Rolul literaturii in perioada pasoptista

• In prima jumatate a secolului

XIX,civilizatia si cultura din tarile
romane incep sa se orienteze spre
Occident.Redirectionarea are doua
cauze importante :pe dse o parte
criza Imperiului Otoman si p de
alta parte,intr-un context mai larg
european ,trezirea constiintei
natinonale.
• Independenta politica si libertatea
nationala devin coordonate
fundamentale ale acestei
perioade.Epoca pasoptista
marcheaza inceputul literaturii
noastre moderne ,iar prin opera
scriitorilor se instaureaza un nou
 Functia literaturii nu mai ramane doar aceea de a raspandi
cultura de a”lumina”.Conceptul de literatura include acum noi
valente:transmiterea emotiilor estetice ,trezirea sentimentului
national,educatia morala.
 Din punct de vedere cronologic , epoca pasoptista se situeaza
intre anii 1830 - 1860. Debutul perioadei este legat de iesirea
tarilor romane de sub dominatia otomana , de inceputul unei
energizari economice si ale dobandirii libertatilor politice.
 Cea dintai trasatura este autohtonismul si faptul ca nu trebuie sa
surprinda, aflandu-se intr-o fireasca legatura de circulatie a
ideilor cu umanismul si iluminismul,care au pornit si ele de la
 Cel dintai reper al acestei trasaturi este motivul etno-genezei,pe
care vechii carturari il afirmasera pentru trezirea constiintei
nationale,iar coriferii Scolii Ardelene ca argument al marilor
revendicari romanesti din Transilvania.
 Orgoliul latinitatii si mitul intoarcerii la originile de mult uitate
impregneaza ideologia si literatura pasoptista,uneori in
exces,ceea ce il face pe Kogalniceanu sa denunte “romano-
mania”unora.
 Si interesul pentru istoria nationala este tot caracteristica a
autohtonismului,pentru ca,la romani,aceasta tema are o
specificatie mai aprte:”Pentru noi-scria patetic Gheorghe Baritiu-
fara istoria nationala nu e mantuita”,iar Kogalniceanu adauga
dintr-o alta perspectiva:”ea ne leaga de vecie”,”ne arata ce-am
fost,de unde venim,ce suntem si,ca regula de trei,ne descopera si
numarul necunoscut:ce avem sa fim!”.
 Temele inspirate din istoria poporului roman sunt atat de
frecvente,incat au dat literaturii de la 1848 un relief
deosebit,specificacitatea de care avea atata nevoie in certificarea
originalitatii ei. Valorificarea subiectelor istorice a dus si la
primele izbanzi artistice din epoca:”Alexandru Lapusneanul”,de
Negruzzi,”Legendele istorice” de Bolintineanu,etc
 Cel dintai care a schitat un program teoretic
avand ca scop modernizarea literaturii
romane a fost Ion Heliade-Radulescu.
Marea influenta pe care el a avut-o asupra
sciitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin
articolele teoretice publicate in ziarul
"Curierul romanesc", incepand cu anul
1829 , prin care autorul indemna in primul
rand la scris & mai putin la spirit critic.
Rolul de indrumator al lui MIhail
Kogalniceanu. DACIA LITERARA
Constituirea deplina a romantismului
pasoptist a fost marcata de programul
teroretic al articololui "Introductie",
redactat de Mihail Kogalniceanu, care a
aprut in revista ieseana "Dacia literara"
(1840). Asezat in fruntea primului numar al
revistei , "Introductie" sisntetizeaza o noua
faza a pasoptismului care s-ar putea numi
"etapa critica". Revista isi propune sa
publice scrieri originale , din oricare parte a
 Prelungirea spiritului Daciei literare:
Arhiva romaneasca si Propasirea
 Revista Dacia literara, in care si-au publicat cele dintai scrieri
Costache Negrutzzi si Vasile Alecsandri, nu au putut sa apara
decat o scurta perioada, pentru ca a fost interzisa de cenzura.
Ideea romantica a inspiratiei din trecutul istoric va razbate insa
foarte curand intr-un articol-program care deschide revista
Arhiva romaneasca editata de acelasi indrumator literar – Mihail
Kogalniceanu:
Istoria roamaneasca mai ales sa ne fie cartea de
capetenie, sa ne fie paladiul nationalitatii nosatre. Intr-insa vom
invata ce am facut si ce avem sa mai facem; pintr-insa vom
prevede viitorul, printr-insa vom fi romani. Caci istoria este
masura sau metrul prin care se poate sti daca un popor
propaseste, sau daca se inapoiaza.Intrebati dar istoria si veti stii
ce suntem, de unde venim si unde mergem. De unde venim si
unde mergem, trecutul si viitorul, iata toata fiinta neastra, iata
mijlocul de a ne cusoaste
 (Arhiva roamneasca, nr. 1,
 Spiritul Daciei literare se regaseste integral in revista “Propasirea”,
editata in anul 1844 de un grup de scriitori moldoveni avand ca
principal animator de Mihail Kogalniceanu. Inca din primul numar se
exprima dezacordul fata de gazetele timpului care apareau toate cu
greseala capitala ca prea se indeletniceau cu cele din afara si prea putin
cu cele din launtru:
Lipsa dar a unei foi care, lasand deoparte toate noutatile
dinafara si discutiile politicei de zi, precum si toate acele traductii de
articule usoare si de anecdote frantuzesti si nemtesti, s-ar ingriji numai
cu adevaratele interesuri materiale si intelectuale a romanilor, lispsa
unei asemine foi publice, zic, este obsteste simtita. Aceasta lipsa, intr-
atat incat impregiuraruile dinafara o vor ierta, se va sili a o implini
Propasirea. Lepadand din coleanele sale tot ce se intalege subt stransul
cuvant de politica, neocupandu-se nicidecum cu discutiile si noutatile
politice dinafra si dinauntru, precum si cu intamplarile zilii, izgonind
orice traduceri din screri straine, care neavand niciun interes pozitiv
pentru noi nici nu ne pot imbogati literatura, foaia noastra nu va
cuprinde decat compuneri originale romanesti
 (Propasirea, nr.1,
 Rolul de indrumator cultural si literar pe care l-au avut Ion
Heliade-Radulescu, in Muntenia, si Mihail Kogalniceanu, in
Moldova, a avut o importanta majora in modernizarea literaturii
noastre in perioada pasoptista.

 In domeniul prozei, isi scriu acum operele fundamentale autori

precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo si
Nicolae Balcescu. Unii, in spiritul impus de revista Dacia
literara, vor cultiva filonul istoric: nuvela Alexandu Lapusneanu
de Costache Negruzzi, Romanii supt Mihai-voievod Vitezul de
Nicolae Balcescu, Cantarea Romaniei de Alecu Russo etc.
 Altii vor merge pe linia memorialisticii, a faptului trait
(Costache Negruzzi, Negru pe alb) ori pe cea a insemnarilor de
calatorie, precum Vasile Alecsandri in O plimbare la munti,
Calatorie in Africa sau Grigore Alexandrescu in Memorial de
calatorie.
 Exista insa si o alta zona a prozei, critica, ironica, acida, plina de
luciditate, intalnita de Vasile Alecsandri, scriitorul cel mai
complex al epocii. Acesta suprinde multe dintre deficientele unei
societati in plina transformare in Balta-Alba, Borsec, dar mai
ales in Istoria unui galban, gen de proza in care situatiile si
 Tematica se largeste enorm fata de epoca premoderna.
Dupa anul 1830, melancolia adanca, organica, va
invalui versurile tuturor poetilor. Se cultiva meditatia
pe teme romantice (ruine,morminte, netatornicia
soartei), evocarea trecutului glorios, descrierile de
natura, se face apel la folclor.
 Speciile clasice (epistola, satira, fabula) coexista ce
cele romantice (meditatia, elegia). Turnarea in tiparele
secolului precedent a noutatilor de natura romantica se
explica prin faptul ca literatura noastra nu a avut un
clasicism profun si individualizat. Pe de alta parte,
majoritatea romanticilor pasoptisti au primito educatie
clasica.
 Atmosfera poeziei “noi” este prezenta intr-o serie de
creatii precum cele ale lui Grigore Alexandrescu (Anul
1840, Meditatie, Umbra lui Mircea. La Cozia), Ion
Heliade-Radulescu (Zburatorul), Vasile Alecsandri
(Doine), Dimitrie Bolintineanu (Legende istorice) etc.
Fara aceasta etapa, ar fi fost mai greu de imaginat
aparitia lui Mihai Eminescu.
 Constiturirea deplina a romantismului pasoptist a fost
marcata de programul teoretic al articolului Itroductie
redactat de Mihail Kogalniceanu si publicat in primul
 Ca redactor al revistei Dacia literara, Kogalniceanu isi fixeaza ca obiectiv
literatura fara sa paraseasca idealurile politice ale inaintasilor. La
inceputul articolului el recunoaste maritele predecesorilor sai in a fi pus
bazele unei literaturi romane. Astfel el mentioneaza pe Ion Heliade
Radulescu redactorul Curierului romanesc (Muntenia), Gheorghe Asachi
redactorul Albinei romanesti (Moldova) si George Baritiu redactor la
Foaia inimii (Ardeal), apreciind contributiile lor la intemeierea literaturii,
insa le reproseaza ca sunt excesiv de provinciali si orientati mai mult
asupra aspectelor politice ale societatii. In acest context Dacia literara
vrea sa publice in paginile sale creatii din toate zonele tarii si sa se
concentreze mai ales asupra literaturii. Autorul subliniaza in continuare
restul criticii care se va practica in continuare in paginile reviste sale,
afirmand pentru prima data la noi criteriul obiectivitatii in aprecierea
 Kogalniceanu se declara impotriva tipului de literatura din epoca bazat
mai ales pe traduceri si imitatii dupa modele straine, mai ales franceze. El
considera ca tinerii scriitori trebuie sa-si valorifice propriul potential
creeator, promovand originalitatea. In acest sens traseaza directiile in
care ar trebui sa se dezvolte o literatura romana originala, sustinand ca
posibile resurse de ispirate : isoria nationala, natura patriei, obiceiurile si
traditiile.
 In rolul de indrumator cultural si literar atat al lui Mihail
Kogalniceanu, cat si al lui I.H. Radulescu, a avut o importanta majora in
modernizarea literaturii noastre in perioada pasoptista.
 Personalitati ale perioadei pasoptiste
 Andrei Mureseanu
 Mihail Kogalniceanu
 Ion Heliade Radulescu
 Vasile Alecsandri
 Costache Negruzzi
 Alecu Russo
 Nicolae Balcescu
 Grigore Alxandrescu
 Dimitrie Bolintineanu
*S-a nascut pe data de 16
noiembrie 1816
*A fost un poet si
revolutionar roman din
Transilvania
*In toiul revolutiei scrie
“Foaie pentru minte,inima
si literatura”si imnul care
il va face cunoscut “Un
rasunet”,devenind apoi
marsul revolutinarilor
romani si dupa 1989
imnul de stat al
 A fost prozator,
memoralist,indrumator
cultural si literar.
 Este cel dintai care aduna
cronicile
moldovenesti(Letopisetele
Tarii Moldovei)si le
tipareste.
 In anul 1940 scoate revista
“Dacia literara”al carui
program este decisiv pentru
orientarea literaturii
 Mihail Kogalniceanu a fost prozator,memorialist ,indrumator
cultural si literal ,om politic ,istoric ,scriitor ,ziarist si orator.
 Studiile le-a inceput in casa parinteasca, cu un profesor de
origine franceza, un emigrant, apoi cu calugarul maramuresan
Gherman Vida, avindu-l coleg pe Vasile Alecsandri.
 Isi continua apoi instructia, mereu impreuna cu Vasile
Alecsandri, in pensionul lui Victor Cuenim si in Institutul de la
Miroslava, pina in 1834. in acelasi an a fost trimis la studii in
Franta, la colegiul din Luneville, si de aici, dupa un an de studii,
la Berlin, unde urmeaza cursurile universitare de istorie si drept.
 Rezultatul muncii sale din anii de studentie in Germania il
constituie mai multe lucrari pe care le publica in aceasta epoca,
intre care se remarca: Limba si. literatura romana sau valaha
(1837), Studiaza in particular in pensioanele franceze din
capitala Moldovei, apoi in Franta si Germania.
 La varsta de 20 de ani, cand se reintoarce de la studii, este numit
aghiotant domnesc si incepe o intensa activitate cultural-literara
cu finalitate politica.Profesor la Academia Mihaileana din Iasi,
tine memorabilul Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie
nationala(1843). Este cel dintai care aduna cronicile
moldovenesti Letopisetele Tarii Moldovei si le tipareste
 Articol din
revista
“Arhiva
roameasac
a”(1840)
 Primele sale lucrari aveau sa-i consacre in lumea stiintifica a
Europei contemporane, si sa-i situeze printre spiritele cele mai
nobile, cele mai viguroase si mai inaintate ale poporului roman.
 In 1838 se intoarce in Moldova cu o solida pregatire intelectuala,
hotarit sa-si puna toata puterea de munca in slujba patriei, inca de
la intoarcerea la Iasi, redacteaza, o vreme, cu Gheorghe Asachi,
Alauta romaneasca. intemeiaza, in 1840, revista Dacia literara,
al carei titlu insusi era un simbol si un program, atragind
colaboratori de pe intreg teritoriul romanesc.
 Cu mult efort si mari cheltuieli, Mihail Kogalniceanu isi asuma
sarcina de a da la lumina izvoarele istoriei neamului romanesc
(cronici, hrisoave, zapise), publicind cea dintii revista istorica la
noi - Arhiva romaneasca (1841) - si pregatind, inca din anul
1840, colectia de cronici ale Moldovei. Mihail Kogalniceanu a
editat revista de orientare patriotica si democratica Propasirea,
foaie stiintifica si literara (1844), unde a colaborat si N.
Balcescu, precum si ziarul Steaua Dunarii (1855-1860), care a
arat nn rol important in lupta pentru Unirea Principatelor, in
preajma marilor framintari care au precedat anul revolutionar
1848, Mihail Kogalniceanu nu s-a limitat numai la activitatea pe
tarimul istoriei. Istoricul de larg orizont, cu o serioasa cultura, l-a
dublat pe omul politic.
 Pentru activitatea sa indreptata impotriva regimului autoritar al
lui Mihail Sturdza, a fost surghiunit, in 1844, la manastirea
Risca. Perioada care incepe cu anul revolutionar 1848 reprezinta
pentru Mihail Kogalniceanu o etapa noua in care, prin activitatea
sa politica, ce este precumpanitoare, se straduieste sa aplice
practic principiile democratice ce le afirmase cu atita vigoare si
stralucire in perioada anterioara.
 Celebrele sale Dorinte ale partidei nationale In Moldova, din
1848, reprezinta unul din cele mai complete programe ale
revolutiei romanesti. Adevarata masura a capacitatii sale, a
patriotismului si a pasiunii sale de luptator, M. Kogalniceanu a
implinit-oin imprejurarile glorioase in care s-a infaptuit statul
nostru national.
 S-a aflat in fruntea miscarii unioniste, fiind organizatorul
acesteia, principalul ei conducator si purtatorul ei de cuvint. A
ocupat un rol important in Comitetul Central al Unirii, a condus
propaganda pentru Unire in paginile Stelei Dunarii, a indrumat
indeaproape activitatea Adunarii ad-hoc a Moldovei si, in cadrul
acesteia, a expus motiunea in favoarea adopta-rii programul ui
unionist; a orientat Adunarea in ampla dezbatere in jurul
problemelor de organizare interna.
 In anul 1840 scoate revista
Dacia literara, al carei
program este decisiv pentru
orientarea literaturii
timpului. In 1848 oarticipa
la miscarea
 revolutionara de la
Iasi.Dupa inceperea
razboiului Crimeei simtind
momentul
favorabil ,tipareste ziarul
Steaua Dunarii.
 Deputat in Divanul Ad-
hoc(1857) domina adunarea
prin energia, cultura si
stralucitul talent creatoric
 In ultima parte a vietii
este ambasador
plenipotentiar la Paris, si
presedinte al Academiei
Romane
 Ca ministru de externe, a afirmat, cu demnitate si prestigiu,
interesele Romaniei, dorinta acesteia de a-si legitima drepturile
la o viata libera si independenta. Mihail Kogalniceanu a avut o
insemnata contributie la orientarea vietii culturale si stiintifice
romanesti, in literatura a abordat divers e genuri: corespondenta,
insemnarile de calatorie, schita de moravuri, nuvela, pamfletul,
romanul (fragmentar), teatrul.
 A tiparit operele a o serie intreaga de scriitori ai epocii, intre care
Grigore Alexandrescu, N. Balcescu, Al. Donici, C. Stamati, V.
Alecsandri, C. Caragiale s.a. impreuna cu V. Alecsandri si C
Negruzzi,. a fost numit, in 1840, la conducerea Teatrului
National din Iasi, unde rolul lui de organizator raminede prim
ordin in ceea ce priveste fixarea repertoriului ce trebuia jucat in
limba romana, constituirea trupelor de actori, costumele,
decorurile etc. Mihail Kogalniceanu a acordat o deosebita
importanta invatamintului. A avut o contributie importanta la
infiintarea Universitatii din Iasi (1860), a Scolii de pictura, a
Conservatorului de muzica, a Scolii de comert, a Facultatii de
medicina din Iasi s.a. Mihail Kogalniceanu, personalitate
puternica, orn de litere si animator al vietii culturale nationale, a
carui opera este patrunsa de o puternica dragoste fata de popor,
fata de ideile dreptatii sociale si ale libertatii nationale, s-a stins
din viata la Paris, la 20 iunie/2 iulie 1891.
*A fost un scriitor, filolog
şi om politic român,
membru fondator al
Academiei Române şi
primul său preşedinte,
considerat cel mai
important ctitor din
cultura română
prepaşoptistă.
*A fost întemeietor al
presei din Ţara
Românească: Curierul
Românesc (1829) şi
 ION HELIADE RĂDULESCU
(PERSONALITATE ARTISTICĂ)
 Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) se înscrie în rândul spiritelor
„totale” ale culturii româneşti, fiind o personalitate importantă a
momentului paşoptist din literatura română. Este un deschizător
de drumuri în variate domenii ale culturii, limbii şi literaturii
române. Înfiinţează prima şcoală superioară de muzică, literatură
şi declamaţie în Muntenia. Este întemeietor al presei în Ţara
Românească („Gazeta românească”).
 În domeniul limbii scrie „Gramatica Românească”(1828),
a doua după cea a reprezentanţilor şcolii ardelene.În literatură,
alături de Kogălniceanu, îndeamnă scriitorii să scrie „cum pot şi
cât pot”, încurajând creaţiile originale.
 Este un deschizător de drumuri în opera căruia se
deschide întreaga ideologie a romantismului. O trăsătură
specifică este împletirea elementelor clasice (simţul simetriei şi
al perfecţiunii formale, admiraţia faţă de arta antică greco-latină)
cu cele romantice (valorificarea şi cultivarea miturilor, folosirea
procedeelor artistice, descoperirea folclorului, cultivarea
 ION HELIADE RĂDULESCU:
SBURĂTORUL
 „Sburătorul” (1844, „Curierul românesc”) este
prima baladă cultă, care valorifică mitul
folcloric al zburătorului, mitul erotic.
 Mitul zburătorului explică, în viziune
populară apariţia primilor fiori ai dragostei în
sufletul fetelor de la ţară. Zburătorul este un
flăcău tânăr şi frumos care vine noaptea în iatacul
fetei, tulburându-i liniştea sufletească şi
deşteptând dorul dragostei.
 „Sburătorul” este o baladă romantică
care urmează structura clasică a oricărei balade:
decor, eveniment, personaj. Scriitorul nu
respectă această ordine: balada începe cu prima
parte a evenimentului care descrie confesiunea
Floricăi făcute mamei sale despre stările fizice şi
sufleteşti ciudate pe care nu şi le poate explica.
Decorul (cadrul natural) în care are loc
confesiunea Floricăi şi a doua parte a
 1. Prima parte a evenimentului: confesiunea Floricăi. Discursul epic insistă
asupra suferinţelor fizice ale Floricăi realizate pe principiul romantic al antitezei.
 Stări sufleteşti contradictorii:
 „Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
 Îmi ard buzele, mamă, obraji-mi se pălesc!”,
 „Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine;
 În braţe n-am nimica şi parcă am ceva:”.
 Neştiind să-şi explice aceste stări, se face trimitere la înţeleptciunea
strămoşească, la bunica:„Oar’ ce să fie asta? Întreabă pe bunica:
 O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător!
 Or aide l-alde baba Comana ori Sorica,
 Or du-te la moş popa, or mergi la vrăjitor.”
 Se anticipează ideea că aceste tulburări ar fi provocate de un zburător,
precum şi credinţa populară în vrăji şi în descântece. Deasemenea, Florica îşi
descrie şi suferinţa sufletească:
 „Un dor nespus m-apucă şi plâng, măicuţă, plâng.”,
 „Atunci inima-mi bate şi sai ca din visare,
 (...) Ce chin nesuferit!”.
 Tânguirea erotică (motiv cultivat în lirica iubirii de mai târziu) necesită şi
mijloace adecvate de exprimare; aşa se explică mulţimea exclamaţiilor, a
interogaţiilor retorice şi a verbelor la indicativ prezent. În acest context, repetiţia „şi
plâng, măicuţă, plâng” condensează această tânguire.
 Această mărturisire a Floricăi are loc într-un decor tipic romantic: un
peisaj nocturn care constituie locul de inserţie a elementului fantastic. Decorul
pregăteşte cadrul potrivit pentru apariţia zburătorului.
 2. Decorul, plasat între cele două părţi ale evenimentului este
amplasat pe două aspecte fundamentale ale satului, în momentul
amurgului DINAMIC
- verbele de mişcare („mereu sosise”,
„întins păşea”, „trăgea în bătătură”)
dinamizează peisajul.
- imaginile vizuale („soarele sfinţise”),
auditive („ţipând, parcă chema”, „vitele
muginde”, „gemete de mumă”) şi
motorii caracterizează un univers rustic
aparent obişnuit; impresia covârşitoare
provine însă din densitatea materiei
telurice, din forţa pe care o degajă
elementarul.
STATIC
- pe măsură ce se lasă noaptea satul se
linişteşte, tensiune dramatică creşte, se
instalează o stare de mister care
cuprinde întreaga fire:
„Încep a luc-i stele rând una câte una”,
„Tăcere pretutindeni acuma stăpâneşte”,
„Destins coprinde lumea, ce-n braţele
somniei”,
„Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu
suspină,
Şi apele dorm duse, şi morile au stat.”
- epitetul „noapte naltă, naltă” prelungeşte
noaptea în spaţiul cosmic.
- întreaga naturăse cufundă în noapte,
imagine sugerată de metafora
„veşmântul său cel negru, de stele
semăna”.
- motivul visului este domeniul prin care
romanticul pătrunde în tainele
 3. A doua parte a evenimentului: discuţia dintre două sătence despre apariţia
zburătorului. Intenţia zburătorului a fost aceea de-a relua viziunea asupra
acestui fenomen din punct de vedere al omului simplu, de la ţară. Astfel,
zburătorul este văzut ca o fiinţă supranaturală, „zmeu” sau „balaur de lumină
cu coada-nflăcărată” care se metamorfozează într-un tânăr frumos care apare
în visul fetei, trezindu-i primii fiori ai dragostei.
 „Pândeşte, bată-l crucea! Şi-n somn calea mi-ţi vine
 Ca brad un flăcăiandru şi tras ca prin inel,
 Bălai cu părul d-aur! Dar slabele lui vine
 N-au nici un pic de sânge...”
 Alcătuită la modul folcloric, cu ajutorul exclamaţiilor, al interogaţiilor şi al
expresiilor populare, schiţa de portret a zburătorului cuprinde şi o notă de
grotesc („ş-un nas – ca vai de el!”)
 Cele două „surate” îşi exprimă compasiunea faţă de Florica,
avansând ideea că iubirea este o boală fără leac, care nu se poate vindeca. În
final se face trimitere din nou la înţeleptciunea bunicii:
 „Şi s-a pălit copila! – ce bine a zis bunica:
 Să fugă fata mare de focul de iubit.

 Că-ncepe de visează, şi visu-n lipitură
 Începe-a se preface, şi lipitura-n zmeu,
 Şi ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,
 Nici rugi nu te mai scapă. Ferească Dumnezeu!”
 Versurile baladei sunt ample, cu măsura de 14 silabe, iar rima este
încrucişată.
 Existenţa satului arhaic este pusă în valoare în două aspecte
fundamentale:
 realitatea existenţială a satului, sugerată prin: prezenţa celor două
sătence, prezenţa turmelor de vite, „câmpianul” şi „argeana”.

 aspecte mitice, puse în valoare prin credinţe, superstiţii, obiceiuri:

credinţa în zburător, credinţa în vrăji, descântece, înţeleptciunea
bătrânească la care se apelează mereu, destinul omului scris în zodii şi
stele, iubirea: boală fără leac.