Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Pașoptismul și modernitatea
• Vorbim despre o epocă ce se diferențiază net de literatura veche,
cu prelungirea ei premodernă în activitatea Școlii Ardelene a lui Maior și Budai-
Deleanu, sau în generația lui Ienăchiță Văcărescu
(în Țara Românească) și Costache Conachi (în Moldova) de pe la anul 1800. Avem de
a face, după 1830, cu o generație remarcabilă de scriitori,
care fixează repere în materie de poezie, proză și teatru și sunt modele pentru gener
ația următoare.
• Pașoptiștii sunt
o generație literară tipică, cu apartenențe și dizidențe de grup, polemici interne și col
aborări transfrontaliere. Pașoptiștii formează și un grup cu identitate politică. Cei mai
mulți sunt participanți activi la Revoluția de la
1848, mulți fiind exilați ani întregi după aceea.
• Din acest motiv, literatura română devine, o dată cu ei, un fapt instituțional,
o structură complexă, articulată modern, beneficiind de
un câmp literar cu numeroase forme de expresie: presă, școală, teatru, cărți, societăț
i literare.
OPERA
• Un poet modern,
care cultivă elegia, lirica de dragoste, meditația pe tema istoriei, lirica
reflexivă, dar și poezia politică (în fabule).
• Consideră că genul său e unul „felurit”, deci se străduiește să ilustreze
cât mai multe feluri de poezie, rămânând totuși consacrat în primul rând prin me
ditație, fabulă și satiră.
• Un poet care, în textele lirice, se arată un elegiac, un melancolic și un reflexiv.
Din acest punct de vedere, e un poet al modernității, un om modern.
• Romantismul său este unul mai curând reflexiv decât vizionar, aplecat
spre meditație și mai puțin spre pasiune.
• Un aspect
didactic, scopurile educative fiind evidențiate de informațiile istorice,
geografice etc. oferite în texte. Acesta provine din neîncrederea (parțial jucată) î
n capacitatea publicului de a înțelege codurile unei poezii moderne.
• Una dintre temele poeziei sale este dificultatea de
a scrie versuri în lipsa unei tradiții literare mai consistente,
a unei limbi literare sigure și a unui public cu gust educat:
• Interesante efecte comice în poezia epică (satiră, fabulă), pornind de
la afectarea naivității, a unei credulități excesive.
Fabula
• Alexandrescu e cel mai important fabulist român, între altele pentru că specia
fabulei va muri cu totul la sfârșitul secolului al XIX-lea. În generația pașoptistă,
fabula are o puternică încărcătură politică: ea poate pune guvernele în
dificultate, poate stârni scandaluri politice și îi poate
atrage autorului închisoarea.
• De aceea, fabulele lui Alexandrescu își asumă în mod camuflat această misiune
politică, folosindu-se mereu de masca naivității.
• Dar nu este vorba de o naivitate reală. Alexandrescu stabilește aici un pact de
lectură cu un cititor complice, în faţa căruia autorul face pe naivul, invitând la
o lectură simpatetică, pentru a adormi bănuielile cenzurii, pe care o prezintă,
implicit, drept mai naivă decât ei. Se creează astfel o solidaritate între
autor şi publicul său.
• În Toporul și pădurea, autorul pretinde că vorbeşte despre vremuri mitologice,
abătând astfel atenția de la posibila relevanță contemporană a fabulei.
• Astfel, reluând toposul de basm „de n-ar fi, nu s-ar povesti”, autorul îl ia în
mod absurd în serios („dacă se povestește, înseamnă că a fost”), pretinzând că
ar crede chiar în adevărul verificabil
al unor ficţiuni literare ultraprestigioase precum Iliada.
• După cum se observă, Alexandrescu se prezintă ca un moralist, excelând în
speciile poetice care au de-a face cu judecata morală, cu reflecția personală,
cu discursul oblic, ce caută solidaritatea cititorului.