Sunteți pe pagina 1din 6

Curs I-23.01.

2022
Fiecare epocă își propune trecutul e care are nevoie, fiecare epocă, comunitate, isi
selectează literatura.
Lucrăm cu o multitutidine de variante de trecut. Sintezele istoriei literare române nu
coincid. Nici un istoric nu poate reansambla trecutul in mod pasiv. Aici sunt mai
multe discuții.
Toate conceptele sunt niște concepții de uz didactic. Situația noastră, când vom
discuta texte plasate cu câteva secole în urmă.
Mai multe dispute teoretice, cum te raportezi la acele texte? Metodele sunt în linii
mari cel puțin două: Una aducerea aspectelor unor contexte care le-au generat. Nu se
poate citi un text scris în sec XVII ca și cum s-a scris ieri. Călinescu a dat tonul în
selecția acelor texte care aveau potențial estetic. Această discuție, esteticul este un
efect al receptării. Alți autori 8care au adus abuziv textele în prezent ca si cum nu ar
conta intregul set de valori, mentalitati au fost acele lecturi teoretice de tip
structuralist sau semiotic, textul in sine, cum functioneaza, mecanismul lui, tacticile
pragmatice. Dimitrie Cantemir tratat ca un contemporan al lui Mircea Cărturescu.
Istoria literaturii ca specie a criticii literare apare la sf sec al 18 lea in Occident dar
devine o formă de discurrs la sec 19. Secolul 19 principala orientare a culturii, a
romantismului. Vom pune in legatura autorii cu literatura modernă, de secol al 19-lea.
Necesitatea studierii acestor autori. Nu vom intelege secolul 19 daca nu vom intelege
autorii. Identitatea nationala se construieste cautand sa se legitimeze prin traditie.
Cronicarii au constituit multă vreme una dintre sursele imaginarului literar și nu
numai, ci și cel civic, tip politic în cultura română de secol al XIX-lea.
Istoria literaturii este o forma de narativizare a trecutului, o formă de construire și de
administrare a memoriei comunitare. Relația cu trecutul nu este niciodată naivă,
implicată, niciodată, nu e deloc o intamplar, setul construirii satelor moderne in toata
Europa, orice istorie a literaturii implică un vizibil interes, o atitudine ideologică mai
mult sau mai putin explicit asumata. Orice raportare la trecut comporta o asemenea
plasare ideologică, nu putem avea o atitudine deplasată de trecut. Un soi de naivitate
pioasă sau naivă a acestor sinteze și în special în școală, manuale. Un istoric literar
citește mult pentru noi totți, Călinescu în cateva studii spunea cateva lucruri
elementare, subiectivitatea este esenta actului critic. Obiectivizarea punctului de
vedere. Nici un act critic nu poate fi perfect obiectiv. Actul critic este o formă a
imaginației, nu îl constatăm. Nici un istoric literar nu descrie pasiv o stare de lucru ci
crează narațiuni posibie despre trecut. Fiind un simptom al epoicii nationale,
nationaliste, specia apare ceva mai tarziu, pe finalul secolului al XIX-lea, cele profi
apar în scolul XX. Toate aceste istorii joacă un rol, slujesc vca forme instituționalizate
ca forme nationale. Istoria lui Călinescu apare intr un moment critic tensionat 1941 și
întreaga construcție e un mod de a reacționa, 1941 un moment dificil pt România,
pierde peste o treime de Transilvania, atunci Călinescu din unghi estetic, esteticul,
valoarea, există, că poate da o idenntitate națională. Miorița, mitul creației, genezei,
Zburătorul, orice cultura nationala trebuie sa fie un construct organic, marile mituri.
Cîălinescu interesat doar de cartile evaluate din pdvd estetic. Limba are caracter
ereditar, literatura vazuta ca un exercitiu de imbogatire a limbii. Călinescu mai face
un lucru observat de Mircea Martin, pana ajunge la clasici nu prea are argumente de
continuitate, atunci inventează o continuitate in raspar, trecut-prezent, un soi de
lectură inversă, Prima parte practicp lectura inversă tocmai pentru ca demersul lui ii
cere continuitate. 1941, mesajul lui Călinescu este că imaginează o hartă literară a
României, eminescu Creangă Moldova, etc. Spune că asta este harta reală a României:
Ideea lui este ca o comunitate care produce valori exista. AVEM O STRALUCITA
LIT CARE IN CIUDA TUTUROR.....Un mod de a spune că granitele se pot
transforma, statul poate să ia diferite fome in functie de momentele politice, esentiala
e un alt tip de realitate, un popor nu inseamna granita, o natiune e o comunitate care
produce valori. E lipsita de intentie ideologică? Nu, e un contrsuct ideologic, asta e
cheia de constructie. Un astfel de mod mai transant, ideologic, de asumare a
trecutului. Istoriile literare nu sunt ierarhii.
2. Naratiuni care vizeaza o posibila traditie, traditia se reinventeaza de fiecare data, nu
e un dat, un corpus de texte si gesticulatii culturale imboil, fiecare epocă va selecta
din trecut si va construi propra traditie. Sunt istorii ale literaturii care ignora tot ce s-a
scris pana in sec XIX. Incepe cu Vacarestii.
Mihai Zamfir inecepe cu secolul XIX i spunea ca nu s epoate vorbi de literatura
romana pana in sec XIX, in tate tarile lit incepe prin poezie, ea avand un caracter
strident diferit de limbajul comun diferit, vizibil diferit de limbajul obisnuit comun,
literatura este subiectivitate, si asumare a acesteia. In istoria culturii noastre Cantemir
este primul autor, prima carte de fictiune din cultura noastra, subiectivitate orgolios,
un soi de rabufnire in plan personal. Sub figura inorogului, o traditie literara la care se
revendică. Ceilalti autori, toti autorii din perioada veche isi explica textele. Cine face
o istorie a auto realitatii in vechea cultura observa ca exista o mare reticienta face de
subiectivitate, fata de ideea de fictiune, valoarea suprema este adevarul, obsesia. Eu
spun adevarul, nu lucruri deșarte.
Când un autor vorbeste de lucrui de sarte sau de basme, vorbesc cu mare dispreț. Nu
din basme, referinta dispretuitoare inspre fictiune. Grigorie Ureche, forme de discurs,
nu e un mare narator, dar la el se regaseste un soi de preistorie a literaturii romane.
Naratiuni, avem acolo primele tentative de portretizari, primele aparitii ale
personajului literar. Ne interesează cum scriu discursul, cum isi scriu textele,
momentele in care calca principiile, momentele de subiectivitate.
Nu exista valoare, originalitatea nu este o valoare pentru cultura asta, nu exista ideea
de valoare litarara. Cele mai multe texte discutate sunt compilatii, pasaje ca atare.
Cărturarii vechi lucrau cu copy-paste. Aceleași fraze se rostogolesc dintr-o lucrare în
alta. Autorul e un fel de funcționar care nu are rolul decât de a transmite mai departe
tradiția, rolul lui este de a transmite un mesajul unanim acceptat. Fie unul religios, sau
fie un mesaj de tip istoric, trecutul trebuie conservat. Etica profesiei, autoritatea e a
mesajului, nu a autorului. Cantemir marchează o ruptură față de lit veche.
Modul de organizare a discursului, la cum intervin în text. Moldovenii sunt toti
crescuti in aceeași scoala, istoria nu e doar un discurs, ideea lor, este un mod de a
transmite repere morale, istoria formeaza, povestec evenimentele in așa fel incat sa se
asimileze anumite valori. Manipuleaza narațiunea. Forme diferite de discurs,
inceputurile poeziei in limba romana, pastrand proporțiile. Intentia lui nu este una
artistica, ci una confesionala, una ritmata a psalmilor. Lectua medievala nu este una
intimă, ci una publică. Sf. Augustin care citea pentru sine. IN E.M se citea cu voce
tare. Lectura medievală este pentru public. Sec xix- 99 la suta din pop romana este
analfabeta. Se scrie in biserica pt conservarea textelor sacre, pentru invataminte, in
cancelaria domneasca, scrisul nu este cel mai bu n martor al lumii vechi. Dosoftei e
un om al bisericii care traduce niste texte sacre cu forma si rtim, oamenii se vor atasa
afectiv si vor memora mai bine daca vor capata o forma prozodica.
Tonul general era ca romansimul nu piere, pe la 1909, Iorga era un ultra naționalist, in
timpul regimului comunist ka sf anilor 70 ia nastere un soi de concept, ideologic
numit protoconism, (rep,lica la sincronism) Metoda de a căuta, de a inventa,
inceputuri in perioada romana, pionierat, de a cauta. Filmele cu Mihai Viteazu,
discurs asemenator al lui Ceaușescu, cultul personalității.
Ureche Costin vorbesc despre latinitate, muiere murier, limba noastra e latină. Dacii
nu sunt de interes, ei vor fi descoperiti de romantici, anii 70.
Deformari care par ridicole. Esenta e ca prin intermediul acestor discursuri este a
construi un om nou. In Dimitrie Cantemir s-a vazut un soi de protoromantic, o
sensibilitate romantic.
Traditia bizantina, în aceasta bazileul e unsul lui Dumnezeu. Io-Ioanes, unsul lui
Dumnezeu, traditia spune ca un imparat este egalul apostolilor, caracter sacru. Idealul
de principe trebuie să aibă un caracter monahal, Machiaveli rupe moralul de religie,
gandirea de tip modern. Om politic/Monah, dif de mentalitate esențială.
De ce nu putem ignora acești autori? Pentru că este de neinteles literatura romana in
prezenta acestor autori. Simboluri nationale. Asachi nu are parte de un tratament pe
măsura textelor lui in istoria literara. Instrumentele de constructie nationala este
literatura, alaturi de istoriografie. Simboluri comunitare, obtinute prin subscriptie
publică. SEC XIX are o nevoie foarte mare, reforme care schimba totul. Reforma
agrară, desrobirea rromilor, secularizarea manastirilor. In domeniul culturii el e cel ce
da totnul si spune ca nu putem conduce la nesf, nevoie de o literatura proprie.
Trecutul nostru inseamna cronici. Alfabet chirilic, latin. Efectul sever, nu sunt
modele, Alecsandri, Eminescu.
Secolul al XIX lea trebuie sa-si identifice o traditie proprie, nu are o foarte mare
ampla traditie scrisa. Oamenii sec XIX este de a propune o traditie, sunt romantici in
gandire. Folclorul, descoperirea sa, secolul XIX fascinatia culturii populare.
Alecsandri, care dă forma memorabilă a Mioriției.
Romantismul este fascinat de cultura, e misterioasa, reminisciente romanice.
Ghiduri turistice mioritice, esenta de Romania, mediul politic, folisit motive populare.
A doua sursă a secolului al XIX-lea, texte medievale. Scena Lăpușeanu Grigore
Ureche și nuvela lui Negruzzi. Lucrurile au o anumită logică, literatura are o evoluție
organică, de cultură.
Un lucru ignorat,mod de a construi trecutul din perspectiva interesului unui anumit
moment, partea de care vom discuta, toata aceasta perioada a fost folosita in tot felul
de modalitati, si a fost citita intr o logica care nu ii apartine, o logica a prezntului si nu
a peioadei respective.
Principala problema este ca noi discutam de o perioada prenationala, in granitele
viitorului, iiluminism , dezbatute conceptele politice.
Trebuie acceptat ca lucrurile sunt mobile, fluide, exista o etapa prenationala, intens
nationala, o etapa post nationala. Literatuar nu poate ramane incapsulata, ea de
repliază. Etapa prenationala, nu exista cultura nationala moderna, suntem o parte de
cultura mult mai mari, bizantine, post-bizantine. Cand cultura romana a programat in
mod oragmatic si s-a modrnizat s-a pretecut o uitare, ne-am rupt de Orient. Nu se mai
constientizeaza imensa cultura bizantina, toata vechea romana, de pana la secolului al
XVIII are toate caracteritsicile culturii bizantine, prin toate formele si tipurile de text,
tot ritualul politic, inscaunarea unui dormitor.
Toti domnitorii tineau sa-si demonstreze inrudirea.
Toate straiele sunt imitatii ale imparatilor, fete bisericesti. (Biserica, Ortodoxie)
Avem același texte de morală religioasă care sunt traduse și la noi, monograful lui
Mihai Selos.
Folosim pana in sec al XVII-a folosim limba slavona, un simptom al predilecției catre
cultura biznatină. Dreptul de a tine slujba in limba lor. Toata aceasta parte a preluat
textele biblice, limba cancelariilorm scrierea in slavonă, romana nu e o limba
culturala, nu se scrie in romana, explicatia este ca am preluat ca o provincie a culturii
bizantine toate for00mele ei, limba slavona pentru cultura. Secolul al XVIII-lea,
Cantemir a scris in latina.
Cantemir e rrom moldovean,la Constantinopol traieste acolo 20 de ani, mediu
cosmopolit prin excelenta.
Dimitrie Cantemir, tratat de muzica, muzicolog, otomanii aveau muzica in orice
cadru.
Prima calitate recunoscuta de catre turci, se intoarce in tara, urmeaza 12 ani in exil.
Fiul lui Cantemir, trage toate sforile posibile si cartea este tradusa, in limba germana
franceza engleza si e principala sursa legata de imperiul roman folosita de romantici.
Cultura bizantină
Toate frantuzismele vremii lui Alecsandri au corespondentele romglezei de astăzi.
Lexicul este cel mai permeabil prin excelență.
In interbelic au existat dezbateri, unele dintre clisee, una dintre explicatii era ca
inapoierea culturala a romanilor provine din nenorocirea slavona si ortodoxia, daca
eram catolici eram mai avansati. Interpretari romanesti, P. Panaitescu. *
Cultura bizantina, toate astea sunt forme ale culturii bizantine. Nu cultura slavona era
impermeabila, lucrurile stau invers, nu suntem o cultura inferioara pt ca am fost
ortodoxi, eram o civilizatie alcatuita din apicultori, propunerea catlolica care
presupunea cateism, forme livresti nu se potrivea cu civilizatia noastra pastorala,
ortodoxia avea o cultura a imaginii. Imaginea este o sursa esentiala, pictura. Pictura
bisericeasca urmeaza niste ermenii, un tipic controlat prin traditii. P.P Panaitescu
spune ca chiar daca nu ar exista vreodata Bizantul noi nu puteam asimila cultura
conceptuala, problematizatoare, lucrurile stau altfel, cultura slava e una bizantina pt
popor. Cultura religioasa cu suflet satesc.
Din secolul al XIX pare sa fi disparut cu totul , ignorata.

S-ar putea să vă placă și