ROLUL LITERATURII ÎN

PERIOADA PAȘOPTISTĂ

Echipa *orez cu lapte*

Participanti:
- Hintea Carlo
- Raboveanu Dorinel
- Radut Gabriel
- Matei Francesco
 Paşoptismul
 Perioada paşoptistă
 (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală
şiliterară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţional.Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care
nu fuseseră parcurse deliteratura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai  bine de un secol şi
jumătate.Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în
 coexistenţa curentelorliterare,
 nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare(iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient)
sunt asimilate simultan.
 Paşoptismul
 este o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular şi supusă unor comandamente exterioare: mesianism cultural şi revoluţionar,
spirit critic,deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional, conştiinţă civică şi  patriotică, conştiinţa pionieratului în mai toate
domeniile vieţii, o retorică a entuziasmului şi atrezirii la acţiune.Afirmarea unei generaţii de scriitori, gazetari, istorici şi oameni politici, numită
de posteritate
 generaţia paşoptistă,
 determină începutul modernităţii noastre culturale, o perioadă de tranziţie şi de prefaceri palpabile. Scriitorii paşoptişti au vocaţia începuturilor şi, poate
de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multetipuri de scriitură.Până la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiţie a
literaturii culte sau de ointenţionalitate estetică a scrierilor literare. Conştiinţa faptului artistic, ideea de beletristică, senasc în această perioadă, când se
petrece şi transformarea autorului în scriitor. Curentele suntimportate o dată cu formele, ideile literare vin împreună cu tiparele narative sau
prozodice.Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapa iniţială a traducerilor, a adaptării, aimitării modelelor, a respectării structurilor date
(în fond, conform ideologiei clasicismului).Activitatea publicistică a lui Kogălniceanu, Russo, Alecsandri şi Negruzzi, prin atitudinea
lor lucidă şi responsabilă, a contribuit la instituirea premiselor culturii române moderne.
 Paşoptismul
 cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca demodernizare, de afirmare a romantismului şi  de fundamentare a majorităţii
speciilor
Personalitaţi ale perioadei paşoptiste

 Andrei Mureşeanu
•

 Mihail Kogalniceanu

•

 Ion Heliade Rădulescu

•

 Vasile Alecsandri

•

 Costache Negruzzi

•

 Alecu Russo

•

  Nicolae Bălcescu

•

 Grigore Alxandrescu

•

 Dimitrie Bolintineanu
 Romantismul
 Romantismul
 Este o mişcare artistică şi filozofică apărută în ultimele decenii alesecolului XVIII în Europa care a durat o mare
parte din secolul XIX. A fost o mişcare
contraraţionalismului care marcase perioada neoclasică, ce se va pierde la apariţia spiritului romantic.
 Romantismul pătrunde în literatura română după 1830, cu oarecare întârziere, prelungindu-şi însă influenţa până
la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu, în secolul douăzeci,ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Romanticii
timpurii sunt Andrei Mureşanu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, poeţi ce oscilează
între romantism şi clasicism. Romantismul, în ţara noastră, este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al
deşteptării conştiinţei naţionale. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea
zbuciumului şi a căutărilor intime, ea este o literatură angajată, pusă în slujba idealului naţional. Romantismul
românesc apare ca o mişcare unitară, cu un program bine definit, careridică literatura noastră de la încercările
minore ale Văcăreştilor, la geniul universal al lui Eminescu.
 Este o reacţie la imobilismul şi schematismul clasicist, presupunând o eliberare aminţii de “închisoarea vieţii”, şi
cuprinde destul de repede întreaga Europă. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de
scriitorii români: mitul
strigoiului,evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibilă a timpului, omul nemuritor, nopţile,titanismul, natura,
geniul, ierarhia divină. Romantismul se traduce prin ironie, prin satiră, prin
demonism, promovând meditaţia, nuvela şi romanul istoric, epopeea sociogonică. Romantismul românesc s-a
înfăţişat , în general, în două ipostaze: una plină de
tumult, patetică şi declamatoare în Muntenia, alta mai senină şi mai temperată în Moldova. Caracteristice îi sunt
angajarea în istorie şi descoperirea folclorului.
 Revista „Dacia literară”
Dacia literară
Este revista apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iaşi, sub redacţia lui
Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu şi-a propus să se axeze exclusiv pe literatură.
Pe parcursul apariţiei, ea a avut următoarea rubricaţie, marcată prin supra titluri:
Nr. 1
Scene istorice din cronicile Moldaviei (text:Constantin Negruzzi, AlexandruLăpuşneanul), Scene pi
toreşti din obiceiurile poporului
(M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeridin alte foi româneşti texte reproduse din „F
oaie pentru minte, inimă şi literatură”, „CurierulRomânesc” şi „Albina românească”),Telegraful
Daciei (ştiri culturale);
Nr. 2:
Scene pitoreşti din Moldavia (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece popularea Moldaviei)
 Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia şi Moldovade D. A. Damid
off, cu prezentare şi comentarii de M.Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A.Donici),
Alegere din alte foi româneşti („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica,Telegraful
Daciei
 Revista Junimea
 A reprezentat cea mai importantă mişcare literară românească, prin care se produce în cultura autohtona o schimbare radicală de
mentalitate. „Societatea Junimea” a fost înfiinţată la Iaşi, în iarna anului 1864, din iniţiativa unor tineri cărturari (Petre
P.Carp,VasilePogor,Teodor Rosetti,Iacob Negruzzi), colegi de generaţie, strânşi în jurul lui Titu Maiorescu,la puţin timp de la
întoarcerea lor de la studii din străinătate.
 În anul 1864, „Societatea Junimea” adoptă un program prin care îşi stabilea principiilece îi vor călăuzi activitatea culturală:
 • orientarea literaturii spre specificul naţional;
 • promovarea specificităţiii esteticului; susţinerea principiului de autonomie a artei(arta pentru artă); promovarea “valorii
estetice” ;
 • organizarea, la Iaşi, a unei serii de prelegeri publice (“prelecţiuni populare”);
 • organizarea, cu regularitate, în casa lui Vasile Pogor, a unor lecturi din opereautohtone, producţii originale ale junimiştilor,
urmate de discuţii;
 • achiziţionarea unei tipografii, cu ajutorul căreia să se tipărească manuale şcolare,cărţi de ştiinţă, literatură şi mai ales, editii
ştinţifice,”cu note explicative şi index”,ale tuturor cronicarilor şi istoriografilor români;
 • abordarea problemelor limbii şi ale ortograiei, combatând tendinţa latinizantă de promovare a ortografiei etimologice;
 • alcătuirea unei antologii cu cele mai valoroase poezii autohtone, de la poeţii Văcăreşti până la Vasile Alecsandri.„Societatea
Junimea” discută şi o multitudine de probleme filozofice, juridice şi sociale, polemizând cu mulţi dintre contemporani.
 Convorbiri Literare
„Convorbiri literare”
aparută la 1 martie 1867 din iniţiativa lui Iacob Negruzzi, în paginile căreia s-au publicat în
timp cele mai multe dintre operele marilor clasici: Eminescu, Caragiale, Maiorescu,
Creanga, Slavici, devine curând după apariţie ceamai importantă publicaţie a epocii. Iacob
Negruzzi a fost însarcinat de Junimea cu editarearevistei, de care s-a ocupat timp de 28 de
ani. Convorbirile apar la început bilunar, în 16 pagini, într-un tiraj de 300 de exemplare.
Prin comparaţie cu programul coerent pe care îlformulase cu decenii în urmă „Dacia
literara”, care debutase cu o rubricaţie fixă şi o politicăculturală bine definită de la primul
număr,”Convorbirile puteau trece drept o iniţiativămodestă, amatoristă chiar”. Revista nu
este exclusiv literară. Ea acordă un spaţiu importantstudiilor ştiinţifice şi general culturale,
înscriindu-se în curentul epocii. Printre autorii deliteratură publicaţi de revistă se numărau
Iacob şi Leon Negruzzi, M. Cornea, Scarlat Capsa,Th.Serbanescu , V.Pogor, Nicu Gane, cei
mai mulţi dintre ei catalogabili în a doua linievalorică. Primul succes remarcabil este
cooptarea lui Alecsandri, care îşi publică începând cunr.20, „Canticele comice”. Rar, revista
găzduieşte şi unele recenzii semnate de Maiorescu,Pogor, Carp sau N.Quintescu.Spre
sfârşitul secolului al XIX-lea, marii scriitori rămaşi în viaţă sau cei ridicaţi dinnoua
generaţie devin ostili Junimii şi Convorbirilor şi îi descoperim activând în alte publicaţiiale
epocii de cu totul alte orientări. (Caragiale, Slavici, Cosbuc, Delavrancea, Vlahuta).