Sunteți pe pagina 1din 4

In dulcele stil clasic

de Nichita Stanescu
Exista in evolutia liricii lui Nichita Stanescu momente de
reconsiderare a uneltelor poetice. Avangardismul ne-a invatat
lectia rupturii, Nichita Stanescu ne-a invatat lectia acumularii
creatoare. Stilul classic propune o revenire la tiparele cunoscute,
dar o face ludic, cu o duiosie ironica, elemente care laturi de
intertextualitatea si pastisa anunta postmodernismul care
germineaza in opera poetilor neomodernisti.
Este recugetat tandru dulcele eminescian si se remarca
privirea melancolica a poatului neomodernist care trebuie sa
exprime o lume in schimbare.
Textul face parte din volumul In dulcele stil clasic aparut in
anul 1970 in care poetul propune o erotica reflexiv-culturala.
Elemente neomoderniste sunt, n textul poetic ales: ambiguitatea
planurilor i a limbajului, reprezentarea abstraciilor n form
concret, insolitul imaginilor artistice, subtilitatea
metaforei,intelectualizarea emotiei, poezia ca aventura a
limbajului, noile sonoriti i semnificaii obinute prin plasarea
unor cliee verbale din poezia naintailor n noi contexte.
Inventator de limbaj, Nichita Stanescu cauta noncuvintele, dand
consistenta materiala limbajului, pentru ca acesta sa se confunde
cu lucrurile, nu doar sa le exprime. Cuvintele devin in context
virtualitati semantice, iar poetul devine operator rece cu
limbajul- Hugo Friedrich.
Nichita Stanescu metaforizeaza tema creatiei prin tema iubirii,
poemul putand fi citit ca arta poetica si poem erotic. Temele
asociate poeziei sunt: cunoasterea, revelatia frumosului si
timpul.
Orice tema genereaza implicit o viziune despre lume modelata
de factoru sociali, culturali, estetici si filosofici ai timpului in
care a trait autorul. Alaturand unei poezii de dragoste-creatie,
stilul classic, subiectivitatea lirica realizeaza o legatura intre
erotic si cultural, conturand o noua poetica, dar si o viziune
despre lume. Isi divulga conventiile artistice, valorizand o
intreaga istorie a poeziei ce il precede. Astfel, neomodernismul
1

sau evolueaza prin atitudinea intertextuala, prin tehnica citarii


sau chiar a pastisarii catre postmodernism.
Titlul concentreaza semnificatia textului este poarta cititorului
spre spatiul fictiuniisi genereaza un orizont de asteptare si
anume jocul conventional cu stilul classic. Titlul propune o
modalitate programatica de intoarcere la structurile clasice. De
asemenea, titlul atrage atentia ca se va scrie intr-o anumita
maniera, facand indirect trimiteri intertextuale, fapt care
contureaza statutul de arta poetica a textului.
Incipitul Dintr-un bolovan coboara/pasul tau de domnisoara
cuprinde simbolul central, sintagma-cheie care poate fi
sinonimizata contextual cu iubirea sau creatia. Apelativul
domnisoara trimite la gratiosul romantic din secolul al xix-lea,
cu parfumul unei estetizante vechimi. Echivalenta domnisoarapoezie trimite la muza epocilor clasice, evocata dintr-o
perspectiva induiosat-ironica, fapt care confera textului un
substrat elegiac. Astfel, poezia poate fi citita si ca elegie. Nu este
evocata iubirea, ci umbra ei evanescenta (trecatoare) sugerata
prin cuvantul pas.
Poemul are cinci strofe grupate in trei secvente si un vers liber,
imaginarul poetic conturand gradat intersectarea dintre
subiectivitate lirica si pasul de domnisoara.
Prima secventa contine doua strofe. Prin sursele descinderii se
proiecteaza o istorie simbolica a poeziei romanesti. Apropierea
pasului se face prin coborare, iar punctul de unde acesta coboara
este mereu altul. Bolovanul este un symbol pentru material
bruta, neprelucrata, o materialitate aspra, ce poate simboliza
Epoca pasoptista pentru care poezia este o modalitate de a
reprezenta natura. Eugen Simion a numit aceasta epoca
dimineata poetilor. Frunza verde pala trimite la estetica
romantica. Iar simbolul pasare amara poate fi un intertext
arghezian sau poate trimite la decadentismul lui Bacovia. Prin
urmare complexitatea pasului e data de zona descinderii.
Secventa a doua a operei cuprinde strofa a treia a poeziei.
Termenul Secunda este legat de tema timpului si sugereaza
trecerea ireversibila a timpului. Simbolul unda trimite la ideea
de reflectare, la conceptual de oglindire a lui Barbu pentru care
2

lirismul absolut sau poezia pura inseamna purificare de


materialitate a limbajului. Formula l-au fost zarit este o forma
arhaic ceremonioasa , rosa funda trimite la retorica
gratiosului. Pentru clasici creatia avea rol didactic, insa pentru
neomodernisti poezia este o gratuitate asa cum funda are un rol
strict estetic.
A treia secventa face trecerea de la vizual la auditiv, timpanul
fiind centrul sensorial al eului care percepe trecerea, revelatia,
dar si absenta. Invocatia Mai ramai cu mersul tau are substrat
elegiac. Asocierea termenilor blestemat si semizeu este simbol
pentru: iubirea ca blestem si boala asa cum este vazuta in lumea
folclorica. Iubirea, sentiment divin il transform ape indragostit
in semizeu. Gustul pentru eleganta vine din secolul al 18 lea al
dulcelui stil clasic si inceputul secolului al 19 lea. In absenta
iubirii, elementele naturii isi pierd stralucirea, devin simple
elemente de dcor in gol. Versul liber poate fi interpretat ca un
moment de ruptura a subiectivitatii lirice care constientizeaza
ratarea revelatiei si a esecului erotic, element de factura
neomodernista.
Finalul este deschis, ambiguu, paote fi interpretat ca o victorie si
ca un esec: in neputinta opririi pe loc a pasului, a demersului
poetic pentru a-l defini, s-a intuit cel putin trecerea infaibilului
erotic sau artistic.
La nivel formal se remarca tehnica ingambamentului care are
rolul de a pune accent pe idee si nu pe expresie. Nivelul fonetic,
elemente de prozodie: sonoritatea trist, elegiac, a versurilor se
realizeaz prin monorima care susine sacadarea discursului
poetic ca ntr-un bocet sau descntec; reluarea refrenului dup
fiecare vers al primei secvene poetice confer tonalitatea grav
a meditaiei pe tema creaiei. Acelai rol l are aliteraia Mai
rmi cu mersul tu/ parc pe timpanul meu" i formularea
lapidar a sentinei finale. La nivel morfosintactic se remarca
revalorizarea formei verbale l-am fost zrit; timpul prezent al
unicului verb din prima secven poetic red aciunea n
derulare - coboar - i susine impresia de epic;reducerea
frecvenei verbului este compensat prin plasarea
substantivului.n poziii-cheie; cele patru substantive la singular
3

sunt reprezentri ale abstraciilor n forma concret. Nivelul


stilistic este caracterzat prin: subtilitatea metaforei, epitetul
neobinuit: soarele pitic, aurit i mozaic", inovarea
enumeraiei, includerea n enumeraia prin i (semnificnd
plasarea pe aceeai poziie) a unor pri de vorbire diferite:
Stau ntins i lung i zid.
Poezia n dulcele stil clasic de Nichita Stnescu constituie o
poetic a existenei i a cunoaterii. Ea depete cadrul unei
arte poetice, deoarece pentru poetul neomodemist iubirea i
creaia aparin, n egal msur, planului existenei i planului
cunoaterii. Raportul poetului cu lumea i creaia este prezentat
ntr-un text al crui retorism formal ascunde o alt concepie
despre art dect a clasicilor. Folosind unele cliee ale poeziei
anacreontice sau romantice, Nichita Stnescu le plaseaz n
contexte noi i le confer noi sensuri. Pentru poet, iubirea i
creaia sunt ngemnate, tot astfel cum el nsui aparine
simultan planului existenei (condiia uman) i planului
cunoaterii (condiia de creator). De unde i ambiguitatea sau
ambivalena semnificaiei textului poetic.