Poezia lirică- modernismul

Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, ȋn care să prezinţi

particularităţi ale unui text poetic studiat aparţinând modernismului/ lui
Lucian Blaga.
Ȋn elaborarea eseului vei avea ȋn vedere următoarele repere:
R1 - evidenţierea a două trăsături care fac posibilă ȋncadrarea textului poetic
ȋntr-un curent cultural/literar sau ȋntr-o orientare tematică;
R2 - prezentarea modului ȋn care tema se reflectă ȋn textul poetic studiat, prin
comentarea a două imagini sau idei poetice;
R3 - analiza, la alegere, a două elemente de structură, de compoziţie şi de
limbaj, semnificative pentru textul poetic studiat (de exemplu: titlu, imaginar
poetic, figure semantic, motive poetice, incipit etc.).

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul de debut

al lui Lucian Blaga intitulat sugestiv Poemele luminii (1919) şi constituie o artă
poetică modernă ce va anticipa sistemul filosofic pe care poetul-filosof ȋl va
realiza 15 ani mai târziu.

R1 Textul se ȋncadrează ȋn modernism prin anumite elemente care ȋl

disting de alte texte apărute ȋn aceeaşi perioadă şi ȋn aceeaşi orientare literară:
influențele expresioniste (exacerbarea eului creator, tensiunea lirică),
intelectualizarea emoției, noutatea metaforei (metafora revelatorie), înnoirea
prozodiei (versul liber și tehnica ingambamentului).
Modernismul este o orientare literară prezentă ȋn literatura română la
ȋnceputul secolului al XX-lea, care a cunoscut cea mai mare dezvoltare ȋn
perioada interbelică. Această orientare promovează tendinţe inovatoare şi se
evidenţiază printr-o atitudine anticlasică şi anticonservatoare.
O primă trăsătura a modernismului sunt elementele de prozodie. Textul
nu se ȋncadrează ȋn canoanele clasice: nu este structurat ȋn strofe, nu are rimă,
ritm, măsură, ci doar un ritm interior simţit doar de către poet. Totuşi, poezia este
structurată pe baza unui procedeu numit ingambament, procedeu artistic prin care
se continuă o ideee poetică ȋn două sau mai multe versuri consecutive, fără a
marca acest fapt prin vreo pauză. Poetul ȋşi continuă ideea poetică ȋn următoarele
versuri ȋncepând cu literă mică: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/şi nu
ucid/cu mintea tainele.
O a doua trăsătură a modernismului este folosirea metaforei revelatorii
care face referire la misterele ascunse ale universului şi la modul ȋn care poetul
nu doreşte să descopere misterele universului, ci să le mărească şi să le
ȋmbogăţească: corola de minuni a lumii, largi fiori de sfânt mister. Ȋn timp ce
metafora revelatorie caută să adâncească semnificaţia lucrurilor, prin
multiplicarea sensurilor, metafora plasticizantă are rolul de a concretiza, fără a
ȋmbogăţi semnificaţiile.

R2 Tema textului o constituie atitudinea poetică faţă de marile taine ale

Universului: cunoşterea lumii (desemnată de metafora „lumina”) ȋn planul
creaţiei poetice este posibilă numai prin iubire: „Eu nu strivesc…/căci eu
iubesc/și flori și ochi și buze și morminte”. Prin urmare, textul este o artă poetică.
O primă ideee poetică prin care se subliniază această temă este modul în
care poetul îşi exprimă crezul său artistic, concepţia sa despre poezie şi despre
menirea artistului. Blaga modifică esenţial însuşi conceptul de artă poetică, în
viziunea sa acesta nefiind înţeles ca „meşteşug”, ci ca modalitate fundamentală
de situare a eului în univers. Tocmai de aceea poezia este construită ca o
mărturisire, pe baza lirismului subiectiv, în centrul secvenţelor poetice situându-
se eul liric. Acesta îşi face simţită prezenţa prin pronumele personal „eu”, regăsit
de şase ori pe parcursul textului, prin adjectivul pronominal posesiv „mea”,
precum şi prin verbele la persoana I „nu ucid”, „iubesc”, „nu strivesc”.
O a doua idee prin care se exprimă în acest text tema şi condiţia
poetului o reprezintă explicarea menirii artistului prin intermediul celor două
tipuri de cunoaştere: paradisiacă și luciferică. Cea paradisiacă se
fundamentează pe raționamente logice, fiind de factură științifică, având ca
principal scop descifrarea misterelor, limitat însă de barierele fixate de Marele
Anonim. Cunoașterea luciferică, de natură poetică, are drept scop potențarea
misterului. Spre deosebire de omul de știință, poetul pătrunde mai ușor în miezul
tainei, cu ajutorul imaginației, sporindu-i farmecul și semnificația. Astfel, în
viziunea lui Blaga, poetul este dator nu să descopere misterele universului, ci să
le adâncească: „Uneori, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l
lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai
mare.” Poetul subliniază ideea că trebuie să ocrotească misterele universului: „eu
nu strivesc corola de minuni a lumii” şi „căci eu iubesc/şi flori şi ochi şi buze şi
morminte”.

R3 Două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative

pentru particularităţile textului poetic, sunt: titlul şi secvenţele poetice.
Viziunea despre lume este prefigurată ȋncă din titlu, constituit sub forma
unui enunţ declarativ, care avertizează asupra caracterului subiectiv al
discursului, trăsătură modernistă. Titlul este o metaforă revelatorie, care
semnifică ideea cunoaşterii luciferice şi este ȋn strânsă corelaţie cu conţinutul
textului. Este alcătuit din cinci termeni: un pronume, un verb şi trei substantive.
Pronumele personal de persoana I singular, eu, pune ȋn evidenţă subiectivitatea
eului liric şi importanţa pe care acesta o acordă sentimentelor. Verbul la forma
negativă, nu strivesc, are un impact puternic asupra cititorului şi evidenţiază
atitudinea poetului faţă de misterele ȋntregului univers, exprimand refuzul
cunoașterii de tip rațional și opțiunea pentru cunoașterea luciferică, poetică.
Substantivul corola face trimitere la frumuseţea, fragilitatea, dar şi la
perfecţiunea Universului şi a elementelor acestuia, prezentate ca un tot unitar.
Substantivul de minuni se referă la tainele, misterul universului. Substantivul
lumii vizează măreţia şi armonia universului.
Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit
prin seria de antiteze si prin lantul metaphoric, se intregeste cu versurile finale.
Discursul liric se construiește în jurul relației de opoziție dintre cele două tipuri
de cunoaștere, care se realizează prin antiteza eu – alții și lumina mea – lumina
altora, prin alternanța motivului luminii și al întunericului, evidențiate prin
conjuncția „dar”. Motivele poetice sunt misterul și lumina, cel din urmă fiind o
metaforă a întregii creații blagiene, cu o dublă semnificație: cunoașterea și
lumina.
Textul este strucurat ȋn trei secvenţe poetice marcate, de obicei, prin
scrierea cu majusculă a versurilor. Ȋn primele cinci versuri, ce definesc
cunoaşterea de tip luciferic, poetul ȋşi exprimă sentimentele de admiraţie faţă de
misterele lumii pe care nu doreşte să le destrame. „Calea” eului liric, metafora
pentru drumul vieții, este presărată cu miracole, precum „flori”, „ochi”, „buze”,
„morminte”. Aceste metafore au multiple semnificații: „flori” – viața/
efemeritatea/ frumosul, „ochi” – cunoașterea/ contemplarea poetică a lumii,
„buze” – iubire, rostirea poetică, „morminte” – tema morții/ eternitatea și pot fi
grupate „flori” – „morminte” ca limite temporale ale ființei, „flori” – „buze” ca
două modalități de cunoaștere: spirituală – afectivă sau contemplare –
verbalizare. Ȋn versurile 6-18, poetul subliniază opoziţia dintre cunoaşterea
luciferică/poetică şi cunoaşterea de tip paradiasiac/ştiinţifică: ca artist, el
amplifică misterul, nu-l dezvăluie aşa cum fac cei care se folosesc de raţiune.
Comparația amplă, așezată între linii de pauză, oferă explicații asupra
modalității poetice de a contempla universul. Demersul poetic este asemănat cu
efectul de semiobscuritate produs de lună. Astrul nocturn amplifică taina nopții,
în același fel în care creatorul sporește misterele universului. Verbele prin care
este definită acțiunea sa, „sporesc” și „îmbogățesc”, au rolul de a reda
transformarea tainei în „ne-nțelesuri și mai mari”, sub ocrotirea „luminii”
luciferice. Ultimele două versuri cuprind motivaţia cunoşterii paradisiace; poetul
concluzionează, subliniind ideea iniţială-poezia este un act de contemplaţie: tot
… se schimbă … sub ochii mei şi de iubire: căci eu iubesc.

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de L. Blaga ilustrează

direcţia modernistă prin: atitudinea poetică ȋn faţa marilor taine ale Universului,
ilustrarea raportului eu-lume, problematica abordată, utilizarea metaforei
revelatorii şi inovaţiile la nivel prozodic.