Sunteți pe pagina 1din 13

LITERATURA ROMN IN PERIOADA MODERN ORGANIZAREA INVAMANTULUI IN LIMBA ROMAN

In 1829 apare in Bucureti, sub redacia lui Ion Heliade Rdulescu, ,, Curierul romanesc. Gazeta isi propunea ca pe lang informaii politice i comerciale s publice i ,,insemnri pentru creterea i sporirea literaturii romneti. O importan deosebit pentru dezvoltarea unei literaturi originale in limba roman o are revista ,,Dacia literar, ce apare in 1840, la Iai, sub conducerea lui Mihail Koglniceanu. In primul numar al revistei, in articolul program intitulat Introducie, Mihail Kogalniceanu se declar adeptul unei literaturi originale, in limba roman: ,,Dorul imitaiei s-a facut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional. Aceast manie este mai ales covrsitoare n literatur. Mai n toate zilele ies de sub teasc carti in limba romanesca. Dar ce folos! Ca sunt numai traductii din alte limbi si inca si acelea de-ar fi bune. Traductiile insa nu fac o literatura. Noi vom prigoni cat vom pute(a) aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasa a unii literaturi. Kogalniceanu recomand scriitorilor sa-i aleag pentru operele lor subiecte din istoria national, din frumuseile naturii, din folclor: ,, Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sint destul de mari, obiceiurile noastre sint destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Revista se intituleaz Dacia literar pentru ca ii propune s obtin colaborarea scriitorilor de pe tot cuprinsul locuit de romni, de pe intregul teritoriu al fostei Dacii, ocupanduse in exclusivitate de literatur. Introducia este strabatut de ideea unitaii culturale: ,, Literatura are trebuinta de unire, iar nu de dezbinare; cit pentru noi dar, vom cauta sa nu dam cea mai mica pricina, din carea s-ar putea isca o urita si neplacuta neunire. In sfirsit, talul nostru este realizatia dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti. Kogalniceanu militeaz pentru o critic obiectiv care s aprecieze opera literar pe deasupra animozitailor ce exist uneori intre scriitori. Autorul Introduciei este pentru o colaborare rodnic, combatnd polemicile sterile: ,, Critica noastra va fi nepartinitoare, vom critica cartea, iar nu persoana.Vrajmasi a arbitrarului, nu vom fi arbitrari in judecatile noastre literare. Iubitori a pacei, nu vom primi nici in foaia noastra discutii ce ar putea sa se schimbe in vrajbe. Importana revistei Dacia literar const in primul rnd in faptul c a indicat un program fundamental in dezvoltarea literaturii noastre din secolul al XIX-lea . Interzis dupa trei numere de la apariie, Dacia literar este continuat de Propirea, aparut in 1844. Titlul acestei publicaii este suprimat de cenzur, revista aparand numai cu subtitlul Foaie stiintific si literatura. Tot acum se editeaz reviste de specialitate, in care apar studii i documente referitoare la istoria poporului romn. Kogalniceanu editeaz in 1840-1841 (vol.I) i 1845 (vol.II) la Iai

Arhiva romaneasc, iar N. Balcescu i August Treboniu Laurian fac s apar in 1845 publicaia intitulat Magazin istoric pentru Dacia. In timpul revoluiei de la 1848 apar ziare ca Pruncul romn i Poporul suveran la Bucureti, Naionalul la Craiova, iar in 1849 Espatriatul la Brasov. La Poporul suveran, de sub redacia lui D. Bolintineanu, colaboreaz: N. Balcescu, Cezar Boliac, Gr. Alexandrescu si ali scriitori militani pentru idealurile revoluiei. In articolul program al acestui ziar se mentioneaz: ,,Tinta acestui jurnal este a sprijini drepturile poporului roman. Glasul sau se va ridica cu energie contra tiraniei.... Redactia acestei foi va primi orice plingere dreapta a a cetatenilor si va face sa rasune coloanele sale in favorul celor nedreptatiti. va avea drept tinta, asemenea, unirea provinciilor romane si tot ce va putea duce Romania la fericire si marire. Este semnificativ faptul c Proclamaia de la Izlaz in acelai numar al revistei Foaie pentru minte, inim si literatur din Braov, care public marul revoluionar al lui Andrei Mureanu, Deteapt-te romne, cu titlul Un rasunet. La Paris, in 1850, Blcescu grupeaz pe emigranii romni in jurul revistei Romnia viitoare. Pe aceeai linie de preocupri cu Dacia literar, Alecsandri editeaz in 1855 revista Romnia literar, la care colaboreaz: V. Alecsandri, D. Bolintineanu, M. Koglniceanu, C. Negruzzi, A. Russo, Gr. Alexandrescu si alii. Presa din perioada pregatirii i desfasurrii revoluiilor de la 1848 a contribuit la dezvoltarea culturii noastre naionale, la mobilizarea forelor progresiste in vederea luptei revoluionare. La ziarele si revistele din aceast perioad au colaborat cei mai importani scriitori ai epocii: M. Koglniceanu, N. Blcescu, V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, C. Boliac, etc. Colaborarea scriitorilor dintr-o provincie la publicaiile din alt provincie (de pild, N. Blcescu la Propsirea) anticipeaz pe cale cultural unirea politic care va fi realizat in 1859.

DEZVOLTAREA LIMBII SI LITERATURII


Limba literar, aspectul cel mai corect al limbii naionale, sintez a posibilitilor de exprimare de care dispune limba intregului popor, a facut progrese remarcabile in secolul al XIX-lea. Majoritatea scriitorilor epocii au militat pentru o limba literar care sa aib la baz graiul poporului. Ei au combatut exagerarile unor filologi care cutau sa denatureze spiritul limbii vii, vorbite de popor. Alecu Russo in Cugetri, Costache Negruzzi in scrisorile XIV, XV, XVI, si XVII, intitulate Critica, Vasile Alecsandri in Rusaliile si Istoria unui galbin, Hasdeu in Trei crai de la rsrit si alii au ridiculizat introducerea unor jargoane incompatibile cu spiritul limbii romane. Unii dintre ei au exprimat ideea justa a necesitaii imbogirii limbii cu neologisme. Asa a procedat Ion Heliade Rdulescu in prefaa Gramaticii sale, tiparit la Sibiu in 1828. Aceste eforturi ale scriitorilor au fost incununate de succes. Limba roman a cptat stralucire prin pana unor scriitori ca Vasile Alecsandri sau Costache Negruzzi, pregtind o nou etap in evoluia limbii noastre literare, caracterizat prin calitai artistice deosebite. Aceste calitai sunt evideniate in operele marilor notri clasici: Eminescu, Caragiale, Creang. Literatura roman modern se imbogete cu opere valoroase aparinnd unor scriitori ca: Ion Heliade Rdulescu, Vasile Cirlova, Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi, Nicolae

Blcescu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, etc. Cele mai multe dintre lucrarile acestor scriitori sunt create in spiritul Introductiei lui Koglniceanu. Pentru a ajunge de la modestele mijloace de exprimare de care dispunea la inceputul secolului al XIX-lea la bogaia si varietatea pe care le-au stapanit marii creatori din a doua jumatate a acestui secol, limba literar a fost supus de catre scriitorii epocii (Negruzzi, Russo, Alecsandri, Odobescu, Hasdeu, Eminescu, etc.) unei actiuni de imbogtire i selectare a expresiei artistice sub influena literaturii populare. Imbogairea limbii cu neologisme care au dat o varietate mai mare stilului literar se datorete i contractului unor scriitori (Blcescu, Bolintineanu, Alecsandri, Odobescu, Hasdeu, Eminescu) cu literaturile europene ale timpului. Scriitorii epocii au fost inraurii att de clasicismul european, care era in declin, cat si de romantismul european, curent in plin inflorire in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Ca o reacie mpotriva regulilor rigide ale clasicismului, se manifest in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea micarea preromantic. In primele decenii ale secolului al XIX-lea, n Anglia, Frana i Germania se dezvolt romantismul. Acest curent reprezint, in literatur, lupta burgheziei, in epoca ei de ascensiune, pentru cucerirea puterii politice, dupa ce cucerise pe cea economic i pentru consolidarea ordinii de stat burgheze. Pentru prezentarea trasaturilor definitorii ale curentului vom lua ca model romantismul francez. Principalii reprezentani ai curentului romantic in Frana au fost: Victor Hugo, Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset i alii. Spre deosebire de clasicism, care punea un accent deosebit pe legi fixe in creaie, romatismul introduce principiul nou, revolutionar, al spargerii vechilor canoane clasice, al libertaii de creaie a scriitorului. Astfel Victor Hugo, in prefaa la drama Comwell (1827), inlatura legea celor trei unitai. Personajele dramelor sale sunt alese din toate clasele sociale. Ele se pot ridica pan in vrful piramidei sociale. Ruy Blas, eroul piesei cu acelai nume a lui Victor Hugo, ajunge din valet prim-ministru. Romanticii nu mai pun pe primul plan raiunea, ci imaginaia i sensibilitatea. Att n teatru ct i n roman personajele sunt construite pe baza antitezei. Unii eroi, urti la infaiare, poseda deosebite calitai sufleteti (Quasimodo, cocoatul din romanul Notre Dame de Paris al lui Victor Hugo). In personalitatea altora exista laolalta calitai i defecte extreme. Psihologia personajelor nu mai este schematic, rigid, ca la clasici. Oamenii se schimb in cursul existenei lor, prezentnd stri sufleteti contradictorii. Pentru a evada din meschinaria vietii cotidiene, poetii romantici calatoresc in tinuturi exotice sau se refugiaz in trecut. Ei sunt preocupai de destinul geniului in societate, ca, de exemplu, Alfred de Vigny in Moise. In literatura roman din prima jumatate a secolului al XIX-lea romantismul prezint caractere specifice care l deosebesc de principalele aspecte ale romantismului apusean. De la un romantism melancolic, individualist, caracterizat prin izolarea poetului sau evadarea in tinuturi exotice, se trece treptat la un romatism activ, militant. Este drumul pe care il parcurge Grigore Alexandrescu de la tristeea din Meditaie la incadrarea in viitor din poezia Anul 1840. Scriitorii notri militeaz prin operele lor pentru realizarea sarcinilor istorice ale momentului, cer inlturarea abuzurilor i asupririi feudale, cred in progres, in viitorul poporului romn. O tem frecvent in literatura timpului este tema ruinelor, pe care o ntlnim i in poeziile lui Heliade, Cirlova si Gr. Alexandrescu. Tema apare mai ales in opera scriitorului francez Volney, care era cunoscut la noi. Ca i Volney, care credea ca ruinele ngrozesc pe tirani,

scriitorii munteni elogiau ruinele Tirgovistei, contemplarea lor fiind un prilej de exaltare a sentimentului patriotic, de imbrbtare pentru luptele prezente. Aceast tem de circulaie universal a fost asimilat de scriitorii notri in funcie de trecutul istoric al rii noastre, de concepia despre viat i de felul de a simi al poporului romn. Intiul poet romn modern, Vasile Cirlova (1809-1831), in poezia Ruinele Tirgovitei cnta motivul ruinelor, concretizat prin trecutul Tirgovitei, asociindu-l cu evocarea luptei pentru libertate national. Admiraia poetului fa de eroismul trecutului apare chiar de la inceput, in versuri cu cadena solemn: O, ziduri intristate! o, monument slvit! in ce mrimenalt i voi ai stralucit..... In afar de Ruinele Tirgovitei, de la Cirlova ne-au mai ramas poeziile Pastorul intristat, Inserarea, Rugaciune si Marsul (Ostirii romane). Prin caracterul modern al temei i prin reuita versului, autorul acestor poezii i depete pe predecesorii si.

ION HELIADE RDULESCU (1802-1872)


Heliade s-a nscut in ianuarie 1802 la Tirgovite. Invat s citeasc romnete descifrnd slovele din Alexandria. Greuttile in care s-a zbtut pentru a-i ine leciile ne sunt prezentate emoionant intr-o scrisoare ctre Costache Negruzzi. Rndurile pe care le reproducem ne infieaz condiiile in care se desfasura invmntul in primele decenii ale secolului trecut: ,,Venea iarna; lemne nicaieri; fiecare scolar aducea cite un lemn dupe unde gasia, care abia era in stare sa incalzeasca preajma unei sobe sparte ce umplea casa de fum si sa topeasca fulgii de zapada, ce vijalia ii repezia pe ferestrele cele sparte. Tremurind, cu mina inghetata pe compas si pe creta ne faceam lectii.... In 1828 tiprete la Sibiu Gramatica romaneasca, iar la 8 aprilie 1829 apare la Bucureti, sub conducerea lui Heliade, primul numr din Curierul romanesc, cruia i adaug in 1837 Curierul de ambe sexe.

ACTIVITATEA CULTURAL
Personalitate multilateral i complex, I. Heliade Rdulescu a fost deschizator de drumuri n numeroase domenii ale culturii i literaturii romne din prima jumtate a secolului al XIX-lea. Continuator al lui Gheorghe Lazr, Heliade aduce o contribuie important la dezvoltarea invmantului in limba roman. Conducator al ziarelor Curierul romanesc si Curierul de ambe sexe, el desfasoar o rodnic activitate de indrumator literar. Numele lui Vasile Cirlova, nceputurile literare ale lui Grigore Alexandrescu sunt legate de Heliade. In Curierul

romanesc si Curierul de ambe sexe au aparut operele multor scriitori. Tot aici s-au publicat i primele incercari de critic literar. Prin activitatea in cadrul Societtii filarmonice i al coliide muzic vocal, de declamaie i literatur, Heliade contribuie la dezvoltarea teatrului in limba roman. Traductor pasionat din clasici si romantici, Heliade este un scriitor talentat, dar inegal, autor de lucrari stiinifice i filozofice.

GRAMATICA ROMANEASCA
Gramatica romaneasca, aparut la Sibiu in 1828, este rezultatul leciilor inute de Heliade la ,,Sf. Sava, unde preda ntre altele i acest obiect. Prefaa gramaticii este interesant prin ideile inaintate cu privire la scrierea i pronunarea limbii romne. In paginile prefeei, Heliade propune simplificarea alfabetului chirilic, reducnd numrul de slove inti la 28, iar mai trziu la 27. Autorul se declar partizanul ortografiei fonetice, combtnd principiul etimologic: ,,Asadara, pentru ce sa nu scrim dupa cum pronuntiem, cind scrim pentru cei carii traiesc, iar nu pentru cei morti?. Nici problema neologismelor nu a fost neglijat. El susinea necesitatea imbogairii limbii prin imprumuturi. In privina aceasta, parerea lui era c putem lua cu indrazneal din limba latin i din limbile romanice: ,,de la maica noastra...si de la surorile noastre, dar ,,trebuie sa luam numai acelea ce ne trebuiesi de acolo de unde trebuie, si cum trebuie. Heliade ridiculizeaz pe filologii care, excluznd neologismele, cutau s le inlocuiasc prin termeni creai ad-hoc (cuvintelnic = dicionar, nemprtit = atom). Neologismele trebuie adaptate la spirutul limbii romane. Greesc acei care, introducnd termeni greceti, latineti, franuzeti sau italieneti, l las aa cum erau in aceste limbi, scriind: patriotismos, cliros, privileghium, ocazion, liberta, in loc de patriotism, cler, privilegiu, ocazie, libertate. Heliade inlocuiete termenii gramaticali invechii, necorespunztori, cu termeni moderni, tiinifici. Astfel, sunetele limbii romne sunt imparite in vocale i consonante, nu in glasnice i neglasnice. De asemenea, in loc de singurit i inmulit, autorul Grmaticii romanesti introduce termenii actuali de singular i plural. Face totui i concesii vechi terminologii, denumind impotrivitoare conjunciile adversative. Din pcate, Heliade nu rmne, cu privire la limba roman, la prerile exprimate in prefaa Gramaticii romanesti din 1828. Dupa 1840, el alunec pe panta exagerrilor italienizante. In 1840-1841, Heliade public lucrarea Paralelism ntre dialectele romn i italian, susinnd c limbile roman i italian sunt dou dialecte ale aceleiai limbi, prin urmare trebuie s existe o identitate intre ortografia i gramatica acestor limbi.

OPERA LITERAR
Opera literar a lui Heliade cuprinde versuri i proz artistic. Ruinele fostei ceti de scaun a Trii Romneti au inspirat lui Heliade poezia O noapte pe ruinele Tirgovistii. Umbrele voievozilor aprute pe ziduri sunt un ndemn la lupt, la unire:

Preste Carpati acuma vulturul ruman zboara; D-aicea spre Moldova isi ia falnicul zbor; Doua capete are, cu patru ochi masoara, E-n toata Romania acum poruncitor. O noapte pe ruinele Tirgovistii a fost integrat temei preromantice a ruinelor; poezia este strbtut de un autentic suflu patriotic. In Curierul romanesc din 11 octombrie 1831, in care este anuntat moartea tnrului poet de 22 de ani, Vasile Cirlova, Heliade public poezia La moartea lui Cirlova, in care durerea sincer este coplesit de accente romatice. Tema folcloric a zburatorului, de intens circulatie in literatura noastr, se refer la o fiint misterioas care, dupa credina popular, este pentru tinerele fete cauza framntrilor erotice. Ea a mai fost tratat in literatura noastr i de Cezar Boliac, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu. Deschiztor de drumuri in multe direcii ale culturii romneti din prima jumtate a secolului trecut, Heliade este legat de dezvoltarea invtmntului, de inceputurile presei i ale criticii literare, de evoluia teatrului. Prerile judicioase din prefa Gramaticii romneti au deschis un nou orizont studiilor lingvistice. Scriitor talentat, dar inegal, cu idei progresiste, dar i cu concepii mistice, Heliade a ajuns n ultima parte a activitii sale la exagerri absurde, cum sunt cele privitoare la considerarea limbilor romn si italian ca dou dialecte ale aceleiai limbi. Heliade a avut n epoca sa un important rol de indrumator literar. Prin traducerile sale din operele clasicilor i romanticilor ct i prin operele sale originale, scriitorul a fost iniiatorul unei literaturi valoroase, iar prin articolele din Curierul romnesc i Curierul de ambe sexe a stimulat literatura n limba roman. Poezia Zburatorul constituie punctul culminant al creaiei sale.

GRIGORE ALEXANDRESCU (1810-1885)


VIATA Al treilea cantaret al ruinelor Tirgovistei, dupa Heliade si Cirlova, este Grigore Alexandrescu, nascut in 1810. In opera lui Grigore Alexandrescu, romantismul i clasicismul coexista. Meditaiile, lirica patriotic i cea erotic sunt romantice. Fabulele, satirile, epistolele sunt clasice. Unele poezii ale lui Grigore Alexandrescu se resimt de influena preromantismului i a romantismului contemplativ, melancolic. Adio. La Tirgoviste aduce un suflu de tristee. Pe ruinele Tirgovistei, poetul mediteaz la gloria trectoare a tuturor lucrurilor omeneti. Faima vechii ceti de scaun a pierit, aa cum a trecut i cea a oraului sirian Palmira, distrus de Aurelian in 273 e.n., sau cea a Romei. In ultima parte a poeziei, Alexandrescu este copleit de amintiri. Viaa lui trist de copil orfan i apare in faa ochilor i l determin s reflecteze asupra morii. Aceast parte a poeziei

este scris sub influena romanticului francez Lamartine i a poetului romn Vasile Cirlova. Tot sub influena lui Lamartine este scris i poezia Meditaie. Poetul prsete ns curnd aceast atitudine melancolic, depresiv, caracteristica elegiilor din prima perioad a activitii sale, fiind inlocuit cu un romantism militant, activ, ce vibreaz de un puternic sentiment patriotic. Poezii ca Anul 1840, Rsritul lunei. La Tismana, Mormintele. La Drgani, Umbra lui Mircea. La Cozia sunt elocvente n aceast privint. In lirica lui Grigore Alexandrescu, un loc important este deinut de poeziile cu teme din istoria national. In Rsritul lunei. La Tismana este evocat eroismul ostailor lui Basarab I, care in 1330 au infrnt la Posada armata lui Carol Robert. Poetul este cuprins de indignare la gndul ca urmaii acestor lupttori ii ctig hrana n dureri, stropind pmntul cu sudoarea frunii lor. In Mormintele. La Drgani Gr. Alexandrescu deplnge soarta eteritilor, care, luptnd pentru libertatea patriei lor, au cazut eroic pe pmntul rii noastre. In felul acesta, Grigore Alexandrescu extinde ideea luptei pentru libertate, cuprinznd n sfera ei i lupta altor popoare mpotriva dominaiei otomane. Cea mai realizat dintre poeziile de evocare istoric este Umbra lui Mircea. La Cozia.

POEZIA DE CRITIC SOCIAL


Orientndu-se spre clasicism i avnd ca model pe Boileau, n epistole i satire, i pe La Fontaine sau Florian, n fabule, poezia social a lui Grigore Alexandrescu este original n coninutul ei. Toate aspectele negative ale societii secolului trecut, abuzurile reprezentanilor ornduirii feudale, demagogia patriotard a liberalilor, lipsa de cultur a claselor conductoare, superficialitatea tineretului, venalitatea judecatorilor etc. sunt surprinse cu un neobosit spirit critic. Interesul este sporit printr-o prezentare sugestiv, antrenant. Capodopera literaturii de critic social a lui Grigore Alexandrescu este Satira. Duhului meu. In perioada modern a literaturii noastre artistice, Grigore Alexandrescu a urmat unele modele din literatura francez n ce privete speciile literare. Aceasta nu micsoreaz cu nimic originalitatea poetului, varietatea speciilor literare abordate fiind un important merit al scriitorului. El a cultivat deopotriv speciile clasice: satira, epistola, fabula i cele romantice: meditaia, elegia, mbogind astfel formele liricii i epicii noastre. Dar n aceste tipare ncetenite la noi, Alexandrescu a turnat coninutul de un cald patriotism al generaiei care a nfptuit revoluia de la 1848, admiraia fat de luptatorii pentru libertate, critica unei societai in care abuzurile i promisiunile demagogice erau la mod. Drumul parcurs de Grigore Alexandrescu este cel de la o poezie elegiac, cauzat de grijile unei copilrii lipsite de caldura caminului printesc i de influena unor modele strine, la o poezie optimist, combativ, de origine romantic. Este un maestru al fabulei romneti, iar satirele i epistolele sale pregtesc condiiile apariiei unor capodopere ca Scrisorile lui Eminescu.

COSTACHE NEGRUZZI (1808-1868)

VIAA Creatorul prozei artistice, autorul celei mai valoroase nuvele istorice din literatura noastr, Costache Negruzzi, s-a nscut n 1808 la Trifetii Vechi, n judeul Iai. In 1840 apare, n primul numr al Daciei literare, principala oper a lui C. Negruzzi si capodopera nuvelei istorice romneti, Alexandru Lpuneanu. In acelai an, direcia Teatrului National din Iai este incredinat lui Mihail Koglniceanu, Costache Negruzzi i Vasile Alecsandri. Pentru imbogirea repertoriului, alturi de tovarii si din conducerea teatrului, C. Negruzzi traduce, adapteaz i prelucreaz diverse piese. Astfel, traduce: Crispin, rival stapn-su de Lesage, fragmente din Femeile savante de Molire, Maria Tudor i Angelo de Victor Hugo. Muza de la Burdujeni este o adptare fr deosebit valoare literar, ca i Carantina sau Doi rani i cinci crlani (Crlanii). Toate aceste piese nu sunt lipsite de importana, datorit faptului c au construit inceputul dramaturgiei, iar autorul lor este unul din pionierii repertoriului dramatic in limba roman. La micarea de la 1848 de la Iai, Negruzzi n-a participat, dar elogiaz in Scrisoarea XXIII fapta eroic a Anei Iptescu. In 1855 colaboreaz la revista Romnia literar, condus de Vasile Alecsandri. Evenimentul important al Unirii gsete n Costache Negruzzi un adept luminat, dar moderat. Pentru coninutul progresist, critic, al unora din operele sale, este exilat n dou rnduri la moie: o dat n 1838 pentru scrisoarea Vandalism i a doua oar n 1844 pentru povestirea Toderic. Dup 1859 a fost sfetnic al domnitorului Alexandru Ioan Cuza i membru al Societii academice. Costache Negruzzi moare n august 1868. OPERA Scrierile publicate de C. Negruzzi n periodicele vremii: Albina romneasc, Curierul de ambe sexe, Foaie pentru minte, inim i literatur, Dacia literar, Propirea, etc., au fost adunate n 1857 n volumul intitulat Pcatele tinereelor. Ca pe muli scriitori ai epocii, problemele limbii romne l-au preocupat i pe C. Negruzzi. Un numr de patru scrisori (XIV, XV, XVI si XVII), fiecare dintre ele purtnd titlul de Critica, trateaz astfel de teme. In aceste schie, ocupndu-se de aspecte ce prin natura lor sunt aride, Negruzzi tie s fie atractiv, interesant. Scrierea limbii romne cu alfabetul chirilic, adaptarea acestui alfabet la nevoile limbii noastre, reducerea slovelor pe care o efectuase inc Heliade Rdulescu n gramatica sa din 1828 i necesitatea folosirii neologismelor sunt principalele probleme de care se ocupa Negruzzi n scrisorile amintite. Preocuparea lui Negruzzi pentru problemele de limb apare i n corespondena sa cu Heliade Rdulescu, Gh. Asachi, etc., Negruzzi a susinut prerile lui Heliade din prima faz a

activitii sale, cnd acesta era partizanul ortografiei fonetice. De ndat ce Heliade Rdulescu a cazut n mania italienismului, Negruzzi s-a desolidarizat i l-a combtut. Descoperirea creaiilor folclorice, studierea i folosirea lor ca sursa a unor opere literare originale constituie o preocupare nsemnat a scriitorilor grupai n jurul Daciei literare. Scrisoarea XII (Pcal i Tndal) este o culegere de proverbe grupate pe teme i ncadrate ntr-un nceput de basm plin de umor popular. Sistemul gruprii proverbelor pe teme dupa coninutul lor moral va fi folosit i de Anton Pann n Povestea vorbei. Iat un fragment din Pcal i Tndal, n care proverbele sunt grupate avnd la baz tema justiiei celor mari: ,,In ara orbilor, cel c-un ochi e mprat. Cel mai tare e i mai mare, i dreptul mbla totdauna cu capul spart. La judectori, ce intra pe o ureche iase pe alta, cci stulul nu crede celui flmnd, si mai bun e o invoial strmb, dect o judecat dreapt. S n-ai a face cu cei mari. Corb la corb nu scoate ochii. Ce ias din mi, oareci prinde, i lupul prul schimb, iar nravul ba. In articolul Cntece populare a Moldaviei Negruzzi arat c ,,fietecare tar are cntecele sale, a cror muzic i poezia sunt potrivite cu firea pamntului sau i caracterul locuitorilor ei. Negruzzi d exemple de cntece istorice, religioase, de dragoste, de nunt i de codru sau voiniceti, evocnd, n cadrul acestora din urm, figuri de vestii haiduci ca Vasile cel Mare i Bujor (de Vasile cel Mare va vorbi Mihail Sadoveanu n Hanul Ancuei). In dezvoltarea prozei romnesti, C. Negruzzi este un deschizator de drumuri care atinge, inca de la inceput, cateva culmi. Unele schite din Negru pe alb sunt modele de neantrecut, iar Alexandru Lapusneanul, capodopera sa, elogiata si de M. Eminescu, este prima nuvela istorica din literatura noastra. Ca in opera multor scriitori contemporani, in opera lui C. Negruzzi sunt predominante aspectele romantice: Zoe, O alergare de cai, Alexandru Lapusneanul, etc., care coexista cu cele clasice din Negru pe alb. Nu poate fi neglijata activitatea scriitorului legata de crearea repertoriului dramatic in limba romana, chiar daca avem de-a face mai mult cu prelucrari, adaptari si traduceri cecat cu lucrari originale. C. Negruzzi aduce o contributie importanta la dezvoltarea limbii literare romane. Utilizarea arhaismelor atunci cand este necesara prezentarea culorii locale, ca in Fragmente istorice, alaturi de folosirea rationala a neologismelor, pentru care militeaza in Scrisoarea XIV, constituie un merit incontestabil al scriitorului moldovean.

ALECU RUSSO (1819-1859)


Alecu Russo s-a nascut in 1819 la Chisinau. Dupa cum povesteste scriitorul insusi in Aminitirile sale, publicate in 1855, copilaria si-a petrecut-o intr-un ,,sat frumos raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului, in Straseni. Aici a auzit ei intai de Ileana Cosinzeana, de lupte si navaliri, de haiducii Novaci si Codreni, de faptel vitejestiale trecutului si

de razbunarile poporulyui asuprit, Codrii Bicului fiind ,,o asezare de aparare impotriva ciocoilor. Scrie, in limba franceza primele sale incercari literare: La Pierre du tilleu, Le Rocher du corbeau, Jassy et ses habitants en 1840, iar in limba romana, articolul Studii nationale, cuprinzand povestiri despre haiduci, ,,aparatori meniti a restabili cumpana dreptatii. In 1846, i se reprezenta la Teatrul National comedia-vodevil intr-un act Bacalia ambitioasa si drama-farsa intr-un act Jignicerul Vadra sau Provincialul la Teatrul National. Piesele nu s-au tiparit si manuscrisele s-au pierdut, stim insa din insemnarile scriitorului si dintro cronica dramatica din Albina romaneasca, la care autorul a raspuns prin articolul Critica criticii, ca erau indreptate impotriva boierimii retrograde si a ciocoimii, un taran fiind pus sa cante in Jignicerul Vadra aceste versuri: De la Dunare la Carpati Suge tara gulerati, Din Focsani la Dorohoi Tara-i plina de ciocoi. Deoarece autorul si actorii nu tinusera seama de taieturile cenzurii, atat Russo cat si actorii au fost surghiuniti; scriitorul, la Manastirea Soveja. Intr-o luna si mai bine de zile cat a stat aici, Russo a redactat un jurnal in limba franceza, Sauvegea si a descoperit balada populara Miorita, pe care i-a comunicat-o lui V. Alecsandri. Desi nu se afla printre semnatarii proclamatiei intocmite dupa intrunirea de la hotelul Petersburg din Iasi si lansata la 28 martie 1848, Alecu Russo a participat la miscarea revolutionara din Moldova, caci dupa inabusirea revolutiei a fost nevoit sa ia drumul pribegiei. Prin Bucovina, merge la Viena unde, intalnind pe Balcescu, vine la Bucuresti cu gandul de a patrunde in Moldova si a relua actiunile revolutionare, lucru ce n-a fost cu putinta. In schimb, la 3 mai 1848, Russo ia parte la marea adunare de pe Cimpia Libertatii de langa Blaj si se inflacareaza de discursul lui Simion Barnutiu. In Cugetari, el noteaza momentul cu mult atasament: ,,Intr-un tinut al Ardealului se ivi la 1848 o zi frumoasa pe un cimp intins, unde patruzeci de mii de romani sta sa asculte, sub aripile unui steag in trei colori, cuvintul inteligentei ardelene. Moldoveni si munteni, pribeji a tulburarilor din tari, privia cu bataie de inima adunarea astita gramada cite gramada, dupa satele si tinuturile de unde venisera oamenii. Un popor intreg, de acelasi port si aceeasi limba ca si a poporului nostru, sta maret in lumina soarelui si printre sucmane se videa amestecate multe surtuce; aceste surtuce acoperia pepturile tineretului de frunte iesit din Blagiu si din scoalele Ardealului, tineret cu mare curagiu si mare iubire de neamul romanesc. Emigrantii moldoveni se intalnesc apoi la Brasov, unde V. Alecsandriredacteaza Printipiile noastre pentru reformarea patriei (12/24 mai 1848) si Proclamatia partidului national catre romani (1 iunie 1848), amandoua semnate si de Alecu Russo. In Printipii...se expuneau sase puncte, cele mai importante fiind ,,improprietarirea lacuitorilor sateni fara nici un fel de rascumparare din partea lor si ,,unirea Moldovei si a Valahiei intr0un singur stat neatirnat romanesc, iar in Proclamatie....se cerea inlaturarea domnitorului Mihail Sturdza (,,sa cada fiara incoronata, care suge singele cel mai bun al tarii..) In tot acest timp, activitatea revolutionaraa lui Alecu Russo este febrila. Participa la cea de-a doua adunare a revolutionarilor banateni, condusi de Eftimie Murgu, la Lugoj, saluta din Sibiu succesul revolutiei muntene printr-o scrisoare catre N. Balcescu:

,,Vivat! Victorie! Sint mindru de voi cailalti si gloria revolutiei voastre se resfringe si asupra noastra si asupra tuturor romanilor... In drum spre Cluj, Russo este arestat la Dej si dus la Cluj, unde sta aproape doua luni in inchisoare ca ,,suspect, pana ce, eliberat in urma protestelor prietenilor sai, ajunge in Bucovina si dupa un popas de alte doua luni si jumatate la mosia lui Eudoxiu Hurmuzachi, sediul refugiatilor revolutiei moldovene, pleaca la Paris, unde ramane pana in 1851. Desigur ca Russo s-a incadrat in miscarea de regrupare a fortelor revolutionare initiata la Paris de N. Balcescu. In orice caz, poemul Cintarea Romaniei, aparut in revista emigratiei, Romania viitoare, reprezinta contributia lui Alecu Russo la lupta de eliberare nationala dusa de patriotii romani dupa inabusirea revolutiei de la 1848. Intors in tara in 1851, Alecu Russo intra in randul avocatilor, a ,,vechililor, cum se numeau acestia pe atunci in Iasi. Viata sa agitata, lipsita de mijloace materiale, l-a impiedicat sa se ocupe mai mult de literatuta, cum poate ar fi dorit. Mai tot ce a inceput in aceasta epoca a rams neterminat. De pilda, Studie moldovana si cele doua lucrari mai intine aparute in Romania literara, revista lui Vasile Alecsandri, Cugetari (1855) si Aminitiri (1855). Alecu Russo a murit la Iasi in 1859, inainte de a-si fi putut termina operele sale si de a le tipari intr-un volum.

OPERA
Ca si Mihail Kogalniceanu, Alecu Russo a militat pentru o literatura originala, inspirata de realitatile noastre si exprimata in limba vie a poporului. In ,,hornicele sale din Romania literara el a incurajat poezia ,,limpede de idei si adinca de gindire folositoare si mai ales, ,,romana pina in cap. In studiul despre Poezia populara, publicat postum in Foaia sotietatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina (1868), Russo arata valoarea documentara a folclorului: ,,Datinele, povestile, muzica si poezia sint arhivele popoarelor. Cu ele se poate oricind reconstitui trecutul indepartat. Adesea, sustine Russo, folclorul aduce date cu privire la obiceiurile vietii intime si organizarea sociala a Principatelor, ca de pilda acel vers despre ,,armele de Venetie, care ne comunica o stire despre comertul cu cetatea italiana, neconsemnata de cronicari. De asemenea, folclorul oglindeste ,,geniul romanesc al poporului nostru, specificul national, si ne intareste convingerea ca lumea noastra este o lume proprie. In momentul cand Alecu Russo isi scria Cugetarile, unii filologi ajunsesera la exagerari, mai ales prin lucrarile tiparite de A. Treboianu-Laurian, Tentamen criticum (1840), Aron Pumnul, Indreptariu cel mai inalt in vorbirea, scrierea si formarea limbii romanesti (1850) si Timotei Cipariu, Elemente de limba romana dupa dialecte si monumente vechi (1854). Cu ironia care in polemici ii este caracterizata, Russo caricaturizeaza pedantismul latinizantilor, pe reprezentantii ,,romanomaniei de care vorbise si Kogalniceanu. Dac Stefan cel Mare s-ar scula din mormant, contemporanii l-ar intampina cu acest ridicol discurs: ,,Eroule ilustru! trompeta gloriei tale penetra animile bravilor romani de admiraciune si indifinisabila pentru meritul neinvincibilitaciunei tale!... Combatand pe creatorii jatgonului artificial latinizant, Russo se ridica nu mai putin impotriva acelora care voiau sa izgoneasca din limba romana cuvintele de origine nelatina.

In privinta neologismelor, Russo admite ca ,,nevoile noua cer mijloace noua si ideile noua au trebuinta de cuvinte noua, dar precizeaza ca numai logica limbii ,,trebuie sa le dea la iveala, sa le creeze si sa le impartaseasca, nu capriciul filologilor. Referindu-se la italienismul lui Heliade, Russo il supune unei critici necrutatoare. A traduce, observa el, ,,il rauco suon della tartarea tomba (sunetul ragusit al mormantului tatar) prin ,,raucul sunet tartareei tombe inseamna a inventa o limba pe care n-ar intelege-o nici romanii, nici italienii. Dragostea lui Alecu Russo se indreapta in mod firesc catre limba poporului, pe care o considera plina de virtuti artistice, expresive, de vreme ce ,,exprima cu gingasie, totodata cu energie toate aspirarile sufletului, toate iscodirile mintii. Conceptia sanatoasa a scriitorului era ca literatura este ,,expresia vietii unei natii si ca operele rupte de mase ,,nu indestuleaza mintea si inima si nu vor cistiga ,,dreptul de impamintenire in sinul unui neam ce a improvizat minunatele balade (cintece batrinesti) culese si scoase la lumina de V. Alecsandri.

CINTAREA ROMANIEI
Cintarea Romaniei a fost publicata pentru prima data in Romania viitoare, ziarul emigrantilor romani de dupa revolutia din 1848, de la Paris, in 1850. Conform unui procedeu romantic al vremii, scrierea era atribuita de catre N. Balcescu, traducatorul ei din limba franceza, unui calugar necunoscut, dintr-o manastire din Muntii Moldovei. ,,Ea s-a facut, declara V. Alecsandri, in urma unei intelegeri intre Balcescu, Russo si eu, cu scop de a exalta spiritul si a dezvolta simtul de romanism al tinerilor studenti din Paris. Alecu Russo, in 1855, a publicat in Romania literara a lui Vasile Alecsandri o traducere proprie, cu patru versete in plus fata de versiunea anterioara, de 61 de versete, a lui N. Balcescu. Traducerea lui Alecu Russo a aparut in sase numere de revista, numai fragmentul publicat bin al patrulea numar fiind semnat cu initialele A. R. Dar la tabla de materii a revistei, numele este trecut intreg: A. Russo. In 1863, Alecsandri mai poseda, dupa cum declara, manuscriptul original, in limba franceza, al poemului. Ulterior, acest manuscris s-a pierdut si nu mai avem astazi decat cele doua versiuni independente, a lui Balcescu si a lui Alecu Russo. Desi poemul a fost conceput intai in limba franceza, nu avem nici un moment impresia ca ne gasim in fata unei traduceri, intr-atat de spontan, de vibrant si de energic este tonul general al mesajului patriotic si revolutionar. Asa cum ne previne si titlul, Cintarea Romaniei este un imn de slava a patriei inrobite national si social, pe care Alecu Russo o cheama la lupta pentru libertate, impotriva cotropitorilor dinafara si a asupritorilor dinauntru. Alecu Russo a inceput sa scrie in limba franceza la varsta de 20 de ani, dara publicat numai in limba romana intre 1846 si 1856 si numai in reviste, avand de gand sa-si termine scrierile sale si sa revina asupra lor, lucru pentru care nu a mai avut ragaz. Activitatea cea mai importanta a desfasurat-o in anul 1855 la revista Romania literara a lui Vasile Alecsandri. Aici au aparut Cugetarile, Amintirile si poemul Cintraea Romaniei. Memorialist intersant in Amintiri, Alecu Russo s-a facut cunoscut mai mult ca polemist impotriva exagerarilor curentului latinist si ca autor al poemului patriotic revolutionar Cintarea Romaniei. Trebuie amintit insa rolul sau de indrumator in teatru, in critica literara, in folclor. El a atras atentia asupra importantei literaturii originale, de caracter specific national, recomandand

scriitorilor sa se inspire din trecutul de lupta al poporului nostru si din literatura de circulatie orala. Alecu Russo insusi si-a ales ca model pentru Cintarea Romaniei poezia populara. Poemul Cintarea Romaniei a avut un larg ecou printre contemporani, mai intai prin excelenta versiune a lui N. Balcescu. In 1858, D. Bolintineanu incerca o traducere in versuri a poemului, atras de continutul lui patriotic, fara a putea da un echivalent.