Epoca marilor clasici

In evolutia sa,literature romana a cunoscut o serie de etape fundamentale,incepand cu

literature popular,apogeul dezvltari fiind marcat de Epoca marilor clasici(cuprinsa intre anii
1863-1892),cand pe scena vietii culturale apar numeroase personalitati precum Titu Maiorescu ,
Mihai Eminescu , Ion Creanga , Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici.
In 1863,sub supraveghera democratic a lui Alexandru Ioan Cuza,un grup de tineri dornici
de a da un alt curs culturii si literaturii romanesti infiinteaza la Iasi o asociatie libera sub lozinc
entre qui veut,reste qui peut cu numele de Junimea. Initiatorii sunt Iacob Negruzzi,fiul lui
Constantin Negruzzi,Titu Maiorescu,Petre Carp.Theodor Rosetti si Vasile Pogor.
Intaile forme de manifestare publica a Junimii au fost predilectiile populare incepute in
februarie 1864 si continuate timp de 17 ani,referitoare la cultura si istoria nationala.
Junimea a fost considerata in epoca si dupa aceea cel mai de seama cenaclu si cea mai
importanta societate culturala din istoria literaturii romane
La 1 martie 1967,din initiative lui Iacob Negruzzi si in redactia lui, pe care o va pastra
timp de 27 de ani,apare la Iasi revista Convorbiri Literare, bilunar pana in 1885 si lunar dupa
aceasta data.

Titu Maiorescu
n perioada 1861-1874 s-a stabilit la Iai unde a ndeplinit, succesiv, funciile de director
al Colegiului Naional i director al colii Normale - unde nva i Ion Creang. n continuare a
ndeplinit funcia de rector al Universitii din Iai, unde a fost i profesor de filozofie. n anul
1863 a fost ntemeiat, la Iai, Societatea Junimea, din iniiativa unor tineri intelectuali, cu
studii la Berlin sau Paris: Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, Titu
Maiorescu - conductorul Societii. Activitatea Junimii a fost orientat, de la nceput, de ctre
coordonatorul ei, Titu Maiorescu, n trei direcii: limb, literatur, cultur. La 1 martie 1867,
Junimea a editat revista Convorbiri literare, avndu-l ca redactor ef pe Iacob Negruzzi. Att
societatea, ct i revista acesteia i-au stabilit mai multe obiective ale celor trei direcii:
ncurajarea progresului literaturii naionale, promovarea i susinerea unei culturi i a unei
literaturi originale, unificarea limbii romne literare, educarea publicului pentru nelegerea i
receptarea culturii, combaterea imitaiei sub orice form, mai ales a unor modele occidentale.
Multe dintre aceste obiective au fost formulate pentru prima dat de ctre Mihail Koglniceanu
n articolul-program al revistei Dacia literar (1840).

Mihai Eminescu
Cariera literara a lui Mihai Eminescu numara doar 17 ani ,de la 16 ani pana la 33 de
ani,varsta de la care,bolnav,nu a mai scris nimic.Etapele creatiilor sale sun in numar de patru.Cea
dintai etapa este faza inceputurilor.A scris 43 de poezii din care ar fi putut scoate un volum,doar
ca a publicat doar 13 poezii,28 de pagini din 92,o treime.
A doua faza se cuprinde intre 1870 si 1874 si corespunde anilor la Universitatile din
Viena si Berlin.Eminescu scrie acuma proape 200 de pagini de poezie,din care publica
35,majoritatea fiind de lunga dimensiune.
A treia fraza se soldeaza cu 288 de pagini de poezie.Este faza ieseana cand era
bibleotecar,revizor scolar ,redactor la Curierul de Iasi.Printre poeziile sale se evidentiaza poeme
lungi precum Calin,fragmente de comedie precum Minte si inima.Aceasta faza mai este
cunoscuta si sub numele de faza liedurilor.
In ultima faza Eminescu scrie 202 pagnini de poezie si publica aproape jumate.Este recunoscuta
ca faza Scrisorilor,a ultimo elegii si a Luceafarului.
Ion Creanga
Activitatea literara a lui Ion Creanga ,adus la Junimea in 1875 de Eminescu,se desfasoara
la Convorbiri literare pe parcursul a nu mai mult de 8 ani.Inceteaza sa publice in acelasi an cu
Eminescu,1883.
La inceput,Creanga este socotit de Maiorescu insusi un scriitor popular,povestitor de
povesti folclorice.Se pot intr-adevar gasi prototipuri ale povestilor sale in folclorul
universal.Astfel,Scoacra cu trei nurori seaman cu Scoacra sin culegerea armeneasca a lui
Mina Ceraz.Tema din Capra cu trei iezi seaman cu fabvula lui La Fontaine Le loup,la chevre
et le chevreau.
Ceea ce sare in ochi in povestirile lui Creanga este lipsa lor aproape totala de
fantastic.Doar peripetiile sunt uneori fantastice,dar eroii au virtuti omenesti.Povestile lui
Creanga au o desfasurare dramatic,mijlocul obisnuit de reprezentare al eroilor fiind monologul
sau dialogul.Mai mult decat prin ceea ce fac,eroii se caracterizeaza vorbind.Ironia si
jovialitatea sunt cele 2 constante ale povestirilor lui Creanga. Dupa aparitia povestilor,
Creanga a publicat in Convorbiri literare in 1881-1882 trei parti din Amintiri din copilarie.
Partea a patra a vazut lumina tiparului postum in 1892. Amintirile cuprind povestea copilariei
sau, mai degraba, spectacolul varstei fericite. Prin amanunte, copilaria reconstituita a apartinut
biografic lui Creanga, prin semnificatie este universala, apartine tuturor.
Copilaria apare ca o epoca de aur, ca un taram al bucuriei si al inocentei, fara griji si suspine, in
care fantezia completeaza realitatea, iar jocul este suprema preocupare.

S-ar putea spune, deci, ca in Amintiri, Creanga zugraveste copilaria vesela si nevinovata
si ca Nica este copilul universal de pretutindeni si de oricand, in care toti ne regasim cu
nostalgie. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta, un cadru uman si
geografic, care este cel al tinutului natal. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii
infantile si chiar daca in realitate cum dovedesc documentele era un sat mic cu oameni
nevoiasi, pentru Creanga era un sat mare, razasesc.
Din paginile Amintirilor iese cu pregnanta la iveala satul romanesc traditional. Creanga
cunoste psihologia oamenilor, raporturile lor in viata sociala, superstitiile lor.

Ioan Slavici
Sub indemnul lui Eminescu, care i-a si corectat primele scrieri, IOAN SLAVICI (18481925) si-a inceput colaborarea la Convorbiri literare cu o piesa de teatru, Fata de birau, in 1871.
A continuat sa scrie piese (Toane sau vorbe de claca, 1875"; Polipul unchiului, 1886; Gaspar
Gratiani, 1888; Bogdan-voda) fara sa se ilustrezefin aceasta directie. Ca autor de povesti (prima,
Zana zorilor, a aparut in Convorbiri, 1872), e inferior lui Creanga, interesant doar sub aspect
etnografic si lingvistic. A publicat doua volume. Adevarata sa contributie e in nuvela, in roman si
in memorialistica.
In nuvelele de inceput, se observa o faza pastorala, idilica, desigur clasica. Eroii lui
Slavici, adesea conventionali, sunt construiti pentru a ilustra anumite principii etnice, pe care
omul trebuie sa le respecte in viata, daca tine la linistea lui sufleteasca. Unul dintre pacatele pe
care Slavici le-a sanctionat necrutator a fost si ispita banului. In abordarea acestei teme, el
recepteaza modalitatile variate in care relatiile capitaliste, ce incepusera sa patrunda in viata
satului transilvanean isi pun pecetea pe constiinta oamenilor. Aceasta tema a fost reluata si in
romanul Mara. Dar in niciuna dintre opere, Slavici nu a atins un nivel atat de inalt al artei
sale de prozator realist modern ca in nuvela Moara cu noroc.
Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale. Procentul de duritate si
afectiune, de bunatate si rautate, de hotarare si slabiciune pe care il aflam in fiecare din ele face
din Slavici un observator fara partinire, cu spirit realist desavarsit.
Dar in conceptia lui Slavici viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu care
oricum se va implini. De aceea el nu se simte in niciun fel obligat sa explice nimic ci numai sa
descrie cat mai fidel intamplarile ce il imping pe fiecare personaj pe drumul destinului.
Avand in vedere contributia remarcabila a acestor scriitori in literatura romaneasca,
scriitori ce apartin categoriei marilor clasici atat pe plan national, cat si pe plan universal,putem
afirma ca operele lor si-au pus amprenta pe cultura poporului roman, au stabilizat si inradacinat

originile nobile ale romanilor,reusind prin acestea sa ramana un adevarat model pentru
urmatoarele generatii de scriitori.
Ion Luca Caragiale
Este unul dintre cei mai mari scriitori romani : Arta dramatica si nuvelistica a lui
Caragiale poate servi de model pentru toate timpurile; si cine-si da seama de bogatia de forme,
cele mai multe din ele desavarsite, ale povestirilor salenu poate sovai un moment sa vada
intr-insul pe unul dintre cei mai mari artisti literari ai tuturor vremurilor (M. Dragomirescu).
In totalitatea ei, opera lui Caragiale contureaza doua universuri distincte: unul comic si altul
tragic, cel din urma fiind ilustrat prin Napasta si cateva nuvele, ca O faclie de Paste si In
vreme de razboi. Celelalte piese de teatru si schitele alcatuiesc un univers comic atat de
original si de romanesc, incat a patruns in stratul cel mai profund al constiintei noastre artistice.
Replici intregi sau situatii caragialiene apar spontan in mintea tuturor, fenomenul curent al
citarii dovedind extraordinara rezistenta a spiritului caragialian. Prin schite se largeste
considerabil orizontul uman si social caracteristic operei comice a lui Caragiale. Comediile
sunt inspirate din viata burgheziei romane din a doua jumatate a secolului trecut si surprind
puternicul contrast dintre fondul si forma, dintre pretentiile si realitatea unei clase care trece
printr-un moment favorabil afirmarii ei. Caragiale prezinta evolutia burgheziei, formele
prevenirii ei, trasaturile afisate si cele reale, ambitia si orgoliul acestei lumi in transformare.
Caragiale foloseste o serie de scheme tipice cunoscute in literatura comica universala:
incurcatura, coincidenta, echivocul, revelatiile succesive etc. Fiecare scena in parte si piesa in
totalitatea ei se dezvolta pe astfel de scheme, incat se poate afirma ca la Caragiale
predominanta este o situatie comica, in care evolueaza personaje cu trasaturi comince, avand
idei si un limbaj comic.