Text argumentativ

-IubireIubirea este un sentiment complex care defineste personalitatea

omului, ajutandu-l sa se implineasca. Sentimentul are si o latura mistica,
amintindu-i omului ca a fost creat de divinitate din iubire, oferindu-i
chipul si asemanarea sa. Filosoful Aured Codoban considera ca
Occidentul a cunoscut mai multe paradigme ale iubirii: iubirea pasiune
specifica Evului Mediu, mitul lui Don Juan in care fiinta devine obiectul
unei dorinte multiple si corporeismul, specific lumii moderne, care pune
accent pe senzatii si nu pe emotii. Iubirea nu mai este o forma de a avea
acces la Absolut. Prin urmare, nu exista o forma tipica a iubirii, nu poate
fi tipologizata.
In primul rand, romanticii au cultivat iubirea-pasiune, visand
refacerea cuplului arhetipal, romanticul avand nostalgia originilor. De
exemplu, la Eminescu iubirea reprezinta o cale de salvare, un univers
compensatoriu al eului instrainat, criza omului modern fiind explicata de
filosofie prin pierderea credintei.
In al doilea rand, toate formele iubirii indicate de Aurel Codoban
pot fi identificate in romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi: pasiunea pentru Ela, relatia carnala cu
alte femei pentru a se razbuna ( mitul lui Don Juan) si corporeismul,
regretand chiar dupa deziluzia cu Ela ca n-a pus mai mult accent pe
senzatii trupesti. In maniera moderna, scriitorul relativizeaza iubirea. Si
filosoful Emil Cioran a avut aceeasi viziunea asupra sentimentului,
sustinand in Amurgul gandurilor ca nu exista o forma tipica a gandirii.
In concluzie, nu exista o forma tipica a iubirii, ea fiind determinata
de-a lungul istoriei de factori culturali, sociali si religiosi.