UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE,LITERE,ISTORIE
ȘI ARTE
SPECIALIZAREA: ISTORIE

REFERAT
MIRCEA cel BĂTRÂN
(1386-1418)
Politica internă

Coordonator ştiinţific,
Student,
anul I Facultatea de Istorie
Constantinescu Sebastian-Florin

PITEŞTI
2021
CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................3
DETALIEREA LUCRĂRII ȘI A CONȚINUTULUI.......................................................4-8
CONCLUZII..............................................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................10
 INTRODUCERE

Înaintaşii lui Mircea cel Bătrân.

Ţăra Româneasca oficial după titulatura bizantină, a Ungrovlahiei, întemeiată în veacul al

XIV-lea, era o ţară mică în comparaţie cu puternicile regate sau ţarate vecine.
Domnul aşezat în vechiul scaun de la Argeş, unde stătuseră strămoşii, voievozi locali
dinainte de întemeiere, era bogat şi puternic, purta diadema de perle, brâu cu încheietoare de
aur şi inele cu pietre scumpe, oastea sa se măsurase adesea cu izbândă cu cele ungureşti, iar
stăpânitorii din sudul Dunării, în trebile cărora se amestecase nu o dată, îi căutau prietenia şi
se bucurau să se încuscrească cu familia lui.
Familia domnitoare, neamul întemeietor al lui Basarab, cel care învinsese pe angevinul
Carol Robert de Anjou(1288-1342) pe cărările munţilor, nu avea un nume de familie, căci aşa
ceva nu se obişnuia la noi pe atunci. Mai târziu, când dinastia s-a stins şi boierii, ce încăpuseră
fără drept în scaun, voiau să arate o legătură cu neamul cel vechi de stăpânitori, ei şi-au zis
Basarabi.
La 1386 se urcă în scaunul Ţării Româneşti Mircea vodă, al cincilea domn după Basarab
Întemeietorul(1270-1352). Cele două fresce de la Cozia (Fig.1), refăcute după cele vechi, îl
arată ca un cavaler apusean,un bărbat matur, purtând plete şi o barbă rotundă, ochii adânciţi în
cap, nasul drept şi subţire; e îmbrăcat cu haine scumpe occidentale, dar cu câte un vultur
bizantin cu două capete încoronate brodaţi, când la genunchi cu fir de aur, când pe hlamida
încheiată sus pe umăr1.

Când s-a urcat Mircea în scaun?

Momentul ascensiunii lui Mircea pe tronul Țării Românești era marcat de evenimente cu
adevărat istorice pentru întrega lume sud-europeană ,milenara împărăție a Bizanțului fiind
redusă la o fâșie îngustă de pământ în jurul capitalei ,precum și la teritorii izolate în regiunile
Thessalonic și Morea.Pe teritoriu european și în insule dăinueau o serie de stătulețe conduse
de principi latini 2. La toate acestea se adäugau acum elementele noi survenite în situatia
politică-militară din sud-estul și centrul Europei, consecință a cuceririlor otomane în Balcani
și apariția lor la linia Dunarii. În Regatul Ungariei, dupa moartea lui Ludovic cel Mare(1326-
1382), survenită în 1382, succede la tron, nu fără o perioadă de lupte interne, Sigismund de
Luxemburg(1368-1437), fiul regelui Boemiei 3.
Data urcării în scaun a lui Mircea cel Bătrân nu este cunoscută precis, se ştie doar că la 3
octombrie 1385 Dan vodă era în scaun la Argeş şi dădea marele său hrisov de danie pentru
mănăstirea Tismana. Dar la 27 iunie 1387 era domn la Argeş Mircea şi întărea din partea sa
hrisovul fratelui său, amintind de „sfânt răposatul fratele domniei mele, Io Dan voievod.”
Deci între aceste date a avut loc uciderea lui Dan şi urcarea în scaun a fratelui său. În
cronica bulgară, care cuprinde multe date contemporane precise, data uciderii lui Dan de către
Şişman este 1393, evident greşită, dar greşeala se explică:cronicarul o pune la un loc cu

1
P.P.Panaitescu ,Mircea cel Bătrân, Editura Corint, București, 2000, p.8.
2
*** Istoria românilor, vol.4, De la Universalitatea Creștină către Europa „Patriilor” ,Editura Enciclopedică
,București, 2001,p.279.
3
Nicolae,Edroiu, Mircea cel Mare și Transilvania în Marele Mircea Voievod , Editura Aacademiei
R.S.R,București, 1987,p.181.
pomenirea căderii Târnovei şi cuprinderii împărăţiei lui Şişman de către turci, amintindu-şi,
cu acest prilej, de un fapt istoric mai vechi privitor la acest ţar bulgăresc.
Data 1393 este data căderii Târnovei şi a lui Şişman, nu a uciderii lui Dan. Dar avem în
cronică şi data zilei, 23 septembrie. Căderea Târnovei are loc la 17 iulie (după analele sârbeşti
şi cele ruseşti)4.

CONȚINUTUL LUCRĂRII

Titlul şi puterea domnească.

„Eu, cel întru Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos iubitor şi

autocrat, Io Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu,
stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către
părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domnitor al Banatului Severinului şi pe
amândouă părţile pe toata Podunavia, încă şi până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii
Dârstorului”5.
Domnii români aveau o conştiinţă а faptului că sunt stăpânitori ortodocşi, adică
domnitori aleşi de Dumnezeu, unşi de biserica Răsăritului, apărători ai acestei biserici. De aci
titlul care arată această calitate religioasă şi identitatea cu acel al celorlalţi stăpânitori
ortodocşi. Dintr-un asemenea titlu se putea îndată deosebi un prinţ al ortodoxiei de un catolic.
Aceasta este sensul titlului lui Mircea.
Care era în realitate puterea domnului? Era în primul rând apărătorul supuşilor lui, deci
comandantul oştilor şi în vremea lui Mircea oastea era a domnului, nu a boierilor. Era în
acelaşi timp apărătorul spiritual al ţării în calitate de ctitor al aşezămintelor religioase ce
ocroteau ţara prin intervenţia în favoarea ei la Cel de Sus; era apoi şi judecătorul suprem care
împărţea dreptatea.
Administraţia lui nu era prezentă oriunde, dovadă satele imune (ohabe), cârmuite de
mănăstiri şi de boieri chiar în privinţa justiţiei şi a fiscalităţii. Domnul aduna venitul domniei,
deci al statului, cu funcţionarii lui, deşi, cum e cazul vămilor, aceste venituri erau adesea
concesionate.
Mircea avea iniţiative pentru ridicarea ţării (moneta măruntă, tratate de comerţ, minele).
Înăuntrul ţării toţi proprietarii de pământ depindeau de dânsul prin acel dominium eminens, pe
care-l avea asupra tuturor moşiilor ţării ca senior feudal asupra boierilor. În afară, reprezenta
ţara, dar şi aci alături de boieri, faţă de suveranii streini. Dar toate actele sale erau mărginite
întâi de datina, în al doilea rând de sfatul boierilor. În hrisoave şi chiar în tratatele comerciale
externe sunt trecute numele boierilor dregători, ca o garanţie şi o dovadă că sfatul a fost
consultat 6.

Producția și comerțul.

Viața economică din timpul voievodului Mircea cel Mare era rezultanta activității
productive a unei populații care, in cea mai mare parte, locuia la sate.
Statul condus de Mircea cel Mare cuprindea, pe lângă domeniile boierești și mänästirești
locuite de o populație aservită producând pentru stapân. O întreagă lume de sate libere, care îi

4
P.P.Panaitescu ,Mircea cel Bătrân, Editura Corint, București, 2000,pp.10-12.
5
DRH, B, I, p. 64.
6
idem,Mircea cel Bătrân, ...,p.20.
valorificau direct produsele activitaților economice în târgurile ce se întindeau mai ales pe
unda de contact dintre dealuri și câmpie.
În epoca modernă, proporția moșnenilor reprezenta aproximativ un sfert din totalul
populațiței noastre rurale, procentul lor urcînd în Oltenia unde existau blocuri mari de sate
moșnenești pînä către 50%. In pragul secolului al XV-lea, frecvența satelor moșnenești
trebuia să fi fost însă cu mult mai mare, deoarece numärul lor a scăzut necontenit în cursul
timpului, datorită procesului de aservire, foarte intens în anumite perioade.
Un indicator al tendinței de creștere a volumului cerealelor pentru piață a fost sporirea.
numärului morilor, instalație tehnicä răspindită în toată țara, dar mai cu seamă în târguri și
orașe.
Stäpinite de către domn, mânastiri și boieri reflectă și un alt aspect: instalația tehnică, cât
și intreținerea ei, era scumpă, dar ea integra producțiile cerealiere actului vânzare-cumpärare
și forma în jurul ei o zonă de schimb, în care primii beneficiari erau orașenii.
Importante venituri obțineau voievozii și mânastirile de pe urma pescuitului care se putea
practica in tot cursul anului, precum și în perioadele cu calamități naturale. Transportat cu
marja, cu carul, cu povara pe cal, cu sania sau cu corabia, peștele afumat și sărat ajungea pânä
în Polonia, Ungaria și Peninsula Balcanicä. O altă sursă importantä de venituri o constituia
vânatul și valorificarea comercialä a blanurilor de animale salbatice (vulpe, jder, veverița, râs,
cerb, pisicä salbatica etc.).
Trecând ,,vama oilor" inaintea tuturor celorlalte dări, documentele secolelor XIV-XV
așezau păstoritul printre sectoarele de bază ale economiei.
Numeroasele produse animaliere, precum brânza și cașcavalul, ajunseseră cunoscute până
în Italia .
Mieii, oile, vițeii, porcii, lâna și pieile, laptele si brânza. constituiau articolele permanente
ale schimbului dintre sat si oraș sau în târgurile așezate la contactul a două microzone
geografice deosebite.
Extracția și prelucrarea metalelor erau cel mai important meștesug din această vreme si a
stat la baza dezvoltarii majoritäții ramurilor economice.
Dezvoltarea mestesugului prelucrării fierului in centrele urbane si în fieräriile rurale a fost
stimulați și de importul fierului din Brașov (termen, care se pare ti desemna lame subtiri de
metal laminat ). Astfel, marfa manufacturatä importată intra într-un circuit intern de producție
ca schimb, prezent atit în orase, cât, și în sat 7.

Dregătorii.

Sfetnicii domnului constituiau consiliul său ,figurează de obicei în hrisoavele domneşti cu

numele lor. În vremea lui Mircea erau zece sau unsprezece, numărul cel mai obişnuit,10.Altă
dată se ridica la 12, altădată scade la şase.

Adina Berciu Drăghicescu , Dinică Ciobotea„ Viata economică a Țării Românești in epoca lui Mircea cel
7

Mare” în Marele Mircea Voievod ,Editura Academiei R.S. R.,București, 1987,pp.54,57,59.

 Prin urmare, acest sfat domnesc nu era o adunare prea numeroasă şi variaţia numărului
dregătorilor se explica prin aceea că numai cei ce fuseseră de faţă la luarea hotărârii erau
trecuţi în hrisoave.
Dregătorii erau schimbaţi destul de des, aproape nici unul dintre cei de la începutul
domniei lui Mircea nu rămase până la sfârşit; singur Popşor proto-vistiernicul apare la 1392 şi
la 1415, adică într-un răstimp de 23 de ani cu aceeaşi funcţie. Radul banul apare de asemenea
în primele hrisoave ale lui Mircea,apoi devine vornic în 1413 şi rămâne în fruntea divanului
până la 1421,deci vreo 30 de ani.
Vornicul este întotdeauna în fruntea sfatului boierilor în hrisoave, ceea ce arată că el era cel
mai înalt dregător al ţării, trecerea lui Radul de la bănie la vornicie a însemnat desigur o
înaintare în rang.
Vornicul (judex sau palatinus curiae) era o demnitate împrumutată din Ungaria, era
judecătorul şi şeful curţii. Vornicii lui Mircea au fost: la început Vladislav, apoi Vlad şi la
urmă Radul.
Banul era banul de Severin, cetate stăpânită de domnii Ţării Româneşti, dar el se afla adesea
la curte. Banul nu era seniorul Banatului, căci nu ridica venituri proprii în Oltenia, cum
dovedesc documentele mănăstireşti; slugile domneşti de la centru, nu ale banului, strângeau
dările. Era probabil mai mult un dregător militar, dar executa şi poruncile administrative ale
domnului, având şi drept de judecata locală
Logofătul era şeful cancelariei, titlul deriva de la λόγος, adică ratio, socoteală (şi nu oratio,
cum s-a crezut), deci cel ce ţine socotelile.
Vistiernicul, numit şi protovistiernic este o funcţie importantă, cel ce îngrijea de veniturile şi
cheltuielile domniei. Vistiernic este nume bizantin, trecut la noi probabil prin filiera sud-slavă.
Spătarul o funcţie militară, nu numai cel ce purta sabia înaintea domnului la ceremonii, ci şi
ca şef de oaste la război. Ε o funcţie ce exista la Bizanţ, trecută şi la sârbi şi bulgari, de unde
probabil am împrumutat-o.
Stolnicul, demnitarul meselor domneşti, purta un titlu slavon şi e pomenit cu această funcţie
şi în Bulgaria, nu însă şi în Serbia.Stolnicii lui Mircea au fost patru -Bratei, Berendei, Zorza şi
Manea.
Paharnicul de mai târziu este numit la începutul domniei lui Mircea picernic (Costea
picernicul),adică cel ce varsă de băut,
Comisul avea grijă de caii domneşti; termenul este de origine bizantină şi a fost
împrumutat de noi de la bulgari.
Alţi dregători ai lui Mircea arată aceiaşi grijă de casa domniei: Lubaş pivniceral, Ghinea
Pitarul şi Iarcân namestnicul. Funcţii importante ca a stratornicului, clucerului şi armaşului nu
apar încă în vremea lui Mircea8.

Administraţia locală.

Sfatul domnesc era alcătuit, mai mult din demnitari ai curţii, decât ai ţării. Viaţa politică şi
administrativă a ţării era cârmuită de organele locale, boieri localnici, dregători mai mici,
trimişi ai domniei.
Administraţia locală era întemeiată pe judeţe. oraşele erau conduse în Ţara Românească de
un demnitar ales, numit județ.

8
P.P.Panaitescu ,Mircea cel Bătrân, Editura Corint, București, 2000,pp.20,21.
 Reprezentantul domnului în oraşul său era vornicul, adică cel ce ţinea curtea domnească din
oraş, lângă el erau pristavul, folnogul (forma ungurească pentru villicus, administrator).Faptul
că oraşele erau considerate proprietate domnească face ca să existe o administraţie dublă la
conducerea lor, cea orăşenească şi cea a domnului.
Aceasta arată încă o dată că puterea domnului în ţară era destul de mare, toate centrele
mari fiind în mâna lui şi nu în ale boierimii sau ale mănăstirilor.

Veniturile domneşti.

Mircea cel Bătrân avea un venit solid, mai ales în natură, care se aduna de pe tot întinsul
ţării în „casele domneşti”, hambare şi depozite.
Mai întâi, erau stăpânirile directe ale domnului; toate oraşele erau proprietate domnească şi
domnul strângea de la orăşeni venitul său,
De asemenea erau braniştele; adică pădurile apărate, cu vânătoare rezervată domniei.
Vânătoarea în Evul Mediu avea mare importanţă, căci se făceau mari rezerve de carne pentru
iarnă şi de aceea braniştea îşi avea rolul ei de seamă.
O mare parte a bălţilor Dunării aparţinea domniei şi acolo vânatul peştelui era oprit, adică
rezervat domniei întocmai ca vânatul din pădurile sau braniştele Moldovei.
Îi rămâneau însă domniei veniturile în bani de la vămi şi alte biruri, veniturile în natură, iar
în parte de la vămi, ocne, dar mai ales de la dăjdii, precum şi prestaţiile, adică muncile
datorate de locuitori.Vămile erau de mai multe feluri, „la târguri, la vaduri, la munte”.
Impozitul principal datorat domniei în bani era birul, care exista vremea lui Mircea, se
poate spune că birul ca şi oastea (serviciul militar în timp de război) erau obligaţii de care nu
putea fi scutit nime.9.

Armata lui MIRCEA CEL BĂTRÂN

Ţara Românească în vremea lui Mircea cel Bătrân avea o putere socială solidă,
întemeiată pe proprietatea colectivă a pământului, iar venitul şi puterea domnului erau de
asemenea bine întemeiate.
Organizaţia oastei porneşte de la aceste realităţi: aveam pe atunci o oaste de ţară, adică o
oaste naţională şi oastea era a domnului.
Oastea aceasta se numea oastea cea mare, adică ridicarea în masă a ţării.În privinţa
armamentului armatei româneşti din vremea lui Mircea erau arcurile cu săgeți și, în mai mică
măsură, săbiile; armele de foc erau puține, constând probabil din câteva tunuri și bombarde.
Apărarea ţării era asigurată, ca în toată Europa, prin cetăţi. Cetăţile erau ale domnului, adică
ale ţării, şi nu ale boierilor ca în ţările feudale. Un brâu de cetăţi de piatră, aşezate pe locuri
înalte, la pasuri şi la vaduri, înconjura Ţara Românească de jur împrejur.
Construirea unor cetăți: pe linia Dunării -Turnu-Giurgiu ,în Dobrogea :Silistra-Dârstor ,în
interiorul țării: Breaza-Severin-Dambovița.
Aceste cetăţi nu erau deci aşezate la întâmplare, ele formau un sistem general de apărare.

9
P.P.Panaitescu ,Mircea cel Bătrân, Editura Corint, București, 2000,pp.25-27.
 Chiar de la inceput, Mircea cel Batran a mizat pe consolidarea internă a țării, singura care
putea oferi forța în fața amenințărilor din afară.Tot in plan intern, a reușit să aducă sub
autoritatea sa toate teritoriile locuite de români.Tocmai de aceea, el purta o titulatură
sugestiva:,,domn al Ungro-Vlahiei ”(teritoriul dintre Carpați și Dunăre), al teritoriilor de peste
munte (Amlașul și Fagarașul), Banatului, Severinului, Dobrogei, Bugeacul, cu Chilia și gurile
Dunării, al cetații Dârstorului. Mircea este ctitor de manăstiri și biserici precum Cozia, în
1386, și, mai târziu, Snagov si Vișina.
La 31 ianuarie 1418, Mircea cel Bătrân a murit. Bun strateg militar, iar Țara Românească
era liberă si independentă. A fost urmat de fiul sau MIHALI (MIHAIL), între 1418-1420,
care însă a fost ucis in luptele cu turcii din apropierea cețatii Severinului.A urmat un al fiu al
lui Mircea, Radu (1420-1421), și apoi Dan al II-lea (1421-1431)10.

10
P.P.Panaitescu ,Mircea cel Bătrân, Editura Corint, București, 2000,pp.29.
 CONCLUZII

Mircea a domnit peste Țara Românească timp de 32 de ani. Reușitele domnitorului Mircea
cel Bătrân pentru Țara Românească sunt importante pentru domniile următoare prin
introducerea sistemul priorității feudale.
A dat legi și a stabilit foarte clar obligațiile materiale țăranilor liberi si independenți,a
oferit scutiri de taxe, pentru reprezentanții bisericii și pentru cei care prestau servicii militare.
Mircea cel Bătrân a luat măsuri de protejare a țăranimii, a organizat administrația și
biserica, ambele controlate de domnie.
Reușită care va fi cîștigătoare: a organizat armata, forța de bază fiind țăranimea.Mircea cel
Bătrîn a inființat ,,oastea cea mare”, adică ridicarea generală la luptă atunci când era
nevoie,exact ca viitorii domnitori.
Altă mare realizare - un sistem defensiv bine gândit,strategic pentru perioada aceea, prin
construirea unor cetăți: pe linia Dunării -Turnu-Giurgiu ,în Dobrogea :Silistra-Dârstor ,în
interiorul țării: Breaza-Severin-Dambovița.
Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în
timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, precum și prin crearea școlii de
pictură religioasă și activitatea zugravilor acestora.
În cancelaria domnească se cunoșteau limbile slavonă, latină și probabil greacă. Grămăticii
erau puțini, astfel că trebuiau să își urmeze domnul oriunde se ducea acesta, căci ei cunoșteau
formulele juridice consacrate.
Fig.1 Mircea cel Bătrân-frescă la Cozia https://www.crestinortodox.ro/biserici-
manastiri/mitropolia-olteniei/manastirea-cozia-68219.html accesat la data de 10.04.2021.
 BIBLIOGRAFIE

Drăghicescu , Adina Berciu, Ciobotea Dinică „ Viata economică a Țării

Românești in epoca lui Mircea cel Mare” în „Marele Mircea Voievod ”,
Editura Academiei R.S. R.,București, 1987.
Edroiu, Nicolae, Mircea cel Mare și Transilvania în „Marele Mircea
Voievod” , Editura Academiei R.S.R,București, 1987
***ISTORIA ROMÂNILOR-vol.4, De la Universalitatea Creștină către
Europa „Patriilor” ,Editura Enciclopedică, București 2002.
PANAITESCU, P. P. , Mircea cel Bătrân, Editura Corint,București
,2000.
*** Marele Mircea Voievod , coordonator Ion Pătroiu, Editura
Academiei R.S. R., București, 1987.
 Fig.1 Mircea cel Bătrân-frescă la Cozia
https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-olteniei/manastirea-cozia-
68219.html accesat la data de 10.04.2021.