Sunteți pe pagina 1din 1

Text argumentativ despre geniu facand apel la cunostiintele tale de

cultura generala

Problematica geniului este o supratema a litaraturii universale.


Notiunea de geniu este tributara paradigmelor culturale ale diferitelor
epoci. Geniul poate fi considerat ca fiind atins de ceea ce Platon numea
daimon, patima creatiei, izvorul generator de valori spirituale. Viziunea
mea asupra geniului este de factura romantica, imagine conturata de
acestia pornind de la filosofia lui Scopenhauer care il punea in antiteza cu
omul comun. Ioana E. M. Petrescu considera ca geniul, prin creatie se
afla sub semnul timpului echinoxial.
In primul rand , geniul avand atributele daimonului nu poate fi
inteles si nici interpretat dupa criterii cu care etichetam pe oameni in
general. De exemplu, in Luceafarul, Eminescu ne dezvaluie esenta
geniului nemuritor si rece, adica a titanului care invinge timpul prin
creatie, eternizandu-se. El ramane in sfera detasarii senine, intr-o
atitudine apolinica din perspectiva lui Nietzsche.
In al doilea rand, geniuleste o fiinta intredeschisa intre uman
si divin, avand capacitatea de a revela omenirii ceea ce altfel i-ar ramane
interzis. Interesanta este si etica omului superior, principiile care ii
guverneaza calea spre cunoastere. De exemplu, Macedonski, in poemul
Noaptea de decemvrie, creatie aflata la interferenta romantismului cu
simbolismul si parnasianismul, contureaza nu numai idealul estetic al
geniului, ci sip e cel etic constand in neabaterea de la calea cea dreapta, in
evitarea compromisului.
In concluzie, geniul este innascut, nu se poate constitui prin
efort, este o fiinta unica, care apare, in opinia mea ca o intrupare a unui
principiu superior al universului. Puncte de comunicare intre uman si
divin, geniile au revelat adevaruri care au facut posibila evolutia
materiala si spirituala a omului.