, războaie împotriva multor barbari, după ce le-aţi cumpănit bine impreună
15 ~OV€C; 't'&v 7t&Aa:t er't'pa:'t''1jYWV, xa:~ S~ 't'6er<p 1'A€OV€X't'€~T€ m.tV"t"a:e;
t/l1'€Lptq: xa:t 't'€xV71 , (.L€6' ~C; ~SlJ 1tOAAOUC; 1'OA€[LOUC; xa:'t'e:Lpya:a6e
1'OAA&V ~a:p~&pCUV, ~OUA€Uer&(.L€Vot Xa:A& /l€TcX TOU 1ta:Tfl6c;, Ma:upou-
atcuv O: AW V"t"cuv , Bp€'t"t'a:vwv O:ALaxO/levCUv, r€'t'&V 1'€1''t'cux6't'cuv.
VII, 11, 1. Llo::p€i:oc; 7to::p€1'&aa€1'o ~xu6o::tC;, Âa:Y6>C; 3L~L~€ 1ta:pa:
20 T~V ~xu(hx~v cp&Ao::yyo::. Lxo6a:t /l€V t8(cuxov 1'0',1 Âa:ycu6v. Lla:pei:oc;
Se, (<,'A~tov» ~CP"l) «Lxo6o::c; CP€oy€tv, ol 1'oaoG't'ov ~/l&v XIX't'a:cppovouerw,
xcv. POL Y AIN oS
Originar din Macedonia, Polyainos a trăit la Roma ca avocat şi a alcătuit
o lucrare intitulată Strategemata, în 8 cărţi, în anul 162 e.n. Opera, naivă şi
lipsită de idei, cuprinde aproape 900 de stratageme din viaţa militarii şi civilă,
adunate din diferiţi autori.
Ediţia: Polyaeni Strategematon libri VIII ex recensione Eduardi Woelfflin
iterum recensuit ... Ioannes Melber, Teubner, Leipzig, 1887.
STRATAGEME
IV, 12, 16. Antioh 1 asedia Cypsela, un oraş trac,' avînd cu el mulţi
traci de neam mare, conduşi de Teres şi Dromichaites z. Pe aceştia i-a
gătit cu salbe de aur şi arme împodobite cu lucrli.turi de argint şi a ()
pornit la luptă. Văzînd locuitorii din Cypsela pe cei de un neam şi de
o limbă cu dtnşii împodobiţi cu mult aur şi argint, ti fericiră că urmează
expediţia lui Antioh, aruncară armele, se alăturară lui Antioh şi din
duşmani deveniră aliaţi. 10
VI, Pref. Vă inchin şi această a VI-a carte (a Stratagemelor) , prea au guşti
împăraţi Antonius şi Verus, dorind să scriu în ea multe şi frumoase stratageme
ale destoinciei voastre, deoarece voi aţi fost învingători in războaie. Căci cu cît
sinteţi mai presus de comandanţii de altă dată, prin puterea şi destinul vostru,
cu atît îi întreceţi pe toţi prin priceperea şi arta cu care aţi purtat numeroase lI>
cu tatăl vostru 3: maurii" au fost învinşi, britanii supuşi 5, iar geţii
biruiţi 6 •.
V II, 11, 1. Darius şi-a rinduit armata în linie de bătaie impoiriva sciţilor 7.
Un iepure alergă prin faţa armatei acestora. Iar sciţii se apucară să urmărească 20
iepurele. Darius zise: «E bine să fugim de sciţi, care ne dispreţuiesc atit de
1 Antioh al II-lea (261-2~6 te.n.) a făcut unele cuceriri in Tracia, în timpul războ­
iului cu Bizanţul, din anul 25~ î.e.n.
Z Primul dintre şefii acestor cQntingente de mercenari trebuie să fie odris, iar ultimul
get (vezi consideraţiile lui Pârvan, Getica, p. 150).
a Antoninus Pius (138 -161 e.n.).
a Luptele cu aceştia au avut loc în anii 14~-150 e.n.
I Războiul provocat de o invazie a briganţilor s-a terminat in anul 142 e.n.
e Autorul se referă la luptele cu dacii liberi, care au avut loc In anul H3 e.n.
(ef. Aelius Aristides, XXVI, 70). De obicei ele erau insoţite şi de mişcări ale dacilor di~ interiorul
provinciei (vezi IsI. Rom., p. ~31-432).
7 Cf. Herodot, IV, 134.
 604 POLYATNOS IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 605

WO''t'& nEpaIXC; XCl't'c(AL1t6v't'~c; 'tOV Ar.J.:YCJl'OV SLWXOUerL». XClL 8~ 't'o'J eX'Jcx- mult, încît lasă pe perşi şi fug după iepure ». Dind semnalul de retragere, el
X/\ 7)'w<.av O'7)fL ~voc,; 1'C€PL &.VOCXUl P~O'€Ul'; €~oUA€60'oc't'o. se hotărî să plece înapoi.
VII, 11, 4. 6CXP€LO'; €7tt ~xu6cxt; EMucxc; O\)'t'€ ~xu6cx.; EA€LV ot6c; VII, 11, 4. Cînd Darius inainta cu armata în urmărirea sciţilor, nici
nu putea să-i prindă, nici nu avea merinde îndeajuns. El se gîndea acum să
't'€ ~v O\)'t'€ U~'t'LUlV "IJ?)7t6p€~. 1'C€pt ?>POCUfLOU axto/L'; ~v. 57tUlt; 00'1 M60~ fugă. Pentru ca sciţii să nu bage de seamă, lăsă tabăra pe loc, aşa [,
~ \ ..., /6 \ 6 '1\
u 't'ouc; 40xu oc.;, 't'o O''t'pcx't' 7teoOV Ul'; eLxev e~ xoc't'oc XUlpCXV fL€ve~v -
• l' .- \' I .s:'Jacxv
cum se afla - se găseau acolo mulţi răniţi, măgari, catîri, cîini -, dar dădu
EV cxu't'<!> 't'pocufLoc't'LocL 7tOAAO~, (}\lOL, ~{J.LOVO~, xuvec; - , &'AAa: xcd 7tUpa: ordin şă se aprindă focuri multe în timpul nopţii. Cînd sciţii văzură acestea,
1'COAAa: OLOC vux't'oc; e:xtA€\Juev &.vcxxocurroc', 't'OCU'Toc?>~ opwv't€C; oE LX U€OCL, cînd auziră răgetul animalelor şi cînd zăriră corturile neatinse, au crezut
) I ~ că perşii sînt de faţă. Dar aceştia fugiseră de mult. După ce se dumiriră
ocxouov't'€C; 't'ou- 't'CXpOC;(OU
I _"-'
't'UlV ,,<pUlV XOCt\ TOC'\ ,)
; O'X"IJVOC' ,
; ocxepOCtOUC; opwv't'ec;,
#'0#

într-un tirziu, că fugiseră, sciţii începură să-i urmărească fără a mai putea 10
cilo'J''t'o 7tlXpeLVIXL TOU'; ll€pulX';. ot oe &plX ~O'IXV 7tpa 7tOAAOU 7t€tp€uy6't'€c;. Însă să-i ajungii 8 •
~l..' ,f, \ , " ~ o.
10 ..., ,O
4oXUuOCL I ,
o~ O'f€ 't'YJV IX7tOOpOCUW fLlXuOV't'€';, €1'C€xetpOUv o~UlXetV, OUC;
I '1\ , "
VII, 22. In Tracia se aflau triburile cebrenilor 9 şi sicaboilor 10. La aceştia
'1 (.l ~ ,- ~ \ ... "
XOC't'OCl\cxr-etv OCl)''t'O~e; OUVOC't'OV. YjV ouxe't'~. era obiceiul să fie comandanţi de oşti preoţii 11 [zeiţei] Hera. Se găsea la ei un
VII, 22. 0 PC'fXL~ ~8v"IJ K€~P~VLOL XOC~ 1":uxocL~6ocL. 7tOCpa: 't'OU't'OLt; preot şi comandant [numit] Cosingas. Trâcii nu-l ascultau. Cosingas adună
1 Q mulţime de scări mari de lemn, le puse cap la cap şi se pregătea să se urce 15
v6fLOC; 't'~e; "R pocc; 't'ouc; tpdc; ~yefL6vocc; ~xetV, ~v OCU't'OLC; Le:peUe; xoct
la cer, pentru a invinui pe traci, în faţa Herei, că nu se supun. Cum sînt ei
~Y€fl.WV KOULyyOCC;. o( oe 0p~xe:c; OUX E1'C€L6cXpxouv. o KOO'LYYOC'; XA(- fără minte şi prostănaci, tracii se temeau ca nu cumva comandantul lor
15 fLocxoct; 7tOAAOCt; XOCL fLeycXACl.e; ţUA(VCf.t; ~Y€LP€ auv6dc; &AAOCt; E7t' &AAOCLC;
XOCL otoe; ~v Ee; 't'ov oupocvov &.voc~~VOCt xoc't'€PW'I 7tp oe; 't'~'1 "R pOCV 't'WV
f, să se urce în cer. Ei îl rugarăşi ti jurară ascultarea în toate cite la
va porunci.
li
~
0pC'fxwv wc; &.7t€~60UV't'UlV. ot
\€Le; !O\JPClVOV
oe,
" ''t)ye:fLovo,;
"
otoco~ 0pq.xee; &'V6't)'t'OL XI>:L (1AOYOL,
'p,,. •LX€'t'IWO'ClV X(Y.L WfL0O'ClV,
X
VII, 25. Dromichaites era regele tracilor 12, iar Lisimah al macedonenilor.
Macedoneanul făcu o expediţie 13 in Tracia.' Regele trac folosi un vicleşug
20
oe:LO'
I
ClV't'e:e; 't''t)V OCWlr-v-O'w I \

împotriva acestuia. Generalul său Seuthes se prefăcu 14 că fuge la Lisimah şi

ii· r ~IJ ,)7tl:xxoUO'€0'6OCL 7to:O'tV (Y.OTOU Toie; 7tpoO"t'cXYfLocaL'I. aupă ce izbuti să fie socotit vrednic -.c.e incredere, îi aduse pe macedoneni tn
~o VII, 25, 6pofLLXOCL't'7)C; 0pC'fxw'l ~OCaLA€Ue;, AucrLfLClxoe; MClxeo6- locuri neprielnice, unde avură de suferit de foame şi de sete. Dromi-
"
'JUlV. €U't'poc't'E:UO'ev 'M~""
O I>:X€o(,)'1 e7tL 't''t)v 0"PC'fX't)v.
I O·"
• 0 p~e,
-~ 't'uv 1 MClxe- chaites căzu asupra lor şi nimici pe Lisimah şi pe toţi cei care se aflau 25
~, 'l:'
00'11>: €e, 't)7toc't''t)O'€.
I
O''t'POC't''f)yoc; OCU't'OU 4o€U/6 "IJC; OCU'
\ , - ..., " t'0fLOI\OC;
'1 '" \
07] 7tpo,;
\ cu el. Cei care au căzut împreună cu Lisimah au fost in număr de o sută
AuaLfLocxov ~xe;Lv EQ'X~o/l>:'t'O XIXL 7tLa't'oc; dVOCL ?>6~occ; Ee; OUUXUlPLW; de mii u.
VII, 38. Pe cînd atenienii pustiau ţărmul mării, prin părţile Chersonesului,
EfL~&:AAe;~ 't'oue; Mcxx eS6vCl.c;, &V6Cl A~fL<!> XCXf. OLo/€L xocxo7tcx6ouv't'cxe; D.po- .Seuthes 18 angajă două mii de geţi uşor Înarmaţi şi le porunci tn taină să năvă­
25 fl.LXCXL't'YjC; 7tPOO'7t€O'WV oco't'6'1 't'€ AuaLfLocxov xoct TOUe; fL€T' CXU't'OU 7tcXV't'OCC; lească - ca şi cum ar fi duşmani - să pirjolească ţara şi să atace pe cei de la 30
&.VeLA€V, :;jalXv Ot m:a6v't'ec; AUO'LfLcXxeLoL &.v3pwv !J.UPLefO€t; ?>tXCX. ziduri. Văzînd atenienii aceste lucruri şi - judecind dupii cele întîmplate -
VII, 38. ~eu6"IJC; 'A6"IJvCl.LUlV 't'oc E7tl. 8efACX't"t'CXV OLa: 't'~C; Xeppo- ii crezură pe geţi duşmanii tracilor; deci prinseră inimA şi cobor!rA din corăbii
şi se apropiarA de ziduri. Seuthes ieşi dinAuntrul zidurilor şi-i intîmpină pe
V~O'OU 1top6ouv't'wv fLL(j6wacX~€Yo,; rt't'Cl.e; o/~AOU'; OLUXLA(OU'; 8~' &.7tOP-
P~TCU'J O'Uvt-rlXţev we; 7tOAe!J.(OU'; tfL~l>:A6v't'cxc; 7tup7toAe;i\l 't'~V XWpClY
30 xat ~efÂAttv 't'oue; €7t~ 't'WY "';€LX&V. 'A6'1')vl>:iot ",;cxu't'cx OPWy"t'e:.; xat 1tOA€- a Cf. Herodot, IV, 135-136.
fLLOU'; 't'wv 0pC'fXWY ~Y1)O'effL€VO~ 't'oue; rt't'oce; &.7tO 't'WY 3pUlfl.€VCUV EX- I Populaţie de pe cUl'1ul mijlociu al Mariţei.
10 Populaţie din Chersones.
~efV't'ec; 6C1.PPou'J"t't'; 't'w'J vewv 7tpoa~yov 't'oie; 't'€LXe:O'LV. O fLE:'J ~€u6'1')C; 11 Pentru rolul important al preoţilor la daci, vezi Strabon VII, 3, 5.
11 De fapt al geţilor.
13 Cl. Diodar, XXI, 12, 1.
U Amănuntul acesta nu mai este relatat de nici un alt izvor.
U Versiunea aceasta - cu totul contrarie realităţii (cf. Diodor şi celelalte izvoare
citate acolo) - nu se explică decit printr-o gravă confuzie a autorului, a cilrui informaţie
este tn general destul de superficiali!.. De altfel tn fragmentul acesta mai existi!. şi alte infor-
maţii greşite sau îndoielnice, cum ar fi: «Lisimah rege al macedonenilor f, cifra de 100 000
de oameni pentru armata lui Lisimah ,i episodul cu Seuthes ..
It Nu se poate ,ti dacă este vorba despre celebrul rege al odrisilor din secolul al V-lea
te.n., sau despre un comandant al regelui Cersobleptes (360-342 t.e.n.). In cazul acesta e
posibil să fie una şi aceeaşi persoană cu viitorul rege al odrisilor, de la sftrşitul secolului
al IV-lea te.n. (ef. Curtius Rufus, X, I, 44 şi Diodor, XIX, 73, 8).
 "/"\\.
\.

606 POLY.UNOS ISVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 607

7tpoz~-YjAEk -rwv -rzLXf;)V EVcx.V-rLO~ -rot~ 'A6'Yjvcx.LOL<;, xcx.t oL rE-rcx.L 8E: atenieni, deoarece geţii urmau să se alăture trupelor sale. Cînd aceştia ajunseră
4!
<.0<; fLZ-r" .cx.U-rc:.uV
.... f.-il
7tcx.pcx.-rcx.-r-rZGVcx.L 'ii
fL<:I\I\OV-r<:<;' "
Z7tEL ~\
OE I
Xcx.-r07tLV "
ZYEVOV-rO,
în spatele atenienilor, ii atacară pe duşmani din spate; şi luîndu-i dintr-o
parte tracii, dintr-alta geţii, îi nimiciră pe toţi.
Acx.~6V'rz:; 07tLcrW -rOU':; 7tOAZfLLOU~ ~8zv fLE:V OL ep~xe.:; E:V8EV ~E: oL, VII, 44, 1. Vrînd să se lupte cu tribalii, sciţii 17 vestiră pe agricultori şi
rE-rcx.L 7tIXv-rcx.~ cx.u-rou<; ~LEcp6ELPcx.V. pe crescătorii de cai că, îndată ce vor simţi că ei năvălesc peste duşmani, să 1)
5 VII, 44, 1. ~x66cx.L T PL~cx.AAot~ 7tcx.pcx.-rIXcrcrzcr6cx.L "fLEAAOV-rZ~ 7tcx.- apară de departe, mînîndu-şi hergheliile. Aceştia apărură. Cînd văzură în
F~YYZLAcx.V -roi~ yec:.upyoi<; xcx.t -roi<; L7t7to(ţ)0F~or<;, E1moOCv cx.tcrBWV-rcx.L depărtare o mare mulţime de oameni şi de cai, praf mult care se ridica şi cînd
auziră strigăte, tribalii socotiră că sosesc ca aliaţi sciţii din părţile de sus şi 10
aUfL~cx.A6v-rot':; otU1'OUC:; 1'oi.:; 7tOAE:fL(OL<;, E7tL(ţ)otV-YjvotL 7t6ppw8E:v 1'&:<; &YEAot':;
-!! '">.' , '" , ~, T (.1. ">.">. \ ... i
fugiră înspăimîntaţi.
-rc:.uv ~7t7tWV E7tEl\otUVOV-rot<;. o L fLZV Z7tz(ţ)cx.v'Yjacx.v· o L oE PL!-'cx.I\I\OL 7t01\1)
7tA-Yj6o<; &v6pW1tWV xft.t (7t1tWV 7t6ppw8e:v tMv-re::; XOVLOp-rOV kYZLP6-
10 fLevov, ~O~V otlpOfLev"flv, VOfL(crotv-rE:<; -rou:; &vc:.u ~XUeotC; ~xeLV cx.U1'oi.:;
crufLfL&.X OU:; ~(ţ)UYov (ţ)O~'Y)eEv-re:;.

17 Probabil pe timpul regelui Ateas (ef. Frontinus, II, 4, 20).

 XCV I. L U C 1 A PUL E 1 M A DAU REN SIS XCVI. A PUt.. E 1 U S

Născut la Madaura, în Africa, pe la 125 e.n., Apuleius a primit o cultură

aleasl şi a fil.cut numeroase cliitorii prin Africa, Italia ti Orient. Mai tîrziu
s-a stabilit la Oea, In Africa, unde 8-a căsitorit şi s-a bucurat de multi trecere.
Din operele sale s-au plstrat: ApologLa, un discurs de apărare impotriva acuzaţiei
de magie ce i s-a adus; Floridele, o colecţie de 24 extrase din declamaţille sale;
trei opulcule filozofice şi Metamorfo:{ele (cunoscute şi sub numele de Mdgarul
de aur), un roman satiric In care fantasticul se Impleteşte cu realul.
Ediţia: ApuMe, Apologie, Floride8. Texte 6tabli et traduit par Paul Vallette,
Les Belles Lettres, Paris, 1924.

APOLOGIA APOLOGIA

26. Idem Plato in alia sermocinatione de Zalmoxi quodam Thraci 26. Acelaşi Platon ne-a lăsat scris următoarele, într-un alt dialog despre
un oarecare Zalmoxis, de neam trac, dar un bărbat [care se ocupa] cu aceea~i
generis, sed eiusdem artis viro, ita sCl'iptum reliquit 't'oc<;, ~€ b:cpatX<;, ştiinţă 1: « Iar vorbele frumoase stnt [ca nişte] descîntece II. Dar dacă lucrurile 6
[) dwx~ 't'ove; A6yo~ 't'ou; x~).ou~. stau aşa, de ce să nu-mi fie îngăduit să cunosc fie bunele cuvinte ale lui
Quod si ita est, cur mihi nosse non liceat veI Zalmoxi bona verba Zalmoxis, fie ceremoniile preoţeşti ale lui Zoroastru?
veI ZJroastri sacerdotia?

1 Adiel magia (ef. Platon, Carmide, p. 157a).

:ll9 - o. uu
__ ---l ___ _
 XCVII. A O l' K 1 A N O l' XCVII. L U C1A N

Lucian 8-a născut în anul 125 e.n. în Samosata din Coma gena pe malul
Eufratului, dintr-o familie săracă. El a incercat mai Intii să-şi clştige traiul ca
ucenic pe lîngă un sculptor, apoi a studiat retorica şi filozofia şi a rătăcit ţinînd
conferinţe publice plătite, cu subiecte variate. A cunoscut o mare parte a lumii
mediteraneene de atunci. Lucian a trăit o vreme la Roma şi Atena, iar la
bătrîneţe a obţinut un post administrativ In Egipt, unde se pare că a murit
în jurul anului 192 e.n. Opera sa, foarte Întinsă şi originală, are o mare valoare
documentară şi literară.
Ediţii: Luciani Samosalensis Opera ex recensione CaroIi Jacobitz,
val. I-III, Teubner, Leipzig, 1907-1913; Seholia in Lucianum edidit Hugo
Rabe, Teubner, Leipzig, 1906.

LKY0HL H IIPOEENOL SCITUL SAU OASPETELE

1. Nu Anacharsis a venit primul la Atena din Sciţia, dornic a se instrui

In cultura greacă, ci înaintea lui a venit Toxaris 1, un bărbat înţelept şi iubitor
de frumos, care năzuia să cunoască cele mai bune rinduieli. Cit priveşte obîrşia [,
lui, nu se trăgea din vreun neam regesc, nici nu se număra printre purtătorii
de pileus 2, ci era unul din sciţii cei mulţi şi din popor, aşa cum sînt la ei aşa­
numiţii «cei cu opt picioare », adică să fie stăpîn pe doi boi şi o căruţă. Acest
Toxaris nu s-a mai întors în Sciţia, ci a murit la Atena şi nu după multă vreme 10
a fost trecut în rîndul semizeilor, iar atenienii îi jertfesc: «Medicului străin ».
Acest nume l-a dobîndit [Toxaris] după ce ajunsese semizeu. Poate că n-ar
strica să lămuresc care este pricina denumirii şi pentru ce motiva fost socotit
in rîndul semizeilor, fiind considerat ca unul dintre urmaşii lui Asclepios 3,
[şi acesta] ca să vă daţi seama şi voi că nu numai la sciţi existli. datina de 15
a-i face pe oameni nemuritori şi de a-i trimite lui Zamolxissoli, ci şi atenienii
au dreptul să-i zeifice pe sciţi în Grecia.

CUM TREBUIE SCRISĂ ISTORIA

5.... Şi totuşi n-ar fi rău să li se spună acelora ': in împrejurarea că ar

izbucni vreodată un alt război, fie celţii împotriva geţilor, fie inzii împotriva
IIQ2: ~EI ILTOPIAN LyrrPA<l>EIN bactrilor (căci pe noi nu va îndrăzni nimeni să ne înfrunte, deoarece toţi sînt 20
acum supuşi autorităţii noastre 5), aceia să compună mai bine ţinînd seamă
de aceste reguli dacă li se par îndreptăţite 6.
1 Figură legendară despre care tradiţia pretinde că a vizitat Atena în vremea lui Salon.
I Căciulă
pe care o purtau nobil ii daci şi sciţi (cf. Dia Chrysostomos, LXXII, 3).
a Zeul medicinii, ai cărui adepţi se numeau asclepiazi.
, Autorilor care îşi aleg subiecLele la întimplare.
& Imperiului roman.
I Ideea acestui pasaj e că istoricul nu trebuie să se ocupe de evenimente locale.

59'
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 613
LUCIAN
612
ISTORIA ADEVĂRATĂ
AAH0H~ I~TOPIA
. II,. 17. Vreau ~ă ami~tes.c ş~ de oamenii insemnaţi pe care i-am văzut la
II, 1.7, BOUAO{J-OC~ 8€ e:t7tE~'J X.OCI. 'rWV E7t~O"~{J-c.uv o\SO"'r~voc~ 7tOCP ocu- ;I~ 'i~a~~~~e ~~rbar~, pe C~l dOl ~IrUS, p~ scitul Anacharsis, pe tracul Zamolxis,
~'K'UPOU~ 'rE OC{J-tpO'
" . 9' ma., apOl pe Llcurg dm Lacedemona, pe atenienii Focion 8 5
N 'o'
'rOLC; EVEOCO"OC{J-1JV' , " P.r-OCPr-OCpc.uV
(J.' OE rEPOUC; X.OC~' 1 'ruV ŞI Tellos ŞI pe [cel şapte] înţelepţi, cu excepţia lui Periandru 10 •••
Lx.u61Jv 'Av&.xocPO"w X.OCI. 'rov e
pifx.oc Z&.{J-OA~W X.OCI. N oU{J-iiv 'rov
5 'I'rocA~6>'r"t)V, XOCI. {J-YjV X.OCI. AuxoGpyo'l 'r0'l AOCx.6:8oc~{J-6vLOV X.OCI. <1>c.ux.(c.u-
voc X.OCI. TtAAOV 'rOUC; 'A61Jvoc(ouC;, x.oct 'rOUC; O"OtpOU~ &V6:U rr6:p~OCV8pou, , , ZEUS TRAGEDIAN

ZEiI: TPArmt.O~

ICAROMENIP 12

. 16. .., S1I.-ţi povestesc în şir toate acestea, dra ul meu . - . -

lKAPOMENIIIrro~ i!~.:~rl!dU
,,_
511. .şi lde PHriveşti. Iar cele mtai de seam: lucruri :1~n~ă~~ş::Pa~~I:~~
. escrlse e omer, pe scut. ntr-un loc erau o ţ' ..
alt loc trIbunale şi adunări, in altă parte un om adu sp~ e i~ ~unţl, ~ntr-un
1.6, ", ll&.'l'roc (J-sv &~lj~ 8Le::\e6:LV, W tp~A6'r"t)~, &.8uvoc'rov, lS7toU se a~ăta pradă.
cinev:a durerii, din pricina morţii. Şi dr;:t:'oAv:~:ătai:
c:ri 16
Y6: x.~!. opiiv ocu'ra ~pyov Y)v' 'ra {J-€V'rOL X.6:tp&'AOCLOC 'rWV 7tpocy(.L&.'rc.uv la ţu:,,,!tul ~eţllor, nU-l.vedeam pe geţi decît luptind. Ori de it ~ am
'rOLOCU'rOC ttpOC(VE'rO ot&. tp1JO"W, "O{J-1Jp0C; 't0: t7t1. 'rljc; &.0"7t(80~' 00 (.L€V ~~ s:;~'al~-epra săă-l
tdat vld rltă~ind ~n Aruncîndu-m~ ;u~~ ~:~~riTe
c1l.ru1e.
ar e, z ream pe egIptem muncmd pămî t 1 F ..
15 y~p Y)O"ocv dAOC7t(VOC~ X.OCI. y&.(.LO~, €'re pc.u6 L 8€ 8LX.OCC1't"~PLOC X.OCI. tX.X.A"t)- negustorie, cilicianul prlda, laconianuI biciuia l.f!- u. . emc~anul flcea 20
aLocL, x.oc6' ~'te:pov 8e {J-&POC; ~ue 'tLC;, EV Y6:~,,:6vc.uv aS 7t6:'J6wv &AAOC; procese. se avu, Iar atemanul pleda
&tpoc(V6:": o ' x.ocl. (S-r;E (.L€V Ee; ,,:Yjv rE'rLX.1jv &7tO~Ae~ocL(.LL, 7tOM(.LOU'l'rOCe;
&v &6>pc.u'J ":ou~ re-r:oce;' Ihe: 8s (.LE'rOC~octv"t)'1 E7t1. ":ou~ Lx.u6oc~, 7tAOCVc.u-
{J-&'10UC; E7t!. 'rWV ,i(.Loc;wv ~v t86:~v' {J-~x.pov 8e tmx.A(VOCC; ,,:ov Otp6OCA{J-OV DESPRE DANS
20 t7tL 6&.,,:e:poc ,,:oue; Atyum(ou~ Y6:c.u~you'l'roc~ t7te~Ae:7tOV, XOCI. o <1>oi:v~~
8€ EVe:7t0PEUe:'tO X.OCI. o KlAd; tAlla,,:e:ue: X.OCI. 6 A&.x.c.uv t{J-OCC1't"LYOG'rO d . 79. .., ~ansul b~?chic estll foarte gustat îndeosebi in Ionia şi în Pont 14
I eşI este un ans ;atIrl~. Ia~ lumea de acolo este atit de subjugată de el încît 25
X.OCL\ o• 'A6 1JVOCLO~ ,~ ''1'
- e:o~X.OC ...S:":O. a vr~me~ care a .ost .rI?dultă .pentru aşa ceva, toţi uită de orice altă '.. .
stau JOs zlle corihanţi 10 satirl' 17 • p "t
. întregI, prIVInd la titani 16 "ŞI .. s Of1.. Ş'I executa
grIlă Ş!
rrEPI OPXHI:EQI:
•
: Numa Pompiliu9, unul dintre regii legendari ai Romei
• ~~mand~nt de oşti atenian, care a t~ăit in secolul al IV-iea î.e.n.

25
79. .,. 'H (.L&V ye: BCl.XXLX.1j oPX"t)a~c; tv ' lc.uv(Cf (.L&.ALC1't"OC x.Cl.1. tv
II6'1'rtp a7tou8oc~0(.Lev"t), X.OC(,,:o~ aCl.wp~x.1j oUO"OC, 0\S,,:c.u xe:xe:(pc.uV":OCL
10 Celeb!:i~~!ne
U
d:
e c~~t~~ 16;;~~~6t ~ fi u}nul din oamenii fericiţi.
Vezi Herodot, nota 89. l.e.n ..
, ,e ' \' N " ~ 'tuV
":ou~ OCV pc.u7tOUC; ":OU~ e:X.e:L, c.ua'te: X.OC,,:~ 1
":6:":OCY{J-ŞVOV
L.
t;X.OCO"":o~
li. 1
X.OCLpUV 11 Autorul descrie o călătorie aeriană . . ă .
zoful cinic Menip, ironizind astfel unele Il - ~f.ag:mar -. Ş1 o ~ltă
. .
făcută zeilor de filo-
,i7t&.V":c.uv tmAoc66(.Le:VOL ":wv &AAc.uV x.&.6"t)V'tOCL 8~' ~{J-tpOCC; ,,:vriivoce; X.OCI. I.S Menip privea din lnălţimi. OnCep,.l cosmogoruce ant1ce.
'}(.opU~Cl.v,,:ocC; x.Cl.1. aCl.-r:UpouC; X.OCI. ~OUX.6AOU~ OpW'l'rE.~· X.OCI. opxou'I":Cl.L ye: 16
11
Ci. Herodot, IV, 78-80.
Aveau un rol In cultul lui Dionyaos.
.
~ Formau alaiul zeiţei Cibele şi dansau în extaz
Erau servitorii ,i Insoţitorii zeului Dionyso8. .

+-~------
 614 LUCIAN
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 615

aceste dansuri oamenii cei mai de neam şi fruntaşii din fiecare cetate 18; ei
nu numai cli. nu se ruşinează, dar se şi mîndresc cu isprava asta mai mult decît
s-ar mîndri cu neamul lor ales, cu dregătoriile ori cu vrednicia strămoşilor.

MAKPOBIOI OAMENI CU VIAŢĂ LUNGĂ

5 o
10.... &crrec:p ~'Yj!J.~-rp~6~ -re: KlXÂÂlX-r~lXVO~ KlXL &Â),o~ "AEyoucrL, 10. . .. Cum afirmă Demetrios din Callatis 19 şi alţii, Ateas, regele sciţilor, 5
'A-rElXC; ~€ 1:Ku6w',l (3lXcr~Âe:UC; !J.lXX0!J.€VOC; repo~ 4lLÂmreov rec:pL -rov care s-a luptat 20 la Istru împotriva lui Filip, a căzut [în luptă] Ia vîrsta de
"lcr"C'po',l reo-rlX!J.ov ~re€cr€V ~re€p "C'oX €VC:V~KOV-rlX fr'Yj ye:yovek Bcfp~uÂ~c; peste nouăzeci de ani. Bardylis, regele ilirilor, se zice că a luptat 21 călare în
~€ b 'IAAup~wv ~lXcr~ÂC:UC; &q,' (rereou Mye:'t'lX~ !J.cfXc:creIX~ €V "C'e';) repoc; războiul împotriva lui Filip, la nouăzeci de ani împliniţi. Teres 22, regele odrisilor,
- după cum spune Teopomp - şi-a dat sfîrşitul Ia nouăzeci şi doi de ani. 10
<f)LÂmreov reoÂe!J.~ de; €V€V~KOV"C'lX "C'e:Âwv ~"C''Yj. T~p'Yjc; ~~ 'O~pucrwv
10 A "l' o'
l"'(Xcr~I\e:UC;, XlXvlX q>'YJcr~
e"e: 6reo!J.reoc;, oUO
~, \, 1 "l '
XlX~ e:V€V'YJKOV"C'lX e:"C'CU',l <:'t'e:I\e:u-
I ,-

"C''Yjcre:v.
ADUNAREA ZEILOR

0E.QN EKKAHl:IA 9. Prin urmare sciţii şi geţii, după ce văd acestea şi ne spun un lung «bun
rămas », devin nemuritori; şi zeifică pe cine vor, în acelaşi fel în care şi Zamolxis, 16
-.
9. . .. T O~YlXpOUV o~
" "0
.LJKUvlX~
\ o~
KlX~
. r',lX.OpCUV'
't'!XU"C'
e:"C'(X~
- t'e:c; lXU',t'C-UV deşi sclav, a fost trecut pe lista zeilor, strecurîndu-se nu ştiu cum.

.'- J.
!J.lXKpIX 'I!J.W X(X~PC:W
N , '1
c:mov"C'c:c; lXU"C'
"
OL 'lXrelXvlXVlX'n~oucr~
o ''r\ o \
K!X~ vc:ouc; x.c:~po-
- ,,'o "l' \ , \ , Il \ Z' "l t:
15 "C'ovouaw OUC; e:v€l\'YJcrcucr~, 't'O',l lXU't'OV "C'poreov o',lrec:p K!X~ ~!X!J.0I\<,~C;
SCOLII LA ICAROMENIP AL LUI LUCIAN
~OUÂOC; ~v re!Xpe:ve:ypcfq>'YJ OUK ot8' ISrecuc; ~~!XAlX6wv.
16.... Ţinutul geţilor] ţara geţilor. Geţii, un neam barbar, - [manuscri-
sele] rvu.Q6. 28. [Manuscrisele] VU.Q6. adaugă: şi puternic, care se ridicase
SCHOLIA IN LUCIANI ICAROMENIPPUM împotriva romanilor şi îi umilise pînă Ia plătirea tribut ului ; dar mai tîrziu, 20
cind avea rege pe Decebal, a fost pînă într-atîta de zdrobit de către Traian,
16.... "C'~v re:'t'~K~',I] "C'~',I' "C'W',l re:'t'w',l XWplXV. ot ~€ re"C'!X~ încît tot neamul ajunsese la vreo patruzeci de bărbaţi 2&. [Manuscrisul] 6.
~6voc; (3ocp~lXpOV. - rvu n~ ".
Addunt VU n~: K!XL tcrxup6v, a adaugă: după cum povesteşte Criton 25 în Getice [omis de Muller FHG J.

20 ·PCU!J.IXLCUV KlX"C'e:~lXVlXcr"C'oX',I K!XL !J.EXP~ q>6pou &relXycuy~e; "C'!Xrcc:WWcrlXv

'PCU!J.lXLOUC; ~reo Tp!X~IXvou 1J(J't'C:pov o()"C'cu~ t~cuAoepe:ue'YJ ~e:xe:~cfAcp 18 Se pare că nici Histria nu făcea excepţie in privinţa aceasta (vezi Pippidi, Contri-
Xpw!J.e:VO',l ~IXcr~€i, &(J't'c: 't'o reav l6',1oc; de; "C'c:crcrlXPcXxOV't'lX rcc:p~(J't'~VlXt buţii, p. 197-212).
1. Celebru geograf care a trăit In a doua jumătate a secolului al III-lea î.e.n.
&v~P!Xc;. - Addit !l.: l>e; tcr't'ope:i Kp~'t'cuv €V "C'oic; rc:'t'LKOic; [om. (cf. Ps .• Scymnos, v. 719).
Miiller FHG.]- 10 In anul 339 l.e.n. (ef. Trogus Pompeius, IX, 2-3).
n In anul 358 te.n.
II Intemeietorul regatului odrisilor, care a tril.it cam intre anii 470 -440 t.e.n.
(cf. Tucidide, II, 29, 2).
II Vezi situaţia manuscriselor la aparatul critio.
U Ştirea este cu totul fantezistă, iar absurditatea ei apare de la prima vedere. Scolia
este foarte tîrzie, ea datorindu-se poate patriarhului din Cezarea, pe nume Arethas, care
a trăit cam Intre anii 860-932 e.n.Pe deasupra, manuscrisele păstrate sint şi mai
tîrzii, cam din secolul al XIII-lea, şi nu fac parte din primele categorii (cod. r şi
E, B, C, R). aşa incit e posibil să se fi transmis greşit cUra (ca cea de 40000 dată de
.. Cod. r = Vat. 90 (saec. IX-X); V = Vat. 89 (saee. XIII); U = Urb. 118 Strabon VII, 3, 12). Se mai poate ca autorul să fi folosit pe Iulian Apostatul, care vorbeşte
şi el de o • distrugere a neamului» (ef. lmpăraţii, 327).
(saee. XIII); n = Mare. 434 (saee. X-XII); t;. = Vat. 1322 (saee. XIII). 15 Cf. Criton fr. 2.
 XcVIII. r AA H NO l' xcvtn. GAL E N

Galen s-a născut la Pergam şi a trăit intre anii 122-199 e.n. in oraşele
Smirna, Corint, Alexandria şi Roma. A fost medic ,i a lllsat o operă vastă,
fiind influenţat de şcoala lui Hipocrate. Izvoarele folosite de el sînt foarte
variate, iar ştirile transmise reflectii o stare de lucruri mai veche decit epoca sa.
Ed~ţii: Claudii Galeni De tempeJ'amentis !ibri 111 recognovit Georgiu5
Helmrelch, Teubner, Leipzig, 1904; Claudii Galeni Scripta minora edidit
Georgius Helmreich, voI. III, Teubner, Leipzig, 1893.

IIEPI KPA1;EON TPIA DESPRE TEMPERAMENTE, îN TREI CĂRŢI

II, 5 (II, p. 618 Kiihn). AlyU1t't'LOL ILev o~v xa1. "Apoc~&,:; XOCL I~, 5: (II, p. 6~8 Kiihn). Egiptenii, arahii, inzii şi orice neam care locuieşte
tn. r~gIum uscate ŞI ?ald~ a\.ţ un .păr cf1re creşte greu, negru, uscat, creţ şi fărέ
'Ivao~ xCtr. 1taV 't'0 ~ 'YlP«V xCt!. 6e:pIL ~y xwpCtV ~7tOLxoi)v ~evo,:; ILE:AIXLVIX':; mlClOS. ~~r~. deoseb~r~. de aceştI~, cel ce l.~cuiesc tn ţinuturi umede şi reci - 6
6 't'e: XIXr. QucrCtU~e:~,:; x~r. ţ'YlPO:':; Xocr. O~ACt,:; XCtr. xpa6pIX~ ~XOUO'L xCt!. tJNxp&.v precum lhm, germanll, dalmaţll, sarmaţll şi întregul neam scitic - au un
xwpav t1tO LXOUcrW , 'In6pLoL 't'E: xCtr. repILocvor. xCtr. .6.CtAILIX't'OCL xoc1. păr care creşte destuL de repede, e subţire, d,rept şi roşcat 1.
LOCUPOfL&'t'CtL XOCr. O'UIL1tCtV 't'0 Lxu6LXOV euocu;ei,:; ILe't'pLW~ xCtr. A&1t't'OC':; !I, 6, (II, !? 62'1K"iihn). Celţii, germanii şi intreg neamul tracic şi scitic 10
au pIelea rece ŞI umedă. De aceea ea este moale, albă şi fără păr.
Xocr. E:uOe;(oce; xocr. 1tU~P&:~·
II, 6 (II, p. 627 Kiihn). KE:A't'O~~ ILev yo:p xocr. repILIXvoi:e; XIXI.
10 '/tIXV..r. 'r<îl 0prţl!.Lcp 't'e XCtr. Lxu6LX~ yeveL tjJuXpov xCtr. Urpov 't'o 8epILCt
DESPRE FACULTĂŢILE NATURALE
XIXt aLOC 't'oi.ho (J.CtACtx6v 're 'KCtr. Aeuxov xo;r. tjJLAOV TPLXOOV •
II, 17, 67. (1, p. 618 Kuhn). Iar dintre cei mai tineri, cîţi s-au lăudat
cu numele acest.a, numindu-se ucenici ai lui Erasistratos I şi ai lui Asclepiade 3
IIEPI cI>Y~IKON Â YNA,MEON a~emene~ s.clav~lor pe ca~e. i-a. pu.s în comediil~ sale excelentul Menandru 4, 16
nIşte daCI. ŞI geţl care nu-şI .mc~lpule că au săvÎrşI~ vreu~ lucru. plin de nobleţe,
II, 17, 67. (1, p. 618 Kiihn). Twv Qe v&w't'epwv 60'0L 't'o!e; 't'oo't'wv dacă nu şI.au .tnşelat de ~rei OrI st~pînul 6. Le fel ŞI aceştIa au tIcluit, tn lungul
OV6(J.CtCiW ~Ctu't'ooe; EO'~fLVlJv!XV 'EpCtmcr't'pCt't'&LOUe; 1'& XIXr. 'AO"XA'Y)7tLIX- lor răgaz, ~ofisme neruşmate, unu pentru a nu se dovedi vreodată că Ascle-
"~ M' '" piad~ s-a tnşelat în vre~ privinţă, iar alţii pentru a exprima prost ceea ce
'" ,
16 Oe:LOUe; , ,
e:1tOVO(J.QCO'Ctv1'E:':;, O(J.OLWC; 1'OLC; -~,
1J~0 'rou - r'ell.'t'LO"t'ou
rl. '\ ' e:vCtvopOU Erasistrato8 a păstrat bme sub tăcere. Dar despre ucenicii lui Asclepiade 20
XIX'rOC 't'OCC; XO(J.cp8LCtC; dO'IXYOfLevOL':; olxe't'CtLC;;, .6.&:OLC; 't'e 't'LqL xCt! rhCtLC;, [am vorbit] destul.
, ~l' L I - (\ ~,\ \ , t' I
OUoc;V 'Y)YOU(J.<;VOLe; O'<pLO'L 7tE:1tpCtxvCtL ye:vVCtLOV, E:L fL 1) 't'pLe; &<"Ct1tCt't''Y)-
O'e:LCtV 1'0 8eO'1t6't'''f)v, oihw Xocr. Ctlhor. xoc't'OC 1tOAA~V crxOA~V &VCtLcrxUV't'Ct
O'O<pLO'(J.IX't'IX O'uveOe:O'IXV, o t fL€V, (vCt (J. 'Y)a' (\AWC; &ţE:AE:rx6d'Yl 1t0 r' AO'-
20 )(A'Y)7tL&8'Y)':; tjJe:u86!J.evo,:;, ot 8', (VIX xCtx<7),:; e:(1tWO'LV, ~ XCtAOOC;, &Cl'LW'1t1)O'e:v
1 q.Hipocrate, Despre aer, ape şi locuri, 20.
'EPCtO'LO'TpaToc;. 'AyA.oc TWV (J.ev 'AO"XA"I)7tLCt8dwv &ALC;. I ~rasistrato~ dip Ceas! medic vestit din secolul al III-lea i.e.n., care a studiat la
At~na ş' ~exandrla ş' a reahzat progrese insemnate in anatomie prin disecţii efectuate pe
antmale Vll.
8 AscJepiade a trAit in secolul 1 te.n. la Roma; el a Intemeiat o şcoală de medicină.
, Cf. Menandru.
I Cf. Herondas, Terenţiu şi Ovidiu, Arta de a iubi, III, 332.
 XCIX. II A Y LAN 1 O i XCIX. PAU S ANI A

Pausania a trăit in a doua jumătate a secolului al II-lea e.n. ,i a fost,

se pare, de origine orientală. A scris o DI!8crier8 a Greciei, în 10 cărţi, compusă
Între anii 162-178. Cartea aceasta este mai mult decît o simplă periegezâ,
căci cuprinde informaţii preţioase despre istoria socială, arta, mitologia sau
istoria politică a Eladei. Autorul n-a văzut totdeauna cu ochii lui ceea ce înfăţi­
,ează. ci a prezentat uneori lucrurile după surse scrise.
Ediţia: Pausanias Grascias dl!8criptio recognovit Fridericus Spiro,
voi. I-III, Teubner, Leipzig, 1903.

llEPIH rH~I~ TH~ EAAAI10~ DESCRIEREA GRECIEI

1, 9, 5. '0 ~€ AUO'LfLocXOC; oO't'oc; YEvOC; 't'e ~y Mocxe~~v xoct 'AAe- 1, 9, 5. Lisimah acesta era macedonean şi făcea parte din garda personală
ţ&v~pou ~oputp6poc;, 8v 'AAeţocv~p6c; 7to't'e V7t' opy~C; Aeov't'~ OfLOU a lui Alexandru. [Odată] regele, cuprins de mînie, l-a închis într-o incApere
fi xoc6dpţocc; ~c; olx'r)fLoc xexpoc't''r)x6't'oc eope 't'ou e'r)plou. T& 't'€ ouv &'AAOC împreună cu un leu, dar Alexandru găsi animalul răpus. De atunci Alexandru li
~a"Y) ~~€'t'eAe~ eocUfL&~wv xoct Mocxe:36vwv OfLOLWC; 't'orc; &p(O''t'o~c; ~yev tv
l-a admirat fără Încetare - şi lJel1tru alte motive. Şi l-a preţuit ca pe unul dintre
cei mai de seamă bărbaţi din Macedonia. După moartea lui Alexandru 1,
't'~fL1i. TeAe:u't'~O'ocv't'oc; ~e 'AAeţ&v~pou. 0pq:xwv &~OCO'(Aeuev AuO't- o Lisimah ajunse rege a peste tracii vecini cu macedonenii, asupra cărora stă­
fLOCXoC; 't'wv 7tpoO'o(xwv Mocxe:~60'~v, ()O'wv ~pxev 'AAeţocv~poc; xoct ~'t'~ pînise Alexandru şi, mai înainte de el, Filip. 6. Pămîntul lor ar fi o mică
7tponpov 'V~I\~7t7tOC;' 6 . e:~ev
Imi... T
ocv oU't'o~ 't'ou- 0"pq:x~ou fLO~POC
o~,...,. I ~ ,
ou fLeYOCI\"Y).
' ...
parte a Traciei. Dintre toţi oamenii nici un neam nu-i mai numeros decît tracii, 10
10 0pq:xwv ~e 't'WV 7t&v't'wv 00~evec; 7tAdouC; dO't 't'wv &vepC:mwv, ()'t't fL~ afară doar de cel ţi, pentru cine compară un neam cu· altul. De aceea, nimeni
Ke:A't'Ot, 7tpOC; &.no ~6voe; &v &v't'e~e't'&~ov't'~' XOCL ~~CX 't'oiho 00~e;(c; 7tW mai înainte de romani nu a putut să-i înfrîngă pe toţi tracii împreună. Toată
Tracia este supusă romanilor, iar din ţara celţilor cît socotesc nefolositor,
7tp6npoc; 0pq.xocc; 'PwfLocLwv xocnO''t'pe~oc't'o &6p60ue;. 'PwfLoctotc; ~e din pricina frigului cumplit şi a nerodniciei pămintului, a fost trecut de ei cu
0pq.x"Y) 't'e 7tiiO'& tO''tw v1toXdp~oc;, xoc~ Ke:A't'WV ()O'ov fL€V &Xpe!ov vederea, cu bună ştiinţă, dar deţin cele vrednice de stăpînire [din ţara] acestora. 15
''t' ~ , • .1.- ,- ... ' • t 7. Atunci Lisimah, dintre vecini, s-a războit mai Întîi cu odrisii a şi apoi a
vOfL~"'oucr~ o~OC 't'e: U7te:P!-'OCI\I\OV 'j'uxoe; xoc~ Y"Y)C; tpOCUI\O't'"Y)'t'OC e:xoucr~wC;'
(J. '... ...

15 7tOCPW7t't'OC~ crqncr~, 't'cX ~e &ţ~6x't'"t)'t'oc ~xoucr~ xoct 't'ou't'wv. 7. T6n ~e pornit cu armata împotriva lui Dromichaites şi a geţilor', Dar avu de înfruntat
• A umfLocxoe;
' , - 7te:P~OtXWV , ' ... I nişte bărbaţi foarte pricepuţi în războaie şi care îl Întreceau cu mult prin
O 7tpW't'OLe; 't'wv e:7tOI\e:fL"Y)O' ev 'O~opucroc~c;,
I ~ ,
oe:u-
't'e:poc oe:~, , 'A
e:m '
L.lPOfL~Xoc~'t'"Y)V xoc~
' r c:'l t'OCC; e:cr't'poc't'e:ucre:v.
" or~' ,~ ,
~oc oe: ocvopoccr~
numărul lor. El însuşi ajunse într-o primejdie cît se poate de mare şi scăpă cu
fuga. Fiul său, Agatocle, care-l sprijinea atunci în luptă pentru prima oară, 20
O'U!L~OCAWV oux &m;tp OLe; 7tOAefLwv, &pdifL<îl ~e XOCG 7t'OAU ~7te:p~e:~A"Y)­ fu luat prizonier de către geţi. Lisimah a fost biruit şi în alte lupte. Şi deoarece
X60'LV, OCU't'Oc; fL€V te; 't'0 ~axOC't'ov tA6~v x~vMvou 8Letpuye:v, 6 8€ of socotea că nu este pulin lucru să-şi aibă fiul prins în război, încheie o pace 6
207toc!e; 'Ayoc60XA~C; O'ucr't'poc't'e:u6fLevoC; 't'6't'€ 7tpW't'ov 67t0 't'wv re't'wv cu Dromichaites şi din stăpînirea 6 sa cedă getului ţinuturile de dincolo de Istru.
Mai mult de nevoie îi dădu în căsătorie pe fiica sa 7. Unii spun că nu Agatocle
MAw. AuO'tfLOCXOC; ~e XOCL tJO''t'e:pov 7tPOO'7t't'octcrocc; !L&xoc~e; xoct 't'~v &/-"W-
O'LV 't'ou 7tOC~~OC; oux ev 7tocpepycp 7tO~OUfLe:voe;, cruve6e't'o 7tpOC; ÂPOfLL- 1 Cf. Diodor, XVIII, 3 ,2.
XC<L't'"Y)v e:~p~v'r)v, 't'iic; 't'e: &pX~C; 't'~c; OCU't'OU 't'cX 7tepocv "IO''t'PQU 7tocpdc; ! Abia În anul 306 t.e.n., cînd toţi diadohii Îşi iau titlul de rege, şi-l asumă şi el.
a In anii 322 şi 313 te.n. (cf. Diodor; XVIII, 14, 2-3 şi XIX, 73, 8).
't'<îl rhll XOCL 6uyocttpoc O'uVO~x(O'occ; &v&YXll 't'0 7tAtOV. Of ~e 00x 'Ayoc- • Pe la anul 800 te.n., după lupta de la Issos. Cf. Diodor, XXI, 11-12.
& Probabil în anul 297 î.e.n. (vezi Diodor, nota 27 şi 29).
6 Vezi Dio.dor, notele 28 şi 33. După unii cercetători (vezi RE, VII, A, col. 1861)
stăpînirea erectivă a lui Lisimah s-ar fi intins pină la Tyras.
7 Aceasta a-a întlmplat mai tîrziu, cînd a fost prins Lisimah.
 I
6~O PAUSANIA
J IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 621
'.
6oxAeIX, AUO"LfLlXXoV 8e 1X0't'OV &AWVlXt Aeyoumv, &vIXO"eu(1)vlXt oe 'AylX- I a fost prins, ci însuşi Lisima'h 8; că l-a salvat Agatocle, care ar fi căutat să
o .,'
VOXI\EOU~ 't'IX\ 7tpO~ \ 't'OV\ f'E't'''I)V um:p
• \ IXU't'OU
, - 7tplX<.,IXVt'O~·
'!: •
eu~ OE
"" E7tIXV"I)I'-
-., I cadă la o înţelegere cu Dromichaites, pentru răscumpărarea lui-o Cind s-a
6EV, 'AYlXeoxAe~ AuO"av8pIXv YU'JlXtXIX ~yay€'t'o, IT 't'oAeflIXLOU 't'€ 't'ou întors, l-a cbătorit pe Agatocle cu Lysandra, fiica lui Ptolemaios Lagos şi a
A&you XIXL Eopu8LX"Y)C; OUO"IXV. Euridicei.
III, 19, 11. Voi aminti aci o poveste despre Elena, pe care ştiu că o
5 III, 19, 11. "0',1 oe ot81X AEYOV't'IXC, Kpo't'euvta't'lX~ 7tEPI. 'EAev'Y)c; spun crotoniaţii, iar loc,uitorii din Himera sint de acord cu ei. Se află o insulă
5

1..6'1'0'.1, ofloAoyoi)V't'ocC; OE: <r<pt<rt XIXL (Ifl€PIX(ouC" E:7ttflV"I)rrO~<rOflIXL XIXI. în Pontul Euxin, la gurile Istrului, inchinată lui Ahile. Aceasta se numeşte
't'0i)0€ ."EO"'t'w t'J 't'cjJ EO~€L\lCP \l1)<roc, XIX't'a: 't'ou "Icr-rpou 't'a:c, tx~oA&.c; Leuce şi are un perimetru de douăzeci de stadii, este acoperită de o pădure
'AXt).,AtcuC; t€pa' 5voflIX fJ.ev 't'îl v~O"ep Ac;ux1) , 7tE:p(7tAOU~ 8e 1X1h1)c; deasă şi plină de animale sălbatice şi domestice. în ea se află un templu şi o
cr-r1X~(euV €~xo<rt, oocO"etlX oe \JA 1) 7ta<roc XOCL 1tA1)p"I)l:, ~<jlW\l &yp(eu\l XlXt statuie a lui Ahile 9. 10
IV, 34, 2. . .. Rîurile Greciei nu au vietăţi care să le aducă oamenilor
10 ~flEpeu\l, xcxl. VIXOC; 'AXtAt..ewc; XIX!. &YIXAfllX €V oco't''ÎÎ. pieirea, cum sînt lndul, Nilul din Egipt, Rinul, Istrul, Eufratul şi Fasis;
IV, 34, 2. .,. 8"1)pb: oe Ec; ~AE6pov &v6pd.)7twv 00 7te<puxOCO"Lv căci aceste [fluvii) hrănesc animale semănînd ca înfăţişare cu somnul din Hermos
o t (EAA~VWV 1to't'ocflol. <pepEL\I, xlX6a1tEp YE '!vOCI:, xoct N€iAOC; o A~yu1t'­ şi Meandru - dar aceste vietăţi sînt mai negre şi mai puternice. Somnul 15
't'LOC" ~'t'L 8e 'P1j\lOC; XIXL "IO"t'poc, Eu<ppa't'''I)C; 't'E XCXt 4>iiO"tC;. Oi)'t'OL stă, în aceste două privinţe, mai prejos decît acele vieţuitoare.

ya:p 8~ 6"1)p(1X OfJ.OLWC; 't'otc, flaALO"'t'1X &vopo<paylX OCiJ~OUO"L, 't'lXtC, €V IV, 12, 6 .... împăratul [Traian] a mârit imperiul, supunîndu-i pe geţii
care locuiesc dincolo de Tracia ...
15 'EpflC!> XIX!. MlXtavopcp yMVLO"LV €otX6't'oc loeocc;, 1tA~V Xp61Xc, 't'€ flEAIXV- VIII, 28, 2 ... Istrul, Rinul, Hypanis, Boristene şi alte fluvii, ale căror
't'EPIXC, xcxt &"X1)C;' 't'IXU't'1X oe ocl yMVEtC; &7tOOeOUO"LV. ape îngheaţă iarna, după pârerea mea pot fi numite - şi pe drept cuvînt - 20
v, o
12, 6.... OO't'OC; (TplX~IXVOC;) 1t'poO"e;x't'~O"oc't'o ~OCO"tAe;uc, re...occ, «riuri de iarnă •. Ele străbat pămînturi ce sînt acoperite de zăpadă în cea mai
iOOI:, U7tep 8p4x"l)c;•.• mare parte a timpului, iar aerul de acolo este foarte rece.
VIII, 28, 2.. ,. "IO"'t'pov fl€v YE XIXI. 'P1jvov, ~'t'L OE:- "l7tIXVL\I- n VIII, 38, 3 ... Rîul despre care vorbim 10 se aseamănă cu Istrul in această
privinţă, avînd - in chip firesc - acelaşi debit de apă şi iarna şi vara ... 1:5
20 XIX1. Bopurr6ev'Y)v x<):1. 15O'euv &"AWV t'J &p<f XEtfJ.WVOC; 't'a: peUfllX't'lX 1t~y­ IX, 30, 5. . .. După ce s-au ghiftuit cu vin [femeile trace] au sâvîrşit o
VU't'IXL, t'OU1'OUC; fLtv XELIJ·e:pLOUe; XIXt'cX €fL~V 06~oc\l op,lh7>c, ovo!'-aO"lXt faptă îndrăzneaţă 11 şi de atunci s-a statornicit obiceiul ca bi!.rbaţii să se îmbete
't'LC; &\1. O[ peouO't !-'-€V OLa: y1jc, 't'O 7tOAU 't'oi) Xp6vou \lEt<POfl€v'Y)~, inain le de a intra în luptă ...
&vlX7tMwC; oe XpUfJ.OU XIXL 6 1tEpt O(ot'ooc; tcr-rL\! &:.~p. X, 34, 5. [Neamul] costobocilor 12, cu apucăturile lui tîlhăreşti, a nâvâlit
pe timpul meu 13 în Grecia, ajungînd 1& pînă la ElateÎa a, Acolo, un bărbat [cu 30
VIII, 38, 3.... "R XIX1'cX 't'a: CXOTcX 7tOTIXfLcjJ 't'cjJ "IO''t'pep 1te<puXEV numele) Mnesibulos a stdns tn juru-i o ceată de oameni şi, după ce a omorît
25 'lO'o\l 1tOCpeXErrOlXt 't'0 {)Owp EV X€tfJ.W\lL 0flO(WC; XIXL tv &p<f 6epouc; .•. pe mulţi dintre barbari, a căzut şi el în luptă. Mnesibulos a biruit la alergâri;
IX, 30, 5. '" &C; 8e t'Je<pop~O'O'.\lTO o~VOU (Threiciae feminac), pe lîngă alte izbinzi, la olimpiada a 235·a a cîştigat şi intrecerea în stadiu,
, !: 1>,
E<.,EPYIXc,OV't'lXt TO\ 't' 6'"AfL "I)fLIX, XOCt1 't'Otc, - '''' I
OC\lOPOCO' , \ ,
L\I OC1tO I
't'OU't'ou XIX't'EO''t''Y) precum şi dubla alergare cu scutul 16 • • • 35
fLE6ucrxofLevouc; te; 't'a:C; fJ.axlXC; XWPEtV ••.
X, 34, 5. To oe KoO''t'o~wxwv ['t'e] 't'WV "i'lO"t'LXWV 1'0 XIX1" E:fle
30 't'~V 'EAM8IX E:7ttOPOCfLCV &:.<pLXe:'t'O xcd E:1tL 't'~v 'EM't'EtCX\l' ~\lelX o~
&:.v~p Mv"tjO'(~ou"oe; A6xov 't'E 1tEpt IXU't'OV &vopwv O'UVEcr-r"l)O'e XIXt XIX't'IX-
,
<poveuO'ocC; .,..,
1tOI\I\OUC; \ -
't'euv f), f),1
I-'IXPl-'lXpWV "
E1t'E<rEV ,
EV 1'TI- I
fL1XX7l' '1'
oU1'ol:, o'M',11)- 8 Şi tatăl a fost prins in anul 291 te.n., cînd l-a atacat din nou pe Dromichaites
(ef. Diodor, XXI, 12, 1).
O"L~OU).,OC; 8p6flOU \I(XIXC; XIXt &AAIXC; &:.vdAe't'o XIXL oAUfL7tt&8t 1tEfL7tTIl D Vezi Arian, notele 31 şi 32.
1
7tpuc; - I I ~ '"
't'IXL~ 't'PLCXXOV't'OC 't'E XCXt OLOCXOO'tIXL~ O''t'lXotOU XlXt TOU 0'1)\1 't'TJ occr7ttoL
, "" 1 - \ -, '''' 10 Riul Neda din Arcadia.
11 Au avut îndrbneala să-I ucidă pe cîntăreţul Orfeu.
35 SW.OI.OU ... 13 Cf. Ptolemeu, III, 8, 3.
la In anul 170 6.n. Pentr\l cauzele posibile ale invaziei cf. Dio Cassius, LXXII, 3, 3.
14 Cu această ocazie - invazia s-a desfăşurat pe uscat, prin Moesia, Tracia şi Mace-
donia - a avut de suferit şi Dobrogea (ef. inscripţia de UngA Tropaeum Traiani In CIL,
nI, (,(,21, 12 şi vezi de curind Em. Popescu, EpigraphiBche Beitriigezur Ge8chichte der
Stadt Tropaeum Traiani, tn "Studii Clasice" VI (1\/6(,), p. 193-19~).
11 In realitate se pare cii ei au ajuns pipă In Atica, unde au devastat sanctuarul din
Eleusis,
18 In anul 16(, e.n.

,
____ --Ao.....-_._ •. _ _ _
 C. TI o A Y .1 E Y K O Y ~ C. [1 U L 1 U S] POL LUX

S-a născut
la Naucratis şi a fost profesor de filozofie la Atena, in a doua
jumătate a secolului al II-lea e.n. Iulius PoUux a fost satirizat de scriitorul
Lucian şi a apărat cu consecvenţă ideile mişcării aticiste. A alcătuit un lexicon
in 10 cărţi, dedicat împăratului Commodus (180-192), pentru nevoile învăţă­
mîntului vremii.
Ediţia: PolltlCÎ8 Onomasticon e codicibus ab ipso collatis denuo edidit et
adnotavit Ericus Bethe, voI. I-II, Teubner, Leipzig, 1900-1931.

ONOMA~TIKON
DICŢIONAR

VII, 14. 'AAeflV'Y)'t'OL ~' ~XC1.AOi)V't'O o~ tJ.'Y)~e:vo~ &.~LOL 't'WV VII, 14 ... Sclavii care nu erau buni de nimic se numeau «vînduţi pentru
, I fi
o LXe:'t'WV, tJ't'L 't'WV 0pCl'x&v ot P.e:cr6ye:LOL oc)....wv &V't'LXC1.'t''Y)AA&'t''t'OV't'O sare ), deoarece tracii din interior 1 dideau sclavi în schimbul sării.
fi 't'ou~ o lx€'t'C1.~.

1 Adică din interiorul Peninsulei Balcanice, în opoziţie cu cei de pe coasta

mărilor.
 CI. H P .Q D. 1 A N O Y CI. H E ROD 1 A N
(GRAMATICUL)

!
•

'!i S-a nAscut la Alexandria ca fiu al gramaticului Apollonios Dyscolos. Hera-

dian a trAit ,i a scris la Roma pe vremea impAratului Marcua Aurelius (161.....,180

I
1
t
e.n.). O mare parte din numeroasele sale lucrAri a-au pierdut, plistrlndu-ni-se
numai fragmente din douA opere. Prozodic. gensrală, care numIrI 21 de chp,
cuprinde ca exemple o mulţime de ,tiri de naturA istoricA şi geograficA intere-
sante. Ele 8-au pAstrat indirect, ,i anume In culegerea lui Stephanos din Bizanţ
din secolul al VII-lea a.n. In textul dat de noi mai jos, cifra romană corespunde
volumului ediţiei Lentl';, iar numerele arabe indicii. pagina şi riJldul.
Ediţia: Herodio.n.i Technici Rsliquitu collegit dispo'suit emendavit explicavit

r praelatus est Augustus Lentz, voI. 1-11, Teubnel', Leipzig, 1867 -1868.

IIEPI KAeOAIKHl: IIPOl;1,lMAl; DESPRE PROZODIA GENERALĂ

LIBER II, voI. 1, 52, 28. Mcx't6cx<;' of5't'<.t) 1t&ACX~ 01t0 LXUOWV Cartea a II-a. 1. 52, 28. Matoas. Astfel era numit odinioarl!. fluviul Istru
txcxAeî:'to "IO"t'po<; 6 1to,t'cq.J.6<;. MCXT6cx<; 3e ~O"t'L XOtT' "EAA'1J'JCX<; ~O"LOC;;. de cAtre sciţi. Matoas la greci inseamnA *mtlos ~. " _
Cartea a III-a. 1.59, 19. Daes, neam scitic. Sint numiţi şi dasi, cu a (sigma). 1)
fi LIBER III, voI. 1, 59, 19. D.&.YJ<; ~xu.&~xov ~.&vo<;· Ak-yov't'Ot~ xOtt 1, 62, 9. Anthes 1, neam scitic din Tracia, [se trage] din Scythes. fiul
D.&_cx~ I-I-ed 'rou 0": 1, 62, 9. >'Av0'1J<;, :I:xu6'1J<; ~Ovoc;; ep~LOV &'1t0 lui Heracles. Unii [cred că] de la cnd~tO'.&QC' [« a se mînia -J, căci stnt
Lxo8oIJ 1tcxL3ol:; (HPOtXA€OU<;' TW€C;; 3€ &'1tO TOU 0"X6~eaeOtL' 6pYLA6>- foarte minioşi. .
,
'rOt'tOL YOtp. Cartea a IV-a. 1, 87, 11. Danubis sau Danusis este fluviul Istru. Inţelesul
LIBER IV, voI. 1, 87, 11. .6&.'JOU~LI:; ~ .6&.VO\JO"LC;; "IO"'t'poc; b 1tO'rOt- e cam acesta: unul care are un temei sl!. rAtAceascA. 10
10 1-I-6c;;' epI-I-YJVeUe't'CXL 3e CilO"1tep .'rOU &:I-I-cxp't'eî:v ~X<.t)v cxh·tOtv. Cartea a V-a. 1, 108, 34. DaoB, ca nume propriu, poartă accent circum-
LIBER V, voI. 1, 108, 34. To .6iiol:; WC;; XUPLO'J ~cxpuveTcxL, «n'rcxl:; flex. «Cei dinspre Pont şi rAsArit se numesc geţi, iar cei din partea opusă­
YO:P TOU':; 1tP0C;; 'ro'J II6\1'ro'J Xex.ALI-I-tvOUI:; xod 't'~'J l<.t), .6&.0\J~ 3e 't'ouc; dinspre Germania şi izvoarele Istrului - poartă numele de dai" (Strabon,
VII, p.304). Şi la atici exist1i. numele de sclavi Daos şi Geta 2 • Ei sînt
1tpal:; 'r&.'JCXV rLcx 1tpOC; re:pI-I-OtVLOtV XOt~ 't0:<; 'tou "IO"t'pou 1tYJy&.c;;I} (Strabo numiţi şi daci. 15
VII, p. 304). KOt~ 1tOtp' , A't"t'LXO!C;; 3€ TO: 't'tuv otxe't'w'J 6'J61-1-Ot't'0t .6iiOL ,
'Î Cartea a VI-a. 1, 144, 3. Neamul crobizilor, la sud de Istru.
15 xcxl rhCXL' Aeye:'tOtL8e xOt~ .6iixo,:;. 1, 147, 26. Neamul dacilor, care se numeşte şi [neamul] dailor.
LIBER VI, voI. 1, 144, 3. Kp6~u~oc; l8voc; 1tpOC; 'J6'tou &'v€!..I.ou Cartea a VIII-a. 1, 207, 29. Mocarsos, ţinut hl Tracia. Teopomp, in
't'OU "IO"'tpou. cartea 1 a Filipicelor. Impreunli cu aceste [cuvinte] merge şi [cuvîntul] 20
1, 147, 26. D.iixoc; ~evoc;;, a XOtl D.iioc;; xOtAehOtL. agatirs, nume propriu sau nume de trib dincolo de Haemus. Este numit astfel
LIBER VIII, voI. 1, 207, 29. M6xOtpO"oc; 0pcXx'Y)c; xwp(O\l' 0e6- sau de la Agathyrsos, fiul lui Heracles 8, sau - cum crede Peisandros" - de la
20 1t01-l-1t0C; 1tp~'rCP 't'wv <D~).L1tmxw'J. TOU't'OLC; &.xoAou6e:î. xcxl 'ta 'Aylt.- tirsurile lui Dionysos. Ei se mai numesc şi agatirşi.
OupO"oC;; e:t're: x6p~o'J e:he &8VLXOV d'Y). "EO"'rL Se lO'Joc; EvSo'tepw 'tou
A ~LI-I-0U' Xe:XI\ YJ't'<XL ot:;
I ... ~~
..
YJ <X1t"AYOtuUPO"OU
, o' TOU- tH POtXI\e:ou<;
...
I ~.
'1 wC;
IT e:~-
I
1 ef. Herodot, IV, 10.
O"cx'J3poc; &'1tO 'rWV 6upcrw\I 't'OU D.LO'lUO"OU· A&(OV't'CXL XOC~ 'Ayoc8upO"LOL. I Cf. Menandru.
a Vezi nota 1-
t Peisandros din Rodos, autorul unei epopei despre Heracles, a trăit tn
secolul VI t.e.n.

tll-o.UU
626 HERODIAN (GRAMATICUL)
IzvoARE, PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 627

Cartea a XII-a_ I, 313, 10. Leuce, şi nume comun 5 şi nume propriu.

Ca adjectiv înseamnă «cea albă », dar este şi insula Leuce, unde cuvîntul are
mai mult valoare de epitet. Peuce este şi o insulă pe Istru ...
1, 340, 22. Tafrai şi Tafre • la singular, ţinut in jurul Lacului Meotic, unde
s-au săpat şanţuri de către sclavii care s-au unit cu soţiile stă~~nilor în tin;pul 1)
unuÎ război îndelungat al sciţilor 7. Stăpînii se luptau cu tracll sau cu cel de
dincoace de Istru, cum povesteşte Callistratos 8 in cartea a III-a.

DESPRE ORTOGRAFIE
llEPI OP00 rPAcI>IA~
\
II, 514, 25. Zamolxis: se mai spune şi Zalmoxis şi Salmoxis.
X(XL

, t Plop f.
I «Sanţuri ~ şi «şanţ o.
7 ef. Herodot, IV, 1.
I Callistratos, filolog din sec. II te.n., elevul celebrului Aristofan din Bizanţ, a scris
numeroase comentarii la operele vechilor poeţi greci.

40'
 CII. A R TEM 1 DOR DIN D A L DIS
CII. APT E M I !::J. n por !::J. A A !::J. lAN 01'

Artemidor, care s-a nllscut la Efes şi a trăit in jurul anului 170 te.n.
îşispunea Daldianul, fiindcă mama lui era originari din Daldi8. A alcltuit ~
culegere de vise in 5 cărţi, care cuprinde şi tllmlicirea lor.
Ediţia: Oneiroeriticon libri V ex recensione Rud. Hercheri Teubner,
Leipzig,1864. •

TĂLMĂcITOR DE VISE
TA ONEIPOKPITlKA
~! 8 ~p. 14 Her~her) ..A~~fel Ia. traci sînt tatuaţi 1 copiii nobili, iar la geţi
I, 8 (p. 14 Hercher). Oto'J O"t'(~oV't'oc~ 7tOCPeX 0p~~t'J ol e?iY€'Jei:,; sclavn. Dmtre aceştIa, UltIIDU lOCUIesc la nord, iar ceilalţi la sud. 6
1toci:8e,; xoc~ 7tOCPeX rbt-IX~'; of 8ouAm' ifJ'J ot !l€\! 7tP0'; &px't'ov, of 8' bd
6 fLeO''Y)fL~ptIXV OtMUO'L.

I 1 ef. C1earh din Soloi, fr. 8.

L_
 · CIlL A U L 1 GEL L I J
NOCTIUM ATTICARUM LIBRI
X, 7, 1. Omnium fluminum, quae in maria, qua imperium Roma-
num est, fluunt. .. maximum esse Nilum consentitur. Proxima magni-
6 tudine esse Histrum scripsit SalIustius (Hist. fr. III 80 M). Varro
(Ant. hum. XIII fr. 6 Mi.) autem cum de parte orbis, quae Europa
dicitur, dissereret, in tribus primis eius terrae Iluminibus Rodanum
esse ponit, per quod videtur eum facere Histro aemulum. Histros
enim quoque in Europa fluit.
10 XIII, 25 (24) 1. In fastigiis fori Traiani simulacra sunt sita circum-
undique inaurata equorum atque signorum militarium, subscrip-
tumque est; ex manubiis . .. 28. Itaque haec inseriptio, quam videtis:
ex manubiis, non res corporaque ipsa pradae demonstrat - nihil
enim eaptum est horum a Traiano ex hostibus -, sed faeta esse
16 haec eonparataque « ex manubiis », id est ex pecunia praedaticia,
declarat.
CIIL A U L U S GEL L 1 U S
S-a născut şi a trăit în Italia Între anii 130-200 e.n. A locuit o vreme şi la
Atena, unde a studiat filozofia şi a adunat material pentru opera sa Nopţi
alice, în 20 de cărţi. Această lucrare este o mică enciclopedie nesistematică,
cu informaţii variate privind mai ales trecutul roman: limbA, literaturA, drept,
antichităţi etc. Meritul autorului este acela de a ne fi păstrat o mulţime de ştiri
din scriitori astăzi pierduţi.
Ediţia: Auli Gel/ii Noclium Atticarum libri XX post Martinum Hertz
edidit Carolus Hosinus, voI. I-II, Teubner, Leipzig, 1903.
NOPŢILE ATICE
X, 7, 1. Toţi sint de acord că dintre toate fluviile care curg spre mările
unde se intinde Imperiul roman. o' cel mai mare este Nilul. Salustiu a scris
(Istorii, fr. III, 80, ed. Maurenbrecher) că al doilea ca mărime este Istrul. Ii
Varro 1 insă (Antichităţi umane, XIII, fro 6, ed. Mirsch), cind discută despre
acea parte a Pămintului care se numeşte Europa, aşează Ronul Între primele
trei fluvii ale acestui continent. Prin aceasta se pare c§. el ti socoteşte rival al
Istrului, căci şi Istrul curge in Europa.
XIII, 25 (24), 1. In partea superioară a Forului lui Traian 2 sînt aşezate 10
statui de cai şi drapele militare aurite, iar dedesubt stă scris: «Din manubii» o..
28. Prin urmare, această inscripţie, pe care o vedeţi: «Din manubii» nu arată
ins uşi lucrurile care fac parte din pradă...;... căci nimic de acest fel n-a fost luat
de Ia duşmani de către Traian -, ci că acestea au fost făcute şi procurate 16
din «manubii», adică din banii rezultaţi din vinzarea prăziî 3,
1 Celebrul polihistor roman.
I După victoria Impotriva dacilur, Traian a construit un for, o bazilică si celebra
columnă - care îi poartă numele - inaugura te în anii 112-113 e.n. (ef. Dio o Cassius
LXVIII, 16, 3). '
S Cl. Dio Cassius, LXVIII, 14, 4.
 CIV. M A a: 1 MOT TOT T T P lOT
L\IAAEEEIl:
VIII, 1. ... "Ea'n itOI) xrx! 7tOTrxIl-WV TtIL~, ~ XrxT' &~€J"tLrxV
&a7ttp Atyum(ot~ 7tpO~ TO" Nt'i:J"ov, ~ xrx1'a XIX:AJ"OC;; ~C;; 0t't"t'rxAOi:C;;
& 7tpO~ 1'0" TI '1)VtLOV, ~ xrx1'O: Il-tre6oC;; ~C;; ~XU6rxL~ 7tpO~ -rOV "Ia-rpov ..•
XV, 7.... 'AXtAJ"wc;; ,,~aov otxti: tMu "Ia't'pou xrx-ra 't'~" TIov-
1'LX~" 6IX:Arx't"t'rxV, 'AXt:AJ"t:CJ)~ "rxoc;;, xocl. ~CJ)ll-ol ' AXL:A:A€c»C;;' xrxl. txwv Il-ev
oux 11" 1't~ 7tpoas:A6ot, lS't'L IL ~ 6ooc»v' 6uaocc;; 8e tm~ocLvtt 't'~C;; V€6>c;;. Et80v
~8"f) Vrxl.Î't'rxt 7tOJ"J"IXXtC;; 11v8pIX #6tov, ~ocv6o" -r~" x6IL"f)v, 7t"f)8w,,'t'rx tv
10 IhcJ"OLC;;' 't'0: <S7tArx :x,puaÎi' 01 8e t!80v ILev ou8rxILwC;;, ~xouaocv 8e 1trxtOC-
,,(~OV'roc;;' ot 8€ xrx, t!80v, XIXI. ~xol)arxv. "H8'1) 8s 't'tt; xocl. xrx1's8rxp-
6ev &xc»v tv 't'1i v~acp, xrx/. IXO't'OV 'A:x,L:AJ"euc;; &'v(a-r'1)at, xocl. t7t1. ax"f)v~v
11Y€L, xrxt eUCJ):x,t~' 6 n~'t'pOXAOC;; tf>vo:x,6et, ' AXL:AJ"eUC;; txL6ocp(~ew,
7tOCpe'i:vIXL 8e l~"f) XIX/. 't'~v 0s'tw, xrxl. &J"J"c»" 8rxLIl-6vc»" :x,op6v. -
16 XXXI, 7. ... "H8La-rOV tv 7to't'rxll-0'i:c;; 6srxll-rx 6 Nei::Aoc;;, &.:A'" ou
8L' &.~60vLrxv G8rx't'o~, xrxl yo:p b "Ia-rpoc;; e;~ve(.o)C;;· &':AJ,,« O "Ia't'poc;
ou y6VLIL0C;;, O 8e NetAoc;; y6VLIL0C;; ••.
CIV. M A X 1 MUS DIN TIR
Sofistul Maximus din Tir, care a trăit pe la sfirşitul secolului al II-lea e.n.,
a seri. 41. de discursuri cu subiecte mai ales de naturA etică. In ele 8e cuprind
uneori ,tiri interesante, dar nu cunoaştem izvoarele foloaite de autor.
Ediţia: TMophNuli Clul1'acUru, Mtu'Ci Antonini Commsntarii ... Mtuimi
Tyrii DiBserkltionu Graece et Latine... emendavit Fred. Diibner, Firmin
Didot, Paris, 1877.
DISCUŢII
VIII, 1... Existi şi O cinstire a fluviilor, fie pentru folosul lor - ca Ia
egipteni, Nilul-, fie pentru frumuseţea lor - ca la tesalieni, [riul1 Peneu-
fie pentru mlrimea lor - ca la sciţi, Istrul... ' o
XV, 7 ... Ahile locuieşte intr·o insulă i drept in faţa Istrului, In Marea
Pontică. [Acolo se află] templul şi altarele lui Ahile. Nimeni nu vine de bună
voie acolo, decit sfi. aducl jertfe. Dup!l. ce jertfeşte, intră in templu. Corăbierii
l-au văzut de multe .?ri pe acest bărbat ttnil.r, cu p~rul blond, dansînd [îmbrăcat]
în arme de aur. Unu nu I-au văzut, dar l-au aUZIt cîntind un cintec de război 10
[« paianul.]. Alţii l·au v!l.zut şi l-au auzit. Cineva a fost furat de somn in această
insulă, fără voia lui. Ahile l-a sculat, l-a dus in cortul său şi l-a aşezat Ia un
ospăţ. Pa~rocle turna vin în pahare, iar Ahile cinta din chitarii. Omul [despre
care vorbIm] spunea cl se afla de faţă pi Tetis ~i un grup de alte zeitAţi.
?CX~I\ 7... Intre .fluvii, cea ~a~ plfi.cuU privelişte o oferi Nilul, dar 16
nu dm prlcma belşugulUI de ape, CACI ŞI Istrul poate purta corAbii mari. Insă
Istrul nu aduce fertilitate, pe chld Nilul aduce ...
1 Cf. Pindar, Nemeenele, IV, (,9.
 CV. PAR A D O X O G RAP H U S V ATI C A N U S R O H D 1 1 CV. PAR A D O X O G R A F U L LUI R OHDE

Este o scurtă compilaţie anonimă in care sint folosite scrieri anterioare

secolului al III-lea. e.n. Textul, care s-a păstrat într-un codice din secolul al
XV-lea - aflat astăzi in biblioteca Vaticanului -, a fost editat pentru prima
dată de Erwin Rohde, sub al cărui nume a intrat în literatura de specialitate.
Ediţia: Rerum naluralium 8criptores Graeci minores recognovit Otto Keller,
val. 1, Teubner, Leipzig, 1877, p. 106-115.

27. IIocpo: Kpo(ju~ouc; ~Eloc; tO"'t"~ 't'O j.Lev 27. La crobizi este obiceiul să fie plîns copilul Ia naştere şi fericit omul
Ia moarte 1.
ve:~v, 't"ov 3e Elocv6vt"cx e:u3OC~j.Lov(~e:~v. 42. Se spune că geţii intimpină cu lovituri de tobă tunetele lui Zeus şi
42. re't'oc~c; qJoca~ 't'oc~c; 't"ou ~~oc; il ameninţă pe zeu trăgînd cu arcul în văzduh 2. 6
1:' ,
6 't"o",e:uov't'ocC; e:~C; 1
't'oV "
oce:poc , ... - -
oc7te:~I\e:~v 't'<!>

1 Ci. Mela, II, 2, 18.

2 Cf. Herodot, IV, 94.
 evI. K A H M E NT o~ T oY A A E EA N d P E n~ evI. eLE M E N S DIN ALE X AN D R 1 A.

Titu8 Flavius Clemens s-a născut în anul 150, probabil la Atena. După
călătorii îndepărtate, autorul .-a stabilit la Alexandria şi a sprijinit creştinismul,
murind in anul 216. A combătut ideea că ,tiinţa ar fi incompatibilă cu credinţa
creştină ,i a incercat să stabilească legil.turi intre filozofia pAgină ,i tnvăţltura
creştinii.. De aceea Clemen& Alexandrinul Il intreprins lecturi vaste şi fructuoase
spre 8 scoate din sursele pAgine cit mai mult material. A 8cri., intre altele, o
lucrare de educaţie, I)umită P'4asogul, ,i un tratat de introducere filozofică
in creştinism, intitulat C/Woortll. In' aceste opere Il concentrat multI erudiţie,
bazată pe izvoare astăzi in parte pierdute.
Ediţia: Cl61116n8 AleJ;(mdrinu8... hrsg. van Otto Stllhlin, voI. 1 - III,
Heinrichs, Leipzig, 1905-1909.

1:TP OMATE 11: COVOARELE

I, 15, p. 130 (Stăhlin II, p. 42). . .. l.\1jAOL 01; dO'LV oL ~&p~a.- 1, 15, p. 130. (Stilhlin, II, p. 42) ... Este limpede că barbarii cinstesc cu
~
pm ol.r"?Epov-rW<; I ,
-rL(-l'Y)aa.v-rtc; "
.. OU<; -
a.u-rtuV VO(-lO 6'E't"a.<; -rE 'XOCL, OLoa.axCX-
~ ~ , deosebire pe legiuitorii şi dascălii lor, Jlumindu-i zei ... îmi pare că ei au simţit
5 AOUl; tJEO()<; 7tpOaEL7t6v't"E<; ••• XOC( (-lOL ooxoGO'LV ocla66(-lEVOL ..1j<; (-lEY&)" 'Y)<; binefacerile mari ale bărbaţilor inţelepţi şi i-au cinstit. La rindul lor, aceşti 6
bărbaţi au arătat că inţelepciunea lor este in folosul obştii; [aşa sint] toţi
dmoLtIX<; 't"=ij<; OL~ -r&v aorpwv O"Eţ3aa6=ij\lIX( -rE -rOUC; &vopcx<; XIXL o'Y)(-loa(~
., - B pa.X(-la.VE<;
- " -re: aIJ(-l7tOCv-rE<; Xa.L\ 'ooe-0PIJO"IXL brahmanii, odrisii şi geţii 1 ...
XIXL\ r t:;'t'a.L •••
L
1, 16, p. 132 (Stli.hlin, n, p. 49) ... Tracii au inventat aşa-numita .barpe~.
CPLl\oO"orp'Y)aa.L· I

I, 16, p. 132 (Stăhlin II, p. 49).. .. Noc~ (-l~v 0p~xe:c; 7tp& .. ot Este un cuţit mare, incovoiat. Ei, cei dintîi, s-au folosit de «pelte» 1 pe cai. 10
"~\I XOCAOU(-lEV'Y)\I &p7t'Y)v tOPO\l (~a"t't OE: (-l&XIXLplX XOC(-l'nu).;))) xoct 7tPW'iOt La fel şi ilirii au descoperit aşa-numita parma 3 •••
10 7tEA'iOCL<; t7tL -rW\I l7t7tW\I t'1.p~O'a.\I'iO. O(-lO(WC; OE: XIXL 'D.AUPLO~ -r~v , IV, 8, p. 213 (Stahlin, II, p. 274) ... Geţii, un neam barbar care a gustat
şi el din filozofie, aleg in fiecare an un sol [spre a-l trimite] semizeului Zamolxis.
XIXAOU(-lev'Y)'J 7tOCP(-l 1)\1 &~e:ijPO\l ••• Zamolxis a fost unul dintre apropiaţii lui Pitagora. Aşadar este injunghiat
IV, 8, p. 213 (Stăhlin II, p. 274) .... rE'iIXL o€ ~6\1o<; ~&p~a.­ cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filozofia. Cei care 15
pov oOX &ytUO"'rov rptAOO"OcpLIXC; 7tpe:O'~EU'i~\I IXtPOGV1'IXL 7tpOc; U(-lOA~L\I nu stnt aleşi se mthnesc amarnic, spunînd că au fost lipsiţi de un prilej fericit '.
~p<.t.l1X XIX,' ~'i0c;. b oe Z&(-lOAţtC; ~\I ,,&\1 nu6IXy6poIJ YVWPL(-lWV' &7tO- V, 5, p. 240 (Stahlin, II, p. 346). Aristocritos 6, în cartea 1 a Respin-
16 a<pI1't"t'E1'a.L 00\1
, , •
o
€l'
OOXL(-l~1'a.'iO<; xpLSd<; &vL4l(-ll;vwv 'iWV <pLAOO"O<p'Y)aocv'i<.t.lv
~,., '" oe- " oe- , ....v7t'Y)pe:O'ta.c;.
'
gerii pdrerilor lui H eracleidoro8 8, aminteşte de o scrisoare cu urmltorul conţinut:
«Regele sciţilor Ateas 7 către poporul bizantin. Nu vă atingeţi de veniturile 20
(-lEV, 01)'1. a.LPEvt\l'iW\I ot, <.t.l<; a.7tOOe:ooxL(-loca(-le:\lw\I tUoIXL(-lOVOC; mele, ca să nu-mi adăp iepele in apa voastră ». Barbarul le-a arătat in chip
v, 5, p. 240 (Stahlin II, p. 346). 'APL0"t"6xPL1'0C; o' &v 'i.:o 7tP~'t'll simbolic că va porni cu război impotriva lor ....
1'&\1 7tP0C; • H pcx.xAe:6owpov &\l'iLOOţOU(-l€vW\I (-l€(-lV'Y)'iCXL 'tWOc; tma't'o).,=ijc; V, 8, p. 242 (Stiihlin, II, p. 335). Nu numai înţelepţii egipteni, ci şi dintre
oiJ'r<.t.lC; &'1.060'1)<;' (IBa.aLAe:OC; ~xuewv 'A't'OLa.C; BU~a.\I'iLW\I O~(-l<p. (-l~ ceilalţi barbari, cei care s-au dedicat studiului filotofiei au căutat să folosească
t:I. '
20 t"Aa.7t're: 'oe-'e:(-la.<;,
..e: 'l.p0O'ooou<; I
L\l1X (-l1)\ "E(-lCH "t7t7tOL .f..'
d "'"
u(-lem:po\l \)o<.t.lp ,
mWO'L». forma simbolică. 25
(j\)(-l~OALXWC; y~p o ~iXp~a.pOI:; ,",0'1 (-leAAov-rcx 7t6AE(-lO'l IXO:t'O!<; btiX- 1 Aluzie la Orleu şi Zamolxis.
ye:a6IXL 7tIXpe:o~).,wae:v ••• I Mic scut in formă de semilună.
a Scut mic ,i rotund.
V, 8, p. 242 (Stăhlin II, p. 355). 'AAA~ y~p 00 (-l6vov Aly\)7t- a el. Herodot, IV, 94.
·dw\I oL AOYLX6.1'iIX't'OL, 7tpOC; oe XIXt 't'W\I &AAWV ~a.p~&pW\I gaoL <pLAO- , Autor din epoca elenistică, de la care $-au păstrat doar titlurile n două lucrări.
• Personaj necunoscut In alte izvoare.
25 aocpLO:<; wpe'1.6'Y)O'IXV, 't'0 O'\)(-l~OALXO\l e:t30c; t~~).,WO'IXV. 7 Cf. Trogu9 Pompeiu9, IX, 2-3.

____ L ____ _
638 CLBIE:'<S DIN ALEXANDRIA IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINlEI 639

Se spune că şi Idanthuras, regele sciţilor 8, după cum povesteşte Ferecidc

din Syros 9, a trimis lui DariuB, care trecuse Istrul şi ameninţa cu război, ca
simbol în loc de scrisoare: un şoarece, o broască, o pasăre, o săgeatli şi un plug.
Toţi erau încurcaţi - cum este şi firesc - tn privinţa sensurilor acestor sim-
boluri; comandantul suprem Orontopatas spunea că [sciţii1 vor preda puterea, li
arătînd că şoarecele Înseamnă locuinţele, broasca înseamnă apele, pasărea
Înseamnă aerul, săgeata înseamnă armele, iar plugul Însemnă ţara lor. Xi-
phodres 10, în schimb, a dat altă tălmăcire. El a spus: «Dacă nu ne vom înălţa
in văzduh ca pasările, ori nu ne vom ascunde ca şoarecii sub pămînt, ori ca
broaştele sub apli, nu vom putea scăpa de săgeţile lor, căci nu sîntem stăpîni 10
în aceastli ţară)).
VII, 4, p. 302. (Stăhlin, III, p. 16). Grecii cred că zeii au înfăţişări şi
patimi omeneşti. Fiecare ti zugrăveşte după chipul său, cum spune Xenofan 11:
«Etiopienii [ii socot1 negri şi cuni, iar tracii roşcaţi şi cu ochii albaştri ». Tot 15
aşa şi sufletele zeilor se pllismuiesc după cum sînt ale lor. Astfel unii barbari
şi-j închipuie cruzi şi cu apucături sălbatice 12 .••

L
.

8Cf. Herodot, IV, 127.

e Personaj semilegendar, care trecea drept pl'OfeSOl'ul lui Pitagora, confundat aici cu
omonimul ah (vezi Ferecide din Atena).
10 Personaj necunoscut In alte izvoare.
11 Filozoful eleat Xenofan era originar din Colofon şi a trăit in secolul al VI·leat.e.n.
11 Ce1ebrul,pasaj in care se dă prima explicaţie antropomorfli a zeilol".
 ,
I
eVIT. Q. SE P T J MII TE R T U L LI ANI CV IL T E R T U L 1A N
I

S-a născut la CtH't.agina in anul 1GO o.u. Tel*tullnn n fost avocat, apoi,
t"ct:Îucl la creştinism, n nj""s P'·COI:. Ulteriol' a devenit mlcpl,,,1 sPc/.('i. "'''0-
t.HuisLe şi a a ..·ut o hOgutl'l HctivÎtate Uter'ară, fiiud primul auLOl' latin cl·c~l.in.
Inrormaţia despre 1'"splndil'Ca creştinism ului la daci şi sciţi este vag::' şi I"'i'tllit(,
de putas retoric, Încit are o valoare ClI totul redusă.
Ediţia: Terlulliani Opera, partis II, volumen postel'ius ex l'cccn~i"l1c
Aemilii Kroymann, Vindobonae, 1942.

ADVERSUS IUDAEOS îMPOTRIVA IUDEILOR

Cap. 7.... In quem enim alium universae gentes crediderunt, Cap. 7. (PL II, col. 611). Căci în cine altul au crezut toate ncamlll'i!c dcdl
rusi in Christum, qui iam venit? [Cui etenimalii crediderunt gentes P în Cristos care a venit? Căci în cine altul s-au Încrezut neamurile? Par ţii şi 5
mezii ... diferitele neamuri din provinciile Galiei şi regiunile britanilor, inacce-
6 Parthi et Medii. " et Galliarum diversae nationes et Britannorum sibile pentru romani, dar supuse lui Cristos; şi cele ale sarmaţilor, dacilor 1,
germanilor, sciţilor şi ale multor altor neamuri şi provincii îndepărtate şi ale
inaccessa Romanis loca, Christo vero subdita, et Sarmatarum et
Dacorum et Germanorum et Scytharum et abditarum multarum
1 multor insule necunoscute nouă şi pe care abia putem să le numărăm? în tuale 10

gentium et provinciarum et insularum multarum nobis ignotarum

[etJ, quae enumerare minus possumus? In quibus omnibus locis
I! uceste locuri 2 şi stăpîneşte numele lui Cristos care a venit s.

10 Christi nomen, qui iam venit * et regnat.

II

1 Ve7.l lliscupa pasaj ului ill '.1. [{VIII., p. ji:HI.

a Aici urmează u lacunr,; lipseşte probabil «este cillstit >1.
tr 1acu n a m 8 i g n a vi: adoratur vei coli tur veI creditur 8 u p P 1e n d u m est. a CI. Ol'igene, Comentarii la l11a1ei, 39 unde se afirmă contrariul.

li -- o. HH

~L. __ . _
CVIIJ. AIAIANOî CVIII. eLA U D 1 USA ELI A N U S

I
I Claudius Aelianus a trăit in 'Italia şi a fost mare preut (arc"icreus) În
oraşul Peneste Între anii 192-211 e.n. A scris lucrări mai mărunte de natură
ctică şi religioasă, astăzi piel'dute, dar excerptate Într-o măsură oarccarc de
către Suidas În lexiconul său, alcătuit pe la anul 950. Ni s-au păstrat În schimb
operele mai Întinse cu intenţii moralizatoarc: Despre animale, În 17 cărţi, şi
Istorioare felurite, În 14 cărţi. Ele sînt simple compilaţii, deoarece autorul n-a
făcut cercet,"ri proprii şi n-a părăsit niciodată Italia, însă a folosit izvoare bune.
Ediţia: Claudi Aeliani De natura alli",,,liulfI, Val' ia I.istoria, Epsilolae el
(ragme.lIa ... recoguovit Rud. Hercher, Firmin Vidot, Paris, 1858.

fIEPI Z~nN DESPRE ANIMALE

II, 53. În Misia boii transportă poveri şi nu au coarne. Se zice că pot fi

văzute cirezi fără coarne, nu din pricina frigului, ci datorită naturii acestor
boi. Avem o dovadă la îndemînă, căci şi în Sciţia se întîlnesc boi lipsiţi de 5
coarne. Am aflat dintr-o anumc lucrare că există albine în Sciţia şi că nici nu
le pl\să de frig. Iar sciţii nu duc misilor de vînzare miere străină, ci din partea
locului şi faguri de la ei. Să nu mi se ia în nume de rău faptul că înfăţişez
lucruri contrare celor scrise de Herodot. . . ]0
IV, 9. Cei mai mulţi peşti primăvara sint dornici de împerechere şi sc
retrag, mai ales În Pont. Căci Pontul are adăposturi şi culcuş uri bine hărăzite
de natură. Dar lipsesc acolo animalele mari. Rătăcesc numai delfini mici şi
slabi. Pontul nu are nici polipi, nici crabi, nici i"aci. Ei sînt pieirea peştilor mici. 15
V, 4. Marsuinul este un animal asemănător cu delfinul, avînd şi el lapte ...
Locul în care trăieşte e Pontul şi marea de acolo. De obicei marsuinul nu rătă-
ceşte în afara acestor locuri. 20
V, 27 ... Alexandru din Myndos 1 spune că oile din Pont se îngraşă cu
absint foarte amar ...
V, 42 .•. Am auzit că şi în Tracia există miere din plante ...
VI; 24 ... [Vulpile) vînează dropiile în Pont astfel: se întorc cu spatele, 25
aplcacă capul la pămînt şi ridică în sus coada ca un gît de pasăre. Dropiile,
j
j
1

}
t 1 Autor de la Începutul erei noast.re, care a scris poveşti despre auimale in trei cărţi.

( 41*

'"-------.
 644 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINlEI 645

OUV'l' ,'''
'rpa;U]I\OV e ('1'\' ~e
opv~ o~· a~ oe; a1t'an) e:~crac 1t'pocrco:mv <U~ 1t'PO~
,1 " (J P'Jc'J \ înşelate, vin ca la o pasăre la fel Cli ele. Dar după ce se apropie de vulpe,
aceasta le prinde foarte uşor, căci se întoarce cu capul şi se năpu8te~te asupra
OfL6cpUAOIJ, e:ha 1t'A1)crtO'J ye:'JOfLe:v<Y.~ 'rYj~ <XAW1t'1)XOC; &.ALO"XO'rt"<Y.~ pq.cr'l<Y., păsărilor. .. Tracii ştiu, după indicaliile acestui animal, cînd po L fi trecut e
• 1 [_" 1 o
e;mcr'lpoccpe;~cr1)~ 'I1)C; OCI\<U1t'E:XOC; ] XOC~\ 'e:mve:fLe:v1)C;
1
XOC'lOC\ -ro\ xocp-re:pov1
.•• fără primejdie fluvii le îngheţate. Dacă [vulpea) trece gheaţa care rezÎgt[\ ~i li
OL oe 0 pq.xe:c; 'IYjc; 'IW'J 1t'O'lCl:fLw'J 1t'~ţe:<uc; 'IYjc; 00 crcpIXAe:piic; 1t'OLOU";'I<Y.~ nil cp,deaZ!1 ~ub pa~ii săi, oamenii au curaj şi o urmează. Vulpea Înceurcă siga·
i) Y'JWfLOlJ1X 'I'~'JSE 'I~'J 6Yj p<Y. , xaL Mv S~IXSPIZfL"{) 'IOV XPOcr-rOCAAOV fL ~ r:wţu fluviului 111 acest chip: apleacă urechea spre gheaţă şi cînd simte r,Tt
, '1' '1"
e:voWOV'I1X '1>\"
fL 'lJoE ~ " fJ. o "
e:~XOIJ-r<Y. 't"o~c; EXE~V'lJC; tJ'lJfLacr~, va ppoum, xac e:1t'ov-ro:(.
1 N .. " d(~dcsubt curentul nu face zgomot şi nu există nici o agitaţie la fund, se încl'(',11' 10
ÎIl !.răinicia gheţii ~i trece făr·ă ~ovăire. Iar dacă nu, nu face nici un pas.
Ile:~pocv Se ao'l~ 1t'oce:hoc~ 'IOU fL ~ crcpaAep ou 1t'0POU 'IOV 'Ip 01t'OV 'rOU'IOV' IX, '15 ... Se' spune că în otrava cu care ung săgeţile sciţii nmC~(C('rl şi
(.).1.., ... "O .. , -
'10\ .DUC;
,., \ N ',.., .\ \
1t'p0tJOCI\I\e:c e:m 'Iep xpucr'rOCl\l\ep, x ocv fLe:v OCLuv1)'rOC~ fU) U1t'1)X ouv sîngc de om, jll'i!1;ălit.cu droguri: [anume) par(.ea sîngelui apOUS!I, CIH'C se an:1
xlZ'r<uee:v '!O Pe:ufL<Y., fL "f)OE ~1t'O~Opouv ~cruXYj de; ~lZeOe;, ~ oe 6>C; Eu't'W'n la suprafaţă .. ,
10 't'4> XPUcr't'IZAAep SocpcreL, SLCl:6e:î: -re: ehps:1t"!<UC;' d Se fL~, OUX &'1 IX, 42. Tonii simt schimbările anotimpurilor ... Asupra fapLului (·rl văd 15
, fJ.'
EmtJOCL1). , C'11 un ochi şi cu un altul nu, este de acord şi Eschil, cînd ~pl1nc:

IX, 15 .... AeyonaL SE oL ~xoeocc 1t'POC; 'r<';} 'ro~~x<';}, <jl -rOUC; « Privind cu ochiul stîng ca un ton »).
) ", , 'o.' ,-, , ,
OLcr't'OU~ e:1t'LXpLOUcrC, XOCL ocvVp<U1t'e:cov LX<UPOC ocvafL~yvuva~ cpOCPfLoccrO'ov-re:c;, Ei intră în Pont şi ţin uscatul în par lea dreaptă, undo văd. Apoi cîncl ies,
, ~ 'y ~
'înoată pe lîngă celălalt mal. . .
I
e;1t'mOl\oc~ov't'oc 1t'<UC; a LfLOC'rL , .. 20
lG IX, 42. TYjc; 'rWV 6>pWV fLe:'IOC~OAYjC; ~xoucrw octcr6'lJ't'LXWe; oL 00'1- IX, 59 ... Pontul Euxin are din belşug peşte, căci de obicei nu hrăneşte
VOL. .. "O't"L SE 'r4> t'!tpcp 'IWV Ocp6OCAfLwV OPWuLV, 'r4> Se &AA<U ou- animale mari. Chiar dac1\., pe alocuri, are foci şi delfini foarte mici, peştii din el
sînt insă la adăpost de toate celelalte [animale}.
xf'n, XCt.L ALcrXU).,oc; 0fLOAOYE;; Atyw'J' ' XII, 34... Din lipsă de lemne, seiţii gătesc animalele jertfite [arzînd) 25
To crX<Y.LOV ()fLIlO: 1t'apaAOC~6.JV eowou OLX'I]V.- oasele acestora .. .
XIV, 23. De sub poalele munţilor Alpi, spre vîntul de miază-noapt~, în
"
Il ap~o:;(n 'le; e:LC;, 't'ov\ Il6'J'r 0'1 , XOCL\ XOC'lOC'!1)'J
\ \ oe:<,LQC\I'1> ~'(
e:OCU'lWV -
1t'1, \e;upOCV .. părţile pe unde locuieşte un neam de oameni pricepuţi în ale călăriei, porneşte
20 '1'0'1 yYj'J AocfL~lZvoum, xocfJ' ~v XOCL ~At1t'OUcrLV' €~L6V'Ie:c; 'rE oci) xOC'lcl _ din izvoare puţine la număr - cel mai mare fluviu al Europei, Istrul, care
înaintează spre soare-răsare. Apoi, ca şi cum l-ar însoţi ca pe un rege al apelor 30
'I~'J <xv'Imepoce; vtoucr~ 'IYjc; yYjc; EX6fLe:VOL ••• din partea locului, se adună multe riuri şi apa lor nu seacă. Numele fiecăruia
,1X,yap '., 1t'OAAoic; Lx6uO'LV e:UeEVE~'rOCL
\59.-rpe:~e:LV 6 '
o
EUf~e:L'JOC; Il6v-roc;' [dintre acestea] tI ştiu locuitorii din jur. Cînd se varsă tn Istru, le încctcază denu-
o"lJpLO: 1
oux, Il '1'\" 1
~fLO: e:v' cpwX1)V oe: e:L 1t'OU 'rpe;cpe~ xoc~ oe:ACPL-
\ '1' ... ~
mirea pe care o au de la izvoare, se despart de numele lor, pentru a-l lua pe al 3[,
voce; ~po:xi.cr'rOUC;, 't'.wv Se &)..}. wv &'1t'IZV'rWV OL 'r~oe txSuc; EV O"Xe1t1l dO'LV, acestui fluviu şi se varsă împreună în Pontul Euxin. în accst rluviu [Istru)
25 XII, 34. ,.. ~XU6O:L ;UA<UV &.1t'OpLeţ &'t'LVOC (iv xOC6Uo-WuL 'Ioie; se află diferite neamuri de peşti: coracini 2, barbuni 3, mOl'unÎ, crapi negl·i 4,
pOl'ci-dc·lmn·/.) 5, peşti.mierle alhi n şi, pe Ungă nceştiil, hibani şi I)(l~lii-spadă.
au'lw'J oO''reoL<; ~~ouO'L. ..
XIV, 23. 'Y1tO 'rii> 1t'Ost Se 'rWV 'AA1t'EWV opwv 1t'POC; &ve:llov
~oppiiv 01t'O 'In &pX'rep o(hw XEXA'lJV'rOC~' yevoc; Se 'ro~ou-rov t1t'1tLXOL
&vSpec;' &v't"eu6e:v '!OL [XOCL] 1t'POe:LcrW b 'r{;Jv Eupw1t'oc(<uv 1tO'rOCIlWV
30 lleYLO"rO~ "IO''!poc;, EX 1t'1)Ywv Il€V ou 1to)..,).,{;Jv, '!ocie; 8e '!ou ~A(OU 1tpoO'-
~OAOC~~ 'rocic; 1t'PW'rOCL<; &'V'ILO<;' e:hoc o Lovd Oopucpopoi3ne:c; OCU't'ov, &'!e:
'IW'J E7tLXWpLW'J peUfLlZ't'COv ~OC(1LAta, cruvocv(ax OUO'(V ot 1tO)..,AOL, xat
"
aevo:ov '!o1 PEUfLOC CW't'WV
~...... ,-,
EO''rL, xaL, "~(jacrL {lEv ,( f
EXOCO"rOU 'ro1 ovolla
J!
O~
c:

1t'e:PLOLXOUVTS:C; aU'rotk ~ko:v Se dc; 'rov "Icr'rpov &fL~cXACOO'L, TOrC; fLE:\J

35 ~ &.1t'O ye:ve:iiC; ~1tWVUfLLa 1t'€1t'OCUTaL, &.cp(cr't'ocV't'a( ye: fL ~v hdvep 't'Ou
l.~ , - ,- (.1. ''1, '
, 1
ovofLoc't'oe;, XOCL I;;S \
IXUTOU XO:Aouv'raL 1t'O,CV'!e:C;, XOCL\ cruvEXpOCl\l\OIJO'w e:LC; 2 P"obabil corb"l de ma1'e (Scillene ltntl".(().
't'ov E\)~e:wov, rLve't'O:L 8e EV'T'oci.i6a LX6uwv ytv'lJ 8LtXcpopa, xopo:xivoî 3 P"obabil " specie d" lHlI·h\lll •
~ • Probabil un pe~te neg"" cor-e scnmăn,j CII orarul. _
TE xaL\ fLl)I\I\OL
'......
XOCL\ ,IXV't'OCXIXLOL xa~ XU1tPWOL, 1l€I\OCVe:c; OU'IOL, XIX~ XO~POL
, - '... '1' 1 - ,
5 Pe~tclo ncr~ln, care t1'ăic~t.e ~i ill ar"lc Nilului. n-a putllt fi identificat.
\ 1 '~_...' I t . \ I \ ~ 1
'ie: xca X{)O'O'IJ~OL WEW l\eUXOL, 1t'e:pxaL 't'~ e:1t'L 't'OU'iOLC; X<Y.~ <,t cp Lat ' 0, Nici acest pe~lc o-a putut fi identificat. _
 646 CLAUDIt:S AELIANUS IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 647

1tp€7tOum ~E: 't'ej} bv6fLO:'t'L ot 1XeUEC; Or8E, XO:~ 't'0 f.I.o:p'tUp~OV· 't'0 fLE:V Aceşti peşti-spadă corespund numelui lor şi iată dovada. In restul corpului sînt
fragezi şi nu pricinuiesc durere la pipăit. Dinţii lor nu sînt prea încovoiaţi şi
I1no 1tiiv aWfLO: &1tO:AO( 't'E da~ XO:~ &AU1tO~ 1tpoao:1t't'OfLEVCP' XO:~ nu au o înfăţişare care înspăimîntă. Le lipsesc spinii drepţi pe spate, cum ar fi
bMv't'ec; ot ou 1t&VU 't'~ axoAtOi, OUOE: eX1t"l)VELC; 10ELV' oux &xo:v80: i1tt la delfini, sau la coadă. Insă iată ce produce uimirea celui ce aude sau vede
't'ej} VW't'CP bp8~, 't'0 't'WV OEACPLVWV, h1tECPUXE'/, ou XOC't'a 't'0 OUPO:LOV" [aceste lucruri]: chiar sub nările prin care respiră şi pe unde apa îi vine în bl'onhii 5
5 o (\
OE Ea't'~ 8O:UfLO:
~/' - XO:L\"ocxouaO:V't'L xoc~, LOOV't'~, U1t ,~, t"
OCU't' Y\)V 't'1)V
,
pwo:, Eo.,t:
Il... ,
şi iese afară, botul se prelungeşte în formă ascuţitli, este drept şi creşte pe încetul
x ,) ... \ \t- , ~
.... 'ot_'
1]C; XIXL IXVOC1tVE~ XIX~ 't'o PEUfLO: O:U't'CP OLO: PPE~ EC; 't'1X I-'P()('YX~IX XOCL EX1tt1t-
'(J,' \) I în lungime şi grosime. Cînd peştele ajunge la mărimea unei balene, sporeşte
" 8 ~, ,
deopotrivă şi aceastli [spadli], luînd înfăţişarea ciocului unei trireme. Punîndu-se
't'EL, E1C; Oo.,U OL 7tpO'I'JXEL 'I'J YEVUC;, XIXL EU E~IX Ea'n, XOCL OCUc,OCVE't'OCL XOC't' " 0-
'1:" , 'L " 1 : '
În mişcare, peştele-spadă atacă peştii, îi omoară şi apoi îi devorează. Chiar 10
~, , ~, - , O' '1:
r..LYOV E~e; fL'Y)xoe; 't'E XOCL" 1t()(XOe;' XOCL, X'I'J't'OUfLEV<P L
't'cP LX UL aUV()(Uc,E't'IX~ cetaceele cele mai mari sînt alungate de el. Arma sa nu este din aramă, dar
XIXL €xdv"I) , XO:L ~OLXE 't'PL~POUC; €fL~6A<P. KO:L ·OlcX 1topdocC; EfL1t(1t't'WV natura i·a ascuţit-o. Cînd sporesc ca mărime, aceşti peşti-spadă merg şi Împo-
1O O ' 1 :'
c,LCP~O:C; 'Q I
_~xuua~ xoc~" IX7tOX't'E~VOCC;, , T
E~'t'IX 8OWIX'
- t'IXL, XIX~, IXfL1)VE't'OC~
" "',-
OE 't'<:) triva unei corăbii. Unii oameni se laudă că au văzut o navă bitiniană trasă pe
ţărm, ca să i se repare carena ce i se stricase din pricina vechimii. în corabie au 15
IXU't<{) 't'a fLEYLO"t'IX 't'WV X"f)'t'WV' XOCL eXX&Axe:u't'6v ye: 't'OU't'O 't'0 ()1tAOV
, , O~,, Xo:~"O I ,- "'" '1:" , , vlizut înfipt un cap de peşte-spadă. Animalul îşi Înfipsese lancea în navli şi
7tpOa1tEcpuxe:V 't'E 'l'JX't'O:L cpuaE~' OUXOUV O~OE O~ c,~qn()(L e:~c; fLe:-
încercînd să o tragă afară, din cauza efortului mare i s-a rupt de la gît tot
ye:OOC; 1tPO'ljXO'l't'EC; ~PXO'l't'IX~ XOCL '1Ec.0C; eX'I't'(OL. KIXL Ve:IXV~e:UO'l't'o:l YE corpul, iar lancea a rAmas înfiptă, aşa cum era vîrîtă de la Început. El este
n'Je:e; :AEYO'l't'e:e; \lOCU'I B~eUVt81X toe:i'J eXVIXO'1tW [L€V '1) V, (VOC iXU't'7l 7t0'J'''- pescuit în mare şi în Istru, clici îi place şi apa sărată şi cea curgl!.toare şi dulce. 20
15 aiXO"OC {mo y1jpwc; ~ 't'p6mc; 't'UXYl 't'1jc; 8e:ooer'I'JC; XOfL~81jc;' OUXOUV 1tpO- XIV, 25. [Nu este vorba de] misii care locuiesc în Pergamullui Telephos 7,
ci mii gîndesc la aceia din Pont, din partea de miazăzi, care î~i au aşezările lîngă
a'I'JAwfLEv1)'1 Oe:&ao:a6IXL ~Lcp(OU Xe:CPiXA~'1 IXU't'TI, Tou O'I'JP0C; [yap] tfL7t"J- pămîntul scitic, resping atacurile sciţilor şi apliră pentru Roma toată regiunea
t:' ,.... I " \ \ -,,~, t \
c,OC'l't'Oc; [Le:v 't'cP axiXcpe:~ 't'1)'1 IX~XfL 'I'J'I 't'1)V erufLcpu"f), IX1tOO"1tlXaO:L oe: IXU't'O'l pomenită mai sus, adică de Ungă I-Ieraeleia şi de lîngă apele [rîului] Axios [din 2&
1tELPWfLEVOU, {mo .t'1jc; PUfL 1)C; 't'1je; 1tOAA1je; l1X,La61j'liXL fLE:V eX1tO 't'ou vecinAtatea cetăţii Tomis]. Localnicii povestesc În cîntările lor că Medeea, fiica
't'EVOV",Oe; 't'o 7,2.': aWfLoc, 't'~v OE: iVIX1tO fLe:ivocL 1tE7t''lyfLEV1)V, <1>e; ivE1tEae:v lui Aietes, a săvîrşit, cu mîini nelegiuite, acea crimĂ vTTJpotriva fratelui ei Apsirt.
20 11:; eXpx1je;. 0'I'Jpii't'OCL OE: 00't'0C; &poc XOCL iv 't'n OocAch't'Yl XIX~ tv 't'ej} "Ia't'pCP, In adevăr, misii cîntă şi această faimă nefericită a vrăjitoarei 8 din Colhida, pe
Ungă alte isprăvi ale grecilor. Ei pescuiesc astfel 9. Un istrian, pescar de meserie, 30
XOCLpe:L OE: XOC~ mxpej} \)OOC't'L XO:~ YAUXe:L Pe:UfLlX't'L. mînă lîngă malul Istrului o pereche de boi, dar nu pentru că are cumva de arat,
XIV, 25. MuaoL ~e, OUZ ot 't'OU T1)M<pou 'to TIEPYlXfLoV XIX't'OL- căci - precum se zice - nu are nici în elin nici în. mînecă boul cu delfinul.
xouv't'e:c; [Muero(], eXna ixdvoue; 't'oue; 7tP0C; 't'ej} TI 6v't'cp fLOL 116eL 'toue; Astfel cum ar putea să lege prietenie mîinile pescarilor şi plugul? Dacă omului 85
x<X't'w, OL7tep 0011 XOCL 't'n YTI 't''Îi LxuOioL 7tpoO"O~XOUO"L 'tac; hd'IW'I îi stă la îndemînli o pereche de cai, foloseşte caii. El duce pe umeri jugul, merge
25 e7ttOpOfJ.aC; eXve:lpyo'l't'e:e; XO:L 'tn 'PWWfl 't'O\l xwpov 't'Ov 7tpOe~p1)fLEvOV acolo unde socoteşte că e bine s~ se aşeze şi crede că e loc prielnic de pescuit,
Leagă de mijlocul jugului [animalelor] capătul unei funii trainice şi foarte potri- 40
<pPOUPOU'I't'e:C; 7t<XV't'oc' ['t'oue;] 'H pocxAdlXe; 1tA 'Y)0"(0'l <P"f)fLL, XOCL 't'WV
'A!::' "
c,~ou pe:U[LIX't'WV, ['t'ou
- Xo:r..OUfLE'IOU
~ , T '
OfLEWe; 1t/\~']'
"l)a~o'I' EV't'IXU-O'oc 't'OL
xocL 't'~'1 At~'t'ou Mf,Oe:LIXV ot EmxwpLo~ ,)fLvoua~ 't'0 ~PYOV heLVO 't'o
eLe; , 't'0'1
"'A'1. 'j'UP't'OV 't'OV . , ocoe:/\<pOV
'''' ~, ZEpo"L, XIXXOC~C; ~ ~
't'O/\fL - "A'
"l)erlX~, vo:~ fLlX I..l.~OC

30 ouer't'UZ~ <P~fJ. 1)'.1 bd 't'n K6AX<P <piXPfJ.OCX[~~ 1tP0C; 't'oc'LC; I1AAoc~e; 't'IXLC;
[EV] "EAA'Y)aL 't'~VO€ ~06V't'EC; OL Muao(' eXnoc OO't'OL ye: 8~p1XV lz0uwv
hdv'Y)v O'Y)pwerw, 'Av~p 'IO"'t'p~lX'Ioc; yevoc;, 't'~11 't'exv'Y)'1 &A~euc;, 't'1jc;
't'OU "IO"'t'pou 5x0'Y)e; 7tA'Y)O"(OV EAiXU'lE~ ~owv ~euyoe;, oi) 't'~ 1tOU 0e:6fLEVOC;
, -.,. ., , ~, A t '
ocpOUV OU't'OC;' w(mep yo:p cp'Y)m'l o, /\oyoc;, 'l""
fL "l)OE'I e:~'1OC~ 1-'0 XOLVOV
35 &fLOC XOCL OEA<PL'I~, O\)'t'W 't0~ <p~A(OC ZEPo"LV &A~EWV XOCL &p6't'pCP 1t60EII
&'1 yevoL't'o; El youv ot XOCL r7t7tWV 7tocpd'Y) ~euyoc;, 't'OLC; t7t7tOLe; XP~-
't'IXL. KOC~' 't'OV , fLe:1I 'y "uYOV ' o, ocv1)P ", cpe:pEL XIX't'1X, 't'wv
- wfJ.w'J, f' Il
Epze't'ocL ""
OE
S:'/8oc ot OOXEL XO:AWC; s:zw EOCU't'OV XOCO(O"IXL XIXL Eli XOCAej} 't'~c; l1ypocc; 7 Gramatic din Pergam care a tri'tit în secolul nI II-Ien e.n.

eL'" /OCL 1t€1tLO"'t'E:UXe'

,
't' l-'JC; OU'I
T
fL'Y)PLV
,e -,.
ou O"'t'epelXC; ou(1)C; XIXL'!!'~ r:J..YIXV eI\X't'L-
s el. Apolonios din Rodos.
9 Pentru situaţia actuală din regiunile noastre vezi Gr. Antipa, Pucăl'ifI. şi fJeuuillll
40 X~C; 't'~V fLEII eXPZ~'I i~1i~€ fLeaou ['t'WV ~~W'I] 't'OU ~uyou, 110'1)'1 OE: In Rorn!nia, Bucureşti, 1916.
 r.I.A1TDmS ,\ ELLI NPFo IZVOA RE PRIVIND ISTORIA ROM!NmI 649

TpOq:;1)<; - TCO:PO:T~ . 'O "I)aw 1).. "t'OLe; - P,t'0uenv ,..1) TOLe; LTCTCOLC;, OL ue:
_.1 , ~" I ~
e:fl1tLTCM/.V"t' C'l.L· 'li>
vilă pell Il~u I.l'a~, punÎud II III re! di \1 t.el~t~g lliiilm: ~~lll \"tli I ~H1: <lceştia llIălltnc~ pe
săturate. In parI ea cealal1ă, leagă de fUJ1le n undqa ptlter111ca ~l grozav de ascuţIt1\..
xo:l zxe:ivoe; "t'TI tJ.1)ptv6<p xO:1"O: O&"t'e:po: TCPOcr1j~e:v IJ.YXLcrTPOV tcrXUP<:l'J înfiere în l'a un plămîn de taur ~i (\ afll1ld\ somnului din htru, [momindu-l etl]
xcd tJ.€V't'OL XCl.l Te:0YJytJ.EVOV omwc;, TCe:pmdpo:c; oe ocpo: O'.D'tij) 71.ve:U- o mincare foarte plăcută. De sfoara care leagrl undi1a atîrnă atît plumb, cît să li
tJ.0vCY. TC-.UpOU, tJ.e:61jxe: "t'poq:;~'J ' IcrTp~o:vij) m),oup<p XIXt tJ.aAo: ye: ~OtcrT'l)V, ajunO"ă ca Srl fie o greutate pentru tras (in jos]. Cînd simte carnea de taur peş­
r, U1tep TOU crU'Ia€OVTOC; "t'O &YXLaTpov A(VOU Eţa<:po:c; "t'e)'! &.pxoun(Y. tele po'rneşle Îndată s·o prindă: Apoi întîlne~te din abundenţă şi fără nici o
r · , ",
tJ. 6'I\Lp.t'0'.l, o 0'.1 e:c; TIj'.l e:1\<,LV 1: TI
e:WIX~ e:ptJ.IX ' 6v. 'O 1:0LVUV
I .O:U"t' ' e' "
,LX UC; 01tO"t'0:'1 piedică ceea ce doreşte:. eles.chide gura mare, ca. şi.\ apuce hrana la caz:.e nu se
aştepta şi care l-a mOl1ut, ŞI trage la el nenor?cJta hrană. Laco~ul. se mtoaŢce 10
0:'Lcr8Tj"t'O:L 't'1je; 1:o:updou~opiic;, 7ttXpIXxp1jtJ.IX xO:"t'cX 't'~v &ypo:v opflq:
mulţumit şi, fără să simtă, e străpu.ns de undIţa p~ caJ:e am a~1mtl~-o., Dormel
e:!-rIX <:)v LfJ.EL pe: L TOU,OLC; Ev't'UXWV ti6p6wc;, xo:i TCe:p~XIXVWV &01)v xo:l ~ă scape de nenorocirea ce l-a copleşIt, smuceş~e în JOs ŞI scutura fuma. CIt poa~;e
ti't'O:flLe:thwc; 't'~v EfJ.m:croucrcXv ol xo:x~v Oo:rTOC de; EOCU"t'OV crnq.· e:hoc de tare. Pescarul bal!ă de seamă acest lucru ŞI se btlCUră nespus. ApOI sare dm
10 u<:p' ~oov-Yjc; EAL1:"t'6fJ.~Joc; 501:: o y&mfnc; EOCU"t'OV OLOCA€A"l6e: 1:ij) 1tP0I::L- locul unde a~t.epta şi lasă indeletnicirea pes~ăriei [pentru a d~vel'li p'lugar] ::-
PY)flEV<p 1te:pmocpdc; tiyx[O"'t"p<p, XOCL tiTCoopiiv.OCL TO ttJ.TCe:O"OV XOCXOV precum face un act?!' de tr~gedie care îşi sc~m.tbă masca. El ml~ă bOl! ~au can, 15
iar între animale ~1 }J\l1.ermcul cctaccu se InCInge o luptă .. Ammalul dm ~stru
OLt.PWV "t'~'1 fJ.~pLVeO··, 6>e;~xe:L 8uv&fle:wC;, {mo"t'o:paTIe:L '!"s: xc>:t XLVe:!. trage in jos cu toată pute.rea ce o .al"e~ iar pe!eche~ de ammale trage fum.a î.n
""
'::"UVL"ljcrW ...,o 8"fJpC>:"t'Y')C; XO:L" TJOOV1)C;
OUV ~ N'um:pe:fJ.1tLTCI\O:"t'OCL,
1 ,
E'T."t'CI. "t'1)t:;
- "'1-
e:opo:c; parte~ op~lsă. Dor împ~trn:a acel\Ha _Slllt lnal mulţI, nu~unul. Pe~tele e bL!'Ult 20
tive00pe:, xcd flE8-YjXEV EOCU"t'O'.l 1tOTO:tJ.tWV 't'E ~pywv xo:t xUV'"fjye:cr(w'l de oplDtehle celor doua ammale ŞJ, rapus, cste tras pe ţarm ...
_ , ,~ " '1-" '1> I
II) e:Wopwv, wcrne:p OE e:v opo:tJ.o:'t"L UTCOXpL't"TJC; O:fJ.EL'(exC; TCP0O"WTCe:LOV, O
• \ ' '.1. N' XIV 2G. Se află in Istru un golf foarte adînc, semănînd eu o mare după
~, \ P,6 ' , ' .. ' " ','~'
oe: "t'(t} t' e: e:I\CY.UVEL "1) TW LTCTCW, o: FIX "1) oe: cxpCl XO:L "1) 'tou X"I)"t'OUC; XO:L, 1),JI. ,. - 1 ocolul să~ Întins. Că golful acesta este foarte adînc o dovedeşte indeajuns faptul
următor. Corăbiile de trangport care străbat marea acostează acolo. Iar golful 25
"'(,)V-
U1tO"UYLWV
• ,.. 1
exv't"mO:l\oe;
" ... "
EO"'t"W. 'O fJ.EV \ yocp , V"I)P a' • 't'ou
O -"1 mpou
se mînie ca şi marea, cînd e agitată de vînturile ce su~Iă eu furie nebunease~.
TP6<:pLfJ.0C; EAXEL x&'tw /Saav 1to't"e &poc "t'-Yjc; EV ClU1:ij) pWtJ."I)C; ~Xe:L, 1:0 în el se află insule şi pe mal, niste asclinzişuri, unde cmeva se poate adăpostI.
l
fle:V"t'OL "EUyoe; "t'o" exVe'"
,.. -
EI\XOV EX' , t"ELVEL 't"1)V tJ."r)PWVOV.
1 , 1 li 'A'''' 1
I\l\ex aL TCI\EO'l
• , 1
Ies în afară şi mal~ri abrupte şi ~nălţimi, de care se frîng şi se despică valurile
20 Ouoe: , ~\fI
EV' "t'"I)C; youv ETC exflq:;OLV e:1\<,e:wC;
- - " , .... "'\ t:
o«:,LX6UC;
\ "l)1:"t'
t
C- l"t'ClL, XClL" O:TCe:m(o)V ,
Înfuriate cînd se ·izbesc, Apoi, ca şi cum ar fi strÎmtol'ate, sînt împinse în mare. 30
e;)..xe:"t'O:L xo:"t'O: "t'9jc; 116voc; ... De obicei aceasta se întîmplă la sfîrşitul toamnei. Iar la începutul iernii apa
din golf c~eşte. Vîntul de la miazănoapte o împinge şi O face să ~evină cu fu.r ie .
XIV, 26. "EO"'t'L oe &pex 1"0 "Ta"t'p<p XO:L x6'A1t0c; vIoe; ~exeU't"O:TOC;, Ea poartă gheaţa ca 'pe a ca.rabie cu marfă. Ia!' vîntul de la ml~zănoa~te 1 se 35
XO:L ~OlXe: "t'?î 6ClAa't'T71 T'~V 1tOAA-~V m;p(oaov' xo:t [J.€V1"Ol [xo:t] ~&8oue; împotriveşte, suflînd aspru ŞI foarte rece. N·o lasă ~ cum s-aT ZICe -: sa ~cape
[<ht] EU ~XEl /S~E o X6ATCOC; XCY.~ EXe:tvO TEXfl 1)PLWO"O:l lxocv6v' o:l vcx.UC; de durcrile [facerii], ci i se opune şi a împinge. Îndără~. Gheaţa, oprItă ŞI re.s-
25 Cl.L cpOpT(OEe; Cl.L T~V O&ACl"t"'t'av 1te:PWO"O:l XCl.t eVTexu6o: Xex't"O:XOA1tL~OUO"l, pinsă,. merge spr'c adîncime, fie ~trÎnge multă ŞI fllcIIl.lIwşlc lIn st.rat gros. Dm 40
TCZcpp ·Y.Cl.crL ~e xo:t 't"O::îTOv, ~C; 6&/-ex't""t"<Xv, /STO'.V tiYPLC'I.LV"I)'t"exL· \mo 't"WV
1 , 1 l' '1: f '1' ,
XCl"t'C>:7t'Je:r)V"t' (t}V O:Ve:tJ.Wv E~C; XUfJ.CI.'iO: E<,ex7tTOVrWV "t'e: C/.U' t"oV XO:L EXI1.Cl.t-
'J6'J"t'CJ)v. TI e:CPOXO:O"l ~E: IJ.pCl tv ex0"tij) X'7. ( V-YjOOl XC/.L "t'We:C; fl€V't"OL X17. (
't"1j~ 01.f.)"Y)C; U7tOOpotJ.C'I.t de; &c; ~fj'n XO:To:q:;uydv' tiAA~ xo:t ti)(:t"O'.( xo:t
ilO &XPCl.l TCpo~Y..ouaw, Xo:t TCpoap-I))"'JU't'O:l ry:\J"t'o:tc; XCl( TCe:PLcrx(~e:'t"O:L xM-
OCl)'J &ypwC;, ~v(xo: âv ECl.U"t'OU fJ.aAlaTO: U1tOTCATjo-f.le:k e:hex de; "t'~v
06.AMcrClV oLovd crTe:vOXWFv1JtJ.E'/Oe; 118lj"t'Clt' qn'Ae:t 8E: IJ.pex OP~v "t'OUTO
~~"f] {,')pac; q:;eLVOTCWpW~e; 1tapCl.opo:tJ.OUO""I)C:, U1texpX0tJ.€VYjC; oe 't"~<; Xe:ltJ.Z-
PLOU, Xo:( tiXfl<1O-O:C; O:D't"OC; 1tp6e:lO"l TCA"I)fJ.[J.UpW'J" 1tA"I)8uo'l't'ex oe (ipo:
3"-fl."~'
tJ0 ppCl.C; <1tW·0~'1
1
q:;e:pe:t
, 1
•
(ve; ,
e:Le;
•
ZL O:U"t'o'J, XO:l" 1
~
1"t"I\OUV
fl. , , -
- ,
exYWYLflOV1

, N I ,
:'
e:<,o:7t1"El
1
't"oV a.. - "
,~
XO:'t"le:VCl.l CXYPLOIJ' XO:l, o, \
XO:v e:exU't"OU XPUO"'t"CI. 1\~ 1\0'1
1 , "
~ .
fl€V xo:'t"CI.-
, O oe: ~\

ClV-n7tL1tTe:t O tJOppO:C; O:U't"<p XexTO:TCV€UWV O"XI\"I)POV xal tJ.Cl.I\t/. ye: xpu-

, P, ,...... ' TO"~
- '1>
. {J.cuoe:e;· "
OUX01JV ,
exU"t'cp -
e:Xr-ClI\I\e:LV e:e; TCEl\exyOC; [ "t'"') I)V WOLVCX, ,~ • O:V
WC; ..
e:mmc;,
" ~' 7tL"t'pe:TCe:l,
1 '"\,"
O:I\A CXVO:Xwxe:UWIJ , XO:L"cxvw 6 OOtJ.e:VOC;
' "lO"t"l)crLlJ. 'O
,...... ,. , I I " . , , , , (j, 'n
40 XPUO"TO:I\f\OC; 0\)'1 exVe:lpyO(J.EVOC; 'te: XCll cxvO:O"'t"E:I\I\OflEVOC; e:e; t'c/.vo~
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
651
GoO CLALP!US AELIANUS

t" pricină apa adevărată fi fstrului curge pe dede~ubt, pe drumuri - aş

X,WpEL, Xl1.L &8puv€ŢCI.~ E~ 1tOÂO, Xo:t €\I'!€UeEV U1t0pPEi ~ev TOU )/IG'Tpou :f:ea~\ăinuite: iar ceea ce şe adau~ă şi [e~te] cO~lIl~t ~o stă deasupra ,ca o
'rO YV~(JtOv 5Swp b80!t;, 6>t; &'1 Et7tOLt;, XPU7t'r~!t;, 'rO SE E:rr:x't"t)'r6v cîmpie, În timpul iernii oamenii de prlll p~l'~e,a locul~p calatoresc Pf~ ea, cu ,c~tuţa 5
o [ X~~ va60v E:7t[XEL'r~L 7tE8(ou Sb<"t)v' xd x~'rdc 'rou'rou 'r"fjvLxo.8E ,,~~ au călări Cum cercetează şi incearcă trămlCIa gheţll de pe acest UVIU ŞI . e pe
s'. ' l ' 'd' , . lean animal care e vulpea, am spus mal sus,
(,)p~t; bSomopou(Jw ot 'r?JSE &V9PW7tOL x~'t'O: ~EUY'I) x~t fl6'Jm7tOL. Sll'lTIlOnultrac ace prlmeJ 10S ŞI vie , Încătu'cază'
, "O 7tWt; flEV , .OUV . . 'EI\EY'I.EL Gheata de pe Istm înconjoară corabia ce pluteşte pe al?ă, a,pol, o ~ ','1'
II
~ I 'Y
'rE XC<L' ( J/-,iX(JiX'JL..,EL
,

'rOU8E XIXt 't'OU 0 pq.x[ou :2:'rpufLavo~ 'rO 7tOv'Y)pav 'rE XIXt SO/\EpOV 6"t)PlOV
'r'Y)V , - t:
7t'Y)<.,LV 'tOU- 7tO't'iXfLOU-
şi nu:i mai sînt de Colos pînzele. ~li,ci cel de. I~ proră
" " ducătol'ul corăbiei nu mal llltoarce Clima,
m:':,
maC:~:~t:!~: ~:~:t:;I: 10
~ tiA~7t"f)t;, &VW'rEPW e:L7tOV' b a' 00'1 XPU(J'riXAAOt; b EV 'rc;l "!(J'rPCP
XiXt V'Y)t rpop't'"t)yc;l X~'rO: pOUV rpEPOflEV'lJ 7tEPL't"piXrpElt; Et'tiX E:7tH)'Y)(JEV
~:';It~tir:lc~uc~~ţepenit şi corabia însăşi este prinsă (~e legă,turilc g~eţ~i C,lI ~
, on' oară în adevăr ca nu mai seamănă cu o corabie, căCI nu mal e~ e IZ ,a b\
mc J , " ' '1" dintr-o cîmpie întinsă, un punct de observaţie sau un
iXO'r~'J, x~t oun [er't'[WV ~7tAWflEVWV E-rL aE!, Ol)'t'E 7tpcppcf't"'Y)t; 'rO: 7tpa(Jw de valUri, CI pare o ~OVI ~ ,. I oă fluviu aduc căruţe şi trans- 15
fJ./ I >'.. - 'l( , I ,,, I romontoriu AtunCI navlgatorll sar, a ear" pe , , 'fi' I
10 1-' \E7tE~, oun o 't""f)t; VEW':; f7..pXWV Emer't'pErpEL 't'OUt; O~~XiXt;' 7tE7t'f)'(iXen P " 'h ţ fusese pînă atunci apă. După ce trece Iarna ŞI UVI',!
ycfp, E7tEt XiXt 't'0 7tliv G'Xcfrpot; 't'c;l 7tEPLXELfl€VCP XiX't'E[A'Y)7t't'iXL SEafLc;l, por~a p~vlI~~e~: ~e=dl;c ~~cărcăturile, Corabia rămîne pe loc p.înă ce se lnn~oaJe
x.~l ~OLXEV 00 flO: t1[c< vY)l, ou YO:P ~'t'L 't'or~ XUfliXm 'rU7t't'E't'~L, tiAM ~~r~~ \ePtopeşte gheaţa şi e slobodă de ciudatelc,i leg~turl. În a:estA~J~P, 20
•
E'J ~ ~ -
7tOI\l'.CP [-]
'tcP 1':EOL~) ~I ~ I
1\0rp<:) 't'WL\ '~VE(J't'(u'tL,-
'..Y) XiXL, V'Y\) 'A' . H~ crx.omq. - ..
'Y)
rlg , , h ţ
escarii iau tîrnăcoape, găuresc g ea a - un .,~ F
°
de vor - SI fac copea, 1 zice
It'
P - d r' t'na" sau de putină foarte mare ŞI pmteeo asă , oarte mu I
&xpq.. 'Ev't'~uecX 't'OL xc<l o t 7tEp[VEcp xcd o L VC(\J'rCY.L ~7t't)SW(JL x~t XIX't'O: că este o gura e mi, , fiI 'operis
. voind să sea e din gheaţa ce se află deasupra - m e ~, ~?UI ac ~ -,
15 'rou 7tO't'iXflOU 6EOU(Jt, x~t &fLcXţiXt; &YOU(Jt, xiXl 't'OV rpop't'OV fLE't'~P~V ~~ţ~lci de lumină fnoată cu bucurie spre copeă, Se adună ,bl~Jml I~ numă~:::~rf~ 25
E:7tl ,",ou 'rEWt; 58~'t'Ot;' XiXt 7tcX/.tV fLE'rO: 'r~v XEL!,d:p~ov &p~v 't'OU ~U'rOU se înghesuie şi astfel sînt prinşi u~or ca, înt~"o,groaI?ă puţ~n mcăplltoare:, 'r""
rpEpofLEVOU (Jrpo8p(;).:;, 7tIXp~rpEPOU(J[ 'rE XIXt &YOU(Jt 't'?: &x1hr fLE:VEt 8E: ~ : i coracini din belşug, blbam ŞI peştl'spad~, în~ă ~u, ~al,1 ŞI ar~
'J~U':; ~(J't" &'1 f)7tIXvn flEV '!&. 'rOU xPUfL{JU, 't'IXX?j 8e b XP0(J'riXAAOt; XiXt Au6?i, ~:~~:î~: ~:a~a'p, moruni, şi aceştia fragezi, deoar~c: cel m~1 ~atr~m smt c: Ş~ 30
E:AEU6tpIX ~E: 'rOU 7t~pt1.86~ou 7td(JfLiX'rOt; ~ b),xO:t; ti7toAu6?i. 'Ev'r~U'ro. tonii cei m,ai ~:r~}~~~: :c~~:f~c e~:es ~:~~e,;~~e, ş~t~~~e;r~I~:~,~s;~:;r~~~rft?r~~
20 'rot 't'OU X.~LPOU x~t ot tiAtEtt; fL~XEAAIXt; /.iX~6v'w;, ~ve~ ~u'rOUt; tf.YEt ~:-fă~~fel~~r~ie~e eu ea mînerele ~ănei)or, IncepÎn~ de I~ m,IJ!ocul t?ap;!~~ ~ 35
6uflo,:; 8t~xomoucrt 'r~v 7t~1;t'J 't'OU 6SIX't'OC;, x~t 't'cfrppov XUXAO't"YlP~ A-I d" sub măduvă se întinde o membrana moa e ŞI mgus a. ,
, ,." - , \ P/~

~
,.' "1\
Epy~..,OV'r~t XIX'rtOU(JIXV E':; 't'o I)OW~' EmOL':; IXV 't) rpPE~'t'O':; ELV~L er't'O fLlX ,
O'
-,\,

- ,
1"

~"l"
'
~~~I:i fa esoo: r:: ~oti avea, d~CăI vredi, bici de mCî~atd 0p~~~:~~h: ~:e~c~t î:~~c~e~:
'" I '[1 "
'Y) fLE"(L(J,!OU mvou X~L 7tIXVU '(iXU'!ptoOC;. I 0.1
uxouv LxvUEt; 7tOI\f\ot 't'ov d b şte aproape de oe e o curea, I n , ,

XPU(J'riXAAOV StIX8pii.v~L 6EAOV't'Et; o tOve:t (J't'E:Y'Y)v EmxELfLEvO'J, xIXl 7t0-

~~:~i :~::re~nd să iasă de sub gheaţă şi să vină la copeă, EI merge însă să se 40
25 60UV't'E':; TO rpwt;, ti(JfLEVWt; dc; 'rO &VECPyfLEVOV O"t'OfLLOV dcrvEoumv,
XiXt Y[VOV't'~L 7tA~60c; O(fLiXXOL, XiXt E7tw9oUV't'~L &AÂ~AOLt;, iXtPOUV't'iXt SE:
., , (J,' - , ~I ~ fJ. -
("I.'t'E EV tJO't'pcp (J'rEVCP P("l.OLWC;· XtXL" 7tIXPE(J't'L l\iX/-,ELV I
XU7tPLVOUt; 1'E XiXL,
I ,,~ \ I , t:. , ~ ~, JI. I \ "
XOPiXXLVOUC; 1X0"fjV, XiXL 7tEPXIXC; XiXL SLrpLiXV, 1Xf\F\ Ou7tW fLEYiXV XiXL E1'L
TOU XEV"C'POU 't'OU rrpOflE't"wm8[ou tf.fLOLPOV· xd &V1'IXX~tOV, XIX! 1'OU't'OV
30 &rriXA6v, btEt or YE /l,EYcXAOL XiXt rrpO~XOV1'Et; 1'~V ~ALX[iXV YEVOLV't'O
&'1 xd XIX1'&. 1'0'1 eUWOV 1'0'1 fLErL(J't'OV. OU1'ot; 't'OL xiXl m61'iX't'Ot; E(J'n
't'ac; AiX7tcXPiXC; XIXt 1'~V YIX(J't'EPiX, X:xL rpiXt'Y)t; &'1 UOt; ol'J6t1.'t'iX e:tV~L 6'Y)}iX-
~OU(J'I)t; ~PErp'Y)' 80 PO:v Se ~XEL 'rPiXXEtiXV, xiXl fLEV't'OL xiXl 1'0: 86piX'r~
AEIX[voum 1'iXU'r1) 8opu~aoL' ~7tO SE: 't'c;l fLUEAc;l 'rOU8E 't'ou ~<1>0u tip~&-
35 fLEVO':; EX fLE:(J'I)t; 'r~t; XErpiXA~t; flE:XPL 't'~t; oupii..:; XlX6~xwv OfL~V Oypa.:;
xiXl (Jnvot; ~PXE't'iXL' TOU't'OV oi5v rrpot; 't'~V ErA 'Y)v iXi50V E:PYiX(JcXfLEVOt;
olt:
E~ELt;, EL' [II",
VEI\ELt;, XIXL" fliX(J't'LYIX Wc; ""l 1
El\iXUVe:LV Y - "L1!7tWV, crxU't'OUt;
",e:uYOt; 1

\" . . , \."
yrxp "t) 'rtVL Y) OUoEV OLiXrpEPEL. \.' I 'E I [1 ~'.It. ~
.:; fLe:yEVO':; OE 'I0'Y) rrpo't)xwv, oux rxv I " ..

iXU't'OV 6EcX(JiXL't'6 'tL~ orre:x8u6fLEVOV 't'OU Y.PUer't'cXAAOU XiXt EfLrrLrr't'OV'riX

10 Adică gheaţa care este considerată drept o formă coruptă (alterat ă) a apei,
40 dt; 't'QV ~a6pov' &'AA' ~ rr€'t'piX'J 07tEA6wv ~ EV &fLflW ~lXeE[q. €iXU't'OV
652 CLA.UDIUS AELIANUS IZVOAfiE PRIVIND ISTORIA ROMINlEi G53

[\~cundă sub stîncă sau in fundul nisip ului, unde se încălzeşte şi e foarte 111\\lţn­
lllii. Nu are nevoie nici de iarbă, nici de alt peşte, ca să mănînce. Cît timp dLll'ea~ă
fl'i"111 vrea să fie scutit dc orice efort şi se bucură de răgaz hrănindu-se dll1
l'['~prL-i g:răsim.~. Pre?um po]ipii - .cîn~ n~ .au pradă -:- îşi ro.d tent.a~ulelt;,
tot astfel ~I peşin aceştIa se hranesc dm el înşIşI. Ci~d s~ sflrşcşlc Iarna ŞI I1lcep~ 1)
primăvara, iar Istrul curge liber, el urăşte trîndăvla. Inoată la suprafal·a apcl
~i se umple de spuma de acolo. Că-ci se forlll:ează mullă sp;tmă cînd apa clot;(J.~
leşte şi curge foarte repede. La suprafaţa ~peI, tonul este prms uşor cind pe~Cal':l
îi întind curse şi-i aruncă în spumă undiţa cu momeală. Aceasta este aSC\l\l8U
în spuma cea albă, şi luciul aramei nu m.ai poate fi vă~u~. Dc acee~ to.nul CHSt;ă 10
o gură mare, trage lacom mîncarea, înghIte momeala ŞI pIere tocmai prm ceea ce
la început îl hrănea.
XV, 24 ... La [indieniJ sînt şi alţi boi, care arată ca nişte ţapi foarte. lnari: 15
Aceşti [boi) sînt îniugaţi laolaltă şi aleargă foarte repede. Nu sînt mal greoI
decît caii getici.

FELURITE ISTORIOARl!:

J II 15 ... Despre traci s-a dus vestea că sint grozav de beţivi. N-au scăpat
nici ilirii de .această învinuire. Ba şi-au mai atras şi învinuirea că la ospc.ţc, în 20
faţa oaspeţilor, este îngăduit să se bea in sănă.tatea femeilor, fiecare pentru cine
doreşte, chiar dacă nu c femeia lui.
nOIKJAH JLTOPIA III, 39. Arcadienii mîncau.ghindă ... , iar meoţii şi sarmaţii, mei. . . 26
VIII,6. Se spune că dintre v,eehii traci nimen.i nu cunoştea. scrie:-ea. Ba înc~
toti barbarii ce locuiau în Europa socoteau că ar fI o mare ruşme sa foloseas\:a
~e;islll. Cei din Asia - după cum se spune - il folosesc într-o mai mare măSUl·ă.
De aceea [unii} îndrăznesc să afirme că niei Orfeu n-~ aiulls în~ăţal, fii~d trac, 30
ci miturile au spus minciuni despre el. Acestea le susţme AndrotlOn, daca pentru
(;ineva el e vrednic de crezare cînd aduce dovezile acestea despre necunoaşterea
scrisului şi lipsa de învăţătură la traci 11.

11 el. Androtion.
 CIX. o il il 1 A N 01' CIX. O P 1A N

S-a n"scut In C01'~'CUS Îll Cilicia pe la llIijloeul secolului al li-lea e.n. A

scris un poem diuacLic (lcspre peşti, intitulat Ilalieu.tica, dedicat împăratului
Marcus Aurelius şi fiului său Commodus. Un alt poem p',strat în manuscrisele
sale, intilulat Cinegclicc/e, aparţ.ine de fapt unui poet anonim din Apamea,
care şi-a Închinat opera Împăratului Caraealla, probabil în unul 215 e.n. Inrol~
maţii!e date de Opian şi de poetul anonim 11U se Întemeiază pe cercetări
proprii, ci repetii inrOl'OIat.ii mai vechi, preluate de In Arislol.el şi alţi Învi'i ţaţi
antici.
Ediţia: Oppilllli el Niclllldri quae supcrsulll. .. Graece et Latine cJidit
F. S. Lehr., Firmin Didot, Puris, 1862.

TA K l'NH rETI KA CINEGETICELE

II, 138-1li2. Cele două fluvii 1, care sînt opuse unul altuia, de o pat'le şi de
alta a mării zgomotoase, nu curg cu ape la fel de năvalnic.
5 140 Istrul rupe splendidelele-i frîie 2 puse de Boreu 3 şi li
străbate zgomotos Sciţia, cît este ea de mare,
înaintînd anevoios printre stînci şi promontorii bătute de valuri.

1 Nilul şi Istrul.
2 Impotrivirea vintului.
3 Vîntul de nord.
 CX. <D 1 A O ~ T PAT O Y
CX. F 1 L O STR A T

S-a llflSl.:ut tu Atena pe 1(\ 170 {'.U., a trăit un tÎtlllJ la Ronlu iu antuJ'ajul
inlpi.lt·(ltl'St~i iuliu DUlllllU ~i la illdrll\lltll~ al't's\.l~iu
a scri:-o Viata. lu; ..·t/~u"UH;U,o.;
dilt T!JlllW,. FHtt:;I.,'ul. " lHai CUll1ptl~ V;eri/v 8o{iştilor, upl'trull' ll1t l'e
apui
itllii !!3U-2:J8, in t'al'{' el inr«li~ut filozuri Cat'C S-"HI uistins lH'ln talentul JOI'
U""hll'il', C.. lIIultii )lI'OIJaoilita te îi po!. fi lIt.,'ibuilc lui Filosl"" t, ~i \.ral,,' de
/lvruieos t:i GY"'·'UI.~lit'us, CUI'C cunt.iu un indclIIll la gillllulSlicr" in gl'tll'l'al
"pCl'a 8n l'~tt· ~ll'iU.H't."I.U llt· un Hli~lll"iSIH CUI·tlt.~tcrist.ic pritnci jU1nr,t.ăţ.i it 'St~l"Ullllui
al J II-lea ~i I.reu .. ie )".i,·il1', "" spi .. il. ",'ili", 1.. I'ia/II [IIi ApolloniuH .Ir. IIIHllel'l'lIse
illful'lIuq.ii detopn' h·gl'w.lU l\li ..\ hilc pc ill~tlla Leuel" ~i I.I(,spl'e cultul «.:I'l'ut aeulu
in ju ",11 eroului g','pe.
Edilii: l'hilt,.I .... d.\ls, '/'11/0 lire "f A/lof(o,ti" .• uf 7'"""1/,,, with li" clI:;!isl,
1.""\I~lali(", by 1,'. C. C"",VIH'iln', ",,1. I-ll, Lucb CI"ssic,,1 Lib"",'~', Lundra,
1:Jl:!-1!J17; l'hil"s!."u!us ","1 Elln""i1ls, 'l'11C Lipc" o{ Ihc sup";,~I.,., ",ilh "n
fllgli.h t"''''.)"l;,," hy \V. C. W,'ighl. Lud; CI"">i,,,,1 Liu"l"'~', Lunll!'a, 'll,lt2,
1'l'nl .. 11 llcroicos: i'ltillJs'""'o/,,,,.,. ci Calli.lrali O/,C,'" "Cl'lIgllllvit AUlolli".
\VcsI.Cl'llH\nn, l;irluÎll Didol., Puris, 1 ~'l~.

TA EL TON TTANEA AflOAADNION

'VIATA LUI APULLUNlUS DIN TYANA
, VII, , , 1. ,T0 fl-~'J TOtvU'J TaU 'EAe&"t"ou ~Pyo'J xd oi .. K61'u'J
3 o'J VII, 3, 1. Fapta Elcutului 1 ~i cei. care nu ueis pe Cuty~ ~ nu merită R fi.
IX1t:EY.."t"O'JO"t"ec; oum.!) 1X~~6AOYC< Gpix!Y.c voc luatrl în ,cllmă, eăei u robi pe t1'llci, pe moesi şi pc gcli c uşur, a-i libera
5 13 ~ - e " I ' " I
'li.>!" \
P xO',~ j\lUCTOUC; xO':t rE1'IXC; 11lS1l Il U prustie, Ei nici măear nu găsesc o plăeerc în libertate, ucsigur lIc1l1chi, fi
ou .OUCT C<t /-lev p~I3LO\l, EAEuBe,pou'J, I3E, e,)1'), OEC;, oOI3,E yocp "?i tAEu(h;pLCI., l'uimlu-şi - socot eu - că sclavia este o ruşine".
Xo:[POUCTLV, &..e, olucu, oux
r !Y.~crzPO\l YJyoufl-e'JOL 1'0 80UAEOE~'J ... VII, 26, 5. . " Şi seiţii, eare îşi pc trec viaţa în eăruţc, IlU ,..lllt mai puţin
VII,'1" '1' 26, 5. KIXI L uEJ- • I
,
YJfl-w'J OEOE'J1'IXL, "Icr"poL 1'e yap , \ • 'y
'l:' ,
X W'J 01t:OCTOL \7./-lIXc"euouaw,
,
ou fl-e~o'J izulaţi decît noi, căci îi mărginesc ape, preeum Istl'ul, Tcrmudolll.nl şi Tallui~ltl,
fluvii grcu de trccut, daeă nu sînt ÎlIgheţute de frig. Ei lIU·ClISC pe Ctlru!c şi lu
\ T ' '" ' . , '" au1'OUC; oPLsoucrt XC<L Gepfl-wilo'l"rec; că1ăLlIl'esc În ele ghemuiţi."
xaL IX'JCl.Loec; ou pqtOLOL 1t:oTCl.fl-ol U1t:ep IJ. Yi'J!Y.L ~\I IIV, .~ 1 - _
- , , , • 1-"/ " '/ r ' l u1t:u TOU XOUOU
10 erTWCTW, OtXLIXC; Te: E7t! 'rw'J alla~W\l 1t:e1t:CI.'J1'aL X"") mi l '
, -, I r ' v . . TEp0'J"t"aL fl-I::V, &).,): E')
aU1'aLC; .e7t1'YJX ()"t"ec;. , . VIETILE SOFlşTlLOn

1, 7, 1. Pe Dion din Prusa 3 nu ştiu cum să-I caracterizez, fiindcă el a

fust înzestrat în toate privinţele. ,. 2, Cît era de pregătit să scrie li istut'ie, o
ElOl ~O<I>I.LTDN dovedesc Geticele " eăei el a ajuns şi la geţi, în rătăcirile sale. . . 15

1 Zenon din E1cea a trăit In prima jum,itate a secuI ului al V-lea i,c.", TI'l\.Ii(.iu In'cliu.lc
cr, fi murit in luptă cu tiranul Nearchos,
lll'
• Celebru rege truc, cetăţean de onoare al Atellei ~i SOl'!'U) gCllcl'~lului lI'icralcs, U lIIurit
ilsl\siuat in Ilnul 356 i,c.n.
a Adică Dion Chrysostomos,
• Istoria aceasta a geţilor, CKre s-a pierdu!., a f"st r"lo.it" .Ic Ionhlllcs in lue!',"'cu clI
acelaşi nume.
G58 FILllSTIUT IZVOARE PRIYIN'D ISTORIA ROMINIEI 659

3. Fiind eUJlLellljmran cu filuzufii Apullullios din T.valla 5 ~i cu ElIl'hl'ates

din Tir a, se afla în relaţii de prieLenie cu H1l1indoi, de~i [ace~lial se comb[llcau
intr-un mod nepotriviL cu filozoria. PICCnl'ca sa In llealllurile geLice 7 lIU cred că
trebuie să u numesc surghiull, căci !lll primise pol'llllcă să se c .... ilezc 8, dar ii
nici călătorie in str~liJ1;itate [1111 o I'(ll llumi1, fiindcă s-a rei ras ~i a disprlfut
din ochii oamenilor, ~i uilllcni II-a mai auzit clt~ el. Se îndeldllicea cU alle
lucruri 'in ţări sLrăine, de teama linpăI'a\iIol' romani 9, pl'igoniLori ni IJricărei
filozofii. EI planla, săpa, scoLea apă pentru bazinc şi grădini şi făcea lllllite 10
Lreburi de acest fel, ca să-~i cîştige hrana, nu lIcsocutea nici sLudiile, ci ave,l
cu sine două cărti. Acestea CI'au: Fedon al lui Platon ~i discursul lui Delllll'"
lene Î/JIpotri,'a .411lImsade,:. 4. Se ducea de~eori In tah~rc1e JO soIJa\ilol', undu
ubişnuia să-şi petreacă vrPlllea. Vtlzindu-i pe oşteni porniţi să se răZvl'ăteH~dl 11
in urma o111orîrii lui Domiţian, nu s-u eruţat cînd a ob~ervaL că răscoala izbuc'
llc~te, ci - UlTindu-şe p;ol pe o tl'ibuuă inallă - prinse a grăi astfel: 15
(1 Dar hl\eleplld Odi~l~u l~i Hl'lI11Că haina zdl'cnţuit.ă» 12.

Cu aeeste cuvinle "i al'ăLindu-sc că nu e nici cerseLor, uici ceea CI') credeau
ei, ei Dion filozorul, ca're dovedise lllultă r1VJ1~1 pel;tru acuzarea 1 i]'<IlIlIllIi, a
indemnat pe solda li la l'umillţenie ~i la ascult.are fa1ă de hotăI'Îrilc l'0plIrUllIi :!U
roman. Căci putereu de l'Olwingp.l'e a Ull1u!t1i <ll'ea~la avea darul să-i vrăjeasci:1
şi pe cei care nu cunoşteau cultul'H gTeacă. hnpărat.ul Traian l-a lua 1. 13 1" HonlH
în carul srm ele aur, in can Împăraţii merg la triumf ~i, Îutol'ellldu-sc ude~ca
spre DiuII, îi zicea: (,l'\ll-~iju ee spui tu. dar eu te iubesc l'a ~i pe mine Îmuwi,). 25

HEH.OICUS

ti, 5 (p. 704). Cind Cirus conducea eXl'ctli!ia l'c~Le btJ'u 14 Î111LJutl'iva
lllasageţilor şi a isedonilor - acestea sînt ncamuri ~citice - n rost OJllorit de u
fellleie care domnea peste aceşti barbari. . . 30
20, 32 (r. 745). Fenicianul: ... DaI' spune-llli ce mÎJllIllăl,ie cl!IlOaşte PI'O-
tesilaus despre insula 15 din Pont. .. .
Vierul: . .. Spune despre ea cam astfel. Că în PonL se află o "illi!,'UI'ă insulfl 16,
a~czaLă lllai mult spre coasta o~piLalieră pe care o ai la stÎl\ga cind illtri in
Pont. E lungă de treizeci de stHdii şi Iată nu mai mult decît ele patru. Al'hot'Î 35
HP.QIK01; 6 Auept 01 dud.l'illei J1it.agtll'eicl!1 a ll'[lÎt in i:l doutI jUlllilLHte it SL'ClIlldui r. 111 jUl'U
figul'ii suIe S-HU creat llUluel'uflS(;\ legrlltli~.
ti Vulgal'izatol' €lI doclt'inci stoice, '.:tJUlC111PUL'Uli cu Apollunius din T,vuua.
7 în an"l 96 e.lJ. a vizitat pc tI" .. i (d. Di"n Chrysost"mt>s, XII, 'lG).
în anul 82 e.n. Uomiţian Il c"ilaRC diu Hulia ~i ,liu paLria sa Uit.iuta.
U DOlniţian a ul'lntu'it pc l'ilozofii stoici (:lIl'e il considerau tiran.
lu Poate la Vilninucitnn.
Il Deoarece Domiţian el'a iubit de suldaţi (d. ~u"I"\liu, DOl/lili"", XXlllj, i" .pceÎa!
de cei din Moesia, pe care ii rl.splr.tise dUprl lupl.ele înlpuLriv" dacii,,,' Id. Ui" Cassiu••
LXVII, 7. 3).
12 Odiseea, XXII, 1.
13 Filoz.oIul fusese iet'tat de itnpi'\I'i.llul NCl'vl:t, cl1 cal'C el'a 1'l'ietpll.
l~ Autorul conCund;'i expediţia lui Ual'iu~ lt\lpoll'iva sci(ilor ,Ii" "",,1 ;;\::1 ' .•. 11. cu
aceca a lui Cirus, diu anul 529 î.e.ll., impot"i,'" masageţilol'.
15 Insula Leuce.
16 Vezi ArÎan, notele 31 ~i 32.
660 FILOSTHAT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMiNIEI SG1

('res~ ar.olo: plopi RJbi, ulmi şi Rlţii - cum se ÎnLimplă -, iar cei din jurul
t(~mplllllli sînt sătli\.i in rinduial!\' Templul e aşezat spre Lacul Meotie, care, ca şi
Pontul, îşi t rimi le valurile spre el. Statuile din temp II! reprezintă pe Ahile
şi Elena, Ilniţi tic Parce 17. 33. Căci, deşi iubirea porneşte din ochi şi în locul
fl('t~sla sălrl~llIi!'~te ea şi de aei cinlll poeţii tlragosten, prima dată Ahile şi Elena, 5
1'11 toalc că nu se văzuseră unul pe altlll- ci ea se arin în Egipt (p. 7ftfi), inr
r,J la Troia - all prin~ a se iubi, porniml dragostea 101' ll'Upcaşcă cind au auzil
IInul de altll\. Cum soarta le hără7.ise n viaţă rftră moart!' ~i nu cra nici Ull loc
pou.ivit pentl'\l aeeasta în apropierea Troiei ... Teti~ 18 l'ugă pe Poseielon SR
seoatrl din marc n insulă, unde ei să locuiască. AcestR luă aminte cÎ\. dc inlin~ 10
(~sLe Pontul şi că în el nu se află nici o insulă - fiind o mare fără nici un loc
(l,~ locuit - ~i scoase la iveală insula Leuce, În felnl cum am arătat-o, pentru
pa Ahile şi Elena să poată săIăşlui in ea, iar corăbierii să aib1\. un loc de oprirc
in largul mării unde să-şi arunce ancora. 34. Ca stăpîn asupra întregnlui. element
al apelor, după ce privi la fluviile Termodont, Boristene şi Tstm cu m îşi vargă 1&
in Pont valurile lor năprasnice şi mereu În clocot, el grămădi nămolul flllviilor,
citrat de ele în mare, din Sciţia, şi închipui o insulă - în felul cum am spus -,
fixînd-o de fundul Pontului. Aci s-au văzut pentru prima oară şi s-au îmbrăţişat 20
Ahile şi Elena. Le-au sărbătorit nunta Poseidon însuşi şi Amfitrite 19, nerei-
deIe 20 pînă la una şi toţi zeii fluvii lor care se varsă în Lacul Meotic şi în Pont.
Se mai spune că locuiesc [în această insulă] nişte păsări albe, că ele sînt
păsări de apă şi împrăştie un miros dc mare, fiind rînduite de către A:hil~ ~a
~lujitoare aie zale. Acestea pun rînduială in păduricca sfîntă, vîntttrîndu-şl arlpll~ 2ii
şi stropind [locul] cu ele. Lucrul acesta îl fac zburînd aproape de pămînt ~l
împrăştiind peste el stropi ele apă. 35. Oamenilor care călătoresc pestc adîn~l­
mile mării le este îngăduit să intre în insulă - căci ea slă acolo ca un cămm
primitor de oaspeţi pentru corăbii -, fiindu-le Însl!. oprit tuturor corăbierilor
~ă facă acolo vreo locuinţă, deopotrivă (p. 747) grccilor cît şi bar?a.rilor din 30
jurul Pontului. Cei cflre trag flci corabia la mal, după ce aduc ~1 Jertfă, la
apusul soarelui trebuie să se uree in corabie, ca nu cumva să-i apuce noaptea
pe pămîntul insulei j dacă bate un vînt prielnic, pornesc mai departe, iur dacă
JIU, ancorează acolo şi se odihnesc 'In corahie. Se zice că Ahile \,i Elena s.e
destală atunci cu vin şi CÎntece, slăvindu-şi dragostea care-i leagă pe amîndOI, 35
recitînd din poemulllli Homer despre Troiu şi chiar preamărîndll-l [în cîntecele.
lor] pe I-Iomer însuşi ... 37 (p. 7.)S) ... Fenicianul . .. : Dar să ne înt~ur~em la
insulă ... RS. Fieru.l. Să ne întoarcem, străine. Astfel sînt cîntecele dm msulă,
iar glasul care le cintă răsună divin şi fcrUlcc[llol'. Sc aude at'll de plltrLlllzător 40

\7 lJr.il""l'~I •.
la Mamll lui Ahile.
1. Una dintl'e nereide şi ~o\ia lui Poseidon.
~o Nimfele mării.

i'
6()2 Fl/'()STI1.-IT IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINmI 663

şi atît de puternic pe mare, încît uluieşte pe corăbieri, Înriorîndu-i. Se poves-

teşte că acei care trag în insulă aud tropotul cailor, zăngănitlll armelor şi
strigăte ca la război. Cînd corăbierii se apropie de coasta nordică sau sudică a
insulei, dacă le bate în faţă un vînt neprielnic acostării, Ahile le dă de veste
la pupă şi le cere să-şi schimbe locul debarcării şi să cedeze vîntului. Multi 5
corăbieri Întorşi din Pont vin pe la mine şi-mi povestesc cele ce urmează: că -
pc Zeus! - îndată ce zăres~ insula, cei hăr~uiţi pe întinsul mării se îmbrăţi­
şează unii pe alţii şi varsă lacrimi de bucurie. Tar după ce se apropie şi snlută
insula, merg In templu să se roage lui Ahile şi să-i jertfească. Animalul de 10
jertfă se aşează singur înaintea altarului, după Însemnătatea corăbiei şi a cară­
hierilor. 39. Despre urna 21 de aur, care se arată cîteodată în i.llst,la Chios,
au vorbit, străine, oameni pricepuţi. De ce ar mai aminti deci, cineva din
nou despre lucruri foarte limpe7.i? Dar se povesteşte că un negustor, care
obişnuia odinioară să vină deseori prin insulă, a zărit înaintea ochilor chiar pe 15
Ahile. Acesta i-a vorbit. despre cele petrecute la Troia, (p. 749) l-a ospeţit şi
l-a rugat să meargă la Troia şi să-i aducă o fată troianli, grliindu-i. de sclava
unui oarecare om din Ilion. Străinul se miră de această vorbă, ŞI după ce
prinse inimă, îl întrebă de ce are nevoie de o sclavă din Troia. « Străine'),
răspunse Ahile, «pentru cli ea se trage din acelaşi neam cu Hector şi stră- 20
moşii lui. Este o coborîtoare din sîngele lui Priam şi al dardanizilor ,). 40. Negus-
torul credea că Ahile o iubeşte. Deci cumpără fata şi se întoarse în insulă.
Dupli ce îl Iliudă că s-a intors, Ahile ti porunci să-i păzească fala în corabie.
îmi închipui că nu era îngăduit femeilor să intre în insulli. Iar lui îi spuse ::;1'1 25
vină seara în templu să ospăteze împreună cu dînsul şi cu Elena. După ce veni,
îi dădu bani mulţi - de care se lasă biruiţi negustorii - şi îi spuse că-1 socoatc
prieten şi că-i va ocroti negoţul, aşa încît treburile s~-i meargă bine şi corabia
lui să aibă parte de o călătorie norocoasă. Cînd se iviră zorile, îi zise: « îmbl'a:
că-te cu toate acestea, iar pe fată lasă-mi-o pe ţărm ,). La o depărt~rc de m?1 30
puţin dc un stadiu. de la ţărm, plînsul fetei ii ajunse. ~a ure.chi: Ahile o sfîşI.a
şi o rupea în bucăţi. 41. Pe amazoane, despre care unn poeţI spun că au velllt
la Troia sâ lupte cu Ahile, acesta nu le-a omorît la Troia. Nu ştiu cum se poate
crede că, după ce Priam s-a luptat cu amazoanele, pentru frigieni, în timpul
lui Mygdon, ele au venit - mai apoi - în ajutorul Troiei. Părere? meaes:te c.ă 35
Ahile a nimicit oştirile lor puternice chiar în insulă, se zice, în timpul olnnpl-
adei în care Lconidas din Rodos 22 a fost învingător in stadion.

,,,
{.

S1 Se pare că este vorba despre amfora ce se înfăţişează pe monedele din Chios.

12 A trăit la sfît'şitul veacului 1 t.e.ll. A fost ccl mai celebru alergător din antichitate,
obtinind victoria la patru olimpiade consecutive. !nclicaţia acea~tn ~sLe i~că o clovadi'. ren.tru
nescl'iozitntea autofului, care, in fclul acc"l". îl .ltucazi'. pe AhIle ~l deCI tol l'i'tzboJUl l"Ulan
In secolul 1 i.e.n.
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 665
GG4 n1.0STl1AT

(\ 750) Peni.Cl:nnl/l: Ai adm vorha desprc o pove~L~'r Î.n~('mnall\, vicrn\e:

(p. 750). <1>. MeYelAOU, (:) &.p.7t&Âoupyt, ~tPW A6you, y.C"l.1. ora (:l-r& . ..1'., it [si mai mulL] luarea aminte, cu toal~ cu .ŞI aş~ e:am numa;
(1.0\ ~ye~pC"l.;; xO'.!. &nw~ EO"-r1)XO-roc 7tpO~ -r00~ 0"00t:; A6youc,. ~Y.WI :>t ŞI
urce 1II1.al tlez ,] \' c le ~osteai Cunostintele tale \.1 le· al tlolnll(ht de huna
1Il la VOI)e e c ' ,. ,.
(FJL XOCI. -rel.u't"' dxot:; 7tOCpa -rou II pW't"eO"(Â&w. ~pnmrl <lI' la Prolesilaus. • MI' -\ . .
42. A. ilocpoc 't"ou't"ou, ţtV&, -rou XPYJO"-rou 8L8ocaxelAOU, 7tOAAOî:C, a~ • 1,2 l'irl'lIl: Da, străinule, de la acest minunal Învă}at~l'. Il ţI eOl'l\ ~Icrl, j

. '1 P )llt cunosc acestea Lîneră ţărmul neMPllahel' al POlltllhl1, pc

:) Xt1.1. 't"WV €c, -rO'l ITov-rov eO"7t&7tÂeuxo't"wv 8~At1. 8~ 't"ocU-roc. Koc-ra yap rarc 1I1l'r" 11 1 , • " ' "'. 'l l a I C ii
1I111lc ~e iulind munţii Taurici, ~e spune că loc.mesc aşa-\1UllU e c ~~H~~~.' ~ . ',',
\
't"·~v 7.<.,&'10'1 't"ou- II'ov't"ou 7tI\WPOCV,
'l!1: ').,.,.Yl 't"oc\"0P1) -roc'TOCupLxoc't"e't"C"I.'t"(J.~, \'
"el ( 7~ l} ~ă·ti pove~le;;c mal de m-abEI Isprava pe care a.u savll',lt o c.c
J.tYOV't"OCL 't"Lvec, otxeî:v 'AP.OC~OVEt:; ... 43. (p. 751) ... Ta 8k 7tEPL 't"'~V 1~'C' illl~~llu ;)şi ~:I~n' ~u' 111ll1'it, cliei şi aceste? ni le·a ist~\bri.~it .Pl'ot~~nla~ls. ~I~ '1~~~:~: 10
v~O"ov ~pyov, r:moT.6v 'tL oc\hoc!e; €7tp&X61) xocL ec, 6 'tL E't"&Âeu't" 1) O"E , AS:- hieri ~i con~1 rllctori de nave, de pe Il1al multe cora Il, "are ~IC~<l\~ 1 .'

yta6w p.iino'" ~7t&~8~ 'tWV 't"ou II PW't"EO"O..&W Â6ywv eM(V. 44.. ViXU't"iX~ \ - r '. cl'n Pont uu fost aruncali pe ţărmul ~Iîng al maru, 11\ prcaJma
ponl mar lIrt 1 , 'F.' d . . 1 I
l'ft.rcia se zice că locuiau aceste femei. 'lin l?rlll~1 ~ ee e.' a~ . os .1 , '""
r t t'uuti leO'a\i si".
10 yap e7tL VEWV 7t0't~ 7tA&~OVWV XOCI. VOCU7t1)Yol. 't"WV ec, <EA/"'~u7tO'l't"O'l
hrăniţi la iesle pentrll a fi t.recuţi peste flUVlU ŞI vmdu\,l sClţllor a~d~oia).(,. I?m !fI
&.7tf:J.Yt1.y6v..wv Ex 'tou II 6v'tou lflv~oc xoc't1)veX61)O"ocv €c, 't"~v &.P~MEpaV (Iu ă ee' lln~i; din amazoane i se făcu milă de frumuseţea unUl ;ll\ l' ~~ln~ .
'tou 7t&A&.yout:; OXf11)v m:p~ ~v OCL YUVCY.!XEt:; otX&!v AtyOv-rOC~, A1)<p6kv't"Et:; od~tă cu aceia - ceea ce făcu să se îndrăgostească de ~l :-'. ea ~uga pe r~o~[\ă,
8' {m' iXU't"WV xpovov p.ev 't"L'JOC e8e8&v't"0 UL"OUfJ.&VO~ 7tpat:; tp&'t'/OC~t:;, care îi cra sora, să nu vîndă pe slrăini. Fiinel dezlegaţI ŞI aJu~ş.I sub st~pm1re;
~v' &.7tO~WV'tiXL G~iit:; 07te:p 't"ov 7to't"ocJ.Lov &YOUGCY.~ 't"o!t:; &.v8POtpelyOL~ I~r aceştia prinseră să vorbeasca limba an~azoanclor. Le povestl:a despre urtur
· '1 ' t'm lă~I'lc de l)e mare apoi aJunseră să pomeneasca despre temp II,
lo ~xueoc~t:;. €7tEl. Se: fJ.E~P&x~OV ţ0v ocu't"o!<; A1)cp6ev fJ.LOC 't"wv ' Aw1.~o'lW" ~l l espre in I P . ' . , - b a ' d' 45 Bllc\l' qo
, , -" , ')., 'Il , / l....' -, '~:ăci debarcaseră nu de mult tn in:51!lă, Şl le dcscf1sel'a . og i~. ~n ~a. ~ 'lIctori -
em 'tTl 'tlP~ 1)I\E1)GE xoc~ "ne; ~pw<; &X 't"ou't"ou ... rEVE't"O, 7tCY.PCY.L"tEL't"OC~ 't"1)'1 roase ca i.au găsit pe aceşti străllll, pentr~ ~ă. erau Şl cor. lerl ŞI con~.l _
8\)ViXO"'t"&UOUGOCV &8&Aep~V 06Gocv, P. ~ .&7tOMGiX~ 't"00t:; ţevou;;, Au6ev- ·b" \IIU de altfel re"iunea era potflvlta pentru fabrlcarea corăblllor ,
(1Il cora n - c '" 1 ' 1 ' d I "1
't"E~ Se, xO'.!. 7tP0C; ocu"t'occ; ţuyxpiX6tv't"E<; eep6eyyov"t'0 ~81) 't"ov Exdv,,)v a~azoanele Î!<i construiră cîteva năvi pentru transportu cal.o r , cu gm 11 s,u·
"t'p67tov, "t'DV 't"E XE~fJ.WVOC XOC~ 't"&.v "t'n 6ocM"t''t"Yl 8~1)Y{)ufJ.&V0~ 7tCY.p1jA80v .: Ahile prin călărimea 23 lor. Dacă dcscalecă de pe cal, amazoanele ~l1lt
1llrUle pc . - I ă' pe visle ŞI SI'
slahe i ni Ş te femei doar. Pentru prima oara, e e puseI' m!na . . .. ' ~r)
~() et:; p.v·~fJ.1)v "t'ou tepou, 7tPOmt'E7tAWx6"t'EC, ou 7t(1.AOC~ "t'n v~O"41, xocl. 8~'hE- '\ . Ş ă ă navI'''heze După ce aJ·unserii. cunoscătoare m ale navIgaţ,lel,
UOC'l 't"0'1 , &', 1 OCU"t'
, -cp 7tI\OU"t'OV.
'). - 45' . OCL oN EUP1)J.LOC" , '1:'
7tO~1)O"OCfJ.EVCY.~ 't"out:; <.,E'Io UC;,
e eprmser s ",' d 1" ' d e tară
'ntr.o )rimavară ridicară ancora de la gura Termo· o.~tu Ul ŞI .~e m : p. .
e7tE~8~ VOCU-rOCL n ~O"ocv XOCI. VEW'I 't"€x't"ov"t'&t:;, oUO"1)<; xo:l. &AAWC; Vt1.U7t·lt J °
1 1 "l ăbătînd distanţă de cel mult (loua mn de stadll, cu cmClzeCI
,
YYJITLfJ.OU , -, .... -"
O"I(~Q'~ "t''flC; x">poce;, 7tOLOUV"t'OCL vocuc, "t'ov ~7t7tIXYWYov "t'P07tO'I,
" spre temp u, s r , . ' ă t ă"I veniţi din Heles.
clc l'orăbii. Cînd debarcară În insulă, înlu P~l'UnClf s.' mi 01' 1 1 D ·i ilO
~>t:; "t'ov ' AX~AMoc ax'~O"ouO":X~ 't"oc!<; brnOLt:;. Y.CY.'t"OC~~.O"OCL yap r7t7t")'1 )ont !Iii. taie arborii care lmpodoheau de JUl' împrejur temp LI . . . ~r securI e
I " , 1 .. " l . ă e 1 nii În cap pe al~u m errumaz
25 'A(}'(1.~6'1EC; 6~M 't"' dO"!. yevoe; xocl. &nxvwc; YUVo:î:XEC;. dpE(jLt1.e; (J.€V ~(' înloarseră împotriva 01' !nşlşl, 11 o~J(' p ! . '1 t,' 'ă "'frîielc
~i loti căzură morţi alături de copacI. AluncI amaz.o ane .c s tlnS~l . ':
8'~ 7tpw"t'O'l ~tPocv't"o xoc!. 7tAE!V efJ.&A€'t"'flO"ocv, ~)t:; 8' e7tLO"'t"·~fJ.·'lv ~ou 7t),E~V ;liidu;'ă pinteni iepelor şi se năpustiră spre templu .. 46: Ahile Il~ bPfl~1 p~truy
ţuvEţeA€ţocv't"o, &pOCO"OCL 7tEPL ~o:p <Î:'1tO "t'wv Ex~OAWV 't"ou 0EPfJ.6180'l't"oc; . r C " rit ură - ca la Scamandru ŞI Ihon - e IZ Ull ca Icpe c •
&.ep1jxocv ee; "t'O LEPOV u"OC8LOUC; fJ.&ALu"OC 8LGXLALOUe;, e7tL VEWV 01fJ.oc~ :~t~: ~~il~~l~~im~~a:: de decît de frîu (p. 752). IeI?ele s; rit;car~ în d~l:1i 3!l
cI
7tEV"~XO'l't"OC, xocl. 1tpoO"opfJ.~O"&fJ.&VOC~ "n v'Jju~> 1tF(;hov fJ.€'I exEAEUO"t1.') · \ieioare socotind pe femei o povară ciudată şi de prisos .• e cura ca I~Ş ('
L;l'e ~i 't~'întind la pămînt pe amazoane, se năpustiră asu~ra lor, l~ ~illca.ra în
30 't00C; 'EAA'flO"1tOV't"LOUC; ţE'IOUC; ExXD7t'>EW 't"a 8ev8pt1., ort:; XEXO(jfJ.·Ij't"O'.~
picio;r~, isi zhÎl'liră coamcle şi îşi ciulirii urechile, ea leii CCI nilpr~z11l~1.1 Mt\;~i~ 40
XUXÂ41 .. O LEp6'1. €1tEl. a' oL m:AtxELC; e~ C&'00C; &.'1r1.xom:v't"&C; .. o~;; braţele g~alc, rupeau coşul picptului, se repczeau la milruntfl.le ŞI e n",
[J.EV ee; X&epO:A~V eX6>P1)O"ocv, 't"oî:e; 8' ee; OCUxevt1., 7t&V't"EC; "tE 7tpO;; 't"o~c;
~, ~ " ,
OEVf}pO~e; &1tEO"OV, e:1tEXuv1)O"eI.v O:~
.1.11 "A"" - .l.EP41,
fJ.O: ... OVe:C; .. <P - l-'o")O"O'.~
P." "E xo:~,
'tocc; t1t1tOUC; €AOCUVOUO"r1.L. 46. ă 8k 8&pfJ.oV "tE xoc!. 8e:wov €C; O:lha~ t8,:)'1
31\ XCl.t 1t1)8·~0"r1.C; otov €1t~ ~XCl.fJ.(fv8p41 n XCI.~ , IA(41 1t't"OLO'.V fJ.k'l XIZAL'IOiJ
xpdTIW ..Cl.rc; l1t1to~e; €Ve~CY.AEV, uqJ' ~c; &VEO"XLP"1)O"IZV (p. 752) &'ÂAO-
't"PLO" n XCI.~ m:p~TIov &X60c; ~YOUfJ.EVOCL ..ac; yuvoc!xo:c;, ~c; 8e 6'flPLW'I ~fhl
~'A'" ,
· ( . \ . t, 3q ) vede \Il'mc ale cultului
L -il
fJ.€'t"EUV' tJO"O'.') XOCL\ xe:~fJ.evlZ~C;
, , -
e:fJ.7teaouO"CI.~ 't"oc~e; fJ.OC ... OO"~ ..Cl.'6"
C; ~ \
01tI\O:C; , ,
e'l'fj- iS In episodul acestn V. Dlavoţ. k'1 V~'.I i ,'~"n"an~. ui ·'\hile Pontarhul se lnlllnese
~ ,\ 'ti , \ T " , \ fi O' Cavtllel'ului trac,. ajungind (lst.fe~ Ida eon\c1u7. u, c~!ltd f~~\IIîflgen'ia si Elena de mai 5US) si
P:E:~OO'I Xt1.L 't'CI. zo:~'tCl.C; &epp~'t".. ov, XCl.L 't"oc (il't"o: e1t IXU"occ; ~a't"o:ut1.'J, XCI. eI.m:p două elemente ŞI anUOle, alâturl • ce so l ar \ e e , ,
~
40 't(!)') ~ ,
",€Q')'t"(.j'J "(' "~L"....ll'
o~ {tlJ.Lo , X:E:~fJ.S:VW\J 't":E: YUfJ.'II1.e; WAEVO'.C; 'flav~O') XOC~ 't"1X anpw/.
, , unul terestru.
 r,(j7
Iz\"n,\ RE PR [\'T:\"n ISTORT A RO)\ I:\" TE 1
66G FH,ni'TfL\T

. '- I
1
\' "H'IU' ()11I('llen~Ca, a l'l'~all pllil
o .. ill'ul"l
'- (:
căci "rall
-' ..
Py)YVUU'X~ 7r PoO"exwJ't'o 'rO ~C; u7tMYXIJ o~c, XexL tArl.rpUO"uOIJ, tfL cP o PY)(h:~u'X~ leatl CII lăcnllue, :-,ulunl ele, C'd" " ntorii ,i vazind suprafaţa mărn,
'e
o~, ex'l PW7rE~OU I fJ.. I
r--P())ue:WC, "
exp \
OCf.lIl O'I i!e:p~ 'rY)1J
\....
IJYjuOIJ, xex~\ "e:fLex~lJolJ'ro
inehuniLe pline de singe, Opr~n' l!'''' pc pl'oll~',
, "1' '11 '1 se arUI1CarH In maIe, ·1 ,
", ~7 Au pierit si ('mă·
, 6
erczlIră că au mtll1lL o ClIn1- e "1 ~t <, 'U l'a lor lin vint puternic, CUIll erau
fLEO"'r'Xl !\6epou, a'rÎ7.O"("f.( ~' t7tL 'rWIJ &XPW'r"f)PLWIJ XexL 'rO: IJW'rex 'roG biile amazoanclor, deoarece s~ l~ la li ~~ p, ll11R clp ,}lla si se ~rărilllall, Ca
7rEArl.yOUC, t~OUO"'X~ 7rE~LCP 'rE 4) OIJ't"O EIJ't"e:'ruX'ljXEVCf.L XexL X'X'rO: 'r~c, O'XArl.u- , 'elrîndUla" "<' ('lOC'nNIIl
goale ŞI ancorate 111 n , . ~'o"
", .' ,
"1' "Cllflll1ela fi altă cnrahic, ŞI OI'H'lle
o .. 1 corub\(> sparO"ea " , 1
[) uY)c, &'XU'rO:c, ~x'Xv, 47, &7tWAOIJ't"O ~E XexL ext V~EC, 'rWIJ 'AfL'X~OIJWV,
0

Într'o 1upla na"\a a, '""', t', "'\Inci ele corăbii. in coai'l.c ~aLl a
()

."
&lJefLou urpo~pou tC, exu't"O:~ 7tve:uO"'Xv'roC,' &'rE YO:P Xe:VexL xd O,j~E'/L nlnclll"i ar fi dai intr·o lupi." de mare \1lŞ e <.11 "l"i U'oale si mI'a cirJ1laci. JTlIlte 10
, • pfLLufLe:'JexL
, , '" " I\CXLC; XexL' t<,UV"f)pex'r'rOV'rO,
:"' ~ 11l'oră,loate s·ar I~:
r ălll\'tii'o'
a<upra li nOI' COl ,1)1,.."
• o Ilemplu 1 Îna[1 el zăceau la pall\1n1.
o'
XOO"fLCV W 7rpoO"e:m7t'rolJ exl\l\"f) vexuc; ,fărimiltllri de crrăbu fura ~1'U1:cate j1ll1,a ,\,' allcic 'l'e;pirîndincă, [Zăceau]
O' &O"7te:p tv vexufLexXL({- Xex'rE~Ue: VCXUV XexL &IJE Pp'~yvu, XexL ()1toO"'Xc; tyxex p- fiinle omeneşti, unele pe JUI~a~atoc 1I1l~"ca (: ' 'n[")nlc le lC1Jărlascră din gllră.
I
mouc, 're: XexL" "
exV'rL7tpWPOUc, fJ. i ' ....
7tmOuv't"CXL fJ.....
xUr--e: ,
pv "f)'rCXL lJexufLcxxm, " •11 '.tl SI carn\ll'l, pe (arc h, .. . ' "
e:fLr--ol\ex~ Împrăştiate maC u are omenf., :f'." ,1 all'n,,<, [spre templu] ap(,ll' Ponlldul
10 7tÎ7.crexL ~UlJe7te:crolJ tlJ IJCXUO"L xe:lJexrc; xoux &x 7tPOlJotexc; 7tAe:OUO"exLC,. 7tOAAWIJ Ahile făcu fără greu laIc ti P\lfl lCM e. ( , 15
24
~I aslrel ('urăţi şi S]1 ltl il loalp, aecstf'f1 ,
~t lJexuexYLWV 'rej> ie:pej> 7tpocre:ve:x.6flJ't"wv XexL &1J6pW7tWV EV CXU't"ej> xe:~fLe-
, , " ,( fJ.. ' i . . . . " ex'IVII PW7te:~WIJ
"
IJWIJ e:fL7tve:ov't"wv e:'t"~ xO(~ "f)fL~r-- pw't"wv,fLe:l\wV 't"
I
e:O"1texpfLe:'JWIJ
XC<L crexpxwv, &c, ~LE7t'rUuexlJ ex~ L7t7tm, xrl.6expaw O 'AXLAAe:UC; 7toLd't"cx~
't"~c, v~crou P({-~LexV' xopurp-r,v YO:P 't"oG IIoV't"ou EmO"7ttXO"rl.fLEVOC; &7tEW~E
15 't"E XexL &7t€XAUcre: 't"exU'rex.

IIYP<lile ,lospre Leurp nle lui FilMlI'st aII un

:M nup"cum se p,nal? wrlea, IOn~p. P 'ă rindem simburele 101' de adevăr,
des
caracter cu totul fantastiC ŞI de aceea e "reu s p
CXL K A L L 1 O Y 6 1 Q N O L K O K K H 1 A N O )'
CXI. D lOG A S S 1 U S

Născut in Niceea din Bitinia p~ la allul 155 e.n., dintr-o familie bugatâ,
Dio CassiUI a "cuit, It< 1100UII ~i il ocupat .lernllit.1iţi fmute illalt~, !iiml sClI!II.or,
edil, consul in duuă rindul'i, uJ>oi J'rucOllsul În Africa şi guvernato," in lJauH(.luÎt,
Superillal'ă. In Ruul 229 ~,lI. 6-01 relms din "inţn publică la NicCCI\, unele, a g",'is
UPN'" SII ,Ic c1ip~t~nie. Istoria romană, in 80 de cărţi. Din aceast.ă sc,'iCl'c
munuluclIlalii, cllrc cuprindea iSloria Romei do la origini ~i plnă in timpul sr,u,
IIi S-IIt1 păst,rat In intregimc numai cărţile XXXVI - LIV şi fragmente din cUI'ţilc
LV -LIX, IIcul'crinu perioada G9 te.n. - 4G c.n. Unelc ştiri din c,Irţilc l'iC,·UUlt.
"II ajuns piu" la nui prin mijlocirea istoricil"r bi7.<mtini Xiphilinos (sfi",;,it.ul
secoluh,i Al XI-lea) ~i ZonarM (mijlocul 6ecolului ni XII-lea). Diu ~i-n a<.lIl""1
IIlAlcl'ialul timp de mai mulţi ani, folosind vechca lllll\listică, pc Polibiu ~i
Tilu" Livius, dar trecind cu vcderc~ istorici ca Ce",nr, Salustiu, Tacit SitU
~urt(llliu, Operll 811 este plină de informaţii ~i prezint" o mare ÎlIscnlu'llatc
P~lItl'U isturia Dacici In epoca cucerit'ii ci de căt,l'c romani.
Editia: Gfl88ii Diollis Gocccia"i JIistoriarum Romanorum q"c ""f'er,mlll
cJiJit. Ursulus Philip[Ju5 Boisscvain, voI. 1- V, Wcidmallll, Berlin, 18\1:;-11131.

PflMAIKH f1:TOPIA
ISTOfUA HOMANĂ

XII, fI', 50. [Zol1al'a~ VII.I, 19, 8]. ~u~ele IIIY~'icum a f,ost ?dinioar~ ~al
altoI' melea<rori' dar mal tîrzIU s-a extms In contment mal adlnc, depaşmd
Macedonia ~ T;aeia de dincoace de Haemus şi de lîngă Rodope; acu!n [I1~y. 5
"ieum] este~ situat între. a~eşti munţi .şi ~IP!, înt~e trîul] Aenus Şl puvllIl
htru, pînă la Pontul Euxm, Iar pe alocuri se mtmde Şl dmcolo de Istl'u ' ..
XXXVII, 11, 1. Mitridate' însuşi nu dădea îndărăt inJaţa nenorocmlol'?
ci punea mai mult preţ pe voinţa deeît pe forţele sale, ş~ d~oarcce P.o~pel 10
zăbovea tn Siria, el a plănuit să se îndrepte spre htru prm ţInutul SClţllol' 3
~i să pătrundă de acolo în Italia '.
, XXXVIII 10 1. ... Cît a guvernat Macedonia, acesta 6 a pricinuit multe
1Ul\:azuri atit c~lor' care se aflau sub ascultarea lui, c.t.t ~i aliaţil.or. 2. Da~ li 1&
trebuit şi el, la rlndu-i, să îndure multe. Du~ă ce pustn 'pami~tu~tlc dardamlor
şi ale vecinilor acestora, nu mai cu~eză. să h se împot~lveasca c~nd fu atacut,
ci fugi de acolo împreună cu eavalel'la ŞI se retrase ca p cum ar fl avut altceva

1 Autorul se referă la Întinderea circumscripţiei vamale (portorill'" Illyrici), din cal'c

fiicClIU parte ti regiunile noastre. " '.
• Dio Cusiu! vorbise inainte despre planurlle regel\JI MllrJua te iu timpul consula-
tului lui Cicero, din anul 63 I.e.n.,
a Aliaţii lui Mitridate (el. Api"D, Mi/ridatc, 15, 52),
, Cf. Apian, Milridale, 109, 517-518. . ,
I Caiu! Antonius Hybrida, colegul de consulat al lUI CICCI'O.
670 DIO C.-\SSIL:S IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 671

de Înt.reprins. Dardunii au Îuvăluit atunci infanteria lui [Caius Antonius], l-au

aJungaL cu ror~a din ţara lor şi i-au smuls prada. 3. întrucît şi cu alia~ii din
Moesia se purtase la fel, [Antonius] suferi o înfrîngere, lîngă cetatea istrienilor,
din partea bastarnilor din Sciţia 6, veniţi în ajutorul acestora. Şi el a trebuit
să fugă 7. 5
XL VII, 25. De îndată
ce a aflat de încercarea 8 lui M. Antonius şi de
m:idcrea fratelui acestuia 9, Brutus se temu de o nouă răzvrătire În Macc-
donia pe timplll absenţei sale 10. El sc grăbi îndată să se întoarcă în Europa,
unde luă în stăpînire ţara care-i revenise lui Sadalas 11. (Murind şi neavînd
copii, acesta o lăsase rno~lenire romanilor). 2. Merse şi Împotriva besilor, pe 10
care a Încercat să-i pedepsească pentru pagubele pricinuite 12, În dorin~a de a
obţine titlul şi demnitatea de imperator. Era încredinţat că, după această
ispravă, are să se lupte mai uşor cu Octavian şi cu Antoniu 13. Izbuti să-şi
aducă la indeplinire amîndouă planurile, îndeosebi fiindcă se bucura de ajutorul
lui Hhascyporis 14, un stăpînitor mărunt de prin partea locului. De acolo 15
se Întoarse În Macedonia, de unde, aj uns stăpîn pe situaţie, se duse iarăşi
În Asia.
LI, .22, 6. Deci aceste [animalel au fost aduse [la jocurill5, iar dacii şi
~uebii - în grupuri - au luptat Între dînşii. Aceştia din urmă sînt celţi, iar
ceilalţi sciţi 16, într-o oarecare măsură 17. Aceşti suebi, ca să vorbim mai precis,
locuiesc dincolo de Rin, (căci şi mulţi alţii îşi atribuie numele de suebi). 7. Ceilalţi 20
[",dică dacii] locuiesc pe ambele maluri ale Islrului. Dar cei care sînt dincoace
de fluviu - lîngă ţara tribalilor - ţin cu plata birurilor de Moesia şi se numesc
moesi, afară de cei aşezaţi foarte aproape de tribali. Cei de dincolo poartă
numele Ode daci, fie că sînt geţi, fie că sînt traci din neamul dacilor 18, care 25
locuiau odinioară în Hodope. 8. Dacii aceştia trimiseseră mai înainte vreme 19
soli la Cezar 20, dar nu căpătară nimic din cîte ceruseră şi trccură de partea 21

• La nord de Dunăre.
, Procollsulul Macedoniei a exasperat, prin abuzurile sale, cetf.\i1e g"'ecc~li ,lin Dobl·lIge .. ,
cal'e - sprijinite de geţi şi bastarni - l-au Învins în RTIul 61 î.e.n. (cf. Titus Livius, Scurte
I'czltfnate, CUI). °

8 M. Antonius a Încercat să urmărească pe asasinii lui Cezar.

8 Caius Antonills, care fusese prizonierul partizanilor lui Brutus, a fost ucis in noiclll-
brie 43 i.e.n.
'o M. Iunius Rrlltus <levellise guvernator al Macedoniei în .. nul 4.3 ;'e.n.
11 Rege al odrisilor, care mai înainte fusese aliatul lui Pompei. V"duva sa, P"I"lll"-
cl'ateia, s-a pus sub protecţia lui Brutus şi i-a predat tot tezaurul (eL Apiun, llăzuuCliele
civile, IV, 75).
13 Prin incursiunile lor de jaf în provincia Macedonia.
'5 Care încheiaseră al doilea t,·iumvirat.
,. Rege trac, partizan al lui Bru tus.
u Jocurile au avut loc cu prilejul consacră"ii sanctuarului lui lulius Cac",,' de că tre
Octavian, în anul 29 I.e.n., după sfîrşitul războiului civil.
16 Suebii erau populaţii de neam germanic, iar dacii o ramură a tracilor.
11 Dato,~tă vecinătăţii. Pentru infl)lenţa scitică ef. Tucidide, II, 96, 3.
18 FI'aza neavînd Înţeles, pI·of. Boris Gerov propune emendaţia TOU t.LIXKOU Y~(JU~
(1 Jin neamul dieilor ~ În loc de TOU t.IXXLlWU Y&vou~ - «din neamul dacilol' & (lhBOPH 3a
C'rapaTa HCTOPHll H reorpa4lHll Ha TpaxHll H MaKep;OHHlI, Sofia, 1949, p. 380 n. 15).
10 înainte de lupta de la Actium. °

10 Octavian August.
Il Cf. Horatiu, Ode, III, 6, 11. şi PluLuI'\', ATllolliu, \ia.

1__
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 673
612 DIO CASSlUS

lui Antoniu fără a-i fi însă de mult folos, căci erau. dezbinaţi. în aceas~~
împrejurare: unii au ajuns prizonieri şi au fost puşi apOI să se ~upte cu suebll.
LI 23 2. Chiar în vremea în care aveau loc aceste evemmente, M.arcus
Crassu; 22 f~ trimis în Macedonia şi Grecia şi porni un război împotriva daCIlor 23 li
şi bastarnilor. Am arătat mai sus cine sînt primii şi din ce pricină s-au războit
cu ei romanii. 3. Cit despre bastarni, p~ bună dreptat: sînt socotiţi s~iţ.i ".
Trecînd atunci Istrul ei au supus Moesla, care se află m faţa lor; apOI l-au
supus pe tribali, veci:Ui Moesiei, şi pe dardani, care. locuiesc în .regiunea triba- 10
lilor. în vreme ce săvîrşeau ei acestea, nu s-a~ lOVIt de ~omam .. 4 .. D~r, dup~
ce trecură munţii Haemus şi năvăliră tn Tracl~ deIl;t~leţl~or, ah~ţl. al Romei,
Crassus porni împotriva lor, întrucî~va pent~u a-~ veru m aJutor lUI Sltas, reg~le
denteleţilor, care era orb! dar, mal B:les, fllndc~ se te~ea ~entru Macedorua. 1&
îngrozindu-i doar cu SOSIrea sa, el il al~ngă dm . ţar~, făra luptă. 5. Dup.ă
aceasta, pe cînd se retrăgeau in ţara.lor, l-a urmăr~t. ŞI.as~fel aduse sub.s~ăpl-
-nirea romanilor ţinutul numit Segetlca 26. El se napustl ŞI asupr~ Moeslel! pe
care o devastă. La atacul unei poziţii întărite 26, avangarda lUI a sufent o 20
înfrînaere. Moesii crezură că oamenii aceia sînt singu~ii ~i pornir~ la atac. Dar
Crass~s veni in ajutorul avangărzii cu restul armateI şI-l zdrobi pe vrăşmaş j
iar [cetatea] o împresură şi o cuceri. _.. .. .
LI, 24, 1. In vreme ce săvîrşea acestea, bastarnll s-au opnt dm f~gă.. şI a~
rămas pe malurile rîului Cedros 27, aşteptînd să .vadă ce se va p~.tr~ce: Ş.I fllndc~ 2&
biruindu-i pe moesi, Crassus mergea şi î~potrlva lor,. ba.s~arnl1.h trlmlse~ă soh
şi-i cer ură să nu-i urmărească, deoarece el nu f.ăcusera nicIUn ra~ romamlor .. 2
Crassus îi ţinu pe loc sub cuvînt că le va da raspunsul a doua ZI. De altfel l-a
primit şi i-a îmbătat, încît le-a ana~ toate planurile. ~ntr-ad:văr, tot ne~mul 80
sciţilor se lasă dus. fără mAsu!ă de Vin, dar re~ede s: .ŞI saturB:'. 3. Intre timp,
Crassus merse în timpul nopţll ling~ o pădu~~ ŞI aşeza m f~ţa el Iscoa.de. I;ăsase
armata lui să se odihnească. ApOI bastarnll crezură că Iscoadele smt sm~re
şi se năpustiră asupra lor .. I-au ~rmărit !;le aceia în ~~tragerea.lor pîn.ă în deşlsul 85
pădurii. Pe mulţi Crassus l-a UCIS ac~~o, Iar pe mulţI .I-a omorit pe clx:d fugeau.
4. Căci ei se impiedicaseră de proprllie lor căruţe ~I~ spate. In afar~ de. asta,
vrînd să-şi scape copiii şi femeile, au fost zdrobiţI. C~assus însuşI. uClse. pe
regele lor Deldon. El ar fi aşezat prada luată de la acesta 10 templul lUi Iupplter 40

tn anul 29 î.e.n., In calitate de proconsuJ.

21
sa Aceştia se aflau sub conducerea -lui Cotiso (cf. Horatius, Ode, III, 18). Vezi discuţia
la Patsch, Beitrăge, p. 70. . _ .. .
.. In realitate erau germani. ConfUZia se dat?reşte aşezam lor geograflce.
1& Probabil o transcriere greşită pentru Serdica.
II Probabil localitatea RatiaJia.
11 Tot o transcriere greşită pentru Cebros.

43 - D. 1414

__ -1-. ___ _
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 675
674 DIO CASSIUS

Feretrius ca spolia opima 28, dacă ar fi fost comandant cu depline puteri 29. 5.
Aceste întîmplări s-au petrecut în chipul arătat. Dintre ceilalţi barbari, unii
fugiră într-o pădurice sacră şi fură 'învăluiţi de focul pus de jur-împrejur, iar
alţii se adăpostiră intr-un anume loc intărit şi fură luaţi prizonieri. Unii se
aruncară în Istru, iar alţii se împrăştiară prin ţară şi pieriră 30. 6. O parte li
din ei au rămas în viaţă, luînd in stăpînire un loc intărit. Crassus ii împresură
fără succes, cîteva zile. Apoi, ajutat de Rholes, regele unor geţi 31, îi nimici. 7.
Rholes a mers la împărat 32 şi pentru această faptă a fost numit prieten şi
aliat al acestuia, iar prizonierii au fost impărţiţi intre soldaţi. 10
LI, 25, 1. După ce săvîrşi acestea, Cras sus se îndreptă împotriva moesilor.
Pe unii i-a induplecat, pe alţii i-a înspăimîntat sau i-a forţat; şi astfel, cu
trudă şi oarecare primejdie, i-a zdrobit pe toţi, in afară de cîţiva 33 •. 2. Şi
atunci s-a retras in ţinuturile unor prieteni (căci era iarna) S& din pricina frigului
şi încă şi mai mult din pricina tracilor - prin a căror ţară încearcă să se intoarcă, 15
ca pe la prieteni. De aceea, se hotărî a se mulţumi cu înfăptuirile de pînă atunci.
Sacrificii şi triumfuri 36 s-au decretat nu numai pentru impărat, ci şi pentru
Crassus. Acesta din urmă n-a obţinut însă titlul de imperator, după cum spun
unii istorici, ci numai împăratul l-a primit. 3. [Crassus] se văzu silit să pornească
din nou la acţiune, deoarece bastarnii - îndurînd cu greu pierderile lor şi ~()
aflînd cum că acesta nu mai are de gind să-i atace - se războiau iarăşi cu dente-
leţii şi cu Sitas, pe seama căruia puneau cea mai mare parte din vină pentru
nenorocirile indurate. Crassus plecă în grabă şi căzu pe neaşteptate asupra lor.
învingîndu-i, le-a impus condiţiile 36 sale de pace, cum a vrut. 4. O dată ce
luase din nou armele, voi să-i pedepsească pe traci pentru necazurile pe care 25
i le pricinuiseră la întoarcerea sa din Moesia. 1 se vestise că ei îşi Întăresc
poziţii şi se pregătesc de război. Biruindu-i în lupte pe medi şi pe serdi 37 -
iar celor prinşi tăindu-le mîinile 38 - cu multă trudă i-a supus. 5. El năvăli 80
şi în celelalte ţinuturi, afară de cel al odrisilor. Pe aceştia i-a cruţat, pentrucă
erau adoratori ai lui Dionysos şi tI întîmpinaseră paşnic atunci cînd a venit
la ei. Le-a dăruit ţinutul în care cinste au pe acest zeu 39, după ce îl luase de la
besi, stăpînitorii lui de pînă atunci.
LI, 26, 1. Pe cînd înfăptuia acestea, îl chemă în ajutor Rholes, care se
afla în luptă cu Dapyx 40, regele unor geţi. Crassus porni să-I ajute. El aruncă 85
cavaleri a vrăjmaşilor peste pedestrimea lor. înspăimintîndu-i şi pe călăreţi în

ilS «Spolia opima o erau prăzile cucerite personal de un comandant roman de la o

căpetenie duşmană. .
28 El conducea însă trupele în numele împăratului August.
80 Lupta a avut loc probabil lîngă vărsarea riului Ciabrus in Dunăre (vezi Patsch,

Beitrăge, p. 73).
Il Probabil un conducător local din sud-vestul Dobrogei (ef. LI, 26, 1).
32 August se afla atunci la Corint. '
as Pl'obabil tribul'ile serdilor şi ale medilor.
a. Iarna anului 29-28 î.e.n.
as Aceasta a avut loc la 4 iulie 27 Le.n., dupll intoarcerea lui Crassus din Macedonia.
13 Cl. AureJius Victor, 1, 7.
87 Vezi nota 33.
88 Cf. Florus, II, 26.
as Cf. Herodot, VII, 111 şi Suetoniu, Oc/aIJian, XCVI, 6.
40 Probabil un conduclltor local din centrul Dobrogei.

1_ ._
 676 DIO CASSIUS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 677

I
fPO~oV
~,~ \ , . ,
Oe: O'Y) epeuyov'tw'>I e:xCY.'t"e:pW'>I rrol\uv e:~pyCY.~'t"O.
"1 ' , I 2 \
. XCY.L /le:'t"CY.
,
felul acesta, nu mai dădu nici o luptă, ci făcu un mare mlicel tn rîndurile unora
't'OU't'O 't'OV Ll&.1tUyCY. rrpoc; <ppoupL6v 't'L xCY.'t'CY.<puy6wCY. (btOACY.~ciJV ErrO- şi ale altora, care fugeau. 2. Apoi îl împresură şi pe Dapyx - refugiat intr-o
).t6pxe:t· x<Xv "t"TI rrpoO"e3pe:t<f ~AA1)'>ItO"'t'( 't'L'; cy'U't'OV <X1t'O 't'OU 't'dxou,; fortăreaţă. Unul din cei aflaţi în fortăreaţă îl salută de pe zid în limba greacă,
intră în vorbă cu el şi hotărî să-i predea fortăreaţa. Prinşi în felul acesta, barbarii 6
&.O"1tCY.O"&./le:vo~ ~c; n A6you<; ot ~A6e xCY.~ 1tpoSoO"LCY.'>I O"Uve6e-ro. &'Ata-
porniră unii împotriva altora. Dapyx şi mulţi alţii îşi găsiră moartea. Crassus
5 X6/le:VOL ouv o{hw,; OL ~&.p(3CY.POL E1t" <XAA~AOUC; <'flp/l'Y)aCY.v, XCY.L 5 't"e: prinse de viu pe frat.ele acestuia, însă nu numai că nu i-a făcut nici un rău,
Ll&.1tU~ <Xrre6CY.'>Ie: XCY.L &AAOL 1t'OAAOL 't'OV /lev't'OL <x8e:A<pOV CY.U't'OU ~wyp~- ba chiar i-a dat drumul. 3. După ce a slivîrşit acestea, Crassus s-a îndreptat
O"CY.'; u.1. K pCY.aO"o,;
/ ouz'<!
u't'L ~t XCY.xov 'l!~ , "1 "1 ,
!:;opCY.O"e:v, CY.1\1\ff. XCY.L, CY.<p'
,-
Y)XE:. 3 • 7tot 1)- I
apoi spre peştera numită Ceiris 41. Aceasta era atît de încăpătoare şi totodată
~, - " 1
O"CY.C; Oe: 't'ff.U"cy' e:m 't'U O"1t'Y)I\CY.LOV "'Y)V'''1 ' K - "1 I ,
€Lptv XCY.I\OU/le:v'Y)V e:O"'t'pCY."e:UO"CY.'t'O· , atît de trainică încît se povesteşte că titanii, cînd au fost biruiţi de zei, s-au 10
-
't'ou't'o ,
Yff.P (.L'"J....1LO"'t' 6V 't'e: ~/lCY.
ff. \' I " . . . ,
XCY.~ ex;UPW't'CY.'tO'>l OU't"WC; 0'>1 <UC; XCY.L 't"OUC;
\ refugiat acolo. În locul acesta, băştinaşii - veniţi în mare număr - aduseseră
cu ei printre altele lucrurile cele mai de preţ şi toate turmele lor. 4. Crassus
10 TL't"a'>lCY.~ Ee; CY.u't'o (.Le:'t'a: 't'~'>1 ~'t"t'CY.v 't'~v U7tO 't{;)V 6e:{;)'>1 8~ (j<pL(jL ye:vo- căută şi astupli toate intrările întortochiate şi greu de aflat [ale peşterii]; de
/lev'Y)v O"UYXCY.'t"CY.epuye:î:v /lu6e:ue:q(lcu, xC('t'C(Ao:(36we:e; oL tmxwptot 7tA~6e:t aceea îi înfrînse pe aceştia prin foame. Biruitor, el nu cruţă nici pe ceilalţi 16
rroAAi/> 't'&. 't'e: &AAff. 't'a: 't'L/lLW't"C('t"C( XC(L 't"o..e; <xyeACY.c; E~ CY.u-ro 7t&.(jw; Eae:- geţi, deşi intre Dapyx şi ei nu era nici o legătură. 5. [Crassus] a pornit apoi
4 . o' " ouv K P~o"(jOC; 't'ff., 'te: O"'t" 6/lLCY. C(u't"ou ' - 7tIXV't'CY. împotriva Genuclei, cea mai puternică întăriturA a statului lui Zyraxes ta, căci
1.
I
xO/l~O"ff.V't'o. I
O"XOI'Lff.
"1'
'Ilo Ilo' " ,,.. I ,
XOCL oUO"oLe:pe:UV'Y)'tCY. OV't'1X IXVIX..,'Y)'t'Y)0"1X<; IX7t<pXOOO(.L 'Y)ae:, XIXX 't'oU't'ou XIX-
\lo / " , auzise că se află acolo steagurile luate de bastarni de la Caius Antonius, lîngă
cetatea istrienilor. Asediind Genucla - tn acelaşi timp de pe uscat şi de pe
16 xd'>loul:; AL(.Li/> XIX'te:O"'tpe~lX't'o. &c; Se 't"IXU't'IX IXU't'i/> 7tpoe:xwp'Y)aE:V, ou8E: Istru, deoarece era durată Ungă apă - în scurtă vreme o cuceri, dar cu multă 20
" 't"{;)v &A.A.WV fe:'t{;)'>I, XIXL7te:p /l'Y)8~ 'ti/> LlcX1tUYL 7tp oa'Y)x 6'11 rwv, <xrrea- osteneală, deşi Zyraxes nu -era de faţă. 6. Căci el, indată ce aflase de atacul
xe:'t"o, 5. <XAA.' mL fevouxAC( 't'o e:uspxsG't'ff.'t'ov 't'~c; ZUpcX~ou <xpx~c; lui Crassus, s-a îmbarcat şi a pornit la sciţi '9 cu mulţi bani, pentru a le cere
nî:xoc; ~AeeV, 5't"L 'ta: O"'Y)/ldIX, & 'rou 'Av'rwv(ou 'tou flXtou ot Bo:O"'t'&.p-< ajutor, dar nu a mai apucat să se 'intoarcă. Iată cele săvîrşite de Crassus la
geţi. Prin locotenenţii săi, supuse din nou o parte a moesilor, care, biruiţi 26
VIXL 7tp0C; 'tn "&'11 'IO"'t"pLO:v&v 7t6Ae:L <x<Ptfl'~v'to, EV't'IXU6IX ~xoue:v liv'rIX'
inainte vreme, se rll.sculaseră.
2() XIXL IXU't'O 1te:~TI 't"e: &(.LCY. xo:t SLa: 't"ou "IO"'t'pou (7tpOC; ya:p 't'i/> ()81X'tL me:- LI, 27, 1. împotriva artacilor şi impotriva altor neamuri, care nu mai
7t6ALO"'t'O) 7tpOa~IXAwv oux E'>I rroAAi/> /lE:'>I Xp6'>1<p, o-Uv 7tOAAcj) 8e 8~ fuseseră cucerite şi nu voiau să i se supună şi - pe deasupra mai erau ~i
7t6v<p, xIXhoL 't"ou ZUPcX~ou /l ~ 1tlXp6v't'0e;, S!AOV. 6. txe:î:voe; ya:p &~ foarte mîndre" - stîrneau la rAzvrătire şi pe alţii, o porni el insuşi. Ii
n
't"cXXLO''rO: 'r~C; OP/l~'; o:u't"ou a6e-ro, 7tp6e; 't"e: 't"oue; ~xu6IXc; E1t'~ O"U/l- învinse pe de o parte prin forţă, după ce 'ii dăduseră mult de furcă, pe de
altli parte prin frică, [temîndu-se] sli nu fie luaţi prizonieri '5. 2. Dar acestea
30
(.LO:XtIXV (.Le:'t"a: 't"&V XP'Y)(.L&.'t"wv <X7t~PE:, XlXt oux l<p6'Y) <XvlXxo(.LL0'6de;.
s-au petrecut mai tîrziu. Eu însemn aci atit întlmplările, cît şi numele, aşa
26 't"1X;:Î't"1X (.LE:V EV re'rIXL~ ~1t'PIX~e:, 't'&v Se s~ Mua{;)'>1 't"OUC; (lev EX 't'{;)V xeXe:L- cum ni s-au transmis. Mai inainte vreme, moesii şi geţii locuiau întreg ţinutul
" I ~, 1._, , I
PW(.Le:VW'>I e:7tIX'>IlXa't"lXv't"lX<; oL l:;Ţepwv IXVe:X't'Y)O'IX't"O. aintre Haemus şi Istru, dar - cu trecerea vremii - unii îşi schimbară
LI, 27, L ' E7tL Se ' ApTlXx(OUe; &AAoUe; -re 'rLVIXC; ou6'&.A6v't'lXc; numele. 3. Apoi denumirea de Moesia a fost dată hitregii regiuni, 36
7to't'E: o~'t" IXV 7tpoaxwp~O"o:t OL E6eAov't"o:c;, XlXt IXU't'OUe; 't'e: (.Lf:yLa't"ov despărţită de Panonia prin rîul Sava, care se varsă· în lstru, regiune
aşezată deasupra Dalmaţiei, Macedoniei şi Traciei. Printre multe alte
E7tL 't'oo't'<-!l <pPOVOUV't'IX~ XlXt 't"oî:e; &AAOL<; opy~v 't'e: &(l1X xo:t '>Ie:W't'Il:pLa-
\ 'e:(.L7tOLOUWIX~,
- , 6~ 't',e:7teG't'plX't'Il:Uae:,
'/ I '1 (J.I ~ I
popoare, există acolo· cei numiţi odinioară tribe,li şi dardanii, care şi-au
30 (lov IXU't' Xo:~ a<plX~ 't"1X (.L!:;v I-'Lq:, OplX- păstrat şi astăzi numele. 40
alXv't'CY.C; oux OA.(yCY., 't'a: Se xCY.L <p6(3<p 't'&v &'ALGXO!l€'>IWV 7tpoO''Y)ycXye:-ro.
- !l!:;v
2• 't'IXU't'1X l'
e:v Xf)QV<P / "
e:ye:vs't"O, ypO:<p<u I \lo'
oe: 't"1X/ 't'e: ~I\I\IX
>("1 "1 "
WC; 1t'OU 7tC(plX-
Ilo/Ilo "" , , l .. l . '
oe:oO't'IXL, XIXL IXU't'ff. 't"1X OV0!l()('t"o:. 't'a ~v Yff.t:J 7tIXI\IXL /"1 M UO"OL 't"S XO:L, e:'t"IXL
/ r'
- , ~ \
7tlXalX'>I T'Y)V (.LeTIX",u 't"OU '!"e: - A~
~!l0U XIXL '!"OU
, - "1 '1"
G't'pOU OU(jC('>I 1
e:'>IE:(l O'>l't' O,
35 7tpo"6'>1't'oc; Se TOU Xp6'>1ou XIXL EI:; &AAIX 't'L'>IeC; lX,h{;)v o'>l6(lO:'t"1X (.Le:T€-
~(xAOV, 3. xo:t !J.e:Ta: 't"o:u-r' EC; TO 't'~~ Mua(o:~ O'>lO!J.1X 7t()(vO' 60'ff. (; ~aouoc;
ee; '!"ov "IO"'t't:Jov E(.L~cXAAWV, U7t€t:J TE: 't'~C; Lle:A!l()('t'L()(e; Xff.t U7tep 't'~C; Mo:xe:- 41 Pentru localizarea ei, vezi Pârvan, Getica, p. 89.
8ov(CY.c; 't"~<:; 't'e: 0~4x'Y)<:;, <X7t0 't'~c; TIlXvvovto:e; <x<po p(~e:L, aurxE:):'6lP1)X€'>I. " Un conduclltor get din nordul Dobrogei.
68 Probabil bastami.
xO'.t l(jTLV E'>I IXO't'Ot~ &AAIX Te; ~ev'Y) 7tOAM xCY.t ot TpL~IX""O( 1tO't"e: 7tpO- « Patsch (Beilrăge, p. 80) crede cII lor li se aplicil anecdota lui Florus, II, 26,
13 şi urm.
40 ao:yopEU6Ev't'e:c;, o( Te: ~()(p8&.'>ILOL xC(t '>Itiv o(j't'w XCY.ÂOU(lE:VOL.
U CL supra LI, 25, 4.
678
DIO CASSIUS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 679

LIV, 20,2. De asemenea panonii împreună cu noricii au năvălit în Istria.

în urma pierderilor suferite din partea lui Silius 46 şi locţiitorilor săi, ei încheiară
din nou pace; şi din pricina lor au căzut în aceeaşi robie şi noricii. 3. Răscoalele
din Dalmaţia şi Iberia au fost potolite în scurtă vreme. Denteleţii şi scordiscii 5
jefuiră 47 Macedonia. în Tracia, mai întîi Marcus Lollius ~8, ca să-I ajute pe
Rhoemetalces 49 - unchiul şi tutorele copiilor lui Cotys - i-a zdrobit pe besi 50.
Apoi, pentru acelaşi motiv, Lucius Caius 51 învinse pe sarmaţi şi-i alungă peste
Istru. 4. Dar cel mai mare război, din cîte au purtat pînă atunci romanii, război 10
care-I {ăcu să iasă pe August din Roma, a fost acela împotriva celţilor 52.
LIV, 34, 5. Tot atunci 53, tracul Vologaises, din neamul besilor, preot al
lui Dionysos 54 de la ei făcu mai multe prorociri şi atrasc pe cîţiva de partea
sa, apoi se răzvrăti impreună cu ei împotriva lui Rhascyporis 55, fiul lui Cotys, 15
pe care il birui şi îl ucise. Pe urmă după ce l-a convins pe Rhoemetalces, unchiul
aceluia, că totul vine de la zei, îl lipsi, fără impotrivire, de oşti şi-l făcu să fugă ...
LIV, 36, 2. S-a hotărît de asemenea ca templul lui Ianus Geminus să fie
..
'
inchis 56 - căci se redeschisese intre timp -, ca şi cum războaiele erau sfirşite.
Nu s-a inchis totuşi, pentru că dacii, trecînd Istrul îngheţat, prădară 57 Panonia,
20

iar dalmaţii se răzvrătiră din pricina birurilor. 3. Tiberiu îi aduse din nou sub
autoritatea romanilor, trimis fiind împotriva lor din Galia, unde era plecat cu
August... 26
LV, 23, 3. : .. Legiunea 58 a IV -a Scitică 69 se găseşte în Siria 60; a V-a
Macedonică în Dacia 61 .•. şi a VII-a in Moesia Superioară 62; aceasta e numită,

,. P. Silius Nerva, eonsul În anul 20 t.e.n., a primit in anul 16 te.n. eomanda supremli
a trupelor care luptau impotriva populaţiilor din Alpi.
&? In anul 16 i.e.n.
U Mareus Lollius a fost eonsul in 21 te.n., iar în 17 se afla la Roma. Probabil eli Intre
timp a fost proeonsul în Macedonia, iar aceastli acţiune s~a petrecut între anii 20-18 t.e.n.
(vezi în RE, XIII, col. 1381). .
" Rege al odrisilor, aliat al lui August la Actium, a primit regatul dupA. moartea tatlilui
sau Cotys şi a domnit pinli In anul 12 e.n. (ef. Tacit, Anale, II, 6"').
50 Besii au vrut probabil să-şi reia sanctuarul (ef. 1, 25, 5).
al Numele 8 fost greşit transmis de clitre autor. Din această cauză. nu se poate şti
exact despre cine este vorba. Este posibil să fie L. Tarius Rufus, consul în 16 i.e.n., lecţiune
propusă de Ritterling, in RE, XII, col. 1229. Pentru apariţia sarmaţilor vezi Strabon;
nota 16.
51 Impotriva triburilor panonice (ef. Suetoniu, Tiberiu, XVI, 2). .
&a In anii 13-11 î.e.n. armatele romane, sub. conducerea lui Piso, au dus lupte grele
împotriva tracilor (ef. Flol'us, II, 27, 17).
"' Vezi nota 39.
u In anul 16 1.e.n., Rbascyporis primise din partea lui August şi domnia peste besi.
56 Cf. Faptele Impăratului August, V, 50.
57 In anul 10 1.e.n. (ef. ibidem, V, "'7).
58 Dio prezintă situaţia legiunilor din vremea sa (sub domnia lui Alexander Severus),
cînd erau In număr de 33.
8e Numele l-a primit probabil pentru participarea la campania lui Cl'assus (ef. LI, 23,
2-33). Vezi RE, XII, col. 1557.
60 Legiunea fusese transferată la începutul domniei lui Nero (ef. Tacit,
Anale, XII, 35). .
el La Potaissa. Inainte legiunea a V-a Macedonica îşi avusese sediul la Troesmis, dar
după ce s-a întors din campania Impotriva parţilor, în 167 e.n., a fost mutată în Dacia, cu
ocazia reorganizării acestor provincii (vezi RE, XII, col. 1579).
ea La Viminacium, unde a venit probabil în anii 56-57 e.n. (vezi RE, XII, col.
1619), în locul legiunii IV Scythica, plecată în Siria (vezi nota 60).
680 OIO CASSICS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 681

în special, Claudia. .. 4. Legiunea a X-a Gemina o parte în Panonia Supe-

rioară 63 şi o parte în Iudeia; a XI-a Claudia în Moesia Inferior 6'. " 5. . .. A
XIII-a Gemina în Dacia 65; a XIV-a Gemina în Panonia Superioară 66.
LV, 24, 2. Nero a înfiinţat 67 legiunea numită Italica, [azi] cu cartierul
de iarnă 68 in Moesia Inferioară 69, iar Galba, 1 Adiutrix 70 în Panonia Infe- 5
rioară 71; a VII-a Gemina 72 în lberia 73; Vespasianus, a II-a Adiutrix 7' în
Panonia Inferioară 75 şi pe a IV-a Flavia 76 în Moesia Superioară 77 •••
LV, 30, 4. După ce Severus 78 s-a reintors în Moesia, unde năvăliseră şi
jefuiau dacii şi sarmaţii, iar Tiberiu şi Messalinus zăboveau la Siscia, [brescii]
se năpustiră asupra aliaţilor Romei, izbutind să răscoale mulţi. 5. Cu t,oate că 10
Tiberiu se afla pe aproa,ee, ei nu l-au înfruntat, ci au pornit în diferite părţi
şi au fli.cut multe jafuri. Intrucit cunoşteau bine ţara şi aveau armament uşor,
mergeau cu iuţeală ori unde voiau. Şi fiindcă sosise iarna, au pricinuit şi mai
multe. pagube. Astfel au năvălit din nou asupra Macedoniei. 6. Rhoemetalces 15
şi fratele sAu Rhascyporis 79 i-au invins într-o luptA. După aceea, sub consulatul
lui Caecilius Metellus şi Licinius Silanus 80, văzîndu-şi ţara lor pustiită, ceilalţi
nu s-au mai împotrivit, ci s-au retras în locuri întărite, de unde atacau cînd
li se părea potrivit 81. 2Q
LVIII, 24, 3.... iar alţii 82 s-au omorît singuri, ca Pomponius Laheo.
Acesta, după ce a fost pretor, a condus timp de opt ani 83 Moesia.
LVIII, 25,4 .... Poppaeus Sabinus, care pînă atunci şi, ca să zic aşa, fn
tot timpul domniei 8' lui Tjberiu cirmuise cele două Moesii 85, ba fncă şi Mace- 25

III La Vindobona, unde venise probabil sub Traian (vezi RE, XII, col. 1683).
" La Duro8torum, unde venise probabil în anii 105-106 e.n. (vezi RE, XII,
col. 1698).
" La Apulum; în Dacia venise In timpul războiului dacic (vezi RE, XII,
col. 1716).
ee La Carnunturn, unde veni8e în ultimii ani ai domniei lui Traian (vezi RE, XII,
col. 1738) .
.. Probabil in anul 67 e.n. (v~zi RE, XII, col. 1408).
os La Novae.
It Unde venise la sUl·,itul anului 69 e.n. (ef. Tacit, Istorii, III, 46).
'0 In anul 68 c.n. De fapt a fost creată de Nero, iat' statutul juridic l-a primit de la
Galba (vezi RE, XII, col. 1382).
71 La Brigetio, unde a venit probabil in anii 118-119 e.n. (vezi RE, XII, col. 1392) .
.. La 10 iunie 68 e.n. (vezi RE, XII, col. 1629). .
.. In Asturia.
" în primăvara anului 70 e.n. (vezi RE, XII, col. 1382). .
7& La Aquincum, unde a venit probabil în anii 103-106 e.n. (vezi RE, XII, col. 1445).
78 Tot în primhara anului 70 e.n. (vezi RE, XII, col. 1438).
" La Singidunum, unde a venit după terminarea războiului cu dacii, în 107 e.n.
78 A. Caecina Severus era in anul 6 e.n. comandantul armatei romane (legat LIS Augusti
pro praelore exercitus) din Moesia, care participa la luptele Impotriva ilirilor şi
,./
I
panonilor.
.. Cf. LVI, 34, 5.
80 In anul 7 c.n.
81 Răscoala populaţiilor din Dalmaţia şi Panonia a fost inăbu~ită în anul 9 e.n.
81 In anul 34 e.n. -
83 Probabil intre anii 25-33 e.n. (cf. Tacit, Anale, IV, 47).
84 Intre anii 15-35 e.n. (cf. Tacit, Anale, 1, 80, 1 şi VI, 39).
S6 In realitate, pe vremea aceea nu exista decît o singură pro vincie. Abia în anul
86 e.n. a fost creată şi Moesia Inferior.
['

) __
J
;
~
_
.
682
Dro CASSIUS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA RQ)I1NIEI 683

donia, muri cum nu se poate mai potrivit, înainte de a i se fi adus vreo învi-
nuire. 5. în locul lui, pentru aceste provincii, fu rînduit Regulus 86. Căci,
după cum spun unii, Macedonia şi Ahaia erau date fără să se tragă
la sort.i 87.
L'IX, 12, 2 .... Lui Rhoemetalces 88, [CaligulaJ i-a dăruit posesiunile lui 5
Cotys, iar lui Polemon, fiul lui Polemon 89, domnia părintească, după un vot al
, Senatului, el stînd în for pe un scaun curul, în mijlocul consulilor, pe estradă,
i sub un acoperămînt de mătase, cum ne informează unii.
LXVII, 6, 1. Cel mai însemnat război de atunci al romanilor a fost cel
J împotriva dacilor 90, asupra cărora, în vremea aceea, domnea Decebal [Duras 91, 10
care domnise mai înainte, lăsase lui Decebal de bună voie 92 domnia pentru
că era ... Exc. Val.] foarte priceput Ia planurile de război şi iscusit în înfăp­
tuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage
la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să folo-
Sească izbîn'da, dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrîngere. Din această pricină, 16
multă vreme a fost un duşman de temut pentru romani. 2. Eu îi numesc
daci pe oamenii pomeniţi mai sus, cum îşi spun ei înşişi şi cum le zic şi romanii,
măcar că ştiu prea bine că unii dintre greci ii numesc geţi, fie pe drept, fie pe
nedrept '3. Căci eu îmi dau bine seama că geţii locuiesc dincolo de Haemus, de-a 20
lungul Istrului. 3. Domiţian a pornit cu oaste'4 împotriva lor, dar puţin îi
păsa de război; el zăbovi într-un oraş .5 din Moesia şi se dădu pradă desfriului,
cum îi era obiceiul. Intr-adevăr, nu numai că nu era in stare să îndure osteneli
şi era fără curaj, dar se arăta cu totul lipsit de frîu şi de ruşine faţă de femei 25
şi băieţii tineri. Trimetea la război in locul său pe alţi conducători de oşti şi
de cele mai multe ori nu izbîndea 96. Xiph. 219, 10-24 R. St. şi (§ 1) Exc.
Val. 284 = Suidas sub cuvintele 8e:LV6~ şi )(OdpL'O~ şi (v. 7-10) Exc. Val. 285,
de asemenea (v. 8-10) Exc. Val. 280.
5. Decebal, regele dacilor, a trimis soli lui Domiţian şi-i făgăduia pacea. 80
Drept care, Domiţian îl porni pe Fuscus 87 cu armată multă. Cînd a aflat de
aceasta Decebal, i-a trimis din nou solie, în bătaie de joc, spunînd că va încheia
pace dacă Domiţian are să vrea ca fiecare roman să-i dea lui Decebal, anual,

80 Publius Regulue a ,guvernat pînă în anul 44 e.n., cînd îi urmează A. Didius GaUus
(cf. Tacit, Anale, II, 67).
87 Adică nu urmau procedura celorlalte provincii senatoriale, ci au fost atribuite de
împărat, ca provincii imperiale (ef. Tacit, Anale, 1, 80, 1).
88 ,Printre teritoriile primite în anul 38 e.n. de către fiul mai mare al lui Cotys, figura
probabil şi o parte a regiunilor dobrogene (cf. Tacit, Anale, II, 67).
81 în realitate era al doilea fiu al aceluiaşi Cotys; atunci a primit Pontul, iar in anul
41 e.n. şi Cilicia.
10 Cf. Statius, Si/ve, passim; Marţial, passim; Suetoniu, Domiţian, VI; Eutropiu
VII, 23, 4; Iordanes, Geticele, XIII, 76-78.
11 Probabil aceeaşi persoană cu Diurpaneus, menţionat de Iordanes (vezi Patsch,
Kampf, p. 5, şi IsI. Rom. p. 294-295). CI. Suidas, a.v. Dur(J$.
82 In urma insucceselor din Moesia, de unde, in cursul anului 86 e.n., dacii invadatori
fuseseră respinşi peste Dunăre. .
03 Cf. Strabon, VII, 3, 12 ŞI 13 (305) .
.. La începutul anului 86 e.n.
06 Probabil la Niş (vezi Patsch, Kampf, p. 6) .
•• Consideraţiile autorului oglindesc tradiţia senatorială defavorabilă lui Domiţian.
97 Cornelius Fuscus era comandantul cohortelor pretoriene (ef. Iuvenal, IV, 111).
 684
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!NIEI 685
'P(,,)tJ.O:L<.U'
, J oUO ~
01-'01\ OU.:; uexEt--al\tp exaO'TOU t;TOU~ Tel\eW, ELP'Y}V'Y}V
'l\' ) (.1 ." A (.). ,"\. " Il ... "

dte doi oboli. Iar dacă ~~ v~ ~rIm! ace.. or avea de indurat mari nenorociri.
astă propunere Decebal spunea că va
7tp0':; O:lhO\l TWe:af)O(L" d 8~ tJ.~ Toihb ~AbL'rO, 7to"AetJ.~O'EW Xat tJ.s:y&)"a
..

au'ro~~ 7tpoO''t'p(tJiea6cn xax&. Petr. PatI'. Exc. de leg. 3 (Hoeschel duce mai departe războlU ŞI ca ro~tnll 15
= FHG, IV, p. 185, fr. 4).
p. 15 = FHG IV, p. 185, fI'. 4). Petr. Pat,r. Exc. de leExtiroes~~ei ~~re erau în expediţie cu Fuscus cer ură 5
'ă' 'lac~:tpe:ă »B~l~k.
lO

5 6. .1(<.U\I... ;~' (3L(3ALtp.. « tnd8'f) ot fLE'rO: 'rOU ~ouO'Xou Inpa- - ' 6. Dd

ă
Anecd. 147, 21-31. . f" d _
li b e 98 pe cvazi şi marcomam, un ca
TEUO'&tJ.e:\lOL "1y~acxaf)cxL O'~wv o:u't"wv 1j~i<.Uaav l}. Bekk. Anecd. 147,
sa-l con uc ': :
LXVII, 7, 1. DonuţIan vru s se r ~ ~n . ii se lupte cu ei şi
29-31. u-l aJ'utaseră 99 împotriva da?ilo:. Yem ~n Panoma'd ca s ii. 100 Exc. UG 4210
UClse soln de~ pa~e, l~e care el fu ii de marcomani 10!, Domiţian a pormt grabmc
n ... . Îl tnmlsesera pentru a oua oar '. .
LXVII, 7, 1. "O't'L' o .1otJ.L'rta'Jo~ Kou&8ou~ Mt MapxofL&\louC;
eXtJ.UVo:af)O:L, lht fL~ E(3o~61)a&v ol xa10: LlIXXWV, 1j6eA1)ae:, XCXt ~Aee'J (p. 399). 2. lnvms ŞI de '1 g t demnÎndu-1 să încheie un tratat, pe care el
PfS
II o:woVLav ' aC[)LO'
, L no" , aC/Jv, XCH\TOUC; , 7tpe:a I-'fEJU't."IXC; o solie la Deceb_al, rege e ~CI. or,. n de' [regele] i-l ceruse adesea. Decebal
1
10 c;.:; I\EfLY) ' ' ' 'oEUTepouC;,
'rOUC; ' ,
IDomiţian] îl refuzase mal 1O?mte, 1 ŞI strîmtoare 102) dar nu a vrut
00c; ~nEtJ.tJilXv l~mep dp~vY)c;, eX7tEX't'e:We:v Exc. VI} 42 (p. 399). 2. 5n primi propunerea. de pace (C~Cl erabăa c:r;:miţian ci l.a trimis pe Diegis, 15
o .1otJ.L"ncxVOe; "1't'TY)6ete; ,)7t!) MIXPX0tJ.&V<.Uv xo:t cpuy~v t7tetJ.tJie: 8La să vină el t~lS,UŞl ~ă st~a : .voredea armele i Cîţiva prizonieri, sub cuvin:
Ta'JJ.<.Uv 7tpOC; TOV .1exe(3a"Aov TWV Llo:xwv (3cxatAeoc, xo:t ee; 1J'7'C0vMc; împreună cu clţIva ~arbaţl, ca, sa- PrDupă sosire! acestuia, Domiţian puse lu~
3
• , U7t1)yo:yeTo,
t , , ,o:~ 7tOI\I\OCXL~ '1'1 , ), ) -
7tp 6Te:pOV oux " ' eoe:-
" că i-ar avea numai pe aceştIa. ca '.1 f fost un adevărat învingător ŞI
103 o diademă pe cap -d ,ŞI c~m ~rr ~oldaţiIor lui le împărţi
O:UTOV OCtT1)aIXVTt IXU't'tp
15 8wxe:t. XlXt &C; e8e~lX't'o tJ.ev T~\I aUtJ.{3ocaw (8ewwe; yap heTO:AOCt7tW-
Diegis onoruri 20
1• ~ dea un rege aCI or ,Ia
între altele, nişte aşa-ZIşI 50 I al u~
.. l' . 1 .
)
P'Y)TO , ou" fLe:vTOL XOCL' " CXU't'OC; 1)'eL"c;1\1)ae:v Ee;
'''6A you~ au't'tp ' - e:A'''e'' '-..,.
e:LV, IXI\A
omu 10 stare S a . . 1 R
şi bani. Ca un blr~lltor, tr.lmlse a oma~ tuia des re care se spune că ar fi
••

f7tEtJ.tJie: TO\l .1L~YW tJ.e:TO: TWV eXv8pW\I, T& Te: 57tAOC xo:t oclXtJ.OCAWTOUC; Decebal şi o pretmsă .s~rlSo.a:e. de-~ ah' st' 'fuI Fu, cu multe lucruri ce nu
'nv&e;, rue; XCXL tJ.6voue; €xdvouC; lX<.Uv, 8waav't'a. 3. ye:vofLtvou 8e: 't'ou't'ou plăsmuit-o el. 4. Domlţlan(D~şl lmp.o ăO ~l ~~e~uise foarte mulţi bani pentru
6 .10tJ.L't'LO:VOC; Tei> Llt~YL8L 8L&8Y)tJ.a e7tlt(1)xe xa6&7te:p WC; eX/.:1)06<; fuseseră luate ..ca105 prad~. __ l~pot~IV , dădu lui DMebal nu numai tnsem~ate 25
încheierea păCll , C~Cl fara .mtt:zlere la felurite lucrări folositoare fn timp
ţi
20 xe:xpaT1)XWC; xo:t (3aaQ..eo: TLVO: TO~C; Llo:xor~ 80UVOCL ~UV&fLe:voC;, xat sume de ?ani, dar ~I ~eJterl r;~~r~ea mereu multe). Aceste lucruri el ~e'a
't'0~t; O'TpO:TLW't'atc; xcxt TLIl<X<; xod &PYOPLOV eXap!aaTO, XOCL EC; T~V de pa~e Ş! d~ ~ăzbo! ŞI fagădu Căci el folosea totdeauna asemenea lu?rurl ca
'PWtJ.1)V Wt; Ve:VLX1)X~e; t7t€IJ"t'ELAe: 't'& Te ~AACX xod 7tpea(3e:LC; 7tCXpa TO\) scos dm moblh~rul Impălr iitesc. d
pradă de răzbOI, ca unu care a use mpa
î - răţia însuşi în stare de roble. Exc.
30
4Llexe:(3&AOU bnO'TOA~\I 't'E, &.:; ye ~C[)aaxe:v, ~V E"AtyE't'O 7te:7tAaX€Vat.
. XCXL' 7tOM\OLC;-.".. T1)\I
\ EOpT'YJ\I
" ex 6O'fL 1)0'e:v oux " e:",r: (i)V _7-.
... ~Ae: VR 14 (p. 400). b . 1 . dacic li au intîmplat următoarele
7tOtJ.7t€LOtC;
v~emea r~z I~li~~us 106, rt~duit de impărat cu condu:
! ,

25 (7tăv yo:p TOU\lOC\IT(OV XO:~ 7tpOacxv&A<.UO'e: TarC; lJ'7'Cov8cxrc;, auxv<X tJ.S:v xa~
LXVII, 10, .1. în
aU't'(xa XP~tJ.CXTIX xaL 8"1)tJ. LOu pyoue; 7to:vToilXC; T€xV'Y)C; XOCL dp'1jvLX~C; xat cerea rAzbOiulUI, prmtre a te m su.rl
il
evenimente.vre~mc~ de a po~em~bune luă şi pe aceea de a.i
, "1
obliga pe s?ldaţ~
entru a se deosebi mal
7tOI\e:tJ.
" tx ..
'Y)C; T'fI
..
uex€t--O:I\<j)
A (.).'"
ooue;,
'l\'
O'UXVIX' 'oe: XIXL lXet
'''' "
o<.UaELV
"', «
U7t0ax0tJ.€-, să scrie pe scuturi numel~ l?~ ŞI al~ centur~om %iş~ească. 2. Şi dînd lupta 85
lesne cei ce se vor arăta VIteJI de cel cu pur are
voe;) &AA' ex ":&'.1 {3aaLAtxW\I E7t(TCA<.Uv· TQUTOte; yap we; XIXL IXlXtJ.aA(~­
TOLC; &d nO't'e: exp~'t'o, &t'€ XCXt T~V &px~v aUT~V 8E80 u/..<.UtJ.€VOt;. Exc.
30 UR 14 (p. 400).
... 8~ul
" lInn virtutea le.nă,
88 eg t UN'1 or de clientelă pe care le aveau, probabil, cu imperiul din anul
LXVII, 10, 1. 'Ev 8€ Tef> LlaxLxw TCoAttJ.tp xat 't'&8e: awe:xup'Y)O'sv
&~L6AOYIX. o yap 'IouAta\lo,:; tmTocx8dc; U7tO TOU O:lhoxp&TOpO~ Tei> 69 e n
'100 Probabil fiindcă veniseră aceleaşl'I:ăăSţP,u\ n~url n~t~te romană
(vezi Patsch, Kamp{, p. 33)"
cu
101 tn anul 89 e.n., .după Inceperea oatl It 4' OI, o u ,
a fost înfrîntă
. d'l torii (vezi Patsch, !(amp{, p, 3(.).
probabil
... L
TCOAC;tJ.' ... "1." I
fI Ta/V\a Te 7tlXpe:axEucxaO:TO
' " ' '
€u, xat TOUC; (jTPOCTt(i)TCX~
I
Ta, Te
tIXUT(;)\I Ov6tJ.IXTIX xa~ TO: TWV txIXTOVT&pX<.UV e1t~ TaC; &/j7t(Srxc; tTC~YP&-:
dincolo de Dunăre (vezI Patsch, I(amp{, p,
1~ In urma Infrlngerii ~uferite !a' Tapae, I~ a:
3l r
tea lui Tettius Iulianus (ef. mfra
aratiste in Dacia (vezi Patseh,
85 ~CXt txeAe:uaEV, (VCX ExcpIXvtO"t'epOt o~ T~ &ya6ov IXU't'&V ~ xaxov LXVII, 10, 2) şi poate ŞI datorItă unor mişc r\ sep
I(amp{, p. 31). 'b I ( f M I V 3 1 şi VI, 10, 7),
r
108 Probabil fratele lUI Dece a_ c: Dar I~f: n 'pr~babil la sCirşitulanului 89 e,n. (ef,
104 Triumful pe care l-a sArbatOrIt oml,la

Mal'ţinl (Pliniu cel Tînăr, Pane.

lOII'
girie, 12, 2
Deşi condiţiile au fost foarte avantajoase
VI, 10, 81, '. t Decebal
Pden;u n rege
şi Dio Cassius, LXVIII, 6, 1), acesta evme u
clientelar al Romei Ivezi
..
IsI. Rom" p: 299),
101 TCttlU8 .
Iuhanus, un ve t eran al războaielor de la Dunăre (Tacit, Ialora, I. 79
.şi II, 85).
686

IZVOARE PRIVIND ISTORIA Rm,IINIEI 687

cu duşmanii la Tapae 107, măcelări pe cei mai mulţi dintre ei. între duşmani
se afla şi Vezinas, care venea, ca demnitate, indată după Decebal; pentru
că nu putea scăpa cu fuga, el se trinti la pămînt, ca şi cum ar fi murit; şi
astfel rămase nebăgat în seamă, iar în timpul nopţii a fugit. 3. Decebal se
temu ca romanii victorioşi să nu pornească spre capitala lui. De aceea tăie 5
copacii din preajma lor [la o oarecare înălţime] şi puse arme pe trunchiuri,
pentru ca duşmanii să creadă că sînt soldaţi şi să se retragă înspăimîntaţi.
Ceea 108 ce s·a şi întîmplat. Xiph. 219, 24-221, 20. R. St.
LXVIII, 6, 1. După ce zăbovi un timp la Roma, Traian porni cu oaste impo- 10
triva dacilor. Cugeta la cele săvîrşite de aceştia şi era copleşit cînd se gîndea la
sumele de bani 109 pe care romanii trebuia să le plătească în fiecare an. Vedea
apoi că puterea şi îngîmfarea dacilor sporesc necontenit. 2. Cînd află de expe-
diţia lui, Decebal fu cuprins de spaimă, căci înţelegea bine că mai înainte biruise
nu pe roamni, ci pe Domiţian, iar de data aceasta va trebui să lupte cu romanii 15
şi cu împăratul Traian. 3. Acesta era un om cu totul deosebit, mai ales prin
dreptatea şi bărbăţia sa, precum şi prin simplitatea moravurilor sale. Avea un
trup vînjos (începuse să domnească la vîrsta de patruzeci şi doi de ani) şi Înfrunta
toate greutăţile cot la cot cu ceilalţi; iar cu sufletul era la înălţime, deoarece
nici nu se lăsa purtat de îndrăzneala tinereţii, dar nici împiedicat de 20
bătrîneţe ...
LXVIII, 7, 5 ... De aceea Decebal se temea de [Traian] pe bună dreptate ...
LXVIII, 8, 1. Cînd Traian a pornit După ce sos~ le Istru, Traian
împotriva dacilor 110 şi se apropia îi trecu 112 îndată pe romani dincolo, 25
de Tapae 111, locul unde barbarii cu corăbiile, împotriva dacilor. Tzetz.
îşi aveau tabăra, i se aduse o Chil. II, 62-63.
ciupercă mare, pe care era scris cu litere latine că atît ceilalţi aliaţi,
)
cît şi burii 113 sfătuiesc pe Traian să se Întoarcă şi să facă pace. !
2. Dar Traian dădu lupta cu ei, îşi văzu răniţi pe mulţi dintre ai săi şi ucise 30
mulţi duşmani 114. Deoarece îi . lipseau bandaj ele, se zice că nu şi-a cruţat i.
;
nici propriile sale vestminte, ci le-a tăiat fîşii. Apoi a poruncit să se
ridice Un altar soldaţilor căzuţi în luptă şi să li se aducă în fiecare
an 115 jerfă pentru morţi. Xiph. 231, 2-13 R. St. 85

107 In anul BB e.n., în regiunea Porţilor-de-Fier ale Transilvaniei.

108 Povestea aceasta e puţin verosimilâ, chiar dacă nu reflectă o atitudine duşmănoasă
faţă de Domiţian, cum crede Patsch, Kampf, p. 32.
109 Vezi nota 105.
110 La 25 martie 101 e.n.
m Probabil Porţile-de-Fier ale Transilvaniei (vezi Is/. Rom., p. 306).
111 O coloană sub conducerea lui Traian traversează Dunărea Ungă Lederata, îndrep-
tindu-se spre Tibiscum, iar o altă coloană pe la Dierna, întilnindu-se cu prima la Tibiscum.
w· Pentru problema identificării acestui neam (daci din Oltenia sau germani din nordul
Cehoslovaciei?), vezi R. Vulpe, Les Bures al/ies de Traian dans la premiere guerre dacique,
îl ~ Studii clasice~, V (1963), p. 223.
111 In cursul luptei de la Porţile-de-Fier ale Transilvaniei.
U5 Aceasta pare a indica ocuparea permanentă a respecLivelor regiuni şi după încheierea
păcii (vezi Isi. Rom., p. 30B). Vezi însă şi teza lui R. Vulpe, Dion Cassius el la campagne
de Trajan en Mesie lnferieure, în oStudii Clasice», VI (1964), după care la punctul 2 nu
este vorba despre bătâlia de la Tapae, ci despre crîncenele lupte din Moesia, lîngă Adamclisi,
unde a fost ridicat şi binecunoscutul altar.

688 DIO CASSIUS
LXVIII, 9, 1. "O'1:'L b ~z-
Xe~(x'AOC; e7te:7t6[.L~€.L fLb xocl 7tpa
't"lj~ ~'t"t"YlC; 7tpea~e:L~, ouxen 'rWV
xOfL'Y)'t"wv 6a7te:p 7tp6't"e:pov, "AM
li 'tWV 7tLAOcp6 pWV 'too~ &.pLa'1:'Ou~.
2. xocl eXe:Î.\I0L 'teX 'tE; I)7tA(X. PL~OCV-
~€C; xCl.l Ecx.U~OU~ E«; 'r~'J yYj'J XCI.-
't(x'~(x'A6v'te:~ t8e:~6'YJa(X.v 'tou T poci:-
(X.\I0U fLeXALa't(X. [.L€V (x'lh<;) 't<;) ~e:-
10 Xe:~eXAep XOC~ t~ ISIjJLV x(X.l t~ M-
you~ ocu'tOU tA6e:!v, ~~ XOCL 7teXV'tOC
'ta: xe:Ae:ua6'Y)a6fLe:v(X. 7tOL~aOV'tL,
€7tL't'PIX.7tljVIX.L, d 8e fL~, (J'1:'(x'AlJV(x'L
re: 'tLV(x' 't'ov aufL~'Y)a6fLe:vov ocu't<;).
15 XOCL e1tefL~6'Y) b Z06poc~ x(X.l. KA(X.U8LOC; ALOULOCVO~ 6 b(X.PXoc;. 3. t1tpeXX-
6'Y) 8e ou8e:v' 6· rtX? ~e:xe~IX.AO~ ou8e kxe:(VOL~ t't6A[.L'Y)ae: aufLfL~~(x'L,
~1te:fL~e: 8e x(X.l 't6'te:. o 8e T POC'LOCVOC; I5p'Y) "te: b'te:'t'e:LXLO'fLevoc ~AOC~e:,
x(X.l. tv (x'U'1:'o!c; 't'eX 't'e: I)1tAIX. 'reX "te: fL'Y)X(X.v~fL(X.'t'(X. 't'a: oclXfLeXAW't'(x' 't6 'te:
a'Y)fLe:LOV 't'u t;7tL 't'ou- m
N ~l.' I t'\,\.,.
~:OU(J)(OU OCIIOV EUpe:.
4. 8L' 015'1 't(x'U't'oc o ~e:xe~lX.-
20
AOC;, &nWC; 't'e: XlX.t t7te:L8~ o (...
MeX~LfL0C; ev 'te{) (xu't"e{) Xp6vep 't'~v
't"e: &.8EA~~'J (Xu'tOU x(X.l. xwp(ov n
lO"'J.upov e:tAe:V, oMev 1) 'tL OUX
25 E:'totfLw~ 'tWV 7tpoa't(X.x6e:v't'wv ~a-
Xe: auv6eaSlX.L, OUX I5n xocl. tfL-
fLe:ve:!v lX.u'to!c; lfLe:AAe:v, &.n'Uh
-
'twv ,
1tlX.pov't'Wv 1_ I
(l(.v(X.7tVe:ua71.
30
36
1)'t'L ~e:Xe~(x'AO~ 7tpO~ Tp(X.·L(X.VOV
7tpea~€.L~ ~7te:[.L~e: 7tLAocp6pou~'
OO't"OL .yeXp dm 7t(X.P' (X.1hot~ OL
'tL[.LLW'te:POL 7tp6'te:pov ra:? xOfL~-
'tOCC; ~7te:fL7te:, e:u"te:Ae:a'tep ouc; 80-
xouv't(X.~ 7t(X.p' ocu'to~~ dVOCL. txe:!-
VOL 8e EA66V"rE<; E1tt "rOU T po:t-
(X.vou ~PPL~(x'V x(X.~ "t'a: <S7tA(X. x(X.~
'ta:~ Xe:!poc~ 07tLa6e:v 8~a(x'v"te:~ tv
(X.tXfL(X.AW'tWV 'teX~e:L e8eov't0 'tou
TP(x'·LIX.VOU e:~ Mrouc; eA6Etv ~e:xe:-
~eXAOU. Petr. Patr. Exc. de leg.
G 4 (Hoeschel p. 15=FHG IV,
p. 185 sq., fI'. 5.)
LXVIII, 8, 3. [Xiph.]
xEAe;ua(X.L, c. 8, 2) w~ 8e
XlX.l. ec; lX.u't'tX 'tac [e1t'] &xpoc em:-
XeLp'Y)ae: &.'J(l.~ljVOCL, A6cpou~ Ex
'A6cpwv [.Le:'ttX xLV80vwv XOC'1:'IX.AIX.[.L-
~exvwv, X(X.L 't0~~ 't'&v ~(X.)(&v ~(X.-
aLAdoLC; t7te:A(X.ae:v, 1) 'te: AOUO'LOC;
hepw6L 1tpOa~ocA<ilv XOCL ecp6ve:u-
'\,'\,
ae: 1tOIlIlOUC; \
XOCL" le:~wrp'Y)ae:
" I
1t1le:~-
OVOCC;, 't'Y)VLXOCU't'OC 6 ~e:Xe:~OCAO~
1tpea~e:LC; 1te:[.L~(X.C; (ef. v. 16) 'tOOC;
"PLO''t"OUC; 't&v 7tLAocp6pwv x(X.l
8L' oclh&v 'rOU (X.\hoxpeX'topo~
8e:'YJ6dc; (c. 9, 1-2), ou8ev 1) 'tL
OUX ho([.LwC; 't&V 1tpo(J't'ocX6€v-
't'WV ~OXe: auv6e:aSocL ('t'a: ra:p I)7tA(X.
Z. 't'. A.) Xiph. 231, 13-16. R. St.
GS9
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI
Decebal a trimis lui Traian sol~
LXV III, 9, L Decebal, a ,trimis dintre pileaţi, .Aceştia . sint _ l~ el
~oli 116 , chiar i,:ainte de _~nfX:lIlgere, oamenii cei mal onoraţl.. Trmusese
nu d intre comatl _' - -ca' mal malnte -,
'1-l 117 comaţi mai inainte,
A ceştla .se b u~u- 5
ci pe cei mal bUlll dmtrc pl eat . ră de mai,puţină trecer~ la el. Venlll~
2, Aceştia azvîrli~ă a:m~l?: se a:un: aceia (pileaţii) la Tr31an, al'u~~a~'a
cară la pamint ŞI stal'lllr~, pe lmgll: la pămînt armele, îşi lcga,r~ IlIumle
Traian îndllOsebi să încuvlln~ez~ lU~1 la spate si in felul. captlvllor l-au
Decebal să vină în faţa lUl ŞI sa rugat pe 'Traian să stea de vorbă 10
ste de vorbă, deoarece este' gata
u
cu Decebal. P etr. P a t r. E .xc. de
U
să îlldcplinea~că toate cel~ ce~u~e] lea G 4 (Hoeschel, p.15=FHG, IV,
iar dacă nu, cel puţin sa trImita "'-' f 5)
. ă' ţeleacră p 185 urm., r. '
Traian pe cmeva car? s, .se ~n 118'" i Cla~dius Livianus, prefectul preto-
cu el. Au fost tnmlşl r ura .! d ce Decebal nu a cutezat să 10
riului, 3_ Dar nu s-a re~ lzat .nllmc~ , e?are i atunci pe alţii 119. Traian
se întîlnea8că cu ac~ş~la,. CI ~. rlmls l 20 armele maşinile de război
Ş
" • t~ ţ a gaSIt acol o ,
a ocupat munţn m an 1 ŞI . 1121 1 at de la Fuscus 122
. (d 1 n') precum ŞI steacru u .
cucerIte e a roma ~ , . "'LXVIII, 8, 3. [Xlph] (., '_d a "atO ~
4.. Pentru aceste motive, da~ mal ~ 125 cap 8 2) incit a început.
~ M imu~ 123 prInsese porunca ., d
ales pentru ca ax .: ă pe înălţimi ocupîn cu
in acest timp pe sora acelUla ŞI s ~rce_ 'd" olinâ după colină
. 1 i tă 't 12' Decebal
cucel'lse un oc n· r l , , ..
marI prime] 11 c
- ro ia 126 de capitala daCIlor,
- '
era gata ,;ă primească o~~ce condlţ.{l~ ŞLI s~ aE7'~ ataoă* din altă parte128 ;20
- .
ce i s-ar rI Impus, nu
fllndcă ar I
.
USlUS 1 a
1 cise mulţi du~mani şi prmse e
, d
avut de gînd să le respect~, CI ?a e "u n număr şi ~ai mare. în acest
~ă m~i prindă I?~tere, după pierderIle ;;:u u, Decebal a tri~nis 12~ (c~. r. ,16(
suferite atuncI. 20 ~oli pe cei mal buru.. pll?aţl ŞI
se ruga de impărat, prin ml]locll'c~ 10: 30
9 1 -2)' nimic mai mult deCit cu
(c ap." d- "\
est.e gala să încheie pace in co? 1}1I~ e
impuse (şi anume să dea mdarat _
aTnle1eetc) , . X iph . 231113-1G. R. SL. 30
10" 1 se apropia de Sal'mizegetusa,
'\, r
un Deoarece T,'aian reluind înainLarca în auu l ~ e_l,
eL LXVIIl, 8, 3_
11' eL DiOIl CI~rY8ostOl~oS, 1',
LXXII 3
'1' .le încredere al lui Traian_
118 L. Licinus ~Ill'a, pl'let~llll ŞI O~ll~. -" tim _,
111 Decebal vI'oia pl'obabtl .doar su ClŞtlo~ • d!~ice (ef. Balbus, IJ- 93 !ii poaLe P~11l1~
110 Vezi nota 12'._ Penlru slstelt.'.u~d: ~_e~aţlezi Daicoviciu Transylvanie, p, 60-68 ~1
cel Till1\.r, PaTl8giric, 1G, 5) din munţu 1" Ş ICI V ,
IsI. Rom- p, 30~, 31.9-3 2'1 _ .. V Alauclae (RE XII (1925), coL 1277).
111 Probabil steagu1 egmnu '
10' CI. Marţ~I, VI, ~6. . I t i Moesiei din anii 100-102 e,n.
123 ?oi LaberlUs Malumus, eg u - a - 1 R 307)
aL P~ate in cetatea de la ~osteş~1 (vez~la~il f~~~;eP~espin~ă diversiunea .li!, Moesia
Ioa In anul 102 e,n_, dupa ce III .pre • eia inaintarea spre Sal'llllzegetusa-
. T S ' - X 74 1) al'mata romana l' • 1 R 307)
(ef. Pliniu cel în1\.r, cr~8orl, , -' b b-I de-a lungul Apei Ol'a~ului (vezI sI. om_, r- -
1'" Traian venea dm nord, p'O a i i i i maUl'e. .,'
lS1 Lusius Quietus el'â comandant~~ c~va el' \ T rnu-Roşu sau tl'~cătoal'ea Vllcanulul
118 Venind din sud, a trecut Cal'pllţn pl'ln pasu u
(vezi IsI, Rom" p_ :~07)_
119 cl. LXVIII, 9, 1.
u -., HU
 690
DIO CASS!US
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 691

5. 'ra yap 5nAo: XO:L 'ra: fL YJX(x\J~fLO:'rO: 'rou~ 're: fL 'Yjxo:vonOL01J~ no:po:-
~OUVO::L XO:L 'roo~ (XIhofLaAou~ eino~ouvO:L. 'ra -re: tpOfLO::'rO: Xo:Ele:Ae:tv 5. anume, să dea inapoi arm~le'ă ~~ş~m :ă intăriturile şi să s-e retragă din t~ri:
. '1 de război şi pe constructoru acestor
XO:L -r~~ xwpo:~ 'r~~ EO::AWXU(O:~ einocr'r~vO:L, XO:L npocre-n 'rou~ 're: (X1j'roo~ ma~ini, să ~re~~a bPe .de:erst:.i\~cot:::~e duşmani sau prieteni ai. s.ăi pe cel, al
'El' pOU~ XO:L <pLf\OU~ 'rOL~ ~ 'p ' 'y 6. XO::L' fL"YJ'r " O:U'r0f.l. tonul cucerit , a mc~. . 'ci un fugar nici să nu mal la III slUJ b~ 5
romanilor; 6. să ~u mai p~llnea~:nIll căci Deceb~l atrăgea la sine prin mO~leh
e:x ""1
WfLO:LOLC; VOfLLsE.LV, '"1

5 'rL'Ja: U1to~exe:crElO:L fL ~-re: cr-rPO::'rLW'rll 'nVL tx 'r~~ 'rWV 'PWfLO::[WV eipx1i~

OIlWV
lui vreun osta.ş dm I.m~er.I.ul ro evoi~ el rimi aceste condiţii. Merse la TraIan,
XPYJcr- El O:L ('t"OU~
' Yctp -'- nlle:Lcr'rOU~
"1'
'rO u~
,
'rE. CXPLcr't"OU~
, , '~El'
e:xe:L e:v O:VO:1tI!.L'El WV pe foarte mulţI oamem v~teJ'l; D~i~a 131 i a~vîrli armele. 7. Despre toate acestea
npocre:nOLe:î:TO) XO:L eixwv 6lfLO MYYJcre:, np6~ 're: TOV T PO:LO:VOV tAElW'J [căzu la pămînt sp~e a I se m~ t Şca i Sena tul să Întărească pacea. După 10
XO::L t~ 'r~V Y~V ne:crwv XO::L npocrxuv~cro:~ CXU'rOV XO:L 'ra 5nAO: eiitoppC- Traian] trimise sohe SenatulUI, PSen r~ Şt 132 punînd străJ' i 133 şi in restul
ce rîndUl. acestea ŞI. lă sos ă a te la arllllzeae usa
1.jJ0::~. 7. XO:L npecr{3e:L~ tnL 'rOUTOL~ t~~ 'rO {3oUAe:u't"~ pLOV ~1te:fL l.jJe:v, ()1tW~ UGb 47 ( 401) , Xiph 231 13-2 4 R . St .
rIXL. 'rO:U'r1X cruve'e:fLe:vo~ XO:L,
ţăru,"
el se mtoarse m. ... ··D bal fură aduşi în Senat. EI pusera aru.e e
• • Italia 134 Exc. p., '. ' • , I
10 XO:L 1tlXp e:Xe:LVOU ',",)'.1 e:LPYJVYJV /",e:/",O:LWcrYJ' LXYII I, lO'}'. Tr:mlşll lUi .e~q~lor de război şi rostiră cîteva c~vinte de
, " I \ , I (.). , -

'rO cr'rpO::T61te:~ov tv Ze:PfLL~e:ye:Eloucrll XO:'rO:ALnwv, 't"~V 're: &AAY)V XWPO:'J

15
jos, îşi legară ml~mle III felu~. p'rl~~ le cară la pace şi.şi luară înapOI armele.
<ppOUPO::~~ ~W:Ao:{3wv, t~ 'r~V 'hO:AlO:V eiVe:XOfLLcrElYJ. Exe. UG 47 (p. 401), implorare. ~n chlyul.ac~5ta rllll~ fuPnumit « Dacicul ,) 135. Dădu !t~pte de gla.
Xiph. 231, 13-24 R. St. 2. Traian îşI sărbaL~rI. :~lUm u ŞIIăCere) i readuse pe scenă actori de panto-
diatori în teatru (cacI u făceaudP' Şt' Pylades)' deşi iubea faptele de
LXVIII, 10, 1. Ko:t o[ no:p« 'rOU 6e:xe:~aAou npEa~e:L~ t~ TO mimă (era ' • d - (t ele unul mtre aceş la,
I.n r~.gos 1. . el elelalte si de împărţirea dreptay~. . prezl ~
, •.. EI 'd 20
15 auveapLOV tcr~X6"YJcro:v, Ta 're: 5nAO: xO:'ro:ElevTe:~ cruv1jl.jJo:v 'ra~ Xe:tpo:~ arme nu se mgrIJea mal pUJ~ e \ • d s~b porticul numit al Llvlel, adesea ŞI
tv o:tXfJ.o:AW'rwv (JX~fJ.O:'rL XCXL e:Inov 're 'rLVO: XO:L [xE'rE:Uao:v, xo:i othw judecăţile, c~nd î? Forllll~4_~~2s 2~~ St. şi (p.196, r. 11-13) Exc. Val. 287
T~'J 're: e:lp~v'f)'J tandcro:v'ro )(IXL Ta: 5nAIX einEAO:~O'J. 2. T po::·'o:vo~ ~E: în alte părţI. Xlph.
2 1
9 , ţ t • Decebal în multe privinţe nu re~pect~ 5
'ra Te: VLX"YJ'r~ PLO: ~yo:ye: )(O:L 60:)(L)( o~ t1tWVOfJ.acrEl'Y), ~V 't"e: 't"C}J Ele:a'rp<.p, f O' i reface Întăriturile, trimIte soh
fLovOfLaxou~ aUVE(3cxAe: (XO:L yap ~XO:LPe:v O:U'rO~~), XO:L 't"OO~ 6PXYJa'ra:~ t~atatul136, îşi pregăteşte
(1. 708). 3. Dar cînd 1 s·a anun a . ca
ci arme, prllne~t~ l~b~r 'nu se înţelegeau
137 cu el, iar
2

la VP(,illl ŞI a uce pa . re după aceea, deşI CI 11 cereau, .r alan

. . . d gube celor ce mm ma In e . '. T .
20 t~ 'rO ElEO:'t"pOV tno:v~yo:ye: ()(O:L yap EVO~ O:U'rWV 't"oG nUAa~ou ~po:),
ISS (
iazigilor le-a smuls ~n ţlllut pe IC~ .' tă că Decebal este din nou vrăJmaş~
no,\e:fLL)(O~ ~_
nu·l m~i d~du Î?apol) 1~9\a:~ ~~~~:cer:~r=ltor generali, porni din nou cu răzbOI
i , "
ou" fLe:V't"OL, OLO: 7
IXVYJP, 'r0:1I1',0:
"I'"I"I:r
7]TIOV OL"YJYe:v '1 )(O:L' ' 'YJTIOV
.(), '

,~, y
e:OL)(O:Se:v, , "1 "1 ,
O:lIlIrx 't"O're:' " fJ.e:v e:v 'r1)- ,o:yop~- 't"ou- A"uY01Jcr'rou, 'r0're:, o~, e:v , iar Tra!an msuş~, f!,~ă sa. 232 2-10 R. St. . . ..•
30

't"~ aTo~ 'r~ ALOlA~ WVOfLo:crfJ.EVll, nOAMxL~ as: )(O:L eiAAoElL tXPLVe:V împo tnva aceluIa l' Xlph. 1'· d . t cuseră de partea IUl TraIan-şI mcă
tnL ~~fLO:'ro~. Xiph. 231, 24-232, 2 R. St., et (p. 196 v. 11-13) LXVIII, 11, 1 ntrucît mu ţI. at. re c Însă el nu înţelegea să depună 3Ci
din alte pricini -, Dece.bal ceru H~r ŞIăzP~1 ~~turor _ trupe şi chema în ajutor
25 Exc. Val. 287 (p. 708). 3. tne:L as: o 6e:)(E~O:AO~ nOAA« 1to:pa: 'r«~ arme e ŞI. s ă se pre dea , ÎŞI aduna
I
d . I- III V• ăsi pe dînsul ŞI" el vor f'1 i n prlI:?eJ
. . die .,
cruvEl~xo:~ ei1t"YJYYEAAE:'rO o:u't"c';} nOLwv, )(O:L 5nAO: 're: xO::'re:G)(e:ua~E:'ro, )(O:L P e vecini al. 2. Spunea că. aca- .vtor Plal'brertatea aJ'uLÎndu-l În luptă, înamte ca 40
'roo~ O:U't"OfLoAoijV'rO:~ taEXe:'rO, 't"1Y. 't"€ tPUfLO:TO: h€crxE.uo:~€, no:pa 're:
'N, {. ,
că sămalfi. uşor
el ŞI"
suferit vreo IŞ . Insa
' . 1 vor pas l'a
mal sIgur
nenorOCIre. l ' p rivind c ,
nepăsători . ' '" d ..
cum Slllt mmlclţl aC1l,
'rOU~'.1.
(l.Cl"'t"uye:.'t"ovo:~
,
€1tpE:G/",€UE.'ro, )(O:L 'rOL~ 't"O:Vo:V't"LO:: OL <PpOVYJcro:crL
'(j, ,

' . '"1' ,- I Y'

npo't"€pOV €lIufLO:LV€TO, )(O:L 't"cuv O:suycuv )(O:L Xwpo:v 'rLVct O:7t€-re:fL€TO \, _\"
30 (
"
YJV fJ.€'t"rx, 'rO:U't"o:
- "
o:nO:L't"'f)cro:crLv O:U'rOL~
'N T PO:LO:VoC; .. 1 oux , ,,~
o:ne:ow)(I!.V, ) 4. 130 Teritoriul cuceri.t de roma~li. utul toamnei anului 102 O••IL.

oihw a~ )(o:( o:6GLC; noMfLLov O::Q'rov ~ ~OUA~ tl.jJ"YJ<pLcrO:TO, Mi TPO:LO:-

1U Pacea s-a încheIat probabil la Incep " nu la capit.ala lUI Decebal. .
o I 13' Autorul se referă la Sal'luizegetusa .'omaăn.'.,! ::. tatului rctrăgîndu-se dup'l indeph.

Voc; aL' EO:U'rOU )(<Y.L (X13ElL~, eiAA' 013 aL' E'rEPCUV G'rpO:TYJYWV, 'rOV npo~
138 Probabil numai pentru controlu! exe[cut 1~7) a ,
., d'ţ" (vezi Patsch, Iwmp , p, . ..
d ii incheierea păcu.
tX€LVOV n6AE:fLov tnOL~cro:'rO. Xiph. 232, 2-10. R. St. I 1114
1
nirea res ectlvel con 1 11 •
n toamna anulUI 102 e,n. up
' ' 1 '7)
. 1 c"I'pll'ones Ilaliae, XUl, lase. r, p. J ,
LXVIII, 11, 1. "O'n 'rWV 60:)(wv G1JXvwv fLe6Lcr't"O:fJ.evwv npo~ 18& tn decembrie ~O ,e.n, vez\ ':1 d f ~ere ale cet'iţilor daec (ve~l sI. R ?f1I:, p. 30\1)
. 2 ( ' A Degrassl

l
n8 . 1
, ' .
13G Cf. Arian, Parlla, ŞI vezI lucra 11 e_ e re a b despre simpatizanţi romam tlm DaCIa,
35 T pO:Lo:vav, )(O:L aL' &AAO:: 't"LVa, Eae:~6'Y) o:i)(hc; 6 6e:xE~O:AO~ dp~vr;c;. 137 Patsch (H.amp[, p. 94) crede c: este, vO~e: armatelor romane. .
6l~ a' OU)( E1tdcr6'1) 'ra 're: 5nAO: )(O:L to:u'rov no:po:aOUVO:L, 'rac; aUVafLe:L~ care au început să fie. ur~năriţi abia d~P~::;~:1~i, pe care iazigii le ocupaseră in tunpul
la8 Probabil reglUl11le dm apusu . ,
<pO:V€PW~ ~epOL~e: XO:L 'roo~ 7te:PLXWPOUC; np0(Jno:pE:)(aAe:L, 2. Mywv războiulUI..
~ I
, .. _ dacilor din anul 10 6 e.n. Ace.
a ·ta va 1constituI
' \) i
189 După inMngerea defInitiva, a . ... , t 'nMnţi de Hadriun (ci. SHA, ,3, Ş
"
O'rL "
e:o:v
pOV )(O:L\ p~OV
'1
tXU'roV
•-
-
npOWV't"tXL )(O:L"
fLE: El' e:o:u'rOU, npLV
C ....
O:U'\
I
rOL XLVOUve:UcrOUcrL,
\
n· )(0::)(0'.1 no: El""
Il
)(O:L1 O'rL ,

I
E:LV, O:YWVLcrO:fLE:VOL
"1'
O:G<PtXlle:G'rE:-
,
'rYJV
t
t
llIutivulluptelor din anul următor, cmd lazlgu 8m I
Eutl'Opiu VIII 3, 1). . D
•

. P ciI P 197). _ b '

40 tAE:uEle:PLtXV <puMi;oUcrLV ~ &'.1 cr<pa~ 're: ei1tOAAUfLEVOU~ ne: pLlawcrL )(o:( i40 La 4 iunie 105 e.n. (vezl egl'aSSI, oI' , "1 p'uţin
în parte, Intre cele două l'HZ oale.
J.I Aceste acţlUl11 ~ e ':1 cue parţ ii cf• Pliniu cel Tinăr, ScriSOri,
. . I I . D cebal au avut oc, ce , . X 74
Pentru1Uîncercarea de ahanţa , •

L__ U'
692 NO CAssres
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 693

mai pe urmă vor ajunge ei tnşişi robi, căci vor rămîne fără aliaţi. Exc. UO 48
(p. 402). 3. Prin forţă Decebal n-a izbutit. Dar era cît pe aci să-I ucidă pe Traian 142
prin vicleşug, întinzîndu-i o cursă. Trimise in Moesia cîţiva dezertori, ca să
încerce să-I omoare, întrucît sc putea ajunge uşor la el. Atunci, din cauza nevoilor 5
războiului, primea fără excepţie pe oricine voia să-i vorbească. Oamenii aceia
nu au putut insă să-şi aducă la îndeplinire planul, fiindcă unul din ei a fost bănuit
~i prins. Supus la cazne, a dat în vileag întreaga urzeală.
LXVIII, 12, 1. Atunci Decebal chemă la dinsul pe Longin\.ls 1&3, comandantul
unei legiuni 1", a cărui dîrzenie o simţise în luptele purtate cu el şi, după ce-IlO
convinse să vină, cu gînd să-I facă să i se supună, îl prinse şi-l Întrebă de faţă cu
alţii despre planurile lui Traian. Pentru că [Longinus] nu voia să mărturisească
nimic, îl ţinu sub pază, dar nelegat. 2. Decebal trimise apoi un sol la Traian
şi ceru acestuia - în schimbul eliberării lui Longinus - să-i cedeze ţara 145 15
pînă la Istru şi sAei plătească banii care i-a cheltuit cu războiul. [Traian) răspunse
cu vorbe îndoielnice prin care voia să arate că nici nu-l preţuieşte prea mult pe
Longinus, dar nici prea puţin; că nici nu dorea să-I piardă, dar nici să-I scape cu
sacrificii prea mari. 3. Decebal mai stătea în cumpănă, neştiind ce să facă. Dar 20
intre timp Longinus î~i făcu rost de otravă, cu ajutorul unui libert de-al său şi
făgădui lui Decebal că are să-I împace cu Traian, pentru ca regele să nu bănuiască
de loc ce are În gînd şi să nu i se pună o pază aspră; Longinus scrise o scrisoare
plină de rugăminţi şi o dădu libertului s-a ducă lui Traian, spre a putea să rămînă
nestinjenit.. 4. După ce libertul plecă, Longinus bău otravă În timpul nopţii 25
şi muri. După această întîmplare, Decebal ceru lui Traian pe libert făgăduind
să-i dea in schimb trupul lui Longinus şi zece prizonieri. Şi trimise indată un
centurion prins împreună cu Longinus, spre a aduce la indeplinire cele cerute.
5. Traian află de la acesta tot ceea ce se petrecuse cu Longinus. Dar nu-i trimise
înapoi lui Decebal nici pe acela, şi nu-i dădu nici pelibert, socotind că viaţa 30
libertului este mai de preţ pentru demnitatea imperiului, deCÎt înmormlntarea
lui Longinus. Xiph. 232, 10-28 R. St. (pînă la r. 1) şi (§ 2-5. Exc. UO 49
(p. 402 şi urm.)
LXVIII, 13,1. Traian construi peste Istru 146 un pod de piatră 1", pentru 35
care nu ştiu cum să-I admir îndeajuns. Minunate sînt şi celelalte construcţii
ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. Stîlpii, din piatră
în patru muchii, sînt în număr de douăzeci j înălţimea este de o sută cincizeci de
picioare lAS, în afară de temelie, iar lăţimea de şaizeci. 2. Ei se aflii, unul faţă de
altul, la o distanţă de O sută şaptezeci de picioare şi sint uniţi printr-o boltii.. 40

142 înainte ca acesta să treacă Dunărea.

,.a Cassius Longinus (cc. Fronto, II, p. 214) era probabil comandantul unol' armate
,.ămase În Dacia, potrivit p"evederilor tra tatului de pace.
1" Patsch (Kamp{, p. 101) cred. că este vorba de legiunea VII Claudia cu sceUlIl
la Viminacium. .
146 Probabil teritoriile din stînga Dun1irii, care au fost anexate de romani după primul
)'ăzboi (vezi lat. Rom., p. 308).
l~. Ungă Drobeta. .
u, Lucrarea a fost începută Încă în primrlvara anului 103 e.n., sub conducerea 8,·Iu-
tectului Apolodor din Damasc.
148 Un picior a vea 29 cm.
694
DIO CASSTUS IZVOARE PnIVIND ISTOnIA ROMINIEI G95

Cum să nu ne mirăm de cheltuiala făcută pentru aceşti stîlpi? Nu trebuie oare

să ne uimească şi felul meşteşugit în care a fost aşezat în mijlocul fluviului
fiecare stUp, într-o apă plină de vîrtej uri, într-un pămînt nămolos, de vreme ce
cursul apei nu putea fi abătut? 3. Am arătat 149 lăţimea fluviului, nu pentru că
ar curge numai cu această lăţime - căci pe parcurs se lăţeşte de două ori şi 5
de trei ori pe atît, - ci pentru că acolo este locul cel mai îngust şi cel mai potrivit
pentru construirea unui pod. 4. Cu cît spaţiul se îngustează mai mult aci - deoa-
rece apa coboară dintr-o întindere largă, pentru a intra din nou în alta şi mai .
mare - cu atît se face mai năvalnică şi mai adîncă. Incît şi împrejurarea aceasta 10
se adaugă la greutatea construirii podului. 5. Concepţia măreaţă a lui Traian
se vădeşte şi din aceste lucrări. AstAzi Însă podul nu foloseşte la nimic, căci nu
mai există decît stîlpii, iar pe deasupra lor nu se mai poate trece: ai zice că au
fost făcuţi numai ca să facă dovada că firii omeneşti nimic nu-i este cu nepu- 15
tinţă. 6. Traian se temea că, după ce îngheaţă Istrul, să nu se pornească război
împotriva romanilor rămaşi dincolo şi construi acest pod, pentru ca transportu-
rile să se facă cu uşurinţă peste el. Dimpotrivă, lui Hadrian ii fu teamă că bar-
barii vor birui străjile acestuia şi vor avea trecere lesnicioasă spre Moesia; de 20
aceea distruse partea de deasupra 160.
LXVIII, 14, 1. Traian. trecu Istrul pe acest pod; şi a purtat război
mai mult cu chibzuială decit cu înfocare, biruindu-i pe daci după indelungi
şi grele strădanii l&l. El însuşi dădu multe dovezi de pricepere la comandă
şi de vitejie, iar oştenii trecură împreună cu dînsul prin multe primejdii 25
şi dădură dovadă de vrednicie. 2. Un călăreţ greu lovit fu scos din
luptă în nădejdea că va mai putea fi salvat. Dar simţind el că nu se'
mai vindecă, se repezi din cort (căci rana nu-l istovise de tot) şi se întoarse
la postul său, prăbuşindu-se fără suflare, după ce a săvîrşit fapte măreţe. 30
3. Cînd a văzut Decebal că scaunul lui de domnie 152 şi toată ţara sînt
în mîinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie 153 să fie luat prizonier,
îşi curmă zilele 15'. Capul său fu dus la Roma. In felul acesta Dacia ajunse sub
ascultarea romanilor şi Traian stabili in ea oraşe de colonişti. 4. Fură descoperite
şi comorile lui Decebal, deşi se aflau ascunse sub rîul Sargetia 155, din apropierea 35
capitalei sale. Căci [Decebal] abătuse rîul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase
acolo o groapă. Pusese În ea o mulţime de argint şi de aur 156, precum şi alte lucruri
foarte preţioase - mai ales dintre cele care suportau umezeaJa -, aşezase peste
ele pietre şi îngrămădise pămînt, iar dup!\. aceea aduse rÎnl din nou în albia lui. 40

U9 Pasajul respectiv nu s-a pllstrat.

110 Vezi Fronto, nota 4.
151 Ofensiva a fost dusă şi de data aceasta din două direcţii: Banat şi Oltenia. tn
Rcelaşi timp, este posibil ca o armatll romană să fi inaintat şi dinspre Moldova (vezi ht.
Rom., p. 310-11).
112 După un asediu cu lupte grele şi, poate, şi datorită trădării Sarmizegctusa a fost
cucerită ((vezi Patsch, Kamp(, p. 109).
153 Pe cînd fugea spre răsărit, probabil cu intenţia de a se refugia la roxolani sau
bastarni.
11. Pe columna lui Traian este reprezentată sinuciderea regelui, la rădăcina unui stejar
(scena CXLIV).
116 Povestea aceasta nu este confirmată rl.e nici uu alt izvor.
156 Pentru prada făcută de romani, ef. Cl'iton, Ceticele, 1 ~i vezi lucrările intreprinse,
de Traian, citate mai jos.
 696 DIO CASSruS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM!KIEI 697

'tou'tO 'tOV 1t01'~!J.0V t1t~y~ye' 5. XOC~ tc; 1'0: O'1t~A~L~ OLO: TWV ocU't{UV
5 Tot cu oamenii aceia [Decebal] pusese în sigur~~ţă: în ~iş.te peşteri, ~eştm.in~e
heivwv 't& 'te [fJ.&'noc xocL 'rO: &AAIZ 't'O: ofJ.oL6'tpo1toc XOCTtee1'o. 7tOL~O'~C; . la fel După ce făcu toate acestea, 11 macelarI, ca să nu ea mm~c
'1"
oe '!ocu't'~
'1- e '1"
oLe(jl "
€pev OC\)'!01)C;, vLVOC fl "lJO€V .,.')O'{UO'L. B'LXLI\LC;
'1'" €XI''\OCI\1' '\ oe '1"
-ne;
.' I 1
ŞI ar tet - ucrUI'l
D Bl'cilis . un tovară~ al său care cunoştea ce Ie m
A lAlm plate
~'
fu luat prl- 5
"~ I ( 'i \ pe a, a. a r . ' ' X" h 232 28-234 16 R. St.
€1'~LP°C;' '~\)'t'ou, TO Y€yOvoe; €Lo{Ue;, €~I\{U 't'E: X~L x~'t'efJ.1')vuO'e 't'OCU't'oc.
t - '. , - , I .....

5 Xiph. 232, 28-234, 16, R. St. zonie{*.\r~~111 15 vte~u~~a\::~:;~::~a 1; Roma: veniră Tra~an nenumărat~
la
LXVIII, 15, 1. II poe; <o€> TO" T POCtocvov ee; 1'~v 'Pwfl"l)V e),6onoc 'n ar;ea ~ltor barbari 5i de la inzi. El dădu spectacole timp de .~ sută ~l
~~~lă~~ci;i cărora fos~. ~cis\ c~~ un.sp;:pe~e ~34 d: ~;~ 10
..
1tAeiO''t'~L 50'ocL1tpeO'(3eî:ocL 1t~FO: ~~P~IXPWV &AAWV 't'e x~t ' Ivo(7)v trei de zile, in cur;ul au
male sălbatice şi domestice. Au luptat zece mll e g a la Ori.
t
, , 6
' ,
~CPLXOV"t'O. XOCL'e"€~e; ev 1'pLO'L\ XOCL\" eLXOO'L X~L\ eXOCTO'J
( , 1JflEp~Le; 4: L "
e1tot'Y)O'ev, R St Exc UO 50 (p. 403). . d .d . t ă
€v octe; e'1JP(~ 't'€ XOCL (30TO: X &: 1tOU XOCL fJ.QPL~ (1tou] tacp&:Y"1) XOCL floVO-
iAL . 3i De' asemenea în această vreme, Traian constrUieşte . ru~url TPla l'
10 fJ.IXXOL fJ.UPLOL ·~ywvta~v't'o. Xiph. 234, 16-20, R. St. Exc, ve, 50 prin ~laştinile pom~;iene, cu. clădiri pe margini şi cu poduri mareţe. opeşte
(p. 403). ' . ă d d terlOrată Xlph 234 20-22. R. St. 15
toat L~~~~I a16 e3. întem~ie biblioteci' şi ridică în for 157 o ~olumnă f~larted.mafre,
3 . xod x~'t'c:X. 't'oue; ~UTOUe; xp6voue; 't'& 'rE' ~A"IJ 't'c:X. TIofJ.7t.TivO'; &00-
1
A' a d adă de măreţIe a lucrăl'l or 111 or.
a:ît.[sprel a-i lsluji)l c~ mor:l~n~~~~; Şiacr e~ ît:lipă atît cît se înălţă columna 158,
( '\ 10 \ \ ''1'' '1', '1
" A
no 1j0'E. MU<p, XOCL '!oce; ooouC; 1tOCPOLxooofl"IJflO';O'L XO';L y€q;upO';Le; fl€Y~- CacI tot ocu ace a uses. ' _ 159 20
A01tpe1te:O''t'&:'t'~Le; l~e:1tO("lJO'E. T6 Te: v6fJ.tO'fJ.~ 1ta.v TO €~h1JAOV O'UVE- si în felul acesta făcu o pIaţă neteela . . I f t
15 xwv€Uae:. Xiph. 234, ~0-22, R. St. . LXVIII 23 1. între multe alte onorurI volate de senat pentru e. a .os
d' ă « C 1 mai bun~. EI mergea întot.deauna pe JOS,
LXVIII, 16, 3. K~TeaxeUIXO'e: oS: xlXL ~L(3Alwv rX7tOe~xo:e;. XCII:L
,. ' O' .
€O'rr)O'ev ev 't'YI ocyopq; XIXL XLOV~ fle:YLa't' 0'1, ~fJ.~ flEV ee; T~CP"IJV e~UT<p,
1\1e~~~~~lc~eînt~!~:~siu: n~~ire, îş~ ţinea soldaţii ~n bună rînduia~ă la ori?e m~rş
l~~r intr-~n J~a Ş.l. a~el:~
' ,.....)..... \, , fi 1.' \ ( ....
a"eza ciud fel cînd într-altul. .Iar rîurIle l.c trecea pe JOs,
&fllX oe te; e:7t(Oe:L~LV 'tou x~'tc:X. 't'~v ocyopo:v ~PYou' 'ltocv't'OC; yc:X.p 1'OU ~ U~eori răspîndea stiriînşelătoare prm cercet~şl, pentru ca sn X71~ s 235 25
xwpiou exe:lvou opeLvoG ~v't'oe; x~'t€a)(~tJ;.. 't'GO'oii-,ov 60'0'1 6 )«(<0'1 d~prindă cu tactica şi' să fie pregătiţi şi neînfricaţl pentru toate. .. lp. ,
' , ,\~.,,'
20 ~VLO'xeL, XIXL 't'"lJV !7-YOFoev ex 't'Ol)'t'OU ne:OLV"IJ'J x oc'tEcrxEUO';O'€.
\.\, ,
27-236, 7 R. St. . A . L . 160 trimis de
LXVIII, 23, 1. T&. 'te rI."AAIX etJ;1Jq;(~e't'o ~U't<f> 7to"AM ~ (3ou"A~, LXVIII 32, 3, ... iar alţi [comandanţI], mt;e care ŞI us~us ".
. d . 4 A cst Quintus LUSlUS era maur ŞI ciipeteme a so
1_ 30

r;;iil:~' ~~~~:,e:~li~d~~see~n ~nuDi de~aşam~nt d~ ':'iiIC~î~edţ\z~~~:~i~lz~:\~

,~ ''1''''' , 1 flE''t'oc\ 1t~\J't'oe; '
X~L1 07t't'LfJ.OV,
li' ",
e:L" ouvT}(
!7-PLO"t"O'J, e1t<ovofl~O'ev.
"
el-'~oL ... ev ~e.L ,
.iru:tea
't'OU cr'tp~'t'ou 1t€~n, OL€X60'fleL 't'e: OCU't'oue; x~'tO: 1ta.O'~v 't~V 1topdO';v . l' { ' 1 ii tat dm armata ar - mal apOI .
x~t OLE:'tO';'M'e:V &A"AOT€ rI."A"Awe; &.ywv, 't'OUC; 't'e: 1to1'~fJ.OUC;, 60'ouc; ye XC'l.L ttcădoŞ~~ ::tr~c~~;:rT~aian treh~incios
îi era ajutorul militar al ~naurilor,LUSlUtS
.. ă A . f t ăreţe . 5b' .PreţuIt
25 he:ivOL, ne:~71 OLt(3C'1.LVe:. 2. xat lcr1'LV 5't'e XOCL ocyye"ALocc; tJ;e:uoe:ic; OLO:
cu aCll, , pentru aces e
veni la el din îndemn proprlU ŞI 5 VlrŞI ap e ~ d'" A fîrşit 35
{ 1d d' mult mai multă vitejie în al dOllea răz Oi cu acu ŞI, III S
aPAtte, etAtOVdeesltol'nicie acestuia şi făcu atîta avere În acest război, încît fu inscns ,
.'
'twv ....
1tPOO'X01twv. ,
e:1t"OLe:~,
"", "
W CXflrx. 't'e TOC 1'O:X't'L)(OC fJ.e:I\f:'t'<pev XC'l.~ E't'OLfJ.OL
\ \ '\.... . \ !!

1tpOC; 1tav1'a XOCt oc'J6mA1Jx't'o~ elev .. _ Xiph. 235, 27-236,. 7. R. St. arrintre
a a cei
1 a
care exercitaserii pretura. AJun~e. 1" po' guvernator
~o.nsu '. şl.ma.l a l . . rase
LXVIII, 32, 3.... rX"AA' 'Iouooclouc; !J.ev rl.AAO~ 't'e XO:L Aoocr(oe; ~l Palestinei. Din aceste pricini era foarte mVldtat ŞI urit ŞI de aCI 1 se t
U1tO Tprx.tocvOU 7te:flcpee:tc; xa't'eO''t'pto/~'t'o. 4. 6't'L Ku~'t'o~ Aoua~oc; moartea 161. Exc. Val. 290 (p, 7"10). 40
30 Mocupo~ - 'T
(.le:v 'f)'J, XC'l.L" C'l.U't'o1C; 1'WV
- Maup<ov
I
~PXW'J
1!
xrx.~' "ev L7t1teuO'LV_ ",\
LI\'Y)C;
t~~'tM't'O, xrx.'t'rx.yvwcr6de; ~s E1tL 1tov1Jplq; 't'6't'e: (.lsv 't~.. cr1'pC'l.'t'e:locc;
OC1t"t)"AA&y'1J xod -i)'t'~fJ.wa1J, \JO"t'E'POV os 't'ou ~C'l.xtxou 1tOA€(.lOU EVO''tcXV'to.;
xo:! 'iOU T plXrocvou 't'~c; 't'wv Maopwv crufJ.fJ.~Xloc.. 8e:1J~MV't'o.. ~Ae€ 't'E:
1t"pOc; rx.u't'ov oc(m:1t&YY€ATOC; XC'l.L fJ.e:yIXAo: ~pyo: &1te:~e:l~cx1'o. 5. 't'Lfl 'l)6dc;
35 ~e E7tt 1'OU"!"lp 1tOAU 1tAdc,) xrx.L fJ.d~<o tv 't'(~ 8E:u't'€p<p 1tOAE:fl<P E~€LP­
y&aoc't' O, XC'l.t 't'tAoe; e:e; 't'oO'ou'tov 't'~C; n &V8po:yrx.eLC'l.C; &fJ.rx. xrx.t 1'~e;
'tUX1JC; tv 1'cŢ>oe: 't'<f> 1tOAtfJ.<P 1tpoexwp1JO'€V &cr1'€ tc; 1'OUC; EO''t'prx.'t1JY1J-
x61'rx.c; EO'yprx.cp'ljVOCL xrx.~ U1ta't'euaC'l.( 1'~C; 1'e IT rx.AO:tO"t"iv-f)c; rXP~O:L' t~ &'1
1tOU Xrx.L 't<X: WXA~cr't'rx. e(jleov~61J XC'l.L tflLO'-~e·1) xrx.t OC1tWA€'t'O. ExC'. Val.
40 290 (p 710).
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtN!E1
G08 DIn r.ASSWS
. . soli, ... ca aceştia să
160~' iazi<rii 163 ali tl'lInl~
.
LXIX, '15, 2. Vologalsn~
- ,1 .... . _ .
, LXIX, , 15, 2. (S't't 1tpE:a~tu't'ace; 1tE:fLcp6EV"t'0:e; 1t(XPac 't'OU OUOf.O- • 64 1 6 5 "
Încheie 1 pa ce 1'" 1 . Cassius, [il11pr\ratul] :VI~rcus llb P '1
orunci sa au'\- erneze
d 1: Istl'u a b
"(IY.LaOU XO:I. 1tCt.pac '!Cu'J 'Jo:~uywv, 't'OlJ't'W'J SE 't'~v dpr,v"f)v m- 1 XXI 3 t . ar UI b . I An)Qtrlva bar ari OI' e ,
a't'oufLEvWV .. A ' A'·' El însu~i conduse răz .0lU Il 1 " A d cu alţii vreme îndelun'
Int.reaga sle. '., - bOI cînd cu unII, Cll1 '. p . 167
LXXI, 3, 1. Tov fLEV't' o1. K&amov {; Mapxoe; 't'~e; 'AaLo:e; IX1t&- iazigilor şi a marcomaml~r ş~ se raz rnindu-si opcraţiile militare (lin ananta .
O'a tă
166 SI' aproape toata Viaţa, po , _
.)r; a"f)e; E:m't'po1te:uE:I.'J
• " EXE:I\E:UaEV.
'" "~,
o:u't'oe; oE ~
't'0~C:; 1tE:pl."'t'OV
" 1a't'pov I-'O:PI-'o:- f'J. f'J.' y • . , 169 1 pa
"'X·· h 25D 10-13 R. Se nani 168 si pe lazq!;l , ( LI 10
pOI.C;, 'I&~u~( 't'E: X7.l. Mo:pXOfL&VOI.e;, &AAO't'E: &AAmc; Xp6vo'J rruxvov Ip. ,
LXXI. 8, 1. Marcus. ~~p .
URe pe marcill ,
de asemenea un mare r«z 01. 11
" b ' Anpo-
_
'.De;
• ,~~,
E:mE:I.V fi'>
01. OI\OU TOU- (J.' 'IT 'Y.VVOVLO:V
\-,1.0U, 't''f)'J 'Il EXWV opfL • 'I)'t"~, PI.O'J, E:1t'OI\E:-
'" '
multe lllpt.~ grele şi primeJdII ..EI p~~~ noro~ul să dobîndească o Izbînda
fL 'fjaE:. Xiph. 259, 10-13. R. S~. l
t.riva celo!' ce se numesc cvaz , av .' . 1"1
170 . tru a prllnJ so Il e
LXXI, 8, 1. Mo:pxofL&vouC; fLEv oiSv xod 'I&~uyIXC; 1t'OAAOic:; XO:L neaşteptată ... . rămas în Panoma, pen . 1.
10 fLE:y&AOI.e; &ywm XO:L xl.'JMvol.e; Mapxoc:; U1tE't'IX~E:'J' &1tL 3E 't'OUC; XO:AOU- LXXI , 11 , 1. Marcll S Antomnus a.
. • tunCI mu .1 a e .
It' I 1 Unii , sub conclucerr.a . ' 1 ()' ă 1')
1II "

barbarilor. într-~devăr ~pnIsera ani ii oferiră alianţă, primind ban~, ~I a lIn"a;a .

fLEVOUC; Kou&80uc; X'Y.l. ;r6'Ae:fLoc; CY.U'!C}> aUVE()'t'YJ fLEyCY.e; XIXL VLX'f) 1tCY.p&- Battarios, un copIl de do~,prezefe ~ ~ta mergea in Dacia, cerea bam ŞI amentn
30~0e; ElhuX~e'f). , . Tarbos un dinas~ vecm cu e '. ce. . . 171 .
LXXI, 11, 1. "O't'1. 6 Mocpxoc:; 'Av't'wv!voc; &v 't'n IlIXvvoVLqc XIX't'E- ~: are să ~ină cu ră~b?i, dacă ~u-:i~~/rm11 Cvazii trimiseră s~)li .l~ :a~f~~~ 20
fLWE'J, (VIX XC<L 't'CY.ic:; 't'WV ~IXp~&pWV 1tpE:a~dCY.e; XP't)fLIX't'(~Yl. 1tOAAOL 2 Altii cereau ŞI el pace, e.I. ea să ceară pace, ŞI o o I?-(
"""'e 'va~ii 172 şi o dobîndiră, Cll obh~aţI~ Au dat mult i cai şi boi şi au elIberat
o yo:p
1" ' XIXI." 't'0't'E: 1tpoe;
1. O:U't'OV "1/\ OV, OI.. fLEV, rrufLfLO:X( IXC:; 'umaxyoufLE'JOI., I
c. . d' spartă de marcom am ; el . ' . AI 11' număr de treisprezece
.,. ,~
WV '1/YE:I.'t'o
B ' ~,- ~''1- " , . 1 ' \ (J.
o:no:pLor:; 1t0:1.C:; E:'t'WV OulOe:xo:, XO:I. XPYJfLO:'t'IX 't'e: e:'/\O:I-'0v, sa se e l ' si 1) I'IZ 0111 erI . r t 25
, T'O:P\-,OV
Po
dădură, de aS~lllenea, m~1 t: Iepe. 'r mii iur mai apoi U~l .număr oar e
XO:I.
~,
oUVlXa't'YJV 1t1\. ,YJaLOXWp
,"
av acpwv, e:e; , ' A .,
't'E: 't"1jV uIXXLIXV E:/\V ',,\0'
OV't'O: . . făcrăduiră totodaln sa trlllllta , de alţi prizomel'l. Petr. PatI'.
, " ,- '." - , ,,'
Xo:L o:pyupLO'J O:L't' OUVTO:, o:1tEI./\OUV't'CY. 't'e: 1to/\E:fLYJaE:LV el. fL1J /\IXI-'0l., " . " 'f'J. ~adc~ ~lt 'pee toţi dezertorii şi prizo- IEJlare l' le cy (<7 (Hoeschel p. 16=
mara . .. '. mii < xc. (e ,..,. 7)
OCVE:'i:p~CY.v· nierii: mai lntii trel~prezec~ , FHG IV, p. 18G, {r... .- 30
. ' .\ 1\'
apOI SI pe cel a l . . -' tre în l11cte c eomune, .' 1 ca nu cunlva
. sa se.
2. aL 8t dp~vYJ'J IXi't'ou[.Le:vOL, IS't'L Koo0:3aL 1tpEa~E:I.C:; E1tE:fLtPCY.v
(~a1tE? oL Kooo:801., XO:L ~'t'uxov 1tpoc:; M&pxov dp~vYJv o:l't'aof.tE:-
3 Cu , toate aeestea,.
.
nu aveau vOIe sa In
'
' t ' SI marco manJl ŞI I < , '
'.
, , ' 'aziO'ii pe care JuraseI'
ă că nu-! vor mal
. A .,
l ' {"nd el mSIRI cvaZI,
. 1
ames~e~e prm re el ' .. " crădui să treacă prin ţar.a: or; ŞI 11 I de 't;ebuinţă
YE CY.lj't'~c:;, (vo: 't'e: OC1tO 't'WV Mo-:p- VOI. XO:L l't'uxav XIXL 1tOAAOUe; (.LEV primI SI nu le vor mal 111", • _ . ( că aprOVIZIOnarea cu ce e . 1" 1
XO(.L&VWV oc1toa1t17.O'0wm, xo:l f5't'1. t1t1tOUC;, 1tOAAOUC:; 8e ~60:e; 8e8w- să nu-i iscodeasc~ pe ron~anl sa~sst~~r~arii veniţi la ~~rcusU' ~.u;ero·ş~l~ f~~ 35
Z1t1tOUC; Xi7.L ~OUC; 1to'AMc; ~3wxo:v, xIXal. XO:L o:lX(.Lo:AW't'OUe; 't'6't'E: [.LEV din aceste drgurl. A~eştl~ ~lI . ri trimiţînd solu. !'. n.Il. II?' el .'
. su us atit. pc tribUri CIt ş~ pe nea~lU., . acei dintre prizomerl ŞI dezert~fl
25 't'OOC; 't'E: CY.U't'0(.L6AOUC; 1t'&V"t'0:e; x0:1 (.Luplou.; XIXL 't'PI.I1"..(I.ALOUC;, \)a1'e- 1 s-alu . p .,
înro aţI III arI
nată si trimişi în dIverse parţi, ca ŞI .. A DaCI' a alţii în Panonw,
, .. . . , ămînt· unu m , . . d
'r01)e; CY.lX[.LO:'Aw't'OUC;, 7tp6't'e:pov [.Lev pov 3e XIXL E't'epou.; 1tXda't'ouc;; care puteau să lupte. AlţII au pr~mlt. Şl~. în ·Italia. 5. Cîţiva, stalOrJ~ICm u.-s c 40
Ee; fLUPLOUC:; xo:l. 't'PWXI.'ALOUC;, ()a't'e:- OC1tEAU aCY.v. Petr. Patr. Exc. de iar alţii în Moesia, în ?e.rm~ma ŞAl c
la Ravena, s-au răzvral.rt ŞI au llTIpll
.1;; îndrăzneala pînă acolo, înClt nu pus
PO') Se XIXL 't'OUC; Aomouc:; &1t0- 1ci!,'. o, (Hoeschel p. 16 = FHG
(6)(im U1tEaxov't'o. VI, p. 186, fl' 7),
30 3, ou (.L€v't'ol. xo:1. 'r~C; &m,..u1;lo:c; 't''Îjc;&v 't'o:!c; &yopo:ic; l't'UXov, rvIX . 3) in alillnţ" cu !'m:olanii
'" Regele {1I1I·ţllo!'. . ... nemulţumiţi (ef. LXVII, 10, '430' 1) atacă din nou
fL~ xcd ol Mo:p)w(.L&vm oL 't'e: 'M~uye:c;, onc; oi)'t'e: 8E~E:a6IXI. oi)'re: ?k~- 163 In al1ul 117 e.n:, 1R7.I~1l I dacilol' (vezi IsI. Rom. p. . - ,
\' \ .... , " " , I ) t " 2) .i a'utaţl de I'"scoa a . I
m::w 01.::1. 't'1JC; Xwpo:c; W(.LwfLOXE:ao:v, O:fLO: fLl.yvuwv't'IXI. acpl.al. XIXL w.; p;;HA, 1, 0, ,J . ., O MaI'cius Tll!'bo - mst." at
Kou0:8 OI. xod IXu't'oL 6v't'e:c:; 't'& 't'e: 't'WV 'PwfLO:' wv XIX't'o:ax€1t't'wv't'o:l. xo:l .
Illlperiul. ronlan i 119
164 l n a~'u e.n:.
după ce uoul guvel'llator al I?a(C1el!
_ a dlls lupte grele cu ~' v.e~1 8.
jii Rom.
,
p. 3 1.9 -~50).

'rac &m'r~8e:LO: &yop&~wal.'J. oihol 're: ouv 7tpOC; 't'?w Mocpxov &cp(X ov't'o , chÎnl' de împal'atul Hadl1an . mătate de secol (veZI ~aJ JOS). " lSf,-1fi7 <,.n.· r~ntl'u
160 Pacea va dura cam o JU J t le au Îllcepllt lllsă In anu
31 XC<L hEpol. rruxvol. 7to:p0:8waov'rE:C; EO:U't'OOC; ol fLEV xo:'t'd: YEVYJ oL aE
XC<L XO:'t'd: ~eV1J &7tpea~e:oaIX'J't'o. 4. xo:! IXlhwv o~ fLev &()'t'~o:-re:uaIXV"t'o cI'ollologia 101' vezi RE, Suppl.
16' Ofensiva a Inceput 1ll
I:
1.' Intre anii 166-180 e.n. .up e 555-61.
i ~~~doua
an. .
l1
e.n., probabil de la Carnllntlll .
oaril în 179 e.n.
"".".' 1t01. 1te:fLCP6
O:l\l\oa€ ' "wa1te:~ XO:I.,'t'wv
EV't'E:C;, - O:,\l.rrxofLe:v(UV
'. ' - 't'e: o:u't'o-
't'WV , 168 Prima oar" în onul1
72! I~I a o a ollr'l in 178 e.n. •
1'. PrinIa oară in anul 172~' InI' a el o~;"i ÎJl '17/., iar il treia oara 1ll 179 e.n.
fLOAOU'J'rwv < ol> 8uV&fL€VOI., ol ~e XIXL y'Îjv o~ fLEV &v ~IXX(qc o~ 8e €v I
170 Pl'inla oal'ă în anul 17 t fi (oun \ (
ITO:V'JoA~ ol 8E Mua(qc xo:! re:pfLO:VLqc 't'?i 't'e 'l't'IX).(qc IXu-rn ~AIX~OV. 171 Vezi IsI .. Rom., p. 452.

40 ~
;:). XIX, ,-,
1. O:U":WV e:v
'PIXr'e:vv"!l
Po' ,,-
't'w€<; "
o ~x ouv-re:C; e:VE:WTEpl.ao:v,. "
wa't'~ XO:~
\ m După prima infringere.
 IZVOARE PHIVIND ISTORIA ROM1NIEI
700 \lIn CASSIl"S
· 1 . . t dus.
. . .t" )l'icină [MarcU8 AUI'c1lUS nu. a mal ,m ro
~tăpînire pe ora~. 0111 ~ce<l~ l~ \. tat în altă l)arte pe cel ce venIseră lllai
'r~V 7t6A~'1 Xa:rrxr:JXE7.'1 't'oAfL:;;crrx~. X,rxL 8~a 'rou,:,' ouxh' ec:; 'r~'1 'l'rcx).Lrxv niciodata vreun
• barbar 111 ha la SI a mu
E. UG 57 (; ti)?). apoi Suiel. op. Cit. .
.
.
.1.' ,'). '). _1.
, <:-' ~ P. P.' " ",., ,
QUoEV:Y. 't'W'1 t-'rxPr-rxpwv <;crYjYI7.YEV, (Y.,f\.1\U. xCl.~ 't'OUC:; 7tporxqnYfLE'I01Je:; EC:;<f>- inainte vreme acolo. ~ ... 173 \ b 'onducerea lui Hhaos ŞI .Rhapto~, .au. v:11lt 5
X~(jE'J. Ex('. ~o 57 (p. 407), inde Suid. l. 1. LXXI 1'2 1. Ast1l1g 1l , Sl1 C " )reţ al alianţei lor bani ş111amml.
, ' . • • el j. :lea că vor pr11111 ca 1 ' 174 { '1 .
"\ ~c a,eze în DaCIa, 111 na e ( . 1" .at zăloer lui Clemells emel e ŞI
LXXI, 12, 1. "O'r~ "Acr"nyyo~, c'!)v 'PiX6e:; 'rE XOtL 'Pcf7t't'oe:; ~YOU'l- FiiIldc~ n-au obţinut .acesL~ 1Ilc,rUl'l, a: ;i"n arme ~ămîntUl'ile coştoho~ilo.~ 175.
5 'ro, ~AeO'J P.E:'I EC:; 'r~V ~rxXL(y"V otX'licr(Y.,~ EA7tL8~ 't'ou xrxt I..p~p.rx't'Cf. XCl.L C01)iii, punindu-.şi î,n 111.111 le s~. cllcere~~~s~t nici Dacia lilliştit~. '2. L_a Cl'lllgll.l 76 !
, ' ) . '.1. 6
, "
f\.'1J,\"Ecr CI.~, p.'1J' 'rUX0'l'rEe:; OE ~.\.'
După ce i-au blrUlt p~ uce ş I1R r1 a
xwprxv Em (y"U't'W'I 7trxpe:xCf.'rE-
C .- e înspăimînte şi Să-I aduca ,Pe astmgl
1 - ,
(JUp.p.Cl.X~q;

6E'l'r0 "! ae:; yuv(Y.,T.XCf.e:; XaL 'rOUC:; -7trxT.8Cf.C:; 'r<îl KA ~P.EV'r~ <1le:; XCf.t 't'~'1 'rtu'l 1ns[\, lemîndu-se ca ~~I c.u~n;.a em.~ns l;:c:ea e neaşteptate şi do.bîn~lr~ ~ mare 10
K ocr'rour-wxwv P. '
XW, prxv 'rOLC:; - fi '). 1
u7tf\.O~C:; X'r'1JcrOp.e:vo~,
1
VtX'r,crrxv-re:e:; ~, ,
00. EXEt-
,
in ţillutullocllit de ell1lşl~l; 11 a~a:~~~l~:U mai ~10rnit să se războlasc.a ~\1c~od.ată
izbînda. Urmarea a Iost .ca ast:ll,,? liu ă Marcus să le dea bam ŞI pa~ln~:
voue:; XCf.1. 'r~V ~rxXL(y"'1 ou8E:'1 ~'r't'O'l EM7tou'I. 2. ~dcrCf.'I't"EC:; 8e ol AcfyxpL- u romanii. Ei stăruiră 111 rugal11.lllţl pe _ b~iau atunci cu impăratul. 3. Astmgll
10 YOt p.~ XaL O KA-Y)P.'1JC:; cpo~'1J6dc:; crcprxc:; EC:; 't'~'1 Y'li'l ~V rxu't'ol. EV~XOUV c ră"ăduiala că vor face rău celor cc ~elrazC t· .. 177 făgăduiră lucruri asemănă-
d' t- făerădUla ă o 11111 178 tarul 15
EcrocycfY1l, E7tE:6EV'rO ocu't'oT.c:; p.~ 7tpocr8e:x,0P.E:'10lC:; XOCL 7tOAO ExpeX-r-Y)O'rx'l, C\1 b
au împlinit ceva In ace as dU b l a lor 'pe Tarrutenius Paternus. ,secre 1
&O"t"E p. '1J8E:V l't't 7tOAE:P.tOV 't'OUC:; , AO''t'LYYOUC:; 7tP0C:; 't'OUC:; 'PWP.OCLOUC:; toare. După ce l-au atras e par e ' . _ arătîndu-se că ar porm su b .c~mant a
• -ratului pcntru cOl'e8pondenţa latina , • nu au adus la indephmre cele
~!:
7tp(Y.,<,OCt, 7t0f\. ,ce 00. oYj 't'OV rxpxov •tXE'rEUO'rxV'rotC:;
').)' ~,~, 'M~ I ,.,
XP'1Jp.rx't'(y" 're: 7trxp " rxu- lmpa ·101' nu numai ca 1 rit 179
~ '). P. - " , ~ >1 L , \ , '). lui împotriva mal'coma11l -', " lPatc rnus l iar după aceea -au omo . 90
'rOU f\.rxt-'EL'I xrxt xwpa.v YE OC7trxt't"~O'rxt, rxv YE 't'L XCXXOV 't'OUC:; 't'O't'E 7tOJ\E- _ '_ duite dar s·au purtat groaz 11lC ŞI c u ' . -
,~, 3 ' " '!! !:' ..., {a g a , 08) r- ă - btmă
- 1
15 p.ou'!'r(Y.,C:; Ot oprxO'wcrt. . xrxt OU't'OL P.EV E7tPrx<,(Y.,'J 't'L W'l U7tEO'XOV't'o, Exc un 58 (p. 4 ' . . "
- 'LXXI 13 1 Şi iazi<T11 au trU1llS a ale d'
1 M . 'U~ soli 'pre ti cerc pace, ar sa o y
. dinţă şi _ deoarece fusese
KO't'LvOI. 8E: E7tYjyydArxV't'O <pev > rxu't'oT.c:; 5P.OLCI.,. Trxppou't'y'VtO'l 8e TIcf- , " 1" . Il acesta e rea cre . ă'l
't'Ep'lOV 't'0'1 't'ac:; e7tL(j'roM~ rxu't'OU 't'ac:; Arx'rLV(Y.,C:; ala I..EtpOc:; ~XO'l't'(Y., •l11şa• ceva 180 . împăratu d ,?tla . neamt voi să-1" c" '2 Cvazii
nlllHceas..., . , in împreJur
. Il e
e
P.'
7totprxf\.rxt-'0V't'EC:;
'1 •
Wc:; XrxL'.1.'
E7t~ 't'OUC:;
\ MrxPXop.rxvOUC:;' , t'c-p (JUO''rP(y'''rEUcrO'l't"EC:;
(Y.,U' I mai înainte înşelat e CV~~1 - _ iazigii d încă mai dinainte prImeal~ ~ 20
acelea, nu numai că ,~c a la~e:a că~boi' _ ~; re!ugiau pe terito~iul lor, 0:1 c
ou p.6vOV9UX €7t7tOL'1JcrrxV 'rOU't'O, rX.na XCl.1. rxu't'O'l hd'lO'l aELVWC:; EXcX- marcomanii care - ~lln~ in~adl11~.. ~ nimic din cite s-au învoIt s~ se ~aca. Nu
20xwO'ot'l, XCf.1. P.E't'a 't'rxU't'rx rX.7tWAoV't'O. Exc. U} 58 (r. 408). 'ltt' orI' erau respinşI. ŞI nu 111 ep Inlsera.. doar acei pe care nU-I mal puteau
C " . ' . " {ră de PUţlll1 - l' t e
LXXI, 13, 1. "O't'L E7tpe:(j~EUO'O:'I'rO oL ' Icf~uYEC:; ELP-Y)'I'1JC:; aE6pEVCL lnapoiară pe tll.~1 prlZOnle~13 a Dacă se intîmpla să inapoieze p~ vre~nu 111I\\~~s' 30
7tpoc:; Miipxo'J, ou P.E:V't'OL xo:l. ~'ruxov 'rLV6c:;' &7tLcr'r6v 'ro. yap 't'o CPUAOV vinde sau folOSI la corvez~.. • d rteze la ei. Alungidu-lil rege e, pe 1lI 1 ,
o:u'rW'I o Miipx'oc:; dawc:; ~v, X,O:L 7tPOO'€'t'L X,O:L {ma 't'W'I KoucXawv rX.mx- îi opreau rudele, ca s.ă-l slleB:scă sa ezz lată prin urmare, motivul p~ntrll ca~e
, '-1 aleseră singurI pe ArlOgaes.us.. , A . ogaes us fiindcă nUllurca nu .8e
't'Yj6 ELc:;, €7tL7to:V €~EA6ET.'1 lj6E:AYjO'E'I. 2. oL yap KOUCl.aOL OUX 5'rL hd- ~l Ş\ 1
lmp .. ratu nu 1
-1 întări 181 în autorItatea ~a'pe 1'1 1
1] înnoit nICI tratate e. cu o
't ate că i se făerădlllse 35
25 votc:; 't'6't'E (JUVEP.cXX'1JO'O:V, rX.A'Aa x'rxl. 'rOUC:; Mo:pxop.cXvouc:; 7tp6-re:po'l, <1lc:; făcuse leeral. ( mpăratu ..nu a. . ' 182 Exc ue, 59 (p. 409). .
b
_'
~'rL €7tOAEP.OU'I, xo:'t'o:cproYOV'ro:r; EC:; 't'~V O'CPE't'E:pCl.V 5'rE ~tCl.er6eLEV EaE:-
T X Xl 15 1, Se lllVOI
:n
inapoiel'e~ a cinzeci de 1l ~~8fl'lZo:~:lco~anii ~ care îi trimises~ră so.11 -:- ~a la
ca , .i d desi areu ŞI cu 111tlrZlere,
xov't'o, x'(y"L 015't" &AAO 't't (ilv <1lP.OAOY-Y)XEO'(Y.,V €7tOLOUV, ou-re:'rOUC:; rxLX- iumă~ate d'i~ţinulul învecinat cu al lor, atuncI c n, ) b
P.o:AW't'OUC:; 7tcXv't'(Y.,C:; rX.7tE:80crot'l ocA'A' OALYOUC:;, xo:l. 't'ou't'ouc:; oIc:; 015-re: tc:;
7tpiicrtv 0()'t'E ec:; ,)7t'1JPEaLO:'1 't'tva XP~O'Ixa6oc~ €M'JO:'1't'o. 3. d 8' 015'1
3O 'rLV()(C:; x,o:t,~, ' ""~
't'WV (Y.,xp.(Y.,I.,~6 V't'WV IX7tEoLoOO'()(V, , '). '1 " 't'OUe:; YE O'UYYEVELC:;
(Y.,J\J\(Y.,
-
1" O populaţie, germanieă, 'natol'ul Dacici intre Ii\lii ~ 70- 17 \ e.n'l 1505-15(7)
1'~ " . Corneliu. Clemeus, guvcI ! 2) S pare (vezI RE, X ' co . . .
(Y.,u't'Wv OtXOl x'(Y.,'t'ET.XOV, LVot X()(L hdvo~ 7tpoc:; o:u'rOUC:; o:U't'OP.OAWO'L. X()(L 1" p~~·ulaţie dacică (vezi ptolem~~, .~o;~e;st~ a~ţiune, ea represalii tmpotriva invazlel
,
't'OV P. L..
r-OCO'L'1I\E<X -
crcpWV m" P. ').,
'VOUp't'~ov Ex'r-O:J\O'l't"EC:;,
'A' "
pLOy(Y.,~crOV (Y.,U't'ot Ecp
, , EO:U-
. .. . .ţ' t suu n,ăear au Sptl]lU1
că romana au nll la I 1~O (01 Pausania, X, 34, 5).
- P. 4 " ~,
't'wv r-IXO'tJ\E()( crcptaw EO''t' 1J O'IXV't' O. . x'1X~ 't'ou't'o~c:; o~ce 't'otu't'()( o ()(U't'OX,PIX-
').1 , " - !' , eostobocilm' din anu / ~.~,. . lui acestora (ci.
1'. Populaţie germalllc~. . Ar ţ' cu cvazii, ul'luaseră exenlp
" , - • ' 6 ' " P
't'wp oun EX,ELVOV Wc:; X,O:L V p.cp 't'LVL yeyovo't'()( Et-'Et-'(y"~WcrEV, Ou't'E 't'rxr; . P. ' > 1 . ' 177 P l' ţie celtică dm MoravlQ. la 1 13
. , oPf du-se in 172 şi reluind luptele in 1 e'~"n anul 179 e.n.
35 O'7tov8cXc:;, X,otL7tEP 7t€V't'E p.upLcX8rxc:; ()(LXP.()().W't'WV rX.7tOaWO'EW U7tLcrxvou- 1lItl'a)'17~u~~~i~ l'oman care a ajuns praefectl';'l (f';e~~~tO a~tol'ul se dezminte .sing,,," .. '1 . ~i
P.E:VOlC:;, rX.VEvEWcr(Y.,'t'O. Exc. ua 59 (p. 409). ". Informaţia e greşită, deoareQe, dna~ ~n~~it~1 războiului ilnpotl'IVII CV,IZIOI
180 în cursul anului ~?4 fe.~,., uDP'~nărea îngheţată (el. LXXI, 7),
LXXI, 15, 1. "O't't 't'oT.e:; Mrxpx'OP.cXVOLC:; 7tPEO'~rocr()(O'tv, 6't'L 7tocv't'()( . . i fringern sU erlte p e ' '1 '
mal'comamlol' ŞI a n h' , at clientelar al romam OI,
't'a 7tpoO''t'rxX6E:v't'rx O'<pLO't XrxAE7tWC:; p.E:V xrxl. P.6ALC:;, e7tOL'1Jcrrxv a' 015'1, 181 Fiillfl vorba de un vee 1. leg: T din provinciile invadate.
181 Este vorba de o pO'pu~aţle elVl a
183 La începutul anulUl 1/4 e.11.
 702
DIO CASSn;s
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 703
't'6 't'€ ~flLau "t'~c; XWpo:C; 't'~C; fl€Ooptac; &.vYjX€V, W(J't'€ au1'OUC; oX't'w 7tOU
xa1 1'PLcXXOVTa O'''t'a8(ou~ &.7t0 't'OU "IO''t'pou &'7tOX€LV, xed 1'0: xwpLa . - se stabilească la o depărtare de tr~i-
si-au îndeplinit toate obhgaţnle. Ire~~lad:se de asemenea locuri şi zile anunllte
...
I (, .....,
"t'ac; 1'€ 't]/1.e:pac; 't"Y)C; e:mflLe,Lac; ~I acpwpLO'e: 7tpO"t'€POV yoc:p ou OLe:Xe:XPLV't'O
'1 ( ' " ~ I )
, ~eci şi opt de stadii 184 d~,
Istru'i î~~~~~
vreme, [locuri 18S de felul acesta 1 nu
"t'OUC; 1'E Ofl~pouC; ~AArf~a1'o. Ext'. VG- 60 (p. 410). pentru negoţ. (cu romal:llj. (~a himb de ostatici. Exc, UG 6~ (I?' ~1?). _ 5
LXXI, 16, 1. "01'L ol 'U~UYEC; xo:xw6ev1'e:c; EC; ofloAoylav ~A60v,
fusesel'ă stablhte), S-.a .~acut ŞI sc _ ult de suferit, au vemt şI.el ~a.~ada la o
XI 16 1. lazlgII, care a~usesera mAt . us l"lai înainte IaZlgll arunca-
5 LX
' ~ Za'J"t'LXOU-1'0') " A V1'WVLVOV .. 1:,
în ţelegere 186.
" Zanticos "msuşII'1 Imp de-al rege "alIV lor, căci tr~~:ms:se so rI 1a ,,
I ' "
au1'OU LXe:1'e:uO'av"t'oc;. 7tpo't'e:pov (.lEV yap 1'0'.1 Iora pe n omn
~e:lh€p l~"f)O'av,
••
treilea
Bavrf8aO'7tov "t'ov 6v O'CPWv (3O:O'LAeo: 51'L 8LEX "f)puxe:u- seră în lanţuri pe Banadaspos, ,ce ă cu Zanticos toti fruntaşII. LI s-au P';l~ i
O'a1'O au't'cf>' "t'61'e: 8e: 7tocv't'e:c; al 7tPW"t'OL fle:1'cX 1'OU Zav't'Lxou ~A60'), 'mpărat 187 Atunci însă au vemt împreun '1 pe lîngă 'obligaţia de a se stabili
xa1 O'uve6e:v"t'0 1'0: au1'O: 1'orc; KOUOC~OLC; xcd 't"orc; MapxoflocvOLc;, 7tA~V
Iaceleaşi condIţII
. . ,. ca ŞI. cvazl'lor si
• marcomam or, 2. Impăratu1 urI?ar~a. _ d e. falJt_ 10

I
_ ori mai mare.
10 xo:8' 50'0'.1 't"0 8mA&O'LOV' au't"wv &.7tO "t'OU "IO''t"pou &.7tO(X·~O'e:LV ~fle:A- la o depărtare de Is:ru cam de d?ua încă şi ce mari neajunsurI p.~lclIlllls.era
~6 să-i nimicească. Cît a pu~ere n~al. avea: ei au dat înapoi o sută de n~ll d~.I~rlzo- 15
ă
AOV. 12
'1
. 'o yoc:p \ aU't"oxpa1'wp
, , '1
') EI\.€ ,
fle:v [.
xaL, ] au1'ouc;
"
xaL\ 7tav't"O(7tamv
,
romanilor s-a văzut dm ImpreJ~1 a:ea . ul i muriseră şi numeroşI alţII lzbu:-
'e:xx 6.'t'aL'
• " \ \, Il " \ r! " P Wfl ,- . . 188 după ce mulţi fusesera vmduţl, m d ţ t l'aţl' ŞI' opt mii de călăreţI,
f ' t ' dată rep a l ,
''1
on yO(P XO:L 1'on e:TL e:ppWV1'O xaL O't'L fl<:yaAa 1'OUC;
\ II'~ '1:' ' , 'Il
OUC; XO(XO( e:opaO'av, e:e, e:Xe:LVOU xa1'e:cpav"f) < un> '!'wv 1'e: aLXflaMt,}'t'CJlV _ ''1 ' aL merl , A
ti seră să scape cu ..ru~a: .u o erI mst tri~i i în Britania. Exc. UG 61 (I?'
410)
: II
flUpLoc8ac; 8Exa &7t€'~oO'av, 0~C; fle:"t'O: 7tOJ..AOUC; fle:v 7tpa6eV't"ac; 7tOAAOUC; dintre care cinci mn ŞI cmclls~tCe au,fo 189 şi aŞSiriei sili pe Marcus Antomnus sa I
~\ 't"e:A€u't"'I)O'av,,"c<c; XO(L cpUY0'J"t'ac; e:~xov,
L XXI 17 1. Revolta UI .asslUs
~
'1' '1'1 xaL\ "m7te:ac; e:u'6'UC; . în <Tind. întru atît îl zgu-
. . .. în CI uda celor. ce-şI
'1-\ T
l5 oe: rrOAAOUC;I
oe: I ,
I " . Ie care- 1 20
'ntre în tratative cu lazlgn, I'S pusese
senatului o-
despre motIve
duiră veştile obiceiul să scrie în a1 te "ImpreJur ări .
~
ox1'O(xlGXLAlouc; EC; O'uflflc<xav oi 7tap€oXOV, &'cp' WV 7t€V't"aXLoXlAlouc; . . î nCI't nici. nu a mal scr
xa1 7t€v1'axootouc; EC; Bpe:1''t"avlo:v ~7te:fltfe:v. Exc. VG 61 (p. 410).
prImIte,
., demnau să facă pace cu el, cum avea . ,
~ ~vocy- r 190 şi au cerut unele în esmrl -: po l'
h
LXXI, 17, 1. "Q.n 6 KoccrcrlOC; xex1 Luplo: V€OXflwcro:v1'e:c; In
Exc. UG 62 (p. 410) . . .. '. 1 .. t IVIt
xaoo:v xal\ rrapoc:\ yvwf1.'l)v , \ M-o:pXOV 'AV"t'WVLVOV - - '1 a..,ue,r
,,., 1:' C'Jf1.. LXXI 18 1. tazlg11 au trImIS so 1 . . tru a nu fi îndepărtaţI cu totul. f
1'0'.1
1'oc:\ ,aYY€A'16'e:v"t'a e:e,e:7tAay-1)
, 1:' '1' J~
1'OLC;
_'1 celor conve~ite'. Li s-au făcut un,ele C0r-~~Sl~, !ue~omanii, mai înainte să
fi primit 25
\'
A-
20 t-'''f)val' "
OU"t'W
L
\
yoc:p 1
7tp uC;
"t'cîl Ouv€8p cr 't"0:C; aLp€.oe:~C; Ecp' are; who!e; auVe:A "AOCy'YJ, xa6ocm:p E7t1
<:-\,
WO't'e: fl 'l)oe: e:m01'e:LAO:L
Nici ei, nici burii n-a~ acceptat m~ău~el ră!boiul pînă la capăt.
de la Marcus o încredmţare că va..
:r
um mai făcuse înamte vreme _ nu
eama
lor era ca
't"wv &AAWV E7tole:l. Exc. va 62 (p. 410). îm ăratul - împăcîndu-~e, cu cvazn, aş~ Cu vecinii lor: Exc. UG 63 (p. 4~0).
LXXI, 18, 1. "O1'l o l 'U~uye:e; E7t pe:O'{3e:UO'av1'O , xaL 1)'t"'Y)oocv 't"LVa cu~va să-i lase încurcaţI mtr-u~ răZ~no~c~laşi timp pe solii tuturor ~eaII:lUrIlor
30
&.cpe:6YjvaL O'cplO'l'J EX 't"wv WfloAoy"f)fl€vwv' xaG O'uve:xwp-~6'Y)
't"LVO: aU't"orC;, LXXI, 19, 1. Mar~us nu I?rl~ea 1 'ta fie dreptul de cetăţenie, fie o lertar~
25 ~va fl~ xa1 rrav't'e:A&e; &'AAO't"PLW6wOLV. ou flev"t'Ol 7tp6't"e:pov ou't"€ ihoL
barbare ci după cum fIecare dm e ~ men elnică _ ori chiar acordarea vreunuI
biru~i ,,:r~!l1 dovediseră
" .O\)"t'e: oL BOUPOL auf.Lflax~oal 't"ore; 'PWflalole; ~6eA'Y)O'av, 7tpGV ido't"e:le;
de - pentru totdeauna or.l a-i fi foarte de folos 19.1, 85
a' utor statornic în grîne. 2: ,Cum la~lgtl se utea spune _ pe toate, cu excepţIa
rrapo: Mocpxou Ao:{3e:tv ~ fl~vflexpl 7tav't"OC;' 't"cîl 7tOA.€flcr XP~O'e:a6aL' l~ iertă multe din îndat_or.mle. lor ŞI ~ Îlă~înea de asemenea oprelişte?
d: a ~e
€CPo{30UV't'0 YO:P f1.~·xa't'aAAaydc; 't'ore; Kouoc80LC;, wO'm:p x0(17tp6't'e:pov, celor în legătură cu ad~~a~ile ŞI negoţ . ia de insulele din Istru. Le-a l?gadmt
7tpooolxouC; ocplO'L 7tOAe:fllouc; 07tOAel7t'Y)'t'aL. Exe. VG 63 (p. 410). Iolosi de corăbii proprII ,Ş\ d~'~9~e ~f~°!eritoriul Daciei 193, ori de cîte un guver- 40
30 LXXI, 19, 1. "O't'l () Mcipxoc; 't'OUC; 7tpe:O'{3€uofl€.vouc; 't'WV E6vwv însă să facă n~goţ c';l r~?'l ann d 'toie. Exc.
natorul acesteI provmclI e va a
ua 64 (p. 411).
E8ex€'t'0 oux E7tL 't"orc; alhoLC; rrocv't'ac;, &'AA' WC; 7tOU ExaO't'OL O:l)..W,)
'1 , "" '1 ""~ .. , , 6
1) 7tOM't'€laV 'Y) a't'e:Ae:Lav "f) O:LOLOV 'Y) xal 7tpOe; XP '.Iov 't"Lva ~ve:aw 't'ou
.(). \ 11 _

'cp6pou Aa{3dv
~ \ • '1 ,,.,
~ xod 't'~1J 't'pOcp~v
&.6OCVO(TOV ~X€LV &~LOL ~O'av.
2. Ka1 1"' Aproximativ.
7 km
le , 'e rezentu o grea lovitură pen t ru ual' bUl'i , C[U'Ul'U
I~
" _ , , '1 '1 \
€7te:LO'Y) OL a..,uye:e; xP"f)O'lflW't'a't'Ol au't'cp €YLYV OV't' o, 7tOAIIO: xaL e:x 't'WV
\, _
li se reducea astfel poslbihtatea e acor;:ţe,~ţe
185 Restringerea !,u~ctelor
o 1 lpi.od~se metalice, în special arme ŞI aUl' .
35 Em't"e:'t"O:yfl€VWV O'cptmv &.cpYjxe:, flcXAAov 8e: 7tocv't'a 7tA ~V 't'wv xa't'oc 're:
188 In' anul 175.

' 6<:> , - \ \ \, 1:" L _ \ 181 Cf LXXI, 13. • O. t

't'oc:c; auv Ooue; au't'wv XO:L xa't'o: 't'ac; e:m!J_l<"lae; O'uyxe:lfle:vwv, 't'OU 're fl 'Y)
~810Lc; rrAolOLe; O'cpae; XPYjO'6 al xaL 1'ou 't'wv V~O'WV.
't'WV EV 't'cîl "IO''t'pcr 180 A ~~~ius
188 v' . nota 182.

. Cassius. guve!'nator lal17S~rIel ŞI ~~cţ~~~: '~~ui

. . .' .. . erial cu puteri depline 111 "leu!
fals zvon despre moartea lUI

., aU't'o~e; 'PO~OAOCVOUe; ~a-

a încercat sa- ajung l impărat m anu ;) e,n"
&'7t€x€a6al. xa1 ECPYjXe:v 7tpOe; 'rOue; 8LcX 't'YjC;
' , ,
Xlae; e:mflLyvuo eal, ooaxle; ~v
l(
U ~PXwv aU't''Y)e; e:1tL't"pe:'i'71 O'CPlO'lV.
1 "- ,-! '.1. , E xc. I
Marcus Aurelius.
.
1
180 Ei reÎncepuseră upt~ e mI
l ' 177 dar cer pace in 178 e.n.
~ecini ai imperiului. _ ..
40 VG 64 (p. 411). 11 191 Prin atacarea şi sl/lbnea. a tor rămăsese în regiunea gurilor Dunarll., , de
101 Cealaltă ramură sarmatlCă, car~ d d 1 Aquincum trecea pe la Porohssum ŞI
' d ' ul care mergm e a , 9)
pînlProbabil
:leulo 198 ruta Ia dBOgraful din Ravena, 177. 1 .
la Tyraspe (d., um

j
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA nOMINIEI 705
704 DIG CASS tUS

LXXII, 3, 1. Commodus a acordat 19' pace burilor, ca~e tri~iseseră soli. ~h~i
înainte - cu toate că ei au cerut-o - nu o incheiase, Întru Cit acela erau putermCI,
nedorind pacea, ci doar un răgaz pentru a se pre~ă~i .. 2.. Dar. a~unci, fiin~~ă
ajunseseră sleiţi de puteri, ~~ată cu ~ceş~ia! 1~Iă ostaticI ŞI r.rlzOmerI de. la bun. !.n 5
lIlare număr, iar de la alţn 185 mal prImi Cll1sprezece mII de oamenI. I-a SIlit
să jure că niciodată nu vor .mai loeu~. şi nu-şi vor mai paş~e. vitele la ei în ţară,
pe un teritoriu de patruzecI de stadll le6 de hotarele DaClel. . .
LXXII, 3, 3. Acelaşi Sabinianus 197 a sup.us .şi douăsprezece 1i de. daCI 10 n.:
dinlre cei diu vecinătate, care fuseseră alungaţI dm ţara lor de başt~nă ŞI erau
gata să dea ajutor celorlalţi 198, făgăduind că le va da pămînt în DaCIa noastră.
Exc. UO- 68 (p. 413). . . .
10 7tpocropwv LXII 8 1. Commodus avu,de purtat cîteva războaIe împotriva barbarilor
ILEAAOV't'IXC:; de dincol~ de graniţele Daciei, războ<lie în eare au dobîndit faim.ă ,:\lbinus şi
NiO'er UD, aceştia doi ridicîndu-se mai tîrziu împotriva împăratuluI Severus ... 15
.1..IX,dl:!' 't'fI '" LXXV 3 1. In această vreme, tunete, fulgere şi o ploaie tOl'enţială oprirII.
acţiunile schil~r 200, care voiau să pornească ~ăzboi. Trăsn~tele ~ăz.ură p~ ne-
gindit.e asupra sciţilor, care stăteau la sfat, ŞI omorîră trei fruntaş~ de-al lor. 20
LXXVII 16 7 ... Antoninus sosi in Tracia 201, dar nu se mal preocupă
de Dacia ci ~ree~ Helespontul nu fără primejdii ...
LXXVIII, 13, 2. Dacă in privinţa lui insuşi şi a lui Adv~nt.u~ a respectat .202 25
întocmai datinele, el f proeedat. însă cu t~tul ne~ugetat ~flmlţmdwpe Mar~lU:
Agrippa ea guvernat<l,!, mai înth in Panoma, apo~ in DaCia. Indata p.or~!lci sa
fie rechemaţi Sabinuj)i Cas~iriUs 203, guvernatoril acesto~ două ,PrOVl?CU, s~b
cuvint că ar avea nev e ,de el. De fapt se temea de bărbăţla lor ŞI de slmţămm­
tele prieteneşti 'pe c ',tceştia"le nutreau faţă de Caracalla. 3. A trimis pc &0

111<1 După llloartea I 'Âui'eliU8 p\l.cea se încheie, in VIII'II 'Illului 180, ~i cu cvazii şi mal'CO-
manii, care reluaserll şi le îni177 e.u.
116 Unii editori cre ~I.l,.u este yorba de cuvîntul « alţii t, ci tIe « alalli ~.
106 Aproximativ 7 ~i' . ..
lD7 C. VetLiu8 Sab . nÎLI IuliUJ Hospes, legatul celor treI DaCll In anul 180 e.Il., Il
tlus lupte cu <lacii lib ~1!KlI;~ara ;t!l~itori~lui . ocupat tie romani. Se P'U'c erI acela~i
Sabinianus s-u lupta t 'ţ..., ,,1:l'i.ll'h menţlOnat· l mal SU8. . ., . . ..
ne Este vorba de tJacii liberi. din afllra gt'aniţeloJ' pl·oV1nclet. Cl. Ol'ltcolele ~,bll,n~,
XII 180 carc vorbesc de Q dacii mari» in regiunile de mia7./inoapte. După L. Schmldt, D.c
â8tg~rma;,e,., Munchen, 19310, p. 200, plecarea dacilor (din Ucraina apuseană) ~-~r datOl:a
migl'aţiei goţilor _ de la Vistula srloe regiunile pontice - care provocasc, cu alU 1ll urma,
,i invazia costobocilor (ef. Pausama, X, 310, 5). . ..
• 1•• Clodius Albinus şi Pescennius Niger, viitorii Împăraţi romam, s-au luptat cu daCII
liberi sau poate cu sar1llaţii, in anul 1810 e.n. .
200 Autorul li confundă probabil cu carpii, deoarece la această ~ată (196 .e.~.) llll I."a.
exisLau grupuri compacte de 8ciţi care să atace Imperiul roman. N-ar f~ exc~us ((~eşI Sc.huudt,
op. cit., neagă această' posibilitate) să fie vorba de goţi, care apar In lstorlOgt'aha ant.că sub
numele de sciţi (ef. Dexip, loc. cit)-. .• .• .'
901 ImpiiraLul Caracalla a VlZltat Dacm 111 anul 214 e.n. (cf. He"otllan, IV, 8, 1 ~l
SHA. 5, 10). Vezi şi Ist. Rom., p. 454. •. .
100 Impăratul Marcus Opellius Macrinus fusese in anul 217 e.n. prefect al pl'etonulUl,

Împreună cu Oclatinius Adventus. . . .' "

• 11, 5, '10 otAAWV &A).OU~ <l),AO~~ CUI'I'UptUIll pulal Bk. recte opinur, maxime [lruptel' § 3,
'AAa.VWV 'AA!l<VO')~ 'AAa.VOr~ idem Bk., neque hoc displicet, cf. v. Marci 22, 1. Vandalorum
nomen ut interceptum credas, quod coli. c. 2, 1. concias, paleographiae legibus non commen-
datul'.
S09 C. Octavius Appius Sabinus era guvernatorul Panomel InferiOare, Iar C..L ~e'pll-
miu. Castiniu8, care la snrşitul domniei lui Sever?~ fU8es~ ,i el gu~ernat?l' al ~anomel, OJUII-
sese probabil sub Caracalla guvernator al Daclel. VeZI A. Stem, Dte Re,chsbeamten von
Dazien, Budapest, 1944, p. 66.

41> - •• 1414
 707
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI
70G DIl) CASSICS

Agrippa 204 in Dacia şi pe Decius Triccianus în Panonia. Primul fusc,;c sela"

şi cuaforul unei {cmei .. Din această pricină fu adus în faţa judecăţii sub Scvcrus.
Apoi, cînd a OCU[lat slujba dc avocat public 205, a fost surghunit într-o insulă,
pentru dl a trădat interesele statului cu un anumit prilej. Ii. După aceea a
fost readus dc, Taruula,20 6 împreună cu alţii şi a ajuns referentul şi 5
secretarul sau. ln cele din urmă, însă, a fost coborît la rangul senatorilor
care nu exercitascră dcdt pretura 20', fiindcă introduses e în armată tineri
care clepăşiseră v·lrsta. Triccianus 208 slujise doar ca ostaş in trupele din
Panonia şi fusese cîndva portar al guvernatorului de pc alunci al acelei
provincii. Acum comanda legiunea alballă
209.
LXXV III, 20,3 ... [Antoninus] 210 ... se fălea că i-a învrăjbit pc vandali
10

şi pe mareomani, care mai înainte vreme erau prieteni, şi că pe regele cvazilor,

Cabriomarus, învinuiţ în faţa scaunului său de judccată, l-a dat 111orţii.
LXXVIII, 27, 5 ... Dacii 211 l)ustiira o parte din Dacia, cu gînd să prclun- 15
gcască războiul. Ei stăruiră obţinînd ostaticii, pc care îi luasc de la ei Caracall a ,
ea zălog al alianţei.
La Suidas IV, p. 669, n. 483 (ed. Adler) C o Il dam n aţi: pasibili de
judecatfl. Soldaţi 212 condamnaţi pentru o nelegiuire, voind să fugă 213 la
Deccbal sînt condamnaţi
la moarte. 20

'0< Marciu, Clallllius Agl"irpa, g"vernall,r al Dn"iei În 2"17 -2"18 e.u. era concomitent.
'ii legal. În !rloesil! I"ferior. Vezi Stein, op. ci!., p. 67.
D06 Porccla unui gladiatul' sîngel'u::i, datil ~i impăl'alului Cut'seulla dnpit lll.u:..ll'lea sa.
'06 Advocal'" risci.

207 wIacl'inus esle iuviuUlt cu a nlllllll persoane de rang }Jl'ClOl,jUIl in funcţii ue rang

cunsuhu'.
2.8 Aelius Dacius Triecianus fost gnvel"llulur În PallllOnia Inrel·iol' in anii 2"17-218 e.lI .
li
• 0. Legiunea II Pa/.thiw, care crD aşczată cu garnizoana lîngă Hama, pe colina Albanu"

a vea rolul unei giil'zi pel'sonale a itnpăratullli.

'1" Îlnplll.atul Caraculla se aflu atunci În regiunile noastre, probabil la POl"ulis8ulll.
Vezi 211 Rom., o p.altă
IsI. Dup!l 45!lecl-iullc:
•. (, llacl"ingii»; tUlu~j se pare Cll e vorba de « dacii libNi »,
""rora Macriul1s le-a Înapoiat ostatccii pe C''''e îi luase Cal·aeaUa in ulI\ll 2·1', e.n., cu

'1' Pasajul acesta, care a fost socotit că face parte din cartea LXVIII, 9, nu figureaZr\
prilejul vizitei În Dacia (cL LXXVII, 1(;, 7) .

. f * 15 ~cXxo~J ~o:xP~'(-{O~ Reim infeliciter intelleguntur Daci liberi pruvinciam Daciam În ediţia folosită .
213 Aluzie la de:lertOl·ii romani care treceau In daci. CI. supra LXVIII, 9,6.
In estantes. '
.. 483 ".prt"t~(;"}"l"C<l sq. Cass D. (ad. 68,n) attr. Reines.
45*
 eXIL H P n LlI A N o Y
eXIl. H E ROD 1 A l\l
(ISTORICLL)

S-a născut în Siria şi a ocupat diferite demnităţi În slatul roman, ("cind

parte din ordinul cavalerilor. Herodian a ~cris o Is!o"ie, în 8 cărţi, In rUI'e
p"vp.ste~te evenimentele de la moartea lui Marcus Aurelius (180 e. n.) pin" la
mourtea lui Maximinus (238 e. n.). Autorul, deşi n-are prejudecăţile senalo-
riale ale contemporanului său Dio Cassius, de multe ori s-a lăsat şi cI antrcnat
,le patosul Ora tarie ..
Ediţia: Herodiani Ab exces. li Divi M"rci libri octo cdidit K. St.awn-
hagen, Teubner. Leipzig, 1923.

nu: META MAPIWN BA1:IAEIA1: 11:TOPIA1:

BIBAIA OKTO ISTORIA îMPĂRAŢILOR DE DUPĂ MARCUS,
îN OPT CĂRŢI

II, 9, 8 .... Mai spunea 1 că trebuie să vină într-ajutor şi să răzbune

moartea lui Pertinax. Ştia că toţi soldaţii din Illyricum ţin minte vremea cînd fi
Pertinax le fusesc comandant a. 9. Căci sub domnia lui Marcus, [Pertinax]
înălţase multe trofee împreună cu ei, [biruindu-i] pe germani s, şi în calitate de
comandant şi guvernator al [ţinuturilor] ilirice arătase ·întreaga măsură a vite-
jiei sale în luptele împotriva vrăjmaşilor. El dovedise înţelegere şi bunătate
faţă de cei de sub acultarea sa, stăpînirea lui fiind cumpătată şi blîndă. De aceea 10
soldaţii îi cinsteau amintirea şi erau mînioşi pe cei ce îndrăzniseră o faptă atît
de cumplită. .
IV, 7, 2. Plecînd' din Italia şi ajungînd pe malurile Istrului, administra
părţile de la miazănoapte ale imperiului, iar - pentru gimnastica trupului -
conducea care şi dobora din apropiere tot felul de animale sălbatice. Nu 15
împărţea decît rare ori dreptate, dar avea multă pricepere in judecarea plîn-
gerilor, pronunţînd hotărîri bine chibzuite.
IV, 8, 1. Cercetînd taberele de la Istru, sosi şi în Tracia, care se învecinează
cu Macedonia. Acolo se purta ca şi cum ar fi fost Alexandru şi, înlprospătînd
amintirea aceluia în diferite chipuri, dădu poruncă să i se aşeze tablouri şi statui 20
în toate oraşele ...
VI, 7, 6, Aceste două fluvii, Rinul şi Istrul, sînt cele mai mari din nord.
Unul străbate ţara germanilor, iar celălalt trece pe lîngă peoni. Vara sînt navi-

1 Viitorul împllrat Septimius Severus era guvernator al Panoniei Superioare, în primă­

vara anului 193, cînd a fost ucis lmpăratul Pertinax.
I Aluzie la funcţia de guvernator al celor două Moesii şi al Daciei pe care le-a exer-
citat între anii 175-179 e.n. (ef. SHA, Pertina:r:, 2, 10).
a Aluzie la luptele lmpotriva cvazilor, din anul 171 e.n., în calitate de comandant nI
legiunii 1.
• Impăratul Caracalla a vizitat Dacia în anul 214 e.n. (ef. Dio Cassius, LXXVII, 16, 7).
& Impăratul Maximinus se adresează soldaţilor.
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtlS"IEI 711
710 II Imo I 'IA:'\" IISTOR ICFL)

gubile mulţumită adîncimii şi lăţimii. lor. Iarna !ngheaţă din pric~na. frigull~i
O~
~ o' , 'JQ[UulTtOPOV
Ve:pOUC; !J.e:V , >l , , "O " , (.)., O ''\ '
e:xoucr~ 't"0 pe:~VpO'J O~OC i"Q[VOC; 't"e: XQ[~ TtI\Q['t"O':;, şi pot fi trecute călare, ca pe o cîmple. 7. ValUrIle a~estor ~pe s~ lllvl:t?şeaza
't"OU 3~ Xe:L!J.W'JO~ 7tQ[YSv-re:C; ur;o 't"OU XpUOUC; tv 1te:3LOU crX~[LQ['t"L Xrl.6LTt- si se fac atit de tari, încît nu numai că rezistă la coplt~le cailor ŞI la plc~oarel:
Tte:UO'J't"Q[L. 7. 'AV7L't"UTt~C; 3~ o{hw xd cr7e:ppO'J yhe:'t"c<L 't"o 1t0't"e: pe:Wpo'J ~amenilor ba chiar acei ce vor să ia apă nu folosesc urClOare sau vase mal mari, 5
&c; !J.~ !J.0'J0'J f7t7to'J 6TtAOC~C; xoct 7tocr~v eb8pw1twv &'J't"zxzw, &AAcX xoc~
ci securi si săpăligi, ca să taie blocuri de gheaţă şi duc ~.stfel apa - fără vas -
ca pe un 'bolovan~ Prin urmare iată natura acestor flUVll.. . ...
5 't"OUC; &pUcrOCcr6OCL 6tAO'J't"Q[C; !J. ~ X&Am:LC; E7t' ocu't'W !J. "f)3~ xoî:AOC crxe:U'lJ VII. S, 4. « •. , H.idică 5 armele împotri~a voastră ş~. a vlteJle! voast:'e nu
, '\ ' '" \ " ' ... '\
cpe:pe:~'J, 7te:I\e:Xe:LC; De: XOCL o LXe: I\I\Q[C;,
~" , .1.
LV e:xX0't'ocv't'e:C; ' 't"E crxe:UOUC;
YU!J.VO'J , O"crmanii pe care i'mll biruit de multe OrI, nu sarmaţll - care ne cer mtot· 10
&P&.!J.E'JOL, 't'O lJ3wp cpfPOUcrL'J Wu7tEP ALGoV. <PUULe; !J.€'J 3'~ 't"W'J 7tO"iY.- "cleauna pace
' G••• »

!J.wv OClJnl·
VII, 8, 4. « ••• "07tAOC tcp' u[LiXC; xd 't'·~v U!J.Z't"EpOCV <h3pdoc'J ou
", " ) .. , , , , .... ,
10 r e:p[LQ['JOL O'.LpOV't'Q[L, oue; 7tO ,I\Q[XLC; e:VLX'fjcriY.!J.e:'J, ou ""o:upO[LO!'t"iY.L, OL
,
\ " (, ( ,
7te:pL e:Lp'fJV'lJe; e:XQ[cr't'o-re: LXe:-re:UO'i't'e:C; ... ».

8 Aluzie la luptele împotriva ia7.igilor şi a dacilor liberi din anii 235 -236 e.n.
(er. SHA. lI1aximinus, 13, 3).
CXIII. 1 II TI O A Y T O Y CXIII. H I POL 1 T fR O MA NUL]

S-a născut in anul 175 e.n. şi a mll1'il in timpul pel'sec\lţiilor organizate

impol.l'iva creştinil"l' de către împăratll1 Deeills (250 e.n.). A fost un scriitor
rpcllllel ~i n lilsat o operil int.ins'"
Editin: Pn/rologia Grneca, ed ..T. l\fignr, voI. X, Paris, 1857.

rrEPI TON JB'ArrOETOAON DESPRE CEI DOISPREZECE APOSTOLI

PG X, col. 051. Andr~i a vestit [cuvîntul Evangheliei] sciţilor 1 şi tracilor.

El a fost răstignit la Patra~ În Ahaia, [fiind legat] în picioare de un măslin şi
este înmormîntat acolo.

1 Deşi în provincia Scytllia (Dobro~ea) au ~xiSLat ?reştini, probab~ Inci\. din. prime!e
secole ale erei noastre, rolul apostolullll. AndreI (ef. Ol'lgene, ComentarII la Geneza, 24) 1\1
răspîndirea noii religii este îndoielnic (vezl Isi. Rom., p. 588) ..
 CXIV. .Q PIr ENO l' 2: CXIV. ORI GEN E

. '" 118~) ~i " lnul'il la Tir în nIlul 255 e.I1 q fiind

S-a niiscut la Alcx:.lndl'Hl In C\IlU t..: .. :.. .. .. b'sericeşti. Ot,jtTeue a scris
. .. . . ai inlporLuu\.L SCl'uto t 1 1 o
unul dintre p,',mn ş' cel m a Hrul sr, lie deelnJ'at
:"': care con\iu idei originale, ceea ce c: ~
llumer'oase l llcrall,
. 'i_ll'at decît în pa,'t.e.
erl'liC, Ope,'a R-a nu s-a p., 1 B .h I-IV geaen Celsus, hel't1us-
, IV 'ke crstel' Danc, ne "
Ediţii: Ongelles el, ,: fi, E b 'us I\.il'schengeschicht" herallS-
K . h T elp7.lg 189", JUS6 I ., J.
ueueben von Paul oetsc au,' " B l' 1955' O"igenes H e1'rie,
" " 1 t funite Auflage, el' m, ,
g egeben van Eduard Sc lwar 1 h"
z, ..
klaruug
II D'e lateinische tlbersetzung
, 1
eUter Band, Origenes IV aH auser b von El'ich Klostermann,
, ruIIl series herausgeg e en, ..
der Commenlarlo
Leipzig,. 1933.

iMPOTRIVA LUI CEL SUS 1

KATA KEAkOY
e odrisl pe samot'ra~i,
. de i-a aşezat Cel sus P . J. ' • 1 t
1, 16 [334]. 0C'/.ufL&~w SE 7tw<; - O~puO'C'/.<; fLEV XiX( 2:C'/.fL66p~xC'/.<;, I 16 [33 11], Mă mIr CUI? '1 le mai vechI ŞI mal mţe ep .e, fi
, , E'I\e:UO'L'J~ou<;
XC'/.~
' ,
XC'/.~
'"Y' (J. , . , ~, , ,
17te:ptJOpe:ou<; e:v 't'OL<; CXPXCXLO't'CX't'O~<; XC'/.~ O'O<pW- pe el~t1si~i şi pe hipe~boree:I, inl~~i nr~~:~:ls~ă c~ici între neaJ?urile î~ţel~pt~t
iar pe iudei n-a SOC?tIt vrc mc SEl sune însă că sînt neamurI foarte m5 e ep ;
1) 't'&.'t'OL<; t't'C'/.~e:'J ~eVe:O'LV o
K€AO'O<;, 't'ou<; ~e ' 10uSC'/.(ou<; oux ~~twO'e:v nicl între cele vec~l.., .. 335 .. 'd ,P. !Talilor şi geţii: .. de la care nu ŞtlU daca
0\J1'e: d<; O'o<pou<; 7tcxpcx8€~C'/.cr6cxL 0\J1'e: d<; &'pxC'/.(ou<; .•. 335.,. &.AAIX ,
ŞI vec
hi galactofaal al huHomer, rUlZn.,
.,. .. - . are 10
XCX( 1'ou<; fLE'J 'OfL~poU rCXACXX1' o <p&.you<;, XCX( 't'Ou<; rC'/.AiX1'W'J ~putScx<;, se păstrează ceva scrIs. , d 1 grăi către concetăţenll sai c
II 55 [429]. După aceea I.U eu _ ' _ prorocit toate acestea 1).
XlXt 1'ou<; r€'t'C'I.<; O'o<pw1'C'I.1'cx Mye:L ~6'JYJ e:rVC'I.~ xd &'pXC'I.!:oc.. 6)'.1 oux credea~ in Isus': «Hai, să ad~mte~ it ac: s: ~~nvingă pe cel care acult~
1

o!SC'I. d <pe pe:1'C'l.L O'uyyp&fLfLC'I.1'IX. C'ţ' alţii însă spun astfel de m~nun _ţ _' , 1 r? Aşa se zice că a făcut ŞI
10 II, 55 [429], Me:1'<X 1'C'I.\:i't'C'/. <p'I)O'L'J o'
Iou8cx!:o<; 7tpo<; t'oo<; E:C'l.U't'oU p~;steştc şi să tra~ă ţoloase ~1l1 s:i;~a;r~~ia~ Pitagora în Italia, . şi Orfeu
Zamolxis, sclavul lUI PItago ra , a ,15
7tOA('t'IX<; 't'Cl} , I YJO'ou mO'nuo'Jt'cx<;' «<Pe:pe: S~ XC'l.t mO'1'e:uwfLe:v ufLi'J . ' 1 'ns ŞI mort cum
la o d1'151. • • A . f' d ă cinstim pe ce prl , Z
't'ou1" dp~O'eC'/.L. 7t60'0L 8' &AAOL 't'OLC'l.U't'CX 't"e:PC'I.'t'€UOV't'CXL, 7te:L60u<; ~ve:XC'I. pOl'. nn c
't'WV e:,)~ew<; &.X ou 6VT(t)V, ~Ve:PYOAC'I.~OU'J't'e:c; "TI 7tA&.v7l; 87te:p 015'.1 xcxt
III, 34, [469]...
Cel sus el crede « că nOI am cu fă t la fel ca geţii care cinstesc pe a-
spune , . f'l f ă au
Z&.fLOA~LV ~v 2:XU8CXL<; <plXO't 't'o'J I1u6cxy6pou 80UAOV, xcxt C'I.\J-rov IIuOcx- olxis, .. 1) • ' b' să învinuim pe I ozo I ~
m - III 54 [483], " Oare ŞI nOl ' tre Ule ă a îndemnat pe Zamobas, pe 20
,
15 YOPC'l.'J "11'IXM~
e:v ,1 ••. XC'l.L"O" p<pe:1X e:v 'O~'0PUO'IXL<; ••. » , ' 1 ' tutc pe p ItaO'ora C I t Epictet
îndemnat sclaVI a V!f '. . P care nu demult au înc emna pe
III, 34 [469]. . .. Me:'t'<X 't'C'l.U't'1X (<7tCXPCX7tA~O'LO\l ~fLii9) Ote:'t'C(L «7te:7tOLlJ- Zcnon că a îndemnat pe Pe.rsalO~ ŞI pe cel
să se îndeletnicească cu fIlozofIa?
X€'JC'l.L 't'o'J», &<; <PYJO'L'J o K€AO'O<;, 6c}.6vt'ly' xC(( &.r.08C'1.'J6'J't'cx 8pYJ-
crxe:uov1'C'I.<;, 't'Oî<; r€'t'C'l.L<; O'€~OUO'L 't'ov Z&.fLOA~LV" ,»
III, 54 [483]. ,., ~ XC'l.t ~fLe:i<; fL€AÂOfLe:v tyxC(Ae:Lv <pLA00'6<pOL<;
20 oLx6't'pL~a<; E7t' &.pe:'t'~V 7tPO't'pe::tf!CXfL€VOL<;, I1u8ay6p~ fLeV 1'OV Z&.fLOA~~V
'" combătut în scris
Z~VW'JL ~E: 't'O'J Ile:pd'C(io'J XC'I.( x8e<; xC(t 7tpwYJV 't'OLe; 7tPO't'pe:tf!C(fL€'JOLe; III-lea e, n" care cel d ,ntll a
1 Filozo! platonic din secolul a
, E7t(x't"I)'t'OV E7tt 't'o <pLA 00'0 <pe:LV ;
creştinismul.
 71G
lZ~-OARE I'nIVIND ISTOlHA HOMll\lEI 717

DIN CARTEA A III-A

A COMENTARIILOR LUI OHIGENE
LA GENEZĂ

[:21.]. Cind srin\ii (\po~toli ~i uceJlici ai Mîntuitorului nostru s-au răspîn­

dit in toată lumea, Toma, după cum spune tradiţia, a primit [prin tragere 5
la sur~i] Parţia, iar Andrei 2 Sciţia 3 . . . Aceste lucruri le spline Origene În cartea
a treia a cUllleulariilur la Geneză_

VECHEA TĂLMĂCIRE A COMENTARIILOR LUI ORI GENE

LA MATEI4 10
SERIES VETERIS INTERPRETATIONIS COMMENTARIORUM
10
ORIGENIS IN MATTHAEUM . 39 [858] Căci nu se spune cii. Evanghelia a fost propovăduită la toţi
etiopienii, mai ales la cei care sînt dincolo de fluviu; nici la seri, nici
39 [858]. Non cnim fer tur pracdic t <' la cei din răsărit nu s-a auzit cuvîntul creştinităţii. Ce să mai spunem
omnes Aethiopas mnxime aI)ud ' a. tim essc Evungelnun apucI de britani sau de germani, care locuiesc lîngă Ocean; ori de barbarii daci, 15
S " < ('os qlll ~unt ultra fI d
apl~(1 .1'1"as, 11('(' apuo Orif'ntem audie' . " . u~nl'n; ~e nec sarmaţi şi sciţi, dintre care cei mai mulţi încă n-au auzit 6 cuvintul Evangheliei,
QUld autC'm dieamlls de B't '. 1 unt Chl'lstHlmtatls sermOllf'm dar il vor auzi, chiar la sfîrşitul lumii.
1"1 al1llJS aut Germ" .'
<
15 Oceanum, veI apud Barbaros Da 's . anlS, qUI Sunt CIrca
pl1ll'imi llondum uudiel'unt EYA co~.:t abl'matas et Sf'ythas, quorum
in I p sa Sancllll'
'." Con~"umma t'IOne.
~. < nge 11 Yel' mn, auditlll'i sunt alltnm
.,:

I Pasajul acesLa, att'ibuit lui O"igene, pe baza indicaţiilor lui EuseLiu tiin Cezarea
(er. Istoria bisericească, III,1), vine In contradicţie cu un altul din Comc/ltarii la Malei, 3U
(cf. infra)_ Explicaţia pare să fie contaminarea a două SUl'se diferite (o tl'adiţie anonimă şi
Origene) în capitolul lui Eusebiu, cum crede A. Harnack, Die Mission urni AU8breitung du
Christentums in elen drei 61'sten Jahl",underten, Leipzig, 1924, p. 109-110.
8 Nu se poate şti dacă autorul anonim al acestui pasaj se referă la regiunile locuite
de sciţi sau la Dobrogea (Scythia Min01-), cum au Incercat să demonstreze unii cercetători
(vezi J. Zeiller, Les originea chretiennes dans les pl"Ovinces danubienn8s de l'Empire romain,
Paris, 1918, p. 29), care cred că se poate vorbi despre o activitate de convertire desfitşurată
de apostolul Andrei In regiunile noastre. Cf. şi Hipolit Romanul.
, Din lucrarea aceasta, In 25 de cărţi, nu g-au păstrat decît unele cărţi, dintre care
o parte doar Intr-o traducere latină a unor autori necunoscuţi.
i Constatarea aceasta, lcare vine în contradicţie cu pasajul de Ulai sus (cf. Comentarii
lc Geneză, 24), intirmă afirmaţia lui Tertulian (cf. lmpotriva evreilor, 7). Pentru problema
mult dezbltutii a izvoarelor literare ale creştinism ului daco-roman vezi Pippidi, Contribuţii,
p. 234-247, unde s1nt pe larg discutate toate aceste pasaje.
CXV. Ll lOr ENO Y 1;
AAEPTIOY
ex\'. DI O GEN ELA E R TIU

Diogene Lat'q,iu n 11';lit în prima jUlu<:1tHt.C a secolullli al Irt-Iea c.n,

.'~i el sel'i~
1) eule!: ţie. dc epig'l'i\lUe \asUlzi pÎcrduLe,l, Pt'C'Cllll1 ~i o islul'ie a rill)1.()rilo\'

de sC'<uu . .l. Accasla din unnrl t'slr U cOlupilatiC', e~\l·e î.ţli HI'C iUlp0l'Lanţa ('i, dl~o'\l·l'ce
ce-le luai tnulLe din iz\"()arelc folosi le aLI tlispii.I'ut de nudL şi llll ne luai slau la
ÎtH.1cn1lnă. Autol'ul potl1enc~te ~i dtc"a u.tllne dc filozofi originuri elin crltqile
puntice, Îlllleoscbi tiin Calla tis.
EdiţiA: Diogel1e. [,aerti,.I.9, Li.,c." of eminent pllilo.o[>hers with an English
l"Hnslalion hy H. D. llicks, voL {-Il, Loeb Cla.sic"l Libn\l'Y, Lundm, 1~2j.

VIETILE, DOCTRINELE Şl CUGETĂRILE FILOZOFILOR VESTITI

V, 83 ... Au fo~l douăzeci de [bărbaţi] vestiţi cu numele DemetrÎos: primul

din Calcedon 1 . . • , al şaselea Demetrios din Callatis 2 care a scris o lucrare de
gcografie despre Asia şi Europa în 20 de cărţi. 5
V, 93. . .. Au fost. paisprezece [filozofi] cu numele HeracIid; primul
chiar acesta [despre care vorbim] 3 .•• 94 ... al cincilea, Heraclid din Callatis 4
sau din Alexandria, care a scris Succesiunea [în timp a filozofilor] 5, în 6 cărţi şi
Raţionamentul lembetttic 6, din care cauză era numit şi Lembos 7.

1 Belor din secolul al V-lea Le.ll.

• S-a născul In a doua jumiHate a sec. al III-lea 1.e.11. şi ,\ scris î11 jurul ullului 200 ulla
dinll'e cele mai bune lucrări asupra regiunilol' pontice. Upe"a, care cuprindea lle fapt material
istoric şi etnografic, aşezat în ol'dine geogl'afic.:''t, a exercitat o mare îl1rLuril'e asuprll
descrierilor ulterioare ale Pontului Euxin (cL Ps.-Scymnos, v. 719).
3 Heraclid din Pont, elev al lui Platon, care a l.l'ilit în secolul al IV-lea te.n.
• Originar, probabil, din Callatis, .ti trăit In cmtea lui Ptolc11leu VI, cam Int,·c allii
170-1~6 Î.e.n. In afară de operele cilate a lIlai scris Istorii, în :37 dc cărţi, ~i un "ezumat
al Biografiilor lui Satyros. .
& Era o prelucrare rezumativă a opel'ei cu acelaşi nume a lui Sotion, C"l'e a fost
mult folosită de Diogene Laerţiu.
6 Nu ştim nimic despre conţinutul lucrării.
7 CuvIntul Înseamnă « corabie de război cu un pinten de atac ».

L_. ___ _
CXVI. A e H N A 1 O l' CXVI. A T HEN A 1 O S

Athenaios s-a născut la Naucratis pe la începutul secolului al III-lea e.n.

şi a scris o carte preţioasă, in forma unor povestiri în jurul mesei. Opera care
p<;lartă numele Banchetul tnţelepţilor sau lnţel'lpţii la banchel, ni s-a păstrat cu
unele lacune: lipsesc cărţile 1- II ,i o parte din III şi XI. In cele 15 cărţi
păstrate ale lucrării, faţ!\. de cele 30 iniţiale, autorul consemneazii numeroase
ştiri şi citate, scoase din diferiţi autori, îndeosebi comediografi. Unele citate
sint luate din istorici, biografi, poeţi etc., iar altele provin din alţi compilatori.
Materialul este totuşi preţios, deoarece o bună parte din izvoare a-au pierdut,
iar Athenaios a lucrat cu pasiune şi cu grijă.
Ediţia: AI/uMei N aucratitas Deiprwsophistarum libri XV recensuit Georgius
Kaibel, vo\. I-III, Teubner, Leipzig, 1887-1890.

BANCHETUL îNŢELEPŢILOR
V, 50, p. 213. Regele Mitridate a stăpînit atît Bitinia, cit şi Capadocia de
sus, apoi şi intreaga Asie, fără întrerupere, pînă tn Pamfilia şi Cilicia. Alcătuiau
garda lui personală regii armenilor şi perşilor şi dinaştii mărunţi din jurul Lacului 5
Meotic şi ai popoarelor care locuiesc întregul Pont, pe o întindere de treizeci de
mii de stadii .... p. 231 c. Din aceste motive el trimise împotriva Traciei şi Mace-
doniei numeroase oşti mari şi toate regiunile 1 din Europa au trecut laolaltă de
partea lui. La el au venit soli nu numai de la neamurile italice, dar şi din partea 10
cartaginezilor 2, socotind că se cuvine să lupte împreună pentru nimicirea
Romei.
VI, 25. p. 234a. Dintre galati, cei numiţi scordisci nu introduc aurul în ţara
lor j argintul insă, cind jefuiesc alte ţinuturi şi le păgubesc, nu-l trec cu vederea.
p. 234b. Neamul galatilor este o rămăşiţă a galilor, care - sub conducerea lui 15
Brennus ~ au atacat sanctuarul de la Delfi 8. Un conducător Bathanattos i-a
strămutat în locurile de lingă Istru '. După numele acestuia, şi drumul pe care
s-au întors îl numesc Bathanattia, iar urmaşilor lui le spun şi astăzi «ba-
tanaţi 1). Ei au refuzat aurul şi nu-l aduc în ţara lor, pentru că din pricina lui 20
îndura seră multe şi grele neplăceri. In schimb se folosesc de argint şi, pentru a-l
obţine, săv1r~esc multe grozăvii. _
VI, 272c. Ctesicles ., in cartea a III-a din Cronicile (FHG, IV, p, 375) sale
scrie ... că s-a făcut la Atena - de către Demetrios din Phaleron - o numără- 25

1 Coastele europene ale Mării Negt"e ~i ale Bosforului (cf. Apian, Milridale, 15, 52
şi 62, 291).
Z Autorul îl conlundă probabil pe Mitridate cu unul dintre regii din timpul celui de-al
doilea război punic, adică cu Filip al III-lea, cu Antioh al III-lea sau chiar cu Prusias 1
al Bitiniei.
a CI. Tl·OgUS Pompeius, XXV, 1, 2 şi XXXII, 3, 6.
, CI. Strabon, VII, 5, 2 şi VII, 5, 12.
a Istoric despre care nu se ştie cînd a tr!\.it (sfll"şitul secolului al III-lea î.e.n. ?).

46 - c. 1414

--....i
 IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
723
722 ATHENAIOS

"" ' \'YjPEW<;

wOCJ\ .' - xOC"t'otxouV"t'wv
"t'wv , " A"t''t"tx ~'IV xoct\ EUp'Yj
't"'YjV . 0- 'Yjvoct 'AO 'Yjvo:tOU<;
' toare 6 a locuitorilor Aticii, găşi~du-se do~ăz~ci şi una de mii l~e a:~~~i~!~~;~:
g
fL&V 8tO"fLuPLOU<; 7tpo<; "t'o!<; XtA[Ot<;, fLE't"O[XOU<; 8& fLUPLOU<;, OLXc."t'WV 8& mii de meteci şi patru ~ute. de mn de ~cl~vl. Ş~, rec~mv?~fc1aes 7 fiul lui Nicera-
in cartea sa Despre I'emtun (4, 14), aVlQ o mIe. e sc a ' . î ' h' b 1 1" ţii
fLupt&8oc<; fL'. Ntx[oc<; 8' o
Ntx'Yjp&'t"ou, ~<; b XOCAO<; lcp'Y) Sevocpwv ev
tos, i-a închiriat ~ui Sosia.s din Trac~a, pent;u ~me127~e:rr~!~0~e~Cînl~o~tft:ţia 5
- 1tEpt" 1tO pwv (4 , 14) , XtJ\tOU<;
"t'ep .,. , Il
EXWV '1 O
o "tXE't"OC<; EfL~a ,\,
waev ocU't"ou<; EL<; nui obol de argmt pe ZI pentru fiecare dm el, p. '. . d .. d
'.1. ~ ~ , - 0 \.!.'., 1(.)..,., " .,. ~ - u. . ă 1a t" _ au existat patru sute ŞI şaptezeCI e ~ll. e
6 "t'oc ~PYUPELOC -,,-,waLq; "t'ep • pq;XL ECP ep o!-'oJ\ov Exoca"t'OU ....'t"EI\c.w "t''Yj<;
egtne~Llor, spunehc -h'd aacej- laC idos în cartea a XXXVIII·a a Chestwmlor
~fLepoc<;, p. 272 d. 'ApLa"t'o"t'eA'Yj<; 8' evALYw'Yj"t'wv 1toAt't"dq; XOCI. 1tOCP<X sclaVI Iar Aerat arc 1 es m n, 1· 1
. (FHG III p 194) afirmă că (ldardanii au se aVl, unu pose in o
d' d mie
. 10 i.
'rOU't'OL<; CP'YjO"1. YEVeaBO:L E1t't"<X xoct "t'EO"O"ocpaxoV"t'oc fLUptIX8oc<; 80o/wv. europene. '. rn'ul'i 9 Fiecare dintre sclavi, in vreme de pace, lucrează a
'AyocOocpX(8'Yj<; 8' Il Kv(8LO<; ev 't"1i 6y861l xoct 'rptocxoa't'1i "t'WV Eupw- ~~~ci~!l~~~;r~i, iar ţn ~imp de război, ei alcătuiesc unităţi militare, avînd drept
7ttocxwv (FHG, III, p. 194) "tlOCp8OCVE!<; CP'YjO"L 8ooÂou<; XEX"t'ljaOOCL "t'ov comandant pe propriul lor stăpîn». . '1 A u• •

10 fLEVl..,.1
XLNOU<;, .•• 'roV l~" '\.'
oE XOCL 7tJ\ELOU<;' ,
't"OU"t'WV o~, Exoca't'ov
fi '"
EV ,
fLEV €LP'YjV1l VII 88 . 311f ... Latoşii lO , peşti ce se afl.~ în ~uv~ul ~I, smt marI ŞI a 1&
yeWpYE!V, €v 1tO€fLCP 8e Âox(~eO"OOCL ~yefL6voc vefLOV't'oc<; 't'OV t8LoV este do~ă ~!te de livre. Acest peşte cu SOIZll straluCltofl e foarte. ~stos
ri se pregăteşte in tot chipul, asemuindu-se grozav cu somnul care se gaseşte
3Ea7t6't''YjIJ. "
VII, 88, p. 311 f. '" al 8' ev 't'<t> NdAep 1to't"ocfL<'il YLv6fLEVOL in I;fuci?·p 447c ~ Hellanicos în lntemeieri spune că berea 11 se p.reg~t~şt~ ~i
M"t'OL 'rO fL€yE6o<; eUPLO"XOV't"OCL xoc1. u7tep 8LOCXOO"LOC<; ).('t'poe<; ~xov't'E<;. din rădăci~i,· scriin'd astfel (FHG, 1, p. 5~): «~i beau bere făcută dm ra ăClUl, 20
15'0 8e: LX6u<; oO't'O<; Ae:ux6't'oc't'0<; &v xoc1. ~3t()'t'6<; Ea't't 1tIXV't'oe 't'p61tOV întocmai ca tracii care beau bere pregătită dm orz ~ .. 1 ă te
O"Xeuoe~6fLEVO<;, ~oePOC1tA~O"LO<; &v "t'<t> xoe"t'<X "t'ov "Ia"t'pov YLVOfLevCP XII 536d.: Phylarchos 12 spune în cartea a. zecea a I~torLLlorA sa e c ~es i
tracii nu~iţi crobisi s-a făcut r.ege Isanthes, care'l întrecea m desfrIU pe tOţI CEl
yMVL3t •••
din neamul său. Era bogat ŞI frumos. 1'1 1 d î 2f:>
X, 67, p. 447 C. 'EAMvtxo<; 3' ev K"t'La€at xoel. e-c. PL~WV, cp'Yja1., XII 557b. [Filip] a mai primit ca zestre regatul .mo OŞI or, um In
A

XOC't"o(O"XEU&~EaBOCL "t'o ~pu"t'ov, YPIXcpwv ci>3E (FHG, 1, 59}' «IHvOUO"L căsători; e Olim iada - care i-a născut pe Alexandru Ş~ pe Cleopatra.. ar
20 3e ~pih(jv ~X 't'tVWV pt~WV, xO(OIX1tep ol 0P~Y..E<; h 't'wv xpt6wV». cînd cuc!ri Traci~ 13, veni la el Cothelas 14, re~e!e t~acll~r, aducîndu-l .pe
XII, 536 d. $UAO(PX0<; 8' EV 't'1i L' "t'WV 'IO"'t'optwv 0pq;x.wv cp'YjaL Meda, fiica sa, şi daruri multe. ~ lu.at.o în casatOrIe ŞI pe aceasta ŞI a
't'WV XO(AoufLevwv Kpo~6~wv ~oeaLAeoc yeveaBocL 'IaIXvO'Yjv, 't'pucp1i dus-o sub acelaşi acoperămînt cu .Ohmplada.. . . . " . d 30
.. XIV 24, . 627d ... Mulţi dmtre barbarI trImIt ŞI sO~llle l.o~ insoţlte e
7tIXV"t'OC<; 't'ou<; xoe6' EOCI)"t'WV U1tEp~oeA"A6fLEVOV' ~v 8e XOCI. 1tAot)aLOC; xod cîntări din niut şi chitare, pentru a îmblînzi ~~fletele mamlcllol·IH~7~.
XO("A6<;. Astfel Teopomp 15, în cartea a XL VI·a a Istorâlor .sale, spune ( ~r-~.
25 XII, 557 b. npoaEx't"~aO("t'o 8e xoct MOAO"t"'t'WV ~o(O"LAdocv, y~fLO(<; p. 319): «Geţii cîntă din citerele pe care le aduc cu el, cînd se găsesc în
'OAufLm&8oe, e~ ~<; laxev 'AA€~ocv8pov xoct KAe07tIX"t'pO(v.Kocl. 't'~v solie».
0p~x'Yjv 8e 6't"E e:IAEV, ~xe 7tpo<; oco't'ov Ko6~AOC<; o 't"WV 0pq;x.wv ~O(aL­
ÂE~, &ywv M~8ocv "t'~v 6uyoc"t'epoc xO(1. 8wpoe 1toÂM. r~fLO(<; 8& xoct
"t'0:6't''Yjv em;La~YO:YE 't"1i 'OÂUfLm&8t.
30 XIV, 24, p. 627 d .... noÂÂot 8e xo:1. "t'WV ~OCP~IXPWV 't"~ em-
X'Yj puxe:(o:<; 7tOLOUV"t'OCL fLE't"' O:OAWV xo:1. XL.&&poc<;, XO:"t'0:7TPO:{)VOV"t'E<; 't"wv
tvoeV't"Lw'J "t'<X ~uXci" p. 627 e. 0e67tofL7t0, 3' ev 'tC:(jao:po:xocnij lx"t'1J
't"wv tG't'0PLWV (FHG, 1,319)' «r€'t'O:L, CP'Yjcr1., XL.&&PO:<; ~XOV't'E' xo:1. XL.&OC- 8 Statistica n avut loc in jurul anului 310 I.e.n. .
p(~O\J"t'E<; 't"<X' E:7tLX'Yj puxdo:<; 1tOLOUV"t'O:L». 7 Vestit om de stat din timpul războiului peloponeslac.
8 Istoric peripatetician din secolul al II-lea I.e.n. . . I lţi
9 In realitate trebuie să fie vorba, mai degrabă, de raport~n chentel~re, ca a ce
şi iliri (vezi Pippidi, Contribuţii, p. 267-270, care. discutii sclavajul l\!aCl).
10 Peşte exotic roşu cu pete negre, care trăIeşte in Oceanul Indi . _ . . l
U Nu e vorba 'de be;ea propriu-zisă, ci de o băutură spumoasă, pregatltă dlO cerea e_
u Cf. supra.
18 In anul 341 î.e.n. .. )
14 Probabil un rege get din sudul Dunăru (yezi Pârvan, Getica, p. 55 .
15 Cf. supra.

46*

1_. __
 CXVII. SCUTUM DURAE-EUROPI REPERTUM
CXVII. seu T U L D ELA D UR A - E U R O P O S

în cursul săpăturilor de la Dura-Europ08, pe malul stîng al Eufratului,

efectuate sub conducerea lui Franz Cumont, între anii 1922-1923, au fost
găsite o serie de scuturi de paradă, din lemn, iar pe unul dintre ele o bucată
de piele pictatli. Scuturile au dimensiunile de 1,10-1,20 m lungime şi 0,80 ro
lărgime. Pergamentul, care are lărgimea de 45 cm şi înălţimea de 18 cm,
cuprinde o listă de etape de-a lungul ţărmului Mării Negre, din Bulgaria pinII.
În Crimeea (de la Mesembria pină după Artabdera). Interiorul scutului, in
albastru, reprezintă marea pe care se află' două corăbii, iar pe margine sînt
înşirate numele localităţilor împreună cu cifrele care arată distanţa dintre ele.
Pe I1ngă majoritatea numelor mai este pictată şi cIte o casă, indicind probabil
locul de odihnă al trupelor în trecere. Cursurile de apă sint şi ele însemnate cu
albastru. Scutul a aparţinut unui soldat din Cohors XX Palmyrenorum 8agitta-
riorum şi poate fi raportat la epoca 230-250 e.n. (prima menţiune a unităţii
la Palmyra - evacuarea oraşului). Avind insă în vedere cA drumul parcurs
de arcaşul palmir1an trecea prin regiuni in care invazia goţilor, din 238 e.n.
şi anii urmAtori, a întrerupt comunicaţiile, trebuie mai curind să plasăm data
in deceniul al patrulea sau la tnceputul celui de-al cincilea. Deşi fragmentul
s-a păstrat destul de nesatisfăcător, se vede totuşi că a fost Întocmit după
modelul unui • itinerar o.
Franz Cumont a editat scutul In volumul privitor la săpăturile de la Dura-
Europo!; problema a fost reluată de numismatul romin 1. Mititelu, care a reuşit
să mai descifreze o serie de nume şi amănunte, îndreptînd unele lecţiuni
ale lui Cumont.
Ediţii: Franz Cumont, Fouilles de Doura-Europos (1922-1923), Gueth-
ner, Paris, 1926, p. 330; 1. Mititelu, Itineraria Romana. Le Bouclier de Doura-
EurOp08, tn • Buletinul Societăţii numismatice romfne., XVXXII (1943),
p. 78-91.

2. ME [CEMBPIA] 9. TPICCO
............ 10. KAAAATIC 2. Me[sembria] 9. [Capul] Tirizis
6. ÂIONYCOIIOAI i 10. CaJlatis
11. AMAAIÂYNA
7. TYMOY 6. Dionysopolis 11. Amlaidyna
12. CTPATONO 7. Timum 12. Stratonis
58. BYBONA 13. TOMEA X01 MA ry 8. Bizone 13. Tomis 1 33 mii 400 [de paşi] D

1 E vorba de distanţa de la Callatis la Tomis. Semnul X ar fi, după Mititelu, un

• chrismon • indicînd existenţa unui episcopat la Constanţa. Interpretarea este cu totul fante-
zistă, deoarece la data aceea religia creştinii, fiind un cult oriental oarecare, pe nici un
itinerar nu putea figura sediul vreunui episcopat, real sau fictiv. Celelalte semne sint
interpretate ca un fel de dig, care ar arăta existenţa portului.
726 SCUTUL DE LA DT.:RA-EUROPOS IZVOA.RE PRIVIND ISTORIA ROM1NIEI 727

14_ OAYMYPYA MO~ 17. ~ANOYBIC IIOT M... 14. Halmyris 74 mii [de paşi] 17. Fluviul Dunărea 3
15. ICTPOIIOTr MM~ 18. XPA 15. Fluviul Istru 2 44 mii [de paşi] 18. [Semne ilizibilel
16. [Semne negre, făcute cu mîna 20. Tyras 4 84 de mii 500 [de paşi J5
16. XClAyox 20. TYPAC M II ~<I> şi care sînt ilizibile1

I Miti telu crede cll. e vorba de riul lstru, iar r care urmeazll. este o abreviere pentru
"'(ii « pămînt» şi tnseamnll. deci • loc de trecere •. Cumont nu vede pe r şi crede el e vorba
de oraşul Histria, socotind cl ICTPOn, prescurtarea pentru Histropolis, a fost greşit
tntregitll. de autorul scutului care a înţeles ICTPOCnOTAMOC • fluviul Istru t.
a Dupll. Mititelu, arcaşul de la Palmyra a trecut peste un braţ al Dunării şi a trecut
,i prin delta ei, ca sli ajungll. la Tyras. De aceea ar fi menţionatli Dunll.rea de doull. ori la rind.
, De la Dunll.re.
I Un pas este echivalent cu 1,48 m.
 CXVIII, SOL 1 N U S
CXVIII. C, 1 U L I l S O LIN 1

A trăit In secolul al III-lea e.n., cam In jurul anului 250, şi este autorul
opusculului Culegere de fapte memorabile, pentru care a folosit indeosebi Istoria
naturală a lui Pliniu cel Bi\.trln. Materialul este rinduit geografic, in aşa fel
încît scriitorul porneşte de la Roma şi prezintll informaţii din regiuni tot mai
îndepllrtate _ din Europa, Afr~ca şi Asia. Criteriul de alegere este caracterul
frapant, am putea spune senzaţional, al ştu·i!or. Se vede ci\. autorul a vrut să
scrie o carte plllcutil şi să lase un monument de erudiţie, in care el reproduce
doar ,tiri din izvoare deja cunoscute. .
Ediţia: C. Iulii Solini Colleclanea rerum memorabiliunt iterum recensuit
Theodor Mommsen, Weidmann, Berlin, 1895.

CULEGERE DE FAPTE MEMORABILE

COLLECTANEA RERUM MEMORABILIUM
10, 1. Acum e locul sll. ne îndreptll.m spre Tracia 1 şi sl întoarcem pinzele
10, 1. Nune in Thracium loeus pergere et ad vard" E [corlbieil spre cele mai destoinice neamuri ale Europei. Cei care doresc să·i
gcntes vela ob t . d 1 ISSlmas uropae
ver ere quas qlll se ulo experiri velint non diff It cerceteze cu grijl vor afla cu uşurinţll. cll. barbarii traci au un dispreţ pentru &
6 d eprehendent Thracibus barbaris inesse contemptum ~it le~ el' viaţll. dintr.un fel de exerciţiu natural al înţelepciunii. 2. Toţi sînt gata pentru
moartea de bunl voie, deoarece unii dintre ei socotesc cl sufletele morţilor
naturali sapientiae disciplina. 2. Concordant o
voI t ' d 1.
aede~ qua. am
mnes a lllterltum se întorc, iar alţii cl ele nu mor, ci devin mai fericite. La cei mai mulţi naşterile
ari un aflum,, . um nonnu
d b h eorum putant obeunt"' mm ammas revertl, sint însoţite de plînsete şi chiar plrintele primeşte pltngind pe copilul nou·
1 non extmgUl, se eatas magis fieri Apud 1uctuosa' niscut; 3. dimpotrivll., inmormîntlrile sint atit de vesele încît pe rlposaţi 10
sunt . d . . plUflmos
'
îi însoţesc cu manifestlri de bucurie. Bărbaţii se fllesc cu num!lrul femeilor şi
puerperla, emque recens natum fletu parens excipit· 3
10 versum laeta sunt funera socotesc lucru de cinste sl aibll. multe soţii. Femeile, care ţin mult la cinstea
U o . . " adeo ut exemptos gau d"IlS prosequantur
" contra-
lor, se urcll. pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socotesc drept cel mai mare
x r,um ~umero se vlr~ lactant et honoris loco iudieant multi le~ semn al curll.ţeniei, se aruncă în fllcări. 4. Femeile de mlritat se duc la
matrlmomum.
t ' . '1'lUnt defunc-
Quae femmae tenaees sunt p u d'ICI't'lae, mSI P bărbaţi nu după hotll.rtrea părinţilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe
oru~ ~'ogo~ cOfImugum et, quod maximum insigne dueunt castitatis cer să fie vindute la mezat şi, dupl ce li se înglduie să se stabileascl valoarea 1&
praeclpltes m ammas eunt. 4. Nupturae non arent b" ' lor, se clsătoresc nu dupl obiceiuri, ci dupll. preţurile [oferite]; iar cele năpll.s­
16 transeunt . ad ~aritos, sed quae prae aliis specie p valen~~u:~a:!:l~ tuite di..n pricina urtţeniei lor îşi cumpărl cu zestrea lor soţii cu care se
voi unt et heentla taxationis admissa non moribus nubunt d "fI măritll.. 5. tn timpul prinzului soţii înconjură vetrele, arunc li. în foc sămînţl
quas formae premit dedecus, dotibus emunt quib s ,se, praemns: din buruienile pe care le au şi, după ce sînt loviţi de mirosul acestora, cu simţu·
5. Uterque riIe amorţite, simt o veselie asemlnătoare cu beţia. 6. Acestea sînt cele tn 20
, "sexusb epulantes
, focos ambiunt ,herbaruumeomunghanbtur,
q u a s a ent legătură cu obiceiurile, iar despre locuri şi populaţii cele ce urmează. Pe Strimon
~e~m: 19n: us superlacto, cuius nidore perculsi pro laetitia habent locuiesc, in partea dreaptl, denteleţii şi multe alte neamuri de besi pîni la
20 Imltarl ebrletatem sensibus sauciatis 6 De ritu ista s t d 1 '
populis q a S ' , un, e OCIS et rîul Mestus, care înconjură cu apele sale poalele [muntelui] Pangeu. 7. Hebrul
B u e seeuntur, trymonem aeeolunt dextro latere Denselata izvorăşte din pămîntul odrisilor şi fluviul acesta curge printre prianţi, dolongi,
eS,sorum quoque, multa nomina ad usque Mestum amnem e! tini, corpili şi alţi barbari, atingind şi pe ciconi. Apoi [urmează] Haemus, 21>
radlCes , , . 7, Hebrum Odrysarum so1um f'undlt
i f I ' Pangael clrcumfluit, q,Ul
q u UVlUS eXCUfl'lt mter Prlantas DolollgOS Thynos C '1 r '
26 barbaros: tangit et Ciconas, Deinde Haemus sex ~rllPblus os passuum
a lOsque 1 Vezi descrierea lui Pomponius Mela, Il, 2.
 730
SOLINUS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 731

arduus, cuius aversa Moesi Getae Sarmatae Scythae et plurima~

~I. 2. regIUnI
" 1e d'n locuite de geţi,
insidunt natio nes . 8. Ponticum litus Sithonia gens obtinet, quae nato 1nalt de şase mu.. d
e pa, , . 8 Pe ţărmulpontJc lOCUIeşte neam
I s p atele acestuia sînt
" ul
ibi Orpheo Vate intel' principes iudicatur... quem sive sacrorum sarmaţi, sciţi şi multe. alte ~eamurl'or ~ai de seamă neamuri, deoar~ce acolo
' sive cantuum secreta in Sperchivo promuntorio agitasse tradunt ... sitonilor, care este socot~t în rm1~ul tI
partea stăpînită de sciţii plugarI 3 a fost
s-a născut cîntăre~ul 01' ~uG" .', (barbarii îl numesc Cathizon), de unde ~e 5
celebru pe timpu~l oraJ~ i %~~lade către cocori. 12. Se ştie în mod lămurit
5 11. In parte, quam Aroteres Scythae tenuerunt, celebrant quondam
urbem Geraniam (Cathiz on vocant barbari), unde a gruibus Pygmaeos spune că au fost IZg?nIţl p g zboară foarte mulţi cocori iarna .. '. 23. Hota~ele
ferunt pulsos. 12. Manifestum sane est in septentrionalem plagam că
T în..ţinutul de la mlaz~no~apte
'nt dinspre mlazanoapte 1st ru 1, dinspre răsărit Pontul ŞI Propontlda, 10
hieme grues frequentissimas convolare... 23. Finibus Thraciae a raCiel SI . M E e lf' .
septemtrione Rister obtenditur, ab oriente Pontus ac Propontis, a iar dinspre miazlizi " ar.ea. ge.p tului Euxin] au foarte mulţi .de 101,. care
]0 meridie Aegaeum mare. 12 3 Aceste adînCImi [ale on "î . t de toate , nu eXistă ammale
,.
pricinuiesc
de mare mal h~ fIute,
.e ŞI caşaIP că de multe ori, în salturile lor, ei sar peste pInze
I ' h' uimirea noastr... nam e , le
12, 3. Raec profunda delphinas plurimos habent, in quibus causae
mira cuIi muItiformes. Ante omnia nihil velocius habent maria, sic corăbiilor. . . 1 . t . ăci ei aproape că nu se înm.ul-
ut plerumque salientes transvolent vela navium ... 12 13. In Pont sînt foarte mu ţI .001, d
a aici şi anume din pricInli 15
12, 13.Plurimus thynnus in Ponto, nec alibi paene feticant: nus- ţesc în' alte părţi. şi nic~ier~
nu cJe~icia~i:i!a:a~ intră' lîngă ţăr~ul.
pe drept
cll. apele sînt mal dulCI. Patrun li ~ f astfel deoarece văd mal bine cu
16 quam enim citius adulescunt, scilicet o,b aquas dulciores. Ingrediuntur i ies pe lîngă cel stîng: se crede c el ac ,
veris tempo re, intrant dextero litore, laevo exeunt: hoc inde accidere ~chiul drept decît cu cel stt!lg. .. rmaniei ornind dintr-un munt'e car~
cred unt quod dexteris oculis acutius cernant quam sinistris. 13, 1. Istrul izvo~ăşte ~lD GfnţlP~~e te ş~iieci de aflu~nţi aproape tOţI 20
13, 1. Rister Germanicis iugis oritur, efusus monte qui Rauracos se află tn faţa rauracIlor dm . a la. brale 6 dintre care primul este Peuce!
navi abili; se varsă în Pont P~In şapte al atrulea Pseudostoma! CăCI
i
Galliae aspectat sexaginta amnes in se recipit ferme omnes navigabilis ;
al d~ilea Naracusto~a, a! treIlea ~al~:n~to:::ai
do!oale decit celelalte, lat al
20 septem ostiis Pontum influit: quorum primum Peuce, secundum
Borionstoma şi ap~l Spilonsto~a a că n-are cum să fie comparat c~ un
Naracustoma, tertium Calonstoma, quartum Pseudostoma; nam şaptelea este leneş ŞI ca, o ml~şt~nă'n:!ri incît pe o lungime de .patruzeci d~ 25
Borionstoma ac deinde Spilonstoma languidiora sunt ceteris, septi- fluviu. Primele patru smt ~tlt e a mirii şi-şi păstreazll. neschImbat gust~
InUm vero pigrum ac plaustri specie non habet quod amni comparetur. mii de paşi
7 n 2
Sf a~~stP~nt:~
:fnt foarte mulţi
breb}, ~.e
care cu .un 1 ~~
Priora quattuor ita magna sunt,., ut per longitudinem quadraginta de apli dulce. . n o. 1 te asemănător cu el, fund un a~lIDa
cuvînt îi numim castor~. Lutru es cli atunci cînd atacll. omul, nu-ş1 desface
25 milium passum non misceantur acquori dulcemque haustum incor-
muşcăturli foarte puterm~li, ~n aş~ i~l oasele rupte. Testiculele lui sînt cll.uta~e 30
rupto detineant sapore. 2. Per universum Pontum fiber plurimus, quem dinţii decît înainte de. a SImţI Căi r le a atunci cind el ştie că este ~r~ărIt!
alio vocabulo dicunt castorem. Lytris similis est, animal morsu spre a servi ca medlcame~t; ~ !!'cee ;in r testiculele. 3. Pontul tm~Ite. ŞI
potentissimum, adeo ut cum hominem invaserit, conventum dentium spre a nu fi prins cu folos, IŞI manmdli .~ le nmnim pontice, de diferite
non prius laxet quam concrepuisse persenserit fracta ossa. Testiculi mărgăritare, pe careI' dup~. lo~~ll!o:u :t~~:gl::, culoarea sîngelui; acestEt 1sîn1
specii: unele au ste e. auru, a e. . lt ca podoabă decît pentru o osu
30 eius adpetuntur in usum medelarum: idcirco cum urgeri se intellegit, conSI'd er ate sacre''CăCI . preţUIte
.cele r" CO1 malte mu 8
35
ne captus prosit ipse geminos suos devorat. 3. Mittit Pontus et gemmas, lor n-au pe ele p~căturI! CI ~ln I]IM o~a. p~ care strămoşii noştri le numeau pe
21, 3 ... apOI [p~m~nturl e oeSleI,
quas a patria Ponticas dicimus genere diverso; aliae aureas, aliae drept hambarul 9 [zeIţeI] Ceres.
. sanguineas habent stellas, et hae quidem inter sacras habentur:
nam quae ostentationi potius quam usui deliguntur, non guttis aspersae
35 sunt, sed longis colorum ductibus liniatur.
21, 3 .... deinde Moesiae, quas maiores nostri iure Cereris hor Iinînd seama de echivalentul unUl). pas,.ohJIiniu cifraBătrîn,
inem cel fantastică de 8880 m.
nominabant. reum I
a n sudul Sciţiei Minor (Dobrogea, veZI
nota 8.
.
• De la YEpa:'I()~ - ~cocor.... . d' Pliniu cel Bătrîn, IV, 12, 78 ŞI urm.
5 Vezi comentariul acelUiaşI pasaj ~n ta teza formei Psilonstoma.
6 Forma Spilonstoma a rezultat prm me . .
7 Aproximativ 59 km. . IT li. f arte bine caracterul
s Fragmentul aces~a ~xemp \~C6_~67.
lucrării lUI Solmus.
• Vezi Patsch, BettragB, p.
 . . .~

CXIX. dE EI II fI O L CXIX, DE XI P ~

S-a născut şi a trăit la Atena În a doua jumătate a secolului al III-lea

e.n. In anul 267 Dexip a adunat In jurul sAu douA mii de bărbaţi spre a înfrunta
atacul herulilor asupra Atenei, A scris trei opere mai de seamll, din care ni
s-au păstrat numai fragmente: Sciticele (o istorie a goţilor), o Cronică universală
şi o Istorie a diadohilor. Prima începea cu anul 238 e.n. şi mergea aproximativ
pÎIIă la anul 268 e.n. Autorul şi-a luat ca model pe Tucidide, dar a avut un
stil obscur şi greoi.
Ediţia: FGrHist, HA, p. 456-466.

CRONICA UNIVERSALA
20 (14) SCRIPT, HIST AUG X X I i ' Fr. 20 (14) Scriptores Historiae Augustae, XIX, 16, 3. Sub aceştia (adică
et Maximo) pugnatum est 'a C', ,6,3: sub hlS (se, Balbino Balbinus şi Maximus) 1 carpii I s-au luptat 8 Impotriva moesilor '. Tot atunci
b II' . " arpls contra Moesos F 't S h
6 e ~ prmClpI'!m. ~uit et Histriae excidium . Ul et cyt ici a inceput şi războiul cu sciţii 6 şi tot în aceeaşi vreme a avut loc şi distrugerea 8
Dexlppos {hclt, HIstl'icae civitatis, eo tempore, ut autem Histriei, sau, după cum spune Dexip, a cetăţii histriene. 5

Fr. 22 (16). Georgios SynceUos, p. 705, 10, Bonn. Sciţii, numIţI goţi, au
trecut în număr mare fluviul Istru, pe timpul lui Decius 7, şi au pustiit teritoriul
stăpinit de romani 8. Ei au împresurat 8 pe moesii 10 care se refugia seră la Nico-
pol. După cum povesteşte Dexip, Decius 11 i·a atacat şi a ucis treizeci de mii
de oameni 1lI, dar a fost învins 13 în luptă, înctt a pierdut şi Filipopol1&, 10
1 In timpul Impliraţilor Maximus ,i Balbinus (vezi Vulpe, Dobroudja, p. 263).
I Vezi Ptolemeu, nota 31.
I tn anul 238 e.n.
, Locuitorii provinciei MOesia Inferior.
a Adică cu goţii, care au invadat Moesia Împreunli cu carpii. Numele de sciţi dat
goţilor se explici!. prin aşezarea lor geografică - criteriu folosit de istoriografia antică tirzie
şi de cea bizantinii, care va da naştere la multe confuzii.
• Cercetările mai recente au arătat insII. cll. Histria a continuat si!. existe - lucru atestat
de texte epigrafice - şi dupi!. această invazie (vezi Pippidi, Contribuţii, p. 221-222 şi
E. DOl'uţiu, Zur Frage des ZeitplLnktes der Zerstiirung Hislrias im 3. Jahrh. u.Z., in • Studii
Clasice., VI (1964)1. Vezi şi nota 26.
• Această mare invazie, sub conducerea regelui Cniva, a avut loc în anul 250 e.n.
(cf. Iordanes, Geticele, XVIII şi Zosimos r, 23).
8 Provinciile Moesia Inferior şi Tracia. Pentru drumul urmat şi regiunile afectate de
invazie vezi B. Gerov, Die Gotische Inva8ion in Mosien und Thrakien unfer DeciUli im Lichte
der Hortfunde, în • Acta Antiqua PhilippopoJitana t, Studia Historica et Philologica, Serdicae,
1963, p. 127-1t.6.
• Dupi!. ce goţii fuseseră respinşi de la asediul oraşului Novae.
10 Locuitorii din M088ia Inferior.
11 A domnit intre anii 249 şi 251 6.n.
11 Decius a reuşit astfel să degajeze oraşul Nicopol.
11 Această nouli bătălie s-a dat Ungă oraşul Beroea.
14 El fusese asedia t, încă Înaintea luptei de la Beroea, de cUre al t grup de goţi
(vezi nota 30). Acum însă cele două grupuri s-au unit şi au cucerit oraşul.

-- -_._------
 734
DEXIP
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI '135

care a căzut în mîinile goţilor. Cu acest prilej au pierit mulţi 15 traci 16. Infrun-
tîndu-i 17 pe sciţii care se întorceau la casele lor, însuşi Decius, acest vrăjmaş
al lui Dumnezeu 18, a fost ucis 19 Intr-o noapte la Abrytos 20, în locul numit
Forum Sempronii, împreună cu fiul său 21. Iar sciţii s-au înapoiat acasă cu
foarte mulţi prizonieri şi prăzi 22. 6

SCITICELE

Fr. 25 (18). Excerpte din Stratageme 4. Din istoriile lui Dexip. Asediul
[oraşului] Marcianopol. Localnicii spun cli oraşul Marcianopol a fost numit
după sora lui Traian 23, Marcia. Sciţii 24 socotind că acest oraş 25 poate fi uşor
luat cu forţa 26 ••• (2) cei din cetate insă pregătiseră mai demult 27 cele necesare 10
pentru un asediu, iar Maximus, un blirbat care se trAgea dintr-o familie săracă,
dar care îşi petrecuse viaţa cu filozofia, era pregătit să indeplinească nu numai
îndatoririle unui comandant, dar şi pe cele ale unui bun soldat; el încuraja pe
toţi .. , (6) Astfel loviţi şi nefiind în stare să răspundă moesilor în acelaşi fel, 16
din cauza crenelurilor şi a gărzii de la porţi, obosiţi de lovituri, sciţii nu mai
erau în stare să reziste şi s-au retras fără să obţină nimic.
Fr. 27 (20). Excerpte din Stratageme 5. Din istoriile lui Dexip. Asediul
[oraşului] Filipopol. (1). Filipopol, un oraş la graniţa dintre Tracia şi Mace-
donia, este situat pe riul Hebru. Se spune că întemeietorul 28 acestui oraş a 20
fost Filip, fiul regelui macedonean Amyntas, de la care şi-a primit şi orfl~ul
numele. Sciţii au atacat acest oraş foarte vechi şi mare şi l-au asediat 29 ••• (i1)
Tracii au tăiat tnsă o parte a zidului, de mărimea unei portiţe strîmte, şi prin 25
aceasta au cărat toatA noaptea pămînt în oraş. Atunci sciţii, nemaiştiind ce să
facă, au hotărît să plece de acolo. Şi astfel a luat sfîrşit 80 asediul sciţilor.

15 Aromianus Marcelinus (XXXI, 5, 17) vorbeşte de 100 000 de oameni.

18 Locuitori ai Traciei.
l' La inceput cu oarecare succes, intr-o primă luptA de UngA Nicopol.
18 ImpAratul dăduse In anul 250 e.n. un edict impotriva creştinilor.
11 In iunie 251 e.n.
10 O inscripţie recent descoperită permite identificarea acestei localităţi cu Razgrad
(Bulgaria), vezi T. Ivanov, in « Serta Kazaroviana~, II, Sofia, 1955, p .. 169-1B6.
11 De fapt acesta murise mai inainte tn lupta de UngA Nicopol.
II Pentru tot episodul, vezi Vulpe, Dobroudja, p. 26B-269.
113 In cadrul acţiunii de romanizare a provinciilor sud-dunărene .
.. Pentru această invazie gotică, care a avut loc in anul 248 e.n., ef. Iordanes,
Geticele, XVI.
16 La data aceasta Marcianopol era un oraş Infloritor, cu ziduri puternice, care peste
puţin timp a devenit capitala Moesiei Inferioare .
• 1 Se pare cl!. abia cu prilejul acesta a fost distrusă ,i HistI'ia (Ist. Rom., p. 562).
Vezi şi nota 6.
17 Zidurile fuseseră întărite din ordinul guvernatorului Tullius Menophilus (23B-2101
e.n.). Cf. Petrus Patricius, fr. B.
28 In anul 342-3101 te.n.
19 Vezi nota 24.
10 Şi victoria lui Decius de la Nicopol (vezi nota 12). impotriva grupului condus de
Cniva, a contribuit la retragerea goţilor; dar după ce aceştia s-au unit şi l-au învins pe
• locus corruptU8. Decius Ungă Beroea (vezi nota 13), goţii s-au Intors cu toţii, reuşind (vezi nota 14) sA
ocupe oraşul Nicopol (vezi Rappaport, Dis Einfălle der Goten in das romische Reich bis
aur Constantin, Berlin, 1B99, p. 40).

- .. -- .. _---- --.....
 1"
il'
cxx. TABULA PEUTINGERIANA
II
cxx. HARTA LUI PEUTINGER i:

II
I
I

iliifl,lI
Tahula Peutingeriana este o hartA a dl'umul'ilor mai importante din antichi-
tate. Umanistul Comad Cel te. a depus manuscrisul în anul 1507 la consilierul
Conrad Peutinger din Augsburg. După multe peripeţii exemplarul a ajuns in
biblioteca imperială din Viena. Locul de provenienţă al manuscrisului a rămas
pină astăzi necunoscut, ia, din cele 12 foi ale sale, prima a dispărut, aşa tncit lip-
seşte Inceputul cu titlul ,i numele autorului. Exemplarul p1l.strat esLe o copie din
secolul al XI-lea sau al XII-lea. Tabula Peutingeriana, care a fost lntocmitii pe
baza itinerariilor şi a unei hărţi a Imperiului roman, nu este o lucrare oficială şi
nici măcar completă, prezentind lipsuri faţă de Itinerariu lui AntonÎnus. Relieful
este redat schematic şi liniar, deoarece nu era socotit un lucru Înlportant; doar
punctele de trecere peste fluvii sînt indicate. In schimb se gllsesc drumurile
principale ale Intregii lumi civilizate cunoscute pe atunci şi in special cele din
Imperiul roman din epoca sa de extensiune maximă. lmpărţirea provinciilor il
variază: cind e datii după sistemul lui August şi Traian, cind după cel al lui
Diocleţian. Cele trei «capitale t şi opt oraşe foarte mari sInt reprezentate cu
mai multe turnuri şi ziduri. Oraşele mari au douA. turnUl'i, iar cele importante
din punct de vedere comercial au cerculeţe pe turnuri. Localităţile balneare
sînt reprezentate Pl'in dreptunghiuri şi au marcate in centru un bazin. Uneori
mai sînt Însemnate ,i templele, reşedinţele guvernatorilol' etc. Unitatea de
măsură este mila romană (1478 ro), pornindu-se cu numărătoarea de la porţile
oraşului; cifra dată indică distanţa pînă la următorul oraş.
Data la care a fost desenată in această formă «Harta lui Peutinger o e
Il!

mult discutată. Ea pare să fie destul de tirzie. Ceea ce ne interesează pe noi

e În primul rind modelul care a servit de orientare în trasarea frontierelor imperiu-
lui şi ce anume situaţie se oglindeşte În acest model.
Pentru aceasta e interesant să precizăm că, in ce priveşte ţara noastră,
harta nu prezintă partea rllsăriteană a Daciei romane (Transilvania de Est).
Bazat pe acest element, C. Daicoviciu consideră cA originalul-model al «Hărţii
lui Peutinger. nu poate fi decît o hartii sau un itinerar al Imperiului roman
Întocmit Între anii 251-271, deoarece numai în acest răstimp Dacia romanii a
fost lipsită de partea ei orientală prin cedarea ei goţilor de impăratul Treb.
Gallu8 (<< Revue de Tl·ansylvanie., VI (1%0), p. 54 şi urm. şi Trunsylvunie,
18~, n. 2). Pornind de la această interpretare a lui C. Daicoviciu, invăţatul
italian Eug. Manni, pe baza unor detalii din regiunea renană, arată că modelul
I\U poate Ii anterior anului 260 (L'impero' di Gallieno, Roma, 1949, p. 30-31).
Astfel, exemplarul folosit de desenatorul ~ Hărţii lui Peutinger» prezintă situaţia
dintre 261 şi 271/2, cînd Dacia, păI'ăsită de Aurelian, nu ,mai putea figura pe
nici o hartă a Imperiului roman.
Ediţii: Itinerm';a Romana. Romische Reisewege an der Hand der Tabula
Peutingeriana dargestellt von Konrad Miller, Stuttgart, 1916; Die Peu/in-
gerache Tarel oder Weltkarte des Castorius... hel'ausgegeben von Konrad
Miller, Stuttgart, 1916.

47 - o. 1414
738 HARTA LUI PEUTINGER
IZVOARE PRMND ISTORIA ROMINIEI 739
Col. 506-512.
3. Bizone XII ......... 3. Bizone 12 [mile]
[Drumul de la Singidunum la Con-
VIII. 2, Trasmarisca XII ... . Dyosinopoli XXXII.. stantinopol de-a lungul ţlirmului Dionysopolis 32 [mile]
Nigrinianis XIII .... . Col. 542-545 Dunării].
[Drumul de la Viminacium la
Tegulicio XI ....... . Tibiscum]
Durostero XVIII ... . VII, 2. Lederata XII ...... ~ VIII, 2. Transmarisca 12 [mile]
3. Apo fl. XII. ....... . Candidiana 1 13 [mile] VII, 2. Lederata 12 [mile]
3. Sagadava XII ...... . Tegulicium 11 [mile] 3. Apus flumen 4 12 [mile]
Sucidava XVII ..... . Arcidava XII ...... . Durostorum 18 [mile) Arcidava 5 12 [mile]
Centum Putea XII .. . 3. Sacidava 2 12 [mile]
Axiopolis XVIII. ~ Bersovia XII ...... . Sucidava 17 [mile]
Centum Putei 8 12 [mile]
Berzobis 7 12 [mile]
Calidava XVIII .... . Azizis III. ......... . Axiopolis 18 [miI!'] Aizizis 8 3 [mile]
Carsio XXV ....... . Capidava 18 [mile) 4. Caput Bubali 9 10. [mile]
4. Caput Bubali X .... . Carsium 25 [mile]
Bereo XXI ........ . Tibiscum 10
Tivisco ......... ~ Beroe 21 [mile]
Troesmis VIIII.. ~ Troesmis 9 [mile) [Drumul de la Taliata la Porolissum]
4. Arubio XXVI ...... . Col. 546- 551 4. Arrubium . 26 [mile] VII, 3. Taliata 20 [mile]
Noviodunum 41 [mile] 4. Dierna 11 11 [mile]
Noviodum XLI. .... . VII, 3. Faliatis XX Salsovia 24 [mile1 Ad Mediam 12 14 [mile]
Salsovia XXIIII ... . 4. Tierva XI .. :::::::: Ad Stoma 3 60 [mile] Praetorium 9 [mile]
Ad stoma LX ...... . Ad Mediam XIIII .. . Histria 40 [mile] Ad Pannonios 13 9 [mile]
Histriopoli XL ..... . Pretorio IX ........ . Tomis 12 [mile] Gaganae 11 [mile]
Stratonis 22 [mile] Masclianis 14 [mile]
Tomis XII ...... ~ Ad Pannonios IX ... . Callatis 24 [mile] Tibiscum 18 bi. 14 [mile]
Gaganis Xl ........ . Tirizis 12 [mile] . Acmonia 8 [mile]
Stratonis XXII ..... . Masclianis XlIII ... .
Callatis XXIIII ..... . Tivisco XLIII ..... "
Tl'issa XII ......... . 5. Aguavi(a)e VIII .... . 1 Acesta pare aă fi fost adevăratul nume al localităţii, aşa cum apare in Itinerarium
Anlonini şi tn Nolilia Dignitatum. Citarea localităţii Nigriniana şi la Geograful din Ravena
se datoreşte modelului comun folosit de cele doul hArţi, iar confuzia s-a flcut probabil fiindcă
ambele nume indică culori care alnt şi antonime. Pentru o altă interpretare (nume auccesive
ale aceleiaşi localităţi) vezi 1. Velkov, rpaavn , 'TpaI<UJI U /(OKUJI npeS Kf>CHama aumullHocm.
Sofia, 1959, p. 88, n. 9. Pentru localităţile din Dobrogea vezi Itinerll1'ul lui Antonin"",.
I Localltate situată intre CapidavG şi Carsium, care e amintită şi de Notitia Digni-
talum, XXXIX, 12. Probabil cii. asemănarea cu Sucidava a contribuit la greşita ei plasare.
Vezi Gr. Floreacu, In In memoria lui Vasil8 Pclrvan, p. r.98 şi urm.
I "La Gură". 'Localitate aituatl pe braţul Sf. Georghe, ca şi Salsoyia care o precede.
Pentru lncercările de localizare vezi Vulpe, Dobroudja, !? 301, n. r.. .
l "Riul Apus". Pentru localităţile din Banat vezI repertoriul lui B. Milleker, Delma-
gyarornag regiseglelmi, I-III, Timişoara, 1897-1906.
& Vezi Gr. Floreacu In "btroa" I (193r.), p. 60-72.
• ,,0 sută de puţuri". Vezi Milleker, op. cit. III,p. 217-219.
? Vezi G. Teglaa In "Archaeologiai Ertesito" XVII (1897), p. 28-32.
s Vezi A. Barza, Banatul, p. 6r.-65.
I Vezi E. Panucca, In "An. Ban." 11 (1930), r., p. r.5.
10 Vezi C. Daicoviciu, in "An. Com. Mon. Ist. Trans.", II (1929), p:315; Borza, op. ci!.,
p. 67-70 şi Patsch, Kampf, passim.
11 Vezi I. 1. Russu, în SCIV IV (1953), p. 785-793. .
11 "La Mijloc". Sub acest nume S6 aacund de fapt două localităţi, actualele Mehadia
şi Băile Herculane. Vezi M. Macrea, In "Studii" II (19r.9) , 1, p. 139-1r.1 şi A. Bărcăcill,
Băile Herculane, Bucureşti, 1935.
18 Vezi C. Daicoviciu şi 1. Miloiu, In "An. Ban." III (1930), 7, p. 16-18.
18 bi. Vezi A. Borza, Cetăţile romane dintre Tibiscum fi Sll1'misegetuza, (Extras),
Timişoara, 1943.
 j

Hi\.RTA LUI PEUTINGER

f
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 741
Ponte Augusti XV ... CoL 551-556. Pons Augusti 14 15 [mile] VII, 4. Egeta 21 [mile]
Sarmategte XLIII ~ VII, 4. Egeta XXI ........ . Sarmizegethusa 15 14 [mile] Drobeta 27 36 [mile]
Ad Aquas XIII."., Drubetis XXXVI. .. , Aquae 16 13 [mile] Ad Mutrium 28 35 [mile]
VIII, 1. Petris 9 [mile] Pelendava 20 [mile]
VIII, 1. Petris VIIII ........ Amutria XXXV ... " Castra Nova 29 70 [mile]
Pelendova XX Germisara 17 9 [mile]
Germizera VIII 1.... . Blandiana 18 8 [mile] Romula 13 [mile]
Castris Novis LXX::: Apulum 19 12 [mile] Acidava 24 [mile]
Blandiana VIH ..... . VII, 5. Romula XIII 2. Brucla 20 12 [mile] Rusidava 14 [mile]
Pons Aluti 30 13 [mile]
Apula XII ..... , ~ Acidava XXIIii::::: Salinae 21 12 [mile)
Burridava 12 [mile]
Rusidava XIIII P otaissa 22 24 [mile]
2. BrucIa XII ......... VI II, 1, Castra Traiana SI 9 [mile]
Ponte Aluti xrâ: : : : Napoca 23
3. Optatiana 24
16
10
[mile]
[mile] Aretula 15 [mile)
Salinis XII ......... Burridava XII Praetorium 9 [milel
Largiana 17 [mile]
Potavissa XXIIII. ... VIII, 1. Castra Tragana' v'I'Iii Certiae 25 4 [mile] Pons Vetus 32 44 [mile}:
Arutela XV Porolissum 26 Caput Stenarum 83 12 [mile]:
Napoca XVI.... ~ Pretorio VII Îi' ..... . Cedonia 24 [mile],
3. Opta tiana X ....... . [Drumul de le Egeta la Apulum Acidava 15 [milei
Ponte Vetere 'xL'I'Iii trednd prin RomulaJ Apulum
Largiana XVII .. "., Stenarum XII
Cersie IIII., ....... .
Cedoni(a)c xx'Iiii::: U .. Podul lui August ". Pentru localitllţile din Dacia şi mai ales din Transilvania vezi,
- e. Daicoviciu, r,'a1Uylllanie, p. 126-138 şi M. Macrea in Isi. Rom., p. 359-369.
Acidava XV ........ 10 Vezi e. Daicoviciu, in "Dacia", 1, p. 224-263, III-IV, p. 516-556 ; VII-VIII, p-. 310._
Porolisso ." ... _ ~ 18 .. Ape ". Vezi G. T~glas, in "ATRTt .. , III (1883-1884), p. 65-66, 111.
Apula .......... ~ l ' Vezi N. GOIItar, Ir&8Cripţii,i monumen'e din GermiBara, in Conlribuţii la cunollflerea.
reg. Hunedoara, III (1956), p. 5-99.
18 Vezi 1. Berciu, m "Apulum ", III (1946-1948), p. 180 şi Mac:rea-P:rotase, ibl
"Materiale", V, 1959. _
t i Vezi 1. 1. Rus>!, in "Apul1!jm", III (1:91,6-1948), p. 145-159 şi C. DaieoYicio, în
SeIV, I (1950),1, p. 225-228. _ -
10 Vezi M. Macrea, in AI se, III (1936-t!t40), p. 285.
II. "Ocne de sare ". Vezi G. Teglas, in "AE" XVIII (1898), p. 431-432'._
11 Vezi e. Daicoviciu, în RE, XXII, 1, coL 1014 şi urm.
sa Vezi C. Daicoviciu, în AI se, 1 (1928-1932), 2, p. 48-53.
14 Vezi e. Daicoviciu, ibidem,_ p. 52-53.
16 Vezi C. Daicoviciu, in "Dacia ", VII-VIII (1937 -19100), p. 322.
1. Vezi e. Daicoviciu, in RE, XXII, 1, col. 265 şi urm; idem in SefV, I (1950r,.
p. 225-228 şi D. Popescu, in SCIV, X (1959), 1, p. 150 şi XI (1960), 1, p. 185.
11 Vezi Al. Bărcllilll, Vne viile daco-romane: Drubela, in L'Archeologie en ROllmanie,_
Bucarest, 1938, p. 7-50.
28 "La (riul) Motru ". E posibil ca numele să fi fost Amutrium cum apare la Ptolemeu-
(III, 8. 4). După Tomaschek, înţelesul ar fi de " apli nemurdarli ".
Pentru localitllţile din Oltenia vezi D. Tudor, Oltenia romană, ed. a II-a, Bucureşti r
1958 şi Gr. Tocilescu, Fouilles et recMrche8 arcMologiques en Roumanie, Bucarest, 1900,
cap. IV, precum şi rapoartele de săpllturi şi notelc personale ale s,celuiaşi, pllstrate in JIlanu--
scris la biblioteca Academiei R.P.R.
19 «Taberele Nor t, localitatea aceasta n-a putut fi precis identificată, iar distanţa
de 70 mile pinII la Romula se potriveşte cu Ad Novas pe Dunăre, ceea ce se datoreşte desigur-
unei confuzii a autorului sau copistului hArţii. In text lipsesc deci- aproximativ 15-20 mile,
care s-ar potrivi cu distanţa reafă dintre Castra Nova şi Romula şi ar corespunde idimtifi-
cărilor propuse de K. Miller (Drăgăneşti) şi D. Tudor (Puţuri), dintre care ultima pa-re mai.
probabilll (vezi D. Tudor, Oltenia romană, ed. a II-a, Bucureşti, 1958, p. 45) .
• 0 , Podul de la Olt t.
Il «Taberele lui Traian 3.
SI , Podul Vechi &.
18 o Capul Strimtorii o.
CXXI. IT o P Il> T P lOT
CXXI. POR P H Y R 1 O S

S-a născut la Tir în anul 232 e.n., a studiat filozofia, îmbrăţişînd doctrina
lui Plotin, şi a fost unul dintre cei mai de seamă învăţaţi ai vremii. Porphyrios
a trăit un timp la Atena şi Roma, apoi s-a stabilit în Sicilia, unde se pare că
a şi murit în anul 304. A dorit să apere şi să răspîndească invăţlitura lui Plotin
şi a fost un mare adversar al creştinismului. 1n filozofie a pus accentul mai ales
pe religie şi suflet, iar In viaţa practicii a recomandat ascetismul şi abstinenţa
de la hrana de origine animală. A scris foarte mult, dar ni s-a păstrat relativ
puţin. Opera sa principală, în 15 cărţi, lmpotri~a creştinilor s-a pierdut.
Ediţia: Porphyrii philosophi Platonici Opuscula selecta iterum recognovit
Augustus Nauck, Teubner, Leipzig, 1886.

VIAŢA LUI PITAGORA

14. [Pitagora] mai avea şi un alt adolescent, pe care-l dobîndise în Tracia,

numit Zamolxis 1, deoarece - la naştere - i se aruncase deasupra o piele
de urs. Tracii numesc pielea [aceasta] «zalmos ». Îndrăgindu-l, Pitagora l-a 6
învăţat să cerceteze fenomenele cereşti şi [să se priceapă] la sacrificii şi la alte
ceremonii în cinstea zeilor. Unii spun că el mai este numit şi Tales 2, iar barbarii
îl adoră ca pe Heracles. 15. Dionysophanes 8 afirmă că el a fost sclavul lui
Pitagora, că a căzut în mîinile hoţilor şi a fost tatuat cînd s-a făcut 10
răscoala împotriva lui Pitagora, care a fugit, şi că şi-a legat faţa din
pricina tatuajului. Unii mai spun că numele de Zalmoxis Înseamnă
« bărbat străin ...•

PEŞTERA NIMFELOR DIN ODISEEA

28 ... Apoi ţinuturile de la miazăzi dau la iveală trupuri mărunte, întrucît

- de cele mai multe ori - căldura face [un trup] să slăbească şi prin aceasta 16
el se micşorează şi se usucă. Dimpotrivă, în ţinuturile de miazănoapte, trupurile
toate sînt mari. Stau marturie celţii, tracii şi sciţii. Ţara lor este plină de umezeală
.şi are păşuni din belşug ...

1 In alt manuscris se aflli forma Zalmaxis.

• După numele oelebrului filozof ionian de la inceputul secolului al VI-lea t.e.n.
3 Autor necunoscut.
744
PORPIlYRI05
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMtNIEI 74&

DESPRE ABSTINENŢĂ

II, 56... Phylarchos' povesteşte că toţi grecii făceau sacrificii omeneşti

inainte de a porni împotriva duşmanilor. Şi las la o parte pe tr"aci 5 şi pe sciţi
şi faptul că atenienii jertfiseră pe fiica lui Erehteu şi a Praxitheei 6. &
IV, 21 ... Sciţii îşi îngroapă de vii [bătrînii1 şi Înjunghie pe ruguri pe aceia
pe care răposaţii i-au îndrăgit mai mult 7 •••

, Istoric grec din sec. al III-lea î.e.n. Cf. supra.

I Ci. Herodot, IX, 119.
• Eroi mitici din Atica, tnrudiţi cu zeul Poseidon. Porphyrios afirmase mai sus - In
leg1l.tură cu misterele lui Mithra - c1l. sacrificiile umane au luat sft..,it pe vremea împăratului
Hadrian.
• Cl. Herodot, IV; 71-72.
 CXXII. ITINERARIUM
223, 1. Transmariscam
m.p .. XVI ........... .
2. Candldiana
m.p. XIII
3. Teclicio .......... .
m.p. XII ...... .
4. Dorostoro 1 leg. Î X 'd
m.p. XII ...... .
224, 1. Sucidava 2 •••••
m.p. XVIII
2. Axiupoli 3 ••••••••••
m.p. XII ............
tn manuscrisul P - XX'
1
1 Comge.
. . Saga do va -
m .XVIII Iar In
3 XVII Cuntz. .p.
• XVIII. în manuscrisul D
~ XVII Il. în manuscrisul .P
4 XIII. în manuscrisul P. . că itinerarul face. Pl·obabil. o confuzie şi că tu realitate legiunea 1 lşi avea sediul la N ovio-
ANTONINI CXXII. ITINERARUL LUI ANTONINUS
Lucrarea aceasta a fost întocmită pe baza unui model din timpul împăra­
tului Caracalla (212-218 e.n.) - căci acesta pare să fie personajul pomenit
în titlu -. iar redactarea definitivă sub care a ajuns la noi s-a făcut în timpul
lui Diocleţian (284-305).
Ediţia: ltineraria Romana. Vo\. 1. Itineraria Antonini Augusti el Burdi-
gal.nse edidit Otto Cuntz. Tcubner. Leipzig. 1929. p. 32-33.
3. Capidava [Drumul de la Viminacium
m.p. XVIII la Constantinopol]
4. Carso .. I • I •••••
m.p. XVIII 223, 1. Transmarisca 16 mile 3. Capidava 5 18 mile
5. Cio 4 •.•••••••• 2. Candidiana 1 13 mile 4. Carsium 6 18 mile
3. Tegulicium 12 mile 5. Cius 7 10 mile
m.p. X ........... .
225, 1. Biroe 5 4. Durostorum 2 legi- 225, 1. Beroe 14 mile
unea 3 a XI-a Claudia 12 mile 2. Troesmis8legiunea 9
. m.p. XlIII
2. Trosmis 6 l~g'" r' . '1" '.. 224, 1. Sucidava 18 mile 1 Iovia 18 mile
. . OVla 2. Axiopolis 4 12 mile
m.p. XVIII ..........
1
j 1 Vezi Harta llli Pelilinger. nota 1.
1 In cadrul recentei reorganizări a imperiului. oraşul a fost ataşat la noua provincie
1 Maesia Secunda. Pentru reorganizarea Dobrogei (Scythia) sub Diocleţian. vezi Vulpe. Do-
broudja. p. 280 şi urm. Pentru toate localizările vezi mai ales J. Weiss. Die Dobrudscha im
Altertum. Sarajevo. 1911.
3 Adusă probabil după primul război cu dacii. legiunea va rămîne aici plnă
în sec. al V-lea e.n.
t Vezi Gr. Tocilescu. FOllilles d·Axiopolis. în « Festschrift Hirschfeld &. Berlin, 1903,
p. 354-359 şi 1. Barnea. Date noi despre Axiopolis. în SCIV. XI (1960). 1. p. 69-80.
• Vezi Gr. Florescu. R. Florescu. P. Diaconu. Capidava. Bucureşti. 1958.
• Vezi V. Pârvan. Descoperiri nouă în Scythia Minor. în .. An. Acad. Rom. mem. secţ.
ist". s. II. t. XXXV. BucUl'eşti, 1913. p. 478-491 ~i V. Brătulescu. Cetatea Hârşova in legătură
Cl! Dobrogea şi cu ţinuturi18 înconjurătoare. în "Bul. Corn. Mon. lst .... XXXIII (1940). p. 3-24.
, Vezi Gr. Florescu. Un nou document epigrafic referitor la nordul Dunării moesice. în
SCIV. II (1951). 2. p. 125-135.
• Vezi D. More. Săpăturile de la Troesmis. în «Rev. ist. arch. fiI. & 1 (1883). p. 240 şi
Gr. Tocilescu. ibidem, p. 102. precum ~i R. Vulpe. Canabenses şi Troesmenses. Două inşcripţii
• L inedite din Tro6smis. în SCIV, IV (1953), 3 -4. p. 557 -579.
= XXI. 8 O dată cu înfiinţarea provinciei Scythia de către Diocleţian. a fost aşezată aici o
- Sucidava m.p. XII Cuntz. legiune nou creeaU. care avea menirea să apere frontul apusean al Dobrogei. Gh. Ştefan,
La legio 1 Iovia et la defense de la frontiere danubienne ali IV siecle d.n.e .• In « N ouvelles etudes
d·histoire&. Bucarest. 1955. p. 161-167. a arătat. pe baza unor materiale arheologice recente.
d unum. iar la Troesmis cantona legiunea II. situaţie atestată mai tîrziu de Not. Dign. ar.•
XXXIX, 33 -34.
I . __
 748
ITINERARUL Lt;I ANTONINUS
IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 749
3. Scytica 7
4. Arrubio 227, 1. Ad Salices 12
3. Scythica 10 (8 mile] 5. Vallis Domi·
m.p. VIII! m.p. XXVI
5. Dinig u ttia 8' . . • • • . . • • • 2. Historio ......... , 4. Arrubium 9 mile tiana 17 mile
5. Dinogetia 11 9 mile 227, 1. Ad Salices 17 26 mile
m.p. VIII! m.p.XXV
3. Tomos 13 • . . . . . • • . . • • 226, 1. Noviodunum 12 2. Histria 18 25 mile
226, .1:. Novioduno i~~.· 'Ii: .... legiunea 13 a 3. Tomis 19 36 mile
Hcrculea m.p. XXXVI
4. Callacis 14 ........• II-a Herculea 20 mile 4. Callatis 20 _30 mile
m.p. XX ........... . 2. Aegyssus 14 24 mile 228, 1. Timogitia 18 mile
2 Aegiso m.p. XXX ... 3. Salsovia 15
228, 1. Timogitia 15 •••••••• 17 mile 2. Dionysopolis 24 mile
m.p. XXIIII 4. Halmyris 16 9 mile 3. Odessos 21 24 mile
3. Salsovia 9 •.•.•.••• m.p. XVIII
2. Dionisopoli ......... .
m.p. XVII ...
4. Sa1moI'ude 10 ••.•••.• m.p. XXIIIJ
3. Odiss o ........ .
m.p. VIrIl .......... .
5. Vale Domitiana 11 m.p. XXIIII. ........
m.p. XVII .......... .

8
, XSitica m . p . VIII , in
' manuscnsul
• VIII, in manuscrisul P
• XVIII, în manuscrisul D'
10 XVIII, in manuscrisul D'
11 XVII, in manuscrisul D .
~ XXVII, in manuscrisul D.
XXVI, in manusc1isul D
:: XXXV,I, in manuscrisul 'p
XVII, in manuscrisul P.
10 Nu este probabil sA fie vorba de menţionarea provinciei Scythia, cum crede editorul,
căci numele acestei localităţi apare şi la Procopios, De aedificiis, IV, 11, 27 tot in această
regiune, iar manuscrisul D (Parisinus Regius. 7230A din sec. X) indicA şi distanţa respec-
tivă. Vezi şi ipoteza lui Gh. Ştefan, in « Balcania », VII (191,1,), p. 34.4.-31,8, după care ar
fi vorba de un atribut al legiunii 1, care ţine de rîndul precedent.
11 Vezi Gh. Ştefan, Dinogetia - a problem of ancient topography, în ,Dacia t, N.S. II
(1958), p. 317-329 şi 1. Barnea, Garyăn - Dinogetia, Bucureşti, Editura Meridiane, 1961.
12 Vezi V. PArvan, op. cit., p. 502-509 şi 1. Barnca, S.v. în • Enciclopedia deU'arte
antica, voi. V, Roma, 1963, p. 566-567.
12 Aici a fost instalată altă legiune, creeată tot de Diocleţian, care urma .ă apere frontul
de nord al Dobrogiei, principalul loc de trecere al invadatorilor de la Dunărea de jos. Vezi
nota 9.
u Vezi 1. Barnea, O inscripţie de la AegyssU8, în SCIV (1950), ,p. 175-184.
10 Vezi V. Pârvan, Salsoyia, în ~ Convorbiri Literat'e o, XL (1906), şi idem, in G Dacia.
'J
11, p. 1,20-1,21.
16 După numele lacului din apropiere. Forma Salmorudis din text este probabil o
transcriere latinA a lui Halmyris. Vezi şi J. Weiss, op. ciI., p. 55-57.
1? Cf. Ammianus Marcellinus, XXXI, 7, 5.
18 Vezi Histria, 1, Bucureşti, 1954 şi D. Pippidi, Les fouilles d'lslroB, in « Bun. Corr.
Hen. *, LXXXII (1958), 1, p. 335-350.
19 Vezi V. Pârvan, Zidul cetăţii Tomis, în "Acad. Rom .... ", t. XXXVII (1915), p. 415-
. D 450; 1. Stoian, Tomitana, Bucureşti, 1962; V. Canarache, L'edifice a mosaique decouyert deyant
. le porI de Tomis, in ~ Studii Clasice., III (1961), p. 227 -21,0 şi de curînd Chr. Danov În
RE, Suppl. IX, col. 1397 -H28.
20 Vezi V. Pârvan, Gertuia din Callatis, 1n "Ac. Rom .... ", t. XXXIX (1920), p. 51-
90; Th. Sauciuc-Săveanu, Callatis, in L'Archeoiogie 81l Roumanie, Bucarest, 1938, p. 51-
79 şi recent C. Preda, CallaJis, Bucureşti, 'Editura Meridiane, 1963.
n Pentru cetăţile maritime de pe ţArmul apusean al Mării Negre vezi Pick-Regling,
= XXX Die antiken Munzen Nord-Griechenlands. Die antiken Milnzen Yon Dacien und M08sien,' 1,
. 1-2, Berlin, 1898-1910 şi Chr. Danov, 3anaoHllm 6pIIZ Ha f{epHo Mope /1 0pe8HOcnn.ma,
Sofia, 191,7, precum şi recentul său articol Pontos Euxeinos din RE, Supp!. IX, mai ales
în col. 1066-1092.
 INDICE*
A Aconlills, erou legendar - 287.
Abaris, mag hiperborean legendar - 233.
Abdera, cetate in Tracia lingă gura riului
NestoB, patria lui Nymphodoros -75, 77.
abderiţi, locuitori din Abdera - 191-
abiano, v. apiana.
abi, abii, neam scitic nomad la nord de
Dunăre; solii lor vin la Alexandru cel
Mare - 227, 229, 231, 233, 235, 587.
Abilunum, oraş in Germania sudică, la nord
de Dunăre - 537.
Abnoba (azi Schwarzwald), partea de apus a
Pădurii Hercinice, la izvoarele Dunării -
487, 489, 565; scris şi Abnova - 487.
Abriuua (azi Razgrad în R. P. Bulgaria),
oraş in Moesia Inferior, scris şi Abrylo8 -
733
Abrupolis, rege trac din tribul sapaioi,
aliat cu romanii, secolul al II-lea te.n. -
561.
ACe8ines (azi Samara), rîu în Sciţia, afluent
al Niprului - 597.
Acestor, autor de tragedii la Atena, de neam
scitic - 87, 95.
Achab, rege iudeu, a domnit intre anii 875-
854 I.e.n. - t,13.
Achaia, regiune nordică a Greciei; sub
acest nume romanii înţelegeau toată
Grecia - t,93, t,95, 6Ş1, 683.
Acheloos, cel mai mare n'u din Grecia: in
partea lui de sus se nume~te azi Meg-
dova, iar in cea de jos i 8e zice Aspro-
potamos - 139.
Acidava, 1. staţiune (azi Enoşeşti, regiunea
Oltenia) pe drumul de la Egeta pe valea
Oltului in sus, la nord de Romula-
741; 2. staţiune pe drumul spre Apulum-
741-
Acmonia, localitate în provincia Dacia, la sud
de Sarmizegetusa Ulpia Traiana - 547.
• Intocmit de H. Mihăescu.
Acra, v. Pseudo-Acra.
Ad Aquas (azi Călan), staţiune pe drumul
de la Sarmizegetusa spre Apulum-
545, 741.
adi/a, nume de plantă la daci - 385.
Ad Mediam (azi Băile Herculane) - 739.
Ad Mulrium (azi Butoie,ti sau Botoşeşti-
Paia în regiunea Oltenia), localitate in
Dacia - 5!t7, 741.
Ad Pannonios (azi Domaşnea lîngă Orşova),
localitate în Dacia - 739.
adrabaicampi, populaţie germanicA. pe malul
stîng al Dunării, la sud de munţii Gra-
beta, l!ngă marcomani - 535, 537.
Adriatica (mare) - 29, 31, 67, 111, H3,
161, 189, 191, 217, 219, 221, 223, 225,
235, 245, 247, 251, 253, 257, 359, 387,
389, 397, 399, 405, 407, 455, 517, 521,
523, 565; peşti -407 ; primeşte un braţ al
Istrului - 143, 145, 173; numită şi Golful
Adriatic - 141, 143, 145, 189, 191;
regiuni adriatice - 171-
Ad Salices (azi 6 Martie (?), în regiunea
Dobrogea), localitate in Moesia Inferior
între Histria şi deltă - 7fo9.
Ad stoma (azi Dunavăţul de Jos (?). în
regiunea Dobrogea), localitate in Moesia
Inferiol', la est de Aegyssus - 739.
Adunarea zeilor, titlu la Lucian - 615.
Acetcs, v. Aie/es.
AegisII8,' intemeietor legendar al cetăţii
Aegyssus - 315.
Acgyssua sau Aegisu8 (azi Tulcea, în regiunea
Dobrogea) - 331, 749.
Aelianus (Claudius) - 119, 643.
Aelil18 Calua (Sextius). consul In anul 4 e.n.,
a strămutat 50 000 de geţ; de peste
Dunăre in Tracia - 237.
AemililUJ Paulus, cuceritorul Macedoniei,
titlu la Plutarh - 455.
Aenus (azi Inn, în Austria), rîu în Raetia,
afluent al Dunării - 669.
 752
INDICE
IIt'!
INDICE 753
Aepolium, ,localitate po ţărmul stîng al
PontulUI, Intre rîurile Ist
405.
'
ru ŞI TYl'as - ala7~t~e;'~n~~~aidJn nordul, Pontului Euxin, amaluala, v. amolusta. Andromaha, titlu de tragedie - 73.
ac:i? locuitori din Moesia _ 399 plnă la DU:ăre a~c;~l aJ~~fe cu vremea amantini, trib in Epirus Nova, la sud-est Androa, insuli!. In Egeea - 29, 31.
Afr~ca - 409, 411. . 529, 539, 541 589 593' ,403, 439, de ora,ul Apollonia - 537, 539. Androtion, autor -118, 119, 653.
1f,c~nua, p.refectul unei' cohorte - 471 Alba
425.
La
nga, pe
'"
muntele Albanus - 423,
amalltric, care ţine de Amastris, oraş de Andua~tium, oraş in Germania de sud-est,
,rod,ta (zeiţă), la sciţi - 33 35 ' coastă in Paflagonia, pe ţărmul de sud- pe Dunăre, intre Ehurodunum şi Cala-
Agamede, fiica lui Augias, cuno~.te 'b ' I Alb~ (insula) = Leuce _ 17 est al Pontului, azi Amasra - 341, 343. mantia - 537.
de lea~ _ 597, 599. r urUIone e Al~, sau Alpi, munţii AI ; _ 2 amazoane, femei luptătoare legendare, loca- Andugenes, nume al insulei (lui Ahile?) din
Agatharch,dea din Cnid os albine, dincolo de fi . I PI 47. lizate pe ţărmul de sud-est al Pontului Pontul Euxin - 341.
al II-lea Î.e.D. _ 723' autol' din secolul Alb'mua CIodius, viitorul UVIU
Im ă
stru - 67 69
,. ,i uneori chiar la gurile Istrului - 5, 13, Angro8, riu In ţinutul trihalilor, se uneşte
Agai~~le~21.fiul lui Li~imah - 195, 197, Alb,on ~ăzhoi Împotriva dacilo
(azi Ka elIa'
III, r~t, pOartă
~rl - 705.
15, 189, 573, 663, 665; ele ajung pină. cu Brongos (= Margoa, azi Morava) şi
l' in Turcia - 419. se varsA. in Dunăre, deci Ibarw-33.
Agat/ton, Comandant odris fiul I . T . a Velebitul!i) m~t p,artea ~mspre mare am{icţioni, membrii unor t amficţionii ~, uni- Anguron, munte neidentificat lîngă Stîn-
mas _ 587, , U I yrlm- oriental al A{pilo~~1 2'::,al ţ l in masivul uni de oraşe sau de state grece,ti - 117. cile Cauliace, probabil Porţile-de-Fier -
Agalthyl'Sos, strămoş legendal' al albounsi t'b d'
Al ,.~I m Dacia - 543 545
. amfisei, locuitori ai oraşului Amphissa, la 141, 143, 145; scris şi Angyron-
?r.- 27, 625, 627. agatir,i- cat,,?e, fuca lui Minyas din (h.ch .
'. nord-vest de Delfi - 117. 143, 145.
agaltrş" neani scitic - 33 51 53 175 ~rolDă .legendară _ 275, 277. omenos, Amfitrion, erou legendar - 13. Anguslia (azi Breţcu), localitate In Dacia -
40~, 405, 529, 539, 541 625 627. ' Alc"lIoenms, localitate in G ' Am(ilrite, soţia lui Poseidon, zeiţa mărilor 545.
regt - 43 53' I ' , ,au miazilzi la nord d ermama de - 661. aniaraB.u, nume de plantă la daci - 383.
"
57 i 8e vopsesc se uptă cu par'ii - 55 Dunării' _ 537. e cursul superior al
şi T t amias, pe,te in Pontul Euxin - 407. Aniciua (Lucius), conaul in 160, a luptat
207 387 389' ~e tatuează - 205, Amlaidyna, localitate - 725. In Iliria - 457.
.' , ,poarta podoabe d . Alergarea lui Ahile sau Cursa l ' ,
,~ pra.ctică poligamia _ 53. e aur (azi Tenderov In URS S ) l~' bAhLle amoluala, nume de plantă la Daci - 383 animale - 179; la sciţi - 243 şi in Pont -
aga~~9.tnb de dincolo de lacul Meotic_ pămint î iA·,' " , " Im ă de (variante: amalusla, amulusla). 409, 411.
nordic ~I ~~~ulurl nls~poasă, pe ţărmul Amor, zeul iubirii - 295, 297. Anonim (poet) - 844-345.
agr~ni, neam tracic din Rodo . ~i golful C ' . EUXlD, intre Boristene Ampelius (Lucius), autor - 530-531. Antf_, neam scitic in Tracia - 625.
Izvoar;le Strimonului _ 247,pe2 !S d;8~~ 589, 591. arclJUC - 343, 529, 539, 541, Ampliipolis (llngă Neochori de azi), ora, Antichi/tiţi iudaice - titlu la Iosephus Fla-
;~l~ă5~7 ~astea lui Alexandru cel ~iare -.: Alexandra _ 137.
sau Casand .
ra, titlu la Licofron
în Macedonia, pe rîul Strimon, aproape
de vărsarea lui in mare - 157, 179, 579,
viu! - 413.
Anligonos, 1. autor - 148-149; 2. unul din
Agricola, titlu la Tacit - 487 Alexa~r~, 1. fiul lui Fiii al II-1ea . 583. generalii lui Alexandru cel Mare - 193,
agr~uUori - 173, 175, 605, 607 Olimpiadei - 155 191 P 193 2 ŞI al amuluata v. amolusta. 19{., 255, 257, 259; 3. Antigono~ Gonatas,
Ag/'tcultorul, titlu de comed' '1
dru _ 135. le a Menan- ~65, 723; In T;acia ~ 191' 2~;' ;f' Amutrium şi Amutria, v. Ad Mulrium. rege elenistic intre anii 283-239, luptă

agricultură la geţi - 287 301 303 31

3~~' 5;:3 58~, 587; se luptă ~u tribalii ~ Amynlas, rege al Macedoniei, intre anii
390-369, tată! lui Filip al II-lea - 171,
impotriva lui Antiochu8 II - 357.
Anti/oh, erou troian - 5.
319, 323, 335; la sciţ; - 57 241' 24;: 579: 583: 5~~, c~8rţ.i~ -112~, 1~7,. 235, 173,191,243. Antiochua 1, între anii 324-261, rivalitatea
1~ traCi - 65, 67. ", ţilor _ 587, . I ..' VlD a e solt at cel- Anabasis, titlu la Xenofon - 97. cu Antigonos - 357; ,i cu cel ţii - 361 ;
359 . ,I,e .aţu cu Zopyrion - 351
Agrtppa 1(M. ,Vipsanius), colaboratorul şi , ŞI Cu Llslmah - 619 2 ' Anacharsis, scit venit la Atena şi trecut în Tracia - 603.
A ~mere e lUI August - 399 ~01 403 E.pil· - 199, 235, 355 361. ~ Ăl rege In apoi in rîndul semizeilor - 31, 43, 175, Antipa/ros, 1. şef macedonean sub Alexandru
grLppa (Marcius Claudiusj gu' • dm Myndos autor de I '.' exalldru 215, 233, 235, 237, 611, 613. cel Mare - 589; 2. rege în Macedonia
(217-8 e.n,) In Pannoni~ .i Dver~ator noastre _ 643. a lDceputul erei Anale, titlu la Tacit - 493, 495. timp de patru luni în anii 298-297,
705. raCla - A~feu, cel mai de seamă riu din P 1 anarto{racţi, neam de origine celtică, la ginerele lui Lisimah - 355, 357.
Ag~vie = Acmonia - 739. alu,,!,nte, la sciti _ 81, e opones -3. graniţa dintre Dacia şi Germania -539. Antoninua (Marcus Aurelius), împăratul-
Ahaia, v. Achaia.
Aca;;,iC/lii, titlu de comedie la Aristofan _
Alp~03(m~~;ii) 6692.45 , 2~7, 267, 397, 401
anarţi, locuitori In Dacia de nord-vest, lîngă
Porolissum - 179, 543,
701, 703.
Anlonius (Caius Hybrida), proconsul In
I' . ' ,se ţm lanţ - 223· a' Anavum, oraş în Germania de sud-est, lîngă. Macedonia pină în anul 43 i.e,n. - 263,
cu ,1ll:1 de nepătruns - 355 357, A' I ~
aflel', neam. grecesc la sud de Tesalia' Ia retI CI - 487 " pu Dunăre - 537. 669, 677.
H omer 1!1seamnă şi
Ahile erou 1 d grecI
' In
genere - 5,
' Alp~ ~c;nIuzie ~u munţii), afluent al Istrului Anchialos (azi Anchialo), ora, grecesc pe
ţărmul sting al Pontului Euxin, la nord
Antonius (Marcus), triumvirul - 493, 517,
523, 575, 577, 671, 673; are legături cu
I'n'su Ia L euce
egen ar, are un sanctual' in
- 5 15 17 73 altare - 15·' alL aru I IUI. August - 333 33 de Appolonia - 251, 391, 593. geţii - 575.
153, 173, 183, 341, 343 '391' ;~:' ~;3, altare I.a sciţi _ 33, 35, ,5; ancora dublă (inventatorul ei) - 237. aorsi, populaţie sarmatică nomadă, Între
5~1, 6~1, 633, 659, 661,'663, 665' insu~' Altarele '1
li" Flavius (Arac FI ") ( .
aZI Rott
andizeţi, populaţie ilirică in Panonia Infe- Tanais şi Caspica - 401, 403, 539,
lUI Ahile = Leuce _ 555 557.' a aVII rioară., pe riul Drava - 537, 539. 541.
la gu '1 • 1" . ' , ea se află wel am Neckar), localitate in Germani;
A' rl e riu UI BOl'lstene - 403 405 SuperIoară in apropiel'e de D • Andrei (apostolul) În Scythia Minor - 713, apa şi pămîntul, simbol al supunerii - 59.
~as, orou legendar - 5, 15 ' . 537. un .. re - 717. apaturii, sărbătoare ateniană - 89, 91:
A,e~e:5, r;t;. legendar, din COlhida - 359, Alula (~zi Olt), )'Iu in Dacia _ 543 Andriace, ora, pe ţărmul sting al Pontului Aphrodisias, oraş in Chersonesw Tracic, în

Ainoa, .ceta:e la gurile Hebrului _ 251.

am~:f~~~t~:aml scitic, «mÎncAtori ~e carne Euxin, nu departe de Salmydessos-
251.
apropiere de Callipolis - 399.
Api, zeiţă la sciţi, coresptmde zeiţei grece,ti.
539, 541.' a nord-est de BOI'lstene- andro{agi, populaţie scitic1i vecină cu neurii, Geea - 33, 35.
A' ~~mlt(ă ,cIndva Poltymhria - 251 '
IZ{:'S ă aT~lb' Flrliug), localitate în' Dacia A~cua, I,e,n. - 255.
rege trac In secohll al IV-lea condusi!. de regi, infrunt1i oastea lui
Darius - 51, 53, 55.
Apian, autor...., 561-577.
apiana, nume de plantă la daci (variantă:
ng 1 IScum - 485, 545. '
am41frici - 341. androgini, consideraţi sacri de către sciţi - abiano) - 383.
37, 39, 83. Apis, rege spartan legendar - 355.

48 - c, 1414

754
Apo, v. Apus.
Apollonio8 din Rodos, autor - 138-145
Apolo, zeu - 5, 205, 207, 279, 569, 571:
are ~n templu in Apolonia - 249; şi ~
sta~UIe - 409, 411; la sciţi numit şi
GOltosyros - 33, 35.
Apolod?r, autor - 231, 237, 464-465.
Apolog,!" tItlU la Apuleius - 609.
Apoloma, 1. (azi Pojani, în R. P. Albania)
or~ş pe coasta ili ..ică, la sud de Dyrrha-
chlum - 347,. 515; 2. (azi Sozopol In
R. P. B.ulgar,.a), oraş pe ţărmul stîng al
PontulUI Euxm - 47 49 107 109 133
169, 171, 195, 197, 249' 251' 351' 353'
39I, 3.99, 40.1, 409, 451, 569, 593.'
apolomaţ!, locUItori ai Apolonici - 107 251
403, 405. ' ,
Ap~nius (Marcus), legat consular în Moesia
l~ anul 69 e.n. - l191.
APPIUS, c.omandant ruman ajuns pînă la
sarmaţl - 521, 523.
Appuleius, soldat roman - 479. . argona!!ţn, corăblerl legendari, plutesc pe
apr';'9'. n~me de plantă la daci - 383.
apstnltem, populat,ie tracică Ungă Chersones
I~ est de muntcle Atos - 69, 71.
Aps!rl, erou legendar - 141 143 281 28
647. ' , , 3,
Apula! variantă pentru Apulum - 71>1.
APUlelUS, autor - 608-609.
Apulum (~zi Alba Iulia), oraş În Dacia - 545.
Apus (azI Caraş), riu in Dacia lîngă Lede-
rata - 739.
Aquae, v. Ad Aquas.
Aquil~ (~ul.ius), cavaler roman în timpul
1';'1 ,Mltrldate - 501, 503.
Al]u~lel~, oraş in nordul Italiei în delta
rlunlor Isonzo şi Natisone - 223 245
247, 255, 359, 405 407. " 165, 167, 173, 185, 227, 237, 259, 261,
Aquilania! ţinut între Pirinci şi riul Garumna
~9~aha, renumit prin cultura meiului ~
arabi - 199, 527.
arama la sciţi - 41.
Araros (a~i .probabil lalomiţa), aIluent al
l~tr~IUI, m cîmpia getică - 31.
aravIse~, populaţie In Panonia Inferioară
veclllă ~u scordiscii - 537, 539. ' Aristotel, ilustru filozof atenian - 106-113
Araxes (azI Volg~ Inferioară?), rîu în regi-
,;,nea masageţllor - 29.
Arcldava (azi Vărădia), localitate în Dacia
pe drumul de la Ledera ta spre Sarmize~
gC,tusa - 741; sc .. is şi Argidava - 545.
arcurI (arme) - 243, 293; la geţi - 75 77
329; la sarmaţi - 79; la sciţi -.:.. 23'
85,,103,221,307,415,417. ' astronomie - 225, 227; la geţi - 229, 231.
Arcadta, regiune c~ntrală In Pelopones - 15.
Arc~elaos, rege In Capadocia, secolul I
l.e.n. - 517, 519.
Areinna, locali~ate in Dacia, pe drumul
de la Amutrla spre Sarmizegetusa - 547.
INDICE
ArcobadaŢa, localitate In Dacia pe cursul
s,:,periOr al rîului Alutus -' 545.
Aretmos, autor - 5-6
arei, sarmaţi pătrunşi 'In ţinutul geţilor de
~;9~ord de Haemus, numiţi şi areaţi -
Ares, zeu al războiului - 5' Ia 8ciţi - 33
35; şi la traci - 65, 67. '
Ares sau Arex .lazi Sulina), braţ al Dunării
(deformat dm Narex) - 145.
Ang~mum, v. Orgame.
Argldava, v. Areidava.
Argimpa~a, numele zeiţei Afrodita la sciţi -
33, 3::>.
, argintul (monedă) - 77; la geţi - 187 189
327; la gali - 721; la macedon~ni ~
357; la sciţi - 41, 353, 355.
Argo, corabie legendară pe Istru - 397
399, 429.
Argo.nautieele, ~itlu la Apollonios din Rodos
ŞI la ..Valerms. ~Iaccus - 139, 427, 429.
Istru in su.s -:- 15, ~41, 145, 189, 191,
427, 429; ŞI ajung pmă In Istria - 359
' Argos, oraş În Grecia - 371.
Arhelau, general In armata lui Mitridate -
571.
Arian, autor - 578-601.
ariani sau perşi, cinstesc ca zeu pe Za thraus-
thes - 189.
Ariapeithes, rege scit, tatăl lui Scyles - 43
45.
aridai, populaţie din Palestina, din ţinutul
Arados - 247, 249.
arim.aspi, populaţie mitică In ţinuturile sci-
.tlce de miază-noapte - 251, 253.
Arwgaesus, rege cvad în anul 174 e n
669. . ' .
Aristarh, filolog alexandrin din secolul al
II-lea l.e.n. - 15 17.
Ar!stide~ (Aelius), a~tor - 600-601.
Ar,stoer~tos, .au,tor puţin cunoscut, din ale
cărUI scrlen s-au păstrat numai cîteva
,fragmente - 637, 639.
Arlstafan, autor de comedii atenian - 87-
93.
723.
arme de luptă la ge\i - 75, 77; la sarmaţi -
39~, 393, 489, 491; la traci - 69, 71, 637.
armem - 49~,. 595, 721; poartă arcuri-
379; relaţ~lle lor cu romanii - 177 ; trupe
de armem - 177.
Armenia - 517, 573.
Armig~nis, insulă din Pont (Leuce?) - 343.
Arrub!U~ (azi Măcin, regiunea Dobrogea)
locahtate pe cursul inferior al Istrului
lîngă Dinogetia - 739 749. '
arsaeizi, din familia regil~r armeni Arsaces
- 443.
INDICE
arsieti, populaţie din Carpaţii centrali, intre
a~artofracţ.i şi saboci, probabil de origine
dacică - 539.
Arta de a iubi, titlu la Ovidiu - 273, 275.
Arta tacticii, titlu la Arian - 593,
artaci, trib războinic al moesilur, în frint de
M. Licinius Crassus in anul 28 i.e.n.,
locuiau în Haemus - 677.
, Artanes (azi Osllm sau Lom), afluent de
dreapta al fluviului Istru, în ţinutul
crobizilor - 33.
Artemidal', 1. geograf din Efes, pe la anul
100 !.e.n. - 399, 401; 2. din Daldis,
autor folosit în lucrarea de faţă - 629.
Artemis, zeiţă vene rată de greci - 5, 17,
19, 113; şi traci - 31, 65, 67.
Arthetauros, mic dinast din Iliria - 561.
Artiseos (azi Arda), afluent al riului Hebros;
el vine dinspre apus, adică din ţinu­
' - 317, 319.
turile odrisilor - 47.
arupini, locuitori ai localităţii Arupion, la
Intretăierea drumurilor de la Sena şi Augusl, împărat roman - 2H, 268-269,
Siscia spre lader; azi Vital, Între înăl­
ţimile Katun şi Prozor, la sud-vest de
. Otocac - 223.
Arutela (azi Poiana Bivolari, regiunea Ol-
tenia), staţiune in Dacia Traiană, pe
drumul de la Romula pe valea riului
Alutus spre Apulum - 741.
asa, nume de plantă la besi - 383.
Asamus (azi Osăm), alluent de dreapta al
Istrului, izvorăşte In munţii Haemus -
'
399.
Asclepiades, medic din secolul I.e.n.
- 617,
Aselepios, zeu al medicinii la greci - 611,
613.
Asia, continent - 25, 69, 71, 77, 119, 163,
351, 355, 357, 361, 363, 367, 369, 371,
405, 407, 427, 433, 515, 587, 671, 719;
în ea locuiesc şi sciţi - 29; Asia Perga-
mică - 561; Asia de Sus - 27.
Asiaees sau Axiaees (azi Tiligul, in U.R.S.S,),
riu mic pe coasta' Pontului Euxin, Intre
Tyras şi Hypanis; pe malurile sale
locuiau asia cii - 387, 539, 555.
asli, trib tracic la nord-vest de Bizanţ,
' Intre Perinthos şi Apollonia - 169, 171.
Astiage, rege în Media Intre anii 584-550
i.e.n. - 171.
astingi, populaţie vandalo-gotică la graniţa
de miazănoapte a Daciei, vecină cu
costobocii - 701; mai tîrziu se aşază
In Dacia - 699, 701.
Ateas, rege scit pe vremea lui Filip al II-lea
_ 243, 353, 361, 431, 461, 463, 613,
615, 637; în luptă cu istrienii - 351,
353.
48'
_A .•
755
A/ena, capitala Aticei _187,191,193,721;
importă grîne din Pont - 115.
alenieni, locuitori ai Atenei - 239, 367,
369, 459; relaţiile lor cu tracii - 75,
89,91,99, 191; şi cu geţii - 605.
Athenaios, autor - 21,122-123, 721-723.
Athrys (azi lantra), afluent de dreapta al
fluviului Istru, curge prin ţinuturile cro-
bizilol' - 33.
A/iea, provincie în Grecia, cu capitala
Atena - 239.
aliei, locuitori ai Aticii - 239.
Atlas (azi probabil Oltul), afluent de dreapta
al fluviului Istru (de fapt din stinga)
- 33.
atmolli, trib al bastarnilor - 243.
Atos, munte in Chalcidica - 217.
AI/ieus, prieten cu poetul Ovidiu, căruia
acesta ii adresează o scrisoare din Tomis
Aufidit'" Modest, ... , gramatic latin din seco-
lul I e.n. - 207.
333, 3~7, 493, 495, 515, 517, 527, 531,
569, 571, 671, 679; relaţiile sale cu geţii
_ 239, şi cu peonii - 567; forul lui
August din Roma - 691; titlu la Plu-
tarII - 463.
auheţi, locuitori de lîngă fiu viul BOl'i9t ."p;
săIăşluiesc llngă Taphrae şi in apropiere
de izvoarele riului Hypanis - 405.
Aulida, oraş de coastă în Beoţia, loc de
adunare a flotei lui Agamemnon înainte
de războiul cu Troia - 17.
aur la daci - 507; la geţi - 197, 327; la
macedoneni - 357 şi la sciţi - 41, 77,
353, 355; este probabil la gali - 721-
Auras (azi probabil Jiul), afluent de dreapta
al fluviului !stru (de fapt din stînga) -
33.
AurelilU (Marcus),lmpărat roman Intre 160-
180, se luptă la Istru cu iazigii şi mal'-
comanii - 603, 699, 701, 703.
aurumetti, nume de plantă la daci - 385.
ausoni, romani din Italia - 277, 309, 323,
325, 331, 333, 423, 425.
Ausonia (Italia) - 437.
aulariaţi sau autariei, au/arieni, populaţie
ilirică, intre ardiei şi dardani - 247,
249, 565, 567; strămoşul lor legendar era
Autarieus - 565.
avarini, populaţie de la izvoarele Vistulei -
539.
Axenus • Neospitalierul", numele mai vechi
al Pontului Euxin - 293, 387, 399, 401.
Axiaces, v. Asiaces.
Axinus, v. AxenlU.
Axiopolis (azi Cernavoda-Hinogu, în regi-
unea Dobrogea), oraş pe malul drept al
btrului, In Moesia Inferior - 543, 549,
766
553, 739; apare şi sub forma Axiupoli
-747.
Axios (azi Vardar), rîu important în Mace-
"'"' donia - 217, 647.
B berbeci in Libia - 111; şi la seiţi - 245.
Babilon, celebru oraş pe fluviul Eufrat
cucerit de perşi - 25.
babilonieni, locuitori ai Babilonului - 463 .
Babilonienii, titlu de comedie la Aris~
tofan - 91.
Bacchos (Dionysos), zeu - 45, 157, 275
277, 387, 389.
Bactria, Baetriana, regiune in Asia Cen-
trală, udată de rîul Oxua, fertilă şi
umblati - 363, 377; locuitorii ei sint
numiţi bactrieni - 265, 453, 611 613.
Bactiea, provincie romană In Afri~a de
Nord - 525, 527.
baimi, popula ţie germanică vecină cu cvazii
tnt~e Dunăre şi riul Marus - 535, 537:
balaur" pe steagurile sciţilor - 595.
Balb~, gromatic, a făcut măsurători in
Dacia - 473. . Blbboteca lUI Apolodor titlu de operă-
balena In Pontul Euxin - 109.
Banadaspas, rege la iazigi Intre anii 160-
180 e.n. - 703.
Banehlllui Inţelepţilor, titlu la Athenaios-
721.
bancuri de peşti in Pontul Euxin - 407.
bllAi, la Iciţi - 233.
barbari - 119, 277.
barbuni (peşti) in Istru - 645.
Bardylis, rege Bir pe vremea lui Filip al
II-lea - 613, 615.
Bar8oB, v. Mar808.
basili:i, popula ţie sci tică lIngă aga tirşi -
405.
bastarni, neam germanic la nord de gurile
Istrului - 165, 173, 221, 225, 239, 241,
243, 261, 263, 269, 271, 361, 405, 451,
455, 495, 496, 529, 539, 541, 565, 573,
671, 675, 677; au relaţii cu dacii - 359'
sint amestecaţi cu tracii - 227; locuiea~
in inaula Peuce - 241; au raporturi cu
macedonenii - 257, 259, 361, 561 cu
Mitridate - 359, 361, 513, şi cu ro~anii
- 569.
bata~i, neam germanie, la gurile Rinului-
375.
Bathanatlhia, regiune celtieă lîngă Istru
numită după conducătorul gal Batha~
natthos; celţii de pe Dunăre se numeau
batanaţi - 721.
Batlarios, şef barbar în Panonia in anul
174 e.n., vine la lmpll.ratul Marcus Au-
reliua - 699.
băi la sciţi - 43.
INDICE
băutură din rădăcini - 21.
beb~iei, populaţie in Misia şi Bitinia, distrusll.
m secolul al VIII-lea te.n. de bitini-
227.
Beo/ia, regiune in Grecia cu capitala Teba
91, 251, 571.
bere (băutură) - 723.
Beroe (azi Pi.atra-Frecăţei, regiunea Dobro-
' gea), lo~alitate In Moesia Inferioară, Ungă
Troeamls - 739, 747.
Berzobis, BerBo~ia (azi Berzovia in regiunea
Banat),. l?cali;tate In Dacia: pe drumul
de la Vlmmaclum spre Sarmizegethusa -
' 485, 739.
besi, popula ţie tracică pe cursul inferior al
Hebrului (Mariţei), intre Haemus şi
Rodope - 249, 281,283, 291, 377, 379,
671, 675, 679, 731; fac preziceri - 69
71; nume de plantă in limba lor - 383 :
relaţii cu romanii - 515.
be~ilot6, nume de plantA la gali - 385.
B,bacum (!'-zi probabil Biburg), oraş in
Germama - 537.
bi~a~i (peşti). in Istru - 645, 651.
464-465. ' 451, 453; 3. (azi Berezan), insulă, la
B!b!i~teea istorică, titlu la Diodor - 189.
BICI/IS, tovarăş de luptă al lui Decebal
dă In vileag romanilor comorile acestui~
- 697.
bie'i, trib daoic, probabil intre Mureş şi
Bega sau la nord de riul Timi, - 543,
.545.
biBai, tt:i~ daci.c. indepe.nd?~~, in Carpaţii
nordIcI, veeml cu pleglţll ,i sabocii-
539, 541.
bi~ plătit de oraşele greceşti od~isilor - 77.
Blroe, v. Beros.
biBa/ţi, neam tracic la vest de cursul inferior
al Strimonului - 205.
bistoni, populaţie traci că la marea Egee
lingă oraşul Abdera - 309 311 321 375'
419; arme bistoniene - 3i 1 313.'
bitini, locuitori ai Bitiniei tn' nord-vestul
Asiei Mici - 69, 71, 165, 167, 227,405,
407, 571; ţara lor se numeşte Bitinia -
361, 415, 597, 679.
bizantini, locuitori ai oraşului Bizanţ - 161
. 163, 195, 255, 257, 511, 637, 639.
B,zanţ, oraş grecesc (numit mai tirziu
Constantinopole) - 163, 167, 221 249
251, 401, 403; originile aale - 359' 361:
este asediat de regele macedonean' Filip
al II-lea - 353.
Bizone (azi Kavarna), orăşel pe ţărmul tracic
a~ Pontului Euxin, intre Dionysopolis
'1 promontoriul Tirizis - 391 593 725
739; distrus de un eutre~ur ~ 249'
399; scris şi Byzone - 171.
INDICE
bUlani in insula Leuce - 17.
Blandiana (azi Vinţu de Jos), staţiune pe
drumul de la Germisara spre Apulum
pe malul drept al Mureşului - 7'<1.
bleB, blis, nume de plantll. Ia daci - 381.
bodini, populaţie in Sarmaţia la nord-est
de Carpaţi, aproape de Boristene, intre
gevini şi amadoei - 539, 541.
bogăţii mari in Asia - 25.
boi (animale) la evazi - 699; la geţi - 6[.3,
647,649; la sarmaţi - 33,35,287,289;
la scili - 37, 39, 79, 363.
boi, populaţie celtică - 219, 223.
BoreaB, Boreu, vint de la miazănoapte-
139, 225, 227, 2~7, 281, 287, 313, 655.
Boreică (gura), probabil unul din canalele
braţului Chilia de azi, braţul de nord al
Istrului - 551.
Borionatoma; uuul din actualele canale ale
braţului Chilia --4.03, 731.
' Borisune, 1. (azi Nipl'U) fluviu in Sarmaţia,
se varsă In Pontul Euxin - 31, 45, 53,
221, 223, 243, 391, 393, 401, 403, 405,
451, 453, 537, 553, 555, 621, 661; e
navigabil - 41; 2. oraş, v. O/biopo!is;
boristeniţii au relaţii eu sciţii - 45,
gurile rîului - 555, 557.
Bosfor, Bospor 1. tracic - 47, 49, 53, 69,
85, 145, 171, 173, 247, 279, 399, 405,
407, 573; 2. cimerian - 233, 235, 377,
399, 401, 415, 501, 503, 573.
Bottiaia, Bottia sau Bolliaiada, regiune In
Macedonia la vest de Axios - 583.
boul-de-mare, peşte in Pontul Euxin - 409.
bour, trăieşte incll. In Pădurea Hercinică-
179.
brallmani, preoţi In India - 637.
brebi, castori in regiunile pontice - 731.
BrennoB, Brenn~, ,ef gal pe la anul 280
I.e.n. - 163, 357, 721; moare in Grecia
- 357.
breuei, trib iliric pe ambele maluri ale Savei,
, in Panonia Inferioară, la vest de Sir- Cabriomarua, rege cvad in secolul al II-lea
mium - 537, 539, 681.
bria, in limba tracă insemna ,cetate»-
251,
bri8i, populaţie tracieă din Asia Mică, numiţi Caecili~
apoi frigieni - 227, 405, 407 .
' britani, locuitori ai Britaniei - 265, 447,
603, 641, 717-.
Britania - 221, 493, 495, 703.
brilolagi, trib la nord de gurile Istrului, In
apropiere de Hierasos (Siret) şi de peueini
- 555.
brfnză, la moesi - 227; şi la sciţi - 11,
215, 231, 233, 243, 245.
broasca, simbol la sciţi - 23, 59, 637, 639.
BrondBntia, ora~ in Germania, lingll Dunăre
' - 537.
757
BrongoB, afluent de dreapta al Istrului, v.
MarguB - 33.
Brucla (azi Aiud), staţiune pe drumul
• aurului ~ in Dacia - 741.
Brutua (Deeimus Iunius), născut In 85 t.e.n.,
praetor în anul 48, guvernator in Mace-
donia în 43 Î.e.n. - 575, 577, 669,
671.
Bru!ua (Marcus Iunius), mort în luptele de
la Philippi diu anul 42 i.e.n. - 263.
Bubali Capul (azi Brebu -lingi, Reşiţa),
prima staţiune pe drumul Tibiseum-Vi-
minacium in Moesia Supcrioară la nord
de Dunăre - 739.
budama, nume de plantă la daci - 385.
buda/hala, nume de plantă la daci - 385.
budini, populaţie seitică la nord-est de
fluviul Tanais, vecină cu sarmaţii - 53,
55, 61.
bufo"i în reprezentaţiile teatrale la traci -
99.
Burebista, rege get ~i mare cuceritor pe la
mijlocul secolului 1 te.n. - 231, 239.
253; li Inalţă pe geţi - 237; moartea
sa - 237, 239.
burgioni, populaţie In Sarmaţia european/[.
la izvoarele Vistulei - 539.
buri,. neam germanie la izvoarele Vistuler,
vecin cu cvazii şi cu sarmaţii - 703,
705; reia Iii cu dacii - 687.
Bur(r )idava (azi Stolniceni, regiunea 01-
tenia), staţiune pe drumul OItului-
[167, 469, 741.
buridavBnsi, locuitori din Bur(r)idava sau
din regiunea învecinată - 543, 545.
Byce (azi Perekop, in Marea de Azov),
mlaştină in partea de răsărit a strim-
torii Taphros - 539, 541.
Byrone, v. Bizone.
c
e.n. - 705.
Caelia, curtezanll. pe· vremea Impll.ratului
Domiţian - 439.
Faustinu8 (Aulus), consul suffectu~
in anul 99 e.n., legat in Moesia inferioară
in anul 105, apoi proeonsul în Africa -
469, 471.
Caecili~ Metellua (Marcus), consul in anul
115 te.n. - 681.
Caeeiliua SecundUB, prieten cu poetul Marţial,
a comandat o unitate romană. în anul
92, in luptele lui Domiţian la Dunll.re:
impotriva dacilor - 439, 441.
cai, la geţi - 309, 653; la sciţi - 35, 4.1,
55, 57, 59, 61, 245, 647, 649; la sigini -
67; la traci - 97, 227.

758
R S C(azi
Calamantis I I probabil K omarno m ' C
. . e 105 ovacia) oraş in Ge
lîngă Dunăre _ 537'
.
nua llla ,
Cal?mis, sculptor grec 'din secolul al V-lea
l.e.n., ~ facut ~ statuie zeului Apolu in
A:po~ollla pontlcă - 249 251
calallem, locuitori ai oraşu'lui C;Uatis, se
luptă cu macedonenii - 193 195 511
Calcedon (azi C~dichioi), colonie mdgarică
pe coasta aSiatICă a Bosporului - 171
191, 511, 719.
cal~n?a,.ul la Roma - 439 441
caltbt - 573. ,.
_ 739. scriere grc.ită
Calidava, , e pnt ru Capidava
Calimah, poet alexandrin din secolul al
II-lea te.n. - 141
calipizi,. neam tracic' sau scitic pe cursul
mferlor al rîului Hypanis pe ţ-
Po!,tului Euxin _ 387. ' armu
Callalla (azi Mangalia), oraş grecesc pe
ţărmul sting al Pontului - 133 195
197, 247, 391, 399, 405, 407, 511, 553:
569! 593, 725, 739 j numită înainte Cer-
batls sa.... Cerbetis - 399 j colonie a
?eracle~ţllor -: ~71, 173, 249, 251, 253'
l? lupt~ .cu ~Islmah - 193, 195' din c~
SlI~t orlgmari: Cretheus, şef în' armata
lUI AI~xandru cel Narc - 587 589
~emetrlOs, autorul unei lucrări 'despr~
.0Cntl- ~69, 719, Heraclid - 719' scris
ŞI a lact. - 749 ' mento, din Italia de nord oi Aust . la-
Callias, autor - 86':"87 93
759
INDICE
INlllCIl
C8lsus, gromatic, măsură tor, lui îi este
Carus, educator al copiilor lui Germanicus j dedicată lucrarea lui Balbus - 473.
capadoci ~ locu't
I ori. al. Capadociei -
poetul Ovidiu speră să obţină prin el o
439 571' cellic, celtică, lac, mare, munţi - 141, 143 j
apadOCla, se intindea intre munţ··
ŞI Pontului E " . 11
T
auros ameliorare a siLuaţiei sale de exilat - 337 neamuri - 255, 245; triburi - 583 j ţară
501,503, 517, ~~;~' m ASia Mică - 415, 339. - 221, 223.
Carystos, oraş in colţul de sud al insulei CeUos, strămoş legendar al celţilor - 565.
Capedunum (azi Utice ', n1 l'
a scol'di;cilor _ 249 . ugos aVla), cetate Eubeia - 29, 31. cello-sciţi, celţi amestecaţi cu sciţi - 251,
Caspică (Marea) - 243, 251, 253, 405, 407.
CaptriaveL (azi Capidava in re"i Cassius, general roman, se revoltă în Siria
253, 459.
geaj, localitate în ?Ii '. . rO unea Dobro- celto-traci, celţi amestecaţi cu traci - 227,
A .' 1" oesla 111 erloară între
XlOpo IS ~I Troesmis - 739 747 ' - 703. 237, 239.
castraveţi in Italia - 409 j şi in pont - 409, celţi, ţara lor - 33, 111, 223, 235, 267, 457,
g:l'eş!t ş~ Calidava _ 739.' ; notată
411. 587 j celţii la Istru - 25, 173, 721; cel ţii şi
Captlohu,> mălţime la Roma - 403 Castinus, guvernator in Panonia şi in Dacia
capno~aţt~
' ilirii _ 245; cel ţii şi macedonenii - 199 j
numire a moesilol' _ 227' 405.
- 705. celţii şi romanii - 619, 679 j strigăte de
capre 111 msula Leuce - 589 591 . luptă - 595; celţii şi băutura - 103 j
castori, in Pont - 731.
Capul Bubali, v. Babali Cdput . Castra Nova, azi Intre Puţuri (Giorocul v. şi 107, 111, 223, 617, 743.
Caracal/a
707. (impăratul) .i
7
da cu
.. I"b
I efi. - 705, Mare) şi Cacaleţi, în regiunea Oltenia, Centum Putei (azi Surduc, in regiunea
staţiune pe drumul de la Drobeta la Banat), staţiune pe drumul de la Tibis-
in Pan (a7.i Kerem
Carambis . p e-b urun,
') promontorIU
.
Romula - 741. cum la Viminaciuin - 739.
-: 139,uî~~:a2if. faţa peninsulei Taurida Castra Traiana (azi Sîmbotin) sub forma centurioni, în armata romană - 445, 447,
I greşită Castra Tragana, pe valea Oltului,
Carcmi/es,> cetate în Sciţia, lîngă r' l 469, 471.
acelaşI nume - 51 53 537 539 lU cu mai jos de Călimăneşti - 741. Ceraunici (azi Kimara), munţi, intre Epir
casuari, populaţie la sud de suebi - 535, şi lliria - 249, 589.
carc22~ăruţe la sciţi - '.39, '43, 183, 213, 225 Cerbatis sau CBrbetis, numele mai vechi al
289: 235, 287 j ŞI la sarmaţi - 287: 537.
Cathizon, numele barbar al oraşului Gera- oraşului Callatis - 399.
nia - 729, 731, cerbi, la sciţi şi traci - 245, 595.
Car~, .po~~ul şi te~it?riul din jurul Portului catizi, populaţie pe ţărmul pontului Sting, cercer, nume de plantă la daci - 381.
5~~~em mal de Callatis - 391, c.rcirul, o specie de peşte din Pontul Euxin
01', JOS
numită şi pigmei - 399.
Cato (C. Porcius), consul In anul '!.1'> Le.n.,
Carib~a, fiinţă legendară - 339 învins de scordisci in Tracia - 521, 523 .
- 409, 411.
Carmul~, titlu de operă la Platon' - Cato cel Bătrîn, titlu la Plutarh - 457, 1,59.
cel'eal., în Moesia - 731.
carnea mterzisă la geţi _ .231 99, 103. Ceru, zeiţă, la moesi şi geţi - 327, 731,
Certiae (azi Romita), staţiune în Dacia pe
cami, populaţie cehiei!. în valc~ rîului T a gr Catus, v. Aelius Calus.
drumul de la Napoca la Porolissum-
CauCa: (muntele) - 521, 523.
~,
223, 247. Tria - caucazian - 143, 145. 741, .1,'

cauco ensi , trib in Dacia - 543, 545. cetăţi, la sciţi - 57.

Cal~idromus, sclav gre; la' Decebal - 479
Calt~tene, autor - 124-127.
Calltstratos, filolog din secolul al II-lea
te.n. - 625, 627.
Calonsto~a sau Calon, « Braţul cel Frumos.
al ;rellea braţ al Istrului începînd de l~
su ! poate unul din canalele actualei
~~r;93. V3~1. 141, 143, H5, 401, 403,
Calvisius Sabill;us (Caius), consul In anul
~~7~.n., apOi guvernator in Pannonia -
camavi, . trib ~ecin cu chetii - 535 537
Ca1~b;~,a, regIUne in Italia meridio~ală ~
Cantfidiana (azi Cadichioi sau Popina) loca-
lita~e p~ I?u.năre, la Vl'st de Durostorum
'1
~. Ntgrmtana - 737, 747.
Cantntus
• • In Comum, concetăţean şi
Rufus? d'
' Car~tda"a, oraş In Dacia, probabil in Mol-
p"?ten cu Phruu cel Tînăr, intenţiona să
~47~n poem despre războaiole dacice
can/abri,. popula ţie în partea de nord a
Spa~el anterioare - 209 211 531
oraş 1 (probabil
Canhoebts G 'actualul unzen G"'h ausen)
. 721.
n ermall1a de sud, in apropier~
d e D unăre - 537.
Car~untum (azi Petronell), oraş pe Dunăre
. 1ll Panoma Superioară la est d V'
403. . , elena - '
cropithla, n1;'me de plantă la daci - 385
arpalos (azI munţii Carpaţi) - 539 541'
543. ' ,
carpi, trib dacic pe văile rîurilor S' t .
Prut . 1 ' 1 Ire ŞI
733, 7âs. a guri e Dunării - 539, 541,
Carpis (confuzie cu munţii Cal'paţi) 1 fi
al Dunării _ 33. 2 I . , . a uent
'P . , . ocahtate dacică
~~1. ano ma, la cotul Dunării - 539,
carPdizi'IProbabii tot una cu carpii la nord
e stru - 105, 173, 175. ' ceiagis i , populaţie in Dacia - 5~3, 545.
Carrodunum, oraş la vest de riul T ' Cedonia (azi Guşteriţa, lîngă Sibiu), sta-
apropiere de Dacia _ 539, 541. yras, III
5~;~' pe cursul mijlociu al Prutului-
Cars~u~ (azi ,Hîrşova, în regiunea Dobrogea)
;5\,u~5e5, ~~r;, ~:;.opolis şi
Troesmis
carlagmezi, locuitori ai Cartaginei - 103
' dardanii, tribalii şi timahii - 397, 399.
carul m~re (constelaţie) - 313.
carul mtC - 297, 299.
Cauliac, stîncă înaltă pe Istru, probabil la
actualele Porţi de Fier - 141, 143, 145.
cauri, vinturi de nord - 201, 203.
Cauzele plantalor, titlu de operă la Teofrast
-129.
Caval'OS, şef celt - 163, 165.
cazane, la sciţi - 35.
căciuli, la geţi - ~53.
căruţe pictate la britani - 265 j la Slgllli -
67 j la sciţi - 55, 79; şi la traci - 579,
581.
căsătoria la geţi şi tl'aci - 129,211,389,391. Chersonesul tauric, actuala peninsulă Crimeea
ceara în regiunile pontice - 161.
cebreni, trib tracic - 605.
ţiune pe drumul de la Apulum spre
Alutus - 7~1,
Cadros (azi Ţibra, in R. P. Bulgaria sau un
rîu din sudul Dobrogiei), riu în Moesia
In!erioară - 673.
~
Ceil'is (poate Şeremet in Dobrogea), peşteră
încăpătoare în Moesia Inferioară - 677. Ciabrus (azi Ţibriţa), afluent de dreapta al
celegeri , populaţie în Moesia, vecină cu
celibatari la geţi şi traci - 229 j la sciţi - 227.
CaBsar (C. Iulius) şi dacii sau geţii - 231,
347, 515, 567, 573, 575; v. şi 179, 181,
263, 421, 569, 575, 577, 671, 673.
channa, o specie de peşte din Pontul Euxin
- 409, 411.
Charnabon, rege get din secolul al V-lea
Le.n. - 19.
chatti, neam germanic între rîurile Main şi
Lahn, apoi In actualele provincii Hessen
şi Nassau, pe Rin - 517, 519, 53, j rela-
ţiile lor cu romanii - 421, 423.
399, 401,
ChersonBsul tracic, peninsulă între Propon-
tida, Helespont şi golful Melas - 67, 69,
187, 251, 589, 605 j chersonesiţi - 63.
Chestiunile europene, titlu la Agatharchides
din Cnidos - 723.
Chios, insulă In Egeea - 663.
ChoiriloB, poet epic grecesc din secolul al
V-lea i.e.n. - 237.
chromisul, peşte din Pontul Euxin - ~09, ~11.
Istrului, formind graniţA Intre Moesia
Inferioară şi Superioară - 543, 547, 5~9.

760 INDICE
Cicero, scriitor latin - 177, 515, 575, 577.
Cianee (azi Urekiadi), două insule stîncoase
la gura Bosporului tracic - 47, 113,
14.1, 251, 515.
ciconi, trib tracic pe coasLa mării Egee,
între gurile Hebrului şi Lacul Bisto-
aian - 419, 729, 731.
Cilicia, regiune în colţul de sud-est al
Asiei Mici, strîns legată de Siria -171,
219, 721.
cilicieni, locuitori din Cilicia - 415, 439.
cimbri, populaţie gel'manică - 261, 347, 359.
cimerian (ţărm), actualul ţărm al Mării de
Azov - 335, 399.
cimerieni, populaţie tracică Între Dunăre
şi Don şi pe ţărmul de nord al Pontului
Euxirt, emigrată apoi în Asia Mică-
27, 29, 171, 219, 597.
Cimon, tatăl lui Miltiade - 67, 69.
Cinegeticele, titlu la Oppianos - 655.
cineţi, trib mărunt vecin cu celţii - 33.
cinuboila, nume de plantă la daci - 385.
Circe, magiciană legendară - 597, 599.
Cirw, rege persian pe la mijlocul secolului
al VI-lea t.e.n. - 169, 171, 219, 251,
351, 359, 611, 613, 659.
Cius (azi Gîrliciu, in regiunea Dobrogea),
staţiune pe drumul dintre Carsum şi
Troesmis, in Moesia inferioară - 747.
clnepa la sciţi înlocuieşte inul - 43.
Cintul .ecular, titlu la Horaţiu - 213.
clari, trib tracic pe latura de miazănoapte
a muntelui Haemus, în Moesia Infe-
rioară - 399.
clase sociale la traci - 65,67,77.
Claudius mons (probabil Varasdin, pe riul
Drava), munte în Pannonia: in faţă
(spre Dunăre) locuiesc scordiscii, iar in
spate (spre Italia) tauriscii - 399.
Claudius (Appius), proconsul In Macedonia
intre anii 78-76 i.e.n. - 261, 263.
Claudius Livianus, 801 roman la daci - 689.
Clearh din Soloi, autor - 123, 511.
Clemene din Alexandria, autor - 23, 69,
637, 639, 701.
Cleopatra, 1. fiica regelui Filip al II-lea şi
a Olimpiadei - 155, 173; 2. regină a
Egiptului - 523, 525.
Cupidava, oraş la sud-vest de Tyras, lîngă
Dacia - 541.
climatul scitic - 225, 231, 307.
Cloiliol/, ,ef celt in secolul al II-lea t.e.n.
- 561, 563.
Clondicus; şef bastarn în anul 179 î.e.n. -
257, 259.
cnemide, la traci - 457, 459.
coadama, nume de plantă la daci - 385.
coarne de boi, drept cupe - 18i.
Cobos, rege al trerilor, neam tracic - 219,
221.
cocori, in regiunile po~tice - 109, 399, 729,
731.
codila, coecolida, v. coicolida.
Comus, general al lui Alexandru cel Mare -
363.
Coes, fiul lui Erxandros - 49, 51.
Cogaionon, munte sfînt la geţi, neidentificat
- 231.
Coho/'s 1 Hispanorum veterana - 467.
cohortă de sicambri - 497, 499.
coicolida, nume de plantă la daci, cu vari-
antele coicodila, coecolida, colida, codila -
385.
coifuri - 243.
Coiranos, şef aliat In armata lui Alexandru
cel Mare - 587.
Colapis (azi Kulpa sau Kupa) , alluent de
dreapta al Savei, lîngă Sis eia - 223, 247.
colhi sau colhidieni, locuitori pe ţărmul riisă­
ritean al Pontului Euxin, In valea rîului
Fasis - 139, 141, 143, 177, 209, 211,
277, 359, 413, 415.
Colhida, ţara colmlor - 647, 649.
colida, v. coicolida.
C%aneu lui Heracles, azi strimtoarea Gi-
braltar - 111, 113, 217.
colonii greceşti in Pont - 25, 231, 249, 251,
253, 451, 453.
colonişti tn Dacia - 695.
colos, patruped la sciţi - 245.
Columella, autor - 395.
Columna lui Traian - 697.
comaţi la daci; adică oameni de rind - 689.
comerţ - 247, 257, 259; comerţ Intre Atena
şi Pont - 115; comerţ intre Italia şi
Dacia - 247; comerţ la sciţi - 231, 233.
Comidava (azi Rlşnov), localitate in Dacia
- 545.
Comidius, centurion în armata romană - 523
Commodus, impărat roman -' 703, 705.
Comotorios, rege celtic din Tyle - 163.
comorile lui Decebal - 695, 697.
Compendiu despre moravuri, titlu la Nicolaus
din Damasc - 215.
comunitate de bunuri la sciţi - 175, 215,
233, 235, 597, 599; şi la esenieni - 413,
415.
Cone, regiune îndepărtată a Europei, In
Sarmaţia - 375, 379.
Conopon Diabasis, ostrov lîngă Pseudosto-
mon, In delta Dunării - 401, 403.
Constituţia egineţilor, titlu la Aristotel-
723.
coracini, peşti în Istru - 645, 651.
corali, trib tracic intre Rodope sau Haemus
şi fluviul Dunărea - 249, 327, 331, 573.
corăbii pe Istru şi în pont - 65, 217, 219.
Corcoras (azi Gurk sau Krka) , afiuent de
dreapta al riului Sava in Panonia Supe-
rioară - 223, 247.
761
INDICE
crobizi, trib tracic la sud ~e Istru, în apro-
Coridorgis localitate in Germania, In a- piere de Pontul Eunn - 9, 33, 151,
propie;e de Dun~re - 537. 171, 173, 189, 247, 403, 62.5, 635, 723.
Corint, oraş in GreCIO - 37i. Cronica U1livcrsală, titlu la DeXlppos - 733.
Cornelius Nepos, autor - 185-187. Gronicele, titlu la Ctesias - 721.
corpi/i populaţie tracică la est d~ Rodope Cronos, zeu trac - 141, .157. .,
şi 'pe cursul inferior al riulUI Hebrus Crunoi, numele mai vechi al oraşulUI DlOny-
- 729, 731. sopolis - 171 249, 391, 399.
corturi de pială - 243. • Cruslane, nume' de plantă Ia daci - 381.
Cos, insulă in Egeea, exportă vin 1D Pont Ctesias, autor - 84-85.
- 115. 1. Ctesicles, autor - 721. .
Cosingas, preot t~ac, conducătorul răscoa el Clesiphon, personaj in cl:iscuraul Jmpotrwa
contra romanilor - 605. . lui Ctesiphon de Es~hine - 177.
costoboci, populaţie la nord-est de DaCIa - c/işti, celibatari la tracl - 227. . . .
405 407, 539, 543, 701. Culegere de fapte demne de amtnhre, t1tlU
cotensi: trib tn Dacia - 543, 545. • la Solinus - 729. .
Cothelall, rege get din secolul al IV -lea l.e.n. Cum trebuie scrisă istoria, titlu la Luman -
- 155, 723. . d d 611.
COlini, populaţie In G:ermarua, la nor e Cumidava, v. Cornidava.
cvazi şi marcomaru - 701. . Clipe, de lemn sau de os la sciţi - 37, 39,
coliata, nume de plantă la dacl - 383, 181, 233, 363.
385. . . i .. Curio (C. Scribonius), proconsul în Mace-
Cotiso, rege dac, aproxlillatlv ntre anu donia între anii 75-73 te.n. - 263 j a
38-30 I.e.n. - 209, 213, 235, 517, 525, ajuns pină în Dacia - 521, 523 ..
527." . curionnecum, nume de plantă la. dac~ - 381.
Colta, comandant roman pe vremea lUI Cursa lui Ahile, v. Alergarea lUI Ahtle.
Mitridate - 511. Curtius Rufus (Quintus), autor. - 362-363.
Cotto, fruntaş bastarn.- 255, 257. cu/ile, la sciţi. - 76; şi .Ia . trac~ - 301. ..
Cottyphos din Pharsah~. - 117. Cuvinte vredmce de ammt"rs, tltlu la Cr181p
Cotys rege trac intre anu 12-19 e.n. - 319, - 233. ,
321, 493, 495, 497, 657, 669, 679 .. cvadl'igă, insignă pe inel - 479. ..
covoare, la geţi - 197; C?voarele, tltlU la cvazi, neam suebie .vecin cu I?arcomann,
Clemens din AlexandrIa - 637. locuiau in MoraVla de astăZI, 535, 583,
crapi, peşti în Istru -:- 645! 651. . 685, 697 .. 699, 701, 703.
Crasl/us (Marcus), 1. trlumvlrul- 263, 591, Cypsela (astăzi Ipsala), oraş in Tracia la
2. proconsul in Macedonia In an~l ~9, gura riului Hebrus - 603.
a cucerit Moesia, a supus pe traCI '1 a
ucis pe regele bastarnilor - 523, 671,
673, 675, 677. D
cratere lesbiene - 35.
Craleros, şef macedonean sub Alexandru cel daci locuitori ai Daciei, au o ţară imensă -
Mare - 589. . • ul. 529' locuiesc pe ambele maluri ale Istru-
Cremniscoe, localitate la sud ~e gu~le rlul lui :. 671; spre vest se intil:'-~ pînă.l~
Tyras, pe ţărmul Pontulul EUX1ll, intre riul Pathissus - 1 79, ~03; fl1Dd veC1ll1
Istru şi Tyras - 405. cu celţii - 223 j spre est. sint vec~ c~
credinţa In nemurire la traci - 49. bastaraii - 405, 407; slnt numtţ1. Şl
Cremona ora, în Italia - 493. geţi - 359, 401, 6?1, 683;. s~~ daI -
crestonai: trib tracic. în ~uturile muntoase 625,627; dacii Şl sco.rdlscll.-.43~;
dintre rlurile Axlos '1 Strymon - 65. . se tatuează -@'; sint dderenţtaţl dm
Cretheus din Callatis, şef tn Armata lut punct de veder~ .social - ~1.3, ~!
AlelCandru cel Mare - 587, 589. au case pe' înălţ~m~ - ~2.1; smt bun~
Crisip şi sciţii - 233, 23~.. . luptători şi arca'l 18CU~lţl - 2~9, 419:
Cristos., răspîndirea c:eştlms~u~ul -:- 641. au regi - 209, Ş1 sclaV! - 617, posed~
Critasiros, şef al celţilor numtla bOl - 237, aur şi turme - 507, 695; vorbesc aceeaşl
245. limbii. ca ,i gefi -,239, .241; numărul
Criton autor - 506-509, 615. lor _ 241' jefUlesc Moesla - 517, 6~1,
Criu :netopon (azi capul Aia-BuruIl, In Cri- şi Panno~ja - 679, 681;. vin în confhct
meea), înălţime ~e ţărmul de sud al cu romanii pe vremea lut Caesar - 51~,
Chersonesului taurlC - 133. 671 Augustus - 209, 269, 271, D01D1-
criv4ţul, vînt de miazănoapte - 283, 285, ţia~ _ 209, 213, 375, 379, loiS, 423, 435,
335.
 763
INDICE
762 I::>mCE
dimensi, trib tracic aşezat mai sus de ero-
utor _115-117, 157, 355, bizi - 553.
437, 443, 445, 481, 483, 485, 487, 493, Dal'danos, strămoş legendar al dardanilor Denwslene , a . . tI'ta, v . Dinog etia . in luptă împotl'lva
.
459, 659. . ula ţie tracică la D,n<gu
505, 525, 527, 533, 569, Traian - 683, - 565. Dinis, conducător tra~6 I _ 499.
denlele1i, dantelelt, P~p. _ 249 399, 673,
685, 687, 689, 691, 693, 697; unii cad darsi, trib tracic la hotarele cu ilirii, poate izvoarele Strlmo nu Ul , l·omanilor In anul. re .~~n~ea Dobrogea),
prizonieri şi ajung gladiatori la Roma - identic cu dersaii - 565. 675, 679, 729, 731- Dinogetia (azi Gal.vg n , ~n g'n 1I10esia Inle-
437, 439, 671; alţii rămîn independenţi, Dal'itUl I, l'ege al pel'şilor intre anii 521-485 I?cali_tate P3e 54~n~r5e3 ;1 scris şi Dinigut-
în afara graniţelor provinciei romane Le.n., stăp1neşte Ionia - 63; învinge desuti, trib celtic -:- 22~01' Ia traci - 101,
descllltece, la grecI - , floara - 54, , I
Dacia - 707; creştinismul la daci- pe traci - 65; construieşte un pod peste tia sau Timogitia - 7«9.
641, 717; nume de plante la daci -381- Istru - 241; se luptă Cu sciţii - 23, 103, 609:. . ' . 'urul Potltului Euxill, Dio Cassius, autor - 669.
Descrierea calalo net !Il J
385; v. şi 201, 203, 207, 213, 215, 223, 25, 27, 31, 47, 49, 51, 53, 55, 57, 59, diodela, v. dll~d~l.a.
titlu la Ari~n - .~r1.la Pausania - 619. . _ 189 191.
239, 241, 245, 271, 3G9, 377, 379, 405, 61, 63, 65, 69, 85, 171, 185, 215, 233,
Descrierea Greclet, ti ~I . I la Pseudo- Diodor din Slclha'l a~tr~i Mitridate - 243.
407, 487, 493, 495, 531, 533. 237, 241, 351, 359, 361, 431, 461, 463, Descrierea Pămtntulut, tit u . Mela _ Diophanles, genera a
Dacia, aşezare şi hotare - 397, 399, 537, 605, 637, 639. , 171' Ia PompoDlUS Diogene Laerţiu - 719. _ 4~9-453, 657,
539, 541, 543; triburi şi oraşe - 541, du.sareţi, neam iliric intre Macedonia, lacul Scymn?s 1 Di~nisiu Prl'iege~ul - 529.
387 ŞI. a " itlu la PorphyrloS - 745.
Dion Chrysostomo s , autor
543; cucerită de Traian - 475, 477, Lychnidos (Ohrida) şi uraşul Anti-
Desp"e abst.tnenţa t titlu la Columella - 395. ' 6~9:
691; prăzi luate de romani din Dacia
- 631 ; Dacia sub romani - 695; legiuni
patria (Berat), pe cursul inferior al
rîului Apsos (Semen) - 249, 399, 565.
d
Despre agrtcu!tur '.tI la Aelianus - 643. D tO/ltS'U,'
1 din Heraclea - 343; 2. din
3 b tar - 479.
Despre animale, ti u t /' titlu la Hipolit Sicilia - 343; . ru 267
în Dacia - 679, 681; guvernatori- dasi sau dai, neam scitic din Asia - 625. Despre cei doisprezece apos o " Diollisiu din HalicarnQs, autor - 529'
- 705; împăratul Hadl'ian intenţiona Dassaro, personaj legendar - 565. P . eI 1 autor -91 , .
Romanu~ -:: 71~'lu la Apolodor - 231. D ionisiu erteg u , pu ţin cunoscut,
s-o părăsească - 533; barbarii primesc Daun/Ul, erou legendar - 331. Diollysopha nes , autor grle~ dar nU ni s-a
pămînt în Dacia- 699, 701 i prin teri- Dausdava, localitate în Moesia Inferioară, Despre corabII, tit . 613
-'_ t"lu la LUCIan - . a scris despre Zam? XlS, 7'3
toriul ei fac comerţ iazigii cu roxalanii între Haemus şi Dunăre ,- 553. Despre _IlS, 1_. P8eudo-Scymnos - . • mod duect - .. . 1
Despre Europa, titlu la tran6m1~ m. I'k în R.P. Bulgaria!
- 703, 705; se aşează in ea astiugii- Davos, Davus, v. Daos. Dionysopolts (azI B:~ el ul sting al Pontulu1
699, 701; v. şi 487, 493, 495, 505, 521, Decaineos, DeCaBIUlUB, preot şi profet dac pe Des~~:' f!~~itălile nawrale, titlu la Galen- oraş grecesc pe .... r~ 171 275 391,
539, 541, 699, 705. vremea regelui Buerebista - 231, 239, Euxin, fost Cruno ... - l' '
dacice, războaie - 477, 685; prăzi - 421, 253. 617. I
Despre He"ac ea, 1 u 511
't'tl la Amphitheos- 399, 553, 569, 593., ./25, t;:;ă numit şi
423; Dacicul, titlu dat lui -Domiţian Decebal, rege al dacilor pe vremea îm păra­ . 1I1emnon - . 'd Dionysos, zeu de} or1gl~e5 157' 171, 627,
- 439, 441; şi lui Traian - 531, 691. ţilor romani Domiţian, Nerva şi Trd,,~
157 ; ŞI. d' r titlu la Dioseorl e Baccho8, Bacc IUS - , • 65 , 67 ' 69,
Despre ma/eri a me ,ca a,
dacina, nume de plantă la daci - 383. - 477,481,507,599,683,685; are rela- 629, 675; zeu la tracI -
.dai, 1. daci - 625, 627 i 2. neam scitic din ţii cu Pacorus, regele parţilor - 479; - 381.. . I la Seneca - 367.
Asia - 239, 625. primeşte tribut de la romani - 685; Despre mîngfle~'e, .st ~a Hellanicos - 145. 71, .679.. ni _ 591, 593. .
Despre neamu~l, t~~I: la Timagetos - 143, dioscurl! zel ge~e 'ada (astăzi Suhunu),
.dalmaţi, locuitori din Dalmaţia, se răzvră­ luptă la Tapae - 685, 687; duce trata-
Despre port un, I DiosCllrl~s' PIO~CU~'. partea cea mai de
tesc împotriva romanilor - 679, 681; tive cu Traian - 687, 689, 691, 693; colome nule81an . m . _ 221.
sînt învinşi de Tiberiu - 347; v. şi se IntiIneşte personal cu acesta - 691 ; 145. . "titlu la Seneca - 367. răsărit '1- PontulUi Euxm ,
cucereşte un ţinut de la iazigi - 691 ;
Despre provrde.nţa, 1" titlu la Hero-
415, 523, 525, 617. Despre prozodla genera a, Dwscorl'de ,au tOl' - 381-385.
. I tă la daci - 385 .
Dalma/ia, provincie romană - 415, 489, este înfrint de romani şi se sinucide -
695; lasă in urmă comori - 695, 697. dian -: 625. t"'e a divinitătii, titlu discopela, . nU~le ~e b~: Chrysostomos-
491, 495, 497, 521, 545, 547, 677, Despre răzbunarea "ZI • DiscurSUri, tit Il a . . 601
679. Deceneu, v. Decailleos, Dec{J/J/leus., la Plutllrh - 463. . 143 449; şi Aelius Ar1st;des - . Tir _ 633.
<landuţi, trib vecin cu suebii - 535. Decius, împărat roman între anii 249- .,' titlu la Tlmonax - . I Discuţii, titlu la Maxl mus din
dansuri, la greci - 205; şi traci - 97, 389, 251 e.n. - 733. Despre SCI 1, • Al dru titlu la Plutar 1
Despre soarta lut exan , distanţe - 225. ., 1 Au~ust, titluri la
613, 615. Degis, v. şi Diegia, frate cu Decebal, vino Divinul Iulius, DIVmu ~
dan/eleţi,v. den/eleţi. în solie la Roma - 435. - 463. . I la Galen - 617.
Dunării,
Despre teml?erame~t~, t;; uIoannes Stobaeus Suetoniu - 515.
Danul>ius, numele latinesc al De la intemeierea Romei, titlu la Titus Despre vemtUTl, tit u docdila, v. doctll'~· • Dacia de miază-
indeosebi pentru cursul superior al Livius - 255. DocidavG, loca Itate m
fluviului, pînă la Porţile de },'ier - 183, Deldan, rege bastarn - 673. - 215.. . . I la Xenololl - 721.
Despre vemtur" tit u 735 noapte - 545. d'l 1 nume de
239, 569; scris şi: Danuvius - 387, 389; Delfi (sanctuarul din), atacat şi jefuit de · utor - 733, . D') doctila (variante:. dordila, dac ta,
D ~x,p, babil greşit pentru
Danubis - 15, 543, 725, 727, sau Danusis gali - 71, 163, 257, 259, 357, 721.
D,acum pro ă
a(
1 est de OesCus - 553.
tmum , plantă la daCI -:- a83. localitate
- 625. delfini, fn Pontul Euxin - 109, 285, 407, dodonieni, locuitori dm Dodona,
oraş pe Dun re, . a la eţi _ 199.
Daortho, personaj legendar - 565. 643, 645, 647, 649, 685, 687.
diademă pentru regI g 623 în Epir - 29, 31.. d' Cherso nes - 67,
Daos, Davos, Daus, nume de sclav la Atena delieni şi sciţi - 29. Dicţionar, titlu la Pollux - . ' Macedonia dolonei, neam tracIc m
- 135, 147, 159, 239, 625. Delos, insulă In Egeea - 29, 31, 77, 205. . , (T't) guvernator m .' 69, 729, 731. endar _ 597, 599 .
Dapyx, rege get din sudul Dunării, din Demetrios, 1. din Chelcedon, retor din secolul Dld,us 1 us , d" aproximatiV m
învinge pe scor ISC1, 523 DoloncoS, rege trac leg I roman în anul
apropierea de deltă - 675, 677. al V-lea î.e.n. - 719; 2. din Phaleron, anul 103 î.e.~. - 503, 521, . Domitius (Lucius), conau
dardani, neam iliric întrepătruns de ele- filozof şi om de stat atenian din Il doua .' ş' Degls - 685. 9..', •1. e •n • - 495, 497. între anII.. 81 -
jumătate a secolului al IV-lea t.e.n.- D.legl~, v.( 1 . nte . dieleia, dielina), nume
mente tracice, pe cursul superior al
riului Axios - 165, 167, 249, 259, 261, 721; 3. fiul lui Filip al V-lea, născut dle/lema varia .. 385 DQmiţi:ll~ ~~~;~t 4~~~~~5, 439, 441, 446,
263, 397, 399, 455, 547, 549, 565, 567, pe la anul 206 i.c.n., tI'imis de tatăl său Di8~~a;l(a~\ă J~ş:va:t, localiiate In Dacia - ~~7, '517, 519, 659, 683, 685, 687.
669, 671, 677, 679, 723; sînt în conflict ca ostatec la Roma - 361; 4. din Calla- Donuca, munte.- 257.
545. I ă la daci - 38~.
cu macedonenii - 355.
Dardania, ţara dardanilor - 259, 261.
tis, pe la anul 200 î.e.n., a scris o lucrare
despre Pontul Euxin - 169, 173, 6'15,
l'
diessathel, nume de
diesema, nume de p an u
II antt. la' daci - 38;>. dordila, v. docl,la.
dardanic, troian, de la Troia - 301, 303. 719.

-------'--"-"-- -
 764
Doro~toro, v. Durostorum.
Dortlcum
. (azi Rakovica în R "P B uIgarlQ ')
staţ1u~~ pe drumul roman de-a lun i
Dunăru, pe malul dl'ept al r'lul . T' gu
Ti )' .
D ( moc. In MoeSla Superioară - 549
Ul lmacus
raV08 (azI Drava), afluent al Dun"" .
247. ..ru -
dr~ptul de proprietate - 229.
dr~ad~le, nimfc - 205.
tl0C" pop.ulaţie In nordul Greciei - 205.
ro eta (azI Turnu Severin) ora- I'n D .
- 547, 741. 'y aCla
Dromichai/es, Dromichaetes 1
I I ' . rege get pe
a anu 292 te.n., se luptă cu re el
macedonean Lisimah .i îl l'a
197 9
. g. e
prlzomel'
-
y
,1 9, 235, 241, 355, 361, 463,
603 , 1619, 621; 2. rcge t1'ac asediază
Cypse a - 603.
dro~i! (păsl\~i) în Pont - 111, 643 645
d Eumenia, oraş pe ţărmul sting al Pontului
rULZI, preoţI la gali - 715. ' .
Dr~1I8 şi .~racii - 521, 523' Drusus C
ŞI suebu - 501, 503.' aesar
Dunărea (panubius, latros, Ister), fluviu
mare ŞI adinc - 213; numit şi Istm _
397, 399, 53ţ; izvoarele sale _ 179
487,. 489 ~ gunle sale - 335, 337, 399'
429, lOCUIt pe. ambele maluri de geţi -..:
237, 239; V. Ş1 183, 239 247 269 277
357, 369, 371, 377, 391' 457' 459' 469'
481, 483, 489, 493, 517' 521' 523' 527'
535, 537~ 541, 5~3, 547: 549: 553: 555'
dUOldela (v:analltă: dlodela) , nUme de plantĂ
a dac1 - 383.
Duras, f~ate cu .regele Decebal, li Iasă
B;cestula domma de bună voie - 683
DU71a (probabil Waag sau Gran) rî . eo Lem, in oastea lui Dal'iu8 _ 47
despa t b' . , u care
. repe lue 1 '1 cvazi de iazigii sar-
maţl, pe stinga Dunării - 403
DUl'Os/orum (azi Silistra In R "p B'uIgar1a ')
~raş In Moesia Inferioară pe malui
rept al Dunării - 553;' (Variante'
Dorostoro - 739, Dur08tero - 747) . Ep", regIUne m nordul Greciei _ 111
dyn, ~ume. de pla.ntă la daci - 385 ..
DyonlBopoll, v. DlonY80poli8.
E Eractum, oraş pe rîul Tyras I1n"ă D' .
Ebu/'od~num (azi Embrum), localitate în Erasistratos din Ceos medic din
Alpn Cottii - 565.
eb~trone, nume de plantă la daci - 381
~dlP, r~ge mitic, erou la Sofocle _ 425'
fes (az1 Ayusoluk), oraş pe coasta occi~
dentală a Asiei Mici - 69
Egee (Marea) - 113, 387 399 427 429
529, 685, 687. ' " ,
Egeta (azi probabil Brza Palanka In R S F
I~goslavia), localitate In M~esia ~u· e~
;~trd, pe malul drept al Dunării -5~9, esemem, secetă religioasă in Palestina a vînd
INDICE INDICE 765
egi~eţi, locuitori ai Eginei _ 17 Eschil, poet grec - 10-11, 141, 143, 145, Fedra, titlu la Seneca - 373.
Egipt - 189, 237, 239, 453, 495' 549, 741, 233. Fedru, titlu la Platon - 225, 227.
57~; ape - 31, 189; lante' 497, 569. Eschina, autor - 116-117. Felicia, oraş In Germania Magna, lîngă
. Egl~tul de Sus _ 109. P - 129; Eliopia, ţară în nord-estul Africii - 129. Dunbe - 537.
eglptem - 219, 221, 229 231 233 235 etiopieni, locuitori ai Etiopiei - 209, 219, femeia, duce pe oap ulcioare cu apă -327;
531, 613, 615; In oa;tea I~i D '. ' 221, 233, 587, 589, 613, 717. femeia in lupte - 353, 355; femeia la
63 65. . '. arlUS - Elolia, regiune în Grecia la nord de golful daci - 411; la geţi - 21:1, 229, 32'7,
El da' ,~gIpteD1 ~I sciţi-79, 81.
a (GreCIa) - 117 137 191 193 22 Corint - 13. 389; la iliri - 653; la urmaţi - 79,
Elba,
225.
riu - 225.
' " , 1, Eubea (azi Negripont), insulă In Marea
Egeea - 29, 31.
103, 393; la sciţi - 103, 123, 215,
223, 233, 235; la traci - 65, 67, 103,
elefanţi - 179. Eufrat, fluviu In Asia - 413, 415, 423, 123, 223, 229, 389, 451, 463, 581,597,
Elegii, titl? la Properţiu - 265. 425, 621- 599. 633, 729.
Elen;a, _eromă homerică - 659 661 feni, fini, populaţie In nordul Europei-
EumeloB, rege In Bosporul cimerian, mort
elem (~e~i) - 49, 117, 157, 217, 219. In anul 304 1.e.n. - 195. 489, 539.
elem ŞI barbari - Q33 235 . I . ; Eumenu al II-lea, rege in Pergam tn prima Fenicia, regiune In Asia Intre Siria şi Pales-
ţ. 22 - ' , e en, ŞI jumătate a secolului al II-lea te.n. -
1 g~ '. - ~,227, 239; eleni şi Bciţi - 27 tina - 457.
Il eUBA'nI, lOCUItori ai oraşului Eleusis lîng: 561, 563. fenicieni, locuitori ai Feniciei - ' 613, 615.
tena - 715. ' a Ferecide, din Atena, autor - 23, 637, 639.
elină (limbă) - 591. Euxin, Intre Tomis ,i Dionysopolis- Filip, 1. Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru
Em'Sna (~zi Ljubljana). oraş în Pannonia 399. cel Mare - 117, 127, 191, 233, 235,
~perlOr, pe malul drept al Savei _ 397 Eumolp, erou mitic grec de origine tracă - 243, 351, 353, 361, 433, 457, 565, 615,
enarel, androgini la 8ciţi - 39 . 251, 319, 321. 723; întemeiază ora,ul Philipţopolie-
enc~leeni! trib iliric Intre cha~ni şi taulanţi Eupator, poreclă a regilor sirieni şi a lui 735; 2. Filip al V-lea, rege a Macedo-
1D re.gIun.ea oraşului Ap olonia la gu '1' Mitridate - 243. niei între anii 221-179 te.n. - 255,
rilllul Drilon _ 565 1'1 e
Euphrates din Tyros, filozof contemporan 257, 357, 361, 561; 3. comandant în
Enc~~s;'. strămoş leg~nda,' al encheleenilor cu Dion Chrysostomos, mort tn anul armata lui Alexandru cel Mare - 585,
118 e.n. - 659. 586.
Ene!da, titlu la Vergiliu _ 205 Euridice, soţia regelui Ptolemaios Lagos - Filo8trat, autor - 656-667.
eneţl, - trib pe ţărmul de nord ~l Ad . t' . 621. Fineu, rege tra~ legendar - 235.
- 67. rla !Ce,
Euripide, poet grec - 72-73. fini, v. feni.
Eno. s (azi Inn), !lflu~nt de dreapta al Dunării
~tre Rhaetla ŞI Noricum - 597 •
Euri,teus, personaj mitic - 15.
Europa, continent - 9, 15, 25, 33, 77, 79,
fiziologia sciţilor - 81.
Flaccus (L. Pomponius), legat In Moesia în
Eollda, regiune în Asia M' ă . 85, 119, 133, 161, 163, 167, 185, 191, anul 15 e.n., coneul In anul 17 e.n. -
M E l c , aproape de
l' ~rea gee, lîngă Helespon t - 185 193, 217, 223, 225, 227, 235, 245, 253, 329, 331, 495.
. 355, 363, 371, 399, 405, 407, 427, 429, FlaccU8 (C. Valerius), autor - 427, 429.
Eplwros, autor -104-105 173' 175 235 531, 587, 589, 671, 719. . flaut, instrument muzical la traci - 97,
.237, 21,1, 243. "" Euxin (Pontul), numele antic al Mării 463.
Eplctet, filozof grec Intre anii 60 ~1 I_O Negre - 297,' 299, 301, 303, 325, 327, FlorUB (L. Annaeus), autor - 520-527.
715, 717. .. e.n.- foale de aţlţat focul - 237.
329, 331, 333, 387, 569, 573, 621; marea
Ep!grame! titl~ la Marţial - 435, 437. Euxină sau Pontică - 531; etimologie foamete - 177.
- 289. focul, la sciţi - 29, 31, 35.
. 355, 361, 399, 589. ' 263, sxobigiţi, trib sarmatic Intre hamaxobi şi foca, în Pontul Euxin ..;.. 407, 645.
ep!rot~ (neamuri) - 245. roxolani, înh'e rîurile Boristene şi Tanais Focida, regiune in Grecia centrală - 571.
epl/'oţl, locuitori ai Epirului _ 361 - 539, 541- Focion din Atena, comandant între anii
epode, peşti In Pontul Euxin - 411 Expediţia lui Alexandru, titlul la Arian- 376-318 i.e.n. - 613.
579. Fonleius (C. Fonteius Agrippa), guvernator
541. '---.. aCla - în Moesia în anul 69, e.n., mort In anul
I 1 urmlitor intr-o luptă cu sarmaţii - 417,
al III-lea te.n. _' 617. seca u F 493.
Eratostene, geograf - 143 145 213 221 Fomllui Traian tn Roma - 631.
231, 233. ' " , falangă macedoneană - 243, 579, 581, 583. Forum Sempronii, loc situat lîngă oraşul
Er~htsu, erou mitic al Aticei - 745 Faliatis, v. Taliata. Abrittus din Moesia Inferior - 735,
E~L~anos (azi Padul), riu în I~lia _ 3 familia, la soiţi - 215. Frateria, localitate In Dacia - 547.
erltlnul ra,u, peşte In Pontul Euxin _ 409' Faptele divinului August, titlu la lmpdl'atul Frigia, regiune tn vestul Asiei Mici - 219,
411. , Au~st - 269-271. 221, 239, 355.
Erxandros, conduce pe mitilenieni' d' Farsalta, titlu la Lucan - 377. frigieni, locuitori din Frigia - 227, 405,
B;rm.ata lui Darius _ 49. 1 In Fasis, v. Phasis. 407, 571, 663, 665.
FaustinU8, sub Domiţian - 439. Frontinus (S. Iulius), autor - 430-433.
l~~.e altele, comunitate de bunuri-": Febu8 (Apolo), zeu - 225, 227, 323, 325. frugodioni, frugundioni, trib neindentificat,
Fedon, titlu la Platon - 659. probabil burgundioni - 539.

766
fruntaşi, la traci 49 97
Fulvtl8 AtLreliua, cOl11a'nda~t-de l ' 49 1
FurDgisatăis, oraş în Germania i:r~Jg~ae -ll'n g ă'
un re - 53i. ' -177, 207, 213, 265, 347, 567, 575,
FurtitlS "1 al cvaZl'1 or pe vremea împăra-
tI'. rege
u OI n arcus Aurelius - 701
FU8~'S (C.ornelius), prefectul pre~oriului sub
, 0':luţla?, l~p~ă împotriva dacilor, este
1nvlns ŞI UCJS In Dacia - 437 505 519
683, 685, 689. '"
G mă
Gabdreta (pr~babil Pădurea Boemică)
G d e (munţI. . pădu roşI. i n Germania - ' 537
a es ~z~ Glbraltar), strîmtoare în S ani'
G merldlOnală (Gaditanum fretwn)
aganae (probabil azi Slatina lîngă Caran .
sebeş), staţiune pe drumul de I Tb· -
la Ts!erna, în Dacia de a a J ISCum
galacto{agl, «m1ncători de la rus - 739.
scitic nomad _ 215 227 23) e ~33 n ea
243, 245, 715. ' , , ,
Galas, . strămoş legendar al 1'1
Galat~la, nereidA _ 565. ga at.I or - 565.
GalaAtll~, r'~i!!,i~nea răsăriteană a Frigiei din
.sla u. Ica - 503.
galaţi, celţi. - 199, 219,';<,;; 365 571 721·
bastarm - 455, 457. ' ,
GGallba, împărat roman in anul 69 e.n. - 681
a en, autor - 616-617
gali (celţi) - 163, 165, 167, 199, 245 247
~~~: ~~~' ~~~, ~~~'. 355, 357, 361: 487:
j!ali _ 383, 385. ,nume de plante la
Gaha, ţara galilor - 181, 221, 223 401 403
405, 407, 409 455 471 577' , ,
galilldi, populaţi~ ve~ină' cu ~ ~~1!.
~armaţia de Ilord-ves~ _ 539 u Inll, n
I rIUS,
) prefect al. oraşului
GalllcU8
Roma (_Q '423~
galo-greci ş! !v~itridate -
gazele -'~nimale) la sciţi
Gange, fluvIU m India -
359, 361.
253 341 595
_ 245. ' ,597.
Gebelet~18, alt nume al zeului Zalmo"
geţl _ 49. XIS, a
g:~f' ze(ilă lla sciţi, numită Api - 33, 35.
I~ • u usI, autor - 183, 630-631
golonl, tn~ scitic in nordul Pontulu' E '.'
au regl lupt- i . - I UXIn,
51 53' - a mpotriva perşilor - 49
1-05' ,55, 61, 175, 205 209 -211 "03'
.. ,529, 539. ",! ,
geeIOtMh's, stGrămo.ş legendar al gelonilor- 27 57
nd' 10S, entlUs ,Imu uIt' I rege Ihr
. . cu reşe
,.
l~ţa 2~; ~~rdrt (R.P. ..\lba~ia)
Genucl~ lod î t~ .55,' 457, 561, 563.
r : D n arlt m Moesia Inferioară
:r~:gel u.năZre, în cuprinsul statului gei
UI yraxes - 677.
INDICE
767 1
\.
I:\'DICE
387, 389, 397, 399, 469, 501, 547, 549,
mintea lor - 453; raporturile cu perşii -
Geogra{~a, 1. titlu la ~ratostene - 143 145 49, 51, 53, 55; cu grecii - 281, 283, cu
553, 555, 573, 579, 581, 593, 625, 627,
2 .. titlu la Strabon - 217 ,; 669, 673, 677, 679, 729, 731.
Georglcele, titlu la V' T .
Geraneia (azi probab'lelgElk~u - 2~1, 203.
macedonenii - 197, 235, 241, 363, 511,
561, 563, 585; cu celţii - 357, cu romanii
haine, la germani - 489; la greci - 45 ;
la sciţi - 45; la traci - 97.
Halmyris, 1. (azi Razelm) lac la gurile Dunării
Bul .') G . I rene In R.P
t' galja ' eranta, localitate pe ţărmui 601., 603, 621,677, şi cu sarmaţii - 297, _ 403, 727, 749; 2. (azi Zaporojeni)
~ mgba p ontului Euxin - 7 399' num't- 299; v. şi 207, 213, 221, 229, 231, 233, localita te intre Salsovia şi Vallis Domi-
. e arbari Cathizon _ 731 ' I a
265, 277, 279, 281. 289, 291, 293, 295,
gen, populaţie între Caucaz şi M~rea C '- 297, 305, 307, 309, 311, 313, 315, 321,
tiana - 749.
hanlllxobi, trib scitic nomad trăind în căruţe
_ 41, 529. asplca
323, 325, 327, 329, 331, 337, 339, 341, _ 401, 403, 539; numiţi şi hamaxoici
~~3;il;2~~ ef~' 1~~<67813\ ţ~~', i~?:
germani - 183 243 367 343, 371, 373, 375, 379, 419, 441, 445, - 233.
5fa5, 447, 451, 453, 461, 463, 495, 497, 529, Hanibal, general, cartaginez - 419.
lor _ 40' 40 " neamurile 565, 567, 595, 605, 611, 613, 625, 637, haoni, trib iliric in Epirul de nord-vest -
ă o, 7; nu cunosc unităţile de
'.
417~ur505
439.
1;t.lup:ă c,:, ~omanii - 415,
' . . 1, prlzomerl la Roma-
657, 729, 731.
gevini, populaţie în ţinuturile din nordul
565.
harpe, cuţit mare inconvoiat la traci - 637.
harpi, trib pe ţărmul de vest al Pontului
Ş\I Pontului Euxin - 541.
'. creştlmsmul - 641. ghicit, ghicitori la sciţi - 37 -39; Euxin, mai sus de Tyras, lîngă tyregeţi -
giloni, populaţie in ţinuturile din nordul
~.~~: ~g:: :;~,' ;:I,' ;~F"7~3: G4~~', ~;;:
Germania - 179 221 223 2'>5 2
.!
53t Pontului Euxin, mai jos de venedi - 539.
555.
Harpis, localitate a harpilor - 555.
Harpocl'ation, autorul unui dicţionar din a
ŞI Dacia _ 239 ermama gisca, pasAre de jertfă - 443 -445.
glavcul, peşte în Pontul Euxin - 409-411. doua decadă a secolului 1 al erei noastre
g;rmani~e (neamu;i) - 223 225
illlpăr~tulul: D ..
Gnesippos din Atena, contemporan cu Cra- _ 156-1.57.
GermamCtl8, titlu dat
_ 421, 435. Oilll\lUn tinos - 99. Hebrtl (azi Mariţa), l'îu în Tracia, - 75,
23m Gobryas, căpetenie persiană, tălmAceşte lui 77, 205, 369, 371, 387, 389, 419, 521,
5, r
Germizera, Germisara (azi Geoagiu) I
tate în Dacia, între A ulum . S' oca 1- Darius simbolul trimis de sciţi - 59, 61. 523, 729, 731, 735,
Goilosyros, la ~ciţi corespunde zeului Apolo
ge.thus _ 545, 741. P ŞI armlze- Hecaleu din Milet, autor - 9.
35. Relespont, strimtoare care desparte Asia de
gesurl,. Iă~ci lungi - 509. golf, 1. adriatic - 1It1, 143, 145, 251; Europa, azi -Daru .. ncle - 49, 63, 163,
gesanlt, trIb ceItic - 223
Get~, nume de sclav - 159 239 2. ionic - 215. 227, 245, 529, 665.
getlc, al geţilor~ _ 171 287' 289' ~~~, ~~5.
. goţi, apar sub numele de .ciţi, în Moesia - helespontini In oastea lui Darius - 47.
, ,
~~~, !l~' 3l5, 327,373,3'77,41'9,439, 44i; 733, 735.
Graecinus, prieten cu poetul Ovidiu - 317,
He/icon (azi Palaeovuni sau Zagora), masiv
muntos în Beoţia - 251.
. 2' ,47, 505, 659; limba getică Relis, cetate getică la nord de Is1.ru, în
97, 299, 327; Geticele, titlu la Dion Chry- 319, 331., 333.
grauceni, populaţia la gurile Istrului - 11.1.
sostomos - 657' şi la Crl't - cîmpia munteanu - 197.
get~lIi, populaţie în' Africa d~n 507, 615.
ii
geţl, neam t '
__ ' , 23 3 ,
.
5 239 241 265
ord - 445.
'>21 225 r a cJC, 23ţara ŞI hotarele - 75
'
i grea~ă (limba) - 677.
greci, in Pontul Euxin - 195, 281, 303, 305,
339, 341, 367, 369, 453, 493, 495; greci
IJellanicos, autor - 20-21, 145, 723.
IJellanodic, arbitru la jocurile olimpice-
13.
şi sciţi _ 27, 233; greci şi traci - 299, lIelops, peşte in Pontul Euxin - 409,
28~, ii3~
2,81, .401, 403: 449: 615: 677'
67i' sciţii
9 451; moravuri greceşti - 49. 1.11.
smt VeCini cu - 75, 77 451" 1 ,
tot una cu dacii _ 239 359 ' , .s nt Grecia (Elada) - 117, 137, 163, 165, 185, hel,'eţi, populaţie din Galia de sud-est, in
moesii _ 183 399' . ' ,507; ŞI cu 215, 223, 225, 245, 257, 259, 355, 357. Elveţia de astăzi - 179, 245.
heniohi, populaţie pe ţărmul de răsărit
_ 49 65 ' , smt de neam tracic
limbi cu' t225~. 227 , 607; vorbesc aceeaşi
racu - 237 239 241'
rul geţilor _ 177 2l 1' ,
pămintul _ 211. • ; I nu hotărnicesc
, numă­
1 grifoni ornamentali - 45.
grlne, la sciţi - 327; importate din Pont
la Atena - 115; sp~cii de grîu in Tracia
- 409.
al Pontului Euxin - 413, 415, 569.
Heorta (azi U!ice, în R.S.F. Iugoslavia),
localitate in ţinutul scordiscilor, Ungă
nelocuit _ 20' 24' mu t pămînt este gromatici (mllsurători) - 473. Capedunum - 21,9.
I ciale _ 507'~'
1, 24.3; deosebiri so- guoleta, nume de plantA la daci - 383. Hera, zeiţă, la traci - 605.
gurile Istrului - 161,163; Gura sacră - 2 15,
1
l' ' smt păstol'l - 395 653' au Heraclea, 1. din Pont (azi Eregli), cetate în
~~::' - 159, 377, 617; poartă plet~ - 249. Bitinia, Ungă rîul Lycos - 107, 109,
, se tatuează - 629,' Iuptă
strigăteI _ 589' 595', l U
os lfl b
. b' esc sco~
ăutuI'a ŞI
guvernatori in Moesia - 415, 493, 495. 195, 197, 361; avea un port bun - 251;
a intemeiat cetatea Callatis - 171, 249;
d~eţe3 ;7-:- 197 , 1~9; poligamia la geţi - heracleoţii erau prezenţi şi in Taurida
, , au regl - 19 235 237 2~ H _ 401; 2. cetate în Moesia Inferior,
509, 517, 615, 673, 675; r~ligia '- între Callatis şi Apolonia - 399.
157, 189, 205, 229 231 237 239 253' Hadrian, impărat roman între anii 117- Heracles, Hercule, zeu - 13, 15, 1.7, 27,
389, ~15, 637, 639, 715, 717' c;ed în 138; şi Dacia - 533; distruge podul peste 33, 35, 47, 353, 355, 357, 371, 373,
- 21: ~emurl..e - 6?, 73, 189; şi in' ma gie -
,,?9; dm motl.ve religioase unii nu mă­ Istru - 695. 453, 585, 587, 625, 7(.9; coloanele lui
Haemus, Haimos, azi masivul muntos al Heracles. azi strimtoarea Gibraltar - 11.1
mncă ~arne ŞI nu se căsătoresc - 229 Balcanilor sau Stara Planina - 33, 75,
231; Iubesc poezia - 311 313 723 . 171, 193, 235, 249, 251, 369, 371, 373,
113, 217.
sin~ aspri şi şireţi - 213, 265; i~bl'ăcă~
 768
Heraclides, ~. din ~eracIea, autor - 130-
131; 2. din ~al1atts - 719; 3. comandant
I~ ~r,!"ata lUI A1exand~u cel Mare - 583.
Heretntea Pădurea (azi Schwarzwald) munţ"1
Unpăduriţi la izvoarele Istrului '_ 113
179, 225, 267, 465, 519.
Hercule, v. Heracles.
Hermea, zeu la traci - 67.
Hermonact,. satul. lui, pe ţărmul de vest al
Pontulw .Eux,n,. mai sus de Tyras - 555.
Herrrn: s ia ZI .G:edis-tschai), riu In Asia
MI?ă, m Frigia - 621-
Herodtan, .gra~atic"l - 625-627.
Herodol, Istonc - 21, 25-71, 233, 643
HIJ~ndas, autor - 146-147.
HesU?d, a~tor - 3, 231, 233, 235.
Heslta, zeiţa vetrei şi a focului' la geti - 33
57, 189. " ~ ~9~~a de nord-vest, afluent al Indului
Hesf~~.ios din Alexandria, autor - 114-
H israsOB .(azi Siret), afluent de stinga al
. Dunărn - 543, 553, 555.
Htparh, astronom grec din secolul al II-lea
1.e.n. - 219.
hipemologi, la Homer, neam scitic de la
nord de Dunăre - 227 231 233 237
529. ' , , ,
hip8~bore8ni, populaţie nordică a cărei loca-
lizay~ nu este bine precizată in autorii
anticI - 11, 13, 15, 17, 29 31 141 143
. 145, ~25, 251, 253, 437, 443' 445' 715'
H 'poerate, autor - 79-83 ' , . instruments muzicale la traci - 251, 303,
~ipoltl .Romanul, autor - 713.
htpo~od" • ,cu .picioare de cal., neam in regiu-
nile nord!ce. ale Sarmaţiei europene,
. Intre neurl .ŞI geloni - 529, 539, 541.
"~ppae~, un ~Ol .de mincare scitică - 121.
",ream, lOCUItor. din Hircania satra'
'. 1 M
perslca a
,ple
area Caspică -'- 207 239
371. ' ,
Hi,s/aspe, v. Hystaspes.
Huter, v. Istru.
Hislia, v. Hestia.
Hi8tiaio8 din Milet, contemporan cu Darius
păzeş~e ..podul. peste Istru in timpui
expedlţlel perşilor impotriva sciţilor _
63, 69, 185.
Histria (azi ~ist~ia în regiunea Dobrogea),
colollle mIle slană pe ţărmul sting al
Pontului Euxin, la nord de Tomis lingă
locul Halmyris - 25, 43, 109, 193, 249,
401, 59~, 61.7,.671,677,735; numele apare
transcriS greşIt in forma Historio - 749.
al~e for~e sînt Hislriopoli8 - 739 sa~
Htstropolta - 391, 399, 401, 403 727.
Iatros -:- 173, 553, 569. " I{tgen.
Homer, poet grec - 111, 217, 219, 227, 231,
233, 235, 237, 243, 245, 327, 329 449
II 47?, 591, 593, 613, 661,663,715. ' ,
il Horattu, autor - 210-213.
'1
'1
L 49 -
INDICE
INDICE
hormea, nume de plantă la daci - 383
hr~, .Ia scip - 83, 243, 367, 369. . lliada, titlu la Homer - 229.
hr"z[;,.nul, peşte în Pontul Euxin - 409, llion, cetate in Asia Mică, nu departe de
Hristos - 641.
Helespont, numită şi Troia - 17, 453,
' 663, 665.
huni, populaţie migratoare _ 541 i/iri, populaţie indoeuropeană in nord-
Hydcupes (azi Djelam), rîu In Indi~ de nord- vestul Peninsulei Balcanice - 33, 247,
vest - 597.
261, 263; iliri amestecaţi cu celţi - 237,
Hydraotes (azi Ravi) , riu în India de nord- 239, 245; şi cu traci - 239, 241; au
vest - 557.
regi - 561, 563; relaţiile lor cu mace-
hypallage, figură de stil - 207 donenii - 355, 361,579; şi cu romanii-
Hypanis (87.i Bug), rîu în Sar~ţia euro- 347; v. şi 363, 387, 389, 415, 455, 459,
peană mtre Tyr.as şi Boriatene, se varsă 463, 523, 525, 531, 565, 567, 589, 617,
. m Pontul Euxin lingă Olbia _ 31 40- 637, 653.
427, 451, 621. ' ", Iliria, ţara ilirilor - 111, 191, 221, 223, 237,
Hyphasis . sau Hypasis (azi Sutledje), rîu 239, 247, 249, 251, 259, 261, 263, 269,
359, 387, 401, 403, 405, 407, 489, 491,
517,561,565,567,569,571,595.
Hystaspss, tatăl regelui Darius - 241. iliriee (neamuri) - 215, 225, 245; se tatuează
247 .
IUyricum, provincie romană - 669, 709.
IlIyrio8, fiul lui Polifem, strămoşul mitic
1 al ilirilor - 565.
impozite de export în Bosporul cimerian
Iah~e, zeu in monoteismul iudeilor _ 189. -115.
Ianthyrus, v. IdanlJmras. incineraţie, la traci - 67.
IanGUB, ~eu - 439, 441; templul lui Ianus India, titlu la Arian - 595.
. ~mmus - 679, 681.
Indul, rîu - 253, 587, 589, 595, 597, 621.
tapod" neam iliric amestecat cu celţi Înt e in,h,,,,maţie, la traci - 67.
peninsula Istria ,i riul una _ 245 247
567 ' ,
iniţieri religioase - 45.
Iason, . erou. legendar, pluteşte cu corabia 305.
argonauţllor pe Iatru in sus - 113 217 insubri, populaţie celtieă in Italia de nord-
219, 821. ' ,
vest - 223.
iazitri, neam' sarmatic intre Dunăre Tiu . Insula lui Ahile, v. uuce.
Izvoarele Vistulei - 225 241 243 27ŞI inul (planta), la traci - 43.
309, 341, 403, 405, 491: 501: 503' 539' imi, populaţie din India, - 207, 211, 213,
573, 583, 585, 699; iazigi metanaşti ....: 233, 235, 451, 453, 531, 597, 617, 695,
537, 539, 54.~, 543; lupt cu Decebal 697.
- 691; relaţIile lor cu romanii - 697 Ionia, regiune locuită de greci tn vestul
. ~99, 701, 703, 705.' , Asiei Mioi - 169, 171, 185, 219, 221,
tben, populaţie străveche a Spaniei - 103' 231.
ţara lor se nume,te Iberia - 221 223: lonic (goUul), marea Adriatică - 77, 215,
679, 681. ' 587. ' mai vechi era Matoas, de origine acitică
Ibis, titlu la Ovidiu - 34i. i.onieni, locuitori din lonia - 47, 49, 51,
Iearomenip, titlu la Lucian - 613 6"15 57, 59, 61, 63, 65, 69, 231, 351, 853,
Idanthuraa, rege scit pe vremea lui Da;iu8 -.: 453.
23, 639; scris şi Idanthyrsos - 57 463, Iosaphat, rege al ludeei, contemporan ou
. !aU Ianthyrus - 351. " Solomon, aproximativ intre anii 960-
~epe, .Ia sciţi - 11, 190. 927 te.n. - 413.
tepurt, la sciţi - 61, 111.
Ioaephua (Flavius), autor - 412-U7.
Iete;U8 (azi Iantra), riu in Moesia Inferioară, I8anlhes, rege al erobizilor - 151.
Intre Dunăre ŞI Haemus, probabil identic i.ssdoni, neam scitic In nordul Pontului
, cu .Athrys - 399. Euxin - 659.
ta , ţiica lui Agamemnon, logodnica Isiaei (portul lor), v. Portul Isiacilor •
. . ~Ul .Ahile - 17, 73, 153. lsmenias, prizonier macedonean - ' 461,
tRtltont - 539. 463.
ihtiofagi ,ml~~iitori de peşte. populaţie pe israeliţi, din neamul lui Israel - 413.
ţărmul ASIel, Intre India şi· Arabia _ Istoria lui Alezandru cel Mare, titlu la
587, 589. Curtiu8 Rufus - 363.
i8toria animalelor, titlu Ia Aristotel - 109.
c. 1414
769
Istoria lui .Filip, titlu la Teopomp şi TrogUI
Pompelus - 351.
Istoria tmpăraţilor, titlu la Herodian - 709.
Istoria naturală, titlu la Pliniu cel Bătrîn
-397.
Istoria plantelor, titlu la Teofrast - 129.
Istoria romană, titlu la Velleius Paterculu!
şi Dio Cassius - 347, 669.
I8toria urmaşilor lui Alexandru, titlu la
Arian - 589.
Istorie variată - 653.
Istorii, titlu la Herodot, Phylarchos, Salustiu
şi Tacit - 25, 151, 183, 489, 723.
Islria (peninsula) - 391, 397, 399, 677.
Islria (cetate), v. flistria.
i8triană (ţară), pe unde curge Istrul - 15,
31, 91.
iatrisni, 1. locuitori ai oraşului Histria - 189,
191, 193, 351, 353, 387, 391, 511, 669,
671, 677; 2. locuitori ai peninsulei
Istria - 219, 359.
Iltr08 (lJetate) - 133, 249; v. His/ria.
I8tru, cursul inferior al fluviului Dună.rea -
3, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19, 23, 25, 31, 33,
45, 47, 53, 55, 59, 61, 63, 65, 67, 75,
91, 101, 109, 111, 113, 133, 189, 141,
,,143, 145, 161, 163, 169, 171, 173, 175,
183, 189, 191, 199, 201, 203, 207, 211,
217, 219, 221, 223, 225, 227, 233, 235,
237, 239, 241, 245, 247, 249, 251, 253,
255, 261, 267, 271, 277, 281, ~83, 285,
287, 295, 297, 299, 301, 303, 309, 311,
313, 315, 317, 319, 323, 325, 329, 339,
341, 359, 361, 363, 369, 371, 379, 38~, 389,
391, 397, 399, 401, 403, 405, 407, 413,
415, 417, 419, 425, 435, 439, 441, 443,
445, 449, 455, 459, 461, 463, 541, 543,
553, 555, 565, 585, 587, 589, 591, 595,
597, 619, 621, 631, 633, 637, 639, 645,
647, 649, 651, 653, 655, 659, 661, 669,
671, 678, 675, 677, 679, 681, 687, 701,
703, 705, 709, 721,' 723, 731, 733; numele
- 625, numele roman: Danubiul, iar
cel grecesc: Istros - 419, 423, 425;
descriere şi izvoare - 401, 403, 583,
693, 695; e navigabil ti are numeroşi
anuen~ - 31, 33, 139, 223, 225, 581,
583, 597; delta ti gurile sale - 31, 47,
49, 51, 53, 75, 77, 139, 143, 145, 173,
219, 241, 243, 249, 277, 353, 355, 379,
383, 885, 425, 427, 429, 529, 549, 551,
553, 587, 589, 593, 595, 597, 625, 627,
687; poduri peste Istru - 47, 49, 51,
53,57, 59, 63, 69, 85, 185, 351, 693,695,
Iaua Hristos - 715.
Italia - 177, 211, 213, 221, 223, 245, 247,
257, 259, 289, 293, 409, 459, 493, 495,
669, 691, 699, 671.
italioţi, locuitori ai Italiei - 453.
 770 INDICE
iudei - 189, 697, 715. Lactll Meotic, v. Meotic (Lacul).
Iudeia - 721. Lagos, tatăl lui Ptolemaios 1 şi intemeietor
Iulia, fiica impăratului August - 517. al dina.stiei lagizilor din Egipt - 235.
Iuliantls (Tettius), comandant de legiune lapte, la geţl - 205,395,439,441; la moesi _
în Moesia în anul 69 e.n., a luptat Impo- 227; la sarma~i - 409; la sciţi - 27
triva sarmaţilor şi dacilor - 685. 83, 121, 173, 175, 215, 231, 233, 235'
iulic, din familia Iuliilol' - 209, 213. 237, 243, 245.
iulu!, peşte In Pontul Euxin - 409, 411. Largiana, localitate in Dacia - 741.
luptter, zeu - 423, 443, 445; 1. Capitolinus- latină (limita) - 591, 687.
519; 1. Feretrius - 673, 675; 1. Zbelt- Latinianus (Cornelius), căruia ii este adresat
hurdus, zeu tracic - 177. un rescript al impăratului Hadrian- 469
luatua (L. Fabius), con sul în anul 102 471.
e.n. - 471. Latium, pl'ovincie in Italia - 377, 421, 423.
Iuvenal, autor - 505. Latona, zeiţă - 13, 15.
'mbrăcăminte - 469, 471; la geţi - 288, latos, peşte în Nil - 723.
30.1,: la greci - 45; la sarmaţi - 393; la Laurion 1. clmpie în partea de sud-est a
SClţl - 81, 205; la traci - 69, 71, 91. peninsulei Atica - 143, 145; 2. cîmpie
Impotr'iva ambasadei, titlu la Demostene - la gurile Dunării - 141, 143.
73. lax, nume de plantă la daci - 381.
Impotriva lui Galatls, titlu la Origene - 715. Leandru, erou mitic - 285.
Impotriva iudeilor, titlu la Tertulian - 641. Lederata (azi Ramna în R. S. F. Iugoslavia)
Impotriva lui Pisa, titlu la Cicero -177. localitate în Mo-esia Superior, lîngă Du~
Inceputul istoriei, titlu la Fronto - 533. năre - 739.
Inconjurul pămîntului, titlu la Hesiod - 235. legi, în vel'suri - 113; legi la sciţi - 233.
Indrepta/' geografic, titlu la Ptolemeu - 535. legio 1 Adiutrix - 721, 723; legio 1 Iovia
tnmormlntă/'i la sciţi - 43, 735; la traci - - 747; legio 1 Italica - 681; legi o II
65,67. Herculea - 7t,.9; legi o II Adiutrix - 681 .
rntăril""i, la daci - 691. legio. III în Moesia - 491, 493; legio IV
Intemeieri, titlu la Polemon - 145, 723. Flav,a - 547, 681; legio IV Scythica
fnlelapţi (cei şapte) - 237. ....: 679; legio V Macedonica - 553, 679·
legio VI-a - 493; legi o VII Claudia ~
679, 681; legio VII gemina - 681; legio
J VIIl-a - 181; legio X gemina - 681·
legi o XI Claudia - 681; legio XIIi
jertfe - 21, 443, 445; la apsintieni - 69, gemina - 681 ; legio XIV gemina - 681 .
71; la ge~i - 49, 197, 389; în insula legiuni romane - 415, 501, 503, 547:
Leuce - 591; la sciţi - 33, 35, 39, 41, 549, 553.
43; la traci-31, 67. Leibethra, Leibethroa, oraş şi regiune in ţi­
jurăminte, la sciţi - 39; la traci - 67. nutul Pieria, din Macedonia, la picioarele
muntelui Olimp - 251.
Lembos, poreclă dată lui Heraclid din Cal-
L latis - 719.
Lempneua, v. Lenneua,
labdacizi, familie mitică din care se trăgea Lenneu8, 1. rege al amalfricilor - 341; 2.
şi regele Edip - 19. rege al tribalilor - 343.
Labeo (Pomponius), guvernator in Moesia Lentulua Gaetulicus (Cnaeus), consul in anul
între anii 25-33 e.n. - 497, 499, 501, 26 c.n. - 495, 497, 525, 527.
681, 683. Leonatus, unul dintre urmaşii lui Alexandru
Laberius Maximus (Marcus), a luptat in cel Mare, capătă Frigia Minoră-355, 357.
primul răzhoi dacic, consul In anul 103 Leonidas din Rodos, alergător renumit-
e.n. - 479. 663, 665.
Lacedemonia, ţara spartanilor, in Pelo- Lepidlls (Marcus Aemilius), tutore al copiilor
pones - 127. lui Ptolemeu - 495, 497.
lacedemoneni sau spartani - 453. lesbiene (cratere) - 35, insulă în Marea
Lachesis, una dintre cele trei parce sau zeiţe Egee - 5, 5"1.
ale soartei - 303, 305. Leto, La/ona, zeiţă - 5.
laconieni, din Laconia, regiune din sudul Leucadia (azi Santa Ma Ul'a), insulă lingă
Peloponesului - 439, 441, 613. coa8ta Acarnaniei - 151.
lacringi, populaţie germanică În luptă cu Leuce, Insula albă sau Insula lui Ahile, 1.
astingii, în secolul al II-lea e.n. - 721. (azi Insula Şerpilor), insulă lingă ţărmul
INDICE
de vest al Pontului Euxin, in faţa guri!or
Dunării - 5, 15,17,73,133,149,153,173,
175, 221, 555, 557, 587, 589, 591, 621,
625, 627, 659-665; 2. (azi Berezan) in-
sulă În faţa gurii 01' fluviului Boristene
- 391, 403, 405.
' Leucon, rege in Bosporu! cÎn1el'Îan în secolul
al IV-lea Î.e.n. - 115, 233, 235.
lencosiri, populaţie pe coasta de nord a Asiei
Mici, în Pontu! Euxin - 573.
libert roman la daci - 649, 651.
' Libia, regiune în Africa de Nord - 407,
453; faună - 111; floră - 129.
libienii şi romanii - 60t.
Libistos, localitate scitică in Moesia Inferior,
intre Istru şi Pontul Euxin - 537, 539.
Licia, regiune in sud-vestul Asiei Mici - 205.
licieni, locuitori din Licia - 415.
.Licini'Is 5il"anl.ls (Quintus), senator şi consul
suIrectus în anul 106 e.n. - 723.
Lirofron, autor - 136-137.
Licurg, legiuitor mitic al Spartei - 611, 613.
Lidia, regiune in partea de vest a Asiei
Mici - 219, 221, 371.
lidieni, locuitori din Lidia - t,.57.
liguri, populaţie în nord-vestul Italiei şi In
Galia de sud - 67, 233.
limba~g.eJ.ic4. - 297, 299, 301, 303, 305, 307,
315, 323, 325; grecească - 43, ~89, 301,
677; latină - 261, 263, 389, 293, 297,
301, 303, 305; macedoneană - 367, 369;
sarmatică - 301, 305, 307, 323, 325;
scitică - 33, 35; tracică - 21.9, 251, 741.
Lisimah, urmaş al lui Alexandru cel Mare
in Macedonia şi Tracia, mort În anul 281
Î.e.n. - 165, 167, 191, 193, 195, 197,
235, 241, 251, 355, 357, 361, 461, 463,
511, 589, 605, 619.
litere, greceşti - 43; ale alfabetului la traci
-119.
Livia - 335; porticul Liviei la Roma - 69t.
Livills Druau8 (Marcus), con sul în anul
112 i.e.n., a învins pe scordisci - 261,
263.
Li"ius (Ti tus) , autor - 254-263.
Lolliua (Marcus), consul în anul 21 Î.e.n.,
a luptat in Tracia - 679.
Longinus, comandant de legiune pe vremea
împăratului Traian, in Dacia - 693.
Lucan, autor - 375-379.
Lucian din Samosata, autor - 609-615.
Lucius (Caius) luptă împotriva sal'Il1a~ilor
în anul 16 Î.e.n. - 679.
Lucullus (L. Licinius) luptă impotl'iva lui
Mitridate in 84 te.n. - 513. ' Magnesia, regiune in Tesalia, vecină cu
Lucullus (1II. Licinius), consul in anul 73
i.e.n., apoi guvernator în Macedonia, a
infrînt pe hesi şi a ajuns pînă la Pontul
Euxin - 11;3,207,249,251,263,403,405,
i.11, 521, 523, 569, 571.
49'
771
Lugeon (Luceus laeus), lac mlăştinos în ţara
iapodilor in lliria, lîngă Ljublijana - 247.
Luna (pădurea), in Germania de sud-est,
la graniţa dintre cvazi şi baimi - 535.
Luna, zei~ă la !rigieni - 613.
ltlntri monoxile pe Dunăre - 585.
Lusiu8 (Quietus), comandant roman sub
Traian, luptă în Dacia, apoi consul şi
guvernator al Palestinei - 689, 697,
699.
ll.ltrul, animal pe ţărmul Pontului Euxin -
731.
lux, la sciţi - 233.
Lycaon (axa lui L.), polul nord - 277.
Lycon, comandant în serviciul lui Perseu
In anul 171 i.e.n. - 193, 195.
Lycoa, erou mitic - 141.
Lydos, nume de sclav la Atena - 239.
Lygdamia 1. conducăto'r al cimerienilor In
Asia pe la 650 te.n. - 219, 221; 2. din
Naxos, prieten cu Pisistrate, pe la anul
550 Î.e.n. - 107.
Lyginos (probabil azi Rosiţa), riu în Moesia,
în ţinutul tribalilor se varsă în Pontul
Euxin - 581.
Lysandra, fiica lui Ptolemeu l, rege al
Egiptului, căsătorită in anul 297 te.n.
cu regele Alexandru al Macedoniei - 621.
Lysanias, contemporan al lui Alexandru cel
Mare - 581.
Macaron, insulă în faţa gurilor fluviului
Boristene, zisă şi LCtlce - 403, 405.
macedoneni, locuitori ai Macedoniei - 161,
251, 351, 353, 355, 359, 361, 453, 455,
521, 523, 531, 595; au regi - 157, 171,
173; relaţiile lor cu tracii, geţii, şi sciţii
- 125, 127, 197, 199.
Macedonia -117, 191, 193, 237, 239, 245,
255, 257, 259, 261, 263, 351, 353, 357,
363, 387, 493, 495, 517, 547, 555, 557,
561, 575, 583, 589, 669, 671, 673, 677,
679, 681, 683, 721, 735.
Macrocremni (munţi), probabil regiunea delu-
roasă între Istru şi Tyras - 403, 405.
Madys, căpetenie sciticâ - 219, 221.
Maedica, regiune în sud-vestul Traciei-
199, 455.
lHaetonium, or,\ş la sud-vest de Tyras, lîngă
Dacia - 541.
magie la geţi - 509; şi la traci - 597, 599.
Epirul - 399.
Maiandros (azi Menderez), rîu in Asia Mică
- 3, 621.
maidi, trib tracic - 24.9, 399, 565, 657, 675.
Maido8, strămoş mitic al maidilor - 565.

772 INDICE
Mandroclea, arhitect din Samos, a construit
podul de vase peste Bospor în expediţia
lui Darius impotriva sciţilor - 47.
Manea, nume de sclav la Atena - 239.
ManliIU (Lucius), senator în anul 97 l.e.n.
- 573.
mantia, nume de plantA. Ia daci - 383.
Marcellinus, prieten cu poetul Marţial, a
luptat impotriva sarmaţilor sub impă­
ratul Domiţian - 439, 443, 445.
Marcianopolis (azi Devna în R. P. Bulgaria),
oraş in apropiere de ţărmul sting al
Pontului - 735.
M arcodava, localitate In Dacia, la vest de
Apulum - 545.
marcomani, neam germanie pe Dunărea
superioară, in alianţă cu cvazii, luptA.
împotriva romanilor - 423,425,535,537,
583, 585, 685, 697, 699, 701, 703, 705.
Marea Adriatică - 302, 323, 364, 415, 442,
465, 723; Marea Caspicll. - 143, 145,
251, 253, 405, 407; Marea' Celticll. (Adri-
atica) -141, 143; Marea Euxină (Pontul
Euxin) - 301, 303, 329; Marea lonicll. -
139, 141; 1\{area Pontică - 141,143,183,
191, 193, 217, 219, 225, 241, 245, 267,
297, 299, 337, 355, 357, 633; Marea
Roşie - 601; Marea Sciticll. (Pontul Eu-
xin) - 576; Marea Siciliei - 290; Marea
Tirenianll. - 141, 243.
margivi, trib la sud de suebi - 535.
Margus, MarBo8 (azi Morava în R. S. F. Iu-
goslavia), riu in Moesia Superior - 33,
247, 399.
Maris (azi Mure,), rîu in Dacia, afluent al
Tisei - 33; numit ,i Mari,08 - 239.
Marius (CaiuI); titlu la Plutarh - 427, 429.
MaI'obodlU, Maroboduus, rege marcoman la
inceputul erei noastre - 517.
Mar, GradivlU, zeu getic - 205.
marsi, populaţie italicll. - 209, 211, 213.
mar8uinul, peşte in Pontul Euxin - 109, 643.
MarIs, zeul rll._~boiului - 205, 299, 437, 443,
445, 447.
Marţial, autor - 432-449.
Marus (azi March , în Austria), afluent pe
stinga al Dunării - 403.
masaBeţi, neam iranic intre Marea Caspicll.
,i lacul Arai - 29, 251, 253, 659; ajung
la litru - 373, 375; confundaţi cu tracii
- 373, 375.
Masclianis, localitate in Dacia, pe drumul
de la Ad Mediam la Tibiscum - 739.
Massalia (azi Marseille), colonie grecească in
Gallia meridional1l.-67, 107,109, 225, 227.
rntJfini de rll.zboi la daci - 69t.
Matoas, numele mai vechi (scitic) al fluviului
Istru - 625.
mauri, loouitori ai provinciei Maurctania,
din Africa - 625, 697.
Maximus din Tir, autor - 632-633.
Ma~im~, 1. Maximus Cotta, contemporan
ŞI prIeten cu poetul Ovidiu - 325, 327;
2. comandant roman in Dacia şi In
ră:tboiul ~mpotriva parţilor, sub impll.-
ratul Traian - 689; 3. brutar in timpul
împăratului Traian - 479; 4. locuitor
al oraşului Marcianopolis, luptă contra
goţilor intre anii 244-249 e.n. - 717.
măgari, la sciţi - 61, 111; măgari sălbatici
la sciţi - 245.
măsurat, măsurători - 179, 399, 401.
Meandrul, v. Maiandro8.
Meda, fiica regelui scit Cothelas cll.sltoritll.
cu Filip al Il-lea, regele M~cedoniei-
155, 723.
Medeea, eroină mitică- 465, 597, 599, 647.
medi, v. maidi.
Media, ţara mezilor din Asia - 171.
medici traci - 101; medicina la traci-
101-103.
Mediolanum (azi Milano), ora, in nordul
Italiei - 537.
Mediterana (marea) - 387, 389, 427.
medobitini, mezi amestecaţi cu bhini - 227.
Megabazo" comandant in oastea lui Darius,
supune Tracia - 65, 67, 69, 351.
megaricmi, În Mesembria - 171, 249 251.
meiu.l , la traci:- 451, 643; la geţi ~ 409;
'1 la sarmaţl -' 653.
Mela (Pomponiua), autor - 386-391.
melanhleni, trib 8citic in nordul Pontului
Eu.'Cin - 51, 53, 55, 529, 539, 541.
mcllanurul, peşte în Pontul Euxin - 409
411. ' a Asiei Mici, la gurile riului Meandru -
MBkagro8, şef in armata lui Alexandru cel
Mare - 585, 587.
Melieus (Malieus), golf in sud-estul Tesaliei
- 21. . din secolul al V-lea te.n. - 6a, 67, 69,
Memnon, autor - 510-513. .
Memorator, titlu la Lucius Ampelius - 531.
Mena, nume propriu - 249, 251.
Menal (Mainalon, Maena\us mona) , munte
in Pelopones - 227.
Menandru, autor - 134-135, 151 229
265, 617. ' ,
Menda!o8, locuitor al oraşului Mende, in
peninsula Pallene, din Golful Termaic
de IIngă Salonic - 115.
mendruta, nume de plantă la moesi - 383.
Menebria, • Oraşul lui Mena., numele mai
vechi al oraşului Mesembria - 251.
Meolic (Lacul), azi Marea de Azov - 53, 59,
61, 79, 135, 201, 203, 221, 223, 225, 243,
2~5, 377, 379, 391, 399, 401, 405, 407,
413, 415, 457, 459, 521, 523, 529, 571,
573, 659, 661, 721; zia şi Meotida-
253, 539.
meati, neam scitic in jurul lacului Meotic
-.145.
INDICE
Mesembria (azi Nesăbăr), oraş grecesc pe
ţărmul stîng al Pontului Euxin, colonie
a mcgarieni1or, ceva mai BUS de Burgas
- 47, 49, 133, 171, 173, 249, 251, 257,
259,275,277,391.553,569,593,725,727.
Messala (Vipstanus), tribun În Moesia - 491.
MessaCinus (M. Valerius), 1. consulln anul 3
te.n., a administrat Dalmaţia ,iPano-
nia - 681; 2. un prieten al poetului
Ovidiu - 313, 317.
Metagenes, autor - 92-93_
metale la geţi - 327_
meta/'l.afti, numele unei pll.rţi dintre iazigii,
din cîmpia Intre Dunll.re ,i Tiaa - 537,
539, 541, 543.
meteci, la Atena - 72a.
Meteorologice, titlu la Aristotel - 111, 113.
Metulon, oraş in ţinutul iapodilor, probabil
in apropiere de Gradisce, Ungă POBtojna,
in Slovenia - 223.
mezi - 27, 67, 69, 209, 211, 641.
Midas, 1. std.moş mitic al regilor frigieni -
219, 221; 2. nume de sclav la Atena -
239.
miere la moesi - 227; in Pont - 161.
migdoni, numele unui trib tracic dintre
rîurile Axios ,i Strymon - 227.
migraţiile păslI.rilor - 109; peştilor - 109-
111.
milesieni, locuitori ai oraşului Milet - 25,
45, 63, 169, 171, 173, 249, 251, 275, 277,
391.
Milet (azi Palatia), or,:, pe coasta de apus
63, 65, 69, 185, 281, 283, 367, 369.
Miletopoli8, alt nume pentru Olbiopolis - 405.
Miltiade, fiul lui Cymon, om de stat atenian
187, 19i.
mine la parţi - 479; mine de fier în Pădurea
Hercinicâ - 535, 537.
Minerva, zeiţă - 281, 283.
Minucius (Marcus), consulln anul 110 1.e.n.,
invinge pe acordisoi - 261, 263, 347,
521, 523.
Minucius Ru(IU (Marcus), consul In anul
110, apoi procoruul in Macedonia - 431.
miriandini, locuitori ai oraşului Myriandoa,
in Siria - 227.
miai sau misieni, locuitori ai regiunii Mysia,
din Asia MicII. - 93, 95, 405, 407, 647,
v. şi moesi.
Misia, v. Moesia.
mistreţi, la sciţi - 245.
mitelenieni, originari din Mitilene - 49, 51.
Mitilene, capitala insulei Lesbos - 44a.
Mitridate, zis Eupator, rege In Pont intre
anii 110-63 t.e_n. - 243, a43, 345, 359,
361, 459, 501, 503, 511, 513, S71, 573,
669, 721.
i
173
mizels, nume de plantă la daci (variante:
mozula, mizola - 383.
Mnaseas, autol' - 21, 156-158.
Mnesarc/io8, tatăl filozofului Pitagora-
21, 49.
Mocarso8 (azi probabil Mokasura), localitate
in Tracia - 627.
moesi, locuitori din Moesia, între Dunll.re,
Haemus, Pontul Euxin ,i valea Moravei
- 207, 237, 397, 399, 405, 407, 529, 531,
547, 565, 567, 569, 571, 657, 671, 673,
675, 677, 679; sînt numiţi şi misi - 217,
227,' 229, 231, 233, 237, 239, 241, 595,
647; sint geţi - 183; sau traci - 225,
227; sint vecini cu scorWscii - 247, 249;
ţara lor - 449; cruzime ,i obiceiuri-
523, 525; se luptă cu carpii - 733, 735;
,i cu goţii - 735; nume de plante In
limba lor - 888.
Mosaia, ţara m06silor -207, 332, 334, 375,
377, 397, 399, 409, 41.1,417, 479, 487,
489, 491, 493, 495, 497, 517, 519, 531,
669, 671, 673, 675, 677, 681, 691, 693,
695, 699, 731; triburi - 399; animale ~
643; sub ocupaţie romană, legiuni - 415,
491, 495, 497, 503; guvernatori - 501,
681, 683; pustiitll. de sarmaţi - 415,
417; ,i de roxolani-489, 491.
Mossia inferior, aşezarea - 547 -557; le-
giuni - 679, 681.
Moesia superior, aşezare - 545, 547, 549,
555, 557; legiuni - 679, 681.
Moiae, profet .,i conducător al iudeilor-
151, 189.
molOfi, trib in Macedonia de nord-est, are
rege - 155, 723.
momirul, peşte in Pontul Euxin - 409, 411.
Monetion, localitate In Dalmaţia, Ungă
Senia - 223.
moravuri, la greci - 45, 233; la odrisi-
77; la sciţi - 47, 81, 283; la traci-
53, 55, 729.
moriseni, trib tracic pe ţărmul Pontului
Euxin - 399.
morminte, la sciţi - 29, 41, 43, 57.
moruni, în Istru - 645, 651.
Moschio8, formll. gre,itll. pentru Margus-
547, 549.
mozula, v. miule.
Mucianus, comandant de legiune - 493, 495.
Mucianus (C. Licinius), om de ~tat şi scriitor
latin, mort tntre anii 75-77 Cl.n. - 899,
401.
munte, munţi - 11; Carpatos (Carpaţi-
537, 539, 541; Orbelos (Pîrim Planina
- 547; Peucini - 539, 541 ; Sarmatici -
537, 541; Scardos (Sar) - 547; munte
sfint la geţi - 231.
MusaioB, ctntll.reţ mitic de origine tracicl -
251, 253.'
 774 IC'{mCE
muze - 5, 251, 439.
muzica la barbari - 723; la greci - 97 ;
la traci - 99, 251.
Mydan, conducător frigian - 663, 665.
nzysieni, v. nlisi.
N TiI'novo - 733,
Naparis, afluent de stinga al rIuviului Istru,
probabil Argeşul - 31.
napi, neam scitic - 191.
Napoca (azi Cluj), oraş în Dacia - 545, 71t1.
Na"acu SLoma (azi probabil Sulina), al doi-
lea braţ al IsLrului, în Deltă, începînd
de la sud - 401, 403, 731; scris şi Nara-
cion - 551; Naracon - 593, Nare:c-
139, tt.1, 143.
nasamoni, populaţie in Africa de nord - 453.
Naşterea animalelor, titlu la Aristotel - 111.
Naulochos (lîngă actualul Ghiozeken), oră-
,el pe ţărmul apusean al Pontului Euxin,
la nord de Mesembria - 251.
Naupo"lu8, 1. localitate în Panonia la 18 km
sud-vest de Emona - 223, 245, 247;
2. afluent al Savei (azi Ljubljanica) -
397, 399.
navari, trib scitic, numit şi neuri - 539, 541.
navigaţie în Pontul Euxin - 17, 75, 77, 133.
naxieni, locuitori din insula Naxos - 107.
NectJ8ilalea, divinitate - 15.
negustori inarmaţi - 579; de sclavi - 439,
44i.
Nemeencle, titlu la Pindar - 15, 17.
nemeţi, populaţie germană în valea Rinului
de Sus, cu capitala Noviomagus (azi
(Speier) - 179.
neoapitalier (Pontul Euxin) - 169, 171, 231,
233.
Nepos (Cornelius). autor - 185-187, 397,
399, 401,
Ne"eu, zeu - 73.
Nera (Tiberius) - 271; falsul Nero - 489;
împăratul - 679, 681.
Ncstos (azi Mesta), !'Îu îutre Tracia şi Mace-
donia, se varsă în marea Egee - 75,
77. 387. 389. 579. 729, 731.
Nctindava, localitate în Dacia, între Aquae şi Numisiu8 Lupus, comandant de legiune -
Tiason - 51t5,
neuri, populaţie scitică In nOl'dul Pontului
Euxin, Intre rîurile Tyras fi Boristene
sau mai departe spre nord-est - 51,
53, 55, 105, 173, 175, 387, 403, 1t05,
529.
Nicandru, autor - 152-153.
Nicanor, comandant în armata lui Alexandru
cel Mare - 585,
Niciaa, fiul lui Niceratos, comandant ate- Oceanul (Atlantic) - 3, 139, 201, 203, 217,
nian tn timpul rllzboiului peloponesiac,
recrutează sclavi - 723.
NicolaolJ din Damasc, autol' - 214-215.
Nicomedia (azi Ismid), ol'a~ în Asia Mică
- 479.
Niconium, localitate între rîurile Hierasus
şi Tyras - 555.
Nicopoli~ (azi sat.ul Niki~p în R,P. Bulgaria).
oraş m !'IIoesla InferIOr, la nord-vest de
Niger, Pescennius, viitorul Impă1'at poartă
război impotriva dacilor liberi - iOS.
Nigrianis, sLaţiune în Moesia Inferior, pe
drumul de la Sexanta Prista spre Duros-
torum, probabil identică cu CandidiaJla
- 739, 71t7.
Nilul, fluviu în Egipt - 3, 183, 189, 253,
283, 369, 371, 375, 387, 389, 595, 597,
621, 631, 633, 679; izvoarele sale - 109,
211: comparat cu !strul - 25, 33, 335,
337.
nipseeni, populaţie pe ţărmul sting al POIltului
Euxin, mai sus de ol'aşcle Apolonia ~i
Mesembria - 47, 49.
Noaro8, alluent de dreapta al Dunării, in
regiunea scordiscilor, probabil tot una
cu Savos - 247.
Noca, afluent de dreapta al Istrului, după
Herodot.; ual', probabil, un afluenl de
stinga, anume Ialomiţa - 33.
nomazi (sciţi) - 27, 31, 67, 69, 173, 175,
225, 231, 233, 237, 241, 21t3, 599,
Nopţile alice, titlu la Aulu6 Gelliul - 629.
norici, locuitori elin Noricum - 347, 517,
523, 525, 529, 565, 567, 597, 677, 679.
Noricum, regiune muntoasă in Europa cen-
trală, Intre Dunăre, Panonia şi Alpi-
18i.
Notos, vint de la sud - 13, 15, 289, 335
U~ , - 45, 405.
No"ae (azi Stăklen llngă Svi~tov), oraş pe
Dunăre, in Moesia Inferior - 553.
Nol'as, rîu citat alături de Hypanis şi Tyras
- 427,
No"iodunum (azi !saceea), ol'aş în Moesia
inferior, pe Dunăre în regiunea Doborgea
- 549, 553, 555, 739, 71t9.
Numa Pompiliua, rege roman - 611, 613,
nume de plantă la daei - 381-385.
49i.
Nymphodoros, fiul lui Pythes, proxen trac
la Atena - 75.
o oracole, In Leuce - 591; Ia sciţi - 207; la
obulell8i, trib pe malul stîng al Pontului
Euxin, mai sus de crobizi - 553.
219, 223, 225, 227, 253, 403, 1t05, 407;
Oceanul cel Mare - 595.
INDICE
Ocra (Ia graniţa de suci-est a Alpilor Iuliei),
nlasiv muntos între Pannonia şi
peninsula Istria - 223, 2{,7.
Octamasades, rege scit, fiul lui Al'iapeithes
şi f,'ate cu ~cyles - 45, 47.
Octaviua (Caius), ta tii 1 Impăratului August,
născut in anul 101 1.e.n. - 2(j3.
Ode.•sos (azi Varna), oraş grecesc pl> ţărmul
de vest al Pontului Euxin, colonie
miiesiană -171, 193, 195, 197, 249,
251, 275, 277, 391, 399, 551, 553, 569,
593; scris şi Odis80 - 71t9, Odes8opolis
-133.
Odiseu, erou homeric - 5, 659.
odornanţi, trib tracic pe cursul inferior al
riului Stl'ymon - 91.
odrisi, neam tracic in partea de răsărit a
muntelui Haemus - 47, 49, 165, 167,
315, 363, 637, 675, 715, 729, 731; mora-
vuri - 77; statul lor - 75, 77; au regi
- 75, 77; se luptă cu tribalii - 77:
cu macedonenii - 587; şi cu romanii -
439.
Oescus, i. (azi Isker), riu, izvorăşLe din acelaşi
munte ca ,i Hebru şi NesLos, se varsă
in !st,'u - 75, 399; 2. (azi Gigen), oraş
pe riul Oescus, la confluen~a cu Dunărea
- 543, 553.
Oeta (azi Katavothra), masiv muntos în
Grecia centrală - 371.
ofloni, trib pe fluviul Tanais - 539. 51t1.
oinensi, locuitori pe ţărmul vestic al Pon-
tului Euxin, mai BUS de crobizi - 453.
OiobazoB, persan care este jertfit de traci -
69, 71.
OlbiopoliB (azi Parutino Iingă Nikolajev), colo-
nie milesiană, oraş la gura riului Hypanis
oligarhii - 107.
Olimp, munte în Grecia de nord - 251.
olimpica (jocuri) - 13, 15, 17.
Olimpiada, sot.ia regelui Filip al II-lea, mama
lui Alexandl'u cel Mare - 155, 723.
olma, nume de plantă la daci - 385:
ombroni, populaţie in Sarmaţia europeană,
la izvoarele Vistulei - 539,
Ophiuaa, alt nume al oraşului Tyras - 405,
555.
Opoia, soţie de rege scit - 45,
Opian, autor - 654-655.
OpLaliana (azi Zutor), localitate in Dacia
- nI,
Optalu.s - 69, 471.
barbari - 517.
oraşe greceşti in Pontul Euxin - 133, 593:
tributare odrisilor - 77,
Orbelos (azi Pirim Planina), masiv muntos
între Tracia şi Macedonia - 387, 389,
51t7, 555,557, 579.
775
Ordesos (azi probahil Oceakov), port pe ţărmul
de vest al Pontului Euxin, mai sus de
Ol'aşul Ty,'as - 405.
Ordcssos (azi A1'geş), aflucnt de stînga al
Istrului - 3t.
O,'csle, erou mitic - 30D.
Or(811, cîntăreţ mitic de ol'iginc tracă - 119,
251, 253, 321,389,399,463, 715, 729, 731.
or(1Il, peşte in Pontul Euxin - 409, 411.
Orgam8 = Argame (azi la Capul Dolojman
din regiunea Dobrogea), cetate lîngă
fluviul Istru - 9.
Ori cos, fiul lui Ariapeithes, rege scit - 45.
Origenc, autor - 714-7'17.
Oritia, fiica lui Er8hteu, fiinţă mitică - 205,
225, 227.
Oroilocheia, alt nume al Irigeniei, eroină in
tragedia grecească - 153,
Orole8, rege dac - 359,
Orontopatas, comandant in oastea persiană
- 23, 637, 639.
orz (băutură din). la traci - 21.
osili, trib mai jos de fluviul Tanais - 539,
51t1,
ospeţe funebre - 21; la sci ţi - 43 i la traci
- 67, 97.
ospitalier (Pontul) - 171.
Otho, împărat roman in anul 69 e,n, - 491.
otravă scitică (Ia săgeţi) - 113, 293.
Ovidiu, poetul - 273-343, 409, 411, 421,
423.
Oxathres - 343.
p
Pacorus, rege al parţilor, contemporan cu
Decebal - 443, .445, 479.
Pad (azi Pol, riu în Italia de nord - 223,
391, 397.
Paetus, comandant de legiune - 501, 503.
Parlagonia, regiune muntoasă în nordul
Asiei Mici, la răsărit de Bitinia - 141,
219, 221, 231, 239.
pagiriţi - 539, 541.
paian, pean, cintec de luptă la greci - 97,
633,
Paion, personaj mitic - 565.
PalacoB, fiul lui Sciluros, rege scit - 243.
Palatin, colină în Roma - 435, 437,569,571.
pali, trib scitic - 189.
Pallas Atena, zeiţă - 327, 421, 423, 425,
429.
Pamfilia, regiune muntoasă in sudul Asiei
Mici, Intre Lycia şi Cilicia - 415, 721.
Pandusa (Latinius) , lega/ILS pro praetore
Moesiae In primii ani ai împăratului
Tiberiu - 495, li97.
Panegiricul, titlu Ia Pliniu cel Tînăr - 479,
4.81.
 776 INDICE
Pangeu (azi Pirnari), munte în sud-estul
Macedoniei - 205, 419, 729, 731.
Pannonio8, strimoş mitic al panonilor - 565.
pallOni, locuitori ai Panoniei - 215, 223,
245, 247, 269, 271, 361, 375, 487, 523,
525, 529, 531, 567, 677, 679; v. şi
peoni.
Panonia, regiune 1n dreapta Dunării, de
la muntele Cetius pini la confluenţa cu
Tisa, tntre Doricum şi Dacia, - 347, 355,
357, 859, 897, 399, 441, 443, 469, 471,
487, 493-, 495, 677, 679, 685; legiuni ro-
mane - 415, 489, 491, 495, 497; pridată
de daci - 679, 681; Pannonia Inferior
-,681; Pannonia Superior - 403, 405,
679, 68t.
pantaloni largi la geţi - 283, 293, 295, 301;
la sarmaţi - 375.
Pantieapaeum (azi Kerci), oraş în Sciţia; la
extremitatea nord-estică a Tauridei, la
intrarea in lacul Meotic - 399, 401, 403.
pantomima la Roma - 691.
PanYBOB (azi Kamcia), rîu în Tracin, mai
tirziu în Moesia Inferior, se varsă în
Pontul Euxin - 553.
Papaios, numele zeului suprem la sciţi - 33,
o~
oIu.
·PapiriUB Carbo - (Cnaeus), consul in anul
113 î.e.n. - 261, 263.
parce, zeiţe ale soartei - 399, 401, 659, 661.
Paris, erou homeric la Troia - 5.
PathissUB (azi Tisa), afluent de stinga al
Istrului - 247, 403.
parma, armă la iliri - 637.
Parrhasia, ţinut In Arcadia din Pelopones,
la sud şi vest de cîmpia de la Megalopolis
- 277.
parleni sau parti ni, populaţie în Iliria, la
nord de Epidamnus sau Dyrrachium,
vecină cu taulantii - 565.
Parthenopo!is, oraş pe ţhmul de vest al
Pontului Euxin, la sud de Tomis - 399.
parthia, nume de plantă la daci, - 385.
Partho, personaj mitic - 565.
parţi, populaţie iranică în Asia, - 379, 391,
393, 445, 447, 453, 479, 489, 493, 525,
527, 531, 575, 595; parţi in Armenia _
517, 519; parţii şi romanii - 31.7, 439,
509, 567; creştinismul la parţi - 641.
Parţia, regiune în Asia centrală, la sud de
marea Caspică 599, 715, 717.
paslirea ca simbol la sciţi - 23, 59, 637,
639; pll.sAri albe In insula Leuce - 17,
149, 591; preziceri după zborul păsărilor
- 355, 357.
Pataros, şef trac în Asia - 597.
Patisos, v. Pathis8U8.
Patrai (azi Patras), oraş in P~lopones, pe
ţirmul de nord-vest al Achaiei - 713.
Patridava, oraş in Dacia - 545.
patrina, nume de plantă la daci (variantA:
pegrina) - 385.
Patrodu, erou homeric, p"ieten cu Ahile
- 591, 593, 633.
Paulianus, centurion în armata romană
- 469, 471.
Paulus (Aemilius), consul în anul 182, a
învins pe Perseu la Pydna în anul 168,
a murit în anul 160 i.e.n. - 261, 263.
Pausania, autor - 193, 195, 618-621.
Pădurea Hercinică (azi Schwarzwald), ,ir
de munţi păduroşi la izvoarele Istrului:
mai tîrziu, în mod limitat, In special
Munţii Păduroşi din actuala Boemie-
111, 113, 225, 267, 401, 403.
păLămida, peşte In Pontul Euxin - 407.
pămtntul şi apa ca simbol al supunerii - 59.
păşuni la sciţi - 59, 63, 79.
Pedo (Albinovanus), poet roman de la înce-
putul erei noastre, prieten cu Ovidiu _
335, 337.
pegrina, v. patrina.
Peisandro8 din Rodos, autorul unei epopei
despre Heracles, a trăit in secolul al
VI-lea t.e.n. - 625, 627.
Pelendalla (azi Mofleni IIngă Craiova), locali-
tate in Dacia Malvensis - 741.
palieanii migrează - 109.
-PelopOnB8, peninsulă in Grecia meridionalA
- 595,597.
pelte, un soi de scut uşor de origine traci
- 637.
Peneu (azi Salambria), riu in Grecia de nord,
izvorăşte in Epir, traversează Tesalia şi
se varsA. in marea Egee - 217, 633.
Penthesileia, eroină mitică - 5.
Pentru Clesiphon, titlu la Demostene - 157.
peoni, 1. populaţie mixtă greco-tracA în
vAile riurilor Axios şi Strymon - 31,
33, 217, 249, 459, 565, 567, 569, 587;
2. peoni = panoni - 113, 567, 597, 599
709.
Peonia, ţara peonilor - 191, 247, 249.
Peparethos (azi Skopelos), insulă in grupul
de nord al Sporadelor, din Marea Egee,
exportă vin in Pontul Euxin - H5.
pepeni, in Moesia - 409, 411.
perea, peşte in Pontul Euxin - 409, 411.
Perea, numele mai vechi al Traciei - 597, 599.
Perdiccas, rege macedonean - 198.
perebi - 565.
Pergam (azi Bergamah), oraş in Asia Mică,
in regiunea Mysia, în valea riului Caicos
- 647.
Periandru, tiran din Corint Între anii 627
- 585 t.e.n. - 613.
Periegeză, titlu in Pseudo-Scymnos -'- 169 -
170.
Perint (azi Eregli), oraş pe coasta de sud a
Traciei in Propontida - 65.
f,.
INDICE
Periplul, titlu la Scylax -~133.
Perperna (Marcus), sol roman la regele
Genthios, Impreună cu L. Petrilius, in
anul 168 Le.n. - 561, 563.
perrhaiboi, populaţie miticA la Homer - 565.
PersaioB, filozof stoic, elev al lui Zenon, in
veacul al III-lea i.e.n. - 715, 717.
Perseu, ultimul rege al Macedoniei - 165,
167, 199, 257, 259, 455, 457,561, 563.
perşi şi sciţi - 55, ~7, 59, 63, 65, 67, 69!
moravuri la perŞl - 77, 103, 213; V. Şl
107, 187, 219, 221, 351, 359, 341, 453,
721.
Pertinax (P. Helvius),lmpărat roman - 709.
peşti în Pontul Euxin, - 285, 407, 409,
643, 645, 647, 649, 729, 731; şi în Istru
- 645, 647, 649, 651, 653, 723.
Petilius (Lucius), sol roman la regele Gen-
thios al ilirilol" În anul 168 I.e.n. - 561,
563.
Petris, staţiune In Dacia pe drumul de la
Sarmizegethusa la Apulum - 741.
Petrodava (azi probabil Piatra Neamţ),
localitate in Dacia - 545.
peucanali - 539, 541. . pileUB sau pilleus, un loi de bonetA. de pislă
Peuce, 1. (azi SI. Gheorghe) braţul cel mal
dIn sudCl?n tteltâ fluviului Istru - 241,
243, 375, 379, 391, 393, 401, 403. '*05,
425, 427, 439, 441, 549, 553, 583, 585,
731; 2. insulA. în delta fluviului Istru -
141, 143, 145, 173, 429, 529, 549, 581,
583, 625, 627 i locuită de tribali - 233,
235; şi de bastarni - 241; etimologia
cuvintului - HS, 145.
peucini, unul dintre cele trei triburi ale
sarma ţilor de la gurile Istrului - 243,
405, 407, 489, 539, 541, 553, 555.
Peucini, munţi în apropiere de gurile Istru-
lui, În nordul regiunii Dobrogea - 539,
541.
Phasis (azi Riom), riu in Colhida se vars!l
în Pontul Euxin - 19, 69, 391, 621.
Philippi (azi intre 10calitAţile Drama ,i
Kavala in Grecia), oraş în sudul Traciei,
Între rîurile Strymon şi N estos, pe via
Egnatia - 579.
Philippopolis (azi Plovdiv), oraş în Tracia
pe valea Hebrului, numit de romani
Trimontium - 733, 735.
Philomusus, nume de persoană la Marţial
- 443, 445.
philophthela, nume de plantA. la daci (cu
varianta philophlhaila) - 385.
Philotas, macedonean care a însoţit pe Ale-
xandru cel Mare in expediţiile sale-581,
583.
Philothytu, titlu de operă la Metagenes-
92-93.
Phinopolis, ol'aş pe coasta tracică a Pontului
Euxin - 251.
t
777
PJwtios, patriarh al Constantinopolei între
anii 858-867 şi 877 -886, autorul unui
lexicon - 156-157.
Phylarcho8, autor - 150-15.1, 723, 741:
Physke, localitate pe ţărmul sting al PontulUl
Euxin, mai jos de Tyras - 555.
piarensi, trib tracic mai sus de crobizi - 553.
pieensi, trib In Moesia superior - 547.
piefigi, tl"ib in Dacia - 543.
piei de animale ca imbrăcA.minte la geţi-
283, 30t.
piengiţi, trib - 539.
piepturi, adică bancuri de niS1P in Pontul
Euxin, Ungă gurile DunArii - 161, 163,
219.
Pieria, regiune muntoas!l In Macedonia,
Ungă Olimp, IA.caşul muzelor - 251, care
erau numite şi pieride - 297, 299. .
pieţe comerciale comune între oameni "
barbari - 699, 701, 703, 705.
pigmei, populaţie pe ţărmul de vest al Pon-
tului Euxin - 399, 729, 731.
pileaţi, fruntaşi daci, spre deosebire de c~
maţi, care erau oameni de rînd - 689.
a fruntnşilor daci - 611.
Pimpleia, izvor sau munte in Pieria, unde
trăiau muzele - 251 ; muza poetului
Marţial este numită Pimpleis - 145, 147.
Pindar, autor -13-17.
Pincus sau PingUB (azi Pek, in nordul
R.S.F. Iugoslavia), riu în Moesia Superior,
intre Margus şi Timacus, afiuent al
Dunirii "'- 399.
Pinum, Pinon, localitate In Dacia - 545.
Piriboridava (azi probabil Poiana, raionul
Tecuci), localitate în Moesia Inferior,
la nord de Dunăre pe riul Siret - 467,
469, 555.
' Pirinei, munţi In ţara oelţilor - 111, 113.
Pirum, localitate in ,Dacia - 545.
Pisa, oraş In Pelopones, nu departe de Olym-
pia - 293, 295.
pisatul cerealelor la geţi - 327.
Piso (LuciUl Calpurnius), 1. guvernator al
provinciei Macedonia in anii 57 -56 î.e.n.
- 177 i 2. consul in anul 15 î.e.n., apoi
a luptat Impotriva tracilor - 26.3, 527.
Pitagora din Samos, celebrul filozof Şl mate-
matician - 21, 49, 51, 229, 231, 253,
279, 637, 715, 741.
Pitieele, titlu la Pindar - 13, 15.
plante, la daci - 381-385;' şi la traci
409, 411.
Platon, autor - 98 - 103, 233, 609, 659.
platoşe la barbari - 243.
PleistarehoB, {iullui Antipatrol fruntaş mace-
dcinean, a luptat Impotriva oraşelor
greceşti pontice Apolonia şi Callatis-
195.

778 INDICE
Pleistol'o8, zeu la absintieni - 69, 71.
Pliniu cel Băt/'În - 396-'"11.
Pliniu cel Tină/' - 477 -'.83.
plugul, la sciţi - 23,367,637,639.
Plutarli, autor - 454-4.63.
poca/e, din ţeastă umanr, la sciţi - 37.
poduri, peste Istru - 53, 57, 59, 61, 63,
69, 185, 351, 693, 695.
Polemon, autor - 1'.3, 145.
Polibiu, autor - 160-167, 399, 401.
Polifem, fiinţă mitică . 565.
poligamie, la agatirşi - 53; la geţi - 135,
229; şi la traci - 65, 131, 135, 597, 599.
poliatai, fruntaşi la daci - 413.
Pollux (C. Iulius), autor - 622-623.
Polonda, localitate în Dacia - 545.
Poltum, nume de plantă la daci, cu varianta
polpolum - 383.
Poltymbria (azi Enos), numele mai vechi
al oraşului Ainos sau Aenus, de la gura
riului Hebru - 251.
Polyainos, autor - 602-607.
Pompeius (Gnaeus), 1. om politic roman intre
anii 106-48 Î.e.n. - 459, 567, 669;
2. curtean al împăratului Domiţian - 505.
Pompeius Trogu8, autor - 350-361.
pompilul, peşte în Pontul Euxin - 409, 411.
!,o ..em, nume de plantă la gali - 383.
Pona Aluti (azi Ioneştii Govorii, regiunea
Oltenia), localitate în Dacia - 741.
Pona Augu..ti (azi probabil Marga, la apus
de Porţile de Fier), localita Le în Dacia,
între Tibiscum şi SarmizegelhusH -74.1.
Pons VetllS (azi Cîine ni, pe valea OItului),
localitate in Dacia - 7·~1, sub forma
Ponte Vetel'e.
Pontul Euxin (azi Mal'ea Neagl'ă), descriere,
întindere, curenţi - 219, 221, 399, 401,
589, 591; f1oră-280; faună - 109, 407,
409, 411, 6t.3, 6'.5, 729, 731; relaţiile
comerciale cu Grccia - 27, 115, 161,
367, 369; numit şi Marea Pontică - 141,
143,183,191,193,225,241,245,267,633;
sau POlltul Negru - 73; v. şi 15, 17,
25, 31, 47, 49, 73, 75, 77, 103, 107, 109,
111, 113 133, 139, 141, 143, 145, 161,
163, 165, 169, 189, 191, 193, 195, 217,
219, 221, 223, 225, 231, 239, 241, 249,
251, 253, 273, 275, 277, 279, 281, 287,
289, 293, 295, 297, 299, 301, 303, 311,
313, 317, 319, 321, 323, 325, 327, 333,
335, 337, 339, 355, 369, 371, 387, 389,
397, 399, q05, 407, 409, 413, 415, 427,
429, 451, 453, 515, 529, 537, 539, 549,
551, 553, 555, 557, 567, 571, 573, 583,
585, 589, 593, 613, 615, 645, 659, 661,
663, 665, 669.
PoppaellS Sabinus (Caius), cOIlsul in anul 9,
apoi guvernator în Moesia între anii
12-35 e.n. - 681, 683.
Porata (azi Prut), nume de rîu la sciţi, elenii
îi spun Pyrelas - 31.
porci la traci - 109; lipsesc la sciţi - 35;
porci-de-mare, peşti în fluviul Istru
-645.
Porcius Cala (Caius), consul în anul 114
î.e.n. - 261, 263.
Porolissum (azi Moigrad, 1'. ZaIău), localitate
în Dacia - 545, 741.
PorphYl'ios, autor - 743-745.
Portul Carienilor (azi la Capul Şabla, în
R.P. Bulgaria), mai jos de Callatis
-595.
Portul laiacilor, la nord de gurile Dunării -
589, 591.
Poseidon, zeu - 15, 33, 35, 661.
Posidoniu, filozof şi om de ştiinţă grec între
anii 135-51 i.e.n. - 227, 229.
Postumius (Aulus), consul in anul 180 Le.n.,
apoi legat în Macedonia - 165, 167.
Potaissa, POlavissa (azi TUl'da), oraş în
Dacia - 54.5, 741.
potulatenai, trib in Dacia - 543.
Povestiri minunate, titlu la Aristotel - 111,
113.
Praetoria AttglJ.8ta (azi probabil Inlăceni, 1'.
Cristuru Secuiesc), localitate in Dacia
Superior - 545.
Praetorium 1. (azi Racoviţa-Copăceni), loca-
litate in Dacia, pe rîul Olt - 741; 2.
(azi Plugova ?), localitate în Dacia, intre
Ad Mediam şi Ad Pann01.tos - 739.
P/'axithea, eroină miLică şi nimfă - 743,
7t.5.
P/,eceple despre sllndlate, titlu la Plutarh-
461, 463.
predavensi, trib in nordul Daciei, la sud de
anarţi - 5 t.3. . - 551, 553.
preoţi, in Delos - 31; la geţi - 229, 231,
253; la traci - 605, 679.
preziceri, la sciţi - 37, 39; la geţi - 229,
231, 237, 239, 253; la traci - 69, 71,
407, t.09.
p/'iadela, nume de plantă la daci (variante:
priadila, priadilla) - 385.
Priam, erou homeric, - 663.
prianţi, populaţie tracică lingă Maroneia, pe
coasta de sud-vest n Traciei - 729,
731.
Pridiallum Hunt v. Registrul lui Hunt.
Primus (M. Antonius), comandant de legiune,
contempornn cu poetul Marţial - 415.
P/'isla (azi Ruse), numit şi Sexagintaprista,
oraş în Moesia Inferior, pe malul drept al
Dunării - 553.
Probleme, titlu la Aristotel - 113.
proeedila, praeila, v. propidila.
prodiarna, nume de plan!.ă la daci - 385.
Prometeu, erou mitic - 11, 141, 143, 145,
443, 445.
INDICE
779
propedila, pl'opedula, v. p,·opodila.
R
Propel'tiu, autor - 26!,.-265. . . Rabon (azi Jiul), rîu In D~cia de sud - 543.
ro .odila, nume de plantă la da~1 (vanan.te: l'aratai, trib În Germama _ ~e sud-e~t, p~
p ~ropedila, propedula, pl'ocedtla, pl'octla) ţărmul stîng al DunarII; numIţi ŞI
- 385. racatriai - 535.
pl'opontida (azi Marea de Marmura), mare Ractia, regiune ca;e cuprindea în actuala
interioară între Asia şi Europ~, la u:tr~~~a Elveţie de răsărit, Tirolul şi Bavaria de
In Bosporul tracic - 217, 223, 22", _'i , sud - 247, 347. .
279 333 335, 529, 729, 731. Ramidava (azi poate Drajna pe Telea]en),
pl'Opret~l', î~ Moesia - 495, 497. _ oras in Dacia - 545.
p"oprietate la sciţi - 229, 231, 233, 23". "atace':'i, trib in nordul Daciei - 5~3.
Protesilau: erou nlitic - 227, &59, 661, 663, rathibida, nume de plantă 1:, daCI - 3B5.
6&5. Ratiaria (azi Arcar), oraş p.e ţarmul drept al
p"ovimii romane - 347. fluviului IsLru, în Moesla InferIOr - 54~.
proxeni traci la Atena - 7 5 . . . q Raţionamentul lembeuti.c, titlu la Herachd
Prusias, rege în Bitinia între anll 230-18~ din Calla tis - 719. . .
Le.n. - 161, 165, 167. " /'auraci (sau raurici) , .~rib celtlc veClll c';l hel-
P8ametih, faraon egiptean intre anu 663- veţii şi cu secvanll, pe cursul superIor al
6091.e.n. - 219, 221. Rinului - 179, 731. . .
Psctldo-Acro, gramatie roman,. comentator al Rauricwn, sau Augusta Raurlcorum (azI
poeţilor Terenţiu şi Horaţll~ - 21.3. August lîngă ~asel), .oraş pe cursul. supe-
Pseudo-ApuleiILS, scriere an om mă dm seco- rior al RinulUI, capitală a rauraCllor -
lul al V-lea e.n. - 381-385. 401. •
Pseudo-Scymno8, autor - 168-175. . Ravenna, oraş în Italia de nord-est - 699,
Pseudo8tomon, cel de al patrulea braţ dm
delta Istrului începînd de la sud, poate 701. 1 FI
Războaiele, titlu la Apinn - 1014; a orus
unul din canalele Sulinei - 401. 4.03, _ 521, 523, 525, 527; la Fronto - 533.
405; scris şi Pseudostomos --551, sau Războiul civil, titlu la Cezar - 181. .
Pseudostoma - 731. . Războiul iudaic, titlu la Iosephus FlaVlus
Psilon stoma, braţ nordic în delta Is~rulUl, - 413, 415. . .
poate unul din canalele actualulUI h~aţ "eeenaămlnlul: populaţiei la Atena. - 721,
Chilia _ 401 403, 589, 591, 593, 731. "egi la amastri - 343; la armelll - 721.
Psoa, localitate pe ţărmul nordic al Pontului in Bosporul eimerian - 233, 235; la daCI
Euxin - 195. 2'13, 361, 477; la geţi ~ 229, ~31; la
Pteron (probabil între Portiţa şi. Lacul ~a­ macedoneni - 191, 355; III NOrlcum-:
zeltn) , promontoriu In ~oesla Inf~rlO~, 181; la odrisi - 77, 165, 167; la pa~ţ~
intre delta fluviului lstru ŞI cetatea HIstl'la sau perşi - 219, 221, 479, 721; la SClţl
. " 280 _ 29, 37, 39, 41, 43, 45, 53, 57, 59, 189,
Ptolemeu, 1. rege în EgIpt Intre ann - 233' la traci - 67, 75, 101, 189, 191,
279 î.e.n. - 235, 495, 497, 621; 2. astro: 193: 195, 351, 355, 357, 493, 495; la
nom şi geograf pe la mijlocul secolulUI trib ali - 5B5, 587.
al Il-lea e.n. - 536-559. RegianuTII, localitate pe ţărmul. drept ?I
Plmicele titlu la Silius Italiscus - 419. Dunării, la vest de Oeseus, m Moes18
purifică':i în apa rluril~r. - 19. Inferior - 553.
pustiul scitic sau al sClţilor ~ 79, 105. Registrul lui HunI, papirus <le la inceputul
Pyllli, «Porţile ti, ca~trll nulitar pe ţărmul sec. Il e.n. - 467 - 4 7 1 . . .
stîng al Eufratulu~ - 117. . Regulus (P. Memmius), consul I~ a."ul 31,
Pytheas din Massaha, că Iii tor ŞI geograf apoi guvernator în Macedollia 1Il anul
de pe vremea lui Alexandru cel Mare 35 e.n. - 681, 683. . .
- 225; 227. . f d relIgIe) la geţi - 229, 231, 389; la SClţl - 33,
Pyrene, oraş în ţinutul celţ.Jor, con un at ~---57' Ia traci - 229.
cu munţii Pirinei - 25. reţi l~cuitori din Rhaetia - 245, 487, ,489,
Py/'etos, Porata (azi Prut) - 31. . '565, 567, 569, 595, 597. . , . .
Pythes, tatăl lui Nymphodoros, cetăţean dm Rhaos şi Rhaptos, conducăLorl al astmgilor -
Abdera - 75. 699, 701. T .,
Rliascyporis fiul lui Cotys, rege al rnctel
in anul ·i6 e.n. - 517, 519, 671, ~79, 6~1.
Q Rheseuporis, frate cu Rhoemetalces ŞI unchiul
celui de mai sus - 493, 495, 497.
Qui/'inus, zeu roman - 273, 275, 313.

780 INDICE
Rhesus, rege trac mitic - 205, 419.
Rhocoba.e, oraş pe ţărmul de vest al Pontului
EUXlll - 399.
Rhode, localitate pe ţărmul de nord-vest al
Pontului Euxin, între Tyras şi Boristene
- 403, 405.
Rhoe1lfalalces, rege în Tracia - 463 493
495, 497, 525, 527, 679 681 683
Rholes, v. Roles. ".
ri~ora8ta, . nu~e de plantă la daci - 385.
Rm, fluvIU In Germania - 113 215 221
223, 225, 245, 253, 267 347 369' 371'
377, 415, 421, 423, 425' 439' 441' 443'
. 4~5, 483,. 487, 489, 621', 671', 709.
Rtpet, n:un!, legendar~, cu localizare fluc-
~uanta, 1Il Sarm a ţla de nord pină la
Izvoarele Istrului - 11 139 141 H3
145, 205, 225, 267. ' , , ,
Riuaiava, oraş in Germania pe ţărmul
fluviului lstru - 537. ' saboci, ~opulaţie în Sarmaţia europeană la
rtu sflllt la geţi - 231.
roata olarului - 237.
Rodanus (azi RhOne), fluviu în Gallia - 133
631. ' '
rodieni, locuitori ai insulei Rodos - 161 163
165. . '
Rodope, munţi in Tracia de sud-vest - 33
75, 201, 203, 205, 249 387 389 397'
399, .521, 5:3, 573, 669: 671: 673.'
Rodos, lllsulă 1Il marea Egee In apl'opiere
de coasta A~iei Mici - H3, 145, 165, 173.
Roles, rege getlc tn Moeaia inferioarll intre
Pontul~uxin şi Istru - 673, 675.'
Roma, capitala Imperiului roman - 191
193, 205, 209, 211, 223 259 261 263'
273, 281, 283, 293, 295: 297' 299' 303'
305, 309, 311, 313, 355 357' 437' 441'
44~, 445, 4~7,.. 493, ~95:. 501: 561: 685:
romam, cetllţem al ImperIUlUi roman - 217
~69!. 309, 351, 359, 361, 513; romanii şi
acu -:: 2~9, 2.~1, 481, 483, 693, 695;
romanu ~l geţll - 237, 239; romanii în
Macedoma - 561; romanii oi scord's ..
_ 247, 565. • 1 cu
Romu/a (azi Reşea, In regiunea Oltenia)
oraş in Dacia Inferioară - 741.
Ronul, v. Rodanus.
roxol~ni, pOl;lulaţie ~in Sarmaţ.ia, între flu-
vule Borl~tene ŞI Tanais, inainteazll cu
vremea pmll la Istru - 221 225 243
40~, ~O~.' 4~9, 491, 539, 541;' fac ;omerţ
cu lazlgll prm teritoriul Daciei - 703 705
RuboboBtes, rege dac - 361 ,.
Rubrius Gallua, guvernato~ în Moesia In
anul. 70 e.n., a luptat impotriva sar-
maţllor - 415, 417.
Ruc~onium, o~aş In Dacia - 545.
Rustdava (azI Momoteşti, com. Drăgăşani
regiunea Oltenia), localitate în Dacia ~
741.
s piere de Tracia - 563, 715.
Sabazios, zeu frigian adorat ŞI III Imperiul
roman -157.
sabi,. credincioşi ai zeului Sabus = Sab -
ZlOS -157. a 665.
sabia, geti<?ă. - 309, 311; aarmatică - 489,
' 491; SCltlCă - 35 39 233' '1' tracl'c-
457, 459. '" • a -
Sabin!an!'" (C. Ve~~ius), legat în Panonia
a lIlVlIlS ~e. dacu liberi din afara grani~
Jelor Dacle.l în pritnii ani de domnie ai
1.mpăratulul Commodus - 705 .
'
Sabtnb' (C. Oppius), legat consular In Moesia
~u Impăratul Dotniţian - 517, 519.
Sabtnus (C. Poppaeus), consul în anul 9
gu:,,:ernator In Moesia şi Macedonia într~
ann 11-35 e.n. - 493 495 497 499
501. . ""
gramţa spre Germania - 539
Baei, 1. trib scitic Ia est de mare~ Caspică -
87, 93, 237, 251, 253; 2. trib traco-dacic
- 95.
Sacidava (azi Topalll sau Seimeni), locali-
, tcate. pe Du~ăre, în Moeaia Inferior, intre
apldava ŞI Carsium - 739 747
Sacră, G~ra (a~i Sf. Gbeorgh~), b;aţ al
' Istrulul, nUffilt BiNon stoma - 241 549
551, 553. ' ,
sacrificiul uman la greci - 743 'Ia sarm ţi
79; la sciţi - 35, 231, 743;' şi la Tr:ci
65, 67, 743.
= 55; poartA. săbii şi pantaloni lungi
Sadalua, rege barbar - 671.
Sagadava, v. S/JCidava.
Saggarius (azi Berezan), golf pe ţărmul
Pon~ului. Eu..xin dincolo de Tyras - 405.
sald6~', t~'ib I? Dacia de miazăzi - 543.
Sal~,;ma, msula lIltre Atica şi Megarida -
Bali~, num~ de plantă la aciţi - 383, 385.
Sah~ae (azI Ocna Mureşului, r. Aiud), loca-
litate in Dacia, pe drumul de Ia Napoca
la Apulum - 545 741
saline - 247. ,.
' Salustiu, autor ~ 182-183, 207, 631.
Salmorude, locahtate tn Moeaia Inferior pe
drumul. de l!,- Noviodunum la His~ia,
pro~abil o 8lffiplă traducere a lui Hal-
myns -749.
Salmydes808 (azi Midia în R . P . B·lg
u ana ') t
oraş pe coasta de vest a Pontullli Euxin
-.47,.49, 137, 219, 251, 589.
salam, trib - 539.
Salvosia (azi ~ahmudia, în regiunea Dobro-
gea) , locahtate în Moesia Inferiur pe
drumul de la Noviodunum la Histria-
739, 749.
Samo.s, insulă in Marea Egee, patria lui
Pltagora - 21, 49, 279, 613.
INDICE
Samolrace, insulă In Marea Egee, în apro-
8anctuare, la aciţi - 35, 177.
Sangarius (azi Sakaria), riu in Asia Mică -
513.
Sangidava, oraş in Dacia - 5'.5.
SOOB, v. SavoB.
Sardes (azi Sart) , oraş în Asia Mică - 219,
221.
sare (tnine) - 247.
Sargelia (azi probabil Streiul), rîu In Dacia -
695.
sarmatic, care aparţine sarmaţilor - 285,
287, 289, 297, 299, 319, 321, 429, 439,
441, 443, 445; arme sarmatice - 309,
31 t, 313, 343; climat sarmatic - 425;
Insula Sarmatică, în Delta Dunării,
Ungă braţul Calonstoma - 401, 4.03;
limbi!. sarmatică - 323, 325; Marea Sar-
matică, .adică Pontul Euxin - 327, 335,
337; Munţii Sarmatici, Carpaţii Occi-
dentali - 537, 539, 541; triburi sarma-
tice - 409.
sarmafi, populaţie nomadă şi războinică In
Europa de nord-est - 55, 79, 165, 167,
175, 219, 221, 227, 235, 239, 241, 243,
247, 251, 253, 269, 271, 275, 277, 279,
293, 295, 297, 309, 317, 319, 323, 325,
363, 379, 405, 407, 423, 425, 437, 445,
447, 487, 489, 489, 493, 523, 525, 527, (f4'ţi.I populaţie numeroasă de origine iranicl
529, 531, 573, 593, 617; au regi - 53,
375, 489, 491; ~i cnstrează caii - 243,
245; m1S.nîncă mei - 653; se tatuează -
411; femeile participi!. la lupte - 103;
relaţiile cu sciţii şi perşii - 57, 59, 61,
359, 341, 391, 393; cu geţii - 297, 299;
cu romanii - 415, 417, 491, 517, 519,
679, 691, 711; creştinismul la sarmaţi -
641, 717; sarmaţi arei sau areaţi - 399;
sarmaţi iazigi - 403, 405, 491, 501, 503,
583, 585.
Sarmaţia, ţara sarmaţilor - 391, 393, 397,
399, 403, 405, 443, 445, 537, 539, 543;
actuala Dobrogea - 273, 275.
Sarmizegetilusa, 1. (azi Grădiştea Muncelu-
lui) capitală a regilor daci înainte de cuce-
rirea romană - 545; 2. (azi Sartnize-
getuza) capitala provinciei romane Dacia,
pe drumul de la Vitninacium la Apulum
_ 691; Icris şi Sarmategne - 741.
Satire, titlu la Horaţiu - 209, 211; şi
Iuvenal - 50~.
satiri, neam tracic - 69, 71.
Salurninus (M. Aponius), legat în Moesia
în anul 69 e.n. - 491.
Saturninus (L. Herennius), consul suffectus
in anul 100, apoi guvernator In Moesia
intre anii 103-107e.n. - 469.
Satyros, autor - 154-155.
I
781
Savos, Soos (azi Sava) , afluent al Duni!.rii
_ 223,247, 357, 359, 397, 399, 531,
547, 569, 597, 677, 679.
săgeata ca simbol la sciţi-39, 59, 637, 639.
Sbelthurdus (J uppiter), zeu la traci - 177.
Scamandru, rîu lIngă Troia, în Asia Mică -
Scardos (azi Şar), masiv muntos la hotarele
dintre Tracia şi lliria, intre văile rîurilor
Drilon şi Axius - 547.
scaugdi, trib în Moesia - 399.
scwe, nume de plantă la daci - 383.
ScilurOB, tatăl lui Palacos, şef scit - 243.
scinpoax, nume de plantă la daci - 381.
Sciol, rîu în Tracia - 33; v. Oescus.
Scipio (P. Cornelius), a luptat In Macedonia
în anul 168 î.e.n. şi a Infrint pe scor-
disci - 565.
Icirmiazi, trib care locuia mai sus de oraşele
Apolonia şi Mesembria, pe ţărmul de
vest al Pontului Euxin - 47, 49.
scilic, care aparţine Iciţilor - 267, 289, 301,
309,445,595 i arme 8citice-267, 313,315,
317, 387; climat scitic-331, 333;
neamuri scitice - 15, 201, 203, 245,
293, 295, 303, 305, 387, 659; ţinuturi
scitice - 219, 315, 327, 451 i smaragde
Icitice - 445, 447.
Scilicele, titlu la Dexip - 733.
S9i.b.!1 Iau Oaspetele, titlu In Lucian - 611.
in nord-estul Europei - 7, 27, 35, 37,
39, [.1, 43, 45, 47, 53, 61, 67, 69, 79,
107, 117,· 195, 173, 175, 213, 215, 219,
221, 223, 231, 233, 235, 239, 243, 245,
251, 253,267,269,271,291,293,295,317,
319, 351, 353, 355, 375, 403, 405, 433,
453, 459, 463, 525, 527, 531, 539, 571,
573, 589, 611, 613, 645, 669, 671, 673,
705, 731, 743; plmîntul şi ţinuturile lor
_ 11, 29, 31, 51, 53, 79, 189; ajung pină
la sud de Istru, in Moesia şi in Tracia
_ 77, 139, 141, 143, 145, 171, 173, 189,
193, 397, 399, 583, 585, 625, 627; hrana
lor - 33, 59, 81, 83, 121, 231, 233, 243,
245,597,599; îmbrăcămintea - 123,205;
se tatuează - 123; sînt buni luptători -
37, 103, 113, 209, 211, 409, 595, 645,
671 ; unii sint nomazi - 29, 79, 183, 209,
211, 217, 219, 229, 235, 371, 373,
453, 597, 657; iar alţii plugari - 105,
399, 731; au regi - 23, 45, 85, 431,
461, 463; şi sclavi - 27, 41, 123; tribu-
riIe 8citice - 35, 37, 41, 227, 587, 589;
la sciţi exista comunitate de bunuri-
123; unii sînt numiţi regali - 41; sint
cruzi cu stri!.inii şi jertfesc pe cei prin,i
_ 31, 231, 233, 613, 743; religia sciţilor­
_ 21, 33, 35, 39,151, 227, 615, 633,641,
713, 715, 717, 743; relaţiile lor cu perşii

782
- 25, 27, 53, 55, 57, 65, 171, 2~1 359
605, 637, 639, cu grecii - 133, 191' 193'
637, cu macedonenii - 125, 127,' 355:
357, 359... ?61, 6~7, cu sarmaţii - 363,
cu croblzll - 171, 173, cu tribalii-
607, c~ ger;nanii.--:- ~15, 417; sciţi =
. ~astarm - 617; SClţl = goţi - 733, 735.
Selţla, aşezare şi întind cre - 15 31 33
47, 51, 5~, 59, 63, 143, 279, '387,' 397:
399; fa~n.a - 109, 111; creştinism - 715,
717; SClţla veche - 51, 53 ; Sciţia Mică =
Dob;ogea -.243, 247, 249, 273, 275;
SClţla Pontlcă - 457, 459' Sciţia mai
este pomenită şi la - 15 17143 145
207, 277, 323, 325, 329, '343' 351' 353'
355, -359, 361, 367, 369, 377' 387' 507'
527, 531, 593, 595, 611, 643: 655' 661'
669, 671. ' ,
sclavi, la atenieni - 239, 723; la daci-
159, ~39; la dardani şi engineţi - 723;
la geţl - 239, 379, 449; la macedoneni -
197; la sciţi-27, 41,123; la traci-
65, 67, 97, 103, 229, 623; sclavi daci la
Roma - 439, 441; v. şi 21 49 135
1.47, 161, 293, 413, 439, 441'. ' ,
8eob.l~m, nume de plantă la gali - 385.
seolu -:- 86-87, 92-93, 213; scolii la Ho-
raţlU - 213; la Apollonios din Rodos
-141-145; la AJ'istofan - 94-95' la
I~venal - 505; la Lucan - 377; la 'Lu-
Clan-615; la Pindar-16-17,
Seornbr~s (azi probabil Vitoşa ?), munte din
masivul Hae.mus, de unde se poate vedea
P~ntul EUXlll, Dunărea şi Marea Adri-
atică - 75.
Scop~i~, rege scit - 57, 59.
8cordtscI, populaţie celtică din Panonia Infe-
rioară şi din Moesia Superioară la con-
fluenţa Savei cu Dunărea - 245 247
249, 259, 261, 357, 397, 399, 521', 523:
5~7, 539, 565, 721; relaţiile lor cu dacii
ŞI cu tracii - 229, 431, cu bastarnii-
257, c.u macedonenii - 357, 679, şi cu
romann - 347.
Scordiscos, strămoş mitic al scordiscilor
- 565.
Seorylo, rege dac - 43'1.
~crisori, t~tlu la ~liniu ~el Tînăr - 477, 479.
.scr~sor~ ca/re AltlCUS, titlu la Cicero - 477.
SeI'l80/'1 dm Pont, titlu la Ovidiu - 305
307.
scrisul, la traci - 653.
scrumbia, în PonLul Euxin - 407.
Seu/ul. de la Dura-Europas - 724-727.
scutUri la traci - 243, 457, 459.
Scylax din Caryanda, autor - 132-133.
Seyles, hul lui Ariapeithes, I'ege scit - 4.3
45, 47.
Scymnos, Pseudo-, autor - 143 145 170-
175. ' ,
r:SDICE
Scytharbes, rege scit - 85.
Schy/~es, străm.oş mitic al sciţilor - 27, 625.
Scyth~ca, locali.tate. în Scythia Minor sau
epitetul leglUnll I Iovia - 749.
seba, .nume Ae plantă la daci - 385.
seeuJ'l la SCIţl - 39 .
Segesta, ::eges/ica .sau Siscia (azi Siszek),
oraş 10 Panoma Superioară pe malul
drept al Savei la confluenţa cu Colapis
- 22.3, 245, 247, 249, 567, 569.
Selymbna (azi. ~ilibria În Turcia), oraş pe
coas~a mCl'ldlOnală a Traciei, spre PI'O-
pontlda, la nord-est de Perinthus - 251,
Seneca, autor - 367 -371.
senoni, populaţie celtică la hotarele cu
Belgia - 223.
sens~, trib în Dacia - 543.
serdt, t!,ib tracic învins de romani in anul
29 1.e.n. - 675.
seri, populaţie în Sarmaţia asiatică şi în
C.aucaz - 21~, 265, 4',5, 447, 717.
Servt.~, gramatlc şi comentator al lui Ver-
gill':l pe la anul 400 e.n. - 183, 207.
Sesos~rl~, fa~'aon mitic din Egipt - 219, 221.
sesqulpltcarms, un grad În armata romană -
469.
sest~/'ţ, mon"dă romană, avea doi aşi şi
JumăLate - 469.
Sestos (azi satll:l Boghaly din Turcia), oraş
pe coasta orientală a Chel'sonesului traci"
_ 133. v Sopalia, comandant în .armata lui Alexandru
Setida"a, locaiitate în Germania de sud-est
- 537.
Setuaco/um, oraş în Germania Magna, nu
departe de Dunăre - 537.
Seuthes, 1. şeI trac - 97, 99, 191, 193, 195,
36.3, ?89, 605, 607; 2. şef odrid, urmaşul
lUi Sltalces - 77.
Severus, 1. prieten cu poetul Ovidiu - 327
329; 2. L. SepLimius Severus, împărat
l'oman - 681, 705 707
sicaboi, trib tracic -' 605 ..
sicamb~'i sau 8ugambl'i, trib germanic din
reglUnea Rinului - 497 499
Sieilia, insulă în Medite;ana:"" 139 595
597. ' ,
sicup,;,nx, nume de plantă la daci - 383.
sidon!, populaţie pe ţărmul de vest al Pon-
tului Euxin - 243.
sigini, ~opula.ţie pe ţărmul de vest al Pon-
' tulUi Euxm, la nord de fluviul Istru -
67, 141.
Si/ius, comandant roman în peninsula Istria
- 677,679.
Si/ius ltalieus, autor - 418-419.
sl~nbol. al supunerii la sciţi - 57, 59.
S.lm~n!de8 din Ceas, autor - 7.
' 8lnd", trib la gurile Istrului - 141, 143,
145.
Singidava, oraş în Dacia - 545.
I
I
.1 __ ._-
INDICE
Singidtlnum (azi Belgrad), oraş în Moesia
Superioară, la confluenţa Savei cu Du-
nărea - 5~7.
Singone, oraş al cvazilor, în Germania de
sud-est - 537.
Sinope, oraş in Asia Mică, pe ţărmul sudic
al Pontului Euxin - 195.
Bipoax, nume de plantă la daci - 38t.
Bipul, peşte - 409, 411.
Siria, regiune în Asia, intre Eufrat şi Medi-
terana - 491,517,519,669,679,681,703.
Sirmium (azi Mitrovica), oraş în Panonia
Inferioară, pe malul stîng al Savei - 247.
Sirtels, golfuri pe ţărmul mediteranean ai
Africei de nord - 339, 427, 429.
Sucia, v. Segesta - 247, 681.
Sitalees, rege trac - 45, 47, 75, 77, 89, 91,
189, 191, 587.
Si/as, rege al denteleţilor - 673, 675.
Si/ioenta, variantă greşită a unei ahe forme
pentru ABgyssUB - 553.
silo ni, neam tracic pe ţărmul pontului Euxin
- 331, 399, 685, 689.
Socrate, filozof grec - 101, 225, 227.
Sorocle, autor - 19, 225, 227.
Boldă pentru trupe militare - 199" 259,
261, 457, 563.
Boli daci la Roma - 691.
Solinus, autor - 729-731.
somn, peşte în lstru - 723.
cel Mare - 583.
Sornum, localitate în Dacia - 547.
Sosias din Tracia, are mine, inchiriază
sclavi - 723.
Spania - 209, 347, 407, 469, 471, 515, 517.
Sparadocos, unchiul lui Seuthes - 77.
Spargapeithes, rege agatirs - '*3.
Sparta, regiune in Pelopones - 69, 371, 453.
Bpolia opima, prăzi luate de la un conducător
duşman - 465, 527.
Stalius, Papinius, autor - 421, 423, 425.
Statul, titlu la Aristotel - 107.
sta/er de aur, monedă - 563.
stavani, populaţie In Sarmllţia europeanll -
539, 541.
Stenarum (Caput) (azi Boita), localitate în
Dacia Inferioară, pe valea Oltului - 741.
StephanuB din Bizanţ, geograf de la sfîrşitul
secolului al VII-lea e.n. - 9.
stirsozila, nume de plantă la daci - 381.
Stix, rîu mitic din Infern - 325, 339.
Stobi (azi Sil'kovo), oraş în Macedonia pe
malul drept al rîului Axios - 469.
stofe broda te - 77.
Strabon, autor - 217 - 253.
Stra/ageme, titluri la Frontinus - 431; şi
Polyainos - 603.
Stratonis pyrgo8 (Turnul lui Stl'aton) (azi
Cap Tuzla), localitate In Moesia Infe-
783
rioară, pe ţărmul Pontuilli Euxin-
725, 739.
Strimon (azi Struma), rîu în Macedonia, izvo-
răşte în muntele Scomius şi se varsă în
Marea Egee - 3, 69, 71, 109, 133, 299,
375, 377, 387, 389, 651, 729.
Sucidava (azi probabil Satul Nou), locali-
tate în Mocsia Inferioară pe malul drept
al Istrului, intre Durostorum şi Axio-
polis - 553, 739, 747.
Sudeţi, munţii Boemiei de azi - 535.
sudini,. populaţie in Germania de sud-est,
mal sus de plidurea Gabreta, lîngă mar-
comani - 535, 539, 54t.
auebi, populaţie din Pădurea Hercinică, se
învecinează cu dacii - 225, 403, 4.05,
535, 537, 67'1.
Suetoniu, autor - 515-519.
Suidas sau Sudas, lexiconlucrat de un autor
bizantin anonim din secolul al X-lea
e.n. - 151, 509.
suliţe la geţi - 49; şi la sciţi - 39, 41,
Sulpieius Gallus (Caius), consul În anul 166
te.n. - 191, 193.
Sura, sol roman la daci - 735.
Susa, capitalli a imperiului persan - 379.
Susagus, comandant dac pe la sfirşitul seco-
lului 1 e.n., luptă în Moesia - 479.
Susudata, localitate in Germania de sud-est
- 537.
Sylla, dictator roman, a trăit între anii
138-78 Le.n. - 571.
SyrmoB, rege tribal pe vremea lui Alexandru
cel Mare - 233, 235, 459, 581, 583, 587.
Syros, 1. insulă în Marea Egeea, în grupul
Cicladelor - 23; 2. nume de sclav la
Atena - 239.
foarecele ca simbol la sciti - 23, 59, 637, 639.
T
Tnbili, numele zeiţei Hestia la sciţi - 33, 35.
Tacit, autor - 487 -50t.
Tarmi, Taf/'e, Taphrae, ţinut cu gropi lîngli
lacul Meotic - [,05, 625, 627.
Tales, filozof grec din veacul al VI-lea
te.n. -741.
taS"i, populaţie în Sarmaţia europeană, la
hotarele cu Dacia - 541.
Taiadun!lm, oraş din Germania, lîngă Du-
nlire - 537.
Taigete, fiica tiLanului Atlas, UHa din pleiade
-15.
lalanţi, monedă grecească - 77, 191, 199,
463, 563.
Taliatis (azi Milanovac), localitate In Moesia
Superior, între Novae şi Egeta, lîngă
confluenţa rîului Margus cu Dunărea -
549.

784 INDICE
Tamasidava, localitate in Dacia, pe riul
Hierasus - 555.
Tamiria, cintAreţ mitic de origine tracă - 251.
Tanais (azi Donul) , fluviu in Sarmaţia, se
varsă in lacul Meotic - 7, 55, 133, H3,
189, 191, 213, 221, 225, 243, 245, 253,
269, 271, 279, 363, 405, 407, 427, 429,
521, 523, 539, Sloi, 571, 657.
tanaiţi, trib pe fluviul Tanais - 539, 541.
tan.idila, nume de plantă la daci - 383.
Tapae, localitate in Dacia, în apropierea
Porţilor de Fier ale Transilvaniei - 687.
Tarautas, porecla unui gladiator urit din
vremea împăratului Caracalla - 707.
Tarbos, şef barbar in Pannonia pe vremea
împăratului Marcua Aurelius - 699.
Tarruteniua Peternus, secretar al împăra­
tului Marcus Aurelius pentru corespon-
denţa latină - 701.
Tarsa, conducător trac - 499.
Tartuso8 (azi Guadalquivir), riu in sudul
Spaniei, numit şi Baais -111.
T/I8io8, şef al roxolanilor - 243.
tatuaj la agatirşi - 387, 389; la geţi - 629 ;
la Uiri - 247; in ţinuturile fluviului Istru
- 91; la sciţi - 41, 123; la traci - 65,
67,123, 247, 451, 463, 629, 743.
taulanJi, populaţie ilirică in centrul Albani,,~
- 565.
Taulua, strămoş mitic al taulanţilor - 565.
tauri, populaţie scitică din Taurida - 15,
17, 53, 55, 293, 295, 371, 373, 4,13, 415,
529.
Taurici, munţi in Taurida - 665.
Taurida (Crimeia de azi), ţara locuită de
tauri - 17, 323, 325.
tauriaci, popula ţie celticl in N oricum, pe
valea superioară a Dravei - 223,237,239,
245, 247; locuiesc lîngA Mona Claudius -
397, 399; unii sînt amestecaţi cu traci
- 227; numiţi şi taurişti sau teurişti -
227.
Taur08, munţi In sudul Asiei Mici, în Cilicia
-171.
taurosriţi, sciţi din Taurida - 539, 541.
Tauruno8 (ui Semlin) , oraş in Panonia
Inlerioară, pe malul drept al D unirii ,
mai sus de Siugidunum::- 597.
Tearco, faraon al Egiptului, din dinastia
etiopiană, in veacul al VIII-lea te.n.
- 219, 221.
Tearoa (azi Bunar-hissar), riu In Tracia,
afluentul riului Agrianes, iar acesta al
riului Hebrus - 47.
Teba, oraş In Beoţia - 191, 193, 459.
Teclieio, v. Tegulicium.
tecto8agi. trib celtic - 359.
Tegulicium (azi Vetrensko Kale), localitate
din Moesia Interior, Intre Durostorum şi
Candidiana - 739; scris şi Teclieio - 747.
Te18phos, erou mitic - 647.
Tellos, atenian mitic - 613.
temp18, in Leuee - 113, 149, 589, 591; la
sciţi - 33, 35, 37.
Tenoa, insulă muntoasă in Marea Egee-
29, 31,
Teofrast, 1. autor - 128-129; 2. arhonte
in Atena- 193.
Teopomp, 1. comediograful - 94-95; 2.
istoricul - 120-121, 2(07, 615, 625, 627,
723.
Terenţiu, autor - 158-159.
Teru, tatăl lui Sitalces, rege trae - 45, 47,
75, 603, 613, 615.
Tergeste (azi Trieste), oraş in Italia de nord-
est, pe Adriatica - 247, 397.
teri"i, neam tracic, cred in nemurire - 21.
Termodonl (azi Termetschai), riu in Asia
Mică, la est de Halys - 575, 657, 661,
665.
Termopi18, strîmtoare in Grecia centrali,
intre Tesalia şi Locrida - 459, 571.
Tertulian, autor - 640-641.
Tesalia, regiune in Grecia de nord-est - 165,
167, 311, 313, 453, 459, 521, 523, 595,
597, 633.
tesproţi, trib in sudul Epirului, lîngă marea
Ioniană - 565.
tutireani, trib vecin cu suebii, la sud de
aceştia - 537.
Telis, mama lui Ahile, eroină miticA - 3, 5,
9, 17, 589, 591, 633, 661.
Tetriaiaş, v. 7'irizÎs.
Tettiua (IuIianus), comandant de legiune
in Moesia, in anul 69 e.n. - 491.
teucri, urmaşii lui TeucroB, rege mitic din
Troia - 69, 71.
teudila, nume de plantl la daci - 383.
teuriocaimi, trib la nord de munţii Sudeţi,
in Boemia de azi - 537.
teurisei, trib in Dacia de nord-vest - 543.
teurÎfti, v. taurieci.
teutoni, trib germanie la gurile riului Elba -
347.
tezaure dacice - 695.
Thagimaaadaa, numele zeului Poseidon la
sciţi - 33, 35.
ThaÎ" curtezană la Roma - 265.
Tha8oa, insulă in Egeea, exportă vin in
Pont -115.
Theogni8, autor - 89.
Th801'08, personaj In comedia lui Aristofan -
89, 91.
theossbi, ordin religios la moesi - 227.
Thersiles, erou homeric - 5.
Thesalonice (azi Salonic), oraş in Grecia de
nord-est - 127.
Thiagola (azi probabil un braţ al Chiliei),
baltă şi braţ la gurile Istrului - 539.
Thoas, rege mitic in Taurida - 295...
Tiberiu., împărat roman - 269, 271, 333,
335, 347, ~93, 495, 517, 681,
Tibio8 nUnle de sclav la Atena - 23\!.
Tibi8c~, localitate intre Dunăre şi Haelllll" -
553.
Tibiscos, afluenL al Dunării din Dacia de
apus - 541.
TibiswTfI (azi Jup", 1'. C~ra~lse~c.ş), om~. ItI
Dacia - 545, 547; SCI~S ŞI TWLSCO - 7J9.
2'ibisis (azi probabil Timişul), afluellt tie
dreapta al Istrului, in M06sia Infel'iur
(de fapt vine pe stinga) - 3::1.
1'ierlta, v. Dierna. . " . 233, 235, 237, 239, 243, 245, 2~7, 251,
ti/alai trib tracic vecin cU ud!'l!ll, lUClIUIlI
la 'nord de munLele Scumbros - 75, 77.
Timac/lUa (azi Timok), nflueut d" dl'captu al
Dunării, În ţinutul dar,luuilul' - ::JtI~.
Tilllagelo8, auLor -14.1, '143, 145.
limahi, trib din Moesi" - 399.
Timasion In traci - 97.
Timogitia, v. Dinog'lia.
7'ilTlogetia, localitate illtrc Clllllliis ~i Diuny-
sopolis - 749.
Timonax autor - 14.3.
~a~&i~~eâ;")geograf din secolul al 111-10"
I.C.n. - ~21.
Tinmm - 727. . 227, 237, 239, 247, 249, 257, 261, 263,
lini, trib tracic - 227, 405, 733.
~ţif tirogeţi, trib getic pe IllUllll'!lo ri~llli
''Tyras ,i la nord de Istl'U, lutl'-o ltIsula -
221, 223, 225, 241, 243, 403, 4.05, 4U7,
5::l9, 541, 555.
Tir.,tiană (marea) - 1'11, 14.3,. 427, 42!).
Tiristia, Tirizis (azi Capul CahacI'a), pro:
montoriu pe ţărmul de apus al Pontulul
Euxin - 251, 391, 551, 553, 725, 727;
scris şi Tetrisias - 593, sau Trissa - 739.
7'ivisco, v. Tibiacum.
Toma, apostol creştin in Parţia - 717. .
Tomis (azi Constanţa), oraş pe ţărmul vestic
al Pontului Euxin, în Moesia Inferio!' -
249, 251, 275, 277, 281, 283, 305, 307,
339, 341, 391, 405, 421, 465, 511, 553,
593, 725, 739, 749; scris şi Tomoi - 171-
lomilani, locuitori ai oraşului Tomis - 273,
275, 299, 309, 317, 323, 325, 339, 341.
10Tli, peşti in Pontul Euxin - 407, 645, 651,
653, 729, 731,
lorecazi, trib în Sarmaţia europeană, lillgă
lacul MeoLic - 539. . 'ribali populaţie tracică pe terito!'iul
Toxaris, un acit mitic cal'" al' fi venit şi
~
ăit la Atena - 611.
,,'traci, intindere şi număr - 65, 169, 399,
'-5 9, 597; neamuri şi triburi - 65, 69,
71, 95, 14'1, 1'13, iSi, '171, 239, 241, 729;
Imbrăcăminte ,i obiceiuri - 21, 4:l, 53, 69,
71, 77, 89, 91, 227, 349, 389, 453; arme
- 457, 459, 579, 581, 595, 603, 637;
sint agricultori - 15, 19, 97, 109; au
I'egi - 75, 155, 189, 191, 193, 195, 463,
oU - c. HU
lXDICE 785
1,93, 495, 589, 605, 723; şi sclavi - 97,
623; pt'actică poJigaruia - 135, 229, 597,
599; se tatuează - 123, 1,51, 463, 62\1;
iubesc muzica şi dansul - 97, 99, 103,
.J51, 653, 7113; religia la!' - ~1,~..k97 101,
229, 4.07, 41:19, 639, 11.3; mag..e - 103,
, 597, 599; cre~tinisillul la traci - 713 ;
IlU cunosc sCl'ierea - 119, 653; limb.
tl'acilor - 24.9, 2~1; v. şi 5, 31, 1.5, 117,
4~ 53. 55, 6~ 67, 75, 101, 103, 107, 111,
139, 143, 145, 163. 165, 173, 175, 191,
193, 195, 197, 199, 217, 223, 227, 231,
255, 257, 261, 263, 267, 29'1, 355, 397,
399, 415, 4.45, 447, 453, 463, (097, ~9~,
501, 515, 521, 523, 525, 527, 531, 537,
571. 577, 579, 581, 583, 585, 587, 605,
-"",-:=>0 ...9..:,.' 6'17, 625, 627, 657, 675, 733, 599.
TraCIa, aşezal'e, intindere şi ţinuturi - 51,
, 5, 133, 189, 251, 399, 555, 55-?', 625,
627, 729, 731; flora şi fauna - 1'11, 'l29,
409; relaţiile cu perşii - 47, 49, 65,
351, cu macedonenii - 191,193,355,357,
433, 579, 619, cu romanii - 263, 619,
cu celţii - 165, 167, cu seit.ii - 45, 1.7,
'11.3; v. şi 33, 77, 89, 189, 191, 209, 22'1,
363 379, 387, 389, 401, 403, 405, 407,
413: 419, 451, 457, 459, 463, 515, ~17, . ~ ....
547, 549, 551, 553, 561, 575, 577, 5tl7,
589, 597, 599, 605, 61,,3, 669, li7::!, (i77,
679, 705, 709, 721, 729, 735, 7/,1-
tmeice, ţinutud - 171 ; neamuri - 225, 227,
245, 247, 34.9, 573.
Traian, impurat roman vine În Dacia - 47::1,
477,687, 6M9, 69'1, 695; relaţiile cu dacii
509, 531, 533, 621, 687, 691, 693, 695,
697; v. şi 447, 481, 489, 505, 507, 615,
631, 659.
TralJ.smnrisca (azi Tutrakan, în l:t. 1', Bul-
garia), oraş pe malul dl'ept al !sLrului,
În Moesia Inferiur - 553, 691, 739.
'I'ausi, neam tracic În ~ud-esLul munţilur
Rodopi - 65. . .
TI'ebellelJ.us Rufus, praetur rOl11an ŞI aplll
tutore al copiilor minori ai regelui truc
. Cotys În anul 12. e.n. - 495, 497.
'reri, trib tracic vecin cu odl'isii, la nord de
muntele Scombros - 75, 77, 219, 22'1.
R.' S. F. Iugoslavia de azi; ţura luI' -
33· sînt vecini cu scordiscii -,24.7, 2~9;
şi du geţii - 239, 241; au regi şi sint in~~e­
pendenţi - 75, 77, 459, 587; relaJlile
lor cu cel ţii - 357, cu macedonenII -
233, 235, 353, ::!55, 579, 581, 583, cu
moesii - 553, cu udl'isii - 77, cu scitii -
607; v. ,i 247, 363, 397, 399, 405, 11 07,
(059, 553, 565, 583, 585, 589, 671, 673,
667, 679,
786 I:\'DICE
Triballos, str[,mo~ul mitic al tribalil,," - 5r,5.
triburi barbal'e - 2'13,529: Ulltuslt'LCC - 31t3;
gCl'llwllice - 2!13; llluesiec - 3~!); PUIl-
licc - (lU':) j Sal'l11~\lil'c - l109; scilicc-
15, li, [11, 2U7.
lJ'iuuluri p);.H,jle dat,;.ilul' de C[tLl'C l'PIJlUJll -
(i~:J, litSG; g<.dilul' de cftln: biz.antini - lG;;;
la ilil'i - 5(j7; plC,titc oelrisilol' ele c!'ttre
nl'H~cle pOlllicc-75, 77; la sciţi-:.!!13, 245.
1','iccictItU8 (Aelius Dccius), guvetualol' lu
l'anntluia Inft'l'iul' in auul 2'17 C.Il.-
7U5, 7U7.
li'icUCCl'IICIlSi, Ll'lb În ~loc::;ia ~lIPCl·it...H·, la
lw la t'lll ('u Dalmatia - il!17.
Tricomiwn (azi probabil Kitupck in
H. S. F. Iugoslavia), localitale Îu Muc,i"
~Hprl'i()J' - 547.
trillia, peştc in 1'ontul Ellxin - 41J7, !,U~.
Tl'ilnalHlIliuJlL-, localitate in .Mocsin lllrcl'iol',
pe malul drept al Dun,,!'ii, lnt"e )i uVac
şi Sexalltapl'ista - 5j3.
Tl'iphullllll, oraş În Dacia - 545.
TriJltolcm, erOU mitic, ti tiu de tragcuie - IV.
T"issa, v. 1'il'izis.
1"'islcle, t.itlu la Ovidiu - 273, 275.
ll'iwn/"",i la Rotua - [,37, G75.
/I'i~'i, trib getie În 1Iloc.ia Infcrior, po Ftr-
UluI PontuJui EuxilJ, la sud ,-lp eallati.
- g; v. şi ter'izi.
Troadu, v. T,'ula,
'l'roc8mi8 (azi 19Jiţn, iu l'egiunea Dobrogea),
localitate în Moesia In[erior, pe lllalui
drept al Dunării - 333, 5G3, 739, 747.
tl',,<:l()diţi, trib Îll Mocsia Inferior pe ţClI'Illul
l'olltului Euxin - 247,2[.9,40'1,403, 553.
Tl'ugw'l PomfJcius, autor - 351-36L
Tl'oiu, l"e"lit"to in nord-vestul Asiei ~liei,
apl'OHpe de Fmuul lUt'l'ii - 5, 227, 247,
2!19, {l5V, (j(j'l, 6t:ia, 6H5; llUIUlLi} şi Tl'oada
- 227.
/I'''l'e romane la Dunăre - 415.
trulraslra, 11UIHC U.e plantă la daci {vu vi.u,i-
anta tutrasl,·«) - 385.
tubal/Ii, t"ib germanie pe Rin, lingl' "hatti
- 535, 537.
Ttluidide, aulol' - 75-77.
t,dbcla, nume de plantă la daci - 381.
1'u/'osis, nnul din ~cfi în l'"scoala tracilul'
lH1pulriva l'OlHaui101' din anul 26 e,l1, -
499, 501.
t,mllc ale unei oohol'te romane - 469, 471;
tUl'l1lC la daci - 5U7, la l1loesi - 227, la
seiţi - 55, 59, 79, 231, 233, 243.
tUl'ulli, trib germanie In sud de suebi - 535,
537.
lull'(tstl'(I" v, lrull'etsfl'Cl.
'1'yle~ Tyli .. (azi prubabil satul Tuluyu, lillga
Kazanliik), reşedinţa l'egaLului coltie din
Tracia, umleva pe versantul. sudic al
lllUll~ilul' I-Iaelllus - lG3, 36'1.
Tynias, ţinut al apolonia\ilor, pe ţ.ărmul de
vest al Pontalui Eu"in - 251.
'ryra,.,., 1. l'iu (azi NisLl'u) in Snl'HW ţia eul'o-
peană iZVOl'ă~Lo in ţiuutul basli.ll'llilul'
şi ueul'ilul', se V<.U'Srl in Poutul Eux:ill -
~9, 31, /,,7, 217, 22;), 223, 241, 2'LJ, 3$7.
[10:3, 1105, It 27, ~):3/, ;);)~), Jlt'l, 5 /13) 555; :!.
(nzil:!icl~Ol'ud nniesu'o,"skii, ill V.R.S.S.),
uraş la g-UI'U riului cu aeela~i lHUllt'-f10;j
405, 5Sg, ~57, 7~5, 7~7, •
1'yrilllll>J, la tăI lui .\galilUll, ud"iel de uri-
gine - 5~7.
Ţ 331, 333.
(l1(1ul-de-mare, peşte În Pontul
r.U9, "'Il.
ţe"le '"ll"rlC~ti seneso Ul'Cpt poc"le la sciti -
:17, 231.
u Vi.!ile paralele, titlu la Plutarh - [1.55.
,<loiul În cume"ţ - 16i.
Ulpiam,m, oraş În Dacia,· în apropiere de
Napoca - 545.
u.mbri, Jocui tOl'i din UInbriu, 111 lluliu con-
trala - 33.
unităţi de lungime - '\ 79.
urgii, populaţie la nord de Istru - 2~1, ;lI,:;.
Ul'sa, constelaţie - 28'\, 283, 439.
Un,s = Svelsur(d)u,s, zou trac - 177.
Usbiwn, ol'aş În sud-estul Germuniri, pj'U-
bubil pc tcritoriul 111arcom<lnilo1' - 537.
Utidava, Ol'UŞ În Dacia - 545.
Ut"" (azi Vid), rîu În Mucsi" Inferiol', izvo-
r"ş le tliu Haemus şi se vursă În ls Lru, Îu
raţa rîului Alutus - 399.
v !'î'ltu"i - 73, 111, 113, 273, 337, 6 ,9. 1
Vallis flonoilia/Il! (azi probabil Agighiol, reg.
Dob,·ugp.a), Ol'aş În apropierea gUl'ilor
Dunării - 749_
Valerius Ma:cim ... , aulor - 348-349.
vandali, populaţie germanieă - 705.
I'lIngioni, trib germanic pe malul stiug al
Rinului - 335, 337.
Vannit<S, rege al suebilor - 403, 405, 501, ;)0<1.
val'işti, trib la sud de Budeţi, Între Duu"ro
şi Boemia - 537.
Val'ro (i'!!. Terentius), autor - 399, [,01, 6:l'l.
vase (recipiente) la sciţi - 27, 35, 41, 83.
Ve/eda, prizonieră germană În timpul Împă-
ratului Domiţian - '>21, 423.
Velius PaultlS, proconsul in Bitinia sub Do-
miţian, Il luptat împotriva sal'maţilor -
443, 445.
Felleit<s Pelcl't"l"",, autol' - 347.
F endon (azi probabil Winuisch-Gl'iitz, in
Austria), oraş al iapodilo\' Îil Ilil'ia b
hotarul cu Panonia - 223.
<,onerli, populaţie numeroasă din Sarmaţia
curupeană, probabil st\'ămoşi ai slavilo,'
- 489, 539, 541.
\'el'giliu, autor - 203-207, 525, 527.
, V",."s (L. Ceionius), imp"l'at rOlllan 1(iO-1I,9 ~.Jlt3.
e.lL - 603.
l'cspasian, Împărat roman 79-81 c.n.- "'. 6'\3,715,7 1,3; scriS "Z"molx"
415, 417, 471, 491, 681.
Festalis, prieten cu poetul Ovidiu - 329,
Vezinas, şef dac, luptă la Tapna - 687.
Viaţa Itâ Pitagora, titlu la POl'phyrios - 7 1,3.
Euxin-
Vibantavarium, ol'aş la sud de Tyras, ling.'
Dacia - 541.
Vieţile cezarilo,', titlu la Suetoniu - 515.
Vieţile, doctrinele şi cugetările filozofilol'
1'8stiţi. titlu la Diogene Laerţiu - 719.
Vieţile 8o(i§tilor, titlu la Filostrat - 657.
Viminacium (azi Kostolae, in R. S. F. Ill-
goslavia), oraş in Moesia Superior, pe
malul dl'ept al Dunării - M9.
!'inul, la geţi - 237, 238, 391, la seiţi-
I 37, 39, 673, la traci - 97, 103, 391;
vinul În comerţ - 161.
l' !'ind.lici, populaţie celtieă intre Alpi, Dunăl'e
şi Inn - 245, 347.
ll Vis/ula, fluviu In Europa centrală - 393,
403, 405, 539.
vite la geţi - 161, 287.
Vilel/iua, împărat roman Îl] anul 69 C.n. -
493.
Vitelliua (Publius), pomenit de poetul Ovidiu
eu cerind oraşul Aegyssus - 331, 415.
!'ila de vie la geţi - 237, 239, 287; la Tomis
-317,319,323.
Vologaises, preot al besilor - 679, 697, G99.
Volso, comandant roman În munţii Rodnpi
- 521, 523.
vrăjitori la sciţi - 39.
"ulpea În Sciţia - 111; şi in Ţ"acin - 643,
645.
x rluleţ care curge lîngă ornşul Dionyso-
XOllthos, oraş şi riu în Lycia, in Asia Mică
15, 205.
T:\nrCE 787
Xeno(on, autor - 97, 99, 723.
Xerxes, 1 rege al perşilor - 219, 221.
Xil'''o,[e." persollaj neCllllosCll1: - 2:), r,39.
z
ZfllJHo.~, in lin1h:1 l .. fu,tl ÎnsN11ll1l;-l (~pif'le l'
'\.7.f1-'~xâ)}zcu I~ gc(i.- Il!), lS~, ~00, r.Yl,
lai
239, 2::;3, 615, 637, 7 1,3; era • C ol·.gltle
scitică - 21; după Jegcllel,i, ni' fi rost
elevul lui Pitago1'a - 231; l"cec" dl'cpt
medic - '10'l.
Zaillicos, rege al iazigilor pe Vl'elllea Împă­
ratului roman Mnrcus AUl'elius - 681.
Za/'gida~a, oraş In Dacia, pe riul Hie"asus -
555,
Zathral<sthes, zeu la arieni - 189.
zei - 15, 45, 189, 313, 315, 317, 319, 323,
325, 335, 353, 355, 639; zei la apsinliellÎ
- 69, 71, la geţi - 229, 231, 237, 239,
la sciţi - 35, 55, 57, la traci - 65, r.7.
zena, nume de plantă la daci - 3::;5.
Zenobios, autor din timpul Împăratului
Hadl'ian, a alcătuit ~ ~ulegrre .le Helltin\.e
şi provel'be - '151,
Zwon, filozof grec din secolul a1 ITI-Ien
te.n. - 715,717.
Zettgma, ol'aş în Dacia - 545.
Zeu.... , zeul suprem in mitologia gl'ecilo1' - 227,
235, 585, 587, 613, 635; la sr.Î\Î - 33,
35, 57,
Zi1lll, zeiţă la otiopieni - 613.
zi/'ed, nume de plantă la daci - 383,
Ziridava, ol'aş În Dacia - 5 /.5.
Znpyrion, general al lui Alexandru cel Mal'c,
ucis În Scythia Minor - 3:;1, 355, 3;,~J,
363.
ZOl'oastru, Zal'atU"tr", intcmeietOl'ul religiei
la perşi - 609; v. şi Zuthraustes.
Zurob(t/'a, ol'a~ In Dacia - 545,
Zusidava, oraş În Dacia - 5',5.
Zl<uster, nume de plant(l la gali - 383.
Zygare, oraş pe ţărmul de vest al Pont.ului
Euxin - 399.
Zyras (azi Batova, în R. P. Bulgaria), mic
polis - 399.
ZYl'axes, rege get în Do),mgea, la sfîl'şitul
secolului 1 I.c.n. - 677.
 CUPRiNSUL

••i
Png.
rnt.l'o<lu~el'e .................................. V
Abrp"irri .................................... XXIY
1. Hesio(l ........................................... . 2
11. A,·clin". . ........................................ . 4
III. Simonioc <lin C~os ................................. . 6
IV. Hrcnl,ell 8
V. Eschil 10
VI. Pindar ........................................... . 12
VIT. Sorocle ........................................... . 18
VIII. Rellanico •.......................................... 20
IX. Fereci,l~ ,Iill Atena ................................ , . 22
X. IIel'odol. . ........................................ . 2',
XI. ,Etll·ipi,le ......................................•• " .. 72
XlI. Tucidi,le ..................................... ' ...... . 74
XIII. Hipuc"alc ....................................... .
XIV. etesfas •............................................
i8
gt"
.,
'"'
XV. Cnllias ........................................... . 86
XVI. Arisl"fan ....................................... . 88
XVlt. Metllgenes .................. , ...................... . 92
XVIII. Teopomp (comodiol'(l'aful) ............... : ........... . 94
XIX.', Xenofon , , ....................................... . 9!i
XX. Platon ....... : ................................... . 1.Q!1..-
XXI. Ephoros ......................................... . 104
XXII. Arislotel ........................................... . 106
XXIII. Demostene ........................................ . 111.
XXIV. Es(,hine ............ , ........................... '... . 1111
XXV. Androtion .... " ................................... . 118
XXVI. Teopomp (istoriograful) ............................. . 120
XXVII. Clearh din Soloi .......... , ........................ . 122
XXVIII. Pseudo-Calistene ................................... . 124
XXIX. Teof1'8st ................... , .. , ................. , . 121\
XXX. Hel'aclicl din Pont ... ,., .......... , .... ,' ........ ,'. 1.30
XXXI. Scylax elin Cnrianda ....... ,., ... ,., ............... . 132
XXXll. Menanclru .. , ..... , ...... " , ....... , ....... , ..... . 1::11.
XXXIII. Licofron ..... , . , , .... , , .. , ... , ......... , ........ , . 136
XXXIV. Apo!lonios din Rodos ......... , , ...... , . , , , ....... . 138
XXXV, Herondas ..... , ..... ~ "'" ' .......... , ............ , 146
XXXVI. Antigonos ............ , .... , .. , , , , . , , .. , ......... . 148
XXXVII. Phylarchos ... ,.,.,., ............ " ... , ........... . 150
XXXVIII. Nicandl'u .. , ........... , ............... ' ......... ,. 152
XXXIX. Satyros ...... , ...... , .... , ........... " ... , ...... " 15~
 791
790
Pag.
Fag.
LXXXVIT. Flo'·lIs ...... , ........... '" ....... , ................ . 520
X L. ~I nngrIT, 1.',1;
LXXXVII!. lJiOHisiu [l'cl"i-:'g"t:lul] ............... , .... , .......... . 528
Xl.f. TC'I'''Ht-i" 'l5S
LXXXIX. LuelllS ..:\lIl(ll'liH~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 53U
XLII. Pol i IIi u 11;0
" XC. l,'"tlt\(u . • • • • • • . • . " .•.•••••. , ••••..•• " •... .:'i:J2
XUfT. P~(,lIr1(J-S(',\'l1lnns .. 11;8 .r 53.',
XL]\'. 1 il;
Xel. l'lulplllGU
Cic.pl'O •••..•....................
·XCll. ~\ pian 55:>
Xl.V. Cezm' ............................................. . liS 578
..\I'lau .............. , .............................. .
Xl.VT. SaluslilL .............................
-" , , ......... . ... 'L82
XUIl.
XCI\' . . \elius .\rislidcs t.iOU
Xl.Vll. CO"Jl~li"s l\'ep08 ................................... . 1:<',
XCV. l)(llyaillll~ ....... , ........ , .. , .. ", .... ".,." ..... . tiU:.!
XLVIIT. Dind,,,' din ~irilin ................................. . lSS
XCV1. '\l'ull'i1l8 ......................................... , tiU:>
X(TX. Ve"giliu ........................................... . 200 t.iIU
XC\'U. I~u('rau ........ , .. , ... ", .. " " " . " " " . , . , . , ' , .. .
1.. Horaliu ........................................... . ~O8
X(V II 1. t~;llel\ ' . , ...... , .. , .... , . , , ..... , .. , . , ..... , ... , . , .. t.i1(j
Le. Nieol"o< din na",,,,r ............................... . 21',·
XCIX. l-)aUSf.lllia . , . , • . . • • • " " , ••• , . , •.•. " . • . • • • • , . , ••••• t.ill>
LI!. Strahon .............................. , ............ . 211) (j2~
C. [Iuliu"] PoJlu" .................................... .
1. nI. Titus Li"i", ...................................... . ~.i'~
U2'l
CI. HeL'o,linn ().:'·ilII'iltic·ul) ............................. .
LIV. Propel'ţiu '" .......... " ........................... . 2(;"
elI. .-\t-lemidu,· dill ll,"di •................................ li:!:>
. LV. Dinnisiu din n"'ic"l'nns ............................. . 2(j';
C[[1. .\ "Ius GeHill" ..................................... . GaU
LVI. Faptele împăratului .\ug"sl .......................... . 21\8 (;;12
CIV. ),1.axiI.1111S djJI Ti,. ...... , , .. ' ..... , ... , , ............ , .
1.V11. Ovidi" ••••••••••••• , ••••••••••••••••••• 0'0 •••••••••• 272 G3 1,
C\'. Pa"ud"""!;I',,!ul lui 1\,,1,,1" ..................... , ... .
LVIII. Un poct anonim ................................... . .1f,f,
CVI. C1ellleus dill .\ 1c""'HLL'i" ............................. . ti3G
LIX. Vclleius Paterc"I", ................................. . :1',ri GW
eVII. 1'el'tulÎa" ...... ,., .. "" ....... , ...... , .. , .... , ... .
LX. Valcl';"< Ma"i",,,, ................................. . :1', ~ GI,2
<!-:ît. Trog-lIs POJllppius ................................... . :):,0 (;\'1 LI.
r.:LX.
CIHlIdills Aclianus ................................. .
Ol'iall ............................................ · . G5~
C)Etf. C,"·ti", 1\"f,," ................................... . 3f,2
FilostL'ut .......................................... . G5G
CX.
LXIII. Seneca ............................................. . 36G G(i::l
C\!. ()iu t:Hs::;iIlS . . . . . , . . • . . . . . . • . , ... , . . . . . . . • . . . . , •....
LXIV. Lucan ............................................. . :171. 7UtI
eXIl. 11 (>"Illliall (isl,,,·ieul) .................. .' .............. .
LXV. Dins('n!·ide ......................................... . :-lHO 712
CX Il!. HipuliL [Rumanul] ................................. .
LXV 1. POlnponius ~[pl" ................................... . 38r,
711<
CXL\'. ()J'jgl'IlC . . . . . . . . • . • , • • . • • • • • . . . . . . . , .. , • . . . . , • . . . . . .
LXVn. Columella .................... " ..................... . 39 l t 71::l
CXV. ()LtJ~ene Lucl'ţiu ............ , ... " .. " .. , ... , ..•....
LXVIII. Plini" cel Băt,·;" ................ . :]!){j
7:!U
~
~~:i~~h~~"ii·:~:::·i':'
exvI . •\t.II(,llaio~ .... , .. " •......... , .....................•
t,t2 7'1."-
r:XVII. :--;l'U III I de la 1}II/'U·.EUl'lIjJOS •. , .• , . , •.•••• , . , •••••••• ,
..' .' .' .' : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : . : : : : : : 418
CXVlIl. ~OljllllS • • • • • • • • . • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • , .• , 7'1.8
I.XXI. Slali"s ...................................... , . " ... . '.20 7:J,:.!
CXI:\.. Uexil' ............................................. .
LXXLI. V"le"ius Flnc,'''' ••••••• 0.0 •••••••••••••••••••••• 0.0. 42h 73(j
CXX. H.Ul'tu lui l'euf illgct'
LXX[[L Fr""lill"S ....................................... .. l,30 74:!
CXXI. IJ,H'ph,\'l'ios .... , ...... , ...... " .... ,.,., ..... , ..... .
LXXTV. i\[ul'ţial ......................................... . (,3't 7 ,(j
CXXIL ltilIC.'L'ul'lIl lui . .-\l1louillll:oi . . . . . . . . . . . ,., ... , .. - , . . . . . . '
LXXV. Diull Chl..\·sostomo'.; .....................••.......... 448 luclice ....................................... . 731
LXXVI. Plut.a .. h ........................................... . 45',
LXXVII. Biblioleca lui ApolodOl' ............................. . 4Gr.
LXXVTIT. Registrul lui Hunt ................................. . 46G
LXXIX. Balblls ........................................... . (172

LXXX. Pliniu cel Tînăr ................................... . 476

LXXXI. Impă ..alul T"nin" ................................. . 484
LXXXI!. TaciL •.....•........................................ 1,86
LXXXITT. Iuvcnal 501,
LXXXIV. C"ilon 506
"...L....-XXXV. Mcmnlln ..................... , ., ........... , .... ,. 510
• :: Lx];IXVI. Suetoniu ....................•.......•............. 514