Curs 1: Grupuri. Inele. Matrici. Determinanţi.

Ran-
gul unei matrice. Sisteme de ecuaţii liniare.
Legi de compoziţie. Semigrupuri. Monoizi
Definiţia 1.1. (1) Fie M o mulţime nevidă. Se numeşte lege de compoziţie pe M (sau
operaţie algebrică) o funcţie:

ϕ : M × M → M, (x, y) 7→ ϕ(x, y) = x ∗ y.

Folosim notaţia (M, ∗) pentru o mulţime ı̂nzestrată cu o lege de compoziţie.

(2) O submulţime nevidă H ⊂ M se numeşte parte stabilă faţă de ∗ dacă:

(∀)x, y ∈ H ⇒ x ∗ y ∈ H.

(3) Legea ∗ se numeşte asociativă, dacă: (x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z), (∀)x, y, z ∈ M .

(4) Legea ∗ se numeşte comutativă, dacă: x ∗ y = y ∗ x, (∀)x, y ∈ M .

(5) e ∈ M se numeşte element neutru pentru ∗, dacă:

x ∗ e = e ∗ x = x, (∀)x ∈ M.

Observaţia 1.2. Dacă (M, ∗) are un element neutru e, acesta este unic. (Exerciţiu!)

Definiţia 1.3. (1) O mulţime nevidă S ı̂nzestrată cu o lege de compoziţie ∗ se numeşte

semigrup dacă ∗ este asociativă.

(2) Un semigrup S se numeşte comutativ, dacă, ı̂n plus, ∗ este comutativă.

(3) Fie S un semigrup. O submulţime H ⊂ S se numesşte subsemigrup, dacă H este

parte stabilă. (Un subsemigrup are la rândul său structură de semigrup cu ∗.)

Definiţia 1.4. Fie (S, ∗) şi (S 0 , ◦) două semigrupuri. O funcţie f : S → S 0 se numeşte

morfism de semigrupuri dacă

f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y), (∀)x, y ∈ S.

Definiţia 1.5. (1) O mulţime nevidă M ı̂nzestrată cu o lege de compoziţie ∗ se numeşte

monoid dacă ∗ este asociativă şi are element neutru.

(2) Un monoid M se numeşte comutativ, dacă, ı̂n plus, ∗ este comutativă.

(3) Fie M un monoid (cu elementul neutru e). O submulţime H ⊂ M se numeşte

submonoid, dacă e ∈ H şi H e parte stabilă. (Un submonoid are la rândul său
structură de semigrup cu ∗.)

1
Exemplul 1.6. (1) (N, +) e un monoid comutativ (cu elementul neutru 0), dar (N∗ , +)
este doar un semigrup comutativ (nu e monoid, fiindcă nu are element neutru).
(N∗ , +) este un subsemigrup ı̂n (N, +).

(2) (N, ·) şi (N∗ , ·) sunt monoizi comutativi cu elementul neutru 1. (2N, ·) este doar un
semigrup. (N∗ , ·) e un submonoid al lui (N, ·), iar (2N, ·) este un subsemigrup al lui
(N, ·).

Definiţia 1.7. Fie (M, ∗) un monoid cu elementul neutru e. Elementul x ∈ M se numeşte

simetrizabil, dacă există x0 ∈ M astfel ı̂ncât x ∗ x0 = x0 ∗ x = e. Elementul x0 se numeşte
simetricul lui x.

Propoziţia 1.8. Fie (M, ∗) un monoid. Dacă x ∈ M e simetrizabil, atunci simetricul lui
x este unic.

Demonstraţie. Presupunem că x0 , x00 sunt doi simetrici ai lui x. Atunci:

x0 = x0 ∗ e = x0 ∗ (x ∗ x00 ) = (x0 ∗ x) ∗ x00 = e ∗ x00 = x00 ,

unde e este elementul neutru. Atenţie: Am folosit asociativitatea lui ∗ ı̂n demonstraţie!

Observaţia 1.9. (1) În notaţie aditivă (M, +), elementul neutru se notează cu 0 iar
simetricul lui x se notează −x şi se numeşte opusul lui x.

(2) În notaţie multiplicativă (M, ·), elementul neutru se notează cu 1 iar simetricul lui x
se notează x−1 şi se numeşte inversul lui x.

Propoziţia 1.10. Fie (M, ∗) un monoid şi U (M ) = {x ∈ M |x simetrizabil }.

(1) e ∈ U (M ) şi e0 = e.

(2) Dacă x, y ∈ U (M ) atunci x ∗ y ∈ U (M ) şi (x ∗ y)0 = y 0 ∗ x0 .

(3) Dacă x ∈ U (M ) atunci x0 ∈ U (M ) şi (x0 )0 = x.

Demonstraţie. (1) Rezultă din e ∗ e = e. (2) Observăm că

(x ∗ y) ∗ y 0 ∗ x0 = x ∗ (y ∗ y 0 ) ∗ x0 = x ∗ e ∗ x0 = x ∗ x0 = e.

Similar, y 0 ∗ x0 ∗ (x ∗ y) = e, de unde rezultă concluzia dorită. (3) Exerciţiu!

Definiţia 1.11. Fie (M, ∗) şi (M 0 , ◦) doi monoizi cu elementele neutre e, respectiv e0 . O
funcţie f : M → M 0 se numeşte morfism de monoizi, dacă:

(1) f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y), (∀)x, y ∈ M .

(2) f (e) = e0 .

2
Grupuri
Definiţia 1.12. (1) Un monoid (G, ∗) se numeşte grup dacă orice element x ∈ G este
simetrizabil.

(2) Un grup G se numeşte comutativ (sau abelian) dacă ∗ e comutativă.

(3) O submulţime H ⊂ G se numeşte subgrup, dacă:

(a) e ∈ H, unde e ∈ G este elementul neutru.

(b) (∀)x, y ∈ H ⇒ x ∗ y ∈ H.
(c) (∀)x ∈ H ⇒ x0 ∈ H.

De observat că (H, ∗) are structură de grup.

Observaţia 1.13. Fie (M, ·) un monoid. Conform Propoziţiei 1.10, rezultă că (U (M ), ·)
este un submonoid, care, ı̂n plus, are structură de grup. U (M ) se numeşte grupul unităţilor
lui M . De exemplu, pentru (Z, +), avem U (Z) = {±1}, iar pentru (Q, ·), avem U (Q) = Q∗
Definiţia 1.14. Fie (G, ∗) şi (G0 , ◦) două grupuri. O funcţie f : G → G0 se numeşte
morfism de grupuri, dacă:

f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y), (∀)x, y ∈ G.

Propoziţia 1.15. Fie (G, ∗) şi (G0 , ◦) două grupuri cu elementele neutre e, respectiv e0 .
Fie f : G → G0 un morfism de grupuri. Atunci:
(1) f este morfism de monoizi, adică f (e) = e0 .

(2) f (x−1 ) = f (x)−1 , pentru orice x ∈ G, unde x−1 = simetricul lui x ı̂n G şi (f (x))−1
e simetricul lui f (x) ı̂n G0 .
Demonstraţie. (1) Din e = e ∗ e rezultă f (e) = f (e ∗ e) = f (e) ◦ f (e), de unde f (e) = e0 .
(2) Observăm că f (x) ◦ f (x−1 ) = f (x ∗ x−1 ) = f (e) = e0 . Similar, f (x−1 ) ◦ f (x) = e0 .
Rezultă că f (x)−1 = f (x−1 ).
Definiţia 1.16. Fie (G, ∗) şi (G0 , ◦) două grupuri. Spune că G şi G0 sunt izomorfe (şi
scrie G ∼= G0 ), dacă există f : G → G0 un morfism bijectiv. f se numeşte izomorfism de
grupuri.
Observaţia 1.17. (1) Aplicaţia identică 1G : G → G, 1G (x) = x, (∀)x ∈ G, este un
izomorfism.

(2) Dacă f : G → G0 este un izomorfism de grupuri, atunci f −1 : G0 → G este de

asemenea un izomorfism de grupuri.

(3) Dacă f : G → G0 şi g : G0 → G00 sunt izomorfisme de grupuri, atunci g ◦ f : G → G00

este un izomorfism de grupuri.

3
Definiţia 1.18. Fie f : (G, ∗) → (G0 , ◦) un morfism de grupuri, cu elementele neutre e,
respectiv e0 .
(1) Se numeşte nucleul lui f , mulţimea Ker(f ) := {x ∈ G | f (x) = e0 } ⊂ G.

(2) Se numeşte imaginea lui f , mulţimea Im(f ) := {f (x) | x ∈ G0 } ⊂ G0 .

Propoziţia 1.19. Fie f : (G, ∗) → (G0 , ◦) un morfism de grupuri.
(1) Ker(f ) este subgrup ı̂n G.

(2) Im(f ) este subgrup ı̂n G0 .

(3) f este injectiv ⇔ Ker(f ) = {e}.

(4) f este surjectiv ⇔ Im(f ) = G0 .

Demonstraţie. (1) Notăm e, e0 elementele neutre din G, respectiv G0 . De asemenea, folosim
notaţiile x−1 pentru simetricul lui x din G, şi y −1 pentru simetricul lui y din G0 .
Cum f (e) = e0 , rezultă că e ∈ Ker(f ) (i).
Fie x, y ∈ Ker(f ). Atunci f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y) = e0 ◦ e0 = e0 , deci x ∗ y ∈ Ker(f ) (ii).
Fie x ∈ Ker(f ). Atunci f (x−1 ) = (f (x))−1 = (e0 )−1 = e0 , deci x−1 ∈ Ker(f ) (iii).
Din (i),(ii) şi (iii) rezultă că Ker(f ) este subgrup ı̂n G.
(2) Exerciţiu!
(3) Presupunem că f este injectiv. Dacă, prin absurd, Ker(f ) 6= {e}, rezultă că există
x ∈ G, x 6= e, cu f (x) = f (e) = e0 , contradicţie. Reciproc, prespunem că Ker(f ) = {e}.
Fie x, y ∈ G cu f (x) = f (y). Atunci:

e0 = f (x) ◦ f (y)−1 = f (x) ◦ f (y −1 ) = f (x ∗ y −1 ),

deci x ∗ y −1 ∈ Ker(f ) = {e}, de unde x ∗ y −1 = e, deci x = y.

(4) Rezultă imediat din definiţia unei funcţii surjective.
Definiţia 1.20. Fie (G, ·) un grup cu elementul neutru e şi fie g ∈ G. Pentru n ≥ 1,
g n = g · g · · · g . Notăm g 0 := e şi g −n = (g −1 )n .
| {z }
n
Ordinul lui g este ord(g) = min{n ∈ N∗ | g n = e}. Dacă g n 6= e, (∀)n ≥ 1, atunci
ord(g) = ∞. Dacă G este un grup finit, atunci ordinul lui G este ord(G) = |G|.
Teoremă 1.21. (Lagrange) Fie G un grup finit şi g ∈ G. Atunci ord(g)| ord(G).

Grupul de permutări
Definiţia 1.22. Fie X o mulţime nevidă. O funcţie bijectivă f : X → X se numeşte
permutare a mulţimii X.
Notăm S(X) = {f : X → X | f bijectivă }. Atunci (S(X), ◦) are structură de grup,
numit grupul permutărilor lui X.

4
 Dacă X = {1, 2, . . . , n}, pentru n ∈ N∗ , notăm Sn := S(X). Sn este grupul per-
mutărilor cu n elemente. Compunerea ◦ din Sn o notăm ·, deci pentru σ, τ ∈ Sn , avem
(σ · τ )(k) := σ(τ (k)), (∀)k ∈ {1, . . . , n}.
Observaţia 1.23. (1) (Sn , ·) este comutativ pentru n = 1, 2 şi necomutativ pentru n ≥ 3.
De asemenea |Sn | = n!.  
1 2 ··· n
(2) O permutate σ ∈ Sn se notează σ = .
σ(1) σ(2) · · · σ(n) 
1 2 ··· n
Elementul neutru ı̂n Sn este permutarea identică e = .
 1 2 · · · n
σ(1) σ(2) · · · σ(n)
Inversa permutării σ este σ −1 = .
1 2 ··· n
Definiţia 1.24. Fie n ≥ 1 şi σ ∈ Sn . O inversiune ı̂n σ este o pereche (i, j) cu 1 ≤ i <
j ≤ n şi σ(i) > σ(j). Notăm m(σ) := numărul de inversiuni ale permutării σ. Signatura
(semnul) permutării σ este ε(σ) := (−1)m(σ) .
O permutare σ ∈ Sn se numeşte pară, dacă ε(σ) = 1 sau impară, dacă ε(σ) = −1.
Propoziţia 1.25. Fie n ≥ 2. Atunci ε : (Sn , ·) → ({±1}, ·) este un morfism surjectiv de
grupuri, adică ε(σ · τ ) = ε(σ)ε(τ ), (∀)σ, τ ∈ Sn .
De asemenea, avem:
Y σ(j) − σ(i)
ε(σ) = .
1≤i<j≤n
j−i
Notăm An := Ker(ε). An se numeşte grupul altern de ordin n. An este un subgrup ı̂n Sn
care conţine toate permutările pare ale lui Sn . Avem |An | = n!2 .
Definiţia 1.26. O permutare σ ∈ Sn se numeşte ciclu de lungime k ≥ 1, dacă există
1 ≤ i1 < i2 < · · · < ik ≤ n, astfel ı̂ncât σ(i1 ) = i2 , . . . , σ(ik−1 ) = ik , σ(ik ) = i1 şi σ(j) = j,
dacă j ∈ / {i1 , . . . , ik }. Notăm σ = (i1 i2 · · · ik ).
Un ciclu de lungime 2 se numeşte transpoziţie.
Două cicluri σ = (i1 i2 · · · ik ) şi τ = (j1 j2 · · · jp ) se numesc disjuncte, dacă {i1 , . . . , ik } ∩
{j1 , . . . , jp } = ∅.
Propoziţia 1.27. (1) Dacă σ e un ciclu de lungime k, atunci ε(σ) = (−1)k−1 .
(2) Dacă σ, τ sunt ciclii disjuncţi, atunci σ · τ = τ · σ.
(3) Orice permutare σ ∈ Sn se scrie ı̂n mod unic ca un produs de cicli disjuncţi.
(4) Dacă σ = (i1 i2 · · · ik ) e un ciclu, atunci σ = (i1 ik )(i1 ik−1 ) · · · (i1 i2 ).
(5) Orice permutare σ ∈ Sn se scris ca un produs de transpoziţii.
 
1 2 3 4 5 6 7 8
Exemplul 1.28. Fie σ = ∈ S8 .
2 4 5 1 3 6 8 7
Atunci σ = (124)(35)(78) e descompunerea ı̂n produs de ciclii disjuncţi. Prin urmare,
ε(σ) = 1 · (−1) · (−1) = 1. Din (124) = (14)(12), rezultă σ = (14)(12)(35)(78).

5
Inele
Definiţia 1.29. O submulţime nevidă R ı̂mpreună cu două operaţii notate + (adunare) şi
· (ı̂nmulţire) se numeşte inel, dacă:

(1) (R, +) este grup comutativ, adică:

(a) (x + y) + z = x + (y + z), (∀)x, y, z ∈ R. (asociativitate)

(b) Există 0 ∈ R astfel ı̂ncât x + 0 = 0 + x = x, (∀)x ∈ R. (element neutru)
(c) Pentru orice x ∈ R, există −x ∈ R cu x + (−x) = (−x) + x = 0.
(d) x + y = y + x, (∀)x, y ∈ R. (comutativitate)

(2) Înmulţirea e asociativă, adică: (x · y) · z = x · (y · z), (∀)x, y, z ∈ R.

(3) Înmulţirea e distributivă faţă de adunare, adică:

(a) (x + y) · z = x · z + y · z, (∀)x, y, z ∈ R,
(b) x · (y + z) = x · y + x · z, (∀)x, y, z ∈ R.

Definiţia 1.30. Fie (R, +, ·) un inel.

(1) R se numeşte unitar dacă · are element neutru, notat 1.

(2) R se numeşte comutativ dacă · este comutativă.

(3) R se numeşte integru dacă: (∀)x, y ∈ R cu x · y = 0 ⇒ x = 0 sau y = 0.

(4) R se numeşte domeniu de integritate, dacă este unitar, comutativ şi integru.

(5) R se numeşte corp dacă e unitar şi orice x 6= 0 este inversabil ı̂n (R, ·).

Exemplul 1.31. (1) (Z, +, ·) are structură de domeniu de integritate.

(2) (nZ, +, ·) are structură de inel comutativ integru, neunitar pentru n ≥ 2.

(3) (Q, +, ·), (R, +, ·) şi (C, +, ·) au structură de corpuri comutative.

(4) (H, +, ·), unde H = {a + bi + cj + dk | a, b, c, d ∈ R} şi i2 = j 2 = k 2 = −1, ij = k,

are structură de corp necomutativ şi senumeşte corpul cuaternionilor.

(5) Dacă R e un inel comutativ, mulţimea polinoamelor cu coeficienţi ı̂n R,

R[X] = {a0 + a1 X + · · · + an X n | ai ∈ R, n ≥ 0},

are structură de inel comutativ. (R unitar (integru) ⇒ R[X] unitar (integru).)

(6) Dacă X e o mulţime nevidă şi R e un inel comutativ atunci mulţimea de funcţii
F(X, R) = {f : X → R}, are structură de inel comutativ cu operaţiile:

6
 (a) (f + g)(x) = f (x) + g(x), (∀)f, g ∈ F(X, R), (∀)x ∈ X.
(b) (f · g)(x) = f (x) · g(x), (∀)f, g ∈ F(X, R), (∀)x ∈ X.
Definiţia 1.32. Fie (R, +, ·) un inel comutativ.
(1) O submulţime nevidă S ⊂ R se numeşte subinel, dacă:
(a) (S, +) este un subgrup ı̂n (R, +).
(b) (∀)x, y ∈ S ⇒ x · y ∈ S.
(2) O submulţime nevidă I ⊂ R se numeşte ideal, dacă:
(a) (I, +) este un subgrup ı̂n (R, +).
(b) (∀)x ∈ R, y ∈ I ⇒ x · y ∈ I.
Observaţia 1.33. (1) Dacă S ⊂ R este un subinel, atunci (S, +, ·) are structură de inel.
(2) Un ideal I ⊂ R este ı̂n particular un subinel, deci are structură de inel. Mai mult, I
este unitar (ca inel) dacă şi numai dacă I = R.
Exemplul 1.34. (1) (nZ, +, ·) este un ideal ı̂n inelul (Z, +, ·), unde n ≥ 2.
(2) C([a, b], R) = {f : [a, b] → R | f continuă} e subinel ı̂n F(X, R) = {f : X → R}.
Definiţia 1.35. Fie (R, +, ·) şi (R0 , +, ·) două inele comutative.
(1) O funcţie f : R → R0 se numeşte morfism de inele dacă:
(a) f (x + y) = f (x) + f (y), (∀)x, y ∈ R.
(b) f (x · y) = f (x) · f (y), (∀)x, y ∈ R.
(2) Dacă R şi R0 sunt unitare, un morfism f : R → R0 se numeşte unitar dacă f (1) = 10 .
(3) Un morfism bijectiv se numeşte izomorfism. (Dacă f este izomorfism (unitar) atunci
f −1 este izomorfism (unitar).)
(4) Un morfism de corpuri ı̂ntre (K, +, ·) şi (K 0 , +, ·) e un morfism de inele f : K → K 0 .
(Orice morfism de corpuri este unitar şi injectiv.)
Propoziţia 1.36. Dacă f : R → R0 este un morfism ı̂ntre două inele comutative unitare,
atunci:
(1) Nucleul lui f , Ker(f ) := {x ∈ R | f (x) = 0} este un ideal ı̂n R.
(2) Imaginea lui f , Im(f ) := {f (x) | x ∈ R} este un subinel ı̂n R’.
(3) f este injectiv dacă şi numai dacă Ker(f ) = {0}.
(4) f este surjectiv dacă şi numai dacă Im(f ) = R0 .
Demonstraţie. Demonstraţia este similară cu cea a Propoziţiei 1.19.

7
Inele de resturi modulo n
Definiţia 1.37. Fie X o mulţime nevidă. O relaţie pe X este o submulţime R ⊂ X × X.
Dacă (x, y) ∈ R, notăm xRy şi spunem că x e ı̂n relaţie cu y.
Definiţia 1.38. (1) O relaţie de echivalenţă ∼ pe o mulţime nevidă X, este o relaţie
care verifică proprietăţile:

(a) Reflexivitate: x ∼ x, (∀)x ∈ X.

(b) Simetrie: x ∼ y ⇒ y ∼ x, (∀)x, y ∈ X.
(c) Tranzitivitate: x ∼ y şi y ∼ z ⇒ x ∼ z, (∀)x, y, z ∈ X.

(2) Pentru x ∈ X, clasa lui x este x

b = {y ∈ X | x ∼ y}.
X
(3) Mulţimea cât al lui X prin ∼ este ∼
:= {b
x | x ∈ X}.
Observaţia 1.39. Relaţia de izomorfism (de grupuri) este o relaţie de echivalenţă; vezi
Observaţia 1.17.
Propoziţia 1.40. Dacă (R, +, ·) este un inel comutativ şi I ⊂ R este un ideal, relaţia
a ∼I b ⇔ b − a ∈ I este o relaţie de echivalenţă. Notăm R/ ∼I = R/I. R/I are o structură
de inel comutativ, ı̂mpreună cu operaţiile:

a + bb := a[
(1) b a, bb ∈ R/I.
+ b, (∀)b

a · bb := ad
(2) b · b, (∀)b
a, bb ∈ R/I.
R/I se numeşte inelul cât al lui R prin I. Elementul neutru faţă de + ı̂n R/I este b
0.
Dacă R e unitar, elementul neutru faţă de · este b
1.
Demonstraţie. Pentru a arăta că operaţiile + şi · sunt bine definite pe R/I, este suficient
de văzut că dacă a ∼I a0 şi b ∼I b0 , atunci a + b ∼I a0 + b0 şi a · b ∼I a0 b0 . Într-adevăr, dacă
a ∼I a0 şi b ∼I b0 , rezultă că a − a0 , b − b0 ∈ I, de unde a − a0 + b − b0 = (a + b) − (a0 + b0 ) ∈ I,
deci a + b ∼I a0 + b0 . Similar se arată şi că ab ∼I a0 b0 .
Lăsăm ca exerciţiu verificarea faptului că (R/I, +, ·) are structură de inel.
Definiţia 1.41. Fie n ≥ 2 un număr natural. Fie a, b ∈ Z. Spunem că a este congruent
modulo n cu b şi notăm a ≡n b (sau a ≡ b mod n), dacă n|b − a. De observat că ≡n
este o relaţie de echivalenţă. Notăm Zn := ≡Zn . Atunci Zn = {b
0, b − 1}, unde
1, . . . , n[
a = {a + nk | k ∈ Z}.
b
Din Propoziţia 1.40 obţinem:
Corolarul 1.42. Pentru n ≥ 2, mulţimea nZ este un ideal ı̂n (Z, +, ·) şi Zn = Z/nZ.
Prin urmare, Zn are structură de inel comutativ cu operaţiile:

a + bb = a[
b a · bb = ad
+ b (adunare), b · b (ı̂nmulţire).

8
Propoziţia 1.43. (Proprietăţi importante)

(1) (Zn , +, ·) este un inel comutativ unitar.

(2) Elementul neutru pentru + este b

0.

(3) Elementul neutru pentru · este b

1.

(4) U (Zn ) = {b
a ∈ Zn | b
a inversabil } = {b
a ∈ Zn | (a, n) = 1}.
a−1 se poate determina prin ı̂ncercări sau folosind algoritmul lui Euclid)
(b

(5) Dacă p este un număr prim, atunci Zp este corp.

(6) Dacă n nu este număr prim, atunci Zn nu e inel integru.

Demonstraţie. (1,2,3) Rezultă imediat din faptul că (Z, +, ·) este un inel comutativ unitar.
(4) Numerele ı̂ntregi a şi n sunt prime intre ele dacă şi numai dacă există h, k ∈ Z astfel
ı̂ncât ah + nk = 1, ceea ce e echivalent cu faptul că b a·b h=b 1, adică b
a este inversabil, cu
−1
inversul b a = h. Determinarea efectivă a numerelor h şi k se face cu ajutorul algoritmului
b
lui Euclid de determinare a cmmdc-ului.
(5) Dacă p e prim, atunci, din (4), orice element nenul din Zp e inversabil. Deci Zp e
corp.
(6) Dacă n nu e prim, atunci există a, b ≥ 2 cu n = a · b. Rezultă că b a · bb = b
0, dar
a, b 6= 0.
b b b

Exemplul 1.44. În Z120 , b

a = 23
b este inversabil pentru că (120, 23) = 1. Aplicăm algorit-
mul lui Euclid şi avem:

120 = 23 · 5 + 5, 23 = 5 · 4 + 3, 5 = 3 · 1 + 2, 3 = 2 · 1 + 1.

Prin urmare, obţinem pas cu pas:

1 = 3 − 2 · 1, 1 = 3 · 2 − 5, 1 = 23 · 2 − 5 · 9, 1 = 23 · 47 − 120 · 9.

b −1 = 47.
Rezultă că 23 b

Teoremă 1.45. (Euler) Dacă n ≥ 2 şi a ∈ Z cu (a, n) = 1, atunci aϕ(n) ≡n 1, unde

ϕ(n) = |{a | 1 ≤ a ≤ n, (a, n) = 1}| = |U (Zn )|.

Demonstraţie. Rezultă imediat din faptul că ordinul unui element ı̂ntr-un grup finit divide
ordinul grupului; vezi Teorema 1.13.

Corolarul 1.46. (Mica teoremă a lui Fermat) Dacă p este un număr prim şi a ∈ Z, atunci
ap ≡p a.

Teoremă 1.47. (Wilson) p este un număr prim ⇔ (p − 1)! ≡p −1.

9
Inele de matrice
Definiţia 1.48. O matrice cu coeficienţi ı̂ntr-un inel (R, +, ·) este un tablou:
 
a11 a12 · · · a1n
 a21 a22 · · · a2n 
A = (aij )i=1,m =  .. ..  , aij ∈ R.
 
..
j=1,n
 . . ··· . 
am1 am2 · · · amn
m = numărul de linii, n = numărul de coloane. Notăm Mm,n (R) mulţimea matricelor cu
m linii şi n coloane, cu elemente din R.
Dacă m = 1, matricea A = (a11 ,!. . . , a1n ) ∈ M1,n (R) se numeşte vector linie.
a11
a21
Dacă n = 1, matricea A = .. ∈ Mm,1 (R) se numeşte vector coloană.
.
am1
Dacă m = n, notăm Mn (R) = Mn,n (R). O matrice A ∈ Mn (R) se numeşte pătratică.
Definiţia 1.49. Date două matrice A, B ∈ Mm,n (R), A = (aij )i,j , B = (bij )i,j , suma lor
este matricea A + B = (aij + bij )i,j , adică:
     
a11 ··· a1n b11 ··· b1n a11 + b11 ··· a1n + b1n
 a21 ··· a2n   b21 ··· b2n   a21 + b21 ··· a2n + b2n 
+ = .
     
 .. .. .. .. .. ..
 . ··· .   . ··· .   . ··· . 
am1 · · · amn bm1 · · · bmn am1 + bm1 · · · amn + bmn
Definiţia 1.50. Dată A = (aij )i,j ∈ Mm,n (R) şi α ∈ R, definim α · A = (αaij )i,j ,
ı̂nmulţirea cu scalari, prin:
   
a11 a12 ··· a1n αa11 αa12 ··· αa1n
 a21 a22 ··· a2n   αa21 αa22 ··· αa2n 
α· = .
   
.. .. .. .. .. ..
 . . ··· .   . . ··· . 
am1 am2 ··· amn αam1 αam2 ··· αamn
Propoziţia 1.51. (1) (Mm,n (R), +) are structură de grup comutativ. Elementul neutru
pentru adunare este matricea nulă Om,n , cu toate componentele 0.
(2) Dacă A = (ai,j )i,j ∈ Mm,n (R), atunci −A = (−aij )i,j .
(3) Dacă R = K este un corp, atunci vom vedea că Mm,n (K) are structură de spaţiu
vectorial de dimensiune m·n. (O matrice A ∈ Mm,n (K) poate fi reprezentată printru
vector cu m · n elemente din K.)
Definiţia 1.52. Fie A ∈ Mm,n (R) şi B ∈ Mn,p (R). Produsul matricelor A şi B este
matricea C ∈ Mm,p (R) cu elementele
n
X
cik = aij bjk = ai1 b1k + ai2 b2k + · · · + ain bnk , 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ k ≤ p.
j=1

(Se ı̂nmulţesc liniile lui A cu coloanele lui B)

10
Propoziţia 1.53. Dacă R este un inel comutativ unitar, atunci Mn (R) are structură de
inel unitar
  pentru n ≥ 2), unde elementul neutru la ı̂nmulţire este matricea
(necomutativ
1 0 ··· 0
 0 1 ··· 0 
In =  .. .. . . .. .
 
 . . . . 
0 0 ··· 1

Definiţia 1.54. Fie A ∈ Mm,n (R), A = (aij )i,j .

(1) Se numeşte transpusa lui A, matricea At = (aji )i,j ∈ Mn,m (R). (cu alte cuvintele,
liniile lui At sunt coloanele lui A)

(2) O matrice A ∈ Mn (R) se numeşte simetrică, dacă A = At .

Propoziţia 1.55. (1) (A + B)t = At + B t , (∀)A, B ∈ Mm,n (R).

(2) (λA)t = λAt , (∀)A ∈ Mm,n (R), λ ∈ R.

(3) (AB)t = B t At , (∀)A ∈ Mm,n (R), B ∈ Mn,p (R).

Definiţia 1.56. Fie A ∈ Mn (R). Se numeşte determinantul lui A, elementul
X
|A| = det A = ε(σ)a1σ(1) a2σ(2) · · · anσ(n) ∈ R.
σ∈Sn
 
 a b 
Observaţia 1.57. Pentru n = 2, avem    = ad − bc.
  c d 
 a11 a12 a13 
 
Pentru n = 3, avem  a21 a22 a23  = a11 a22 a33 + a21 a32 a13 + a31 a12 a23 − a13 a22 a31 −
 a31 a32 a33 
a23 a32 a11 − a33 a12 a21 .
Propoziţia 1.58. (Proprietăţi ale determinanţilor)
(1) det(AB) = det A · det B, (∀)A, B ∈ Mn (R).

(2) det(At ) = det A, (∀)A ∈ Mn (R).

 a11 + a011 a12
     0 
 ··· a1n   a11 a12 ··· a1n   a11 a12 ··· a1n 
 a21 + a0
   
  a0

21 a22 ··· a2n   a21 a22 ··· a2n   21 a22 ··· a2n 
(3)   =  ..  +  .. .
   
.. .. .. .. .. .. ..
 . . ··· .   . . ··· .   . . ··· . 
 an1 + a0   a0
     
n1 an2 ··· ann   an1 an2 ··· ann n1 a n2 ··· ann 
   
 αa11 a12
 ··· a1n 


 a11 a12 ··· a1n 

 αa21 a22 ··· a2n   a21 a22 ··· a2n 
(4)  ..  = α .
   
.. .. .. .. ..
 .
 . ··· . 


 . . ··· . 

 αan1 an2 ··· ann   an1 an2 ··· ann 

11
 (5) Dacă schimbăm două linii (sau două coloane) ı̂ntre ele, noul determinant este opusul
determinantului iniţial.

(6) Un determinant cu două linii (sau două coloane) proporţionale este nul.

(7) Dacă o linie (sau o coloană) este o combinaţie liniară de celelalte linii (sau coloane),
determinantul este nul.

Propoziţia 1.59. Fie A ∈ Mn (R), unde R este un inel comutativ unitar.

Fie dij := determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.
Fie Γij := (−1)i+j dij . Atunci:

(1) Dezvoltarea lui det A după linia i este:

det A = Γi1 ai1 + Γi2 ai2 + · · · + Γin ain .

(2) Matricea A∗ = (Γji )i,j se numeşte adjuncta matricei A. Avem:

AA∗ = A∗ A = (det A)In .

Definiţia 1.60. Fie R un inel comutativ unitar. O matrice A ∈ Mn (R) se numeşte

inversabilă dacă există o matrice notată A−1 ∈ Mn (R) cu proprietatea că:

AA−1 = A−1 A = In .

Propoziţia 1.61. Fie A ∈ Mn (R), unde R este un inel comutativ unitar.

(1) A e inversabilă ⇔ det(A) e inversabil ı̂n R.

(2) Dacă R = K e corp comutativ, A ∈ Mn (K) e inversabilă ⇔ det A 6= 0.

(3) A−1 = (det A)−1 A∗ , unde A∗ este adjuncta lui A.

Definiţia 1.62. Fie A ∈ Mm,n (K). Un minor al lui A de ordin k, unde 1 ≤ k ≤

min{m, n}, e un determinant al unei matrice formate prin intersecţia a r linii cu r coloane
din matricea A.
Spunem că matricea A are rangul r ≥ 1, dacă există un minor de ordin r nenul şi
toti minorii de ordin ≥ r + 1, dacă există, sunt nuli. Spune că rangul lui A este 0, dacă
A = Om,n . Rangul lui A se notează rang(A).

Propoziţia 1.63. Dacă A ∈ Mm,n (K), B ∈ Mn,p (K) atunci:

rang(AB) ≤ min{rang(A), rang(B)}.

Observaţia 1.64. Fie A ∈ Mm,n (K). Rangul lui A este dimensiunea subspaţiului vecto-
rial generat de coloanele matricei A. (Vom vedea ı̂n Capitolul 4.)

12
Algoritm de calcul al rangului unei matrice
Fie A ∈ Mm,n (K).

1. Dacă A = Om,n , atunci rang(A) = 0. STOP.

2. Alegem un minor de rang k nenul (de obicei, se ı̂ncepe cu k=1).

3. Dacă k = max{m, n}, atunci rang(A) = k. STOP.

4. Minorul respectiv se bordează, adică i se adaugă elemente de pe o altă linie şi o altă
coloană, ı̂n toate modurile posibile. Dacă toţi minorii de ordin k + 1 obţinuţi ı̂n acest
mod sunt nuli, atunci rang(A) = k. STOP.

5. k devine k + 1. Ne ı̂ntoarcem la pasul 2.

Sisteme de ecuaţii liniare

Definiţia 1.65. (1) Fie K un corp comutativ şi m, n ∈ N∗ . Se numeşte sistem liniar cu
m ecuaţii şi n necunoscute, un sistem de forma


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1

a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = b2

.. , (1)


 .

a x + a x + · · · + a x = b
m1 1 m2 2 mn n m

unde aij , bi ∈ K.
 
a11 a12 · · · a1n
 a21 a22 · · · a2n 
(2) A =  .. ..  se numeşte matricea sistemului (1).
 
..
 . . ··· . 
am1 am2 · · · amn
 
b1
(3) Vectorul b =  ...  se numeşte coloana termenilor liberi.
 
bm
 
x1
(4) Vectorul x =  ...  se numeşte necunoscuta sistemului.
 
xn

(5) Forma matriceală a sistemului (1) este Ax = b.

13
  
a11 a12 ··· a1n b1
 a21 a22 ··· a2n b2 
(6) A = (A|b) =   se numeşte matricea extinsă a sistemu-
 
.. .. ..
 . . ··· . 
am1 am2 ··· amn bm
lui (1).

Definiţia 1.66. (1) Sistemul (1) se numeşte compatibil, dacă are (cel puţin) o soluţie.

(2) Sistemul (1) se numeşte incompatibil, dacă nu are nici o soluţie.

(3) Sistemul (1) se numeşte compatibil determinat, dacă are soluţie unică.

(4) Sistemul (1) se numeşte compatibil nedeterminat, dacă are mai multe soluţii (o
infinitate, dacă K e corp infinit).

Teoremă 1.67. (Kronecker Capelli) Sistemul (1) este compatibil dacă şi numai dacă
rang(A) = rang(A).

Metoda lui Cramer

Considerăm sistemul de ecuaţii liniare


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1

a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = b2

.. . (2)


 .

a x + a x + · · · + a x = b
n1 1 n2 2 nn n n

Sistemul (2) este compatibil determinat dacă şi numai dacă det A 6= 0, unde A este matricea
sistemului.
Dacă det A 6= 0, atunci xi = ∆i ∆−1 ,(∀)i, unde ∆ = det A şi ∆i este determinantul
matricei obţinută prin ı̂nlocuirea ı̂n matricea A a coloanei i cu coloana termenilor liberi.

Metoda lui Gauss de rezolvare

Considerăm sistemul (2) şi presupunem că este compatibil determinat.
Presupunem că a11 6= 0. Atunci, ı̂nmulţind, pe rând, prima ecuaţie cu − aa21
11
, . . . , − aan1
11
şi adunând, pe rând, ı̂n celelalte ecuaţii, se obtine un sistem de forma:


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1

a0 x 2 + · · · + a0 x n = b 0

22 2n 2
.. .


 .
a0 x + · · · + a0 x = b 0

n2 2 nn n n

14
Folosind aceeaşi metodă, vom obţine după n paşi un sistem triunghiular, de forma:


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1

a0 x 2 + · · · + a0 x n = b 0

22 2n 2
.. .


 .
a(n) x = b(n)

nn n n

Acest sistem se rezolvă imediat, determinând pe rând xn , xn−1 , . . . , x1 : Din ultima ecuaţie,
(n) (n) (n−1) (n−1)
obţinem xn = (ann )−1 bn . Înlocuind ı̂n penultima ecuaţie, obţinem xn−1 = (an−1,n−1 )−1 (bn−1 −
(n−1)
an−1,n xn ) şi tot aşa mai departe.

Rezolvarea generală a unui sistem de ecuaţii liniare

Presupunem că rang(A) = rang(A) = r. Alegem un minor de ordin r nenul ı̂n A, numit
minorul principal al sistemul (1). Din sistem, eliminăm ecuaţiile care nu au coeficienţi
proveniţi din minorul principal. Variabilele care nu apar ı̂n minorul principal le trecem ı̂n
partea dreapta şi le considerăm pe post de parametri. Sistemul obţinut, cu r ecuaţii şi r
necunoscute, se rezolvă, de exemplu, cu metoda  lui Cramer. 
 a11 · · · a1r 
 
 .. .
.
De exemplu, dacă minorul principal este  . · · · .  6= 0, atunci sistemul (1) ı̂l

 
 ar1 · · · arr 
rescriem sub forma

a11 x1 + · · · + a1r xr = b1 − a1,r+1 xr+1 − · · · − a1n xn

..
. . (3)

ar1 x1 + · · · + arr xr = br − ar,r+1 xr+1 − · · · − arn xn


Sistemul (3) e compatibil determinat, deci x1 , . . . , xr sunt unic determinate de xr+1 , . . . , xn .

Definiţia 1.68. Un sistem omogen, este un sistem de tipul (1) cu bi = 0, (∀)i, adică:


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = 0

a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = 0

.. , (4)


 .

a x + a x + · · · + a x = 0
m1 1 m2 2 mn n

Observaţia 1.69. Orice sistem omogen (4) este compatibil, deoarece x1 = · · · = xn = 0

este soluţie.

15