Perioada pasoptista si implicatiile sale

Caracterizata prinr-o puternica manifestare a constiintei nationale in toate

provinciile romanesti, perioada fixata cu aproximatie 1830-1860 delimiteaza o epoca
distincta in evolutia istorica a literaturii romane, numita in mod curent epoca
pasoptista. Termenul de pasoptism desemneaza miscarea democratica si revolutionara
care precede, in Tarile Romane, Revolutia de la 1848 si pregateste Unirea
Principatelor(1859). Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica din
epoca de tranzitie sporindu-si, sub impulsul ideologiei burgheze democrat-
revolutionare, spiritul militant ca literatuta romantic progresista. Trecerea de la
formula clasica la cea romantica se face treptat, ambele metode coexistand o bucata de
vreme sau persistand la unul si acelasi scriitor pana la sfarsit. Se poate spune si despre
Alecsandri ca a evoluat in sens invers, incepand prin a fi romantic si sfarsind prin a fi
clasic.

In evolutia literaturii exista intotdeauna legaturi de continuitate si „cu cat

scriitorul este mai mare, cu atat legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adanci”
.Astfel, intre literatura pasoptista si cea anterioara si posterioara exista o unitate
indisolubila.Spre exemplu, primele manifestari ale iluminismul, prezent in epoca
pasoptista,apar inca in fazele literare de pana la 1840, in creatia unor anumiti scriitori
si oameni de cultura, fiind reprezentat, in primul rand, de Scoala ardeleana. Pasoptistii,
insa, au amplificat aceste stari de manifestari iluministe pronuntate, dar, totusi,
incipiente, transformandu-le intr-un sistem de conceptii social-politice si cultural-
estetice bine inchegat.

In 1821, cand au incetat domniile fanariote si s-a revenit la domni pamanteni,

s-au creat premizele unei europenizari economice si spirituale a patruns in scoli limba
franceza si astfel intelectualii scoliti au inteles necesitatea modernizarii societatii
romanesti si au imbinat, intr-un mod irepetabil, utopia cu pragmatismul, desfasurandu-
si fortele si energiile in toate domeniile de activitate, inclusiv in cel cultural si literar.
Rezultatele lor au fost uimitoare. Dupa ce au revenit in tarile lor au infintat societati
cultural literare (cu subtile obiective politice), presa in limba nationala , invatamantul
si o miscare teatrala in limba celor multi, conform idealurilor iluministe.

In jurul anului 1840 se poate vorbi de o indrumare a literaturii prin reviste, desi
aparitia lor este de obicei temporara. Constatand ca « Albina » este prea
moldoveneasca, « Curierul » este prea muntenesc iar « Foae pentru minte, inima si
literatura » prea ardeleneasca, Kogalniceanu isi propune sa faca din revista sa « Dacia
literara » o foaie care sa publice productiile romanesti din orice parte a tarii, cu singura
conditie sa fie de valoare. M.Kogalniceanu, in articolul program al acestei reviste,
subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a
traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei literaturi nationale prin stimularea
scririlor originale, aspirate din istoria patriei, din frumusetile ei, din pitorescul
obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi specific
nationale. Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul creatiei pasoptiste
dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare
asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul sec trecut. "critica noastra- spunea
M.Kogalniceanu-va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana".

Ceea ce-i uneste pe scriitori pasoptisi este militantismul regasit in creatiile literare,
care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentei
nationale.

Poezia pasoptista – prezentare generala

Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de
Mihail Kogalniceanu in articolul “Introductie” din primul numar al revistei Dacia
literara, in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic,
conforma cu idealurile de libertate si unire ce animau sufletele romanilor de
pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile
traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi
de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor.
Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile
literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si
independentii nationale, pentru dreptate sociala.
Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimare
directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat; cu un limbaj adecvat intelegerii
de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea,
moartea etc. se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul
constiintei sociale, al luptei, al creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al
revolutiei etc.
Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie o
alta caracteristica a literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitatea
moravurilesocietatii,condamnand cu fermitate abuzurile si nedreptatile manifestate in
epoca.
Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea
spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale
spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin constienti ca literatura si cultura romana pot
intra in universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor
tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationale.
Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasopstisti impletesc
romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o
mare varietate de specii literare: ode, elegii,meditatii, epistole, satire, fabule, pasteluri,
idile,sonete, balade.
Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematical poeziei pasoptiste,
nuantata sub forma atasamentului la valorile poporului,ale pamantului si ale traditiilor
romanesti (Gh. Asachi, La patrie, C.Bolliac, O dimineata de Caraiman, I.Heliade-
Radulescu, Zburatorul), a elogiului realizarilor poporului (Gh. Asachi, La introducerea
limbii nationalein publica invatatura, C.Bolliac, La cea intai corabie romaneasca), a
prezentarii trecutuluica model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La
Cozia, I.Heliade-Radulescu, O noapte pe ruinele Targovistei).
Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il ocupa balada, o impletire de
elemente epice, lirice si dramatice, poate cea mai complexa specie a amomentului, in
care, sintetizand, patetismul cu patriotismul si cu valorilemorale, poetii devin
cantaretiai trecutului glorios ( D.Bolintineanu, Muma lui Stefan cel Mare, Gh. Asachi,
Dochia si Traian).
Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contemporane, sub forma
satirei ( Gh. Alexandrescu, Satira.Duhului meu, Gh. Asachi, Sotie de moda) si a
fabulei (Gr. Alexandrescu, Cainele si catelul, Gh. Asachi, Musca si carul, I.Heliade-
Radulescu, Cumatria cioarei, cand s-a numit privighetoare).
Iau avant lirica filosofica ( I.Heliade-Radulescu, Visul, D.Bolintineanu, Scopul
omului), cea religioasa ( I.Heliade Radulescu, Cantarea diminetii, Gr. Alexandrescu,
Candela) si cea erotica ( Gh. Asachi, Dorul, Gr. Alexandrescu, Asteptarea,
D.Bolintineanu, O fata tanara pe patul mortii).
Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se observa in
poezia “Un rasunet” a lui Andrei Muresanu sau “Anul 1840” a lui Gr. Alexandrescu.

Romantismul si “Dacia literara”

Prima jumatate a secolului al XIX-lea este, poate, cea mai agitate si bogata
perioada de transformari sociale si culturale, culminand cu evenimentele Revolutiei de
la 1848, prin care lupta pentru emancipare sociala si nationala a centrat cele trei
provincii romanesti.
Etapa cuprinsa intre anii 1830-1860 a avut loc o activitate culturala si o
intensificare a ideii de unire a tarilor romane, este cunoscuta in literature romana sub
denumirea de perioada pasoptista.
Perioada pasoptista a fost reprezentata in literatura prin scriitori apartinand
celor trei provincii romanesti: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile
Alecsandri, Alecu Russo, in Moldova; Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu,
Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu in Tara Romaneasca; George
Baritiu, Andrei Mureseanu in Transilvania.
In aceasta epoca de avant al culturii, literature romana a cunoscut o dezvoltare
deosebita prin constructia unor scriitori care au pretuit frumusetile patriei si
folclorului. In operele lor au impletit romantismul si clasicismul, in spiritual marilor
valori ale literaturii universale.
 Romantismul este un curent literar aparut in a doua jumatate a secolului XVIII,
intai in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. In
literature romana se pot identifica trei etape ale romantismului: preromantismul,
romantismul si postromantismul.
Romantismul romanesc a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la
iluminism spre romantism, numita preromantism, reprezentat de Vasile Carlova, Ion
Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alexandri, scriitori si sub numele
pasoptisti.
Post romantismul (Prelungirea romantismului si clasicismului) s-a manifestat
prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau samanatoriste,
perioada reprezentata de G.Cosbuc, Al.Macedonski, Octavian Goga.
Trasaturile romantismului sunt urmatoarele: exprimarea exagerata a unor
sentimente puternice sau idei, personaje exceptionale puse sa actionele in imprejurari
exceptionale, cultivarea specificului national, inspiratia din istorie, folclor si natura.
Modalitatea stilistica specifica este antiteza. Motive si teme romantice: luna,
noaptea, izvorul, stelele, cosmosul, universal, ingerul, demonul, codrul, visul,
fantomele, ruinele.
Reprezentanti ai acestui curent sunt: Mihai Eminescu, Mihail Kogalniceanu,
Grigore Alexandrescu.
Clasicismul este un current cultural aparut in secolul XVII in Franta si se
caracterizeaza prin: plasarea riguroasa a actiunii in timp si spatiu, tipurile de personaje:
femeia casnica, supusa barbatului, avarul,tiranul, generozitatea, respectarea datinilor si
a traditiilor, constructia operei pe capitole desfasurate in ordine cronologica, caracterul
moralizator al operei.
Reprezentanti ai acestui current sunt: Ioan Slavici, Miron Costin, Dimitrie
Cantemir.
Presa de la jumatatea secolului al XIX-lea s-a manifestat printr-o ampla
activitate publicistica. Primeleziare aparute au fost: la Bucuresti “Curierul romanesc”,
sub conducerea lui Ion Heliade Radulescu; la Iasi “Albina romaneasca” din initiva lui
Grigore Asachi; la Brasov “Gazeta de Transilvania” sub conducerea lui George Baritiu
La 30 ianuarie 1840 ia fiinta la Iasi revista “Dacia literara”, din initiative si sub
conducerea lui Mihail Kogalniceanu fiind “intaia revista de literature organizata”.
In primul numar al revistei, Mihail Kogalniceanu, in varsta de numai 23 de ani,
publica articolul program sub titlul “Introductie”, in care evidentiaza principalele idei
care vor sta la baza crearii si orientarii literaturii romanesti si care este considerat
primul manifest al romantismului romanesc.
Structura revistei: prima parte cuprinde compuneri ale scriitorilor colaboratori,
a doua parte va analiza articole din alte publicatii, a treia parte se va ocupa de critica
operelor noua aparute, iar ultima parte avand ca titlu special “Telegraful Daciei” va
contine informatii despre carti in curs de aparitie, despre evenimente culturale sau
despre scriitori, adica “tot ce poate fi vrednic de insemnat pentru publicul roman”.
Articolul program intitulat “Introductie” incepe cu scurte referiri la publicatiile
vremii, care inafara de politica, de stiri administrative si de cateva stiri locale, cu
contin nimic despre literature. De aceea, Kogalniceanu s-a gandit ca este momentul sa
publice “cele mai bune scrieri originale”. In acest sens pune la dispozitie paginile
revistei “Dacia literara” tuturor scriitorilor din cele trei provincii romanesti.
Kogalniceanu asigura scriitorii ca operele originale vor beneficia de o critica obiectiva
“vom critica cartea, iar nu persoana”.
Kogalniceanu condamna deprinderea de a imita literature straine, fara nicio
legatura spirituala cu specific romanesc, iar traducerile unor opera de valoare din
literature universala “nu fac o literatura”.
Numele revistei este ales semnificativ, pentru a exprima unitatea de neam si
tara, Dacia, idealul de unire a romanilor fiind sugerat destul de transparent.
Mihail Kogalniceanu are conceptii iluministe ramanand, de altfel, celebra fraza
prin care indeamna pe toti romaniii sa-si cunoasca originile si identitatea spirituala prin
introducerea catre trecutul istoric al neamului din care provin “Intrebati dar istoria, si
veti sti ce suntem, de unde venim si unde mergem”. In acest scop tipareste
“Letopisetele Tarii Moldovei” ale cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin si Ion
Neculce. Acestea au constituit principalele surse de inspiratie pentru scriitorii epocii,
ca Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Al.Odobescu.
In primele pagini ale revistei au aparut scrieri valoroase si au publicat scriitori
ce vor intra in patrimonial literaturii romane. In numarul 1 al revistei a aparut prima
nuvela istorica “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi. De-a lungul timpului
au aparut doar trei numere ale revistei deoarece a fost interzisa de Sturza. Curentul
national-popular “Dacia literara” reuneste cele mai stralucite personalitati literare ale
epocii, care vor determina dezvoltarea ulterioara a literaturii romane.