Perioada pașoptistă(1830-1860)

Revoluția de la 1848 –împotriva orânduirii feudale și a formelor

despotice de guvernare
-lupta pentru emancipare socială și națională devine o formă
de manifestare a conștiinței naționale
- se dezvoltă un puternic spirit național ca reacție împotriva
imitației și a modelelor preluate din spațiul occidental
Paşoptismul. Perioada paşoptistă
 este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în preajma
Revoluţiei de la 1848
 ideologie literară care nu a fost sintetizată într-un program
particular
 se pun bazele literaturii române moderne
 se conturează identitatea culturală a literaturii române,
specificul naţional
 pentru prima dată are loc sincronizarea cu Europa
Occidentală, mai mult mimetică la început
Mișcarea paşoptistă
Mişcarea paşoptistă are ca obiective social-
politice:
- modernizarea societăţii româneşti
- independenţa politică
- libertatea naţională
- unirea provinciilor române.
Perioada pașoptistă
 Până la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiţie a
literaturii culte sau de o intenţionalitate estetică a
scrierilor literare.
 Conştiinţa faptului artistic, ideea de beletristică, se
nasc în această perioadă, când se petrece şi
transformarea autorului în scriitor.
 Curentele sunt importate o dată cu formele, ideile
literare vin împreună cu tiparele narative sau
prozodice.
 Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat
etapa iniţială a traducerilor, a adaptării, a imitării
modelelor, a respectării structurilor date (în fond,
conform ideologiei clasicismului).
 Scriitorii paşoptişti
 Sunt școliți în Occident - Parisul devine, pentru o jumătate de veac,
polul intelectualităţii româneşti.
 Chiar dacă romantismul atrage, fiind curentul dominant, se
manifestă şi tendinţe clasice, preromantice şi realiste.(Este o
situaţie neobişnuită pentru că, relativ tânără, literatura romană nu a
urmat evoluţia normală a marilor literaturi europene. Din dorinţa de
a recupera şi de a se sincroniza cu literaturile europene, scriitorii
pașoptiști amestecă "vârstele" literare.)
 Trăsături: - fantezia creatoare,
- libertatea de creaţie,
- aspiraţia spre absolut,
- spiritul rebel şi contestatar;
 Personalităţi cu rol de îndrumător al
fenomenului cultural-literar
1.Într-o primă etapă, corespunzătoare primei generaţii
paşoptiste, acest rol îi revine lui Ion Heliade Rădulescu, prin
articolele din ”Curierul românesc” apărut la Bucureşti (1829),
căruia îi adaugă suplimentul literar ”Curierul de ambe sexe”
(1837).
Datorită îndemnurilor adresate tinerilor scriitori a fost
posibil debutul unei întregi generaţii între 1830-1840: Vasile
Cârlova, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac.

2. O altă etapă este marcată de contribuţia lui Mihail

Kogălniceanu, redactorul revistei ieşene "Dacia literară", care are
ca obiect exclusiv literatura, ”spiritul cel mai constructiv al epocii”,
”mesianic pozitiv”(G. Călinescu), om al faptei.
Cultura română
Învăţământul:Se înfiinţează primele şcoli primare în principalele centre ale
ţării, punându-se astfel bazele învăţământului în limba română

Teatrul: Se pun bazele teatrului în limba română, atât în Țara Românească

(I.Heliade Rădulescu), cât şi în Moldova (Gheorghe Asachi), la început prin
traduceri, apoi prin scrieri originale.

În 1840, Teatrul Naţional Iaşi este condus de Mihail Kogălniceanu,

Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi şi se prezintă piese originale prin care se
face educaţie cetăţenească şi sunt criticate micile societăţi feudale -"o şcoală
de moral";

Presa: Apar primele ziare: "Curierul românesc"(Ion Heliade Rădulescu)-

Bucureşti, 1829; "Albina românească" (Gheorghe Asachi) - Iaşi, 1829; "Gazeta
de Transilvania" (Gheorghe Bariţiu) - Braşov, 1838; "Dacia literară" (Mihail
Kogălniceanu) - Iaşi, 1840.

Ştiinţele: Se constituie primele societăţi ştiinţifice româneşti; se conturează

ştiinţa economiei politice; ia avânt gândirea filozofică; se deschide perspectiva
încadrării istoriei naţionale în istoria universală.
Trăsăturile literaturii pașoptiste
Trăsături:
 coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi
Curentele literare - iluminism, clasicism, preromantism, romantism,
realism - asimilate simultan
Romantismul este dominant, dar cu tendinţe clasice, preromantice şi
realiste
 polimorfismul preocupărilor individuale

Scriitorii paşoptişti acţionează pe mai multe căi:

- participanţi sau simpatizanţi ai revoluţiei de la 1848, exilați ulterior
- scriitori, exprimând idealurile de unitate naţională şi de emancipare
socială şi naţională în opere cu conţinut patriotic şi militant
- oameni de cultură, contribuind la întemeierea şi dezvoltarea
instituţiilor culturale: presa, învăţământul, teatrul, societăţile culturale
(Kogălniceanu, Russo, Alecsandri, Negruzzi)
 Trăsăturile literaturii pașoptiste
 Literatura urmărește:
 promovarea și dezvoltarea spiritului național, mesianism cultural și
revoluționar
 operele literare să aibă un conținut patriotic și militant, exprimând idealurile
luptei pentru emancipare socială și națională, pentru unitate națională
Caracteristici:
-inspirația din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare socială și unitate
națională( exemple: curaj, demnitate, onoare, trecut glorios)
-prețuirea frumuseților patriei și a creației folclorice
-reflectarea problemelor sociale din perioada pașoptistă
-satirizarea viciilor orânduirii feudale, sunt judecate critic moravurile clasei
feudale(lit. devine vocea trebuințelor sociale-atitudine clasică moralizatoare a
scriitorilor pașoptiști)
-literatura pașoptistă - caracter național, popular, militant
- îmbinarea elementelor clasice cu cele romantice în
operele literare
Literatura pașoptistă
Proză
 - tema preferată: -istoria: Costache Negruzzi "Alexandru Lăpușneanul„,
Nicolae Bălcescu "Românii supt Mihai-voievod Viteazul„, Alecu Russo "Cântarea
României"
-critica deficiențelor unei societăţi în plină transformare:
Vasile Alecsandri "Balta-Albă", "Istoria unui galbân"
Memorialistică: Costache Negruzzi "Negru pe alb"; ”Însemnări de călătorie”, Vasile
Alecsandri "O plimbare în munţi", Grigore Alexandrescu "Memorial de călătorie"
Poezie: -aria tematică se diversifică: meditaţii pe teme romantice (ruine, morminte,
nestatornicia sorții); trecutul glorios, natura, folclorul;
-specii literare clasice (epistola, satira, fabula) coexistă cu cele romantice
(meditaţia, elegia): Andrei Mureșanu "Un răsunet"; Grigore Alexandrescu "Anul 1840",
"Meditaţie", "Umbra lui Mircea. La Cozia„; Ion Heliade Rădulescu "Zburătorul"; Vasile
Alecsandri "Doine„; Dimitrie Bolintineanu "Legende istorice„;
Teatru - reprezentat de Vasile Alecsandri comedii de moravuri: "...am proiectat să fac
din teatru un organ spre biciuirea năravurilor rele şi a ridicolelor societăţii noastre„:
"Ciclul Chirițelor", drame istorice: "Despot-Voda", drame de inspiraţie clasică:
"Fântâna Blanduziei„, "Ovidiu„;
Trăsăturile poeziei pașoptiste
 Poezia trebuie să devină accesibilă
 Eul poetic se adresează direct, folosind retorica sentimentelor (crește
grija autorului pentru exprimarea cursivă și pentru frumusețea limbii)
 Sub influența romantismului apar specii noi: balada și cântecul
 Sub influența clasicismului: fabula, oda(mijlocul de afirmare a idealurilor
politice și culturale naționale)
 Tematica poeziei se lărgește – poetul trăiește acut sentimentul existenței
sale sociale; poetul- tribun militează pentru valori social-naționale( se
izolează sau se identifică cu realitatea socială)
 Forma de exprimare a poeziei pașoptiste este influențată de deschiderea
culturală a scriitorilor: romantismul promovând individualitatea, specificul
unei națiuni, spiritualitatea și tradițiile regăsindu-se în folclor și istorie
 Sursele de inspirație: folclorul( teme, subiecte, eroi fabuloși) sau istoria
(credințe populare, superstiții, modele), toate fiind legate de elemente
concrete ale peisajului românesc
Istoria națională oferă modele de ordin moral de care epoca în transformare
are nevoie
Marile teme ale poeziei pașoptiste
 Tema patriotismului exprimată prin: dragostea pentru
pământ, pentru popor, pentru tradițiile
naționale( Gh.Asachi, Cezar Bolliac, I.Heliade Rădulescu),
prin elogiul elementelor de progres, dar și a trecutului
glorios propus ca model al prezentului( meditații și balade cu
subiect istoric- Gr. Alexandrescu ” Umbra lui Mircea. La
Cozia”, Dimitrie Bolintineanu- ” Muma lui Ștefan cel Mare”).
 Tema ironizării societății contemporane (ex. satira –
Gr.Alexandrescu ”Satira.Duhului meu” și indirect în fabule-
Gr.Alexandrescu, Asachi)
 Tema afirmării omului și a personalității sale ( omul
filosofic, omul religios, omul sentimental, cetățeanul –
A.Mureșanu-”Un răsunet”)
 Dacia literară (30 ianuarie – iunie 1840)
Sincronismul
 dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama
Cromwell, de Victor Hugo, în 1827) şi articolul-program Introducţie, publicat de
Kogălniceanu în 1840, în Dacia literară, ”întâia revistă de literatură organizată”
(G. Călinescu)
Constituirea deplină a romantismului paşoptist a fost marcată de programul

teoretic - Introducţie, redactat de Mihail Kogălniceanu și publicat în primul număr
al revistei,
Articolul-program reprezintă manifestul literar al romantismului românesc.


Contextul istoric, politic și cultural:

Unitatea națională era încă un ideal
Îndrumătorii culturali se străduiau în multiplie activități ale spiritului să
construiască instituțiile culturale ale societății: teatre, reviste, școli, societăți
literare și filarmonice, într-un cuvânt conștiința de sine a unui popor, fracturat de
istorie.
În domeniul literaturii, se are în vedere coagularea eforturilor într-un set de
principii comune, disparate până acum, mizând pe valoarea națională.
Numele revistei – simbolic: Dacia este acel întreg, spațiu istoric ”spart” care se
dorește recompus; termenii recurenți: ”național”, ”român”.
 Dacia literară – Iași - 1840
Articolul ”Introducţie”

Cele patru puncte ale articolului-program sunt:

 
 Întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic: „Critica
noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana”, principiu
fundamental după care se măsoară maturitatea unei culturi.
 Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române: „țelul
nostru este realizarea dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună
pentru toţi” – construcția culturală se face nu numai prin îndreptățirea istorică a
românilor de a se uni, ci prin valoarea reală a activității literare.
 Combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre: ”Dorul imitaţiei s-a făcut la
noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. [...] Traducţiile
însă nu fac o literatură.” - disociere
 Direcția activității literare - promovarea unei literaturi originale, prin indicarea
unor surse de inspiraţie în conformitate cu specificul naţional şi cu estetica
romantică: ”Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt
destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca
să putem găsi şi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să
ne împrumutăm de la alte naţii.”
Originalitatea – însuşirea cea mai de preţ a unei literaturi
Clasicismul

curent literar-artistic, reprez. sec. al XVII-lea și al XVIII-lea

promovarea raţionalismului
aspiraţia spre idealul de frumusețe și armonie, pornind de
la modelele artistice ale Antichității
reflectarea realităţii în opere de artă desăvârșite ca
realizare artistică
personaje echilibrate, animate de înalte idealuri eroice și
principii morale ferme, legate de soarta statului, înzestrate
cu cele mai înalte virtuți morale și capabile de fapte eroice
ordine, armonie, echilibru, rigoare
 puritatea genurilor
sobrietatea stilului
regula celor trei unităţi (timp, acţiune, loc)
Romantismul
Mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în Europa - sfâr. sec. al XVIII-lea
 prezența eului liric în textele literare, subiectivitatea trăirilor
 exprimarea cu prioritate a sentimentului și sensibilității
 libertatea creației, absența oricăror reguli sau constrângeri estetice
(prezente la clasicism)
 amestecul genurilor şi al speciilor literare
 îmbogățirea limbajului poetic cu regionalisme, neologisme
 exprimarea specificului național în literatură
 tendința de a prezenta istoria într-o lumină ideologizată, glorificarea
eroilor și a libertății
 evadarea din realitate în peisaje exotice, în vis, în cosmos, în trecut,
în special al Evului Mediu și al goticii
 personaje extraordinare în situaţii extraordinare, cu trăsături contradictorii
 descoperirea folclorului național
 aspirația spre absolut (iubirea perfectă, libertatea deplină și cunoașterea
totală)
 culoarea locală