Sunteți pe pagina 1din 2

Aci sosi pe vremuri

de Ion Pillat
Traditionalismul, in general, se defineste in opozitie cu modernismul si reprezinta o tendinta a literaturii de a se indrepta spre lumea satului, spre folclor, spre istoria nationala, spre primitivism, prin respingerea ideii de civilizatie. Poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat face parte din volumul Pe Arges in sus, publicat in anul 1923, considerat de critica literara reprezentativ pentru creatia artistica a poetului. George Calinescu a afirmat ca aceasta poezie constituie o capodopera lirica a lui Pillat, creatie grandioasainscenare care incanta ochii. Poate avea rolul unei arte poetice in masura in care sugereaza un stil traditionalism, o maniera de a scrie. Aspectul tematic dominant in poezie este existenta umana pusa in relatie cu timpul si iubirea. Titlul este anticipativ, creator de atmosfera, original si inedit, si este reluat in ultimul vers al distihului al treilea, sugerand dorinta autorului de a insist ape o astfel de formulare, facand referire la o intamplare din trecut. Prin aceasta propozitie, Aci sosi pe vremuri, poetul comunica ideea centrala a poemului si anume apropierea pana la identificare a trecutului cu prezentul, doua valori ale existentei umane plasate intr-un timp si spatiu neidentificate. Adverbul in forma populara aci, verbul sosi la perfectul simplu si locutiunea adverbiala de timp pe vremuri sugereaza ideea ca existenta umana se bazeaza pe experiente retraite de fiecare generatie in parte, care simte viata asemenea predecesorilor. Poezia este structurata in nouasprezece distihuri si un monovers in final, care se constituie intr-o concluzie ce sugereaza esenta ideatica a discursului liric. Ca specie literara, contine elemente de idila, elegie si de arta poetica. Incipitul creeaza atmosfera, casa amintirii cu obloane si privdor fiind descrisa ca un spatiu mitic sau arhetipal, desprins si izolat obiectiv. Este o imagine simbol care reprezinta curgerea implacabila a timpului: Paienjenii zabrelira si poarta, si zavor. Decorul este rustic, idilic uneori, descris prin motive romantice precum plopii, lanurile de secara, trasura. Principalele coordonate temporale sunt trecutul si prezentul, unite printr-un simbol central, casa amintirii sugerand o perceptie a timpului incremenit. Idila reflecta puritatea sentimentelor stravechi, atunci cand bunica eului liric, Calyopi, venise cu berlina ca sa se mute definitv la bunicul meu. Trecutul, secolul al XIX-lea, este individualizat prin cateva repere livresti: poezia Le lac a lui Lamartine si versuri din Sburatorul lui Ion Heliade Radulescu, pe care bunicul le recita bunicii. Imaginea vizuala a femeii pastreaza atmosfera si moda acelor timpuri. Ea era o tanara subtire, imbracata in larga crinolina. Versurile referitoare la clopotul care suna in turnul vechi din sat delimiteaza secventele lirice, creeaza anumite simetrii si introduc o nota grava in tabloul senin al idilei, sugerand trecerea iremediabila a timpului, dublata de eternitatea sentimentului de iubire. Aceasta idee este evidentiata prin schimbarea timpurilor verbale, inlocuind imperfectul sedeau cu perfectul compus a sunat: Si cum sedeau...departe, un clopot a sunat,/ De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat. Secventa a doua parcurge acelasi ritual al momentelor si al gesturilor. Sosirea iubitei are loc la fel ca cea a bunicii, cu o trasura, prin lanurile de secara. In acest moment sunt prezente insa alte repere livresti cu care eul liric o intampina pe iubita, si anume poeziile simboliste ale lui Francis Jammes si Horia Furtuna. S-au schimbat numai personajele cuplului erotic, dar acestea pastreaza obiceiurile, trairile. Sufletul oamenilor si drumul lor de viata raman aceleasi, spunea Tudor Vianu. Ultimul distig surprinde din nou imaginea auditiva a clopotului: Si cum sedeam...departe, un clopot a sunat/ -Acelasi clopot poate-in turnul vechi din sat.... Clopotul este un simbol al timpului trecator, pe care il poate incremeni numai iubirea, idee sustinuta in monoversul din finalul poeziei: De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat. Poetul este prezent in poezie, intr-o lirica a rolurilor, prin persoana intai, referindu-se la eul liric, prin verbele am soptit, am spus, sedeam, prin persoana a doua folosita in relatia cu un interlocutor,

vii acuma tu, calci, ai ascultat si la persoana a III-a prin care sunt numiti predecesorii: i-a recitat, Ea-l asculta, sedeau. In concluzie, poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat se inscrie in traditionalism prin preferinta pentru universul rural, ca topos al imaginarului, si prin preferinta pentru specia pastelului, unul spiritualizat, prin tonul elegiac al discursului liric, prin seninatatea viziunii artistice si prin cultivarea formelor prozodice. Nicolae Manolescu afirma ca traditionalismul este un stil...mai degraba un program decat o sensibilitate reala. In opinia aceluiasi critic, Pillat e un om fara biografie, respirand aerul bibliotecii si cand scrie poezie nu vrea sa faca din ea o chestiune de viata: dimpotriva, si-a facut din viata o chestiune de arta. La casa amintirii cu-obloane i pridvor, Pienjeni zbrelir i poart, i zvor. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De cnd luptar-n codru i poteri, i haiduc. n drumul lor spre zare mbtrnir plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Nerbdtor bunicul pndise de la scar Berlina legnat prin lanuri de secar. Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, i din berlin Sri, subire,-o fat n larg crinolin. Privind cu ea sub lun cmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac. Iar cnd deasupra casei ca umbre berze cad, i spuse Sburtorul de-un tnr Eliad. Ea-l asculta tcut, cu ochi de peruzea... i totul ce romantic, ca-n basme, se urzea. i cum edeau... departe, un clopot a sunat, De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat. Dar ei, n clipa asta simeau c-o s rmn... De mult e mort bunicul, bunica e btrn... Ce straniu lucru: vremea! Deodat pe perete Te vezi aievea numai n tersele portrete. Te recunoti n ele, dar nu i-n faa ta, Cci trupul tu te uit, dar tu nu-l poi uita... Ca ieri sosi bunica... i vii acuma tu: Pe urmele berlinei trsura ta sttu. Acelai drum te-aduse prin lanul de secar. Ca dnsa tragi, n dreptul pridvorului, la scar. Subire, calci nisipul pe care ea sri. Cu berzele ntr-nsul amurgul se opri... i m-ai gsit, zmbindu-mi, c prea naiv eram Cnd i-am optit poeme de bunul Francis Jammes. Iar cnd n noapte cmpul fu lac ntins sub lun i-am spus Balada lunei de Horia Furtun, M-ai ascultat pe gnduri, cu ochi de ametist, i i-am prut romantic i poate simbolist. i cum edeam... departe, un clopot a sunat . Acelai clopot poate . n turnul vechi din sat... De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat.