Eneida

5/19/2018 Publius Vergilius aroM -neidaE -slidepdf.
com
PUBLIUS VERGILIUS MARO
Eneida
Publius Vergilius Maro şi-a asigurat perenitatea printr-o capacitate uluitoare de

a unifica, de a concentra într- o operă poetică nu prea întinsă cunoştinţele, eforturile,
idealurile con'-temporanilor şi înaintaşilor. Într-o sinteză, iscusit orc estrată, au fost
condensate armonios cuceririle ştiinţei, filosofiei, moralei şi mai ales ale artei poetice.
Însă toate acestea au fost în!estite cu o !eritabilă capacitate de-a emoţiona, au
căpătat posibilitatea de-a cuceri inimile cititorilor, după ce oamenii au atins un
ni!el de ci!ilizaţie şi cultură mult superior, tocmai pentru că poetul a ştiut să le
confere o !iaţă intensă în care pulsează aspiraţiile arzătpare ale semenilor săi.
"pera lui Vergili'# a apărut într- un moment crucial din istoria statului scla!agist
roman. În secolul $ î.e.n. %ez!oltarea acestuia atinsese un ni!el foarte înalt. $ talia
a#unsese centrul economic, social şi politic al unui uriaş imperiu care îngloba toate
teritoriile de pe ţărmul Mediteranei, &marea noastră (mare nostrum), cum o numeau
romanii. *!uţii uriaşe se concentrau la +oma. enatorii romani care comandau armatele
şi gu!ernau întinsele teritorii e tra-italice, pro!inciile, concesionarii de impozite
(publicanii), cămătarii, agenţii &companiilor comerciale şi financiare, str ngeau a!eri
uriaşe din e ploatarea scla!ilor şi a popoarelor sub#ugate +omei. Prin di!erse a#utoare,
distribuţii alimentare şi altfel de înlesniri, ei cointeresau într-un fel şi sărăcimea liberă
romană. /oncomitent însă, situaţia acesteia în producţie se înrăutăţeşte ire!ersibil.
0ogătaşii transportau în $talia mase uriaşe de scla!i (după anumite e!aluări p nă la o
treime din populaţie), care concurau şi ruinau pe micii producătorii liberi în oraşe şi mai
ales la ţară. Micii proprietari de păm nt dispăruseră aproape în sudul şi centrul
peninsulei şi se menţineau cu dificultate în nordul ei. Predominau marile proprietăţi
funciare, aşa-numitele latifundia, lucrate de scla!i foarte numeroşi. %ar, deşi aceste
mase de scla!i îmbogăţiseră pe proprietarii latifundiilor, producti!itatea muncii lor
răm nea scăzută. * luat astfel naştere în ultimele patru decenii ale secolului o tendinţă
spre stimularea proprietăţii mici şi mi#locii din $talia, considerată mai rentabilă. 1otuşi,
latifundiile au continuat să deţină o pondere decisi!ă în agricultura ţării.
+ezultatul frăm ntărilor politice interne ale $taliei secolului $ î.e.n. * fost regimul de
dictatură militară a lui "cta!ian *ugust, care afirma că el restaurează republica tradiţională
şi afişa ostentati! respectul faţă de senat. În realitate, *ugust a cumulat toate atribuţiile
care să facă din el stăp nul absolut al statului. ub masca dualităţii puterii 2 a împăratului
şi a senatului 2 se disimula st ngaci monar ia. Întruc t a pus capăt războaielor ci!ile, a
consolidat ordinea socială scla!agistă şi a fa!orizat un anumit re!iriment al !ieţii
economice, regimul augustcic a reuşit să obţină un spri#in larg printre
http://slidepdf.com/reader/full/publius-vergilius-maro-eneida-561828a97b6f3 1/182
5/19/2018 Publius Vergilius aroM -neidaE -slidepdf.com
categoriile cele mai di!erse ale proprietarilor de scla!i, să'-şi creeze o bază
socială i-elati! largă. / iar opoziţia aristocraţilor, fideli tradiţiilor şi idealurilor
republicane, era foarte slabă. %e altfel regimul augusteic preconiza
restabilirea mora!urilor şi credinţelor stră!ec i, atunci depreciate. *ugust a
iniţiat o !astă acti!itate propagandistică, în care erau antrenaţi şi poeţii epocii.
$n sc im*bolirpoeaziaînapraccicăcunoscuta olibertăţînflorilorre fărăci!iceprecedentadeterminatînperioadaorelati!ă34stagnare-56î.e.n. ,apeprozeiioadă.
al cărui conţinut a ilustrat tranziţia lentă a contemporanilor de la deznăde#dea, generată

de războaiele ci!ile şi de impasul economico-social, la speranţă, a reliefat itinerariul
spiritual comple al romanilor din acea !reme. Poezia epocii augustcice dispunea de
precedente strălucite7 8ucrcţiu şi aşa-numiţii poetae no!i sau neotcroi (în limba greacă),
adică poeţii noi, poeţii moderni. Viziunea grandioasă a lui 8ucreţiu, arta sa !iguroasă,
concepţia materialistă a!ansată au influenţat salutar poeţii celei de-a două #umătăţi a
secolului. Poetae no!i imprimaseră o direcţie originală e!oluţiei literelor latine.
/unoscători şi ei ai filosofiei materialiste epicureice, abandonaseră eposul de tip
omeric. 9i preferaseră poezia de dimensiuni reduse, concentrarea e primării poetice şi
culti!aserăenaclurile neotericeînspecial. lirica/eimaieroticăimportanţi.Mulţi

poeţidintreaiei,epociiVergiliu,lui*ugust:oraţiu,auProdebutat-perţiu,în Varius, 1ucca etc. *u militat
însă pentru o nouă orientare a poeziei, orientare ale cărei principii au fost codificate de :oraţiu în
a sa *rtă poetică. 9i au utilizat e perienţa neotericilor în domeniul perfecţionării formelor, te nicii
metrice rafinate, deşi n-au dispreţuit contribuţia marilor poeţi ar aici, dar au lărgit considerabil
tematica şi au abordat noi şi di!erse modalităţi poetice. 9i au depăşit problematica inti;-mistă a
neotericilor şi au creat o poezie patriotică profund romană, în care au proslă!it gloria imperiului
latin şi tradiţiile italice consacrate. Poeţii epocii lui *ugust au conceput reînnoirea ca un clasicism
latin. %e aci cultul armoniei, ec ilibrului raţional şi ambiţia de a ri!aliza nu at t cu poeţii elenistici c
t mai ales cu titanii poeziei greceşti clasice. /ei mai mulţi dintre promotorii
nouluiluiMecenaclasicism./onsilier-au dez!oltatşiprieten înal cenaclurilelui*ugust,

Mliterarecenaaleaspri#inittimpului,materialiînspecialeşteîn pcenaclulpoeţi, din care a
încercat să facă în mod abil şi cu prudenţă instrumente ale propagandei imperiale.
Vergiliu reflectă, încă în primele creaţii, cu sensibilitatea sa comple ă,
tribulaţiile, speranţele, reacţiile de tot telul ale concetăţenilor, în!ăluindu-$e
într-un lirism distilat în retortele unui meşteşug dosă! rşit. Prima sa operă
importantă au constituit-o 0ucolicele, zece mici poeme pastorale.
Vergiliu şi-a luat ca model $dilele poetului siracuzan 1eocrit (secolul al $$$-lea
î.e.n.). *cesta descrisese cu remarcabilă autenticitate !iaţa, mora!urile, preocupările unor
ciobani. 9l e primase astfel aspiraţia intensă a unor pături ale societăţii scla!agiste
dine simplu,epoca elenisticăstructural spredistincte!aziune,decelalspremarilor!ieţuioreaşfericităgrecdîntr-

orie-untalepeisa#.<inaturalpentru deosebitmarele poet mantuan peisa#ul pastoral a constituit un liman al
fericirii, întrezărită printre dureroasele !icisitudini ale epocii. 1otuşi, el n-a ştiut şi nici n-a !rut să- l figureze
cu autenticitatea modelului său. /adrul pastoral din bucolice este e!ident artificios, iar eroii care-l
populează poartă !eşminte de păstor ca pe nişte straie împrumutate pentru un inter!al de timp foarte scurt.
pre deosebire de persona#ele $dilelor teocritiene, ei nu leapădă gri#ile, preocupările, obiceiurile $taliei
secolului $ î.e.n. 9i răm n contemporani ai poetului mantuan, tributari realităţilor romane, la care Vergiliu
face aluzie at t de des.
În 0ucolice, Vergiliu atestă o erudiţie mitologică remarcabilă, a cărei utilizare

aproape ostentati!ă scoate în e!idenţă influenţe neoterice mai intense dec t în operele
posterioare. Păşind pe urmele lui 8ucreţiu, poetul mantuan sc iţează în bucolica a şasea
un tablou al genezei uni!ersului influenţat de materialismul epicureic.
/oloratura lirică accentuată se reliefează pe toate dimensiunile poeziei bucolice
!ergilşimai eneales. /ompreînanalizaensiuneapasiunilor,nuanţatărealizatăa poetuluicuunacuturmăreştesimţalobser!aţiilorpersona#ele eîn acte,acţiunile lor
pregnante. %acă mediul pastoral !ergilian pare artificial şi ciobanii atestă erudiţie
surprinzătoare 2 îl recunosc pe *r imede numai dintr-o aluzie 2 sentimentul naturii
prezent adesea în !ersurile 0ucolicelor şi e!ocările emoţionante ale frumuseţilor firii,
apar autentice, spontane. =atura !ergiliană din 0ucolice se deosebeşte substanţial de
cea sugerată de 1eocrit, îndeobşte fecundă şi luminoasă, scăldată de un soare
e uberant. /ontururile peisa#elor apar în 0ucolice în!ăluite de calmul înnoptării. Patru
bucolice sf rşesc printr-un pastel al înserării în sat, unde coboară odi na meritată de cei
trudiţi >0ucolicele $, $$, V$ şi ?). În ciuda unei melancolii estompate, c teodată subtil
filtrată, natura !ergiliană comunică sentimente tonice, e presia dragostei pentru natură
şi oameni8imba,alunuistilul,admiratortenica almetricăconcepţieiutilizatematerialiste,deVergiliupromo!atăîn0ucolice,de
contribuie9picurşi8ucreţiula. realizarea timbrului lor sua!, plin de graţie. @n istoric literar contemporan afirmă că astfel
0ucolicele au dob ndit sensul unei ade!ărate fugi muzicale5. Versul este plastic şi totodată sonor, nuanţ nd o gamă
întreagă de infle iuni totdeauna pure.
%upă ce este e propriat şi alungat de pe ogorul strămoşesc, Vergiliu se
refugiază la +oma. $ntuind forţa poeziei lui Vergiliu şi utilitatea captării unui asemenea
talent, "cta!ian şi consilierii săi îl compensează pentru pierderile suferite.
În aceste împre#urări poetul abordează un nou gen prin redactarea /eorgicelor 2
în care îşi propune să c nte şi sa îndrume munca plugarului. %ificultăţile apro!izionării
$taliei, prile#uite de situaţia politică a !remii 2 ţărmurile peninsulei erau blocate de fiul lui
Pompei,energică duşmanaagriculturiiallui. %ar"cta!ianagricultoriişi"ri entraul

dezorientaţiaparţinealuidin*ntoniucauza2 războaielorimpuneaustcimularea!ileşia e proprierilor
consecuti!e. Vergiliu le acordă a#utorul său modest prin poemul didactic pe care-l scrie.
În acest poem muncile plugarului şi crescătorului de animale sunt descrise cu o
minuţie remarcabilă7 Vergiliu prezintă competent uneltele, terenurile agricole, îngri#irile
de care au ne!oie !itele etc. 9 istă în poem unele obser!aţii interesante încă şi astăzi,
rod al unei documentaţii !aste, deosebit de zeloase. Poetul utilizează în primul r nd
e perienţa sa de fiu de ţăran şi de mic proprietar agricol, obser!aţiile efectuate în cursul
călătoriilor prin peninsulă şi prin icilia. Vergiliu face apel şi la lucrările de
specialitate ale
antic ităţii. %ar itine-rariul !ergilian a fost iluminat mai cu seamă de geniul artistic şi de
filosofiamarelesăumaterialistăpredecesor,aluipoetul8ucreţiu,mantuancelebratdeprinsînAeorgiceideeacunecneţărmurităsităţiide
a.dmiraţie/unoaşte.%eşila studia profund legile care gu!ernează natura.
În raport cu 0ucolicele, uni!ersul poetic !ergilian îşi lărgeşte considerabil limitele şi

c ştigă noi ad ncimi. %ragostea pentru natură capătă o anumită gra!itate, un ton solemn.
=atura oferă omului (posibilitatea de a-şi ameliora e istenţa printr -o muncă asiduă,
raţional diri#ată. %ar în munca stăruitoare, labor improbus, Vergiliu nu !ede numai sursa
ameliorării !ieţii şi calea de reîntoarcere la legendara abundenţă a ! rstei de aur a
omenirii, ci şi iz!orul ec ilibrului moral. Munca în mi#locul naturii constituie
pentru Vergiliu, drumul spre atingerea faimoasei atara tt epicureice, ec

ilibrul intern desă! rşit, preconizat de 8ucreţiu. Munca este deci
glorificată ca ade!ărata condiţie a omului.
Versificaţia atestă o cunoaştere fără cusur a procedeelor metrice, o siguranţă
perfectă în alcătuirea !ersurilor. ub rapor'-tul rafinării, şlefuirii formei, Aeorgicele
cponstsibilitateatuieceademai-afinisarealizatăîndelungoperăpoemul,apoetuluiposibilitate./auza
principalăneîn-tlnitătrebuieulteriorînsăde căutatăautor.Întrîn-ade!ăr, 9neida, opera ma#oră a lui
Vergiliu, n-a putut fi desă! rşită de poet, pentru ca moartea l-a surprins înainte de re!izuirea finală.
/ele douăsprezece cărţi ale 9neidei relatează a!enturile străbunului legendar al
romanilor, troianul *eneas (în greceşte *ineias). Poetul îl surprinde în plină furtună lupt
nd să- ţi sal!eze flota. *#uns pe litoralul african în cetatea recent foa- 'dată a /artaginei,
9nea po!esteşte conducătoarei emigranţilor fenicieni, frumoasa %ido (sau %idona cum
apare în traducerea lui 9. 8o!inescu), cucerirea 1roiei de către greci, plecarea lor din
ruinile fumeg nde ale cetăţii microasiatice şi peripeţiile succesi!e, desfăşurate sub
semnul profeţiilor care recomandau $talia ca noua lor patrie. @rmează
idilancursiune9nea- %ido,alui9neapărăsireaîninfern,/artagineiundei laseîndemndez!ăluielzeilorclar!işitorulsosire(carteaîn8aţiu,V$). @ltimeledupăo şase
cărţi înfăţişează. *!enturile lui 9nea în $talia, unde trebuie să poarte un război crunt,
a#utat de etrusei şi arcadieni împotri!a unei puternice coaliţii indigene, condusă de
1urnus, un şei local foarte !iteaz, carc-i dispută m na 8a!iniei, fiica lui 8atinus,
căpetenia latinilor. 9popeea se înc eie cu moartea lui 1urnus, ucis de 9nea. Pricina
îndelungatelor tribulaţii ale troienilor rezida în ura aspră a $unonei, soţia şi sora lui
$upiter, conducătorul zeilor "limpului. *ceastă ură a!ea un dublu iz!or7 5) zeiţa auzise
că noua cetate întemeiată de troieni !a nimici /artagina, oraş îndrăgit de eaB C) $unona
fusese dispreţuită de Paris, un troian. *supra celei dint i moti!ări a acţiunii epopeii,
moti!are istorică, poetul !a insista în mod deosebit şi !a negli#a pe cealaltă, moti!area
misatologicăisface!ec.%areadepromisiune,ceVergiliu ea alesprimatătocmaide
elacestînAeorgisubiecetD( $9ste$$,3E),limpedede-aglorificacă9neidafaptelenu de arme ale lui
*ugust. $n cadrul aspiraţiilor spre o sinteză magnifică, poetul din Mantua se îndreaptă spre o !
iziune mai !astă, unde să integreze armonios trecutul şi prezentul, iluminate de panegiricul
grandios al +omei augusteice. Vergiliu depăşeşte tradiţionala epopee istorică latină, preferată de'
poeţii ar aici 9nnius şi =ae!ius cu idouă secole în urmă, ca şi cea mitologico-erotică, creată de
poeţii epici ai *le andriei elenistice. 9l optează pentru un subiect omeric, adec!at glorificării
patriotice a trecutului +omei. 8egenda peregrinărilor lui 9nea a!ea o mare !ec ime. Ve iculată de
marinarii protoelenici, care proslă!eau pe zeiţa Venus ;, ea a fost adoptată uşor de italici.
%ispunem de ştiri referitoare la circulaţia acestei legende în timpul primului război punic
(mi#loculromanilorsecoluluiîmpotri! alctolilor,$$$-leaî .altăe.n.popul)./iaţierînaintegreacă,dein!ocaceasta,nd

faptulacarnieniicăeicerusenuparticipaserăăa#utor la asediul 1roiei, străbuna +omei. @lterior, =ae!ius !a
introduce această legendă în poezia epică latină, iar /ato cel 0ătr n c iar în istoriografie. @lterior, toţi
scriitorii romani au considerat pe 9nea ca strămoşul cert al latinilor. +aporturile lui 9nea cu $talia
permiteau deci lui Vergiliu e!ocarea antic ităţilor italice şi stabilirea unei origini preistorice, aproape sacră,
pentru obiceiurile contemporane, inclusi! pentru cele desuete, dar resuscitate de *ugust în numele
restaurării !ec ilor deprinderi salutare ale strămoşilor latini. *!enturile lui 9nea nu numai că aminteau
rătăcirile lui @lise şi luptele
din #urul 1roiei, dar puteau fi uşor declarate fructul unui destin glorios,
început cu ele şi culminat în triumful +omei atotputernice. *ugust şi rudele
sale din gens $ulia declarau adesea că ei descind din $ulus, fiul lui 9nea şi
deci celebrarea acestuia le ser!ea interesele. În felul acesta Vergiliu putea
conferi o actualitate stringentă unei po!eşti pline de eroi şi peripeţii omerice.
omericÎntr.1oţi-ade!ăregeţii:omermoderniafostaimarelîuiVergiliumodelaualsubliniatluiVergiliucă.primele/adrul şase9neideicărţiesteconstituie
o mică "disee, iar celelalte şase o lliadă prescurtată, înr urit întru-c t!a de concepţiile
estetice ale neotericilor, care recomandau concizia şi condamnau &cartea mare , adică
lucrarea literară prea întinsă, marele poet mantuan condensează !astul material
omeric într-o alcătuire mai concentrată, mai densă. %ar Vergiliu n-a datorat lui :omer
numai cadrul, numai armatura epopeei. În numeroase episoade se pot descifra fără
dificultate împrumuturile directe. *stfel furtuna care aduce pe 9nea la ţărmurile
/artaginei aminteşte de cea care lo!ise pe @lise în. /artea a cincea a "diseei şi-l
aruncase pe insula feacilorB po!estirea fascinantă a nenorocirilor troiene, depănată de
9nea în faţa %idonei, corespunde celei a lui @lise la curtea lui *lcinouB 9nea,
abandoncinstealuind*ncpe ise
%idona,aucaaminteşteprecedentpeomeric@lisepărăsindpeceleorganizatepe/alipsoBîn#ocurileonoareafunerareluiPatrocluBîn e
pediţia lui =isus şi 9urial seamănă cu cea a lui %iomede şi @lise >$liada, c. ?)B ciocnirile eroilor din ultimele patru cărţi ale
epopeei sunt !izibil inspirate de incidente similare din $liada. 8a această listă lungă de similitudini s -ar putea adăuga încă foarte
multe e emple edificatoare. %ar Vergiliu nu numai că nu disimulează sursa, ci c iar o subliniază prin toate mi#loacele. a!antul
francez /artault ; a indicat e plicaţia7 nu este !orba at t de imitaţie, ci de luptă în!erşunată cu modelul pe terenul lui, luptă generată
de ambiţia de a-l întrece. +ele!area împrumutului in!ită, parcă, pe cititor să consulte te tul omeric şi să constate superioritatea
interpretării !ergiliene. %e altfel Vergiliu selecţionează şi în!esteşte cu sensuri noi împrumuturile omerice într-un nou
ansamblu,mantuanşi -îna careales şiabundăalteiz!

oareelemente.*stfărăelcucprecedentrirea1roieiîn'literaturaestetributarăgreacă,lui Pisandruundepoetul(poet
din secolul al Vl- iea î.e.n.). În alte episoade apar reminiscenţe din tragicii greci, din 9uripide şi c iar din
ofocle. *stfel moartea *matei pare inspirată din cea a locasteiC. tesi or, Pindar şi alţi poeţi greci au
influenţat şi ei într -o anumită măsură creaţia !ergi-liană. %ar în afară de :omer, poetul mantuan plăteşte
tribut mai ales epicului ale andrin *pollonios din +odos, autor grec din secolul al $$$- lea î.e.n. *l poemului
*rgonautFele, în care înfăţişează peregrinările căutătorilor l nei de aur. %ragostea
%idonei din cartea a patra a fost clar influenţată de pasiunea Medcei pentru $ason
Vergiliu a datorat însă mult şi precedecesorilor romani. e simt ecouri din epicii
ar aici 9nnius şi =ae!ius (în primele patru cărţi mai ales în episodul %idonei, unde apar
şial alteneotericilor,influenţe,!irtuozitateapelingăcealora telui nică,*pollonios),predilecţiadar

pentruşidin8ucreţiu,analiza psi/atulologică,.8irismulşi- auspontanpus pecetea asupra
artei !ergiliene din 9neida. / t pri!eşte legenda lui 9nea, Vergiliu a fost tributar pentru multe
aspecte romane înaintaşilor latini. 9l sG;-a adresat şi prozatorilor7 /ato, Varro etc. În unele
discursuri ca cel al lui %rances şi al lui 1urnus, ambele din cartea a unsprezecea (pp.
HC3-HCI), se resimte influenţa clocinţei romane contemporane.
1rebuie repetat insistent că toate elementele împrumutate predecesorilor latini şi
mai ales greci au fost prelucrate original de Vergiliu, primind semnificaţii noi. 8a acestea
autorul a adăugat episoade inedite. /ompunerea cărţii înt i este concludentă. Vergiliu a
urmat în linii mari cărţile cinci şi opt din "diseea, dar a inserat şi moti!e împrumutate altor
autori, îndeosebi lui *pollonios, şi mai ales a intercalat fragmente e!ident originale ca
discursul zeiţei Venus sau descrierea /arta-ginei. %eşi călăuzit de modelul omeric,
Vergiliu. * dat o coloratură originală descrietii furtunii marine. =u este !orba numai de
atiestudineaepericlitatăeroilor,oflotădar cîntreagă,iarelementele=eptun materialesal!

ează,aparnudistrugemodificate7pecorăbieri,pierenu o corabie, ci supra!ieţuitorii, mult a!anta#aţi în
raport cu @lise, scăpat din naufragiu absolut singur, a#ung într-un port şi nu pe un ţărm obişnuit.
*ceste mutaţii corespund concepţiei profund diferite asupra soartei eroilor. %esigur, eterogenitatea
materialelor utilizate şi amploarea operei 2 nefinisată de autor 2 au dat naştere unor contradicţii între
o carte şi alta, între un episod şi altul7 9lena apare în cartea a şasea în altă lumină dec t în cartea a
doua. $n cartea a şasea se arată că Palinurus a alunecat în !aluri pe furtună, dar în cartea a cincea
poetul descrisese căderea lui pe-o mare calmă. 1otuşi, originalitatea lui Vergiliu nu rezidă în
ordonarea şi îmbogăţireD materialului în raport cu precedentele omerice sau de altă origine, c t în
concepţiile sale particulare ca şi în arta în!eşm ntării artistice
originale=arareaaunui a!enturilconţinut orriginallegendarearticulatale. lui 9nea apare

permanent impregnată de semnificaţii politice contemporane. =umeroase episoade sunt in!
estite de poet cu un sens actual. 9lemente istorice precise ca faptele lui *ugust şi triumfurile
+omei sunt inserate în te tura 9neidei sub forma digresiunilor profetice, e!ident miraculoase,
fantastice, dar reprezcnt nd ceea ce un cercetător italian a numit &spiritul animator al
legendei lui 9nea ;. *stfel $upiter promite în cartea înt i gloria +omei într-o !iziune concentrată
a istoriei ascensiunii latine. 1ot el anunţă fuziunea troienilor emigraţi în 8aţiu şi a aborigenilor
într-o seminţie glorioasă (cartea ?$$). %ouă tablouri mirifice prezintă toată istoria +omei din
epoca legendară a lui +omulus p nă la !ictoria de la *ct um; şi recentele tratati!e cu părţii, !
ecinii răsăriteni ai imperiului roman. 9le sunt inserate în
cărţilealdescrieriiaşaseascutuluişiaoptadăruitcudeprile#ulVenusfiglurăriii9neacon!orbirii.*stfelmoti!uldintre
9neaomericşi*ncalscutuluiiseîn infern2în şi $liada apare descrierea pa!ezeJ lui * ile 2 capătă un înţeles
original, totodată roman şi contemporan H. =umeroase alte episoade, c iar dacă nu cuprind incursiuni
ample în istoria +omei, comportă aluzii transparente la realităţi romane istorico-polil-tice. *stfel, atrăg nd
atenţia asupra /artaginei, mai ales în cartea a patra, Vergiliu reaminteşte cumplita încleştare între aceasta
şi +oma, cel mai important e!eniment din istoria patriei. %iferite elemente reliefează intenţia poetului.
%idon muribundă pre!esteşte uriaşul conflict, a cărui e!ocare fusese de#a preparată de autor şi
menţionează acel dirus ultor &cumplit răzbunător al suferinţelor ei, în speţă :anibal, generalul cartaginez,
a#uns c nd!a la un pas de cucerirea +omei (p. 55I). $nfluenţa catalogului cetăţilor
elenicedescifrabilădinlliada,înprezentărileparticipantcetăţilorlarăzboitaliulce,troianraliate(lliada,în#urul$$,
lui3KI1urnusşiurmsau.)estelui 9nearealme(înte cărţile V$$ şi ?), dar aceste descripţii !ergiliene sunt
străbătute de un ad nc patriotism, de glorificarea entuziastă a $taliei şi de!in astfel indubitabil originale.
%e altfel, întreaga epopee scoate în relief pe toate planurile posibile ideea
destinului glorios al +omei. +eprezentant al proprietarilor de scla!i din $talia, poetul
considera ca normale şi salutare e tinderea continuă a imperiului !ast al romanilor şi
aser!irea nemiloasă a popoarelor din bazinul mediteranean. %esigur, Vergiliu pledează
pentru clemenţă, pentru toleranţă faţă de sub#ugaţii +omei. Îl predispuneau la o
asemenea atitudine rezultatele obser!aţiilor asupra condiţiei semenilor săi, recepti!

itatea deosebită faţă de suferinţele umane, potenţată de circulaţia intensă a ideilor
filosofice umaniste în epoca lui *ugust. /ontribuiau însă şi e igenţele social-politice ile !
remii7 pro!inciile trebuie e ploatate în folosul romanilor, dar nu secătuite şi administrate
astfel ca nu numai un singur om să beneficieze de roadele aser!irii lor, ci
cercuritoleranţamaifaţălargide aleîn!inşiclaseici şiproprietarilorsupunerea ndecondiţscla!i

onatădin$taliaatuturor.Vergiliuîn faţapredicăautorităţiinunumai romane şi la ne!oie zdrobirea
împotri!irilor din calea cuceririi romane. /elebrele !ersuri din cartea a şasea ilustrează
concentrat această concepţie asupra menirii romane7 &1u adu- ţi aminte, romane, să c
rmuieşti cu putere noroadele, să stabileşti rosturile păcii, să cruţi pe cei ce se supun şi să
zdrobeşti pe trufaşiB iată menirea ta. (pp. 5LK-5K4). În ciuda umanismului său ad nc Vergiliu
nu înţelegea ade!ărata esenţă a faimoasei pa romana (pacea romană)7 împilarea cruntă a
popoarelor, #efuirea sistematică a bogăţiilor materiale şi spirituale ale în!inşilor. Poetul nu !
oia ţi nici nu putea să conceapă altce!a dec t dominarea tuturor popoarelor de către romani.
%e aceea, destinul lui 9nea, care depăşeşte infle ibil toate piedicile, alcătuieşte
doarerouluipreludiultroianprdestinuluifigureazăgrandiosşipecelal al$taliei,+ome!ocati,capătăde
at!aloareteaoridedesimbolcătre alpoet!ictoriei.1riumful ineluctabile a urmaşilor lui. piritul Fudelre-
taliei din cartea a doua a Aeorgicelor (!ersurile 5HE-5IE) domină infrastructura istorico-legendară
a poemului7 la înfăptuirea naşterii +omei, concepută ca suprema binefacere dăruită de soartă
omenirii, au contribuit at t cerul c t şi păm ntul, au adus s ngele lor toate populaţiile $taliei,
inclusi! etruscii şi grecii, popoare neitalice5. Într-ade!ăr, pentru Vergiliu, fiu de ţăran din nordul
$taliei, patria nu includea doar +oma şi 8aţiul, ci cuprindea întreaga peninsulă. *şa cum s-a
arătat de#a C, cărţile a şaptea şi mai ales a opta constituie un nucleu de poezie patriotică
autentic italică. În pofida c tor!a imitaţii omerice de detaliu, poetul ne poartă departe de lumea
eroilor eposului grec, înti;-un peisa# accentuat italic. /atalogul
triburiloreneazi,celebrareaitalice,apariţiacultuluimagnificălui:eracle,a1ibrului,plimbarea!izitarpealocurilearcadienilormeniteluisă9!andruadăpostdeascăcătre ulterior
zidurile +omei, nu sunt dec t cele mai importante etape ale acestui itinerar italic. *stfel creaţia +omei de!ine sarcina fundamentală a tuturor seminţiilor italice şi
Vergiliu se dez!ăluie ca cel mai sensibil interpret al neliniştilor şi speranţelor $ taliei contemporane lui. În acest fel de!ine 9neida în primul r nd un poem profund
patriotic, un poem cu ade!ărat italic. Întors spre trecut, poetul mantuan glorifică originea di!ină a +omei, stăp nitoarea popoarelor şi, concomitent, îi proclamă
perenitatea.
1rie mu de# pli ca

$r, la c7 &iiiii-aza egeade şi tradiţii elenice, poetul nu ezită să insere în poem
legende latine stră!ec i ca cea a meselor m ncate sau cea a scroafei cu treizeci de
puscrupuloasecei,dincărţilin!estigăriaşapteaanticfirespecti!ităţilor italice,aopta.a9neida!
eciloresteobicdeiurifaptşirezulinstituţiiatulalcelei mai peninsulei'. Poetul a dispus de cea mai
minuţioasă documentaţie, ale cărei date esenţiale le-a sintetizat aci, Vergiliu do!edeşte o cunoaştere
e celentă a ceremoniilor şi riturilor religioase tradiţional italice, în special a ceremoniilor funebre7
scriitorul latin Macrobiu !a spune ulterior că Vergiliu poseda at t de temeinic dreptul pontifical, îne t
merita a fi mare pontifC. " serie întreagă de aspecte ale !ieţii politice, sociale, pri!ate ale romanilor
epocii, în special obiceiuri tradiţionale sunt ilustrate abundent de epopeea !ergiliană. *stfel $upiter
părăseşte în cartea a zecea sfatul olimpienilor, însoţit de
cortegiul zeilor, aşa cum făceau la +oma consu8i (p. CLH). %ezbaterile consiliului zeilor
amintesc de cele ale senatului. *titudinea lui 9nea faţă de fiul său şi c iar faţă de to!arăşii
de peregrinare este cea a unui !eritabil pater amilias &tatăl familiei . $n multe împre#urări
nu numai comportările latinilor, ci c iar cele ale troienilor, prezintă similitudini cu cele ale
romanilor. /eremoniile şi pietatea lor, întrecerile sporti!eH sunt cele ale
romanilor+oma,drept.Maiteamult,se cîmparteiarîn /artaginaporţile templuluiaraicăîntşi

senatullnimmora!uriseîntruneşteromaneîn.Întocmaiinteriorulca Ia incintei sacre (p. C6). %e altfel
templul menţionat de poet cu această ocazie este în realitate roman, perfect similar construcţiilor
religioase latine. Vergiliu consemnează c teodată !ec i obiceiuri latine7 în cartea a noua
1urnus dă semnalul luptei arune nd suliţa în faţa taberei romane, precum în +oma
primiti!ă declarau război preoţii feciali prin az! rlirea unei suliţi îns ngerate pe teritoriul
duşmanilor (p. C6H). Pentru Vergiliu nu era de conceput dec t o artă cetăţenească,
educati!ă7 consemnarea obiceiurilor şi faptelor glorioase ale străbunilor şi c iar ale
contemporanilor corespunD - dea unei misiuni de educaţie morală a cititorilor.
/um am rele!at mai sus, !iziunea istorică a lui Vergiliu este categoric optimistă.
$reţinutstoria $pentrutalieiestecătoatăreprezentprozatăistoriograficăcaunprogresa!
remiineîncetat,proclamăgrandioestrămarea.Naptulestemoraldemn-istoricăde a societăţii. 9ra un loc comun în istoriografia latină proslă!irea
trecutului său glorios, totdeauna fericit şi condamnarea prezentului imoral, în e!ident regres etic şi social-politic. alustiu şi 8i!iu, iar mai t rziu
alţi istorici au susţinut ferm o asemenea concepţie. Vergiliu, deşi glorifică trecutul, consideră prezentul ca încununarea unei propăşiri
aproape liniare. %ar acest prezent este epoca lui *ugust.
ustificarea puterii romane reprezintă totodată şi #ustificarea regimului augusteic.

1riumful acestuia semnifică pentru poet realizarea unei necesităţi istorice. 9neida este nu
numai un poem patriotic, ci şi un poem dinastic, nu numai e altarea $taliei, ci şi
glorificarea casei lui *ugust. *m semnalat de#a cele două laturi ale patriotismului
!ergilian7eiBC)elogierea5)dragpolisticiiea
arzătoareromanedepentruîmpilarepatrie,apopentruoarelofrumuseţile,.Mentalitateoameniisadeşimicobiceiurile
proprietar italic e plică această dublă orientare a poetului, după cum moti!ează şi ataşamentul faţă de familia lui
*ugust. %upă *ctium acesta adusese în $talia pacea. $n afară de aceasta, Vergiliu de!enise poet celebru şi om
bogat 2 cu spri#inul regimului de altfel 2 şi frec!enta elita societăţii scla!agiste, al căror e ponent de!enise. %e
asemenea, el a păstrat legături cu *ugust şi consilierii săi literari în lunga perioadă a redactării şi a citit
împăratului unele cărţi din 9neida. $n sf rşit, pacea ci!ică corespundea idealului epicureic de ti nă fericită,
împărtăşit de Vergiliu.
9logiul casei lui *ugust se poate descifra frec!ent. 9nea şi $ulus erau strămoşii
prezumti!i ai gintei Mia. Proslă!irea lor marca elogiul, în orice caz măgulirea lui *ugust.
%escrierea*ugust.%escripţ#ocuriloraentuzifunerastăretroieneaconstruiriicomportă/ar-
tagineialuzii$adecelecătrecontemporane,%idonaimplicăinstituiteşieaode aluzie la proiectul augusteic
de reclădire a marii cetăţi africane. *bundă însă şi elogiul direct. %upă ce descrisese Venerei
ascensiunea +omei, $upiter adaugă7 &%in iir lucitul s nge al troienilor se !a naşte /ezar, ce-şi !a
întinde stăp nirea ţină $a ocean şi numele p nă $a steleB el se !a numi $ulius, după marele lui
strămoş $ulus. căpată de gri#i, c iar tu îl !ei primi c nd!a în cer, încărcat de prăzile +ăsărituluiB
oamenii îl !or slă!i şi pe d nsul în rugăciunile lor (p. 56). @rmează elogiul păcii stabilite de *ugust. 9ste
semnificati!ă deificarea împăratului şi prezentarea lui ca în!ingătorul "rientului, ca
e ponentul tipic al !irtuţii italice. *ugust apare elogiat şi în profeţia lui *nc ise din cartea a
şasea, dar mai ales în descripţia scutului din cartea a opta. 8upta de la *ctium şi triumful
augusteic deţin aci ponderea principală. Vergiliu se referă şi la alţi membri ai familei
imperialeB el depl nge moartea prematură a lui Marcellus, nepotul împăratului în profeţia
lui *nc ise, mai sus citată. *cest elogiu i-a atras recunoştinţa familei imperiale.
1rebuiefrec!entatînsă!reodatăsubliniatasiduucăVergiliucurteanimperială,-aa#unsniciodatădarn-a multiplicatunpoetdeilimitatcurte.
elogiile=unumaip ncă lan-a adulaţia obositoare la care au a#uns unii poeţi ai epocii imperiale.
Vergiliu n'-a fost niciodată un !eritabil filosof şi n-a aparţinut ferm unei şcoli
filosofice sau alteia. $dei filosofice, influenţe ale sistemelor filosofice ma#ore ale epocii
sunt însă descifrabile în unele pasa#e din 9neida ca şi în producţiile poetice anterioare.
Vestigiile epicureismului materialist, studiat în tmereţe şi spre care îl orientaseră şi
lecturile aplicate din marele poet materialist 8ucreţiu, se pot desluşi şi în 9neida. Vergiliu
răm ne fidel idealului lucreţian de pace şi elogiază în continuare 2 mai ales în cartea a
şaptea 2 !iaţa simplă în mi#locul peisa#ului agrest. /a şi 8ucreţiu, el crede în progresul şi
în demnitatea omului. cepticismul său religios este de asemenea tributar influenţelor
epicureice,fermitatemoralădarpedin$ ngăatitudineafertilul unfilonr eroipicureic(9nea,se

%idona)rele!ă şileecourie!idenţiazăstoice7; .accenteleVergiliu de plăteşte un greu tribut
idealismului filosoficB dacă în 0ucolice profesase o cosmologie materialistă, în cartea a şasea a
9neidei pune în gura lui *nc ise o e plicaţie idealistă a formării lumii. Pe urmele lui Platon, corifeul
idealismului grec, imaginează psi icul capti! în înc isoarea materială a corpului. /ălăuzit poate de
9nnius, Vergiliu poposeşte pe meleagurile idealismului pitagoreic. *celaşi *nc ise prezintă
concepţiile lui Pitagora pri!itoare la transmi-grarea sufletelor, care ar trăi înainte de naşterea
corpului şi i-ar supra!ieţui pentru a se întrupa în altă fiinţă. %ar, din fericire, aceste opinii
indubitabil idealiste nu s-au integrat ferm în !iziunea poetului despre lume, nu l-au înr urit ad nc.
Vergiliu nu credea în zei şi mai ales în inter!enţia lor în !iaţa omului. 9l declară
limpedeurgieîn sufleteaceastacereşticiar înf =isusprimelese!ersuriîntreabăaledacăpoemnului7cum!

a&9cuimpulsurileputinţăoareinterioaresăfieaialeta oamenilor sunt zeii care îi îmboldesc la acţiune, impulsuri
deificate din neştiinţă de muritori (p. C6I). +elat nd moartea lui *n ur, Vergiliu constată şi ironizează
speranţele deşarte ale profeţilor, !anitatea formulelor magice (p. CKK). "limpul este artificial ordonat de
poet, zeii smt oarecum înnobilaţi, dar pri!aţi de autenticitatea din poemele omerice, izolaţi de e istenţa şi
faptele păm ntenilor. $nter!enţia zeilor, totdeauna factice, se manifestă numai în a ; toicismul a!ea o bază
materialistă, dar predica morala îndurării, idealistă şi indi!idualistă.
Momentele de ma imă importanţă. +ăzboinicii le solicită spri#inul, dar ei contează
pe !ite#ia lor şi izb ndesc datorită ei. $upiter !ergilian este interpretul fidel 2 şi foarte
paliddoar laîn stimularearealitate2 alunordestinuluintenţii ,alee istentoamenilorînafara.

%upăşideasupracum$ris înluicarte./eilalţia cinceazeise limiteazăse mărgineşte la încura#area
sentimentelor antirăzboinice ale femeilor troiene, inter!enţia $uturnei în cartea a douăsprezecea nu
face dec t să în!ioreze animozităţile rutulilor, nemulţumiţi de condiţiile armistiţiului şi impresionaţi de
situaţia dificilă a lui 1urnus (pp. 53H-536, respecti! H65-H6H). În realitate factorul uman este cel
decisi!B fiinţele mitologice sunt mai ales elemente decorati!e. Vergiliu perfecţionează moralmente pe
zei, pentru că ei reprezintă doar accesorii artificialeB miraculosul are în 9neida o funcţie e clusi!
estetică. $n afară de aceasta nu răm ne dec t ritul, a cărui scrupuloasă
respectare este recomandată de Vergiliu, fidel spri#initor al

resuscitării obiceiurilor !etuste.
%acă Vergiliu se deplasează dezin!olt în mitologia greacă, frec!ent modificată şi
îmbogăţită prin inserarea tradiţiilor romane, destinul constituie pentru el o forţă efecti!ă7
fatum, destinul, determină în linii esenţiale toate e!enimentele. Niecare popor, fiecare
cgetate,neratefiecaredecon'om-diţiileposedădificileun faletume
alistenţeisău.*parînprimaaciecouriperioadăale aunoror nduir!eci i ideiscla!agistromane, şi
concepţii stoice asupra soartei. @n rol în constituirea opiniilor !ergiliene referitoare la fatum l-a
deţinut şi doctrina materialistă a lui 8ucreţiu. Natum reprezintă în mare măsură ordinea imuabilă
în desfăşurarea lucrurilor, legea care dictează e!oluţia în natură şi societate. /um am subliniat
de#a, fundarea +omei este tot efectul necesităţii, identificată de autor ca fatum. Vergiliu nu
alunecă totuşi spre fatalism. Natum se realizează prin faptele oamenilor. 9l nu trebuie aşteptat
pasi!, ci cunoscut şi înfăptuit. Nireşte, oamenii nu-l pot înlătura definiti!, dar îl pot înt rzia.
%ragostea %idonei şt gelozia lui 1urnus au încetinit ritmul realizării destinului eneazilor.
Vergiliu a fost un e celent cunoscător al psi icului uman. $n raport cu mulţimea
faptelorîn9neidaşi inter!incumultitudinearelati!puţine,persona#elpersor,na#ecare. acţionaseră-arpăreacă înfapteleadmirabilatrecpelumeprimulomerică,planşi
nu promotorii lor. %ar persona#ele sunt figurate de poet cu un talent e cepţional. 9l

atestă cunoaşterea multilaterală, profundă a omului. "bser!ator subtil al reacţiilor şi
manifestărilor umane celor mai !ariate, marele poet mantuan modelează eroii după
c ipul contemporanilor săi. 9l împrumută foarte puţine atribute eroilor
omerici şi preferă
descrierea oamenilor !remii sale, formaţi la un ni!el de dez!oltare a societăţii
scla!agiste mult mai înalt dec t cel al contemporanilor lui :omcr. Persona#ele sale nu au
!eridicitatea fermecătoare a eroilor omerici, dar sunt in!estigaţi mai fin, mai
nuanţat.
Persona#ul principal este desigur 9nea. Mulţi e egeţi occidentali, în special
germani şi francezi', n-au înţeles cu ade!ărat structura eroului !ergilian şi au reproşat
autoruluistructurareaopretpsinsăologieiartificialitate,erouluitr oianimaginan-aurmatălipsănormeldereliefconstruiriiapersona#uluiantice .aÎntrcar-actde!ăr,relor.
9roii literaturii antice a!eau de regulă o structurăclară, geometric alcătuită, definiti!

fi ată, foarte adesea străină de mutaţii şi contradicţii etice. $nsă, întocmai ca un scriitor
modern, Vergiliu nu stabileşte de îa început, în forme imuabile, caracterul eroului, nu-i
dă-ruieşte o !igoare morală egală, ci îi urmăreşte nuanţat formarea, îl modelează sub
oc ii cititorilor. %intr-un anumit punct de !edere, 9neida este poemul formării şi
consolidării morale a lui 9nea. 9roul apare iniţial ca !iteaz şi leal, dar oscilant, confuz.
%eşi in!estit de :ector ca moştenitor al $lionului, lasă pe tatăl *ncMse să diri#eze
emigrarea. În plină călătorie mărturiseşte *ndromacăi o accentuată oboseală morală.
osit ca un încercat c rmuitor de popoare la /artagina, se lasă totuşi în!ins şi c iar
derutatsă! rşdeştedragosteabiaprin.+espectareacălătoriaîndatoinferiein, undefaţădeîşif
atumflălimpedeîlîntăreşte,soartadarşielîn!aţăse să se călească. $ese din lumea umbrelor palide
consacrat ca prototip al faimoasei uirtus romana7 răbdarea, fermitatea, renunţarea !irilă a#ung
să se interfereze în mod fericit în conduita sa. oseşte cu intenţii pacifice în 8aţiu. 8uptă decis şi
cu mare bra!ură, dar fără plăcere şi mai ales fără ură. " singură însuşire apare constant şi cu
intensitate egală7 profunda lui umanitate. %e aici întinsa oroare de război. %eşi în!oiala cu
latinii este încălcată şi bătălia generală ia locul duelului între el şi 1urnus, 9nea păşeşte
neînarmat pe c mpul de luptă şi încearcă să oprească războiul (p. H66). Viteaz, la
ne!oie aspru, 9nea apare ataşat cu fer!oare unor !alori umane fundamentale ca
probitatea, loialitatea, generozitatea faţă de cei umili st. /ei înfr nţi. /u!intele adresate de el
lui 8ausas muribund contrastează flagrant cu !orbele trufaşe aruncate de 1urnus lui Pa
las dobor t în ţănnă (pp. CKE-CKI). Pornind de la această calitate originară, dar #i ea
treptat limpezită9nea capătă fermitatea, clar!iziunea şi înţelepciunea necesară, după
modelul!remiiluicelor*ugustmai. /reatorul!estitecăpeteniisăuîiacromane,rdăadeseadarcuc
nuanţeleteunepitetşicomplecaracterisitateaic. *cesteoamenî-lor epitete, destul de numeroase şi !
ariate, nu sunt simple ornamente. 9le corespund comportărilor eroului şi punctează etapele
formării sale. 9pitetele ilustrati!e pentru ispră!ile războinice şi pentru potenţarea fermităţii abundă
în ultimele cărţi7 eros &eroul , ingens &!oinicul , optimus armii &cel mai iscusit în arme , saetius
&temutul . $n prima parte înt lnim mai ales alte epitete, adec!ate ostenelii sufleteşti, dar şi
umanităţii şi lealităţii eroului7 astfel 9nea este bonus &bunul . %ouă epitete re!in frec!ent7 pater
&tatăl; 2 reprezentati! pentru menirea erouluil 2 şi plus, definitoriu pentru structura lui morală.
9pitetul este numai parţial redat în limba rom nă prin &pios . =egreşit, 9nea este un pios, pentru
că respectă fatum-şi zeii, pentru că el cunoaşte riturile dar şi pentru că îşi
iubeştepietateafamiliarituală şia patriaromanilor,şisă!cu rşeştetotulstrăinăcelenecesaredepasiune,sal!

gardăriideelanmisticlor.9l. %arîntruc9neaipeazăeste plus şi pentru că este leal şi mai ales prudent, atent să e!ite
acţiunile necugetate, ce ar sting eri împlinirea soartei sale.
9nea este construit ca un persona# comple şi mobil 2 aproape întocmai ca un erou
modern 2 şi apare ca protagonistul epopeii, însă poetul obţine rezultate interesante şi în
urzirea altor caractere. 1iriana %ido, concepută după modelul unei matroane romane
contemporane, biruită de iubire, ilustrează capacitatea lui Vergiliu de a analiza pregnant
psi icul feminin şi a-l recrea artistic, p nă la ni!elul oscilaţiilor infinitesimale. osirea lui 9nea
metamorfozează e istenţa ei. %etaşată de trecut, ea de!ine treptat conştientă de
dragostea arzătoare nutrită pentru 9nea. Vergiliu rele!ă procesul acestei
fataleurmărireaelucidărimanifestărilorîndiscuţiadezordonate,purtatăde%idopasionatecu*unale,soraîndrăgostitei,ei(ppiKH-
careK6) şia maiacceptatales înde#a !ictoria patimii şi !rea să cucerească pe bărbatul iubit (p. KE). +ele!ant pentru deziluzia şi
!ariatele reacţii subsec!ente este şi lungul monolog de la p. 556, în care %idona îşi e pune g ndurile relati! confuz, în
congruenţă cu tensiunea ner!oasă e cesi!ă atinsă de agitaţiile psi ice şi cu declinul ei moral. În final, Vergiliu reliefează însă
resuscitarea tăriei morale7 %idona nu se sp nzură ca o eroină din tragedia greacă, ci se străpunge cu sabia precum un !
iteaz. $nter!enţiile directe ale poetului potenţez1efecte$e5e1J ioţioriale şi conferă o densitate remarcabilă e!ocării figurii
nefericitei cartagineze.
?? :
Măestria !ergiliană în in!estigarea psi icului feminin este atestată şi de alte
portretemaialesde/amilla,femei, frumoasamultmai sufecioarăcintalcăztuitetă îndarluptatos

atpentrutde apărareapregnante7patriei,*rma,energică,*mataşi !itează, leală.
/elelalte persona#e sunt sumar creionate, deşi adesea nuanţat surprinse şi
îndeobşte în plină acţiune. *proape toate sunt persona#e poziti!eB fugiti! se conturează
eroi negati!i, cu totul neînsemnaţi ca inon, trădătorul 1roici şi %rances, de altfel netipic.
Mezenţiu, căpetenia e pulzată a etruscilor apare ca un impius, !in nelegiuit, se poartă crud
cu oamenii şi sfidează pe zei, dar este deosebit de !iteaz. Pri!eliştea fiului său mort, bra!ul
8ausus, îl transformă total, îl umanizează. Vergiliu îi descrie #alea cu intensă
compasiune. 1urnus are şi el defecte morale, mai ales de tip omeric7 este frust,
crud, neîndurător şi orgolios. *pare totuşi ca !iteaz şi leal, ade!ărat războinic
italic şi în ultima instanţă profund nefericit. i 1ipul t nărului erou !iteaz apare şi în
imaginile, concis dar sugesti! alcătuite, ale lui 8ausus, Pallas sau c iar $ulus.
unt însă caracteristice profilele lui =isus şi 9urial. În e!ocarea acestor tineri
troieni,pesine.menţionaţi=icăieri,poate,iniţial clanulîncartealiric,a
spontcinceaneitateaşiulteriorsaîncuceritocarteaarenoua,att deVergiliusensibilă,seîntreceatt de
profundă, n-au atins o asemenea intensitate. $ntre =isus cel destoinic, mai c ibzuit şi gata oric nd să
se #ertfească pentru mai t nărul său prieten, şi 9urial !iteaz, a! ntat, plin de candoare, at t de spontan
în replica dată ocrotirii emoţionante a to!arăşului de arme mai ! rstnic, se înfiripă una dintre cele mai
înduioşătoare prietenii. Poetul mantuan consacră acestei prietenii o ade!ărată baladă lirică.
În cartea a noua el narează în ritm de c ntec eroic strămoşesc faptele
memorabile ale celor doi prieteni, dar insera comentariile sale, care !ibrează
de emoţie, de gingăşie spontană. =araţia prieteniei şi morţii acestor doi tineri
oferă una dintre cele mai impresionante pagini din 9neida.
seducăto-areremarcatapoezieiadeseaomerice,căepiculdarcă!ergilianpoetul mantuannuareforţaeceleazăşiniciautenticitînre!elartea şi
compătimirea durerilor omdl-neşti, relati! mai rar e!ocate de marele său înaintaş elen.
Vergiliu află accesul către sufletele cititorilor prin dez!ăluirea şi compătimirea suferinţei
umane, cristalizate în aşa-numita poezie a lacrimilor. &*de!ărata artă a 9neidei se află
efecti! în aceste pagini de cea mai înţelegătoare omenie , afirmă istoricul literar italian
9ttore Paratore ;. unt caracteristice scene ca aceea în care t nărul 9urial roagă pe
t nărul $ulus, orfan de mamă, să poarte de gri#ă mamei sale (pp. CE4-CE5) şi în special
aceea în care bătr na îşi #eleşte feciorul mort, nefericitul prieten al lui =isus (p. CEI).
Prin înfăţişarea apocaliptică a nenorocirilor 1roiei, moartea lui Priam, răpirea logodnicei
în faţa alesului etc, Vergiliu transmite cititorului sentimentul, destul de rar înt lnit în
antic itate,%eşi al glorificatmileipentrucampaîn!iniileşi. militare romane, Vergiliu a nutrit un

profund umanism şi a depl ns războiul aducător de lacrimi, lacrimabile bellum. =u numai 9nea, ci
$upiter însuşi detestă !ărsarea de s nge şi refuză contemplarea morţii lui Pallas (p. CKE).
Poetul îşi mărturiseşte compasiunea pentru cei săraciB împrumută lui
*pollonios din +odos imaginea torcătoarei sărace, care munceşte p nă
în zoriC. *stfel Vergiliu face aluzie la gospodina ne!oiaşă, trudind la
torsul l nei înaintea re!ărsatului zorilor, cu înţelegerea umană a unui fiu
de ţăran, cunoscător autentic al !ieţii isto!itoare a celor umili (p. CHL).
În compre ensiunea durerii, în apropierea de oameni, totdeauna emoţionantă,
adesea plină de cea mai spontană candoare, rezidă magia lirismului !ergilian, e!idenţiat
at=u tnumaidefrec!entăVergiliuîntr-uncompoentează,mepicocu-eroic,înţelegeretotuşi
monumentalsinceră,fapteleca!iziune,triste,dupăcasubstanţă. consumarea lor 2 cităm şi notaţiile lirice
la înmorm ntarca lui Pallas (p. H5E) 2 dar !esteşte nenorocirile şi ia atitudine faţă de urmările lor în !
iaţa oamenilor (p. CKI) .5 =u numai rătăcirile şi durerile prile#uiesc incursiunea lirică cu multe faţete,
determină pe poet să elaboreze gestul participării sale la peripeţii, ci şi faptele memorabile ale
eroilorB ispra!a lui 8ausus, pildă de iubire filială, atrage aprecieri emoţionante (pp. H4I-H4L). În
asemenea situaţii, pentru un scurt fragment poetic, Vergiliu pare să renunţe la obiecti!area necesară,
spontan dar perfect conştient. %e altminteri pasa#e întinse care
conţin de regulă cele mai importante momente din desfăşurarea

acţiunii poemului comportă un !eritabil subte t liric.
ensibilitatea delicată a poetului se rele!ă şi în atitudinea faţă de natură, în
9neida, ca şi în operele poetice anterioare. *de!ărat romantic a! nt la leltre, în unele
pasa#e din 9neida poetul izbuteşte o amplă comuniune între fantezia sa artistică şi
npaturăstele..<iNărăîn; 9neida,îndoială canaturaşiîn apareproducţiilenumaipoeticecaun
anterioare,cadrualacţiuniiVergiliuomuluiC,sciţeazădar eaade!ărateocupă un loc important în
epopee, pus în e!idenţă de sub-te tul liric, al peisa#elor. *desea descripţia naturii contrastează cu
zbuciumul oamenilor şi -l scoate în relief. &9ra noapte şi toate !ieţuitoarele gustau pe păm nt
liniştea somnului după trudăB pădurile şi mările furtunoase se odi neauB era clipa cina stelele se
află la mi#locul drumului lor, c nd totul zace pe ogoareB dobitoacele, păsările cu pene colorate şi
cele ce zboară pe deasupra apelor întinse şi cele ce se adăpostesc în c mpiile pline de ăţişuri,
aţipite de somn şi tăcere, îşi îndulcesc gri#ile şi uită ostenelile. =umai biata %idona nu-şi putea
găsi odi na în somnB pentru oc ii şi inima ei nu era noapteB gri#ile îi creşteau şi, izbucnind din
nou, patima-i se dezlănţuiO (p. 55H). %esigur nu lipsesc nici descripţii ale naturii m nioase,
pradăecilibrată,stiiilordeci2 tabloule!ocareafurtuniipeisa#uluipemarecalm,de tonifiantpildă2dar.

%eVergiliuacipoatepreferaşipredilecţianaturaliniştită,pentru noapte. Vergiliu a fost un poet al
nopţii, scăldată doar de lumina lunii şi a stelelor &=oaptea se lăsă fi în!ălui ţăm ntul cu
negrele- i aripi (p. CHE). Napte importante, profeţiile aflate de 9nea, e!enimente capitale 2
moartea %idonei, pieirea lui =isus şi 9urial 2 se petrec noaptea. Peisa#ul luminos solar nu-l
atrage pe poet nici în, 9neida. Vergiliu a fost însă şi un poet al mării şi al apelor. * e!ocat cu
aceeaşi pasiune înfăţişarea !alurilor marine în!olburate de furtună şi apele line ale 1ibrului,
tăiate în tăcere de corăbiile troiene, !opsite în culori !ii. %ar şi aci a pre!alat nu descripţia
rafinată şi impersonală, ci poezia gestului. 9ste !orba desigur de gestul participării spontane a
sufletului sensibil al poetului la !iaţa peisa#ului e!ocat. ufletul generos şi delicat al
poînţetuluilege !ibreazăşiparticipăadlancfaptele,cnd contemplăgndurile şipeisa#ulsentimentelemirific,

omuluicaşiatunci.*m spuscnd maipri!eşte,suscă naraţia !ergiliană n-are nici forţa, nici cursi!itatea
celei omerice. %ar în afară de momentele lirice at t de emoţionante şi peisa#ele magistral construite,
abundă şi tablourile, am spune, scenele concepute dramaticB de pildă) dialogul final dintre 9nea şi
%idona (pp. 546- 54E). $nfluenţa normelor teatrului grec, de#a menţionată, se poate descifra în
multe episoade, încărcate de o mare tensiune tragică. *stfel s -a arătat că în cartea a doua a 9neidei
se poate delimita o !eritabilă tragedie narată, ce înfăţişează căderea 1roiei. *!i-torul a sugerat
sentimentul tragic, amalgam de milă şi groază, prin figurarea înfr ngerii celor drepţi şi buni, prin
dobor rea ne!ino!ăţiei în lupta fără speranţă împotri!a destinului, a orientat treptat e!enimentele către
nefericirea finală,
ilustratătradiţionalăprinamoarteacelortreiluiunităţi,PriamBdetimp,întocmailoc,c
acţiuneîntragedia;.<i alteclasică,&scenearespectatcomunicăc intensarregula fiorul tragediei 2 de
e emplu moartea %idonei 2 dar toată epopeea !ibrează de un impresionant patetism. Patosul
dramatic însoţeşte cititorul aproape pe tot parcursul lecturii. Nantezia pluri!alentă a poetului se
rele!ă în descrierile sale de-o. +ară !eridicitate, dar şi în comparaţii pregnante, care în!estesc
naraţia cu o sugesti!itate remarcabilă. 9ste deosebit de impresionantă compararea %idonei,
scuturată de fiorii dragostei, încă nemărturisită şi neîmpărtăşită, cu o ciută, incidental rănită în
codrii /retei de un ! nător. /iuta aleargă deznădă#duită prin dumbră!i, în timp ce ! nătorul nici nu
ştie ca a rănit- o (p. KE). 9nea, rezist nd rugăminţilor *nnei de a amina plecarea, este
asemuit cu un ste#ar puternic (p. 54K-554), corabia lui Menesteu cu o porumbiţă (p.
5CK), agitaţia *matei cu rotirea unui titirez (p. C4E). / ipurile şi !ite#iile eroilor c ştigă
plasticitate prin comparaţii strălucitoare7 Pallas, plin de m ndrie, este comparat cu un'
luceafăr (p. C3H), 1urnus, atac nd tabăra troiană, cu un lup flăm nd şi m nios (p. C6H)B
totcomparaţiielpurcedesuntlaîmluptărumutatepecmpie,sau inspirateaşacum depăşeşteeposulun
omeric,armăsardarfalnicadaptate,(p.HCK)încadrate.@nele în conte t în c ip specific. *lte comparaţii se do!edesc
profund originale şi romane7 9nea urmăreşte pe 1urnus aşa cum ăituieşte ogarul cel iute pe cerb (p. HEK).
/u talent rafinat poetul mantuan utilizează metafore, epitete, metonimii, prolepse şi
alte figuri de stil. 9l se străduieşte să orneze abundent e punerea ideilor, sa o în!eşm
nteze cu imagini plastice, înzestrate de regulă cu mai multe !alenţe. %e aci şi o relati!ă
supraîncărcare a stilului, care poate părea uneori alambicat e cesi! pentru gustul
lectorului modern. În loc de panis &pune , Vergiliu spune frec!ent /eres 2 zeiţa gr nelor,
deci metonimie 2 în loc de !inmn &!in utilizează 0ac us5 etc. /ititorul modern poate a!ea
impresia că poetul aglomerează c teodată sinonimele, e primă prin multe
cu!inteimmaniso&uriaş,singurămonstruosidee,şiforţează.1otuşiepiestetele,.$ncontuneoristabile
agerate,căimagistica!iolent!ergiliană2ingens,iradiază efecte capti!ante, unde se interferează !
alorile picturale cu cele melodice, de-o mare forţă emoţională.
/ercetătoarea franceză Mărie 0esport a e!idenţiat rolul fascinaţiei şi al efectelor înc
ntătorii ale poeziei !ergiliene. Poetul şi-a elaborat imaginile cu scopul conştient de a-şi
fermeca cititorul. $ncantaţia a fost realizată printr-o pluralitate de mi#loace. 9pisodul
morţii lui Palinurus (pp. 565-56H) prile#uieşte elaborarea unei ade!ărate poezii a
somnului prin efectele plastice şi melodice sugerate.C Vergiliu utiliza magistral !ibraţiile
sonore, ecoul, infle iunile cele mai subtile. unetele, florile, parfumurile, magia somnului îşi
răspund şi corespund unei poezii perfect compuse. 9moţiile şi faptele umane
e!olunoaptează,grotapermanentibilei!ibreazăîntr-un cadruo sonor adec!at. "racolele lui Naunus apar ca !oci în
1raducerea lui 9. 8o!inescu de cele mai multe ori n-a

reprodus astfel de metonimii.
"rgă uriaşă, iar sirenele înseşi se înfăţişează ca nişte duzii la un sunet,
la un ecou. +itmul anumitor !ersuri, cadenţa magic elaborată, creează şi ele
efecte muzicale. *literaţiile şi armonia imitati!ă contribuie de asemenea la
urzirea fondului sonor al epopeei. Poetul sugerează astfel prin sunetele care
alcătuiesc cu!intele, şuieratul şerpilor, porniţi în urmărirea lui 8aocoon (p. 3H)
şi reproduce în acelaşi fel. galopul cailor gonind în c mpie.
e presi!%arînsăVergiliuecilibrat,este înel speciecelal înunefectelepictordedemarelumină!
aloareşiculoare.Posesor.9lsurprindealunuidesendi!erse nuanţe de lumină, căci dispune de
o paletă bogată, nuanţată, profund sensibilă. %eşi c ntăreţ al peisa#ului nocturn, Vergiliu a
îndrăgit culorile calde, în special roşul7 crepusculul roşu, luna scăldată în aur roşcat,
aurora roşie, norii rubinii, platoşă şi blăni roşcate, canaful roşu al coifului. 9l rele!ă re!
ărsarea de culoare şi lumină prile#uită de ospăţul din /artagina şi urmăreşte efectele
cromatice de pe aripile lui $ris în timpul zborului ei.
:e ametrul dactilic, !ersul 9neidei, curge lin şi armonios. Vergiliu posedă o ştiinţă
perfectă a ritmului, modelat astfel ca să corespundă conţinutului de idei7 cadenţa c ştigă

în gra!itate c nd acţiunea urcă spre momente solemne. +afinamentul te nicii artistice !
ergiliene este eloc!ent ilustrat de struc-tura !ersurilor. *utorul nu s-a străduit să-şi
uniformizeze perioadele ci a alternat în funcţie de conţinut şi efect estetic frazele lapidare
cu cele lungi, încărcate. * utilizat totuşi un le ic pregnant, strălucitor, simplu, dar
atentneologismele,şlefuit.9stear aismele,defapt!
ocabularulelenismele,latineidestulclasice,derare,alcorespundlimbiiliteraretotdeaunaaepocii,uneiîncareintenţii artistice. *bundă
desigur !ocabulele, consacrate ca poetice. În general se preferă sensurile prime, !alorile concrete ale cu!intelor. /unoscător perfect
al puterii sugestiei, Vergiliu găseşte îndeobşte termenul adec!at, care să aprindă sau să m ng ie.5
%eci, în pofida unor reminiscenţe străine, greceşti şi romane, creaţia poetică

!ergiliană a fost e!ident originală. Nără îndoială că pe urmaşi i-a impresionat nu
c ntăreţul dinastiei lui *ugust şi al cuceririlor romane, ci poetul uman, sensibil, plin de
înţelegere pentru om, ce apreciază munca acestuia şi crede în progres.
Încă din, antic itate Vergiliu a fost iubit mai mult ca oricare alt poet roman. În
timpul lui *ugust, "!idiu a imitat episoade !ergiliene în Metamorfoze şi alte opere. 1ot
secolulacelaşi $gradalereica noastreşipoemelel-a idomericelatrizat.

9neidaenecaaşifostPetroniuintrodusăîlcitauîn şcolifrec!entcateşi-tl deelogiau,studiuiarîn /alpurnius
iculus (ca şi ceilalţi doi, a trăit în !remea lui =ero) îl imita în eglogele sale. Vergiliu era popular şi în
straturile modeste ale societăţii7 pe zidurile oraşului Pompei s-au descoperit sti uri !ergiliene,
scri#elate adesea st ngaci. Versurile sale erau gra!ate pe pietrele funerare şi trecute pe firmele
pră!ăliilor. În a doua #umătate a !eacului, poeţii ilius $talicus şi tatius au inaugurat o ade!ărată
religie poetică a mantuanului i îi celebrau ziua de naştere şi-i !izitau anual morm ntu8 9fer!escenţa
entuziasmului nu a dispărut în secolele următoare. "perele lui Vergiliu au constituit obiectul unor
minuţioase studii filologice, unor ample şi interesante comentarii ca cele ale lui er!ius, %onatus,
Macro-bm etc. *ceste studii au continuat şi după dispariţia imperiului roman. 1e tul
!ergilianfolosulei erapopularitateacopiatşiimitatpoetuluidenenumăratemantuan,declarori.0isericandu-
lprecursorsestrăduiaal creştinismuluisăutilizezeîn şi falsific nd semnificaţia unor pasa#e din operele
sale 2 mai ales din bucolica a patra 2 spre a încerca să susţină aceste pretenţii abile. *numite
legende îl transformau într-un magician atotputernic, într-un făcător de minuni. =umele însuşi îi era
deformat, din Vergilius în Virgilius, asociat cu! ntului !irga &nuia . Însă marii poeţi îl admirau
neţărmurit şi sezisau componentele umaniste ale concepţiilor lui7 %ante l-a ales ca g id în călătoria
sa literară prin in8 fern, iar Petrarca l-a imitat. 1oată +enaşterea îl adora7 Montaigne îl considera
unul dintre cei mai mari scriitori antici, 0oileau, +acine, Voltaire !orbeau cu entuziasm despre el sau îl
imitau. +omanticii îl salutau ca pe primul poet modern, ca pe marele lor precursor, şi-l traduceau fer!
ent. Valoroşi poeţi ai secolului al
??tradus-lea aprol-auapedmiratintegral.Aiuseppeopera. @ngaretti a fost şi este printre ei. Aeorge

/oşbuc i-a 9moţionat de soarta tragică a celor doi prieteni nedespărţiţi, =isus şi 9urial,
Vergiliu a e clamat în cartea a noua7 &Nerice de !oiJ %acă !ersurile mele se
!or bucura de !reo trecere, niciodată timpul nu !a !a şterge numele din
amintirea !eacurilor, cită !reme !a trăi neamul lui 9nea lingă st nca neclintită
a /apitoliului şi cită !reme romanii !or a!ea împărăţia lumii (p. CE6).
$nsă aspiraţiile marelui poet mantaun, formulate cu modes-tia-i obişnuită, au
fost întrecute de împre#urări. $mperiul roman s-a destrămat de aproape un mileniu şi
#umătate, dar geniul lui Vergiliu continuă să ilumineze calea poeziei

şi să desfete. 9@A9= /$ 9Q
1*098 /+"="8"A$/ de proprietatea părintească. 9l şi-a continuat educaţia la
MecFiolanum (azi Milano) şi, ulterior, la +oma. /omentatorul roman %onatus afirmă
că Vergiliu a îmbrăcat toga !irilă (purtarea acestui !eşm nt, togă complet albă, marca
trecerea*ceastă informaţiedelacopilărieare însălatinereţe)numai îno !
aloareanul66,alegoricăciarînluna(cei şidoiziuamarimorţiipoeţiluiîşi8ucreţiutrectorţa. geniului).
Vergiliu a studiat iniţial arta oratorică, ca orice t năr roman. * fost, poate, ele!ul retorului M.
9pidius, profesorul lui "cta!ian şi *ntoniu. =u se simţea atras de retorică şi a!ea o !oce stinsă. - a
consacrat filosofiei şi poeziei. * fost ele!ul filosofului epicureu iron, pe care-l admira cu fer!oare,
a citit pe 8ucreţiu şi a frec!entat cercurile poetice ale epocii, în special cele neoterice. În această
perioadă se pare că a scris o serie de opere poetice de dimensiuni reduse. %ispunem astăzi de
o culegere cu asemenea lucrări, dar e egeţii moderni ai operei !ergi -liene se îndoiesc de
autenticitatea lor. 9ste probabil că lucrările de tinereţe s-au pierdut sau au fost distruse de
Vergiliu însuşi 2 at t de e igent cu el însuşi 2 şi ulterior anumiţi epigoni le-au
recompus/atalecta (lucrăriînmanieraalese,poetuluidetaşate)mantsuannt.autenticeMulţicercetători.@nadintreconsiderăeleafostot
uşiintitulatăcăceledenumite e egeţi +ămas bun retoricii, o alta %espre casa lui iron, alta /ontra retorului *nnius /imber etc. În
culegerea acestor opere de tinereţe, numită *ppen'di Vergiliana, figurează poeme în e ametru dactilic, în disti uri elegiace etc.
Vergiliu se reîntoarce în casa părintească. 9ste acum un om

matur. %upă imaginile păstrate din antic itate (biografii, picturi murale
etc.) era un om înalt, foarte oac eş, slab, puţin st ngaci.
/am în aceeaşi perioadă (3H-3C î.e.n.) Vergiliu începe redactarea 0ucolicelor. e
pare că poetul a scris înt i bucolica a doua, apoi bucolica a treia etc. 0ucolica a zecea a
fost probabil scrisă în HI î.e.n. <i a fast deci ultima. Prin urmare 0ucolicele ar fi scrise
între 3C esaupare3H căşi HIa#utatî.e. nde. *sinius Pollio, om politic şi

intelectual roman, care controla administraţia teritoriilor din nordul $taliei,
dacă nu c iar de "cta!ian însuşi, poetul îşi sal!ează păm ntul de primul !al
de e proprieri. 9couri ale acestei sal!ări fericite apar în bucolica înt i.
*flă dincolo de Pad şi patrimoniul poetului este din nou ameninţat. 9l
încearcă să-l apere, dar este alungat de un centurion care l-a ameninţat cu
moartea şi a !rut c iar să-l ucidă. Vergiliu se refugiază la +oma.
Valoroasă a antic ităţii. 9ste probabil că Vergiliu să fi început alcătuirea 9neidei
încă din CK î.e.n. /omentatorii antici se referă la o comandă a lui *ugust, dar a fost
desigur numai o simplă încura#are. În acelaşi an s-a sinucis /ornelius. Aallus, de!enit
suspecteaflaunluielogi*ugustal. lui8a Aallusordinul. împăratului, Vergiliu a modificat sf rşitul Aeorgicelor,

unde @nde se îmbolnă!eşte, înt lnindu-l la *tena pe *ugust care re!enea din "rient,
se întoarce cu acesta în $ talia. Moare la 0rundisium (sudul $taliei) la C5
septembrie, în ! rstă de cincizeci şi unu de ani. /enuşa sa a fost transportată
la =eapolis şi îngropată într-un mor-m nt din apropierea acestui oraş.
Poetul ceruse prietenilor săi Varius şi 1ucca să ardă manuscrisul 9neidei. În faţa
refuzului lor categoric, le-a recomandat insistent să nu-J publice, pentru ca opera era
nefinisată. ub controlul lui *ugust, Varius a editat 9neida, în starea în care o lăsase
autorul, sau cu foarte mici modificări, pe baza notaţiilor marginale

ale lui Vergiliu. ="1R * @P+* 9%$S$9$
Nrumoasa traducere a 9neidei, semnată de 9. 8o!inescu, a apărut iniţial în 5KHL.
1ălmăcirea lui 9ugen 8o!inescu este o lucrare literară nu filologică şi de aceea nu
totdeauna fidelă literii te tului !ergilian. În prezenta ediţie m-am străduit să mă apropii
deciarte uneletullatin,!ersurifără aomisealteradecoloratura9.8o!inescuspecificăşimaia

alestălmăciriiamcăutat.*mtradussăeliminuneleunelecu!inte, auto tonizări e cesi!e ale
autorului care c teodată a confundat arbitrar societatea antică cu cea rom nească
feudală şi a tradus 9rebul prin iad, zeiţele prin z ne şi c iar lupiter prin %umnezeu.
M-am abătut însă adesea de la indicaţiile Îndreptarului ortografic,
ortoepicT i de punctuaţie şi, după e emplul ediţiei "diseei (apărută tot în
&0iblioteca pentru toţi cu nr. 5E3), am lăsat multe forme rom nizate de
autor pentru unele nume de persoane sau popoare, localităţi, aşezări etc.
9 plicaţiile mitologice din note, în mod necesar sumare, pot fi completate de
cititor cu informaţii din dicţionarul de mitologie greacă şi romană a lui Pierre Arimal
(Paris,romnă,5K65),0ucureşcarti,ea5K6Llui=şi.*5KE4).Qun,şi8egendeleciar!ec
şieamiturilemitologieAreciealui antice%ecarme(traducere. ? !m
+e!izuirea traducerii $ui 9. 8o!incscu s-a efectuat după ediţia
lui :. Aoelzer (Virgilc, 9n:de, Paris, &8es 0elles 8et-tres , 5KH3).
În limba rom nă forma corectă a numelui poetului este Vergiliu,
singura recomandată de Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie.
9. /
/*+19* Î=1U$
/Î-l luptele !iteazului care, izgonit de ursită de pe #ărmuiile 1roiei, şi -a pus cel
dint i piciorul pe malurile 8a!iniuluiC, în $talia. Pe multe mări şi pă-m nturi a mai fost
z!războaierlitde purgiană săzeilordurezeşideunmoraşnia neiert3şisă-toareişistatornicească$unone7Bmultzeii

a; îna!ut8aţiu,de pătimitleagănulîn seminţiei latine, al străbunilor albani şi al zidurilor înalte ale +omei.C
Muză s, po!esteşte-mi aceste fapte7 po!esteşte-mi m nia zeiţei ce l-a silit
pe un om cunoscut prin credinţă să înfrunte at tea nenorociri şi să îndure at tea
necazuriJ 9 cu putinţă oare să fie at ta urgie în suflete cereştiD 3
퐬埇࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿拾貳 fost odată o cetate stră!ec e, întemeiată de pribegi tirieni, /artagina, departe,
în faţa $taliei şi a gurii 1ibrului, cetate puternică prin bogăţii şi !a#nică în războaie6,
care, se spune că-i plăcea $unonei mai mult dec t toate celelalte, şi c iar dec t insula
arnosE. *ici îşi a!ea armele, aici îşi a!ea carul, şi, dacă i-ar fi îngăduit ursita, aici ar fi !
roit zeiţa să statornicească domnia lumii. *uzise însă că din s n-gele troian !a ieşi un
!lstăstarpn cep nă!a departerăsturna!aodatăpornişipentruodată cetateaanimici

tirianăIf+omaniişi credeaucăunpoporcăseminţiaaprigîn latinărăzboaie şi rezultat
din fu-troienilor lui 9nea şi a aborigenilor din 8aţiu. 8 m pro- eneFu lu19ttoru61
<ului *lba 8ona, iuiiă1 în-t &&He - tmrii din 8a!imu, iar H î aibara Hescindeau îanu.
'i9neida începe printr -o in!ocare a muzei, ca şi lliadaT i iseta lui :omer.
Muza trebuie să inspire, să asiste efor#aneea iui nuure#. $!ituW udului,. X. &,
&. Y Y turile poetice ale poetului. Muzele sunt cele nouă fiice ale lui $upiter şi
ale Mnemosinei (Memoria). /a şi :omer, Vergiliu uti@zează singularul &muză .
/endelo & *ci dZr#tiriana %idona şi însoţitorii ei fondaseră

[. nci ie găsea în antic itate un sanctuar !estit al $unonei. I *luzie la un general
roman, probabil la cipio *emilianus, care a distrus /artagina în anul 53E î.e.n.
Puterea 8ibiei lB aşa otăr seră (parcele 8a teamă i se mai adăuga şi amintirea
războiului !ec i, pe care mai mult dec t alţii îl uneltise ea de dragul grecilor la zidurile
1roistăteaui.1impulşiacumnusăpate-işterseseamintireadinsuflet#udecăţiipricinilelui mParisH,niei
şinedreptateaaledureriiB făcutăînfundulfrumuseţiiinimiiîi ei, neamul nesuferit al troienilor3 şi cinstea
adusă lui Aanimede, ce fusese răpit de $upiter6 . Înteţită de acestea, ea ţinea de aceea departe de
8aţiu şi-i z! rlea pe toate mările pe troienii scăpaţi de m na danailor şi a neînduplecatului * ileE, care
bă#eneau de mulţi ani în !oia soartei pe to ie mările. *t ta trudă a cerut întemeierea poporului romanJ
*bia se depărtaseră de ţărmurile siculilorI şi-şi întinseră p nzele la ! nt,
spintec nd !oioşi cu pintenul pNrumosul Paris, 1iu ăl $ul Priam (căpetenia
supremă a troienilor) arbitrase o dispută pentru frumuseţe între zeiţele $
unona, Venus şi Miner!a. 9l o preferase pe Venus. %e aci ura în!erşunată a
$unonei faţă de 9nea, în acelaşi timp tro-iansi fiu al zeiţei Venus.
!enise Sîn froienii*sia,sesecăsătorisetrăgeaudincu %ardanus,fiicalui1eucerfiulluişi
$întemeiaseupiterşial 9lectrei1roia.$unona,.%ardanus,totdeadupăna ce geloasă pe
augustul său soţ, nu putea dec t să deteste pe nişte descendenţi ai 9lectrei, ri!ala sa.
WX /el mai !iteaz dintre eroii greci, care au asediat 1roia. Naptele
sale au fost narate de :omer în lliada. 9ra fiul lui Peleu ţi al zeiţei 1etis.
Arecii erau numiţi în poemele epice şi danai, după %anaus, erou
legendar, !enit din 9gipt în Arecia şi prin urmare strămoşul lor.
%e aramă al corăbiilor lor spuma sărată a mării## c nd fiica lui aturn, în st fletul
careta- mocnea incJ !ec ea rană, îşi spuse în sine7 & ă mă dau oare bătută şi să mă
opresc de la ceea ce am pornitD ă nu pot eu îndepărta pe căpetenia teucrilor 2 de la
ţărmulargienilor3$talieiDşii -@rsiteleaputut scufundamăîmpiedicăşipe. PallasHgreciîn amarepututnumaitotuşidinprefacepricinaîn !inii,cenuşăori,flotamai bine,
a nebuniei unuia dintre d nşii, a lui *ia , fiul lui "ileuJ 9a a aruncat dintre nori trăsnetul
cel repede al lui $upi-ter6 şi le-a împrăştiat corăbiile şi a răscolit mările cu ! nturile. 9a l-
0 putut înşfăca pe !ino!at şi l-a făcut să !erse flăcări din pieptu-i străpuns, şi l-a
ţintuit apoi pe ! rful unei st nciJ E $ar eu, stăp na zeilor, sora şi soţia lui $upiter,
mă lupt zadarnic de f <i :omer în "diseea, după !ersurile introducti!e, Vergi lia
îşi călăuzeşte cititorii în plină desfăşurare a acţiunii, re!enind ulterior (în cărţile
$$ şi $$$) asupra e!enimentelor anterioare, parate de 9nea.
*t ţia ani împotri!a unui singur poporJ /ine o să mai slă!ească de acum înainte
puterea $unonci ori o să-i mai aducă cu smerenie la altare rugăciuni şi #ertfeD
furtuniloNr ăml,lăcaşulntnddeastfelundedeporgnescduri!iforniţînsufletulle. în!

ăpăiat,*icidomneştezeiţa9ol,sosicare,în9olia,înfundulţara unei peşteri uriaşe, ţine sub stăp nirea
lui ! nturile răz!rătite, furtunile zgomotoase şi le încătuşează în înc isoare. M nioase, ele freamătă
în #urul porţilor în !uietul munteluiB de pe o st ncă prăpăstioasă, cu toiagul în m nă, 9ol le
domoleşte neast mpărul şi le potoleşte m nia. %acă nu le-ar înfr na, ! nturile ar spulbera în !ăzdu
marea, păm ntul şi cerul înaltB de teaă, atotputernicul tată al zeilor le-a înc is în peşteri ad nci,
peste care a pră!ălit namile de munţi şi le-a dat un stăp n, care, supus el însuşi unor noime, să
ştie c nd să le str ngă ăţurile şi c nd să le sloboadă. 8a d nsul !eni atunci $unona să i se
roage cu aceste cu!inte7

0 9ol, ţie ţi-a dăruit tatăl zeilor şi al oamenilor puterea de a îmbl nzi !alurile şi
de a le umfla cu a#utorul ! nturilor. @n neam duşman pluteşte pe marea
tirenianăC, duc nd $lionul H şi penaţii ; lui înşi în "diseea. \- ' '7 Ge numeşte Marea
1ireniană acea parte din Marea Medi-terană aflată la !est de peninsula italică.
penaţii.; 9ncaeiicasnici,ducea cuzeielaipenaţiilocuinţelorcasei.%acăsale şicine!

atradiţiileîşi sc1roieiimba.(Vezilocuinţaşimailuasuscu notaelşi 5 de la p. C).
Vinşi în $talia. %ezlănţuie furtunile, scufundă corăbiile ori împrăştie-le şi
seamănă marea cu leşurile lor. *m patrusprezece nimfe; frumoase la c ipB în sc
imbul slu#bei ce-ţ1 cerpe cea mai m ndră dintr-însele, pe %eiopeea, ţi-o !oi da cu
cununie, ca să-şi petreacă !iaţi1cu tine şi să te facă tatăl unei odrasle frumoase.
8a aceste 9ol îi răspunse7
0 +ostul tău, stăp nă, e să porunceşti şi al meu să ascult. %acă am !reo
putere, ţie ţi-o datorescB tu mi-ai dat toiagul domniei şi ocrotirea lui $upiterB tu îmi
dai putinţa să iau parte la ospeţele zeilor şi să fiu stăp nul norilor şi al furtunilor.
făcută !%upănturilce rostiseîmbulzirăacestecu!inte,caoturmăello!ină!alnică,custratulsufllănciind
muntele!al-!rte#golBpesteprinpămdescntizătura. 9urus şi =otus, ! ntul *fricus, aducător de
furtunăC, se pră!ăliră de-a !alma asupra mării şi o zguduiră din ad ncuri, rostogolind !aluri
năprasnice spre ţărm. trigătele oamenilor se amestecară cu sc rţ itul odgoanelor. =orii întunecară
îndată cerul şi lumina zilei şi le luară !ederea troienilorB o noapte ad ncă se lăsă peste mare, cerul
bubui şi !ăzdu ul strălucea de fulgere deseB moartea apropiată se arătă de pretutindeni pri!irii
corăbierilor. @n fior rece înmuie deodată trupul lui 9neaB gem nd şi ridic ndu-şi m inile spre cer, el
rosti aceste cu!inte7
5888 /u c t au fost mai fericiţi cei ce au murit sub oc ii părinţilor
lor, l ngă zidurile înalte ale 1roieiJ
r urile,]Yîn carei!inităţişilocuiausecundare,(naiadreputatele),altelpentrucopaciifrumuseţea(driadele),lor .altele@nelemunţiia!eau(oreadele)îngri#ă etc.
Viteazule între !ite#ii danailor, o 1ididel, de ce n-am murit pe c mpia $lionului, de
ce nu mi -am dat du ul răpus de m na ta, acolo unde aprigul :ectorC zace

dobor t de suliţa lui * ile, unde a pierit !ornicul arpedonH, unde imoisul3
rostogoleşte în !alurile lui scuturile, coifurile şi cada!rele at tor !ite#iJ
Pe c nd !orbea aşa, furtuna dezlănţuită de *c!i-lonH izbi în faţă p nza şi ridică
talazurile p nă la cerEB lopeţile se sfăr marăB !asul se răsuci şi-şi în- &toarse coasta
spre !alurile ce se îngrămădeau c t ţi -i munteleB unii rămaseră at rnaţi pe ! rful lorB
prăpastia căscată le arăta altora fundul mării, unde nisipul fierbea. 8uate de =otus, trei
corăbii fură z! r-lite pe nişte st nci ascunse, numite de italici &*ltare I, ce-şi întindeau
spinînspărileim uriaşentătoareJdeasupra2sesfăr!alurilorBmarăşiîmpinseseîmpotmolide9urusăînînnisip!aduri,.@nalte!al
treinăprasnic2o,!edenieizbidin sus drept în bot, c iar sub oc ii lui 9nea, corabia ce ducea pe licieni
(PVNiul lui Priam, cel mai !iteaz dintre capii oştirii troienilor. * pierit ucis de * ile.
%.
/onsideră că pentru acest impresionant tablou al furtunii pe mare
Vergiliu s-a inspirat din :omer, "d., V, CKC şi urm. (!ezi traducerea 9. $.o!
inescu, 0iblioteca pentru toţi, nr. 5E3, pp. I3-II). În orice caz descripţia
poartă pecetea talentului original al lui Vergiliu.
<i pe credinciosul "ronteB plecat pe ! slă, c rmaciul fu smuls şi z! rlit în mare

peste cap. %e trei ori şu!oaiele răsuciră corabia şi o în! rtiră pe loc, p nă ce ! rte#ul
iute o trase la fund. Începură să răsară oameni plutind deasupra genunii, arme de
ostaşi, sc n-duri de corabie şi comorile 1roiei. Nurtuna răpuse corabia puternică a
lui $lioneu şi pe cea a !iteazului * ate şi pe cea pe care se urcase *bas, şi pe cea a
bătr!ră#maşănuluişi*leteBsedescinserăprinînceieturileprincrăpăturidesfăcute. ale coastelor toate se
umplură de apa În !remea aceasta1 =eptunY' simţi că marea se fră-m nta zgomotos şi că se
dezlănţuise furtuna şi că apele liniştite de la fund se ridicaseră deasupra. e
tulbură
ad nc şi, înălţ ndu-şi capu-i liniştit peste !aluri, pri!i atunci în larg, unde zări
corăbiile lui 9nea risipite pe întinsul mării şi pe troieni copleşiţi de talazuri
şi de prăpădul ploilor. /a frate pricepu nu-maidec t !icleşugul şi m nia soru-
sii lunona C. / emă atunci la d nsul pe N urus şi efirulH şi le !orbi aşa7
23 P n-într-at t purtaţi în !oi trufia neamului din care !ă trageţi3J Nără porunca
mea, ! nturilor, cutezaţi să răsturnaţi cerul şi păm ntul, şi să ridicaţi cogeamite !aluriD
8as' că !ă arăt eu !ouăJ ă potolesc numai talazurile dezlănţuite, şi o să-mi plătiţi apoi
greşelileşinuluii -cua altfeeul demărilor,pedeapsăstăp. nulPieriţilumiidinac!aticeBociimeigreciidespuneţiîlnumeaustăp
nului !ostru că mie Ppseidon. =eptun, lunona şi lup ter erau fraţi.
%at soarta împărăţia mării şitemuta furcă5. 9l stă-p neşte numai
peste st ncile uriaşe unde-s lăcaşurile !oastre, 9ureCB să se groză!ească
la curtea lui şi să domnească în peştera unde-s înc ise ! nturile.
*stfel !orbi şi, înainte c iar de-a sf rşi, domoli apele umflate, împrăştie norii
îngrămădiţi şi aduse din nou soarele. @nindu-şi străduinţele, /imotoe şi 1ritons,
desprinseră corăbiile din st ncile ascuţiteB însuşi =eptun le ridică cu furca lui, le
desc ise drum printre nisipurile întinse, şi, după ce linişti apa, lunecă pe deasupra !
alurilor cu roţile uşoare ale carului său. / nd izbucneşte răscoala în s nul unui popor
şiîndemcnd nă,sufletulfurianoroduluiîşifacearmeBclocoteşte,dardacătorţelezăreşteşipietreleunbărbatzboarăB!rednicdin
orpricen!-irtuţi!ineşilamerite, mulţimea tace şi ascultă cu urec ile ciulite. =umai cu !orba, el înfr nează sufletele şi moaie
inimile. 8a fel se potoli şi freamătul !alurilor, de îndată ce zeul pri!i peste ape şi, purt ndu-şi caii sub cerul înseninat, zbură,
cu ăţurile slobode în ce-ru-i uşor.
"steniţi, eneazii3 se siliră acum să a#ungă în grabă la ţărmul cel mai apropiat
şi se îndreptară spre malul 8ibiei. Într- o scobitură ad ncă se află aici un loc, din care
o insulă face un portB !enind din larg, !alurile se fr ng de coastele ei şi, întorc ndu-se
îndărăt, se despică în cercuriB de o parte şi de alta se ridică trei dinţi.
/u toate ! nturile.
/imotoe era o nereidă (nimfă a mării), iar 1riton un zeu marin, #umătate-om,
#umătcinceateVer-peşteB-giliu !ael ser!eamenţionca maia#utormulţialluitritoni=eptun,. ca un crainic al
acestuia. În cartea a t nci năprasniceB doi colţi ameninţă cerulB la picioarele lor, adăpostite, apele
stau nemişcateB deasupra se apleacă o perdea de păduri clătinate de ! nt şi un codru
negru cu umbra-i deasă. În fund, sub nişte st nci po! rnite, se află o peşteră, adăpost al
nimfelor, cu iz!oare de apă dulce, cu #ilţuri tăiate în st ncă. *ici se odi nesc corăbiile
ostenite, fără să mai fie legate cu lanţuri ori înfipte în fund de c riigul ancorei. *ici sosi şi
9nea cu cele şapte corăbii ce-i mai rămăseseră din întreaga flotăB după ce r !niseră
at ta uscatul, troienii scobor ră pe ţărmul dorit şi îşi întinseră pe nisip mădularele, de pe
care şiroia apa sărată. *liate scăp'&iă numaidec t sc ntei dintr-o cremene şi aprinse
cu ele frunzeleB str nseră în #ur ramuri uscate şi dădu drumul focului în !reascuri.
%eşi osteniţi, troienii scoaseră din corăbii gr ul stricat de apă şi uneltele de făcut p
ine şi se puseră să usuce la foc boabele scăpate pentru a le r şni între pietre.
În !remea aceasta 9nea se urcă pe o st ncă, îşi roti oc ii peste întinsul mării ca
să/apis!adăoridarmelecănu-luilzăreşte/aicuscum!adin! rfularuncatpupelor5de!aluri.=u ipese*nteuarătă şinicicorăbiilecorabiefrigiene,înzare,peci
numai trei cerbi rătăcind pe ţărmB în urmă !enea o turmă întreagă, păsc nd în lung şirag
prin !ăi. 9nea stătu locului şi, lu nd arcul şi săgeţile, pe care i le ducea credinciosul
* ate, culcă mai înt i la păm nt pe cei din frunte ce-şi purtau pe sus capetele cu ramuri
ca nişte copaci, puse apoi pe fugă întreaga turmă şi o urmări cu săgeţile-i în codrii
stufoşiB şi nici nu se opri înainte de a fi culcat la păm nt namilele de trupuri a şapte
cerbi, c t era şi numărul corăbiilor lui. e întoarse apoi în port şi îşi împărţi !
natul între
to!arăşiB le mai împărţi şi !inul, pe care bunul *ceste5 îl încărcase în butoaie pe ţărmul
iciliei şi li-5 dăruise în clipa plecăriiB le m ng ie apoi sufletele m nite cu
aceste !orbe7
[ 1o!arăşi, nu de acum cunoaştem suferinţeleB am înfruntat altele şi mai mariB un
zeupnăo însăadle punăncul apelorBodatăşiaţilorînfruntatcapăt. *ţişi

stînfruntatncileciclopilorHBturbarea !encileiţiC-şi!ălarmaînfirestşi risncipilor-ţiei-!ă teama
şi durereaB într-o zi !ă !eţi bucura poate şi de amintirea lor. Prin at tea încercări, prin at
tea prime#dii, noi ne îndreptăm spre 8aţiu, unde ursita ne făgăduieşte o !iaţă ti nităB
acolo o să fie îngăduit 1roiei să în!ie. +ăbdaţi cu tărie şi aşteptaţi un !iitor mai norocos.
*stfel grăi 9nea şi, deşi era ros de gri#i, se arătă tuturor încrezător şi îşi înăbuşi în
suflet durerea ad ncă. 1o!arăşii se puseră pe treabă ca să-şi gătească ospăţul din
! natB #upuiră pieile de pe coas-teţe cerbilor şi le scoaseră măruntaieleB unii le tăiară în
bucăţi şi, z! cnind încă de !iaţă, le înfipseră în frigăriB alţii puseră pe ţărm !asele de
aramă sub care făcură foc. Îşi întremară astfel puterile, rri n-c ndB culcaţi prin iarbă,
băurălocalizaţi!in de!ecromaniişisepeospăsţărmulPăstoriciliei,antropofînprea#magiuriaşi,munteluicuun9tnasingu.Pribegoci i
întroienimi#locul frunţii, nimeriseră pe meleagurile lor (!ezi mai #os, canea $$$).
1ară din ! natul îmbelşugat. %upă ce-şi ast mpărară foamea şi îşi str
nseră mesele, statură mult de !orbă, şi- şi pl nseră to!arăşii pierduţi. <o!ăind
între năde#de şi teamă, c nd îi socoteau !ii, c nd credeau că au murit şi că nu
le mai aud c emarea. Piosul 9nea, mai ales, #elea în el soarta !#teazului "ronte,
a lui *micus şi cruda ursită a lui 8icus şi pe !iteazul Aias şi pe /loantus.
9rau tocmai pe sf rşite, c nd, pri!ind din înaltul cerului marea plină de catarge şi
păm nturile întinse şi ţărmurile şi popoarele împrăştiate, $upiter se opri în creştetul
cerului şi îşi aţinti oc ii peste ţinuturile 8ibiei. În !reme ce frăm nta în suflet astfel de
gri#i, iată[că", mtu cenităcrmuieştişicuoc cuii scăldaţporunci leîntalelacrimi,!eşnicesosi soartaşiVeneraoamenilorşiîicu!şi ntăazeiloraşa7 şi-i
înspăim nţi cu trăsnetul, ce fărădelege a putut să! rşi faţă de tine fiul meu 9nea, ce
fărădelege au putut să! rşi troienii, pentru ca, după ce au îndurat at tea nenorociri, din
pricina $taliei, să li se înc idă întreg păm ntulD *i făgăduit, totuşi, că într-o zi din s ngele
întinerit al lui 1eucer 5 !or ieşi, după ce se !or scurge !eacuri, atotstăp nitorii romani, ce
!or ţine sub domnia lor toate păm nturile şi mărileB ce te face acuma, tată C, să-ţi
sc imbi otăr reaD =umai cu g ndul la !iitor mă mai puteam m ng ia de soarta !itregă
de p nă azi, de căderea 1roiei, şi de #alnicele ei ruini. *ceeaşi soartă îi prigoneşte însă
şi acum pe !ite#ii ce au îndurat at tea necazuriB ce capăt soroceşti nenorociri-

( enera sau Venus (la greci *frodita), zeiţa frumuseţii, era fiica lui $upuet.
8or lorD %upă ce a scăpat de m inile a eilor l, *n-tenorC a putut, totuşi, străbate
nesupărat în golful $lirieiH şi în ţinuturile dinăuntru ale liburnilor3, a putut trece dincolo de
iz!orul 1ima!ului6, de unde r ul se aruncă din munţi ca o mare nă!alnică prin nouă guri
deodatăPata!iumşiEacoperăşisăstatorniceascăcmpiilecu!aluriieunadăpost-
izgomotoasetroienilorB. să9l-aşireuşitdeanumelesăzideascăpoporuluioraşulşi să at rne în cui, ca
trofee, armele 1roiei. 8iniştit, el se odi neşte acum în pace netulburatăB iar noi, s nge din s ngele
tău, cu toate că ne-ai făgăduit nemurirea cerească, după ce ne-am pierdut corăbiile (ce groză!
ieJ), suntem lăsaţi în !oia urgiei unei singure zeiţe şi aruncaţi departe de ţărmurile $taliei. *sta e
răsplata credinţeiD *şa ne aşezi în domnieD Pri!ind-o cu z mbctul cu care înseninează cerul şi
furtunile, tatăl zeilor şi al
oamenilor îşi sărută părinteşte fiica şi-i grăi apoi astfel7
23 8inişteşte-te, /itereeI, ursita poporului tău răm ne neclintităB !ei !edea cetatea şi
zidurile făgăduite aie 8a!iniului, şi !ei aduce c iar tu pe mărinimosul 9nea în lăcaşurile
"limpuluiB otăr rea mi-a rămas nestrămutată. Niindcă te roade însă gri#a, mă
!oipurtaspo!ediunci ncenşiîţi!oirăzboidescîn ide$taliaBcartea!abirui!iitorului,popoareca

săcumplitedescoperişile tainele!adaoraşesoarteişi. legiB9neatrei!a !eri îl !or !edea domnind în
8aţiu şi trei ierni !or tr ce după înfr ngerea rutulilor 5. Niul său *scaniu, căruia i se dă acum şi
porecla de $ulus 2 dar i se spunea $lus pe !remea atotputerniciei $lionului 2 !a stăp ni, luna
cu lună, treizeci de ani înc eiaţi şi îşi !a strămuta scaunul domniei de la 8a!iniu la *lba 8onga,
pe care o !a întări cu ziduri puternice. 1rei !eacuri întregi !a domni aici neamul lui :ector, p nă
ce $:aa, o !estală din !iţa regilor H, se !a da în dragoste cu Marte şi !a naşte doi fraţi gemeni.
Îmbrăcat cu blana roşcată a lupoaicei ce-i rănise, +omulus !a alcătui apoi un neam de str
nsură, !a clădi cetatea lui Marte ; şi-şi !a da numele romanilor, cărora nu le pun niciun otar
stăp nirii şi niciun soroc7 le-am ărăzit o putere fără margini. / iar şi neînduplecata
$şiunonă,!aocrotiacăreiîmpreunăurăfrămcu minentăastăziperomani,şimareastăpşi nitoriipăm ntullumii,şi nceamulrul,îşipurtăto@rilor!aîmblnzi deg ndultogi
5888 *sta e !oinţa mea. Va !eni a !reme, în scurgerea !eacurilor, c nd neamul

lui *ssaracusC !a supune Ntia şi preafrumoasa Micena şi !a domni în *rgosui. În!
insH. %in strălucitul s nge al troienilor se !a naşte /ezar3, ce-şi !a întinde stăp r.
irea p nă la ocean şi numele p nă la steleB el se !a numi lulius, după marele lui
strămoş $ulus6. căpată de gri#i, c iar tu îl !ei primi c nd!a în cer, încărcat de pră-z.
ile +ăsărituluisB oamenii îi !or slă!i şi pe d nsul în rugăciunile lorI. Vremile cumplite
se !or îmbl nzi atunciB războaiele se !or curma. /redinţa străbună şi VestaL şi ]uir
nusK cu fratele său +emus !or da legi lumii întregiB porţile temutului templu al răz-
5888 /ezar este aci diesar "ctamanus, ulterior împăratul *ugust, fiul
adopti! al lui
/ains $0oiului;id'ms/aetarse!or. înc ide cu puternice ză!oare de fier. Înăuntru, nelegiuita

Vra#bă, pe o grămadă de arme cumplite, cu m inile legate la spate cu o sută de noduri
de aramă, groaznică, cu gura îns ngerată, se !a frăm nta neputincioasă.
ise şi din înaltul cerului trimise pe Mercur, fiul MaieiC, pentru ca ţara şi zidurile
noiH ale /artagi -nei să adăpostească pe troieni şi pentru ca nu cum!a, necunosc nd
ursitele, %idona să nu-i alunge din otarele ei. Purtat de aripi, zeul străbătu c mpiile !ăzdu
ului şi se opri cur nd pe ţărmurile 8ibiei, unde se grăbi să împlinească poruncile lui
$upiter. %in îndemnul lui, punii3 îşi înfr nară pornirea sălbatică şi, mai ales, regina se
simţi cuprinsă de bunătate şi bl n-deţe faţă de troieni.

În !remea aceasta, după ce se zbuciumase toată noaptea cu g ndurile, de cum şe
i!iră zorile, piosul 9nea ieşi ca să iscodească locurile necunoscute. Pe ce ţărmuri îl
aruncase ! ntulD' Pustiile, pe care le !edea dinaintea oc ilor, erau locuite de oameni ori de
fiareD Voia să cerceteze şi să po!estească to!arăşilor cele aflate. Îşi adăposti de
aceeaumbră corăbiiledeasă.Înto!ărăşitîntr-oscobiturănumaiadepădurii,*liate,înel!ăgăunapurcese
uneiapoi strotindnci,înîncercuitămnădouăde suliţicopacicucu ! rful lat de fier. În mi#locul pădurii, îi
ieşi deodată înainte maică- sa cu c ipul, portul şi armele unei fecioare spartane ori ca :arpalice din
1racia ', c nd îşi îndemna caii şi întrecea în goană zborul ! ntului 9urus. Îmbrăcată ca de ! nătoare,
ea îşi at rnase pe umeri arcul uşor şi-şi lăsase pletele să-i fluture în ! nt, cu genunc ii goi şi cu
cutele largi ale roc iei prinse într-un nod.
23 Nlăcăilor, îi înt mpină ea, spuneţi-mi de n-aţi !ăzut cum!a rătăcind
pe aici pe una din surorile mele cu tolba pe spate şi cu o blană tărcată de r
s, ori fugărind în c iote un mistreţ plin de spumeD
*şa grăi Venera şi fiul ei îi răspunse astfel7
să-ţi dau,[ =că-amniciauzit,cipul,nicinicin- amglasul!ăzutnu peţi-s
niciunademuritoareDdinsurorile9şti,tale,debunăfecioarăseamă,2ceoaltzeiţă7nume poate sora lui
NebusC sau !reo nimfăD "ricine ai fi, arată-te bine!oitoare, ogoaie-ne necazul şi spune-ne sub ce
soare şi în ce parte a lumii am fost aruncaţiD =u cunoaştem oamenii şi locurile şi rătăcim m naţi
aici de !iaturi şi de !aluri. Multe #ertfe îţi !or aduce m inile noastre pe altarele tale.
Venera îi răspunse atunci7
5888 =u sunt !rednică de aşa cinste. Necioarele tî-riene
obişnuiesc să poarte tolbă şi să-şi încalţe p nă
5889 Nebus *polo, fiu al lui $upiter şi al 8atonei, era zeul căldurii solare şi al
artelor, ocrotitorul g icitorilor şi al arcaşilorB sora sa, %iana (la greci *rtemis) era zeiţa
fecioară, a
! nătoriiusşi piciorulalunii. în coturn 5 de purpură. 9şti în ţinuturile punice, printre tirieni şi

în faţa oraşului lui *ge-norCB acolo sunt otarele libienilor, neam neîn!ins în război. Peste
împărăţia asta domneşte %idona fugită din 1ir de groaza fratelui ei. Po!estea nenorocirilor
ei e lungăB îţi !oi aminti doar lucrurile de căpetenie. 0ărbatul ei se numea i eu, cel mai
bogat dintre fenicieni, pe care biata %idona îi iubea din toată inima. 1aică-su i-o dăduse
fecioarăB se căsătorea pentru înt iaşi dată. Nratele ei Pigmaiion, cel mai nelegiuit dintre
oameni, domnea peste 1ir şi !ra#ba izbucni între d nşii. "rbit de patima banilor, ticălosul nu
mai ţinu seama de iubirea surorii lui, şi-5 străpunse în ascuns cu pumnalul, în faţa
altarului, pe bietul i eu şi -şi ascunse multă !reme fapta prin fel de fel de minciuni, iar pe
îndurerata soţie o înşelă cu !orbe deşarte. / ipul bărbatului
neîngropatarătăaltaruli seînsarătăngerat,însăpieptulînsomnstrăpuns%idoneide. +ăsărindupumnalşi--ii

destăinuicufaţanespusastfel decrimgalbenă,făptuităel laîi curte. " sfătui apoi să-şi grăbească fuga şi
să-şi părăsească patria şi, ca a#utor' de pribegie, îi descoperi, tăinuită în păm nt, o !ec e comoară
necunoscută de nimeni, grămezi de aur şi de argint. Îngrozită de aceste destăinuiri, %idona se
pregăti să fugă şi îşi str nse to!arăşiB în #urul ei se adunară toţi cei ce- l urau ori se temeau de tiranB
ei puseră mina pe corăbiile ce se aflau tocmai gata de plecare şi le încărcară cu aur. *!uţiile lacomului
Pigmaiion au pornit astfel pe mareB o femeie era în fruntea bă#eniei. * sosit aici, unde !ei !edea
peste puţin zidurile mari şi cetăţuia ce se înalţă a tinerei
/artagineB au cumpărat o întindere de păm nt, at t c t s -o poată cuprinde

cu o piele de taur, de unde şi numele cetă-ţuiei de 0irsa5. %ar !oi cine
sunteţiD %e pe ce tă-r muri !eniţiD încotro !ă îndrumaţiD
Întreb ndu-l astfel, 9nea îi răspunse, suspin nd din ad ncul sufletului7
[ ", zeiţă, dacă mi-aş începe po!estea, lu nd-o de la capăt şi dacă ai a!ea
răgazporţile săcerului,neasculţiînainteiz!ode-dulafinenorocirilor,sfrşit.*mpornitluceafărulpestedfelsearădefel ardeizgonimăridinziuastră!ecşiarînceaide
1roia 2 dacă ţi-a !enit p nă la urec i numele ei 2 dar o furtună ne-a z! rlit din
înt mplare pe ţărmurile 8ibiei. 9u sunt piosul 9neaB faima mi-a mers p nă la cer7 îmi
aduc în corăbii penaţii scăpaţi dm m inile duşmanului, în $talia îmi caut o patrie iar
neamul mi se trage din $upiter. M-am supus soartei, şi, cu a#utorul mamei mele, zeiţa
Venus, ce mi-a călăuzit drumul, am pornit pe marea frigianăC cu douăzeci de corăbiiB din
ele abia mi-au rămas şapte, zdrobite de !aluri, de ! nturi. &=ecunoscut, sărman, eu
însumi rătăcesc prin aceste pustiuri ale 8ibiei, izgonit din 9uropa şi din *sia.
=elăs ndu-l să se mai t nguiască, Venera îi curmă astfel durerea7
[ "ricine ai fi, de !reme ce-ai sosit la /artagina, nu cred să sorbi suflarea !ieţii
dauşmănitîntors to!arăşiidezei.*pucşiţi -so- auînainteînapoiatşiducorăbiile-tedeai cielas

-pragaupulsreginiilaadăpost./ăci dte !estesccums-aucă ţi s-sc imbat ! nturileB ţi-o !
estesc, numai dacă părinţii nu m-au în!ăţat greşit să citesc în zborul păsărilor. Pri!eşte
la 8 cele douăsprezece lebede bucuroase că sunt grămadă, pe care însă odinioară,
repezindu- se asupra lor din înaltul !ăzdu ului, un !ultur le-a risipit pe cerul se7 ninB
uite- le cum se lasă pe păm nt în lung şirag, ori îşi caută de sus locul unde să se
pogoare. %upă cum s-au str ns iarăşi împreună, de se #oacă acum foşnind din aripi şi
se rotesc în aer c nt nd, tot aşa şi corăbiile şi tinerii tăi to!arăşi ori sunt în port, ori intră
acum cu p nzele întinse. Porneşte dară şi în-dreaptă-te încotro te duce drumul ăsta.
9a zise, şi, cum se întoarse, grumazul trandafiriu îi străluci de lumină şi de pe
creştetpicioarepăruşidupă-iîmprăştiamersseo!ăzuzeiascăcă era,mireasmăîntr-ade!ăr,deambrozieBozeiţă.
9nearociaîşîi cdăzdu pseamanăpecă e maică-sa şi-i aruncă aceste cu!inte, în timp ce ea se îndepărta7
Pentru ce, nemilosti!o, îţi înşeli de at tea ori fiul cu arătări deşarteD
%e ce nu mi-i dat să-ţi iau m na în m inile mele şi să-ţi a!id glasul ade!ărat
şi să-ţi răspund ca un fiuD
9l o do#eni cu astfel de cu!inte şi-şi îndreptă paşii spre cetate. eiţa în!ălui însă
pe drumeţi în ceaţă şi-i înfăşură într-o mantie deasă de negură, ca să nu-i poată
nimeni zări ori să se apropie de d nşii şl să-i zăbo!ească din cale, întreb ndu-i de
unde !eneau, iar ea se urcă în !ăzdu , şi zbură spre Pafosi, bucuroasă să-şi re!adă
lăcaşurile, unde pe cele o sută de altare ale templului ardea tăm ia din aba C şi se
împrăştianainteşi semireasmaurcarăpeg colirlaniculdelorcelpromaspeteiînalt. dinaintea%rumeţii

pornirăcetăţii, dpe undecaleasece!edliseaudesczidurileidea din faţă. 9nea se minună de aceste
curţi, nu de mult doar nişte bordeieB se minună de porţi de forfota norodului şi de uliţele aşternute
cu piatră. :arnica tirieni zoreau7 unii lucrau la ziduri, clădeau cetăţuia, rostogoleau pietrele cu m
inile lorB tlţii îşi alegeau locul potri!it pentru casă şi-l înc ideau cu o brazdă. Îşi alegeau
#udecători, magistraţiD i sfatul cel sf nt al obştei. @nii săpau porturile5, alţii aşezau temeliile unui
teatru şi tăiau din st ncă uriaşe columne, podoabe măreţe pentru scena !iitoare. Muncă de ade!
ărate albine, c nd, la începutul !erii, la soare, pe c mpurile înflorite, unele duc roiurile celor
tinereB altele str ng mierea curgătoare şi umplu fagurii cu dulcele ei

nectarB altele primesc po!ara to!arăşelor ce sosesc ori se înşiră la
luptă şi izgonesc de la faguri leneşa turma a tr ntorilor. 8ucrul zoreşte
şi mierea care miroase a cimbru îmbălsămează aerul.
[ Nerice de !oi, că !-aţi înălţat zidurile, zise 9nea, pri!ind spre acoperişurile
caselorÎn!ălucetăţiit. în ceaţa (negrăită minuneJ) păşi apoi printre tirieni
şi se amestecă de-a !alma cu d nşii şi nimeni nu-l zări.
În mi#locul oraşului se afla o dumbra!ă cu umbră plăcută, în locul unde, după ce
fuseseră spulberaţi de !aluri şi de furtuni, punii scoseseră din păm nt capul unui cal
aprig, semn pe care li-5 arătase c iar $u-nonaB le pre!estea că !or fi iscusiţi în războaie
şi de-a pururi bogaţi. *ici %idona înălţă un templu $u-nonei, plin de pe acum de daruri şi
de ocrotirea zeiţeiB o tindă de aramă se ridica pe treptele uB grinzile erau legate cu
scoabe cu aramă şi p nă şi uşorii porţilor, ce gemeau, erau tot de aramă. În această
dumbra!ă i se arătă lui 9nea o pri!elişte ce-i potoli pentru înt iaşi dată frica7 abia aici
îndrăzni el să prindă năde#de că se !a m ntui şi, în nenorocirea lui, să se încreadă într-
unfrumuseţile!iitormaimăreţuluibun,căci,templuîntimpşiceminunaşteptandupe-seregină,debogăţiapri!
indoraşului,cude-amănundedibăcia-tul meşterilor str nşi la un loc şi de sporul lucrului, el zări, zugră!
ite la r nd, c luptele troiene şi războaieJ - a căror ! l!ă se împrăş- tiase în toată lumea, şi pe *trizi5 şi
pe Priam şi pe * ile, pornit împotri!a am ndurora. e opri şi cu lacrimi în oc i zise7
Mai e oare, * ate, !reun colţ de păm rtt care să nu fie plin de nenorocirile noastreD
@ite PriamJ <i în această ţară depărtată fapta îşi are răsplata şi se mai !arsă lacrimi
pentru suferinţi, iar durerile omeneşti înduioşează sufletele. =u te mai temeB faima
1roiei ne !a aduce şi nouă c nd!a m ntuirea. 9l zise, şi suspin nd din ad nc, îşi satură oc ii
cu aceste pri!elişti zadarniceB pe obraz îi curgeau şiroaie de lacrimi, că !edea cum se
luptau grecii în #urul PergamuluiC7 aici fugeau ei încolţiţi de tinerimea
troiană,=udincolodepartefrigirecunoscunii,pecarecu-lacrimiigoneaîndinoccari,
după*ile,albeaţacuuncanafpnzelor,pecoifcorturile. lui +esus H, căzute, de cum răzbune.
Îl furase somnul, în m inile lui %iomedeB plin de s n-gele !ărsat, el le #efuise şi
adusese în taberele grecilor caii focoşi înainte c iar de a fi gustat din păşunile 1roiei şi
de a fi băut din apa ?antului;B în altă parte, după ce-şi pierduse armele, 1roilus C fugeaB
t năr necopt încă, nenorocitul îndrăznise să se lupte cu * ileB răsturnat pe spate,
sp nzurat de carul gol, ţin nd încă ăţurile cailor ce-l t rauB capu. <i pletele îi at
rnau
pe păm nt şi suliţa, cu ! rful în #os, lăsa o d ră prin praf. În altă parte, nişte femei din
$lion, cu părul despletit, se îndreptau spre templul Miner!ei, ce-i duşmăneaB m
nite,
smerite, lo-!indu-se cu pumnii în piept, ele duceau o mantie zeiţei, care îşi ţintise însă
p1ri!irileoiei,*neînduplile!indeacateacumînpămpebanint. trupul*iurea,neînsufldupăceţit-l
talrluise:ectoradetrei.ori/ înd#urulzări zidurilor!eşmintele, carul şi c iar leşul prietenului său şi pe Priam,
întm-z ndu-şi m inile fără !lagă, 9nea scoase un suspin sf şietor din ad ncul inimii3. 9l se !ăzu pe sine
însuşi de-a !alma printre căpeteniile grecilor şi deosebi ostile răsăritului şi ostile negrului Memnon6. *priga
Pentesileea mergea în fruntea amazoanelor ;, cu scuturi ca un crai-nou. /u
o cingătoare de aur pe sub s nul gol, războinica fecioară se arunca în !iitoarea
luptătorilor şi, deşi femeie, îndrăznea totuşi să se măsoare cu bărbaţii.
În timp ce dardanulC 9nea pri!ea aceste tablouri minunate şi nu-şi mai lua oc ii
încremeniţi de ia ele, regina %idona, frumoasă la c ip, se îndreptă spre templu urmată
de un mare alai de tineri, întocmai ca %iana, c nd întinde ora pe ţărmurile r ului
9urotasH ori pe înălţimile /intului, înto!ărăşită de o mie de oreade ce se grămădesc în
#uru-iB pe umăr ea poartă tolba şi c nd merge le întrece în statură pe toate celelalte
zeiţe, înc t o tainică bucurie încolţeşte în ad n-cul sufletului de mamă al 8atonei. *şa
părealucrupentruşi%idoîntemeiereaa,aşapăşeaîmpărăţieişiea!oioasă!iitoareîn. Încon#mi#loculratăpoporuluideoşteni,ei,şise-i îmbărbătaaşezăapoipela toţiuşala
templului, sub bolta din mi#loc, pe un #ilţ înalt5. Pe c nd împărţea dreptatea, rostea legi
oamenilor, le r nduia tuturor deopotri!ă, ori trăgea la sorţ fiecăruia partea lui de muncă,
9nea zări, deodată, sosind cu mare alai, pe *nteu şi pe ergestus şi pe !
iteazul
/loantus şi pe ceilalţi troieni, pe care furtuna îi răzleţise pe mare şi îi împinsese departe,
pe alte ţărmuri. +ămăseseră încremeniţiB cuprinşi de bucurie şi de teamă şi el şi * ate
ardeau de nerăbdare de a-şi îmbrăţişa to!arăşiiB nesiguranţa celor ce-i aşteptau le
c inuia însă sufletele. e stăp niră dară şi, în!ăluiţi în negura lor, statură să !adă
care
fusese soarta to!arăşilor, pe ce ţărm îşi lăsaseră corăbiile şi la ce !eniseră, căci soli
aleşi de pe toată corăbiile se îndreptau, în larma mulţimii, spre templu, cer nd ocrotire.
%upăcu!ntezeceintrarăastfelşiculi seglasul!dădu,domol7!oiesă !orbească, $lioneu, ca mai bătr n, începu să
+egină, ţie ţi-a ărăzit $upiter să clădeşti o cetate nouă şi să pui sub #ugul legii
neamuri trufaşeB noi, nişte bieţi troieni z! rliţi de ! nturi pe toate mările, te rugăm să nu
îngădui să ni se dea foc corăbiilor7 ar fi o nelegiuire. /ruţă un popor credincios şi ascultă
mai de aproape păsurile noastre. =oi nu !enim cu sabia trasă ca să #efuim ţara 8ibiei şi să
ducem la ţărm prăzile luate. =u rănim în suflete o astfel de îndrăzneală şi nu li se cu!ine
unor în!inşi astfel de trufie. 9 un ţinut, pe care grecii îl numesc feşperi. a C, păm nt stră!ec
i, războinic, rodnicB odinioară îl locuiau enotriiiB acum, se spune că urmaşii îl numesc
$talia de la numele' uneia dintre căpetenii'- într-acolo ne era drumul, c nd, răsărind dintre !
aluri, ploiosul "rion s ne-a împins în nişte !aduri ascunse şi, cu
a#utoruneumblateB!nturilorpuţini dintrenăprasnice,noiamîn!inşirăzbit dep nă!aluri,laţărmurilene-

az! !oastrerlitpeste.%arapedepeGcenişteneamstncide oameni sunt ele locuiteD /e ţară at t de
sălbatică îngăduie astfel de obiceiuriD =u suntem lăsaţi să ne adăpostim pe ţărmB locuitorii
pornesc cu război împotri!a noastră şi ne opresc să poposim pe cel dint i păm nt pe care l- am
înt lnit aici. %acă nesocotiţi omenia şi armele unor muritori, temeţi-!ă însă de zei ce-şi aduc
aminte de bine şi de rău. /ăpetenia noastră era 9nea, dec t care n-a fost altul mai drept, mai
credincios şi mai aprig în războaie. %acă soarta ni l-a m ntuit, dacă mai răsufla încă şi nu
doarme printre umbrele morţii, nu ne temem că ai să te căieşti de-l !ei îndatora. În ţinuturile iciliei
a!em cetăţi şi ogoare şi pe slă!itul *ceste din s nge troian. Îngăduie-ne numai să ne tragem pe
ţărm corăbiile zdruncinate de ! nturi, să le punem b rne tăiate din
pădurile!omgăsi!oastrcăpetenşiasăşi leto!arăşii,retezăm!oioşilopeţine.%acă!omniîndrepta-
idatsăatuncia#ungemspreîn$ talia$talia,şidupăspre ce8aţiuBne dar dacă, 'dimpotri!ă, nu
mai e nicio năde#de şi dacă te-auY îng iţit, bunule părinte al troienilor, !alurile 8ibiei, şi nu
ne-a mai rămas să sperăm măcar în $ulus, atunci să pornim cel puţin spre marea icaniei'
la locuinţele pregătite pentru noi, dm care am !enit aici, şi la ragele *ceste.
*stfel !orbi $ lioneu şi toţi dardanizii îi încu!iinţară !orbele cu murmure.
/u oc ii în păm nt, %i-dona le răspunse atunci în puţine cu!inte7
[ 1roieni, lăsaţi la o parte teamaB să nu a!eţi nicio gri#ă. /ruda ne!oie a unei
domnii ce începe mă sileşte să iau astfel de măsuri şi să- mi păzesc cu ostaşi p nă

departe otarele ţării. /ine n-a auzit de neamul troienilor, cine nu ştie de cetatea 1roici şi
de !ite#ia acestor luptători, şi de nenorocirile !nui război at t de mareD =oi, punii, nu
suntem doar at t de întunecaţi la minte şi nici soarele nu- şi în amă, caii at t de departe
de oraşul nostru tirian. Nie ca doriţi să plecaţi în :esperia şi spre ţinuturile lui aturn C,
finestingcădoriţieriţisăşi mergeţi!ă!oia#utaînţara.%acă9ri uluiHdoriţi şiînsăla regelesă!ă
sălăşluiţi*ceste,eucu!ămine!oi înlăsaţinuturisăplecaţiastea, oraşul pe care- l clădesc e al !ostruB
trageţi-!ă pe ţărm corăbiileB !oi pri!i la fel pe troieni şi pe tirieni. ă dea zeii ca, împins de acelaşi !
nt, să !ină aici şi căpetenia !oastră 9neaJ Voi trimite cercetaşi de-a lungul ţărmului şi le !oi porunci
să iscodească p nă ia capătul 8ibiei, s +ege legendar al iciliei care dăduse numele său unui
munte din nord-!estul insulei (azi numit Monte di an Aiu-l ano), unde se ridica în antic itate un
templu al Venerei. 8-a pro!ocat la luptă pe :ercule, dar a fost în!ins î ucis de acesta.
/a să !adă dacă n-a fost cum!a aruncat pe ţărm şi nu rătăceşte prin
păduri sau prin oraşe.
Însufleţiţi la auzul acestor cu!inte, şi tatăl 9nea şi !iteazul * ate ardeau de
nerăbdare9nea7 de a sf şia !ălul de negură ce-i încon#ura. * ate îi spuse numaidec t lui
Niu al zeiţei, ce otăr re iei acumD *i !ăzut că totul ne-a ieşit cu bine7 ne-am
găsit corăbiile şi to!arăşiiB doar unul lipseşte, pe care l-am zărit noi înşine cum s-
a scufundat în !aluriB toate celelalte se potri!esc cu !orbele mamei tale.
*bia rostise aceste cu!inte, c nd negura ce-i în!ăluia se desfăcu repede
şi se risipi în !ăzdu ul senin. 9nea se arătă deodată strălucitor de lumină,
asemenea zeilor în c ip şi statură. /ăci însăşi zeiţa îi dăduse fiului ei plete
frumoase, îi suflase pe c ip rume-neala tinereţii şi în pri!ire un farmec
ademenitor, ca podoabele pe care i le adaugă fildeşului m na meşterului ori
ca argintul ori ca marmora de Păros5 c nd se îmbracă în aur galben.
În[ mirarea/elpecaretuturor,-lcăutaţi9neaegrăidinainteatunci !
oastrăastfelreginei7.9usunt troianul 9nea scăpat din !alurile 8ibiei. tăp nă, numai ţie ţi-a
fost milă de negrăitele nenorociri ale 1roiei. 1u ne primeşti în oraşul şi în casa ta, pe noi,
c ţi am scăpat din m inile grecilor, isto!iţi de. *t tea suferinţi pe uscat şi pe mare şi lipsiţi
de toate cele trebuincioase. =u e în putinţa noastră, %idona, să-ţi mulţumim cum s- ar
cu!eni, cum n-ar fi în putinţa întregului neam troian împrăştiat pe tot păm ntul. %acă mai
e o putere, care să deosebească pe cei buni, dacă mai e unde!a dreptate şi un cuget,
care se ştie curat, zeii să-ţi dăruiască răsplată !rednică de tineJ
Nerice de !eacul ce ţi-a dat lumina !ieţiiJ Nerice de părinţii ce te-au născut, aşa
cum eştiJ / t timp apele se !or arunca în mare, c t timp umbrele pădurilor !or întuneca
!ăilenumelemunţilorşilaudeleşisteleletale!or!ortrăistrălucide-a peururicer,înînnoiorice. ţară m-ar împinge

ursita, sla!a, Arăind astfel, el îşi întinse dreapta prietenului său $lioneu şi st nga lui erestus,
apoi celorlalţi, !ite#ilor Aias şi /loantus.
În faţa acestei pri!elişti, %idona înmărmuri la început, dar se
înduioşa apoi de nenorocirile !iteazului şi-i grăi aşa7
Vlăstar de zeiţă, ce ursită !ră#maşe te urmăreşte printre at tea prime#diiD /e
putere te-a împins spre ţărmurile astea sălbaticeD 1u eşti !estitul 9nea, fiul troianului
*nc ise, pe care l-a născut Venera pe malul imoisuluiD Mi-aduc aminte că odinioară,
izgonit din ţara lui părintească, 1eucer; a !enit la idon ca să întemeieze o nouă ţară cu
a#utorul lui 0elus. 1atăl meu, 0elus, pustia în !remea aceea bogata insulă /ipru, pe care o
biruise şi o supusese. %e atunci am aflat de nenorocirile 1roiei, de numele tău şi de cel al
regilor greci. /u toate că !ă era duşman, însuşi 1eucer !ă ridica în sla!a cerului şi se lăuda
că se trage din stră!ec iul !ostru neam. Veniţi de aceea, tinerilor, în casele
noastreBurmăîn ţaraoursităastala./afel unam-a carefăcutcunoscşipeminenenorocirea,sătrecprinştiumultesăa#utne!oişipeşi
alţiisămălanecazaşez .la *stfel !orbi şi-l însoţi pe 9nea la curţile ei şi porunci totodată să se aducă #ertfe
de mulţumire în templele zeilor. Mai trimise, de asemenea, şi to!arăşilor

lui 9nea de pe ţărm, douăzeci de tauri, o sută de porci cu părul zb rlit, o
sută de miei graşi cu mamele lor, darurile unei zile pline de bucurie.
În !remea aceasta, înăuntrul palatului ce-ţi lua oc ii de bogăţie, se făceau
pregătiri pentru ospăţ în mi#locul încăperilor. e întinseseră scoarţe lucrate cu
meşteşug din m ndră purpură, se aşezară pe mese tac muri de argint, pe care
erau sculptate în aur faptele !ite#eşti ale strămoşilor, lungul iz!od al ispră!ilor să!
rşite de at ţia ! te#i de la ob rşia cea mai îndepărtată a neamului.
* ate ca%arsăcum-ipo!esteascădragostea detotultatăluinu*scaniu-llăsa înşi săti-
nă,laducă9neaîntrimisecetateBrepedetoată gri#alacorăbiitatăluipese îndrepta asupra fiului său.
Porunci totodată să i se aducă bogăţiile scăpate din prăpădul 1roieiB o mantie brodată cu c ipuri
de aur, un !ăl cu mariginile brodate cu flori de acant5 galben, găteala 9leneiC din *rgos, daruri
minunate de la maică-sa 8eda H, pe care le adusese de la Micene, c nd !enise la 1roia pentru
să! rşirea căsătoriei ei neîngăduiteB în afară de aceasta, un sceptru, pe care-l purtase odinioară
$lionea, fata mai mare a lui Priam, o salbă de mărgăritare şi o coroană de aur bătută cu pietre
scumpe. Arăbit să-i împlinească poruncile, * ate se şi îndreptă spre corabie. Venera uneltea însă
în acest timp noi !iclenii şi punea la cale noi g nduri. 9a !oia, anume, ca *mor 3 să-şi sc imbe
înfăţişarea s oţia lui 1 ndar, mama 9lenei şi a /litemnestrei, a lui
/astor<icipulşi şiPollusă!ină. în locul du-celui *scaniu, şi prm darurile

aduse să aprindă dragostea pătimaşă a reginei, strecur nd!i-i !ăpaia p nă în
mădu!a oaselorB se temea, de bunăseamă, de curtea aceasta nestatornică
şi de aceşti tirieni mincinoşiB ura în!erşunata a $uno-nei o c inuia şi
neliniştea îi tulbura odi na nopţii. %e aceea ea grăi aşa înaripatului *mor7
Niule, puterea şi tăria mea, fiule, tu care singur nu te temi de trăsnetele
atotputernicului nostru părinte, !in la tine ca să-ţi cer cu smerenie a#utorul. <tii că fratele
tău 9nea e aruncat de mare pe toate ţărmurile lumii din pricina urii nedreptei $unone şi ai
luat şi tu adesea parte la necazul meu. Neniciană %idona îl ţine acum în $oc şi-l înt rzie
cu momeli. 9u mă tem de ce poate ascunde ospeţia $unonei, care nu se !a lăsa în!insă
întrademeni-ocumpănăpereginăattdepriînsemnată!icleşug.şi%esăaceea-iîncingmăinima,gndesc;aşasăcai- osăiaunuînainte,-iscimbes-og ndul
altă zeiţă, ci să fie legată ca şi mine de 9nea prin dogoarea dragostei. $ată acum c ipul
cum ai putea s-o faci. Pe *scaniu, copilul de rege, la care ţin ca la oc ii din cap, l-a
c emat tatăl lui iubit şi se găteşte să !ină la. /artagina, cu daruri scăpate de înec şi de
bă#enia 1roiei. 9u îl !oi adormi şi-l !oi duce în munţii /iterei ori ai $daliei ;, şi-l !oi
ascunde în lăcaşul meu sf nt, ca să nu afle de meşteşugurile mele ori să mi le strice
tocmai la mi#loc. 1u sc imbă-ţi c ipul numai pe o singură noapteB copil, ia-ţi înfăţişarea
de copil al lui $u us iar c nd %idona, !oioasă şi ameţită de !in, te !a lua la s nu-i în
timpul ospăţului şi te !a îmbrăţişa cu dulci sărutări, strecoară-i în taină !

ăpaia iubirii şi !arsă-i !eninul.
*mor ascultă !orbele iubitei lui mame, îşi scoase aripile şi !esel se puse să
păşească aidoma ca $ulus, în !reme ce Venera turnă dulcea odi nă în trupul lui
*scaniu şi îl luă str ns la s n în dumbră!ile din înălţimile $daliei, unde moalele mag iran
îmbălsămatmergeaacumîl în!eli!esel,încălăuzitumbra deplăcută*ate,a florilorşiducealui
.la*scul/artagina-tnd dedarurilepo!aţă,lui /upidon9nea.8a sosirea lui, regina se aşeză pe un pat
de aur, pe nişte scoarţe minunate, în mi#locul tuturor. 1atăl 9nea şi tinerimea troiană !eniră şi ei
tocmai atunci şi se întinseră pe paturi de purpură. +obii turnară apă pe m inile mesenilor, şi le
dădură ştergare catifelate, şi scoaseră p inea din coşuri. /incizeci de slu#itoare se îndeletniceau
înăuntrul palatului ca să r nduiască în lung şirag bucatele şi să aprindă focul în cămin. *lte o sută
de roabe şi tot at ţia robi de aceeaşi ! rstă încărcară felurile de m ncare pe mese şi aduseră pa
arele. %upă poftirea reginei, sosiră şi mulţi tirieni în palatul strălucitor şi se întinseră pe paturile
cu !elinţi colorate. /u toţii se minunară de darurile lui 9nea, se minunară de $ulus şi de faţa
îmbu#orată a zeului, de !orbele lui prefăcute şi de mantia şi
!ălulputeabrodatsăturacuşi galbenseînflăcăraacantpri!indB.@rsită şisăcopilulcadă

#ertfă,şidarurileîndeosebimişcaubiatadeop%idotri!ănanu.%upăsemaice-l sărută pe 9nea, prinz
ndu-i-se de g t, şi după ce potoli dragostea ad ncă a celui ce-l lua drept fiul lui, *mor se duse la
regină. Nără să ; ştie ce zeu a!ea în poală, biata %idona nu-şi mai lua oc ii şi inima de ia d nsul
şi -l ţinea la s n. /u g ndul la po!aţă mamei lui, el începu să şteargă încetul cu încetul amintirea
lui i eu şi încercă să-i trezească la o nouă dragoste sufletul pustiu şi inima-i dez!ăţată cu iubirea.
%upă ce ridicară bucatele de pe mese, se aduseră ulcioare mari, pe care le umpleau cu !in.
trigăte se înălţară în palat şi glasurile mesenilor !uiau prin întinsele încăperiB din
ta!anele aurite at rnau candelabre aprinse şi flacăra torţelor biruia întunericul nopţii.
+egina ceru atunci şi umplu cu !in o cupă grea de aur bătută cu pietre scumpe, din care
băuse 0el[$uspiter,şitoţispuseurmaşiiea,luicare." netăcere-aidatdlegilencă

ospeţiei,efăcuînfăpalat7caziua asta să fie o zi de !eselie şi pentru tirieni şi
pentru cei plecaţi din 1roia şi fă ca urmaşii noştri să-şi amintească de ea. Nii
printre noi şi tu, 0ac us ;, de la care purcede !eselia, şi tu, prielnică $unonă,
iar !oi, tirieni, sărbătoriţi cu !oioşie ospăţul ăsta, ce ne-a str ns la un loc.
Vorbi şi stropi masa cu prinosul !inului, după care atinse numaidec t cupa cu ! rful
buzelor şi-o trecu lui 0itias C, îndemn ndu-l să beaB el goli fără zăba!a cupa înspumată,
sorbindu-i p nă la fund !inul. 0ăură apoi şi ceilalţi fruntaşi, în timp ce pletosul lopasH
începu să zică din c itara-i aurită c ntecele în!ăţate de la marele *tlas3B c ntă, astfel.,
rătăcirile lunii şi întunecimile soarelui, ob rşia neamului omenesc şi a
dobitoacelor,celedouă@rse,de pentruunde!incetrăsnsoaretleleseşigrăbeşteploaiaBc
atntătde*rcturul6multiarnaşiploioaselesăsescufun:iadeEînşi ocean şi piedica ce ţine pe loc nopţile de !ară at t de t rziu.
1irienii izbucniră atunci în ropote de urale şi troienii îi urmară, iar biata
%idona stătu toată noaptea do !orbă şi sorbi p nă la fund pa arul dragostei,
iscodind mereu pe 9nea, ba despre Priam, ba despre :ector, ba despre
armele feciorului *urorii, ba despre caii lui %iomede, ba despre !ite#ia lui * ile.
Mai bine, oaspe, spuse ea la urmă, pune-te de ne po!esteşte de la ob rşia lor !
icleşugurile grecilor şi nenorocirile neamului !ostru, precum şi pribegiile talc, căci iată a
şaptea !ară de c nd rătăceşti din mare în mare şi din ţară în ţară.

/*+19* * %"@*
1oţi tăcură şi îşi aţintiră cu luare-aminte pri!irile spre 9nea, care, din
patul înalt ;, porni astfel7
[ Îmi porunceşti, stăp nă, să-mi împrospătez din nou cumplita-mi durere, şi să
po!estescle-am!ăzutcumciaraueunimicitşila caregreciiamputerealuatparte1roieidinşi
plin#alnica.8a- iauzulîmpărăţieBacesteinenorociripo!estiri,pececare mirmidon sa. u
dolopC, ori ce soldat al nemilosului @lise şi-ar putea stăp ni lacrimileD @meda noapte a
şi început să se împrăştie de pe cer şi stelele ce apun ne îndeamnă la somn. %acă ţii
însă at t de mult să afli nenorocirile noastre şi să asculţi pe scurt clipele din urmă ale
1roiei, deşi mi-e groază să-mi amintesc şi dau îndărăt în faţa #alei, !oi începe. Înfr nţi de
luptă şi respinşi de soartă, după scurgerea at tor ani, sfătuiţi de Miner!a, căpeteniile
grecilor au în#g ebat un cal c t un munte, ale cărui coaste le-au îmbinat din sc nduri de
brad, ca şi cum ar fi fost pasă-mi-te un dar pentru întoarcerea lor acasăB aşa mergea
[ Mirmidonii şi dolopii erau populaţii din 1esaiia (centrul Areciei continentale)
concluse!onullaasediul.Înăunt1roieiu,îndep *nteceleileşi delui
fiulîntunecos,acestuia,au=eoptolem,ascunsîn tainănumit!ite#i,şiPiruspe .care i-au ales prin
tragere la sorţi, şi au umplut p nă-n fund marile goluri cu ostaşi înarmaţi. În faţă se află insula at t
de cunoscută 1enedos5, ce înflorise c t timp dăinuise puterea lui PriamB acum nu mai rămăsese
însă dintr-însa dec t un golf, un adăpost nu tocmai sigur pentru corăbii. %e cum a#unseră aici,
grecii se pitiră pe ţărmul pustiu, în timp ce noi credeam că plecaseră spre Micena. Întreaga 1roie
îşi lepădă !eşm ntul de #aleB se desc iseră porţileB cu toţii doreau să !adă taberele grecilor, e
mpiile pustii şi ţărmul părăsit. @ite, aici fuseseră ostile dolopilor, dincolo îşi întinsese cortul
nemilosul * ileB aci fusese locul corăbiilor, dincolo luptau de obicei ostile. @nii căscau gura la
darul făcut fecioarei Miner!a, dar care a!ea să ne aducă pierzania şi se minunau de mărimea
caluluiaducem.%iniazidurile!iclenie,oraşuluioricăaşaşisăne-l-
aşezămfostscris,încetăţui1imete.C/apisHneîndeamnăşiceicnumaidecibzuiţila mintetsă-l ne sfătuiră însă,
dimpotri!ă, să aruncăm în mare darul grecilor, pentru că nu putea fi dec t o capcană, ori să-l z! rlim pe foc, ori
să-l sfredelim şi să-i cercetăm ascunzişurile p ntecelui. =orodul se împărţi ne- otăr t în tabere deosebite.
$ată că 8aocoon 3 se coborî, înflăcărat, din cetăţuie, urmat de un
mare alai şi strigă de departe7
"ameni buni, ce nebunie !-a apucat-D Vă înc ipuiţi că duşmanii au
plecatD "ri credeţi că darupieriseră soţia şi fiul său.
+ile grecilor pot fi lipsite de !icleşugD *şa-l cunoaşteţi pe @lise lD "ri în calul ăsta s-
au ascuns grecii, ori e !reo unealtă anume făcută împotri!a zidurilor noastre ca să ne
cercetîncredezeţiîncaselecal,troieniBşisă tabereoriceardeasfi,eupramăoraşului,temdegrecioriascundeciarc altnd !

icleşugaducdaruri.=u. !ă Vorbind astfel, îşi înfipse cu putere suliţa în coastele calului şi în p ntecele
căptuşit cu sc nduri scobite. 9a se opri tremur nd şi, o dată cu izbirea p
nteceluiB golurile răsunară, scoţ nd un geamăt prelung. <i dacă nu ne-ar fi
fost potri!nice ursitele, şi, dacă nu ni s-ar fi rătăcit minţile, el ne-ar fi
înduplecat să sf şiem cu suliţa ascunzişurile argolice şi 1roia ar trăi şi
acum, iar !oi, m ndre curţi ale lui Priam, aţi sta şi azi în picioareJ
$ată însă că nişte ciobani troieni t r ră cu mare zar!ă la rege, legat fedeleş, un
t năr ce le ieşise anume în cale ca să ducă la bun sf rşit !iclenia şi să desc idă 1roia
grecilor. 9l se predase de bună !oie, încrezător şi pregătit pentru am ndouă7 să-şi
împlinească !icleşugul ori să piară de o moarte sigură. 1inerimea troiană se îngrămădi
de pretutindeni ca să !adă şi se lua la întrecere ca să-şi bată #oc de d nsul. *scultă
acum !iclenia grecilor şi de la nelegiuirea unuia cunoaşte-i pe toţiJ %e îndată ce se opri
înzicmi#loculnd7 pri!irilor tuturor, tulburat, neînarmat, el îşi roti oc ii peste mulţimea troienilor,
Vai, în ce ţară sau pe ce mări mi-aş mai putea găsi un adăpost acum şi
ce-i mai răm ne de făcut, bietului de mine, de !reme ce nu mai am loc nici la
greci şi iată că şi troienii supăraţi !or să mă pedepsească cu moarteaD
1 nguirea lui înduioşa sufletele şi toată în!erşunarea se potoli. Îl
îndemnarăm să ne spună din ce neam se trăgea şi ce ştiri aduceaB să ne
spună pe ce-şi întemeia încrederea, cu toate că era în manile noastre.
%upă ce-şi !eni în fire, din spaimă, el începu astfel7
"rice mi s-ar putea înt mpla, îţi !oi spune, stăp ne, numai ade!ărul şi nici nu !oi
tăgădui că suit de neam grecB ţi-o mărturisesc c iar de la început. %acă !itregia
soarteiPoateca făcutţi-a!enitdin dinonlz!onunlanenorocit,urecenumeleean-o luisă-PalamedeC,lfacăînsăunurmaşulticălos luişi un0elus,mincinosşisla!a.-
dusă de faimă7 după ce l-au în!inuit pe nedrept de trădare, pelasgii l-au condamnat,
fără !ină, la moarte, deoarece se arătase potri!nic războiului, iar acum, c nd nu mai
trăieşte, tot ei îl pl ng. ărac şi rudă cu d nsul, tata m-a trimis la el de la începutul
războiului ca to!arăş de arme. / t timp Palamede a stat neatins în scaun şi a!ea cu! nt
în sfaturile căpeteniilor, m-am bucurat şi eu de oarecare nume şi cinste. %upă ce însă
ura făţarnicului @lise 2 şi toţi o ştiu 2 l-a răpus din lumea asta, m nit, mi-am t r t şi eu !
iaţa în întuneric şi #ale, răz!rătit în mine de pacostea ce căzuse peste prietenul ne!ino!
at. <i nici nu mi-am pus stra#a gurii, nebunul de mineJ ci i-am făgăduit că, dacă !a nu
apare la :omer şi nici al alt autor grec. N, ste o i Verfiiliu sau este luat dintr-o
operă careNValamede,n-aa#unsfiulcrsaflrlui=auplius,a1uiVergiirege-
palnă9ubeeilanoi .(insulă mare & ir ar ipelagul grecesc), se trăgea din 0elus, rege
al 9giptului. 9l demascase pe @lise, pe c nd acesta încerca să e!ite participarea la
războiul troian, dar, ulterior, fusese în!inuit de trădare. @lise a fabricat probe false
şi Pa amede a fost ucis de către 'cond11cătorii armatei greceşti.
Ni sa mă întorc biruitor acasă la *rgos5, îl !oi răzbuna, aşa că am st rnit prin !orbele
mele urgia lui @lise. $ată ob rşia năpastei ce a dat peste mineB din pricina asta a început
el să mă prigonească cu fel de fel de în!inuiri şi să împrăştie în popor z!onuri în doi peri şi,
ormărindu-şi morţiş ţinta, să-şi caute arme împotri!a mea. <i nici nu s-a lăsat, p nă ce, la
urmă, cu a#utorul lui /alc as;O %ar ce să mai zg ndăresc lucruri
dureroaseDa#ungesăştiţi/ecasăsunt!ămaigrec,ţincacusă!orbaDmăpedepsiţi%acă-ipri!
iţi2pedepsiţilafeîpe-măJtoţi=ugreciialta şi,doreştedacă !ă@lise şi *trizii !ă !or fi prea îndatoraţiJ
=eştiind p nă unde merge nelegiuirea şi !iclenia grecilor, noi ardeam de dorinţa
de a-l întreba de pricina plecării lui. 9l urmă şi, prefăc ndu-se speriat, ne !orbi aşa7
"steniţi de un război at t de lung, de mllte ori au !oir grecii să părăsească 1roia şi
să se întoarcă acasă 2 şi ce bine ar fi fost să se fi întorsJ $-au împiedicat însă mereu !
iforniţele mării şi i-a speriat austrul în clipa c nd !oiau să plece, dar, mai ales de c nd au
în#g ebat calul ăsta din se nduri de arţar, s-au pus tunetele să bubuie pe tot
întinsul cerului. Miraţi, l-au trimis atunci pe 9uripil H să cerceteze oracolul

$ui *polo3, iar el nc-a adus aceste #alnice cu!inte7 &/u s ngele unei lecioare
aţi potolit ! nturile, ca să porniţi spre ţărmurile l'roieiB numai cu s nge !ă !eţi
Arecie.
[ %escendent al lui *polo, prezicătorul principal al armatelor greceşti, imeipretuî
!oinţei _zeilor"căpetenie. teiaiiarsă, &re participa la războiul 1roici.

Pttt a întoarce, #ertfind !iaţa unui grec. / nd !orbele astea au a#uns la urec ile
norodului, toţi au încremenit şi un fior de g eaţă ne-a pătruns p nă-n mădu!a oaselorB pe
eine-l păştea moarteaD Pe cine cerea *poloD @lise trase atunci cu multă gălăgie pe /alc
as în mi#locul mulţimii şi-l întrebă ceY #ertfă cerea oracolulD Mulţi îmi preziceau de pe
atunci crima nelegiuită a neîntrecutului în !iclenie @lise, şi, în tăcere, bănuiau ce o să se
înt mple. ece zile înc eiate /alc as a tăcut şi s-a înc is în muţenia lui şi n-a !oit să
rostească numele cui!a ca să-l dea morţii. =umai c nd l-au biruit stăruinţele zgomotoase
ale lui @lise, el a rupt tăcerea !icleană şi m-a ărăzit altarului. 1oţi încu!iinţarăB
nenorocirea, de care se temea fiecare, o primeau acum cu uşurare, c nd
o!esfinte7-deaufăinăcăzsăratăndasuşipanglicileraunuia însingur#urul. t
osismplelor5şiziua.MărturisesccumplităB cămi mse- ampregăteausmulsdecelela moarte şi am rupt
lanţurile şi, tiptil, m-am pitulat la !reme de noapte în păpurişul noroios al unui sm rc şi i-am aşteptat să
plece, de-ar fi fost să plece. *cum nu mai am nicio năde#de să- mi !ăd ţara strămoşească, copiii dragi
şi tatăl doritB pe d nşii îşi !or răzbuna poate grecii fuga mea şi îmi !or plăti !ina în s ngele bieţilor de ei.
%e aceea, în numele zeilor, care ştiu ade!ărul, în numele nepri ănitei dreptăţi, dacă mai e !reo
dreptate pe păm nt, te rog, fie-ţi milă de at tea necazuri şi de un om ce suferă fără !ină.
Înduioşaţi de lacrimile lui, noi îi dăruirăm !iaţa, ba ne fu c iar milă.
Priam porunci numaidec t să-i scoatem cătuşele şi să-i dezlegăm lanţurile
grele fi-î grăi cu !orbe prietenoase7
îmi !ei [răspund"ricine' aci nstfi,uitătăcdeleacumcetepeîntreb7greciipentrupierduţicepgnţ-
au rutidicatne5namilaBalnostruasta!eide ti,calDclacă cine-i meşterulD ce ţel au urmăritD
e !reun dar făcut zeilorD ori poate !reo unealtă de războiD
*stfel !orbi Priam. Meşter în !icleşuguri şi în prefăcătoria grecilor,
inon îşi ridică la cer palmele slobode acum de lanţuri7
Pe !oi, stele nemuritoare, şi pe nepri ănita !oastră sfinţenieB pe altare şi pe
groaznicele scule ale morţii, de care am fugit, pe !oi, bentiţe ale zeilor, pe care le-am
purtat ca #ertfă, !ă iau martori că mi-i îngăduit să rup legile sfinte ce mă leagă de greci,
că mi-i îngăduit să-i urăsc şi să le dau în !ileag toate taineleB nu mă mai leagă nicio
datorie către ţara mea. ă-ţi împlineşti numai şi tu făgăduiala şi, dacă !ă !oi a#uta să
scăpaţicu!nt. 1oatăroia, spunnăde#deandugrecilor!ă-ade!ărulşiîncreşidereastăinuîn-

războiul,indu-!ă lucruripecareînsemnate,l-aupornit,săa tefostţii deîn spri#inul Miner!ei. %in
clipa însă în care nelegiuitul %iomede şi @lise, născocito-rul tuturor ticăloşiilor, s- au pus
să răpească din templul sf nt statuia zeiţeiC, au omor t paznicii cetăţii şi au înşfăcat-o,
cutez nd să p ngărească cu m inilc lor pline de s nge bentiţele fecioareiH 2 din clipa
Y. r:r'l!ilir+ '& & '- & de un roman şi nu de un troian. Aeneralii
romani spuneau transfugului &oricine ai fi, !ei fi al nostru . /aracterul
profund roman al poemului este atestat şi prin acest fapt.
9 aceea au început să scadă şi să dea îndărăt speranţele grecilor şi, părăsiţi de

zeiţă, să le slăbească puterile. <i că i -a părăsit, 1ritonial le-a arătat-o prin semne
sigure. *bia i-au aşezat statuia în tabără şi i s- au şi aprins flăcări în oc ii aţintiţi spre
noiB o sudoare sărată i-a scăldat tot trupul şi, minune mai mare, de trei ori s-a ridicat
de la păm nt, clătin ndu-şi scutul şi tremur ndu-şi lancea. /alc as ne-a sfătuit îndată să
încercămdacăgreciisănufugim-şi!orpeluamare,din
noudeoareceocrotireazidurilezeilor1roieila*rgosnu!orşi dacăputeanufi !ordăr aducemate
cuîndărătarmele, statuia, pe care o şi trecuseră peste mare în scobitele lor corăbii. <i acum că au
plecat a#utaţi de ! nt în ţara lor, au făcut-o doar ca să pregătească alt război şi să capete spri#inul
zeilor ca să treacă apoi din nou marea şi să cadă asupra !oastră, pe neaşteptateB aşa le-a
tălmăcit /alc as !oinţa zeilor. <i tot din îndemnul lui, ca să potolească pe zeiţă, în-locul statuii au
înălţat calul ăsta pentru a-şi ispăşi nelegiuita lor faptă. /alc as ne-a îndemnat însă să în#g ebăm o
namila at t. %e mare din se nduri de ste#ar şi s- o înălţăm p nă la cer ca să nu poată încăpea pe
porţi şi să nu fie dusă în cetate, ca nu cum!a să ocrotească poporul cu aceeaşi credinţă. /ăci,
dacă !or p ngari m inile !oastre darul Miner!ei 2 întoarcă-se mai degrabă piaza rea împotri!a lui
/alcdimpotri!ă,as2o!eţimaresuipacostecalulîn areoraşsac lo!eascăiarcum împărăţiainile!oastre,luiPriamlarnuulşip

ei,troieniB*siaaredacsă însă, pornească cu război împotri!a ArecieiB iată ursita ce aşteaptă pe nepoţii !oştriJ '
=umai cu astfel de momeli şi prin !icleşugurileJ uî inon, noi am dat
crezare celor spuse de d nsul, aşa că, după ce nu ne-au înfr nt nici
%iomede, nici * ile din 8arissa 5, nici zece ani de lupte, nicio mie de
corăbii, ne-au biruit minciunile şi lacrimile prefăcute ale grecului ăsta.
În clipa aceasta o minune şi mai înfiorătoare nî se arătă bieţilor de noi şi ne
tulbură sufletele luate pe neaşteptate. 8aocoon, preotul ales prin sorţ al lui =eptun, îi
aefucea tocmai ca #ertfă, un taur pe altar. $ată însă că, deodată 2 mi-i groază numai
c nd mă g ndesc 2 doi fS porniră din 1enedos pe marea liniştită, se aşterni ă pe !aluri
îndintrerotocotalazuri,leuriiaşercreştşiseteleîndreptarăsngeriiunulliselingăînălţaltulupestespre
undeBţărm. parteaPiepturiledindărătliseridicauatrupului lo!ea uşor apa, iar spinarea li se
înco!oia în inele uriaşe. Marea ! # 'ia spumeg ndB iată-i acum pe ţărm, cu oc ii înflăcăraţi de
s nge şi de foc, ling ndu-şi cu limbile ce fremătau gurile şuierătoare. Înspăim ntaţi, o luarăm
cu toţii la fugă. %ar ei porniră drept spre 8aocoonB lunec nd mai înt i în #urul trupurilor celor
doi copilaşi, şerpii îi încolăciră muşc nd din carnea nenorociţilor. Mai pe urmă îl înşfăcară şi
pe 8aocoon, ce sărise cu o armă în a#utor şi-l încătuşară în cercuri straşnice. %upă ce-i
cuprinseră mi#locul de două ori şi-i trecură de două ori spinarea solzoasă în #urul g tului, îşi
înălţară pe deasupra capetele şi lungile lor g tle#uri. Murdărit pe bentiţe cu bale şi puroi
negru, 8aocoon căută să-şi desfacă nodurile cu m inile, umpl nd !ăzdu ul de răcnete
cumplite,securearăuca îmugeteleplntatătaurulu.<erpii rănitset cr

răndapoifugepdenăaltarsusşila- şitemplscutu,răşidesepeîndreptarăgrumaz spre altarul
nemiloasei Miner!a, unde se ascunseră sub picioarele zeiţei şi sub bolta scutului ei.
9i strigau că trebuie să ducem numaidec t c ipul de lemn în templul zeilor şi să ne
rugăm de spri#inul lor. parserăm de aceea zidurile şi-i desc iserăm drum printre ele. /u
toţii se aşternură pe lucruB unii îi puseră pe sub picioare tă!ălugi ca să lunece, alţii îi
trecură pe după g t funii de c nepă. @nealta blestemată urcă asfel peste ziduri plină de
ostaşiB copiii şi fecioarele c ntau imnuri sfinte şi erau bucuroşi să atingă funia cu m na.
9a înainta p nă ce alunecă, ameninţătoare, în inima crasului. ", patrie, o, $lion, lăcaş al

zeilor, şi !oi, ziduri troiene, !estit; în războaie, de patru ori s- a oprit în pragul porţii cetă-
ţuiei, şi de patru ori au zăngănit armele înăuntrul p ntecelui. @ituci şi orbiţi de. nebunie,
noi zorirăm totuşi şi aşezarăm namila blestemată în cetăţuia sf ntă. În clipa asta,
/asandra ; îşi desc ise gura ş8ne !esti soarta ce ne aştepta, dar *polo îi menise să nu
fieîmpodniciobitdatăoraşulcrezutăcu gdeirlandetroieni .ca$arînnozi,debieţii,sărbătoarepentrucare. ziua asta era
cea din urmă, am În !remea aceasta cerul se în! rti şi noaptea se ridică din oceanC şi înfăşură în
umbra-i uriaşă păm ntul şi cerul şi !icleşugurile grecilor. +isipiţi pe acasă, troienii se
liniştirăB somnul le amorţi trupurile ostenite, în timp ce oştirea grecească porni de la
1enedos în corăbiile înşiruite în tăcerea nopţii sub pri!irea prietenoasă a lunii şi se
îndreptă spre ţărmul cunoscut. $ată că !asul regelui *gamemnon înălţă un semn
luminosB ocrotit de !oinţa zeilor duşmănoşi, inon desc ise pe furiş ascunzătoarea de brad
şi dădu drumul grecilor înc işi în p ntecele ei. /alul îi scoase !raişte la lumină şi, astfel, !
oioşi, se i!iră din bolta lemnului şi se lăsară #os pe funie căpeteniile, 1esandru şi tenelus,
şi crudul @lise, şi *camas, şi 1oas, şi =eo-ptolem, nepotul lui Peleu, şi, printre
ceitateadint îngropatăi,Ma-aon,în şisomnMenelauşibeţieBşiînsuşiuciseră9peos,stră#ilemeşterulşi,desccapcanei5izndporţile,.9ină!ăliprimiră.
peîn ceilalţi to!arăşi cu care se str nseră în cete înţelese de mai înainte.
9ra tocmai ceasul, c nd, strecur ndu- se ca un ar al zeilor, începe somnul

dint i al bieţilor oameni. <i iată că în !is mi se păru că-l !ăd pe :ector, m nit, !ărs
nd şiroaie de lacrimi, întocmai ca odinioară, t r t de car, negru de pulbere îns
ngerată, cu picioarele umflate, prin care era trecută o cureaO Vai, în ce al se
aflaJ c t era de departe de !iteazul ce s-a întors îmbrăcat cu armele lui * ile ori
după ce a împroşcat foc în corăbiile grecilorJ *!ea o barbă murdară, cu pletele
năclăite în s nge, plin de puzderie de răni primite în #urul zidurilor. $zbucnind în
pl ns, mi s-a părut că eu însumi l-am strigat cu aceste cu!inte m nite7 i
%e pe ce[ tăr", tu,murifalăsoseşti,a%ardanieimuaşteptatulc2o,năde#de:ectorJateucrilor,/tdedeisto!itceai
teînt!edemrziatpastnăzi,acumDdupă moartea at tor !ite#i ai tăi, după at tea c inuri ce au sleit 1roia şi pe
apărătorii eiJ /e înt mplare nenorocită ţi-a sluţit seninul tău c ipD %e ce mi-a fost dat să !ăd rănile asteaD
%ar el nu mi-a răspuns nimic şi nici nu s-a oprit ta întrebările-mi

deşarte, ci a scos doar un geamăt #alnic din fundul inimii.
Niu al zeiţei, fugi şi scapă şi pe ai tăi din flăcăriB duşmanul a pus m'ina pe cetate.
1roia se prăbuşeşte din culmea înălţimii ei. =e-am făcut datoria faţă de ţară şi de PriamB
dacă 1roia ar fi putut fi apărată cu braţul, încă de mult ar fi fost m ntuită de braţul meu. 9a
îţi încredinţează !asele sfinte şi penaţii eiB ia-i ca to!arăşi ai ursitei tale şi caută-
lemăriun. adăpost, pe care ai să-l înalţi odată pentru d nşii, după ce !ei fi pribegit pe
multe *stfel !orbi şi c iar cu manile lui îmi aduse din altarul tăinuit c ipul Vestei
împodobit cu bentiţe şi focul !eşnic. În oraş izbucni însă din ce în ce mai mult strigăt de
#ale şi, deşi locuinţa tatălui meu *nc ise se afla mai la o parte, încon#urată de copaci,
zgomotele se limpezeau şi zăngănitul armelor se apropia mereu. ării din pat, mă urcai pe
! rful acoperişului şi statui cu urec ile ciulite. / nd focul bătut de ! nturi năprasnice se
dezlănţuie prin lanuri, ori c nd, umflat de apele muntelui, nul pustieşte ogoarele, culcă la
păm nt semănăturile bogate, truda boilor, şi t răşte cu el la !ale pădurile,
auzind zgomotul din ! rful unei st nci, ciobanul, neştiutor, ascultă încremenit7 aşa stăteam
şi eu şi ascultam. =umai atunci s-a !ăzut c t preţuieşte buna credinţă a grecilor şi li s-a dat
pe faţă !iclenia. Mistuit de foc, palatul lui peifob; se şi prefăcuse într-un morman de ruineB
casa de alături a lui @calegon se aprinsese şi eaB str mtoarea lui igeuC se lumina p nă
departe. $zbucniră strigăte de oameni şi zgomote de tr mbiţe.
Îînnebunit,sădedorinţapuseidem anastrpengearme,laluptfără osăceată-rni!daude!

ite#iseamapentruceaşa alergaputea facecueicuîn eleapărarea.*rdeam cctăţuiei. 1urbarea
şi m nia mă scoaseră din minţiB un singur g nd mă stăp nea, că e frumos să lupţi şi să
mori. căpat printre săgeţile grecilor, iată însă că Pantus, fiul lui "tris, preot al templului lui
*polo din cetăţuie !enea spre casa tatălui meu, în goană nebună, şi ducea într-o m nă !
asele sfinte, c ipurile zeilor în!inşi, iar cu cealaltă îşi t ra nepoţelul.
/um merge lupta, PanteD mai suntem stăp ni pe cetăţuieD *bia
rostii cu!intele astea, c nd el îmi răspunse gem nd7
* sosit ziua din urmă şi ceasul de apoi al 1roiei. =u mai sunt troieni, nu mai e
1roia şi marea lor sla!ăJ =emilosul $upiter le-a trecut pe toate grecilorB în oraşul aprins ei
stăptorţă inesccendiul.=amilaşi-şi debatecal#ocurcatădenoiîn. Peinimaporţilecetăţiilarg!

arsădescostaşiisesosescşiinonalţiibiruitorcumiile,lăţeştecţi cu o parcă n-au !enit din marea Micenă, iar alţii se aţin pe
uliţele înguste ca să taie calea fugarilorB stau cu săbiile de fier scoase din teacă, cu ! rful strălucitor, gata de măcel.
=umai stră#erii porţilor mai încearcă să lupte şi se împotri!esc în luptă oarbă.
*ţ ţat de aceste cu!inte ale lui Pantus şi de !oinţa zeilor, mă repezii printre flăcări
şi în încăierare, acolo unde mă c ema cumplitul du al războiului şi freamătul şi
zgomotul ce se înălţau în !ăzdu . Mi se adăugară ca to!arăşi +ifeu şi !iteazul 9pitus, ce-
mi ieşiseră înainte pe lună, şi :ipanis şi %imasB se mai str nse pe l ngă noi şi t nărul
/orebus, fiul lui Migdon . *prins de o dragoste nebună pentru /a-sandra, el tocmai
sosise în zilele acelea la 1roia şi ca !iitor ginere aducea a#utor lui Priam şi troienilor.
0ietul n/-a nd!oitîi s!ăzuiascultestrnşide laîndemnurileunloc,gatalogodniceideluptă, luile maicarestrştigaia!iitorşieul7. X!`Y#G
1inerilor, zadarnică !i-i bărbăţiaB dacă doriţi să mă urmaţi în cea din

urmă încercare, să ştiriYcaY nu-i niciunY sorţ de izb ndă. eii, în mina cărora
sta10aputerea noastră, s-au dus c utoţu, şi şi-au pa-rrrr r#il#ariD le. -B !oi
săriţi în a#utorul unui i- , a &nearuncărn îri mi#locul prăpădului şi să murim. "
singură scăpare mai au în!inşii7 să nu nădă#duiască nicio scăpare.
Prin aceste cu!inte, sufletele tinerilor se înflăcărară. *poi, ca nişte lupi prădalnici,
pe care foamea turbată îi scoate orbeşte în bezna nopţii, şi pe care-i aşteaptă puii cu g
tle#urile arse, răzbirăm printre ostile duşmanilor la o moarte sigură şi merserăm
1V*nticii considerau că o cetate nu poate fi cucerită, dec t n à zeii ocrotitori o
părăsiserăa!eaputerea.Aeneraliisăatragăromanizeiicetăţiiciteau,şi uneori,să-ifacăîn
săfaţapărăseascăuneicetăţi oraşulasediate.%ar,oformulă,desigur,careîn !remea lui
Vergiliu asemenea credinţe nu mai a!eau dec t !aloarea unui ciudat obicei stră!ec i.
pre mi#locul oraşului. =oaptea deasă ne în!ălui 6ri umbrele ei. /ine ar putea
zugră!i în cu!inte măcelul şi prăpădul nopţii aceleia, ori ar putea #eli îndea#uns at tea
suferinţeD e prăbuşea stră!ec iul oraş care a stăp nit at ţia aniB pe uliţe, ici şi colo, prin
case şi pragurile templelor sfinte, stăteau aruncate leşuri neînsufleţiteB şi nu numai
troienii plăteau tributul s ngeluiB !ite#ia se trezea uneori în inimile în!inşilor şi biruitorii
greci cădeau şi ei. Pretutindeni #ale sf şie- toare, pretutindeni groază, şi peste tot r n#etul
cu mii de feţe al morţii. *ndrogeu 5 ne ieşi cel dint i în cale, cu mare alai de greciB el nu ne
recunoscu, ci ne luă drept fraţi de arme şi ne înt mpină cu !orbe prieteneşti7
Arăbiţi-!ă, băieţiB ce-i lenea asta pe !oiD *lţii #efuie, X 1roia în flăcări
şi o cară cu ei, pe c nd !oi abia acum !ă scobor ţi din corăbii.
mi#locul%arduşmanilor,nuispră!iînăbuşinbineşi,du-păşi glasul,răspunseuriletrasece-
atunciitrezirăuluitbănuieliunpas imţiîndărătcănimerise.Întocmaiîn ca omul care a călcat
fără !este, cu pasul îndesat, într-un mărăciniş un şarpe şi, speriat, o ia la goană, c nd
îl !ede cum se ridică furios, cu g tul umflat, aşa se sperie şi *ndrogeu c nd ne !ăzu şi o
luă la fugă. =oi îi încon#urarăm pe greci în r nduri str nse. /um nu cunoşteau locurile şi
nu mai puteau de frică, îi culcarăm la păm nt. =orocul z mbi celei dint i ciocniri.
=emaiput nd de bucurie şi prinz nd inimă, /orebus zise atunci7
ă urmăm, prieteni, calea m ntuirii, pe care ne-a arătat-o înt ia izb ndă7 norocul
ni s-a do!edit prielnic. a ne sc imbăm scuturile şi să ne punem însem- nele grecilor7 !
iclenie ori !ite#ie, cine mai caută c nd e !orba de duşmaniD / iar ei au să ne
dea armele8V*stfcl. !orbi şi îşi puse coiful cu canaf şi scutul frumos împodobit al lui
*ndrogeu şi îşi prinse la şold sabia greacă. +ireu şi c iar şi %imas şi întreaga tinerime îi
urmară bucuroşi pildaB fiecare se înarma cu armele de cur nd cucerite. Merserăm
amestecaţi cu grecii, deşi nu a!eam niciun zeu de partea noastrăB ne încăierarăm şi
dădurăm multe lupte prin noaptea oarbăB şi pe mulţi greci îi trimiserăm în "rcus 5. @nii
fugeau la corăbii şi îşi căutau scăparea la ţărmB de teamă, alţii se urcau din nou în cal şi
se ascundeau la adăpostul cunoscut al p ntecelui lui. %ar nimeni nu trebuie să-şi pună
năde#dea, c nd zeii sunt potri!nici.) $ată că ni se arătă deodată /asandra, fiica lui Priam, t
r tă de păr din templul Miner!ei. În zadar îşi înălţa. 9a spre cer oc ii în ! l!ătăi, deoarece
plăp ndele-i m ini îi erau încătuşate în lanţuri. cos din minte, /ore-bus nu
maiurmarămputu răbdacutoţiipri!elişteaşinenăpustirămşi,otărînt
rsănduripiară,strsensearuncă.Nurămîngloataînsăcopleşiţiduşmanilordepe.Îl acoperişul
templului de săgeţile fraţilor noştri înşelaţi de înfăţişarea armelor şi de coifurile greceştiB
se născu atunci un #alnic măcel. /u un strigăt de m nie pentru că li se răpise fecioara,
grecii se adunară din toate părţile şi se năpustiră, năprasnicul *ia , am n- doi *trizii şi
întreaga oaste a dolopilor, întocmai ca ! nturile ce se ciocnesc c nd se dezlănţuie furtuna,
de ! # ie pădurile, şi efirul şi =otus şi 9urus-' m ndru de carul *urorii şi înspumatul =ereuH,
ce izbeşte şi răscoleşte cu furca lui p nă în fund apele mării. +ăsăriră şi cei pe care prin
umbra deasă a nopţii îi ' @n !ec i zeu roman al infernului şi al morţii. În acelaşi timp,
infernul însuşi era numit "rcus, după numele zeului.
şi atraserăÎmprăştiaserămluarea-aminteprina totcel orlaşulBlţiasupraeine

recunoscurăgraiuluinostruscuturildeosebitşi .armelePedatămincinoasefurăm copleşiţi de numărB şi, lo!
it de m na lui Pene-leu, /orebus căzu numaidec t la altarul Miner!eiB căzu şi +-ifeu, omul cel mai
drept5 dintre troieni şi slu#itorul preacredincios al ade!ărului7 zeilor li s-a părut însă altfel. Pieriră şi
:ipanis şi %imas, străpunşi c iar de to!arăşii lor. =ici pe tine, Pante, nu te-a putut scăpa de la moarte,
nici marea ta credinţă, nici bentiţa sf ntă a lui *po o. /enuşă a 1roiei, rug al neamului meu, !ă iau
martori că în clipa căderii !oastre nu m-am ferit nici de armele duşmanului, nici de prime#dii şi, dacă
mi-ar fi fost scris, aş fi meritat să cad ucis de m inile grecilor. =e-am smuls la urmă
din încăierare, $ fitus, Pelias şi cu mineB $fitus, îngreuiat de ! rstă, iar Pelias, şc iopăt nd
din pricina unei răni primite de la @lise. trigăte ne c emară însă spre curţile lui Priam,
unde dădurăm peste o năprasnică luptă, ca şi cum tot războiul s- ar fi str ns acolo şi ca şi
cum nimeni n-ar fi pierit aiurea în oraşB at t era încăierarea de mare, at t de nă!alnic se
repezeau grecii asupra palatului, izbindu-i pragul de la adăpostul scuturilor. 8ipiseră
scărilecupa!ezeledeziduriîmpotri!aşilespri#inisesuliţelor ănoastre,petrepte,iar
ccuiardreaptaînfaţaseuşilorBagăţacu stde ngaacoperişBgrecii laser apăraundul lor,
troienii pră!ăleau peste d nşii turnurile şi ţiglele caselor. Văz nd că totul se sf rşisc, ei se
pregăteau să se apere din pragul morţii cu tot ce le !enea înainte7 aruncară de aceea
asupra lor şi grinzile aurite, podoabele curţilor strămoşilor noştriB cu săbiile scoase, alţii
făceau zid de apărare în r nduri str nse în dosul uşilor. Însufleţit din nou, mă otăr i să alerg
în a#utorul curţilor lui Priam, sa dau spri#in luptătorilor şi să sporesc puterile în!inşilor.
9ra o intrare printr-o uşă tainică ce lega ca un coridor deosebitele părţi ale casei
lui Priam, pe unde, în !remurile bune, obişnuia *ndromaca ; să !ină neînsoţită la socri
şi să le aducă pe micul *stiana C. Pe acolo răzbătui p nă pe acoperiş, de pe care bieţii
troieniundesearuncau!edea întreagazadarnic 1roisăgeţişi. .8a/orăbiilemargineşisetabăraafla

tugrecilorncu!. rfulcurmînălţatn-dup-l năde la#urcer, de împre#ur cu p rg ii de fier, în înc
eieturile şubrede ale caturilor de sus, îl smulseserăm din temelie şi-l îmbr ncirămB el lunecă
pe neaşteptate, se pră!ăli cu zgomot şi căzu peste capetele grecilorO
*lţii sosiră însă în loc, peste care căzură la fel bolo!ani şi tot felul de arme.
În faţa tindei, c iar în prag, se arătă Pirus, ale cărui arme îţi luau oc ii de
sc nteierea aramei, întocmai ca o !iperă, care, după ce şi-a petrecut iarna sub păm nt, g
iftuita de ierburi otră!itoare H, năp rlită şi strălucitoare de tinereţe, îşi rostogoleşte acum
inelele lucii şi îşi înalţă pieptul drept spre soare, mişc ndu-şi în gură limba cu trei ! rfuri.
Împreună cu d nsul uriaşul Perifas, şi purtătorul de arme *utomcdon, ce fusese
odinioarăflăcăripe conducătorul cailor lui * ile, şi toată tinerimea din ciros3 !

eniră şi aruncară
+omanii credeau că !eninul şerpilor se datoreşte ierburilor otră!
itoare, pe care aceştia le-ar fi m ncat.
*coperiş. Pun nd m na pe o secure cu două tăişuri Pirus se repezi în fruntea
tuturor asupra pragurilor puternice şi smulse canaturile din uşorii de aramăB tăind
apoi una din b rne, el găuri lemnul puternic şi desc ise o largă fereastră, prin care
se zări înăuntrul palatului şi se arătară lungile coridoareB se !ăzură şi tainicele
lăcaşuri ale lui Priam şi ale !ec ilor noştri regi şi, în prag, stră#ile ce-l păzeau.
/urţile răsunau încă de gemete şi de #alnică larmă şi p nă în fund bolţile !uiau de
bocete de femeiB strigătele se înălţau p nă la stelele de aur. Mamele îngrozite rătăceau
printatăl odăi,său. =iciîmbrăţişaudrugiiuşiiuşileşi şinicile csărutauiarpaznicii.Pirusnudădu-

lmaibuznaputeaucu opriBbărbăţiasub moştenitălo!iturileîntdeţitela ale berbecului, uşa se nărui şi,
scoase din ţ ţ ni, căzură şi canaturile. Arecii îşi făcură drumul cu de-a sila, răzbiră nă!alnic şi, trec
nd pragurile, măcelăriră pe cei înt lniţi în cale, iar încăperile le umplură peste tot cu ostaşiB nici
pu oiul nu se a! ntă cu at ta furie, c nd îşi iese din matcă rup nd zăgazurile, doboară cu !alurile lui
tot ce i se pune în cale, se re!arsă umflat peste ogoare şi t răşte pe tot întinsul c mpiei sta!ilele şi
turmele. *m !ăzut cu oc ii mei în pragul palatului pe =eoptolem, scos din minţi de at ta măcel,
împreună cu cei doi *trizi, am !ăzut şi pe :ecuba l şi pe cele o sută de nurori şi
pe Priam p ngărind cu s ngele lui focurile de pe altare, pe care c iar el le sfinţise. /ele
cinzeci de iatacuri, făgăduitoare de m ndri nepoţi, şi uşile, falnic împodobite cu aurul
răpit de la barbari, se prăbuşirăB pe unde nu răzbătuse focul erau stăp ni grecii.
Poate doreşti să afli şi soarta lui Priam. /inci îşi !ăzu cetatea cucerită, uşile
palatului zdrobite şi pe duşman nă!ălind ' năuntru, bătr nul îşi puse zadarnic pe umerii
gnefolositoarerbo!iţidebătrşiseneţearuncăarmele,în!ălmăşaguldecareseduşmanilordc-c!aţasecadesămuF,moarăseîncinse.Înmi#loculcusabiacurţilor,-i
sub cerul liber se afla un mare altar7 l ngă el un dafin stră!ec i at rna deasupra
altarului acoperind sub umbra-i penaţii. /a nişte porumbiţe gonite de neagra furtună,
:ecuba şi fiicele ci şedeau îngrămădite în #urul altarului şi îmbrăţişau zadarnic statuile
zeilor. / nd zări pe Priam, acoperit cu armele lui din tinereţe, ea îi strigă7
0ietul meu bărbat, ce g nd rău te-a pus să te încingi cu astfel de
armeD <i încotro te a! nţiD =u e ne!oie acum de aşa a#utor şi de apărători
ca tine, nici c iar de :ector al meu. %acă ar mai trăi. Vino repede aici l ngă
mine7 altarul ăsta ne !a scăpa pe, toţi, ori !om muri de-a !alma împreună.
$ată însă că Polites, unul din fii lui Priam, scăpat de lo!iturile ucigătoare ale lui
Pirus,adăpostfugeaprin printreîncăperilesăgeţi,goaleprintre.Voindduşmani,să-ideaprinlo!
ituralungiledesălimoarte,boltiteînfieşi,rbănit,ntat,îşi Pircăustaîlun urmări şi era mai-mai să pună m na pe d n-sul
şi să-l încolţească cu suliţa, c nd, a#uns în faţa părinţilor, Polites căzu şi-şi dădu du ul în !aluri de s nge. %eşi-l
aştepta moartea şi pe d nsul, Priam nu se mai putu stăp ni, ci se lăsa în !oia m niei, stri-g ndu-i7
Pentru ticăloşia şi pentru îndrăzneala ta, să-ţi mulţumească zeii după !rednicie
(dacă mai e în cer o dreptate ce ţine seamă de toate astea) şi să-ţi dea răsplata cu!
enită, ţie, care ai făcut să !ăd cu oc ii pieirea copilului meu şi ai p ngărit pri!irea unui
părinte cu o astfel de moarteJ =ici c iar * ile, din care minţi că te tragi, nu s-a purtat aşa
cu duşmanul său PriamB el a cinstit dreptul celui ce se roagă şi mi-a dat înapoi cada!
rul lui :ector, pentru a-l îngropa, şi m-a lăsat să mă întorc în cetatea mea.
respinse*şapegrăidatăbătrcu zgomotnulşiaruncăsurd, rămolancen

ndneputincioasăasfelatrnatăpeîncarecăptuşealaaramascutuluilui.Piruso îi răspunse7
%u-te de aceea ca sol din parte-mi şi spune-le toate astea tatălui
meu * ile. =u uita să-i po!esteşti groaznicele mele fapte şi că =eoptolem
s-a ticăloşit. *cum însă mori.
+ostind aceste cu!inte, îl trase p nă în altar pe bătr nul ce tremura şi luneca în balta
de s nge a fiului săuB cu st nga îl înşfacă şi cu dreapta scoase de la şold sabia
strălucitoare şi i-o înfipse p nă-n m ner. $ată sf rşitul lui Priam, sortit să moară în mi#locul
1roiei în flăcări şi al ruinelor Pergarnului, el, stă-p nitorul de altădată al *siei, falnic prin at
tea ţinuturi şi noroade. 1runc iul lui uriaş zace acum pe ţărm, cu capul tăiat
din umeri,*tunciun leşpentrude ncreîntiaşi-cunoscutdatămă. apucă o straşnică groazăB rămăsei înmărmurit

c nd !ăzui pe bătr nul rege d ndu-şi du ul în crunte c inuri şi îmi !eni
înaintea oc ilor icoana iubitului meu tatăB mi se arătă /reusa 5 părăsită,
casa #efuită şi prime#diile ce-l ame- ninţau pe micul $ulus. Mă uitai
îndărăt să !ăd c ţi to!arăşi mi-au mai rămas. leiţi, cu toţi mă părăsiserăB
unii săriseră la păm nt sau, isto!iţi, se aruncaseră în mi#locul flăcărilor.
+ămăsesem singur şi, cum rătăceam şi îmi pre-umblam oc ii pretutindeni la
lumina orbitoare a flăcărilor, iată că zării pe pragul templului Vestei pe 9lena ascunsă
într-un loc tainic. 1em ndu-se şi de duşmănia troienilor, din pricina dăr mării oraşului, şi de
răzbunarea grecilor, şi de m nia soţului părăsit5, blestem al 1roiei şi în acelaşi timp şi al
patriei ei, se pitulase l ngă altar. ufletul mi se aprinse, m nia mă îndemna să răzbun
pieirea patriei şi să pedepsesc pe !ino!ată. Va să zică, ea se !a întoarce ne!ătămată la
parta şi în strămoşeasca Micenă şi !a păşi ca o regină, dusă cu alai, şi îşi !a !edea
bărbatul,muritdesabieJpalatul,1roiapărinţiiapieritşicopiii,defocînsoţită.Sărmuldedardanfemeitroieneafostdeşi deat
robitea orifri- gienistropit.Priam;des angeJ 9i, nuB nu se !a înt mpla aşaB şi deşi nu-i !reo ispra!ă de a pedepsi o
femeie şi biruinţa nu aduce nicio cinste, !oi fi proslă!it totuşi că am st rpit o pacoste, şi că am pedepsit o !ino!ată
şi mă !oi bucura că mi-am potolit setea răzbunării şi am împăcat cenuşa alor mei.
*stfel de g nduri îmi treceau prin minte şi era c t pe ce să mă reped m

nios, c nd deodată mi se arătă dinaintea oc ilor maică-mea, mai limpede ca
oric nd şi strălucind în întuneric într-o lumină curată ca o ade!ărată zeiţă,
frumoasă şi m ndră, aşa cum obişnuieşte să se arate numai zeilor. *puc ndu-
mă cu dreapta, ea mă opri şi mai adause aceste cu!inte din gura-i trandafirie7
pierdut[cumpătulD/edurere/eatţi tsde-a făcutmare dragosteaîţirăscoleştpentr,fiule,mineDmmiaMai-
ţinepotolităDbinete-aiducePentrusă c!eziţi-ai unde ai lăsat pe *nc ise, împo!ărat de ani, dacă-ţi mai trăieşte încă soţia
/reusa şi micul *scaniu. /etele grecilor îi încolţesc din toate părţile şi, dacă nu
m-aş îngri#i eu de d nşii, i-ar fi mistuit flăcările şi i-ar fi dobor t sabia duş- mană. =u
frumuseţea !ră#maşă a lacedemonienei ', nici !ina lui Paris, cum crezi tu, ci
nemilosti!irea & zeilor a prăbuşit împărăţia asta şi a năruit 1roia fdin culmea sla!ei e]
@ită-te, căci am să dau la o parte norul ce-ţi întunecă pri!irea muritoare ca o perdea
lăsată pe oc i şi -ţi pluteşte în #uru-ţi ca o umedă ceaţăB nu te teme de poruncile
maicei ta e şi nu te feri de a-i asculta po!eţele. /olo, unde !ezi mormane de ruini şi de
bolo!ani peste bolo!ani, şi !aluri de fum şi de praf, cu uriaşa lui furcă =eptun zguduie
zidurilelunonă stădin latemelieporţileşiscrăstoarnăeeneCşi,întreagaîncinsăcetatecusabia,din

cadeamăncurifurioasă.%incolo,dineînduplecatacorăbiiostile, greceşti. Pri!eşte7 strălucind în
mi#locul unui nor şi înarmată cu înspăim n-tătoarea- i AorgonăH, Miner!a stă pe ! rful cetăţuiei. /
iar $upiter le dă grecilor !ite#ie şi puteri noi7 tot el aţ ţă pe zei împotri!a troienilor. Nugi, fiule, şi
pune capăt luptei. Voi fi pururi i ngă tine şi te !oi duce neatins pe pragul casei tale părinteşti.
ise şi se şterse în umbra deasă a nopţii. ării atunci c ipurile
încruntate şi umbrele mari ale zeilor duşmani ai 1roiei. În clipa aceea !
ăzui cum se mis-) tuia în flăcări $lionul şi se prăbuşea din temelie 1roia
(#*dică a 9lenei, fosta soţie a lui Menelau, regele partei, cetate
numită şi 8acedemona.
rădăcină8uicu=eptunideselo!itca unri defrasinsecure,bătr
ţăraniindepesecreştetuliaulaîntreceremunţilorBcadupăsăl cedoboareBl-aucrestatcopaculla
ameninţă să cadă şi cu un tremurat de frunze îşi clatină ! rful la fiecare lo!itură p nă ce,
biruit de răni, scoate geamătul din urmă şi, smuls din munte, acoperă totul sub sfăr mături.
Mă scobor i cu a#utorul zeiţei, răzbii printre flăcări şi duşmani. ăgeţile îmi făcură loc
şi flăcările se dădură la o parte. / nd a#unsei la pragul locuinţei părinteşti, în casa
strămoşilor mei, tata, pe care doream din tot sufletul să-l iau cu mine pe ! rful munţilor şi
pe care-$ înt luii mai înt i, îmi spuse că, după pieirea 1roici, nu mai !roia să trăiască şi
să îndure pribegia.
A ndiţi-!ă !oi la fugă, ne spuse el, !oi ce a!eţi s'ingele proaspăt al tinereţii şi puterile
încă neştirbite ale naturii. %acă zeii ar fi !oit să mai trăiesc, mi-ar fi păstrat cetatea asta. 9
destul şi prea destul că i-am, !ăzut înt ia nimicireC şi că am trăit după ce a fost cucerită.
*şa, iată-mă acum întinsB luaţi-!ă rămas bun de la trupul meu şi apoi
plecaţirada. .MăÎmim!oingăsiiuşormoarteadelipsadin mormna duşmanuluintului.

%emultceseîmi!atrăiescîndurafărăde folosmine anii,ori!aurcautătde zei, din clipa în care
atotputernicul a suflat asupră-mi adierea trăsaetului şi m-a atins cu focul lui.
Vorbind astfel, el stărui în otăr rea lui şi nu se mişca din loc. Pe noi, dimpotri!ă,
ne podidi atunci zidmi e cetăţii lui. 9l insă îi înşelase şi nu $c dăduse plata cu!enită.
1reia fusese cuceriră c nd!a şi de :ercule.
Mimat pe *nc isc, pentru că dez!ăluise legătura lui cu zeiţa frumuseţii, $upiter !
oise să-l ucidă cu trăsnetul. %ar Venus îl ocrotise şi fusese doar uşor atins de trăsnet.
Pl nsul, şi pe soţia mea /reusa şi pe *scaniu şi pe toţi ceilalţi ai caseiB îl rugarăm
să nune piardă pe toţi împreuna cu d nsul, să nu sporească nenorocirea.ee ne izbise.
9lsă nupun!oimşinarămasepearmneclşi,ntitîn înculmeaotăr deznăde#dei,realuişinu senu urnidoreamdinlodc.c
Mătsăbătumor,dincăcinouceg-mindul răm nea de făcut şi ce sorţi de izb ndă mai a!eamD
/um ai crezut, tată, că aş putea fugi părăsindu-te ' pe tineD /um a putut ieşi din
gura ta de tată o astfel de nelegiuireD %acă au otăr t zeii să nu mai răm nă nimeni dintr-o
cetate at t de mare şi, dacă şi tu ai otăr t să adaugi pieirea ta şi a lor tai la pieirea 1roiei,
uite, uşa e desc isă pentru moartea asta. În cur nd !a intra pe ea Pirus plin încă de s
ngele lui Priam, el, care ucide pe copil în faţa tatălui său şi pe tată înaintea altarului.
Pentru asta m-ai smuls, mamă, dintre săgeţi şi flăcări, pentru ca să !ăd pe duşman în
mi#locul casei mele şi pe *scaniu, pe tatăl meu şi pe /reusa măcelăriţi unul în s ngele
celuilaltD *rme, daţi-mi arme, prieteniB moartea c eamă pe cei
în!inşiluptă.=u.8ăsa!om-ţi -murimă săastăzimă întorccutoţi iarăşinerăzbunaţiprintre .greci. 8ăsaţi-mă să

mă întorc iarăşi la 8a aceste cu!inte mă încinsei din nou cu sabia şi, ! r ndu-mi stingă în curelele
scutului, mi-l potri!ii, şi dădui să ies din casă. Îmbrăţiş ndu-mi genunc ii,
soţia se agăţă de mine în prag şi-mi întinse pe micul $ulus.
%acă te duci să pieri, ia-ne şi pe noi în toate prime#diile tale. %acă pui !reo
năde#de în arme, apăra mai înt i casa asta. Pe seama cui răm n şi micul $ulus şi tatăl
tău şi eu, pe care mă numeai odinioară soţia taD Pe c nd striga astfel şi umplea casa
întreagă cu bocetele ei, ni se arătă deodată o minune de nespus. În timp ce se afla în
braţele şi sub oc ii îndureraţilor părinţi, iată că se !ăzu o limbă stră!ezie de foc
strălucind pe creştetul lui $ulusB flacăra îi m ng ia părul moale, fără a i-l !ătăma, şi se
rsăsfăţa-iscuturămîn#urulpleteletmpleaprinse-lor.periaţi,şisă stingemnoiîncepcurămapăsăfocultremurămsfnt.Vesel,defrică*ncşi
încercarămisfiîşiînălţă !oios oc ii la stele şi-şi ridică braţele spre cer cu următoarea rugăciune7
*totputernice $upiter, dacă te poate îndupleca rugăciunea cui!a, uită-

te cu îndurare la noiB at t îţi cerem şi, dacă o merităm prin credinţa
noastră, dă-ne a#utorul tău şi întăreşte-ne prorocirea.
*bia rosti bătr nul cu!intele acestea, c nd se şi auzi bubuitul unui tunet la st nga
şi, lunec nd de pe cer prin întuneric, o stea căzu lăs nd în urmă-i o d ră de lumină. =oi
o !ăzurăm ating nd acoperişul casei noastre şi, strălucitoare încă, ea se ascunse în
pădurile $dei', arăt ndu-ne astfel drumulB pe o mare întindere, brazda ei lumina
încă şi locurile de primpre#ur miroseau a pucioasă. 0iruit de minune, tata se
ridică atunci în picioare, înălţă rugăciuni zeilor şi se înc ină la steaua sf ntă7
=u mai încape de acum nicio zăba!ăB !ă urmez oriunde !ă !eţi duceB o, zei ai
neamului meu, ocrotiţi-mi casa, ocrotiţi-mi nepotul. emnele astea !in de la !oi şi 1roia e
în paza*stfel!oastră!orbi.Mă*ncplecise!oinţeişiîn cetatetaleşi senu şimăauzimaimaiîmpotri!
esc,desluşitp fiule,ritulsăfoculuiteînsoţescşipara. îşi apropia dogoreala.
:ai, tată, suie-te în c rcăB o să te iau eu pe iumeriB sarcina nu-mi !a fi prea greaB
orice s-ar înt mpla, o să împărţi de acum înainte şi prime#diile şi scăparea. Micul $ulus să
mă înto!ărăşească, iar /reusa să ne urmeze de departe ;. Voi, slu#itorii, luaţi seama la ce !
ă !oi spune. 8a ieşirea din oraş, pe un deal se află un !ec i templu părăsit al /erereiCB
alături e un c iparos stră!ec i, păstrat cu sfinţenie de mulţi ani de către părinţii noştri. ă
mergem pe drumuri deosebite şi să ne str ngem cu toţii în acelaşi loc. 1u, tată, ia în ##m
nă !asele sfinte şi penaţii patriei. /um am ieşit abia dintr-o luptă şi dintr-un măcel at t de
năprasnic, nu-mi e îngăduit să le ating, înainte de a mă fi spălat în
apa curgătoare+ostindacesteaunui cu!inte,ru. îmi aşternui pe laţii mei umeri şi pe grumazul

înco!oiat o aină făcută din piele galbenă de leu şi mă aplecai sub po!arăB micul $ ulus mă
apucă de m na dreaptă şi se ţinu de mine cu paşii lui mărunţiB soţia mă urmă de departe.
Mergeam prin locuri întunecoaseB şi cu toate că p nă adineauri mă lăsaseră
nepăsător ploaia de săgeţi şi grecii ieşiţi în cale în cete, acum orice adiere mă
speria, orice zgomot îmi aţ ţa încordarea şi gri#a şi pentru tata din c rcă şi
pentru $ulus ce se găsea l ngă mine. *#unseserăm la porţi şi credeam că
scăpasem de orice prime#die, c nd, deodată, mi se păru că aud apropiindu-
se un zgomot de paşi şi tata pri!ind prin întuneric îmi spuse7
[ Niule, zoreşte, fiuleB se apropie. ăresc scuturi strălucind şi armuri se
nteind.
Într(X#Vcest-unmomentpasa# deparegroază,inspiratnudinştiutragediaceputere8aocoonduş- a
lui bo-foc e. %in această piesă nu s-a păstrat dec t un fragment la istoriograful grec %ionis din
:alicarnas, fragment utilizat aci de poet.
Mană îmi tulbură minteaB căci în timp ce o luai la goană peste c mp şi trecui de
linia ştiută a drumului, bietul de mine pierdui pe /reusa 2 ori că soarta a !oit ca să răm nă
în urmă, ori că a rătăcit din drum, ori că, ostenită, s- a aşezatB şi nici n-am mai !ăzut-o de
atunciJ <i nici nu m- am uitat îndărăt să !ăd dacă nu s-a pierd it, nici nu m-am mai g ndit la
d nsa, înainte de a fi a#uns pe dealul unde se afla templul sf nt al stră!ec ei /eresB adun
ndu-ne aici la un loc, ea singură ne-a lipsit, înşel ndu-ne aşteptarea tuturor, a fiului şi a
soţului ei. În deznăde#dea mea, pe care dintre oameni şi
dintreîncredinţaizeinuto!l-amrăşilorîn!inuitDpe*scaniu,/eclipăpemaitatăldureroasămeu*ncamisetrăşi
tpenaţiiînprăpădul1roieicetăţiiDşl-$adăpostii în fundul unei !ăiB îmi pusei armele strălucitoare şi mă îndreptai
spre oraş, otăr t să trec iarăşi prin toate, să străbat din nou ' 1roia întreagă, pu. n ndu-mi capul în prime#die.
Mă întorsei mai înt i spre zidurile şi porţile pe unde ieşisem şi mă luai prin întuneric
după urmele paşilor mei, iscodind cu pri!irea. Pretutindeni groză!ia îmi cuprindea sufletulB
p nă şi tăcerea mă înspăim nta. Mă dusei apoi acasă, cu g ndul că poate s -o fi întors
acolo. Arecii dăduseră însă buzna şi erau acum stă-p ni peste întreg palatul. / iar în clipa
aceea, înteţit de ! nt, focul se ridicase p nă la acoperiş, limbile de
pară se înălţau deasupra, iar ! l!ătaia umplea furioasă !ăzdu ul.

Înaintai să !ăd din nou curţile şi ectăţuia lui Priam. ub bolţile goale ale templului
lunonci, Neni ' şi năprasnicul @lise stră#uiau, ca păzitori, prada. *ici se îngrămădeau
comorile 1roiei, #efuite dm templele în flăcări, mesele zeilor, ulcioarele cu totul şi totul de
aur şi !eşmintele furate. /opiii şi femeile îngrozite stăteau în #ur în lung şir. ; 0a c iar
îndrăzniizadarnic osăc ridicemaiglasulpe/reusaînmi#loculşi-irostiinopţiimereuşisă umplunumeleuliţele.<icumcu
strigăteleocăutam meleBşiumblammnit,ca un nebun după d nsa, prin casele oraşului, mi se arătă dinaintea oc
ilor năluca /reusei, c ipul ei cunoscut, doar ce!a mai mare. ÎncremeniiB părul mi se făcu ! l!oi şi glasul îmi amuţi
în g tle#. 9a începu atunci să grăiască, alung ndu-mi gri#a cu aceste cu!inte7
[ Pentru ce, iubitul meu soţ, te laşi în !oia unei dureri nebuneD 1otul s-a
înt mplat după !oinţa zeilorB nu !rea nici ursita să te însoţească de aici /reusa, nici
stăp nitorul înaltului "limp. 1e aşteaptă o lungă pribegie, în care !ei trebui să brăzdezi
întinsul nesf r-şit al mării înainte de a sosi în ţara :espenei, unde 1ibrul lidianC curge lin
printre ogoare bogate în oameni. *colo te aşteaptă un trai fericit, o împărăţie şi o soţie
de neam regescB nu mai pl nge după iubita ta /reusa. =u eu !oi !edea m ndrele palate
aletroianămirmşidonilornorazeiţeisau Valenusdolopilor.Pemineşinicimănuţine!oipemergeacestecameleaguriroabăafemeilormama
ceadin Arecia,marea eu, zeilor.H *cum răm i cu bine, şi păstrează-ţi dragostea faţă de copilul nostru.
<i copiii aşteptau ca şefii armatei greceşti să-şi împartă scla!ii. *ceastă tăcere,
care se întindea acum peste locuri înainte pline de zgomotul luptelor, este deosebit de
impresionantă. Vergiliu şi-a amintit, poate, de prologul piesei 1roienele a lui 9uripide.
/reusa se referă la /ibele sau +ea, mama leilor, în mod special !enerată în
*sia Mică. /reusa spune într-un fel ' că zeiţa a luat-o pentru cultul ei, facilit nd
astfel !iitoarea căsătorie a lui 9nea în $talia. ă se obser!e că, totuşi, /reusa dez!
ăluie !iitorul soţului său mai clar c iar dec t prezicerile ulterioa
%upă ce grăi astfel, în timp ce eu lăcrimam şi !oiam să-i spun multe, mă părăsi şi
secipulmistuieiprinsîn!ăzduînzadaruluşorîmi. scăpă%etreidinori mîncercaiinica săoboare-

iîmbrăţişezuşoară grumazuloricaun !şisdeînaripattreiori. " dată cu zorile mă întorsei şi eu la
to!arăşi, unde, spre marea mea mirare, dădui peste mulţi alţi fugari, bărbaţi şi femei, mulţime
gata de bă#enie, #alnică gloată. tr nşi de pretutindeni, lu nd cu ei care ce putuse, erau otăr ţi
să mă urmeze oriunde i-aş duce. $ată că 8uceafărul se arătă pe ! rful cel mai înalt al $deiB
se crăpa de ziuă. Arecii stră#uiau toate porţile cetăţii şi nu mai puteam nădă#dui s-o
a#utăm. +esemnat, îl luai în circă pe tata şi mă îndreptai spre munţi.
%upă ce din !oia zeilor s- a prăbuşit puterea *siei şi neamul ne!ino!at al lui Priam şi
după ce a căzut m ndrul $ lion şi întreaga 1roie fumega din temelii, îndemnul ceresc ne-a
silit să pornim în lungă pribegie şi să căutăm ţinuturi pustii. =e în#g ebarăm nişte
corăbiiducenorocullapoaleleşiunde*ntandruluine!afi dat;şi săalenemunţiloraşezăm$dei.

dintrnseiNrigila,undeşilocnupeştiamfugariîncotro.*bia ne !a începuse primă!ara şi taică-meu ne
sfătui să lăsăm p nzele în !oia soarteiB lăcrim nd, părăsii ţărmul, portul şi c mpia unde fusese
odinioară 1roia. Pornii pribeag în larg cu to!arăşii, cu fiul meu şi cu penaţii, zeii cei mari ai patriei.
=u departe se afla o ţară războinică, cu întinse c mpii arate de traci şi stă-p nită odinioară de
aprigul 8icurg 2 - ţară cu legături de prietenie şi de rudenie cu noi, pe !remea înfloririi 1roiei.
Poposii aici şi, urmărit de soarta-mi duşmană, începui să ridic zidurile unui oraş numindu-l l
9nead##, de la numele meu. Mă grăbii să aduc un sacri-liciu mamei mele Venera şi celorlalţi zei,
ca să-mi ocrotească lucrul pornit şi tocmai #ertfeam la ţărm un taur gras atotputernicului
stăp n al cerului. *lături era o mo!ilă, pe culmea căreia se aflau lăstare de corn şi un mirt
stufos. *propiindu-mă şi încerc nd să smulg din păm nt c te!a mlădiţe !erzi pentru a-mi
acoperi altarul cu ramuri înfrunzite, !ăzui deodată o minunăţie de neînc ipuit. %in cel dint i
copăcel, pe care-l smulsei din păm nt, începură să se prelingă din rădăcini
picăturitrupulşi des ngelesngeîminegruîng şieţăsăînpăteze!

inedepămgroazăntul.cuÎncercaizeamaatuncilor.@nsăfiorsmulgrecetulpinaîmistrăbătu mlădioasă a
altui copăcel şi să aflu cu tot dinadinsul pricina minunii, dar şi din coa#a lui se scurse tot s nge negru.
Nrăm ntat de tot felul de g n-duri, mă pusei să mă rog nimfelor c mpului şi lui Marte Aradi!ul,
ocrotitorul ogoarelor geţilor ca să întoarcă spre bine !edenia şi să ne ferească de piaza rea. / nd, cu o
încordare şi mai mare, apucai a treia tulpină, proptindu-mi genunc ii în nisipul dm faţă 2 s- o spun ori
să tacD 2 un geamăt #alnic se auzi dm ad ncurile mo!ilei şi un glas îmi a#unse la urec i7
Pentru ce sf şii, 9nea, un nenorocitD /ruţă-i cel puţin morm ntulB nu-ţi p ngări
nepri ănitele-ţi m ini. =ăscut şi eu în 1roia, nu-ţi sunt străin, iar s nge e ăsta nu curge
din trunc iul unui copac. Nugi de ţara asta sălbatică, fugi de ţărmul ăsta al lăcomiei. 9u
suntdeasupraPoli-tmeadorB cuaici!mrfuri-astrăpascuţitens.şi m-a acoperit un l n &He săgeţi de oţel,
ce au încolţit /uprins atunci de o nouă frică, înmărmurii, părul mi se făcu ! l!oi şi glasul îmi
amuţi în g tle#.
=emaibizuindu-se în ostile 1roici şi !ăz ndu-şi cetatea tot mai str ns împresurată,
bietul Priam îl încredinţase mai de mult, în taină, pe fiul său Polidor, împreună cu multe
bogaţii regelui 1racici, ca să aibă gri#ă de d nsul. %e cum se prăbuşi însă. Puterea 1roiei
şi norocul o părăsi, trec nd de partea lui *gamemnon şi a oştirilor biruitoare, Polimncstor
calcă în picioare drepturile cele mai sfinte, îl omorî pe Polidor şi puse m na pe a!eri.
0lestemată sete de aur, la c te nu împingi tu pe oameniJ %upă ce mi se mai potoli
spaima, po!estii minunea asta a zeilor fruntaşilor poporului şi mai ales
tatăluiundesmeu-aup. şingăritleceruilegilepărereaospeţiei.1oţişi furăsădămîntr-!unntg

pnd7nzelorsăpornim."rnduirăminţaraoblestemată,înmormrntare lui Polidor, grămădind un morman
de păm nt peste mo!ilăB deasupra ridicarăm pentru maniif lui altare împodobite cu bentiţe !inete şi
cu c iparoşi negriB în #ur boceau, după datină, femeile troiene cu părul despletit. 1urnarăm pe morm
nt !ase în care spumega laptele călduţ şi potire cu s ngele sf nt al #ertfelorB îi înc iserăm astfel
sufletul în morni nt şi ne îuarăm rămas bun de la d nsul, c em ndu-l pentru cea din urmă oară.
%e îndată ce ne puturăm încrede în mare şi ! nturile potoliră talazurile şi f ş itul
bl nd al austrului prinse a ne c ema în larg, to!arăşii umplură 'ţărmurile şi tra- seră
corăbiile în apă. $eşirăm din portB păm ntul şi oraşele apucau să se şteargă în urmă.
/ i morţilorJ a romani. $nmorm ntarca troianului Polidor desfăşoară după ritualul
roman.7 (r) m în mi#locul mării se află o insulă sf ntă 5, plăcută lui =eptun şi mamei
nereidelo NC. "ll ruoară ea rătăcea în #urul tuturor ţărmurilor p nă ce, drept mulţumită,
*polo o legă de înalta Miconos şi de AiarosH şi o făcu să răm nă nemişcată şi să fie
locuită, fără să-i mai pese de ! nturi. Mă îndreptai într-acoloB liniştită, ea ne primi obosiţi,
cum eram, în portul ei adăpostit şi, scobor ndu-ne din corăbii, proslă!irăm cu toţii cetatea
lui *polo. +egele *nius, domnitor peste oameni şi în acelaşi timp şi preot al lui *polo, ne
înt mpină, cu t mplele încinse cu bentiţe şi cu laurul sf nt, şi recunoscu în *nc ise pe !ec
iul lui prietenB ne dădurăm m inile în semn de ospeţie şi îi intrarăm sub
acoperiş. 9u mă înc inai în templul stră!ec i al zeului zidit din piatră7

%ă-ne şi nouă, slă!ite *polo, un cămin statornicB dă celor osteniţi un sălaş,
urmaşi şi o cetate care să dăinuiascăB păstrează în noi, cei scăpaţi din m inile grecilor
şi ale neîmbl nzitului * ile, o nouă 1roie. %upă cine să ne luămD încotro porunceşti să
ne îndreptămD @nde să ne aşezăm căminulD %ă-ne, tată, un semn al !oinţei tale şi
pogoară*bia-te înrostisuflemtelecu!intelenoastre.astea, c nd deodată !

ăzurăm că se cutremură toate, şi porţile templului şi laurul zeuluiB întregul
munte se clătină în #urul nostru, trepiedul gemu în sanctuarul ce se desc
isese. =e aruncarăm smeriţi la păm nt şi un glas ne a#unse la urec i7
=ebiruiţilor troieni, ţara din care a pornit ob r-şia neamului !ostru, tot
ea o să !ă primească la întoarcere în rodnicu-i sin 'B căutaţi urmele stră!
ec ii !oastre mame. *colo seminţia lui 9nea !a domni peste toate ţinuturile,
şi copiii copiilor lor şi cei ce se !or naşte dintr-înşii.
*stfel glăsui *polo şi o mare bucurie în!ălmăşită de c iote se ridică printre noi7 cu
toţii se întrebau, care să fie oare cetatea unde ne c ema *polo în pribegia noastră şi
undespuseneatunci7poruncea să ne întoarcem. +ăscolind tradiţiile oamenilor de odinioară, tata ne
*scultaţi căpetenii, şi aflaţi în ce !ă stă năde#dea. În mi#locul mării se află /reta,
insula lui $upiter C, unde se înalţă muntele $daB i, leagănul neamului nostru şi unde o
sută de cetăţi mari întioresc în preabogata-i împărăţie. %e acolo, dacă îmi amintesc bine
cele auzite, străbunul nostru 1euccr a sosit pe ţărmurile 1roici de şi-a ales scaun pentru
domnie. Pe atunci $lionul şi cetatea Pergamului nu se înălau-MicăB băştinaşii locuiau prin
fundul !ăilor. %in!/rgiaae-au !enit şi cultul Mamei zeilor de pe muntele /ibele i şi ţimbalele
de aramă ale coribanţilor 6 şi numele muntelui $daB de acolo ne-a !enit şi tăcerea
cucernică a misterelor zeiţei şi obiceiul de a în ăma lei la carul ei . ă urmăm de aceea
calea, pe care ne îndrumă porunca zeilor. ă potolim ! nturile prin
#ertfe şi8să# nde îndreptămeraşiunmuntespre din Nrigia, de la care pro!enea fi

numele zeiţei. /ibele, !ec e di!initate microasiaticăB a fost înglobată în mitologia
greco-romană ca fiică a /erului, soţia lui aturn şi deci mamă a lui $upiter, =eptun,
Pluto etc., zeiţă. * păm ntului şi a fiarelor, mamă a zeilor şi a oamenilor.
Sărmurile /retei. %rumul nu-i lungB cu a#utorul lui $upiter, în
trei zile corăbiile noastre !or poposi pe ţărmul /retei.
Vorbind astfel, el #ertfi după datină !ictimele, un taur lui =eptun şi altul ţie,
frumosule *polo, o mioară neagră Nurtunei, şi una albă V nturilor prielnice 5.
În !remea aceea se răsp ndise z!onul că $domeneu C fusese izgonit şi părăsise
împărăţia tatălui său, că ţărmurile /retei erau pustii, că locuinţele fuseseră părăsite de
duşmanto!arăşii seşicăîndemnauneaşteptauunii pe noalţii. sătrigătemergemde

bucuriaspre/reta,seînălţauţarastrăbunilorpeîntrecutenoştriîn .corăbiiB Părăsirăm deci portul
"rtigiaH şi zburarăm pe mareB ocolirăm =a osul cu munţii cutreieraţi de bacante, !erdea %onusa,
"learosul şi Părosul alb ca zăpada3, /icladele risipite pe mare şi trecurăm prin !alurile zbuciumate
ale str mtorilor înguste. /um ! ntul ne bătea din spate şi ne iuţea mersul, poposirăm, în sf rşit, pe
ţărmurile stră!ec i ale cure-ţilor 6. Mă apucai atunci să ridic cu nerăbdare zidurile oraşului at t de
dorit, căruia îi dădui numele de Per-gam, şi îndemnai poporul, bucuros de acest nume, să-şi
iubească !atra şi să înalţe o cetăţuie în apărarea oraşului. =e traserăm corăbiile pe
ţărmul uscatB tinerimea pornise c iar să se însoare şi să lucreze ogoareleB eu or nduiam

legi şi locuinţe, c nd, deodată, în aerul stricat, o groaznică molimă şi o !reme ucigaşe se
abătură peste noi, peste copaci, peste semănăturiB oamenii îşi dădeau du ul, ori se t rau
isto!iţi de boală. i eceta se puse să p r#olească ogoarele sterpeB ierburile se uscau şi
semănăturile arse nu ne mai dădeau rană. 1ata mă îndemna să străbat încă o
datăcnd mareane!a punecasăcapătcercetezosteneliloracolulr,undedin"rtigianeporunceaşisăcersăîndurareanecăutămluia#ut*polorîmpotri!aşisă-
lîntreb necazurilor şi încotro să ne îndreptăm paşii.
9ra noapte şi somnul cuprinsese toate !ietăţile de pe păm nt. Pe c nd

şedeam culcat, fără să dorm, iată că mi se arată dinaintea oc ilor, limpede, în
belşugul de lumină al lunci pline re!ărsată pe ferestrele făcute în zid, c ipurile sfinte
ale zeilor şi penaţii, pe care îi scăpasern din mi#locul flăcărilor ce mistuiau 1reia şi-i
luasem cu mine. 9i prinseră a-mi !orbi astfel, risipin-du-mi gri#ile prin cu!intele lor7
/eea ce ţi-ar spune *polo, dacă te-ai duce la "rtigia, îţi spune aiciB c iar el ne-a
trimis la pragul tău. =oi, care, după prăpădul 1roiei, te-am urmat pe tine şi armele taleB
noi, care, călăuziţi de tine, ani străbătut pe corăbii marea dezlănţuităB tot noi !om ridica
p nă în[înaltul@nor ceruluioamenipeat nepoţiitdemarice !orpregăteşte!enişi!om-

lezidauricetăţii!rednicelorstăpded nireanşiiB nulumiite. feri de suferinţele unei lungi pribegiiB
trebuie să-ţi muţi aşezareaB nu spre ţărmurile astea te-a îndemnat *polo să !iiB nu în /reta ţi-
a poruncit sa te săiăşluicşti. 9ste 5 o ţară poreclită de greci :esperia, ţară stră!ec e, puţ ternF
prin arme şi prin rodnicia păm ntului. "dinioară o locuiau enotriiB sespune că urmaşii au
pore- ' Vcrgiliu rezumă descripţia ciumei din cartea a tren a Aeorgicelor.
*ci apare într-o formă foarte clară un ecou al pretenţiilor de doi!.in.
i#ic mond, aJ ă ale +omei lui *ugust.
/lit-o acum $talia, de la numele căpeteniei lor. $ată ade!ăratul nostru adăpostB
de acolo a !enit %ardanus şi străbunul $asius ob rşitorul neamului troian. coa-lă-te şi
spune/oritul- işi!oiosţinuturilebătr ausonienenuluităutată'B$ upitercu!intelenuteastea,!rea asuprapeogoarelecărora/reteinumai.
e îndoială. /aută Înmărmurit la i!irea unor astfel de !edenii şi la glasul zeilor 2 că nu era la mi#loc
un !is, ci le desluşeam aie!ea c ipul şi pletele încununate în bentiţe şi faţa 2 o

rece sudoare îmi îmbroboni tot trupul. ării repede din aşternut, îmi înălţai spre
cer glasul smerit şi manile întinse şi !ărsai pe altar !in curat. %upă sf rşirea
#ertfei, bucuros îl înştiinţai pe *nc ise şl -i po!estii totul cu de-amănuntul. 9l
încu!iinţă că ob rşia neamului nostru era îndoielnică şi din faptul că ne-am
născut din doi străbuniH se înşelase iarăşi în căutarea patriei strămoşeşti.
Niule, îmi spuse el pe urmă, soarta 1roiei te urmăreşteB /asandra mi-a
prorocit, totuşi, înt mplările astea. %e-abia acum îmi aduc aminte că ne spunea de o
împărăţiearfiputut însăcu!enităsăcreadăneamuluică trnoieniistru,a!peaucaresăoporneascănumeac

ndspre:esperia,ţărmurilec :espernd$taliaeiD./ine"ri, cine ar fi putut da !reo crezare prorocirilor
/asandreiD ă ne plecăm în faţa lui *polo, să-i urmăm sfatul, şi să luăm o cale mai bună.
*stfel grăi şi în culmea bucuriei cu toţii ne-am supus po!eţei. Părăsirăm locul
acesta, unde lăsarăm doar c ţi!a to!arăşi3B desfăcurăm p nzele şi pornirăm cu
*stfel a rămas în /reta o cetate a Pergamului a cărei întemeiere era
atribuită lui 9nea şi de alţi autori antici ( trabo, Pliniu, Plutar ).
Vasele pe întinsa c mpie a mării. Pe c nd corăbiile se aflau în larg, de nu se mai
zărea nici urmă de păm nt ci numai apa c t !edeai cu oc ii, ni se opri deasupra creştetelor
un nor ! năt, ce aducea cu d nsul întuneric şi furtunăB !alurile se zburliră. V nturile
răscoliră pe dată apa şi mari talazuri se ridicarăB furăm z! rliţi care-ncotro în noianul
apelor. =orii întunecară lumina zilei şi bezna umedă ne acoperi cerulB fulgerele se înte-
ţirăspintee nd norii. *runcaţi din drumufnostru, rătă- ciram în neştire pe !alu#ă5B
paminteanăşiPalinurusdedrum prin2nemi#loculmărturisiapelorcănu.+ătăcirămmaiputea
astfeldeosebipe ziuamaredetreinoaptezilefărăşi căsoarenu- şidin'mai pricina ceţei întunecoase şi
tot at tea nopţi fără stele. În ziua a patra zărirăm, în sf rşit, i!indu-se uscatul din !aluriB desluşirăm
din depărtare munţii şi ciubuce de fum ce se înălţau în !ăzdu . cobor răm p nzele şi ne repezirăm
la lopeţiB opintindu-se, corăbierii izbiră fără zăba!ă spuma mării şi măturară apele albastre.
căpaţi astfel din !aluri, trofadele H ne primiră mai înt i pe ţărmurile lor. =umite
aşa de greci, ele sunt nişte insule din marea $onică, locuite de cruda /eleno şi de
celelalte arpii3, după izgonirea lor de la curţile #Vergiliu s-a inspirat aci din cartea a
douăsprezecea a @aiseei în care @lise relatează naufragiul însoţitorilor săi după
plecarea din insula oarelui (traducere 9. 8o!inescu, pp. 5II-5IL).
păsări de:arpiilepradă2. /eleno,9leerau*ellofiiceleşiiui"c=eptunpete2şieraupersofriiuNăniştemonş11orţa-
f1#umătatefurtuniifemei,la:omer#umătateşi :esiod. *ici este însă o reminiscenţă din lectura lui *pollonios
din +odos. Vergiliu utilizează şi o !ec e legendă din 8aţiu, cea a meselor m ncaţi.
8ui Nineupe care-l lăsaseră, de frică, să măn nce în ti nă. =iciodată m nia zeilor n-
a scos din undele ti- uluiC o urgie şi un blestem mai cumplit. 9le au c ip de fecioarăB o sc
rboasă scursoare li se prelinge din p nteceB au g eare şi faţa ! nătă de foame.
*#unşi aici, intrarăm în port, unde şi !ăzurăm o cireada de boi graşi şi o turmă de
capre împrăştiate prin iarba c mpului şi nici im păstor. 1ăbăr răm pe ele cu arme
c em nd pe zei şi c iar pe lupiter să ia parte ia pradăB întinserăm apoi paturi de brazde
de-a lungul ţărmului şi tocmai ne ospătam din bucatele îmbelşugate, c nd deodată
sosirăbucatelearpiile,şilep zburngărirănd cu!i#eliosatingereadinmunţilormurdară,cuflfit

cobindputernicgroazndearicpiBşieleîmprăştiindnesmulserăo du oare nesuferită. %eparte, într-
un loc ferit sub scorbura unei st nci, apăraţi de #ur împre#ur de copaci cu o umbră deasă, ne
întinserăm apoi din nou mesele şi ne aprinserăm focul la altareB repezindu-se de cealaltă
parte, de prin !ăgăuni ascunse, stolul lor zgomotos dădu şi acum t rcoale cu g earele lor în
#urul prăzii şi ne p ngări rnmcarea cu bale. Poruncii atunci to!arăşilor să pună m na pe arme
şi să pornească război nemilos cu cr ncenele di ănii. 9i făcură cum le- am poruncitB îşi puseră
săbiile în iarba şi îşi ascunseră scuturile ca să nu se !adă. / nd se repeziră iarăşi cu zgomot
spre ţărm, de sus de unde stătea la p ndă, MiscnusH dădu ua semnal de tr mbiţăB to!arăşii se
năpustiră şi încercară un nou fel de luptă, ca să sf rtecc cu fierul murdarele păsări de
mare. 8o!i[:u!iu- care curgea m lumea subpăm ncană a lui Pluton, adică în infern.
1urile nu li se prindeau însă de pene şi trupul nu li se alegea cu !reo ranăB se
înălţară apoi în !ăzdu în zbor iute, lăs nd prada pe #umătate m ncată şi
murdărită de urmele lor sc rboase.
=umai /eleno se opri pe o sr ncă înaltă şi de acolo ne cobi aşa7
%upă ce ne-aţi tăiat boii şi ne-aţi ucis #uncii, mai găsiţi cu cale, troienilor, să ne
purtaţi şi război şi să alungaţi ne!ino!atele arpii din ţara lor strămoşeascăD *scultaţi de
aceea şi nu uitaţi !orbele astea ale mele. /eea ce !ă !oi spune, *polo a aflat-o de ia
atotputernicul 1ată şi mi-a destăinuit-o mie, cea mai în ! rstă dintre Nurii;7 &Vă îndreptaţi
spre $talia şi ! nturi neprielnice !a !or duce acoloB !eţi izbuti să intraţi în porturi. %ar nu !
eţi încon#ura cu ziduri oraşul ce !i-i ărăzit înainte de a fi siliţi de o foame năprasnică de
a !ă roade p nă şi mesele, drept pedeapsă că aţi încercat să ne ucideţi.
ise şi, lu ndu-şi zborul, se ascunse în pădure. 1o!arăşii înlemniră de fricăB un
recenumafiornişteleîngpăsărieţă năprasnicedeodatăs ngeleşispurcate,în!ineBnu!ite#iamai!oiaulepierisă.
"rise luptecăeracu zeiţe,dnsele,ori căi săeraule îmbuneze cu rugăciuni şi făgăduieli. /u manile împreunate,
tatăl meu *nc ise se rugă de pe ţărm la zei şi porunci să li se aducă #ertfele cu!enite7
eilor, feriţi de la noi ceea ce ne ameninţăB zeilor, abateţi de la noi
nenorocirea asta şi milosti!iţi-!ă de un popor credincios.
Porunci apoi să se desprindă odgoanele de ţărm şi să se dea drumul
fr ng iilor catargelorB ! ntul le umflă p nzele, şi noi lunecarăm pe !alurile
înspumate, acolo unde ne m nau ! ntul şi c rmaciul. %in mi#locul !alu-
par ; rilor ni se şi arătă acintul păduros, %ulic ium şi ame l şi st ncile înalte
ale =eritului. "colirăm repede st ncile $tacei, ţara lui 8aertea, şi blestemarăm
pămmunteluintul8eucate3cearănitşi ntemplamull
netemutilosuluidecorăbi@lise.ri/uralluind*polonise."bosiţi,arătară neîn ceaţăîndreptarăm!rfurile totuşi
acolo şi intrarăm în orăşel. *runcarăm de pe proră ancora iar pupele se lipiră de ţărm. Împotri!a
aşteptărilor noastre ne scobor răm apoi pe uscat, şi pentru a ne curaţi de păcate, aduserăm #ertfe lui
lupiter, arz ndu-i pe altare !ictimele făgăduite. ăr bătorirain apoi pe ţărmurile *cţiului #ocurilc. troierte
6B goi, cu trupul frecat cu untdelemn, to!arăşii se luară la lupta după obiceiul strămoşescB toţi se
bucurau că ani scăpat printre at tea cetăţi greceşti şi că ne-ara tăiat drum printre duşmani. În !remea
aceasta, soarele îşi împlini rotirea în #urul păm ntului şi friguroasa iarnă tulbură marea cu furtunile ei.
*t rnai pe uşa de la intrare a templului scutul de aramă purtat odinioară de marele *basE cu următorul !
ers7 &@nea înc ină aceste arme luate de la grecii biruitori . Poruncii
apoimarea,să brăzdpărăsimnduportul-i!alurileşi!.slaşii/ur sănd sepierdurămpunăpe

dinlucruBoc toi!arfurăşiileizbirăînalteatuncialefeacilor,peîntrecute merserăm de-a lungul
ţărmului 9pirului şi, poposind în portul / anm'ei. =e urcarăm pe dealul pe care-i aşezat oraşul
0utrotum;. *ici un z!on de necrezut ne !eni la urec i7 că :eler nusC, fiul lui Priam, domneşte
peste oraşele greceşti ş1că prin căsătoria luiYcuY, Y!ădu -a- lui Pirus îi luase şi scaunul şi că
*nd oraa.ca se măritase din nou cu un bărbat din ţara ei. +ămăsei înmărmurit şi sufletu-mi se
aprinse de o mare dorinţă de a sta de !orbă cu :e-lenus şi de a afla de la d nsul toate înt
mplările lui at t de minunate. 8ăs ndu-mi corăbiile în port, pornii de la ţărm, tocmai c nd, într-o
dumbra!ă din faţa oraşului pe malul unui înc ipuit imois, *ndromaca aducea #ertfe şi daruri
funerare cenuşii lui :ector şi-i c ema manii la morm ntul gol acoperit cu iarbă !erde, cărora le
înălţascremenidouăde spaimăaltare..//ălnduramă !ieţiizări!

enindopărăsicuşiarmeleşină,troiene,aşacăcanumînfaţaidupănei multăinuni,!reme putu rosti7
9 oare cu ade!ărat c ipul tăuD 9şti tu aie!ea 9neaD 1răieşti tu într-
ade!ărD "ri dacă ai murit, unde e :ectorD
ise şi !ărsă şiroaie de lacrimi şi umplu dumbra!a cu bocetele ei. <i cum părea
înnebunită de durere, abia îi putui răspunde în tulburarea mea cu !orbe îngăi-mate7
1răiesc, cu ade!ărat, şi-mi duc !iaţa numai în necazuriB nu sta la îndoialăB
ceea ce !ezi e aie!ea. /e s-a înt mpiat cu tine după moartea unui soţ ca :ectorD /e
soartă !rednică de !oi am ndoi ţi-a z m-bit din nouD *ndromaca a lui
:ector, mai eşti soţia lui PirusD
9a îşi coborî pri!irea şi-mi răspunse astfel cu glas încet7
Poli ena ', fată a iui Priam, dintre noi toate, numai tu ai fost fericită, pentru că ai
fost osm-dită să mori pe mornrintul duşmanilor sub zidurile înalte ale 1roici şl n-ai
suferit%upăprăpădulocarade1roici,aiitrasarn- aula sorţipurtatşi penicifela-deai

intratfeldecamăriroabăşia ir,trebuitpătui săstăprabdnuruidragosteabiruitor. trufaşă a fiului lui * ile,
silită să nasc în robie 2 Pe urmă el s-a dus la parta ca să ia de soţie pe :ermiona , fiica 9lenei, iar
pe mine m-a dăruit robului său :eienus. Îndrăgostit însă nebuneşte de logodnică, pe care i-o
răpea Pirus, şi urmărit de Nuriile ce pedepsesc fărădelegile, "resce s- a năpustit pe ntaşteptate
asupra lui şi l- a ucis l ngă altarul tatălui sau _. 8a moartea lui o parte din împărăţie a trecut lui
lielenus, care a poreclit toate c mpiile. <i ţara întreagă cu numele de / aonia, de la troianul / . aon
ţ, i a clMit pe dealurile astea un nou Pcrgam, o nouă cetăţuie iliacă. %ar pe tine ce !uituri şi ce
soartă te-au căiăuzit ori ce zeu tc -a adus iară să ştii pe ţărmurile noastreD /e face micul *scanitiD
Mai trăieşteD e mai bucura de lumina zilei, ci pe care în 1roia sO uferă de
moartestrămoşeştimameişi!ite#iaiuiDPildabărbăteascăDtaşialai:ector, rancfiiul sau, i-a trezit oare !irtuţile

*stfel !orbea ea, pl ng nd şi scoţ nd în zadar lungi gemete, and iată că :
'lcnus, fini lui Priarn, ne în-dmpină !enind dinspre cras cu mult norod. Îşi recunoscu
fraţii şi ne duse !oios spre curţile lui, !ărs nd lacrimi la fiecare !orbă a noastră.
/iU:tul iui *lule.
Rndromaca a născut lui Pirus pe Molossus, pentru !iaţa căruia ca
tremură în Rndromaca lui 9uripide.
"tcs c firsese log`ăit cu 1ara sa. Îl ucisese pe Pirus la %elfi,
lingă un alrar consacrat l i *bile.
mareB unPăşiip rmaittuscatdepartentr -şimitgăsiitot ?antBomicăla1raieintrareşi
săriataiunPer- gampragulduporţiiăasemănareaceeF/a celui,şimine troienii se bucunură că
au dat peste lui oraş prieten. +egele îi primi sublaigile lui porticuriB în mi#lociii curţii, printre
bacatete întinse pe talere de aur, ei băură cupe de !in şi !ărsară pa are în cinstea zeilor.
1recu astfel zi după ziB adieri prielnice ne c emau la drumB puternicul
austru umfla p nzele. Mă dusei atunci la rege şi-5 ispitii cu !orbele aceste7
", fiu al 1roici, tălmaci al zeilor, tu, care de pe trepied cunoşti g ndunle lui *polo,
tu, care dezlegi taina şoaptelor laurilor dm /laros ' şi citeşti în mersul stelelor şi în
ciripitul păsărilor şi în zborul lor pe sus , dumireşte-mă asupra oracolelor ce m-au
sfătuit prin semne; să pornesc spre $talia şi să caut ţinuturile ei depărtate. =umai arpia
/elenoceprime#dierai-a săprorocitmăferescocumplitămaiîntfoameiD/umca oaşminuneputea săde biruiunfelscnou,at
teafaptănecazuriDdenespus. %e %rapa ce #ertft la început, potri!it datmei, c tc!a #unei, :elenus ceru îndurarea
zeilorB îşi dezlegă bentiţele sfinte de pe cap 2 mă luă c iar el de m nă şi,

tulburat de puterea-ţi zeiască, ma duse în templul tău, *poloJ % upă
aceea cu! ntă astfel din gura-i de proroc7
Niu al Venerei, nu-i nicio îndoială că umbli pe măre sub paza zeilorB
aşa a !oit-o ursita şi aşa a rtotăarF-] luipiterB aşa i s-a depănat firul. /a să
poţi colinda mai sigur mările şi ca să te poţi odi ni în por-
:elerrus îşi pusese bentiţele pentru sacrificiu. *cum însă trebuiasă le dezlegeB
anticii nu;-sr imaginau un profet anun-ţ nd !iitorul dec t cu capul descoperit şi desplent.
1ul italic, din multe îţi !oi destăinui doar c te!a. Pe celelalte parcele mă
împiedică să le ştiu şi $unona să le rostesc. Înainte de toate, $talia, pe care o crezi
aproape şi în ale cărei porturi te şi pregăteşti să intri, e departeB un drum lung şi greu
ptrestebui ţărimaiîntinseîntisăte! despartesleştiîn deundeleea. Pentrusicilienea-şiţi aşezasăcolinzicetatea!alurileîntr -măriioţarătirenieneliniştită, şi!a
lacurile infernului' şi să treci de insula 9a a /ircei'- $ţi !oi da şi semneB întipăreşte-ţi-le

ad nc în minte. / nd în str mtoare !ei găsi l ngă apa unui flu!iu singuratic, sub ste#arii
de pe ţărm, o uriaşă scroafă albă, culcată cu treizeci de godaci str nşi în #urul ugerelor
ei 2 sa ştii ca acolo e locul oraşului şi capătul necazurilor tale. =u te teme că !a trebui să
rozi dinB lemnul meseiB ursita se !a împlini. / eamă-l pe *polo şi te !a a#uta. Nugi însă
de ţinuturile din faţă, fugi de partea !ecină a coastei italice scăldată de !alurile m nioase
ale mării $onice, locuită de greci !icleniH. *ici şi-aii aşezat oraşul 8ocri urmaşi ai lui
=ar 3B dincolo, $domeneu din 8ictus 6 a umplut cu ostile lui c mpiile
alentuluiB acolo,
la adăpostul unui zid, se află orăşelul Petilia-al lui Niloctet, căpetenia melibeilorE. %upă
ce#ertfe!eidestrăbatemulţumireîntinsulzeilor,măriinu şiuitacorăbisă-ţileacoperise!or capulopri,

ccundun!ei!ălri dicaepurpură,altareşipentruJ!eiaducecanu cum!a în timpul #ertfei sfinte să ţi
se arate c ipul unui duşman şi să tulbure sacrificiul. <i to!arăşii tăi să păzească la #ertfe
datina asta, să o păzeşti şi tu şi să-i răm nă credincioşi şi strănepoţii. ; / nd ! n-tul te !a
împinge departe de $talia spre ţărmul iciliei şi c nd ză!oarele str mtorilor PeloruluiC !or începe
să se zărească, ţine-te de malul sting şi fă un mare ocol în #urul insuleiB fugi de ţărmul şi de
marea din partea dreaptă. e spune că ţinuturile astea s-au rupt în două în urma unui puternic
şi năprasnic cutremurB at t de mari sc imbări poate aduce îndelungata scurgere a !remiiJ P
nă atunci am ndouă făceau un singur păm ntB marea şi-a desc is însă cu sila drum şi a
despărţit prin apele ei ţărmul $taliei de cel al iciliei şi cu apele-i de spumă ale
stţărmulmtoriidrept,scaldăiarneînduplecatşiastăziogoarele/aribdăşioraşelpeceldest pengBcelecu !douărte#ulţărmurigenunii. salecilapăzeşteeaîng ite
de trei ori pe zi în ad ncurile ei !alurile uriaşe şi le aruncă apoi pe r nd în !ăzdu , lo!ind

cu ele bolta cerului. cila stă pitulată în ascunzişul negrei sale peşteriB numai
capul şl l
scoate afară ca să tragă corăbiile spre st ncile ei. umătatea de sus p nă-n br u are
c ip de om cu s n frumos de fatăB #umătatea de #os are trup uriaş de peşte cu coadă de
delfin şi p ntece de lup. "ric t te-ar zăbo!i, e mai bine să ocoleşti columnele capului
Pac inum al iciliei, dec t să !ezi o singură dată pe groaznica cilă în peştera
fără fund
şi st ncile !uind de lătratul c inilor ei !erzui. *poi, dacă am i darul prorocirii, dacă merit
oric t de puţină crezare şi l Y
[ l l 9ra încă un rit roman, a cărui geneză Vergiliu o atribuie 'troienilor lui 9nea.
singur %sfacătşi*polţi-l!oiîmiamintidestăinuiemereu7 ade!ămaipresusul;înaintedetoatde,oriînce,inăfiu-

teal puterniceizeiţei,îţi!oilunonaBdaun fă-i făgăduieli şi înduplec-o cu daruri şi rugăciuniB numai aşa !ei
putea părăsi 1rinacria ; şi !ei fi lăsat să a#ungi în ţinuturile $taliei. / nd !ei. Poposi acolo, du-te la /ume
2 şi la lacurile sfinte ale*!ernu ui încon#urate de păduri şi cată de !ezi într- o peşteră de la poalele unei
st nci pe preoteasa în delir;, ce-şi rosteşte ţMpprgcirile şi le înseamnăpe frunzele copacilor, rinduincfu-
le şi pun ndu-le apoi deopar epcmde răm n nemişcate, aşa ca să-şi sc imbe şirul. %acă la desc iderea
uşii o adiere de ! nt suflă peste frunze şi le împrăştie, ea nu-şi mai bate capul să le prindă din zbor şi
să le pună la locul lor. /ei
!eniţi s -o iscodească, pleacă atunci fără răspuns şi blestemă peştera ibilei ;. / t despre
tine, cu oric tă nerăbdare te-ar c ema to!arăşii, cu oric tă putere ţi -ar umfla p nzele dorul
de plecare şi orice ! nturi prielnice ai a!ea, să nu-ţi pară rău de !remea pierdută, ci du- te
la preoteasă şi roag-o să-ţi dez!ăluie ursita. ă ţi-o spună ea singurăB !a consimţi să desc
idă gura şi să-ţi răspundă. 9a îţi !a arăta popoarele $taliei şi
războaieleînfruntaBroagce-!eio,şia!eaeaîţide!apurtatBarăta eadrumulîţi!aizbă!ilămurii .în$atăce

sfaturile,ciple!eipeputeacare ocolimi-iîngăduitsau origine !ulcanică.
%e zei.
ă ţi le dau.' %u-te şi prin faptele tale înalţă p nă-n slă!i numele 1roiei.
(%upă ce-mi !orbi aşa cu glas prietenos, :elenus porunci să se
ducă în corăbii daruri bogate de aur şi de fildeşB le mai încărca cu bani
de argint şi cu !ase de la %odona5 şi cu o zale făcută din plăci prinse în
trei c rligaşe de aur şi un coif ascuţit la ! rf şi cu panaşul r ur nd ca nişte
plete, armele lui Pirus. <i tata îşi a!u partea lui de daruri. =e mai dădu
apoi cai şi călăuze, împlinind şi numărul ! sla-şilor şi înarm ndu-i pe toţi.
p nzeleÎnîntimpul!oia !acestan-tului*ncprielniciseporunci.:elenussă îigătim!orbi corăbiatunci lecudeglasplecaresmerit7şi să întindem
*nc ise, tu, care te-ai în!rednicit să te însoţeşti cu Venera, tu, pe care
mila zeilor te-a scăpat de două ori dintre ruinele 1roiei, iată păm ntul făgăduit
al *usoniei CB zoreşte-ţi corăbiile spre d n-sul. Va trebui totuşi să pluteşti
multă !reme pe l ngă el, deoarece mai e mult p nă la partea *usoniei, pe care
ţi-a sortit-o *polo. %u-te tată fericit al unui fiu at t de pios. %ar de ce sa mai
lungesc !orba şi să !ă fac să pierdeţi ! nturile ce se ridicăD
1ot at t de m nită de despărţirea noastră pentru totdeauna, *ndromaca
nu se lăsă mai pre#os în dărnicie, ci ne aduse aine brodate cu fire de aur şi o
mantie troiană pentru *scaniu. Îl încarcă apoi de stofe şi-i !orbi aşa7
dragostea[Primeşte,!eşnicăpentrucopile,tinedarurilea*ndromacăi,asteaieşite!ădu!adinm
luina:ectorBmeaBelesuntsă-ce'eţiamidinteascăurmă de daruri de la ai tăi, o, tu, singura amintire ce-mi mai răm
ne de la scumpul meu *stiana , care a!ea oc ii tăi, m inile tale, înfăţişarea ta. *cum ar fi şi el de-o ! rstă cu tine l.
Însă eu, gata de plecare, le spuneam cu oc ii scăldaţi în lacrimi7 B 2 Niţi
fericiţi, !oi, cărora !i s- a împlinit ursita, '. Pe c nd pe noi ne c eamă mereu alte zăriB !
oi !-aţi găsit, în sf rşit, odi na şi nu mai trebuie să bateţi drumurile mării, nici să căutaţi
ogoarele *usoniei ce fug mereu de noi. *ici a!eţi alt ?ant şi o 1roie zidită de m inile !
oastreB nădă#duiesc s-o fi ridicat sub semne mai bune şi să nu mai stea în drumul
grecilor. %acă !oi a#unge !reodată la 1ibru şi la ogoarele de pe malurile lui, dacă !oi !
edea zidurile ărăzite neamului meu, din cele două oraşe înrudite şi din cele două
neamuraceleaşi !necine,!oi2 unul!om dinface9pirosingurşicelălalt1roiedincu$talia,unsingurieşite

sufletBtotdin fie%ardanuscaşipeşinepoţiitrecutemeiprinsă-i însufleţească acelaşi g nd CJ
Pornirăm apoi de- a lungul munţilor /erauniciH, pe unde e drumul mai
scurt spre $talia. oarele scăpată şi munţii se în!ăluiră în umbre dese. %upă
ce traserăm la sorţi pe ! slaşi3, ne întinserăm l ngă apă la s nul
multdoritului păm ntB ne risipirăm pe ţărm, roman.
întruc t urmăreau să utilizeze fără înt rziere timpul cel mai fa!orabil pentru
trecerea canalului "tranto (între 9pir şi $talia), organizau din !reme ! slaşii.
=e puserăm să ne odi nimB somnul ni se strecura în trupurile trudite. =oaptea nu

a#unsese încă la #umătatea drumului ei, c nd arnicul Palinurus se şi sculă din culcuşul
lui, cercetă ! nturile, iscodi adierile cu urec ea. @rmări apoi mersul tăcut al stelelor7 al
*rcturului, al ploioaselor :iade, al celor doi 1rioni5 şi al lui "rion, cu armele-i de aurC. / nd !
ăzu că totul era liniştit pe cerul senin, dădu cu tr mbiţa semnalul de plecare de
pedrumpupa. corăbiei. =e ridicarăm atunci tabăra şi întinz ndu-ne p nzele, pornirăm la

orile se roşiseră alungind stelele, c nd zărirăm în depărtare dealurile înfăşurate
în negura dimineţii şi păm ntul $taliei abia mi#ind din !aluri. * ate strigă numaidec t7
$taliaJ şi flăcăii salutară şi d nşii $talia cu c iote de !eselie. *nc ise încunună
atunci cu frunze un ulcior, îl umplu cu !in şi, din capătul pupei, se rugă la zei7
ei, stăp ni ai mării, şi ai păm ntului, şi ai furtunilor, înlesniţi-ne un
drum uşor şi suflaţi-ne ! nturi prielnice.
V ntui multdorit se şi înteţiB portul se apropie şi se lărgiB pe un deal se i!i un
templu al Miner!ei. 1o!arăşii str nseră p nzele şi întoarseră pri!irile spre ţărm. Portul se
desc ise spre răsărit, în arc. 8a intrare îl ascundeau nişte st nci bătute de !aluriB înalte
caapropiam,turnurile,cueleat îşittemplulîntindeaupăreabraţelecăsesprdepărteazămareîndouă./aunr
ndurisemn,dezăriiziduriBpatrucucaic.t *lbine ca zăpada păsc nd departe pe c mp.
=e aduci războiul, păm nt primitorJ strigă atunci *nc ise. /aii se
pregătesc de războiB cu război ne ameninţă erg elia asta. / teodată ei sunt
însă în ămaţi şi ştiu de fr u. Mai e de aceea năde#de şi de pace.
=e înc inarăm atunci războinicei Miner!a, ea, care ne-a primit cea dint i. =e
acoperirăm apoi capul cu un !ăl troian, în faţa altarului, şi urm nd sfatul de căpetenie al
lui :elenus, aduserăm #ertfe cu!enite $unonei, ocrotitoarea grecilor. %e îndată ce ne
îndeplinirăm după datină sacrificiul, întoarserăm spre mare catargurile cu p nzele întinse
şi părăsirăm ţărmurile locuite de greci. În drum zărirăm golful şi oraşul 1arentului
zidit,/auFmuluidupă cumşicilacelsespune,iC, undede:erse- culesfarmă;Bîncorăbiilfaţăse.rid
%icăndepărtare,templul$unoneizărirăm,şi dealurileieşinddin !aluri, 9tna şi. *uzirăm mugetul cumplit al mării, st ncile izbite de i
talazuri şi !uietul fr ngerii lor de ţărmuriB fundul mării fierbea în!olbur nd şi nisipul cu apa.
*sta-i, de bunăseamă, /aribda, zise *nc ise, astea-s cumplitele st

nci, despre care ne-a !orbit :e-î 2 lenus. Îndepărtaţi-ne de aici, flăcăiB
opintiţi-!ă cu toţi la lopeţi.
9i făcură cum li se porunci. Palinurus întoarse numaidec t spre stingă prora, care
scr şni şi, după' pilda lui, cu toţii o ţinură pe st nga în bătaia ! sJ e-W lor şi a ! nturilor. @n !
al ne înălţa p nă-n sla!ă şl ne scufunda apoi p nă-n măruntaiele păm ntului. %e# trei ori st
ncile gemură din fundul !ăgăunelor loi şi de trei ori spuma ţ şni stropind
stelele.Mul,VntulplutirămnilăsăspreapoiţărmulodatăciculopilosoarleleB.*dăpobosiţitit
şideneştiind!nturi,druBportulgiunestătea. nemişcat şi largB alături, însă, bubuia 9tna printre
groaznice ruiniB uneori arunca p nă-n sla!ă nori negri de fum într- un ! rte# de smoală, de
cenuşă fierbinte, din care se înălţau limbi de foc p nă-n steleB alteori, arunca pietroaie smulse
din măruntaiele muntelui şi az! rlea în !ăzdu !aluri de la!ă şi fierbea în ad ncimile- i fără fund. e
spunea că sub munte se află stri!it trupul aproape ars de trăsnete al lui 9ncelad 2 şi că,
aşezată deasupra lui, 9tna !arsă flăcări prin spărtura cuptoarelor eiB de c te ori, obosit, uriaşul
se întoarce pe o parte, întreaga icilie se cutremură cu zgomot şi cerul se acoperă de fum. %in
pădurile, în care ne ascunseserăm, furăm siliţi să pri!im toată noaptea groză!iile astea,
fără să ştim de unde !eneau bubuiturile. =u se zărea nicio licărire de steleB bolta nu era
luminată ci numai norii stăp neau cerul întunecat şi noaptea ad ncă în!ăluia luna.
doua zi, c nd se arătă luceafărul dimineţii şi zorile se porniră să risipească
umedele umbre ale nopţii, se i!i deodată din pădure un necunoscut, ciudat la c ip,
nespuseradeodemurdărieslabşi denemaipomenitărăuîmbrăcat, cu mbarbainilep

întinsenăînpiept,spre ţărmcu!eşm.Pri!irămntul &prinslunglaînd spiniBnsulB încolo, după c
t se !edea, era grecB fusese şi el trimis împotri!a 1roiei, cu ostile ţării lui. / nd ne !ăzu de
departe ainele şi armele troiene, speriat, şo!ăi puţin şi-şi s Mitologia atribuia frăm ntările
9tnei mişcărilor unui gigant numit 9nce ad, trăsnit de lupiter, care pră!ălise deasupra lui
muntele 9tna. Aiganţii ca şi titani , erau fiinţe mitice, de dimensiuni uriaşe.
0I opri pasulB pornind apoi în goană spre ţărm, ne rugă astfel în lacrimi7
În numele zeilor de sus şi al aerului dătător, de !iaţă, luaţi-mă cu !oi, troieniB
duceţi-mă oriunde şi !oi fi mulţumit. 9 drept că sunt unul dintre grecii ce au pornit cu
război împotri!a 1roieiB dacă ina faptei mele !ă pare fără iertare, aruneaţi-mă în !aluri
şi scufundaţiVorb. -indumă-înefundulaşa, elmăriine .îmbrăţişa%acă-isăgenuncmor,maiii

şibinearuncsă morndude-ni -mse nalapicioare,oamenilornu. se mai descleşta de ele. Îl
îndemnarăm să ne spună cine era şi din ce neam se trăgea şi să ne mărturisească
nenorocirea ce-l prigonea. Însuşi *nc ise îi întinse m na ca să-l îmbărbăteze printr-un
semn de prietenie. 8ăs ndu-şi la o parte spaima, el ne !orbi atunci7 -
[ unt de neam din $taca, to!arăş al nefericitului7 @lise7 mă numesc
* ernenide B tatăl meu *da-mastus era sărac şi bine ar fi fost de mă mulţumeam î cu
sărăcia luiJ 9u am plecat însă la 1roia, / nd au părăsit locurile astea, to!arăşii m-au
uitat în graba lor şi m-au lăsat în peştera /iclopului, o !izuină plină de s nge şi de
bucate îns ngerate, întunecoasă, uriaşă. /iclopulC e înalt de lo!eşte cerul cu creş-tetu-i.
!orbăcăpaţicupămdnsulntul,. zeilor,erăneştedeaşacu urgieJmăruntaiele=u-ic şiipssăngele-

iînfrunţiînc pri!irea,egatalbietelorşinicisă!ictimestaide.8-am !ăzut c iar eu cum, st nd culcat pe
spate, a înşfăcat cu braţu-i uriaş pe doi dintre flăcăii noştri şi cum i-a zdrobit de st ncă, umpl
nd pragul de s ngele !ărsatB l-am !ăzut m nc ndu-le măruntaiele numai şiroaie de s nge şi
cum, caldă încă, carnea li se zbătea între măsele. =-a rămas însă nepedepsit, că @lise n-a
putut răbda aşa groză!ie şi nici nu şi-a uitat !iclenia într-o prime#die at t de mare. / nd g iftuit şi
mort beat şi-a scăpătat capul în #os şi s- a întins c t ţi-i namila de mare în peşteră, d nd din el
în somn zeamă murdară şi bucăţi de carne stropită cu !in îns ngerat 2 noi am c emat mai înt i
în a#utor pe zeiB ne-am tras apoi la sorţi rosturile, şi, încon#ur ndu-l, i-am scos cu un par
ascuţit oc iul ce i se ascundea sub fruntea-i t mpă, asemenea unui scut din *rgos5 sau
globuluinenorociţilor,soareluităiaţi.=efuniile-am bucuratce!
ăleagăcăamderăzbunatţărmşifugiţi,sufletelecăînto!afarăşilordePolifem,morţi.Voicareînsă,-şi înc ide oile
în peşteră şi le mulge, alţi o sută de ciclopi tot at t de cumpliţi locuiesc pe ţărmurile astea şi rătăcesc
pe ! rful munţilor. -au împlinit trei luni de zile de c nd îmi t răsc !iaţa prin păduri, prin b rloagele fiarelor
sălbatice şi de c nd mă uit la ciclopii ăştia cum se scoboară de pe st nci şi tremur la tropăitul paşilor şi
la glasul lor. Mă rănesc cu ce-mi pot da copacii, g indă şi coarne tari ca piatraB mă mai ţin şi cu
rădăcina buruienilor smulse din păm nt. *m iscodit în toate părţile şi de abia acum !-am zărit corăbiile !
enind pentru înt iaşi dată spre ţărmB orice mi s-ar înt mpla, m-am otăr t
să !iu la !oiB destul că am scăpat de neamul blestemat al ciclopilor. Puteţi să-mi luaţi
acum !iaţa oricum aţi !oi. *bia sf rşise de !orbit, c nd şi zărirăm pe ! rful unui munte
pe însuşi Polifem scobor nd în mi#locul turmelor spre ţărmul at t de bine cunoscutB o
di anie cumplită, uriaşă, slută, cu oc iul scos, ce-şi spri#inea paşii pe un trunc i de brad
drept toiagB după d n-sul !eneau oile miţoase, singura-i bucurie şi m ng iere în
nenorocireaspălăcuapăluis. ngele/nd cea#unise scurgealamare, dinînaintaoc iulp storsBnă-
nlarg,deşiunde,păşeascracumşnindprindemi#loc,durere, îşi !alurile nici nu-i a#ungeau p nă la
br ul uriaş. periaţi, o rupserăm la fugă, lu nd cu noi, după cum se cu!enea, şi pe bietul *
emenideB tăiarăm pe tăcute odgoanele, şi, înco!oiaţi pe ! sle, brăzdarăm !oiniceşte marea.
/um ne simţi, Polifem îşi îndreptă paşii de unde !enea zgomotul. / nd !ăzu însă că nu mai
putea să ne înşface, era să se ia la întrecere cu !alurile Mării $onice şi scotea un răcnet at t
de cumplit de se cutremurară apele şi se înfiora p nă departe păm ntul $ taliei, iar 9tna bubui
şi ea din ad ncile-i peşteri. =eamul întreg al ciclopilor ieşi atunci din păduri şi dădu buzna spre
port şi umplu tot ţărmul. Pri!irăm la aceşti fraţi ai 9tnei, cum stăteau fără putere, cu oc ii s
ngeroşi, cu creştetul în cer, sobor îngrozitor, asemenea ste#arilor ce-şi înalţă ! rfurile
în nori Nricasauc năprasnicăiparoşilor, pădureaneîmpinseînaltsă desfacemalui$upiter,în origraba.

%umbra!afuniileşisfsăntăîntindema%ianeip.nzele ! nturilor prielnice. faturile lui :clenus ne
îndemnau însă să n- o luăm printre cila şi /aribda, drum care ne-ar fi dus la pieire. =e otăr serăm
să ne întoarcem îndărăt, c nd iată că ne ieşi în cale 0oreul sufl nd dinspre str m-toarea PeloruluiB
trecurăm dincolo de st ncile de la gura r ului Pantagia 5, de golful Megarei, şi de limba 5 Aura flu!
iului sicilian Pantag a, !ămndu-se în mare $ ngH 8eontini, era încon#urată de st nci.
În golful icaniei, în faţa Plemirului, bătut de !aluri, se află o insulă, pe care înt ii
ei locuitori au numit-o "rtigiaC. e spune că flu!iul *lfeu din 9lida s şi -ar fi croit un drum
tainic pe sub mare şi acum prin tine, *retusa, îşi amestecă !alurile cu cele ale icilieiJ
%upă cum ne era obiceiul ne înc inarăm puternicilor zei ai locului şi de
aici
trpecurămlngă
piscurileelngăascuţitogoareleşiîngrăşatestncileînaintatedeapeleînmocirlosuluimarealePac:elor3BiniuluiBnedestrecurarămdeparteni
apoise arătară /amarina, căreia soarta nu i-a îngăduit să fie atinsă !reodată6 şi c mpiile gele şi oraşul Aela, poreclit aşa de la numele
nă!alnicului său flu!iuE. /ur nd apoi, înaltul *cragasI, de unde s- a odrăslit odinioară o rasă m ndră de cai, ne abătu de clor ascunse
sub !aluri şi f d c am st ţărmurile portului %repan *ia, dup bătut prin at tea furtuni, l -ami p erdu p singura m ng iere în mi#locul griiloşi
mele. *ici, scumpe tau o părăsit, zadarnic din earele au orprirne prezis isto!it de necazuri; =ici lenu at tea nenorocin, nici cump a / .
+ocit şi durerea asta *ici mi a &t P !oastre.

1atăl 9nea '. ; st nci.
Munt*pareleaci9ri9neidei..
/*+19* * P*1+* în !remea aceasta, cuprinsă încă de mult de o mare nelinişte,
reginei i se desc ise o rană în suflet şi porni să se mistuie de o tainică !ăpaie.
Vite#ia eroului şi faima neamului său îi !eneau mereu în minte. / ipul şi !orbele lui i
se întipăriră în suflet. buciumul dragostei îi alungă odi na trupului. * doua zi, pe c
nd zorile luminau păm ntul cu razele soarelui şi risipeau de pe cer negurile umezi
ale nopţii, cu minţile rătăcite, %idona grăi astfel credincioasei ei surori7
[ *nna5, soră scumpă, ce or fi însemn nd !edeniile astea ce mă frăm ntă şi mă
înspăim ntăD /ine e oaspetele ăsta nou, care a sosit în casa noastrăD / t de m ndru-i
la c ipJ /e !iteaz e şi ce fapte a să! rşitJ 9u una cred, şi nu mi se pare numai, că-i din !
iţă de zei. Nrica dă de gol pe omul ne!olnic 2 dar pe d nsul c t l -a prigonit soartaJ %e
ce războaie ne-a !orbitJ %acă n-aş fi neclintită şi nestrămutată în otăr rea
::ff #pi mea de a nu mă mai lega cu nimeni în lanţul căsniciei, după ce moartea
spoţuluiatecăminumai-aînşelatde datadragosteaastaaşdintmaiiB fidacăpututnugreşimi-ar.

%a,fisila*nna,de patuldupă şimoarteadefăcliabietuluidenuntă, i cu şi după ce ticăloşia
fratelui meu mi-a stropit căminul cu s nge, îţi mărturisesc că numai omul ăsta mi-a înfr nt
m ndria şi mi-a clintit sufletul din otăr rea lui. +ecunosc urmele !ec ii mele patimi. %ar mai
degrabă să mă îng ită păm ntul sub picioare ori să mă pră!ale trăsnetul atotputernicului
părinte printre palidele umbre şi în întu- ' nericul ad nc al 9rebuluil, dec t să te calc în
picioare, ţ +uşineC, ori să-ţi rup legăturile sfinte. "mul care m-a &# legat cu d nsul cel dint
i, mi-a luat şi dragosteaB să o aibă de aceea el şi să o păstreze în morm nt.
Vorbind astfel, ea îşi scaldă s nul în lacrimile ce o #i podidiseră. *nna îi răspunse7 [
1u, care-mi eşti mai dragă dec t lumina zilei, ai să-ţi petreci oare întreaga-ţi
tinereţemamăD /rezisingurăoareşimcă cenuşei-nităD=şi-

aiumbrelorsăcunoştimorţilorşitupleăcerilemaipasăiubiriideşicredinţbucuria păstratăDdeafi înţeleg
că niciunul dintre peţitori nu ţi-a înduplecat p nă acum inima rănită, nici în 8ibia, nici odinioară în
1ir. 1e înţeleg că ai dispreţuit pe $arbas7 i şi pe celelalte căpetenii, pe care i-a născut păm ntul
ăsta al *fricii bogat în !ite#i. Vei lupta însă şi împotri!a unei iubiri ce-i după glasul inimii taleD =u
te-ai g ndit în ce ţară te-ai aşezatD %e o parte, ne încon#oară oraşele getulilor, neam neînfr nt,
şi numizii, călăreţi fără fr u5, şi neprimitoarea irtăCB de alta, ţinutul nelocuit din lipsa apei şi
prădalnicii 0arceiHB să-ţi mai amintesc de războaiele ce se pun la cale în 1ir şi de ameninţările f
ratelui tăuD 9u cred că numai cu !oia zeilor şi cu ocrotirea $unonei au apucat drumul ăsta
corăbiile troiene. /e oraş mare ai să !ezi, dragă soră, şi ce straşnică împărăţie o să răsară din
căsătoriapunicăJ=u!oastrăJ-ţirăm ne%indecto!ărăşiatsăcericu încu!iinţareaarmeletroienilorzeilorla

şi,ce dupăsla!ă ceosă!eiseaduceridice#ertfelegloria cu!enite, pune-ţi tot sufletul în găzduirea
oaspeţilor, caută orice prile#, care să le zăbo!ească plecarea, c tă !reme furtuna şi ploiosul "rion b
ntuie pe mare, c tă !reme corăbiile nu-s încă drese şi ceru-i neînduplecat.
/u !orbele acestea îi în!ăpăie inima, aprinsă de mai înainte de
dragoste, îi trezi năde#dea în sufletu-i îndoit şi-i risipi sfiala.
e duseră mai înt i în temple şi se rugară la altare de milosti!ireB #ertfiră,
după datină, mioare alese /ererei, dătătoarea de legi3, lui *polo şi tatălui 8ieu 6, dar
mai presus de toţi $unonei, în gri#a căreia sunt legăturile căsniciei. Sin nd cupa în
m na dreaptă, i %upă un !ers din poetul roman /al!us, contemporan cu /icero, /eres
în!ăţase/ peiar oamenipreafrumoasasălucreze%idonapămo ntul!ărsăşi îintreiţiasecoarnelelegile,

uneiînspecial!aci albecele. aleÎnfaţacăsătorieistatuilor. zeilor, păşi spre altarele încărcate de
#ertfeB îşi înnoi darurile în fiecare zi, cău-t nd cu înfrigurare în pieptul desc is al !ictimelor şi
iscodindu-le măruntaiele calde încă. * , minţile neştiutoare ale cititorilor !iitorului5J 8a ce folosesc
într-o dragoste nebună făgăduielile făcute zeilorD 8a ce folosesc templeleD " dulce !ăpaie o
mistuia în !remea aceasta p nă în mădu!a oaselor şi rana ascunsă îi creştea în inimă. *rdea biata
%idona şi rătăcea nebună prin întregul oraş ca o căprioară nepre!ăzătoare, pe care, gonind- o
prin pădurile /retei, un cioban a străpuns-o de departe cu o săgeată şi i-a lăsat, fără să
ştie, în rană fierul sprintenB căprioara cutreieră în fugă pădurile şi dumbră!ile dicteiceC,
dar săgeata ucigaşă îi stă mereu înfiptă în coaste. @neori %idona îl ducea pe 9nea prin
mi#locul oraşului şi-i arăta bogăţiile cartagineze şi cetatea gata să- l primeascăB se
pornea să !orbească, dar se oprea în mi#locul cu! n-tului. *lteori, îl poftea, pe înserate, la
alte ospeţe la fel cu cel dint i, şi, nebună, îl ruga să-i mai po!estească o dată
nenorocirilîşiascundea1roiei,larndusorbindu-ilumina-idinşi stelelenoucu!
inteleînasfinţit.*poi,îiîndemnauupăce spe despărţeau,toţilasomn, cnumaindlunea se frăm nta în
palatul pustiu şi se culca pe patul pe care stătuse 9nea. Îl auzea şi-l !edea, parcă ar fi fost de faţă,
ori, fermecată de asemănarea cu c ipul tatălui lui, ţinea în braţe pe *sca-niu, cu g ndul că-şi !a
înşela poate nebunia. 1urnurile începute nu se mai înălţau, tinerimea nu se mai îndeletnicea cu m
nuirea armelor, nu mai lucra la porturi, ori la întăriturile puternice pentru războiB lucrurile pornite
se opriseră ca şi uriaşele ziduri şi sc elele ridicate p nă la cer.
%e îndată ce simţi că pe %idona o cuprinsese patima şi că nici gri#a
bunului nume n-o mai putea în-fr na, $unona, fiica $ui aturn şi iubita soţie a
lui lu-piter, rosti Venerei aceste cu!inte7
de pomină,[Marecă!icleşugulcinsteşistraşnicăadoizei biruinţăarăpusaţio
biatămaicfemeieJştigat, îmituşidafiul binetău;Jseama"să rămcătenătemi de cetatea mea
şi că eşti plină de bănuieli faţă de aşezările măreţei /artagine. /um se !or sf rşi însă toate
asteaD @nde !om a#unge cu at ta g lcea!ăD %e ce să nu înc eiem mai bine o pace !
eşnică şi să n- o pecetluim cu o nuntăD *i c ştigat ce ai r !nit din toată inima. %idona arde
de patimă şi a sorbit otra!a puternică a dragostei p nă în mădu!a oaselor. ă sta-p nim mai
bine laolaltă peste poporul ăsta cu puteri deopotri!ăB din parte-mi n-o !oi împiedica pe %i
dona să ia un soţ troian şi să-ţi aducă drept zestre pe tirienrr ei.
/um simţi că $unona îi !orbise cu g nd prefăcut pentru a strămuta
pe ţărmurile 8ibiei împărăţia ursită $taliei, Venera îi răspunse astfel7
cu tine [în /inerăzboiDar putea=umaifideat st- ardeîmplinsminti tcusă binenu-
ţiceeaprimeascăce-mi spuiJîn!oialacrisulorisăsoarteisemăsoaremăface să mă îndoiesc
că $upiter ar primi ridicarea unei singure cetăţi pentru tirieni la un loc cu pribegii troieni,
ori că ar încu!iinţa amestecarea sau înfrăţirea celor două popoare. 1u eşti însă soţia luiB
ţie ţi-i cu putinţă să-l îndupleci cu rugăciuni. Porneşte tu şi eu te !oi urma.
$unona îi răspunse atunci astfel7
" iau asupra mea. Îţi !oi spune acum ce-i mai grabnic. 9nea şi biata %idona se c
ibzuiesc să se ducă la ! nat în pădure, de îndată ce se !a i!i soarele şi !a alunga cu
razele-i negurile ce în!ăluie păm ntul. În !reme ce ! nătorii !or alerga călări şi !or
încon#ura pădurea cu reţele i, eu le !oi !ărsa de deasupra din-tr-un nor negru o ploaie
amestecată!orrisipi.%idonacugrindişi9năeaşi!or!oi nimerirăscoliîntotaceeaşirulcupeşttuneră,te.
uÎn!ăluiţide!oi înfi dbeznă,faţă şi,! nătoriidacămăse pot bizui pe în!oirea ta, îi !oi uni într-o
cununie statornică şi-i !oi da-o de soţie. *sta să le fie nunta.
Venera nu se împotri!i la cererea ei, ci o încu!iinţă z mbind de !iclenia pusă la
cale.
În !remea aceasta *urora se înălţă din ocean. %e cum se i!iră zorile, floarea
tinerimii ieşi pe porţiB ! nătorii duceau laţuri cu oc iuri rare, p nze şi pari cu ! rful de
fierB ca!alerii massiliC şi c inii cu mirosul ager se îmbulzeau. Nruntaşii cartaginezi o
aşteptau la pragul palatului pe regină, care înt rzia în iatacul ei. Împodobit cu aur şi
purpură, calul stătea şi- şi muşca nerăbdător zăbala plină de spume. $ată că se arătă, în
sf rşit, şi %idona, cu un mare alai, cu o mantie de purpură cu ti!ul colorat, cu o tolbă de
aur, cu părul prins într-o panglică de aur, cu roc ia-i de purpură sumeasă cu o copcă tot
de aur. %upă d nsa !eneau fruntaşii troieni şi !eselul lulus, iar alături de %idona păşea,
unindpărăseştecele 8icia,două alaiuri,sălaşde9nea,iarnăcelşi rmaiul ?antfrumosşi sedintreducetoţi,la
%elosHasemenea. lui *polo, c nd [ 1rib din =umtdia orientală, adică din apropierea /arta-gmci.
$nsula mamei lui, unde întinde din nou coruri şi dansuri, în timp ce
cretanii, driopii' şi îgatirşiiC, cu trupul !opsit, saltă de-a !alma în #urul
altarelor. eul păşeşte pe piscurile /intuluiH cu o cunună de frunze de lauri pe
părul re!ărsat, pe care îl leagă cu o f şie de aurB tolba îi sună pe umeri. 8a fel
de sprinten păşea şi 9nea şi aceeaşi frumuseţe îi strălucea pe m ndru-i c ip.
%upă ce a#unseră în munţii înalţi şi la !izuinile neumblate ale fiarelor, arune ndu-
se de pe st nci, căprioarele sălbatice începură să coboare de pe coasteB aiurea c rduri
de cerbi părăseau şi ele piscurile şi străbăteau în goană c mpiile întinse, ridic nd nori
deîntrecerepraf.Mc ndrundcudeunii,calulc luindaprig,cualţiit şinărulseruga*scaniucaprintalergaeatprinteami#loculdobitoace!ăilor,să-
şiiiasăseluaşi unla mistreţ acoperit de spume ori sa se coboare din munţi !reun leu roşcat.
$ată însă că cerul prinse a !ui deodată de groaznice bubuituriB !eni apoi o ploaie
amestecată cu grindină şi fruntaşii tirieni şi tinerimea troiană şi *scaniu se împrăştiară de
teamă, care încotro, ca să-şi caute !reun adăpost pe c mpB şu!oaiele începuseră să se
pră!ălească acum din munţi, c nd %idona şi 9nea a#unseră la aceeaşi peşteră. Păm
ntul3 şi $unona, ca nuntaşă, dădură mai înt i semnalul7 fulgerele scăpă-rară pe cerul,
martor al nunţiiB nimfele urlară pe ! rful munţilor. iua aceasta a fost începutul pieirii
%idonei şi ade!ărata pricină a nenorocirii eiB de l Păm ntul (în latină 1ellus), cea mai !ec
e di!initate, era in!ocat cu prile#ul căsătoriilor, ca şi $unona.
dragoste*cumtainică,nu-i cimaio socotipăsa nicidreptdecucinunie,ste,nicisubdecarebunulcu!ei ntnumeBîşiacoperinuse

!inamai.g ndi la o În !remea aceasta faima se împrăştie prin toate oraşele mari ale 8ibiei, pctima 5,
pacoste, dec t care nu-i alta mai sprintenăB tăria îi stă în iuţealăB cu c t merge, cu at t
creşte în putere. Mică de frică, la început, se înalţă apoi în !ăzdu , calcă pe păm nt şi
îşi ascunde capul în nori. upăr ndu-se pe zeiC, se spune că Păm ntul a născut-o ca o
soră mai mică a lui /eusH şi a lui 9ncelad, sprintenă la picioare şi cu aripi iuţi. 'B Niară
groaznică, uriaşă, c te pene are pe trup, tot at ţia oc i pururi desc işi are dedesubt
(negrăită minuneJ) şi tot at tea limbi şi tot at tea guri, ce sporo-!ăiesc şi tot at tea urec i
ciulite. =oaptea zboară între cer şi păm nt, !ăz nd prin întuneric, fără să se lase furată
de dulcele somnB ziua sade de stra#ă pe acoperişul caselor, ori pe turnurile &înalte,
deatunciundec !ndră!esteştespaima ade!ărulînoraşele.9amari,împrăştiatotat tacumded !

oioasărzăînminciunăprintrenoroadeşiînbrfelitot felulcaşide !orbe, po!estindu- le deopotri!
ă ceea ce se înt mplase ori ce născocise eaB că sosise din 1roia 9nea, cu care
preafrumoasa %idona nu se sfiise să se însoţească şi că acum petreceau împreună în
desfătări, c t era iarna de lungă, şi că din pricina patimei ruşinoase îşi uitaseră de ţările
lor. $ată z!onurile, pe care groaznica zeiţă le p !ergiliană a Naimei sau !onului (în latină
1fim ) a rămas celebră. Puţine trăsături au fost împrumutate portretului Vra#bei
(în greacă 9ris), alcătuit de :omer în c ntul al patrulea al lliadei. Aenealogia Naimei ca
monstru a fost creată în întregime de Vergilu. Portretul !ergilian a fost

ulterior imitat de "!idiu (Metamorfoze, 5C, HK), dar şi de autori care au trăit
multe secole mai t rziu ( . 0. +ousseau, 0oileau etc-)- giganţii.
+ăsp ndca din gură în gură. Nără zăba!ă, îşi abătu apoi zborul spre regele
$arbas şi-i aprinse sufletul cu !orbele ei şi-i înteţi m nia. Niu al lui :ammon 5 şi al nimfei
AaramantidaosutădetempleC,pemăreţe,careacelaşi-iaşezaseorăpise,o $sutăarbasderidicaltare,se
luiunde$upiterardeaîn unmareafocnestins,luiîmpărăţiestra#ă !eşnică a zeilorB păm ntul dimpre#ur se
îngrăşase de s ngele !itelor, iar pragurile templelor erau împodobite cu g irlande de tot felul de flori. /u
sufletul tulburat şi m nios de z!onurile amare, se spune că se rugase îndelung lui $upiter, cu m inile
ridicate, smerit în faţa altarelor, printre c ipurile zeilor.
*totputernice $upiter, în cinstea căruia neamul maurilor H, întins la ospeţe, pe
paturi cu !elinţe colorate, !arsă prinoase de !in, !ezi tu oare tot ce se petreceD "ri poate ne
speriem în zadar de trăsnetele tale, iar fulgerele ţ şnite din nori, ce ne înspăim ntă
sufletele, cad la înt mplare şi nu fac dec t o larmă deşartăD " femeie, care a pribegit în
otarele noastre şi şi-a cumpărat pe bani dreptul de a-şi întemeia un orăşel,
căruiaaprimiteupei-9nea,amdatcapămun stăpntde n,aratîn ţaraşidr eptuliJ<i deacum,a-

lstăpîntocmaini,n-caa !rutParisă, cumăunia alaide bărbatde şi oameni muieratici, cu o scufie
rneonică3 legată pe sub bărbie, cu pletele înmiresmate, e stăp n pe pradă, în timp ce eu îţi aduc
daruri în temple şi mă înc in unor puteri deşarteJ *stfel se rugă $arbas, îmbrăţiş nd altarele.
*totputernicul îl auzi şi-şi întoarse
pri!irile spre cetatea %idonei şi spre îndrăgostiţii ce-şi uitaseră de bunul
lor nume. 9l îi !orbi atunci aşa lui Mercur7
%u-te repede, fătul meu, c eamă zefirul şi zboară, de-i !orbeşte lui 9nea, ce zăbo!
eşte acum în /artagina tiriană şi nu se mai g ndeşte la cetatea ce i-a fost ărăzită de ursită,
şi du-i cu!intele mele cu ! nturile repezi. =u aşa om ne-a făgăduit preafrumoasa lui mamă
şi nu pentru asta l-a scăpat de două ori de ostile grecilor , ci un
bfrărbatmntată!rednicde răzbsădoaiemneascăşiunbărbatpeste c$tarelia,săo ţarăducăplinămai departepopoareneamulputerniceiz!or şitdin
s ngele stră!ec i al lui 1eucer şi să cucerească întregul păm nt. %acă nu-l înflăcărează
măreţia sarcinii şi dacă nu-şi dă nicio trudă pentru gloria lui, de ce să- l lipsească şi pe
*s-caniu de împărăţia +omeiD / arc de g ndD /e năde#de îl face să zăbo!ească în
mi#locul unui neam !ră#maşD =u se mai g ndeşte la urmaşii lui italici şi la ogoarele
8a!iniuluiD ă pleceJ $ată ce !oiesc să i-o !esteşti din partea meaJ
ise şiYMercur se găti să asculte de porunca tatălui săuB îşi legă mai înt i la
picioare sandalele înaripate de aur ce-l duc prin !ăzdu peste mări şi ţări ca
suflarea
! ntului. În m nă îşi luă nuiaua, cu care c eamă din "rcus palidele suflete, iar pe altele
le trimite în bezna 1artarului ;, cu care aduce ori răpeşte somnul, ori înc ide oc ii
morţilorBpisculşi coasteleueaîmprăştiepăstioase!nturiiealeşineostpluteştenituluprin*tlas,norii
furtunoşiCcarepropteşte.Peccerulndzbura,pecreştetulelzări luiB capul lui împădurit cu brazi e
pururi încins în nori negri şi bătut de ! nturi şi de ploiB o mantie de zăpadă îi acoperă umerii.
%in bărbie se reped şu!oaie, iar groaznice sloiuri de g eaţă îi prind barba H. *ici se opri mai
înt i Mercur cu aripile nemişcate şi îşi făcu apoi ! nt cu tot trupul pentru a se repezi spre mare
ca pescăruşul ce zboară pe deasupra apei, pe l ngă ţărm şi în #urul st n-cilor pline cu peşti.
%upă ce lăsă în urmă *tlasul, aşa zbura şi Mercur între cer şi păm nt şi despica ! nturile spre
ţărmul nisipos al 8ibiei.
%e îndată ce a#unse la colibele numizilor3 cu picioarele lui înaripate,

el zări pe 9nea pun nd temelii de cetate şi clădind noi locuinţe. Purta o sabie
înstelată cu o piatră de #asp roşcatB pe umeri îi cădea o mantie strălucitoare
de purpură, pe care i-o lucrase şi i-o dăruise c iar %idona, şi-i petrecuse prin
urzeală un fir subţire de aur. Nără zăba!ă Mercur îi spuse7
acum o[m*indrăa#unscesă-G puitateBtemeliileţi-aiuitatînalteideîmpărăţie/artagineBşi
derobitursitădedragostea./iarstă-uneiipnulfemei,zeilorîi măridici trimite din seninul "limp, el, care cu
puterea-i zeiască roteşte cerul şi păm ntul şi mi-a poruncit să străbat !ăzdu ul ca să-ţi spun aceste cu!
inte7 &/e ai de g ndD /u ce năde#de îţi pierzi !remea în ţara 8ibieiD %acă nu te înflăcărează măreţia
sarcinii tale şi nu-ţi dai nicio trudă pentru gloria ta, g ndeşte- te cel puţin la *scaniu şi la năde#dea
moştenitorului tău $ulus, căruia îi este sorocită domnia $taliei şi păm ntul roman.
%upă ce !orbi astfel, Mercur îşi părăsi c ipul, sub care putea fi !ăzut de
oameni şi, fără să măi aştepte !reun răspuns, pieri din oc i în aerul stră!eziu.
1ulburat de această !edenie, 9nea încremeniB părul i se făcu ! l!oi de groază şi
glasul i se opri în g tle#. Înspăim ntat de îndemnul ceresc şi de porunca zeilor, ardea de
dorinţafacăD/udecea plecacu!intec sătmaiîncercrepedesă şio domoleascăeapărăsiopeţarăreginaatt

deînnebunitădragă./edeputeadragosteDînsă să%e unde să înceapăD A ndu-rile i se zbuciumau c nd
într -o parte, c nd în altaB se c ibzuia în fel şi c ip. %upă ce stătu la cumpănă, i se păru mai potri!it să
c eme pe Mnesteu, pe ergestus şi pe !iteazul erestus şi să le porunceasc să pregătească în taină
corăbiile, să str ngă troienii la ţărm, să-i înarmeze, dar să ţină în ascuns pricina noilor măsuri. / t timp
buna %idona nu bănuia încă nimic şi nici nu se aştepta la curmarea unei dragoste at t de mari, el o să
încerce să pătrundă la d nsa şi să caute clipa cea mai nimerită pentru a- i !orbi şi calea cea mai bună
pentru a-şi a#unge scopul. /u toţii ascultară bucuroşi şi-i împliniră porunca. /um se temea c iar şi de
ceea ce era sigură 2 căci cine ar putea înşela o femeie care iubeşteD 2 regina bănui !icleşugul şi simţi
cele ce se
puneauregătiriiladecaleplecar.*ceeaşi.coasănemiloasădinfire,Naimăpătimaşă,îiaduseea
începu!estea înarmăriisăcolindecorăbiilorîntregul oraşşia ca o bacantă aţ ţată la scoaterea
din templu a odoarelor sfinte ale zeului, c nd la trei ani !in orgiile cu strigăte în cinstea lui 0ac
us şi /ite-ronul !uieşte noaptea de c iuituri5. 9a îi !orbi, la urmă, lui 9nea, aşa7
*i nădă#duit, !iclene, să poţi ascunde o nelegiuire at t de mare şi să-mi ieşi pe
nesimţite din ţarăD =imic nu te mai poate opri, nici dragostea mea, nici credinţa ce mi-ai
#urat, nici moartea crudă a %idoneiD îţi pregăteşti corăbiile la !reme de iarnă şi !rei să
înfrunţi marea în mi#locul furtunilorJ / iar dacă nu te-ai duce spre o ţară străină şi spre un
cămin necunoscut ci, dacă !ec ea 1roie ar mai fi încă, ai porni tu cu !asele spre d nsa pe o
mare răscolită de ! nturiD *de!ărul e că fugi de mine. Pe lacrimile mele, pe
mîmpreună,natadreaptăpecununia(pentrunoastrăcămieîncepută,numi-amdacălăsatamnimic!
reunaltce!a),meritînpeoclipeleiităi şitrăitem-ai iubit puţin, fie-ţi milă de casa mea ameninţată cu
prăbuşirea, şi, dacă mai încape !reo rugăminte, părăseşte-ţi g ndul ăsta. %in pricina ta mă urăsc
neamurile 8ibiei şi regii numizilor, din pricina ta mă duşmănesc tirieniiB tot din pricina ta mi-am
pierdut cinstea şi bunul meu nume, de care mă bucuram înainte de a te cunoaşte. Pe m na cui
mă laşi tu să mor, oaspeteD 2 căci numai numele ăsta mi -a mai rămas din bărbatul ce mi-ai
fostD 8a ce să mai trăiescD ă aştept ca fratele meu Pigmalion să-mi dăr me zidurile ori ca getului
$arbas să mă ducă în robieD /el puţin, dacă înainte de a fugi, mi-ai fi lăsat o
mărturie a dragostei noastre, dacă aş !edea cum mi se #oacă în palat un copilaş,

care să-mi amintească de c ipul tău, nu m-aş socoti cu totul înşelată şi părăsită.
*stfel !orbi, iar 9nea o pri!ea cu oc ii împietriţiB otăr t să asculte porunca lui
$upiter, el se sili însă să-şi ascundă în suflet durerea ce-l rodea. Îi răspunse, la urmă, în
puţine cu!inte7
!oi înceta[=uniciodată!oităgădui,să-miregină,amintesccă cumi -dragaifăcutde mai9:ssamult;,
bineatt cdectîmitai!oiputeaamintispunedemineşinu însumi, şi cit !a mai fi o suflare în trupul
ăsta. Voi spune puţine !orbe, aşa cun! cere împre#urarea. ă nu-ţi înc ipui că am crezut că o
să-mi ascund plecarea în taină, dar nici nu ţi-am făgăduit să te iau de soţie şi nici n- am !enit
aici cu g ndul la căsătorie. %acă mi-ar fi fost dat să- mi duc !iaţa după plac şi să- mi !ăd de
ne!oi, m-aş fi îngri#it înainte de toate de 1roia şi de scumpele rămăşiţe ale morţilor meiO
înaltele curţi ale lui Priam s-ar înălţa şi acum şi cu m na mea aş fi clădit pentru în!inşi al
doilea Pergam. *cum însă, *polo îmi porunceşte sa mă duc în marea $taliei, după cum şi
oracolele 8icieiC îmi poruncesc la fel. Mi-e dragă $talia, ea este patria mea. %acă pe tine ca
feniciană te farmecă zidurile /arta-ginei şi pri!eliştea oraşului libian, de ce să le iei în
numeţarăîndepămrău nttroienstrăilorn. %ecă c!ortesăorisenoapteaaşeze înacoperă$taliaD

păm<inouăntulnicu-iîngăduitume-delesă- i neumbre,căutămde o c te ori se i!esc pe cer stelele de
foc, c ipul m nit al tatălui meu *nc ise mi se arată în !is şi mă înfioarăB şi copilul meu *scaniu mă
mustră de nedreptatea ce-i fac unei fiinţe at t de dragi, pe care o lipsesc de domnia $ taliei şi de
ţinuturile ce-i sunt ărăzite. $ată că acum crainicul zeilor, trimis c iar de $upiter, mă #ur pe capul
am ndorura, mi- a adus prin !ăzdu poruncile lui. 8-am !ăzut cu oc ii mei în cetate într -un nor de
lumină şi i- am sorbit cu!intele cu urec ile mele. Încetează de aceea de a mă m ni şi pe mine şi pe
tine cu pl ngerile tale. =u de bună!oie pornesc spre $talia.
Pe c nd rostea aceste cu!inte, ea se uita de mult la d nsul pieziş şi-şi plimba
oc ii în toate părţile şi-l măsura în tăcere cu pri!irile de sus p nă #os, p nă ce, izbucnind
de m nie,[=u,îi!orbinu, nuaşa7ţi-e mamă o zeiţă, !iclene, şi nici %ardanus nu-i urzitorul

neamului tău, ci /aucazul st ncos te-a născut şi tigroaicele :frcaniei te-au alăptat5. Pentru
ce să mă mai înşelD /e ocară mai amară să aşteptD Aemut-a el oare la pl nsul meuD
întorsu-şi-a oc ii spre mineD Vărsat-a măcar o lacrimă de duioşie, ori fostu-i-a milă de
iubita luiD /e mi s -ar putea înt mpla mai răuD =ici puternica $unonă, nici $upiter nu pot
pri!i astea cu oc i nepăsători. =u mai e credinţă pe lume. *runcat pe ţărm, lipsit de toate,
eu l-am primit şi, în nebunia mea, am împărţit cu d nsul domnia. $-am scăpat corăbiile de
la pierzare şi pe to!arăşi de la moarte. Nuriile mă încing şi mă iau cu eleJ *cum îmi !
orbeşte de *polo şi de oracolele 8iciei, de crainicul zeilor trimis c iar de $upiter ca să-i
aducă prin !ăzdu groaznica poruncă, parcă zeii n-ar mai a!ea altce!a de făcut şi
numaiPorneştegri#acude! noitul espretulbură$talialinişteaJ./aută-=uţioteţarăţin pesteşinici

mărinumai.%acăîncercmaisăe tepeînduplec7lumeodreptatedu-teJ cerească, trag năde#dea
să-ţi iei pedeapsa printre st ncile mării şi să c emi adesea numele %idonei. %e-
Pentru antici munţii /aucaz reprezentau o regiune aspra, locuită de triburi
sălbatice. :ircania se afla $a sud de Marea /aspică p nă în apropierea /ancazufui.
Parte de tine, te !oi urmări totuşi cu negrele torţi şi c nd îng eţul morţii îmi !a
despărţi sufletul de trup, 'l ţi !oi ieşi ca o umbră pururi în caleB îţi !ei primi,
&mişelule, pedeapsa şi o !oi afla, căci !estea îmi !a !eni p nă în fundul infernului.
/u aceste cu!inte ea îşi curmă !orba şi, m nită, fugi de lumina zileiB pieri astfel din
oc ii lui şi-l lăsă nedumerit, tocmai c nd se gătea să-i răspundă plin de teamă. +oabele o
luară în braţe şi o duseră leşinată în iatacu-i de marmură şi o culcară în pat.
%eşi inima sf şiată de dragoste gemea ad nc în-tr-însul, deşi dorea să-i aline
durerea cu !orbe m ngî-#oase şi să-i alunge m nirea, piosul 9nea ascultă totuşi de
po!rtosuncileşitraserăzeilorşidesepeduseţărmsă!asele,-şi!
adăaledecărorcorăbiitălpi.1roieniiunsecusesmoalăpuserăîncepurăatuncipesălucru mai plutească. În
graba plecării, ei aduseră din pădure lopeţi făcute din trunc iuri cu frunzele pe ele şi necioplite încă. Îi
puteai !edea cum umblau grăbiţi şi se scurgeau din toate ung erele oraşului, ca nişte furnici, care, cu g
ndul la iarnă, #efuiesc o mo!ilă mare de gr u, şi-şi duc boabele în muşuroiul lor. 1rece neagra lor oştire
pe c mp şi răreşte prada prin iarbă pe o cărăruie strimtăB unele împing din greu cu umărul boabe
mariB altele supra!eg ează şirurile şi pedepsesc furnicile rămase în urmăB întreaga potecă fierbe de
forfoteala lor. /e simţeai tu, %idona, c nd !edeai pregătirile astea de plecareD /e gemete scoteai, c nd
zăreai din ! rful cetăţii cum foiau ţărmurile şi c nd !edeai cum marea întreagă clocotea sub oc ii tai de
larmă în!ălmăşită. =emiloasă dragoste, la c te
nuiarăşiîmpingicurugăciuntuinimileşi oamenilorJsă-şiumilească$at-o dinm noudriasilităînfaţala

lacrimi,dragostei,să încercecasănusămoară-lînduplecezadarnic şi să lase !reun mi#loc neîncercat.
*nna, !ezi ce îmbulzeală e pe ţărm. 1roienii s-au str ns de pretutindeniB p nzele n-
aşteaptă dec t ! ntul să sufle în eleB corăbierii şi-au încununat bucuroşi !asele cu flori.
%acă m-aş fi putut aştepta la o durere at t de mare, aş fi putut să o şi îndur. Împlineşte-mi
totuşi singura dorinţă ce mi-a mai rămas în nenorocirea meaB căci numai de tine ascultă
mişelul şi numai ţie îţi încredinţa tainele inimii luiB numai tu ştii cum să-i !orbeşti şi anume
c nd. %u-te, dragă soră, şi spune-i cu umilinţă trufaşului duşman, că nu eu tn-am #urat cu
grecii la *ulis ; să nimicesc neamul troian, că nu eu am trimis corăbii împotri!a Pergamului
şi nici n-am p ngărit morm ntul bătr nu-lui *nc iseC.
Pentruîmplineascăcenunumai!reade!oiaaceea,asta neînduratbieteiluiiul,bite7să- misă

asculteştepte !orbo!remeleD @ndemaipotri!ităzoreşteDpentruă-i plecare şi nişte ! nturi mai
prielnice. =u-i mai cer !ec ea credinţă de soţ, pe care a călcat -o, şi nici să se lipsească de
frumosul 8aţiu şi să se lase de împărăţia luiB nu- i cer dec t un timp scurt de linişte şi de răgaz
patimii mele, p nă soarta mă !a deprinde cu durerea mea de neînfr nt. 9 cea din urmă îndurare
ce-i cer. Nie-ţi milă de sora ta. %acă mi-o !a da, îl !oi răsplăti cu prisosinţă prin moartea mea.
*stfel o rugă %idona şi biata soră îi tot ducea lui 9nea pl ngereile şi !enea
îndărăt cu răspunsurile. 9l nu se lăsă însă înduplecat de nicio t nguire şi-i ascultă !
orbele fără să se îndure, că aşa !oia ursita şi un zeu îi astupase urec ile, ca ste#arul
cu trunc iul înţepenit de !eacuri, pe care ! ntoasele *lpilor se întrec să-l smulgă şl-5
izbesczglţitcacopărnddintrpăm-oparte,ntul#urc împre#urBnddintr-altăBste#aurulaganulstaînsă!#
nieclşintitfrunzelepest căzutencalui dşin, pecopaculctîşi înalţă creştetul în !ăzdu , pe at t îşi înfige
rădăcinile în fundul păm ntului. Încolţit mereu din toate părţile, la fel şi marele suflet al !iteazului se
zbuciumaB mintea îi rămăsese însă neclintită, iar lacrimile %idonei curseră fără să-l înduplece.
*bia atunci, înfricoşată de soarta ce-o aştepta, %i -dona c emă moartea şi i
se sc rbi de lumina zilei. <i ca să se întărească şi mai mult în otăr rea de a se
lepăda de !iaţă, iată că, pe c nd îşi punea darurile pe,. *ltarele pe care ardea tăm
ia (ce groză!ieJ), apa sf ntă se înnegri, iar !inul, pe care îl !ărsa, se făcu s nge l.
Văzu, dar nu spuse nimănui, nici c iar surorii saleO e afla apoi la curte un mic
templu de marmură înc inat bărbatului dint i, pe care îl cinstea cu multă gri#ă şi-l
împodobea cu panglici de l nă albă şi cu g irlande de frunze ca de sărbătoareB c nd
noaptea în!ăluia păm ntul în beznă, i se părea că aude de acolo glasuri şi că bărbatul
său o c ema7 o cucu!aie sting eră se #elea mereu pe acoperiş şi umplea !ăzdu ul cu
bocetesperiauprelungicuameninţar.MulteaprlorBociriiaraleşi
profeţilorcipulneînduplecatpioşideodinioarăallui9neaîi!eneauourmăreaînminteîn!isşi .o$ se părea
mereu că e părăsită, că aleargă singură pe drumuri lungi şi caută pe tirieni în ţări pustii. / nd îl
apuca nebunia, şi Penteu !edea la fel în #uru-i ceata eumenidelor, doi sori şi două 1ebe C, iar
"reste, fiul lui *gamenon, e înfăţişat pe scenă cum fuge de mama lui înarmată cu
făclii şi şerpi negri şi găseşte la pragul templului Nuriile răzbunătoare ce-l aşteptau 5.
În!insă de durere, regina se lăsă în !oia deznăde#dii şi se otărî să moară, c
ibzuindu-se doar numai asupra momentului şi a mi#loculuiB nu lăsă, totuşi, să i se
citească ce!a pe faţă şi, ca şi cum ar mai nădă#dui, îi !orbi aşa m nitei ei surori7
[ Mă poţi ferici, dragă soră, căci am găsit c ipul cum să-l aduc îndărăt pe
necsoaredinciosleapune,orisesăaflămă ţaramntuietiopienilordednsulC,
pcentruamaitotdeaunadepărtată.8adincapătultoate, undeoceanului,!n#osulunde *tlas poartă pe umerii
lui bolta bătută cu stele aprinse. Mi-a !enit de acolo o pYreoţeasă de neam din MassiliaH,
pazn#caYtem-plului esperidelor, care dădea de m ncare balauru- lu ş1!egnea ramurile copYaculu#Ysf
nt, împrăştiind în #uru-i mierea şi macii ce aţipesc. 9aYse laudă că farmecele ei pZtYdeYCB
lggaYinimile de c inuri şi strecoară în altelegr1#f năprasnice, că pot înc ega apele p raielor şi întoarce
stelele din drum, că pot c ema noaptea sufletele morţilorB auzi păm ntul mugind sub picioare şi
Yunşarpe monstruos (draco în limba latină, adică un balaur, unH rigori).
Vezi copacii scobor ndu-se din munţi. $au martori, dragă soră, pe zei şi te iau şi pe
tine, ce-mi eşti at t de scumpă, că fără să !reau, a. rn a#uns la !ră#itorii5. S +idică în
taină,necredinîncurteaosulledin-a $fundlăsata atpalatului,rnateînuncamerarugşiaşazăluide

deasupraculcare,aş-i azărmele,totcepeacaremai rămas de la d nsul şi patul de nuntă, de
unde mi & s-a tras pieireaB doresc să ard orice mi-ar putea aminti i de el, aşa cum m-a
îndemnat preoteasa. ' %upă ce !orbi aşa, tăcu şi c ipul i se îngălbeni. *nnei nu-i trecu, totuşi,
prin minte că, sub cu! nt de !ra#ă, soru-sa se gătea de moarteB nu-şi putea înc ipui aşa
nebunie şi că se putea înt mpla ce!a mai rău dec t la moartea lui i eu. %e aceea ascultă.
%upă ce înălţă în curtea din fund a palatului un rug mare din ste#ar şi din brad, însăşi regina
împodobi locul cu g irlande şi cu cununi ca la morţiB cum ştia bine ce o să se înt mple, aşeză
deasupra rugului tot ce rămăsese de la 9nea şi sabia uitată şi c ipul lui de ceară.
%e #ur împre#ur se înălţau altare, iar preoteasa cu părul despletit c emă cu glas
defecioaratunet %ianapecei cutreiCtreisutefeţeBdestropizeiaideinfernului,asemenea9rebul,cuapă,:aosulH,pro!enită,peîntreitaspunea,:ecate3diniz!oareleşipe *!
ernuluiB aduse în grabă nişte buruieni cu puf pe
VGNireşte însă că %idona nu credea în magie. 9a dorea numai să?si înşele

sora. %ar simularea scenei de magie nu face dec tsă####otenţeze efectul dramatic
al sf rşitului %idonei.
=umărul trei era adesea utilizat în formulele magice.
\:aosul şi 9rebul reprezintă aci personificări ale lumii subaăm ntene. '8:ecate,
zeiţa magici, a tenebrelor şi a spectrelor, era adesea reprezentată de
sculptori cu trei capete (diua triformis îi spunea :oraţiu în "de, H, CC, 3).
9le, tăiate pe lună plină cu o coasă de aramă5, din care se scurgea un suc negru
de !eninB mai aduse şi moţulC, smuls înainte de a-l îng iţi maică-sa, de pe fruntea unui m
nz abia născut. /u făină sf ntă în manile curate s, cu un picior descălţat, cu roc ia desc isă,
c iar %idona stătea l ngă altar şi c ema, înainte de a muri, mărturia zeilor şi a
stelelorcereascăştiutoarecumilă alede îndrăgostiţiidestinuluişi înşelaţicerudreptate. şi răzbunare, dacă mai e !
reo putere 9ra noapte şi toate !ieţuitoarele gustau pe păm nt liniştea somnului după trudăB
pădurile şi mările furtunoase se odi neauB era clipa c nd stelele se află la mi#locul
drumului lor, c nd totul tace pe ogoareB dobitoacele, păsările cu pene colorate şi cele ce
zboară pe deasupra apelor întinse şi cele ce se adăpostesc în c mpiile pline de
ăţişuri,
aţipite în somn şi tăcere, îşi îndulcesc gri#ile şi uită ostenelile. =umai biata %idona nu-şi
putea găsi odi na în somnB pentru oc ii şi inima ei nu era noapteB gri#ile îi creşteau şi,
izbucnind din nou, patima-i se dezlănţui, umflată de !alurile m niei. 9a se întări în
otăr rea luată şi se frăm nta cu astfel de g nduri7 &/e-mi mai răm ne de făcutD ă
mă
întorc la !ec ii mei peţitori pentru a fi în#osită şi să cer cu umilinţă m na numizilor, pe
caremăsupundeat teaotăroririinlorD-am Mi!oit-asăşi-folositiiaudecăbărbaţiDi-ama#utată

plecşişi -şiaueuamintitcucorăbiilemultă!remetroienilorde şi să binele ce le- am făcutJ %a c iar
daca aş !oi, cine mi-ar îngădui-oD /ine ar primi în corăbiile lor trufaşe o fiinţă at t de nesuferită
ca mineD =u cunoşti încă, nenorocito, !iclenia seminţiei lui 8aomedon5 l <i c iar dacă m-aş
duce cu d nşii, îi !oi însoţi eu singură pe corăbierii ăştia biruitori, ori !oi lua cu mine şi pe tirieni
şi pe toţi ai mei, pe care, după ce i-am smuls at t de ane!oie din 1ir, îi !oi purta din nou pe
mări şi-i !oi lăsa în !oia ! nturilorD Mai bine mori, după cum ai meritat-o, şi caută-ţi leacul
durerii în fier. 1u, dragă soră, te-ai lăsat cea dint i înduplecată de lacrimile mele şi mi-ai adus
pe cap nenorocirile astea şi m-ai aruncat pradă duşmanului. =-ar fi fost mai bine să nu mă
mărit şi să duc o !iaţă fără pri ană, ca fiarele C, ferită de astfel de gri#iD %e ce nu mi-am
păstrataceasta,credinţaotărt#uratăsăpleccenuşii,dupăluice i pregătiseeuD*şatotul,sepl
9ngeaeadormeadeise perupeapupainimîna,ltăîna!remea corăbiei, c nd iată că i se arată
în !is c ipul zeului ce mai fusese o dată la d nsul cu aceleaşi po!eţe şi care semăna leit cu
Mercur şi la glas şi la faţă şi la părul bălai şi cu toate podoabele tinereţii.
Niu al zeiţei, îi spuse el, mai poţi dormi liniştit în clipele asteaD =u !ezi
prime#diile ce te încolţesc din toate părţileD =u auzi cum suflă ! nturile prielniceD :otăr
tă să moară, regina frăm ntă în suflet !iclenii şi g nduri cumplite şi fierbe în clocotul
urii. =u te grăbeşti să pleci, c t mai e cu putinţă să te grăbeştiD %acă zorile te mai
găsesc pe meleagurile astea, !ei !edea marea plină de corăbii, făclii ameninţătoare
aprinse pretutindeni şi tot ţărmul arz nd în flăcări. Pleacă, nu mai înt rziaB nimic nu se
sc imbă/ maiteunlesnebrlogdec. t inima femeii.

%upă ce !orbi aşa, se risipi în bezna nopţii. periat de !edenia
neaşteptată, 9nea se smulse din somn şi-şi îndemnă to!arăşii7
culaţi-!ă repede, flăcăi, puneţi m na pe ! sle şi sloboziţi iute p nzeleB un zeu a
!enit din înaltul cerului şi ne îndeamnă să ne grăbim şi să tăiem pentru a doua oară
odgoanele răsucite. "ricine ai fi, te urmăm, zeule, şi-ţi ascultăm bucuros porunca5.
*#ută-ne, bunule, ocroteşte-ne şi adu-ne pe cer stele prielnice.
ise şi, trăg ndu-şi din teacă sabia fulgerătoare, tăie odgoanele. *celaşi a! nt îi
cuprinse îndată pe toţi troienii, care ridicară repede ancorele şi părăsiră

ţărmurile. Marea nu se mai !edea de corăbiiB opintindu-se, ei înspumau !
alurile şi măturau apele albastre.
*urora părăsise acum patul de aur al lui 1ritonC şi împrăştia pe păm nt cele dint i
razeB c nd regina !ăzu din înălţima palatului că se luminează de zi, că !asele se
depărtaubatăcupumnulpemareîn înpieptuşir,că-ifrumos,ţărmul şisăportul-şismulgăerau părulăsitebălaşi .fără ! slaşi, ea începu să se
", $upiter, !a pleca, zise eaB !eneticul ăsta îşi bate #oc de mine c iar în ţara meaJ
=imeni nu !a pune m na pe armeB din tot oraşul nimeni nu se !a lua după d nsul şi nu !a
porni corăbiile ca să-l urmăreascăD %uceţi-!ă, aduceţi repede flăcări, sloboziţi p nzele, !
sliţiJ %ar ce !orbescD @nde mă afluD /e nebunie mi-a cuprins minteaD 0iată %idonă, de
abia acum simţi nelegiuirea faptei taleD *r fi trebuit să o simţi c nd i-ai dat sceptrul. *sta
era credinţa omului, despre care se spune că-şi duce penaţii patriei şi că l-a purtat în c
rcă pe bătr nul său tatăJ =u puteam să pun m na pe d nsul, să-i sf rtec în bucăţi trupul şi
sa i-l z! rl în mareD =u puteam să-i ucid to!arăşii şi c iar pe *scaniu şi să i-l dau la masă
ca să măn nce din-tr-însulD / iar dacă soarta luptei ar fi fost
îndoitorţelelnică,întabărade!remelui,aşcefi datsuntfocgat!aselor,sămor,l-aşdefi cinenimicitaş

pefia!uttată,săpemăfiu,ternDcutot*şneamulfi!enitlor,cu şi, la urmă, mi-aş fi pus capăt şi mie.
oare, ce luminezi cu razele tale toate faptele oamenilor şi tu, $ unonă, martoră a tuturor
suferinţelor mele, şi tu, :ecate, al cărei nume !uieşte noaptea în toate răsp ntiile oraşului5,
Nurii răzbunătoare şi !oi, zei ai 9lissei, ce se stinge, auziţi-mi glasul, întoarceţi- !ă asupra
celor răi dreapta !oastră răzbunare şi ascultaţi-mi rugăciunile din urmă. $ar dacă îi e dat
nelegiuitului ăsta să a#ungă la ţintă şi să se scoboare pe uscat, dacă aşa i-a otăr t destinul şi
nu se mai poate sc imba ' ce!a, să-l urmărească atunci cu războaie popoare !i-şi, pribegind
din ţara lui şi smulg ndu-se din braţele lui $ ulus, să se ducă să cerşească spri#in străinB să-i
!adă murind pe ai lui mişeleşte, iar după ce se !a fi supus legilor unei păci nedrepte, să nu se
bucurengngropatnici ţîndemaluidomnie,apelo#rCnicide.$ată!iaţăBce!ăsă cer,piarăiatăînaintecu!

intdele!remedinurma$şi trupulstropitesăcu-irămsngelenă căror zeiţa era. Nfi %idona pre!esteşte
tribulaţiile din $talia ale lui 9nea (!ezi cărţile a opta şi a douăsprezecea.) Prin condiţiile ' 2 i- Y. &i
*o t-rnieni nentru ostaşii ma r os m cărţilea opta şi a. @uua t i!$.n. &! Y.
Păcii 9nea !a renunţa c iar la numele de troieni pentru ostaşii săi.
%upă o anumită legendă, a a!ut o moarte prematură, înecat în apele unui
r u din $talia, trei ani după înc eierea
; păcii.
+a !oastră, tnieni, să-i urmărească neamul şi etoţi cei ce !or !eniB aduceţi bucuria
aceasta ce-nuşei mele. ă nu se lege nici prietenie şi nici pace între cele două
popoare;Bieşiţidin%ardanusisăseridice*cum,dinoasele#nelecnd!a,oi3etaţr"mrd1H&,mcairefi !
reosăducrămăşsabiţaa răzbdepuntetre, plugariiblestem ca cele două ţărmuri să se urască
între ele, marea să se încaiere cu marea, armele cu armeleB să se lupte ei şi strănepoţii lor.
9a !orbi aşa, iar sufletul i se zbuciuma în toate felurile şi căuta să se
smulgă c t mai repede de la o !iaţă nesuferită. puse atunci c te!a !orbe 0arcei,
doica lui i eu, deoarece cenuşa doicii ei rămăsese în patria de odinioară7
%ragă doică, c eam-o aici pe soru-mea *nnaB spune-i să zorească a-şi stropi
trupul cu apă de iz!or şi să aducă cu d nsa !itele şi darurile cerute de preoteasă ca
ispăşireB să !ină, şi tu să-ţi încingi fruntea cu panglică sf ntă. Vreau să

să! rşesc sacrificiul, pe care l-am pregătit după datina lui PlutonH, să
pun capăt gri#ilor şi să dau flăcărilor rugul cu c ipul troianului3.
*stfel !orbi, iar doica zoriat t c t îi îngădui bătrî-neţea. coasă din minţi la
g ndul faptei cumplite pe care o pregătea, rostogolind pri!iri îns ngerate, cu
D eC#dreferănae!ocăDlamascaicumplitdeceară,figurămenţionatăalui:anibalmaisus.. %istru- id
masca de ceară a lui 9nea, %idona trebuia să nimicească f dragostea pentru eroul troian.
"bra#ii tremur nd şi acoperiţi de pete, palidă de apropierea morţii, se năpusti
apoi în fundul palatului, se urcă nebună pe treptele rugului, trase din teacă sabia lui
9nea, pe care i-o ceruse în dar7 însă nu pentru scopul acesta. *ici, după ce pri!i
încă o dată !eşmintele troiene şi patul at t de bine cunoscut, se lăsă puţin în !oia
lacrimilor şi a g ndurilor, se întinse apoi în pat, rostind aceste cu!inte din urmă7
*mintiri ce mi-aţi fost at t de scumpe, c t mi-au îngăduit-o soarta şi zeii, primiţi-mi
sufletul şi scăpa-ţi-mă de suferinţe. *m trăit şi am străbătut drumul ărăzit de ursităB
umbra măreaţa a aceleia ce am fost se !a duce acum sub păm nt. *m întemeiat
ocrimamndrănelegiuituluicetate,mimeu-amfrate!ăzut.Nericită,zidurile aşridicateBfifost miprea-

amfericită,răzbunatnumaibărbatuldacăşi!aseleampedepsittroiene n-ar fi !enit la ţărmurile noastre.
puse şi, cu gura lipită de pat, adause7
Voi muri nerăzbunată, dar numai să morB daB da, !reau să mă duc
printre umbre. ă !adă cu oc ii $ lui din largul mării nemilosul troian focul şi
să ducă cu d nsul piaza rea a morţii mele.
%upă ce rosti aceste cu!inte, slu#itoareleYoY căz rt#fcslrapunsă deiier mumie
stropite şi cu# 'sabia scăldată de s nge. /urţile !uiră de ţipetele lor ştirea se răsp ndi ca
fulgerul în cetatea zguduită. Prinl case se auziră numai gemete şi bocete de femeiB !ăz-l
du ul !uia de pl nsete ca şi cum duşmanii ar fi intrat în cetate şi /artagina ori !ec iul 1ir
sNedra,-arprăbuşi,cipifcr#î,p=/omentatoriide,sabiecaunauade!ăratremarcatede#aGu, .că/a%idona*iadenupildăsesp.
-nzutaaobser!atcaocastade sau asemenea că nimeni, nici cititorul şi nici !reo cartagineză nu o !ede pe %idona sinuci-g
ndu-se. lu#itoarele o zăresc doar străpunsă de sabie, prăbuşită sub lo!iturile fieruluiB se rele!ă deci faptul împlinit,
efectul sinuciderii. /a în tragedia greacă, momentul cel mai s ngeros al dramei se consumă. în spatele scenei.
$ar flăcările năprasnice ar fi cuprins acoperişurile caselor şi ale templelor zeilor. /

nd auzi, înspăim ntată, zg riindu-şi obrazul cu ung iile şi băt nduse în piept
cu pumnii, *nna se năpusti prin mulţime şi o c emă pe nume pe %idona
ce trăgea să moară.
[ 8a asta te g ndeai tu, dragă sorăJ Voiai să mă înşeliJ $ată ce însemnau rugul,
foculsămăşiieialtarelecato! arăşăsteaJ în%upămoarteDcem%e-ai părăsit,cenumde-

ai cec ematsămăsăpl-ţi ngîmpărtăşescmaiîntiD soartaD/ăn-ai !oit *ceeaşi durere,
aceeaşi clipă ne-ar fi răpus !iaţa la am ndouăJ /u m inile astea am ridicat rugul, cu
glasul meu am c emat zeii părinţilor noştri, ca apoi să nu fiu de faţă în clipa morţii.
1e-ai nimicit, dragă soră, pe tine, pe mine, poporul, senatul şi cetatea ta. *duceţi apă
să-i spăl rănile, şi, dacă mai rătăceşte pe buze !reo suflare, să i-o sorb cu gura mea.
Vorbind astfel, ea urcă treptele rugului şi, str n-g ndu- şi în braţe sora ce trăgea să
moară, o încălzea la s nul ei şi-i ştergea cu aina s ngele negru ce i se scurgea din
rană. %idona mai încercă să-şi ridice pleoapele grele, dar se prăbuşi din nou7 rana
desc isă în piept îi şuiera. %e trei ori încercă să se spri#ine în cotB de trei ori căzu în pat
şi căută cu oc ii tulburi lumina cerului şi gemu c nd o găsi. Înduioşată de lungile
suferinţi ale unei morţi at t de grele, atotputernica $unona trimise atunci din "limp pe
$ris5 ca să-i dezlege sufletul din cătuşele trupului. /um nu pierea de o moarte bună ci
înainteşu!iţadedepăr!reme,bălaidinşinicipricinanu- i uîncei
inasepatimicapulneaşteptate,zeuluiinfernului5Proserpina.@medănu-)smulsesederouă,încă$ris străbătu !ăzdu ul
cu aripile aurii, pe care bătaia ra- zelor soarelui zugră!ea mii de culori şi îşi opri zbc rul asupra capului %idonei7
Îi înc in lui Pluton, zise ea, după poruncă, şu- !iţa asta şi te
dezleg de cătuşele trupului tău.
*stfel grăi şi cu dreapta îi tăie şu!iţaB o dată ci ea căldura !ieţii i se
risipi şi sufletul îi zbură îi !ăzdu .
/*+19* * /$=/9* în !remea aceasta, 9nea se îndrepta cu corăbiile în largul mării
şi brăzda !alurile înnegrite de *c!ilonB oc ii i se întorceau încă spre zidurile curţilor ce
se luminau de flăcările rugului nefericitei 9lissa. =u puteau cunoaşte pricina unui foc
atînşelatetdenăprasnic,şicepoatedaro femeiefaptulcăînnebştiaunitădurereadepaticumă,plităle
aduceacerăm troienilornedepe ourmabănuialăunei plinăiubiri de presimţiri rele. %e cum
a#unseră în larg şi nu se mai zărea nici urmă de uscat, ci numai mare şi cer de #ur împre#ur, un
nor ! năt li se opri deasupra, aduc nd cu d nsul bezna şi furtuna, iar !alurile se întunecară. Însuşi
c rmaciul Palinurus strigă din înălţimea pupei lui7
%e ce s-o fi acoperit cerul cu nori at t de mariD /e ne-a mai pus în cale tatăl
=eptunD
%upă ce !orbi astfel, porunci corăbierilor să str ngă p nzele şi să se
pună ! rtos la ! sle, iar el întinse !intrele pieziş cu bătaia ! ntului şi grăi aşa7
Mărite 9nea, c iar $upiter să mi-o spună, şi eu tot n-aş trage năde#de să
a#ungemfurtunas -îna ridic$taliatpedinspo!remeapusulcaastaces. -Va întulnegritBs-

a sc!ăzduimbatul şie !alurilenumainorine .bat=udin'putemcoastăBnici să-i
2 9neida ţinem piept !i#eliei, nici să răzbim. Niindcă sparta e mai tare dec
t noi, să ne lăsăm în !oia ei şi să ne sc imbăm drumul. Îmi dau c iar cu g ndul că
nu suntem departe de ţărmul primitor al fratelui tău 9ri 5 şi de porturile
sicanilorC, numai dacă citesc bine în stelele, pe care le-am mai !ăzut o dată.
Piosul 9nea îi răspunse atunci7
[ Văd şi eu că aşa !or ! nturi e şi că tu te lupţi în zadar cu eleB lasă p nzele
în !oia lor şi sc imbă drumul. Poate fi oare !reun ţărm mai plăcut, unde să doresc
a-mi îndrepta corăbiile obosite, dec t cel în care !oi găsi pe *ceste, scobor torul din
%ardanus,%upăşi cecareostiadăpoacestea,şteseînîndreptarăsnulluişispreoaselepor tBatălui!nturimeue *ncprielniceiseDle umflară
p nze eB corăbiile zburau pe marea în clocote şi, în sf rşit, troienii

a#unseră bucuroşi în ţărmul cunoscut H.
%e departe, din ! rful unui munte, *ceste zări cu uimire sosirea corăbiilor
prietene şi le ieşi în cale, înarmat cum era cu două suliţe şi cu pielea unei
ursoaice din 8ibia pe d nsul. 9l era fiul unei troiene făcut cu flu!iul /rinisius ; şi
nu-şi uitase ob rşia7 se bucură de aceea, !ăz ndu-i întorşi, şi îi primi !oios în
aşezarea lui c mpenească şi-i m ng ie prieteneşte de ostenelile îndurate.
doua zi, de cum se i!i soarele şi ziua alungă stelele, 9nea îşi c emă
în #uru-i to!arăşii risipiţi pe tot ţărmul şi din ! rful unei mo!ile, le !orbi aşa7
[ lă!iţi troieni, popor ieşit din s ngele stră!ec i al zeilor, lună după lună s-a scurs
şi iată că s-a împlinit anul de c nd am îngropat rămăşiţele şi oasele tatăluimeu şi i-am
ridicat altare. 9 tocmai ziua, dacă nu mă înşel, pe care de-a pururi am să o pl ng,
şic peiar caredacădeaş- apetrecepururi-amocasăpribeagocinstesc,înnisipurilepentru
căAetuliei,aşaaţiori!oitca-oprizonier!oi,zeilorBîn Mareazipecare,9gee, ori la Micene, aş slă!i-o
totuşi cu înc inările din fiecare an, aş împlini toate cele sfinte după. %atina noastră şi i -aş încărca
altarele cu daruri. $ ată însă că acum ne-am întors şi, de bună seamă, nu fără !oinţa zeilor, c iar
acolo unde se odi nesc cenuşa şi oasele tatălui meu, într-un port, undegăsim numai prieteni.
Veniţi de aceea să-i prăznuim cu toţii !oioşi amintirea, să-i cerem ! nturi prielnice şi să ne îngăduie
ca, după ce !oi întemeia oraşul, să-i aduc în fiecare an #ertfele astea în templul pe care să i-l înc
in. *ceste, troian ca şi noi, !ă dăruieşte c te doi boi de fiecare corabieB c emaţi la praznicul sf nt şi
pe zeii părinţilor !oştri şi pe cei pe care-i cinsteşte oaspetele nostru *ceste. În afară de asta, c nd
aurora a noua !a aduce muncitorilor dalba zi şi !a polei lumea cu
razeledepiciorei, !oiori cinedatroienilorsebizuiemaiîn puterileîntiniştelui lupteşiemaide

tareîntrecereînaruîncareatrecorăbiiBsuliţeiapoisaucineasăgeţiloreiute uşoare, ori cine
se în-umetă să se încaiere la lupta cu cesli tul 2 să !ină şi să aştepte plata meritată a
frunzei de palmier C. *cum tăceţi însă cu toţii şi încingeţi-!ă t mplele cu ramuriH.
9l grăi astfel şi îşi încunună fruntea cu mirtul înc inat mamei sale3. 8a fel făcu şi
:elimus şi bă-tr nul *ceste şi copilul *scaniu, şi, după d nşii, întreaga tinerime. Părăsind
adunarea, 9nea se îndreptă apoi înto!ărăşit de mulţime spre morm ntul lui *nc ise, unde !
ărsă pe păm nt, după datină, două cupe de !in curat, două de lapte proaspăt şi două cu s
ngele !ictimelor. *runcă apoi flori purpurii şi rosti aceste cu!inte7
[ Înc inare ţie, încă o dată, sf ntul meu tată6B înc inare ţie, cenuşă, scăpată în
z$tadarliei, deogoarelela1roia,făgăduitesufletşişium1ibrărul,a oricarpărinteluiar fimel,u.ce=ucurgemi-a prinfost
*usoniadatsăcaut. cu tine ţara *bia rosti aceste cu!inte, c nd un şarpe lunecos se t rî din fundul morm ntului,
se încolăci de şapte ori în şapte inele uriaşe, încon#ură liniştit morm
ntul, ocolind altareleB pe spate era presărat cu pete azurii, iar
sclipirile de aur ale solzilor a!eau strălucirea
9nea recomandă o tăcere pioasă, în special e!itarea cu!intelor nsfaste. Îşi
îndeamnă to!arăşii să-şi încingă t mplele cu cunune, pentru că la ceremoniile
religioase participanţii obişnuiau să poarte pe cap crenguţe şi coroane de flori.
/urcubeului ce aruncă din nori, în bătaia soarelui, fel de fel de culori. 8a !ederea
lui, 9nea rămase încremenit. <arpele îşi t rî lungu-i trup printre cupe şi. Pa arele
poleiospăte,aseatinseşiintrăpuţinîn fudindulbucatemormşi,ntuluifărăsă.9neafacă porni!reunşirăii,maipărăsi!rtosapoi#ertfaltarele,începutădinîncare se
cinstea tatălui său, neştiind dacă şarpele era du ul ocrotitor al locului5 ori sluga
credincioasă a tatălui săuB în#ung ie, după datină, două mioare, tot at ţia porci şi tot
at tea #unei negreC şi !ărsă !inul din cupe, c emă sufletul marelui *nc ise şi manii ca
să !ină de pe malurile * eronuluiH. 1o!arăşii, fiecare după puterea lui, aduseră şi ei
bucuroşi daruri, cu care încărcară altarele şi #ertfiră #unei. *lţii aşezară la r nd căldări de
aramă şi, culcaţi în iarbă, puneau #ăratec sub frigări şi pră#eau măruntaiele !ictimelor.
osi, în sf rşit, şi ziua aşteptată. /aii soarelui3 aduseră a noua *uroră cu lumină curatăB
faima #ocurilor ce se pregăteau, numele !estit al lui *ceste ademeniseră pe

toţi !eciniiB o mulţime !eselă acoperea ţărmul, unii doritori să !adă pe
troieni, alţii pentru a lua parte la #ocuri. e aşezară mai înt i răsplăţile în !
ăzul tuturor, în mi#locul arenei. 1repiede sfinte, cununi de !erdeaţă, '& ;
*nticii îşi imaginau adesea geniul tutelar al unui loc sub. Norma unui şarpe.
argint ;+amuri."trmbiţădepalmier,!estidepreţulpeo !ictoriei,mo!iladinar me,i#locul!eşminteareneipurpurii,începereatalanţi#ocurilordeaurC.
şi de 8upta o porniră mai înt i patru !ase cu ! sle grele, alese din întreaga flotă.
Mnesteu conducea cu aprigii lui lopătari iuţea 0alenă ă, Mnesteu care !a fi cur nd italic
şi din care îşi trage numele familia Memia3B Aias conducea uriaşa :imeră, mare c t un
oraş, pe care o m na tinerimea troiană cu trei r nduri de ! sle aşezate unele peste
altele. ergestus, de la care îşi ob rşeşte numele familia ergia, se afla pe marele
/entaur, iar !erzuia cilă era sub conducerea lui /loantus, de unde ţi se trage neamul. -
romanule /luen-tius. %eparte, în m ie, în faţa ţărmului, de care se sfarmă !alurile
înspumate, se află o st ncă, acoperită adesea de !alurile umflate, c nd !iforniţele iernii
ascund cerul sub noriB c nd marea e liniştită, se înalţă însă tăcută în mi#locul !alurilor
nemişcateunste#arcucafrunzeocmpie,!erzi undepeel,păsărilecaunsemndemarepentruse corăbieri,răsfaţăla
pesoarecare.*icisă- laşezăocoleascătatăl 9nea pentru a se întoarce din nou în port. /orăbiile se r nduiră în locusau de argint.
*doptate de *ugust.
+ile otăr te de sorţiB în picioare, la pupă, fruntaşii îţi luau oc ii de departe cu
aurul şi purpura de pe !eşmintele lorB tinerimea ce-i însoţea, cu fruntea încununată cu
frunze de plop 5, cu umerii goi şi lucioşi de untdelemn, se aşeză-pe bănciB cu braţele
întinse pe ! sle, cu urec ea ciulită, aşteptau cu toţii semnalulB cuprinşi de teamă, de
nelinişte, şi de setea biruinţii ce se trezise într-înşii, inimile li se zbăteau. 8a sunetul
limpede al tr mbiţei, porniră fără zăba!ă din locurile lorB !ăzdu ul !ui de strigătele lo-
pătarilorB !alurile spintecate de mişcarea braţelor lor spumegauB tăiau apa cu brazde
deopotri!ăBinţi.=icicarelemarela întreagăalergărinuse sedespicăreped

răscolităşinugonescdelopeţiatt şide. dnebunpinteşte,niicuc treind îşirnduri de părăsesc ocolul
şi c nd, aplecaţi peste ele, !izitiii îşi scutură ăţurile fluturătoare pentru a lo!i. Întreaga pădure,
din #ur, !uia de urale, de freamătul pri!itorilor şi de îmbărbătarea lor pentru luptătoriB
ţărmurile st ncoase întorceau glasurile, pe care dealurile lo!ite le împrăştiau mai departe.
În mi#locul în!ălmăşelii şi al freamătului, Aias alunecă cel dint i şi se a! ntă în larg
în fruntea celorlalţiB după d nsul !enea /loantus, cu lopătari mai buni, dar încetinit, din
pricina greutăţii corăbiei lui. În urmă, la aceeaşi depărtare, 0alena şi /entaurul se sileau
să prindă locul înt i şi c nd 0alena o apuca înainte, c nd /entaurul o biruia şi o întrecea, c
nd mergeau am ndouă alături şi brăzdau apa sărată cu trupul prelung.
fusese 9icelsedintapropiauişise acum de st ncă şi se aflau l ngă ţintă, c nd Aias, care p nă

aici 7 ; Plopul era consacrat lui :ercule, zeul puterii. /oroanele din frunze de plop
erau puse pe cap la #ocurile funebre şi erau decernate în!ingătorilor.
imţea în!ingător la mi#locul ! rte#ului, strigă c rma-ciului său Menetes7
/e-ai apucat aşa la dreaptaD întoarce-te încoaceB ţine-te de ţărm c iar
dacă ai a#unge cu capă- & tul ! slei st ncile din st ngaB lasă altora largul.
%ar cum se temea de nişte st nci ascunse, Menetes întoa e prora
spre !alurile din larg.
fte duci at t de departe de ţintăD $a-o spre & că, MenetesJ îi strigă din nou
Aias, c nd deodată zări pe /loantus căz ndu-i din spate şi lu nd-o mai pe aproape. Sin
nd drumul spre st nga, printre corabia lui Aias şi st ncile răsunătoare, /loantus îi ieşi
numaidec t înainte şi, ocolind ţinta, a#unse în larg fără piedică. " groza!ă m nie se
aprinse atunci în t nărul AiasB nu-şi putu opri lacrimile ce-l podidiră şi, uit ndu-şi de
cu!iinţăorăbiei7şipusede!iaţaciarto!arăşilorelmnapelui,!
îlslă,aruncăluăloculînmarecrmaciului,penedestoiniculîşiîndemnăMenetes!slaşiidin şiînaltulîşi
întoarse prora spre ţărm. %upă ce ieşi din fundul mării, îngreuiat de ainele leoarcă, bătr nul
Menetes se căţăra pe ! rful st ncii şi se întinse să se usuce. 1roienii r seră de d nsul, c nd îl !
ăzură căz nd şi apoi înot ndB r deau şi c nd !ărsa apă sărată, pe care o îng iţise 5. În cei doi
rămaşi în urmă, ergestus şi Mnesteu, se aprinse atunci năde#dea de a- l întrece pe Aias, care înt
rziase. ergestus trecu cel dint i şi se apropie de st ncăB nu-l întrecea totuşi pe celălalt cu toată
lungimea corăbiei, ci numai cu partea de dinainte, iar cealaltă parte o a#ungea din spate ciocul
0alenei, Mer-g nd de la un capăt la celălalt al corăbiei, printre ! slaşi Mnesteu îi îndemna aşa7
) *cest pasa#, în special acest ultim episod, poartă peţptea uenţei omerice. 9l
parecntulinspirat??$$$alde$liadeioînt. mplare si, m'aB ă, petrecută între Menelau şi *ntio , descrisă în
*cum, acum împingeţi $a ! sle, to!arăşi ai lui :cctor, pe care !-am ales în ziua din
urmă a 1roiei, ca să !eniţi cu mineB acum do!ediţi-!ă bărbăţia, acum do!ediţi-!ă
puterea, pe care aţi arătat-o în sirtele l Aetuliei, în Marea $onică şi în apele nepotolite
ale MaleeiC. =u mai r !nesc la locul dint i, nu mă mai lupt ca să birui. %eşi, totuşiO
%ar biruiască cei cărora le-ai dat tu biruinţa, =eptuneB să nu păţim numai ruşinea de
a a#unge la coadăB at t să izbutim, prieteni, şi să scăpăm de ocară.
9i se încordară atunci din toate silinţeleB pupa de aramă se cutremură de lo!iturile
puternice ale lopeţi-lor, !alurile fugeau pe dedesubtB ! slaşii tremurau din tot trupulB de g f
ieli gura li se uscaB sudoarea curgea leoarcă pe d nşii. " înt mplare le aduse
izbntrăndaîntr -dorită,unloc căci,prime#diosîna! şintulselui,izbi,!oindnefericitul,sătreacăde

preanişte aproapecolţiieşiţideînaintestncă,. t ergencăsetus zgudui, iar ! slele, lo!indu-se de
ascuţişul pietrei, se zdrobiră şi prora sfăr mată rămase at rnată.
V slaşii se ridicară în picioare cu zar!ă şi îşi pierdură !remea scoţ nd p rg ii de
fier şi căngi cu c rlige ascuţite, str ng nd de pe mare sfăr măturile lopeţilor. Voios,
îmbărbătat de izb nda, iuţindu-şi zborul şi des-făşur ndu-şi p nzele, Mnesteu se a! ntă
în largul mării, cum se a! ntă spre c mpie porumbiţa speriată din !ăgăuna întunecoasă
a st ncii, unde îşi are cuibul şi puii dragiB în spaima ei, ea zboară băt nd zgomotos din
pene c t e aproape de st ncăB de îndată ce lunecă însă în aerul liniştit, ea spintecă !
ăzdu ul şi nici nu-şi mai mişcă aripile iuţi. *stfel tăia apa şi Mnesteu cu 0alena lui, c nd
spe apropiabietul ergestusdeţintăB astfelcese otrudeaduceasăîniasăzbordiînsuşistncilea!

ntulşinisipurileluat.9llăsăîncareînurmăintrase,maicerînt ndi în zadar a#utor şi tru-dindu-se să-şi
facă drum cu ! slele rupte. *#unse apoi pe Aias şi greoaia :imerăB lipsită de c rmaci, ea fu lăsată
în urmă. =u-i mai rămăsese dec t /loantus, ct se afla aproape de ţintăB se luă după d nsul şi opin-
tindu-se din răsputeri, îl încolţi de aproapeB strigătele se înteţiră atunci şi cu toţii îl îmbărbătau pe
MnesteuB !ăzdu ul clocotea de c iote. 8a g ndul că şi-ar pierde o biruinţă c ştigată, /loantus şi to!
arăşii lui şi-ar fi dat !iaţa numai să izbutească. $zb nda îi îmbărbăta şi pe to!arăşii lui MnesteuB ei
îşi înc ipuiau că pot birui, pentru că se credeau în stare. e poate ca
am ndouă !asele ar fi c ştigat biruinţa a#ung nd odată la ţintă, dacă, întinz ndu-şi
m inile spre mare, /loantus nu s-ar fi înc inat din tot sufletul şi nu s-ar fi
rugat de zei cu făgăduinţi7
eilor, stăp nitori ai mării, pe ale cărei unde alerg, !ă făgăduiesc să !ă aduc pe
ţărm, ia picioarele altarelor !oastre, un taur alb şi, credincios #urăm ntu-lui, îi !oi
arunca măruntaielepuseşidin adîn apelencul apelor!oastreîi sărateauziră şiglasul!oi!ărsatoată prinoaseceatanereidelorde!inlimpedeşialui.Norcus
şi fecioara Panopeea şi c iar Portunus ;, cu braţul lui ! n#os, îi împinse corabia, care,
mai iute dec t ! ntul şi dec t sprintena săgeată, zbură spre ţărm şi intră în port.
/ em ndu-i pe toţi, după datină, feciorul lui *nc ise puse atunci pris-ta!ul să strige cu
glas puternic biruinţa lui /loantus şi-i încinse fruntea cu o cunună de laur !erde. %ădu
apoi ca răsplată fiecărei corăbii c te trei #unei după alegere, !in din belşug şi un talant
mare de argintB mai adăugă pentru căpetenii şi alte daruri aleseB biruitorului îi dădu o
mantie de aur, pe marginea căreia alerga de #ur împre#ur un larg ti! de purpură în două
r nduri de şerpuituriB ţesătura înfăţişa un copil de rege urmărind cerbii în pădurile $dei cu
săgeţileB aprins de goană, el părea că g f ie, c nd !ulturul, purtătorul trăsnetului lui
lupiter,ridicăîni seînaltulnăpusticerului5asupra.adarnic-idin! bătrrful uniiuiluimunte,pazniciîl înşfăcaîşiînălţauîn gm earinilelela-i cerînco!oiateşicinii şi-l
umpleau !ăzdu ul cu lătratul lor furios. 8ui Mnesteu, care a#unsese al doilea, 9nea îi
'dădu o platoşă făurită dintr-o întreită ţesătură de zale de aur prinsă în c rlige, pe care el
însuşi i-o luase lui %emoleu 2 c nd îl biruise pe malurile imoisului, sub
zidurile înalte
ale 1roieiB i-o dădu ca să-i slu#ească ca podoabă şi ca pa!ăză în lupte. %e grea ce era,
doi robi, Negeu şi agaris, abia o puteau duce, optintindu-se, pe umeriB îmbrăcat cu
ea,
%emoleu urmărea totuşi în goană pe troienii risipiţi. /a premiu al treilea dădu două
lig eane de aramă şi două cupe de argint împodobite cu sculpturi în relier. 1oţi biruitorii
îşi primiseră acum darurile şi mergeau m ndri, cu t mplele încununate cu panglici de
purpură, c nd iată că, scăp nd cu multă trudă de blestemata de st ncă, cu ! slele
sfărded mate,nsulcorabia,cu!slaşiiîn aşezaţiootele pede unr
ssinguralemulţimiirnd,sosi.Întocmaişiergestus,caunşarpe,adue penducare,-şica !ai prinz ndu-l
în drum, i-a trecut de-a curmezişul o roată cu şină de aramă ori l-a lăsat pe #umătate mort un
drumeţ cu o lo!itură de piatră. În zadar se răsuceşte şi caută să fugă cu lungul lui trupB partea
sănătoasă, cu oc ii scăpărători, îşi înalţă şuier nd capulB partea rănită nu-l lasă însă să se
spri#ine pe inele şi să se înco!oaie asupra lui însuşi. *şa se t ra şi !asul lui ergestus cu ce- i
mai rămăsese din ! sleB se a#ută totuşi cu p nzele umflate, de ! nt şi intră în port. 0ucuros că-
şi scăpase !asul şi-şi adusese îndărăt to!arăşii, 9nea îi dădu şi lui ergestus ca dar pe roaba
Noloe, cretană de felul ei, iscusită în meşteşuguri casnice, şi cu copii de ţ ţă.
/um se sf rşi această luptă, piosul 9nea porni spre o pa#işte !erde, încon#urată
dinamfiteatru,toatepărţileundede!enidealuriînsoţitacoperitedemultecumiipăduriBdepri!itoriînmi#loculşise
aşeză!ăiiseînaflami#locularena lorunuipe o mo!ilă. %e aci, pofti pe cei ce !oiau să se ia la întrecere la
fugă şi, pentru a-i îmboldi, le arătă răsplăţile.
1roienii şi sicilienii !eniră din toate părţile, în frunte cu =isu1şi 9urialB 9urial,
frumos la c ip şi fraged la ! rstă, =isus !estit prin marea lui dragoste faţă de d nsul;. %upă
ei !eni %iores, din slă!itul neam al lui PriamB apoi alius împreună cu Patron, unul din
*carnania, iar celălalt dintr-o familie arca-diană din 1egeeaCB după aceea doi tineri
sicilieni, :elimus şi Panopes, ce-l însoţeau de obicei pe bă-tr nul *ceste prin păduriB şi
mulţi alţii, pe care i-a acoperit uitarea.

%upă ce se str nseră cu toţii în #urul lui, 9nea le !orbi aşa7
*scultaţi cu !oioşie şi cu luare-aminte la ce o să !ă spun. =imeni dintre !oi nu !a
pleca nedăruit. Vă !oi da c te două suliţe cretane cu ! rf de fier lustruit şi o secure cu
două tăişuri, lucrată în _ * se !edea mai #os în cartea a noua detalii despre aceşti doi
eroi troieni*rgint.. +ăsplata asta !a fi pentru toţi deopotri!ă. /ei trei biruitori dint i !or mai
primi şi alte premiiB îşi !or încinge fruntea cu o cunună galbenă de măslinB celui dint i
îi !oi da un cal împodobit cu falere ;B celui de al doilea, o tolbă de amazoană plină cu
săgeţi trace şi cu o lată curea bătută cu aur, a! nd ca înc eietoare o pafta de piatră
preţioasăB cel de al treilea să se mulţumească cu coiful ăsta luat de la un grec.
%upă ce !orbi astfel, fiecare îşi luă locul şi, de îndată ce li se dădu semnalul, se
repeziră, pornind ca ! rte#ul, cu oc ii pironiţi la ţintă. /u mult înaintea tuturor se a! ntă
=isus, mai iute dec t ! ntul şi dec t trăsnetul înaripatB după d nsul !enea alius dar la o
mare depărtareB ce!a mai în urmă 9urial, iar după d nsul :elimus, urmat de %iores, picior l
ngă picror, cu capul întins spre umărul luiB dacă ar mai fi fost loc de alergat, l-ar fi
întrecutseapropiauoriarobosiţifilăsatdeizbţintă,ndaiatăne căotărbietultă între=isusd lunecănşii.<ipeacunm,c aproapeeagde
sla nge,capăt,în cloculnd unde se tăiaseră nişte #unei şi s ngele împrăştiat mu-iese păm ntul şi iarba !erde.
1 nărul, care se şi bucura de izb ndă, nu- şi putu înţepeni paşii şo!ăitori, înfig
ndu-şi călc iul în păm nt, ci căzu cu faţa în noroi şi în s ngele !ictimelor. =u uită,
totuşi, de 9urial, nici de dragostea ce i-o purta, şi, ridie ndu-se de pe păm ntul
lunecos, se puse de-a curmezişul lui alius, care, căz nd şi el, rămase întins pe
nisipul înc egat de s nge. 9urial se a! ntă şi, biruitor cu a#utorul prietenului său,
a#unse cel dint i în mi#locul uralelor şi îmbărbătării celor ce- l pri!eau. :elimus
a#unse după d nsul, iar %iores c ştigă premiul al oamenilor sau cailor.
1reilea. alius umplu atunci toată încăperea marelui amfiteatru cu strigăte
asurzitoarînşelăciune, cer.9urialnd dea!ela băde- trparteaniidinluir dragosteanduriledintmulţimii,i,casălacrimile-
idealuicepremiul,-lfăceausmulsşimaiprin frumos şi !irtutea şi mai plăcută c nd se înt lneşte într-un trup frumos.
%iores, care luase loc printre biruitori, îl a#uta şi striga cu glas tare că în zadar c ştigase premiul din urmă,
dacă i se dădea lui alius locul înrăi. 1atăl 9nea le spuse atunci7
/opii, răsplăţile răm n ale !oastre şi nimeni nu le !a clinti şirul. ă-
mi fie îngăduit însă să pl ng nenorocirea nemeritată a unui prieten.
Vorbind astfel, el îi dădu lui alius o blană uriaşă de leu din Aetu ia,
miţoasă şi cu ung ii aurite. =isus spuse atunci7
%acă în!inşii sunt răsplătiţi at t de bine şi dacă ţi-i milă de cei ce cad, ce
răsplată !rednică de mine o să-mi dai mie, ce aş fi luat premiul înt i, dacă soarta
!ră#maşă<i !orbindnum-araşa,fidoborîşiarăttca faţaşipeşi manilealiusD murdare de noroi.

0unul 9nea îi z mbi şi porunci să i se aducă un scut lucrat de meşterul %idimaon, pe care
grecii îl luaseră de la uşa templului lui =eptun C şl-5 cinsti pe t năr cu acest dar frumos.
%upă ce ispră!i cu alergările şi cu împărţirea darurilor zise7
*cuma, cine se simte destul de tare şi cu inimă bărbată, să !ină
să-şi ridice braţele cu pumnii prinşi în cest.
*stfel !orbi şi făgădui două premii luptătorilorB biruitorului un #uncan, cu fruntea
împodobită cu aur şi cu pangliciB celui în!ins, drept m ng iere, o sabie şi un coif frumos.
<i nu aşteptă mult căci pe dată şi ieşi la i!eală, în murmurul tuturor, %ares cu puterea
lui năprasnicăB numai el îndrăznise odinioară să se măsoare cu Paris5B tot el lo!ise
şi culcase pe #umătate mort pe nisipul galben, l ngă morm ntul marelui :ector, pe
0utes, care p nă atunci îi biruise pe toţi, un uriaş ce se fălea că se trăgea din neamul
lui *micus din 0ebricia C. *şa păşi cel dint i la luptă %ares cu capul în sus ş$-şi arătă
umeriicăutăunlaţi,potri!nic,întin-z ndudar-nşimenicutrufiedintrpe-o rmulţimendbraţele,att

decu marecarelo!eanuîndrăzneaputernic săaerulse. măsoare$se cu d nsul şi să-şi
înfăşoare pumnul în curele. ocotind de aceea că toţi se feresc de luptă, el !eni !oios în
faţa lui 9nea şi, fără să mai aştepte, şi în- ăţa cu st nga taurul de coarne şi !orbi astfel7
Niu al zeiţei, dacă nimeni nu se încumetă să se ia la luptă, c t o să
mai stauD /e o să mai aşteptD %ă-mi !oie să-mi iau răsplata.
1oţi troienii murmurau şi cereau să i se dea premiul făgăduit în!ingătorului. În
clipa aceasta, *ceste îl do#eni cu !orbe amare pe 9ntellus, ce stătea culcat
l ngă d nsul pe un pat de iarbă !erde7
9ntellus, zadarnic ai fost odinioară cel mai !a#nic dintre !ite#ii noştri, dacă rabzi
acumdecaresăînţi zadarsesufletotastfel de premii fără nicio luptăD @nde-i di!inul 9ri , dascălul
nostru 2 Y ; 8a 1roia, Paris era reputat ca pugilist iscusit. Poeţii posteriori lui :omer nu l-au
zugră!it ca un laş. *ci Vergiliu face aluzie la #ocurile prile#uite de funeraliile lui :ector.
PomeneştiD @nde ţi-i faima răsp ndită în toată i-ciliaD @nde-s prăzile at rnate la
uşa casei taleD 9ntellus îi răspunse7
%orul de laude şi de glorie nu m-a părăsitB frica nu mi l-a izgonit
încă din suflet, ci s ngele încetinit de ani s-a răcit, iar puterile isto!ite mi-au
îng eţat în trup. %acă aş a!ea acum ca odinioară !igoarea tinereţii, care-i
dă trufaşului ăsta at ta încredere şi fală, n-ar fi ne!oie să ma ademenească
răsplata unui taur frumos, că doar nu mă uit la premii.
care obişnuiaVorbindodinioarăaşa,elaruncăsă-şi în!eleascăînmi#locul areneipumniidouănăprasniculcesturi
9ride o, greutatecndporneuriaşă,laluptăîn şi cu ale căror curele ! rtoase îşi înfăşură braţele. /u toţii
rămaseră înmărmuriţi, căci erau făcute din pielea a şapte tauri cu bucăţi de fier şi de plumb. Mai mult dec t
toţi încremeni c iar %ares şi se trase îndărăt. Mărinimosul 9nea le luă în m ini şi le c ntări şi le răsuci
uriaşele curele încolăcite. 0ătr nul 9ntellus grăi atunci astfel7
/e-ar fi dacă !reunul din !oi ar fi !ăzut cestul cu care era înarmat :ercule în
groaznica luptă, pe care a dat-o c iar pe ţărmul ăstaD Nratele tău 9ri a purtat pe !remuri
armele ce le !eziO uite-îe, stropite şi acum de s nge şi cu bucăţi de creierB cu ele a
îndrăznit să-l înfrunte pe :ercule, cu ele umblam şi eu, c nd un s nge mai !iu îmi dădea
putere, şi bătr neţea pizmaşă nu-mi albise t mplele. %ar dacă troianul %ares nu
!reaîncu!iinţeazăsăselupteşi el,cu săarmneleluptămmele şicudarmecăşideopotri!ăBpiosul9neapentruede

actineelasşi lapărereoparteşi *cestecestullui 9ri B nu te mai teme şi scoate-ţi cestul troian.
Vorbind aşa, el îşi aruncă de pe umăr mantaua şi, dezgolindu-şi membrele,
ciolanele lui mari şi braţele, se înfipse ca un uriaş în mi#locul arenei. 9nea aduse
atunci nişte cesturi la fel şi înfăşură c iar el braţele am ndurora cu arme deopotri!ă.
tatură pe dată drepţi, se înţepeniră în ! rful picioarelor şi, neînfricoşaţi, îşi întinseră
braţele în !ăzdu . Pentru a se feri de lo!ituri, ei îşi traseră îndărăt capetele trufaşe, dar,
încolăcindu-şi m inile, se încinse lupta. Mai sprinten în picioare, unul se bizuia pe
tinereţeB mai puternic prin greutatea corpului, celuilalt îi şo!ăiau genunc ii ce-i tremurau,
iar suflarea greoaie îi scutura mădularele. Multe din lo!iturile lor izbeau !ăzdu ul fără folos,
multe cădeau cu zgomot în coaste ori !uiau ad nc în pieptB m na le alerga mereu în #urul
urec ilor şi al t mplelor şi fălcile pocneau sub grindina izbiturilor. Înfipt în picioare, neclintit
din loc, 9ntellus îşi urmărea din oc i potri!nicul şi se ferea de lo!ituri,
mişeînaltă,nduori-împresoarăşidoartrupul,cu înarmele!remeo cefortăreaţă%arespăreacocoţatăcăbatepeuncu!
sculerfde demunterăzboişi dibuieocetate acum aici, acum dincolo, d nd t rcoale din toate părţile, iscodind tot locul
cu !iclenii şi încolţindu-şi zadarnic duşmanul cu tot felul de atacuri.
Înălţ ndu-se, 9ntellus îşi ridică, în sf rşit, braţulB c nd îi !ăzu lo!itura ce- i !enea de
sus, %ares se feri, şi-şi dădu în lături trupul cu o mişcare sprintenă. 9ntellus îşi risipi,
astfel, puterea în ! nt şi, greoi, se prăbuşi la păm nt, aşa cum cade pe 9ri-mant ; ori.
Pe ! rful $ dei un brad scorburos, smuls din rădăcini. Îngri#oraţi, troienii şi
sicilienii se ridicară în picioareB un !aier se înălţă în !ăzdu şi numaidec t
alergă înduioşat *ceste ca să-şi ridice de #os bătr nul prieten. Nără să
zăbo!ească şi să se sperie din pricina căderii, 9ntellus se întoarse la
Munte8uptăşidinmai*rcadia,în!erşunat,adicăiardinmPeloponezniaîioţeli.
putereaB ruşinea şi simţul !ite#iei lui îi aprinseră sufletul. Plin de dorul răzbunării,
el îl urmări în întreaga arenă pe %ares, care fugea, lo!indu-l c nd cu dreapta, c nd
cu st nga, fără răgaz, fără odi năB ca norii ce-şi aruncă grindina deasă cu zgomot
pe acoperişuri, aşa şi 9ntellus îl fugărea şi-l izbea cu am ndouă m inile pe %ares.
=e!oind ca răzbunarea să meargă prea departe şi ca 9ntellus să-şi
ducă p nă la capăt apriga-i m nie, tatăl 9nea puse sf rşit luptei şi îi scoase
din m ini pe %ares isto!it şi domolindu-l cu aceste !orbe7
/e ai înnebunit, nenorocituleD =u simţi că te masori cu puteri mai mari şi că zeii ţi-
s potri!niciD 8asă-te biruit de zeuJ 2 zise şi despărţi cu !orba pe luptători. Prietenii
îlncoaceluarăatuncişiîncolo,pe%ares,!ărsndcepeabiagurăîşi smainget
raîncpicioegatreleamestecatobosite,cuşi-dşi nţi,bălăbăneaşiîlduserăcapulla corăbiiB
9nea îi c emă apoi şi le dădu coiful şi sabia, iar lui 9ntellus îi lăsară coroana de laur şi
taurul. /u sufletul plin de trufie şi m ndru de taurul c ştigat, biruitorul spuse atunci7
Niu al Venerei, şi !oi, troieni, #udecaţi acum, c t am fost de puternic în !remurile
mele şi de la ce moarte l-aţi scăpat pe %ares, c nd l-aţi scos din m inile mele.
<i spun nd acestea, se puse în faţa taurului, ce stătea ca răsplată a luptei, şi, trăg
ndu-şi îndărăt pumnul îl izbi de sus drept între coarne cu cestul lui cumplit de-i zdrobi
ţeasta şi-i risipi creierul. 1aurul se clătină şi se prăbuşi apoi ţeapăn la păm nt. 9ntellus mai
rosti apoi şi aceste cu!inte pornite din inimă7 & 2 în locul lui %ares, îţi înc in,
9ripe care,#ertfl-amastaîn!ăţatmai !rdednicălatinedupă. ce am biruit şi acum mă las de cest şi

de meşteşugul 9nea pofti apoi pe cei ce !oiau să se ia la întrecere cu arcul şi otărî
premiile. /u m na lui puternică, ridică el însuşi catargul corăbiei lui erestus şi prinse cu o
sfoară de
! rful lui o porumbiţă ca ţintă arcaşilor. 8uptătorii se str nseră şi îşi aruncară numele într
-un coif de aramă pentru a fi traşi la sorţB cel dint i ieşi în uralele tuturor :ipocoon, fiul lui
:irtacus5. %upă el !eni Mnesteu, biruitorul din lupta de adineauri a corăbiilor, încoronat
încă cu o cunună de măslin. *l treilea, 9urition, fratele tău, slă!ite PandarusC, care, la
îndemnul Miner!ei de a strica în!oiala, ţi-ai aruncat cel dint i săgeata în mi#locul
grecilor. 8a urmă ieşi din fundul coifului *ceste, ce se încumeta să se încerce şi el în

această luptă ele tineri. /u toţii îşi încordară apoi arcul dm toate puterile şi îşi scoaseră
săgeţile din tolbă. ăgeata lui :ipocoon porni cea dint i cu un zb rn it de coardă, spintecă
aerul uşor şi !eni de se înfipse în lemnul catargului din faţă. /atargul se zgudui şi pasărea
speriată f lf i din aripi şi toată împre#urimea !ui de urale zgomotoase. %upă
dîndreptatnsul,!enideopotri!ăaprigulMnesteuspreţintăBcu
arculnuputuîncordat,însă,bietul,cătndatiîngesusc cuiarocpasăreaiişicucusăgeata,săgeataB rupse
numai nodurile sforii de in, cu care era legată de picior de ! rful catarguluiB porumbiţa îşi luă
zborul în ! nt şi fugi pe sub norii negri. 9urition, ce-şi încordase de m.ai înainte arcul, şi -şi ţinea
săgeata gata să plece, se rugă repede de fratele său H şi, urmărind cu pri!irea porumbiţa ce
spinteca !oioasă aerul, o străpunse sub norul negruB pasărea îşi dădu du ul între stelele de pe
cer şi, căz nd fără !iaţă, aduse în lunecarea ei şi săgeata ce o străpunsese. Mai rămăsese *ceste
care nu mai a!ea cum birui pentru a-şi arăta iscusinţa arcului său răsunătorB slobozi totuşi o
săgeată în !ăzdu . În clipa aceasta li se arătă oc ilor o minune, menită să aibă un mare înţeles,
după cum a!i do!edit-o faptele pe urmă şi profeţii speriaţi au !estit înt mplările ce a!eau să se
împlineascădeodatăînzborîntr -şiunîşi!iitorînsemnăîndepărtatdrumul./ăci,cuo spintecbrazdă dend focnorii,şi săgeataemistui,sedisaprinseseărndapoi în
!ăzdu , ca stelele, ce se desprind adesea de pe cer şi străbat !ăzdu ul în zbor,

t r ndu-şi după ele coada. 1roienii şi sicilienii rămaseră înmărmuriţi şi cerură ocrotirea
zeilorB 9nea nu socoti însă semnul neprielnic, ci-l îmbrăţişa pe *ceste ce se bucura şi-l
încarcă de mari daruri şi-i !orbi aşa7
$a-le, taicăB deşi ai fost năpăstuit de sorţi, stăp nul zeilor a !oit prin
minunea asta să c ştigi premiulB !ei primi darul ăsta c iar de la bătr nul
*nc ise, un !as cu c ipuri săpate pe d nsul, pe care /iseu 5, regele 1raciei,
i l-a dat odinioară ca amintire şi c ezăşie de prietenie.
Vorbind astfel, îi încinse t mplele cu o cunună de laur !erde şi-l numi pe *ceste
înainteacuminteletuturor9uritioncelorlalţinu-ipizmuibiruitoricinstea./utoat.Premiulcăelaldobordoileasefu
pdasăreatcelui dince rupseseînaltulcerului,sfoara şi cel din urmă cui nimerise cu săgeata în catarg.
Înainte de sf rşirea luptei, tatăl 9nea c emă la d nsul pe 9pitide, po!
ăţuitorul şi to!arăşul lui $u us ;, şi-i şopti la urec e7
%u-te şi spune-i lui *scaniu, că, dacă şi-a adunat ceata lui de copii şi
a pregătit totul pentru alergările de cai, să-şi aducă gloatele şi să se arate
în arme în cinstea buniculuiC.
9l însuşi pofti norodul risipit să se dea la o parte din circ şi să lase c mpul
desc is. e i!iră atunci dinaintea oc ilor părinţilor, copii la fel de strălucitori, pe caii puşi
în fr uB tinerimea troiană şi siciliana îi înt mpiiiă cu un freamăt de admiraţie pentru
cretezateipulcumşi purtaumergeauîn.m/unătoţiidouăa!eau,suliţedupădecorndatină,cu !pleterful

edeîncinsefierBuniicu a!eauocununăotolbădefrunze uşoară pe umăr şi un lanţ de aur împletit le at
rna de la g t pe piept, 9i întruc ipau trei cete cu tot at ţia conducători ce le conduceauB cetele se
desfăcură apoi7 c te doisprezece tineri urmară pe c te un conducător, împărţiţi pe două şiruri,
fiecare cu c te un fruntaş. /ea dint i ceată era !oioasă de a a!ea în frunte pe micul Priam, cu
acelaşi nume ca şi bunicul lui, fiul lui PolitesH, sorocit de a popula $talia cu odrasla lui strălucităB
el călărea pe un cal trac cu pete albe, cu pintenii gleznelor albi, şi -şi purta sus fruntea, tot albă. *l
doilea conducător era *tis, de unde şi-au tras neamul *ţii din ' %esigur că
numai în scla!agismul clasic adolescenţii nobili a!eau însoţitori şi

preceptori, dar poetul atribuie şi acest obicei epocii peregrinărilor lui 9nea.
8aţiu 5, *tis, un copil drag lui $ulus, cu care era de o ! rstă. /el din urmă şi cel
mai frumos dintre toţi, !enea $ ulus, călare pe un cal sidonianpe care preafrumoasa
%idona i-l dăruise ca amintire şi c ezăşie de dragoste. /eilalţi copii încălecau pe cai
sicilienibucurie,dedeoarece-aibătr găseaunului*cesteîntr-
înşii.1roieniitrăsăturileprimirăstrăbunilorcuuralepelorcopiii.%upăsfioşicestrăbăturăşi-ipri!eau!oioşicu
întreaga arenă pe dinaintea oc ilor părinţilor în aşteptarea semnalului, dat, de departe de 9pitide cu
un strigăt însoţit de o pocnitură de bici, cele două r nduri se despărţiră pe dată, alerg nd unii într -o
parte, alţii în alta şi, desfăc ndu-şi şirurile, împărţiră în două tabere fiecare din cele trei ceteB la un
nou semnal, ei se întoarseră unii împotri!a celorlalţi cu suliţele întinse ca de încăierare. Năcură apoi şi
alte mişcări, fie înainte, fie înapoi, în direcţii potri!nice şi se desfăşurară în două cercuri ce se în-
tretăiau, făurind astfel icoana luptei. *cum fugeau şi îşi arătau spatele duşmanului, acum se întorceau
şi se năpusteau cu suliţele, acum făceau pace şi mergeau alături doi c te doi. %upă cum se spune că
8abirintul de odinioară din /reta a!ea o mie de drumuri oarbe şi
înşelătoare,copiiitroienilopr inîşicare,tăiauodrumuldatărătăcit,uniialtoranumaişi
seputeaiîncrucişaudade urmăfugindşişieşiluptafarăH,ndîn t#oacă,taşa şi asemenea del*ugust.
8abirintul era un palat construit la /nossos de %edal, celebrul ar
itect legendar. %e fapt legenda are o bază reală. Palatul de la /nossos, aşa
cum indică cercetările ar eologice, a!ea o serie întreagă de încăperi
complicate, care ser!eau ca depozite de cereale.
Ninilor care, înot nd prin !aluri, brăzdează Marea /arpatiei şi a 8ibiei şi se
r#onesc prin unde. %atina acestor alergări şi lupte a împrospătat-o apoi *scaniu, c nd
a încon#urat cu ziduri *lba 8onga şi tot el i-a în!ăţat pe !ec ii latini să le serbeze în c
ipul cum le serbase şi d nsul în copilărie cu tinerimea troiană. *lbanii i-au în!ăţat pe
copiiistrămoşilor .şiPdenălaastăzieile-a#oculprimitse+onuma,eşteşi le#ocul-apăstrat1roiei,apoiiarcopiiicao
amintirecele#oacăglorioasăsenumescdelaşi acuma ceata troiană. *stfel se sf rşiră luptele date în cinstea marelui *nc ise.
$ată că pentru înt ia oară de la sosirea în icilia, norocul încetă de a le mai fi

credincios troienilor. Pe c nd ei cinsteau prin #ocuri felurite morm ntul lui *#1c Fe # ăn
Ufi1atae fel de fel de ## nduri ş11u !ec ea &ei durere nelecuită încă,Wîuno a
ţrimişeYgeY $ris din înaltul cerului la flota troiană şi puse ! n-tunle să o a#ute înzborB
coNorind, pe cărarea curcu-be1r rir cu niitc eculori, $ ris a#unse ne!ăzută într-o clipă
pe păm nt, unde zări o mare în!ălmăşeală de lume şi, pri!ind spre port, !ăzu portul
pustiu şi corăbiile părăsite. %oar mai departe, într-un loc singuratic al ţărmului, femeile
troiene #eleau moartea lui *nc ise 2 şi se uitau cu toate m nite la întinderea
nesf rşită[Vai,aapeicteşi !alurisepl nengeau7-aumai rămas să

străbatem, după ce ne-am ostenit at tJ spuneau într-un glas.
9le ar fi !rut să se aşeze unde!a şi nu mai puteau răbda greutăţile pribegiei pe
mare. Meşteră neîntrecută la rele, $ris se strecură atunci printre d nsele, după ce-şi
lepădase înfăţişarea şi aina de zeiţă, lu nd c ipul bătr nei 0eroe, soţia lui %oricle din
1maros5, ca una ce se bucurase odinioară de trecere, din pricina
neamului, numelui şi copiilor ei. ub c ipul ei se amestecă printre femeile troiene7
[ ărmanele de noi, suspină ea, de ce nu ne-au omor t ostile greceşti sub
zidurile patrieiJ Popor nefericit, ce nenorociri îţi mai pregăteşte soartaJ - elmplinXslXYa
ţapţeaY!ară de la căderea 1roiei. %e c nd suntem t nte peste toate mările şi toate păm
n-turile şi prin at tea st nci şi furtuni, umbl nd pe întinsul mării, după o $talie ce fuge
dinaintea noastră. *m a#uns, în sf rs#ţYînY ţara lui 9ri , fratele lui 9neaSlar reg efe*ceste
r e-a găzduit. /inene împiedica sa punem aci temelie de &ziduriIsă
întemeiemminileduşmanilorJunoraşpentru"arenucopiii!or noştrimaifi.
ziduri",patrie,careo,săpenpoarteţi,carenumeleînzadar1roieiDaţi "arescăpatnudin!oi mai !
edea niciodată flu!iile ?ant şi imois, care să-mi amintească de. :ectorD Mai bine !eniţi cu
mine să ardemYcorăbiile blestemate, căci mi s-a arătat în- seanf c ipul /asandiet, ca du
ul zeilor în-tr-însa, ce-mi întindea o torţă aprinsă7 &*ici căutaţi 1roia, mi-a spus eaB aici e
cetatea !oastră. * sosit ceasul faptelor. %upă aşa minune nu mai încape zăba!ă. $ată
cele patru altare ale lui =eptunB c iar zeul ne dă focul şi ne îndeamnă.
Vorbind astfel, ea puse numaidec t m na pe un cărbune aprins, şi, ridic ndu-şi
dreapta în aer, îl az! rli c t putu şl-5 aruncă. ufletele troienelor încremeniră, iar inima li
se opri. *tunci una dintr-însele, cea mai bătr nă din toate, P rgo, doica at tor copii ai lui
Priam, [spuse7*sta nu e 0eroe, nu e soţia troiană a $ui %o-ricleB pri!iţi la aerul ei de

zeiţă, la oc ii ei de focB ce înfăţişare, ce frumuseţe, ce glas, ce mersJ M-am despărţit
de ea c iar adineauri şi am lăsat- o pe 0eroe bolna!ă şi m nită, că numai ea a!ea să
lipsească de la datorie şi nu putea să-i aducă lui *nc ise cinstea cu!enită.
*stfel !orbi. 8a început, troienele nu ştiau ce să creadă şi se uitau cu ciudă la
corăbii, cumpănindu-se între dragostea pentru ţara de aici şi cea pentru ţara spre care le c
ema ursita, c nd iată că zeiţa se înălţă deodată cu aripile întinse, tăind în zbor un arc
măreţ sub nori. Înmărmurite, în faţa minunii, ele alergară atunci ca nebunele, c iuind, ca
să ia din focul !etrelorB unele apucară c iar tot ce se afla pe altare şi aruncară de-a !alma
ramuri şi facle. Nocul se întinse fără fr u printre băncile lopătarilor, printre ! sle şi
pupele9umelusdebradzugalergăă!iteatunci5. într-un suflet la morm ntul lui

*nc ise şi în amfiteatru cu !estea că ardeau corăbiileB troienii se uitară
îndărăt la se nteile ce zburau într-un nor negru de fum. *scaniu, ce-şi
conducea !esel alergările de cai, se a! ntă numaidec t, aşa cum se găsea,
spre portul tulburatB sfătuitorii lui, ce-l urmau g f ind, nu-l mai putură opri.
/e mai înseamnă şi nebunia asta nouăD strigă el. @nde !ă duceţi,
nenorocitelorD =-aţi dat foc taberei duşmane a grecilor, ci speranţelor !
oastre. 9u sunt *scaniu al !ostru.
Îşi aruncă la picioare coiful nefolositor, pe care-l purtase în timpul #ocurilor de
războiB alergară totodată, şi 9nea şi cetele troiene. %e teamă, femeile o . 8uară atunci la
goanăieşeau peîn calcBţărm,$ c areera încotroruşine deşiseispra!

aascunserăfăcutăînşipăduri,deluminaprin zileiB!ăgăunile!enindust-ncilorşiînfirece şile
scăpate de nebunia, pe care le-o ! r se în ele lunona, îşi recunoscură pe ai lor. Nlăcările nu-
şi încetară totuşi pentru asta furia nepotolităB sub lemnul ud, c lţul ardea !ărs nd un fum
grosB focul mocnit mistui tălpoaiele şi prăpădul se întinse prin toate înc eieturile !aselor.
=imic nu le putea fi de folos, nici truda oamenilor, nici apa aruncată, piosul 9nea îşi sf şie
atunci ainele şi cu m inile întinse ia cer c emă pe zei în a#utor7
[ *totputerniculeilupitgr, dacă nu !rei să-i nimiceşti &ptftoţi troienii p nă la unul,
dacă mila ta mai pri!eşte spre necazurile oamenilor, fă ca flăcările să se abată de la

corăbiile noastre, scapă de $a pieire puţinul ce ne-a mai rămasB iar dacă o merit,
arun-că-mă morţii cu trăsnetu-ţi răzbunător şi zdiobeş-te-mă pe loc cu dreapta ta.
*bia rostise aceste cu!inte, că se dezlănţui pe neaşteptate o neagră furtună cu
ruperi de noriB munţii şi c mpiile se cutremurau de bubuituriB din întregul !ăzdu se
re!ărsăumplurăunp pună susBoidelemnăriaapădin penorii#umătatenegri,pearsăcareseîiumflăîngrămădeadeapăBaustralBfoculsecorăbiilestinse,însesf
rşitB toate corăbiile, afară de patru, scăpaseră de nenorocire.
1ulburat de această cumplită înt mplare, tatăl 9nea se frăm nta îngri#orat şi se
g ndea c nd la una, c nd la alta, neştiind dacă să se aşeze în ogoarele
iciliei, uit ndu-
şi menirea, ori să pornească spre ţărmurile $taliei. 0ă#tr mil =autes ', pe care îl în!ăţase
Miner!a. <i-l făcuse cunoscut prin iscusinţa cu care dădea răspunsuri cu pri!ire la teama
de m nia cea mare a zeilor şi la otăr rile destinelor, îl m ng ie pe 9nea cu
aceste
!orbe,7 t W
Niu al zeiţei, să ne lăsăm în !oia ursitei aşa cum ne iaB orice s-ar înt mpla, să
ne biruim soarta prin răbdafi *i pe *ceste, !iţă cte zeu ca şi tineB destăinuieş1eM
gpricinanduriiepierderiişiuneştecorăbiilor,-tecudpensul,cei ceăcinuastmai doreşte!orsăteşi urmezeelBlasă-înipefaptacei-ceţimăreaţănumai încapşisă- ţidin
împărtăşească soarta, pe bătr ni şi femeile ostenite de at ta pribegie pe mare, în

sf rşit, pe toţi cei neputincioşi şi cei ce se tem de prime#dii. *lege-i şi îngăduie-le să-şi
găsească în păm ntul ăstai fr adăpost . /u it1-!oirea lui *ceste B însufleţitie !orbele
bătr nului sau prieten, sufletul lui 9nea era totuşi c inuit de fel de feJ de gri#i. /arul nopţii
a#unsese în crucea cerului c nd i se păru că !ede c ipul tatălui său m1c isgcă se
coboară din înălţimi şi că-i !orbeşte astfel 7
Niule, ce mi-ai fost mai scump dec t !iaţa, pe c nd a!eam parte şi eu de d nsa,
fiule, tu, cel prigonit de ursita 1roici, !in acum dan porunca lui $upitcr, ce s-a milosti!it
din înaltul cerului şi ţi-a stins el însuşi focul ce-ţi mistuia corăbiile. *scultă de
po!eţeleY. bune*!ernululalebătrcasănuluiteînt=autesBlneşti dcu' ii'nmine$talia.9ufloareauusunttinerimiii'n1artar,!iteze,locaşulcăci
nelegiuiţilor,aisateli şl 'nici printre umbrele triste, ci locuiesc în 9liseu, în
'filozofia stoică, creată în Arecia în secolul al $l$-Fa î.e.n., se-fasp nHise şi ia

+omi. 9a preconiza îndurarea, suportarea cu tărie şi resemnare a !icisitudinilor
e istenţei. 9ste aci, probabil, o urmă a influenţelor stoice, acti!e în societatea scla!a-
gisd a !remii.
V8-@#lgrior acest oraş se !a numi 9gesta sau egesta (azi /astellamare).
$storicul grec 1ucidide îl considera o colonie a troienilor.
oborul plăcut al celor drepţiH. %upă ce !ei aduce ;din belşug #ertfe zeilor din
inrernS fecioara ibila te !a călăuzi aici. *tunci o să !ezi întreaga spiţa a neamului tău şi
odraşulumuluice şţi s-eascoboară,ărăzit.*cumiarsoarelerămi cuduşmanbine,

căcim-a umedaşiatins noaptec.nsuflareaaa#unsg laf mi#loităaculailor luiC
9l !orbi şi se risipi în aer ca un fum uşor.7
[ @nde te grăbeştiD îi strigă 9nea. %e cine te fereştiD /ine te opreşte să-ţi săruţi
fiulD
+ostind aceste cu!inte, zg ndări cenuşa şi focul aţipit şi presăr nd făină sf ntă şi
împrăştiind fum de tăm ie pe altarul penaţilor 1roiei şi al căruntei Veste, înălţă rugăciuni
smerite. Îşi c emă apoi pe dată to!arăşii şi, înaintea tuturor, pe *ceste şi le arătă
porunca lui $upiter,. faturile tatălui său iubit, otăr rea pe care o luase. 1oţi fură de
aceeaşi părere fără zăba!ă şi *ceste nu se feri nici el. 1recură la pomelnic, în !ederea
noului oraş, femeile şi norodul ce !oiau să răm nă, suflete ce nu simţeau ne!oia unei
glorii mai mari. /eilalţi se puseră să lucreze bănci pentru ! slaşi, să înlocuiască grinzile
arse de flăcări şi să facă ! sle şi fr ng ii, puţini la număr, dar căliţi la război. În !remea
aceasta,elotărî ca9neaoparteînsemnăsăsecuc pluguleme$ lionotarulşialtaoraşului1roia. şi trase la sorţi r
nduiala locuinţelorB *ceste se bucură de sporirea ţării luiB str nse adunarea poporului şi dădu legi
senatului c ematB puse apoi temelia unui templu ce a!ea să se înalţe p
nă la. /er pe ! rful muntelui 9ri în cinstea Venerei
Q 'otri!'n mitologiei, sufletele eroilor trăiau fericite într-un compartiment
anume aJ infernului, în / mpiile 9lisee, unde gu#f a toate plăcerile.
P %eci *ncise confirmă pre!estirile lui :elenus şi anunţă " co0or re în iniern.
$dalice ;B or ndui un preot l ngă morm ntul lui *nc ise, pe care-l încon#ură cu o
dumbra!ă sf ntă.
Poporul întreg se ospătase şi adusese #ertfe pe altare, timp de nouă zileB ! nturile
potoliserăatunciun!aier!alurilemareşi*ustral,peţărmBcupetresuflarea-curăluicuprielnică,toţiionoapteîic emaşio ziiarăşiîmbrăţişînlargndu.-eseiscă./ iar
şi femeile, cărora călătoria pe mare li se părea cumplită şi nici nu !oiau să audă de

d nsa, doreau acum să plece şi să îndure toate necazurile pribegiei. 0unul 9nea îi
m ng ie cu !orbe prieteneşti şi, cu lacrimi în oc i, îi lăsă în gri#a lui *ceste, cel de un
s nge cu d nşii. Porunci apoi să se #ertfească trei !iţei în cinstea lui 9ri , o mioară
! ntoaselor C şi să se taie pe r nd odgoanele. /u capul încins cu o cunună de frunze
retezate de măslin, departe de ţărm, stătea el însuşi la prora corăbiei, cu o cupă în
m nă, şi arunca în !aluri măruntaiele şi !ărsa prinoase de !in. V ntul se ridică, sufl nd
din spatele corăbiilor ce înaintau, iară ! slaşii lo!eau marea şi spintecau !alurile. Nră-
m ntată de gri#i, în !remea aceasta Venera se duse la =eptun de i se #eli astfel7
=eptune,[ Msă mănia nepotolităscoborlatota$ unoneifelulde şirugăciuniduşmănia,.=imicpecaren-o
poatenimic nuîm-ibl-o moaie,nziBnicimătimpul,silesc, nici #ertfele, nici c iar c nd e înfr ntă de !
oinţa lui $ upiter, ori de otăr rea soartei. =u i-a fost de a#uns că a nimicit oraşul cel mai puternic al
Nrigiei şi că l-a t r t prin toate ponoaseleB ea urmăreşte acum şi rămăşiţele 1roiei, cenuşa şi
oasele celor morţi. =umai ea cunoaşte pricina unei duşmănii at t de mariJ *i !ăzut tu însuţi furtuna
pe care a dezlănţuit-o deunăzi în Marea 8ibiei, c nd, cu spri#inul ! nturilor lui 9ol, a în!ălmăşit fără
folos marea cu cerul, în c iar împărăţia ta. $ată că acum a împins la crimă femeile troiene şi a ars
mişeleşte corăbiile lui 9nea, silindu- l să-şi lase, din lipsă de!ase, to!arăşii într -o ţară străinăJ /elor
ce au mai rămas, te rog să le îngădui să străbată nesting eriţi marea şi să a#ungă la 1ibru în ţara
laurentinilor 5 2 dacă îţi cer lucruri
îngăduiteNiulşiluidacăaturn,parcelestăpaunitorul-tarmărilortsăseadaşezenci, îiacolorăspunse. astfel7

*i tot dreptul, zeiţă a /iterci, să te încrezi în împărăţia mea, din care te-ai născutH. "
şi merit pentru că adesea am potolit dezlănţuirea m niei cerului şi a mării. $au martori ?
antul şi imoisul, că nici pe uscat nu mi-a fost mai mică gri#a pentru 9nea al tău. / nd * ile îi
fugărea p nă sub ziduri, şi-i răpunea cu miile, de. gemeau flu!iile pline de leşuri şi ?antul.
nu-şi mai putea găsi loc ca să se !erse în mare, ca să-l scap de#a moarte, eu l-am
înfăşurat într-un nor pe 9nea, c nd se luase la luptă cu !iteazul * ile, cu toate ca nici nu se
puteau măsura în puteri şi nici zeii nu-l ocroteau s. <i-am făcut-o
tocmai c nd mă trudeam să dăr m p nă-n temelie zidurile 1roiei, ce nu se ţinuse de

#urăm nt, ziduri ridicate c iar de m inile mele. <i acum am aceeaşi gri#ă pentru d nsulB
nu te temeB 9nea !a a#unge, după cum doreşti, neatins la portul *!ernuluiB numai unul
se !a pierde în mare, căruia nu-i !a da de urmă7 unul singur !a plăti pentru toţi.
[ Potri!it unei legende, Venus s-a născut din spuma mării şi încon#urată de
!aluri, a%upăplutitcepinăliniştiîn /ipru,cuacesteprimul!orbepă- msufletulntpezeiţei,careastăppus
piciorulnitorul .mării îşi puse caii-n #ug de aur, le trecu în gură zăbala înspumată şi, slobozind din
mină ăţurile, zbură uşor pe deasupra !alurilor în caru- i de azurB undele se scobor ră, marea îşi
uită m nia şi îşi culcă !alurile sub roţile ce !uiau, iar norii fugeau şterg ndu-se în întinderea !ăzdu
ului. În urma lui !enea un alai de fel de fel de făpturi7 balene uriaşe, ceata de zei bătr ni a lui
Alaucus, şi Palemon, fiul lui $no 5, sprintenii tritoni şi toată gloata $ui NorcusB la stingă alergau
1etis şi Mclite, şi feciora Panopeea, şi =eseea, şi pio, şi 1alia, şi /imodoceC.
=eptun, Vergiliu s-a inspirat şi din $liada (?$ $$, CH-H4) dar <i din
celebra sculptură a lui copas (secolul al V-lea î.e.n.) care ie afla la +oma.
ă ţi se tragă pieirea. 8u nd c ipul lui Norbas5, zeul se aşeză pe pupa corăbiei şi
se puse[săPalinurus,!orbeascăfiuastfel7allui$asus, !alurile ne duc singure corăbiileB

un ! nt nesc imbat ne umflă p nzele şi-ţi îngăduie un ceas de odi nă. Pune-ţi capul
#osB dă puţină odi nă oc ilor obosiţi. Pentru c t!a timp îţi !oi ţine eu locul.
+idic ndu-şi abia pleoapele aţipite, Palinurus îi răspunse7
/rezi că nu ştiu ce înseamnă înfăţişarea potolită a mării şi !alurile-i
liniştiteD ă mă încred eu în fiara asta şi să-l las pe 9nea pe seama ! nturilor
!iclene, după ce am fost de at tea ori înşelat de semnul amăgitor alceruluiD
9l !orbea astfel, str ns de c rmă, pe care n-o lăsa nicio clipă din m nă, cu pri!irile
aţintite spre stele. \.ţG îl atinsp atunci pe-arn ndouă t rnplele cu o ra-niură muiată în
apa 8eteiC, căreia ti ul i-a dat puterea sF' aduaim ş#, în ciuda împotri!irii lui,
îic scăpatăndzeul sce năpustiii&însomnasupra.*bia-işiîncepuse-ldădupestetoropealacapî nepre!ăzută!

aluricuc rmăsă-i moleşeascăcutotşicuotrupul,parte din pupă, pe care o smulse în cădere, în zadar îşi c
emă de mai multe ori to!arăşii în a#utor. omnul îşi luă zborul ca o pasăre în !ăzdu . /orăbiile îşi urmară
însă drumul pe marea netulburată ca mai înainte şi, mulţumită făgăduinţa lui =eptun, fără nicio frică. <i
iată că se apropiau acum de st ncile sirenelorH prime#dioase în !remea aceea şi albe de oasele
multor corăbieriB începuse să 5 Persona# care apare şi în $liada.
e audă de departe zbuciumul necurmat al talazurilor ce se zdrobeau
de ele, c nd tatăl 9nea prinse de !este că !asul îi rătăcea în !oia !alurilor, fără c
rmaciB el se puse atunci singur să-l c rmească prin undele întunecate, gem
nd amarnic, cu inima îndurerată de moartea prietenului său.
zăcea acum,[NiindcăY9 liilute-ai -încrezutrus,neîngropatpreamultpeînpămlinişteantul!icleanăstrăin. a cerului
şi a mării, !ei *stfel !orbi 9nea cu lacrimi în oc i, iar corăbiile cu p nzele întinse a#unseră în
sf rşit la ţărmurile. /umei, aşezare întemeiată de eubei. Întoarseră atunci
prorele spre mareB dintele puternic al ancorei legă corăbiile de fund, iar pupele
rotun#ite ti!iră ţărmul. PlinăOde nerăbdare, #ingrimea s ripe păm ntullta-, Y, Y.
Macara ascunsă în !i - & neîe cremenei7 alţii se puseră să cerceteze în grabă
pădurile, !izuinile fiarelor, şi-şi arătau iz!oarele descoperite.
În timpul acesta, piosul 9nea o luă spre piscul unde se înălţa templul înc inat lui
*polo şi ce!a mai încolo înspre tainiţa, o peşteră uriaşă, temută de toţi, a ibilei,
pe care *polo o umple de du ul lui puternic şi-i dez!ăluie !iitorul. 9nea şi to!
arăşii lui se apropiară acum de dumbra!a 1ri!ieil şi de templul ei de aur.
&răsp ntie ) al ră p nti7J or'WB
/ nd a fugit din ţara lui Minos5, %edai C a cutezat, după cum se ştie, să se
a!sprentemiazănoapteaînaercua#utorulceafriguunoroasă,aripirepezipnă ceşi aşi
-răzbitaopritpezborul,drumuluşuracestal,penemaînălţimile-umblat calcidice H. %e cum s-a
cobor t pe păm ntul acesta, ţi-a înc inat ţie, *polo, aripile lui. <i apoi ţi- a ridicat un templu
uriaş, pe ale cărui uşi a sculptat moartea lui *n-drogeu3B mai încolo, bieţii atenieni erau siliţi
să plătească drept pedeapsă c te şapte copii în fiece anB urna stătea alături cu sorţii traşi. În
faţă, deasupra mării, se arăta păm ntul /retei. *ici era înfăţişată dragostea spurcată a Parsifaei
cu un taur, cu care s-a împreunat prin !icleşugB apoi Minotaurul, corcitură, #umătate om,
#umătate taur, rodul unei patimi neîngăduite6. %incoace, clădirea ridicată cu
/ ft'edal a reprezentat în relief e!enimente la care a participat, petrecute la *tena
şi în /reta. *ndrogeu, fiul lui Minos, a fost ucis. %e atenieni din in!idie pentru că el luase
toatesă-ipredeapremiileanuaJla#ocurilşapte sportbăieţi !eşi şaptedin*tenafete,.
%arranăMinospentruasub#ugMinotaur,t*teaaunmonstruşiaobligatpecare-o-l ţinea înc is în 8abirint. *ceastă legendă reflectă
de fapt egemonia erctană în bazinul Mării 9gee, caracteristică unei anumite perioade dmistoria timpurie a lumii greceşti.
N Minotaurul era fiul Pasifaei, soţia lui Minos, şi al un` taur.

1rudă şi cu întortoc eri îndlcite. %in mila pentru marea iubire a *riadneii, însuşi
%edal a descurcat totuşi întorsăturile amăgitoare ale 8abirintului, călăuzind paşii nesiguri
ai lui 1eseu cu un fir de aţă. <i tu, $ care, ai fi a!ut o bună parte într-o lucrare at t de
frumoasă, dacă durerea tatălui tău i- ar fi îngăduit-o. %e două ori s-a încercat să-ţi sape în
aur nenorocireaB de două ori însă m na părintească i-a căzut. 1roienii ar fi stat să
cerceteze totul p nă la capăt, dacă * ate, ce fusese trimis înainte, nu s-ar fi întors
împreunăastfellui9nea7cupreoteasa lui *polo şi a %ia-nei, %eifobe, fiica lui AlaucusC, care-i !orbi
=u-i !remea acum să te opreşti la asemenea pri!eliştiB #ertfeşte mai
degrabă şapte #unei nepuse încă la #ug şi tot at tea oi alese după datină.
*stfel îi !orbi şi troienii nu zăbo!iră ca să-i împlinească sfintele
porunci, iar preoteasa îi pofti în peştera-i ad ncă.
În coastele muntelui eubeic se află săpată o peşteră mare cu o sută
de uşi, spre care duc o sută de drumuri largi şi de#uaee rostogolesc tot at
tea glasuri, răspunsurile ibilep *#unseseră la intrare, c nd fecioara zise7
*Y sosit timpn#să cercetăm oracolulJ eulJ $ată zeulJ &-
Arăind astfel înaintea uşii, se sc imbă deodată la faţă, părul i se despletiB începu
săglasulgf nuie,maiiar seranulglaisedeumflăom, îîntr!olburat-unzbucfiiumnd decumpsuflitarea.Păreatotmaică seapropiatăfacemaia mare,zeului .iar
%e ce înt rzii cu rugăciunile şi cu #ertfele, tro-ian-u e 9neaD %e ce înt rziiD

Arăbeşte-te, căci n ţi se !or desc ide altfel porţile cele mari ale temutului templu.
%upă ce !orbi astfel, tăcu. @n fior de g eaţă străbătu prin oasele
troienilor, iar 9nea ridică din ad n-cul inimii această rugăciune7
*polo, tu te-ai înduioşat pururi de cumplitele suferinţe ale 1roieiB tu ai îndreptat m
na lui Paris şi săgeţile troiene în trupul lui * ileB sub călăuzirea ta am colindat at tea mări
ce scaldă ţări întinse şi am pătruns p nă la depărtatele neamuri ale massililor şi
p nă în c mpiile mărginite de sirte.

fî în sf rşir, piciorul pp ţărmul $taliei, care mereu fnopa df noi NiV ca piaza rea a
$roiei să ne fî ur-mărit numai p nă aici. e cu!ine acum ca şi !oi toţi, zei şi zeiţe, ce aţi
urgisit cetatea @ionului şi sla!a fără margini a 1roiei, să cruţaţi neamul troian. <i tu,
preasf ntă preoteasă, care cunoşti !iitorul, lasă-i pe troieni să-şi aşeze în 8aţiu penaţii
pribegiîncina şiatuncizeiiprigoniţilui*poloaişiţări%ialorB-neinuncertempludoar trainicdect

împărăţiademarmurăce mişi-a!oifostsorociursităzile.Voide sărbătoare de la numele lui
*polo. <i pe tine te aşteaptă în ţara mea un mare sanctuar, unde îţi !oi aşeza oracolele şi
tainele !iitorului prorocite de tine poporului meu CB îţi !oi înc ina, milosti!ă fecioară, preoţi
aleşi de mine. =u-ţi încredinţa însă frunzelor !ersurile, pentru ca nu cum!a să se ră!
ăşească şi să zboare prin aer luate de repezile ! nturi. Vorbeşte, te rog, c iar tu. Q
/u aceste cu!inte ispră!i. =edomolită încă de puterea lui *polo, preoteasa se
frăm nta însă prin peşteră şi căuta să izgonească din suflet du ul puternic al zeului, ce-
i osteni şi mai mult gura plină de spume, îi potoli a! ntul sălbatic şi o mlădie, robind-o !
oinţei lui. /ele o sută de uşi uriaşe ale peşterii se desc iseră atunci de la sine şi
aduseră[prin*bia!ăzduaiscăpatcu!inteledecumplitelepreotesei7prime#dii ale mării şi altele

cu mult mai cumplite te p ndesc pe uscat. 1roienii !or a#unge în ţinuturile 8a!iniuluiB
alungă-ţi de aceea gri#a asta din suflet. 9i nu !or fi însă bucuroşi că au a#uns. Văd
războaie, năprasnice războaie şi 1ibrul în spume rostogolind !aluri de s nge. Vei găsi
acolo şi un imois şi un ?ant şi o tabără greacă lB alt * ile s-a şi născut în 8aţiu, fiu şi el de
zeiţă C. =u !a lipsi nici lunona, care se ţine mereu pe urma troienilor. În necazurile tale, de
c te popoare italice şi de c te oraşe nu te !ei rugaJ Pricina at tor nenorociri !a fi şi de data
asta o femeie străină H şi tot o căsătorie înc eiată afară din ţarată11unu te lăsa însă
copleşit de ne!oi, ci ţine-le piept c iar mai mult dec t îţi îngăduie soarta. /ea dint i cărare de
scăpare, nici nu-ţi trece prin g nd, ţi-o !a desc ide un oraş grecesc 3.
1i!inia,"raşul arcadianuluicare!a.reapărea9!andru,mai întemeiat#os.1ldilipeiPalatin.

/n astfel de cu!inte ibila din /ume îşi rosti cura-plitele-i taine din fundul
templului şi mugi în peşteră, înfăşur nd ade!ărul în !orbe întunecateB at t
de tare o lo!ise *polo cu fr ul lui şi-i îmboldise sufletul rătăcit. %e îndată ce-
i trecu furia-i profetică şi i se potoli gura înspumată, eroul 9nea începu7
Pri!eliştea necazurilor ce mi-o arăţi, fecioară, nu-i pentru mine nici nouă, nici
neaşteptată. 8e cunosc mai dinainte şi pe toate le-am trăit în sufletul meu. Îţi cer
doar un singur lucru7 deoarece se spune că aici e poarta tăr mului celuilalt şi
mlaştina întunecoasă alcătuită din scursorile * eronului5, să-mi fie îngăduit să mă
duc să !ăd fata scumpului meu &tată. *rată-mi &drumul şi desc ide-mi 1fintele uşi.
pribegieMi#loculpetoateduşmanulumările,şi, dceşineraurmăreaslab,acuînfruntatmiide
urgiasăgeţi!alurilor.9lm-a şiînto!ăacerăşitului,înmai mult dec t i-o îngăduiau puterile şi
soarta bă-tr neţii. 1ot el m-a rugat şi m- a po!ăţuit c iar să !in smerit la tine şi să-ţi bat la
uşă. Milosti!eşte-te, fecioară, de tată şi de fiu, căci totul ţi-i cu putinţă şi nu în zadar te-a r
nduit :ecate peste dumbră!ile *!ernului. "rfeu a putut să scape sufletul soţiei sale cu
a#utorul c itarei tracice şi al c ntecelor lireiC. Pollu şi-a răscumpărat cu moartea pe frate-
său şi cu sc imbul se duc şi !in pe acelaşi drum de at tea ori ;. /e să mai pomenesc de
marele 1eseu şi de :ercule, nepotul lui *lceu -D 8a urmă şi eu mă trag din lupiter.
/u astfel de !orbe se ruga, ţin nd îmbrăţişate altarele, c nd

preoteasa se porni să grăiască aşa7
=ăscutule din s nge de zei, fiu al lui *nc ise, e lesne să te pogori în *!ernB uşa
întunecatului Pluton este desc isă zi şi noapteB să te întorci însă înapoi, să ieşi la lumina
zilei, sus pe păm nt, în asta stă greutatea, în asta c prime#dia. =umai puţini iubiţi
şiauocrotiţipututsde-o facălupiter,.Pădurilesaupe secareîntindo!irtutepestefărătot

cuprinsulseamăni -pa înălţatacolo,pnăiarîn/ocitulHcer,feţilunecădezei, domol şi-l încon#oară cu br
ul lui negru. %acă te simţi însă însufleţit de at ta r !nă, dacă ţi-c at t de dor să străbaţi de două ori
mlaştinile ti u ui şi să !ezi bezna 1artarului şi !rei săte masori cu o faptă at t de nesocotită, iată ce
trebuie să faci mai înt i. Într-un copac stufos se doseşte o ramură înc inată Proserpinei, ale cărei
frunze şi nuieluşă sunt cu totul de aur. Pădurea întreagă o ascunde oc ilorB umbrele o înc id în !
lcele întunecoase. =u- i dat să a#ungă pe celălalt tăr in dec t celui ce a putut smulge de pe copac
ramura cu plete de atff1) Preafrumoasa Proserpina a otăr t ca darul ăsta săi se aducă numai ei.
@ nd o ramură e smulsă, creşte la loc alta de aur şi nuieluşa dă frunze tot de aur. /aut-o de aceea
cu oc ii pe sus şi, de-o găseşti, rupe-o cu m na, că, dacă ţi-
i scris să[ m:erculegiîn şiinfern1eseu. cobor seră şi ei în infern.

9a se !a desprinde de bună!oieB altminteri n- ai putea-o smulge oric t
te-ai trudi şi nici c iar cu tăişul fierului, în afară de asta, nu ştii, !aiJ că unul
din credincioşii tăi to!arăşi sta întins ne'insufletir. P l' î rY:1 $fşnl l &- ii ţ ota.
În rirnp ce rn umbli d fpa oracole şi zăbo!eşti pe pragul nostru, înainte de
toate, aşază-l în lăcaşul lui eip. Vrri şi-l îngroapăB iertiestpi flpoi m npgn p G
W ş îngroapăB iertiestp-i flpoi m npgn . P G W fie înt ia ispăşire. =umai după
aceea !ei putea !edea dumbră!ile ti u ui şi ţinuturile în care nu răzbat cei !ii.
%upă ce grăi acestea, tăcu.
9nea porni, cu oc ii în #os, cu c ipul m nit şi ieşi din peşteră, cu g ndul la
taineldeaceleaşinepătrunsegnduriale.Mult!iitoruluisec.ibzuiră/redinciosulîntred *nşiiateşi
mdergeafeldealăturifeldeşilucruri7păşeadefrămce ntat to!arăş mort să fi pomenit oare
preoteasa şi trupul cui trebuia să-l îngroapeD / nd a#unseră însă pe nisipul ţărmului, dădură
peste Misenus. +ăpus de o moarte ne!rednu-6Y M ; &'7 rr, i ţiul lui 9ol şi dec t el 55@ / atla
&altulmai meşter în a c ema pe ostaşi cu tr mbiţa- i de aramă şi a-i îmbărbăta cu c ntecul de
lupta1) Nusese to!arăşul marelui :ector şi cu d nsul ;1rfmmtase mot+N lupte, iscusit şi în tr
mbiţă şi în m nuirea suliţei. %upă ce * ile răpusese în luptă pe fiul lui Priam, !iteazul Misenus
se alăturase ca to!arăş de 9nea şi nu urmase astfel o soartă mai mică. Pe c nd c nta însă
dintr-o scoică găunoasă, de !uiau mările, c em ndu- i la întrecere pe zei, 1riton, potri!nicul lui
2 daca lucru-i cu putinţă 2 luase pe neaşteptate pe c ntăreţ şi-l aruncase în !alurile ce
forfoteaulacrimiîn printreoci,sestgrăbinci. 1oţipeurmăplngeausăîmplineascăînoote înc #urutmai-i,

curîndeosebindporuncilepiosul 9neaibilei. /uşitoţi se între-cură în a-i ridica din lemne un rug în c ip de altar
p nă la cer. Porniră de aceea spre o pădure si astră, ascunzişul nestrăbătut al fiarelor7 brazii căzură la,
păm nt, cerul !ui de lo!iturile securii, trunc iurileB frasinilor şi ste#arii, uşor de crăpat, fură despicaţi cu,
a#utorul penelorB ulmii uriaşi se pră!ăliră din creş-WB tetul munţilor. 9nea
însuşi se puse numaidec t la lucruşi, îndemn ndu-şi to!arăşii, se încinse cu
aceleaşi armeB î pri!ind apoi la pădurea fără sf rşit, frăm nta singur în
inima lui g nduri m nite şi se rugă aşa7 par
=umai de mi s-ar arăta ramura de aur în pădu-rea asta at t de mareJ /ă

tot ce-a spus preoteasa deî tine, Misenus, n-a fost 2 !ai 2 dec t prea ade-7 ăratJ
*bia rosti !orbele acestea c nd, iaţ că două porum- #iteseppgor ră
din !ăzdu , zbur nc1 c iar pe dinaintea lui şişe lăsară pe pa#iştea !erde.
9nea îşi dădu seama că eraut##ăsările mamei lui#Ysa, !oios, se rugă de d
nsele7
spre dumbra!a[Niţicălăuzeleunderamuraele şi,bogatădacăumbreşteeste!reunpămdrum,ntulîndreptaţigras.$ar- !
ătu, zborulsfnta prinmea!ăzdumamă, nu mă părăsi în cumpăna asta grea.
Vorbind astfel, se opri, ca să obser!e semnele ce- i dădeau şi încotro se îndreptau.
Porumbiţele ciuguleau ici şi colo şi înaintau în zbor numai at ta c t puteau să se ia după d
nsele oc ii celui ce le urmărea. / nd a#unseră apoi la gura rău mirositoare a *!ernului, se
înălţară sprintene şi se lăsară prin !ăzdu ul stră!eziu, de se aşezară apoi am ndouă pe un
arbore, în locul at t de dorit de 9nea, de unde aurul, fiind de altă culoare, licărea printre
crengiC. %upă #0befaf erao as#re oensarmă-Veaerei. ltă culoare dec t restul crengilor.
%escoperirea ramurii aur aminteşte descoperirea l nii de aur de către Medeea 65 $ason
în *rgonautica lui *pollonius din +odos.
crescut/umdincopaculpegerulceiernii-lpoartăstrăluceşteşi-iîncon#oarăînpăduritrunc!sculiulcurotundfrunzelecufruct-itinelere,luicecan-şofranul,au
aşa se arăta şi creanga de aur pe ste#arul stufos, aşa foşnea mişcată de !

uitul lin. 9nea o apucă numaidec t, şi, deşi se împotri!ea, o rupse grăbit şi
se duse apoi cu d nsa la peştera preotesei ibila.
În !remea aceasta troienii pl neau la ţărm pe Misenus şi-i aduceau cinstea din
urmă cenuşii lui nggasătoare. . Qidicară mai înt i un rug tainic din 0razi răşinoşi şi din
butuci de ste#ar, aşez ndu-i pe de lături frunze negre, iar în partea dinainte c iparoşi de
îngropăciune şi-5 împodobiră pe deasupra cu arme strălucitoareB alţii aduseră apă
fierbinte în căldări de aramă, luate în clocot de pe foc, spălară şi unseră trupul răcit pe !
eci. e auzi un geamăt. 0ocindu-se, întinseră apoi pe pat pe Misenus şl-5 aco-periră
cuşi, dupăainedatinadepurpură,străbunăgiulgiulpuserăobişnuitBfacla subalţii

rluarăg,cupecapulumeriîntorstargaînturiaşă-oparte2tristă.*rserădatorieuna2 peste alta grămezi de
tăm ie, bucate şi ulcioare, împreună cu untdelemnul, !ărsat dintr-însele. %upă ce cenuşa se
spulberă şi focul se stinse, spălară cu !in rămăşiţele şi cenuşa caldă, iar /orineu 2 str nse oasele
şi le înc ise într-o urnă de aramăB tot el îşi încon#ură de trei ori to!arăşii cu apă proaspătă, pe
care o stropi cu o creangă de măslin rodnicB după ce-i curaţi pe ostaşi, rosti cu!intele de rămas
bun. Piosul 9nea ridică apoi îa poalele unui munte un morm nt falnic şi-i puse în ! rf armele !
iteazului, o ! slă şi o tr mbiţă. %e la #;/eremoniile religioase descrise se regăsec în funeraliile lui
Natroclu, care încep în c ntul ?V$$$ al $liadei şi se înc eie în c ntul ??$$$.
% nsul, locului i s-a spus Misen, nume pe care-l poartă de atunci prin !eacuri.
peşteră%upăadnceă sfcu rşiogurăacesteuria,şă,9neasăpatăsegrăbiînpiatră,săîmplineascăapăratăde

poruncileunlacnegruibileişi .de enişteafla o păduri întunecoase, deasupra căreia nicio pasăre, nu-şi
putea îndrepta zborul ne!ătămată, din pricina du oarei ce ieşea din genunile negre şi se înălţa în !ăzdu
. ?) e aceea şi grecii i- au dat locului numele de *ornonC; Preoteasa aduse mai înt i aici patru #unei
negre şi le stropi cu !in pe frunteB le smulse apoi părul de deasupra dintre coarne, pe care-l puse, ca
înt ia #ertfă, pe focul sf nt, c em nd cu glas puternic pe :ecate, puternică şi în cer şi în 9reb. *lţii le
în#un-g iară cu cuţitul şi str nseră în cupe s ngele cald. 9nea însuşi lo!i cu sabia o mioară cu l na
neagră, şi-o #ertfi în cinstea mamei
eumenidelor şi puternicului ei frateHB iar ţie, Proserpina, o !acă stearpă. +idică7 apoi un
altar pentru #ertfa adusă noaptea regelui ti ului3 şi aruncă în. Nlăcări trupurile întregi ale
#uncilor6, !ărs nd peste măruntaiele încinse de foc uleiul gras. $ar, de cum dădu în zori,
cu puţin înainte de răsăritul soarelui, păm nnil purcese a geme7 ub picioare şi ! rfurile
pădurii a se clătina şi c inii prinseră a urla în umbră, la sosirea zeiţei_.
pădure[.$ar%eparte,tu,9nea,departe!inodupădeaici,minenecredincioşilor,şitrage-
ţisabiastrdingăteacăpreoteasa,.*cum ieşiţifii!iteaz,cutoţiiacumadin să-ţi fie inima bărbată.
=umai at t rosti şi se repezi m nioasă în peştera desc isăB 9nea se
ţinti !ite#eşte de călăuza lui.
eilor, stăp ni ai sufletelor şi !oi, tăcute umbre, tu, :aos, şi tu, Nleg eton !
oi, mute ţinuturi ale nopţii, îngăduiţi-mi să po!estesc cele auzite, să dez!ălui,
cu !oia !oastră, lucrurile tăinuite în întunericul din fundul păm ntului.
Mergeau ne!ăzuţi prin bezna nopţii, prin umbra lăcaşului pustiu al lui Pluton şi
prin îrnpărăţia-i #eşartă C ca pe un drum prin codri, pe o lună nesigură ai lumină
puţină, c nd cerul e ascuns sub umbre iar noaptea şterge culorile lucrurilor.
=ecazur%inaintealeşiAri#iletindei,răzbulngăătoareBcele aicidanţailocuiescgtle#uri0oliledin
cu#]ţggş,feţe supteşi-au făcutşimoculcuşulo-rta 0ătr neţe, şi 1eama şi Noamea ce te
sfătuieşte la rău şi ur ta ărăcie, apoi, c ipuri cumplite la !edere, Moartea şi uferinţaB l ngă
d nsele, omnul, frate bun cu Moartea şi Plăcerile, păcate ale sufletului, iar, pe pragul din
faţă, +ăzboiul aducător de moarte şi paturile de fier ale Nuriilor şi Vra#ba cea nebună, cu
părul de năp rci, prins cu panglicuţe îns ngerate.
În mi#locul tindei un ulm stufos, uriaş, îşi întindea ramurile, ca nişte braţe
încărcate de !eacuri, şi pe care se spune că Visurile deşarte şi-au făcut cuib şi se
adăpostesc sub frunze. În afară de d nsele o mulţime de di ănii şi fel de fel de fiare7 c
iar l ngă poartă se aflau centaurii şi scilele cu două forme, şi 0riareu cu o sută de
braţe, şi:aosbalaurul#iNlegdineton,8ernaflu!iu din infern, personifică aici 9rcbul. &

%eşartă, şuier nd cumplit, şi :imera înarmată cu flăcări, gorgonele, şi arpiile, şi umbra lui
Aerion cu t# trupuri. ; /uprins de o spaimă neaşteptată, 9nea pus atunci m na pe sabie, o'
trase din teacă şi o întinse împotri!a arătărilor ce !eneau spre d nsul, iar dacă înţeleaptă
preoteasă nu i-ar fi amintit că erau doar nişte !edenii uşoare fără trup, nişte plăsmuiri
goale pe dinăuntru, s- ar fi năpustit să lo!ească fără folos cu fieru-i nişte umbre. %e aici
porneşte drumul care duce la apele * eronului din 1artar. 1ulbure de noroi, în fundul unei
prăpăstii clocoteşte ! rte#ul lui şi -şi !arsă m lul în /ocit. V slaşul, care păzeşte apele şi r uî,
e cumplitul /aron, de o murdărie înspăim n-tătoare, cu o barbă ce-i at rnă stufoasă pe
piept, cu oc i de #ar ce-i stau împietriţi. " aină slinoasă îi sp nzură de un
nodsufletpeleumeriînluntrea.9lsingurruginieBîşi împingeebătrn,barcadardecubătrolopatăneţeaşi !erdeomnăşi !cun#oasăpnze

ae,zeilortrec.Cnd Mulţimea împrăştiată dădea buzna la ţărm, femei şi a bărbaţi şi sufletele !ite#ilor
!estiţi, morţi acuma, copiii şi fecioare şi tineri arşi pe rug sub oc ii părinţilor, ca frunzele ce
se scutură prin păduri desprinz ndu-se de# pe ramuri la înt iul frig al toamnei, ori ca
stolurile de păsări ce se str ng la ţărm, !enind din largul mării, c nd frigul le goneşte peste
ocean şi le trimite în ţinuturi cu soare. /um soseau, stăteau şi se rugau să-i treacă dincolo
şi, din dragostea de ţărmul celălalt, îşi întindeau m inile spre d nsul. 0ătr nul primea însă
ursuz c nd pe unii, c nd pe alţii, iar pe ceilalţi îi izgonea şi-i ţinea departe
de ţărm. Mirat, tulburat de în!ălmăşeală, 9nea zise7

pune-mi, fecioară, de ce dau buzna aşa la r uD /e !or sufletele asteaD
Pentru ce pe unele le alungă de la ţărm, iar altele mătură cu ! slele apa ! nătăD
0ătr na preoteasă îi răspunse astfel în c te!a cu!inte7
Niu al lui *nc ise, !lăstar neîndoios de zei, în faţa ta sunt mocirlele ad nci ale
/ocituluiceo!ezi şie gloatamlaştinasărmanilortiului, încarenumeleaurămascăreianeîngropaţiciarzeii .seV
temslaşulsă e#ure/aronstr.mb/ei. Mulţimpecarea îi trece peste apă sunt cei îngropaţi. /elorlalţi nu li-i
îngăduit să treacă peste cumplitele unde şi pe !alurile răguşite, înainte ca oasele lor să-şi fi găsit odi
na mor-m ntu ui. %e aceea se în! rtesc în #urul ţărmurilor şi rătăcesc o sută de aniB abia atunci îi
primeşte în luntre şi !ăd iarăşi apa dorită.
9nea îşi opri paşii, stătu frăm ntat de fel de fel de g nduri, înduioş ndu-se de
soarta lor nedreaptă. ări aici, m niţi, ca unii ce erau lipsiţi de cinstea morm n-tului, pe
8eucaspe şi pe "ronte, mai-marele flotei $i-ciene, dobor ţi de austru la întoarcerea din
1roia, pe o mare !iforoasă, ce-i răsturnase în !aluri, oameni şi corabie.5
$ată că se i!i şi Palinurus c rmaciul, care, în dru-mu-i spre 8ibia, pe c nd se uita
la stele,*biacăzuseîlmaiderecunoscucurnddedepempupănitînşi mareîn!ăluitşi
sece mistuiseeraînumbraîn!alurideasă. şi 9nea îi şi !orbi numaidec t aşa7
/e zeu, Palinurus, mi te-a răpit dintre noi şi te-a scufundat în !aluriD
pune, te rog, căci *polo, care nu m-a dat niciodată p nă acum de sminteală,
nu m-a înşelat dec t numai c nd mi-a prezis că !ei trece marea şi !ei a#unge
sănătos la ţărmurile $taliei, *sta-i credinţa ce mi-a făgăduit-oD
*tunci Palinurus7
tăp ne, fiu al lui *nc ise, nu te-a înşelat ora-7 colul lui *polo, deoarece nu m-a
înecat în mare unB zeu, ci, dintr-o zguduire groza!ă, mi s-a rupt ! sla ce-mi fusese
încredinţată ca unui c rmaci şi de care mă ţineam str ns, pentru a îndruma mersul
corăbiei,mi-afost şi,c tuşicăz dendpuţinînmare,frică ampentrutrasmine,-odupăci minede!

asul.Mătău,#ur pecare,neîndupleccucrmatapierdută,mare,căfărănu de c rmaci, s-ar fi putut nimici
în mi#locul unor talazuri at t de mari. Viforul m-a purtat prin !alurile apei fără otare timp de trei
nopţi !i#elioase. *bia în ziua a patra, de pe creasta unui talaz, am zărit $talia. Înotam încet spre
uscat şi eram c t pe ce să a#ung la ţărm, c nd un popor săi -batic, care, în neştiinţa lui, m- a luat
drept o pradă,7 s-a năpustit cu fierul în mină asupra mea, îngreuiat cum mă aflam de ainele
leoarcă de apă, tocmai c nd căutam să mă agăţ cu m inile de colţii ascuţiţi ai tinei st nci. Valurile
îmi poartă acum trupul, iar ! nturile mă aruncă mereu pe ţărm. %e aceea, te rog, pe plăcuta
lumină a cerului şi pe !ăzdu ul de sus, pe tatăl tău *nc ise, pe năde#dea ce o pun în $ ulus, care
creşte, scapă-mă, nebiruitule, din c inurile astea7 ori aruncă o m nă de ţăr nă peste
minedacă 2mafiindcăcă-ta,-ţizeiţa,stăînîţiputerearata 2!reunulcăcimă2 d!

eoareceigăsiînnuportulcredVelia5Bcăfărăori,ocrotireadacăezeilor!reuntemi#loc, pregăteşti să treci flu!iul ăsta şi mlaştinile ti
ului 2 dă m na bietului de mine şi ia-mă cu tine peste apă, ca să mă odi nesc cel puţin după moarte într-un lăcaş liniştit.
*bia grăi, c nd preoteasa se porni aşa7
/um de ţi-a !enit, Palinurus, o dorinţă at t de smintităD ă !ezi, fără să fii îngropat,
apele ti ului şi cumplitul r u al eumenidelor, să a#ungi la mal împotri!a scrisului sorţiiD
=u mai nădă#dui că !ei clinti prin rugăciuni otăr rile zeilor. $a seama însă la cu!intele
mele şi nu le uita, căci te !or m n-g ia în marea ta nenorocire. periaţi
de minunile cereşti, ce se !or arăta p nă şi prin oraşele lor cele mai depărtate,
locuitorii îţi !or str nge oasele şi le !or pune într-un morm nt, deasupra căruia !or
aduce prinoase, iar locul !a purta pe !eci numele lui Palinurus.
/u aceste !orbe îi uşura suferinţele şi-i risipi o clipă durerea din
inima-i m nităB se bucură că !a lăsa uscatului numele lui.
ti ului9neacorăbierulstărui îiapoizăriînmergdrumulnd începutprinpădureaşise apropietăcutăşidedueflu!iundu./-
şi ndpaşiiînsăspredinţărm,mi#loculle !orbi numaidec t, mustr ndu-i c iar cu !orbele astea7
"ricine ai fi tu, ce te îndrepţi înarmat spre apele noastre, spune, de acolo de
unde te afli, ce cauţi aici şi opreşte-ţi paşii. *ici e împărăţia umbrelor, a omnului şi a
=opţii ce adoarme. =u mi-i dat să trec cu luntrea peste ti oameni !ii. =ici n-am fost
bucuros că am primit pe !remuri pe :er-cule să-l duc peste mlaştină şi nici pe 1eseu
şi pe Piritou, cu toate că erau odrasle de zei şi a!eau puteri nebiruite 5. :ercule a pus
cu m na lui în lanţuri pe paznicul înspăim ntat al 1artarului şi l-a t r t c iar de l ngă
#ilţul regelui 2 /eilalţi au încercat să smulgă pe stăp na Proserpina c iar din patul lui
Pluton.
/a[=urăspuns-i!orbalaacumacestea,de aspremoteneasa !
icleniiBibilagrăiînceteazăastfelpedescurt7aceea de a te mai tulbura. *rmele astea nu aduc nicio
ameninţare. =amila de paznic poate, c t despre noi, să intre de-a pururi în peşteră şi să sperie
umbrele fără s ngeB nepri ănita Proserpina poate să răm nă în patul unc iului ei. H 9nea
troianul, !estit prin credinţă şi !ite#ie, se scoboară la umbrele de #os ale 9febului ca să-şi !adă
părintele. %acă pe tine nu te mişcă de loc o astfel de dragoste, pri!eşte atunci la creanga asta.
<i scoase ramura ascunsă sub aină.
ufletu-i m nios i se potoli atunci ca prin farmec. ibila nu mai spuse nimic iar
bătrmul se minună de darul sf nt al crengii fatale, pe care o !edea iarăşi după at
ta !remeB îşi întoarse de aceea luntrea-i !erzuie şi-o trase l ngă ţărm. *lungă apoi
sufleteleînbarcă luicelelalte,9nea.
8untreceseaşezaserăcusutăgemupebăncilesubgreutatealungi,goliluipunteaşişu!oaieşifăcude
apălocnumaidecintrarăîntrt-însa prin crăpături. /aron îi trecu, în sf rşit, peste flu!iu ne!ătămaţi, şi pe !
iteaz şi pe preoteasă, şi-i scoborî într-un păpuriş !erzui pe un m l murdar. Întins c t e de lung în
pragul peşterii, namila de /erber umplu de larmă ţinuturile cu lătratul celor trei guri ale lui. / nd !ăzu
că şerpii de pe g t îşi zb rleau capetele5, preoteasa îi aruncă o turtă adormitoare, din miere şi alte
buruieni de leac. În ămeseala lui, el îşi căscă cele trei guri şi înşfacă turta, apoi, înco!oindu- şi
spinarea uriaşă, se întinse la păm nt şi umplu cu trupu-i întreaga peşteră. %e îndată ce paznicul
aţipi, 9nea păşi pragul şi trecu iute peste ţărmul apei, de unde nu mai e întoarcere.
%eodată se auziră glasurile şi pl nsetele sf şietoare ale copilaşilor, ce sc nceau
c!ieţiiiar şi,pe smulgpragul nduinfernului,-idela pes nulcaremamei,ceasulîirăuad

îinciserăpise,în fărăbeznasătimpurieaibăparteamorţiidedulceaţa.8ngă d nşii erau cei
os ndiţi la moarte pe nedrept. 8ocurile în infern rai sunt însă date fără sorţ şi fără
#udecată. MinosC îi cercetează pe toţiB el clăteşte urna, şi c eamă apoi înaintea lui
soborul tăcut al umbrelor şi le iscodeşte !iaţa şi păcatele. În apropiere stăteau mo or
ţi ne!ino!aţii ce şi -au făcut singuri seama, şi, din silă faţă de lume, s-au lepădat de !
iaţă. / t ar !oi acum să rabde, sus la lumina zilei, şi sărăcia şi muncile greleJ
@rsita însă nu le-o îngăduie, iar mlaştina cumplită îi înlănţuie cu #alnica-i undăH.
ti ul încolăcit de nouă ori în #uru-i îi ţine însă departe.

Mai încolo, se întinde peste tot c m##ul pl ngerii7 aşa se numeşte şesul ăsta.
Poteci tainice n ascund pe acei pe care o dragoste c inuitoare i-a mistuit cu otra!a-i
amarnicăB o pădurice de mirţi îi adăposteşte de #ur împre#urB gri#ile însă nu-i lasă în
pace nici c iar după moarte. *ici !ăzu pe Nedra şi pe Procris5 şi pe m nita 9rifila ce-i arătă
ranaiarla făcutăurmă/enis,decrudulbărbateifiula -început,Bapoipeacum9!adnefemeie,şipe

căreiaPasi-facBsoarta8aodi-amiadat ledinîntno!ărăşea,ucipulde mai înainteH. Printre d nsele
rătăcea prin pădure şi feniciană %idona, cu rana ne!indecată încă. / nd 9nea a#unse l ngă d
nsa şi- i dibui prin întuneric c ipul întunecat, ca luna, pe care o !ezi sau crezi numai că o !ezi i!
indu-se printre nori în pătrarul dint i, lacrimile îl podidiră şi-i !orbi astfel cu dulce iubire7
0iata mea %idonă, aşadar mi-a fost ade!ărată !estea că ai făcut pasul ăsta şi ţi-
ai curmat !iaţa cu fierul. 9u ţi-am fost pricina morţiiJ Mă #ur însă pe stele, pe zeii de
sus şi pe tot ce e mai sf nt aicea, în fundul păm ntului, că fără !oia mea am plecat, stăp
nă, din ţinuturile tale. Poruncile zeilor, ce mă fac acum să umblu prin umbrele astea,
prin locurile astea pline de mărăcini şi de mucegai şi prin noap- & 9rifila, soţia
gtrădaticitoruluideea*mfiaraus.. * fost ucisă de fiul său, *icmeon, care !oia să-şi răzbune
tatăl, 1ea ad ncă, m-au alungat şi atunciB nu mi-aş fi putut înc ipui însă niciodată că
plecarea mea îţi !a priciunui at ta durere. "preşte-ţi paşii şi nu te feri de pri!irea mea.
%e cine fugiD 9 cea din urmă oară c nd soarta mă lasă să-ţi !orbesc.
Prin aceste !orbe stropite cu lacrimi, 9nea căuta să-i domolească sufletul în!
ăpăiat de ură. 9a pri!ea mo or t cu oc ii ţintă în păm nt şi cu capul întors într-o parte. /
ipul nu i se tulbură de cu!intele lui, ci sta ca o st ncă neclintită de cremene, ori ca o
stană de marmură. " luă, în sf rşit, la fugă şi um-bra-i !ră#maşă se făcu ne!ăzută în
pădurea pletoasă, unde i eu, bărbatul dint i, se îngri#ea de d nsa cu aceeaşi dragoste.
Înduioşat de soarta nedreaptă, 9nea o urmări multă !reme în lacrimi, cuprins
de mila%ela plecaracoloelaîşiei .urmă drumul. *#unseră acuma la capătul c mpiei, într-

i!riYţ##iu#8YXerit, pe unde se plimbau !ite#ii rămaşi de pomină în războaie. *ici îi ieşi
înainte 1ideu, apoi Partenopeu, !estit pentru armele lui, după aceea fira!ul c ip al lui
*drast. ; *ici se aflau troienii seceraţi în războaie, at t de #eliţi pe păm nt. Aemu, c nd
îi !ăzu pe toţi în lung şirag, pe Alaucus şi pe Medon şi pe 1ersilo , pe cei trei *ntenorizi
şi pe Polibete, preotul zeiţei /eres şi pe $deu, ţin nd şi acuma armele lui Priam şi carul
lui de război 2 Mulţimea de suflete îl încercuiră din toate părţile. =u se mulţumeau că-
l !ăzură odatăB !oiau să mai răm nă cu d nsul şi să meargă apoi împreună cu 9nea ca
să afle de ce !enise acolo. / nd fruntaşii grecilor şi gloatele lui *gamemnon zăriră cei
însă pe !iteaz şi armele lui ce sc nteiau prin beznă, se buluciră, cuprinşi de o spaimă
ngespusăBmeteslabeunii oceluarăle,mureaulafugă,încag odinioară,tle#.Văzu caicindşisepegrăbeau%eifob, lafiulcorăbiiBluiPriam,alţiicuscoaserătrupul
sf şiat peste tot, cu faţa sluţită fără milă, cu obrazul sc ilodit ca şi am ndouă m inilc,
cu t mplele găurite şi urec ile ciop rţite, cu nasul ciuntit de o lo!itură mişelească.
*bia îl putu recunoaşte cum căuta speriat să- şi ascundă cumplitele-i răni. 9nea îi !
orbi însă numaidec t, cu glas, pe care %eifob i-l recunoscu7
%eifob, !iteazule în lupte, !lăstar din neamul stră!ec i al lui 1eucer, cine a
născocit pentru tine o os ndă at t de cumplităD /ine şi-a îngăduit ticăloşia asta faţă de
tineD *uzisem că în noaptea din urmă, după groaznicul măcel cu care ai potopit pe
greci, ai căzut obosit peste un morman de leşuri aruncate claie peste

grămadă. Si-am ridicat eu însumi cu m na mea un morm nt gol în capul
+eteu 5 şi cu glas puternic ţi-am c emat de trei ori sufletul. 8ocul ăsta îţi !a
păstra pe !eci numele şi armele. %ar cum trebuia să plec, n-am putut,
prietene, să-ţi găsesc trupul şi să-l pun în păm ntul strămoşesc.
8a[ Priacesteatene,%eifobn-aiuitatîirăspunse7nimic.Si-ai făcut toată datoria faţă de
cenuşa şi umbra mea. Pe mine soarta şi fapta nelegiuită a spartanei 9lena m-au aruncat în
năpasta asta. $ată semnele ce mi le-a lăsat. /ăci ştii bine şi nu mai e ne!oie să-ţi pomenesc
în ce bucurie mincinoasă am petrecut noaptea din urmă. / nd blestematul cal a sărit peste
ziduri şi s- a urcat în înaltul Pergam, cu p ntecele lui doldora de ostaşi înarmaţi, 9lena s-a
prefăcut că serbează pe 0ac us cu troienele ce scoteau c iote de orgie. 9a însăşi purta în
mi#locul lor o torţă mare, cu care ademenea pe greci din ! rful cetăţuiei. leit de gri#i şi amorţit
de somn, eu zăceam întins în bietul meu pat, în !oia unei dulci şi adinei odi ne, aidoma liniştii
morţii. 0una mea soţie îndepărtă în !remea asta toate armele din casă şi-mi luă de sub
căpătai sabia-mi credincioasă. / emă la curte pe Menelau şi
descinti şiisecăuşile,aşa se!a !ede,putea înştergenăde#deaamintireacăfaptaticăloşiilorîi!afi dine

maretrecutpreţ./eînsăocmaiii bărbatuluiîntind!orbaD Arecii au dat buzna la patul meu şi,
împreună cu d nşii, uneltitorul tuturor relelor, @lise, nepotul lui 9ol Q eilor, să le plătiţi grecilor
toate astea, dacă răzbunarea ce !ă cer este dreaptă. %ar pe tine, ce înt mplare te-a adus pe
aici, din !iaţăD +ăspundeJ Vii poate aruncat de urgia oarbă a mării sauY din porunca zeilorD "ri,
atunci, ce te face să intri în lăcaşul ăsta fără soare şi prin ţinuturile astea întunecoaseD
Pe c nd !orbea aşa, *urora pe carul ei cu patru cai trandafirii străbătuse în
zboru-i #umătate din bolta cerului şi poate şi- ar fi trecut tot timpul ce i se dase
cu !orbe la fel, dacă ibila, călăuza lui, nu i-ar fi amintit, grăindu-i aşa pe scurt7
[ =e-apucă noaptea, 9nea, iar noi ne pierdem !remea bocind. %rumul se
despartespre9liseuaici./elîn douădinst. /elngadinte
dreaptascoateladucecumplitlaculrţile1artar,mareluiundePlutonBticăloşiipeîşiaiciprimescedrumul pedeapsa.
=u te supăra, preoteasă, îi răspunse %eifob. $ată că plec şi
mă pierd în mulţime, întore ndu-mă
Y ; %uşmanii lui @lise afirmau că el ar fi fost fiul t l arului isif, la r
ndul lui fecior al zeului 9ol.
În beznă. %u-tc, du-te, tu, fala noastră. Nie ca să te bucuri măcar
tu de o soartă mai bună.
*t t rosti şi, cu !orba asta, îşi întoarse paşii înapoi.
9nea pri!i deodată îndărăt şi !ăzu în st nga, la poalele unei st nci, o mare
crepedetate, încon#uratăal1artarului,decutreidogoareal-înduri flăcărilordeziduri,lui,pe
rostogolicareleîncingedcuzgomotNlegetonul,stncir. Înul faţăcel se afla o poartă uriaşă, cu st ipi
puternici de oţel, îne t niciun om, c t de năzdră!an, nici c iar zeii n-ar fi putut-o doborî cu fierul.
@n turn de fier se înălţa p nă-n nori. Pe prag şedea 1isit'ona l, într-o roc ie îns ngcrată, şi făcea
de stra#ă zi şi noapte fără somn. %e aici !eneau gemete şi şuieratul nemilos al biciului şi
zăngănitul lanţurilor de fier t r te. 9nea se opri îngrozit şi ascultă zgomotul.
Necioară, spune-mi, de ce fapte sunt !ino!aţi aceiaD /u ce os
nde sunt pedepsiţiD /e înseamnă !aietele asteaD
Preoteasa prinse atunci să !orbească aşa7

lă!ită căpetenie a troienilor, nici unui om curat la suflet nu-i este dat să calce
pragul ăsta al fărădelegilor. / nd :ecatc m-a însărcinat cu paza *!ernului, c iar zeiţa m-
a purtat peste tot şt mi-a arătat pedepsele otăr te de zei. +adamante din /reta stăp
neşte peste ţinuturile astea aprige ale durerii7 el pedepseşte pe !ino!aţi, îi
cerceteazăzadarnicatăinuireşi-isileştes-ausăbucurat-şispo!edeascăîn!iaţă,zăbo!
indgreşelileispăşireasă!rşitepsusnăpeceple-amsositnt,deceasulcăror morţii. 8a rostirea #udecăţii,
nemiloasa 1isifona pune o m nă pe bici şi bate pe !ino!aţi do#enindu-i, iar cu cealaltă întinde
cumpliţii ei şerpi, şi c eamă totodată cetele amarnicelor ei surori. =umai atunci li se. desc id porţile
sfinte, ce sc rţ ie în ţ ţ ni cu un zgomot asurzitor. Vezi, ce paznic se află la intrareD /e c ip are di
ania, care stră#uieşte pragulD înăuntru locuieşte uriaşa :idră', şi mai cumplită încă, cu cincizeci de
guri negre. %upă aceea 1artarul se desc ide ad nc, şi se întinde în beznă, de două ori c t c de la
păm nt p nă în ! rful "limpului. *ici sunt titanii, stră!ec ile odrasle ale Păm ntului, pe care trăsnetul i-
a rostogolit în fundul genunilor. *ici am !ăzut pe cei doi uriaşi, fiii lui *loisC, ce s-au încercat să
zdrobească cu m inilc lor bolta cea mare a cerului şi să
răstoarnepedepse, fiindcăpe$upiterimitasedinîmpărăţiafulgerele lluii. $8upiter-am!

ăzutşitrăsneteleşipealmoneu,"limpuluiHsupus.9lmergealacumpliteca biruitor printre noroadele Areciei
şi prin mi#locul oraşelor 9lidei pe un car cu patru cai şi, f lf ind o torţă în m nă, cerea să i se dea
cinstea cu!enită zeilor, nebunul, căci umbla să asemu'ie norii şi fulgerul fără seamăn cu carul lui de
aramă şi cu tropotul de copite al cailor. %ar tatăl atotputernic a az! rlit cu trăsnetul dintre nori deşi 2
nu cu torţe, nu cu lumina afumată a răşinii 2 şi l-a rostogolit în infern într-un ! rte# năprasnic.
*m mai !ăzut acolo şi pe 1itios3, copilul păm ntu ui, din care s-au născut toate, cu
un trup ce acoperea nouă iugăre întregi. " namilă de !ultur îi sf şic cu c rligul ciocului ficaţii
fără moarte şi măruntaiele-i rodnice în c inuri le scormoneşte ca. ă7 se ospăteze şi-şi
scurmă cuib în ad ncul pieptului şi nu dă o clipă de răgaz cărnii ce !eşnic
creştestncă laneagrăioc./ecesăsta-ţi gata,maispunBsă cadă,delagiţi,ba depare$ ioncă şii

cadedePiritouDciarB %eînfasupraţăleiaulor ocsp iinzurăpaturio înalte de sărbătoare cu speteze
de aurJ şi bucate gătite ca la o masă regească. /ea mai bai tr nă dintre Nurii stă însă alături şi-i
opreşte să# atingă cu m na mesele şi cu facla ridicată în aer se scoală şi ea şi ţipă cu glas de
tunet. *ici se aflai cei ce şi-au năpăstuit în !iaţă fraţii şi şi-au bătut7 părinţii, ori şi-au !iclenit
clienţiiC, cei ce s-au folosit singuri, de bogăţiile agonisite şi. =- au dat c t de c t şi rudelor, mulţi la
număr, şi cei ce au fost ucişi din pricina destrăbălării şi cei ce au luptat în r n-durile duşmanilor,
cei ce nu s-au temut să calce credinţa #urată stăp nilor lorB înc işi aici îşi aşteaptă os nda. =u
umbla să afli care li-i pedeapsa ori ce fel de !ină şi ce faptă i- a pierdut. @nii pră-i !ălesc o st ncă
uriaşăB alţii, sc ilodiţi, at rnă de spi-# ţele roţilorB aici sade şi !a şedea pe !eci bietul
1eseuBputernicNiegiasH,prirbeznă7cel mai năpăstuit dintre d nşii, î po!ăţuieşte, pe toţi, strig nd cu glas

Pilda mea să !ă în!eţe să fiţi drepţi şi să ni nesocotiţi pe zei. Rsta şi-a ! ndut
ţara pentru aid şi i-a adus cu sila un stăp n nemilosB a făcut şi a desfăcut legile pe
bani. /elălalt a dat buzna în patul fetei lui şi s-a bucurat de o dragoste spurcată. 1oţi
au cutezat groză!ii fără nume şi au tras foloase din îndrăzneala lor. / iar de aş a!ea
o sută de limbi, o sută de guri şi un glas de fier, încă n-aş putea po!esti toate
felurile de nelegiuiri şi n-aş putea înşira toate numele pedepselor.
%upă aceste cu!inte, bătr na preoteasă a lui *polo se opri7
*poi, rosti ea, urmează-ţi drumul şi împlî-neşte-ţi sarcina luată. ă

zorim, că se şi !ăd zidurilefăurite în cuptoarele ciclopilor şi, sub bolta
dinainte, porţile, unde oracolul ne-a poruncit să ne at rnăm darurile.
*stfel grăi ibila şi, apue nd-o după aceea am n-doi pe drumuri întunecoase,
străbătură locul ce-i mai despărţea şi se apropiară de porţi. 1rec nd pragul, 9nea se
stropiîmpliniră,pe
trupînsfcurşit,apăşiproaspătăCdatoriaastaşişiataduserărnăcreangaşiprinosulînpoartazeiţei,di
nimerirăraţă7%upăînniştece- şilocuri frumoase, cu m ndreţe de dumbră!i şi cu păduri bogate,
lăcaşurile fericiu#o .H *ici un aer mai curat în!ăluie cimpul cu o lumina trandafirie. 8ocurile au soarele
şi stelele lor deosebite. @nii îşi întăreau trupul pe pa#iştea !erde, se luau la întrecere în #oc şi se
luptau pe nisipul galben. *lţii băteau păm ntul în dansuri şi spuneau !ersuri. "rfeu, într-o aină lungă, îi
zicea dulce din cele şapte strune cu tonuri deosebite, pe care le ciupea c nd cu degetele, c nd cu
*dică. Palatul lui Pluton.
(înainte de-a pătrunde în locuinţele eroilor, 9nea se puri- ca. 8a romani e istau
la intrarea templelor bazine cu apă purificatoare. 9nea aduce un dar Proserpinei. H
@rmeazăPmmdescriereapana-ide9liseuluifildeş.*ici. era seminţia stră!ec e a lui' 1eucer, !

lăstarele m ndre, slă!iţii !ite#i născuţi în !remuri mai bune, $lus şi *ssaracus şi %ardanus,
urzitorul 1roiei. %e departe 9nea se minună de ura-' brelc astea, de arme şi de care. uliţe
stăteau în-# fipte în păm nt iar caii păşteau fără cătuşe, risipiţi pe c mp. Patima lor din !iaţă
pentru care şi arme, i dragostea de-a creşte cai zburdalnici le a!eau şiacuma, după ce-au
fost îngropaţi. $ată că zări pe alţii şi la dreapta şi în st nga, cum ospătau întinşi pe iarbă şi
ziceau la un loc un pean ;, într-o dum-7 bra!a îmbălsămată de lauri, unde se rostogoleşte,
B pră!ălindu-se de sus prin pădure, r ul bogat al 9ri-Î danuluiC. *ici se afla ceata celor
răniţi în lupte pentru patrie şi a preoţilor fără pri ană şi a poeţilor pioşi, care au c ntat în
sti uri !rednice de *polo, a celor ce au împodobit !iaţa iscodind artele
şiîn #urulcelort ce,mplelorBprinfaptelepangliciloralbune,eca izăpada-aufăcutH.pe urmaşi să-i pomenească. /u

toţii a!eau @mbrelor, ce li se adunaseră în #ur, ibila le grăiJ astfel, mai cu seamă lui
Museu3, aflat în mi#loculJ unei mari mulţimi, ce se uita la d nsul, iar el îi
întrecea pe toţi cu umerii lui, înalţi7
puneţi-mi, suflete fericite, şi tu, poetule di!in, B unde, în ce loc
anume se află *nc iseD Pentru d nsul
) remarcat că Vergiliu aşază în 9liseu nu numai războini# l i tr i şi oameni de
cultura, poeţi şi sa!ţ am !enit aici şi-am trecut peste flu!iile cele mari ale 9rebului.
Museu îi răspunse la aceste în puţine cu!inte7
=imeni din noi n-arc aşezare otăr tăB locuim prin dumbră!ile umbroase şi ne
culcămpestecolniculpemalulăstanurilorşi!ăori!oipescopa#iştiltepe stropiteopotecădebunăape.. %acă aşa !i -e !

oia, treceţi totuşi +ostind acestea, le-o luă înainte şi le arătă de sus c mpiilo strălucitoare, iar după
aceea scoborî de pe ! rful colnicului la !ale.
tn !remea aceasta bătr nul *nc ise pri!ea cu drag la sufletele adăpostite într-o !
lcea, ce a!eau să iasă la lumină sus pe păm nt, şi le număra cu s rgumţa, cercet nd
şirul urmaşilor şi pe scumpii lui nepoţi şi ursitele lor şi încercările prin care trebuiau să
treacă şi obiceiurile şi faptele lor. / nd îl !ăzu pe 9nea !enind pe pa#işte spre d nsul, în
marea-i bucurie întinse am ndouă braţeleB lacrimile-i îi curseră pe obra#i şi cu!intele
acestea îi ieşiră de pe buze7

0ine că ai !enit şi că dragostea ta, at t de multaşteptată de tatăl tău, a biruit
piedicile drumului. Mi-a fost dat, fiule, să-ţi mai pri!esc faţa. ă-ţi mai ascult glasul cunoscut
şi să-i răspundJ *şa îmi înc ipuiam şi eu în mine şi te aşteptam să !ii, socotind clipele şi
iată că socoteala n-a dat greş. Prin c te mări fără otare şi prin c te prime#dii
aiîmpărăţiamaitrecut,8ibieiJfătul meu, p nă să te !ădJ <i c t m-am mai

temut să nu-ţi facă !reun rău $ar 9nea7
1ată, c ipul tău m nit mi s-a arătat adesea <' m-a îndemnat să pornesc
spre tăr murile astea. /orăbiile aşteaptă în Marea 1irenianăB întinde-mi nuna,
taică, să ţi-o str ng, întinde-mi-o şi nu te fe7 de îmbrăţişările mele.
<i pe c nd !orbea aşa, lungi şiroaie de lacrimi se scurgeau pe faţă. %e trei
ori încercă să-i încon-#ure gr#Mrraaul cu braţele, şi de trei ori prinse zadarnic
o'umbră,) ce i se strecură din m ini, ca o adier uşoa1răr-ra &un !is fugar.
În !remea aceasta 9nea zări într-o !ale ferită dumbra!ă singuratică şi păduri cu
tufişuri ce f neau, şi r ul 8ete, ce se prelingea pe l ngă aceste liniştite lăcaşuri. Pe
malurilede!ară selui punfoiaupepopoarefeldefelneamurideflori

fărăşisWnuîmbulzescăr,caalbineleîn#urul încrinilorli!ezi,albicndşi întreaga7zileleseninecmp8
zumzăie de z!onul lor. /um nu ştia, 9nea se sperii de această !edere neaşteptată şi cercetă
care-i pricina, ce erau apele din depărtare şi ce umbre umplea7 ţărmul cu marea lor mulţime.
*tunci bătr nul *nc ise7
unt sufleţe#Ycăr#o aYirXţiţaYle-a sorocit a7 trup şi beau. acum din undele r
u1u18ete apa ad cătoare de linişte şi îndelungă uitare. %e m ţineam să-ţi !orbesc
despre urmaşii mei şi să ţi-arăt anume, şi să-i !edem pe r nd, pentru ca î preună
cu mine să te bucuri şi mai mult că ai da5 în sf rşit, de $talia.
1ată, e cu putinţă oare ca unele din sufleţel astea să-şi ia de aici zborul spre
pămlanenorociţiintulde săştiaisăl se întoarcă din nou în trupuri greoaieD mde dorul amarnic de !iaţă
Îţi !oi spune, fătul meu, şi nu te !oi mai mult timp nedumerit, îi
răspunse atunci *nc ise şi începu să-i dez!ăluie totul la r nd7
%intr-un început un du a însufleţit pe dinăuntru şi cerul, şi păm ntul5, şi întinsele
ape, şi bulgărele luminos al lunei, şi astrul titanic al soarelui CB răs-p ndit prin
membrele. uni!ersului, plămădit în tru-pu-i uriaş, sufletul a pus în mişcare întreaga
materie. %e aici a pornit !iaţa neamului omenesc şi a dobitoacelor, şi a păsărilor şi a
tuturor !ieţuitoarelor, pe care marea le poartă sub luciu-i de marmură. ufletele au o ob
rşie cerească puterea focului tră- ieste într-însele, cit timp nu le împo!ărează tru-purile !
ătămătoare, iar membrele părr teşti şi în- &!elifu1 pientor nu le îngreuie. %in
împreunaluminacereascălor iesefiind
şiîncteama,iseînşibeznadorinţa,temniţeişidurerea,loroarbeşibucuri./iarB şisufletînceleasulnu dinpot
urmă,pri!i c nd !iaţa le părăseşte, bietele de ele nu scapă în întregime de tot răul şi de toate necurăţeniile
trupeştiB sunt de aceea os ndite ca multe dintre păcatele cu care s-au amestecat at ta !reme, să ră- m nă
înrădăcinate în c ip ciudat. %e aceea sufăr pedepse şi-şi primesc os nda pentru relele de mai demult.
@nele sp nzură în aer bătute de ! nturile uşoareB altele se spală într-o !iitoare ad ncă de fărădelegile care
le-au murdărit sau sunt arse în foc. Manii fiecăruia din noi suferă pedepsele meritate. %e acolo trecem în
întinsele / mpii 9lisee. Puţini răzbim însă în ţinuturile astea fericite şi
numai după
$nfluenţat de concepţiile cosmogonice ale idealiştilor greci, ergiliu credea că uni!
ersul a fost organizat de un du (în te tul latin spiritus, apoi mens), care s-a unit cu materia
şi a r urit !iaţa. 9l adoptase şi teoria metempsi ozei, !e iculata şi a de filosofia idealistă
antică, doctrina transmigrării suflete-' r, care au trăit de#a şi re!in la !iaţă în alte
corpuri,V'caPotri!itşiconcepţiaunormitologi,reacţionarăsoareleplatonicianăşilunaer autrupuluicopiiititanuluicaotemniţă:lPerionasinetului..
/e s-au împlinit sorocul şi !eacurile îndelungate s-a şters murdăria cu

care a fost îmb csit, suflet răm ne un simţ nepri ănit, ceresc, sc nteia focul
curat. / nd roata !remii s-a în! rtit o mie de an7 zeii le c eamă pe toate, oştire
fără sf rşit, în rî 8ete, ca să uite de cele ce au fost şi să pri!easci iarăşi bolta
cerului şi să le apuce imboldul de a întoarce din nou în alte trupuri.
Arăind astfel, *nc ise trase apoi după d nsul 9nea şi pe ibila din
mi#locul norodului, prin m ţimea zgomotoasă, se urcă pe o mo!ilă, de unde-
putea zări în faţă pe toţi cei ce treceau în lung şiraB şi le putea !edea c ipul.
[ ÎuY!piarăţa acum neamul troian şi gloria îiYeYmenităfn uţoi. Împieuuă icftoţi
ndepotuz!ăluioape!or şiieşisoartadingintata.@iteitalică,lat sufletenăruldepreamărite,colo,ceseo

spri#inii!or!eniîntrîn-onumelesuliţă denostruBlemn7îţi !oi soarta i-a otăr t să fie ce mai aproape de
luminăB amestecat cu s nge italic el !a !eni cel dint i pe păm nt. Îl c eamă<il!ius nume albari, !
lăstarul tău din urmă, rod al bătnneţiJ tale, pe care soţia ta 8a!inia îl !a creşte în păduri hi +ege şi
părinte de regi, prin el neamul nostru *lba 8onga. /el de l ngă d nsul fProcas, fala neamului troian,
şi /apis şi =umitoi şi cel ce- ţi !a purta numele, il!ius 9nea, la fel !estit şi pentru pioşenia şi pentru !
ite#ia lui, de-i !B fi dat să stăp nească !reodată asupra *lbeiC. 1ineriJ Pri!eşte c t de !oinici parJ
%intre cei c t mplele umbrite de coroana cetăţenească de ste#ar unii !or ridica pe munte
cetăţuia /ollatină, iar alţii !or înălţa =omentum şi Aabii şi oraşul Nidena şi Pomeţii şi /astrul lui
$nuus şi 0oia. <i /oraC, care !or fi atunci nume !estite,
dar acum$atăsunt-lşi penişte1"locurimulus#fărăfiulnumeOY!luiMarte, ce !a urma la

domnie bumcu5u1 sauH, +omulus, pe care-l !a creşte maică-sa, $lia, din neamul lui
*ssaracus3. Vezi tu cum stau cele două canafuri pe coiful său şi cum însuşi părintele
zeilor i-a întipărit pe c ip propria-i măreţieD ub pa!ăza lui, fătul meu, !es-tita +oma îşi !a
întinde domnia pesteYp6nl nni5 -întreg, iar pi iii !ite#ia sa V sta alături :ezei. 9a singură !a
încinge şapte munţi între zidurile sale. Nerice de d nsa, pentru rodnicia ei în !ite#i, ca şi
mania 0erecintia6, care, cu o coroană cu zimţi pe cap, umblă în carul ei prin oraşele
Nrigiei, falnică de săm nţa ei de zei, care îmbrăţişează o sută de nepoţi, toţi locuitori ai
cerului, toţi mai mari peste înălţimile !ăzdu ului. Întoarce-ţi acum pri!irea încoace, uită-te la
ginta ta, la romanii tăi. *ici e /ezarE şi toţi urmaşii lui lulus, ce !or !eni la lu- 1frmă-sttb
bolta*ugust,cea mare a cerului. $ată şi bărbatul, ce ţi-a fost făgăduit de at tea ori, /ezar
*ceastă coroană era purtată de fondatorii cetăţilor. ' unt înşirate
aci numele unor oraşe din 8aţiu.
*dică din gens lulia, care pretinde că descinde prin 9nea din acest *ssaracus.
%in neam de zei, care !a înscăuna din nou !remurile de aur în 8aţiu şi pe
c mpiile unde a stăpmit odinioară aturn ;B el îşi !a duce împărăţia dincoli de garamanţi şi
de inziCB pămmtul ăsta se întmd # peste semnele zodiacului, peste căile soarelui şi zii
anului, unde *tlas, spri#initorul cerului, răsuceşte pe umerii lui bolta bătută cu stelele
aprinse. Îr aşteptarea lui ţinuturile /aspice şi ţara Meoţier tremură de pe acum la

răspunsurile zeilor şi se tul- bură de spaimă cele şapte guri ale =ilului3. =ici c iar :ercule n-
a bătut at tea meleaguri, deşi a sa getat căprioara cu picioarele de. *ramă şi a potoli
pădurile 9rimantului, iar de arcul lui a tremurat balaurul din 8erna 6 şi nici 8iber, care îşi m
nă c ni biruitor cu ăţuri împletite în c rcei de !iţă, nindu-şi tigrii de pe ! rful
înaltadărnicial=işeiE-ne-!ă.<iteraamastămsănela îndoialăsălăşluit cape săpămne ntulsporim*usonieiDfaimaprin faţ
tele noastreD %ar cine-i cela de colo, împodobit cu o ramur # de măslin şi care duce în m ini
odoarele sfinteD cunosc după pletele şi barba lui albăB e nţ iulYre roman,
care !a clădi pe legi măreţia +omei, adus cr l c rma unei puternice împărăţii din
orăşelul /ures şi de pe ogoru-i săieM %upă d nsul !a !eni 1ullusC, ce !a tulbura
limştea p tr ei lui şi Va c ema &la arme oamenii obişnuiţi cu odi na şi ostile dez!
ăţate de biruinţi. /el ce urmează îndată după d ncare încă de pe acum se
; sul este trufaşulYr &@iii bucură mai mult dec t trebuie de dragostea mulţimii.
Vrei să !ezi şi pe regii 1arZuini 3 ş-i sufletul m ndru al lui 0rutus6, răzbunătorul poporului,
şi fasciile, pe carele-a primitED 9l cel dint i !a căpăta groza!a secure şi
puterea$aosndă,de deconsul,dragulV#tfrumoaseicopiiiuî ca,libertăţire!or&.

porni0ietulJră"ncuboiîmpotri!aii-)r#udecaţarii, curmaşiiiarel îifapta,!atrimite dragostea de
ţară şi r !na nepotolită de sla!ă îi !or birui în suflet. Pri!eşte acum ăt departe pe %ecii şi
%rusii şi pe asprul 1orZuatus înarmat cu o secure e un rege paşnic şi constructi!.
'* etică 1arZmnins, ginerele său `!ius 1ullius şi ginerele
9taia. 1arZuirtins uperbus, taţr trei regi ai +omei. Î8. $unius 0rutus a condus
răsccala care a înlăturat regs-ea la +oma. Nasciile (în latină fasces) erau un mănunc
i de nuiele at la +oma, împreună cu o secure, e către lictori, însoţitorii consulilor. *ici
simbolizează tocmai puterea consulara, <i rele!ă că 0rutus a fost cel dint i consul. $n
republica ro-ffiană, instaurată de 0rutus, cei doi consuQ erau. Vconducători fl9emi ai
statului,cuscopulaleşide- apereîtermentrona efpe regiiunanalungaţ.$I*ei *uîoi

fiifostar condamnaţilui0rutusintraseră$afoarteîntrsub-o occonspiraţie,iitatălui lor.
<i pe /amillus ce a adus înapoi steagurile ;. ufletele de colo, pe care le
!ezi
licărind sub aceleaşi arme, unite acuma, c t timp bezna îi în!ăluie, ce cumplit război !or
primi între d nsele, de cum !or păşi la lumina !ieţii şi ce de lupte şi ce de măceluriJ
ocrul se !a coborî din meterezele *lpi or şi din ! rful Monecului, iar ginerele îl !a
îut mpina urmat de ostile răsărituluiC. /opii, nu !ă deprindeţi cu aşa groaznice războaie
şi nu !ă întoarceţi împotri!a patriei m inile !iteze. <i tu, cel dint i, cruţă-ţi ţara, tu, al
cărui neam se trage din zeiB aruncă din m nă arma, tu, s nge din s ngele meu H.
/ela de colo e !estit pentru că a măcelărit pe# greciB după ce !a răpune /orintul,
îşMi cena!asui$uibi*gamemnon-ruitorcarulşipec înălţimeaiarpePerseu,/apitoliului3dinneamul./elălaltpreaputer6!a
niculuiimici *rgosulileBîşişi!a răzbuna astfel strămoşii troieni şi templele p n-găi'ite ale Miner!ei.
/ine ar piitea să te lase la o parte pe tine, mărite /ato, ori pe tine, /ossus,
ori pe !oi, neam al Arac -c ilor şi pe cei doi cipioni, două trăsnete ale războiului,
prăpădul 8ibiei, ori pe tine, Nabricius, mare în sărăcia ta, ori pe tine, erranus,
care arunci să-m nţă în brazdăD Nabiilor, unde mă t r ţi, obositD 1u, Ma imus,
eşti singurul, care prin încetineala ta !ei aşeza din nou ţaral.
/red că alţii !or lucra cu mai multă mlădiere bronzul d ndu-i suflare, ori !or
scoate din marmură c ipuri !ii, !or apăra mai iscusit procesele, !or trage
cu compasul mişcările cerului şi !or pre!esti răsăritul stelelor . 1u adu-ţi
aminte, romane, să c rmuieşti cu putere noroadele, să stabileşti rosturile
Vergiliu se referă la o serie de e!enimente şi personalităţi !estite din istoria
+omei. Menţionează pe M. Porcius /ato, !estit om politic roman (secolul al $$-lea î.e.n.),
peaAraccîn!ingătorulilor]'iberiusetruscilorempron*ulus /orndiusisAr.ccbus,/ossussecolul(secolulal$
$al$- JVea-leaî.eî.ne. n),<i ceicelebradoitribuni,familie 1iberius şi /aius, luptători pentru cauza
ţărănimii romane oprimate)., pe Publitts, /ornelius cipio, în!ingătorul lui :anib l (C43 î.e.n.) şi pe
nepotul său adopti!, care a distrus /artagina pe /. Nabricius 8uscinus, în!ingătorul samniţilor, celebru
pentru onestitatea lui, Pe M. *tillius +egulus erranus (secolul al $$$-lea î.e.n.), a#uns la rangul de
consuldupă ce-şi culti!ase ogorulB ginta Nabiilor, care purtase singură război contra etruscilor şi
urmaşul lor, / Nabius Ma imus /unctator, ad!ersarul lui :anibal. Prin i sa militară prudentă Ma imus a
oprit ofensi!a lui bal şi a sal!at +oma.
"ici Vergiliu sc iţează un fel de program pentru acti!ita-teai pentru aşa-zisa
&misiune a poporului roman. *ceşti &alţii sunt grecii cărora le recunoaşte superioritatea
înconducerecultură, PealumiiJtărmul artei, ştiinţei, oratoriei. +omei îi !a răm ne în sc imb aşa-zisa

păcii, să cruţi pe cei ce se supun şi să zdrobeşti pe trufaşiB iată menirea
ta5. *stfel batrimil *nc ise, şi, cum 9nea ibila îl ascultau cu uimire, adaugă7
[ @ite cum !ine Marcellus, încărcat de prăzi bogateB prin biruinţele lui !a întrece
pe toţi ceilalţi !ite#iB cu călăreţii lui !a aşeza ţara ad nW zdruncinată de-o
mare tulburare, !a zdrobi pe car taginezi şi pe galii răz!rătiţi şi !a sp nzura
pentn a treia oară armele cucerite de la duşman în templu lui ]uirinusC. $
/um !edea merg nd alături de Marcellus, un tanăi frumos la c ip şi cu arme
ce-ţi luau pri!irea, dai cu fruntea mo or tă şi cu oc ii în #oss, 9nea în-# trebă7 #
[ /ine-i, tată, cel ce-l însoţeşte pe erouD 9 fiu lui ori !reunul din lungul şir al
nepoţilorDîn!ăluieînsă/zar!ăcapul printrecutristato!arăşiJluiumbrăO/tde mult seamănă ct d nsulJ @n
zăbranic îi *tunci bătr nul *nc ise îi răspunse cu lacrimi îr oc i7 uMVergiliu e primă aici
pretenţiile romane la egemonie mon-l d ă şi #ustificările
politicii de cucerire şi
e ploatare a popoa-l relor, care camuflau rapacitatea proprietarilor de scla!i dini
$talia. ub prete tul păcii şi organizării, romanii impuneair popoarelor un #ug cumplit.
*ugust agita asemenea lozinci ci pri!ire la forţa şi menirea paşnică a +omei. Y
M. /laudius Marcellus, general roman din ultimul sfert a secolului al $$$-
lea î.e.n. * înfr nt pe galii cisalpirti (cei carW locuiau în nordul $taliei) în anul
CCC î.e.n. <i a luptat împotri!a iui :anibal în cel dc'-al doilea război punic.
Nătul meu, nu mă iscodi asupra nemărginitei dureri a urmaşilor tăi5J oarta îl
!apărutarătazeilordoarpreapămputernică,ntuluişi dacănu-i!adarulîngăduista săar

fitrăiascădăinuit .mai/e multgemete.eminţia!ascoateromatuncinăli-ar fi / mpul lui Marte C întins l
ngă marele oraşJ <i ce pro od !ei !edea, 1ibrule, c nd !ei curge pe l ngă morm ntul proaspătJ
=iciodată !reun !lăstar din neamul troian nu !a trezi speranţe mai mari în sufletul strămoşilor lui
latiniJ =iciodată ţara lui +omu is nu se !a m ndri at t de mult cu !reunul din fiii eiJ @nde-i pioşenia,
unde-i credinţa strămoşească şi braţul lui nebiruit în războiJ =imeni nu l-a înfruntat nepedepsit în
luptă, fie că pornea pe #os împotri!a duşmanului, fie că-şi înfigea pintenii în p ntecele calului
acoperit de spume. ărmane copil, de-ai putea fr nge cumplita-ţi soartă, !ei fi şi tu
MarcellusJ *duceţi crini cu m inile plineJ ă împrăştii flori purpurii, să acopăr cel puţin
sufletul nepotului meu cu darurile astea şi să-mi îndeplinesc o datorie zadarnicăJ *stfel
rătăceau ei, ici şi colo, prin ţinutul negurii cu întinsele sale c mpii şi se uitau la toate.
%upă ce *nc ise îşi duse fiul peste tot locul şi -i înflăcăra sufletul de dorul sla!ei !iitoare, îi
mai po!esti războaiele ce a!ea să le poarte mai t rziu, îi arătă popoarele laurentine şi
oraşuldnseleluiîn8atinus,infernsuitşiîndouăcecporţiipa!eaale somnului,săpoată înfrdin carenge greutăţuna-
idilen corn7orisăpeseacolofereascăespunede că ies cu uşurinţă umbrele ade!ărate ;B cealaltă-i
strălucitoare şi lucrată în fildeş ca zăpada7 pe aici manii trimit pe7 păm nt !isurile înşelătoare.B în !reme ce
*uc isc îşi petrecea cu !orbele acestea fiul şi pe ibila, îi scoase pe poarta de fildeş. $
9nea apucă de-a dreptul spre corăbii şi- şi găsiB to!arăşii. Porni
agoi spre portul /aietaC, lu nd-o $ de-a lungul ţărmuluiJ *runca ancora-
din capuli prorei, iar pupele se înşirară nemişcate l ngă ţărm.i
/*+19* * <*P19*
P nă şi tu, /aieta, doică a lui 9nea, ai lăsat prin moartea ta o !eşnică glorie
ţărmurilor noastreB şi în zilele de acum cinstea adusă pomenirii tale sfinţeşte încă locul
unde te%upăodi neşticeîmplinişinumeleslu#beleîţiînseamnăîngropăciuniimormceruntăuldeîn datinăîntinsaşi:esduperieăce;înălţă.
morm ntul, o dată cu potolirea mării, 9nea îşi întinse p nzele şi părăsi portul. " boare
uşoară bătea în apropierea nopţiiB lumina albă a lunii îi călăuzi drumul, iar marea
strălucea în razcle-i tremurătoare. 1roienii lunecară pe l ngă ţărmurile insulei, unde
/irce'-', fiica soarelui, umple pădurile neumblate cu z!onul c ntecelor <i îşi luminează
noaptea curţile cu lemnul îmbălsămat al cedrului, în timp ce m na îi plimbă su!eica
zgomotoasă între firele subţiri ale urzelei. *#ungeau p nă la d nşii răgetele m nioase ale
leilor ce- şi scuturau lanţurile şi mugeau p nă noaptea t r- ziu, gro ăitul mistreţilor cu părul
zburlit şi mor-măitul urşilor din fundul gropilor şi urletele lupilor năprasnici, în care
farmecele nemiloasei zeiţe îi prefăcuseră pe oameni. %e teamă ca pioşii troieni să nu
intrelesuflăîn portdinspateşisă nuun se! ntscoboareprielnic

peînpţărmnze,calesăiuţipătimeascămersulşi-i şitrecueiaceeaşidincolosoartă,declocotul=eptun apelor.
Marea pornise acum să se rumenească de razele dimineţii şi *urora cea aurie strălucea din înaltul !
ăzdu ului în caru-i de trandafiri, c nd, deodată, ! nturile se liniştiră, orice suflare aţipi şi lopeţile
începură să lupte zadarnic cu apa neclintită. %in larg 9nea zări atunci o pădure întinsă, prin mi#locul
căreia panglica !eselă, #G 1i rnini îşi d 1a &prp && apele-i repezi pline î i d fll d #G 1i rnini îşi d 1a pr
apelei rpe p de nisip gălbuiB în #ur şi pe deasupra tot felul de# păsări obişnuite cu malurile şi cu albia
flu!iului; fermecau !ăzdu ul cu ciripitul lor şi se zburătăceau) prin pădure. N poninri rnri im-i să r
rmfiasr. ă-şil să îndrepte prorele spre ţărm şi intraYb rnrnW7 î flu!iul umbrit. &; &
Voi po!esti acum, 9rato ;, care erau regii, care era starea lucrurilor !st-rrf auiala
dinţărmuri1stră!elXc iul$6"pra8aţiii,ţi. În!uiclipaYcpuSce:end deoastealaobtroianărşiaînta

popositielorluptpe.ntr1u,i muză,tiaş i nspirăd#ttape-ţ poetulB !oi c nta cr ncenele războaie,
ostile scoase la luptă, regii, pe care numai răzbunarea i-a împinşi $a măcel, gloatele etrusce şi
întreaga $talie sub arme @n c mp mai larg mi se desc ide, urzesc o lucrare mai însemnată.
:; 9rata, zeiţă înfăţişată totdeauna cu lira în m nă, mbz poeziei lirice,
mai ales erotice. *bord nd a doua part; a epopeei, în care !a relata lupta
pentru o femeie 2 8a!ir; 2 Vergiliu adresează muzei o nouă in!ocaţie.
0ătr nul rege 8atinus domnea liniştit peste cetăţiB pacea dăinuia de mult. e
spune că el se trăgea din Naunus şi din nimfa Marica din 8aurentB Naunus era feciorul lui
Picuş, care te pomenea pe tine ca tată, aturn, ob rşia neamului lui'. eii nu i-au dat însă
urmaş bărbătescB feciorul îi murise de copil. " singură fată îi rămăsese ca moştenitoare a
casei, a at tor ţinuturi, fată în ! rsta măritişului. Mulţi fruntaşi din 8aţiu şi c iar din întreaga
$talie o pe-ţiseră şi, îndeosebi, 1urnus, cel mai frumos dintre toţi, t năr,
denişte!iţăminunialeasă,trimisecăruiadesoţiazei. Înregeluimi#loculi-
arcurţilor,fidatfatamaiculadrag,oparte,dacăsenuaflai-arunfi laurfost stufosteamă de păstrat
cu sfinţenie de mulţi aniB se spunea că 8atinus îl găsise acolo, c nd pusese temeliile
oraşului şi i-l înc inase lui *polo, de unde îşi luase numele şi cetatea 8aurentului.
$ată că într-o zi, !enind cu mare zumzet prin aerul limpede (negrăită
minuneJ) un roi de albine se aşeză pe ! rful laurului şi, prinz ndu-se de
lăbuţe unele de altele, rămaseră sp nzuratc d.W ramurile lui !erzi. *ugurul
lămuri pe data7 &Vad cum se apropie un !iteaz străin şi cum, pornind de
acolo, o oaste pune stăp nire pe cetăţuia oraşului nostru.
*J tă dată, pe c nd fecioara 8a!inia se afla l ngă taică-său şi înteţea focul
altaruluidedomniţă,cuocununatorţă,flac-ibăratutăîi cuprinsnestematpleteBleprinsă-işi-imistuiîntr-
un(cesulgroză!ieJ)defumşi găteala,deluminăcosiţele gălbuie, ea împrăştie focul în palatul întreg. În-
uCHLD n genealogia eroilor latini, 9nea pune numele !ec ilor di!
inităţi italice7 Naunus, zeu ai pădurilor, Picuş şi nimfa Marica, adorată,
probabil, de laurentini. $n. perioada clasică cultul acestor zeităţi îşi
pierduse importanţa, datorită introducerii mitologiei greceşti.
1 mplarea li se păru tuturor năprasnică şi ca un semn ceresc. *ugurii5 tălmăciră că
pe fată o aştepta o soartă strălucită, dar că, în sc imb, pe popor îl păştea un mare război,
îngri#orat de at tea semne, regele 8atinus se duse la oracolul tatălui său Naunus, care
pre!estea !iitorul, în dumbra!a unde cascada *lbuneei îşi !uieşte apele-i sfinte,
umplcaute dezlegareand!ăzduulnedumeririlorBdeduoare2 aici*ici îş!inr neamurilenduieşte

preotulitalice şiofrandele,ale9no- trieişiseîntregiculcă săîn-şi noaptea tăcută pe pieile întinse
ale oilor tăiate. %e îndată ce adoarme, încep să-i f lf ie în #ur mulţime de !edeniiB aude tot
felul de glasuri, stă de !orbă cu zeii şi întreabă sufletele din fundul *!ernului. *ici !eni şi tatăl
8atinus ca să cerceteze oracolul şi, după ce #ertfi, cum cere datina, o sută de oi, se în-' tinse
de adormi pe pieile aşternute pe păm nt., c nd, deodată, se ridică un glas din ad ncul
pădurii7 &=u-ţi mărita fata, fătul meu, cu un soţ latin, nu te încrede în căsătoria pregătită.
Va !eni un ginere străin, al cărui s nge amestecat cu al nostru ne !a înălţa numele p nă la
sla!a cerului şi ai cărui strănepoţi !or !edea la picioarele lor şi !or stăp ni toate ţimiturile, pe
care le luminează soarele îri7 drumul lui de la un ocean la celălalt H.
în fundulVorbelsufletuluitatălui.PesăucndNaurmaşinusşi luisfaturile8aomedondate înîşitainlegaunopţii,corăbii'e8atinusdemalulnule-

în!erzitapăstratal 1ibrului, z!onul şi zburase prin împre#urimi şi împrăştiase !estea prin oraşele $talici.
9nea, împreună cu fruntaşii oştirii şi cu frumosul $ulus, se întinseră la umbra

unui copac înalt şi se puseră să-şi gătească ospăţulB după îndemnul lui $upiter
aşezară sub m ncare, pe iarbă, nişte turte de făină curată ; şi le încărcară ca pe nişte
talere cu bucate şi poame c mpeneşti. %upă ce le ispră!iră, lipsa de altă m ncare îi
făcu să muşte şi din turtele subţiriB abia apucaseră să le atingă şi să- şi împl nte dinţii
în marginea lor rotundă, fără să le cruţe măcar sferturile late, şi $ulus spuse7
[ I Ftrt1l e1 1 nărfnmel6F.
Alumi şi r!umai ă:auga iiifllic. Vorba lui !esti însă capătul
nenorocirilor. 1atăl 9nea o smulse de pe buzele copilului, şi, uimit de
înţelesul ei ad nc, se c ibzui. *poi grăi7
[ Înc inare ţie, păm nt făgăduit de ursităB înc inare şi !ouă, zeilor ocrotitori ai
1roieiJdez!ăluit*icietaincasa,destainului7cieţara&NătulnoastrăJmeu, %emi
-abiaspusacumel,dupămi-aducce!eţiamintepoposică *ncpeţărmuriisemi-a necunoscute, după
ce !ă !eţi ispră!i merindele, foamea !ă !a sili să !ă m ncaţi meseleB în clipa aceea să ştii că ai
a#uns, în sf rşit, la liman şi nu uita să zideşti acolo cu m na ta adăposturi şi să pui temeliile
întăriturilor unui oraş. *sta-i foamea de care mi-a !orbitB asta-i încercarea ce nc !a pune capăt
pribegiei. Prindeţi inimă şi dimineaţă, în zori, să pornim din port în toate părţile ca să iscodim
locurile, să !edem ce oameni le stă-p nesc şi unde li-s aşezările. P ni atunci, !ărsaţi
*l *ceste turte făcute din făină, lapte, ouă şi untdelemn, m ncate de
troieni spre a realiza pre!estirile arpiei /eleno, e aşezau în casele romane
înaintea c ipurilor penaţilor.
!inul pePamesare.le în cinstea lui $upiter, aduceţi rugăciuni lui.J *nc ise şi puneţi din nou
%upă ce grăi astfel, îşi încinse t mplele cu o ra- mură !erde, se înc iaă du ului
locurilor ht Păm n- ; tutui, cel mai !ec i dintre zei, şi nimfelor, şi ape-i lor necunoscute
încă, apoi, pe r nd, =opţii şi stelelor ce prindeau să mi#ească şi lui $upiter slă!it pe
muntele $da şi /ibelei, slă!ită în Nrigia, şi parin-f ţilor, unul în cer şi altul în / mpiile
9lisee. %in înaltul senin al !ăzdu ului, atotputernicul $upiterB tună atunci de trei ori şi,
zguduindu-l cu mina, des-l faşura în sla!ă un nor orbitor de lumină şi de raze. i de
aur. !onul se răsp ndi pe dată printre troieni c a sosit, în sf rşit, ziua ca să pună
temelia zidurilorJ făgăduiteB se aşezară pe întrecute la masă, şi, bucu-l roşi de
semnul ce le aducea noroc, îşi umplură dini nou cu !in ulciorele încununate cu flori.
iscodească*douaoraşele,zi,de îndţaratăşi
ţărmurileBcezoriiluminarăaicieraupănamtul,bălţiledeeiundeserisipirăiz!orăşteîntoate=umicusCBpărţile
caolosă curgea flu!iul 1ibrui, dincolo locuiau !ite#ii latini. 9nea alese apoi din toate r ndurile oştirii o sută de
soli şi le porunci să meargă cu o ramură de măslin în m nă la cetate lui 8atinus, ca să-i aducă daruri şi să-i
ceară pac în numele troienilor. 9i şi plecară fără zăba!ă, timp ce 9nea trase cu o brazdă puţin ad ncă otar
cetăţii, pe care o întări şi încinse înt iele lor case ţărm, ca pe o tabără, cu un parapet şi cu pa ascuţiţi.
%upă ce străbătură o bună bucată de drum, solii zăriră turnurile şi casele înalte ale
8aurentuiui şi se apropiară de ziduri. Înaintea oraşului, copii şi tineri în floarea ! rstei în!
ăţau călăria ori goneau cu carele prin pulbere. @nii îşi încordau din greu arcurile, alţii
aruncau cu braţe ! n#oase suliţe mlădioase ori se luau la întrecere la fugă sau în tragere
lasosemnitnişte.Pornindameniînînalţigoanaşineccalului,-Gnoscuţiunuldintrlaîmbrăc-
înşiidămintdude. ştir*celabătrîporunci-nuluisărege-ipoftecăauscă la curte, şi se aşeză în #ilţul
strămoşesc în mi#locul sfetnicilor. $ n partea de sus a oraşului se afla curtea regească a lui Pieus
laurentinul, mare, spri#inită pe o sută de st pi, încon#urată de o pădure deasă şi pri!ită cu
smerenie de toţi latinii. *ici obişnuiau regii să-şi primească toiagul domnesc şi să iasă înt ia oară
însoţiţi de fasceB aici era templul unde se aduna sfatul, aici era sala ospeţelor sfinteB după ce
#ertfeau un berbec, aici se aşezau fruntaşii la mese ce nu se mai sf rşeau. În tindă erau înşirate
statuiele strămoşilor cioplite din cedru stră!ec i7 $talus şi tatăl abinus5, cel care a sădit înt i !iţa-
de-!ie, ţin nd încă în m nă cosorul înco!oiat şi bătr nul aturn şi $anus, cel cu doua feţe
C, şi at ţi alţi regi de la ob rşia neamului şi toţi c ţi şi-au !ărsat s ngele lupt nd pentru
ţară. Pe zidurile sfinte mai at rnau feJ de fel de arme, care luate de $a duşman, securi,
coifuri cu canafuri, ză-!oare mari de porţi, suliţe, scuturi şi ciocuri smulse de la
corăbii. /u o scurtă trabee ; pe d nsul, cu c r#a augurală într-o m nă, pe care a!ea să o
poartecai."rbităpeurmădepatimă,+omulus/irceşi, $în-a stlo!itngacucuo nuieluşăunscut,

dse aflaur şiînsuşii-adatPicuş,săbeaîmblfarmece,nzitorul de prefăc ndu- l, astfel, într -o
pasăre cu penele'B pestriţe. <ez nd în #ilţul strămoşesc, ca într-un tem- piu !rednic de
zei, 8atinus îi pofti pe teucri şi, de cum intrară, le cu! ntă cu glas bla#in7
Vorbiţi, dardanizi, căci !ă cunoaştem şi ţara şi' neamul, şi am auzit că !-aţi îndreptat
drumul în- & coace. /e doriţiD /are poruncă sau ce ne!oie !-a împins corăbiile prin at tea
mări albastre p nă la ţărmul $talieiD *cum, ori că aţi greşit calea ori că aţi fost luaţi de
furtună, cum se şi înt mplă adesea co-răbierilor pe mare şi aţi intrat în gura 1ibrului şi !-aţi
oprit la noi în port, nu ne ocoliţi ospeţia şi aflaţi că latinii, din neamul lui aturn, nu sunt
oameni drepţi c nd sunt siliţi sau se tem de legi, ci din fire şi după datina
bătraurunciCnuluispuneaulorzeu. Îmică%ardmaiamintescnuss-a născut2deşi amintireaînogoarelemiastea-
oîntunecăşicăaaniia#uns2căpebaurmă-trniiîn oraşele frigiene de la poalele muntelui $da şi în amosul din
1racia, ce se numeşte azi amotraceHJ Pornit de aici, din /oritul etrusc, el sade acum într-un scaun de aur în
palatul înstelat al cerului şi sporeşte numărul zei'-lor, cărora le ridicăm altare 3O
1racici. Y
%upă ce !orbi, $lioneu îi răspunse în c ipul acesta7
Mărite rege, din neamul slă!it al lui Naunus, nu furtuna ne-a m nat pe mare şi ne-a
silit să poposim în păm nturile taleB nici astrele ori ţărmul nu ne-au înşelat pentru a ne
abate din calea noastră. %intr-a-dins şi de bună!oie sosim în cetatea asta după ce am
fost izgoniţi dintr-o împărăţie mai mare dec t toate acele pe care le-a luminat
!reodatădin$upiterBsoartinerimealeîndrumulteucră luie mde nla-drăun

căapătscoboarălacelălaltdintral-însulBlumii. troi=eanulmul9neanostrucesenetr-age trimis la pragul
tău, e tot din neamul lui $upiter. / iar şi oamenii din ţările depărtate, bătute de !alurile oceanului, pe
care le împing îndărăt, ori cei, pe care zona fierbinte a soarelui dintre cele patru zone îi ţine
departe de lume, au auzit de furtuna dezlănţuită din Arecia asupra c mpiilor $ dei, de soarta luptei
dintre 9uropa şi *sia. %upă ce am scăpat din prăpăd, am rătăcit pe necuprinse măriB iată că
acum îţi cerem un adăpost pentru zeii strămoşeşti, un colţ de păm nt unde7 ă trăim fără să
supărăm pe nimeni, apa şi cerul, de care se bucură toţi. =u !om fi o necinste pentru împărăţia taB
nu mic îţi !a fi numele şi nici nu !om uita !reodată recunoştinţa milosti!irii talc. $talia nu se !a căi
niciodată că a primit la s nul ei pe troieni. " #ur pe ursita lui 9nea şi pe braţul lui puternic 2 şi în
păstrarea!enimlatinecredinţeicubentiţelecaşilaînluptămini2 şipecucare!orbemulţismerite,l-
auîncercatăcimulte.=u neamudispreţui,ine- audacăutat şi cerut prietenie. @rsita şi !oinţa zeilor
ne-au împins însă să ne căutăm un adăpost în ţinuturile !oastre. *ici s- a născut %ardanus şi iată
că tot aici ne aduce *polo şi ne Porunceşte să poposim pe malurile 1ibrului şi la apa sf ntă a
=umicului. Pe l ngă asta, 9nea îţi trimite aceste neînsemnate daruri rămase din bogăţia de
odinioară, scăpate din prăpădul 1roiei. /u cupa asta de aur aducea prinoase în faţa altarelor bătr
nul *n-c iseB iată mitra sf ntă, iată toiagul domnesc, iată !eşmintele ieşite din m na femeilor
troiene, pe care le purta Priam, c nd împărţea dreptate norodului adunat în #urul lui.
8a aceste !orbe ale lui $lioneu, 8atinus rămase neclintit şi numai pri!irea şi-o
mişcaB nu se g ndea at t la purpura brodată ori la toiagul domnesc al lui Priam, c t la
măritişul fiicei şi se frăm nta la amintirea ora-culului strămoşului său NaunusB ăsta-i
ginerele ărăzit ce a !enit de departe ca să împartă cu d nsul * gri#ile domnieiB ăsta-i
omul, al cărui neam !a străluciprin !ite#ie şi îşi !a întinde stăp nirea peste întregul
păm ntJ[Voios,ei,a#utaţielgrăi-miapoi7gndurile şi împliniţi-!ă prorocirea. 1roieni, !eţi

căpăta tot ce doriţi. =u !ă dispreţuiesc darurile. / t timp !a domni 8atinus, nu !ă $ !or
lipsi nici roadele ogoarelor mănoase, nici bogă- 5 ţia 1roiei. 9nea, dacă !oieşte cu
ade!ărat să mă cu- 5 noască, dacă- mi doreşte ospeţia şi to!ărăşia, să !ină şi să nu se
teamă de a se înt lni cu un prieten. * str nge m na stăp nului !ostru !a fi pentru rnine
uni început de alianţă. %uceţi-i din partea mea !orbeleastea7 am o fată, pe care
oracolele tatălui rneu şiB multe semne cereşti nu mă lasă să o mărit cu un bărbat din
neamul nostruB semnele spun că !a !eni un ginere de pe ţărmuri străine şi că-i e dat
8aţiului ca urmaşii lui să- i ridice numele în slă!i. 9u cred că pe 9nea l-a ales ursita şi,
dacă oc iul meu poate citi $n-!iitor, îl doresc şi eu.
se dea %upătroienilcce cgrăite astfel,unul,iuţialeseca !c ntulţi!a şicaicudintrîn!

elitoriceisutebrodatedingra#durilede#purpurăluiB pcoliereruncidesăaurli le at rnau pe pieptB
cu !al-7 trapuri numai în aur, rodeau în dinţi o zăbală tot de' aur. 8ui 9nea îi trimise un car cu
doi cai la fel, nişte zmei ce scoteau foc pe nări, din săm nţa cailor ieşiţi din împerec erea
făcută în ascuns a iepelor !iclenei /irce cu armăsarii tatălui ei5. 0ucuroşi de daruri şi de
răspunsul lui 8atinus, troienii plecară călări ca să-i aducă lui 9nea !orba de pace.
$ ată că în !remea aceea nemiloasa lunona se întorcea de la *rgos purtată prin !
ăzdu în caru-iB din înălţimea Pac inului sicilian ea zări de departe pe 9nea !oios şi
corăbiile troienilorB îi !ăzu cum îşi părăsiră corăbiile şi ridicară zidurile, încrezători în
păm nt. /uprinsă de o durere năprasnică, se opri, dădu apoi din cap şi îşi !ărsă m iia
cu astfel[deeminţie!orbe7 blestemată şi ursită a frigienilor, potri!nică !oinţii melcJ %e ce n-au

pierit în c mpiile troieneD %e ce n-au putut fi prinşiD %e ce nu s-au mistuit în prăpădul
$lionuluiD <i-au făcut drum prin mi#locul oştilor duşmane şi al flăcărilorJ Mi-am sleit oare
puterea sau mi-am îndestulat ura şi mi-am potolit-oD %ar de undeJ %upă ce i-am gonit
din ţară, am îndrăznit să-i urmăresc pe ape şi să le stau de-a curmezişul pe toate mările.
*m isto!it împotri!a lor toate puterile cerului şi ale apei. 8a ce mi-au folosit sirtele şi
cila şi uriaşa /aribdăD $ată-i că se adăpostesc în albia 1ibrului at t de r !nită, fără să
le pese de mare şi de mine î Marte a putut nimici neamul năprasnic al lapiţilorC şi însuşi
tatăl zeilor a lăsat-o pe %iana să se răzbune pe !ec iul oraş /ali-don ;B şi ce crimă at t
de mare a!eau de ispăşit la-
; *dicăiapăobişnuităsoarele, cutatălunulzeiţeidin /ircearmăsarii.9a acareîmpreunattrăgeaupecarulfurişsolar.
Y a 8apiţii nu in!itaseră pe Marte la căsătoria iui Piritou. /a
H se răzbune, zeul a pro!ocat o luptă s ngeroasă între lapiţi & %iana
nu era cinstită de oraşul /a idon îin 9tolia. eiţa a trimis un mistreţ uriaş, ucis
de Meleagru, şi apoi a pro!ocat un război între etolieni şi cureţi.
Pitii şi /alidonulD Pe c nd eu, soţia lui lupiter, deşi n-am lăsat nimic la o parte, deşi
am încercat totul, mă !ăd în!insă de 9nea. %acă nu mi-i de-a#uns de marc puterea, n-o
să mă feresc să cer a#utorul oricuiB dacă nu !oi izbuti să-i înduplec pe zeii din cer, o
să-i înduplec pe cei din infern. %acă nu mi-i dat totuşi să alung pe 9nea din ţara latinilor
şi dacă i-a fost sorocit să ia de soţie pe 8a!inia, bine, fieJ Pot însă amina nunta şi zăbo!i
împlinirea destinuluiB ba mai pot c iar să le nimicesc la am ndoi popoarele. ocrul şi
ginerele n-au dec t să se unească pe preţul picirii supuşilor lorB s ngelc troian şi rutul îţi !
a fi zestrea, fecioarăB 0ellona îţi !a sta în fruntea nunţii.5 =u numai fiica lui /iseu C a
pfiulrtatei uîn sParis,no torţăaltă torţă,şianăscutce!a daoflacărăfoc1roiceii -clădităadatfocdincaseinou. ei ci şi Venera !a a!ea în
%upă ce grăi astfel, se coborî m nioasă pe păm nt şi c emă din lăcaşul

cumplitelor Nurii, din fundul genunilor întunecoase, pe înspăim ntătoarea
*llecto H, căreia îi plac războaiele, m niile, !icleniile şi urzirile mincinoase. / iar
şi Pluton o urăşte, după cum o urăsc şi surorile ei din infernB at tea c ipuri
felurite ştie să ia, at t e de cumplită la înfăţişare şi at ţia şerpi îi foşnesc în capJ
Pentru a o aţ ţa, $unona o înt mpină cu !orbele acestea7
Niică a nopţii, dă-mi o m nă de a#utor ca să nu-mi pălească cinstea şi sla!
aB fă ca troienii să n-o poată peţi pe 8a!inia şi să nu se aşeze pe păm ntul
$taliei. 1u poţi să-i înarmezi pe unul împotri!a celuilalt, pe fraţii cei mai str nşi
unmii ţi,desăc semeniipurişi miiură deîn şîmi#loace-nulfamiliilor,pentru săa!ătămaBaprinzidirăscoleoniaşitesă-ţi !
mintearimoartebogată,în casrupeB tu ai pacea înc eiată, aruncă seminţele războiuluiB fă ca tinerimea să se g
ndească la arme, să le ceară şi în acelaşi timp să şi pună nuna pe ele.
%ospită în otră!urile Aorgonei, *llecto se şi porni spre 8aţiu şi spre curţile înalte
ale regelui 8atinus şi se lăsă pe pragul tăcut al reginei *mata i, care, la g ndul sosirii
troienilor şi al nunţii cu 1urnus, se frăm nta de gri#ă şi de supărări femeieşti. *llecto îi
aruncă unul din şerpii răsuciţi în păru-i !erzui, şi i-l strecură în s n p nă în ad ncul inimii,
pentru ca, înnebunită de d nsul să răstoarne apoi întreaga curte. Nără să o atingă, nă-p
rca se furişă uşor printre aine şi piele, împrăştiin-du- şi pe nesimţite sufiarea-i otră!ităB c
nd se făcea colan de aur în #urul g tului, c nd panglică împletită în
cosiţelenumaisimţurilepărului şi,ori lunecîiumblănd,numaiiseplimbaprintruppe fărătotcorpulsă-icuprindă./ttimpşi otra!
asufletul,balelorreginaei!orbiîiatinsemai bl nd aşa cum obişnuiesc mamele, #elind ursita fetei ci de a se mărita cu un troian.
/e fel de tată eşti că îţi dai fata după un pribeag din. 1roia, ca să o ducă de
aiciD =u ţi-e milă nici de copilă şi nici de tineJ =u ţi-e milă nici de mama ei, pe care
t l arul o !a părăsi la cea dint i adiere a *c!ilonului'şi-i !a lua odorul peste măriD =-a
pătruns tot aşa şl Paris în 8acedemona de a luat şi a dus-o la 1roia pe 9lena, fiica
8edeiD 8mde ţi-e sf nta credinţăD @nde ţi-e dragostea pentru ai tăiD @nde-i cu!
ntul dat de at tea ori lui 1urnus, care mi-e şi r dăD %acă le trebuie latinilor un
ginere de neam străin, dacă aşa ţi-e !oinţa şi aşa-ţi porunceşte şi tatăl
oţia lui 8atinus şi mama 8a!iniei.
*sta au1ău!oitNaunus,săspunăcredzeiică. %aoricăe mergemţară,carelanuob-i supusărşianeamuluiscep-B lui,truluistrtămoşiiu,eoluiţară1urnusstrăină.
sunt $nac us şi *crisiusl, iar patria îi e Micena, care e în inima Areciei.

Prin astfel de !orbe încercă ea zadarnic să-l în-# duplece pe 8atinusB c nd îl !ăzu
însă neclintit în o- tararea lui, otra!a năp rcii i se strecură în măruntaie şi i se împrăştie în
tot trupulB tulburată de cumplite !edenii, uit ndu- şi de sine, înnebunită, biata femeie se
puse atunci să străbată în neştire tot oraşul, ca un titirez în! rtit de şfic iul biciului. /opiii îl
gonesc cu în!erşunare în mari rotocoale în curtea goalăB bătut de curea, se răsuceşte în
cercuri, în timp ce ei se minunează de #ucăria ce prinde puteri sub
lo!iturile lor. 1ot at t de nă!alnic umbla regina prin oraş şi aţ ţa m nia

norodului. 0a, la urmă, puse la cale o nelegiuire şi mai mareB ca şi cum ar fi
fost cuprinsă de nebunia iui 0ac us, se duse în fundul pădurilor, unde îşi
ascunse fata prin !ăgăuni pentru a o feri de troieni şi a înt rzia astfel nunta.
[ 9!oe 0ac us, c iuia ea, numai tu eşti !rednic de. Nata meaB numai pentru tine
alăsatluatsăea-i încreascămnă tirsupărulîncununat. cu !iţă, pentru tine s-a încins în dans, pentru tine a
!onul se împrăştieB cuprinse de aceeaşi nebunie femeile porniră să-şi
caute alte cr'minuriB cu g tul X" ţi cu pletele în ! nt, ele îţi paraş ră caseleB cu piei
di ciută pe ele şi cu c te o nuieluşă de !iţă în m nă umpleau !ăzdu ul cu bocete şi c
ioteB cu o torţă de brad aprinsă, însăşi *mata c nta în mi#locul lor imnul nunţtt fetei
ei cu 1urnusB cu oc ii tulburi de s nge începii apoi să ţipe cumplit7
"riunde sunteţi, femei latine, ascultaţi-mă7 dacă în sufletele !oastre
mai a!eţi un pic de dragoste pentru biata *mata, dacă mai ţineţi la
drepturile !oastre de mame, dezlegaţi-!ă panglicile din păr şi sărbătoriţi
orgiile cu mine.
În c ipul acesta, *llecto o mina pe regina cuprinsă de nebunia lui 0ac us prin
!ăgşicăunelerăsturnfiarelorseotărdin codririleşi. %upăîntreagace

icurtesepărualuică8atinus,ţţasecumplitaîndea#unszeiţăcelesediîntălţăiseanţeicuaripi-le-i
negre pentru a zbura spre cetatea lui 1urnus, întemeiată, se zice, de %anae, aruncată aici cu
nişte pribegi de suflarea ! ntului de miazăzi ;, trămoşii au numit-o *rdeea şi şi-a păstrat şi p nă
azi numele, dar faima i s-a dus. *ici, în curţile lui înalte, pe la miezul nopţii, se odi nea 1urnus.
*llecto îşi lepădă c ipul şi trupul de Nurie şi îşi luă înfăţişare de babăB îşi zb rci fruntea, îşi
legă cu o panglică părul alb, pe-tree ndu-şi o ramură de măslinpărea leit /alibe, bătr na
preoteasă a $unonei şi paznica templului. *şa i se arătă t nărului înaintea oc ilor şi-i grăi7
" să îngădui, 1urnus, să se irosească rodul atî-tor munci, şi ca sceptrul să-ţi
treacă în m na unor !enetici din 1roiaD +egele nu te !rea de soţ şi nu !rea să-ţi dea
zestrea,domniei unpe străincareai.Maicştigatdu-te-

odecuînfruntăsngeleprime#diiletăuBelumblăpentruacumun săom-şiceiaşic-a moştenitorbătut#ocdeal
tineB zdrobeşte ostile etrusceB ocroteşte pe latini ca să trăiască în pace. Însăşi puternica $unona mi-
a poruncit să-ţi spun !orbele astea în liniştea ad ncă a somnului. coală-te şi zoreşte să-ţi înarmezi
tinerimea ca să o scoţi, !oios, la luptă dincolo de ziduri, împotri!a troienilor ce s- au aşezat pe malurile
frumoase ale 1ibrului şi dă-le foc corăbiilor zugră!iteB iată !oinţa neclintită a zeilor. %acă nu !rea să- ţi
dea fata şi să se ţină de cu! nt, să afle însuşi regele 8atinus cine-i 1urnus şi să-i încerce puterea.
0ăt ndu-şi #oc de preoteasă, t nărul îi răspunse astfel la r ndul lui7
ă nu crezi că nu mi-a a#uns la urec i !estea că nişte corăbii au intrat în apele
1ibruluiB nu căuta să ! ri în mine, fără folos, teamaB nici $unona nu nc-a uitat încă.
Maică,face#ucăriabătr unorneţeaspaime!lăguităîncnuipuitemaipoateasupradeosebiluptelorade!ărulîntreregişi. îţi

%atoriadăgri#iuneizadaprebtniceseşi tee să păzească statuile şi templele zeilorB bărbaţii, în seama cărora e
purtarea războaielor, !or face şi pacea şi războiulJ
8a aceste !orbe *llecto se aprinse de m nie. Pe c nd încă !orbea, un tremur îi
cuprinse trupul lui 1urnus şi oc ii i se olbaseră spre Nuria ce-şi arătă c ipul ade!ărat şi îşi
lăsă năp rcile să şuiere. <i în timp ce el !oia să-i mai !orbească, cu tulburi oc i de pară,
*llecto îl îndepărtă, scoase două năp rci, pocni din bici şi grăi cu glas ameninţător7
[ 9us nt baba !lăguită, a cărei bătr neţe nu mai poate deosebi ade!ărul şi-ţi dă
gri#i zadarnice şi mă race #ucăria unor spaime înc ipuite asupra luptelor
între regi. @ită-te numai la astea7 !in din lăcaşul cumplitelor mele surori şi
aduc în m na mea războiul şi moartea.
Vorbind aşa, îi aruncă t nărului o faclă şi i- o înfipse în inimă cu flăcările ei
întunecate. " spaimă cumplită îl făcu să sară ars din somnB sudoarea îi năpădise şiroaie
totcurtrupu8eBîntr -însulcos sedindeşteptăminte,cerupatimaarmelesăbieişileşicăutăne-#!

labuniacăpătucigaşăiulpatuluiarăzboiuluişiprinîntreaşia-ga-i răzbunării. / nd fia; căra !
reascurilor încinge de #ur împre#ur o căldare de aramă, apa se umflă, clocoteşte în
spume, iar c nd nu se mai poate stăp ni, se înalţă în !ăzdu , ca un abur negru. 8a fel şi m
nia lui 1urnusB fără zăba!ă, el îşi !esti căpeteniile că !or merge împotri!a regelui 8atinus,
care a călcat paceaB le porunci să-şi pregătească armele, să apere $talia şi să
izgonească pe duşmani din otareB !a şti să-i înfrunte numai el şi pe troieni, şi pe latini.
%upă ce !orbi aşa, ceru a#utorul zeilor, iar rutulii începură să se îndemne pe întrecute la
arme. Pe unii îi ademeneau frumuseţea şi tinereţea lui 1urnus, pe alţii, neamul lui de regi,
iar pe alţii, braţul încercat prin fapte !ite#eşti.
!icleniePe./uc aripilend1urnuseinegreîiînsufleţeazburălalatroienirăzboişipedescoperirutuli,*lloeculto
depusepe laţărm,caleundeonouăfrumosul $ulus gonea fiarele spre cursele întinse de d nsul. /a să ! re
nebunia în ei, *llecto umplu nările crinilor cu mirosul cunoscut de cerb şi-i puse să alerge năprasnicB
iată pricina tuturor nenorocirilor, iată cum s-a aprins războiul în sufletele locuitorilor.
9ra un cerb frumos, cu coarnele mari, pe care îl creşteau, de c nd îl
smulseseră de la ugerul mamei, copiii lui 1irrus, îngri#itorul turmelor regelui şi al
moşiilor lui întinse. ora lor, il!ia, îl îmbl nzise cu multă dragoste7 îi împodobea
coarnele cu g irlande de flori, îl pieptăna şi-l spăla în apa curată a iz!orului.
e deprinsese astfel cu m ng ierea m inii şi se obişnuise cu masa stăp nuluiB
cerbul umbla prin păduri <i se întorcea singur acasă noaptea, oric t de t rziu. /um
rătăcisedusdeapea departe,flu-!'ului laait!aleturbatăşiserăcoreaacinilordeluizădufiuluspeîl stiarbarnise!erdetocmai. c
nd se lăsase /a să-şi arate destoinicia, *scaniu. îşi încorda arcul şi trase o săgeată, iar *llecto
îi călăuzi m na şi săgeata se înfipse ! # ind în p ntecele şi coastele cerbului. +ănit,
dobitocul îşi căută adăpostul obişnuit şi intră mugind în staul şi, plin de s nge, ca şi cum ar
fi cerut milă, umplu toată casa de gemete. il!ia se lo!i numaidec t cu palmele peste braţe şi
începu să c eme în a#utor pe ţărani. /um Nuria stătea pitulată în fundul pădurii, ei şi
porniră să !ină, care cu un ciomag călit în foc, care cu o măciucă noduroasăB m nia făcea
armă din tot ce le ieşea în cale. 1irrus spinteca tocmai atunci în patru un butuc de ste#ar,
în care bătuse nişte peneB lu ndu-şi toporul, el îşi strigă oamenii şi porni ca o furtună aşa
cum se găsea. În timpul acesta, cruda zeiţă află clipa potri!ită pentru a face
răuBaciobanilor,dinadăpostulum-pl eindsecurcăglasupe- iacopercumplitşulbuciumgra#dul ui,înco!

oiatdeunde2 dădude!uirăsemnulcodruldeşic emare ad ncimile pădurilor. " auzi şi lacul îndepărtat
al %ianei5, o auziră şi apele pline de pucioasă ale albului =ar şi iz!oarele Velinului C, iar mamele
speriate îşi str nseră pruncii la s n. 8a c emarea ei, ţăranii cei aprigi puseră m na pe arme şi
alergară din toate părţile spre locul de unde !enise c ntecul cumplit al buciumuluiB în acelaşi timp,
tinerimea tro-iană ieşi şi ea din tabără în a#utorul lui *şc'aniu. e înşirară în linie de bătaie, aşa că
nu mai era o arţă de ţărani cu măciuci grele şi cu ciomege arse la ! rf, ci o luptă cu topoare, iar c
mpul se prefăcu p nă ăt în zare într-un lan de săbii scoaseB
bătute de soare, scuturile îşi sc nteiau lumina în !ăzdu , întocmai ca !alurile c nd încep
să se acopere de spumă, la înt ia suflare a ! ntului, iar marea se umflă puţin c te puţin
şi îşi înălţă tot mai mult undele p nă ce se ridică din fundul genunei spre cer, înaintea
tuturor păşea t nărul *lmo, fiul mai mare al lui 1irrus 5B şuier nd în zbor, Pe c nd lupta
se încingea astfel pe c mpie cu sorţi deopotri!ă, *llecto, ce-şi împlinise
făgpărăduinţa,si:esperiadeoareceşi,străbătdezlănţuisedbiruitoarerăzboiul!ăzduşis ngeleul,îi !orbicare cursesetrufaş$unonei7deJaînt ia ciocnire,
$ată că au pornit !ra#ba şi războiul, aşa cum ai dorit. Mai spune-le să înc eie
pace şi să se împrietenească dacă pot, acum c nd i-am stropit pe troieni cu s nge
italicJ %e-aş fi sigura că !oieşti, aş face şi mai multB aş îndemna la luptă prin fel de
fel de z!onuri şi cetăţile !ecineB aş aţ ţa în suflete sc nteia nebună a războiului ca
să !ină în a#utor din toate părţileB aş împrăştia arme prin ogoare.
$unona îi răspunse7
%estule spaime şi !icleniiB a#ung pricinile de războiB pri!eşte-i cum s-au şi
încăieratB armele apucate la înt mplare au şi început să se stropească cu s nge. *sta
să le fie unireaB nunta asta să o serbeze m ndrul fiu al Venerei şi regele 8atinus.
te,tăpiar nitoruldacă!aînaltuluimaifi ne!oie"limp nde-arce!aîngăduipentruînsăizbca ndă,tusăoumblisămăslobodăîngri#escla
euluminasingurăzilei.. %u-*bia ispră!i de !orbit, că Nuria îşi şi întinse aripile, în care şuierau şerpi şi se lăsă
din înălţimi spre lăcaşul ei din infern. $n mi#locul $taliei, la poalele unor munţi înalţi, se
află un loc !estit în toată lumea, !alea *m-sanctului5B o pădure întunecoasă o în!ăluie
din ain ndouă părţile cu frunzişurile ei deseB la mi#loc un şu!oi nă!alnic !uieşte izbindu-
se în ! rte#uri de st nci. *ici e o peşteră, prin care răsuflă neînduplecatul infern, gcnună
ad nca, de unde dă nă!ala printr-o gură plină de du oare * cronul. *llecto se scufundă
într-însa şi scăpă cerul şi păm ntul de făptura ei blestemată, în timpul acesta $unona se
ostenea să împingă p nă la capăt războiulB mulţimea de ciobani se îndreptă de pe
c mpul de luptă spre cetate cu trupul neînsufleţit al t nărului *lmo, şi cu cel sluţit la c ip
aldluseiAaiesusBtroienilor,ei iatăserugaucăsosideşizei1urnusşi-lc. /aemausă !pere8atinusşimai.

multÎnmi#loculspaimaîn!inuirilorînlatini,eldeleomor spuse că regele îi c emase pe troieni la
domnie pentru a-şi corci neamul, în timp ce pe d nsul îl alungase de la curte.
1inerii ale căror mame #ucau, după pilda *matei, dansul lui 0ac us prin păduri
neumblate, începură să se adune şi ei din toate părţile şi să ceară războiB împotri!a
semnelor cereşti, împotri!a ursitei, împotri!a !oinţei zeilor, cu toţii doreau lupta nelegiuită şi
încon#urară curtea lui 8atinus. /a o st ncă în mi#locul mării, regele rămase însă neclintitB
cu tot lătratul !alurilor nenumărate din #uru-i, sta locului din pricina greutăţii eiB în zadar
muc iile de piatră din #ur gem, în zadar algele zdrobite de coastele ei sunt z! r-lite
înapoi5. / nd !ăzu însă că nu mai putea stă!ili pornirea oarbă a mulţimii şi că
toatespun send7împlineau după !oia $!monei, el ceru fără folos mărturia cerului şi a zeilor,
oarta ne doboară şi furtuna ne t răşteJ /u s n-gele !ostru ticălos !ă !eţi
plăti, nenorociţilor, fărădelegea, iar pe tine, 1urnus, te aşteaptă o grea
pedeapsăB c nd te !ei ruga zeilor !a fi însă prea t rziu. / t despre mine mi-
am c ştigat odi na, am a#uns la capătul !ieţii, pierd doar o moarte fericită.
<i fără să mai adauge ce!a, se înc ise în curţile lui şi lăsă lucrurile în !oia lorO în
8aţiu era odinioară o datină sf ntă păstrată apoi de cetăţile albane, şi azi de +oma,
căpetenia lumii, atunci c nd porneşte războiul care aduce lacrimi 2 împotri!a geţilor, a
ircanilor sau a arabilor, ori c nd se duce împotri!a inzilor şi înaintează mereu spre
răsărit pentru a ne lua îndărăt steagurile ce neau fost răpite de părţi H. unt două
porţi ale războiului (aşa se numesc) pri!ite ca sfinte de credinţa noastră şi de teama
de cruntul MarteB o sută de ză!oare de aramă şi de drugi puternici de fier le înc id,
iar paznicul $anus nu se mişcă niciodată din prag. / nd senatul a otăr t războiul,
împodobitporţilecesccu rţtrabeeaieşidăc!isemnalul-rinalăşi luptei7cutogatinerimeaîncinsă

caîlurmelaAazăbii însuşişitrmbiţeleconsululde descaramăideo înto!ărăşesc cu c ntecul lor
răguşit 2 Pentru a începe războiul împotri!a troienilor, 8a7 inus era ţinut sa păstreze datina
ş7 să desc idă cumplitele porţi ale templului. 9l nu !oi însă să le atingă şi, ca să nu fie silit,
se ascunse în fundul curţilor lui. /obormdu-se din cer $unona împinse atunci cu mina ei
porţile ce se urniră greu şi, răsucindu-le apoi pe ţlţ ni, desc ise uşa de fier.
8iniştită şi molcomă pmă acum, *usonia se aprinse pe datăB unii se pregăteau să
meargă $a luptă pe #osB alţii se a! ntau pe cai înalţi ridic nd praful, toţi cereau arme. @nii
îşi frecau scuturile şi lăncile cu untură grasă ca să le facă lucioaseB alţii îşi ascuţeau
topoarele de piatră. %esfăşurau !oioşi flamurile şi ascultau c ntecul tr mbiţelor. /inci
mari1ibur,oraş*rdeea,îşi întin/rustumepumerănico!
aleleşi*ntemnacasăfăureascăH,încon#uratăarmecunoi7turnuri,puterniscobeaua*ţină,coifurimndrulpentru apărarea capuluiB
împleteau scuturi rotunde, din mlădiţe de salcieB îşi acopereau cu argint subţireB platoşele de aramă şi pu parele uşoare. $ată ce
rămăsese din gustul lor pentru coasă şi dragostea pentru plugJ /u toţii îşi căleau acum în cupoare săbiile lăsate de părinţi. 1r mbiţele
se porniră a sunaB lozinca de luptă şi începu să umble printre şiruri. orit, unul îşi lua coiful din casă, altul îşi strunea în fr u caii
focoşi, altul îşi punea scutul şi platoşa cu trei r nduri de c rlige de aur şi îşi încingea apoi sabia credincioasă. %esc ideţi-mi, acum,
muze, :eliconul5 şi c ntaţi-mi7 ce regi au luat parte la război, ce oşti au !enit cu d nşii de au umplut c mpiileB cu ce !oinici se fălea
încă de pe atunci păm ntul bogat în !ite#i al $taliei şi ce războaie î-au mistuit. Voi !ă aduceţi aminte, zeiţe,
şi puteţi/elsădintpo!estiţi,iapornitpeclandrăzboilanoişinuşi -sa-
înarmatastrecuratostildeccumplitultoslabăMezeamintireţiu,. care nesocotea pe zeiB !enise de
la ţărmurile etrusceCB alături de d nsul mergea fecioru-său 8ausus, neîntrecut în frumuseţe
dec t doar de 1urnus din 8aurent. $scusit în îmbl nzirea cailor şi la lupta cu fiarele, ar fi
meritat să asculte de altfel de porunci şi de alt tată dec t Mezenţiu. 8ausus era în fruntea a o
mie de oşteni, ce l- au urmat fără folos din cetatea *gillaH. %upă d nşii frumosul *!entin3, fiul
lui :ercule, îşi plimba m ndru pe c mpie carul împodobit cu ramura de palmier şi caii ţu.
0iruitoriB semn al izb nzii părinteşti, pe scu a!ea un balaur cu o sută de şerpi
încolăciţi în #uru-i. Prtoteasa +ea îl născuse în taină în pădurea de pe*!entin, după ce
:ercule răpusese pe Aerion ;, şi poposise în ogoarele laurentine unde îşi scăldase boii
aduşiscuţitedinde paniafierşi înseapeleluptau1ibruluicuosabie."staşiiscurtălui purtauşicuo

înlancemnămaresuliţisabişinişteă.*!entinparicumergea!rfuri pe #os, înfăşurat într-o mare piele de
leu cu coamă zburlită, iar colţii albi îi acopereau capulB cu aina aceasta a lui :ercule prinsă pe
umeri, înspăim ntător, el se ducea spre curţile lui 8atinus. %oi fraţi sosiră apoi de la zidurile 1ibu
rului, numit aşa după numele fratelui lor 1iburtus. /atillus şi aprigul /oras, tineri de ob rşie din
*rgos C #i printr-o ploaie de săgeţi, ei păşeau în fruntea oştilorD întocmai ca doi centauri, fii ai
norilor HB c nd se rep în goană din ! rful munţilor, părăsind :omolul "trisul plin de zăpadă, codrii
deşi li se dau la o parte iar ăţişurile le trosnesc sub picioare. e arătă apoi
/ecu us, întemeietorul Prenestelui, fiul lui Vulcan născut printre dobitoace la ţară şi
despre care toaB !eacurile au crezut că a fost găsit pe o !atră 6B o cea de ţărani îl
înto!ărăşea, oameni ce locuiau înălţimile Prenestelului şi ogoarele $unonei din Aabii
şi ţărmurile răcoroase ale flu!iului *nio şi munţii st ncoşi ai er-nicilor udaţi de at tea p
raie, şi cei pe care îi răneşti tu, mănoasă *nagnie, şi tu, slă!itule *masenus C. =-
a!eauplumbBcuuniitoţiia!eauarme,c nicitedouăscuturi,suliţeniciîncareBmnă,ceişimaiîncapmulţio
căciulăaruncaugalbenăcupraştiadinbucăţipiele dede lup, cu piciorul st ng gol şi cu dreptul înfăşurat într-o opincă neargăsită.
În !remea aceasta, fiul lui =eptun, Mesap, îmbl n-zitorul de cai, pe care nu-l
poate doborî nici focul, nici fierul, puse din nou m na pe sabie şi îşi c emă la luptă
supuşii de mult liniştiţi şi dez!ăţaţi cu războiul7 gloatele fescenine şi faliscii, ce locuiau
pe înălţimile orac -telui, pe ogoarele Nla!iniului, pe muntele şi pe l ngă lacul /iminus şi
pădurea sf ntă a /apeneiH. /u toţii mergeau în coloane şi îşi slă!eau regele cu c ntece
întocmai ca lebedele albe ce se întorc prin !ăzdu de la păşune scoţ nd sunete dulci din
lungile lor g tle#uri, de !uiesc p nă departe flu!iul şi mlaştina *sia3. =-ai fi crezut că erau
nişte oşti acoperite de aramă ce porneau la luptă, ci un stol de păsări ce zoreau cu
strigăteabinilor,răguşiteeraînfrudintealarguluneimăriimarişioştise lăsauşisingurpe
ţfărmcea.6c /lausus,toastea dinlui întreagăBsngelestră!edupăcei al +oma a primit în s nul ei
pe sabini, dintr- însul s-a răsp ndit în 8aţiu tribul şi neamul /laudulor Q /u d nsul mergeau
gloatele numeroase ale *miternului, neamul stră!ec i al /uriilor, toţi războinicii 9retului şi ai
rodnicei în măslini Mutusca şi cei ce locuiau oraşulB =omentum, ogoarele +oseei, de l ngă
lacul Velinului şi st ncile prăpăstioase ale 1etrFei şi muntele e!er ţi /asperia şi Noruli şi
malurile r ului :imella şi cei ce se adăpau din apa 1ibrului şi a Nabarisului şi cei trimişi din
răcoroasa =ursia şi gloatele :orteiC şi neamurile7 latine şi cei pe care îi despărţeau apele
*lliei, nume' blestemat la romani.H Mulţi ca !alurile rostogolite de marea 8ibiei, c rtd, în
apropierea iernii, "rion apunei în unde, ori ca spicele bătute de soarele nou al !eri@a c
mpiile :ermului 3, sau
în:aogoareleesus,fiulgalbenelui*gamalemnon8iciei .6,
cduturileşmanulzăngăneautroienilor,7şispăm+ăzboiniciintulle duduitui/lausubs picioarero!in. dintr-o
regiune muntoasă (*peninul central, unde se aflau munţii 1ctrFa,. e!er şi afluenţii 1igrului7 r uri e
Velinus, :imerta, Nabaris, *llia), locuită de sabini, amestecaţi cu ctrusci şi latini. Îrt această regiune,
mărginită la !est de cursul mi#lociu al 1ibrului, se aflau ora-şeF indicate de Vergiliu7 *miterna, Noruli,
/arii, 9rctum, Mutusca, /asperia, =ementurn, =ursia, :orta, ca şi teritoriul +oseea.
Îşi în amă caii la car şi- i aduse lui 1urnus o mie de neamuri războiniceB pe cei ce
a!eau ogoarele rodnice în !iţă ale Massicului ; şi pe auruncii scobor ţi de pe dealurile lor
înalte şi pe cei ce locuiau c mpiile de alături ale idicinului şi pe cei ce !eneau din /ales, pe
cei de pe ţărmurile nisipoase ale Vulturnului şi pe aprigii saticuli C şi cetele
osciloreraacoperitH,ca demăciuciunscutscurtedinpiele,şirotundeiardelegateaproapde
muiaseluptaucuo cucureaosabiesubţireBînco!oiatăbraţulst.=ungtele !oi uita în !ersurile mele nici
pe tine, 9bal, despre care se spunea că erai fiul nimfei ebetis şi al bătr nului 1clon, pe c nd
domnea peste teleboii din /apri ;B nemulţumit numai cu ogoarele părinteşti, el îşi întinsese stăp
mrea şi asupra neamurilor saraste şi asupra c mpiilor udate de arn şi asupra celor ce locuiau
+ufra, 0atulum, /elemna şi asupra celor aparate de zidurile *bellci, bogată îa meri6. "bişnuiau să
arunce cu suliţe lungi ca cele teutoneB pe cap a!eau coifuri din coa#ă de plutăB scuturile de
aramă le sclipeau, după cum le sclipea şi sabia, tot de aramă. *i !enit la luptă din munţii =ersei L,
şi tu, @fens cu nume !estit şi cu arme norocoase. 1u domneai peste ec!icoli, cei cu păm
nturi sterpe, deprinşi mai mult cu ! natul prin păduri, ce-şi arau, J înarmaţi, ogorul, şi le
plăcea să caute mereu prăzi noi i şi să trăiască numai din prădăciuni. %in porunca regelui
*r ip, din Marru!ium, sosi şi !iteazul @mbro, preotul5, cu un coif împodobit cu frunze de
măslinB cu desc ntecele şi cu m inile, el ştia să adoarmă nă-# p rcile şi idrele
cnu#suflareas-apututotră!ităBînsătămăduisepricepeaşideranasă-
lefăcutăpotoleascădeolancemniaitroşianăBsălenicilecuiascădescntecele,muşcăturileBnici buruienile culese peî munţii marsilor nu i-
au fost de !reun folosC. 1e-au# #elit, !oinice, codrii *ngitiei şi apele limpezi ale Nucinului şi stră!eziile lui lacuri H.
Mai mergea la luptă şi frumosul fiu al lui :ipolit, B !estitul Virbius, trimis de maică-
sa *ricia 3, după ce-l crescuse în pădurea 9geriei 6, aproape de umedele ţărmuri unde se
ridică bogatul altar al milosti!ei %iana. e spune că după ce murise prin !iclenia maşterei
lui,7 rupt în bucăţi de caii lui înspăim ntaţi, şi plătise cu s nge răzbunarea tatălui său,
:ipolit a fost în!iat deB buruienile lui Peon şi de dragostsea %ianei şi s-a7 întors pe păni
nt. M niat că un muritor a putut în!ia.' din întunericul infernului la lumina !ieţii, atotputeri
nicul părinte l-a prăbuşit atunci cu trăsnetele lui înB apele ti ului pe
Peon ce;-înl!indecasepoemele. omericeMiloasă, medicul%ianaî zeilor.

8-a îndosit însă pe :ipolit într-un adăpost tainic, în pădurea nimfei
9geria, pentru ca, singur şi necunoscut, să- şi petreacă zilele în mi#locul
codrilor $taliei, sub numele de Virbius. <i p nă azi caii sunt opriţi de a se
apropia de templul şi dumbră!ile %ianei, de c nd, speriaţi de o di anie
ieşită din mare, au răsturnat pe ţărm carul t nărului :ipolit. /u toate acestea
fiul lui m na acum pe c mpie nişte armăsari focoşi şi zbura în car la război.
Întree ndu-i pe toţi la statură, m ndru la înfăţişare, 1urnus străbătea înt ile r
nduri cu armele în m nă. Pe coiful lui înalt, împodobit cu un întreit canaf, se afla
Ct locurile unde se întinde mlaştina neagră a aturei şi pe unde recele
@fens îşi
taieneamuldrum!olscilor,prin!ăi înadineifrunteaşiseuneiaruncăcete deîn marecălăreţil.

%upăcestrăluceauei,sosişide!iteazaaramăB/amiila,maniledinnu i se obişnuiseră cu, furca şi cu
treburile femeieştiB fecioara se deprinsese cu munca aprigă a războiului şi se lua la întrecere cu !
ntulB ea ar fi fost în stare să zboare peste creştetele' neatinse de seceră ale lanurilor fără sa le stri!
ească în goană spicele tinereB sau să treacă marea peste !alurile înalte fără să-şi ude tălpile. 1oată
tinerimea şi femeile ieşiră din case şi din ogoare ca să o pri!ească cum mergea şi să se minuneze de
mantia regească deB purpură ce-i acoperea umerii strălucitori şi de copcaB de aur ce-i prindea părul
şi de felul cum îşi purta tolba liciană şi de suliţa ciobănească cu ! rful de fierC. -
/*+19* * "P1* s 9numerarea oştirilor italic; se înc eie cu apariţia
aproape miraculoasă a /arailFi, căpetenia !olscilor din !alea r ului 8iris.
izbucniră%e răguşit,îndată cede1urnusîndată ceînălţdădusteagul!nt
cailorrăzboiuluinăprasnicipecetăţuiaşipuse8aurentuluimnape arme,şitrmbiţele sufletele tuturor se
tulburarăB 8aţiul întreg se ridică în grabă ca un om şi tinerimea semeaţă începu să fiarbă. /ei mai
însemnaţi dintre capii oştirilor7 Mesap, @fens şi nesocotitorul de zei Mezenţiu porniră să str ngă
a#utoare de pretutindeni şi să golească ogoarele de lucrători. 1rimiseră pe Venulus la cetatea lui
%iomede ca să-i ceară spri#in şi să-i !estească sosirea troienilor în 8aţiu şi să-i arate că 9nea îşi
adusese penaţii în!inşi şi spunea că ursita i-a ărăzit să domneascăB că multe neamuri se uniseră
cu d nsul şi că numele începuse să i se răsp ndească p nă departe în 8aţiu. 8a ce ţintea
!enirea lui şi ce a!ea să urmeze, dacă norocul l-ar a#uta, %iomede

putea şti mai bine dec t 1urnus ori regele 8atinus.
*cestea se petreceau în 8aţiu. 9roul troian, urmaşul lui 8aomedon, le !edea şi
se frăm ntaB încolţit din toate părţile, se g ndea cu nelinişte c nd la una, c nd $a alta,
neştiind ce otăr re să ia, întocmai ca faţa tremurătoare a apei dintr-un !as de aramă,
carearuncrăsîn-fr'susngep luminanăcelo!eştesoareluicuorieac ta!anulipulsc. nteietor al lunii, o flutură
în toate părţile, o 9ra noapte şi, ostenite, toate fiinţele de pe păm nt, păsări şi dobitoace, dormeau
ad nc, c nd, tulburat deB groză!ia războiului, tatăl 9nea se culcă pe ţărm, sub
bolta răcoroasă a cerului şi izbuti, în sf rşit, să se lase furat de o odi nă t rzie.
$ată că i se arătă atunci din frunzişul plopilor c iar zeul 1ibrul, bătr nul zeu al
loculuiB o p nză subţire de în îl în!ăluia într-o mantie !erzuie şi o cunună deasă
de trestie îi încingea pletele. 9l porni să-i !orbească şi să-i potolească gri#ile7
Vlăstar de zei, ce ne aduci rămăşiţele 1roiei scăpate din m inile duşmanilor şi ne
păstrezi pe !ecie Pergamul, tu eşti cel aşteptat de păm ntul 8aurentu-lui şi de ogoarele
latineB aici îţi !a fi ţara, aici îţi !or răm ne penaţiiB nu da îndărăt şi nu te speria
de#ucăriaameninţărileunor!edeniirăzboiuluiBînşelătoaapre,igaaflăm cănie!
eiazeilordapestes-a potolitonamilă.<i dpentruscroafă,casăculcatănutecrezila rădăcina
ste#arilor de pe ţărm, cu treizeci de godaci, albi ca şi mama lor, str nşi în #urul ţ ţelor ei.
*colo !a fi !atra oraşului, popasul suferinţelor taleB după treizeci de ani împliniţi, de acolo !
a porni *scaniu ca să întemeieze oraşul *lba, al cărei nume îi !a aminti ob rşia . =u-ţi spun
po!eşti, îţi !oi arăta acum în c te!a !orbe în ce c ip poţi ieşi biruitor din prime#diile ce te
ameninţă. =işte arcadieni, din neamul lui PallasC, au urmat steagurile
trămoşul legendar al arcadienilor (populaţie din centrul Areciei) şi
fondatorul cetăţii Pallantium, era Pallas, fiul lui 8icaon.
+egelui 9!andru şi s-au aşezat prin meleagurile astea şi şi-au ridicat un oraş în
munţi,neamulnumitlatinB Pallanteu,ia-icato!arăşidupădenumeleluptă strşifăbunuluilegăm

Pallasntcud. i 9inşiisunt.9u necontenitînsumite!oiîn războicălăuzicu printre !aluri în susul
apei ca să birui cu lopeţile undele. %e aceea, scoală, fiu al zeiţei şi de cum încep să
apună stelele, roagă-te $unonei, după datină, şi potoleşte-i m nia şi ameninţările cu
#urăminte smerite. Pe mine mă !ei răsplăti după ce !ei birui. 9u sunt zeul acestui flu!iu, pe
care- l !ezi curg nd printre c mpiile bogate, 1ibrul cu !aluri albastre, flu!iul iubit de zei. *ici
se !a înălţa o cetate puternică, locuinţă a mea şi stăp nă peste cele mai mari cetăţi.
puse şi se scufundă în ad ncul apelorB o dată cu noaptea, îl părăsi şi
somnul pe 9nea. e sculă şi cu oc ii întorşi spre razele soarelui, ce mi#eau,
scoase, după datină, apă din flu!iu în gă!anul pumnilor şi rosti aceste cu!inte7
unde sfinte,[=imfeprimiţiale-l 8aurentului,pe9neaşiferiţinimfe,-ldedeprime#diiundepornesc."riundetoateţi-
arflu!iilefiiz!orulşitu,în 1ibcareule, cu locuieşti, tu, ce te-ai milosti!it de nenorocirile noastre, din orice ţinuturi
îţi pornesc frumoasele ape, flu!iu cu coarne de aur, stăp n al apelor $taliei, pururi te !oi slă!i cu #ertfe şi
daruriB !ino şi-ţi întăreşte numai prin semne făgăduielile.
*stfel !orbi şi îşi alese apoi din toată flota doua corăbiiB le umplu cu ! slaşi
şi le împărţi tuturor arme. $ată că deodată minunea se împliniB în pădure li se
d9ftu arătă o scroafa albă culcată pe ţărmul !erde cu godacii toţi albi, pe care
piosul 9nea ţi-o #ertfi ţie, puternică $unonă, şi o puse împreună cu purceii pe altar. / t
ţinu noaptea de lungă, 1ibrul îşi potoli apele umflate si, trăg ndu-le îndărăt, le aşternu ca
un eleşteu adormit ori ca o mlaştină liniştită pentru ca lopeţile să le spintece fără luptă.
1roienii îşi zoriră astfel drumul !oioşi. /orăbiile unse cu smoală alunecau pe !aluriB se
mirau şi undele, se mirau şi pădurile nedeprinse să !adă scuturi de ostaşi ce sc nteiau de
departe şi corăbii zugră!ite plutind pe flu!iu. V slaşii se încordau zi şi noapte prin
lungileînluciulluiapeicotituri,.oarelepesubde ramurilefocseur caseopacilorpnăşi-

aspintecaucruceacerului,umbracpăndurilorzăriră!erzi,dedeparteăsfrntă zidurile unei cetăţi şi c
te!a casc, pe care azi puterea romană lc-a ridicat în slă!iB pe atunci 9!andru stăp nea ţara
asta săracă. Întoarseră repede prorele spre mal şi se apropiară de oraş. În ziua aceea regele
9!andru aducea tocmai un sacrificiu lui :ercule şi celorlalţi zei într -o, dumbra!ă din faţa
oraşului. /u d nsul se mai aflauB şi fecioru-său Pallas cu fruntaşii tinerimii şi cu sfătui' bătr
nilorB puţini la număr, ci ardeau tăm ie în timp i ce s ngele cald fumega încă pe altare. %e
cum !ăzură corăbiile mari lunec nd prin pădurea umbrită şi pe ! slaşi înco!oiaţi în tăcere pe
lopeţi se speriară şi se sculară părăsind mesele. Viteazul Pallas porunci să nu oprească
sacrificiul şi, înşfăc nd o suliţă, le ieşi în cale troienilor şi le strigă de departe, de pe o mo!ilă7
ce neam[ su%inteţiDcepricină%inceaţiţarăDpornit,=e flăcăi,aduceţipepacedrumuriorirăzboiDnecunoscuteD încotro !ă duceţiD %in
%in înaltul pupei lui, tatăl 9nea îi !orbi atunci astfel, întinz nd
spre d nsul o ramură de măslin în# semn de pace7
ntcm troieni şi armele noastre nu duşmănesc dec t pe latinii, ce s-au
pornit cu război trufaş împotri!a noastră, nişte pribegi. /ăatărn pe 9!andru ţ
înştiinţaţi-l că fruntaşii neamului troian au !enit să-i ceară spri#inul armelor.
8a auzul unui nume at t de !estit, Pallas înlemni î
"ricine ai fi, spuse el, coboară şi !ino de !orbeşte cu tataB fii oaspetele casei
noastre.
Îi întinse apoi m na şi i-o str nse lung pe a luî
9nea.îiPărăsiră!orbi,înînsfurmăşit, regeluiflu!iulşicuintrară!orbeînprieteneşti7dumbra!ă.
", cel mai bun dintre greci, înaintea căruia ursita m-a făcut să !in cu rugăciuni şi cu
ramuri de măslin, împodobite cu panglici, nu m-am temut la g ndul că eşti căpetenia unui
neam grec, arcadian, şi legat prin s nge cu am ndoi *trizii. /i sufletul meu cinstit, oracolele
sfinte ale zeilor, strămoşii noştri înrudiţi şi numele tău !estit peste tot pm ntul, m-au
îndemnat să mă unesc cu tine şi m-au'făcut sa ascult bucuros de porunca ursitei.
%ardanus, înt iul ziditor al 1roiei, fiul 9lectrci, după cum spun grecii, a !enit la teucriB
9lectra era fiica lui *tlas, care spri#ină pe umeri bolta cerească. 1atăl !ostru e Mercur, pe
care frumoasa Maia l-a zămislit şi născut pe creştetul îng eţat al muntelui /ilene5B iar
Maia, dacă dăm crezare celor auzite, e fiica aceluiaşi *tlas,
spri#initorulacelaşisngebolţii.C înstelat0izuitpe. toateÎnc ipulastea,acesta,nuţi-neamulamtrimisnostrusoli,

nicialamn-amndu!oit-rorasăpurced-ţiispitescdincu !iclenie g ndurile, ci mi-am pus eu singur capul şi am !
enit cu rugăciune la pragul tău. *celaşi neam al ru- ' Munte din *rcadia, unde se născuse Mercur.
8egăturile de rudenie cu *trizii şi cu 9nea apar simplificate. *treu descindea din
"enomaus, fiul lui *tlasB Maia, bunica lui 9!andru şi 9lectra, mama lui %ardanus, erau
fiicele aceluiaşi *tlas.
ăllor ne prigoneşte pe noi ca şi pe tine cu un război în!erşunat, crez nd că,
dacă ne !a alunga, nu-l !al rnai împiedica nimic de a supune sub #ugul lor în-f treaga
:esperie dintre cele două mări ce-i scaldă ţărmurile. Primeşte credinţa mea şi dă-mi
tu pe a ta*m cu mine războinici !ite#i, inimi oţelite şi o tinerime pusă la încercare.
*stfel !orbi, în timp ce 9!andru i se uita drept în faţă şi în oc i şi îşi
preumbla pri!irea peste tot trupul. Îi răspunse apoi în puţine cu!inte7
[ /u c tă bucurie te !ăd şi te primesc pe tine cel7 mai !rednic dintre teucriJ
Aăsesc!enitîn înalamina,tineglasulca săşi, c!adăipulţaratatăluiso-tăuru-sei*nc:eisionaeJ/ i,nds- aPriam,scoborfiult luişi în8aomedon,ţinutulfrigurosa
al *rcadiei. Mă aflam atunci în floarea tinereţiiB abia îmi ieşiseră tuleieleB eu sorbeam
cu oc ii căpeteniile troiene şi mai cu seamă pe Priam. *nc ise îi întrecea însă în statură
pe toţi. *rdeam de nerăbdarea tine-J rească de a-i !orbi, de a-i str nge m na în m na
mea. Mă apropiai de d nsul şl-5 înto!ărăşii bucuros în cetatea NeneuluiC. 8a plecare,
mi-a dăruit o tolbă frumoasă cu săgeţi liciene, şi o lamidă brodată cu' fire de aur şi
două fr ie tot de aur, acum în stăpî-nirea feciorului meu Pallas. Prietenia, pe care mi-o
ceri, am înc eiat-o de mult cu #urăm nt cu *nc ise, aşa că, m ine, de cum s-o lumina
de ziuă, o să !ă dau drumul !eseli de spri#inul meu şi o să !ă a#ut cu cele trebuitoare.
P nă atunci, fiindcă aţi !enit aici ca prieteni, luaţi parte cu bucurie la sărbătoarea
noastrăto!arăşiloranuală,!oştripedecarmeren.-am putea-o am na şi obişnuiţi-!ă să şedeţi la ospeţele

%upă ce !orbi aşa, porunci să se aducă din nou bucatele şi pa arele ce
fuseseră luate de pe masă şi c iar el îi aşeză pe troieni pe nişte paturi de iarbă şi, ca
să-l cinstească mai mult dec t pe ceilalţi, îl pofti pe 9nea pe un scaun de arţar acoperit
cu o blană de leu. 1ineri aleşi şi slu#itorul altarului aduseră apoi pe întrecute carne
friptă de !ită, umplură panerele cu p ine şi le turnară !in. 9nea şi tinerimea tro-iană îşi
împărţiră spinarea întreagă a unui bou şi măruntaiele de la sacrificiu.5
%upă ce li se potoli foamea şi li se tăie pofta de a mai m nca, regele 9!andru le
!orbi7
[ 8a sărbătoarea asta, la ospăţul ăsta dat după datină, la altarul ăsta înc inat
unuirecunoştinţazeuatt cădeammare,scăpatnunede- auocumplităs#lit!reo primsuperstiţie#die.Pri!

eştedeşartă maişiuitareaîntist!ecncailorspmzuratăzei,ci pe marginea muntelui, pietrele împrăştiate
ăt departe, peştera, !ăgăuna pustie a muntelui şi mormanele t r te în prăbuşire *ici se afla o
peşteră nea#unsă de lumina soarelui, unde locuia /acus, o di anie numai pe #umătate cu c ip de
omB păm ntul peşterii era mereu #ila! de s nge proaspătB pe porţile cumplite, sp n-zurau
groaznice capete de oameni, m n#ite de s nge stricat. 1atăl lui era Vulcan şi pe gura namilei, ce
se urnea greu, ieşeau numai flăcări negre. Vremea ne-a adus, în sf rşit, spri#inul doritB un zeu s-
a abătut pe la noi, :ercule, răzbunătorul fărădelegilor. M ndru l 8a romani, măruntaiele, e ta 2 ficat,
plăm ni, rinic i, mimă, stomac 2 erau îndeobşte aruncate în foc sau în !aluri (c nd se #ertfea
zeităţilor marine). %ar, dacă se aducea un sacrificiu lui
:erculeacrificiilepeaduse*ramaluiima,:erculemăruntaielea!eaucaractererauconsumatedeispăşiredesaucei decarepurificareasistau. la #ertfă.
/ă l-a răpus pe Aerion, uriaşul cu trei corpuri, şi 'de prăzile ce-i luase, el a trecut pe
aici, m n ndu-şi taurii cuceriţiB cireada lor umplea !alea şi malurile r ului. /a să nu-i răm
nă nicio ticăloşie nesă! rşită şi nicio !iclenie neîncercată, /acus, în nebunia lui, a întors de
la păşune patru tauri mari şi tot at tea #unei arătoase şi, ca să nu-l dea de gol, dacă ar fi
mers drept înainte, i-a tras de coadă sc imb nd pe dos urmele copitelor, aşa că i-a putut
ascunde în. Peştera-i întunecoasă, fără să lase !reun semn al înşelăciunii pentru cine i-ar
fi căutat. În timpul ăsta :ercule îşi aduna de la păşune turmele sătule şi
se pregătea să plece, c nd boii se puseră să mugească şi să umple cu #alea lor toată

pădurea şi dealurile, de părere de rău că le părăseau. @na din #unei le răspunse
mugind şi ea din peştera ad ncă, d nd astfel pe faţă !icleşugul lui /acus. " cumplită m
nie se aprinse atunci în sufletul lui :ercule care puse iute m na pe g ioaga-i noduroasă
şi urcă în goană ! rful înalt al muntelui. Pentru înt ia oară l-au !ăzut oc ii noştri pe /acus
cuprinspeşteră,deundespaimăseînc.Maiiserepede.%esprinsedec tapoi!ntul,ostdencăparcăuriaşă,-icrescuseceatrnaaripiîn laniştepicioare,lanţurifugi în
lucrate de Vulcan, şi întări cu ea intrarea peşterii, tocmai c nd sosi şi :erculeB

scr şnind, el pri!i în toate părţile, ca să găsească intrareaB clocotind de m nie, încon#ură
de trei ori muntele *!entin, şi de trei ori se încercă să împingă piatra din uşă, pentru ca
apoi, ostenit, să se odi nească de trei ori în !ale. %easupra peşterii se ridica o st ncă
ascuţită, prăpăstioasă din toate părţile, înaltă, unde păsările de pradă îşi găseau
adăpost pentru cuiburi. /um ! rful i se pleca la st nga spre flu!iu, opintin-du-se din
dreapta, :ercule o împinse şi, smulg nd-o, în sf rşit, din rădăcini, o rostogoli deodatăB
!ăzdu ul !ui, malurile tresăriră şi, speriat, flu!iul se puse să curgă îndărăt. În clipa
aceea se i!i la lumina zilei peştera, adăpostul lui /acus, şi i se desc iseră p nă în fund
!ăgăunilelai!ealălocaşurileîntunecoasinfe,rnului,caîn clipapalidelecndţinuturipăm dentuJcares-

arsecrăpaîngrozescde!reunpnăcutremurşizeii,iarşi ardeda sus noi am. putea pri!i în genunea ad
ncă şi umbrele morţilor ar tremura la lumina zilei. Prins fără !este de lumina neaşteptată din
fundul !ăgăunii lui, /acus urla îngrozitor, în timp ce :ercule îl lo!ea de sus cu ce-i !enea la îndem
nă, cu buturugi şi cu bolo!ani uriaşi. Văz nd că nu mai e scăpare, /acus se puse atunci să !erse
pe gură nori de fum (negrăită minuneJ), în!ăluind peştera într- un întuneric ce-l răpea pri!iriiB
pretutindeni era un amestec de beznă şi de flăcări de foc. =emaiput n-du-şi stăp ni m nia, :ercule
se repezi atunci numaidec t dintr-o săritură printre flăcări, tocmai unde se rotea fumul mai gros
şi unde fierbea peştera într-un nor mai negru şi, cu toate că di ania !ărsa mereu flăcări în beznă,
înşfăc ndu-l, el îl str nse în braţe ca într-un laţ, p nă ce-i ieşiră oc ii
dinescapiseşi şii sesc oaseprislangeleluminaînczileigatboiiînfuraţigtle#şi. lucrmulserile

apoiîndositeporţile,.:erculeiarpeşteratrase sde picior oitul afară, aşa că nu ne mai
săturam pri!ind oc ii groaznici ei namilei, c ipul, pieptul lui păros şi gura, din care nu
mai ieşeau flăcări. %e atunci prăznuim ziua asta şi urmaşii au păstrat-o bucuroşi.
Potitius şi familia Pinaria, păzitoarea datinii5 au înălţat în pădure altarul ăsta, pe care
noi îl !om pri!i de-a pururea ca cel mai însemnat şi care, în ade!ăr, !a răm ne
B ţinea rolul principal (Pinarii o secundau doar). 9a
a dispărut ; la începutul secolului al $$$-lea î.e.n.
Pe !eci aşa ;. %e aceea, luaţi parte, tinerilor, la sacrificiul făcut în amintirea unei
fapte at t de mariB în-cununaţi-!ă pletele cu frunze, ridicaţi-!ă pa arele în cinstea zeului,
care e %upăşial!ostruce!orbi,şi!ărsaţiîşiîncinse!oioşipletele!inul. cu o cunună din frunzele

ce bat în două culori ale plopului, înc inat lui :ercule, ce-i at rna de #ur împre#ur. /u
dreapta luă cupa sf ntă. /u toţii !ărsară apoi !eseli prinosul pe mese şi se rugară zeilor.
În !remea aceasta, luceafărul de seară se i!i mai aproapeB preoţii în frunte cu
Potitius mergeau încinşi, după datină, în piei şi cu făclii în m nă. "spăţul se porni din
nouB umplură mesele cu al doilea r nd de bucate şi încărcară altarele cu tă!i pline. /u t
m-plcle încinse cu ramuri de plop, săliiC începură atunci să c nte în #urul altarelorB un
cor de tineri şi altul de bătr ni se puseră să proslă!ească ispră!ile lui :ercule7 cum a
stri!it cu m inile lui pe cei doi şerpi, trimişi de mama lui !itregă HB cum a nimicit în
luptă !estitele cetăţi ale 1roiei şi 9 aliei 3B şi cum, tre- ' e referă la *ra ma ima,
monument religios foarte apreciat de romani, situat la poalele *!entinului, l ngă 1ibru.
0uind să asculte de 9uristeu, a ieşit biruitor din fel de fel de
încercări iscodite de !ră#măşia $unonei5.
şi taurul[din1u,/rnetabiruitule,şileul uriaşaidobordesubtcustbraţulnca =emeeiCtăupecentaurii.1uai
făcut:ileu săşi petremureNolus,mlaştinilefiiinorilor ti ului şi /erberul, paznicul infernului, ce se culcă
în peştera-i îns ngerată peste oasele m ncate pe #umătate. =icio arătare nu te-a înspăim ntat, nici
c iar 1ifeuH, cu armele-i ridicate în !ăzdu B nu ţi-ai pierdut cumpătul nici c nd balaurul din 8erna
te-a încon#urat cu mulţimea lui de capete, înc inare ţie, !rednic !lăstar al lui $upiter, to!arăş nou al
zeilor. Nie-ne prielnic şi nouă şi prăznuirii ce-ţi facemJ
Prin astfel de cu!inte proslă!eau ei pe :erculeB nu uitau nici de
peştera lui /acus şi nici c iar de cum !ărsa pe nări flăcări. Întreaga pădure !
uia de c nte-cele lor, repetate de dealuri.
%upă ce se ispră!i prăznuirea sf ntă, se întoarseră în oraş. Împo!ărat de ani,
9!andrustndde mergea!orbă.9neaspri#ininîşipreumbla-du-sede cu9neamirareşidepril!fecirileoru-pestesău,şitotuitace-
delîncon#urostenealaşi,drumului fermecat de locuri, îl întreba şi asculta cu plăcere lămuririle asupra tradiţiilor rămase
de la strămoşi. +egele 9!andru, întemeietorul cetăţii romane 3, îi spuse atunci7
Prin pădurile astea locuiau odinioară fauni şi nimfe şi un neam de
oameni născuţi din trunc iurile ste#arilor, care n-a!eau nicio r nduială de !
iaţă ;B ei nu ştiau nici să în#uge boii, nici să adune a!eri, nici să cruţe cele
agonisite. e răneau doar cu roadele copacilor şi cu ceea ce ! nau ane!oie.
%e teama lui $upiter, care-l izgonise din împărăţia lui, aici s-a cobor t aturnC,
mai înt i, din înaltul "limpului şi a adunat la un loc neamul ăsta nesupus şi risipit prin !
ăgăunile munţilor. $-a dat apoi legi şi l-a numit 8aţiu, adică ţinutul unde şi-a găsit un
adăpostcrmuit norodulsigurH. înubpacedomnianetulburatăuiaufost./u!remiletimpul,ceaule!enitnumimînsăde!

remuriaur,întrumaiatproaste3,tşi-a în care s-au i!it nebunia războiului şi patima c ştigului. *tunci au apărut şi
cetele ausonice şi neamurile şicane 6, aşa că ţara lui aturn şi-a sc imbat adesea numeleB atunci s-au ridicat
regi şi printre d nşii şi groaznicul şi uriaşul 1ibris E, după care italic î au numit apoi flu!iul 1ibruB !ec ea *lbula şi-
a pierdut astfel ade!ăratul nume. / t despre mine, după ce am fost izgonit din ţara mea şi am cutreierat prin rnări
îndepărtate, soarta atotputernică şi ursita neînduplecată m- au adus în locurile astea, unde m-a împins şi
îndemnul mamei mele, nimfa /armenta l, şi oracolele lui *polo.
%upă aceste !orbe, merg nd mai departe, el îi arătă lui 9nea altarul şi poarta
numită de romani carmen-tală, în cinstea nimfei /armenta, preoteasa care, cea dint i, a
prezisecaredestinul!a#niculmăreţ+omulualstrănepoţaărăzilort-o luica 9nea&adăpostşisla!

aCşi,Plallanteuluipoaleleunui.Îiarătămunteapoifriguros,pădurea, peştera 8upercaluluiH, numită şi &Panos
de la porecla arcadiană a lui 8iceu 3B îi mai arătă şi pădurea sf ntă a *rgiletului s, şi lu nd ca martor locul, îi
po!esti moartea oaspetelui său *rgus E. %e aici îl duse la st nca 1arpeea şi la /apitoliu, ce-ţi ia azi oc ii de
aur, dar pe !remea aceea era plin de scaieţi sălbatici. Încă de atunci locul
Mama lui 9!andru prezicea !iitorul. /u! ntul latm carmen
însemna şi &prorocire . %e aci şi numele nimfei /armenta.
8e ! ra în suflet păstorilor fricoşi o spaimă sf ntăB încă de atunci tremurau
!ăz nd pădurea şi st nca.

În pădurea asta, pe dealul ăsta, cu ! rful împădurit, adause 9!andru, locuieşte un
zeu, fără să ştim care anume. *rcadienilor li s-a părut adesea că l-au zărit c iar pe
$upiter, scutur ndu-şi cu dreapta pa!ăza întunecată şi adun nd norii. +uinele celor două
oraşe, pe care le !ezi mai departe, sunt rămăşiţele aşezărilor de odinioarăB pe uaul l-a
zidit $anus,Pec pendcelălalt!orbea aşa,aturn,seunulapropiarăsenumdeacasa$aniculum,săracăcelălaltalui9!
andruaturniaşi. !edeau cirezile de boi mugind prin forul roman şi prin locul unde-s azi /arinele bogate 5. / nd
a#unseră, 9!andru îi spuse în faţa casei7
$ată pragul peste care a păşit :ercule după biruinţa luiB iată
curţile unde a locuit. *i tăria, iubite oaspete, să urăşti bogăţiaB arată-te
şi tu !rednic de d nsul şi pri!eşte-ne, fără dispreţ, sărăcia.
puse şi-5 duse pe !oinicul 9nea sub sărmanul lui acoperiş, ' şi-l pofti
să şadă pe un pat de frunze acoperit cu blana unei ursoaice din 8ibia.
=oaptea se lăsă şi în!ălui păm ntul cu negrele-i aripi.
În !remea aceasta, speriată în inima ei de mamă şi de ameninţările laurentinilor
şiluideVulcanrăzboiuşi-l străbătuaprigce sde puneaaradrlagostei7cale,în patul de aur al soţului ei, Venera îi !orbi aşa
În !remea c nd căpeteniile grecilor pustiau 1roia, care fusese os ndită de ursita şi

zidurile ei ce trebuiau să cadă sub focurile lor, nu ţi-am cerut niciun a#utor pentru bieţii
troieni şi nici arme făurite de m inile tale iscusiteB cu toate că le datoram at ta
Norum +omanum era principala piaţă a oraşului +oma în timpul republicii
(aci se desfăşurau şi întruniri politice, dezbateri #udiciare etc). /arinele, situat la
marginea colinei ese!i-line, erau unul dintre cele mai frumoase cartiere ale +omei.
Niilor lui Priam şi că pl nsesem adesea cumplitele necazuri ale lui 9nea, n-am !
oit, iubitul meu soţ, să te trudeşti zadarnic. *cuma, după porunca lui $upiter, 9nea s-a
oprit pe ţărmurile rutulilorB !in de aceea să mă rog de puterea ta sf ntă7 sunt o mamă
careînduplcerece.armePri!eştepentrnumaifiul eic. te8acrimilepopoarezeiţeiseun1etissc,şic alte

cetăţi*uroreilîşi auîncpututidporţilesăte şi îşi ascut fierul împotri!a mea şi spre pieirea alor mei.
eiţa !orbi astfel şi cum îl !edea st nd încă la îndoială, îi încolăci g tul
cu braţele-i albe ca zăpada, în dulci îmbrăţişăriB Vulcan se simţi deodată
încins de o !ăpaie ştiută şi căldura, pe care o cunoştea, i se strecură în !ine
şi-i pătrunse trupul moleşindu- l, la fel ca d ra de foc a fulgerului ce sf şie
norii cu o lumină orbitoare. Venera se simţi m ndră de!iclenia şi de puterea
farmecelor ei. *tunci, biruit de dragostea cea !eşnică, zeul grăieştet7
Pentru ce cauţi pilde at t de !ec iD =u te mai încrezi oare în mine, zeiţăD
%acă ţi-ai fi arătat mai de mult dorinţa aş fi putut c iar şi atunci întări pe troieni. =ici
atotputerniculPriamarmaifi$ upiter,pututdomniniciursiteleîncăzecenuseaniîmpotri!eau.$aracum,
cdacă1roiatepregăteştisămaidăinuiască,derăzboiiarşi ăsta ţi-e g ndul, îţi făgăduiesc s -ţi dau tot ce se
poate făuri în meşteşugul meu, tot ce se poate face din fier şi din aur topit la un loc cu argintul, tot ce sunt
în stare să meşterească cuptoarele şi foalele meleB nu te mai ruga şi nu te mai îndoi de trecerea ta.
%upă aceste !orbe, o îmbrăţişa aşa cum dorea ea >i, culcat la s nul
soţiei lui, se lăsă în !oia somnului plăcut. $
=oaptea străbătuse #umătate din drum şi înt ie ceasuri de odi nă începuseră
să risipească somnul, atunci c nd arnica gospodină silită să-şi ţină !iaţa cu fusul şi cu
munca rău plătită a l nei, aprinde focul mocnit sub cenuşă şi lucrează încă în peterea
nopţii şi îşi îndeamnă şi roabele la lumina opaiţului, pentru a putea păstra nepri ănit
patul soţului şi creşte copiii micuţi. 8a fel, fără să mai zăbo!ească, Vulcan' se sculă
din culcuşul lui moale pentru a-şi !edea de cup=u departe de coastele iciliei, l ngă
8ipari, una din insulele eoliene ', se ridică, printre st nci pline de fura.
şi fiţi cu[băgare%aţiladeo parteseamătotul,.1rebuielespusesăfăurimVulcan,armepărăsiţiunuiiucroîostaşînc!iteazput,.*cumciclopi,săfii!ăaiarătaţi9tnei,
puterea, sprinteneala manilor şi iscusinţa meşteşugului !ostruB grăbiţi-!ă fără zăba!ă.
=u spuse mai mult şi, după ce-şi împărţiră munca, se porniră pe dată cu toţii la
lucru. *rama şi aurul curgeau în şu!oaieB oţelul ucigaş se topea într-un cuptor mare. 9i
făuriră, astfel, un scut uriaş, în stare să ţină singur piept tuturor armelor latinilor, din
şapte foi puse una peste alta. @nii sorbeau cu foalele aerul şi-l dădeau apoi afarăB alţii
! rau în apă arama ce sf r iaB peştera gemea de izbitura nico!alelorB meşterii îşi ridicau
din greu braţele, toţi deodată, şi #ăsu-ceau cu cleştele puternic oţelul înroşit.
În timp ce zeul din 8emnos ; zorea lucrul în peştera lui, bl nda lumină a zilei
şi c ntecul de dimineaţa al păsărelelor de sub streaşină îl deşteptară pe 9!andru în
săracaîşipetreculuicapoisă. pe0ătrumeri,nulsela sculă,coapsă,îşisabiaîmbrăcăarcadianătunica şişi

îşiîşi pusîn!eliîncălţăminteatrupulîntr-opieleetruscăBde panteră ce- i at rna pe st nga. /ei doi c ini
de pază ieşiră şi ei din casă şl- i. Înto!ărăşiră paşii. 9l se îndreptă spre locuinţa mai la o parte a
oaspetelui său 9nea, cu g ndul la cele ce !orbiseră şi la a#utorul făgăduit. culat tot at t de
dimineaţă, şi 9nea pornise tocmai atunci spre 9!andru. Pe unul îll înto!ărăşea fecioru-său Pallas,
pe celălalt * ate. Înt lnindu-se, îşi str nseră manile şi, retraşi înăuntrul casei, se putură, în sf rşit,
sfătui, fără martori. +egele !orbi cel dint i7
lă!ită căpetenie a troienilor, căci at t c t !et trăi tu nu !oi putea niciodată crede că
1roia a fost biruită şi împărăţia ei nimicităB faţa de măreţia numelui tău, a#utoarele, pe
care suntem în stare să !i $e dăm, sunt neînsemnateB dintr-o parte suntem
încarmelorişide.Mă1ibrulgndescetruscînsădin săcealaltă!ăaducne spri#inulînăbuşăunuirutulii,popordelimareseaudeşialînuneioraşţărşi puterniceBzăngănitul
m ntuirea !ă !ine de la o înt mplare neaşteptatăB norocul te-a îndreptat spre noi. =u
departe de aici se înalţă pe o st ncă stră!ec e oraşul *gilla, întemeiat odinioară de
neamul războinic al lidienilor, ce s-au aşezat prin munţii 9truriei. %upă ce a înflorit multă
!reme, oraşul îndură azi stăp nirea trufaşă a lui Mezenţiu. /e să-ţi mai po!estesc
groaznicele lui măceluri şi fărădelegile acestui tiranD Nacă zeii să cadă toate nelegiuirile
asupra capului lui şi a neamului luiJ 9l lega pe oameni !ii de st r!uri şi le împreuna
m inile cu m inile, gurile cu gurile, p nă ce, plini de s nge murdar, îşi dădeau sufletul
după lungi c inuri, în îmbrăţişarea asta groza!ă. ătui de at tea ticăloşii,
oamenii au
pus la urmă m na pe armeB i-au încon#urat casa, i-au omor t stră#ile, i-au dat foc din
temelii,aperecudaroasteaelascăpatlui.%e dinaceea,măcelîntreşiagatrecut9trurieînţars-a
rutulilor,ridicatmundeioasă1urnuscaua!oieştesingursăom-l şi cere cu armele ca să-i dea
înapoi pe rege pentru a-l omorî. Pe tine, 9nea, te !oi pune în fruntea acestor mii de ostaşi.
Încă de mult nenumăratele lor corăbii înşirate la ţărm aşteaptă cu nerăbdare semnul'
plecării. Îi ţine însă pe loc un preot bătr n ce le-a tălmăcit astfel destinul7 &1inerime
etruscă, floare a !ite#iei strămoşeşti, o dreaptă durere !ă împinge împotri!a duşmanului şi
o meritată dorinţă de răzbunare !ă însufleţeşte împotri!a lui MezenţiuJ =u-i e dat însă nici
unui italic să fie în fruntea at tor neamuri str nse la un locB căutaţi-!ă căpetenii străine.
periată de porunca zeilor, oastea etruscă s-a oprit atunci în această c mpie.
olii lui 1arc on 5 mi-au adus coroane, sceptrul şi toate semnele domniei, şi m-au rugat
să !in în tabără ca să iau fr iele stăp nirii tirenienilor. 0ătr neţea mea neputincioasă mă
împiedică însă de a lua domnia, căci slăbiciunea mea nu poate face faţă războiului. 8-aş
fi îndemnat pe fecio-ru-meu, dacă nu s-ar fi născut dintr-o mamă sabină, şi n-ar fi de
obde aceearşieitalicăînfruntea.<i! troienrstaşilorneamulşiaitalicilor,tăurăspundiareuînsăîţi!oidestinuluiBdacaa#utorpetinepe
Pallas,te!orzeii,năde#deamergi şi m ndria meaB !o- iesc să în!eţe sub po!aţa ta rosturile războiului şi să rabde slu#bele
ostăşeştiB să-ţi aibă sub oc i faptele şi să le ia de pildă încă din tinereţe. Îi !oi da două şute de călăreţi arcadieni, floarea
tinerimii, şi tot at t îţi !a da şi Pallas în numele lui.
*stfel !orbea, în timp ce 9nea şi credinciosul * ate îşi ţineau pri!irile nemişcate,
frăm nt nd fel de fel de g nduri amare, c nd, deodată, Venera le dădu un semn din
cerul senin7 c t ai clipi, ţ şni cu !uiet din !ăzdu un fulgerB toate se cutremurară şi
c ntecul goarnelor etrusce sf şie depărtările. 1oţi pri!iră spre cerB bubuiturile izbucniră
din nou şi pe cerul senin !ăzură într-un nor sc nteind arme ce se lo!eau între ele. Pe
c nd ceilalţi se îngroziră, 9nea recunoscu, în tunete, făgăduinţa mamei lui7
!orbeşte[ "limaspete,ulpentruzise el,că numamacăutameace !esteştemi-afăgăduitceluică,ce
pisicădacă!aminuneapornia asta9neaCB!reamie săîmi spună că acest semn pri!eşte nu pe
Pallas, care pleca la război, ci pe el însuşi. gomotul de arme în cer !estea la romani războiul.
+ăzboiul, îmi !a da semnul ăsta şi -mi !a aduce în a#utor armele făurite
de Vulcan. /e măcel şi ameninţă pe bieţii laurentiniJ /um te !oi pedepsi, o,
1urnusB şi tu, 1 brule, c te scuturi, c te coifuri şi c te leşuri de f# !oinici !ei
rostogoli în undele tale. Mai facă acum război şi mai rupă în!oialaJ
%upă ce !orbi aşa, se ridică de pe scaunul înalt, aţ ţă mai înt i focul aţipit pe
altarul $ui :ercule şi se înc ină bucuros larilor5 şi umililor penaţi, pe care îi !ăzuse ieriB
#ertfi apoi mioare alese după datină şi la fel făcură şi 9!andru şi tinerimea troiană. e
întoarsesă-lurmezepe urmlarăzboiBlacorăbiiceilalţişi seîşi lăsară!ăzuto!arăşiiBduşila!alealeseîn !oiadintreapeid nşiica săpe- lceiînştiinţezmai!ite#ipeca
*scaniu despre tot ce se înt mplase. 9!andru dădu cai troienilor ca să plece spre
ogoarele etrusceB lui 9nea îi dărui un armăsar acoperit cu o piele roşcată de leu, cu
ung ii sclipitoare de aur. e iscă atunci, deodată, z!onul, ce se răsp ndi în tot oraşul,
că
o ceată de călăreţi se ducea spre zidurile regelui etrusc. %e teamă, femeile se puseră
pe rugăciuniB frica le sporea o dată cu apropierea prime#diei şi icoana războiului li se
arăta sub o înfăţişare şi mai cumplită. tr ng ndu-i la plecare m na în m na
lui,
9!andru îi spuse atunci fiului său, cu lacrimi în oc i7
", dacă $upiter mi-ar da îndărăt anii ce s-au dus, şi de aş mai fi aşa cum eram
atunci c nd am nimicit, sub zidurile Prenestelui, înt ia oştire duşmană şi am ars, după
biruinţă,9rilus,căruiamormanemaicăde-sascuturiNeroniaî/uîi dădusemnaastalanaşteremea treiam

sufletetrimispe(cecealaltgroză!ieJ)lumeşipetreiregele r nduri de armeB trebuia să- l omori de trei
ori şi m na mea i-a luat toate cele trei suflete şi l-a despuiat de toate cele trei r nduri de arme. ' %e
aş mai fi t năr, fătul meu, nu m-aş desface acum din dulcea ta îmbrăţişare şi niciodată !ecinul meu
Mezenţiu nu şi-ar fi bătut #oc de bătr neţea mea, omor nd at ţia oameni şi !ădu!indu-şi oraşul de
atî-ţia locuitori. Pe !oi, zei, şi pe tine, $upiter, stăp nul zeilor, !ă rog să !ă milosti!iţi de regele
arcadienilor şi să ascultaţi rugăciunile unui tatăB dacă !oinţa !oastră şi a ursitelor mi-i !or păstra
neatins pe Pallas, dacă !oi mai trăi ca să-l !ăd şi să-l îmbrăţişez, prelungiţi-mi, !ă
rog, !iaţa şi !oi îndura orice po!ară. %acă, dimpotri!ă, mă ameninţă lo!itura
cumplită a soartei, curmaţi- mi mai degrabă !iaţa c inuită, acum c nd gri#a mi
se amestecă cu năde#dea, acum c nd te mai str ng la piept, copilul meu,
singura m ng iere a bătr neţilor mele, ca să nu-mi sf şie auzul !estea cea rea.
*stfel !orbi bătr nul tată, lu ndu-şi rămas bun de la fecioru-său şi slu#itorii îl
duseră/ălăreţiiapoileşinatieşirăîn încasă!remea. aceasta pe porţile desc ise ale oraşuluiB
în frunte mergea 9nea şi credinciosnl * ateB după ei !eneau ceilalţi fruntaşi ai 1roieiB la
mi#loc se afla c iar Pallas, ce se deosebea prin lamidă şi prin armele lui colorate, la fel cu
luceafărul, pe care Venus îl iubeşte mai mult dec t pe celelalte steFB în clipa c nd răsare
din undele oceanului şi îşi arită pe cer sf ntul lui c ip, împrăştiind întunericul. Nemeile
stăteau speriate pe ziduri, urmărind cu pri!irile norul de pulbere şi stolurile strălucitoare de
aramă. /a să le fie drumul mai scurt, călăreţii tăiau de-a dreptul prin ăţişuriB la un semnal,
ei str nseră apoi r ndurile şi copitele cailor lo!eau cu zgomot c mpia prăfuită. =u departe
de r ul rece al /eritului5, se afla o pădure întinsă, pri!ită ca sf ntă după o tradiţie străbunăB
dealuri acoperite cu brazi negri o încon#urau din toate părţile. e spune
csărbătoare!eciipelui-lasgiil!anC,întH, zeuliilocuitogoarelorriai8aţiului,şialturmelorauînc. inat=u

departpădureadeîmpreunăacolo,1arccu oonzi şide tirenienii3 îşi aşezaseră tabăra într-un loc
bine apăratB de pe ! rful dealului li se putea !edea toată oastea şi corturile întinse pe c mpie.
*ici se opri 9nea şi tinerimea lui aleasă, şi, obosiţi, se puseră să se odi nească ei şi caii.
În !remea aceasta, străbăt nd norii !ăzdu ului, Venera, zeiţa cea
albă, aduse darurile lui Vulcan. %e cum îşi zări fiul odi nindu-se într-o !
ale dosnică pe malul apei reci, ea i se arătă şi-i !orbi astfel7
$ată darurile făgăduite, lucrate cu meşteşug de soţul meuB acum să
nu mai stai la cumpănă, fiule, de a c ema c t mai repede la luptă pe trufaşii
lauren-t#ni şi pe aprigul 1urnus.
9a0ucuros!orbi,deîşi
darsăruriletăfiulzeiţeişiîntinseşimndrularădeăcinacinsteaunuiceste#arise
făcea,armele9neascnteietoarenusemai. putea sătura pri!indu-le pe r ndB suci şi răsuci în m nă
coiful cu cumplitu-i canaf, ce scotea din el parăB sabia ucigaşă, platoşa uriaşă dintr-o aramă tare,
s ngerie, ca norul albastru ce se aprinde la razele soarelui şi- şi trimite p nă departe sclipirileB mai
admiră pulparele de aur şi argint călite de două ori şi lancea şi sculpturile de nedescris ale scutului.
/unosc nd oracolele şi tainele !iitorului, Vulcan sculptase pe scut faptele strălucite
ale $taliei şi biruinţele romanilor şi tot şiragul urmaşilor lui *scaniu şi toate războaiele a!
ute în şir. e !edea o lupoaică cu pui culcată în peştera !erde a lui MarteB doi copii se
#ucau agăţaţi de ţ ţele ei şi îşi sugeau fără teama mama, care, cu grumazul
întors,+oma şîi msabinelengia răpitepernd2 fărăşile drnetezeaptate,

trupuriledepetrepteleculimbaunui5. amfit=udeatruparteînsetimpuldeosebeau#ocurilor de circB pe dată
se iscase un nou război între romani şi aprigii sabini, sub căpetenia bătr nului 1aţiu. Mai încolo, după
încetarea războiului, aceiaşi regi stăteau acum înarmaţi, cu cupele înaintea altarului lui $upiter, şi-şi
întăreau frăţia cu #ertfa unei scroafe. =u departe, patru cai iuţi rupeau în bucăţi pe Mettus (de ce nu
te-at ţinut de cu! nt, !iclene albaneD) şi 1ullus t ra prin pădure măruntaiele trădătorului, iar
mărăcinişurile musteau de s ngele lui.H în altă parte, Porsenna poruncea romanilor să-l primească
înapoi pe 1arZuinius, pe care îl alungaseră, şi împresura oraşul. 3 9neazii se ren peziră
însă să pună m na pe arme ca să-şi apere libertatea. Porsenna era c nd m nios, c nd

ameninţător, deoarece /ocles îndrăznise să rupă podul şi /lelia îşi desfăcuse lanţurile şi
trecea flu!iul înot. l în partea de deasupra a scutului, ManliusC, paznicul st ncii tarpee,
stătea în faţa templului de pe înălţimea /apifcoliuluiB cocioaba lui +omulus îşi arăta stuful
pus de cur nd HB o g scă cu pene argintii zbura sub porticurile aurite şi !estea
prinadăpostulggitulîntunericuluieicăgalii seşi alapropiaubeznei, 3erau.9i segatastrecurau,săpună

înm ade!ăr,napecetăţuieBprinmărăcia!eau-nişuripleteşi, la aurii, aine cu fir şi mantale !ărgateB în
#urul g tului alb ca laptele at rnau colane de aurB în m na fiecăruia sc nteiau două lănci alpine, iar
trupul le era apărat de nişte scuturi lungi. Vulcan sculptase pe sălii #uc nd, pe lupercii goi 6,
scufiile de l nă ale flaminilor şi scuturile căzute din cerIB nişte cucernice matroane duceau în care
cu aşternuturi moi statuile zeilor. l Mai departe, înfăţişase împărăţia 1artarului, intrarea ad ncă a
lui Pluton şi pedepsele nelegiuiţilor, şi pe tine, /atilina, sp nzurat de o st ncă gata să cadă şi
tremur nd la !ederea Nuriilor -B drepţii locuiau de o parte şi /ato H le dădea legi.
În mi#locul scutului era înfăţişată în aur o mare umflatăB !alurile i se rostogoleau
albite de spumăB în #ur, înot nd în cerc, delfini de argint băteau !alurile cu cozile şi
spintecau*cţiuBîntretagalazurile8eucate.8a mi#locpărea secă !

fiedeaurbedecorăbiiledezlănţuireadearamă,războiuluiîncipuindşi!alurileluptasclipeaudela de aurul
armelor. %e o parte /ezar *ugust ducea la luptă $talia cu senatul, poporul, penaţii şi zeii cei mariB el
se !edea în picioare pe o pupă înaltăB în #urul t mplelor se afla o îndoită cunună de flăcări, iar
deasupra creştetului îi strălucea steaua părinteascăB mai încolo, ocrotit de ! nturi şi de zei prielnici,
*grippa 3 îşi ducea ostileB pe fruntea lui strălucea o cunună rostrată 6, răsplată a biruinţei pe mare. În
faţa era *ntoniu ; cu oaste de barbari în fel de fel de arme, biruitor al popoarelor răsăritului şi de la
ţărmurile Mării +oşiiB el aducea cu d nsul 9giptul, ostile "rientului şi popoarele îndepărtate ale
0actrianeiCB şi, ruşine, era înto!ărăşit de o soţie egipteană H. 1oţi se repezeau în aceeaşi clipă şi,
răscolită de lopeţi şi de pintenii cu trei dinţi ai prorelor, marea întreagă
se!al urimpleaoricădemunţiispumăînalţi. eseîndreptauciocneauspredemunţi,largBaiatfi tcrezutdegrelecă /icladeleeraucorăbiilepluteaucu turnurismulse pe
încăr-7 cate de oşteni. *runcau în toate părţile, cu m na ' sau cu unelte, suliţe de fier şi
c lţi aprinşiB c m-l piile mării se înroşeau de un măcel necunoscut încă. 8a mi#loc,
regina îşi înflăcăra oştenii e! sistruli strămoşesc, fără să !adă cei doi şerpi cel o
p ndeau de la spate6. Nel de fel de zei ciudaţi, W printre care şi *nubis care latrăE,
luptau îm-7 B potri!a lui =eptun, a Veaerei şi a Miner!ei. culptat n fier, Marte
se
năpustea în mi#locul duşmanilorB din , la *cţiu.
*luzie la moartea care o aştepta pe /leopatra. 8a +oma ss considera
că regina a pus doi şerpi !eninoşi s-o muşte, după Î0ir ngerea de la *cţiu. '
Văzdueulegipteanîla#utau*nubisgroaznicelea!eaunNuriicapşideVra#bacine.alerga !
oioasă cu aina-i sf şiată, iar 0ellona !enea după d nsa pocnind din biciu- i îns ngerat. *polo
pri!ea lupta din templul lui de la *cţiu şi îşi întindea arculB cuprinşi de spaimă, egiptenii,
arabii, sabeii; o luau cu toţii la fugă. / em nd în a#utor ! nturile, însăşi regina îşi desfăşura p
nzele şi îşi slobozea funiile. Vulcan o înfăţişase în mi#locul încăierării, galbenă de frica morţii
apropiate, luată de !aluri şi de ! nturi. În faţă se !edea =ilul cu trupul uriaş pl ng ndu-i cu #ale
şi, des-făc ndu-şi cutele ainei, îi c ema pe în!inşi în tainele afsslor lui de azur.
Mai încolo, după ce intrase de trei ori în +oma pe carul lui triumfalC, *ugust îşi
împlinea făgăduinţa făcută zeilor $taliei şi le înc ina trei sute de temple măreţe în întreaga
cetate. @liţele !uiau de c iote de bucurie, de #ocuri şi de urale. În toate templele coruri de
femei, în toate, altareB iar înaintea altarelor, întinşi, boii în#ung iaţi. ub porticul alb al
templului lui *polo H, însuşi *ugust pri!ea darurile popoarelor şi le at rna de uşile lui
măreţeB pe dinainte îi treceau în lung şirag noroadele biruite, deosebite prin limbă,
prinlargăB!eşmintedincolo,şipearmlelegi,.Vulcanpecariînfăţişaseşipegeloniaiciîneamularmaţi
nomazilorcusăgeţi3Bşi9ufpe ratullafricaniicurgeacu ainacum cu ape mai domoale. Înfăţişase şi moriniiC de la
capătul păm ntului, +inul cu doua braţeH, da ii nepotoliţi şi *ra e3, m nios pe podul aruncat peste d nsul.
*cestea erau minunile pe care 9nea le admira pe scutul lui Vulcan,
dăruit de maică-sa şi, cu toate că nu le înţelegea, puse !oios pe umăr
semnul sla!ei şi al soartei urmaşilor lui.
/*+19* * ="@*
Pe c nd într-un colţ îndepărtat se petreceau acestea $unona trimise din
înaltul cerului pe $ris la !iteazul 1urnus ce se odi nea atunci într-o !ale sf nta din
pădurea strămoşului său Pilumnus şi-i !orbi astfel cu buzele de trandafir7
dorit-o,[iată1urnus,cănoroculceea îţiceaducnimenidintrdintre-odată7zein-
9neaarfiîndrăznitşi-apărăsăit-tabăra,ţifăgăduiascto!arăşii,oricşi t ar fi corăbiile pentru a se
duce pe Palatin, la locuinţa lui 9!andruB a a#uns c iar p nă la oraşele îndepărtate ale
(%oritului ; şi înarmează o ceată de lidieni, nişte ţărani de adunătură. /e mai aştepţiD 9 !
remea să-ţi scoţi caii şi carul. =u mai înt rzia, ci pune m na pe tabăra-i tulburată.
*stfel !orbi şi se înălţă în cer cu aripile desfăcute tăind în zboru-i
printre nori un mare curcubeu. 1 nă-rul o simţi şi, cu am ndouă manile
ridicate spre cer, îi grăi aşa, pe c nd se îndepărta7
$ris, podoabă a cerului, cine te-a trimis la mine din nori pe păm ntD %e ce s-a
limpezit dintr-o dată cerulD Văd cum s-a desc is bolta şi cum stelele co/ . 0 lindă prin
!ăzdu Vorbindi.Înfaţaastfel,emnelorpăşi astsprea,r teuCurmeşi,lu, ndoricinepedeasupraaifitu,careun pumnmăc deemiapă,laarmeserugă.
zeilor şi umplu !ăzdu ul cu #urămintele lui. Întreaga oaste, bogată în cai, bogată în
aine brodate cu aur, începu acum să se desfăşoare pe c mpie. Mesap păşea în
fruntea înt ielor r nduriB cele din urmă ascultau de fiii lui 1irrusB la mi#loc mergea
1urnus, cu armele în m nă, cu creştetul deasupra tuturorB întocmai ca Aangele,
care, umflat de şapte flu!ii liniştite, curge tăcut, ori ca =ilul, cu un-da-i gra!ă care,
după ce şi-a tras de pe c mpii apele-i rodnice, se înc ide în albia lui. $ată că troienii
zărită. %eodată cum se ridică un nor negru de praf şi cum întunericul se lasă peste
c mpii. %in turnul din faţa duşmanului, /aicus strigă numaidec t7
[ /e înseamnă, prieteni, ! rte#ul ăsta, ce se rostogoleşte prin beznăD Puneţi
repede mtrignandpec arme,tîilualuaţigura,-!ătroienisăgeţi le,se utraserăcaţila înparapeteBdosulporţilasorsitşiduşmanulJseurcară pe ziduri,
de !reme ce, la plecare, aşa îi po!ăţuise destoinicul în arme 9nea ca, orice s-ar
înt mpla, să nu dea luptă desc isă şi să nu iasă pe c mpie, ci să-şi apere taberele şi
zidurile de după întărituri. %e aceea, cu toate că ruşinea şi m nia îi îndemna să iasă la
luptă, ei se mulţumiră să înc idă porţile, după cum le poruncise 9nea şi să-l aştepte pe
duşman din turnuri cu armele în ul nă. 8u nd-o cu mult înaintea oştirii lui ce mergea
încet şi însoţit numai de douăzeci de călăreţi aleşi, iată că 1urnus se i!i deodată în faţa
taberei, călare pe un sirep trac cu pete albe şi cu un coif de aur cu canaf roşu.
[ /are dintre !oi, flăcăi, !a !eni cu mine numaidec t împotri!a duşmanuluiD

/areD
ic nd aşa, îşi z! rli în !ăzdu &uliţa, ca semn al începerii luptei, şi se năpusti trufaş
pe c mpie. "staşii c iuiră şi-l urmară cu !uiet cumplit. e miră de mişe- lia troienilor, că nu
ieşeau la c mp desc is şi nu !oiau să se măsoare cu armele, ci stăteau
ascunşicăutnd în!reotabereintrare.M prninos,coclauri,1urnus

caîncelupulatunci,cesepunesădeadetprcoalendăl prinngă#urulstnazidurilor,plinăBurlă în #urul ţarcului,
rabdă ! nturile şi ploile p nă noaptea t rziu, în timp ce mieii se str ng be ăind sub mumele lor. M nios şi
lacom, lupul se în!erşunează să nu-i scape pradaB o foame de mult neîndestulată îl c i-nuie, g tle#ul i
s-a uscat de poftă de s nge. *şa se aprinse şi m nia lui 1urnus ce se uita la zidurile tabereiB furia îi
ardea mădu!a din oaseB pe unde să găsească o intrareD /um să scoată pe troieni din parapete şi să-i
aducă în c mp desc isD /orăbiile li se aflau îndosite l ngă o parte a taberei, adăpostite şi de întărituri şi
de apele flu!iului. 1urnus se năpusti atunci într-acolo poruncind to!arăşilor să le dea focB fierb nd de m
nie, apucă el însuşi în m nă o faclă aprinsă de brad. /u toţii se pun pe lucruB îmbărbătaţi de 1urnus, se
înarmează cu torţe aprinse de bradB o lumină
moMuzelor,ortăspunedesmoală-ţi-mi cse zeuîmprăştieascăpatpretutindeni,petroieni iarde

focullaprăpădaruncăşi ap abnătutla cder lasc!asnteile. lor prime#dia foculuiD " !ec e tradiţie se leagă
de înt mplarea asta şi amintirea a făcut-o nemuritoare. Pe c nd 9nea îşi cioplea corăbiile în Nrigia, la
poalele muntelui $da, şi se pregătea să străbată cu ele nemărginirea mărilor, se spune că
Î6H însăşi /ibelc, mama zeilor, i-ar fi grăit aşa lui îupiter7
Împlineşte, fiule, tu care ai supus "limpul5, rugăciunea scumpei tale mame. *!eam
o pădure, pe care o iubeam de mulţi ani, o dumbra!ă de brazi negri şl de arţari aşezată
pe ! rful $dei. @nde mi se aduceau #ertfe. 9u i-am dăruit-o bucuroasă t nărului dardan
9nea c nd a a!ut ne!oie de corăbiiB acum mă c i-nu e o mare îngri#orare.
8inişteşte-mi teama şi îngăduie rugăciunilor mamei tale ca niciodată corăbiile astea să
nau senăscut!atămeînmunţiideputereanoştri .apelor şi de străs-nicia furtunilorB să le fie

cu noroc faptul că s-8a acestea, fiul ei ce în! rteşte bolta înstelată îi răspunse7
Încotro !rei să întorci, mamă, destineleD /e ceri pentru corăbiile asteaD Vrei să
răm nă nemuritoare, deşi au fost făcute de m ini muritoareD Vrei ca 9nea să străbată
fără prime#die printre nişte prime#dii at t de mariD /ărui zeu i s-a dat !reodată at ta
putereD =u se poate. / nd îşi !or a#unge însă ţinta în porturile $taliei, corăbiilor ce !or
scăpa de !aluri, după ce-l !or fi adus pe 9nea în ogoarele 8au-rentului, le !oi răpi forma
muritoare şi le !oi porunci să se prefacă în nimfe ale mării ca %oto, fiica lui =ereu, şi
ca Aalateea, ce spintecă cu pieptul lor !alurile pline de spumeC. puse şi lu nd de
martor ti ulH, flu!iul fratelui său, fi malurile lui între care fierb !aluri negre de smoală,
făcugăduităunsemnşisoroculdincap,destinelordecare se împlinise,cutremurăcîntregndcel"lin#pulmaide.
Venise,temut. în sf rşir, ziua osirea nă!alnică a lui 1urnus îi aminti /ibeiei să abată focul de la corăbiile
sfinte. /u toţii !ăzură deodată o lumină necunoscută, şi un nor uriaş păru că
străbate cerul !enind din răsărit. e auziră corurile $ deiB un glas înfricoşat se
pogorî apoi din !ăzdu şi umplu de spaimă ostile troienilor şi ale rutulilor7 ;
=u !ă zoriţi, teucri, să-mi apăraţi corăbiile, nu !ă înarmaţi braţeleB mai
degrabă !a izbuti 1urnus să dea foc mării dec t bradului lor sf nt. $ar !oi,
zeiţe ale apei, plecaţi slobodeB aşa !-o porunceşte mama zeilor.
/orăbiile îşi rupseră numaidec t lanţurile ce le ţineau de ţărm şi ca delfinii îşi ! r

ră boturile în apă şi se făcură ne!ăzute în ad nc, p nă ce se i!iră din nou, plutind ca
nişte tinere nimfe (minunată arătareJ) tot at tea la număr c te corăbii fuseseră legate
înainte la ţărm. +utulii rămaseră înmărmuriţiB se temu c iar şi Mesap, iar caii i se
speriară. P nă şi 1ibrul se opri şi cu murmur surd se întoarse îndărăt spre iz!or. =umai
peacesta7îndrăzneţul 1urnus nu-l părăsi încrederea, ci îmbărbăta pe rutuli şi îi mustră în c ipul
Minunea pe care aţi !ăzut-o, îi ameninţă pe troieniB lor le-a răpit îupiter mi#locul de
care se slu#eau p nă acum ca să scapeB nu mai e ne!oie de armele şi de focul rutulilorJ
Marea li s-a înc is, nu mai pot nădă#dui să fugăB #umătate din lume le-a fost răpităB iar
uscatul e în m inile noastre şi at tea mii de neamuri italice se pregătesc de război. =u mă
sperie oracolele şi răspunsurile zeilor, cu care se fălesc duşmanii noştri. ă fie mulţumite
ursita şi Venera ca troienii au a#uns în c mpiile rodnice ale $taliei. <i eu am oracolele
mele, care-mi menesc ca să st rpesc neamul blestemat ce mi-a răpit soţia. =u numai *trizii
au dreptul să se m nie şi nu numai Micena are dreptul să pună m na pe arme. =u le
a#unge oare că au pierit o datăD 8e-ar fi fost de a#uns, dacă s-ar fi
mulţumitfemeiesc .saÎntăriturilepăcătuiascăcesenumairidicăo întredată,dşinşiidacăşi snoi,-ar

şanţurilefipussă ceurascănezăbo!totneamulsc,sunt numai o neînsemnată sta!ilă împotri!a
morţiiB de aceea în zadar au prins inimă. =-au !ăzut oare că, deşi au fost clădite de m na lui
=eptun, zidurile 1roiei s- au prăbuşit totuşi în flăcăriD /ine dintre !oi, !oinicilor, e gata să $c dăr
mc zidurile cu fierul şi să dea nă!ală cu mine în tabăra lor cuprinsă de spaimăD împotri!a
troienilor n-am ne!oie de arme făurite de Vulcanşi nici de mii de corăbii. Pot de aceea să se
unească cu d nşii toţi etruscii şi n-au să se teamă nici de întuneric şi nici de furtul statuii
Miner!ei sau de uciderea stră#erilor din cetăţuieB nu ne !om ascunde în p ntecele întunecos
al unui cal, ci, ziua, pe faţă, sunt otăr t să le dau foc în-tăriturilor. *m să-i fac să !adă că nu se
luptă cu grecii şi cu tinerimea pelasgă, a căror biruinţă :ector a zăbo!it-o zece ani. <i
fiindcăodiniţi,oînbunătimpulparterămas,dinzicus-ga scurs,ndullasălupta!ă mulţumiţiceseapropiecuizb. nda de p

nă acum şi să !ă Îi porunci apoi lui Mesap să pună paznici pe la porţi şi să încon#oare întăriturile cu
focuria. *leseră paisprezece rutuli, ca să supra!eg eze cu ostaşi zidurileB fiecare a!ea c te
o sută de războinici muiaţi în aur şi cu surgueiuri de purpură. 9i făceau de stra#ă şi se sc
imbau cu r ndulB culcaţi în iarbă beau golind ulcioarele de aramă. Nocurile licăreau de
#ur împre#urB stră#ile îşi petrecură astfel noaptea #uc nd. %in înălţimea meterezelor
troienii pri!eau la tot ce se petrecea şi !eg eau sub are pe cresteB cercetau cu nelinişte
porţile, legau cu punţi turnurile şi zidurile, adunau arme7 Mnesteu şi aprigul erestus îi
îmbărbătau, căci pe ei îi însărcinase tatăl 9nea să fie la ne!oie căpeteniile tinerilor şi mai
mari peste tabără. %esfăşurată pe ziduri, întreaga oştire stătea de paza
cu sc imb8aunal,fiecaredinporţdineraloculdecestra#ăise =isus,încredinţasefiullui.:irta-
cus, un ostaş !iteaz, iscusit în aruncarea suliţelor şi săgeţilor. $da, munte plin de ! nat,
îl trimisese ca to!arăş lui 9nea. 8ingă d nsul se afla 9urial, dec t care nu se afla altul
mai frumos dintre ostaşii lui 9nea şi dintre cei ce au purtat !reodată armele troiene,
copil încă, pe al cărui obraz mi#ea înt iul puf al tinereţii. %in dragoste str nsă mergeau
împreună la luptăB c iar şi acum erau de pază la aceeaşi poartă. =isus spuse7
9uriale, oare zeii mi-au deşteptat porunca, pe care mi-o simt acum în suflet, ori
poate dorinţa apriga din noi se face în fiecare un zeuD 5 %e mult mă bate g ndul să
pornesc la luptă ori să încerc altă fapta marcB nu-mi ti neşte odi na. Vezi c t se încred în-
tr-înşii rutuliiB tot mai puţine focuri licărescB toate tac în #ur. @ite la ce mă g ndesc şi
ce-mi frăm ntă mintea. Întreaga oştire şi toţi fruntaşii !or să-l c eme înapoi pe 9nea, să se
trimită oameni, care să ne aducă poruncile lui. %acă-mi făgăduiesc ceea ce am de g nd
să le cer pentru tine (că mie îmi a#unge numai fapta) cred că găsesc la poalele de
colo o căra/uprinse,caredeaceeaşisămăscoatăr!nă dela zidurileglorie,

9urialPallanteuluirămase. înmărmurit şi îi răspunse astfel prietenului său7
*şadar nu !rei să mă iei cu tine la o faptă at t de mareD /rezi că o să te las singur
la prime#dieD =u aşa m-a crescut printre groză!iile grecilor şi printre suferinţele 1roiei
tatăl meu "felte, oştean călit în războaieB nu aşa m-am purtat cu tine, de c nd l-am
urmat pe mărinimosul 9nea şi ursita lui. *ici, în piept, îmi bate o inimă ce dispreţuieşte
moartea şi !rea să plătească cu !iaţa cinstea la care r !neşti tu.
=isus îi răspunse7
=u m-am îndoit niciodată de bărbăţia ta. =ici nu era cu putinţă altfel. ă mă
crezi, aşa cum doresc ca zeii, ce-mi !ăd cu oc i buni g ndul, să ma readucă biruitor
lprime#die,ngătine. cel%arpuţindacătuosănenorociretrăieştiBtinereţeasauunzeutaemm-ari !redrăpunicăe,şidemulte!iaţăse.Vreauîntmplăsă-mila
răm nă un prieten care să-mi culeagă trupul de pe c mpul de luptă ori să-l. răscumpere
pentru a- l îngropaB iar dacă soarta nu-l !a lăsa, în ipsa trupului, să mă cinstească cu un
morm nt şi să-mi aducă #ertfele cu!enite. =u !reau să fiu pentru biata maică-ta pricina unei
dureri at t de mari, ea, care, singura dintre at tea mame, a îndrăznit să te urmeze şi n-a
primit adăpostul ce-i dădea milosti!ul *ceste. 9urial îi răspunse7
În zadar înşiri cu!inte fără noimaB nu rnă clinteşti din otăr re. ă ne grăbim. culă
îndată stră#ile, care le luară locul cu sc imbul. $$ înto!ărăşi apoi pe =isus şi
se duseră să caute pe *scaniu.
9ra ceasul c nd somnul scapă de gri#i toate !ieţuitoarele păm ntu ui şi le face să
uiteneamului7denecazucearie. /ăpeteniiledefăcutDPetrocineenilorsă-
şiltrimităfloareanumaidectinerimii ţinetcausolînsălui 9nesfataDsupraPec ne!oilorndse c ibzuiau în
mi#locul taberei, rezemaţi în lungile lor suliţi, cu scuturile în m nă, iată că =isus şi 9urial le cerură
cu stăruinţă ca să-i primească într-o pricină însemnată şi !rednică de luare-aminte.
$ulus porunci numaidec t să fie primiţi şi-l pofti pe =isus să !orbească7
[ 1roieni, începu el, ascultaţi-ne cu bună!oinţăB nu ne #udecaţi !orbele după
! rstă. *meţiţi de beţie şi de somn, rutulii au amuţitB noi am descoperit un loc de ieşire,
l ngă poarta cea mai aproape de mare, la răscrucea drumului, unde focurile duşmanului
sunt rare şi un fum negru se ridică în !ăzdu . %acă ne îngăduiţi să nu scăpăm prile#ul,
!om merge să-l căutăm pe 9nea în cetatea Pallanteu şi în cur nd îl !eţi !edea sosind
aiciîndeselecuprăzi,noastredupă!cenător!afi măcelprin!ăilerit peîntunecoduşmaseni.

%rumulamzăritrrucasnelepoatedinmargineaînşela,deoarececetăţiişi am cercetat întregul flu!iu.;
/u mintea coaptă de ! rstă, bătr nul *lete spuse atunci7
ei ai patriei mele, sub ocrotirea cărora stă de-a pururi 1roia, nu !ă g
ndiţi la pie rea neamului nostru, de !reme ce aţi pus în piepturile tinerilor
noştri nişte suflete at t de frumoase şi de otăr te.
Vorbind aşa, el le str nse m na la am ndoi şi-i îmbrăţişa, stropindu-
le fruntea şi obrazul cu lacrimt.
/um am putea răsplăti cu !rednicie astfel de fapteD eii şi sufletul !

ostru !ă !or da de bună seamă cea dint i răsplatăB piosul 9nea !ă !a da-o
pe urmă, iar t nărul *scaniu nu !ă !a uita niciodată fapta.
=u !ăd m ntuirea noastră dec t în întoarcerea tatei, spuse *scaniu, şi de aceea
mă #ur, =isus, pe penaţii puternici, pe larul lui *ssaracus şi pe altarul preasfintei
Vesta,adu-ceţică-l totsă-cel!ădBamnimicşitot nuce-minădă#duiescpoaterisipiîmiîngri#orareapunînm

iniledec !oastreBtîntoarcereacemaţilui.-Valpe!oitataBda două cupe de argint cu c ipuri sculptate, luate
de tata la cucerirea *risbei;B apoi două trepiede, doi talanţi de aur, şi un ulcior !ec i dăruit de %idona.
$ar dacă îmi !a fi scris să cuceresc $talia şi să pun m na pe domnie şi să trag prada la sorţiC7 ai !
ăzut tu calul încălecat de 1ur -nus şi armele lui sc nteind de aurD ă ştii că !oi pune deoparte calul,
scutul şi canaful cel roşu, care sunt de pe acum răsplata ta, =isus. 1ata îţi !a mai dărui apoi
douăsprezece roabe alese, tot at ţia robi cu armele lor şi !a mai adăuga şi moşia regelui 8atinus. / t
despre tine, copile drag, de o ! rstă cu mine, îţi dau inima mea întreagă şi te iau to!arăş şi la bune, şi
la releB n-o să mă mai apuc de nimic fără tineB în pace, ca şi la război, o să am toată încrederea în
tine, la fapte, ca şi la sfat. 9urial îi
răspunse7[=icio clipă a !ieţii mele numi !a dezminţi fapta de aziB numai de nu

mi s-ar întoarce împotri!ă norocul de acumJ %ar mai presus de orice daruri, îţi
cer un singur lucru7 am o mamă din neamul stră!ec i al lui Priam, care, pentru a
fi cu mine, a părăsit păm ntul troian şi cetatea regelui *ceste. Plec acum fără să-
i spun prime#dia în care îmi pun capul şi fără să-mi iau rămas bun de la d nsa.
=oaptea şi m na ta dreaptă mi- s martore că nu i-aş suferi lacrimile. *lin-o, te
rog, în ne!oie, şi a#ut-o în singurătatea ei. 8asă-mă să plec cu năde#dea asta şi
numai aşa !oi înfrunta mai bărbăteşte toate prime#diile.
1roienii pl nseră mişcaţi, dar mai cu seamă frumosul $ulusB pilda
aceasta de dragoste fiiască îi str nse inima. Îi răspunse apoi aşa7
mea şi [nuÎţi-i !afăgăduieslipsidec tottdoarcesenumeledatoreştede/reusaBpornirilornutalepuţinăfrumoascinsteB i
mamasecu!ineta!auneifimama mame ce a născut un fiu ca tine. "ricum ar ieşi lucrurile, mă #ur pe capul meu, pe
care tata obişnuia să #ure, că tot ce ţi-am făgăduit dacă te-ai întoarce, !a fi şi partea mamei şi a neamului tău.
Vorbind astfel în lacrimi, îşi scoase totodată de pe umăr sabia aurită, pe care o
lucrase cu meşteşug 8icaon din Anosos5 şi-o potri!ise într-o teacă de fildeş. Mnesteu îi
dărui lui =isus o piele de leu, iar credinciosul *lete îşi sc imbă cu d nsul coiful. /ei doi
ostaşi porniră pe dată înarmaţi, iar fruntaşii, tineri şi bătr ni, îi înto!ărăşiră cu urări de izb
ndă p nă la poarta taberei. /u o bărbăţie şi c ibzuinţă ce-i întreceau cu mult ! rsta,
frumosul $ulus le mai încredinţa şi alte solii către tatăl său7 toate, !orbe zadarnice luate
de ! nt$ eşirăşiîmprăştiateşitrecurăînşanţurilenori. şi se îndreptară prin bezna nopţii spre

tabăra duşmană, unde a!eau s ucidă mulţi înainte de a-şi găsi şi ei picirea. Pretutindeni !
edeau duşmani toropiţi de somn sau de băutură întinşi pe iarbă, care cu oiştea în sus,
ostaşi printre amuri şi roţi, şi alături arme şi pa are aruncate. =isus !orbi cel dinţii7
9urial,. a sosit clipa îndrăzneliiB să nu ne scape prile#ul. %rumul e
pe aiciB ca să nu ne ia duşmanii pe la spate, tu stai de stra#ă şi uită-te în
toate părţile iar eu !oi face pe aici prăpăd şi-ţi !oi desc ide drumul.
<i după ce !orbi aşa, tăcu, pentru ca pe dată să se năpustească asupra
m ndrului +amnes, care, întins peste nişte !elinţe, sforăia din ad ncurile pieptului. /u
toate că era căpetenie şi augurul cel mai iubit al lui 1urnus, ştiinţa lui de a g ici nu-l
putuse scăpa de moarte. 8 ngă d nsul ucise trei slu#itori ai lui +emus, culcaţi, care cum
se înt mplase, printre arme şi apoi pe purtătorul scutului săuB găsindu-i !izitiul întins
c iar sub cai, cu capul plecat pe piept, i-l tăie cu sabia. +eteză apoi şi capul stăp nului,
lăsde sndunge-i truncnegru.iul@cisesăsedupăz! rcolaceeascăpe 8amirusîntr-
obaltăşipede8amussngeB şipămpe tnnărul-tulşi şiparulpreafrucifteau-mosul erranus, care #ucase
o bună parte din noapteB ameţit de băutură adormise acumB ce bine i-ar fi prins, de şi- ar fi lungit
c eful p nă la ziuăJ 8a fel e leul nem ncat, care ! ră spaima în st nă şi pe care o foame turbată îl
împinge să sf-îşie mieii muţi de groază şi mugeşte cu gura plină de s nge. =ici 9u rial nu făcu un
prăpăd mai micB cuprins şi el de aceeaşi turbare, seceră o mulţime de ostaşi necunoscuţi şi pe
Nadus, pe :erbesus şi pe +etuş şi pe *ba-ris, în somn, pe neş-tiute. +etuş era treaz şi !edea totulB
de teamă se ascunsese însă după un ulcior mare, dar, c nd să se ridice, 9urial îi înfipse sabia în
piept p nă-n m ner şi nu i-o scoase dec 't o dată cu !iaţa. +etuş îşi dete du ul în g lg iri de s nge
amestecat cu !in. Încălzit de biminţa-i oţească, 9urial îşi înteţi
măcelulfocuriiarşicaiise legaţi,îndreptăca spredeobicei,ostaşiipăşteauluiMesap,prinundeiarba!edea.imţinsting-du-l

nducăse-selasăcelepreadin urmămult t r t de beţia s ngelui, =isus îi spuse atunci7
a încetăm, că ziua se apropie şi ne !a da de golB am !ărsat destul s
nge şi ne-am făcut drum printre duşmani.
8ăsară pe c mp multe arme de argint, şi pa are, şi !elinţe frumoase. 9urial lua doar
colanul lui +amnes şi cingătoarea lui cu ţinte de aur, pe care i le trimisese în dar
bogatul /edicus lui +emulus din 1ibur, pentru a şi-l face de departe prietenB +emulus le
lăsase moştenire nepotului său, iar la moartea acestuia căzuseră ca pradă de război în
mina rutu-lilor. 9urial le luă şi le prinse fără niciun folos de umerii lui puterniciB îşi puse şi
coiful lui Mesap împodobit cu canaf ce i se potri!ea de minune. $eşiră apoi din tabără
sprecălăreţi,locutrimişisigureînainte.$ată dinînsăcetateacă,în !remelui8atinus,cegrosul!

eneauoştiriisă se2aducăaflar !eştndui tluipe1urnuscm-pie,.9raunişte !reo trei sute, toţi înarmaţi
cu scuturi, sub conducerea lui Volscens. 9i se apropiau tocmai de tabără şi a#unseră l ngă
ziduri, c nd îi zăriră de departe pe cei doi tineri fugind spre st nga pe o cărăruie dosnică. În
umbra îndoielnică, a nopţii, strălucind în razele lunii, coiful îl dădu de gol pe 9urial. /um îl zări,
Volscens le strigă din mi#locul alor lui7
"priţi-!ă, băieţi, de ce-aţi apucat pe cărarea astaD %e ce sunteţi
înarmaţiD încotro !ă duceţiD
9i nu răspunseră nimic, ci se grăbiră să fugă la adăpostul nopţii în pădure. /ălăreţii
se împrăştiară iute în toate părţile pe cărările cunoscute, şi puseră stră#i ia toate
ieşiriledoarc. te!
a9raopotecipăduretăiauplinăluminişurideăţişupriinşidesişdeste#ari.0eznastufoşi,păduriinăpădităşigreutateademărăcinişprăziiîl desB
încurcară pe 9urial, teama îl făcu să-şi piardă drumul. =isus izbuti să fugă şi, fără să se mai g ndească la 9urial, trecu dincolo de
duşmani şi de locurile numite azi aibane de la numele *lbei B pe atunci regele 8atinus a!ea acolo păşuni întinse. / nd se opri şi
căută în urmă, prietenul nicăieri.
0ietul meu 9urial, zise el, în ce loc te-am lăsatD @nde să te caut acumD e
întoarse din nou pe potecile înc lcite ale pădurii înşelătoare, căut ndu-şi
urmele paşilor şi rătăcind prin ăţişurile tăcute. *uzi tropote de cai, auzi zgomotul şi
semnalele celor ce-i urmăreau. =u trecu mult şi un strigăt îi a#unse la urec iB îl !ăzu apoi
pe 9urial, care, necunosc nd locul şi înşelat de bezna nopţii, fusese izbit de un atac
neaşteptat. În zadar se zbătea el acum în mi#locul călăreţilor, care-l luau cu d nşii. /e era
de făcutD în ce c ip, cu ce arme să încerce să-şi scape prietenulD ă se arunce în mi#locul
duşmanilor ca să-şi găsească în luptă o moarte glorioasăD îşi trase braţul
îndărăt,[îşi eiţă,înălţăfiicăsuliţaa8atonei,şi,pri!indpodoabălaluna adeastrelorus,iseşi

rugăpăzitoareaşa7 a pădurilor, a#ută-mi în ceea ce facB daca tatăl meu :irtacus ţi-a
adus !reodată pentru mine daruri la altare, dacă eu însumi le-am sporit cu prinosul !
natului meu, at rn ndu- l de bolţile ori bă-t ndu-l pe uşile sfinte ale templului tău,
îngăduie-mi să ! r spaima în călăreţii ăştia şi călăuzeşte-mi arma. Prin !ăzdu .5
puse şi, încord ndu-şi toate puterile, aruncă fierulB suliţa străbătu în zbor
umbrele nopţii şi se înfipse în spatele lui. ulmon, unde se rupse şi aşc iileB
lemnului îi
străpunseră inima. Vărs nd !aluri de s nge cald, ulmon se pră!ăli şi, cuprins
de
îng eţul morţii, se z! rcoli în lungi orcăieli. +utulii se uitară în toate părţile. Îmbărbătat
de izb ndă, =isus ridică o nouă suliţă p nă în dreptul urec ii şi, în timp ce duşmanii se
frămcreierulntau,zdrobiteaşi.Volscensstrăbătusenuamaindouăputea tdemplelemnie7luine!ăz1agusnduşii-
selpeopri,făptaş,fierbinte,nuştiaîn asupra cui să se năpustească7, . .
/el puţin tu o să-mi plăteşti cu s ngele tau cald moartea am ndurora, zise el. <i pe
dată, se repezi cu sabia asupra lui 9urial. Înfricoşat, ieşit din minţi, nemai !oind să se
ascundă în întuneric şi nemai-put nd răbda durerea, =isus scoase atunci un ţipăt7
9u sunt, eu sunt, pe mine lo!iţi-mă, rutuli, toată !iclenia e a meaB el n-
a cutezat nimic şi nici n-a putut nimicB martor mi-e cerul şi stelele ce !ăd
toateB şi-a iubit doar prea mult pe bietul lui prieten.
*stfel !orbi =isus dar sabia izbită cu putere străbătuse coastele lui 9urial şi-i
zdrobise pieptul alb. e pră!ăli mort, iar s ngele îi împroşcă trupul frumosB capul îi
lunecămoare, şisausecalăsămaculmoalebătutpe umerideploaie,cafloareace-

şilasăpurpuriecreştetulcare,petăiatăpieptulde obosiţiplug,l . ncezeşt=isusse şi aruncă atunci în
mi#locul rutulilor, căut ndu-l dintre toţi numai pe Volscens şi năpustindu-se numai asupra lui. tr nşi
în #urul acestuia, duşmanii îi făcură faţă din toate părţile. 9l nu dădu totuşi îndărăt, ci îşi roti sabia
ca fulgerul, p nă ce o înfipse în gura rutulului desc isă ca să strige, şi, astfel, murind, îi curmă şi lui
!iaţa. trăpuns de lo!ituri, se aruncă peste trupul prietenului neînsufleţit şi se odi ni şi d nsul în
liniştea morţii. Nerice de !oiJ %acă !ersurile mele se !or bucura de !reo trecere, niciodată timpul
nu !ă !a şterge numele din amintirea !eacurilor, c tă !reme !a trăi neamul lui 9nea l ngă st nca
neclintită a /apitoliuiui şi c tă !reme romanii !or a!ea împărăţia lumii.5
0iruitori, o dată cu prada luată îndărăt, rutulii duseră pl ng nd şi cada!rul lui
Volsccnspeerranus,întabără,pe=umDundeşi
#altleacăpnueteniiramairăpuşimică,îndeoareceacelaşi,timpBîlgăsiserătoţialergarăpe+amnesîn#urulucis, cada!relor
şi al ostaşilor pe #umătate morţi şi la locul #ila! încă- de măcelul proaspăt, unde mai curgeau p raie de s nge
înspumat. +ecunoscură în prada luată îndărăt şi coiful strălucitor al lui Mesap şi falcrele cucerite cu at ta truda.
Părăsind culcuşul de aur al lui 1iton, *urora lumina acum din nou păm ntnl. / nd
soarele răsări şi începu să scoată totul din umbră, cu armele pe d nsul, 1nmus îşi
c emă flăcăii la luptă şi îşi adună ostile strălucitoare de arama. /ăpeteniile făcură la fel
şi-i îmbărbătau cu !orba pe ai lor. Înfipseră apoi în ! rful a două suliţe (înspăimmtătoare
pri!elişteJ) capetele lui 9urial şi =isus şi le însoţiră cu c iote.

=eosteniţi, troienii îşi rmduiră oastea în partea stingă a întăriturilor, căci dreapta le
era apărată de flu!iuB cum stăteau de pază în şanţurile lor largi, iar alţii !eg eau m niţi din
turnurile lor înalte, capetele ce picurau încă de s nge ale celor doi prieteni, înfipte în ! rfui
suliţelor, îi înlemniră de groază, în !remea aceasta, Naima, arnicul sol, zbură cu
aripaîngeţă-irepepedatăepriîn tabăraf'uternicînspăimemoţiontatăatdep soartanăla ureccelor
iledoimameiprieteni,luiVergiliţi9urial. oţerangeleunulîi dintre cele mai puternice accente lirice ale 9neidei. ă se
obser!e însă că aşa cam poeziile lui :oraţiu au supra!ieţuit statului roman, depăşind speranţa e primată de el deJ
a trăi c t imperiul +omei, !ersurile lui Vergiliu impresionează la două
milenii după stingerea unnaşilor lui 9nea (!eri şi prefaţa, p. ???$$).
VineB fusul îi căzu din m ini şi se rostogoli la picioare. /u ţipete
#alnice şi smulg ndu-şi părul, ieşita din minţi, biata mamă alergă la întărituri
p nă în r ndurile înt iB nu-i păsa că mergea între bărbaţi, nu-i păsa de
prime#die, de armele duşmanuluiB umplea doar !ăzdu ul cu bocete.
[ În ce al te !ad, 9urialJ 1u, spri#inul bătrî-neţii mele, ai putut a!ea cruzimea să
mărămaslaşibusingurăDdela tineJ/nd acite-auaoimtrimisîntrîn-

unaşapămprime#die,ntstrăin,biatapradăta mamăcinilornuşi şipăsărilor-aputut 8aţiuluiJlua Maică-ta nu
te-a dus p nă la groapă, nu ţi-a înc is oc ii, nu ţi- a spălat rănile şi nici nu te-a acoperit în p nza pe care
ţi-o lucram de zor, zi şi noapte, ca să mai uit de necazurile bătr neţii'. @nde să te cautD în ce păm nt
ţi-s acum mădularele smulse, trupul sf rtecatD *t t mi-ai adus, fiule, din tine h pentru at t te-am urmat
peste mări şi ţăriD %acă !ă mai milosti!iţi, lo!iţi -mă, rutulilor, z! rli-ţi- !ă în mine toate săgeţileB
răpuneţi- mă pe mine mai înainte. "ri tu, atotstăp nule, îndură-te şi trimite cu fulgerul tău în fundul
1artarului capul ăsta blestemat, că nu-mi pot sf rşi altfeJ !iaţa asta nesuferită.
0ocetele ei îndurerară inimile tuturor şi un geamăt de #ale îi cuprinse pe toţiB
a! ntul războinic $ ncezi. Văz nd că sporea durerea ostaşilor, $lioneu şi $ulus, care a!ea
lacrimi!remeaînaceeastaoci,poruncirăizbucni luide$ deuparteşi*ctorţipătulsă groazoiaînicbr

aţeltrşimbiţeis-oducăde aramacasă, laurmatdnsade. În c iote, de !ui !ăzdu ul. *coperiţi sub
straşina scutului, !olscii !eniră în goană ca să umple şanţurile şi sa smulgă
; 8a romani morţii erau în!eşm ntaţi cu ainele lor cele mai bune.
Parii întăriturii. @nii căutau o intrare şi încercau să se urce cu scările pe ziduri,
acolo unde apărarea era mai slabă şi oştenii mai rari. %eprinşi din lungile lor războaie
să-şi apere zidurile, troienii aruncau şi ei tot felul de arme şi-i izgoneau cu ţepuşe de
fier. Mai rostogoleau şi pietroaie, doar ar putea fr nge bolta de aramă a scuturilor, la
adăpostul căreia însă rutulii nici nu se clinteau. =umai cu greu dădură îndărăt, căci,
acolo unde duşmanii erau mai ameninţători, troienii pră!ăliră o st ncă uriaşă, ce făcu
prăpădmai.încumetarăprintrerutulisă seşi lelupte,zdrobifărăpa!ăzasă-şi!

adădescuturiduşmanii,./utoatcicăutarîndrăznealasă-ialungelor,rutuliipetroieninuse de pe parapete cu
săgeţi. În altă parte, cumplit la înfăţişare, Mezenţiu scutura o faclă de brad etrusc şi împrăştia foc şi fum,
iar Mesap, îmbl nzitorul de cai, fiul lui =eptun, smulse pari din parapet şi ceru scări ca să se urce pe ziduri.
Pe !oi, muze, şi pe tine, /alliope', !ă rog să-mi spri#iniţi glasul ca să pot c nta
prăpădul şi omorurile să! rşite atunci de sabia lui 1urnus şi !oinicii pe care, fiecare, i -a
trimis în "rcusB desfăşuraţi cu mine pri!eliştile măreţe ale acestui război 2 căci !oi !i le
amintiţi, zeiţelor, şi le puteţi po!esti. Într-un loc prielnicse ridica un turn înalt cu mai multe
caturi, pe care italicii se străduiau din toate puterile să- l cucerească şi să-l dăr me, pe c
nd troienii, dimpotri!ă, îl apărau cu pietre şi aruncau fără încetare săgeţi prin găurile
ferestrelor lui. 1urnus, cel dint i z! rli o torţă aprinsă, a cărei flacără se înfipse în
coastele turnuluiB înteţită de ! nt, ea cuprinse apoi sc ndurile şi se întinse la porţile ce
ardeau. Înăuntru troienii fură cuprinşi de spaimă şi încercară zadarnic să scape de
prime#diadefoc,dincepr-i cinaameninţagreutăţii.În preatimp cemari,se

turnultrăgeauseîndărătprăbuşişicuseunîngroaznicesuiau zgomotînparteacecruţatăumplu !
ăzdu ul. 1 r ţi în prăbuşirea lui, troienii căzură pe #umătate morţi la păm nt, străpunşi de
propriile lor arme şi cu pieptul zdrobit de aşc iile sc elei. =umai :elenor şi 8icus scăpară. În
floarea tinereţii, fiu al regelui Meoniei şi al roabei 8icinia, care-l născuse în ascuns, :elenor
plecase la războiul 1roiei în pofida opreliştilorB simplu ostaş, el nu a!ea dec t o sabie şi un
scut alb. / nd se !ăzu în mi#locul miilor de oşteni ai lui 1urnus şi încolţit din toate părţile de
ostile latinilor, ca o fiară încon#urată str ns de ! nători, care deşi ştie că i- a !enit ceasul, se
aruncă totuşi înaintea morţii şi, dintr-o săritură, trece peste armele ! nătorilor, la fel, gata să
moară, :elenor se năpusti şi el în mi#locul duşmanilor, acolo unde !ăzu că erau mai mulţi.
încercăMaisă sprinten,eagate 8icusdemuco zbugiecu idegeteleprintreduşmanişisăapuceşiprintreminile,arme,pe

a#unsecareilelaîntindeauzidşi to!arăşii. @rmărindu-l în goană, cu suliţa întinsă, 1urnus îl do#eni biruitor astfel7
/redeai, nebunule, că o să ne poţi scăpa din m năD <i în acelaşi timp,
agăţat cum era, îl şi înşfacă şi-l smulse cu o bucată bună de zid, cum înşfacă !
ulturul în cangea g earelor un iepure sau o lebădă albă şi-i ridică în !ăzdu , ori
cum răpeşte lupul din st nă un miel, pe care maică-sa îl cere înapoi be ăind fără
încetare. @n c iot se înălţă atunci de pretutindeni şi duşmanii se năpustiră ca să
umple şanţurile cu păm nt şi să arunce pe creştetul zidurilor făclii aprinse.
/u un pietroi smuls dintr-un munte, $lioneu zdrobi pe 8uceţiu ce se apropiase de
poartă cu facla în muiaB 8iger doborî pe 9mation, iar *silas pe /ori-neu, unul cu o suliţă
aruncatăpe"rtigius,cu iardibăcie,1urnuscelălaltpebiruitorulcuosăg/eneuBatăcetotlo!
eşte1urnusfărăucisegreşpede$ris,departeBpe/onius,/eneupedoborî %io ip, pe Promolus, pe agaris şi pe $das, care stătea în faţa
turnurilor înalte. /apis îl ucise pe Pri!emus, pe care îl zg riase uşor suliţa lui 1emillasB fără să se mai g ndească, el îşi aruncase
atunci scutul şi îşi dusese in na $ a ranăB o săgeată sprintenă zbură şi-i ţintui m na de coapsa stingă şi, pătrunz nd mai ad nc, îi sf
şie plăm nii cu o rană de moarte. /u arme bogate pe dmsul, cu o lamidă brodată, !opsită cu purpură iberică, se lupta nespus de
frumosul fiu al lui *.r-cens, care-$ trimisese la luptă, după ce-l crescuse în pădurea sf ntă a $ui Marte, pe ţărmurile imetului ;, unde-i
altarul încărcat de daruri al milosti!ului Pa- icusC. Pun ndu- şi #os suliţele, Mezenţiu îşi în! rti de trei ori praştia şuier nd deasupra
capului şi, cu un plumb topit în drum H, îl lo!i drept în t mple şi-l
întinsesperioasemortdinpepăduri,nisip. *scaniuespuneluasecă,deşiatuncinu pentrueradeprinsîntiaşidecdatăsăparteurmăreascălaluptă, fiarelearunc nd o
săgeată iute şi că dobor se cu m na lui pe !oinicul =umanus, poreclit şi +emulus, ce se

căsătorise de cur nd cu sora mai mică a lui 1urnus. M ndru de proaspăta lui înrudire cu
un rege, el mergea prin faţa oştirii, împroşc nd tot felul de bat#ocuri ne!rednice şi
strig nd c t îl ţinea gura7 s Palicus, fiu al lui $upiter şi al 1aliei, a!ea, împreună cu fratele
său geamăn, un altar aşezat în apropierea muntelui 9tna. 9i doi personificau două bălţi
cu apă sulfuroasă, probabil contopite în !remea lui Vergiiiu.
ă !ă fie ruşine, frigienilor, că sunteţi pentru a doua oară încercuiţi în întăriturile !

oastre şi !ă faceţi din ziduri o pa!ăză împotri!a morţiiJ $ată cine !ine să se însoare la noi
cu silaJ /are zeu, ce nebunie !-a adus în $taliaD 8a noi nu sunt nici *trizi, nici @lise,
meşterul în minciuni. =eam ! n-#os de oameni, noi ne băgăm mai înt i pruncii în flu!ii ca
să-i călim în frigul g eţii şi al apei. Încă de mici se apucă de ! nătoare şi bat
pădurileBmulţumindu#oaca-se lorcu epuţin,sămtinerimeanecaii,

sănoastrărunceorisăgeţilucreazădin pămarc. +ăbdătoarentulcuplugul,lamuncăoridăr şimă
cetăţile în războaie. 1oată !iaţa ne-o petrecem cu fierul şi împungem spinarea boilor cu
coada suliţei. 0ătr neţea greoaie nu ne slăbeşte isteţimea minţii şi nu ne iroseşte puterea
trupuluiB ne punem coiful şi peste pletele cărunte şi ne place să aducem mereu prăzi noi şi
să trăim din #afuri. Voi purtaţi aine !opsite cu şofran şi cu purpură strălucitoareB !ouă !i-i
dragă lenea, !ă ţineţi numai de dansuriB a!eţi tunica cu m neci lungi ' şi panglici la scufiiB
muieri frigiene, căci nu sunteţi frigieni, duceţi-!ă pe ! rfurile %indimu uiC, unde fluierul cu
două găuri !ă zice c ntecc e cu care smteţi obişnuite. 1amburinele şi flautele /ibelci !ă c
eamă pe $daB lăsaţi armele pe seama bărbaţilor şi nu mai staţi de luptă.
înstruni*scaniuarculcunucoardaputu răbdadepăr!orbeledecal,
trcufaşestngaşiocărileBşicudreaptaîntore trasăndu-seîndărătspre dşi nsul,seopriîşi pentru
a se ruga mai înt i smerit lui lupi ter7 ' Munte din Nrigia unde se celebrau sărbătorile /ibelei.
$upiter atotputernic, a#ută-mi fapta îndrăzneaţă şi c iar eu îţi !oi
aduce în templele tale darurile cu!enite şi !oi #ertfi în faţa altarului tău un
#uncan alb, cu coarne aurite, tot at t de mare ca şi maică-sa, care !rea
să împungă şi răscoleşte nisipul cu copitele.
$upiter îl auzi şi bubui din senin în st nga cerului şi în aceeaşi clipă
arcul ucigaş zb rn i şl, după ce
Mai bate-ţi acum #oc de !ite#ia noastră cu !orbe, îng mfateJ $ată cum le
răspund*scanrutuliulornufrigieniirostideccei detacestedouă oricu!inte,prinşiiar.

troienii, începură să c iuie de bucurie şi să-şi înalţe sufletele p nă la cer.
În !remea aceasta, dintr-un nor, *polo pri!ea din înălţimea !ăzdu
ului ostile italice şi lagărul troian şi-i cu! ntă aşa biruitorului $ulus7
la!ă ţie, copile, pentru !ite#ia taB aşa !ei a#unge la stele, !lăstarule de zeu,
din care se !or naşte zei. *re dreptate destinul ca să !rea să pună capăt tuturor
războaielor sub domnia neamului lui *ssaraeus5. 1roia nu te mai încape.
+ostind aceste !orbe, se coborî din înaltul cerului, şi, d nd la o parte adierile !
nturilor, se duse la *scaniu, cu c ipul bătr nului 0utes, ce fusese înainte purtătorul
armelor lui *nc ise şi paznicul credincios al curţii lui, iar acum 9nea îl dăduse lui
*scaniualbşiarmelecaînsoţitorcezăngăneau.*idomacumplitîntotul. bătr9lîi !orbinului,astfe*pol oînflăcăratuluiîşiluaseglasul,$ulus7culoarea, părul
ă fii mulţumit, fecior al lui 9nea, că ai răpus fără prime#die cu săgeata ta

pe =umanus. *polo e bucuros de înt ia ta biruinţă şi nu-ţi pizmuieşte iscusinţa,
care-i deopotri!ă cu a luiB de acum însă, copile, nu te mai amesteca în luptă.
*bia sf rşi de !orbit, şi *polo se şi făcu ne!ăzut pri!irilor muritorilor şi se risipi
departe în !ăzdu ul stră!eziu. Nruntaşii troieni recunoscură însă pe zeu şi săgeţile lui
di!ine şi-i auziră tolba duduind în fugăB ei potoliră, după porunca lui *polo, dorul de
luptă al lui *scaniu şi se întoarseră din nou la ziduri, pentru a se arunca în mi#locul
prime#diilor. @n c iot se înălţă de pe toate întăriturile. Îşi încordau din greu arcurile,
în! rteau din curele suliţeleB întreaga c mpie era acoperită cu armeB scuturile şi coifurile
zăngăneau de lo!ituriB se porni o luptă în!erşunată ca ploaia, care, !enită din apus,
dinspre furtunosul /apricorn, biciuieşte păm ntul, ori ca norii ce-şi aruncă în !alurile mării
grindina deasă, c nd m nia lui $upiter spintecă norii grei de ploaie şi dezlănţuie din
!ăzdu Pandarusprăpădul şide0itias,apă. fiii lui *lcanor de pe $da, crescuţi de z na $era l în

dumbra!a sf ntă a lui $ upiter, nişte tineri înalţi ca brazii şi ca munţii ţării lor, se apucară să
desc idă de capul lor poarta ce le fusese data în paza şi, bizuindu-se pe armele lor, îi
poftiră pe duşmani să !ina în cetate. Înăuntru, la dreapta şi la st nga, ei stăteau ca nişte
turnuri cu fierul în m ini şi cu canafurile ce le sclipeau pe capetele trufaşe, ca doi ste#ari
de pe malurile Padului ori ale plăcutului *dige, ce-şi a! ntă creştetele stufoase p nă la cer
şi-şi clătesc ! rfurile înalte. /um !ăzură poarta desc isă, rutulii se năpustiră. / t ai clipi însă, ]
uercens, *Zuiculus, cel cu armele frumoase, nă!alnicul 1marus şi :emon cel războinic, fură
siliţi să fugă cu cetele lor ori să-şi lase !iaţa pe pragul porţii. Nuria spori atunci şi mai mult
în sufletele în!ră#bite. 1roienii se str nseră la un loc şi îndrăzniră să se
în!-racaierespaimade aproapeîntroieni,ş i sae iasă!estidincololui1urnusde întărituricăduşmanul.Pecsendprinseseserăzboiaîntr -îno luptăaltăpartenouăşişi
că lăsase poarta desc isă. 9l îşi părăsi atunci locul şi, cuprins de o m nie nebună,
alergă la poarta %ardania 5 păzită de cei doi fraţi trufaşi. /u o suliţă culcă mai înt i la
păm nt pe *n-tifate, ce-i ieşise în cale, copilul din flori al unei tebane C şi al marelui
arpedonB lancea lui de corn italic spintecă !ăzdu ul, îi străbătu p ntecele şi i se înfipse
în coşul pieptuluiB prin desc izătura rănii ţ şni un şu!oi de s nge negru, iar fierul se
încălzi în plăm nul străpuns. %oborî apoi ca m na-i pe Merope, pe 9rimant şi pe
*fidnus. Văz ndu-l apoi pe 0itias cu oc ii aprinşi şi cu sufletul în!ăpăiat, nu se porni cu
suliţa, căci suliţa nu l-ar fi putut răpune, ci cu fabrica H, pe care o în! rti şi o aruncă ca
un trăsnet ! # ind groaznicB nici scutul lui din două piei de taur, nici platoşa cu două zale
deasupraaurn-o-i putscutuloprizăngăni.1rupulcumplit,ţuriaşuluica
mormanulseprăbuşiBdepămpietrentuluriaşescoasearuncatungeamăt,depe malul eubeic al mării
la 0aie 5, care se clatină şi se prăbuşeşte apoi, p nă ce cade sfăr mat în fundul genuniiB apele se
tulbură şi deasupra se ridică un nisip negruB la zgomotul ei, Procita se cutremură din temelii,
împreună cu $na-rime, morm ntui de st ncă pus din porunca lai $upiter deasupra lui 1ifeu'-'.
Marte, stăp nul armelor, spori atunci a! ntul şi puterile latinilor şi le răscoli sufletul cu aprigul lui
imbold, iar printre troieni ! rî fuga şi spaima. 8atinii începură să se str ngă de pretutindeni, fiindcă
era rost de luptă şi du ul războiului le intrase în suflete. / nd-îşi !ăzu fratele mort pe c mpie şi simţi
că norocul li se întorsese împotri!ă şi că lupta mergea rău, Pandarus se opinti din toate puterile şi
cu laţii lui umeri răsuci poarta pe ţ ţ ni, lăs nd pe dinafară pe mulţi din ai lui încăieraţi într-
onulupt-l!ăzusegroaznicăpe1urnusşimcceizsendz!
întrerliseziduriînmi#loculpealţiiuneicesecetenăspustiseraşi-lînciseînăunîncetruate. caărmanulpeun tigru
năprasnic în mi#locul unei turme fricoase. " nouă !ăpaie se aprinse pe dată în oc ii lui 1urnusB armele îi
zăngăniră îngrozitorB canaful roşu îi tremură în ! rful coifului şi scutul împrăştia fulgere strălucitoare. /um îi
recunoscură c ipu-i temut şi statura uriaşa, troienii se înspăi-m ntară, dar Pandarus se repezi la d nsul, şi,
clocotind de m nie pentru moartea fratelui său, strigă7
=u-s aici curţile pe care *mata !rea să ţi le dea ca zestreB zidurile,
în care te găseşti, nu-s ale
Urdeei, patria taB te afli în tabăra duşmanuluiB nu mai e c ip să ieşi din ea.
Nără să se tulbure, 1urnus îi răspunse z mbind7
%acă eşti at t de inimos, măsoară-te cu mine şi !ei po!esti cur nd lui
Priam că ai găsit aici un nou * ile.
puse, în timp ce, opintindu-se din toate puterile, Pandarus îi aruncă o suliţă
noduroasă$unonaoabătudinlemndindrumnecurăţatşisuliţaîncăsedeînfipsecoa#ă,încarepoartănu. răni însă dec t aerul, deoarece
*rma pe care o în! rte puternica-mi m nă nu te a greşi, că nu-s eu

omul de lo!itura căruia să poţi scăpa.
8a aceste !orbe, 1urnus se înălţă cu sabia ridicată şi cu o lo!itură cumplită
îl izbi în mi#locul frunţii între t mple, şi-$ despică în două obra#ii neacoperiţi încă
cu puf. e iscă un !uiet şi păm ntul se cutremură sub greutatea uriaşuluiB trupul
lui prăbuşit, armele pline de s nge şi creierii zăceau în pulbere, iar cele două
#umătăţi ale capului at rnau deopotri!ă pe am ndoi umerii.
/uprinşi de spaimă, troienii se împrăştiară în goană şi, dacă biruitorului i-ar fi dat în
g nd să sfăr me atunci ză!oarele cu m na lui şi să dea drumul to!arăşilor să intre,
zşiuaturbatăaceeapoftăarfi defosts ceangedinîlîmpinseurmă,şiîmpotri!

aarăzboiulduişmşianilorneamului.8aînceput,troian. %ardoborîonebuneascăpeNaleris şi pe Aiges,
tăindu-i pulpele, aruncă apoi suliţele luate de la d nşii în spatele fugarilor. $unona îi sporea puterea şi
bărbăţia. Mai omorî apo# pe :alis şi pe Negeu, căruia îi străpunse scutulB şi pe *lcandru, pe :alius. Pe
=oe- mon, pe Pritanis, care, neştiind că se află în cetate, se luptau pe ziduri ca să alunge pe cei ce nă!
ăleauB 8inceu se îndreptă spre d nsul şi-şi c ema to!arăşiiB rezem ndu-se de zidul din dreapta,
1urnus îşi în! rti sabia şi, lu ndu-i-o înainte, cu o singură lo!itură, îi zbură departe capul cu coif cu tot.
+ăpuse apoi pe *mFus, st rpitorul fiarelor sălbatice, mai meşter dec t toţi în a unge cu otra!ă ! rful
armelor şi o dată cu. % nsul şi pe /litius, fiul lui 9ol, şi pe /reteu prietenul muzelor, to!arăşul lor, căruia
îi plăcea să c nte din c itară şi să scoată melodii de pe
strune,mai-mariislă!indtroienilorcaii, Mnesteufapteleeroilorşi!a#nicşiluptelelerest.*uzindsşi
îşide!ăzurprăpădulto!alorrăşiilor,şi sosirăpeduşmanlaurmăîn tabără.
@nde fugiţiD le strigă Mnesteu. ÎncotroD *!eţi mai departe alte ziduri, alte
întărituriD 9 cu putinţă, troienilor, ca un singur om, încon#urat din toate părţile de
zidurile noastre, să facă nepedepsit at ta prăpăd în cetate şi să trimită pe cealaltă
lume pe fruntaşii tinerimii noastreD =u !i-i milă şi nu !-i ruşine, nemernicilor, nici de
nefericita noastră patrie, nici de zeii strămoşeşti, nici de marele 9neaD
Înflăcăraţi de aceste !orbe, ei se îmbărbătară şi se str nseră în şiruri dese.
1urnus se retrase încetul cu încetul din luptă şi se îndreptă spre flu!iu, spre partea
taberei încon#urată de 1ibru. 1roienii îl încolţiseră tot mai de aproape cu strigăte
puternice,năprasnicB înînfricoşat,-desindu-deşişir ndurileîncăameninţătorcaoceatăşidecu! pri!

ireanători ces ngeroaîncolţescă cu(elarmeledăîndărătBunleunici m nia, nici bărbăţia nu-i îngăduie însă
să fugă, dar, oric t ar dori-o nu poate nici să-şi facă drum printre armele ! nătorilor. =e otăr t, 1urnus
dădea încetul cu încetul înapoi, în timp ce sufletul îi fierbea de turbare. %e două ori'se-năpusti prin
mi#locul duşmanilor şi de două ori le puse pe fugă gloatele de-a lungul zidurilor. "astea întreagă se str
nse cur nd la un loc din toate părţile taberei, iar împotri!a at tor puteri, $unona nu îndrăzni să-l mai
apere, căci, din porunca lui $upiter, $ris se scobor se din cer, cu straşnice ameninţări, dacă 1urnus n-
ar părăsi tabăra troienilor. Pe l ngă aceasta, nici !iteazul nu
mai putea ţine piept, nici cu scutul, nici cu braţul săgeţilor ce-l copleşeau din toate
părţile. În #urul t mplelor coiful îi zăngănea mereuB arama puternică i se dogise sub
izbitura pietrelor, canaful îi căzuse de pe capB scutul nu mar putea face faţă lo!iturilor.
1roienii, împreună cu cumplitul Mnesteu, îşi înteţiră lo!iturile cu suliţele lor. udoarea îi
îmbrobonă întreg corpul în şiroaie negre de păcurăB nu-şi mai putea trage suflareaB o
gpefelialăînflu!iu,greoaiecareîizgîl primilţia întrupulapelesleitgălbui,.%intrîl-oînalţăsăriturădeasupsearauncă!
aluriloratuncimolcomecutoateşiarmele-l aduse !oios to!arăşilor lui spălat de urmele de s nge.
/*+19* * 9/9* în !remea aceasta se desc iseră curţile atotputernicului

"limp5B tatăl zeilor şi stăp nul oamenilor c emă sfatul zeilor în lăcaşul
înstelat, de unde pri!ea şi tabăra troienilor şi neamurile latine. %upă ce
zeii luară loc în palatul cu uşile desc ise, $upiter începu astfel7
ei slă!iţi, pentru ce !-aţi sc imbat otăr rea şi !ă luptaţi acum cu suflet at t de
duşmănosD 9u oprisem $talia să se războiască cu troienii. /e înseamnă !ra#ba asta ce-mi
nesocoteşte !oinţaD /e teamă i-a îndemnat şi pe unii şi pe alţii să pună m na pe arme şi
să pornească războiulD =-a!eţi nicio gri#ăB !a sosi şi timpul sorocit luptelor, c nd
trufaşacetăţiiromaneC/artagină.*tunciîşi!a !eţidescputeaide drumsă!ă pesteîncăieraţi*lpi şii să!a nimiciţicădeacutotul,foc
acumşisabieînsăasuprasăse împlinească destinul şi primiţi cu !oie bună înţelegerea înc eiată.
*stfel grăi pe scurt $upiter, dar frumoasa Venera se pl nse mai din belşug7
= Pentru Vergiliu, "limpul nu mai este muntele cu acest nume, ci cerul
care se înalţă peste capetele oamenilor. ( upiter se referă la cel de-al doilea
război punic (sf rşitul secolului al $$-lca î.e.n.) G c nd :anibal a in!adat $talia.
1ată, de-a pururi stăp nul oamenilor şi al zeilor, cui altuia i-am putea cere
spri#inulD Vezi îndrăzneala rutulilor, !ezi cum 1urnus îşi poartă calul prin mi#locul
troienilor şi se a! ntă beat de izb ndăD 0a nici zidurile înc ise nu-i mai apără pe teucriB ei
se luptă acum dincoace de porţi pe creştetul întăriturilor şi umplu şanţurile cu s ngele
lorîmprcsurareD.9nea,care%uşmanii-ideparte,ameninţănuştienimicîncă. o"aredatănuzidurille!ei
1roieiîngăduiabiasă &idicatescapeoşidatăonouăde oştire şi un al doilea %iomede din *rpi se ridică
pentru a doua oară împotri!a troienilor. *lte răni mă aşteaptă de bună seamă şi eu, fiica ta, !oi fi
iarăşi ţinta armelor !reunui muritor.5 %acă troienii au !enit în $talia fără !oia ta, să-şi ispăşească
păcatul şi să nu le dai niciun a#utorB dar, dacă n-au ascultat dec t de at tea oracole ale zeilor din
cer şi din infern, pentru ce-ţi poate oricine nesocoti poruncile şi urzi noi destineD 8a ce să mai
pomenesc de corăbiile arse pe ţărmul 9ri uluiD "ri de 9ol, stăp nul furtunilor şi al ! ntu-r lor
năprasnice, dezlănţuite din peşterile 9olieiD "ri de $ris, care s-a cobor t din înaltul !ăzdu uluiD
*cum c iar şi infernul (at t mai rămăsese netulburat) a fost aţ ţat împotri!a noastră. *llecto a fost pe
păm nt, unde s-a dezlănţuit prin mi#locul cetăţilor italice. =u
mănoiB gsăndescbiruiascălaîmpărăţiaacumceipepecarecareneîi-!reiaifăgăduittusăbirui-
oBamscăr. !nit%acă-o atnu tecnicinta fostcolţ noroculdepăm cunt pe care să-l lase teucri or
neînduplecata ta soţie, te rog, tată, pe ruinele 1roiei ce fumegă încă, îngăduie-mi cel puţin să- l
scot neatins din mi#locul luptelor pe *scaniu, îngăduie-mi să-mi scap nepotul. 9nea poate fi z! rlit
pe mări necunoscute şi să apuce calea pe care i-o !a desc ide soartaB să-mi fie însă în!oit să-l
apăr pe *scaniu şi să- l m ntui din groză!ia războiului. *m oraşul *ma-tonta, înaltul Pafos şi /itera şi
curţile din $dalia B să- şi petreacă acolo o !iaţă fără fală, departe de zăn- gănitul armelor.
Porunceşte /artaginei să stri!ească *usonia sub stăp nirea eiB de acolo de unde !a fi, *scaniu nu
se !a împotri!i cu nimic domniei cartagineze. 8a ce i-a folosit lui 9nea că a scăpat de

prăpădul războiului, că a fugit prin mi#locul focurilor aprinse de greci, că a înfruntat toate
prime#diile mării şi ale păm ntului pentru ca teucrii să-şi găsească în 8aţiu un nou
PergamD =-ar fi fost mai nimerit să fi rămas l ngă cenuşa stinsă a patriei lor şi pe
păm n-tul unde a fost 1roiaD %ă-le, te rog, îndărăt ?antul şi imoisul şi
îngăduiele, tată,
să mai /uprinsăînceapă odedatăomnenorocirileniestraşnică$lionului$unona. îi răspunse atunci7

Pentru ce mă faci să-mi curm tăcerea îndelungată şi să-mi arăt prin !orbe durerea,
pe care am ascuns-o p nă acumD /are dintre zei şi dintre oameni l-a silit pe 9nea să
pornească cu război şi să !ină ca duşman al regelui 8atinusD pui că a sosit în $talia din
porunca destinului, ori, mai degrabă, din imboldul profeţiilor /asandrei. Nie. %ar noi l-am
îndemnat oare să-şi părăsească tabăra şi să-şi încredinţeze !iaţa ! nturilorB să lase gri#a
războiului şi apărarea zidurilor pe seama unui copil, să caute prietenia etruscilor şi să
tulbure nişte neamuri paşniceD /e zeu, ce neînduplecată putere a noastră l-a ! r t în at tea
prime#diiD @nde o mai !ezi aici pe $unona şi pe $ris, care a fost trimisă din cerD =u se
cu!enea ca italicii să încon#ure cu flăcări, B 1roia abia zidită şi ca
1urnusmamădi!inasă!reaVeniliasătrăiascăB5D*tuncipe sepămcu!
eneantulstrămoşesc,poatecatroieniiel,al csăru!inăstrăbuncufoceşiPilumsabie-' nus şi asupra latinilor,
să pună sub #ug o ţară străină şi sa #efuiască a!utul altuiaD /ăci ce înseamnă altce!a faptul de a-ţi
alege cu sila socrii, de a smulge din braţele mamei o fată logodită, de a cere pacea cu ramura de
măslin într-o m nă şi a at rna cu cealaltă armele de pupele corăbiilorD ##i l-ai putut scăpa ##e 9nea
din m inile grecilor ş1sa laşi în FGcu-i o ceaţă ori YoYadiere zadarnica de !uitC, tu ai putu ă fi if i să-i
prefaci mra nlfB Y# jn nimfe 2 iarnouă nu-rri i ; îngăduit să a#utăm c tuşi de puţin pe rutuliD 9nea e
departe şi nu ştie nimicB să răm nă departe şi să nu ştie nimic. 9şti stăp na Pafosului, a $daliei şi a
înaltei /itereB pentru ce aţ ţi o cetate pornită la război şi nişte oameni at t de aprigi la fireD "are noi am
încercat să nimicim din temelie ce a mai rămas din puterile 1roieiD
=oi,războiri9uropacelce iîmpo-adatri!ape bieţii*siei,troienişiprinpe!iclenimna cuigrecilors-

aruptHD %inpaceaDcepricină/ua#utorulapornitmeucua !enit oare Paris în partaD 9u i-am
dat arme ori am uneltit războiul spri#inindu-i poftaD *tunci ar fi trebuit &să te îngri#eşti de
troienii tăiB acum e prea t rziu să te ridici cu t nguiri nedrepte şi să faci imputări zadarnice.
*stfel !orbi $unona şi toţi zeii murmurau în c ipuri felurite, ca înt ile
adieri prinse în păduri.
N c nd se pornesc freamăte ce !estesc cu murmure surde
corăbierilor apropierea furtunii.
*totputernicul stăp n al lumii luă atunci cu! ntul. 8a glasul lui, înalta locuinţă a
zeilor amuţi şi păm ntul se cutremură din temeliiB !ăzdu ul tăcuB ! nturile se potoliră şi
marea [îşi *scultaţiînăbuşi!alurile-mă,ziseliniştiteel,şi. întipăriţi -!ă în minte !orbele mele.

Niindcă nicio în!oială nu poate uni pe ausoni cu teucrii şi !ra#ba !oastră nu se mai sf
rşeşte, oricum ar sta acum fiecare şi orice năde#de ar a!ea troienii sau rutulii, de azi
înainte nu !oi face nicio deosebire între d nşii, fie că tabăra a fost împresurată din !oia
destinului, fie că a fost la mi#loc numai o greşeală a troienilor, ce s -au lăsat ademeniţi de
un sfat rău. =u-i dezleg nici pe rutuli de otăr rea mea. Niecare îşi !a datora muncii lui înfr
ngerile şi biruinţele. $upiter !a fţ nepăsător cu toţi7 destinul se !a împlini.
puse şi, $u nd apoi mărturia apelor ti ului stă-p nite de fratele său şi
mărturia
malurilor, între care fierb !aluri negre de smoală, făcu un semn din cap, de se cutremură
întregul "limp. *stfel se ispră!i sfatul. $upiter se sculă atunci din #ilţul de aur, şi, r nduiţi în
#urul lui, zeii îl însoţiră p nă în pragul palatului lui. În !remea aceasta, rutulii se opinteau la
toate porţile pentru a le doborî apărătorii şi a da foc din toate părţile zidurilor. "ştirea
eneazilor era înc isă în întărituri fără năde#de de fugă. tăteau, bieţii de ei, în
picioarelui$mbrasus,înturnurile1imete,înaltefiulluişi :icetaonrndurile şilorceirăritedoi abia*ssaracimai
puteauşi/astorapăraîmpreunăzidurilecu. *sius,bătrnulfiul 1imbris erau în şirurile dint iB l ngă d nşii se aflau cei
doi fraţi ai lui arpedon, /larus şi 1emon, din muntoasa 8icie. *cmon din 8irnessa ;, înalt ca şi taică-su /litius şi ca
frate-său Mnesteu, se opintea cu toată încordarea trupului să aducă o st ncă uriaşă, o
bucată întreagă de munte. @nii se apărau cu suliţe, alţii cu pietre, unii z! rleau foc, alţii
aruncau săgeţi. În mi#locul lor, *scaniu, de care se îngri#ea şi cu drept cu! nt Venera, îşi
arăta preafrumosui lui cap descoperit, ce strălucea ca o piatră preţioasă, încon#urată de
un cerc de aur, podoabă de pus la g t sau pe frunte, ori ca fildeşul încercuit cu meşteşug
în lemn de merişor ori de' terebint de "ricosC. Pe grumazul de lapte i se re!ărsau pletele
legate de un subţire inel de aur. <i pe tine., $smarusH, !rednic !lăstar al
uneiscaldăfamiliiînaur,dinteMeonia,-au!ăz utndneamurileoameniiastealucrează!itezepămarunctulndrodnic,suliţepeşi
muinducarePactolul3-ţisăgeţileîl în otra!ă. e afla de faţă şi Mnesteu, pe care faima de a-l fi alungat în a#un pe 1urnus
dincolo de ziduri îl ridicase în slă!iB şi /apis, de la care şi-a luat numele oraşul /apua.
În timp ce ei înfruntau prime#diile acestei cr n-cene lupte, 9nea spinteca !
alurile 1ibrului la miez de noapte. %upă ce se despărţi de 9!andru, a#unse în tabăra
etruscilor, unde se duse la mai- marele'lor şi-i arătă numele, neamul, a#utorul ce i-l
cerea şi mi#loacele pe care le a!ea, oastea pe care o str nsese Mezenţiu şi planurile
războinice ale lui 1urnusB îi aminti de nestatornicia lucrurilor omeneşti şi adause şi
rugăciuni. 1arc on nu zăbo!i să-şi unească puterile & C e referă la un lemn de
culoare înc isă. *rborele respecti! creştea în 9pir, în împre#urimile oraşului "ricos.
etruscii/use aleurcarăluişiînfăcucorăbiiîn!oialasub
ascultareacu#urăminţiBuneiscăpaţicăpeteniidepiedicastrăine,ceaşale- ocumpuslese destinul,
porunciseră zeii. /orabia lui 9nea mergea în frunte, a!ea o proră împodobită cu lei frigieni şi deasupra
se înălţa $da, at t de scumpă troienilor pribegi. *ici şedea marele 9nea şi se c ibzuia asupra sc
imbărilor ce se înt mplă în războaieB la st nga lui se afla Pallas, care-l cerceta, c nd despre stelele ce
le luminau drumul prin bezna nopţii, c nd despre cele ce pătimise pe mare şi pe uscat.
%esc ideţi acum :eliconul, muze, şi inspiraţi-mi c nteculB spuneţi-mi
ce !oinici şi-au înarmat corăbiile şi au plecat de pe ţărmurile etrusce r şi au
înto!ărăşit pe mare pe 9nea.
În fruntea lor, Massicus spinteca apa pe o corabie cu un tigru de aramă la proră,
cua oarmeceatăsăgdeţi,o omietolbăde uşoarăflăcăi,!eniţipusă uniipe umărdela şi/lusiarcumlucşi

gaşalţii. din*lăturicetatseaafla/osaCBcumplitula!eau *bas ai cărui oşteni erau împodobiţi cu arme
ce-ţi luau oc iiB la pupa corăbiei lui strălucea un *polo de aur. Patria sa, Populonia îi dăduse
şase sute de flăcăi oţeliţi în războaie iar insula $l!a, nesleită în mine de fier, îi dăduse trei
sutes. /el de al treilea era *silas, tălmaciul oamenilor şi al zeilor, care citea în măruntaiele
#ertfelor, în astrele 5 *lianţa etruscilor cu eneazii comportă aluzii la legenda participării etrusce la
alcătuirea +omei ' primiti!e. ăpături ar eologice foarte recente au scos la lumină într-un sector al
capitalei italiene un !as cu o inscripţie în limba etruscă, datată în secolul al V:-lea î.e.n.
*stfel ar eologia a demonstrat aportul etrusc la formarea cetăţii +oma.

/etăţi etrusce.
Pe coastăB insula $l!a se numeşte acum 9lba.
/erului, în c ntecul păsărilor şi în luminile profetice ale fulgeruluiB el ducea cu d
nsul în r nduri stnnse o mie de ostaşi cu lănci groaznice, pe care îi dăduse oraşul
etrusc*stur, mPisa,ndruîntemeiatdecaluldeşi Pisde a,rmdelepeluimalurileînfelde*lffelului5deculori.

%upă.8uid insulsealătur!eneaserăfrumosultreisute de ostaşi, ce locuiau în /ere, pe ogoarele udate
de M nio, în stră!ec iul Pirgos şi în nesănătoasa Ara!iscaC. @n singur g nd îi însufleţeaB să-l
urmeze. =u te !oi uita nici pe tine, /inirus, !iteazul între !ite#ii ligurilorH, nici pe tine, /upa!o, cu mica
ta ceată, pe al cărui coif f lf iau pene de lebăda, semn al dragostei nefericite şi al sc imbării
pătimită de tatăl tău. e spune, în ade!ăr, că în timp ce /icnus #elea moartea prietenului său
Naeton, la umbra plopilor, ce fuseseră odinioară surorile lui Naeton, şi îşi m ng ia cu c ntecuî m
nirea inimii îndrăgostite, se acoperise cu un puf alb ca nişte plete de bătr n şi că, părăsind păm
ntul, îşi luase zborul, c nt nd în !ăzdu 3. Împreună cu oştenii de o seamă cu d nsul, fiul lui ! slea pe
uriaşul /entaur, ce se înălţa din apă şi o
ameninţa<i"cnus aduceacaost ncădinţaranăprasnică,-ipărinteascăîntimpo oasteBcelungael-

eraicarenăfiulprofeteseibrăzdaadMantonc!alurileşial1ibrului,mării. flu!iu toscan, şi ţi-a dat
ziduri şi numele mamei lui, o, Mantua, bogată în strămoşi, dar nu de acelaşi neam cu toţii.
/apitală a trei popoare, fiecare cu patru triburi, ea îşi trage însă puterea din
s nge e etrusc'. %e aici s-au înarmat împotri!a lui Mezenţiu cinci sute de războinici, pe
care !asul, pe prora căruia se afla c ipul lui Mincius, fiul lui 0enacus, cu fruntea încinsă
de trestie !erzuie, îi ducea pe mare cu g nd !ră#maş. *uleste !enea la urmă, greoi şi,
ridie n-du-se, lo!ea cu o sută de lopeţi mareaB răscolite, apele se acopereau de spumă.
Îl ducea uriaşul 1riton C, a cărui scoică speria !alurile albastreB ! r tă în apă p nă la
br u, namila a!ea partea dinainte a trupului păroasă de om, dar p ntecele i se sf rşea
înfruntebalenăB!enea!alurileîna#utorulîimurmurau1roieipeplintreizecidespumedecorăbiisub
cepieptuspintecau-idefiarăcu. boturile*tţiarăzboinicilordearamăde !alurile mării. 8umina
părăsise cerul şi carul de noapte al zeiţei NebeH a#unsese în mi#locul bolţii cereşti. /um
gri#ile nu-l mai lăsau să se odi nească, 9nea îşi !edea el singur de c rmă şi de p nze. Pe la
#umătatea dramului, iată că i se arătă înaintea oc ilor ceata to!arăşelor lui7 nimfele pe care
/ibele le pusese în r ndul zeiţelor mării şi cărora le poruncise să fie nimfe în loc de corăbii. 9le
înotau una l ngă alta şi spintecau !alurile, tot at tea la număr c te corăbii cu ciocul de aramă
se aflaseră înainte la ţărm. %e departe ele îşi recunoscură stăp nul şi-i săriră în #ur. Mai
meşteră la !orbă, /imodoce se apropie de coada !asului şi apucă pupa cu m na dreaptă, şi, s
Nebe, zeiţa lunii, era alt nume al %ianei, sora lui Nebus *polo.
apoi aşaăltneştiutoruluindu-sedeasupra9nea7 cu spatele, ! slea cu st nga prin undele liniştite. Îi !orbi

Veg ezi, !lăstar de zeiD Veg ează şi lasă p nzele în !oia ! nturilorB noi suntem
brazii din creştetul sf nt al $dei, odinioară corăbiile tale şi azi nimfe ale mării. / nd !
icleanul rutul s-a năpustit asupra noastră cu sabia şi cu focul în m nă, noi ne-am rupt
fără !oie lanţurile. *cum te căutăm pe !aluri. Năc ndu-i-se milă de noi, mama zeilor ne-
a sc imbat c ipul şi ne-a ărăzit să ne# petrecem !iaţa ca zeiţe în apă. $n clipa c nd !
orbim, copilul tău *scaniu este înc is între zidurile şi şan-ţurile taberei, împresurat de
ostile latinilor dornici să lupte. /ălăreţii arcadieni şi cu !ite#ii etrusci au a#uns în locurile
ce le-ai otăr t.5 1urnus plănuieşte însă să le iasă în cale cu călăreţii lui pentru
ca să nu se poată uni cu tabăra. coală-te şi, de cum s-o lumina de zi,
grăbeşte-te să-ţi c emi to!arăşii la arme şi ia-ţi scutul neîn!ins, pe care ţi l- a
dat însuşi nebiruitul stăp n al foculuia şi l-a ti!it cu o margine de aur. %acă nu-
mi iei !orbele în deşert, m ine soarele !a !edea mormane de leşuri rutule.
înaltă a corăbieipuseşi, ceînaintelunecăde peapleca,!aluri îmaipinsiute
eudecmultătsuliţadibăcieşidecut msăgeatana-idreaptăcea pupa deopotri!ă cu ! ntul. $n urmă, celelalte
corăbii îşi zoriră, şi ele mersul. =eştiutor de ce se înt m-plase, troianul 9nea rămase înmărmuritB pre!
estirea îi oţeli totuşi sufletul şi, cu oc ii îndreptaţi spre bolta cerului, o rugă pe zeiţă astfel7
f ntă maică a zeilor, stăp nă a $dei, ocrotitoarea %indimului şi a
cetăţilor încununate cu ziduri, al cărei car e tras de doi lei puşi la #ug ce
ascultă de fr u, fii călăuza mea în luptă, împlineş-te-ţi c t mai repede
pre!estirea şi a#ută-i pe troieni cu bună!oinţă.
*t t spuse, în timp ce ziua ieşea din ocean şi alunga cu lumina-i întoarsă
întunericul. 9nea le porunci mai înt i to!arăşilor să asculte de semnale, să-şi oţelească
suflpeteteleucri şii sătabărasegăteascălorBoustdengaluptăîşi. înălţă

%epeelînălţimeaatunciscutulpupeistrălucitorundestătea,.%e peelzăriziduri,în curtroieniind
scoaseră un c iot p nă la cerB năde#dea îi cuprinse şi le spori m niaB săgeţile le zburau din m ini,
ca şi cocorii trimonului; c nd dau semnalul plecării pe cerul de plumb şi se a! ntă cu zgomot în !
ăzdu , bucuros să scape de cri!ăţul iernii. +egele rutulilor şi căpeteniile italice se mirară la început
de cele ce !edeau, p nă ce zăriră pupele întoarse spre ţărm şi marea se părea că se urcă o dată
cu !asele. V rful coifului ardea pe capul lui 9neaB canaful îi !ărsa flăcări, iar scutul de aur răsp
ndea !aluri de pară, ca o cometă ce împrăştie o lumină mo or tă în noaptea senină ori ca aprinsul
iriusC, care, c nd răsare, aduce oamenilor isto!iţi setea şi bolile şi m neşte cerul cu blestemata- i
lumină. Pe cutezătorul 1urnus nu-l părăsi cu toate acestea năde#dea de a a#unge el mai înt i la
ţărmîmbărbătşidezea-i cuîmpiedica!orbesufletelesăscoboarelatinilorpe şitiscatsă-i peaţ ceiţelaceluptăsoseau.. e grăbi

c iar să
* !enit, în sf rşit, clipa multdorită de a zdrobi pe duşman cu braţul !ostru.
oarta războiului !ă e în m nă. ă-şi amintească fiecare de ne!astă, de cămin, să
se g ndească la faptele mari ale strămoşilor. ă mergem în grabă la ţărm, c t
timp !ră#maşii se scoboară încă cu teamă din corăbii. =orocul îi a#ută pe
îndrăzneţi.
puse şi se c ibzui pe cine să ia cu d nsul împotri!a duşmanilor şi în gri#a cui să
lase zidurile împresurate, în timpul acesta 9nea îşi aruncă punţile şi-şi scoborî ostaşii din
corăbiile înalte. Mulţi aşteptau retragerea !alurilor potolite pentru a se arunca pe nisip
dintr-o săriturăB alţii se lăsau să lunece pe ! sle. 1arc on cercetă ţărmul, p nă ce găsi un î
loc unde !alurile nu fierbeau şi nu se sfăr mau cu'; zgomot şi unde, în
creştereaacoloîiîndemnăei,mareaşipealunecato!arăşi7fărăD nicio piedică. *colo întoarse pe dată corabia şi într-

8ăsaţi-!ă, prieteni, cu năde#de pe lopeţiB ridicaţi şi împingeţi-!ă corăbiileB
spintecaţi cu cioculB lor păm ntul ăsta duşman şi carena să-şi taie ea singură o brazdă
într-însuî. Pot să-mi zdrobesc !asul în portul ăsta, numai să punem piciorul pe uscat.
*bia sf rşi 1arc on şi to!arăşii se şi ridicară la lopeţi şi împinseră spre ogoarele
latine corăbiile pline de spume, p nă ce pupele se înfundară în nisip, şi toate !asele se
aşezară ne!ătămate pe uscat, toate, afară de corabia ta, 1arc on, căci nimerind într-un !
ad, rămase agăţată de o mo!ilă de nisip şi se cumpăni multă !reme, ţin nd piept
izbiturii !alurilor, p nă ce se zdrobi, lăs nd pe ostaşi în !oia talazurilorB fr

nturile lopeţilor şi bărcile ce pluteau îi încurcau, iar mai apoi, în înapoierea
lor, !alurile îi trăgeau şi pe d nşii îndărăt.
=ici 1urnus nu-şi pierdu însă !remeaB m nios, el îşi aduse întreaga oaste
împotri!a teucrilor şi o r ndui în faţa lor pe ţărm. Aoarnele dădură semnalul. 9nea se
năpustilatini,răpnumainndecpe t1eron,asupracelgloatelormaiînaltdedintreţăranitoţşi,
caresemnserepezisebun,doborîasupralapămluiB cunt ope lo!itură de sabie el îl răzbi prin
zaua de aramă şi prin tunica brodată cu aur, în coaste. 8o!i apoi pe 8ic as, ce fusese scos
din s nul mamei lui moartă şi înc inat ţie, *polo, pentru că i-ai îngăduit micuţului să scape de
cuţit. %oborî apoi pe puternicul /iseu şi pe uriaşul Aias, care cu g ioaga lor culcau la p -m nt r
nduri întregi de duşmani. =imic nu i-a putut scăpaB nici arma lui :ercule, nici braţele lor ! n-
#oase, nici tatăl lor Melampus, to!arăşul credincios al lui :ercule, c t timp şi-a împlinit marile
lui ispră!i pe păm nt. În! rtindu-şi suliţa, 9nea i-o înfipse lui Narus în gura desc isă, pe c nd îi
arunca încă zadarnice ocări. <i tu, sărmane /idon, îndră- gostit de cur nd de bălanul /litius,
căruia abia îi dăduseră tuleile pe obra#i ai fi fost culcat la păm nt de braţul lui 9nea şi nu te-ai
maiNorcusfig nunditi-arla fidragosteaaţinutcaleape luicare9neaBaia!uterau-o

şapteîntotdeaunalanumărpentruşiaruncarăbăieţi,dacădintr -ceataodatăfiilorşaptelui suliţiB o parte săriră înapoi fără
folos de pe coif şi de pe scutB altă parte le abătu de l ngă trup Venera. 9nea îi spuse atunci credinciosului său * ate7
%ă-mi din suliţele pe care le-am înfipt în pieptul grecilor pe c mpia
$lionului. M na nu-mi !a arunca niciuna cu greş împotri!a rutuli or.
Înşfăca apoi o lance mare şi o aruncăB în zborul ei, ea străbătu scutul de aramă al
lui Meon şi-i zdrobi platoşa cu piept cu tot. *lcanor se repezi atunci în spri#inul fratelui său
care cădeaB altă suliţă îi străbătu braţul şi, fără să-şi piardă a! ntul, trecu mai departe
plină de s ngeB m na îi rămase sp nzurata de umăr ţinuta doar de fibre. mulg ndu-i suliţa
din trup, frate-său =umitor o aruncă îndărăt spre 9nea, dar nu-l
nimeriBputereafierulşitinereţeasfredelilui,abiaalergăpuţin/laucoapsa-susmareldin/uires*
ateşiarun.Înclipaădeacdeparteasta, bizuinduolance,-cuse carepe îl atinse ad nc sub bărbie pe
%riopsB ea îi străbătu g tlc#ul şi îi răpi dintr-o dată şi glasul şi !iaţaB el se lo!i cu fruntea de păm
nt, !ărs nd pe gură s nge înc egat. 1rei troieni, ieşiţi din neamul stră!ec i $ al lui 0oreu 5, şi trei
băieţi ai lui $ das, din $smara C, căzură şi ei din c te!a lo!ituriB :elesus alergă cu ceata lui de
aurunciB în fruntea călăreţilor sosi şi Mesap, fiul lui =eptunB se opinteau c nd unii, c nd alţii să-i
alunge pe troieniB lupta se dădea c iar pe pragul $taliei. În întinsa c mpie a !ăzdu ului adesea !
nturile !ră#maşe se încaieră cu puteri deo-' potri!ăB nici ! nturile, nici norii, nici marea nu dau
îndărătB multă !reme lupta e îndoielnică. 1oate stau încleştate unele împotri!a celorlalte. 8a fel
ostile troiene şi latine se ciocneau şi se înfruntau picior la picior, piept la piept.
copaci Însmulşialtăparte,dinmal,undesiliţiapdeleaşezareaunuişu!oineprielnictrseră pa
loculuinădepartesădescalecpietroaie şi,uriaşenedeprinşişi să lupte pe #os, arcadienii dădeau
dosul în faţa latinilor ce-i urmăreau. / nd îi !ăzu, Pallas făcu şi el ce se mai poate face în clipe
de prime#die7 căută să-i înflăcăreze c nd cu rugăciuni, c nd cu mustrări amare7
@nde fugiţi, to!arăşiD în numele !ostru şi al faptelor !oastre, în
numele regelui 9!andru şi al războaielor în care a biruit, în numele
năde#dii mele de a mă arăta !rednic de gloria lui, nu fugiţi, #
ă ne facem cu fierul drum printre duşmaniB tinde !ă încolţesc mai mulţi acolo !ă
cere gloria patriei să mă urmaţi. =u ne duşmănesc zeii nemuritori, suntem

urmăriţi tot de nişte muritori. *!em tot at tea !ieţi şi tot at tea braţe ca şi d nşii.
%e o parte marea ni se pune în cale ca o sta!ilă puternică7 de alta, pe uscat,
nu mai a!em unde fugiB să ne aruncăm în !aluri sau în tabăra troianăD
Vorbi astfel şi se năpusti unde erau duşmanii mai mulţi. /easul rău îi scoase înt i
înstrăbătucalepeacolo8agus,undepeşiracndspinării!oiasădespartesmulgă coasteleunbolo!anîn douăuriaş.. PePallascndîi aruncăseaplecaseosuliţă şi-l
deasupra ca să i-o scoată din rană, m nios de moartea to!arăşului său, :isbon se
năpusti să-l lo!eascăB Pallas i-o luă însă înainte şi-i împl ntă sabia în plăm nii umflaţi de
m nie. e năpusti asupra lui tenius şi a lui *nc emolus din stră!ec iul neam al lui
+etuş5, care p ngărise patul maşterii. <i !oi aţi căzut, am ndoi, în c mpiile rutulilor, 8a-
ris şi 1imber, gemeni ai lui %aucus, a căror asemănare îi înşela plăcut pe-ai !oştri şi
c iar pe părinţi. Pallas a făcut însă acum între !oi o cumplită deosebire7 căci ţie, 1imbre,
sabia lui 9!andru ţi-a retezat capulB pe tine, 8aris, m nă-ţi dreaptă tăiată te. /aută şi
degetele-ţi încă !ii z! cnesc şi mai umblă să apuce fierul.
*rcadienii se înflăcărară la cu!intele lui Pallas şi la !ederea faptelor lui !ite#eştiB
matuniaci peamestecată+eteu,cecutrecearuşineaîncarîiadusepedinainteaîndărăt luiBîmpotri!

numai duşmanuluiattai-aînt. rziatPallaso clipăstrăpunse moartea lui $lus, căci împotri!a lui îşi
îndreptase suliţa- i puternică7 trec nd pe acolo, fugărit de tine, !iteazule 1eutra, şi de fratele tău
1ires, +eteu a primit lo!itura şi s-a rostogolit pe #umătate mor din car, lo!ind cu călc ile c mpia
rutulilor. / nt !ara se iscă ! ntul, aşa cum doreşte, ciobanul da foc miriştii din mai multe, părţiB
locurile din #ui se aprind pe dată iar ! l!ătaia groaznică se lăţeşte' pe tot întinsul c mpieiB
ciobanul sade acum departe7 şi pri!eşte mulţumit flăcările biruitoareB la fel te bucuri şi tu,
Pallas, cum !ite#ia ţi-a împins grămadă to!arăşii împotri!a duşmanului.
*prigul în războaie :alesus se repezi însă să le iasă în cale. *dăpostit sub scut,
ei ucise pe 8adon, pe Ne-res şi pe %emodocB cu sabia-i strălucitoare reteză m na
dreaptăfaţă,zbua-rluindutr-imoniusţeasta amestecatăridicatăcasăcu-l creilo!eascărplin

ladegFBs ngelo!i.cu1atălopiatrălui:alpesus,1oascadrept în prezicea !iitorul, îl ascunsese
în păduri. %e îndată ce moartea înc ise pleopele bătr nu-lui, parcele puseră mma pe fiu
şi-l meniră să cadă sub armele lui 9!andru. Înainte de a-l lo!i, Palias se rugă astfel7
1aică 1ibrule, îndreaptă fierul, pe care îl arunc acum, în pieptul cumplitului
:alesusB îi !oi at rna pe unul din ste#arii tăi armele şi prada luată de la d nsuî.
eul îl auzi şi, pe c nd :alesus îl acoperea cu scutul pe $maon, nefericitul îşi
descoperi pieptul gol în faţa suliţei lui Pallas. 8ausus, unui din războinicii cei mai de
frunte, nu îngădui însă ca oastea latinilor să se în-spăim nte din pricina morţii unui !iteaz
at t de mare. @cise înt i pe *bas ce-i ieşise în cale, singuraJ care-i împiedica şi-i
întteucri,rziacebiruinţaaţiscăpat.Nloareadinm*rcnadieigrecilorşia .9truriei*mndouăfuculcatăostile
sela pămîncăierarăntde cu8ausus,puteri caşi şi !oi, căpetenii deopotri!ă. + ndufile din urmă se
îndesară în cele dint i aşa că îng esuiala nu le îngăduia să-şi mişte braţele şi armele. %e o parte
Pallas şi de alta 8ausus împingeau şi urmăreau pe duşmaniB am ndoi erau cam de aceeaşi !
rstă şi la fel de frumoşiB soarta îi menise să nu se mai întoarcă în patrie. tăp nul "limpului nu le
în!oi totuşi să se măsoare între d aşiiB destinul îl ărăzise pe fiecare lo!iturilor unui duşman mai
mare. În timpul acesta, soru-sa, nimfa $uturna, îl !esti pe 1urnus să ia locul lui 8ausus şi el îşi a!
ntă carul în mi#locul încăierării. %e cum îi !ăzu pe rutuli, le strigă7
9 timpul să încetaţi luptaB mimai eu mă !oi măsura cu PallasB numai

mie mi-e sorocit PallasB aş dori ca şi taică-său să fie de faţă la luptă.
9l spuse şi, pe dată, ostaşii îi făcură loc. Văz ndu-i pe rutuli d ndu-se la o parte,
mirat de porunca trufaşă, Pallas cată înmărmurit la 1urnusB p imb n-du-şi căutătura
sălbatică pe trupul uriaş al rutu ului îl înfruntă de departe şi îi răspunse apoi astfel7
glorioasă[."ri1ata!oi!afi fiproslă!itbucurospentruşide unaprăzişiedebogatealtaBînceteazăce!oilua,cuoriameninţărilepentruomoarte.
Vorbind aşa, el înainta în mi#locul c mpieiB s n-gele îng eţă în inimile
arcadieailor. 1urnus sări din car, gata de luptă corp la corp. /a leul ce se
năpusteşte din ! rful muntelui, c nd !ede un taur gătindu-se de luptă pe c mpie,
aşa părea şi 1urnus sărind asupra duşmanului. / nd îl crezu că e în bătaia
suliţei, Pallas i-o luă înainte, în năde#dea că norocul îi !a a#uta îndrăzneala,
deşi nu se luptau cu puteri deopotri!ă şi grăi astfel pri!ind !ăzdu ul7
În numele ospeţiei primite de la tatăl meu şi al mesei, la care ai stat ca străin, te
rog, :ercule, să mă spri#ini în greaua încercare la care. *m pornitB fă ca 1urnus să mă !
adă în clipa morţii lu ndu-i armele pline de s nge şi ca oc ii împăien#eniţi să-şi îndure
biruitorul:ercule. îl auzi pe t năr şi îşi înăbuşi în fundul inimii un geamăt ad nc şi !

ărsă lacrimi fără de niciun folos. $upFer îi !orbi atunci fiului său cu !orbe bF#ine7
/easul fiecăruia e otăr tB durata !ieţii tuturor e scurtă şi fără clintireB a-
i prelungi amintirea prin fapte, asta e datoria !irtuţii. *t ţia fii de zei au căzut
sub zidurile înalte ale 1roieiJ <i fiul meu ar-pedon a căzut împreună cu d
nşii. <i pe 1urnus îl c eamă ursita şi a a#uns la capătul !ieţii ce i-a fost dată.
*stfel !orbi şi îşi întoarse pri!irile de la c mpia ru-tulilor.
În !remea aceasta Pallas îşi aruncă suliţa din toate puterile şi-şi trase sabia
strălucitoare din teacă. uliţa zbură şi lo!i acolo unde ! rful scutului se ridică deasupra
umărului şi, făc ndu-şi drum pe la marginile lui, atinse, în sf rşit, uriaşul trup al lui
1urnusste#arcu.În!! rfulrtindascuţit-omaideîntfier,imult!or-timp,bindu1urnus-iastfel7îşi aruncă atunci şi el suliţa de lemn de
Vezi dacă suliţa mea nu pătrunde ce!a mai bine. puse şi ! rful ei ascuţit
străpunse ! # ind mi#locul scutului, prin toate în!elişurile de fier şi de aramă,
prin toate pieile de taur puse unele peste altele ce-l acopereau şi, trec nd prin
platoşa groasă, se înfipse în pieptul lui !iteaz. adarnic Pallas smulse din rană
fierul caldB s ngele şi !iaţa îi ieşiră însă pe aceeaşi cale. e prăbuşi pe ranăB
armele îi zăngăniră deasupra şi, murind, muşcă cu gura-i îns ngerată păm
ntui !ră#maş. În picioare deasupra lui, 1urnus strigă atunci7
*rcadieni, ţineţi minte !orbele mele şi spune-ţi-le lui 9!andru. Îi trimit pe Pallas
aşa cum a meritac să-l !D dă. 8i dăruiesc cinstirea morm ntului şi irnn-g ierea
îngropăciunii<i!orbind."speţiaaşa, apăsădatăluitrupul9neaneînsufleţitnul-acostatcupuţinpiciorul. st
ng şi-l despuie de greaua şi bogata curea a săbiei pe care era sculptată o faptă cumplită7
cincizeci de tineri ucişi în noaptea nunţii şi paturile pline de s ngeB iată ce săpase /lonus, fiul lui
9urit, în belşug de aur. 1urnus c iui de bucurie că pusese m na pe aşa pradă5. Minte neştiutoare a
omului de destin şi de ceea ce-l aşteaptăB beţie a izb nzii, care nu ştie să-şi păstreze măsuraJ Va
!eni !remea c nd 1urnus !a dori să răscumpere oric t de scump !iaţa lui Pallas şi c nd !a blestema
ziua şi prada asta CJ Prietenii îl întinseră apoi pe Pallas pe un scut şi-l luară de pe c mp în pl
nsete şi gemete. /e durere şi ce mare cinste pentru
tatăl tău c nd te !ei întoarce acasăJ *ceeaşi zi te-a aruncat pentru înt iaşi dată în luptă
şi tot ea ţi-a răpus !iaţa, deşi laşi în urmă-ţi mormane mari de leşuri rutule. %e data
aceasta nu z!onul ci un sol mult mai sigur îi aduse lui 9nea !estea că ai lui erau în
pragul pieirii şi că era !remea să le !ină în a#utor troienilor încolţiţi rău. 9l seceră cu
sabia tot ce-i ieşea în caleB aprins de m nie, îşi desc ise cu fierul o p rtie largă prin
oasteacilor iduşmană,searătau căutoate7nduPallas,-tepe9!
andru,tine,1urnus,masamprimitoare,ndrudenoualacare-ţiispra!ăseaşezase.Înaintpeantru înt iaşi
dată, legătura înc eiată. Prinse apoi patru tineri, fiii lui ulmon, şi alţi patru, pe care îi crescuse
@fens, pentru a-i #ertfi manilor lui Pallas şi a stropi cu s ngele lor flăcările rugului ;. *runcă apoi
departe asupra lui Magus o suliţă năprasnicăB ei se aplecă însă cu !iclenie şi suliţa îi trecu ! # ind
pe deasupra capului. Îmbrăţiş ndu-i apoi genunc ii, îl rugă astfel7
Pe sufletul tatălui tău, pe năde#dea ce pui în $ulus, cruţă-mi, te rog, !
iaţa şi pentru tata şi pentru fiul meu. *m un m ndru palatB am îngropat în pă-
rn nt argintărie sculptată, am grămezi de aur lucrat şi nelucrat. 0iruinţa
teucrilor nu at rnă de mineB !iaţa unui om nu trage at t de mult în cumpănă.
Vorbi[Arămezileşi9nea deîirăspunse7aurşide argint de care-mi !orbeşti,
ţine-le pentru copiii tăi. Prin uciderea lui Pallas, 1urnus a înlăturat cel dint i
orice în!oieli de război. $ată ce cere sufletul lui *nc ise, iată ce cere $ulus.
<i cu !orbele acestea, îi smulse coiful cu st nga şl, împing ndu-i capul îndărăt, cu
toate că-l ruga, îi înfipse sabia în g t p nă-n m ner. =u departe de d nsuî se afla fiul lui
:emon, preotul lui *polo şi al %ia-neiB o f şie albă cu bentiţe sfinte îi încingea t m-pleleB
strălucirea ainelor şi a armelor luau pri!irile. 9nea se năpusti asupra lui şl-5 fugări pe c
mpB lunec nd, el se urcă pe d nsul şi -5 acoperi cu umbra sa uriaşăB erestus îi culese
armele şi le luă pe umeri ca să ţi le aducă ca trofeu ţie, zeu al războiului. /e-culus, fiul lui
Vulcan, şi @mbro, !enit din munţii marsilor, aprinseră din nou
luptareteză.9neamnaîşistdescărcangaaluiatunci*nur mşi -iniaaruncăîmpotri!alapămlor.nt

%iîntreaga-osingurăroatălo!iturăascutuluide.sabie,*nur el rostise nişte !orbe de farmece şi,
înc ipuindu-şi că i se !or împlini, nu mai putea de năde#de şi-şi făgăduia să trăiască mulţi ani
p nă la ad nci bătr neţe. M ndru de armele-i strălucitoare, 1arZuitus, fiul lui Naunus şi al nimfei
%riope, îi ieşi atunci în cale. /u o singură lo!itură de lance, pe care o aruncă, trăg nd-o
îndărăt, 9nea străbătu şi ţintui la un loc platoşa şi scutul uriaşB şi, fără să ţină seama că-l
ruga şi că se pregătea să-i mai spună şi altele, el îi tăie apoi capul şi, pe cmd i se pră!ălea la
păm nt trupul cald, îi grăi cu astfel de !orbe duşmănoase7
ă zaci de acum aici, temutn e războinic. Mai-că-ta nu te !a îngropa şi nu-ţi !a
ridica un morra nt în patrie. Vei fi lăsat pradă păsărilor sălbatice ori îng iţit de mare,
!ei fi #ucăriaearuncă!alurilorapoişiasuprapeştiiînfometaţilui*nteu şiîţi a!orlui

linge8ucas,rănileceluptau. în r nduri e dint i ale oastei lui 1urnus urmări pe !iteazul =uma şi pe
bălanul /amers, fiul măreţului Volscens, omul cel mai bogat în ogoare dintre ausonizi, care
domnise peste tăcuta *miclee ;. Întocmai ca 9geon cel cu o sută de braţe, despre care se spune
că !ărsa flăcări pe cincizeci de guri şi din cincizeci de piepturi, c nd, împotri!a trăsnetului lui lupi-
ter, scotea tot at tea scuturi şi lo!ea cu tot at tea săbii C 2 aşa şi 9nea se dezlănţuia biruitor pe
întreaga c mpie, de îndată ce sabia i se încălzise în s nge. $ată-l că se repezi acum la cei patru
cai de la carul lui =i-feu, ce !eneau împotri!ă-iB c nd îl !ăzură însă de departe
înaint nd şi scr şnind de turbare, o luară la fugă speriaţi îndărăt şi-şi

răsturnară stăp nul, iar carul îl traseră spre ţărm.
În clipa aceasta îşi făcu drum prin mi#locul troienilor 8ucagus împreună cu fratele
său 8iger, pe un car cu doi cai albiB 8iger ţinea ăţurile şi m na caii, în !reme ce aprigul
8ucagus îşi rotea sabia scoasă. 9nea nu putu răbda să-i !adă dezlănţuindu-se cu at ta
furie, ci[se=năpusti-aiînainte,şileîiieşistrigăînainte8iger,ameninţătornicicaiilui
cu%iolancea-mede,î ntinsăicicarul. lui * ile 5, nici c mpiile frigieneB ţi- a fost
dat să-ţi găseşti pe păm ntul ăsta şi sf rşitul războiului şi sf rşitul zilelor tale. '
/u!intele nesocotite ale lui 8iger se pierdură departe în ! nt. 9roul troian nu
se g ndi însă să-i răspundă, ci-şi aruncă suliţa împotri!a duşmanului. În timp ce
8ucagus se apleca pentru a-şi îndemna caii, înţep ndu-i cu suliţa, şi cu piciorul
st ng întins înainte se gătea de luptă, lancea îi străbătu marginea de #os a
scutului strălucitor şi se înfipse în coapsa st ngăB aruncat din car, el se prăbuşi
pe roate în pulbereB piosul 9nea îl do#eni atunci cu !orbe amare7
[ =u caii, care n-au ştiut fugi la timp mi-au dat carul tău, 8ucagus, nici !reo
!iclenielăsatslobozideşartă. nu i-a făcut să fugă de duşman, ci tu singur, sărind de pe roate,
i-ai Vorbind astfel, el puse m na pe cai. +ăsturnat şi el din car, o dată cu fratele său,
8iger îşi întinse spre d nsul m inile fără arme7
În numele tău şi al părinţilor, care au născut un astfel de !iteaz,
milosti!eşte-te, troiene, de cel ce te roagă şi lasă-i !iaţa.
%ar pe c nd !oia să-i spună şi imai multe, 9nea îi răspunse7
=u aşa !orbeai adineauri. MoriB un frate nu trebuie să-şi părăsească
fratele. Îi străpunse apoi cu sabia pieptul, unde sălăşluieşte !iaţa omului.
$ată cum conducătorul dardan răsp ndi moarte pe c mpie şi îşi arăta m nia
ca un şu!oi de apă ori ca un negru ! rte# de ! nt, p nă ce t nărul *scaniu şi oastea
zadarnicÎn împresurată!remeaaceastaieşiră$upditerntabărăîi!orbişiastfelsenăpustiră$unonei7asupra duşmanului.
oră şi totodată şi preaiubita mea soţie, a!eai dreptateB Venera
spri#ină pe troieniB braţul lor, în ade!ăr, n-are nicio !lagă la războiB n-
au sufletul !iteaz şi călit în prime#die.
upusă, $unona îi răspunse smerită7
Pentru ce, iubite soţ, mă mai c inui, c nd mă tem at t de !orbele-ţi amareD %acă
ai mai a!ea pentru mine dragostea de altădată, cum s-ar cu!eni, nu m-ai împiedica,
atotputernice, de a-l scoate pe 1urnus din luptă şi de a-l păstra ne!ătămat tatălui său
%au-nus. *cum el trebuie însă să piară şi să-şi !erse s ngele pios pentru a împlini
răzbunarea troienilor. 9l îşi trage totuşi neamul din ob rşia noastră. Pilumnus e
străbunulbogate. lui în a patra spiţă şi m na lui darnică ţi-a încărcat adesea altarele
cu daruri h tăp nul "limpului ceresc îi răspunse astfel în puţine cu!inte7
%acă îmi ceri să am n moartea apropiată a lui 1urnus sorocit pieirii şi crezi
că pot s-o otărăsc, scapă-lB făc ndu-l să fugă, şi smulge-l ursitei ce-l ameninţă. P
nă aici mi-i cu putinţă să o îngădui. %acă sub rugăciunile tale se ascunde însă o
dorinţă mai mare, dacă socoti că poţi tulbura şi sc imba întreaga soartă a
războiului, nutreşti năde#di zadarnice. $unona îi răspunse lăcrim nd7
", dacă mi-ai da din toată inima ceea ce glasul nu !rea şi dacă i-ai lăsa !iaţa
lui 1urnusJ *cum însă, ori eu mă înşel, ori cu toate că-i ne!ino!at îl
aşteaptă o moarte cumplită. / t aş dori să fiu #ucăria unei temeri
neîntemeiate şi tu să-ţi îmbl nzeşti otă-r rile, aşa cum îţi stă în putere.
%upă ce !orbi astfel, ea se înfăşură într -un nor şi se repezi din înaltul cerului,
aduc nd cu d nsa furtuna, şi se îndreptă spre oastea troiană şi tabăra latinilor. %intr-un
aburîmpodobiuşor,cuzeiţaarmeplăsmuitroieneBapoiunoscutumbrălafelsubţire,şicuacelaşicucipulcanaflui9neapecreştetB(uluitoareîidăduminuneacesteiî), o !
edenii !orbe goale, sunete fără g ndire şi c iar şi felul mersului, aşa cum se spune că zboară umbrele morţilor ori !isurile ce ne înşală simţurile amorţite.
Vedenia lui 9nea se arătă m ndră în înt ile r nduri, şi-l înd r#i pe 1urnus cu armele şi-l întărită cu !orba.
1urnus îi ieşi în cale şl de departe îi aruncă o suliţă ce şuieră prin !ăzdu

B !edenia îşi întoarse spatele şi fugi. 1urnus crezu că 9nea se trăgea
îndărăt şi-şi umplu sufleuil trufaş cu o năde#de zadarnică.
@nde fugi, 9neaD =u-ţi părăsi nunta făgăd!iităB păm ntul, pe care
l-ai căutat peste !alurile mării, ţi-5 !a da braţul acesta.
trig nd astfel, el îl urmări şi îşi sc nteia sabia scoasă fără să !adă că ! ntul îi
împrăştianalte,cu scărilebucuriapuse.%in
şiîntcumplarpunteasearuncată,aflaacolocorabiaocorabiecucarelegată!enisedemucregeleea "siniusuneist
denci pe ţărmurile /lusiului. Vedenia speriată a lui 9nea fugi spre d nsa ca să-şi caute un ascunziş.
1urnus o urmări şi maţ) în!erşunatB urcă scările şi trecii peste puntea înaltă. %e cum a#unse însă la
proră, $ unona tăie odgonul şi dădu drumul corăbiei, pe care o luară !alurile ce se retrăgeau. Vedenia
uşoară nu mai umblă amnci să se ascundă ci, zbur nd în !ăzdu , se topi în întunericul ceţei.
În timpul acesta 9nea îl c ema la luptă pe dispărutul 1urnus şi, în
drumul lui, răpuse o mulţime de războiniciB şu!oaiele luaseră însă pe
1urnus în largul mării. =eînţeleg nd ce se înt mplase şi nemulţumit că
scăpase, el pri!i îndărăt şi îşi înălţă manile la cer, zic nd7
unei pedepse[*totputerniceaşademariDpărinte,@ndem-suntaicrezutdusDoare%etmde!rednic!inDde/umaşa
amnelegiuirefugitD/uşim-amisorocitputut fi îndepărtat de pe c mpul de luptăD îmi !oi mai !edea eu tabăra şi
zidurile 8au-rentuluiD /e !or spune ostaşii ce m-au urmat pe mine şi armele mele şi pe care (ce nelegiuireJ)
i-am lăsat unei morţi cumpliteD îi !ăd cum fug care încotro şi aud gemetele celor ce cad.
/e-mi răm ne de făcutD %e ce nu mi se desc ide păm ntul sub picioare, ca să
mă îng ităD "ri, mai degrabă, milosti!iţi-!ă !oi, ! nturilor, de mine. / iar eu !ă rog
să-mi izbiţi corabia de st nci, ori să o împingeţi în !aluri şi nisipuri cumplite,
unde să nu mă poată a#unge nici rutu-îii, nici amintirea faptei mele.
Vorbind astfel, el se zbuciuma cu g ndul în tot felul de otăr ri7 să se străpungă
cu sabia ori să-şi împl nte în piept fierul nemilos pentru a-şi spăla ruşinea, ori să se
aruncetroienilorDîn !aluri%etreişi orisă încerca#ungă înotşiunla ţărmşialta,cadarsă dse

năpusteascătreiori$unonadinîloprinouşiasupraplinădear melorilăîl potoli pe t năr. /orabia pluti
spintec nd marea şi, a#utată de !aluri prielnice, nimeri în cetatea stră!ec e a tatălui său %aunus.
În !remea aceasta, din îndemnul lui $upiter, !a#nicul Mczenţiu îi luă locul şi se
năpusti asupra troienilor biruitori. "stile etrusce alergară atunci cu în!erşunare împotri!a
lui, încolţindu- l, toţi pe unul şi cople-şindu-l în ura lor cu o ploaie de săgeţi. /a o st ncă
ce se ridică în largul mării în calea ! nturilor dezlănţuite şi bătută de !aluri şi mfrunt nd
întreaga urgie a cerului şi a mării, răm ne neclintită, aşa şi Mezenţiu culcă la păm nt pe
:ebrus, fiul lui %oli aon, pe 8a-tagus şi pe Palmus ce fugea de d nsulB pe 8atagus, care !
enea spre el, îl izbi în faţă cu un pietroi scos dintr-un munteB mişelului Palmus îi tăie
pulpele şi-l făcu să se pră!ălească în pulbere, iar armele i le dărui lui 8ausus ca să şi le
pună pe umeri şi să-şi împl nte canaful în ! rful coifului. @cise apoi pe frigianul 9!as şi pe
Mimas, de o ! rstă cu Paris şi prieten cu d nsul, pe care 1eano, soţia lui *micus, îl
născuse înpeaceeaşiParis7Parisnoaptedoarmeîncareacumregina,înpăfiica-m
luintul/iseu,strămoşesc,purtnd Mimasînsn zaceotorţă,neştiutîl de nimeni în c mpiile
8aurentului. Mistreţul adăpostit multă !reme între brazii Vesulului5, ori cel rănit de mulţi ani în
mlaştinile 8aurentului, în ăţişul lor de trestii, c nd e scos din munţii înalţi de c inii ce l- au
încolţit, de cum se !ede în mi#locul laţurilor ! nătorilor, se opreşte, gro ăie sălbatic şi-şi zb
rleşte părul de pe trupB nimeni nu cutează să se apropie de d nsul şi să-l înfrunte, ci numai
de departe şi de la adăpostul prime#diei ! nătorii îl ărţuie cu săgeţile şi cu c iuituriB fără să se
înfricoşeze, fiara ţine piept în toate părţile, scr şneşte din dinţi şi îşi scutură săgeţile din spate.
1ot aşa, niciunul dintre războinicii pe drept în!erşunaţi împotri!a lui Mezenţiu nu îndrăznea să
se re!adă cu sabia în m nă, ci-l ărţuiau de departe, cu săgeţile şi cu strigăte cumplite.
MezenţiuVenitîlzăridin deţaradepartstră!eccumea!/orituluraspai,ma*cron,înr grecndurilede

latine,neam,mîşindrupărăsisedepenelelogodnicaBşide mantia de purpură dăruite de
logodnică. /a un leu c inuit de foame blestemată, care, c nd zăreşte în ad ncurile pădurilor o
căprioară speriată ori un cerb cu coarne mari, cască de bucurie o gură uriaşă, îşi zb rleşte
părul de pe trup şi se năpusteşte asupră-i de i se înfige în măruntaie, în timp ce s ngele îi
umple gura nesăţioasă, la fel se năpusti şi Mezenţiu în grosul duşmanilor. 0ietul *cron se
prăbuşi, lo!ind cu picioarele păm ntul negru şi umpl ndu-şi de s nge armele sfăr mate. "rode
fugeaB Mezenţiu nu se în#osi ca să-l doboare ori să-l rănească din spate cu suliţa, ci alergă
şi-i ieşi înainte, îl înfruntă din faţă, piept la piept, biruindu-l nu prin !iclenie, ci prin puterea
armelor. Pun ndu-şi apoi piciorul pe duşmanul dobor t, şi, spri#inindu-se în lance, spuse7
[1o!arăşPri!iţii- lscmoaserărtpemareleatunci c"riodte,deunulbucuriedinfruntaşiişicn- tarărăzboiului!esel .peanul.
"ricine ai fi, spuse "rode murind, află că !oi fi răzbunat şi că nu te !ei

bucura mult de biruinţăB te aşteaptă şi pe tine aceeaşi soartă şi în cur
nd !ei fi culcat în acelaşi păm nt.
8a acestea Mezenţiu îi răspunse cu un z mbet amestecat cu m nie7
P nă atunci mori tuB tatăl oamenilor şi al zeilor !a otărî, pe urmă, şi cu mine. pun
ndu-i acestea, îi smulse suliţa din trupB o linişte grea, un somn de fier i se
lăsă pe pleoape şi oc ii i se înc iseră în noaptea !eşnică.
/edicus ucise pe *lcatousB acrator pe :idaspe, + po pe Partenius şi pe !
rtosul "rsesB Mesap răpuse pe /lonius şi pe 9ricete al lui 8icaon, pe unul pe c nd
zăceadreaptălapepăm#os.nt8irăsturnat-cianul*gisde înaintaseBcădereacalului!rednicfărăurmaşfru,alpe!
irtuţiicelălalt,străbulundue,Valerius-seînluptăîl culcă la păm ntB alius doborî pe 1ronius, iar pe alius, =ealces, dibaci la
aruncarea su-liţii şi a săgeţii care lo!eşte de departe şi fără să-i prinzi de !este.
+ăzboiul împrăştia pretutindeni #alea şi moartea în am ndouă taberele

deopotri!ăB biruitori şi în!inşi se lo!eau şi se prăbuşeau laolaltăB nici unii, nici alţii nu
se g ndeau la fugă. În palatul lui $upiter, zeilor li-era milă de furia zadarnică a am
ndorura şi de cumplitele suferinţe îndurate de oameni. %e o parte pri!ea Venera, de
cealaltă $unona, iar palida 1isifona se dezlănţuia între miile de luptători.
În! rtindu-şi suliţa uriaşă, Mezenţiu străbătea în timpul acesta c mpia ameninţător.
*semenea uriaşului "rion ; care, c nd îşi taie drum prin ad ncile genuni ale mării, iese cu
umerii din !aluri, ori, c nd coboară din ! rful munţilor aduc nd c te un ulm bă-tr n, păşeşte
cu picioarele pe păm nt şi cu capul ascuns în nori, aşa păşea şi Mezenţiu sub armele lui
uriaşe. %upă ce-l oc i în lungul şirag al oştirii, 9nea se găti să-i
meargăduşmanulîmpotri!ăBmăreţBmfăsurrăsăndseapoiteamă,cuoccelălaltiiloculrămasectîitrebuieneclintituneica osuliţe,stncăspuse7şi-şi aşteptă
0raţul, singurul meu zeu şi suliţa, pe care sunt gata s-o arunc, să-mi
fie prielnice acumJ îţi făgăduiesc, 8ausus, să te acopăr cu armele luate de
pe leşul acestei t l ar şi să-mi fii trofeul biruinţei mele împotri!a lui 9nea.
puse şi aruncă de departe o suliţă ce zbură şuie-r ndB respinsă de scutul lui
9nea, ea străpunse ce!a mai departe între coaste şi şold pe m ndrul *ntor, to!arăşul lui
:ercule, care !enise din *rgos, şi se alipise de 9!andru, aşez ndu-se într-un oraş italic.
$zbit de o lo!itură ce nu era pentru d nsul, bietul căzu cu oc ii la cer, amintindu-şi înainte
de a muri de iubitul lui *rgos. Piosul 9nea îşi aruncă atunci suliţa, care străbătu prin cele
trei tăblii de arama ale bolţii scutului, prin păturile de în şi cele trei în!elişuri de
pieleîicurgeaşises înfipsengee,în9neaşoldulîşiluitrasMezenţiu,atunci undesabia i

deselaslăbicoaputereasăşise.Văznăpustind cuasuprabucurie cum duşmanului înspăim ntat. / nd
îl !ăzu cu faţa plină de lacrimi, în dragostea lui pentru scumpul lui tată, 8ausus gemu ad nc. %acă
urmaşii !or crede că-i cu putinţă o faptă at t de frumoasă, nu !oi trece sub tăcere în !ersurile mele
nici împre-#urările morţii tale, nici minunata ta #ertfă, mei mi#i mele tău, tinere !rednic de a fi
pomenit. În neputinţa de a mai lupta, cu suliţa !ră#maşă prinsă în scut, Mezenţiu dădea îndărăt. 1
nărul se repezi atunci şi se puse la mi#loc între luptătoriB şi, c nd 9nea ridică braţul gata să-l lo!
ească pe Mezenţiu, el se aruncă în calea săbiei şi-i înfruntă singur lo!itura, înt rziind-o, p nă ce,
apărat de scutul fiului, tatăl se putu retrage, însoţit de to!arăşii ce sosiră c iuind şi ţin nd în loc de
departe cu săgeţile lor pe duşman. 9nea turba de m nie, dar se puse în
adăpostuldepecmpBscutuluidrumeţii./ sendpunnoriilaseadăpost,spargînfieşu!oaiesubmalulde
grindină,uneiape,plugariifieînscobituraşilucrătoriiuneifug st nci înaiteB c t timp plouă, ei aşteaptă să
iasă soarele ca să-şi poată !edea din no i de lucru. /otropit din toate părţile de săgeţi, 9nea înfruntă
şi el la fel furtuna p nă ce conteni, deşi-l mai mustra şi-l ameninţa pe 8ausus7
%e ce te g ndeşti să moriB de ce r !neşti la lucruri mai mari dec t
puterile taleD %ragostea de fiu te orbeşte.
=ebunul tot nu-şi înfr na a! ntulB o m nie şi mai aprigă se trezi atunci în
inima lui 9nea şi parcele tăiară din caierul !ieţii lui 8ausus clipele din urmă.
9nea îi şi înfipse sabia puternică în coşul pieptului şi o împl ntă întreagă. V rful îi
străbătu scutul, slabă armă pentru c t îndrăznise, şi tunica, pe care maică-sa i-o ţesusc
dinzburfirendmlădioaseprin!ăzdude spreaurB slăcaşuln-geledeîi !eciumplual sumbrelornulşisufletul. părăsi m nit

trupul,
/ nd !ăzu c ipul şi înfăţişarea celui ce trăgea să moară, şi faţa ce i se
acoperise de o cumplită paloare, fiul lui *nc ise se înduioşa şi, gem nd amar,
îi întinse m na, căci pilda dragostei acesteia de fiu îi str nsese inima l.
/e ar putea să-ţi dea piosul 9nea, nenorocite copil, care să fie !rednic de
faptele şi !irtutea taD Păstrează-ţi armele, de care erai at t de bucurosB dacă mai ţii
la asta, cenuşa ta !a fi pusă la un loc cu cenuşa părinţilor tăi. %oar faptul că ai fost
răpus de m na marelui 9nea te mai poate m ng ia, sărmane, de #alnica-ţi moarte.
/ emă, apoi, el singur pe to!arăşii lui 8ausus, care şo!ăiau, şi-l ridică de
#os pe t nărul, al cărui păr, pieptănat după datinăC, era murdar de s nge.
În !remea aceasta, pe malul 1ibrului, Mezenţiu îşi spăla rana cu apa flu!iului şi îşi
odi nea trupul, spri#inindu- se de trunc iul unui copacB coiful de aramă îi stătea alături sp
nzurat de nişte crengi, iar armele i se odi neau pe iarbă. $n #uru-i se aflau oştenii cei
maide8aleşiBususslăbit,şitrimiteagf ind,să-l cuc emecapulşiplecat,să-ispunăcubarbcăa-

şaire!ărsatădoream penitulpiept,lui mereutată,p întrebanăce to!arăşii lui' 8ausus îi
aduseră pl ng nd, întins pe un scut, marele lui trup dobor t de o rană cumplită. =umai
după gemetele lor, tatăl îşi bănuia de departe nenorocireaB îşi murdări atunci părul alb
cu tină, îşi înălţă am ndouă m inile la cer şi îmbrăţişa apoi trupul fiului său5.
1*t t mi-a fost de mare, fiule, dragostea de !iaţă, înc t am putut îngădui celui pe
care l-am născut să înfrunte în locul meu lo!itura duşmanuluiD 9u, tatăl tău, să-mi
datoresc scăparea rănilor tale şi să trăiesc de pe urma morţii taleD %e abia acum simţ
nefericitul surg iunB acum rana m-a pătruns p nă în ad nc. 1ot eu, fiule, ţi-am p ngărit
numele cu fărădelegile mele, pentru care am fost alungat de ura supuşilor mei din
scaupunulşilorpărintescmeiBşiaş. fiesuferitcu!eneaoricedefelacedeamoartesăispăşescpentrucua
răscumppedeapsăraurao patriei!iaţăplinăşiceade a nelegiuriJ 9u trăiesc totuşiB n-am părăsit încă
lumea asta şi lumina zilei 2 dar le !oi părăsi.
<i !orbind astfel, se ridică pe coapsa lui bolna!ă şi, cu toate că durerea rănii
îl îngreuia, cu suflet încă nedomolit, porunci să i se aducă în grabă calul, fala
Y 5 Mezenţiu fusese prezentat de Vergiliu ca un nelegiuit, un tiran
crud. %ar prin rele!area dragostei sale de tată poetul îl umanizează şi îi
făureşte un portret deosebit de autentic. %arul de e celent obser!ator, de
fin psi olog al lui Vergiliu se e!idenţiază astfel din nou.
<i m ng ierea lui, cu care se întorsese biruitor din toate luptele. Mezenţiu îl !ăzu
m nit[şi-+ebe,i!orbi amşa7trăit am ndoi prea mult, dacă poate fi ce!a prea

mult pentru muritori. *zi ori te !ei întoarce biruitor cu prăzi îns ngerate şi cu
capul lui 9nea şi !ei răzbuna împreună cu mine moartea lui 8ausus, ori,
dacă nu se !a putea, !ei muri o dată, cu mineB căci nu cred să asculţi, !
oinice, de porunca altuia ori să-i primeşti pe troieni ca stăp ni.
Vorbi astfel, şi-şi aşeză trupul pe spatele calului obişnuit cu po!ara lui, îşi încarcă
am ndouă m inile /u suliţi ascuţite, îşi puse pe cap coiful sc nteietor cu iun canaf de păr de
cal şi se năpusti în mi#locul în!ălmăşelii, în suflet îi fierbea o ruşine fără margini, o
tulburare amestecată cu #aleB dragostea de tată răscolită de nebunie şi încrederea în !
rednicia lui. %e trei ori îl c emă cu glas puternic pe 9nea, care, îl recunoscu şi se rugă
!oios7 [ Nacă tatăl zeilor, facă marele *polo, ca să îndrăzneşti să te masori cu mine.
*t ta spuse şi el îi şi ieşi în cale cu lancea ameninţătoare. Mezenţiu îi strigă7
/rezi tu, sălbatice, că mă mai poţi speria, după ce mi-ai răpus copilulD 9l era
singurul mi#loc prin care să mă poţi pierde. =u mă tem de moarte şi nici pe zei nu i-am
cruţat. =u mă mai ameninţa, căci !in ca să mor, dar mai înt i îţi aduc darurile astea.
ise şi z! rli în duşman o suliţă, urmată apoi de alta şi încă de alta, făc nd în zbor
un larg ocol în #urul lui 9nea. cutul lui aurit le opri în dram. %e trei ori Mezenţiu îl
încon#ură de-a călare spre st nga, z! rlind suliţe într-însul, care stătea nemişcatB de trei
ori 9nea se răsuci pe loc şi se acoperi cu scutul de aramă plin de suliţi înfipte. / nd se
satură însă de a se !edea ţinut pe loc şi de a-şi tot smulge suliţele din scut, dornic să intre
într-o luptă c iar şi neprielnică5, după ce se c ibzui în fel şi c ip, se păpusti, la urmă, şi-şi
aruncă suliţa între t mplele !iteazului calB dobitocul se ridică în două picioare, băt nd aerul
cu copitele, îşi răsturnă călăreţul şi, prăbuşindu-se peste d nsul, nu-l lăsă
să se scoale,1roieniizdrobşilatinduiiumplură-iumărul!ăzdu. ul cu strigătele
lor. 9nea alergă şi, trăg ndu-şi sabia din teacă, îi spuse acestea7
[ @nde mai e acum năprasnicul Mezenţiu şi cerbicia lui nepotolităD
Întore ndu-şi oc ii spre cer şi !enindu-şi o clipă în fire, Mezenţiu îi răspunse7
"m fără inimă, de ce mă mustri şi mă ameninţi cu moarteaD "moară-măB nu-i
niciun păcatB n-am !enit la luptă ca să fiu cruţat şi nici 8ausus al meu n-a făcut cu tine !
reo în!oială în pri!inţa mea. @n singur lucru îţi cer, dacă mai e !reo milă pentru duşmanii
în!inşiB îngăduie să-mi fie trupul îngropat. /unosc ura cumplită a supuşilor meiB apă-ră-
mă, te rog, de urgia lor şi lasă-mă să împărtăşesc morm ntul fiului meu.
Vorbind astfel, primi în g tle# lo!itura pe care o aştepta şi-şi dădu du ul în !aluri
de s nge&=eprce-i elnică,şi-roiaupentrupearmecă.Mezeaţiu lupta călare şi 9nea pe #os.

/*+19* * @= P+9 9/9*
orile părăsiră în !remea aceasta oceanul. / toată gri#a ce-l m na de a- şi
îngropa to!arăşii, cu toată turbarea sufletului, pricinuită de at tea morţi, de cum se
crăpă de zi 9nea îşi împlini făgăduielile făcute zeilor înainte de biruinţă. 9l aşeză pe o
mo!ilă un trunc i de ste#ar curăţat de crengi, şi-l în!eli în armele strălucitoare luate de
la Mezenţiu, şi ţi- 5 înc ină ţie ca trofeu, puternice zeu MarteB îi potri!i canaful înrourat
de s nge, suliţele rupte ale !iteazului şi platoşa atinsă şi străpunsă în douăsprezece
locuri7 la st nga, îi legă scutul de aramă şi-i at rnă de grumaz sabia cu teaca de fildeş.
Începu apoi să le !orbească astfel căpeteniilor str nse cu !oioşie în #urul lui7
teamă [pentPrieteni,ucenep-
artearămasceademaifăcutînsemnată./aînceputasarciniiiatăprăzile,noastreiatăs-a
prinoaseleîmplinitBn- a!eţiunui regenicio trufaş, iată-l pe Mezenţiu aşa cum l-au făcut m inile mele.
%e acum ni-i drumul lesc is la regele 8atinus şi la zidurile 8aurentului. Niţi gata în g ndul !ostru de
luptă şi aşteptaţi-!ă la război, ca să nu !ă oprească nimic din neştiinţă şi să nu !ă înt rzie teama, c nd
zeii ne !or îngădui să ne smulgem steagurile din păm rVt şi să scoatem tinerimea din tabără. P nă
atunci să îngropăm trupurile to!arăşilor noştri rămaşi fără morm nt, singura cinstire ce-i mai aşteaptă
pe celălalt tăr m. Mergeţi de aceea şi aduceţi cele din urmă onoruri sufletelor mari, ce ne-au cucerit
ţara asta cu s ngele lor. ă-l 'ducem însă mai înt i pe Pallas în oraşul m nit al lui 9!andruB pe d nsul nu
l-a răpus. 8ipsa de bărbăţie, ci piaza rea l-a scufundat prea de timpuriu în bezna nopţii.
întins trupul*stfelneînsufleţit!orbioulacrimiallui înPallasoci înşi -pazaşiîntoarsebătr nuluipaşii *cete,lapragulodinioarăcasei,undepurtătorulseafla
armelor arcadianului 9!andru, dar căruia îi fusese dat acum într-o supra!eg ere nu tot
at t de norocoasă t nărul Pallas. În #urul trupului lui se îngrămădea mulţimea slu#itorilor
şi gloata troienilor şi troienelor cu părul despletit, după obiceiul de #ale al
înmorm ntărilor. %e îndată ce 9nea intră sub porţile înalte, ele se bătură cu pumnii în
piept şi umplură !ăzdu ul cu bocete. /urţile răsunară de t nguirea lor. / nd !ăzu capul
strălucitorului Pallas rezemat de perini, faţa-i albă ca zăpada şi pe pieptul fraged rana
făcută de lancea lui 1urnus, !orbi. astfel cu oc ii plini de lacrimi7
[ "are, soarta mi te-a răpit, bietul meu copil, tocmai c nd a început să-mi
z mbească, ca să nu te lase să-mi !ezi izb nda şi să nu te întorci, biruitor, la căminul
părintescD =u asta i-am făgăduit-o eu la plecare lui 9!andru, c nd, îmbrăţiş ndu-mă, m-
a trimis să mă pun în fruntea unei mari oştiri şi m-a înştiinţat cu îngri#orare că duşmanii
noştri erau aprigi şi că !om a!ea să ne luptăm cu un neam războinic. Înşelat de o
năde#dealtarelecuzadarnică,uri,înpoatetimp ce,că elm faceniţi,c noiiar însoţim,înclipa
astacuzadarnicefăgăduielionorurizeilor şirămăşiţeleleîncarcă t nărului ce nu le mai
datorează nimic zeilor din cer. =efericit tată, !ei !edea înmorm ntarea crudă a copilului tău. $
ată cum ne întoarcem, iată triumful pe care-l aşteptai, iată rodul făgăduielilor meleJ /el puţin,
9!andre, nu-l !ei !edea pe Pallas acoperit de răni ruşinoase şi nu- i !ei dori moartea, afl nd că
şi-a scăpat !iaţa prin fugă. /e spri#in pierde în tine *usonia şi ce pierzi şi tu, $olusJ
%upă ce !orbi astfel pl ng nd, 9nea porunci să i se ridice trupul şi alese din
întreaga-i oştire o mie de războinici pentru a înto!ărăşi #alnicul alai şi a lua parte la
lacrimile tatălui lui7 slabă m ng iere pentru o durere at t de mare, cu!enită totuşi bietului
părinte. *lţii se grăbiră să facă o targa moale de nuieluşe de copăcei şi mlădiţe
deaşezarăste#ar trupulîmpletitepe unşi acoperirăculcuşde ciarbătafalculdecînălţat,mp,cacuo

ungingaşăpolog !ioreadefrunzeBoricadeasupraogaleşăîi zambilă culeasă de o m nă de
fecioară, ce nu şi-a pierdut nici strălucirea, nici frumuseţea, cu toate că păm ntul n-o mai
nutreşte, nici nu-i mai dă puteri. 9nea porunci atunci să i se aducă două !eşminte de purpură
brodate cu aur, pe care %idona bucuroasă să lucreze pentru d nsul, le făcuse c iar cu m inile
ei şi în a căror urzeală ! r se un fir subţire de aur. /u unul îl îmbrăcă pe t năr, pentru a-i aduce
îndurerat cinstirea clin urmăB cu celălalt !eşm nt îi acoperi pletele ce a!eau cur nd să ardăB
str nse apoi multe trofee luate în luptă de la latini şi porunci ca prada să fie dusă în urma
alaiului de un lung şirag de ostaşiB mai adăugă caii, armele de care îi despuiase pe
duşmaniB trimise şi prinşii cu m inile legate la spate, pentru a fi #ertfiţi manilor rugului.
Poruncismulse deapoila caduşmani,înseşi căpeteniilepecaresă săfie poartscrise numeletrunciuriîn!inşilordecopaci.Nuacoperiteluatşibietcul arme*cete,
dobor t de bătr neţe, care c nd se bătea cu pumnii în piept, cmd îşi sf şia obrazul,
c nd cădea şi se rostogolea în ţarină. e aduse apoi carul stropit cu s ngele
rutulilorB
iar, după el, !enea calul de război al lui Pallas, 9ton, fără podoabe, pl ng nd, cu c ipul
stropit de lacrimi grele. *lţii îi duceau lancea şi coiful, căci celelalte arme căzuseră în
m na lui 1urnus, ce-l răpusese. În urma, mergeau toţi troienii, şi etniscii, şi arcadienii cu
armele întoarse în #os. %upă ce întregul alai se scursese p nă departe, 9nea se opri şi
spuse acestea, gem nd din ad nc7
*celaşi destin cumplit al războiului pe noi ne c eamă acum aiurea la
alte lacrimi. +ăm i cu bine, !iteazule Pallas, răm i cu bine pentru !eşnicie.
<iÎn !remeafărăsă maiaceastadaugesosirăce!a,şi soliapucă!

eniţidrumuldincetateazidurilor8aurentuluişiintrăîn tabărăcuramuri. de măslin în m nă, care
cereau să li se îngăduie să ia trupurile ostaşilor lor, ce zăceau împrăştiate pe c mp, răpuse de
fier şi să le îngroape în păm nt, căci nu încape duşmănie cu în!inşii şi cu morţii. ă- i cruţe pe
cei pe care i-a numit odinioară prieteni şi cu care !oia să înc eie legături de rudenie. 0unul
9nea le încu!iinţă bucuros dreapta lor cerere şi adăugă aceste !orbe7
/e soartă duşmană !-a putut împinge, latini, la un război at t de cumplit şi să !ă
facă să ne nesocotiţi prieteniaD îmi cereţi pace pentru morţi, seceraţi de coasa
războiului7 eu aş !oi să le-o dau şi celor !ii. =-aş fi !enit la !oi, dacă ursita nu mi -ar fi
sorocit aici un loc şi o patrie. =u fac război neamului !ostruB regele !ostru a rupt însă
legăturile de prietenie şi s-a încrezut mai degrabă în armele lui 1urnus, căruia i s-ar fi
căzut să înfrunte el moartea. %acă !rea să sf rşească războiul cu m na lui şi să
izgonească pe teucri, cu armele astea ar fi trebuit să se măsoare cu mineB ar fi trăit din
noibieţildori cel!oştricăruiato!arăşiunzeu. ori !ite#ia i-ar fi scăpat !iaţa. %uceţi-!ă acum şi ardeţi
cada!rele 9nea !orbiB solii tăceau înmărmuriţi şi se uitau tăcuţi unul la altul, p nă ce
bătr nul %rances, duşmanul lui 1urnus, pe care îl urmărea mereu cu ura şi
în!inuirile lui, cu! ntă7
Viteazule troian, mare prin nume dar şi mai mare prin arme, cu ce laude
aş putea să te ridic în sla!ăD /e să admir mai mult7 simţul tău de dreptate ori
faptele-ţi războiniceD Plini de recunoştinţă, & noi !om purta cu!intele tale în
cetatea noastrăB dacă ne !a îngădui soarta, te !om uni cu regele 8atinus. ă-şi
caute aiurea 1urnus legături de rudenie. Vom fi c iar fericiţi să înălţăm zidurile
făgăduite de destin şi să cărăm pe umerii noştri pietrele pentru înălţarea 1roiei.
zile, în 9ltimpul!orbicăreiaşimurmurultroienii tuturorşilatiniiîi umblarăîntări!orbele,de-a!almaînceiarăprin opăduriBpace
desubdouăsprezlo!ituraseceurii, frasinii !uiauB dobor ră brazi, cu creştetul p nă-n cerB nu conteneau să spintece cu
pana ste#arii şi cedrii mirositori şi să ducă ulmii în căruţele ce gemeau sub greutatea lor.
În zborul ei, Naima, solul unei nenorociri at t de mari, umplu de îngri#orare pe
9!andru, curtea şi cetatea lui, ea, care !estise mai înainte în 8aţiu biruinţa lui Pallas.
*rcadienii alergară la porţi cu torţe funerare, după datina stră!ec e ;B drumul strălucea
de un lung şirag de flăcări ce luminau p nă departe c mpia. 1roienii !eniţi se contopiră
cu norodul în lacrimi. /um !ăzură alaiul apropiindu-se de ziduri, femeile umplură
oraşul m nit cu bocete. =icio putere nu- l putu opri pe 9!anclru :e î nu-şi face loc prin
mulţimeB c nd puseră #os targa, el se aruncă asupra lui Pallas, lipindu-se de d nsul,
pl ng nd[ =uşigemaşa indB-ai făgăduitnumaic-

o,ndPallas,dureretatăluilăsătău,drumdeslobodaînfruntaglasulumai, cu!orbi7pază urgia războiului.
<tiam doar ce înseamnă să-ţi pui năde#dea în gloria armelor şi c t e de dulce ispita de a te face
cunoscut de la în-t ia luptăJ =enorocită încercare a unui t nărJ /umplită ucenicie a unui război
prea apropiatJ =iciun zeu nu mi-a ascultat făgăduinţele şi rugăciunileJ Nerice de tine, nepri ănita
mea soţie, că ai murit şi că ai fost cruţată de o durere at t de mareB pe c nd eu, dimpotri!ă, am
trăit mai mult dec t trebuia şi am rămas după moartea fiului meuJ %acă aş fi mers eu cu oastea
troienilor, pe mine m-ar fi dobor t lo!iturile rutulilorB mi- aş fi #ertfit !iaţa şi alaiul ăsta m-ar fi adus
pe mine acasă, nu pe tine, Pallas. =u pe !oi, troieni, !ă în!inuiesc, nici legătura, nici prietenia,
pentru care ne-am înfrăţit m inileB se !ede că asta mi-a fost soarta sorocită bătr neţii mele.
%ar,căzut,dacădupăo moceartedoborpreat timaipurieînt il -miiap dendit!olscipefiulşi

ameu,descmăis mteucrilorngie drumultotuşig8aţinduluică.=icia eu n-aş fi putut, Pallas, să te
cinstesc cu o înmorm ntare mai !rednică dec t cea pe care ţi-au făcut-o piosul 9nea şi slă!iţii
troieni şi căpeteniile etrusce şi întreaga lor oasteJ 9i te aduc încon#urat de glorioasele trofee
ale armelor acelora pe care i- a răpus braţul tău. <i tu, 1urnus, n-ai fi acum dec t un trunc i
uriaş acoperit de arme5, dacă Pallas ar fi fost de ! rsta ta şi ar fi a!ut puterea pe care ţi-o dau
anii. %ar pentru ce, bietul de mine, /a cei aduşi în cortegiul funerar al lui Pallas.
Mai zăbo!esc pe troieni de la luptăD %uceţi-!ă şi nu uitaţi să spuneţi stăp nului
!ostru aceste cu!inte7 &%acă, după moartea lui Pallas, mai prelungesc o !iaţă
nesuferită, o fac din pricina braţului tău, de la care aştept să-$ #ertfească pe
1urnus şi tatălui şi fiuluiB e singurul bine ce-l mai doresc de la tine şi de la
soartă. =u mai caut altă bucurie a !ieţii, nu mai am nici dreptulB dar !reau să-i
aduc m ng erea asta fiului meu în împărăţia umbrelor .
necazurileÎn!remeaşiostenelileaceasta,.9neaodatăşicucu1arcdarulonluminii,înălţaseră*urorade
lemult-aadusruguribieţilorpeţărmuloameniscobşit al mării, unde fiecare aduse, după datina
strămoşească, trupurile oamenilor lorB se aprinseră focurile şi un fum negru în!ălui p nă departe
cerul în beznă. %e trei ori ostaşii, cu armele lor strălucitoare, ocoliră rugurile aprinse7 de trei ori
călăreţii încon#urară focul #alnic al morţiit, cu strigăte de durere şi cu lacrimi ce cotropeau păm
ntul şi armeleB !aierul ostaşilor şi ţipetele tr mbiţelor se înălţau p nă la cer. @nii aruncau în foc
prăzile luate de la latiniB coifuri, săbii împodobite, fr ie, roţi înfierb ntateB alţii, podoabele
cunoscute ale morţilor lor, scuturile şi armele ce n-au ştiut să- i scape de la pieire. În #urul rugului,
#ertfeau morţii mulţi boiB ucideau porci cu părul lung şi oi aduse din toate ogoarele în!ecinate şi
stropeau flăcările cu s ngele lor. Împrăştiaţi pe tot ţărmul, troienii
semuitaulgedela ardereacoF),p to!arăşilnăcenoaptearlorşi umedălarugurileîn! mistuitertibolta

pecer#umătate,luispri#inităfărădesăstselepoată sc nteietoare. <i bieţii latini ridicară, în ce-i
pri!eşte, nenumărate mguri, mai în-gropară c iar acolo o mare parte din trupurile ostaşilor
lor5, iar pe altele le muriseră în ogoarele !ecine ori în oraşul laurentin. Pe ceilalţi îi arseră într-
un morman uriaş de leşuri aruncate de-a !alma fără nicio cinste anume. / mpiile întinse
străluceau de focurile aprinse în toate părţile. / nd a treia auroră risipi de pe cer umbrele reci
ale nopţii, !eniră cu toţii m niţi să răscolească mormanul de cenuşă şi să scoată oasele ce se
aflau de-a !alma în #ăratic, pentru a le acoperi cu o po#g iţă de ţăr nă caldă încă.
8a curţile şi în cetatea bogată a regelui 8atinuş domnea însă !aierul cel mai mare
şi #alea cea mai cr ncenă. *ici mamele, bietele soţii, surorile iubitoare, copiii orfani
blestemau[=războiul-aredecsălbatict,ziceau,şi csăsătoriaotărascălui1urnuelînsuşi. prin

arme, deoarece r !neşte la domnia $taliei şi la cinstea de a fi mai mare dec t toţi.
=eînduplecatul %rances îi aţ ţa şi mai mult, spu-n ndu-le că 9nea nu
!rea să se lupte dec t cu 1urnus. În ciocnirea părerilor, multe glasuri se
ridicau însă şi pentru 1urnus, pe care îl mai apărau şi marea trecere a
reginei şi marele lui nume c ştigat prin at tea trofee meritate.
În timpul acestor frăm ntări, în toiul tulburărilor, iată că sosi şi răspunsul adus de
solii trimişi în oraşul lui %iomedeB cu toată osteneala ce-şi dăduseră, nu izbutiră întru
nimicB nici darurile, nici aurul, nici rugăciunile stăruitoare nu le fuseseră de niciun folos.
8atinii trebuiau, de aceea, să-şi caute alţi prieteni ori să ceară pace de la regele troian.
Însuşiproaspăt8atmusdesc seisesimţiînainteazdrobitpri!irilordinpricinaîido!eddureaurii
preacă9nemari!enise.Mriiadinzeil!or,inţamormintelefăţişăa destinului. Pofti de aceea la
curte sfatul fruntaşilor, care sosiră în grabă pe uliţele pline de lume. În mi#locul lor, se
aşeză, cu c ipul m nit, 8atinus, cel mai în ! rstă dintre toţi şi cel dint i prin putereB el le
porunci apoi solilor întorşi din oraşul etolic5 să arate ce au făcut şi răspunsurile, pe r nd,
ce li s-au dat. e făcu atunci linişte şi, după porunca regelui, \enulus !orbi astfel7
*m !ăzut, cetăţeni, pe %iomede şi tabăra ar-gienilorC. %upă o lungă călătorie şi
după ce am biruit multe piedici, am str ns, în sf rşit, m na ce a dăr mat zidurile
1roiei. 9l întemeia tocmai la poalele Aarganului în ogoarele $ apigieiH un oraş, pe care l-a
numit *rgirippa, de la numele patriei lui. %upă ce am intrat şi ni s-a îngăduit să-i !orbim, i-
am întins darurile, i-am spus numele nostru, patria şi ce popor s-a pornit cu război împotri!
a noastră, şi ce pricină ne-a adus la *rpi. %upă ce ne-a ascultat, %iomede ne-a răspuns
acestea, prieteneşte7 & tră!ec i ausoni,. popor fericit, peste care a domnit
odinioarărăzboicare aturn,nuse ceştieursităcum !aduşmanăieşiD=oi!ătoţitulburăcare

linişteaampngăritşi!ă îndeamnăcufierulogoarelesăporniţitroieneun 2 şi nu mai !orbesc de cele
pătimite c t ne-am luptat sub zidurile înalte ale 1roiei, ori de războinicii îng iţiţi de apele imoisului
2 noi toţi ne-am ispăşit fărădelegile în toate părţile lumii cu c inuri cumplite, de care i s-ar face
milă şi lui Priam. Martoră e furtuna dezlănţuită de Miner!a şi st ncile 9ubeei şi răzbunătorul
/afareu5. 8a întoarcerea din război, am fost cu toţii aruncaţi pe ţărmuri potri!nice7 Me-neleau, fiul
lui *treu, a pribegit p nă la coloanele lui Proteu C, iar @lise a !ăzut ciclopii 9tnei. /e să-ţi mai spun
de domnia lui =eoptolem, despre $domeneu izgonit Y din ţara sa şi despre locrienii stabiliţi pe
ţărmurile 8ibieiHD însuşi *gamemnon, căpetenia mi-ceniană a !ite#ilor greci, a pierit pe pragul
casei lui, răpus de pumnalul nelegiuitei lui soţiiB un ibo!nic a dobor t pe
biruitorulmeaiubită*sieiJşiîn <ifrumosulpemineoraşzeii alnu/alidonului3m-

aulăsat.să<imăacumîntorcmălaurmăresccăminul părintesc,!edenii la soţia înspăim ntătoare7
to!arăşii pierduţi şi-au luat zborul în !ăzdu şi colindă ca păsări în #urul apelor, umpl nd st
ncile cu #alnicele lor ţipete 6. Aroaznice c inuri pentru ai meiJ 1rebuia, de altfel, să mă aştept
la nerorocirile astea, din clipa c nd m- am năpustit ca un nebun cu sabia asupra zeilor şi am
p ngărit m na dreaptă a Venerei, rănin-du-i- o. =u mă mai ademeniţi la astfel de lupte. %e la
căderea 1roiei nu !oi mai purta război cu teucrii. =u-mi amintesc şi nici nu mă bucur de
suferinţele lor de atunci. %arurile, pe care mi le aduceţi din ţara !oastră, daţi-le mai bine lui
9nea. 9u i-am înfruntat armele năprasnice şi m-am măsurat cu d nsulB tatălui său.
/redeţi-mă pe mine că ştiu c t de cumplit se ridică să lo!ească cu scutul şi c t de
!i#elioss-arfinăpustitîşiaruncăeimailanceaînt. i %acăasuprapămoraşelorntul$ deilui $arnacfi

născutusBsoartadoi oamenis-arfis caimbatdnsul,şi Areciatroienii ar fi pl ns azi. / t a durat războiul
la zidurile 1roiei, numai braţele lui :ector şi ale lui 9nea au zădărnicit biruinţa grecilor şi au am nat
-o zece ani. *m ndoi erau fără seamăn prin bărbăţie şi prin ispră!ile armelor lorB 9nea îl întrecea
însă prin pioşenie. %aţi-!ă, de aceea, m na cu d nsul, cu orice preţB feriţi-!ă de a !ă măsura cu el.
*i aflat acum, mărite rege, şi răspunsul lui %iomede şi părerea lui asupra acestui mare război.
*bia !orbiră astfel solii, că un freamăt nedesluşit se ridică tulbure pe buzele
italicilor. 8a fel, c ndl st ncile se pun de-a curmezişul !alurilor repezi ale unui flu!iu, se
iscă un murmur în apa înc isă şi ţărmurile !ecine !uiesc de clocotul undelor. %e îndată ce
sufletele se potoliră şi zgomotele tăcură, 8a-tinus se rugă mai înt i de zei şi apoi din
înaltul scaunului[Înainte regescdeaporunci!orbi aşa7lupta, latini, aş fi dorit' şi ar fi fost

mai cuminte să ne c ibzuim asupra stă-D rii ţării, dec t să ne adunăm sfatul acum, c nd
duşmanul e în #urul zidurilor. *m pornit un război fără rost cu nişte oameni ieşiţi din zei,
cu nişte războinici neîn!inşi, pe care nicio luptă nu-i osteneşte şi care, nici c nd sunt
biruiţi, nu !or să-şi lepede armele. %acă aţi a!ut !reo năde#de în spri#inul etolienilor,
părăsiţi -o. =une putem pune speranţa dec t în noi şi !edeţi c t e de slabă. /e grea lo!
itură a primit puterea noastră, !ă stă înaintea oc ilor, puteţi pipăi cu m inile !oastre. =u
în!inuiesc pe nimeni, tot ce putea face bărbăţia, a făcut-oB ţara noastră s-a luptat cu
toate mi#loacele ei. Vă !oi arăta acum, în puţine cu-î !inte, părerea ce a încolţit în sufletul
meu, după multă c ibzuială7 l ngă 1ibru am din bătr ni un ogor ce se întinde înspre apus
dincolo de otarele sica-nilor. *uruncii şi rutulii îl culti!ă şi brăzdează cu plugul dealurile
aspre şi le întrebuinţează ca păşune pe cele mai sterpe. Întregul ţinut, întregul munte
acoperit cu brazi, să fie dat troienilor ca preţ al prieteniei lorB sa înc eiem
cuse daşezenşii oaicipaceşisădreapta-şiridiceşi săziduriB-ic emămdacădoresccato!arăşiînsăsăla

meargădomnie7 îndacăalteţinţinuaturitdeşi lamult,altesă neamuri, dacă cer să plece din ţara
noastră, să le în#g ebăm din ste#arii noştri douăzeci de corăbii ori c iar mai multe, dacă au cu ce
&le umpleaB toată lemnăria este pe malB să ne arate ei înşişi numărul şi forma corăbiilorB noi
le !om da arama, lucrătorii, locuri unde să muncească. Pentru a le duce propunerile noastre şi a
întări în!oiala, sunt de părere ca o sută de soli, aleşi din familiile de frunte ale 8aţiului, cu ramuri
de măslin în m nă, semn al păcii, să le ducă daruri şi aur mult şi fildeş, şi scaunul de rege 5 şi
trabeea, însemnele domniei la noi. / ibzuiţi-!ă acum spre binele obştesc şi găsiţi un leac în toate
ne!oile astea. tatornic în duşmănia lui faţă de 1urnus, a cărui glorie îl rodea amarnic, cu o pizmă
piezişă, se ridică atunci %rances. 0ogat şi darnic, mai bun de gură
decnorodului,t!rednicm ndruderăzboi,despiţapri!itmameicasfetnilui,căcipriceputnu-şi cunoşteaînadunări,peiscusitceaa

întatrăluiC,z!rătireaelse ridică şi-l înfruntă pe 1urnus cu aceste !orbe, ce aţ ţară şi mai mult m nia tuturor împotri!a lui7
0unule rege, desc izi o !orbă despre un lucru limpede pentru toţi, care n-are ne!oie
de spri#inul glasului meu. 1oţi cunosc interesul poporului nostru, dar se tem să-l spună.
ă-mi îngăduie de a !orbi şi să-şi moaie trufia acela, de pe urma conducerii şi purtării
duşmănoase a căruia (şi o spun, oric t m-ar ameninţa cu sabia şi cu moartea) !edem că a
pierit floarea căpeteniilor noastre şi s-a scufundat întreaga, cetate în #ale, în timp ce el,
cu năde#dea de a fugi, se năpusteşte asupra taberei troienilor şi sperie cerul cu
zăngănitul armelor lui. 8a darurile numeroase, pe care ai de g nd să le trimiţi lui 9nea, te
rog, bunule rege, să mai adaugi unul singur7 să nu te împiedice sama!olnicia
nimcăsătornui,ecaşi sătu, întăreşticatată, săpacea-ţidaiprintrfata-dupăolegăturăungin!ereşnicăat.t

%ar,de!estit,dacă !rednicspaima deacuprinsoastfel de minţile şi sufletele tuturora, să-l rugăm pe
însuşi 1urnus şi să ne plecăm i înaintea lui ca să se milosti!ească de a îngădui regelui şi patriei
un drept, pe care el l- a căpătat;. %e ce-ţi ! ri mereu poporul în prime#dii !ăzute de toţi, tu, care
eşti capul şi pricina tuturor nenorocirilor din 8aţiuD =u-i nicio scăpare în războiB cu toţii îţi cerem
pacea, 1urnus, şi totodată singura c ezăşie nestrămutată a păcii. 9u, cel dint i, pe care tu îl socoti
duşman şi nu tăgăduiesc că sunt, iată că !in şi te rog7 fie-ţi milă de ai tăi, leapădă-ţi trufia şi,
biruit, du-te. Nugăriţi de duşmani, am !ăzut destule morţi şi destule ogoare pustiite. %ar, dacă
gloria ta te împinge, dacă ai at ta încredere în !ite#ia ta, dacă ţii at t de mult la o ţară luată de
zestre, îndrăzneşte şi pune-ţi cu încredere pieptul în faţa
duşmanuluiPentru. a-i da lui 1urnus o soţie de neam regesc, n-o să

trebuiască doar ca noi toţi, oameni de r nd, să zăcem pe c mpii,
neîngropaţi şi nepl nşi de nimeniJ <i acum, dacă eşti bărbat, dacă ţi-a mai
rămas ce!a din !laga strămoşilor, pri!eşte-l în faţă pe cel ce te înfruntăJ
8a auzul acestor cu!inte m nia lui 1urnus se aprinseB gemu şi
rupse din inimă aceste !orbe7
Aura ţi-a fost totdeauna, %rances, plină de !orbe, atunci c nd războiul cere
fapteB c nd sunt c emaţi la sfat bătr nii, tu !ii cel dint i. %ar nu e !remea să umplem
curtea de !orbe, ce-ţi ies slobod din gură, fără prime#die pentru tine, c t te desparte un
zid de duşman şi c t timp şanţurile noastre nu s-au umplut încă de s nge. %ă- i de
aceea drumul !orbăriei tale, după obiceiB în!inuieşte-mă de frică, tu, %rances, al cărui
braţ a ridicat at tea mormane de leşuri troiene şi ale cărui trofee se înalţă pretutindeni
pe ogoare. =umai tu poţi să ne arăţi ce înseamnă o !ite#ie d rză şi nici nu-i ne!oie să
căutămîmpotri!ăJdeparte%ecepe;înt duşmaniBrziiD"areei!itne#iaîmpresoarăaresă-ţisteadin
întotdeaunatoatepărţile zidurileîn:mba.-ţiă lăudălemergem-roasă şi în picioarele bune la fugăD
9u, în!insD /ine m-ar putea în!inui, pe dreptate, netrebnice, că am fost biruit, c nd fiecare a !ăzut
1ibrul umflat de s ngele troienilor, toată casa lui 9!andru nimicită o dată cu moartea lui Pallas şi
pe arcadieni despuiaţi de armeD =u aşa m-au cunoscut 0itias, uriaşul Pan-darus, şi miile de
războinici, pe care braţul meu biruitor i-a trimis într-o singură zi în 1artar, deşi eram înc is în
zidurile lor şi încon#urat de întărituri e duşmanilor. =u-i nicio scăpare în războiD ă i -o îndrugi
asta, nebunule, lui 9nea, şi celor de o seamă cu tineJ =u înceta de a tulbura toate semăn nd
pretutindeni neliniştea şi teamaB ridică în slă!i puterile unui neam de două ori biruit şi în#oseşte
armele latinilor. %upă cu n !orbeşti, parcă şi acum ar tremura în faţa a rneor,
frigieneînl#rt departecăpeteniilede apelemirmidonilor*driaticiişi.

%iomed@itecumşiticălosul*iledinse8arissaBfacecăiatremrulră*ufidus;înainteaar fugi ameninţărilor
mele şi-şl, îeţeD te. În!inuirile sub cu! nt că se teme. =u te mai niciodată braţul meu nu !a stri!i un
sufletl at#t de nemernicB sălăşluiască în tine şi răm nă în-7 G tr. un trup !rednic de d nsul. *cum,
mă întorc la tine, tatB ă, şi la marile tale sfaturi. %acă nu mai pui nicio 3 d în armele noastre, dacă
suntem at t de părăsi dacă o singură înfr ngere ne-a dobor t totul şi =orocul nu ni se mai poate
întoarce, atunci să ce# pace şi să ne întindem braţele fără arme. %ar c#-T ar şi aşa, dacă ne-a
mai rămas încă ce!a din !ite#ia strămoşească, acela e pentru mine mai fericit de-c#t toţi în
nefericirea lui şi mai !iteaz, care, pentru a #iu !edea aşa ruşine, a căzut murind şi a muşcat pe#itru
totdeauna păm ntul. %acă mai a!em însă pu-teri, dacă ne mai răm ne o tinerime neatinsă şi mai
smtngeoraşe(căcişişipopoareeiaua!utitalicemorţigataşi
furtunasănea#ute,abătutdacălafelFiruinţapeste i -toţi),acostatpe itruşipecetroienisăne multdăm
ruşinos bătuţi de la înt iul pasD pe (itru ce să ne intre frica în oase înainte de semnalul #-
r##nbiţeiD 1impul şi necontenita prefacere a !ieţii scT #imbă de multe ori lucrurile în mai bine.
=orocul #c bate #oc de mulţi oameni pentru ca apoi să se întoarcă şi să-i pună din nou în loc
sigur. %iomede şi #nu ne !or da a#utor, ne !or da însă Mesap şi fcricitul 1olumnius şi căpeteniile
pe care ni le-au tri -m >at tea popoareB nu o glorie mică !a dob ndi floai *ufidus, azi "fanto, se !
ărsa în Marca *driatică, după ce uda VGnuturiJ c în care se aşezase %iomede.
+ea tinerimii 8aţiului şi a ogoarelor 8aurentuluiB mai a!em şi pe /amilla,
din
neamul strălucit al !olscilor, cu ceata ei de călăreţi şi gloatele ei se nteietoare de aramă.
$suntardacăsinguratroieniipiedicămăca eamăbineluinumaiobştesc,pe
mine,biruinţa5anluptămi- aşi ocolitoîncu!iipnăţaţiacumşi!oiîntruşidacănimiceu braţul, îne t să
nu fiu gata de a în-fr nge orice în !ederea unei speranţe at t de mari. Îl !oi înfrunta !ite#eşte pe
9nea, c iar dacă l-ar întrece pe marele * ile, c iar dacă ar pune ca şi d nsul arme făurite de m
inile lui Vulcan. Pentru !oi, pentru socru-meu 8atinus, îmi #ertfesc !iaţa, eu, 1ur-nus, întru
nimic mai pre#os în !ite#ie nici unuia dintre strămoşi. =umai cu mine !oieşte să se lupte
9neaD " doresc şi eu. =umai să nu moară în locul meu %rances pentru a-i împăca pe zei,
dacă sunt supăraţiB ori, dacă e o cinste şi o glorie de c ştigat, să nu mi-o ia el.
În !reme ce latinii se c ibzuiau între d nşii asupra greutăţii stării lor, 9nea ridică
tabăra şi îşi puse în mişcare oastea. $ată însă că un !estitor sosi zorit cu mare zgomot în
mi#locul palatului, după ce ! r se oraşul în spaimăB că troienii şi ostile etrusce scoborau în
linie de bătaie dinspre flu!iul 1ibru şi umpleau întreaga c mpie. ufletele se tulburară pe
dată, mintea norodului fu zguduită şi m nia porni din nou nă!alnic. *prinşi, cerură
armeBcndîntinerimeami#locul acesteiceruşi eaciocnirifre-mătde !oinţendarmeBse înălţăbătrniiîn pl!
ăzdungeaunm!aierniţiputernicşimurmurau,caatunci c nd stolurile de păsări se lasă în ad ncurile pădurii, ori c nd
lebedele umplu cu c ntecul lor răguşit apele pline de peşti ale Padusei5 şi bălţile ei pline de z!onuri.
Padusa era cea mai sudică dintre sţunle flu!iului Pad.
*dunaţi sfatul, cetăţeni, prinse 1urnus prile#ul, fi din scaunele !oastre
lăudaţi pacea, în !reme ce troienii cu armele în m nă se aruncă asupra cetăţii.
<i fără să mai spună ce!a, părăsi sfatul şi se repezi afară din palatul înalt.
1u, Volusus, spuse el, porunceşte !olscilor să se înarmezeB ia-i şi pe rutuli. 1u
Mesap, şi cu fratetău /oras să desfăşuraţi în c mpie călărimea înarmatăB o parte să
apere intrările cetăţii şi să ocupe turnurileB cealaltă să !ină înarmată, unde-i !oi porunci.
înt mplate,Pedatpărăsialergsfarătul dinşilăsătotoraşulpealtăspredatăzidezbaterileuri.Însuşi

pornite,8atinus, şitulburatseîn!ino!ăţeadecele mereu că n-a primit bucuros pe dardanianul
9nea ca ginere şi nu l-a luat ca to!arăş de domnie. 8atinii săpau şanţuri în faţa porţilor, ori
căutau bolo!ani şi pari. 0uciumul răguşit dădu semnalul luptei crunte. Nemeile şi copiii
umplură în!ălmăşiţi crestele zidurilor, unii peste alţiiB prime#dia din urmă îi c ema pe toţi.
Însoţită de alaiul femeilor, însăşi regina se duse într-un car la cetăţuie cu daruri înc i -nate
templului Miner!eiB l ngă d nsa se afla t năra 8a!inia, pricina at tor nenorociri, cu frumoşii
ei oc i căt nd în #os. Nemeile intrară în templu, îl umplură cu fum de tăm ie, şi rostiră c iar
din pragul lui aceste cu!inte îndurerate7
[ eiţă puternică în arme, otăr toare în războaie, fecioară Miner!a,
zdrobeşte
cuînaltem.na ta lancea t l arului frigian, doboară-l la păm nt, şi culcă-l sub porţile
noastre M nios, 1urnus îşi încinse repede armele de luptăB îşi puse o platoşă
sc nteietoare cu zale de aramă şi îşi acoperi picioarele în pulpare de aurB cu
capul încă gol, îşi încinse la coapsă sabia şi, sclipind de aur, se coborî din !
rful cetăţuieiB cu inima !oioasă, în g nd i se părea că se şi încăierase cu
duşmanul, ca un armăsar care, rup ndu-şi căpăstrul, scapă din gra#d şi, în sf
rşit, slobod, pune stăp nire pe c mpia întinsăB acum se îndreaptă spre
păşunea erg eliilor de iepeB acum se scaldă în apa flu!iului cunoscut, sare,
îşi înalţă zburd nd capul în sus şi îşi scutură coama pe grumaz, pe umeri.
Înainte îi ieşi /amilla, înto!ărăşită de oştirea !olscilorB regina sări de pe cal c iar
la!orbiporţileapoioraşuluiastfel7 şi, după pilda ei, toată ceata descăleca la fel şi se lăsă pe păm nt . Îi
%acă !iteazul are dreptul să se încreadă într-însul, atunci m-aş încumeta sa ies
înaintea oştirii troiene şi să ţin singură piept călăreţilor etrusci. În-găduie-mi să înfrunt cele
dint i prime#dii ale lupteiB tu cu pedestraşii răm i la ziduri şi apără întăriturile.
/u oc ii ţintă la îndrăzneaţă fată, 1urnus îi răspunse7
Necioară, podoabă a $taliei, cum să-ţi arăt, cum să-ţi do!edesc mulţumirea meaD
*cum însă pentru că sufletul ţi-$ mai presus de toate prime#diile, împarte cu mine truda
războiului. %upă cum merge !orba şi după cum mi-o spun şi cercetaşii trimişi,
în!erşunatul 9nea a repezit înainte călărimea uşoară ca să bată c mpul în timp ce

el, urc nd culmile munţilor, se îndreaptă prin locuri pustii spre oraş. 9u îi !oi întinde
o cursă pe o cărare a pădurii şi- i !oi înc ide cu ostaşii am ndouă capetele str mtorii.
1u porneşte-ţi steagurile şi lo!eşte ca!aleria etruscăB cu tine !a fi şi aprigul Mesap,
călărimea latină, şi războinicii lui 1iburtusB împlineşte şi tu rolul de căpetenie.
porni apoi9l!orbiîmpotri!aşiprinduşmanului!orbelafel. îmbărbăta la luptă pe Mesap şi pe celelalte căpetenii
şi
Într -o înfundătură şerpuită a munţilor se afla o !ale potri!ită pentru curse şi !
iclenii de războiB înc isă din am ndouă părţile de nişte dealuri acoperite cu pădure
deasă, spre ea ducea o potecă îngustă, printr-o str mtoare cu o intrare ane!oioasă.
%easupra, pe ! rful cel mai înalt al muntelui, se întindea un podiş necunoscut
troienilor, adăpost sigur, fie că ai fi !oit să te năpusteşti asupra duşmanului, la dreapta
ori la stingă, fie că ai fi !oit să răm i sus pe munte şi să rostogoleşti bolo!ani. *colo se
duse 1urnus pe un drum cc-i era cunoscut şi se ascunse în pădurea !icleană.
În !remea aceea, fiica 8atonei stătea de !orbă în lăcaşurile cereşti cu "pis
cea iute ;, una din fecioarele ce o însoţeau, şi îi spuse aceste cu!inte m nite7
arme la[felNecioară,cualemele/amilla.9a niporneşte-imaiscumpălaoluptădeccet-toatei!
aaducecelelaltpie,ireaBşidragosteazadarnic %ianeişi-apus pentru d nsa nu-i nouă şi nu i-a
umplut de abia acum sufletul de o dulceaţă neaşteptată. / nd, alungat din ţara lui de ura
trezită de o cruzime trufaşă, Metabus a pornit din oraşul stră!ec i aJ Pri!ernuluiC şi, strecur
ndu- se prin mi#locul prime#diilor războiului, şi-a luat ca to!arăşă de pribegie fata, copilă încă,
numită /amilla, cu o mică sc imbare a numelui mamei ei /asmillaH. 9l singur o purta la s n, şi
s-a îndreptat cu d nsa spre ! rfurile îndepărtate ale munţilor singuraticiB săgeţile ucigaşe îl
urmăreau din toate părţile şi !olscii înarmaţi îi dădeau t rcoale. $ată că în fuga lui, dădu peste
*masenus, ale cărui !aluri umflate băteau spumcg nd malurile7 aşa prăpăd căzuse din nori.
Aata să se arunce înot, Metabus fu oprit de dragul fetiţei fi tremură pentru scumpa lui po!ară.
%upăîntmplareceseînc minaib-zuiluiîn !oinicăfelşic oip,lanceseoprinăprasnicălaaceastăde

ste#arotăr recioturoasă./arăzboinicşicălităela!eaînfocBdinîşi înfăşură fata într-o scoarţă de
plută sălbatică, o legă cum îi !eni mai bine de mi#locul lăncii şi legăn nd-o apoi cu mma lui
puternică se rugă astfel cu oc ii la cer7 & f ntă %iana, tu care sălăşluieşti în păduri, eu
însumi, părintele ei, îţi înc in ca slu#itoare pe această copilăB rug ndu-te şi purt ndu-ţi
armele pentru înt iaşi dată, ea fuge prin !ăzdu de duşmanul ce o urmăreşte. Primeşte-o, te
rog, zeiţă, ca un bun al tău pe aceea, pe care o încredinţez aerului !ră#maş.
9t !orbi şi trăg ndu-şi îndărăt braţul, z! rli lanceaB !alurile răsunară şi, o dată cu
lancea şuierătoare, zbură şi biata /amil a pe deasupra flu!iului &rute. Încolţit tot mai mult
de ceata sporită a duşmanilor, Metabus se aruncă apoi în flu!iu fi, trec nd dincolo,
smulseadăpostdinşi nbrazdă.u-lprimilanceaînzidurileşicopila,eişicenicifusesefirea
încluisălbaticăinată%ianenui.- ar$=icifiîngăduiocetatesănuceară-idădusă fie primit. 1răi de aceea
ca cioban prin munţii singuratici. *colo, printre ăţişuri şi b rloage de fiare sălbatice, îşi răni fata cu
laptele unei iepe sălbatice, mulg ndu- i ugerele pe bu-zele-i fragede. / nd copila îşi lăsă pe păm nt
urma înt ilor ei paşi, el îi şi puse în m nă o suliţă ascuţită şi at rnă de umerii micuţei arcul şi
săgeţile. În locul unei panglici de aur, în locul unei roc ii lungi, o piele de tigru5 îi sp nzura pe
spate pornind de la creştet. Încă de atunci arunca cu m na-i plăp ndă săgeţi copilăreştiB încă de
atunci în! rtea în #urul capului cureaua rotundă a praştiei şi dobora cocorii trimonului şi
lebedele albe. Multe mame din cetă-ţuiele etrusce zadarnic au dorit să o aibă ca norăB
mulţumită să slu#ească numai %ianoi, nepri ănită, ea şi-a înc inat însă pentru totdeauna
dragostea armelor şi fecioriei. *ş fi !oit, ca mai puţin luată de patima războiului, să nu
încerce a-i înfrunta pe troieniB mi- i scumpă, şi ar putea fi una din to!arăşele mele.
Niindcă soarta crudă o ameninţă, scoboară-te din cer, nimfă, şi du-te în ţara latinilor,
undsăgeatăse pocareneşte,o!a răzbunaBsubsemneoricinerele, !aocrp

ncenăgăriculuptăorană.$aatrupulculăstaf ntşi alsco/atemillei,din tolbăfie o troian, fie italic,
să-şi plătească cu s ngele fărădelegea. $ ar mai pe urmă eu însămi îi !oi ridica într-un nor
trupul bietei fete, cu armele neatinse, şi o !oi aşeza în morm ntul strămoşilor.
9a spuse şi "pis se pogorî cu !uiet prin !alurile !ăzdu ului,
înfăşurată într-un ! rte# negru.
În !remea aceasta se apropiau de zidurile 8auren- tului oastea troiană, căpeteniile
etrusce şi toată călă-rimea împărţită în cete deopotri!ă la număr. /aii zburdau c nd ici, c nd
colo, şi fremătau pe tot întinsul c mpiei, lupt ndu- se cu fr iele ce-i opreauB şesul părea un
lan de suliţe de fier şi ogoarele sclipeau p nă departe de armele ridicate. %in
cealaltăfecioareiparte,/amilliatăBcucăbraţelesei!irăaduseMesapîndărăt,şilatiniiei sprinteni,îşiîntindeau/oraslăncşilefrateşiîşi-săuîn!şircălărimea-
într-un trecut foarte îndepărtat marile carnasiere au trăit în codrii

9uropei meridionale.
1eau suliţeleB o dată cu apropierea lor, !uietul războinicilor şi al cailor creştea tot
mai mult. *#unse în bătaia unei suliţe, am ndouă ostile se opriră. e năpustiră apoi cu c
iote, îndemn ndu-şi caii ce fremătau şi îşi aruncară cu toţii deodată suliţele ca o pulbere
de zăpadă deasă ce întunecă !ăzdu ul. Si-renus şi aprigul *conteu se repeziră unul
asupra celuilalt cu lăncile, se ciocniră cei dint i cu zgomot şi îşi izbiră caii piept la piept.
+ăsturnat ca fulgerul ori ca piatra aruncată din praştie, *conteu se rostogoli departe şi-şl
dădu du ul. + ndurile se rup-seră pe dată şi latinii îşi aruncară scuturile şi
îşiporţi,întoarserăcnd,la
caiirndulsprelor,zidurilatinii.1roieniiscoaserăîigouneauciotduşişiîşideîntoar*silaseră.ecapropiauiisupuşitocmai.1roieniideo
luară atunci la fugă şi se retraseră la ai lor, ca marea care, c nd înaintează, c nd dă îndărătB acum se repede asupra
uscatului şl-şl aruncă pe deasupra st ncilor spuma !alurilor pentru a scălda cu unde nisipul îndepărtat al ţărmului, acum se
trage îndărăt, lu nd cu ea pietrele, pe care le adusese şi părăseşte ţărmul cu apele-i scăzute. %e două ori etruscii împinseră
pe rutulii fugăriţi p nă la ziduri, de două ori, respinşi, o porniră îndărăt, acoperin-du-şi spatele cu scuturile. / nd se întoarseră
însă la luptă pentru a treia oară, r ndurile se în!ălmăşiră şi lupta a#unse corp la corpB #ur împre#ur nu erau dec t gemete de
morţi, arme ţi cada!re înot nd în s nge şi cai pe #umătate morţi rostogolindu-se de-a !alma cu leşurile călăreţilorB o luptă or
ncenă se porni.
=eîndrăznindşi-iînfipsefierulsăsub-lînfrunteurec ede.Înnebunit-adreptuldepelo!itură,+emulus,calul"rsilose
ridicăîşiaruncăîndouăsuliţapicioareîncalulşi, lui neput ndu- şi suferi rana, cu pieptul înainte izbea aerul cu
copitele. ! rlit, +emulus se rostogoli la păm nt. /atillus doborî pe "llas şi pe
:erminius, pe at t de !iteaz, pe c t era de !oinic şi de meşter la armeB cu capul gol,
cu plete bălaie ce- i cădeau pe umerii goi şi fără teamă de răni, pe at t de mare îi era
trupul, desc is lorJ 8ancea lui /atillus străbătu umerii laţi ai !oinicului, care se îndoi de
durere. "riunde te întorceai, curgea s ngele negruB luptătorii se luau la întrecere ca să
semene prăpădul şi în rănile primite de duşmani îşi căutau o moarte glorioasă.
În mi#locul măcelului se năpusti atunci amazoana /amilla cu tolba şi cu un sin

descoperit pentru a se lupta mai bine. / nd arunca o ploaie de săgeţi, c nd neostenită,
înşfăca o puternică secure cu două tăişuriB pe umeri îi suna arcul de aur şi armele
%ianei. / iar dacă duşmanul o silea să dea îndărăt, ea îşi întorcea arcul, şi arunca din fugă
săgeţi. În #ur erau to!arăşele ei iubite8arina, 1ulla şi 1arpeea care în! rtea o secure
deslu#eascaramăBcutoatecredinţăeneamîntimpitalic,de alespace deşidedi!

inarăzboi/amilla./aamazoanelecaopodoabă1racişi ciacesăbato ţărmurile 1errnodonuluiC şi se
lupta cu arme colorate, fie că se str ng în #unii :ipolFei. - fie că înto!ărăşesc carul biruitor al !itezei
Pente-sileea, zburd nd în urlete femeieşti, înarmate cu scuturi în formă de crai-nou. Pe cine l-ai
dobor t mai înt i sub lo!iturile tale, aprigă fecioară, pe cine la urmăD / te trupuri neînsufleţite ai
culcat la pă- m ntD Mai înt i l-au ucis pe 9uneu, fiul lui /litius, străbăt ndu-i pieptul descoperit cu o
suliţă lungă de bradB el căzu !ărs nd şiroaie de s nge şi muşcă ţăr na îns ngeratăB murind, se
prăbuşi peste rană. @cise apoi pe 8iris şi pe PagasusB pe cel dint i, c nd, prins sub calul căzut
peste d nsul, căuta să-şi str ngă fr ul, pe celălalt, c nd se apropia şi întindea prietenului gata să
cadă o m nă fără armăB am ndoi se rostogoliră la păm nt deodată.
81ereu,mai peadăugă:arpalicus,pe*master,pe%emofoonfiullui:ippotasBşipe/ rourmisBări

auşi- $căzutlo!ideastfeldepartoteatcuţilanceatroieni pecte săgeţi a aruncat m na
fecioarei. $ată că de departe se i!i ! nătorul "rnitus, pe un cal din *pulia şi cu nişte arme
neobişnuiteB pielea unui taur sălbatic cu care se luptase îi acoperea umerii laţi, pe cap a!
ea drept coif gura căscată a unui lup, cu fălcile r n#in-du-şi dinţii albiB în m nă purta o
cange ţărăneascăB el se tot în! rtea în mi#locul cetei lui, cu capul pe deasupra tuturor.
/amilla îl străpunse (nici nu era greu, după ce-i risipise ceata) şi pe
deasupra îi !orbi duşmăneşte aşa7
/e credeai, etruscule, că urmăreşti în pădure fiareleD * sosit şi ziua c nd o
femeie să dea de ruşine îndrăzneala !orbelor !oastreJ 1e !ei duce totuşi la manii
părinţilor@cisetăi, nuapoifărăpe cin"rste7ilo spunşipe-0utes,lecăaidoicăzuttroienide

fierulcanişte/amillebraziB. pe 0utes îl străpunse pe la spate cu fierul lăncii, între coif
şi platoşă, acolo unde g tul călăreţului e descoperit şi unde scutul at rnă de braţul st
ngB c t despre "rsilo , ea fugi mai înt i încon#u-r ndu-l într-un mare rotocol şi apoi
intr nd înăuntrul cercului, îl urmări la r ndul ei pe cel ce o fugăriseB înălţ ndu-se c t
putu mai mult, îi izbi de două ori, cu puternica ei secure, coiful şi ţeasta călăreţului,
care acum se ruga fierbinte de d nsaB creierul cald i se scursese pe faţă.
$ HH6
%eodată îi ieşi' în cale şi se opri speriat, c nd o Văzut pe neaşteptate, fiul lui
*unus din *penini, om însemnat printre liguri, c t i-a fost cu putinţă sa înşele. Văz nd
căîncercănusesăpoaînterebuferi nţdezeluptăo!iclenieprinfugă. şi nici să scape de fecioara ce-l urmărea, el

Mare ispra!ă, femeie, zise el, să-ţi pui năde#dea în iuţeala calului.
=u mai fugi, scoboară-te şi mă-soară-te de aproape cu mine, încaiere-te la
luptă de #os şi !ei !edea c t te minte o glorie deşartă.
ise, iar ea, turb nd şi aprinsă de o cumplită m nie, îşi lăsă calul pe
seama însoţitoarei şi îşi aşteptă neînfricată duşmanul, cu aceleaşi arme
ca şi d nsul, numai cu sabia goală şi cu scutul fără podoabe.
/rez nd că !iclenia i s-a prins, t nărul îşi întoarse atunci calul şi, o luă fără
zăba!ă la fugă cu fr ul slobod, îmboldindu-şi calul cu pintenii de fier 5.

8igurule !iclean şi plin de o trufie nebună, spuse ea, zadarnic ai
încercat să scapi cu !icleşugurile neamului tăuB înşelăciunea n-are să te
ducă !iu tatălui tău *unus, care-i tot at t de şiret ca şi tine.
+ostind aceste cu!inte, în!ăpăiata fecioară îi întrecu cu sprintenele-i picioare
calul,uşurinţaîlapucăcucaredeuliul,fru paşiseăreanăpustisfntăasupraalui Marte,duşmanuluisenăpusteştede-lpedepsidepecuînălţimeamoartea, uneicu
st nci asupra porumbiţei ce se ridică în nori, o înşfacă puternic şi-i sf şie

măruntaiele cu g earele, în timp ce s ngele şi penele smulse cad din !ăzdu .
În !remea aceea, părintele zeilor şi al oamenilor mi pri!ea nepăsător din
înălţimea "limpului la cele ce se înt mplau, ci aţ ţă la luptă pe etruscul 1arc on,
trezindu-i o aprigă m nie în suflet. 9l se năpusti de aceea călare în mi#locul
măcelului şi al oştilor, care dădeau îndărătB îşi îmbărbăta călăreţii cu îndemnuri, c
em ndu-i pe fiecare pe nume şi adue ndu-i pe fugari înapoi la luptă.
9truscilor, inimi pururi slabe şi fără !lagă, ce spaimă, ce laşitate at t de
groza!ă !-a cuprinsD " femeie !ă ia la goană şi !ă întoarce îndărăt ostileD 8a ce !ă
slu#lupteşteleeifierulDdenoapte8acenumaimaipurtămsunteţiîn atmanitdearmeleblegi,
iarasteaatuncizadarcniceDdfluierul8adragoste!esteşteşi în dansurile lui 0ac us !ă ai uneaţi asupra
bucatelor şi a pa arelor de pe mesele ospeţelor. $ată ce !ă place, iată cu ce !ă îndeletniciţiB !ă a#unge ca
semnele cereşti să !estească primirea #ertfei şi ca !ictimele grase să !ă aştepte în fundul dumbră!ii sfinte.
Vorbind astfel, îşi a! ntă calul în mi#locul !ălmăşagului, otăr t să moară el însuşi
şi, aprins, se năpusti asupra lui VenulusB înşfăc ndu-l de pe cal, îl str nse în braţe şi,
opintindu-se, îl luă cu el la s n. @n c iot se înălţă p nă-n !ăzdu şi toţi latinii îşi
întoarseră pri!irea spre d nsul. 1arc on zbură ca ! n-tul duc nd cu el pe războinic şi
armele luiB îi sfăr mă apoi fierul de la ! rful lăncii duşmanului şi căută locul desc is al
platoşei pentru a-i da o lo!itură de moarteB Venulus, dimpotri!ă, se zbătea ca să
îndepărteze!ulturulroşcat,m care,naîndreptatăcndrăpeşteasupraîn g!ăzdtului l

uinşişarpe,săînlătureîlstr ngeputereaîng cueareputere,şi-iîmplca ntă ung iile în carne5B rănit,
şarpele îşi încolăceşte inelele, îşi zb rleşte solzii şi îşi înalţă capul <uier nd ameninţător, în timp
ce !ulturul îl sf şie totuşi cu pliscul înco!oiat şi spintecă totodată aerul cu aripile. 8afel, îşi ducea
1arc on, biruitor, prada luată din ceata tiburtinilor', în timp ce, însufleţit de pilda şi tle izb nda lui,
meoniziiC înaintau şi ei . În !remea aceasta, *runs, căruia îi era scris să moară, se rotea înarmat
cu o suliţă în #urul sprintenei /a-milla şi, mai !iclean dec t d nsa, aştepta prile#ul potri!it să o
răpună. "riunde se năpustea /amilla, neîn!insă. În mi#locul încăierării, *runs o urmărea şi se ţinea,
tăcut, de paşii eiB dacă se întorcea biruitoare şi se îndepărta de duşmani, t nărul îşi întorcea şi el
pe furiş calul. Încerca să se apropie de d nsa c nd aci, c nd dincoloB îi
dcădea/loreu,trcoaleînc diinattoatezeiţeipărţil/ibe,leîn!şi preotrtind în!erşunataleidemultăolance!

reme,careluasăocnuii deadepartegreş.$atăprin strălucirea armelor lui troieneB călărea un cal
înspumat acoperit de pielea unei fiare cu solzi de aramă ca nişte pene, legată de c rlige de aur.
Îmbrăcat el însuşi cu o purpură ruginie străina, trăgea din arcu-i lician săgeţi gortinice H. Pe umăr îi
suna o tolbă de aur, iar pe cap a!ea un coif de aurB cu o copcă de aur îşi prinsese faldurile ce
foşneau ale lamidei de în galbenă ca şofranulB tunica şi pu parele care-i acopereau picioarele, ca la
barbari, şi erau brodate. "ri că !oia să-i at rne armele troiene în !reun templu, ori că !oia să se
împodobească la ! nătoare cu aurul luat de la duşmani, dintre toţi războinicii,
/amilla îl urmărea orbeşte numai pe d nsul, şi, fără nicio pază, alerga prin toate
r ndurile luptei, r !nind ca orice femeie la prada asta bogată. %in locul lui de p ndă,
*runs prinse prile#ul prielnic şi îşi aruncă suliţa, după ce se rugă astfel de zei7
r eule puternic, *polo, paznicul sf ntului o-racte5, tu, pe care te slă!im mai
mult dec t toţi, tu, în cinstea căruia arde focul sf nt din. Mormane de brazi, iar noi,
înccărbuniinătoriiaprinşi,tăi,mmaţiîngăduide-credinţami,părintenoastră,totputernic,păşim
prinsăştergmi#loculruşineafocului,astaprinde grămezipearmelede noastreB nu r !nesc la nicio
pradă, nici la trofeul fecioarei biruiteB celelalte fapte îmi !or aduce destulă sla!aB să cadă numai
asta sub lo!iturile mele şi mă !oi putea apoi întoarce în oraşul părintesc fără nicio glorie.
*polo îl ascultă şi încu!iinţă în sine să se împlinească o #umătate din dorinţăB pe
cealaltă o risipi în ! ntB îi îngădui celui ce-l ruga să o doboare pe /amilla, lo!ind-o pe
neaşteptateB nu-i îngădui însă să se mai întoarcă şi să-şi !adă puternica lui patrieB !
uiturile îi luară cu!intele din urmă. / nd suliţa, pornită din m na lui *runs, şuieră prin !
ăzdu , !olscii îşi întoarseră luarea-aminte şi îşi ţintiră pri!irile spre fecioarăB numai ea nu
auzi ! # itul aerului, nu !ăzu suliţa ce !enea spre d nsa, dec t c nd, izbind-o sub
s1o!arăşelenuldescoperit,oluarăfierulîngrabăise înfipseşi-şispri#inirăadnc şistăpse

adapănace sedinprăbuşeasngeleei.Meridefecioarăîngrozit. dec t toţi, *runs o luă la
fugă cu o bucurie amestecată cu teamă şi nici nu mai îndrăznea să se mai bizuie pe
lancea sa, ori sa înfrunte lo!iturile fecioarei, ca lupul care, omor nd un cioban ori un
taur puternic, înainte de a- l încolţi armele duşmanilor, lasă drumul şi o ia razna prin
munţii înalţiB d ndu-şi scama de îndrăzneala ispră!ii, cu coada 5 eul adorat pe
muntele oracte er, i o !ec e zeitate italică, +umita iniţial or nus pater, &tatăl oranus ,
confundat ulterior cu *polo. acerdoţiJ acestui zeu, numiţi de sabini biipi orani (lupii
oractului) umblau cu picioarele goale pe cărbuni aprini. 9ra un rit purificator.
*dusă pe burtă, el se afundă în pădure. *şa şi *nms, tulburat, se feri de pri!irile
celorlalţi,1răgcu gndndulsămoară,lafugă/amillaşisepierdu!oisăîn-şimulţimeasmulgă
cluptătorilornirGasuliţa,. dar ! rful ascuţit al fierului, intrat între coaste, rămase înfipt
ad nc în rană, iar ea căzu neînsufleţită în şaB oc ii îng eţaţi îi lunecară în moarte,
iar purpura de odinioară a obrazului păli. Aata să-şi dea du ul, ea !orbi astfel *ccei,
to!arăşa ei cea mai credincioasă, cu care îşi împărţea toate gri#ile7
P nă aici, *cea, m-au ţinut puterileB acum m-a răpus rana cumplită şi toate în
#ur mi se în!ăluie în beznă. *leargă şi du-i lui 1urnus !orbele din urmă7 să-mi ia locul
în luptă şi să alunge pe troieni de da zidurile cetăţii. <i acum răm i cu bine.
Vorbind astfel, lăsă fr ul din m nă şi, oric t se opinti, lunecă la păm nt. Nrigul
morţii o desfăcu apoi de legăturile trupului, îşi plecă g tul mlădios şi capul îngreuiat de
moa!aier te,năprasnicscăpndsearmele,iscăatuncişisufletullo!indmstelele-nit îidezbaurăr.

"cudatăungeacumătoarteaprintre/amillei,umbre5lupta.@n se înteţi şi mai multB ostile troienilor, căpeteniile
etruscilor, călărimea ar-cadienilor lui 9!andru se năpustiră în r nduri str nse asupra duşmanului.
În !remea aceasta, trimisă ca stra#ă de %iana, "pis pri!ea de mult liniştită de
pe ! rful munţilor luptele. / nd !ăzu de departe, în mi#locul ţipetelor războinicilor
dezlănţuiţi, pe /amilla răpusă de o #alnică moarte, suspină şi glăsui aşa din fundul
inimii7
Prea crud ai fost pedepsită, fecioară, pentru că ai îndrăznit să-i înfrunţi pe troieni.
=u ţi-a slu#it la nimic că ai cinstit pe %iana în pădurile pustii şi că ai purtat ca noi
tolba pe umeri. În ceasul din urmă, %iana n-a uitat totuşi să te cinsteascăB
moartea ta !a fi pomenită între noroade şi nu !ei pieri nerăzbunată 2 căci
oricine ar fi cel ce ţi-a p ngărit trupul, îşi !a ispăşi !ina cu pieirea.
8a poalele unui munte înalt se ridica morm ntul lui %ercennus, odinioară rege
al 8aurentului, o mare mo!ilă de păm nt acoperită de umbra deasă a unui ste#ar.
Nrumoasaapoidinoczeiţăipe se*runsopri. /ummaiîntîl !ăzuiacolostrălucitordinzborulde eiarmegrăbit7şiumflatdinînălţimeadetrufie,mo!ileiîistrigă7îlcăută
%e ce fugiD îndreaptă-ţi pasul încoaceB !ino şi pieri aici ca să-ţi iei

răsplata cu!enită pentru că ai ucis pe /amilla. Merita oare un om ca tine să
fie răpus de săgeţile %ianeiD
ise, şi scoţ ndu-şi din tolba aurită o săgeată sprintenă, traca 5 îşi întinse m
nioasă arcul p nă ce i se îmbinară capetele înco!oiateB cu m inile pe aceeaşi linie, cu
st nga ţinea ! rful săgeţii. - pe c nd dreapta aduse coarda arcului la s n. *runs auzi
şuierul săgeţii şi ! # itul aerului în clipa c nd fierul i se şi înfipsese în trup. 9l îşi dădu du
ul s. cot nd suspinul din urmă, iar to!arăşii îi lăsară leşul uitat în pulberea c mpu-lui, în
timp ce "pis îşi luă zborul spre înălţimile "limpului. %upă moartea /ami ei,
călărimeaşiaprigul*tei nasBuşoafrăuntaşiiorupserisipiţi,deîndatăgloatelela goanăBfărăcălăuze,rutulii

fugirăcăutauşisăd senşiipunăîngroziţiBlaadăpost,fugip nă întore ndu-şi caii spre zidurile cetăţii.
%iana şi to!arăşele ei.
=imeni nu îndrăznea să-i înfrunte cu armele ori să-i oprească pe troienii ce-i
urmăreau şi-i secerau din spateB toţi duceau pe umerii obosiţi arcurile slobode, iar
copitele cailor lo!eau în goană c mpia prăfuită. /u d nşii se rostogoleau spre oraş
! rte#uri negre de pulbereB de pe ziduri femeile se băteau cu pumnii în piept şi înălţau
ţipete p nă la stelele cerului. /ei ce se năpustiră mai înt i prin porţile desc ise fură
zdrobiţi de mulţimea celor ce se îmbulzeau de-a !alma peste d nşii, din urmăB nu numai
căînainteanuscăparăîntăriturilordeo moartepatriei, în#alnicfaţa,adăpostuluicipierirăstrăpunşicaselor

delor.lo!ituri"partec înciar îniserăpragulporţileoraşului,inu mai îndrăzneau să le desc idă celor ce- i
rugau şi nici să-i primească între ziduriB se porni atunci un groaznic măcel între cei ce apărau cu
armele intrarea oraşului şi cei ce se năpusteau asupra armelor lor. $zgoniţi din oraş, c iar sub pri!irile
pline de lacrimi ale părinţilor lor, unii dintre d nşii, îmbr nciţi, se rostogoleau în şanţurile adineiB orbiţi
de m nie, alţii îşi năpusteau caii cu fr iele slobode în porţi, izbin-du-le drugii neclintiţi. În aceste lupte
fără năde#de, cuprinse de dragoste de ţară şi după pilda /amillei, c iar şi femeile aruncau de pe ziduri
armeB înlocuiau fierul cu buşteni de ste#ar şi cu pari arşi la ! rf, şi fierbeau de dorinţa de a. #nuri cele
dint i pe întăritu-rile patriei.
În !remea aceasta, *cea aduse #alnica !este lui 1urnus în pădurea unde se afla,
care-i umplu["stilesufletul!olscilordeoaumarefosttulburarzdrobiteB. /amilla a pieritB biruitori, duşmanii

sunt stăp ni pe c mpul de luptă şi !in nă!alnicB spaima a a#uns p nă şi înăuntrul 8aurentului.
M nios (aşa !oia otăr rea neînduplecată a lui $u- piter), 1urnus părăsi înălţimile
unde se aşezase şi ieşi din pădurea deasă. *bia plecase de la p ndă şi intrase în c
mpie, că 9nea şi str mtoarea slobodă acum, trecu munţii şi ie## durea întunecată. *m
ndoi se îndreptau astfg spre oraş cu toate ostile lor, la c ţi!a paşi altul. 9nea zări de
departe c mpia în!olbur şi !ăzu ostile 8aurentului, iar 1urnus îl recu temutul 9nea sub
armele lui şi auzi pasul ost suflarea cailor. / iar în clipa aceea ei s-ar f# rat şi ar fi
încercat soarta armelor, dacă şi-ar fi scăldat în !alurile $beriei caii s dacă scăpătarea
zilei n-ar fi adus noaptea, zară taberele înaintea oraşului şi le întăriri tereze.
/*+19* * %"@R P+9 9/9*
/ nd 1urnus !ăzu că, abătuţi de înfr ngerea lor, latinii îi cereau să-şi
îndeplinească făgăduielile şi că toate pri!irile se aţintiseră asupra lui, el se aprinse şi
maigreumult!nătoriişise înmbărbătapiept,secapregăteşteleuldinc dempiileluptăBpuniceîşiscuturăcare, mtocmaindru ccoamandîlrănescdepe mai
grumazu-i ! n#os, rupe fără frică arma înfiptă a ! nătorului şi mugeşte cu gura-i
îns nge-rată. 8a fel îl cuprinse şi pe 1urnus m nia o dată aprinsă. e duce
atunci la
rege şi, înfuriat, îi grăi astfel7
unt gataB nu mai e niciun cu! nt ca mişeii de troieni să-şi ia !orba îndărăt
şi să nu-şi îndeplinească în!oiala. Mă !oi luptaB găteşte sacrificiul, tată, şi
otărăşte soroacele în!oielii. "ri braţul meu îl !a trimite în 1artar pe troianul ăsta
fugar din *sias sub oc ii latinilor, şi singur !oi nimici cu sabia în!inuirile, pe care
mi le fac toţi, ori 9nea îi !a supune pe latini şi !a lua ca soţie pe 8a!inia.
8atinus îi răspunse astfel liniştit7
at t se[cade1ineresămăcu sufletgndescmare,maicucucgri#ătte şiridicisă cummaipănescresus
detoatceilalţi,împre#urărileprin!rednicie,.1uai cuţara tatălui tău %aunus şi multeoraşe cucerite
cu braţul tău, iar aurul şi sufletul lui 8atinus sunt ale tale. Mai sunt în 8aţiu şi în 8aurent şi alte
fecioare de măritat şi nu de neam de #os. %ă-mi !oie să-ţi spun fără încon#ur lucrurile astea
nu tocmai plăcute, iar tu ascultă-le cu băgare de seamă. =u-mi era îngăduit să-mi mărit fata
cu niciunul din !ec ii ei peţitori, după cum m-au po!ăţuit toţi oamenii şi zeii. În!ins de dragostea
ce am pentru tine, în!ins de legături de s nge şi de lacrimile m nitei mele soţii, am rupt toate
făgăduielileB am stricat logodna, m-am lăsat t r t într-o luptă nelegiuită. Vezi şi tu ce
nenorociri şi c te războaie mă urmăresc din ziua aceea şi c te suferinţe ai îndurat şi tu. 0iruiţi
în două mari lupte, abia ne mai apărăm zidurile oraşului, singura năde#de a $taliei. *pele
1ibruluinoştri.Pentrusuntcaldecemăîncătot desc
simbngelmereuDnostru/eşinebuniecmpiileîmiîntinsetulburăsuntminteaDalbede%acăoaseledupăalor.
Moartea ta sunt gata să-i primesc ca to!arăşi pe troieni, pentru ce să nu pun mai degrabă capăt
războiului c t timp tu trăieşti încăD /e !or spune rutu-lii, care sunt de acelaşi s nge cu noi, ce !a spune
toată $talia, dacă te-aş trimite la moarte (fie ca să nu mi se împlinească !orba'J) pentru că mi-ai petit
fata şi ai căutat să te înrudeşti cu mineJ A ndeşte-te la c te se înt mplă în războaieB fie-ţi milă de bătr
nul tău tată, care t n#eşte departe de tine, în cetatea lui, *rdeea.
M nia lui 1urnus nu se îmbl nzi însă la aceste !orbe, ci se întărită şi mai mult şi
se amărî că !oia să-l lecuiască în aşa c ip. %e îndată ce putu !orbi, el grăi astfel7
[ Părăseşte gri#a pe care mi-o porţi, scumpe tată, <i îngăduie-mi să-mi
dnobastrăndescnu eglorianeputincios,cupreţuliar!ieţiisngele.<inoicurgeştim şisădinm
rănilenuim armelfăcute deşi fierulnoi. porniteiţa,maicădinm-sa,na nu !aB fX l ngă d nsul ca
să-i în!ăluie fuga într-un nor ruşinos şi să se ascundă ea însăşi într-o umbră deşartă 5.
ÎnspăFn ntată de prime#dia luptei ce se pregătea, regina pl ngea
însă şi, otăr tă sa moară, se silea să potolească a! ntul ginerelui ei7
1urnus, pe lacrimile astea, dacă îi mai porţi în sufletul tău !reo dragoste
*matei, tu, care eşti singura năde#de şi singurul spri#in al bătr neţii mele nenorocite,
în m na căruia e cinstea şi domnia lui 8a-tinus şi pe care se reazimă toată şubreda
noastră casă, îţi mai cer un singur lucru7 nu te mai lupta cu teucriiC. "ricare ţi-ar
fi soarta în urma acestei lupte, acelaşi destin mă aşteaptă şi pe mineB o dată cu
tine !oi părăsi şi eu o !iaţă nesuferită şi nu !oi !edea, ca roabă, pe 9nea ginere.
*ceste cu!inte ale mamei sale îi îmbu#orară obra#ii 8a!iniei şi -i umplură oc ii de
lacrimiB o !ie roşeaţă îi acoperi c ipul şi alergă ca un foc asemenea fildeşului !opsit cu
purpurăîmpurpurarăsngerie,şiobra#orii cumfetei .se%ragostearumenesctulburăcriniialbipe 1urnusprintre trandafşi,pri!indrii
roşiilac. *şaipul fecioareiH,se ardea şi mai mult de dorinţa de a lupta şi !orbi astfel în puţine cu!inte *matei7
=u mă însoţi, mamă, cu lacrimi şi cu semne at t de rele, tocmai acum c nd plec

la o luptă greaB de altfel, c iar de ar trebui să mor, nu mai pot da îndărăt. Pleacă,
$dmon, de-i du din parte-mi căpetenici frigienilor aceste cu!inte ale mele, ce nu-i !or
plăcea. M ine, c nd *urora în c. aru-i de purpură !a rumeni cerul cu înt ile lumini, să nu-i
scoată pe troieni împotri!a rutulilor şi rutulii să-şi lase armele în paceB să otăr m soarta
războiului prin s ngele unuia din noiB 8a!inia !a fi cucerită pe c mpia asta.
%upă ce rosti aceste cu!inte, se grăbi să se întoarcă în locuinţa luiB ceru caii şi se
bucură !ăz nuu-i sfo-răindB dăruiţi cu mare cinste lui Pilumnus de "ritia5, ei întreceau
zăpadapieptulcuîn palmaalbeaţăşişile!pieptăntulînaiuţealăcoamele.Vizitiire!ărsatesprinteni.9lle
îşistăteauînfăşurăîn#ur,apoile umeriirnng cuiauo platoşa împletiră cu fire de aur şi de alamă
albă, îşi prinse scutul şi coiful cu canaf roşu şi sabia, pe care c iar Vulcan o făurise pentru tatăl
său %aunus şi o ! r se, caldă încă, în apele ti ului. *pucă apoi cu putere o lance grea, rezemată
de o coloană înaltă, din mi#locul curţilor, lance luată ca pradă de la auruncul *ctor şi, în!ir-tind-o
cu freamăt, strigă7
* !enit ceasul, o, lance a mea, tu care nu mi-ai înşelat niciodată c emareaJ Marele
*ctor te-a purtat odinioarăB iată că te poartă acum m na lui 1urnusB fă să-i aştern la păm
nt pe muieraticul frigian, să-i smulg şi să-i sf rşii în bucăţi platoşa cu braţul meu puternic şi
să-i murdăresc în ţarină pletele încreţite c!i fierul cald şi înmiresmate cu mirt.
în. "c *stfeliineastîşi mpă!ărsa-raţi1urnuscataurul,raniaBcare,seanţeicndi eţfsă iînceapă.$unfaţalupta,-

iînflăcărscoatăe şimugetefocul p lp ia groaznice şi îşi încearcă'coarnele ameninţătoare de trunc iul
unui copac, 'izbeşte cu lo!iturile 'or, împrăştiind nisipul în aşteptarea luptei.
: că legendarului rege atenian 9re tcu şi soţia lui 0orcu.
În !remea aceasta, la fel de eumplit, sub armele dăruite de maică-sa,
9nca îşi ascuţea !ite#ia şi îşi înteţea m nia, !esel că prin propunerea ce i se
făcuse a!ea să ispră!ească războiul. Îşi îmbărbăta to!arăşii şi m ng ia teama
lui $ulus ce se speriase şi le aminti de otăr rea ursiteiB trimise apoi soli
regelui 8atinus ca să-i aducă răspunsul lui otăr tor şi să-i arate noi-mele păcii.
* doua zi, de îndată ce zorile începură să lumineze ! rfurile munţilor, c nd caii
soareluirutuliişi troieniiseînalţămăsuraudinad şincilepregenuniăteau alelapicioocearelenuluiînalteşi!

arsăale !8alurentuideluminăicmpule nări,de luptă. 8a mi#loc puseră focurile şi altarele de brazde
pentru zeii celor două popoare. În!eliţi în fusta de #ertfă 5 şi cu t mplele încinse cu o cunună de !
erbine, unii aduceau apa şi focul. %intr-o parte, înainta oastea italicilor, ale căror cete înarmate cu
suliţi se re!ărsau prin porţile plineB de cealaltă, înaintau ostile troiene şi etrusce, cu arme de tot felul,
acoperiţi de fier, ca şi cum i- ar c ema lupta aprigă. Prin mi#locul miilor de oşteni, se roteau căpeteniile
ce- ţi luau oc ii cu aurul şi purpura lor7 şi Mnesteu, din neamul lui *ssaracus şi !iteazul *silas şi Mesap,
îmbl n-zitorul de cai, fiul lui =cptun. 8a un semn,
cele două oşti se traseră în locurile lor otăr te, îşi înfipseră suliţele în păm
nt şi îşi puseră #os scuturile. Nemeile !enite în grabă, norodul neînarmat,
bătr nii neputincioşi se suiseră în turnuri şi pe acoperişurile caselor, în timp
ce alţii stăteau pe porţile înalte ale cetăţii.
În !remea aceasta, din ! rful muntelui numit azi *lban (atunci un munte
necunoscut,oşti,alaurentinilorfărăcinsteşiatroienilor,şisla!ă) $şiunonaoraşulîşiluiplimba8atinusocşiii!orbi,pec
deodată,mpie,pri!indastfelcelesuroriidouălui 1urnus, zeiţa ocrotitoare a iazurilor şi a apelor zgomotoase -B
înaltul rege al !ăzdu ului i-a dat această cinste sf ntă în sc imbul fecioriei, pe care c iar el i-o răpise7
=imfă, podoabă a apelor, multiubită inimii mele, ştii cum te-am deosebit dintre
toate fecioarele 8aţiului, pe care necredinciosul $upiţer le-a adus în patul lui şi cum ţi-am
făcut loc în cerJ *flă, lu-turna, ce nenorocire te aşteaptă şi nu mă în!inui pe mine. *t t c t
norocul părea că o îngăduie şi parcele se în!oiau ca treburile latinilor să izbutească, l-am
ocrotit pe 1urnus şi zidurile tale. *cum îl !ăd însă încing ndu-se la o luptă fără putinţă de
izb ndăB ceasul cel rău şi puterea duşmănoasă a parcelor se apropie. AMu pot pri!i cu oc
ii mei lupta asta, nu pot pri!i în!oiala înc eiată. %acă. %in dragoste
penoatruecăfratelezilemaitău buneîndrăzneştise!or săîntoarce-idaiunpentrua#utorceimainenorociţidefolos,. du-te
tuB ţie ţi-i îngăduit şi *bia îşi ispră!i !orba, că $uturna se puse să !erse şiroaie de lacrimi şi se bătu
mereu cu pumnii peste frumosu-i s n7
=u-i timpul de lacrimi, îi spuse $unonaB gră-beşte-te, de-i cu
putinţăB Vscapă-ţi fratele, ori aprinde templu.
Y Vergiliu face din $uturna, nimfă ocrotitoare a r ului =u-micus, sora lui 1urnus şi îi
acordă în ierar ia făpturilor mitice un rol mult mai important dec t în !ec ile legende.
+ăzboiul rup nd în!oiala înc eiatăB c iar eu te sfătuiesc să îndrăzneşti.
Îndemn nd-o aşa, o lăsă ne otăr tă şi tulburată, cu sufletul rănit.
În !remea aceasta, regii se arătară. 8atinus într-un car cu patru cai, urmat de alai
mareBlui;B1urnuspefrunte!eneaa!eaîntro- uncununăcartrasde dedouăsprezecedoicaialbi,

strrazengdendaur,în semnulmnădouăoarelui,suliţe'bcunficulerul lat. 1atăl 9nea ieşi şi el
din tabăra lui, ci, ob rşia poporului roman, lu nd pri!irile cu focul împrăştiat de scutul şi de
armele lui cereştiB alături păşea *scaniu, cealaltă năde#de a puternicei +ome. @n preot,
îmbrăcat într-o aină albă, aduse un purcel păros şi o oaie netunsă încă, şi le apropie de
altarele aprinse. /u pri!irile întoarse spre răsărit, regii împrăştiară făina şi sarea, făcură
semne cu cuţitul pe fruntea !ictimelor şi, cu cupele în mani, !ărsară pe altare pri-noasele !
inului. 1răg ndu-şi apoi sabia, piosul 9nea se rugă astfel7
Niţi martori la c emarea mea, tu, oare, şi tu, Părn nt al $taliei, şi tu, $unona, pe
care o nădă#duiesc mai milosti!ă, şi tu, strălucitule Marte, care otărăşti cu puterea-ţi
di!ină!ăzdu înşitoateaimăriirăzboaieleBazurii.%acă!ăc biruinţaemşipe!a!oi,fideiz!oareparteaşiitaflu!

ii,iculuişi1urnuspe!oi, amzei aiotărînaltuluitca în!inşii să se ducă în oraşul lui 9!andru şi $ulus să
părăsească locurile asteaB iar mai pe urmă troienii să nu mai ia niciodată armele şi să nu mai tulbure
cu fierul pacea acestei ţări. %ar dară# rlimpritririi, biruinţa e de partea noastră, după cum cred 2 şi fie
ca zeii să-mi împlinească năde#dea 2 noi nu !om porunci italicilor să se supună troienilor şi nici nu !oi
cere pentru mine scaunul regesc, ci ca am ndouă popoarele neîn!inse să trăiască sub aceleaşi legi
într-o pace !eşnică. 9u le !oi da riturile religioase şi zeiiB socrul meu 8atinus să-şi păstreze oastea şi
puterea de mai înainte. 1roienii îmi !or ridica zidurile
mele, 8a!inia îşi !a da numele oraşului lor.

*stfel !orbi 9nea, el cel dint iB după d nsul, cu oc ii la cer şi cu m na
înălţată în sus, grăi 8atinus7
ur ca şi tine, 9nea, pe aceiaşi zeiB pe Păm nt, pe Mare, pe astre, pe cei doi copii
ai 8a tonei, pe la-nus cu două feţe, pe puterea zeilor infernului şi pe împărăţia
neînduplecatuluiîn!oielile.$aumartorePlutonaltarul,.*udăpecu!intelecarepunasteamna,tatălfoculCeilor,de
laalemi#loccărui şifulgerepezeisfinţesc."rices-ar înt mpla, italicii nu !or rupe niciodată în!oiala înc eiată şi
paceaB nicio putere din lume nu mă !a abate de bună!oie de la asta, c iar dacă potopul ar face părn ntuî
una cu apele şi cerul s-ar prăbuşi în 1artar. *şa cum sceptrul ăsta (căci a!ea în m nă sceptrul) nu !a mai da
!lăstare cu frunză t nără, nici ramuri, nici umbră, o dată ce a fost despărţit de trunc iul lui din pădure şi şi-a
părăsit rădăcina ce-l rănea, iar ascuţişul fierului i-a retezat pletele ramurilor. "dinioară era copacB acum m
na meşterului l-a ferecat în aramă strălucitoare şi l-a dat să-l poarte părinţii latiniJ
Prin astfel de !orbe, ei îşi întăriră legămmtul în faţa căpeteniilor. În#ung iară apoi !
itele după datmă în flacăra focului, le smulseră de !ii măruntaiele şi încărcară altarele
cuzbuciumatefarfuriile plinedefel. %de multfeldeli gse nduri,păreamaiînsăalesrutulilorcndlupta!ăzurănepotri!
itămaideaproapeşisufletelecă puterileleerau nu se asemănau. 1eama spori şi mai mult la i!irea lui 1urnus, care înainta cu paşi tăcuţi
şi se înc ină smerit în faţa altarelor, cu oc ii în păm nt, cu obra#ii galbeni, cu o
8"$ sf rşeală răsp ndită peste toată înfăţişarea lui. / nd soră-sa $uturna !ăzu
că şoaptele creşteau şi că sufletele norodului şo!ăiau, ea se strecură în mulţime sub
c ipul lui /amers5, dintr-o familie cu strămoşi !estiţi, fiu al unui tată cunoscut prin !ite#ie
şi el însuşi aprig în războaieB ea se amestecă printre ostaşi şi, ştiind ce se petrecea,
semăna cu dibăcie fel de fel de z!onuri, !orbind aşa7
=u !i-i ruşine, rutulilor, să lăsaţi ca un singur om să înfrunte prime#dia printre at ţia
!ite#iD =u suntem oare şi noi deopotri!ă în număr şi putereD $ată-i, str nşi aici, pe
toţiduşmanătroieniiluişi 1urnusarcadienii,.%acăpe necare-amniîncaieră,i-atrimis abiaîmpotri!

ăunuiasoarta,dindoi şii-aroastea!enic9truriei,eunduşman. Aloria lui 1urnus se !a înălţa, ce-i drept, p nă la
zei, pe al căror altar se #ertfeşte, şi !a trăi !ie în gura tuturor, pe c nd noi, care tr ndă!im pe aceste c mpii,.
%upă ce ne !om pierde patria, !om fi siliţi să ascultăm de nişte stăp ni trufaşi.
Vorbele acestea înflăcărară din ce în ce mai mult sufletele tinerilor războinici şi
un murmur se lăţi printre r nduri. P nă şi latinii şi laurentinii îşi sc imbară g ndul. 9i,
care doriseră sf rşitul luptelor ca să scape de pacoste, acum !oiau arme, cereau ca în!
oiala să nu fie socotită ca înc eiată şi se înduioşau de soarta nedreaptă a lui 1urnus.
8a această !iclenie $ uturna adăuga una şi mai mare, isc nd un semn ceresc,
cu care tulbură mai mult dec t orice inimile italicilor, înşel ndu-i. bur nd în !ăzdu ul
înroşit,selăsă unca !ulturosăgeatagoneapenişte!aluripăsărişirăpidiînsprgeareleţărm

şi,lui înco!oiatepecndstolulolebădăfugea minunazgomotos,ă. el Pri!eliştea atrase
luarea-aminte a italicilorB încet nd să mai fugă, zburătoarele se întoarseră îndărăt cu
larmă (nemai!ăzută minuneJ), întunec nd !ăzdu ul cu aripile lor, năpustindu-se ca un
nor asupra duşmanului lor, p nă ce, în!ins şi obosit de greutatea prăzii, !ulturul îi
dădu drumul lebedei din g eare în flu!iu şi se făcu ne!ăzut în nori. +utulii primiră cu
strigăte semnul ceresc şi se gătiră de luptă. *ugurul 1olumnius grăi numaidec t7
[ $ată semnul, pe care l-am cerut de at tea ori în rugăciunile meleB îl primesc şi
recunosc în el !oinţa zeilor. *scultaţi-mi îndemnul şi puneţi m na pe sabie, nenorociţilor, pe

care !eneticul ăsta ticălos !ă ameninţă cu război ca pe nişte biete păsări şi că !ă pustieşte
ţărmurile. Va fugi şi p nzele îl !or duce departe pe mareB str ngeţi-!ă într-un suflet r ndurile
şi apăraţi-!ă cu armele regele, pe care !or să !i-l răpească.
puse şi, ieşind din şir, aruncă o suliţă în duşmanii din faţăB suliţa de corn şuieră
şirurilespintecăsetulburarăacrulmerşi- ginimilenddreptseînfierblaţintă n-.tarăPe datădezar!
ăseiscă.În unfaţa!aierlui1olunemaipomenitBnius,seaflau tocmai înşiraţi nouă fraţi, frumoşii fii ai
arcadianului Alippus şt ai credincioasei lui soţii, o etruscăB suliţa lo!i în zborul ei pe unul dintr-înşii
drept în mi#locul trupului, acolo unde cingătoarea brodată se freacă de p ntece şi paftaua uneşte
cătărămile celor două capeteB străpuns în coaste, frumosul t năr cu arme stră-lucitoare căzu pe
nisipul galben. /eata !itează a frai ţilor se aprinse de durereB unii puseră m na pe sabie, $ alţii
înşfăcară suliţele şi se năpustiră orbeşte. În cale le ieşiră ostile laurentinilorB de cealaltă parte, se
repeziră în r nduri dese troienii, luptătorii din *gilla jşi arcadienii cu armele colorate. @n singur dor
de jluptă îi însufleţea pe toţiB răsturnară altareleB oJ furtună de săgeţi umplu întregul !ăzdu şi se
lăsă în- tr-o ploaie de fierB preoţii ridicară cupele şi
!aselecălcarea$cuîn!oiel#ăratiic. .@nii/iarîşi8atinusînămarăfugi,carele,lundalţiicu
dsensularuncarăciţpuriledintr -zeiloosăr iturăbat#ocoriţipecaiprşi nse a! ntară cu săbiile scoase.
'=erăbdător de a rupe în!oiala, Mesap îşi năpusti calul drept asupra
regelui etrusc *uleste, purt nd pe el însemnele domnieiB nenorocitul dădu
îndărăt şi căzu în cap peste altarele din spate. Mesap se pră!ăli asupra
lui, !i#elios, şi, fără să-i asculte rugăciunile, îi împl ntă în trup de sus, de pe
cal, suliţa lui mare ca un st lp şi îi !orbi aşa7
@ite-oJ ertfa asta !a fi mai plăcută zeilorJ $talicii alergară şi-i despniară trupul
cald încă. 8u ndu-i-o înainte lui 9busus, ce !enea spre d nsul pentru a-l lo!i, /orineu
apucă de pe altar un tăciune aprins şi i-l aruncă în faţăB barba stufoasă i se aprinse şi
împrăştieapoiasuprăîn-#uri,îl uînşfacămiroscudestp ngarlitB folodec-sinduicăşi,-

seapăsdezăpăcealandu-lcugenunclui,/orineuiul,îlseţintuinăpustiastfel la păm nt pentru
a-i străpunge apoi pieptul cu sabia-i ascuţită. Văz ndu-l pe ciobanul *lsus cum se ! ră
printre suliţe în primele r nduri, Podalir îl urmări, ridie ndu-i deasupra sabia scoasăB
întore ndu-se, dintr -o singură lo!itură de secure, *lsus îi spintecă în două fruntea cu
bărbie cu tot şi-i stropi armele cu şiroaie de s nge. " linişte grea, un somn de plumb i
se lăsară pe pleoape lui Podalir şi oc ii i se înc iseră în noaptea !eşnică.
În !remea aceasta, piosul 9nea, cu capul gol, îşi întindea braţul
fără arme şi c ema pe ai lui7
[ Încotro !ă duceţiD %e unde a pornit !ra#ba asta neaşteptatăD
tăp niţi-!ă
mlăsaţiniaJ-măîn!oialapemines-a. şi'î ncu !ăeiatBmaitoatetemeţiBcondiţiilebraţul smeu-au !aotărşti
tBsănumaiîntăreascăeuamîn!oialaB'dreptulpesă luptB c ezăşia sacrificiului făcut, 1urnus nu-mi poate scăpa.
În mi#locul acestor strigăte, în mi#locul acestor !orbe, iată ca o săgeată sprintenă
zbură şuier nd şi-l lo!i pe 9nea. /e m na o aruncaseD /e putere o împinseseD /ine le
aduse rutulilor o astfel de cinsteD înt mplarea ori un zeuD =u, se ştie. Meritul !mei fapte
at t de strălucite a rămas ascuns şi nimeni nu s-a falit !reodată că l-a rănit pe 9nea.
/ nd îl !ăzu pe 9nea că se trage de pe c mpul de luptă şi pe căpetenii că se
tulbură, o năde#de neaşteptată îl înflăcăra din nou pe 1urnusB ceru numaidec t caii şi
armele şi se a! ntă dintr -o săritură, m ndru, în car, lu nd ăţurile-în numi. În goana lui în
toate părţile el ucise o mulţime de !ite#i, pe mulţi îi răsturnă pe #umătate morţiB zdrobi
cete întregi sub roţile carului şi aruncă în fuga- i suliţele luate de la în!inşi, ca Marte,
care, însetat de s nge, se a! ntă şi-şi lo!eşte scutul şi-şi sloboade caii năprasnici pe
malurile îng eţate ale 9brului'B ei zboară pe c mpia desc isă mai iute ca ! nturilcB
tropotul!nătă, Mliseniaude,Vicleşugul,pnăîn
ţinuturilealaiulobişnuitcelemaialzeului,îndepărtateîlînsoţescBale1raciciastfel. şi paimană!alniculcufaţa
1urnus, căic ndu-şi fără milă duşmanii ucişi, îşi repezi prin mi#locul c mpului de bătaie caii înăduşiţiB
iutile lor copite împrăştiau o rouă îns ngerată, amestec nd s n-gele cu nisipul. /ăzură şi tenelus şi
1amirus şi No-lusB pe cei doi dint i îi lo!i de aproape, pe celălalt de departe. 1ot din depărtare lo!i şi pe
cei doi fii ai lui $mbrasu # pe Alaucus şi pe 8adesB tatăl lor îi crescuse în 8icia, şi-i împodobise cu arme
la fel, în-!ăţ ndu-i cum să lupte pe #os ori cum să întreacă nturile pe cal.
În altă parte, alerga în mi#locul luptei 9umede, !iteazul fiu al bătrmului %olon, cu
numele bunicului, dar cu sufletul şi braţul tatălui său, care, odinioară, pentru a se duce
să iscodească tabăra grecilor, cutezase să ceară ca răsplată carul lui * ile. %iomede îi
plătise*ile5.însă%e îndcuatăltprce-ţl îndrăzneala,zăripecmpiaaşadesccă%oloisă,. 1urnusnnumaiîi

arur!ncăeştemaideîntatunciidinladepărtarecaiilui o suliţă uşoară, îşi opri caii, sări din car şi se
năpusti asupra duşmanului, care lunecase la păm nt pe #umătate mortB cu piciorul pe grumazul
lui, îi smulse din m nă sabia şi i-o înfipse strălucitoare în g tle#, spun ndu-i pe deasupra7
1roiene, iată păm ntul pe care !oiai să-l cucereşti cu sabiaB măsoară
cu leşul tău ţara $talieiB asta-i răsplata celor ce îndrăznesc să se lupte cu
mine. *stfel să-şi înalţe ei zidurile.
/u o lo!itură de lance' i dete apoi ca to!arăşi şi pe *sbite şi pe /
loreu şi pe ibaris şi pe %ares şi pe 1ersilo şi pe 1imete, căzut de pe
grumazul calului ce se prăbuşise. / nd, !enit dinspre 1racia, 0oreu se
carul luiD *1roianulile,afost%olon,surprinsplecatdeîn@liserecunoaşterşi%iomedeîn.timpul*cestanopţii,dinurmădupăl-
aceucis,ise deşipromisese%olon le făgăduise, în sc imbul !ieţii, dez!ăluirea poziţiei troienilor şi a aliaţilor acestora
(:omer, $$, ?, CKK-3E3).
=ăpusteşte url nd pe Marea 9gec, !alurile se zdrobesc de ţărm şi norii gonesc
pe cer încotro s -a dezlănţuie ! ntulB oriunde îşi desc idea drum 1urnus, r ndurile
dădeau îndărăt şi se spulberauB !iteazul era luat de a! ntul lui, iar carul îi alerga
împotri!a ! ntului ce-i flutura canaful. =cmaiput ndu-i răbda ameninţarea şi
îndrăzneala, Negeu i se aruncă înaintea carului şi abătu cu m na-i fr iele înspumate
ale cailor iuţi. Pe c nd se agăţase de #ug şi era t r t, fierul lăncii îl a#unse şi -i pătrunse
în platoşa de zale din două ţesături, rup ndu-i-o, şl-5 atinse uşor în partea de sus a
corpuluiscoasăîmpotri!adescoperităduşmanului.Negeusesău,întoarsecemacoperndu-
şinduprietenii-secuînscutula#utorBşicsendîndresepornităcudinsabianou la goană, carul îl lo!i însă
şi-l răsturnă la păm nt. 1urnus se năpusti asupra lui, şi, nimerin-du-l între coif şi partea de sus a
platoşei, îi zbură capul cu o lo!itură de sabie, lăs ndu-i trunc iul pe nisip, în timp ce 1urnus
semăna biruitor moartea pe c mp, Mnesteu şi credinciosul * ate, înto!ărăşiţi de *scaniu, îl duseră
în tabără pe 9nea plin de s nge. 9l se rezimă la fiecare pas pe lunga lui lance şi colcăia de m nie
î se lupta să-şi scoată din rană fierul săgeţii cu coada ruptăB cerea un a#utor c t mai grabnic,
să-i taie rana cu sabia c t mai ad nc şi să i se răscolească p nă în fund locul unde se
ascunsese ! rful săgeţii, ca să se poată întoarce la luptă. $ată că sosi şi $ api , fiul lui
$asus cel mai iubit dec t toţi de *polo, care, îndrăgostit o dată de d nsul, îi dăduse
bucuros meşteşugurile lui, darul g icirii, c itara şi săgeţile sprintene. C Pentru a lungi
zilele tatălui său gra! bolna!, l se puse însă să cerceteze puterea buruienilor şi folobl
s iastFai a p. ; =umele lui $asus aminteşte de !erbul !n lcea $ grecesc iastFai, &a
=umeleÎnmitologialui$ asusntică, Nebus *polo era cunoscut tocmai

sub aspectele rele!ate aci7 profet, muzicant, arcaş şi medic.
ui lor în tămăduire, mulţumindu- se cu un meşteşug fără cinstire. 9nea stătea în
picioare clocotind de m nie, rezemat da lancea uriaşă, înto!ărăşit de mulţi tineri oşteni şi
de $ulus pl ng nd, nesimţitor totuşi ta lacrimi. /u aina-i suflecată ca Peon, bătr nul se
trudea zadarnic cu m na lui iscusită şi ierburile m n-tuitoare ale lui *poloB în zadar căuta
cu degetele ! rful săgeţii şi- l apucă puternic cu cleştele. =orocul nu-l a#utăB *polo,
dascălul lui nu-l spri#ini şi în timpul acesta groaznica spaimă creştea din ce în ce mai
mult pe c mpie şi prime#dia se apropia. 1roienii !edeau cum cerul se acoperea de prafB
călăreţii se apropiau şi o ploaie de săgeţi cădea în mi#locul tabereiB !ăzdu ul !uia de
#alniculasta,îndu!aioşatăeralrăzboinicilordesuferinţacenemeritatăluptauşi
cădeauafiuluiei,întrVenera-ocumplităseduseîncăiderareculese.$n !remeape$dadin /reta
dictamnul5, buruiana cu tulpina acoperită cu foi mari şi încununată cu flori purpurii, cunoscută şi
de caprele sălbatice, care o caută c nd săgeata iute a ! nătorului li s-a oprit în trup. Înfăşur ndu-şi
faţa într-un nor întunecos, Venera o aduse, o ! rî în apa unui !as cu pereţii strălucitori, şi îi dădu o
putere şi mai tainică, !ărs nd în ea sucul dătător de sănătate al ambrozieii şi al ierbii înmiresmate
ce !indecă toate. 0ătr nul $api spălă rana cu apa aceasta fără să-i cunoască puterea şi, pe dată,
orice durere i se duse din trupul lui 9neaB s ngele încetă să mai curgă din fundul răniiB supus m
inii ! rful săgeţii ieşi de la sine i puterile i se întoarseră ca înainte.
[ oriţi să-i aduceţi armeleJ /e staţiD strigă japi , înflăcăr ndu-l numaidec t
împotri!ameuBnumduşmanuluinameate.- a1otscăpat,ces-a 9întea,mpciatunnuzeu-îdincu

multnamaiomulputernici,nu-i adinfăcutmeşteşugultotulşite c eamă la fapte şi mai mari.
%ornic de luptă, 9nea îşi puse pulparele de aur şi, fără să mai zăbo!ească,
îşi în! rti lancea. %upă ce-şi potri!i scutul la coapsă şi platoşa în spate, îl cuprinse
în braţe pe *scaniu, şi, sărut ndu-l uşor prin desc izătura coifului, îi spuse7
În!aţă de la mine, băiete, !rednicia şi ade!ărata statornicieB fericirea o !ei în!ăţa
de la alţii. 0raţul meu te !a apăra acum în luptă şi te !a duce p nă la biruinţa din urmă,
/ur nd, c nd !ei a#unge bărbat, nu uita de !orbele melc şi, amintindu-ţi pildele
strămoşilor tăi, să te înflăcăreze g ndul că eşti fiul lui 9nea şi nepotul lui :ector.l
%upă ce grăi aşa1 ieşi m ndru pe poartă, în! rtiiid în m nă o suliţă uriaşăB cu
dre!ărsănsulzorirădintabăraşi*nteugolităţiMnestc./mpu,l cuse ostileîn!ăluiloratunciînr

ndurideprafstrşinseBpămîntreagantulse gloatăcutremurăse sub tropotul paşilor.
%e pe o colină din faţă, 1urnus îi !ăzu !enindB italicii îi !ăzură şi ei şi un fior de g
eaţă îi străbătu prin mădu!a oaselor. Înaintea tuturor latinilor, $unona auzi şi recunoscu
zgomotul şi, înspăim ntată, o luă la fugă. 9nea zbură, due ndu-şi oastea cumplită în c
mpia desc isă. / nd se dezlănţuie furtuna, norii se năpustesc uneori din largul mării spre
uscatB bieţii plugari îi !ăd de departe şi se înspăim ntăB le !a smulge copacii şi prăpădi
semănăturileB le !a răsturna totul în caleB ! nturile zboară înaintea
furtunii şi se izbesc zgomotos de ţărm. 8a fel îşi ducea şi conducătorul reteicl împotri!a
duşmanilor ostile ce se str#ngeau în şiruri dese. 1imbreu străpunse cu sabia pe !oinicul
"sirisB Mnesteu îl ucise pe *r eţiu, * ate pe 9pulon şi Aias pe @fensB căzu şi augurul
1olum-nius, care aruncase înt ia suliţă împotri!a troienilor. @n !aier se înălţă p nă la cer şi,
d nd dosul, la r ndul lor, rutulii se risipiră într-un nor de praf pe c mpie. 9nea nu !oia
însăsăgeriBsă-prinidoboarepcla deasăpefugari,numainicipesă1urnusselupteîl cuăuta,cei cepe- lelaşteptnumaiuîloric cuemaceilaceluptă-iaruncau.
periată de prime#dia fratelui ei, fecioara $ uturna îl împinse printre ăţuri, sub
oişte, pe Metiscus, !izitiul lui 1urnus, şi, căz nd, îl lăsă departeB semăn nd în totul lui
Metiscus, la glas, la c ip, la arme, ea îi luă locul şi-i apucă în m nă ăţurile, pe care le
sloboziB ca neagra r ndunică ce zboară într-un palat bogat şi străbate în zbor încăperile
frumoase, cău-t 'nd puţină rană pentru puii ce lărmuiesc în cuib, iar ciripitul îi răsună
acum prin porticurile goale, acum în #urul eleşteelor, aşa şi $uturna îşi năpusti caii prin
mi#locul duşmanilor şi îşi zbură carul sprinten pretutindeni, arăt ndu-şi fratele biruitor, c
nd ici= c nd colo, fără a-i îngădui însă să se lupte ci duc ndu-l departe de prime#die.
9nea făcea şi el toate ocolirile pentru a-i ieşi în caleB îi umbla pe urme şl-5 striga
cduşmanuluiglasputernicşiîncercaprintresăostile-ia#ungăce-i
descdinfugăideaucaiidrurpcezburau,.%ec $teuturnaoriîşiîntorcearunca occarulii
asupraînaltă parte. /e era să facăD %us ca de !aluri, şo!ăi în zadar în tot felul de otăr ri
potri!nice. În clipa aceasta, pe c nd trecea în zbor cu două suliţe cu ! rfui de fier în st nga,
Mesap în! rti una cu putere şi o aruncă cu m nă sigură îr spre d nsul. 9nea se opri şi
îndoindu-şi genunc ii se adăposti sub scutB suliţa îi atinse totuşi ! rful coifului şi-i pră!ăli
canafuî de deasupra. *prins de m nie şi scos din răbdări de at ta !icleşug, c nd !ăzu că din
nou caii şi carul lui 1urnus zburaseră în altă parte, lu ndu-i ca martori pe $upi-ter şi
altarele p ngărite prin călcarea în!oielii, se năpusti, în sf rşit, împotri!a duşmanilorB biruitor
şi înfricoşător la înfăţişare, el semăna moartea fără cruţare, slobozind fr iele m niei sale . ;
măceluri/arefeluritezeu măşimoartea!aa#utaatacumtorcăpeteniisăpo!estescfugăriteîn!ersurilerndpe
rmelendcatndteadegroză!ii1urnus,şic nd de 9nea pe tot întinsul c mpieiD /um de ai îngăduit, $upiter,
să se ciocnească două neamuri ce a!eau să trăiască apoi într-o pace !eşnicăD
9nea se năpusti asupra rutulului ucron şi lupta aceasta opri în loc a! ntul
troienilorB fără zăba!ă îl lo!i într-o parte şi, găsind locul pe unde moartea e mai sigură,
îi împl ntă sabia ucigaşe între coaste, pa!ăza pieptului. ărind din car, 1urnus înfruntă
pe *micus, ce se răsturnase de pe cal şi pe frate-său %ioresB pe unul îl lo!i cu lunga-i
suliţă, tocmai c nd se pornise spre d nsul, pe celălalt cu sabiaB at rnă apoi de car am
ndouă capetele despărţite de trup şi le luă şiroind de s nge. 9nea ucise pe 1alon, pe
1anais şi pe !iteazul /etegus, pe toţi în aceeaşi luptă, şi cu d nşii pe m nitul
"nites,de*poloCBfiul luişipe9 tionărulşialarcadianPerideiB 1urnus pe doi fraţi !eniţi din 8icia, din
ogoarele iubite Menctes,. /are în zadar se ferise de războiB el era pescar pe malurile lacului plin
de peşte din 8erna ;B ieşit dintr-o familie săracă, nu cunoştea pragul puternicilor şi taică-
său semăna un ogor luat în arenda. /a focul ce izbucneşte din mai multe părţi într -o
pădure uscată şi în ăţişuri de laur ce trosnesc, ori ca nişte şu!oaie înspumate ce se
rostogolesc !enind din ! rful munţilor pe c mpie, pustiind totul în cale 2 la fel de nă!
alnici, 9nea şi 1urnus se năpustiră printre luptătoriB mai mult dec t oric nd m nia
fierbea acum în inima lor ce nu ştia să fie în!insăB acum se dezlăn-ţuiră ei din toate
puterile lor de măcel. Pe Murranus, ce se tot lăuda cu strămoşii şi cu lungul şirag de

regi latini, din care îşi trăgea ob rşia, smulg nd o bucată uriaşă de st ncă, 9nea îl $o!i
cu putere şi -l răsturnă din car, culc ndu-l la păin ntB prins între ăţuri şi oişte, roţile îi
zmuciră, iar caii, ce luaseră a! nt şi nu-şi mai cunoşteau stăp nul, îl căicară sub
copitele lor. 1urnus îi ieşi în cale lui :ilus, care, turbat de m nie se năpustise asupra lui,
şităuîşinuaruncăte-ascăpatîntr-însulde lo!iturasuliţacelui-i străp1urnus,nseni

cioifulpetinede aur/reteu,şirămase!iteazulînfipîntăreîn!ite#i,creieriar. 0raţulzeii nu te-au
ocrotit nici pe tine, /upencusB !ăz ndu-i că se apropie, el îşi puse pieptul înaintea fierului
lui 9nea, deşi scutul de aramă nu- i înt rzie moartea. <i pe tine, 9ol, te-au !ăzut c mpiile
8aurentului murind şi acoperind păm ntul cu trupul tău uriaşB ai căzut tu, pe care nu te-au
putut răpune ostile greceşti, nici * i e, care a nimicit împărăţia lui PriamB aici ţi-a fost
capătul !ieţiiB ia poalele $ dei a!eai un m ndru palatB la 8ir-nessa C alt m ndru palat, iar
morm ntul ţi-i în păm ntul 8aurentului. 1oate ostile se încăicrară acum. 1oţi
"raş aşezat în apropierea muntelui $da.

*silas, 8atinii,cetele etrusctoţitroilorenii,ţi Mnesteu,călăreţiiarcadieniaprigul aicresais,lut9!
andruBMo-p, toţi,îmblfiecarenzitoruldedela cai,locul!iteazullui,se opintiră din toate puterile lor.
=icio zăba!ă, nicio odi năB încăierarea era năprasnică. În clipa aceasta, frumoasa Venera îi
dădu în g nd lui 9nea să pornească spre zidurile oraşului, îrulrc-p-t ndu-şi c t mai cur nd într-
acolo ostile, pentru a-i speria pe latini, printr-o izbitură neaşteptată. În timp ce-şi rotea în
toate părţile pri!irile, căut ndu-i pe 1urnus printre ostile risipite, 9nea zări oraşul ferit de groză!
iile războiului şi nepedepsit, în linişte. A n-dul unei lupte şi mai mari îl înflăcăra numaidec tB c
emă pe Mnesteu, pe ergestus şi pe !iteazul eres-tus, căpeteniile armateiB se urcă pe o mo!
ilă, unde se str nseră gloată ceilalţi troieni, fără să-şi lase scuturile şi suliţele. În picioare, în
mi#locul lor, de pe mo!ilă, el le !orbi aşa7
pentru [că prile#ulămise neaşteptatîmplinească.%acăporuncanu!orfărămărturisiîntrziereBcă

lupiterprimesce cu#ugulnoişi. căa ascultănuzăbo!iţide biruitori, !oi dăr ma oraşul ăsta, pricina
războiului, şi locul de scaun al lui 8atinus, şi-i !oi face una cu păm ntul curţile lui. =u cum!a o
să mai aştept ca să bine!oiască 1urnus să se măsoare cu mine şi, după ce l- am în!ins, să se
mai lupte o datăD *ici a pornit războiul ăsta cumplit, aici o să sa sf rşească. *duceţi repede
torţe, ostaşi, şi cereţi cu flăcări împlinirea în!oielii.
9l spuse şi, cu sufletele pline de acelaşi a! nt. e aşezară cu toţii în triung i5 şi se
îndreptară în gloată deasă spre oraş. / t ai clipi ieşiră la i!eală scările şi focul. @nii se
repeziră la porţi de uciseră stră#iieB alţii aruncară săgeţi întunec nd !ăzdu ul. $n fruntea
lor, 9nea întinse braţul spre ziduri şi-l în!inui cu glas tare pe 8atinusB luă martori
perupzeindcăpentrul-asilita douaedouăoarăoriîn!osăial
armele,înceiatăcă.de=eînţelegereadouăorilatiniisei si!i-auatunciarătatîntre!ră#maşi,locuitorii înspăim
ntaţiB unii !oiau să desc idă poarta şi să-i lase pe troieni să intre, t r ndu-l c iar pe rege pe ziduri, alţii
luau armele şi stăruiau a apăra întăriturile. 8a fel, c nd un cioban dă peste un roi de albine în scorbura
unei st nci, pe care a umplut-o cu fum amar, speriate, ele aleargă prin toate căsuţele lor de ceară ca
să-şi arate m nia printr-un lung b z itB un miros ur t se răsp ndeşte atunci în lăcaşul lorB st nca !uieşte
înăuntru surd, iar fumul se pierde în !ăzdu . " nouă nenorocire mai dădu peste latinii sleiţi şi zgudui din
temelii oraşul de #ale. /ăci din palatul ei regina. !ăzu înaintarea duşmanului,
zidurile luate cu asalt, flăcările zbur nd peste acoperişuri, fără ca să le stea împotri!ă
ostile rutule şi luptătorii lui 1urnus, nenorocita rezu că t nărul pierise în luptă şi cu
mintea rătăcită de durere începu să strige că ea-i pricina şi iz!orul tuturor nenorocirilor
şi, după ce-i !ărsă deznăde#dea în !orbe nebuneşti, îşi sf şie c iar ea cu m inile ainele
de purpură şi îşi prinse de o grindă înaltă un ştreang, unealta unei morţi
ruşinoasenumaidec. Nemeiletcosiţelelatinebălaneaflarăşiîşicurzg
ndriedefaţamoarteatrandafirieB*mateiBîn #urulfiică-eisatoate8a!iniafemeileîşismulsese lăsară
în !oia deznăde#diiB palatul !uia p nă în fund de bocetele lorB groaznica !este se împrăştie apoi
în tot oraşul şi-i toropi pe toţi. 8atinus îşi sf şie ainele, dobor t de moartea soţiei şi de prăpădul
oraşului. 9l îşi întina părul alb cu ţarină murdară şi se în!inuia mereu că nu primise de la început
pe 9nea şi că nu şi-l luase de bună!oie ca ginere. În !remea aceasta în celălalt capăt al c mpiei
1urnus mai urmărea c ţi!a duşmani risipiţi, dar şi a! n-tul lui scădea, şi nu mai era bucuros de
iuţeala cailor lui. V ntul îi aduse deodată un z!on amestecat cu strigăte neînţelese de spaimă.
@rec ile lui aţintite prinseră !aierul în!ălmăşit şi murmurul #alnic al oraşului7
[ Vai, spuse el, de ce s-au umplut zidurile de ţipete şi #aleD /e zgomot groaznic
se ridicăisedinşi,toateînnebunit,părţile oraşuluiDtraseăţurile şi îşi opri calul. oru-sa, care,

sub c ipul lui Metiscus, conducea carul, caii şi ăţurile, i-o luă înainte cu !orbele astea7
ă urmărim pe troieni, pe unde biruinţa ne-a desc is înt i calea. *re
cine apăra oraşul cu braţele. 9nea s-a năpustit asupra latinilor şi s-a
încăierat în luptăB şi noi să împrăştiem moartea printre troieni. =u !ei ieşi
din lupta asta cu mai puţine !ictime, nici cu mai puţină cinste.
1urnus îi răspunse7
1e-am recunoscut, soră, de mult# din clipa în care !iclenia ta a rupt în!oiala şi te-
ai aruncat în mi#locul luptelorB şi acum zadarnic încerci să mă înşeli, ascunz nd că eşti
zeiţă. /ine ţi-a îngăduit însă să te scobori din "limp ca să te trudeşti at taD 1e-a
trimis/enăde#deoarecadesăscăpare!ezi#alnicaîmimaimolartesă asoartaDbietului8-
tăuamfrateD!ăzut /ăcipeMuceminus,-mirămprietenulnedefăcutDcelmai scump ce-mi
rămăsese, murind, sub oc ii mei şi c em ndu-mă în a#utorul luiB c t e el de mare, a fost dobor
t de o rană tot at t de mare. * murit şi bietul @fens pentru a nu fi martorul necinstei meleB
trupul şi armele lui au căzut pradă troienilor. Voi mai răbda oare să ni se Wiăr me şi caseleD
*t t ne mai rămăsese. 0raţul meu nu !a face de ocară în!inuirile lui %rancesD Voi da dosul şi
păm ntul ăsta mă !a !edea fugindD 9 oare at t de #alnic-să moriD Niţi buni cu mine cel puţin !
oi, zei ai infernului, pentru că mila zeilor de sus s-a &întors de la mine î Mă !oi coborî la !oi cu
suflet curat, neştiutor de ruşinea asta şi pururi !rednic de marii mei strămoşi.
*bia !orbise, c nd, iată că, zbur nd prin mi#locul duşmanilor pe un cal în spumă
şiperănitnume7la obraz de o săgeată, aces se repezi spre 1u mus, pe care-l

rugă spun ndu-i
1urnus, în tine ni-e cea din urmă năde#de de scăpare7 fie-ţi milă de ai tăi. 9nea s-a
dezlănţuit ca un fulger şi ameninţă să ne răstoarne turnurile înalte ale 8aurentului şi să
dăr me oraşulB faclele zboară pe acoperişuri. pre tine îşi îndreptă pri!irile latiniiB c iar
regele 8atinus se întreabă ce ginere să-şi ia, ori ce în!oială să înc eie. Pe l ngă asta,
regina, care ţinea at t la tine şi-a ridicat !iaţa c iar cu mina ei şi a fugit îngrozită de lumina
zilei. =umai Mesap şi aprigul *tinas mai înfruntă duşmanul în faţa porţilorB în #urul lor se
îndeasă din am ndouă părţile gloatele, ale căror săbii scoase par olde de fierB
numai tu îţi porţi carul la capătul celălalt al c mpului pustiu.

:ărţuit de fel de fel de !edenii, 1urnus înmărmuri amuţind. În fundul inimii îi fierbea
ruşinea, o turbare amestecată cu deznăde#dea, dragostea răscolită de furii şi încrederea
în !ite#ia lui. %e îndată ce i se risipi întunericul şi lumina i se limpezi în minte, el îşi
întoarse pri!irile m nioase spre ziduri şi pri!i din car spre oraşul întins. $ată însă că
tocmaielînsuşiatunciîlridicaseun! dinrte# bderneflăcăriînădise e,în îl -puseseţspro pcer,roţiîncingşi-laşternusendcaturilecuunpunţiiturn,înaltepe. care
*cum mi-a sosit ceasulB nu mă mai zăbo!i, sorăB să mergem unde

mă c eamă zeii şi soarta cea aspră. unt otăr t să mă lupt cu 9neaB sunt
otăr t să înfrunt toată groză!ia morţiiB n-ai să mai mă !ezi, soră, duc nd o !
iaţă fără cinsteB înainte de a muri, îngăduie-mi însă să-mi !ărs m nia.
puse şi dintr-o săritură se repezi în car pe c mpul de luptăB se năptisti apoi
printre duşmani, printre arme, lăs ndu-şi sora m nnităB în goana lui turbată îşi desc
ise drum printre oşti. / nd se pră!ale din ! rful muntelui o st ncă smulsă de ! nt sau t r
tă de ploi !i#elioase, sau surpată pe dedesubt de !reme, ea se prăbuşeşte în gol, se
rostogoleşte pe păm nt şi ia cu d nsa pădurile, turmele şi ciobaniiB la fel se năpusti şi
1urnus!aluridespresngezidurileşiaerulcetăţii!# printreiade suliţeostile.

risipite,Năcuunprinsemnlocuricu undemna pămşistrigăntulcumusteaglas de puternic7
"priţi-!ă, rutuli, şi !oi, latini, lăsaţi armeleB oricare ar fi soarta luptei,
numai pe mine mă pri!eşteB e drept să ispăşesc numai eu călcarea în!
oielii şi să otărăsc cearta cu fierul.
8a !orbele lui toţi se feriră şi făcură loc la mi#loc. *uzmd de numele lui 1urnus,
tatăl 9nea şi părăsi zidurile şi turnurile înalte ale 8aurentului şi dădu la o parte tot ce-i sta
în caleB el opri lucrările începute şi, să nd de bucurie, făcu să-i sune armele ca bubuitul
tunetuluiB mare ca *ţosul, sau ca 9ri ul, ori c iar ca tatăl *penin c nd îşi tremură ste#arii
ce freamătă, înălţ ndu-şi p nă la cer piscul înzăpezit. +u-tulii, troienii şi
toţiceleitaliciibăteauîşi întoarserăcuberbecelepri!iriletemelia,spreîşid
puserănsul,iarscuturileceicese#osaflaudepepeumărcreasta.Însuşizidurilor8atinusşicei înmărmuri, !ă-z ndu- i pe
cei doi războinici, !eniţi din cele două capete ale păm ntului, gata să se încaiere şi să se măsoare cu fierul.
%e îndată ce c mpia le lăsă un loc gol, după ce-şi aruncară de departe suliţele, ei
se năpustiră unul asupra altuia şi se porniră la luptă, ciocnindu-şi scuturile de aramăB
păm ntul gemuB ei îşi dădură apoi cu săbiile lo!ituri groazniceB înt mplarea şi !ite#ia se
amestecară una cu alta. / nd în întinsa pădure a ilei sau pe ! rful 1aburnului5, doi tauri se
năpustesc unul asupra celuilalt, cap în cap, păstorii se dau la o parte speriaţi şi cireada
întreagă stă mută de spaimă, iar #uncele aşteaptă să !adă care din doi !a stăp ni peste
păşune şi pe cine îl !a urma cireada. 1aurii îşi fac unul altuiatot felul de
răni,spatelse. împunÎntreag,aopintiudupăduregeme-secudecoarnmugele,teleşi -lorşi .sc8aldăfel şiîn troianulşiroaie

de9neasngeşierogrulmdazulunianşi C îşi ciocneau scuturile şi umpleau !ăzdu ul cu zăngănitul lor cumplit.
$upiter însuşi ţinea în m nă cumpăna cu limba neclintită şi punea în
talgere şi soarta celor doi luptători, căut nd să afle pe care îl !a os ndi lupta
şi de partea cui se !a apleca moartea H. ocotind că-i
cena aceasta pare imitată din $liada7 eus pune pe balanţă destinul lui * ile şi
soarta lui :ector (??1$, C/L-C5H). 9ste însă !orba numai de-o imitaţie pur formală, de un
simplu ornament. Într-ade!ăr eus nu cunoscuse sf rşitul, rezultatul luptei ş. i dorise
să-l afle, pe c nd $upiter # ia că 1urnus !a muri.

Va izbuti, 1urnus se înălţă cu tot trupul şi ridic n-( ti-şi sabia, lo!i. Înfioraţi, troienii
şi latinii scoaseră un strigătB ostile am ndorura rămaseră aţintite. =eputincioasa sabie
se rupse însă şi- l înşelă pe înflă-căratul 1urnus în mi#locul a! ntului săuB fuga era
singura scăpare ce-i mai răm nea. / nd !ăzu în braţul dezarmat un m ner necunoscut
degrăbitsabie,încar,fugi1urnusmaiiuteuitasedec sabiat!ntultatălui.e po!esteştesăuşiapucasecălapeînceputulceaa!izitiuluiluptei, urcsău nduMeti-se-cusB
c t timp urmărise pe troienii fugari, sabia aceasta îi fusese de a#unsB c nd înfruntă însă
armele făurite de Vulcan, sabia ieşită din m nă de om se făr mă de la înt ia lo!itură ca
o bucată de g eaţăB ţăndările îi luceau risipite pe nisipul galben. 8u nd-o la goană
nebuneşte pe c mpie, 1urnus făcu fel de fel de ocoluri întortoc eate, căci troienii îi
înc ideau drumul peste tot printr-un şir de netrecutB de o parte îl oprea o mlaştină întinsă
şi de alta zidurile înalte ale 8aurentului.
%eşi picioarele, îngreuiate de rana primită de cur nd, îl sting ereau uneori şi-l
împiedicau la fugă, 9nea nu-l urmări cu mai puţin a! nt şi călca m nios pe urmele
duşmanului său îngrozit. 8a fel, c nd dă peste un cerb oprit de un flu!iu ori speriat de o
mom ie cuşidepenemalulroşii,înaltogalrulapei,nu conteneşteerbulaleargăsă- lşiurmăreascăsezbateîn

lătrtoatendBpărţile,înspăimpe cntatnd şi de sprintem.il ogar din @mbria ;' lurmăreşte cu limba
scoasăB îl înşfacă sau cre-Clnd că l-a înşfăcat îi clămpănesc fălcile înşelate de o muşcătură în ! nt.
În clipa aceasta se înălţă o larmă de răsunară de ur împre#ur ţărmul
şi laculB cerul !uia de !aier. În antic itate erau !estiţi c inii de ! nătoarc din
@mbria, rcg une din centrul $taliei.
În fuga $ui, 1u mus îi do#enea pe toţi rutu8'i,T striga pa nume şi $e cerea sabia
obişnuită. 9nea, din parte-i, îl ameninţa cu moartea şi cu o pedeapsă ne-înt rziată, pe
oricine s-ar apropia şi- i timp u ( e spaimă pe cei ce tremurau şi le striga că le dăr m#
omşul din temeliiB deşi rănit, el îşi încolţi de aproape duşmanul. %e cinci ori făcură astfel
ocolulluptau cpentrumpieioşirăsplatătotdeatdeteanimicori
capornirălalupteledinnou,decirc,cndciici,pentrucnd!iaţaTcolo, icăcisngeleeinuluise1u mus.
*colo se afla un măslin sălbatic cu frunze amare înc inat lui Naunus, copac sf nt
odinioară pentru corăbieri, care, c nd scăpau de urgia ! nturilor, obişnuiau să-i aducă
daruri zeului 8aurentu ui5 şi să-şi at rne ainele ărăzite lui. Nără să ţină seama de
sfinţenia lui, troienii îi tăiaseră trunc iul pentru a se putea lupta pe c mpul gol. *ici se
afla suliţa lui 9neaB puterea cu care o aruncase, o dusese p nă acolo, înfig nd- o în
rădăcina ! n#oasă. 9nea se plecă şi !oi să o smulgă cu m na pentru a-l urmări cu ea pe
cel pe care nu-l putuse a#unge din fugă. Înnebunit de spaimă, 1urnus spuse atunci7
[ Naune, fie-ţi milă, te rog, de mineB şi tu, păm ntule binefăcător, ţine fierul,
dacăpngărit-iade!ărattroienii încărăzboamcinstitullorî ntotdeaunaelegiuit. toate cele înc inate !ouă, pe care le-au
9l spuse şi glasul nu ceru în zadar spri#inul zeului căci, după ce se luptă mult în
deşert cu trunc iul ! în #os al măslinului, cu toată puterea lui, 9nea nu izbuti să scoată
fierul din muşcătura lemnului. Pe c nd se opintea mai' aprig, iată că se arătă din nou ira
dauniană sub c ipul !izitiului Metiscus şi-i \ulu lui 1urnus sabia. M nioasă de îndrăzneala '
imfi-'i. \cnera se apropie însă şi smulse suliţa înfiptă în rădăcină. Îni ndoi !ite#ii îşi ridicară
ca- netele7 sufletul le !eni o dată cu armeleB unul se bizuia pe sabie, celălalt era m ndru
pe lancea lui. Xi păşirii astrel unul împotri!a celuilalt pentru o luptă
năprasnică.
În !remea aceasta regele atotputernic al "iimpului !orbi astfel
lunonei, care pri!ea lupta de la înălţimea unui nor strălucitor7
/are !a fi sf rşitul luptei, draga mea soţieD <i ce raai doreştiD <tii tu însăţi şi
mărturiseşte că ştii că 9nea îşi are locul printre zeii acestei ţări şi că ursita lui e să se
înalţecu!eneap năoarela stelecaun. /ezeumaisă fieunelteştiDrănitde /um cena

năde#deunuimuritorDmaistai<i sDîn norulbiaastaăsta(căcireceD$uturnae nu putea face nun ic
fără tine) se cu!enea oare să i- o dai lui 1urnus şi să aprinzi năde#dea în în!inşiD Pune capăt m
niei şi pleacă-te rugăciunilor meleB nu te mai mistui în tăcere de o durere at t de mare şi din
dulcea ta gură să nu mai aud numai #elanii. * sosit clipa din urmă. *i putut să prigoneşti pe
troieni pe mare şi pe uscat, să aprinzi un război nelegiuit, să !in #alea şi necinstea într-o casă şi
să amesteci durerea 5 cu bucuriile nunţii. 1e opresc să mergi mai departe.
*stfel !orbi $upiterB cu oc ii plecaţi, $unona îi răspunse7
Pentru că-ţi cunoşteam !oinţa, slă!ite $upiter, am părăsit silită şi pe 1urnus şi
păm ntulB altfel nu m-ai !edea singură, într-un nor, suferind tot, ; $upiter face aluzie la
moarteaNelul*mateideînfruntări,şila#aleaci,pro!ocatăîncon#uratăde cade. flăcări, aş p pe c mpul de bătaie şi aş t rî pe
troieni la lupte /e i-ar nimici. Mărturisesc că am sfătuit-o pe $uturna să !ie în a#utorul

bietului ei frate, şi am îndemnat-o c iar să îndrăznească şi mai mult pentru a-i scăpa
!iaţa, nu însă ca să arunce săgeţi ori să-şi întindă arculB mă #ur pe iz!orul neccsat al
ti ului, singurul de care şi zeii de sus se tem. *cum însă mă plec şi părăsesc luptele de
care mi-e groază. Îţi cer însă, pentru latini, pentru măreţia regilor ce !or ieşi din s ngele
tău un lucru pe care nu-l opreşte nicio scrisă a soartei. / nd cele două popoare !or
înc eia pacea printr-o căsătorie fericită, c nd !of otărî condiţiile în!oielii lor,
nu îngădui
ca latinii, băştinaşii acestui păm nt, să-şi sc imbe !ec iul lor, nume, să se facă troieni
şi să se c eme teucri, niciJ să-şi uite limba şi portul. 8atinul să răm nă latin şi regii
albaniitalică. să1roiadăinuiascăapieritB îngăduieşieipe!ecieBcaşi npumeleterea ei!ieţiisă piarăromanecu
săd nsasespri#ine. pe !rednicia 1atăl oamenilor şi al zeilor îi răspunse z mbind7
oră a lui $upiter şi fiică a lui aturn, ce !aluri de m nie îţi fierb în inimă '
Potoleşte-ţi furia ' zadarnicăB îţi dăruiesc ceea ce-mi ceri şi mă dau bucuros în!ins.
$talicii îşi !or păstra limba şi obiceiurile strămoşeştiB numele le !a răm ne aşa cum
este. 1roienii se !or mistui numai în trupul neamului italic. Voi statornici datinile şi
riturile sfinteB îi !oi face pe toţi latini şi !or a!ea o singură limbă. %in s ngele lor
amestecat cu s ngele italic !a ieşi un neam ce-i !a întrece prin pioşenie şi pe
oameni, şi pe zei şi niciun popor nu !a aduce mai multă cinstire cultului tău 5.
$unona îi încu!iinţă !orbele şi, bucuroasă, se potoli. Părăsindu-şi apoi norul se
întoarse%upăînceraceasta,. tatăl zeilor se c ibzui în sine cum să îndepărteze pe $uturna de

l ngă fratele ei şi de la lupte. unt două urgii numite Nurii, pe care bezna nopţii le-a
născut dintr-o dată cu Megcra din 1artar5, încun ndu-le la fel cu şerpi încolăciţi şi
d ndu-le aripi repezi ca ! ntul. 9le stau de pază la picioarele scaunului lui $upiter, în
pragul temutului stăp n, de unde ! ră o spaimă ascuţită în bieţii oameni, atunci c nd
regele zeilor le trimite moartea groaznică sau bolile, ori c nd ameninţă cu războiul
cetăţile !ino!ate. Pe cea mai sprintenă dintre d n-sele $upiter o trimise din înaltul cerului
şi-i porunci să meargă la $uturna, ca semn al morţii apropiate, Nuria zbură şi într-un
! rte# fără seamăn se îndreptă spre păm ntB după cum săgeata plecată din arcul unui part
sau al unui cidonianC, armă fără leac muiată în fierea unei otră!i puternice, spintecă şu-ier
nd negurile fără să fie !ăzută, tot aşa Nuria se coborî din cer pe păm nt. %e cum zări
ostile troiene şi ale lui 1urnus, se făcu deodată mică sub c ipul cucu!aiei, ce se aşază
uneori noaptea pe morminte ori pe acoperişurile caselor pustii şi îşi îndrugă p nă
t1urnus,rziuc cobindntecul cobitorşilo!indu.ub-
iscutulînfăţişareacuaripileei,Nuria"moliciunetrecumereunecunoscutăpedinainteanăpădioc atunciilorlui
trupul !iteazului speriat, c ica i se zb rli de spaimă şi glasul îi pieri în g tle#. / nd o recunoscu de
departe, după f lf itul '$n a) ţe pasa#e Vergiliu aşezase în 1artar pe roatecele trei Purii. *ci doar
Megera stă în 1artar, în !reme ce *llecto şi 1isifona sunt aşezate în prea#ma tronului lui $upiner.
*ripilor, $ uturna îşi smulse părul despletit, îşi sf ş e obrazul cu ung
iile, băt ndu-se cu pumnii în piept7
/u ce te mai poate a#uta acum sora ta, 1ur-misD /e năde#de îmi mai n m ne,
după ce am fost at t de cruda cu tineD Prin ce mi#loace să-ţi mai lungesc zileleD /um
să mă lupt cu cobea astaD $ată că părăsesc lupta. =u-mi mai mări spaima, pasăre
blestematăBporuncilorcumpliteîţicunoscalebinemărinimosuluiflfitularipilorlapiterşi.
ţipătul$atăcedemimoarte-adatînşiscnicimbulnumăfeciorieiînşelasupramele. %e ce mi-a dăruit !iaţa !
eşnicăD %e ce m-a scutit de legea morţiiD Mi- aş putea pune acum capăt durerilor şi i-aş înto!ărăşi
pe bietul meu frate în împărăţia umbrelor.' 9u, nemuritoareJ %ar ce. 0ucurie aş mai putea a!ea fără
tine, frateD %e ce nu se desc ide destul de ad nc păm ntul pentru a putea îng iţi o zeiţăD
*t ta !orbi şi apoi nimfa îşi încinse capul într-un !ăl ! năt5 şi se scufundă
gem nd în ad ncul flu!iului. În !remea aceasta 9nea îl încolţea pe 1urnus şi îşi săltă o
suliţă mare c t un copac şi îi !orbi astfel fără milă7
Pentru ce mai înt rziiD Pentru ce dai îndărăt, 1urnusD =-o să ne mai luptam
acum din fuga, ci de aproape, cu arme, fără rniţsi ;. c ini-bă-te în orice !rei, adună-ţi
toatpnă labărbii'fceroricesaţite-a scoborimairămaşis aşitetoascunzitădibăciaBînmăruntaieleceredela

I5pămaripi,ntuluica .care/lătinsă tendînalţidin cap, 1urnus îi răspunse. ; 2 =u mă sperie !orbeJ e-ţi
ăudăroase, sălbatice, ci zeii şi m nia lui $upiter.
*c!atice şi !eşnunteiu, ' pe care e purtau de.
<i, fără să mai adauge o !orbă, îşi aruncă pri!irea spre o piatră !ec e, uriaşă ce
se afla din înt m-plare pe c mp, pusă ca otar între ogoare, ca să împiedice certurile
pentru păm ntB doisprezece oameni din cei de acum abia ar fi putut-o duce pe umăr.
1nrnus o înşfacă grăbit cu o m nă şi, înălţ n-du-sc, o aruncă în duşman, dar nu-şi mai
simţi puterea de odinioară nici c nd se duse spre piatră, nici c nd sa întoarse, nici c nd
o ridică şi o aruncă. Aenunc ii i se muiară şi s ngele îi îng eţă în !ineB piatra însăşi se
rostogoli=oaptea, înc golulndsomnulaeruluiadfărăncsănepoată-aînc străbateispleoapeleC,toatădep!

isărtareamadeseaşisăcădea!oimlo!iturazadarnic. să fugim, dar cădem sleiţi în mi#locul trudei
noastre. 8imba nu ni se mai mişcăB puterile obişnuite ne-au părăsitB nu mai a!em nici glas, nici !
orbe. *şa şi 1urnusB orice încerca să facă, neînduplecata zeiţă îi împiedica izb nda. În minte îi nă!
ăliră atunci fel de fel de g nduri. Pri!i pe rutuli şi oraşuiB teama îl făcea să şo!ăieB tremura ca suliţa
iui 9nea să nu-l lo!ească. =u !edea însă nici cum să scape, nici cum să se năpustească asupra
duşmanuluiB nu- şi !edea nici carul, nici pe soru-sa, care ţinuse ăţurile p nă adineauri. Pe c nd şo!
ăia, 9nea îşi ridică suliţa şi, p ndind clipa prielnică, o aruncă din depărtare
cu toată tăria braţului său. =iciodată nu ! # ic at t de Puternic pietrele aruncate de

maşinile de război, nici tunetul nu bubuie cu at ta zgomot. uliţa zbură ca un !ifor negru,
duc nd cu ea moartea cumplită7 străbătu şuier nd marginea de #os a platoşei şi buza
'*runcarea pietrei este, probabil, inspirată de un episod o-meric (Î8, ??, CL6 şi urm.).
%ar în pasa#ul omeric 9nea era ce ) care aruncă bolo!anul (împotri!a lui * ile).
genunc+otundăiişise prăbascuşituluic tdineraşaptedemarepiei,lap pămnăînntmi#loc.+utul
iicoapseiscoaseră.+ăunit,geamăt1urnusdeîşi îndoi durere, căruia îi răspunseră munţii din #ur şi ad ncurile
pădurilor îl trimiseră îndărăt. @milit şi smerit, el îşi îndreptă oc ii spre 9nea şi îşi întinse dreapta rugător7
*m meritat să mor şi nu mă dau îndărăt. 9 dreptul tău să mă ucizi.
%ar dacă te poate mişca durerea unui tată (cum a fost pentru tine *nc ise),
fie-ţi milă, te rog, de bătr nerea lui %aunus şi dă-i îndărăt feciorul, ori, dacă
!rei, numai trupul lui. 8ipsit de lumina !ieţii. *i în!ins şi italicii m-au !ăzut în!
ins şi întinz ndu-ţi m na7 8a!inia e a ta, nu-ţi împinge ura mai departe.
9nea se opri neclintit sub arme, rostogolindu-şi pri!irea şi înfr n ndu-şi m niaB !
orbele lui 1urnus începeau să-i înduplece din ce în ce inimaB şo!ăia, c nd zări deodată
atcunoscută,rnndu-i adet umărnăruluinefericitaPalas, cingătoarepecare1urnuscuţinteîlîn!insesestrălucitoareşi-5
ceucis-i esera atşi acumtde i-o purta pe umeri ca un semn al biruinţii lui. 8a !ederea acestei rămăşiţe, ce-i
amintea durerea cumplită, aprins de furie şi. Aroaznic în m nia lui, îi strigă7
%upă ce te-ai împodobit cu prăzi luate de la ai mei, ai !rea să scapi
de răzbunarea meaJ Pallas, da, Pallas te #ertfeşte prin braţul meu şi se
răzbună în s ngele tău blestemat.
<i cu aceste cu!inte, nă!alnic, îi împl ntă fierul în piept. Nrigul morţii
îng eţă pe dată trupul !iteazului şi sufletu-i fugi gem nd în lumea umbrelor.
$=%$/9 *8N*091$/ %9 =@M9
$ndicele nu cuprinde o l sta completă a numelor proprii dia 9neida. *u fost omise
uneledenumiripersona#enesemnifisecati!eundare,de ereinumemaisaupuţinpopoare,însemnaţi,înspecialdi!
inităţiceleminorecareaparetc. o/asingşiurăneledată în te t.
În dreptul fiecărui nume se indică numele cărţii şi al paginii din te tul
traducerii, e!entual însoţită de cifra notei e plicati!e de la pagina respecti!ă.
=umărul cărţii (prescurtat /.) este indicat printr-o cifra latina. *m menţionat unele
date esenţiale (filiaţia, apartenenţa etnică, rangul la numele de persoane, poziţia
geografică la numele de popoare, ţari etc.) şi c iar unele episoade în care
persona#ele importante au #ucat un anumit rol, faptele însemnate ale eroilor, e!
oluţia lor etc. =u au fose consemnate pretutindeni toate atestările numelor.
*0* 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. $, P- LB /.
!olscă,*0*to!arăşă'7&căpeteniea/oimlto,etruscă,8.2ppaliat.H34al-H3COlui9nea, /. ? p. CL6. *//*7
luptătoare */*M* 7 luptător grec din armata care cucense lroia, */9 19 ttoian, fondatorB i
conducător al unei ;W;J &e -liene, unde a găzduit pe 9aca, /. $, p. : î &; î / V' p 5CC
şi urm. & &, */9197 luptător arcadian, to!arăş al lui 9!andra, / *l, pp. H5H-H53.
*/+*A* 7 cetate în icilia, /. :$, p. K5 n. I. */1"+7 troian, to!arăş al lui 9nea,
$?, p- - */1"+7 aurune, războinic italic înfr nt #i uc. s c. nd!
a de 1urnus, /. ?$$, p. H3I. Y.
*/V$8"=7 ! nt năprasnic al nordului, num. t 6 0o.ca, l*N+$/@ 7 înt care bătea
dinspre coastele african, /. $, *A9="+ & tge legendar al cetăţii feaicicne

idon, /. $, *A$8li 7' cetate etrusca, /. V$$, p. C56 n. H
*A+$PP*7 general ţi colier al lui *ugust, /. Vili, P- C,I.
*:*197 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. $, p. L urm.B /. V$, pp. 56E- 5E5B /. V$$$,
p. CHK şi urm., *:9$7 grecii ci!ilizaţiei miceniene, în 9neida nume generi# ni grecilor,
/. $, p. *:9+"=75Hşiurm. $flu!iu din infern, /. V, p. 5C6B /. V$, p. 56K

V$$, p. C5C şi urm. *:$897 celebru erou grec mort sub zidurile 1roici, fiul i Peleu şi
al zeiţei 1etis, /. $, p. H şi urm.B /. $$, p. HXşi urm.B /. $$$, p. ELB /. V$, p.
56L şi urm. G
*$*?7 erou grec (dintre asediatorii 1roiei), /. $, p. 3B
$$, p. 64. *80* 8"=A*7 stră!ec e cetate din 8aţiu, /. $, p. CB
V, p. 53HB /. V$, p. 5L3B /. V$$$, p. CC3B /. $?, f p. CEH.
*80*=$ 7 locuitori ai *lbei 8onga, /. $, p. C. *8/9@7 bunicul lui :ercule
2 numit şi *lcide 2 /. V$, p. 5E4.
*89197 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. $, p. LB /.
*88$*7$ ?,rupitalic,.CE5. /*889/1"7.V$$,p.C5LNurie,.*M*di!initate9=@7 infernală,flu!iuitalic,/./V.$V$,
$p.$, pC43.C5Iurmn.. BC/.*M*1*7.?,p.CL4. soţia lui 8atinus, mama 8a!iniei, /. V$$, p. C46 urm.B /. ?
$$, p. H3E şi urm. *M* "*=97 femei războinice, /. $, p. C3 n. 5B /.
P. HH3. *M"+7 zeul dragostei, fiul Venerci, /. $, p. H5 n. 5B p.
<i urm. -
*M$/@ 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /.
$, p. 5C /. $?, p. CIIB /. ?, p. H43.
*M$/@ 7 căpetenie legendară a unei populaţii
microasiatice#' /. V, p. 5H6 n. C. ' #
*=":$ 97 bătr n fruntaş al troienilor, tatăl lui 9nea, /$, p. CKB /. $$, p. 6E şi urm.B
îndrumăicilia,plecarea/.$$ $pribegilor,p.KCBsedincelebrează1roiaşiperegrinările#ocuriîncinstealor,/memoriei.$$
$,pp.E6sale,-K5B/moare.V,pp-îd7.5CH-53HB c ipul său apare noaptea în !is lui 9nea, p. 53IB este !izitat în infern de
fiul sau fi pre!esteşte gloria !iitoare a +omgi, /. V$, pp. 5L5-5KCB /. V$$, p. C4C şi urm.B /. V$$$.'p. CCLB /. $?, p.
CIC şi urm.
*=%+"A9@7 luptător grec, ucis de troieni în noaptea căderii $lionului# /. $$, p. 3K.
*=%+"A9@7 fiul legendar al lui Minos, regele /retei, /. V$, p. 566 n. 3.
*=%+"M*/*7 soţia lui :ector, /. $$, p. 6CB primeşte pe troieni în 9pir
ca soţie a lui :elenus, /. $$$ , pp. II-L3. '*==*7 sora %idonei, /. $V, p. KH
şi urm. *=19=" +,7 troian, /. $, p. 5H n. C.
*=19@7 luptător italic din oştirea lui 1urnus, /. ?, p. CKK. *=19@7 luptător troian,
to!arăş/al.?lui$$, 9nea,p.H6K/.*=1"=.$,pp.54,$@7 C6Bgeneral roman, ri!alul lui *ugust, /. V$$$, p.

C3L n. 5. *=?@+7 luptător rutul, /. ?, p. CKK. *P"8"7 zeu al soarelui, al artelor şi al
profeţiei, /. $$, p. HK şi urm.B /. $$$, p. EL şi urm. '
*+/*%$*7 regiune din Arecia antică, /. V$ $$, p. CCL. *+/*%$9=$7 locuitori ai
*rcadiei, /. V, p. 5HCB o parte dintre ei migraseră, după unele legende, în 8aţiu şi erau
conduşi de 9!andru, /. V$$$, p. CC3 şi urm. *+/1@+7 stea, /. $, p. HHB /. $ $$, p. L6. *+
%99*7 localitate din 8aţiu, centrul principal al rutulilor, /. V$$, p. C4I n. 5 p. C53B /. $?,
p. CIEB /. ?$$, p. H36. *+A$9=$7 denumire generică a grecilor în 9neida, /. $.
P. 3 n. 3. *+A" 7 cetate din Arecia, /. $, p. 56B /. $$, p. HK.

*+A@ 7 monstru mitic, /. V$$, p. CC5. *+A@ 7 pribeag care a
încercat şi-l omoare pe 9!andru, /. V$$$, p. CH6.
*+5/$*7 nimfă, soţia lui :ipolit, /. V$$, p. CC4. '.
*+P$7 cetate din sudul $taliei, întemeiată de %iomede, /. V$$$, p. CCH n. 5B /. ?, p.
CL4 şi urm*+@=. 7 luptător etrusc, /. ?$, pp. HHL-H35.

* /*=$@7 fiul lui 9nea şi al /rcusei. 9ste proclamat de $upiter strămoş al
romanilor, /. $, p. 53B este c emat de 9nea la curtea %idonei, p. H4B în 1roia incendiată,
$$, pp. 6K-E5B în timpul rătăcirilor pe mare, /. $$$, pp. E6-KCB în /artagina, /. $V, pp. KE-
55EB se remarcă în timpul #ocurilor date în cinstea lui *nc isc, /. V, p. 535 şi urm.B ! nează un
cerb iubit de latini şi pro!oacă astfel războiul, /. V$$, pp. C4K-C5CB /. V:f, p. CC3B /. $?, p.
C6LB intră în luptă şi ucide pe trufaşul +emulus, /. $?, p. CICB /. ?, p. CL5B
?$$, p. H64 etc.
* $8* 7 luptător italic din armata lui 1urmis, /. $?, p. CI4B /. ?$$, pp. H3L, HEH.B
* $8* 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. ?$, p. HHH. 3, i * $8* 7 luptător
etrusc,troiene,aliat/.$ ,alp.lui56B9nea,/.V$/,pp.?,. 5L4,p.CL65L6B.* /. *+*/@$?,p.CICB7strămoş/.?$$,pal.H3Llui9nea. şi al
seminţiei * 1$*=*?7 fiul lui :cctor şi al *ndromacăi, /. $$, p. 6C
/. $$$, p. L3.B
*18* 7 în mitologie un uriaş care purta cerul pe umerii
$, p. HHB /. $V, pp. 54H, 555B /. V$$$, p. CCI şi urm. *1+$ $$7 fiii lui *treu,
*gamemnon şi Menelau, puternicii basilei micenicni, cuceritorii 1roici, /. $, p. CCB /.
Pp. HK, 6HB /. V$$$, p. CCI. $
*V9=1$=7 colină din 8aţiu, în locurile unde se !a
întemeiaJ +oma, /. V$$, p. C5EB /. V$$$, p. CH4.
*V9=1$=7 luptător italic din armata lui 1urnus, /. V$$, p. C56. *V9+=7 lac din
$talia, /*@A@.$$$,p. L4B17fiul/. ado$V,p.ti!55CBallui/./ezar,V,p.564dictatoşiurmşi.

monar al romanilor, contemporan cu Vcrgiliu7 /. V$, p. 5L6B /. V$$$, p. C3I, C3K.
*@89 197 căpetenie etruscă, aliat al lui 9nea, /. ?, p. CLIB
?$$, p. H63. *@+"+* (la greci 9" )7 zeiţa dimineţii, /. $, p. H3B /. $V, pp.
KL, 556 şi urm. *@+@=/$7 seminţie italică, /. V$$, pp. C44, C5KB /. ?$1, p. H3I.
*@ "=$*7 !ec e denumire a peninsulei italice, /. $$$, p. LH n. CB p. L3 şi urm.
*@ "=$7 locuitorii *usoniei, italicii, /. ?, p. CLH şi urm. *@ "=$ $7' !ezi ausoni,
?, p. CKK.
0*/:@ 7 zeul !iţei-de-!ie, /. $, p. HH n. 5B /. $V,
p. 546B /. V$$, p. C4E şi urm.
feniciană,0988"=*7tatăl%idonei,zeiţă războinică,"$,p.CK.09+9//.V$$,p.$=1C43B$*7
zeiţa/.V$/ibele,$$,p.C3K/.. 098@V$,p. 5L67căpetenie.09+"97 femeie troiană, /. V, p. 53H.
0"+9@7 !ezi */V$8"=, /. $$$, p. K4B /. ?, p. CKC şi urm. 0+@1@ 7 erou
legendar al istoriei romane, /. V$ , p. 5LI. 0@19 7 erou mitologic din *sia Mică, /. V,
p. 5H6. 0@19 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. $?, p. CICB /. ?$, p. HH6.
/*/@ 7 monstru ucis de :ercule, /. V$$$, pp. CCK-CH5.
/*$/@ 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. $, p. 54 /. $?, p. C6C.
/*$91*7 aşezare din $talia, /. V$, p. 5KCB /. V$$, p. 5KH. /*8/:* 7 proroc grec,
/. $$, pp. HK-3C.

/*8$%"=7 cetate din 9tolia (Arecia), /. V$$, p. C43B /. ?$, p. HC5.
' /*88$"P97 muză, /. $?, p. CEL.
/*M9+ 7 luptător rutul, /. ?, p. CKKB /. ?$$, p. H6C. /*M$88*7 fecioară războinică,
regina !olscilor şi aliata lui 1urnus, /. V$$, p. CCCB luptă şi moare eroic, /. ?$,
pp. HH3/*Pşiurm$7.luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. $, p. 54B /. $$, p. HEB /. $?, p. CI4B /.
?, p. CL3.
/*P$1"8$@7 celebră colină din +oma, /. V$, p. 5LLB /. V$$$, p. C3E.
/*+$0%*7 monstru; mitic. /. $$$, pp. L5, K4B /. V$$, p. C4H.
/*+"=7 luntraşul infernului, /. V$, pp. 5EE şi urm. /*+1*A$=*7 cetate
feniciană din *frica, /. $, p. C n. 6 şl urm.
/* *=%+*7 fiică a lui Priam, /. $$. Pp. 33, 64B /. $$$, p. ICB /. ?, p. CL5.
/*1$8$=*7 om politic roman, /. V$$$, p. C3I.
/*1"7 om politic şi scriitor roman, /. V$, p. 5LKB /. V$$$, p. C3I.
/9/@8@ 7 fiul lui Vulcan, căpetenie italică, /. V$$, p. C5EB ]
/.989="7?,p.CKLuna.$ /9%dintre$/@arpii,7căpetenie/.$$$,ppetruscă,.IH-
I6, IK/..$,?,/9=1*@+7p.CECB/. corabie?,p.H4Etroiană,. /. V, p. 5CEB /. ?, p. 8i
/9=1*@+$7 fiinţe mitice, /. V$, p. 5E6B /. V$$, p. C/9+09+7 monstru
mitic, paznic al infernului, /. V$, p.
/9+9 7 zeiţa gr nelor, a recoltelor, /. $ $, pp. E5, ECB /. $V, p. K6B /. V$, p.
5IH. /:*"=5*7 teritoriu în 9pir (Arecia), /. $$$, p. II. /:8"+9@7 luptător troian,
to!arăş al lui 9nea, /. ?$, p. HHLB /. ?$$, p. H6E.
/$09897 5. tră!ec e zeiţă a păm ntului, /. $?, p. C63B C. Munte din
*sia Mică, !ezi /. $$$, p. EK n. 3.
/$/8*%97 ar ipelag din Marca 9gec, /. $$$, p. I4B /. V$$$, p. C3L. /$/8"P$B fiinţe
mitice, /$.M"%"/97$$$,pp.LL- K4Bzeiţă/.marină,V$$$,p. CHL7/.V,/p. ?5.65B$,p.

/HC5.?,. p. CLI. /$=1@ 7 munte din insula %clos, /. $, p. C3B /. $V, p. KK. /$P+@7 /.
$, p. H5 n. 5. /$+/97 zeiţă, fiică a oarelui, /. $$$, p. L4B /. V$$, pp. 5KH, p. C43.
/$ 9@7 luptător rutul, /. ?, p. CK5.
/519+*7 insulă situată la sud de Pcloponez. 2 consacrată
Vencrei. /. $, p. 5H n. IB /V, p. 564B /. ?, p. CL5.
/$19+99*7 nume al Venerei (!ezi /$19+*), /. $, p. 5H.
/8*@ @ 7 căpeten-c a sabinilor, aliat al lui 1urnus, /. V$$, pp. C5I-C5L n.l. /898$*7
eroină legendară a istorici romane, /. V$$$, p.C3E. /8$1$@ B troian, /. $?,
p. CIIB /. ?, p. CL3B /. ?$, p. HH3. /8"*=1@ 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. $,
p?,. C6Bp.H4E/..V,/"/p.5CE$17 flu!iuşiurmal. /8"=infernului,$@7 /luptător.V$,p. troia5E4n,. to!arăşHBp.5EEal. lui

9nea, /. $?, p. CI4B /. /"/89 7 erou legendar al istoriei romane, /. V$$$, p. C3E. /"+ * 7 grec, /. V$$,
p. C5E, /. ?$, pp. HCL, HHC. /"+90@ 7 frigian, aliat al lui Priam, /. $$, pp. 3L-65.
/"+$=9@7 troian, to!arăş al lui 9nca, /. V$, p. 5EHB /.
?$$, p. H63.
/"+$=17 oraş important din Arecia, /. V$, p. 5LL. /"+$17 5. "raş al 9trurieiB
C. *lt nume aJ 9truriei, /. $$$, p. ICB /. V$$, p. C44B /. ?, p. H46. /+91*7 /. $$$,
pp. EK şi urm. /+9@ *7 soţie troiană a lui 9nea, /. $$, pp. 6I-E3B /.
$?, p. CE5.
/@M97 aşezare din $talia, /. $$$, p. LC n. H. /@P$%"=7 alt nume
al lui *mor (!ezi *M"+), /.
P. HC. /@+9 7 oraş italic, /. V$, p. 5LIB /. ?, p. CKC.
%.
descendenţi%*=*ai$7 numelui%ardanus,generic /aJ. grecilor,$,p,C3şi/urm.$.Pp.. H, I. %*+%*=$7 alt
nume al troienilor, %*+%*=$*7 ţara dardanilor, /. $$, p. 3E. %*+%*=$ $7 !ezi %*+%*=$, /. $, p. CI.
%*+%*=@ 7 strămoşul troienilor, fondatorul 1roici, /. $$$, p. IC n. H, p.
L3B /. V$, p. 5L4B /. V$$, p. C45B /. V$$$, p. CCI.
%*+9 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /, V, p. 5H6 şi urm.B /. ?$
$, p. H6E. %*@=@ 7 căpetenie a rutulilor, tatăl lui 1urnus, /. ?, p.
H4HB /. ?$$, pp. H3I, HIE. %9%*87 meşter legendar, /. V$, p. 566 n. C.
%9$N"07 fiu al lui Priam, al treilea soţ al 9lenei, /. $$, p. 3I n. 5B /. V$, p.
5I3 şi urm.
%98" 7 insulă din centrul Mării 9gee, numită şi "rtigia, ". $V, p. KL.
%$*=* (la greci *+19M$ )7 zeiţa ! nătorii, /. $, p. C3B /. $$$, p. K4B /. V$$, pp. C54,
CC4Bieu/..Primeşte?$,p.HH4peşitroieniurm.%în$%"=*cetatea(sausa %şi$pune%")7 căpeteniape9neasăcartaginezilor,-inarezea!enturile!ădu!alui,lui/. $,
C6-CKB se îndrăgosteşte de 9nea, /. $V, pp. H5-HHB de!ine iubita lui 9nea, pp. KK-544B
este abandonată de 9nea şi se sinucide, pp. 546-5C4B /. V, p. 53CB e!ită în infern pe
9nea, /. V$, pp. 5IC-5IH. & %$=%$M7 munte din Nrigia, consacrat /ibelei, /. $?, pp. CI5, %
$"M9%97 fiul lui 1ideu, căpetenie greacă în războiul troian, emigrat ulterior în $talia, /. $, p.
CHB /. $$, p. 35B /. V$@, p. CCHB /. ?, p. CL4B /. ?$, p. HC4 şi urm.
%$"+9 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. V, p. 5HC, %"8"P$7 seminţie
greacă, /. $$, p. H6 şi urm. %+*=/9 7 & fruntaş latin, /. ?$, p. H5E şi urmB /. ?$$,.HEE.
9
9A9+$*7 nimfă, /. V$$, p. CC4.
V$$, p. C46989=*7. soţia lui Menelau, Paris, %cifob, fiica lui $upiter fi a 8cdci, /. $, p. H4B /.
98$%*7 regiune din Peloponez (Arecia), /. $$$, p. K5B / V$, p. 5II.
98$ 9@ (sau /UMP$$89 98$ 99)7 regiune a infernului, rezer!ată eroilor, /. V, p.
53IB /. V$, pp. 5I6, 5LH. 98$ *7 alt nume al %idonei, /. $V, pp. 54E, 55EB /. V, p.
5C5.
9=/98*%7 gigant, /. $$$, p. LIB /. $V, p. 544.
9=9*7 fiul lui *nc ise şi al Venerei, conducătorul pribegilor troieni, eroul principal al
9neidei, /. $, p. 5 n. 5B călăuzeşte pe timp de furtună corăbiile troiene, /. $, pp. E-54B
a#unge la /artagina, p. 5E şi urm.B con!orbirea cu Venera, p. 5I şi urm.B admiră imaginile
căderii 1roiei în templul $unonei, p. CCB este primit de %idona şi începe po!estirea, p.
CK şi urm.B po!estirea în /. $$ şi /. $$$B de!ine iubitul %idonei, dar apoi o
păorăseşte,neştespre/. $$VBtalia,conducep.53K#ocşi urilem. Bîna#ucingesteaînmemoriei$raliala/

$ume,i*nc/.iseV$, /p.. 563BV,ppo. 5CHconsultă-53HB pe ibila, p. 56E şi urm.B coboară în infern, p. 5E6 şi
urm.B con!orbirea cu *nc ise, /. V$, p. 5L5B reîntoarcerea la lumină, p. 5KC şi urm.B sosirea în 8aţiu, /. V$
$, p. 5K3 şi urm.B tratati!ele cu 8atinus, p. C44 şi urm.B zeul 1ibrului îl sfătuieşte să ceară a#utor de la
arcadianul 9!andru, /. V$$ $, p. CC3 şi urm.B călătoria pe 1ibru spre Palatinul arcadian, p. CCEB 9nea la
9!andru, pp. CCI- C3HB pleacă spre tabăra etruscilor, p. C3H şi urm.B primeşte scutul, descrierea
acestuia, pp. - C33-C64B reîntoarcerea lui 9nea în tabăra troiană, /. ?, pp. CLK-CK4B lupta începe, p.
CK5 şi urm.B uciderea lui 8ausus, p. H4LB
uciderea lui Mezenţiu, p. H55 şi urm.B armistiţiul cu italicii, /. ?$, p. H56B lupta reîncepe, p.
HCL şi urm.B pregătirea duelului cu 1urnus, /. ?$$, p, H64 şi urm.B reînceperea ; luptei
generale şi rănirea lui 9nea, p. H6H şi urm. !indecarea şi reintrarea eroului în luptă, p.
H6L şi urm.B duelul5 şi uciderea lui 1urnus, pp. HEL-HIE. 9=9* $7 troienii şi urmaşii
lor, /. $, p. K şi urm. 9="1+$7 pre eleni emigraţi în $talia, /. $, p. CE şi urm. 9="1+$*7
ţara
enotri9"87 lor,uptătoradicătroian,$talia, to!arăş/.V$$,pal. 5KElui9nea,.9=1988@/.?$$, 7pbătr.HEC.n erou sicilian, /. V, p. 5H6 şi urm.
9"87 zeul stăp n al ! nturilor, /. $, pp. 6-KB /. V$, p. 5E5 şi urm.

9"8$*7 ţară, ar ipelagul lui 9ol, /. $ . P. 6B /. ?, p. CL4. 9P5+7 regiune din
nord-!estul Areciei, /. $$$, p. II. 9+*1"7 muză, /. V$$, p. 5K3 n. 5. 9+907 infernul
întunecat,
$V, pp. K3, 55C şi urm. 9+$M*=17 munte din *rcadia, /. V, p. 5HIB /. V$, p. 5LE. 9+$?7
5. Niu al Venerei, frate !itreg al lui 9nea, /. $, p. CIB p. 5CC n. 5 şi urm.B /. ?$$, p. HEI.
91=*7 !ulcan în icilia, /. $$$, pp. LI, K4. 91"8$9=$7 locuitorii 9toliei, regiune din Arecia,
?$, p. HC4. 91+@+$*7 regiune din nordul $taliei, actuala 1oscana, /.
V$$ $, p. C34. 91+@ /J7 locuitorii 9truriei. =u se înrudeau cu celelalte seminţii
italice, /. V$$$, p. C34B /. $?, p. CL6 şi urm. 9@M9=$%97 !ezi N@+$$, /. V$, p. 5E3.
9@+moartea),$*87t pnăr.C6Iluptătorşiurmtroian,.9V*=%+@7prietencăpeteniaallui=isus,arcadienilor/.V,p.5HCBstabiliţi/.$ ?
pe(faptePalatin,eroice/. şi V$$$ (primeşte pe 9nei şi se aliază cu el), p. CC6 şi urm.B
/. ?, p. H4I şi urm.B 9@+@ 7 ! nt, /. $, p. E n. CB /. $$, p. 64

N*91"=7 fiul soarelui, /. ?, p. CLE n. 3., N*$M*7 monstru,
personificarea z!onurilor, /. $V, p. 544B
$?, p. CEEB /. ?$, p, H5E şi urm. N*@=$7 di!inităţi minore ale c
mpurilor (de se masculin), /. V$$$, p. CH3.
N*@=@ (la greci P*=)7 !ec e di!initate italică a pădurilor, /. V$$,
pp. 5K6 şi urm.B /. ?$$, p. HI4.
N9097 sora lui Nebus, zeiţa lunii (!ezi %$*=*), /. ?, p. CLI.
N90@A9@77 alttroian,nume/.alV,luip. *P"8",5H5B/. $/.?, $p,.pCIE.5I..
' se
N9=$/$9=$7 !ec i locuitori ai 8ibanului actual, din care se trăgeau cartaginezii,. /.
$, p. 5L şi urm.
N9+"=$*7 zeiţă italică, /. V$$, p. CC5B /. V$$$ , p. C3C.
N89A:91"=7 flu!iu al infernului, /. V$, pp. 5E6, 5IE. N"+/@ 7 frate al lui
=ereu, di!initate marină, /. V, pp. 5H4, 565.
N"+/@ 7 latin, /. ?, p. CK5.
N+$A$*7 regiune microasiaticăB uneori denumirea generică
pentru *sia Mică, în special pentru ţinuturile troiene, /
VN+$$,$ Ap.$ 9=5KL.$7 alt nume al troienilor, /. $, p. 54. N@+$$ (la greci 9+$=$$ #7
zeiţe ale răzbunării (!ezi şi 9@M9=$%9)B /. $$$, p. I6B /. $V, pp. 54I, 555B /. V$, p. 5E6 fi urm.
A
A*=$M9%9B pa arnicul zeilor, iniţial t năr păm ntean răpit de lupiter, /. $, p. H.
A9+$"=7 monstru cu trei trupuri, ucis de :ercule, /. V$, p. 5EEB /. V$$$, p. CH4.
A91@8$7 seminţie care trăia în antic itate în *frica de
=ord, /. $V, p. 546B /. V, pp. 5CH, 5CK şi urm. A9'ri7 locuitori
stră!ec i ai teritoriului patriei noastre, /. V$$, p. C5H.
A$ * 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. $, pp. 5C, CKB

/. V, p. 5CE şi urm. A$* 7 luptător rutul, /. ?, p. CK5.
A8*. @/@ 7 di!initate marină, /. V, p. 565B /. V$, p. 56E. A8*@/@ 7 troian, mort
în războiul troian, /. V$, p. 5IH. A8*@/@ 7 luptător troian, ucis de 1urnus, /. ?$ $, p.
H6E. A"+A"=*7 monstru ucis de Miner! , /. $$, p. 6IB /. V$$, p. C46B /. V$$$, p. CHL.
A+*//::$7 oameni politici romani, /. V$, p. 5 K. A+9/$7 /. $, p. CC fi urm.

:*89 @ 7 grec emigrat' în $talia, aliat al lui 1urnus, /.
V$$ , p. C5LB /. ?, p. CK3 şi urm. :*" 7 /. $V, p. 55CB / V$, p.
5E6. :*+P$$7 fiinţe mitice, /. $$$, p. IH n. 3 şi urm. :9/*197 zeiţa lunii şi a
magiei, /. $V, p. 55C n. 3B /. V$, p. 56K şi urm.
:9/1"+7 fiul lui Priam, principal erou al troienilor în timpul războiului cu grecii, /.
5, pp. I, CHB /. $$, pp. 36, 66B /. $$$, p. II şi urm.
:9/@0*7 soţia lui Priam, mama lui :cctor, /. $$, p. 6H şi urm.
:989=@ 7 fiul lui Priam, a#uns scla! al lui =eoptolcm, ulterior
stăp nitor al 9pirului şi soţ al *ndromacăi, /. $$$, p. II şi urm.
?, p:98.CL6.$/"=7:98$munteM@7troian,din0eoţia,to!arăşundeal luise
9nea,spunea/.căV,locuiescp.5C3.:9+/@89.Muzele,/(la.V$greci$,p.C56B :9+*/89 )7 fiul lui lupiter
şi al *lcmenei, erou celebru pentru forţa şi !ite#ia sa, /. $$$, p. LEB /. V$, pp. 5E4, 5I4B /. V$$, pp.
C56, C5E., :9 P9+$*7 alt nume al $taliei, /. $, pp. C6, CIB /. $$, p. EHB /. $$$, p. I5 şi urm.
:$*%97 constelaţie, /. $, p. HHB /. $$$, p. L6. :$M9+*7 5. /orabie troiană, /. V, p.
5CEB C. Monstru legendar, /. V$, p. 5EE. :$P"8$17 fiul lui 1eseu şi al amazoanei :ipolita,
V$$, pp. CC4-CC5.
:$P"8$1*7 căpetenie a amazoanelor, /. ?$, p. HH3. :$+1*/@ 7 fruntaş troian, /.
V, p. 5HK #i urm.
$*=@ 7 !ec i zeu italic al războiului, /. V$$, pp. 5KK, C53. $*+0* 7 căpetenie a
getulilor,$%*7/. munte$V,pp. dinK3, *sia"$, Mică,546.$ %*7/.$$ munte,p.E4Bdin/. $/reta,$$,p.E6/.#î$ $urm$,p.. EK n. H.
$%*8$*7 oraş din /ipru, consacrat Venerei, /. $, p. H5 /. ?, p. CL5.

$%* 7 luptător troian ucis de 1urnus, /. $?, p. CI4. $%* 7 trac, /. ?, p. CKC.
$%9@7 5. Vizitiul lui Priam, /. V$, p. 5IHB C. 1roian, /. $?, p. CEE.
$%"M9=9@7 căpetenie a cretanilor sub zidurile 1roiei, /.
$$$, pp. I4, L4B /. ?$ , p. HC5. $8$*7 numită şi +ea il!ia, mama lui +omulus şi a lui
+emus, /. $, p. 53B /. V$, p. 5L6. $8$"=7 alt nume al 1roiei, /. $, p. 6 n. HB /. $$, p.
6I şi urm.
$8@ 7 luptător rutul, /. ?, p. CKH.
$8@ 7 strămoş legendar al troienilor, /. V$, p. 5L4 şi urm. M0+* @ 7 troian, /.
?, p. CLHB/. ?/.$, p?.$ $HCC,p..H6E. $=*/:@ 7 fondatorul cetăţii *rgos, /. V$$, pp. C4E, CC5B
$= $7 locuitorii $ndiei antice, /. V$, p. 5LEB /. V$$, p. C5H. $+$ 7 zeiţă, mesagera
zeilor, /. $V, p. 55KB /. V, p. 53HB /. $?, p. C65.
$1*/*7 insulă din Marea $onică, /. $$, p. IEB /. $$$, p. LL. $1*8$/$7
locuitorii $taliei antice, /. V, p. 5CEB /. V$, p. 5L3 şi urm.
$@8@ 7 alt nume al lui *scaniu, /. $, pp. 53, 56B /. $$, p. 6K şi urm, $@="=* (sau
$@=", la greci :9+*)7 soţia şi sora lui $upiter, zeiţa căsătoriei. @ra ei împotri!a troienilor, /.
$, p. 5 şi urm.B roagă pe 9ol să pro!oace furtuna, /. $, pp. 6-E şi urm.B cere Venerei s-
o a#ute la înfăptuirea unirii lui 9nea cu %idona şi fa!orizează legătura de dragoste

intre aceştia, /. $V, p. KI şi urmB trimite pe. $ris să curme c inurile %idonei muribunde,
p. 55KB trimite pe $ ris sa urzească distrugerea corăbiilor troiene, /. V, p. 53H şi
urm.B înţelegerea între latini şi troieni o înfurie7 trimite pe *liecto să st rn cască !
ra#ba, /. V$$, p. C43B desc ide porţile templului zeului $anus, /. V$$, p. C53B
CL5 şi urmB/.V$scoate$$,pp.CC6,pe2CCEBt1urnus/.$?,dinppluptă,.C65, pCIE,.H4CCILBşiurmiacu.Banu-!
ntulţă peîn sfatul$uturnazeilor,că1urnus/.?, p. este în pericol, /. ?$$, p. H3KB părăseşte pe 1urnus la
îndemnul lui $upiter, p. HI5 şi urm. $@P$19+ (la greci 9@ )7 fiul lui aturn, zeul cerului, stăp n al "limpului
şi
căpetenie a zeilor, /. $, p. 5CB sc iţează în discuţia cu Venera destinul eneazilor, p.
5H şi urm.B /. $$, p. 6I şi urm.B trimite pe Mercur la &'. 9nea, /. $V, p. 54C şi urm.B /.
V, p. 5H5 şi urm.B /. V$, p. 5E4 şi urm.B /. V$$$, p. CH3 şi urm.B sfatul zeilor, /. ?, p.
CIK şi urm.B linişteşte pe $unona şi-i e!ocă !iitorul latinităţii, /. ?$$, p; HIC şi urm.
$@1@+=*7 nimfă, sora lui 1urnus, /. ?$$, p. H3KB înlesneşte ruperea
armistiţiului, p. H6C şi urm.B conduce în luptă carul lui 1urnus, p. HE4 şi
urm.B încearcă zadarnic să-şi a#ute fratele în duelul cu 9nea, p. HI5 şi urm.
8*0V,p.$ +53CB$=17/palat.V$, puriaş.56Edin. /reta, locuinţa Minotaurului, A.
8*/9%9M"=*7 alt nume al partei, /. V$$, p. C46 şi urm. 8*"/""=7 troian, preot al
lui =eptun, frate al lui *nc ise, ucis de şerpi, pe c nd se opunea primirii calului în $lion,
/. $$, pp. HE-33. 8*"M9%"=7 rege legendar al 1roiei, /. $V, p. 553 n. 5 şi urm.
8*P$S$ 7 fiinţe mitice, /. V$, p. 5IL n. 5B /. V$$ , p. C43. 8*+$ *7 oraş din
centrul Areciei, /. $$, p. 3H şi urm. 8*1$=$7 locuitorii italici ai 8aţiului, /. $, p. 5B /.
V$$, p. 5K3 şi urm. 8*1$=@ 7 c rmuitor legendar al latinilor, contemporan cu
9nea, al cărui socru a de!enit după multe
peripeţii, / V$, p. 5K5B /. V$$, p. 5K6 şi urm.
8*1"=* (la greci 891")7 zeiţă, mama lui *polo şi a
locuită %ianedelatini,,/./$., $p,.ppC3B.C,/.HB$?,/.pV.$CE3$,5K3.8*S.$@7 stră!ec e regiune din
centrul $taliei, 8*@+9=17 cetate a lui 8atinus, centrul 8aţiului, /. V$$, p. 5K6 şi urm.
8*@+9=1$=$7 alt nume al latinilor, /. V, p. 564B (!ezi şi n. C la p. 5)B /. V$, p. 5K5 şi urm.
8*@ @ 7 fiul etruscului Mezenţiu. * fost ucis de 9nea, /.
Vlî, p. C56B /. ?, p. CK3 şi urm. 8*V$ =$*7 fiica regelui 8atinus, a cărei
m nă era disputată de 9nea şi 1urnus, /. V$, p. 5L3B /. V5 , p. 5K6 şi urm.
?$, p. HCLB /. ?$$, p. H3E şi urm. 8*V$=$@7 cetate întemeiată de 9nea în 8aţiu
după !ictoria asupra lui 1urnus, /. $, p. 5, n. C şi urm.B /. V$, p. 56L. 89%*7 iubită a lui
$upiter, mama 9lenei şi a /litemnestrei, a lui /astor şi a lui Pol us, /. $, p. H4 şi urm.
89+=*7 mlaştină din Pelopcncz, în care se adăpostea idra ucisă de :crcule, /. V$, pp.
5E6, 5LEB/. ?/.$$ ,Vp.$$ $HEC,p..CHHB

89@/*197 insulă şi munte dintr -un ar ipelag al Mării 9gee, /. $$$, p.
IEB /. V$$$, p. C3I. 8$0N+7 alt nume al lui 0ac us, /. V$, p. 5LE. 8$0$*7
nume dat *fricii, în special *fricii de =ord, /. $ , pp. H, K şi urm.B /. $V, p. K3
şi urm. 8$/*"=7 meşter armurier din insula /reta, /. $?, p. CE5B
/. ?, p. H4E.
8$/5*7 repune microasiatica, /. $V, p. KLB /. V$
$, p. C5LB /. ?, p. CL3.
8$/$ 9=57 locuitorii 8iciei, /. $, p. I şi urm. 8$/@ 7 luptător troian,

to!arăş al lui 9nea, /. $, p. 5CB
$?, p. CEK. 8$%$9=$7 locuitorii unei regiuni microasiatice,
presupuşi strămoşi ai etruscilor, /. $?, p. C65.
8$9@7 alt nume al lui 0ac us, /. $V, p. K6.
8/.$A9+7?,p. luptătorH44.0$A@+italic$ 7dinseminţioasteastră!eclui1urnus,edin/.nordul$?,p. CI4B$taliei, /. ?, p. CLEB
?$, p. HHE şi urm. "/+$7 cetate din sudul $taliei, /. $$$, p. L4.
M
M*$*7 mama lui Mercur, /. $, p. 5E şi urm. M*+/988@ 7 celebru general roman
din secolul al $:-lca î.e.n., /. V$, p. 5K4. M*+/988@ 7 nepotul lui "cta!ian *ugust, /.
V$ , p. 5K4, /. ?, p. CKK. M*+19 (la greci *+9 )7 zeul războiului, /. $, p. 53B /. $$$, p.
EE şi urm. M* $8$7 seminţie din =umidia orientală, /. $V, pp. KL, 9lenei, /. $$, p. 36.
M9=919 7 troian, /. V, p. 5CL. M9=919 7 arcadian al lui 9!andru, /. ?$$, p.
HEC. M9"=$*7 ţinut din 8idia, nume al întregii 8idii şi c'niar al 9truriei, (!ezi
8$%$9=$), /. V$$$, p. CL3B (!ezi şi /. $V, p. 545 n. 3).
olimpienilor,M9+/@+/.$, p(la.5EVecin. :9+M9CB/.$V, pp)7.fiul54Clui-543B$upiter/. Vşi$ $al$,
pMaici,.CCI.zeulM9 comerţului,*P7căpeteniecrainiculitalică, aliat al lui 1urnus, /. V$$, p. C5IB
V$$$, p. CCHB /. $?, p. C6C. M91$ /@ 7 rutul, /. ?$$, pp. HE4,
HE6, HEK. M9 9=S$@B fostă căpetenie a etruscilor, aliat al :i
1urnus, /. V$$, p. C56B /. V$$$, pp. CCH, C34B /. ?, p. CL3 şi urm.
M$/9=*7 cetate din Peloponez, reşedinţa lui *gamemnon, '
$, pp. 56, H4B /. $$, p. HE şi urm. M$=9+V* (sau P*88* , la greci *19=*)7
zeiţa războiului, meşteşugurilor şi înţelepciunii, fiica lui $upit!r, /. $, p. CHB
$$, p. 33 şi urm. M$+M$%"=$7 seminţie greacă, condusă de * ile, /.
$$, pp. H6, EHB /. ?$, p. HCE.
lui 9nea,M$/9=@.$V,p.7 543B/.$$ $/,p..V,I3Bp. /5CE.V$şi,purm.5E5. şi urm. M=9 19@7 luptător troian, to!
arăş al M@++*=@ 7 luptător latin, /. ?$$, pp. HEC, HE6. M@ 97 /. $, p. C n HB /. $?, pp.
C6H, CII.
=
=9"P1"89M7 fiul lui * ile, ucigaşul lui Priam, /. $l pp. 36-66B /. ?$, p. HC5.
=9P1@= (la greci P" 9$%"=)7 zeul mărilor, stăp nul suprem al apelor, fratele lui
$upiter, /. 5, p. LB /. $$, p. 3H şi urm.
=9+9$%97 zeiţe ale mării, fiicele lui =ereu, /. $$
$, p. EL. Y =9+9@7 zeu marin, /. $$ , p. 64 n.
H. =$87 /. V$, p. 5LEB /. $?, p. C6C.
=$MN9@7 luptător/.$,p.Etroian,n.5. prietenul lui 9urial, AD #şIJ P- 5HCB /.
$?, p. C6I şi urm.
="M9=1@M7 aşezare italică din !ecinătatea +omei, /. Vl# p. 5L6B /. V$$, p. C5L.
="1@ 7 ! nt, /. $, p. EB /. $$, p. 64.
=@M*7 luptător rutul, /. $?, p. CEEB /. ?, p. CKK.
=@M$/@ 7 mic flu!iu din 8aţiu, /. V$$ , pp. 5KH, C45 şi
urmB =@M$1"+7 rege legendar, urmaş s.5 lui 9nea, /.
V$, p. 5L3. =@M$1"+7 luptător rutul, /. ?, p. CKC.-
=@M$ $7 seminţie africană, !ecină cu punii, /. $V, p. 54H, "
"8$MP7 5. Munte din Arecia, considerat reşedinţa zeilorB C. /erul, /. $, p. 5HB /.

$$, p. EHB /. $V, p. 54H şi urm. "P$ 7 nimfă din alaiul %ianei, /. ?$, p. HH4 şi urm.
"+/@ 7 denumire a infernului, /. $$, p. 64 n. 5B /. $V, p. 54C şi urm.
"+9*%97 nimfe ale munţilor, /. $ , p. C3. "+9 197 fiul lui *gamemnon şi al
/litemnestrei, /. $$$, p. ILB /. $V, p. 555. "+N9@7 /. V$, p. 5IK. "+$"=7 constelaţie, /. $,
p. CEB //..$$V$,$ $p,.pL6B.C5LB/. $/.V, ?,p. pK6B.H4E. "+"=197 luptător

troian, to!arăş al lui 9nea, /. $, p. LB
V$, p. 5EI. "+ $8":7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea, /. ?$, pp. HHH,
HH6. "+1$A$* (sau %98" )7 insulă din Marea 9gee, /. $$$, pp. I4, I5.
"+1$A$*7 insulă în rada iracuzei, /. $$$, p. K5. " /$7 seminţie din sudul $taliei,
V$$, p. C5K. " $+$ 7 luptător latin, /. ?$$, p. HE4.
P*/:$=@M7 promontoriu în
icilia, /. $$$, PP- &.
*l Vcnerei, /. $, PP*8$=@+@ 7 iscusit corăbier troian, /. $$$, pp. IH, LEB /. V, p.
5C5 şi urm.B /. V$, pp. 5EI-5EK.
arcadienilor,P*88*=19@7/.V$$$,ppcetate.CC3,arcadianăCC6.P*88*în8aţiu,7fiul /lui.
V9!andru,$$$,p.CC6/.. P*88*V$$$,p. CCE7strămoşulşiurm.B /. ?, p. CL6 şi urm.
P*88* 7 alt nume al zeiţei Miner!a, /. $, p. 3. P*=%*+@ 7 căpetenie
$iciană în războiul troian, aliat al lui
Priam, /. V., p. 5HK. P*=%*+@ 7 luptător troian, to!arăş al lui 9nea,
/. $?, p. CIHB /. ?$, p. HC6. P*="P99*7 nereidă, /. V, pp. 5H4, 565.
P*=1@ 7 troian, /. $$, pp. 3I, 3L, 65. P*+/97 zeiţele soartei, /. $, p. H n.
CB /. $$$, p. L4. P*+$ 7 fiul lui Priam, al doilea soţ al 9lenei, A. $, p. HB
$$, p. 6IB / V, p. 5H6B /. V$$, p. C46. PR+S$7 seminţie iraniană, ri!ali tradiţionali ai
+omei, /. V$$, p. C5HB /. ?$$, p. HIH. P98* A$7 populaţie pregreaeă, cei mai !ec i
locuitori9ladeiai şi deci nume generic al grecilor, /. $, p. H . P98"+7 promontoriu în icilia, /.

$$$, pp. L5, K4. P9=19 $899*7 căpetenia amazoanelor, /. $, p. C3B /. ?$, p. HH3.
P9"=7 medicul zeilor, /. V$$, p. CC4B /. ?$$ , p. H6L. P9+A*M7 cetăţuia 1roici, alt
nume al acestui ora#, /. $, p. CC n. CB /. $$, p 66 şi urm. P$/@<7 zeu italic stră!ec i,
străbun al latinilor, /. V$$, pp. 5K6, C44. P$AM*8$"=7 fratele %idonei, ucigaş al lui i eu,
$, p. 5LB
$V, p. 546.
P$8@M=@ 7 străbun al lui 1urnus, /. $?, p. C65B /. ?, pp. CLC, H45.
P$+$1"@7 fiu al lui $upiter, /. V$, pp. 5EK, 5IL. P$+@ 7 alt nume
al lui =cptolem, /. $$, p. 6C şi urm.
stăp nulP8@1"=infernului,(la /greci.$V, :*%9p.55I. )7P"8fiul$19lui 7atfiulrn,luifratelePriam,l uicis$upiterdePirus,şial
lui/. =e$$,ptun,.63B /. V, p. 535. P"+ 9==*7 rege etrusc legendar, care a asediat +oma, /. V$$$, p. C36.
P+9=9 197 oraş italic, /. V$$, p. C5EB /. V$$$, p. C3C. P+$ *M7 legendarul rege
al 1roiei, /. $, pp. CC- CHB /. $$, p. HE şi urm. P+" 9+P$=* (la greci P9+ 9N"=*)7 zeiţă,
soţia lui Pluton, /. $V, p. 55KB /. V$, pp. 5E4 şi urm. P@=$7 cartaginezi, /. $, p. 5E.
]@$+$=@ 7 alt nume al lui +omulns, /. $, p. 56B /. V$,.
5K4.
+
+*M=9 7 luptător rutul, /. $?, pp. CEC, CEE.

+9M@8@ 7 luptător rutul, /. $?, pp. CI4-CICB /. ?$, p. HHH.
+9M@ 7 fratele lui +omulus, /. $, p. 56. +9M@ B luptător rutul, /. $?, p. CEC. +91@<7
luptător rutul, /. $?, p. CEC. +91@<7 legendară căpetenie a marsilor, /. ?, p. CKH. +$N9@7
troian, /. $$, pp. 3L, 64, 65. +"M*7 /. $, p. CB /. V$$$, p. C36. +"M*=$7 /. $,
ppşiurm.H,.53+@1@8.+"M@8@$7seminţie7fonditatorullică, /+omei,.$,p.53fiul. lui Marte şi al $liei, /. $, p. 53B /. V$, p. 5LE
*0$=$ 7 seminţie italică clin centrul $taliei, /.

V$$, p. C5E A. V$$$, p. C35.
*A*+$ 7 troian, /. V.- p. 5H5B /. $?, p. CI4. *8$@ 7 luptător italic din oştirea
lui 1urnus, /. ?, p. H4E. *8$@ 7 t năr grec din *carnania, regiune din nord-!cstul
Areciei, /. V, pp. 5HC şi urm.
*M" 7 insulă din Marea 9gee, /. $, p. CB /. V$$, p. C44. *+P9%"=7
căpetenia licicnilor în războiul troian, ucis de
Patroclu, /. $, p. IB /. ?, p. CLH. *1@+=7 tatăl zeilor, predecesorul lui
$upiter în
conducerea"limpului, /. $, p. 3 şi urm.
/9*7 poartă a cetăţii 1roia, /. $$, p. 6IB /. $$$, p. IK. /$8*7 monstru
legendar,
$, p. 55 n. CB /. $$$, pp. L5, /. $V, p. 543. 9+A9 1@ 7 luptător troian, to!
arăş al lui 9nca, /. $, p. C6B
$V, p. 543B /. V, p. 5CE şi urm. 9++*=@ 7 cunoscut sub numele de +egulus,
consul roman în secolul al $l$-lea î.e.n., /. V$, p. 5LK n. 5. 9++*=@ 7 luptător rutul, /.
$?, pp. CEC, CEE. $0$8*7 profetă din /ume, /. $$$, p. LCB /. V, p. 53LB
V$, p. 563 şi urm.
5/*=$7 sicilieni, locuitorii icaniei (au locuit iniţial pe con8 ţinem), /. V, p. 5CCB
V$$, p. CC5B /. V$$$, p, CH3 n. 6.
$, p. 55$/*=şiurm.$*7 alt$ /@8nume$7 denumirealinliei, /generică.$,p.CIBa /sicilienilor,.$$$,p.K5./. $$/,p.$8$H.9=$7$
%"=7locuitoriicetateiciliei, feniciană din 8ibanul actual, /. $, p. 5L. $A9@7 promontoriu microasiatie, /. $$, p. 3I.
$:9@7 soţul tirian al %idonei, /. $, p. 5LB /. $V, p. K3 şi urm.B /. V$, p. 5IH.

$MA$ 7 r u din c mpia troiană, /. $, pp. I, CKB /. $$$, p. IIB /. V,
pp. 5HC, 533. $="=7 trădător celebru, /. $$, p. HI şi urm.
$+1R7 golf de pe ţărmul *fricii de =ord,. /. $V, p. K6.
"+*/197 munte din centrul $taliei, /. V$$, p. C5IB /. ?$, p. HHK.
P*+1*7 cetate grecească din Pcloponez, numită şi 8acedemona, /. $$, p.
6E. S9=98@ 7 !izitiu al lui %iomede în războiul, troian, /. $$, p. 36.
S9=98@ 7 luptător rutul, /. ?$$, p. H6E. 1$?7 r u din infern, /. $$$, p. I3B /. V,
p. 56CB /1+.V$$M"=7,p.5E4r uşidinurm1racia,. /. ?, p. CLK. @8M"=7

luptător rutul, /. $?, p. CE3B /.
?, p. CKL.
1*+/:"=7 căpetenie a etruscilor, aliat al lui 9nea, /. V$$$, pp. C35,
C33B /. ?, p. CL3B /. ?$ , pp. H5L, HHE-HHL. 1*+]@$=$$ 7 regi legendari ai
+omei, /. V$, p. 5LI. 1*+1*+7 zonă a infernului, /. $V, p. 54HB /. V, p. 53IB
/. V$, p. 5E4 şi urm.
19=9%" 7 insulă din Marea 9gee, /. $$, pp. HE, 3H, 33. 19+ $8":7
troian, /. V$, p. 5IH.
19+ $8":7 troian, to!arăş al lui 9nea, /. ?$$, p. H6E. 19 9@7 rege
legendar al *tenei, fiul lui 9geu, /. V$, pp. 56E, p. 565 şi urm.
19@/9+7 fratele lui *ia , /. $. P. CK. 19@/9+ (sau 19@/+@ )7
strămoş legendar al troienilor, /. $, p. 5CB /. $$$, p. EKB /. V$, p. 5L4
şi urm. @/+$7 urmaşii lui 1eucer, adică troienii, /. $, p. 3 şi urm.
19@/+$0+@7$flu!iu din centrul $taliei, /. $$, p. EHB /. V, p. 5C3B /. V$, p. 56L.
1$0+@7 rege latin legendar, /. V$$$ , p. CC3. 1$0@+7 a#ezare din
8aţiu, /. V$$, p. C53. 1$%$%97 alt nume al lui %iomede, /. $, p. I 1$N9@7
fiul 1artarului şi al Păm ntului, trăsnit de $ upiter, /. V$ $$, p. CHHB /. $?, p.
CI6. 1$+7 cetate feniciană din 8ibanul actual, /. $, p. 5LB /. $V, p. K3 şi urm.
1$+9=$9=$7 alt nume al etruscilor, /. V$$$, p. C33. 1$+$9=$7
cartaginezi, descendenţi ai 1irului, /. $, p. C n. 6B p. 5I şi urm.
1$++@ 7 latin, /. V$$, pp. C4K-C55B /. $?, p. C6C. 1$ $N"=* una dintre Nurii, /.
V$, p. 5IEB /. ?, p. H4E. 1$1*=$7 uriaşi legendari, /. V$, p. 5II. 1$1"=7 fiul lui 8aomcdon,
soţul *urorei, /. V$$$, p. CEE. 1"8@M=$@ 7 luptător rutul, /. ?$, p. HCEB /. ?$$, pp. H6H,
p. EH şi1+urm.$=*/+$*7 alt nume al iciliei, /. $$$, p. LC. 1+$1"=$B zei

marini, /. $, p. K n. H (la singular)B /. V, p. 565B /. V$, p. 5E5.
1+$1"=1*7 nume al Mincr!ei, /. $$, p. 3C. 1+$ V$*7 nume al zeiţei :ecate, /.
V$, p. 563. 1+"$*7 cetate din nordul *siei Mici, numită şi $lion, /. $, p. 5 şi urm.
1+"$9=$7 locuitorii 1roici, /. $, p. H şi urm. 1@+=@ 7 !itează căpetenie a rutulilor, ri!
alul lui 9nea. 9ste !ec iul logodnic al 8a!iniei, /. V$$, p. C46B *llecto îl aţ ţă împotri!a troienilor,
p. C4K-C55 şi urm.B conduce ostile italice împotri!a eneazilor, p. C5H şi urm.B /. V$$$. P.
CCH şi urni.B asaltează tabăra troiană în absenţa lui 9nea, /. $?, p. C6CB încearcă zadarnic
să împiedice debarcarea lui 9nea şi a aliaţilor lui, /. ?, p. CK4 şi urm.B ucide pe Pallas, p.
CKE şi urm.B este sal!at de $unona, p. H4C şi urm.B polemizează cu %rances, /.
?urm$,p.B. înHC6Bbătălialuptagrenerală,începe,ppp.. HCLHE4-şiHE6Burmlupta.Bpro!oacăcu9neapeşi9nemoartea,laluptă,pp. /HEL.?-$HIE$,p. H33 şi
@
@N9U ' 7 luptător latin din armata lui 1urnus, /. V$$, p. CCCB
V$$$, p. CCHB /. ?, p. CKHB /. ?$$, pp. HE4, HE6. @N9= 7 flu!iu din
$talia, /. V$$, p. C5K. @8$ 9 (în poemele omerice "%$ 9@)7 fiul lui 8aerte, eroul
"diseei, " $$, p. H6 şi urm. @M0+"7 căpetenie a marsilor, aliat al lui 1urniis, /.
V$$, p. CC4B /. ?, p. CKL.
V
V9@=@ 7 r u din, $talia, /. V$$, p. C54.
V9=9+* (sau V9=@ , la greci *N+"%$1*)7 zeiţa frumuseţii şi a dragostei, mama
luingă9neazidurile./ere/artaglui$upineiter spri#işi-lîndrumă,pentru ptroieni,.5Işi /urm.$,.

Bptrimite.5Cşi urmBpe/upidonîntmpinăcu înfăţişareape9nea lui *scaniu să insufle
%idonei dragoste pentru 9nea, p. H5 şi urm.B opreşte răzbunarea lui 9nea asupra 9lenei,
/. $$, p. 6E-6LB consimte să spri#ine unirea %idonei cu 9nea, /. $V, p. KI şi urm.B roagă
pe =eptun să uşureze plutirea corăbiilor troiene, /. V, p. 53K şi urm.B cere lui Vulcan să
făurească on scut pentru 9nea, /. V$$$, p. CHE şi urm.B dă scutul lui 9nea, p. C33B în
sfatul zeilor, /. ?, p CL4 şi urm.B !indecă rana lui 9nea, /. ?$$, p. H6L.
V9=@8@ 7 fruntaş latin, /. V$$$, p. CCHB /. ?$, pp HC4, HHI.
V9 1*7 zeiţa focului, /. $, p. 56 n. LB /. $$,

pp. 3E, 6EB /. $?, p. C6K.
V$+0$@ 7 alt nume al lui :ipolit, /. V$$, p. CC5. V$+0$@ 7 fiul lui :ipolit, /. V$$, p.
CC4. V"8/9= 7 căpetenie latină din armata lui 1urnus, /. $?, pp. CEH-CEEB /. ?, p. CKK.
V"8 /$7 populaţie din centrul $taliei, /. V$$, p. CCCB /. ?$, p. HCK şi urm.
făurar, V+*/.V$$0*7,p. C5EB/.V$/,.pV.5E6B$$$,p./CCK.V$ $şi$,
urmp.C3K.. V@8/*= (la greci :9N*$ 1" )7 zcul-/@P0.$
?*=17 flu!iu din c mpia troiană, /. $, p. CHB /. $$$, pp. IK, L3B /. $V, p. KLB /. V, p.
533B /. V$, p. 56H.
9N$+7 /. $, p. L şi urm.
Prefaţă 1abel cronologic =otă asupra ediţiei
/artea înt i /artea a doua. /artea a treia /artea a pa;ra /artea a
cincea /artea a şasea
/artea a şaptea /artea a opta /artea a noua /artea a zecea /artea
a unsprezecea /artea a douăsprezecea $ndice altabiticde nume
NU+<$1

Eneida

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eneida

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/19/2018 Publius Vergilius aroM -neidaE -slidepdf.

PUBLIUS VERGILIUS MARO

Publius Vergilius Maro şi-a asigurat perenitatea printr-o capacitate uluitoare de

al cărui conţinut a ilustrat tranziţia lentă a contemporanilor de la deznăde#dea, generată

culti!aserăenaclurile neotericeînspecial. lirica/eimaieroticăimportanţi.Mulţi

nouluiluiMecenaclasicism./onsilier-au dez!oltatşiprieten înal cenaclurilelui*ugust,

dine simplu,epoca elenisticăstructural spredistincte!aziune,decelalspremarilor!ieţuioreaşfericităgrecdîntr-

În 0ucolice, Vergiliu atestă o erudiţie mitologică remarcabilă, a cărei utilizare

Pompei,energică duşmanaagriculturiiallui. %ar"cta!ianagricultoriişi"ri entraul

În raport cu 0ucolicele, uni!ersul poetic !ergilian îşi lărgeşte considerabil limitele şi

pentru Vergiliu, drumul spre atingerea faimoasei atara tt epicureice, ec

(mi#loculromanilorsecoluluiîmpotri! alctolilor,$$$-leaî .altăe.n.popul)./iaţierînaintegreacă,dein!ocaceasta,nd

ansamblu,mantuanşi -îna careales şiabundăalteiz!

şial alteneotericilor,influenţe,!irtuozitateapelingăcealora telui nică,*pollonios),predilecţiadar

atiestudineaepericlitatăeroilor,oflotădar cîntreagă,iarelementele=eptun materialesal!

originale=arareaaunui a!enturilconţinut orriginallegendarearticulatale. lui 9nea apare

asemenea atitudine rezultatele obser!aţiilor asupra condiţiei semenilor săi, recepti!

cercuritoleranţamaifaţălargide aleîn!inşiclaseici şiproprietarilorsupunerea ndecondiţscla!i

1rie mu de# pli ca

romanilor+oma,drept.Maiteamult,se cîmparteiarîn /artaginaporţile templuluiaraicăîntşi

remiineîncetat,proclamăgrandioestrămarea.Naptulestemoraldemn-istoricăde a societăţii. 9ra un loc comun în istoriografia latină proslă!irea

aproape liniare. %ar acest prezent este epoca lui *ugust.

ustificarea puterii romane reprezintă totodată şi #ustificarea regimului augusteic.

epicureice,fermitatemoralădarpedin$ ngăatitudineafertilul unfilonr eroipicureic(9nea,se

limpedeurgieîn sufleteaceastacereşticiar înf =isusprimelese!ersuriîntreabăaledacăpoemnului7cum!

paliddoar laîn stimularearealitate2 alunordestinuluintenţii ,alee istentoamenilorînafara.

respectare este recomandată de Vergiliu, fidel spri#initor al

nu promotorii lor. %ar persona#ele sunt figurate de poet cu un talent e cepţional. 9l

9roii literaturii antice a!eau de regulă o structurăclară, geometric alcătuită, definiti!

iubeştepietateafamiliarituală şia patriaromanilor,şisă!cu rşeştetotulstrăinăcelenecesaredepasiune,sal!

portretemaialesde/amilla,femei, frumoasamultmai sufecioarăcintalcăztuitetă îndarluptatos

antic itate,%eşi al glorificatmileipentrucampaîn!iniileşi. militare romane, Vergiliu a nutrit un

conţin de regulă cele mai importante momente din desfăşurarea

pradăecilibrată,stiiilordeci2 tabloule!ocareafurtuniipeisa#uluipemarecalm,de tonifiantpildă2dar.

poînţetuluilege !ibreazăşiparticipăadlancfaptele,cnd contemplăgndurile şipeisa#ulsentimentelemirific,

e!olunoaptează,grotapermanentibilei!ibreazăîntr-un cadruo sonor adec!at. "racolele lui Naunus apar ca !oci în

1raducerea lui 9. 8o!inescu de cele mai multe ori n-a

perfectă a ritmului, modelat astfel ca să corespundă conţinutului de idei7 cadenţa c ştigă

%eci, în pofida unor reminiscenţe străine, greceşti şi romane, creaţia poetică

secolulacelaşi $gradalereica noastreşipoemelel-a idomericelatrizat.

??tradus-lea aprol-auapedmiratintegral.Aiuseppeopera. @ngaretti a fost şi este printre ei. Aeorge

#umătate, dar geniul lui Vergiliu continuă să ilumineze calea poeziei

Vergiliu se reîntoarce în casa părintească. 9ste acum un om

între 3C esaupare3H căşi HIa#utatî.e. nde. *sinius Pollio, om politic şi

suspecteaflaunluielogi*ugustal. lui8a Aallusordinul. împăratului, Vergiliu a modificat sf rşitul Aeorgicelor,

autorul, sau cu foarte mici modificări, pe baza notaţiilor marginale

deciarte uneletullatin,!ersurifără aomisealteradecoloratura9.8o!inescuspecificăşimaia

z!războaierlitde purgiană săzeilordurezeşideunmoraşnia neiert3şisă-toareişistatornicească$unone7Bmultzeii

!lstăstarpn cep nă!a departerăsturna!aodatăpornişipentruodată cetateaanimici

/endelo & *ci dZr#tiriana %idona şi însoţitorii ei fondaseră

furtuniloNr ăml,lăcaşulntnddeastfelundedeporgnescduri!iforniţînsufletulle. în!

roage cu aceste cu!inte7

penaţii.; 9ncaeiicasnici,ducea cuzeielaipenaţiilocuinţelorcasei.%acăsale şicine!

Viteazule între !ite#ii danailor, o 1ididel, de ce n-am murit pe c mpia $lionului, de

ce nu mi -am dat du ul răpus de m na ta, acolo unde aprigul :ectorC zace

<i pe credinciosul "ronteB plecat pe ! slă, c rmaciul fu smuls şi z! rlit în mare

zeupnăo însăadle punăncul apelorBodatăşiaţilorînfruntatcapăt. *ţişi

şi acum pe !ite#ii ce au îndurat at tea necazuriB ce capăt soroceşti nenorociri-

!oipurtaspo!ediunci ncenşiîţi!oirăzboidescîn ide$taliaBcartea!abirui!iitorului,popoareca

5888 *sta e !oinţa mea. Va !eni a !reme, în scurgerea !eacurilor, c nd neamul

/ains $0oiului;id'ms/aetarse!or. înc ide cu puternice ză!oare de fier. Înăuntru, nelegiuita

simţi cuprinsă de bunătate şi bl n-deţe faţă de troieni.

! nătoriiusşi piciorulalunii. în coturn 5 de purpură. 9şti în ţinuturile punice, printre tirieni şi

sta-i, de bunăseamă, /aribda, zise nc ise, astea-s cumplitele st