Pasoptismul

Termenul pasoptism care desemneaza o perioada importanta din istoria literaturii romane este
provenit de la denumirea haplologica a anului revolutionar 1848.
In literatura romana “Momentul 1848” reprezinta momentul fundamentarii literaturii nationale
prin orientarea oferita de revista “Dacia literara” care a lansat un current si a format generatia cunoscuta
sub numele: “generatia scriitorilor pasoptisti”
Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a insemnat inceputul poeziei noastre romantice

Definitie - Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860 perioada care pentru literatura
romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii
speciilor.

Cronologie
Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei perioade:
Prepasoptismul (1830 -1840)
Pasoptismul (1840 -1860)
Postpasoptismul (1860 - 1870)

Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara ci mult mai larg ca o perioada de avant cultural
in care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale. Aceasta revolutie culturala nu ar fi fost
insa posibila fara niste transformari cum ar fi:
1863 Al. Ioan Cuza da o lege prin care invatamantul primar devine gratuit si obligatoriu
1860 Apare prima universitate romaneasca, universitatea de la Iasi
1864 Apare universitatea Bucuresti
1816 Prima reprezentatie de teatru la Iasi
1829 Apar primele ziare romanesti:
Tara Romaneasca Curierul romanesc, cu suplimentul Curier de ambe sexe
Moldova Albina romaneasca cu suplimentul Alauta romaneasca
Transilvania Gazeta de Transilvania cu suplimentul Foaie pentru minte, inima si literature
Adevarata revolutie apare nu insa cu ziarele ci cu aparitia primelor reviste literare:
1840 Dacia literara
1844 Propasirea
1855 Romania literara

Fundarea speciilor
Pasoptismul este o perioada importanta pentru literatura romana si datorita faptului ca acum sunt puse
bazele primelor specii literare cum ar fi : meditatia, elegia, pastelul, balada, poemul filozofic, satira,
epistola, fabula, idila si egloga.

Afirmarea romantismului
In jurul anului 1848 romantismul este un curent la moda in toata Europa, astfel incat el ajunge si in tarile
romane sub o forma moderata insa, fiind mai ale un curent cultural, impregnat de idei iluministe.
Reprezentantii romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva
scriitori si revolutionari.

Reprezentanti
Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu, V.
Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu.
Poezia pasoptista – prezentare generala
 Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu
in articolul “Introductie” din primul numar al revistei Dacia literara, in sensul ca este o poezie sociala,
adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate si unire ce animau
sufletele romanilor de pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile
traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele
social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor.
Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se
constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentii nationale, pentru dreptate
sociala.
Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimare directa a ideilor si
sentimentelor, intr-un stil avantat; cu un limbaj adecvat intelegerii de catre marea masa de cititori, in care
teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. se completeaza cu meditatia asupra locului
omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei, al creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al
revolutiei etc.
Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie o alta caracteristica
a literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitatea moravurilesocietatii,condamnand cu fermitate
abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca.
Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si
literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii
devin constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea
specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria
nationale.
Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasopstisti impletesc romantismul cu
clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare: ode,
elegii,meditatii, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile,sonete, balade.
Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematical poeziei pasoptiste, nuantata sub forma
atasamentului la valorile poporului,ale pamantului si ale traditiilor romanesti (Gh. Asachi, La patrie,
C.Bolliac, O dimineata de Caraiman, I.Heliade-Radulescu, Zburatorul), a elogiului realizarilor poporului
(Gh. Asachi, La introducerea limbii nationalein publica invatatura, C.Bolliac, La cea intai corabie
romaneasca), a prezentarii trecutuluica model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La
Cozia, I.Heliade-Radulescu, O noapte pe ruinele Targovistei).
Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il ocupa balada, o impletire de elemente epice,
lirice si dramatice, poate cea mai complexa specie a amomentului, in care, sintetizand, patetismul cu
patriotismul si cu valorilemorale, poetii devin cantaretiai trecutului glorios ( D.Bolintineanu, Muma lui
Stefan cel Mare, Gh. Asachi, Dochia si Traian).
Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contemporane, sub forma satirei ( Gh.
Alexandrescu, Satira.Duhului meu, Gh. Asachi, Sotie de moda) si a fabulei (Gr. Alexandrescu, Cainele si
catelul, Gh. Asachi, Musca si carul, I.Heliade-Radulescu, Cumatria cioarei, cand s-a numit privighetoare).

Iau avant lirica filosofica ( I.Heliade-Radulescu, Visul, D.Bolintineanu, Scopul omului), cea
religioasa ( I.Heliade Radulescu, Cantarea diminetii, Gr. Alexandrescu, Candela) si cea erotica ( Gh.
Asachi, Dorul, Gr. Alexandrescu, Asteptarea, D.Bolintineanu, O fata tanara pe patul mortii).
Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se observa in poezia “Un rasunet” a
lui Andrei Muresanu sau “Anul 1840” a lui Gr. Alexandrescu.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate