Dacia literară

In plan istoric, perioada paşoptistă (circa 1830-1860) cuprinde evenimente importante pentru
soarta romanilor: Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor. Scriitori importanti ca Vasile
Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Balcescu, Dimitrie Bolintineanu sunt in acelasi timp si
luptatori, implicandu-se in viata politica.
Programul paşoptismului vizează două coordonate: politică şi culturală. Pe plan cultural
are loc întemeierea învăţământului naţional, a teatrului şi a presei, iar literatura începe să se
diferenţieze treptat de celelalte domenii. Scriitorii sunt nevoiţi „să ardă etapele” care se
desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.
Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt
asimilate simultan; ele coexistă nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar în aceeaşi creaţie.
Un rol esenţial în stabilirea unei direcţii unitare în dezvoltarea literaturii revine unor reviste
importante ale epocii, promovate de Mihail Kogălniceanu: Dacia literară, Propăşirea şi România
literară.
Marele eveniment publicistic al anului 1840 este aparitia, la Iasi, a revistei „Dacia literara”,
sub redactia lui Mihail Kogalniceanu.
In primul numar al acestei reviste, Kogalniceanu publica articolul-program „Introductie”,
considerat manifestul literar al romantismului romanesc.
Articolul debutează cu un omagiu adus iniţiatorilor presei româneşti, Gheorghe Asachi şi
Ion Heliade Rădulescu. Apoi, Kogălniceanu arată că revista se adresează locuitorilor din toate
provinciile româneşti şi încurajează scriitorii români de pretutindeni: „Aşadar foaia noastră va fi un
repertoriu general al literaturei româneşti.”
Revista are patru puncte esenţiale.
În primul rând, îşi propune promovarea spiritului naţional in literatura, afirmand ca
originalitatea este „însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi”. Se face apel catre scriitori sa se
inspire din istoria nationala, din natură şi din obiceiurile populare: „Istoria noastra are destule fapte
eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de
poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinţă sa
ne imprumutam de la alte natii”.
Revista descurajeaza imitatiile şi traducerile mediocre; Kogalniceanu afirma ca imitatiile
„omoara in noi duhul national”, iar „traductiile nu fac o literatura”. Această poziţie nu implică
refuzul total al preluării formelor altor literaturi, ci atrage atenţia asupra abuzurilor şi asupra
imitaţiei fără discernământ.
În al treilea rând, Dacia literară va lupta pentru constituirea unei limbi si a unei literaturi
comune tuturor romanilor (idealul de unitate a limbii şi a literaturii române).
Un alt punct din program insista asupra formarii unui spirit critic obiectiv si constructiv, pe
principiul estetic: „Critica noastra va fi nepartinitoare, vom critica cartea, iar nu persoana”.
In paginile revistei sunt tiparite creatii literare originale: Alexandru Lapusneanul, nuvela lui
Costache Negruzzi, prima proza a lui V. Alecsandri, Buchetiera din Florenta, poezia Anul 1848, de
Grigore Alexandrescu etc.
Prin precizarea surselor de inspiraţie / a principalelor teme literare, dar şi prin alte trimiteri
spre trăsăturile romantismului (originalitate, trecutul istoric, folclor etc.), articolul
Introducţie devine un manifest literar al romantismului românesc.