1

Preliminarii

Fie M, A multimi nevide si n N. Se muneste operatie nara n(sau

lege
den =
compozitie
definita
M orice aplicatie
: binare
M
M
M} ... Mn-ara)
). In cazul
n = pe
2, obtinem
operatiile
|si (M
{ z nota,
vom
n o ri

pentru : M 2 M , n loc de (a, b), a b. Mai mult, vom nota , +, , :

M 2 M , respectiv a b, a + b, a b, a b etc.1 . In cazul n = 0 se obtin
operatiile 0-are (M 0 = {}multimea cu un singur element, : M 0
M nsemnand precizarea unui element din M ), iar pentru n = 1 se obtin
operatiile unare. Aplicatiile A M M (M A M ) mai sunt numite
operatii externe la stanga (dreapta) pe M peste A.
O multime nevida nzestrata cu un numar de operatii satisfacand
eventual anumite proprietati este numita structura algebrica.
Numarul, tipul
si proprietatile operatiilor determina tipul de
structura algebrica, iar multimea
data este
multimea subiacenta structurii algebrice obtinute.
numit
Dintre problemele care apar n contextul structurilor algebrice amintim:
studiul legaturilor dintre structurile algebrice de acelasi tip, anume al
apli- catiilor ce transporta operatiile (morfisme); studiul unor
submultimi ale multimilor subiacente; studiul unor elemente remarcabile;
studiul aspectelor
specifice ce apar n
cu notiuni si constructii matematice, precum
legatur
relatiile de ordine sau de echivalenta etc.
Dintre
proprietatile care se impun operatiilor se disting:
asociativitatea, comutativitatea,
existenta
elementului
neutru,
inversabilitatea elementelor, distributivitatea (n cazul a 2 operatii) etc..
Concret (n general va fi utilizata, pentru simplitate, notatia
multipliva- tiva):
- operatia : M 2 M este
operatie asociativa daca: (a, b, c)
numit
M 3 , (a b) c = a (b c) (notam a b c, obtinand astfel si x1 x2 ... xn
pentru x1 , ..., xn M );
- spunem ca e M este element neutru pentru operatia : M 2 M
daca: a M , a e = e a = a (din e1 = e1 e2 = e2 rezulta ca, daca
admite element neutru, atunci acesta este unic);
- operatia : M 2 M este
operatie comutativa daca: (a, b)
numit
2
M , a b = b a;
1

- daca : M 2 M admite elementrul neutru e, atunci spunem ca x M

1

Notatia , (+) este numita notatie multiplicativa (aditiva) a operatiei.

este inversabil daca exista x0 M astfel ncatx0 x = e = x x0 (x0 este

numit inversul lui x);2
2
3
- daca
+,c) : M

M
satisfac
conditia
(a, b,
c) Meste
, adistributiva
(b+c) =
a

b+a

c,
(b
+
a
=
b

a
+
c

a,
atunci
spunem
ca
fata de +.
S-a remarcat anterior unicitatea elementului neutru (daca exista).
In urma unui rationament inductiv, rezulta ca au loc urmatoarele:
1. Daca operatia : M 2 M este asociativa, atunci x1 , ..., xn M ,
n N avem ca (x1 ... xk ) (xk+1 ... xn ) = (x1 ... xl ) (xl+1 ... xn ),
pentru orice k, l ncat a k, l n 1 (proprietatea de asociativitate
generalizata).
2. Daca operatia : M 2 M este comutativa, atunci: x1 , ..., xn M1
n N , pentru orice aplicatie bijectiva : {1, 2, ..., n} {1, 2, ..., n}, avem
ca x1 x2 ... xn = x (1) ... x (n) (propreitatea de comutativitate
generalizata).
Precizam ca n cazul unei operatii : M 2 M asociative, pentru x M
si n N , se defineste xn prin xn = x1 x2 ... xn , unde x1 = x2 = ... = xn = x.
Obtinem:
i) xm xn = xm+n ;
ii) (xm )n = xmn ;
iii) daca x y = y x atunci (x y)n = xn y n .
In notatie aditiva, nx = x + ... + x, si
i) mx + nx = (m + n)x;
ii) m(nx) = (mn)x;
iii) daca x + y = y + x, atunci n(x + y) = nx + ny.
Definitia
1.1. O : multime
nevida
S nzestrata
binara
aso- ciativa
S 2 S este
numita
semigrup.cu o operatie
Notam (S, ).
Exemple:
i) Multimea functiilor {f : M M }, M = , mpreuna cu operatia
de compunere constituie un semigrup (numit semigrupul transformarilor
multimii M );
ii) Multimea numerelor naturale N
cu operatia uzuala de adunare
mpreun
(sau de nmultire) constituie un semigrup.
Definitia 1.2. Un semigrup ce admite elemente unitate mai este numit
monoid. Este evident ca elementul unitate este unic n cadrul unui monoid
2
1 , iar e va mai fi notat 1.
In cazul
notarii
,
x0x,vaiarmai
notatfi x
In cazul
notatiei
+operatiei
x0 va mai prin
fi notat
e vafi mai
notat
0.

dat.
Definitia 1.3. Un monoid (G, , e) n care toate elementele sunt inversabile este numit grup.
Explicitand obtinem axiomele grupului: o multime G = este numita
grup daca:
i) G este
cu o operatie binara : G G G;
nzestrat
ii) operatia este asociativa: x (y z) = (x y) z, (x, y, z) G3 ;
iii) (G, ) admite element neutru: e G : x e = x = e x, x G;
iv) elementele lui G sunt inversabile (relativ la ): x G, x1 G :
x x1 = e = x1 x.
Desi axiomele pot fi
simplificate (de exemplu este suficient sa avem
nc
x e = x sau x x1 = e), va fi pastrata aceasta varianta (clasica).
Daca, n plus:
v) x y = y x, (x y) G2 , spunem ca G3 este grup comutativ (sau
grup abelian).
Exemple:
i) Pe o multime cu un singur element, {a1 }, se poate introduce o
unica
a a = a = a = e. Este numit grupul
nul. structura de grup, prin
ii) (Z, +, 0); (Q, +, 0); (Q , , 1); (R, +, 0); (R , , 1);
iii) Pentru o multime oarecare M , multimea S(M ) a bijectiilor M M ,
mpreu cu operatia uzuala de compunere constituie un grup (este numit
n
grupul permutarilor multimii M ).
Daca M este o multime finita avand n elemente (n 2) (vom alege M =
{1, 2, ..., n}), atunci S(M ) va fi notat Sn si va fi numit grupul permutarilor
de grad n.
Observatia 1.1. Sn are n! = 1 2 ... n elemente.
Un element din Sn va fi notat prin

n
1 2 ... n
1
2 ...
, iar
=
= .
(1) (2) ... (n)
1 2 ... n
In cazul unei permutari ,
daca

(j ) (i)
< 0, spunem ca avem o
j i

inversiune n .
3
Notam, adeseori, G n loc de (G, , e). In general, va fi folosita notatia
multiplicativa, cea aditiva va apare n unele cazuri concrete.

Y (j ) (i)
si obtinem = 1. Daca numarul
j
i

1i<j n

Notam =

inversiunilor
lui este
par numi
spunem
ca avem oimpara
permutare
para
1). In caz contrar,
o vom
permutare
( =
1). (deci =
Fie (G, , e), (G0 , , e0 ) doua grupuri. Se numeste morfism de grupuri
de la G la G0 orice functie f : G G0 ce satisface conditia
f (a b) = f (a) f (b) (pentru orice a, b
G).
0
Rezulta imediat ca f (e) = e si
f (a1 ) = (f (a))1
(inversul fiind, evident, considerat n G, n membrul ntai si, respectiv, n
G0 ).
Fie o multime nevida
cu doua operatii (notate, de obicei, prin
nzestrat
+ si ). Enuntam urmatoarele conditii:
1) Multimea data are structura de grup abelian relativ la + (elementul
neutru, numit si element zero, se va nota prin 0, iar inversul unui element a
va fi notat a);
2) Multimea data are structura de semigrup relativ la ;
3) Operatia este distributiva fata de operatia + (a(b+c) = ab+ac;
(b + c) a = b a + c a);
4) Operatia + admite element neutru (notat 1);
5) Operatia este comutativa;
6) Orice
0 (conditia
4 se notat
presupune
admite
inverselement
relativ diferit
la de
(inversul
lui a este
a1 ).ndeplinita)
Definitia 1.4. i) O multime nevida R nzestrata cu doua operatii
+
si satisfacand 1), 2), 3) este numita inel.
ii) O multime nevida R nzestrata cu doua operatii + si
satisfacand
1), 2), 3), 4) este numita inel unitar.
iii) O multime R nzestrata cu doua operatii + si
satisfacand 1),
2), 3), 5) este numita inel comutativ.
iv) O multime K , avand cel putin 2 elemente, nzestrata cu doua
operatii
+ si satisfacand 1), 2), 3), 4), 6) este numita corp;
v) O multime K avand cel putin 2 elemente, nzestrata cu doua
operatii
+ si satisfacand 1), 2), 3), 4), 5), 6) este numita corp comutativ
(sau camp).
Observatia 1.2. In orice inel (si evident, n orice corp) au loc:

i) a 0 = 0 a = 0;
ii) a (b) = (a) b = (a b);!(a) (b) = a b;
n
n
n
n
X
iii) a Xbi = Xa bi ,
ai b = Xai b.
i=1

i=1

i=1

i=1

Intr-adevar, a 0 = a (0 + 0) = a 0 + a 0, deci a 0 = 0. Avem si

0 = 0 b = (a + (a)) b = a b + (a) b deci (a) b = (a b). Analog,
rezulta a (b) = (a b). (a) (b) = (a (b)) = ((a b)) = a b.
Relatia iii) se demonstreaza prin inductie matematica.
Observatia
1.3.
corp
(K,
+, ) vom avea: (K, +) este
grup
abelian,
iar
(K In, cazul
)(pentru
esteunui
grup
(Kstructura
= K \considerata)
{0}). Precizam
ca
operatiile
vor
fi
notate
orice
prin +
si/sau (nteleganduse din context multimile pe care sunt definite, iar elementele neutre, daca
exista, vor fi notate 0, respectiv 1).
Exemple:
i) inelul numerelor ntregi (Z, +, ); corpul numerelor rationale (Q, +, );
corpul numerelor reale (R, +, ); corpul numerelor complexe (C, +, );
ii) inelul ntregilor lui Gauss Z[i] = {m + ni, m, n Z}, i = 1,
operatiilefiind aceleasi
ca si n C ;
iii) Q( 2) = {a + b 2 | a, b Q} are structura de corp fata de operatiile
induse de operatiile din (R, +, );
Pe o multime cu un singur element se poate defini o structura de inel
(unitar) impunand a + a = a = a a = 0 = 1. Este numit inel nul. O astfel
de constructie nu este posibila n cazul corpurilor.
Fie R si R0 doua inele. Se numeste morfism de inele de la R la R0
orice functie f : R R0 ce satisface conditiile:
f (a + b) = f (a) + f (b);
f (a b) = f (a) f (b), oricare ar fi a, b R.
Un morfism f : R R0 , unde R si R0 sunt inele unitare, care satisface n
plus conditia f (1) = 1 este numit morfism unitar de inele unitare.
Prima conditie din definitia notiunii de morfism conduce la faptul
ca f este morfism ntre grupurile (R, +) si (R0 , +), deci vom avea f
(0) = 0 si f (a) = f (a).
In ipoteza ca f este n plus bijectiva,
obtinem notiunea de
1
izomorfism
de
inele.
Rezulta
si
este
0 ca f
Pentru
un morfism de inele f : R R notam ker f =izomorfism
{x | x R, fde(x)inele.
=0
R0 }, Imf =0 f (R).
Fie K, K doua corpuri. Se numeste morfism de corpuri de la K la K 0
orice functie f : K K 0 ce satisface conditiile:

f (a + b) = f (a) + f (b);
f (a b) = f (a) f (b).
Altfel spus, f este un morfism de grupuri ntre (K, +) si (K 0 , +) si morfism
0
de grupuri ntre (K , ) si , ). Rezulta de aici ca f (1) = 1; f (a1 ) =
(K
(f (a))1 . Ca si n cazul inelelor, un morfism bijectiv de corpuri va fi numit
izomorfism de corpuri.
Fie R un inel comutativ si unitar. Consideram multimea sirurilor de
ele- mente din R, (a0 , a1 , ..., an , ...) cu proprietatea ca numarul
componentelor
diferite de 0 R este finit. Pe aceasta multime se introduc operatiile:
(a0 , a1 , ..., an , ...)+(b0 , b1 , ..., bn , ...) = (a0 +b0 , a1 +b1 , ..., an +bn , ...) si (a0 , a1 , ...,
an , ...) (b0 , b1 , ..., bn , ...) = (c0 , c1 , ..., cn , ...) unde ck = X ai bj , k N.
i+j=k

Aceste operatii confera multimii considerate structura de inel comutativ

si unitar, dupa cum se poate verifica usor.
Pentru
se
R, obtine
definindca
(a(a0 , ,aa1 , ,...)
= ( a0 , afi1 ,scris
...) si
=
1, 0, 0...)
subnotand
forma X
X(0,
0
1 ..., an , ...) poate
ak X k ,
k
unde X k = |X X{ z... X}(suma fiind finita).
k o ri

Inelul construit anterior este numit inelul polinoamelor de o nedeterminata

numit peste R si este notat R[X ]. Numarul n = max{i | ai = 0} este
gradul polinomului (a0 , a1 , ...), iar an (n acest caz) este numit
coeficien- tul dominant al polinomului. Pentru polinomul nul (0, 0, ...)
se convine sa
se considere gradul sau ca fiind .
Polinoamele (0, a, 0, ...) a R se identific cu a R, sunt numite polinoame constante, iar gradul lor este egal cu 0.

2
liniara

Algebra

Matrice.
Determinanti
Fie(K, +, ) un corp comutativ si M = {1, 2, ..., m}, N = {1, 2, ..., n}, m, n
IN
Reamintim
numeste matrice
de tip (m, n)
pesterezultate
K orice functie
A :. M
N ca
K . sePrecizam
ca, exceptand
unele
privind
inversabilitatea
matricelor si sistemele liniare, notiunile si celelalte rezultate ce vor fi date
n
continuare si
valabilitatea si n cazul n care K este inel (comutativ
pastreaz
si unitar).

Notand A(i, j) = aij , i M, j N , matricea A poate fi

reprezentat
forma unui tablou
a

... a1n
11
a12

a21 a22 ... a2n

A=

... ... ...

...
am1 am2 ... amn

sub

avand m linii si n coloane (condensat A = (aij )mn ).

Pe multimea matricelor de tip (m, n) peste K , notata M(m, n, K ), se
defineste operatia de adunare a matricelor prin: daca A, B M(m, n, K ),
atunci (A + B)(i, j) = A(i, j) + B(i, j), (i, j) M N , obtinandu-se:

(M(m, n, K ), +) are structura de grup abelian.

Pentru matricile A M(m, n, K ), A = (aij )mn , B M(n, p, K ),
B = (bij )np se defineste o matrice C M(m, p, K ) prin C = (cij )mp
n

unde cij = Xaik bkj , 1 i m, 1 j p, numita produsul

k=1

matricelor A si B (notam C = A B).

In
cazul
m definit
= n, multimea
M(m, la
n, oKoperatie
) se noteaza
M(n,
Produsul
anterior conduce
peprin
M(n,
K ),K ).
obtinanduse:

(M(n, K ), +, ) are structura

de

1 0
0 1

tate este jucat de In =

... ...
0 0

inel4 unitar.
Rolul de matrice uni
... 0
... 0
, 0, 1 K .
... ...
... 1

M
K ),a A ) = ,(aij
)mn si oKoperatie
, se defineste
A

MPentru
(m, produsul
n, AK ),
A(m,
= n,(
externa
ij(din
mnMobtinandu-se
numita
matricelor
(m, n, K )) cut scalari
(din K
).t
Pentru A M(m, n, K ), A = (aij )mn , matricea A M(n, m, K ) A =
t
( ake )n m , undeketa = aek , este numit transpusa matricei A.
4

inel necomutativ

Fie A M(n, K ). Elementul din K notat det A si dat de det A =

X a1(1) ... an(n) unde Sn noteaza multimea permutarilor de grad n si
Sn

1
daca este permutare para,
1 daca este permutare impara,

se numeste determinantul matricei

a11 a12 ...

det A = ... ... ...
an1 an2 ...

A5 (se mai noteaza prin

a1n
... sau |aij |nn ).
ann

In tru
vederea
indicarii
procedeu
de calcul se definesc
(penA M
(n, K ))ulterioare
notiunilea unui
de minor
si complement
algebric ale
unui element.
aj1 ) din A, se
Suprimand linia i (anume ai1 ...ain ) si coloana j
.
(anume
ajn
obtine o matrice i Aj M(n 1, K ) al carei determinant poarta numele de
minorul elementului aij (va fi notat dij ). Elementul ij = (1)i+j dij va fi
numit complementul algebric al elementului aij .
Au loc urmatoarele proprietati:

det A = det t A;
daca ntr-o matrice A M(n, K ), n N se
schimb
(coloane)
ntre
o matrice
este
egal cu
deteleA;atunci se obtine

a11
a12
...
a1n
a11 a12
... ...
...
...
...
...

ai1 ai2 ... ain = ai1 ai2

...
... ...
...
...
...

an1

an1 an2
an2 ... anm
(analog pentru coloane);
5

doua linii

al carei determinant

... a1n
... ...
... ain , 1 i n
... ...
... anm

pentru A M(n, K ) spunem si ca det A este determinant de ordin n.

a11
...
ai1
...
aj1
...
an1

a12
...
ai2
...
aj2
...
an2

...
...
...
...
...
...
...

a1n
...
ain
...
ajn
...
ann

a11

...

ai1 + aj1

=
...

aj1

...

an1

...
a1n
...
...
... ain + ajn
...
...
...
ajn
...
...
...
ann

pentru orice

1 i, j n, K (analog pentru coloane);

Pentru A M(n, K ), au loc6 :

det A = ai1 i1 + ... + ain in , pentru orice 1 i n;
det A = a1j 1j + ... + anj nj , pentru orice 1 j n;
Pentru A, B M(n, K ), n N , det A B = det A det B.
Fie A Mn, K . Se spune ca A este matrice inversabila daca exista o
matrice B M(n, K ) astfel ncatA B = B A = In (B este
inversa
numit
lui A). Inversa unei matrice, daca exista, este unica si va fi notata A1 .
Se
cunoaste ca A M(n, K ) este inversabila daca si numai daca det A = 0,
iar
(n cazul n care exista)

11 21 ... n1

1
12 22 ... n2
A 1 =

... ... ... ...

det A
1n 2n ... nn
(se remarca faptul ca nlocuirea elementelor cu complementi algebrici se face
n t A).
Consideram A M(m, n, K ) si fie k un numar natural 1 k min(m, n).
Alegand, n A, k linii si k coloane, elementele care se regasesc la
intersectia
acestor linii si coloane formeaza o matrice
de ordin k (submatrice a
patratic
matricei A) al carei determinant se numeste minor de ordin k al matricei
A.
Daca A M(m, n, K ) are si elemente diferite de 0 K , spunem ca A
are rangul r (rangA = r) daca A admite un minor de ordin r nenul, iar toti
minorii lui A de ordin mai mare decat r (daca exista) sunt nuli7 Evident,
6

formulele de dezvoltare dupa o linie, respectiv dezvoltare dupa o coloana.

Daca A este matricea nula (aij = 0 K , pentru orice 1 i m, 1 j n),
convenim sa spunem ca rangA = 0.
7

este suficient (si necesar) ca toti minorii de ordin r + 1 (daca exista)

sa fie nuli.

Sisteme de ecuatii liniare

Fie sistemul
a11 x1 + ... + a1n xn = b1
(*) ...

am1 x1 + ... + amn xn = bm , bi , aij K, 1 i m, 1 j n.

Prin solutie a sistemului se ntelege o n-upla de elemente din K , (1 , ...,
n ),
care verific ecuatiile sistemului. Distingem: sistem incompatibil (nu admite nici o solutie), sistem compatibil determinat (solutie unica),
sistem compatibil
nedeterminat
(o infinitate
de solutii).

a11 ... a1n

a11 ... a1n b1
Notam A =
... ... ... si A = ... ... ... ... (ultima

am1 ... amn

am1 ... amn bm
coloana este
coloana termenilor liberi)8 si se obtine:
numit

Sistemul de ecuatii liniare (*) este compatibil daca si numai daca rangA
=
rangA(teorema Kronecker - Capelli).
Daca rangA = r, alegand un minor de ordin r nenul (corespunzator
unei submatrice
a matricei
A),
vom numi determinant
caracteristic (al sistemului dat) determinantul matricei obtinute
prin bordarea submatricei alese (numit submatrice principala) cu o coloana alcatuita din
elementele corespunzatoare liniilor submatricei
respective din
coloana termenilor liberi precum si cu cele corespunzatoare ale
uneia dintre liniile ramase (daca exista o astfel de linie). Se
obtine:
In ipoteza rangA < m, sistemul de ecuatii () este compatibil daca
si numai daca toti determinantii caracteristici sunt nuli
(teorema
Rouch
e).
Daca rangA = m (avem si m n), sistemul (*) este, evident,
compa- tibil.
In cazul m = n si det A = 0, pentru rezolvare se poate aplica regula
Cramer:
8

Liniile matricei A corespund ecuatiilor sistemului, iar coloanele corespund

necunos- cutelor acestuia.

Daca m = n si det A = 0, atunci () admite solutie unica data

de
d1
dn
x1 = , ..., x n =
unde d = det A, iar di este determinantul matricei
d
d
obtinute din matricea sistemului prin nlocuirea coloanei i cu coloana
termenilor liberi.
In celelalte cazuri (m = n sau m = n si det A = 0), daca sistemul
este compatibil, se aleg ecuatiile ce corespund liniilor submatricei principale
si se pastreaza n membrul ntai necunoscutele ce corespund
coloanelor submatri- cei principale (celelalte fiind trecute n membrul doi),
obtinandu-se un sistem ce poate fi rezolvat cu ajutorul regulii lui Cramer.
Precizam ca acest sistem are exact aceleasi solutii cu sistemul initial9 .

Spatii
liniare
Fie (K, +, ) un corp comutativ.
Definitia 2.1. Un grup comutativ (V, +)10 nzestrat cu o operatie externa
: K V V , (, x) = x, astfel
ncat:
i) (x + y) = x + y;
ii) ( + )x = x + x;
iii) ( )x = (x);
iv) 1x = x
pentru
orice K, (sau
KK(1
K ) si liniar).
orice x, yIn cele
V , este
numit spatiu
liniar
peste
spatiu
ce urmeaza
va fi
considerat
doar cazul netrivial
V = { 0} .
Exemple:
i) Considerand,
pentru
(K, +, K),este
grupul
abelian
operatia
externa data
de ,cazul
se obtine:
spatiu
liniar (K,
peste+)
K ;si
n
ii) Definind
pe K = K K ... K operatiile (1 , ..., n ) + ( 1 , ..., n )
= (
1 + 1 , ..., n + n ) si (1 , ..., n ) = ( 1 , ..., n ), K , se
obtine:
n
K este spatiu liniar peste K
;
iii) M(m, n, K ) este spatiu liniar peste K (operatiile fiind + si produsul
matricelor cu scalari);
9

Daca doua sisteme de ecuatii au exact aceleasi solutii se mai spune ca sunt
sisteme echivalente (se admite ca toate sistemele incompatibile sunt echivalente
ntre ele).
10
Utilizarea notatiei aditive nu poate produce confuzii (de exemplu, n ii), este
evident
ca simbolul + din paranteza reprezinta operatia din K , iar n membrul al doilea
apare operatia din V .

iv) Multimea polinoamelor de o

K [X ] are structura de
nedeterminant
spatiu liniar peste K (+
suma uzuala de polinoame, iar, pentru
reprezint
n

K si f = Xai X i , f = X( ai )X i ).
i=0

i=0

v) Multimea polinoamelor de grad cel mult n, Kn [X ], n N este spatiu

liniar peste K (operatiile sunt precizate n exemplul
iv)).
Observatia 2.1. Pentru un spatiu liniar, V , peste corpul K , avem:
i) x = 0 = 0 sau x = 0;
ii) ()x = x = (x); ()(x) = x;
iii) x = x, x = 0 = ;
iv) x = y, = 0 x = y.
Fie V un spatiu liniar peste corpul K si S V . Daca S = {x1 , ..., xn },
n

n N , si din orice egalitate Xi xi = 0, i K , i = 1, n, rezulta i = 0,

i=1

i = 1, n, atunci spunem ca elementele x1 , ..., xn sunt liniar

independente
(sau ca S este (submultime) liniar independenta). Daca S
este infinita, atunci S va fi numita submultime liniar independenta
daca orice submultime finita a sa este liniar independenta. In caz
contrar11 , spunem ca S este liniar dependenta.
n
X
Precizam si ca expresiile de forma
i xi mai sunt numite
combinatii
i=1

liniare de x1 , ..., xn V .
Observatia 2.2. i) Daca x V, x = 0, atunci S = {x} este liniar
independenta;
ii) Daca 0 S, atunci S este liniar dependenta;
iii) Daca S este liniar independenta, iar S 0 S, atunci S 0 este liniar
independenta;
iv) Daca S 0 S, iar S 0 este liniar dependenta, atunci S este liniar dependenta.
Daca = M V , M = {x1 , ..., xn }, n N , spunem ca M constituie un
sistem de generatori pentru V daca orice element x V se poate exprima
11

Daca S = {x1 , ..., xn } atunci exista i K , i = 1, n si exista cel putin un

n

indice i,

1 i n, asa ncat i = 0 si Xi xi = 0 (n cazul infinit, exista cel putin o submultime

finita liniar dependenta).

i=1

X
ca o combinatie liniara de x1 , ..., xn , x =
i xi . In cazul n care M
este
n

i=1

infinita se impune ca, pentru orice x V , sa existe n N si x1 , ..., xn

n
M
X
astfel ncatx =
i xi , i K, i = 1,
n.
i=1

Observatia 2.3. Pentru orice spatiu liniar V , multimea V constituie un

sistem de generatori pentru V .
Definitia 2.2. O submultime B a spatiului liniar V peste K este numita
baza a spatiului V
daca:
i) B este liniar independenta;
ii) B constituie un sistem de generatori.
Distingem cazurile cand B este finita, respectiv infinita.
Teorema 2.1. Orice spatiu liniar admite o baza.
Demonstratie. Pentru exemplificare, vom demonstra teorema n cazul
n care spatiul liniar considerat admite un sistem finit de generatori. Fie,
atunci,
spatiul
liniar
{x1 ,n
..., consecinta,
xn }12 un sistem
generatorio pentru
V . Evident
ca exista
xi V= si
0 si,
{xide
} constituie
submultime
liniar
13
independenta.
Fie
B
o
submultime
liniar
independenta
ncat
B
{x1 , ..., xn } si B
este
maximala (relativ obtinem
la incluziune)
Prin
eventuala
B = {x1cu
, ..., aceasta
xm }, m proprietate.
n. Este suficient
sa aratamrenumerotare,
ca
B
consituie
un sistem
generatori.
Intrucat
B , este
maximala
rezulta
ca,
pentru orice
j, m
<de
j m
n, 1sistemul
{ax1x, ...,
x...
liniar
dependent,
m +xa
j } este
deci
exista
a

K,
i
=
1,
+
ncat
+
x
+
a
x
= 0 si
i
1
1
m
m
m+1
j
am+1 = 0
(altfel, se contrazice faptul ca B este liniar independenta). Altfel spus,
xj
poate fi reprezentat ca o combinatie liniara de elementele din B.
Intrucat
{aceeasi
x1 , ..., xn } este sistem de generatori pentru V , rezulta ca B satisface
(n reprezentarea oricarui element x V se nlocuiesc
xj , m < jconditie
n
prin combinatiile liniare de x1 , ...,
xm ).
Daca spatiul vectorial V peste K admite o baza finita spunem ca V
este
K
-spatiu
liniar
finit
generat.
Demonstratia teoremei anterioare conduce imediat la:
Observatia 2.4. Intr-un K -spatiu liniar finit generat, din orice
sistem de generatori se poate extrage o baza.
12
13

Avem si xi = xj pentru i = j, 1 i, j n.
Existenta lui B pentru cazul considerat este evidenta.

Observatia 2.5. Daca B = {e1 , ..., en } este o baza n V atunci orice

x V se exprima n mod unic ca o combinatie liniara de elementele e1 , ..., en .
n
n
X
i ei = X i ei , i , bi K , i = 1, n, atunci
Intr-adevar, daca x
i=1
=
i=1
n

X(i
i=1

i )ei = 0 si deci i = i , i = 1, n.

In acest context, daca

x = Xi ei , i K, i = 1, n, atunci elementele 1 , ..., n se numesc coi=1

ordonatele lui x n raport cu baza e1 , ..., en .

Remarcam si faptul ca n ipoteza B sistem finit de generatori pentru
V , conditia de unicitate a coordonatelor este
cu conditia ca B
echivalent sa fie baza.
Exemple:
i) (1, 0, ..., 0), (0, 1, ..., 0), ..., (0, 0, ..., 1) constituie o baza n spatiul liniar
K n;
ii) Polinoamele 1, X, X 2 , ... constituie o baza n spatiul liniar K [X ];
iii) Polinoamele 1, X, X 2 , ..., X n consituie
o baza n spatiul liniar Kn [X ];

1; i = k, j = ` 1 k
m, 1
iv) Matricele Ek` = (eij )mn , eij =
0
n rest,
` n constituie o baza n spatiul liniar M(m, m,
K ).
Bazele date n exemplele anterioare sun numite baze canonice (ale
spatiilor
liniare
considerate).
Teorema 2.2. Intr-un K -spatiu liniar finit generat orice doua baze
au acelasi numar de elemente.
Demonstratie.
Vom
arata
ca,combinatie
daca fiecare
element
al sistemului
liniar
dependent
{e1 ,Demonstratia
...,
em } este
liniara
de elementele
f1 ,
...,
fn ,inatunci
mm. n.
se face prin
inductie
matematica
dupa
numarul
Pentru m = 1, afirmatia este evident adevarata.
Presupunem afirmatia
pentru orice sitem liniar independenn
adevarat
tavand r < m elemente. Fie sistemul {e1 , ..., em }. Avem ca ei = Xaij fj , i =
j=1

1, m, unde aij K, 1 i m, 1 j n si cel putin un element aij = 0.

Presupunem (eventual renumerotand) ca a11 = 0. Notam atuncii = ei
e0
(a0 i1 a1 )ei , i = 2, m, si obtinem sistemul {e0 , ..., }, fiecare element al sau
e
11
2
m
fiind exprimat ca o combinatie liniara de f2 , ..., fn .

0
Daca 2 , ..., m K si 2 + ... + m em
= 0 atunci, nlocuind e0 =
i
2 e0
ei (ai1 a111 )e1 , i = 2, m, se obtine din liniara independenta a sistemului
{ e1 , ..., em }, 2 = ... = m = 0,2 deci {me0 , ..., e0 } constituie un sistem liniar
independent.
Conform ipotezei inductive, rezulta m 1 n 1 deci m n.
Daca {e1 , ..., em } si {f1 , ..., fn } constituie baze, atunci m n si n m,
deci m = n.

Reformuland, putem spune ca, daca spatiul liniar V peste K

admite o baza avand n elemente, atunci orice alta baza va avea, de
asemenea, n elemente. Teorema anterioara conduce la urmatoarea
definitie:
Definitia 2.3.
Daca V este un K -sistem liniar finit generat,
numim dimensiune a spatiului V (si notam dim V ) numarul
elementelor unei baze a lui V .
Daca spatiul
liniar
V peste
finitV generat
. Convenim
si ca,
pentru
cazulKV nu
= {este
0}, dim
= 0. vom scrie dim V =
Exemple:
i) dim K n = n;
ii) dim K [X ] = ;
iii) dim Kn [X ] = n + 1;
iv) dim M(m, n, K ) = m n.
Demonstratia teoremei 2.2 conduce la urmatoarea observatie:
Observatia 2.6. Intr-un K -spatiu liniar finit generat orice submultime
liniar independenta se poate completa
la o baza.
pan
Demonstratie. Remarcam mai ntai (conform demonstratiei teoremei 2.2)
ca
n
spatiulpot
liniar
(V cel
) dat
(avand
dimensiunea
submultimile liniar
independente
avea
mult
n elemente.
Fie {xn),
1 , ..., xr }, r n, o
submultime
liniar independent si e1 , ..., en o baza. Daca r = 1, x1 = 1 e1 + ... + n en si
i, 1 i n ncat i = 0. Presupunem (eventual renumerotand) ca 1 = 0.
Se verifica atunci faptul ca {x1 , e2 , ..., en } constituie o baza n V : e1 se exprima ca o combinatie liniara de x1 , e2 , ..., en , deci {x1 , e2 , ..., en } constituie
un sistem de generatori iar, daca presupunem ca {x1 , e2 , ..., en } sunt liniar
dependenti, rezulta ca {e1 , e2 , ..., en } sunt liniar dependenti, ceea ce este fals.
Procedand inductiv, avand {x1 , ..., xr } liniar independenti, folosind faptul ca {x1 , ..., xr1 } sunt, de asemenea, liniar independenti se obtine ca
{x1 , ..., xr1 , er , ..., en } constituie o baza si apoi repetand cazul r = 1 se
obtine ceea ce trebuia demonstrat.

Reformuland, putem spune ca: ntr-un K -spatiu liniar finit generat,

daca
{x1 , ..., xr } este submultime liniar independenta, iar {y1 , ..., yn } constituie
un
sistem de generatori, atunci r n si, dupa o eventuala
renumerotare,
{x1 , ..., xr , yr+1 , ..., yn } constituie un sistem de generatori. Acest enunt este
cunoscut sub numele de teorema schimbului (sau teorema Steinitz).
Enuntam demonstratie (rezulta usor din cele precedente) o propozitie
fara
utila n
exercitii:
Propozitia 2.1. Fie V un K -spatiu liniar de dimensiune n si B =
{e1 , ..., en } V (submultime avand n elemente). Urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
i) B este baza;
ii) B este liniar independenta;
iii) B constituie sistem de generatori.
Fie V un spatiu liniar de dimensiune n peste un corp K si B = {e1 , ..., en },
0
B = {e0 1, ..., e0n} doua baze ale sale.
Folosind faptul ca B este baza, putem scrie
n

e0i = Xaji ej , i = 1, n
j=1

punand astfel n evidenta

a11
...
A= a
n1

o matrice14 (unica)
a12 ... a1n
... ... ...
M(n, K )
an2 ... ann

numit matricea
de trecere
baza B la baza B 0 .
de la
e1
e10

, putem scrie (formal) e0 =t A e

Notand e . , e0 =
.
=
en0
en
(aceasta relatie este
formula de trecere de la baza B la baza B 0 ).
numit
Fie
x V ncat x = 1 e1 + ... + n en si x = 0 + ... + 0 e0 . Avem
e0
!1 1
n n

n
n
n
n
n
n
X
X
X
X
X
X
x =
0 e0 =
0
aji ej =
0
ej =
j ej = x. Coa
i i
i
i
ji j=1
j=1
j=1
i=1

i=1

i=1

ordonatele oricarui element ntr-o baza data fiind unic determinate,

rezulta
14
A fost
folosit primul
indice (pentru
indice de sumare,
din A cel
contin
coordonatele
elementelor
e0 , i =aji
1,)n.caRezultatele
similareiarsecoloanele
obtin folosind
de-al doilea
i
indice ca indice de sumare.

j = X0 ajji , i = 1, n adica (sub forma matriciala) = A 0 , unde

i=1
10
1

= . . , 0 = . .
.
0n
n
Aceasta ultima relatie este numita formula de transformare a coordonatelor.
Propozitia 2.2. fie V un K -sistem liniar de dimensiune n.
Pentru 0orice baze B si B 0 ale lui V , matricea de trecere de la baza B la
baza B este
matrice
inversabila.
Demonstratie. Remarcam0 ntai
(dupa calcule simple) ca, n
general, fiind date
bazele B, B , B 00 n V , avand
A 00 matricea
de trecere
0
00
de la B la B 0 , A0 00matricea de trecere
de
0
00 la B la B si A matricea de
trecere de la B
la
B
,
obtinem
A

A
=
A
.
Pentru B 00 = B, obtinem evident A00 = In , deci matricea A este inversabila.
Avand n vedere rezultatul anterior, putem scrie
0 = A1 si e =t A1 e0 .

Subspatii
liniare
Fie V un K -spatiu liniar. O submultime nevida U V se numeste
subspatiu liniar al lui V daca
i) pentru orice x, y U, x + y U ;
ii) pentru orice x U si orice K , x U .
Observatia 2.7. Conditiile definitiei asigura faptul ca restrictiile
operatiilor K -spatiului liniar V determina pe U o structura de K -spatiu
liniar (U este subgrup al grupului V , iar operatia externa este data de
asocierea corespunzatoare pentru V ).
Exemple:
i) {0} V constituie subspatiu liniar (numit subspatiul nul) al spatiului
liniar V ;
ii) Submultimile K 0 = {(x, 0) | x K } si 0 K = ((0, y) | y K )
sunt subspatii liniare ale K -spatiului liniar K
2
;
iii) Daca {x1 , ..., xn } V , atunci {a1 x1 + ... + an xn | ai K, i = 1, n}
constituie subspatiu liniar (va fi notat L(x1 , ..., xn )) al lui V
.

Daca e1 , ..., en este o baza a K -spatiului liniar V , atunci L(e1 , ..., en )

= V . Folosind teorema schimbului, deducem:
U = {0} este subspatiu liniar al unui K -spatiu
Propozitia 2.3.
Dac
liniar V de dimensiune n, atunci U este finit generat si dim U
n.
Demonstratie. Intr-adevar, n V , deci si n U , orice n + 1 elemente
consti- tuie o submultime liniar dependenta, iar o submultime liniar
independenta maximala din U este si baza n U .
Mai mult, avem dim U = n daca si numai daca U = V . Rafinand
acest rezultat obtinem:
Daca U1 U
si =
U2dim
suntU subspatii
ale K -spatiului liniar
finitPropozitia
generat V , U2.4.
1 U2 si dim
1
2 atunci U1 = U2 .
Demonstratie. Din U1 U2 si dim U1 = dim U2 rezulta ca orice
baza din
U1 este si baza n U2 , deci U1 =
U2 .
Fie V un K -spatiu liniar si U1 , U2 subspatii ale lui V . Cu
subspatiile liniare ale unui K -spatiu liniar se pot efectua operatii printre
care se disting intersectia si suma de subspatii:

Intersectia U1 U2 este subspatiu liniar n V ;

U1 + U2 = {x + y | x U1 , y U2 } constituie un subspatiu liniar n V .
Se remarca usor ca au loc:
i) U1 U2 = U2 U1 ;
ii) U1 + U2 = U2 + U1 ;
iii) (U1 U2 ) U3 = U1 (U2 U3 );
iv) (U1 + U2 ) + U3 = U1 + (U2 + U3 ).
Propozitia 2.5. Daca U1 si U2 sunt subspatii liniare ale unui K
-spatiu liniar V , finit generat, atunci
dim(U1 + U2 ) + dim(U1 U2 ) = dim U1 + dim U2 .
Demonstratie. In cazul U1 U2 = {0}, fie b1 , ..., bm ; c10 , ..., cr0 baze n U1 ,
2

U . Prin calcule simple se deduce ca b , ..., b , c0 , ..., constituie o

c0

respectiv
baza n V .

In cazul U1 U2 = {0}, fie a1 , ..., as o baza n U1 U2 .

Intrucat U1 U2 U1 , U1 U2 U2 , {a1 , ..., as } poate fi completata,
obtinandu-se a1 , ..., as , bs+1 , ..., bm baza n U , si a1 , ..., as , cs+1 , ..., cr baza
n
U2 (conform propozitiei 2.3, m s, r s).
Prin calcule simple se deduce ca a1 , ..., as , bs+1 , ..., bm , cs+1 , ..., cr constituie
o baza n V .
suma
In cazul n care U1 U2 = {0}, suma U1 + U2 mai este numit
directa a subspatiilor liniare U1 si U2 si este notata U1
U2 .
Observatia 2.8. i) In cazul U1 U2 = {0}, daca x U1 U2 \ {0},
atunci orice element z U1 + U2 , z = z1 + z2 , z U1 , z2 U2 poate fi scris si
sub forma z = (z1 x) + (x + z2 ), altfel spus, reprezentarea elementelor din
U1 + U2 ca suma, z = z1 + z2 , z1 U1 , z2 U2 , nu este unica;
ii) orice element z U1 U2 poate fi scris n mod unic sub forma z =
z1 + z2 , z1 U1 , z2 U2 .
0
0
U, z2 , z 0 U2 rezulta z1 z 0 =
In
z 0 adevar, din z1 + z2 = z + z , z1 ,
1

z0

z2 = 0 deoarece U1 U2 = {0}, adica z1 = z1, z2 = z2 .

Observatia
2.9.
Daca
U1dim
, U2U sunt
subspatii liniareU ale
unui
K
-spatiu
liniar
finit
generat,
atunci
Mai
mult,
1 Udim(U
2 = dim+U1U+dim
2. U
U
+U
=
U

U
daca
si
numai
daca
)
=
dim
+
dim
1
2
1
2
1
2
1
U
In ceea ce liniar
priveste
reuniunea
de daca
subspatii,
2 . subspatiu
este
daca
si numai
U1 se
U2arata
sau U2usor
U1 ca
. U1 U2
Operatiile intersectie si suma se pot extinde, n general, pentru
familii de subspatii liniare ale unui aceluiasi K -spatiu liniar.
Fie {Ui }iI o familie de subspatii liniare ale K -spatiului liniar V .
\
Ui este subspatiu liniar n V ;

iI

Ui =
iI

n
X
xj | j I , xj Uj , j = 1, n, n N

)
15

este subspa-

j=1

tiu liniar n
V.

Verificarea conditiilor de subspatiu liniar este propusa ca un simplu

exer- citiu.
15

I.

Orice x

X
iI

Ui se reprezinta ca suma finita de elemente din subspatiile liniare Ui , i

asertiune
conduce liniar
la notiunea
de subspatiu
generat
de
oPrima
submultime
a spatiului
considerat:
pentru un Kliniar
-spatiu
liniarV
si X

V , intersectia familiei subspatiilor liniare ale lui V ce includ X poarta

numele de subspatiu liniar generat de X (notam < X >).
Observatia 2.10. i) L(a1 , ..., an ) =< {a1 , ..., an } >;
ii) U1 + U2 =< U1 X
U2 >.
In ceea ce priveste
Ui , limitandu-ne, pentru simplitate, la cazul I =
iI

{
1, 2, ..., n}, vom spune ca, n cazul n care pentru orice i, 1 i n, Ui
n
n
X
X
Ui este suma directa a familiei
Uj = {0}, subspatiul liniar
j=1
j=i

i=1

nM

subspatiilor Ui , i = 1, n (notam

Ui ).

i=1

M
Pentru n = 2 se obtine suma directa a subspatiilor U1 , U2 . Mai mult
U1
n

i=1

se obtine inductiv, remarcand ntai ca U1 U2 = U2 U1 si (U1 U2 ) U3

=
U1 (U2 U3 ).
Propozitia 2.6. Fie U1 , ..., Un subspatii liniare ale K -spatiului liniar V .
Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
n
n
X
M
i)
Ui =
Ui ;
i=1

i=1

ii) daca Xxi = Xyi , unde xi , yi Ui , i = 1, n, atunci xi = yi pentru

i=1

i=1

orice i = 1, n.

Demonstratie. i) ii) Din Xxi = Xyi rezulta xi yi = X(yj xj ),

i=1
n

i=1

j=1
j=i

iar xi yi Ui , X(yj xj ) XUj deci xi = yi , i, 1 i n.

j=1
j=i

j=1
j=i

nX

ii) i) Presupunand ca i, 1 i n, astfel ncatx Ui

j=1
j=i

jU

si

x = 0, atunci, din x XUi , rezulta x = y1 + ... + yi

+y

j=1
j=i

i+1

+ ... + yn si

ca x = 0, ceea

deci y1 + ... + yi1 + (x) + yi+1 + ... + yn = 0 + ... + 0

far
ce este fals.

{a1 , ..., an } constituie o submultime liniar indepenn

M
dent a unui K -spatiu liniarV daca si numai daca L(a1 , ..., an ) =
L(ai ).
Observatia 2.11.

i=1

Propozitia 2.7.
Dac

U1 , ..., Un sunt subspatii liniare ale K -spatiului

liniar finit generat V , atunci

n
X

n
X

Ui =

i=1

n
n X
M
Ui daca si numai daca dim
Ui =
i=1

i=1

dim

Ui .
i=1

Demonstratie. Daca m = 2, obtinem n mod evident ca U1 + U2 = U1

U2 dim(U1 + U2 ) = dim U1 + dim U2

.
n

Daca Ui XUj = {0} atunci dim

j=1
j=i

n
X

X
dim Ui + dim
U

X
i

Uj =X0, =
deci dim

U 16 . Aratand ca
j

n
M
=
U va rezulta, aplicand

j=1
j=i

j=1
j=i

Ui
i=1

j=1
j=i

j=1
a=i

metoda inductiei matematice, ceea ce trebuia demonstrat.

n

Dar Xxj = Xyj x1 + ... + xi

1 +

0+

x
j=1
j=i

j=1
j=i

i+1

+ ... +
xn

= y1 + ... +
y i 1
nX

yi+1 + ... + yn deci xj = yj pentru orice j = 1, n, j = i, adica

j=1
j=i

n
X

Reciproc dim Ui Uj = 0 U

j=1
j=i

16

nX

j=1
j=i

Uj =

j=1

Uj .

nM

Uj =

j=1
j=i

n
X
Uj = {0}, pentru orice i = 1, n.
j=1
j=i

S-a tinut cont ca Ui +

+0+

Uj .

n
n
X
M
Conchidem ca
Ui =
Ui .
i=1

i=1

Operatori liniari
Fie V si W spatii liniare peste acelasi corp comutativ K .
Definitia 2.4. O aplicatie : V W se numeste operator liniar (de
la V la W ) daca satisface conditiile:
i) (x + y) = (x) + (y), oricare ar fi x, y V ;
ii) (xy) = (x), oricare ar fi K si x V .
Observatia
2.12. Conditiile din definitie sunt, n mod clar,
echivalente
K si x, y cu
V .conditia: (x + y) = (x) + (y) oricare ar fi ,
Exemple:
i) Aplicatia identitate 1V : V V este operator liniar (operatorul
liniar identitate);
ii) Aplicatia 0 : V W 0(x) = 0, x V , este operator liniar (operatorul liniar nul);
iii) Aplicatia : K [X ] K [X ], (f ) = f 0 , unde, pentru f (X ) =
n
nX
X
k
0
ak X , f (X ) =
(kak )X k1 , iar kak = ak + ... + ak , este operator liniar
|
{z
}
k=0

k=1

k o ri

(operatorul liniar de derivare).

Observatia 2.13. i) Notand L(V, W ) = {f : V W | f operator liniar}
si definind f + g, f, ( K ) prin (f + g)(x) = f (x) + g(x), (f )(x) = f (x),
obtinem ca L(V, W ) este K -spatiu liniar;
ii) remarcand ntai ca, prin compunerea a doi operatori liniari (f : V
W, h : W Y , se obtine un operator liniar (h f : V Y )) si notand
L(V ) = {f : V V | f operator liniar}, obtinem ca L(V ) mpreun cu
operatia + definita anterior si cu operatia de compunere are structura de
inel unitar.
Daca : V W este, n plus, injectiva (surjectiva) atunci spunem
ca
avem un operator liniar injectiv (surjectiv).
Observatia
2.14.
i)= Daca
: V =
W este
operator liniar,
atunci
submultimea
ker injectiv
{x daca
V | (x)
0} daca
este
subspatiu
n
V . este
operator liniar
si numai
ker = {0liniar
};
ii) daca : V W este operator liniar, atunci submultimea Im =
{(x) | x V } este subspatiu liniar n W . este operator liniar surjectiv
daca si numai daca Im = W .

Propozitia 2.8.
V, W sunt K -spatii liniare finit generate, iar :
Dac
V W este operator liniar atunci:
dim V = dim(ker ) +
dim(Im).

Demonstratie. Propozitia 2.3 asigura faptul ca subspatiile ker si

Im
sunt finit generate.
Fie e1 , ..., er o baza n ker . Observatia 2.6 asigura faptul ca
exista
er+1 , ..., en astfel ncate1 , ..., er , er+1 , ..., en sa constituie o baza n V . Se
arata
si constituie un sistem
usor ca {(er+1 ), ..., (en )} este liniar
independent
de generatori pentru Im. Avem atunci n = r + (n r) adica dim V =
dim(ker ) + dim(Im). In cazul ker = {0}, daca e1 , ..., en este baza n V ,
atunci (e1 ), ..., (en ) este baza n Im. In cazul n care Im() = {0} adica
este operatorul liniar nul, este evident ca V = ker .
Definitia
2.5.
Un0 operator
liniar un
: V W liniar
estenumit
0
izomorfism
de spatii
:ca
W

V astfel ncat liniare

= 1Wdaca
, 0 exista
= 1V (noperator
acest caz spunem
V si W sunt izomorfe
si notam V ' W ).
Propozitia 2.9. Un operator liniar : V W este izomorfism daca si
numai daca aplicatia este bijectiva.
Demonstratie. Este clar ca n ipoteza izomorfism rezulta bijectiva.
Reciproc,
fie inversa
. Este suficient sa aratam ca
este
operator liniar.
Daca yaplicatiei
1 , y2 W , atunci y1 +y2 = 1W (y1 +y2 ) = ((y1
+y2 ))
si y1 + y2 = 1W (y1 ) + 1W (y2 ) = ((y1 )) + ((y2 )). Rezulta (y1 + y2 ) =
(y1 ) + (y2 ). In mod analog, se arata ca (y) = (y).
Teorema 2.3. Fie V, W doua spatii liniare finit generate. Atunci V
W dim V = dim W .

'

Demonstratie. Daca : V W este izomorfism atunci ker = {0}

si Im = W . Conform propozitiei 2.8, rezulta dim V = dim W .
Fie e1 , ..., en baza n V si f1 , ..., fn baza n W . Definim : V
W
n modul urmator: daca x V, x = 1 e1 + ... + n en atunci (x) = 1 f1 +
... + n fn . Se dovedeste (prin verificare directa) ca este operator liniar
injectiv si surjectiv deci izomorfism.
Consecinta 2.1. Orice K -spatiu liniarde dimensiune n este izomorf
cu spatiul liniar K n .

O caracterizare a izomorfismelor de spatii liniare de aceeasi

dimensiune finita este data n propozitia urmatoare.
Propozitia 2.10. Fie V, W doua K -spatii liniare avand dim V = dim W
=
n si : V W un operator liniar. Urmatoarele conditii sunt echivalente:
i) f este injectiv;
ii) f este surjectiv;
iii) f este izomorfism.
Demonstratie.
Conform propozitiei 2.8, dim ker f + dimImf = dim
V
W.. Daca f este injectiv, atunci ker f = {0} si deci Imf = dim V = dim
Folosind propozitia 2.5 se deduce Imf = W , adica f este surjectiv. In
acelasi mod se arata ca, daca f este surjectiv atunci f este injectiv.
Fie V, W K -spatii liniare finit generate, dim V = m, dim W = n, f :
V W un operator liniar si B = {e1 , ..., em }, B 0 = {f1 , ..., fn } baze n V ,
respectiv W . Avem:
f (e1 ) = 11 f1 + 21 f2 + ... +
n1 fn ;
...............
f (em ) = 1m f1 + 2m f2 + ... +
f ,

iar matricea
nm n
11 12 ... 1m
... ...
MBB 0 (f ) = ...
n1 n2 ... nm
0
este numit matricea operatorului f n perechea de baze (B, B ).
n

Avand n vedere faptul ca pentru x V, x = Xi e1 , iar f (x) = Xi f (ei ),

i=1

i=1

se deduce f este unic determinat de MBB 0 (f ). In acest context se obtine:

Propozitia 2.11. Fie V si W K -spatii liniare avand dim V = m, dim W
=
n, m, n N . Atunci spatiile liniare L(V, W ) si M(n, m, K ) sunt izomorfe.
Demonstratie. Consideram baza B = {e1 , ..., em } n V si baza B 0 =
{f1 , ..., fn } n W .
Definim : L(V, W ) M(n, m, K ) prin (f ) = MBB 0 (f ). Prin calcul se
deduce ca MBB0 (f + g) = MBB 0 (f ) + MBB 0 (g), MBB 0 (f ) = MBB 0 (f ) deci
este operator liniar. Daca (f ) = (g), atunci, presupunand MBB 0 (f ) =

(ij )nm , MBB 0 (g) = ( ij )nm , rezulta

m

f (ej ) = Xij fi = X ij fi = g(ej ), j = 1, m

i=1

i=1

si n consecinta f (x) = g(x), x V , adica este injectiva.

Daca M = (aij )nm M(n, m, K ), se considera f : V W dat prin
n

f (ej ) = Xaij fi , j = 1, m, iar pentru x V, x = X j ej , f (x) = X j f (ej ).

i=1

j=1

j=1

Este clar ca f este operator liniar si MBB 0 (f ) = M , deci este

surjectiva.
Pe parcursul demonstratiei anterioare a fost evidentiat faptul ca,
pentru
L(V, W o) pereche de baze precizate, matricea sumei a doi operatori f, g
este
egala
cu suma matricelor
corespunzatoare
f si respectiv
g.
cazul liniare,
operatorilor
V
W, h :n
Woperatorilor
Y unde
sunto
0
K
-Inspatii
dim Vliniari
= m, fB : este
o baza
V, dim
W =V,n,W,BY
este
baza
n
W , dim Y = p, B 00 este o baza n Y , are
loc17 :
Observatia 2.15. MBB 00 (h f ) = MB0 B00 (h) MBB 0 (f ).
Aceasta observatie conduce imediat la:
Propozitia
DacadeVinele
este ntre
K -spatiu
dimensiune
m,
atunci
exista un 2.12.
izomorfism
L(V )liniarde
si M(m,
K ).
Drept consecinta se obtine:
Consecinta 2.2. Daca V este K -spatiu liniar finit generat, iar B este o
baz n V atunci operatorul liniar f L(V ) este izomorfism daca si numai
daca
MBB (f )
este
inversabila.
In consideratiile anterioare, spatiile liniare finit generate au fost presupuse
ca fiind nzestrate cu o (anumita) baza fixata. Aceasta, nefiind supusa
unor restrictii, se deduce ca enunturile date au loc pentru orice baze
s-ar alege
n spatiile considerate.
Pe de alta parte, apare n acest context
problema schimbarii matricei unui operator liniar n cazul schimbarii
bazelor n spatiile considerate.
Fie V si W K -spatii liniare avand dim V = m, dim W = n, B1 =
{e1 , ..., em }, B2 = {e0 ,1..., e0 m }, baze n V , B10 = {f1 , ..., fn }, B 0 2 = {f 10 , ..., fn0 },
baze n W . Notam A = (aij )mn matricea de trecere de la baza B1 la baza
B2 si A0 = (aij0 )nn matricea de trecere de la baza B10 la baza B20 .
17

verificarea este propusa ca exercitiu

Fie f : V W un operator liniar. Prin calcul se deduce formula

de schimbare a matricei unui operator la schimbarea bazelor: MB2 B20 (f ) =
(A0 )1 MB 1B01(f ) A.
Intr-adevar, daca MB1 B 0 (f ) = (ij )nm , MB22 B0 (f ) = ( ij )nm ,

!
m
m
m
n
X
X
f (ej0 ) =
akj ek = Xakj f (ek ) = Xakj
lk fl =
f
k=1
k=1
l=1
k=1
n
m
!
X X
lk akj fl , j = 1, m
l=1

k=1

si
n

(ej0 )

= X kj

fj0

= X kj
k=1

l=1

k=1

Rezulta:

!
a0lk fl

n
X

n
X

l=1

!
0
alk
kj

fl , j = 1, m.

k=1

m
n
X
X
lk akj =
alk0 kj , l = 1, n, j = 1, m,
k=1

k=1

deci A MB2 B 02 (f ) = MB1 B10 (f ) A, unde A0 (si A) este inversabila.

Conexiunile dintre proprietatile operatorilor liniari si cele ale matricelor
asociate sunt evidentiate si de urmatorul rezultat (ce se va dovedi
util n paragraful urmator).
Propozitia 2.13. Fie V un K -spatiu liniar, dim V = n, g : V V
m
operator liniar astfel ncat m N ncat
| (g { gz ... } g )(x) = 0, (g (x) = 0)

x V . Atunci exista
baz

0
0

MBB (g) =

0
0

B n V asa ncat

1 0 ...
0
0 . 2 ... . 0
.
, k {0, 1}, k = 0, n 1.
.
...

0 0 ... n1
0 0 ...
0

k
Demonstratie.
Din implicatia g k (x) =2 0 g k+1 (x) p=
1 g(g (x))p = 0
rezulta
incluziunile

ker
g = V
m (*) {0} ker g ker g ... ker g
unde p = min{m | g (x) = 0, x V }.

Din minimalitatea lui p rezulta ca incluziune ker g p1 ker g p este stricta.

p1

, atunci aceasta poate fi completata pana

Daca avem o baza Bp1 n
ker g
la o baza Bp n ker g p , anume Bp = {x1 , ..., xk } 1 . Notam S1 =
Bp
{x1 , ..., xk }. Se verifica usor ca g(S1 ) = {g(x1 ), ..., g(xk )}, ..., 1 (S1 ) =
gp
{g p1 (x1 ), ..., g p1 (xk )} sunt liniar independente si

g(S1 ) ker gp1 \ ker g p2

...
p1
g ker g \ {0}
Se deduce astfel ca toate incluziunile (*) sunt stricte. In continuare, daca
avem o baza Bp2 n kerp2 , aceasta se va completa
la o baza Bp1
pan
g
S , unde
n
ker B
g p1 luand mai ntai g(S1 ),
1 = g(S ) B
adica
1
p2
2

p
S2 = {y1 , ..., ye } sau S2 = .
Procedeul se continu din aproape n aproape pana se ajunge la ker g unde
este necesar sa construim o baza B1 = g p1 (S1 ) g p2 (S2 ) ... 1 ) Sp
g(Sp
unde Si , i = 2, p 1, sunt obtinute prin procedeul anterior (putem avea si
Si = ), iar Sp = {v1 , ..., vi } sau Sp = .
Se verific faptul ca B = {g p1 (x1 ), g p2 (x1 ), .., g(x1 ), x1 , g p2 (x2 ), ..., g(x2 ),
x2 , ..., g p1 (xk ), ..., g(xk ), xk , g p2 (y1 ), ..., g(y1 ), y1 , .., g p2 (ye ), ..., ye , ..., v1 , v2 ,
..., vt } constituie o baza18 n V .
Matricea lui g va avea forma din enunt.

2.1

Subspatii invariante

Fie V un K -spatiu liniarsi f : V V un operator liniar.

Un subspatiu
liniar U al K -spatiului liniar V este numit subspatiu
inspus,variant
f (U ) relativ
U ). la operatorul liniar f daca x U , f (x) U (astfel
Exemple:
i) ker f si Imf sunt subspatii invariante relativ la f ;
ii) V si {0} sunt subspatii invariante fata de orice operator liniar f : V
V;
18

In ipoteza ca Si = , secventa corespunzatoare nu apare n multimea

considerata.

!
1
2
p
p[
[
Mai putem scrie B =
g j (S1 )
g k (S2 ... (g(Sp 1 ) S
) S

)
p1
p

j=0
k=0
g 0 (Si ) = Si , i = 1, 2,
....

unde

iii) Orice subspatiu este invariant fata de operatorul nul si fata de

opera- torul identitate.
De interes deosebit se bucura subspatiile invariante de dimensiune 1.
Se ajunge astfel la:
Definitia 2.6. i) Un element x V \ {0} se numeste vector propriu
al operatorului liniar f : V V daca exista K astfel ncatf (x) = x.
ii) Un element K se numeste valoare proprie a operatorului liniar
f : V V dac x V \ {0} astfel ncatf (x) = x.
Observatia 2.16. i) Unui vector propriu i corespunde o singura valoare
proprie;
ii) Unei valori proprii i corespunde o infinitate de vectori proprii, iar
U = {x V | f (x) = x}19 constituie un subspatiu liniar invariant20 ;
iii)acelasi
Vectoriioperator
propriiliniar
corespunzatori
valori proprii
distincte liniar
(ale
unui
f : V V )laconstituie
o submultime
independenta.
Demonstratie. i) Daca f (x) = (x) si f (x) = x, atunci ( )x =
0 si, cum x = 0, rezulta = .
ii) Daca x este vector propriu corespunzator valorii proprii , atunci x,
Avem
Ksi
, satisface,
de asemenea,
= ()x
f (x) = x,
f (y) = y f(x)
f (x =+ (x)
y) = (x
+ y). = ()x = (x).
iii)
...,xp xasociati
valorilor
proprii
=
...,atunci
p . Daca
presupunem
1, +
1 , 0,
ca
1xFie
+ x...
00si,
de exemplu,
1 se
2 (membru
+
1 (
1 2 )x2cu
ppp =
...
+

)x
=
(prima
egalitate
nmulteste
p
1
p
membru cu 1
si se scade din 1 1 x1 + ... + p p xp = 0).
Daca presupunem ca {x2 , ..., xp } constituie o submultime liniar independent atunci rezulta 2 = ... = p = 0 (deoarece i = j , i = j, 1 i, j p).
Se obtine 1 x1 = 0 - fals ( 1 = 0, x1 = 0).
{x2 , ..., xp } liniar
Rezulta ca are loc: {x1 , ..., xp } liniar
dependent
dependent ... {xp } liniar dependent(absurd deoarece xp = 0).
In cele ce urmeaza se va indica o metoda de determinare a valorilor proprii
(si vectorilor proprii) 4n cazul unui K -spatiu liniarde dimensiune finita.
Fie un K -spatiu liniarV , dim V = n, B o baza n V si f : V V un
19

Este numit subspatiul propriu asociat valorii proprii si este format din 0 si
din vectorii proprii corespunzatori valorii proprii . Daca nu este valoare proprie,
vom avea
U = {0}.
20
Se va vedea ulterior ca dim U nu este n mod obligatoriu egala cu 1.

28

operator liniar. Explicitand pe coordonate egalitatea f (x) = x, se obtine:

(11 ) + 12 + ... + 1n = 0

2
n
..................................

n1 1 + n2 2 + ... + (nn ) n =
0
unde 1 , ..., n reprezinta coordonatele lui x n baza data, iar A = (ij )nn =
MBB (f ) (matricea lui f n baza B).
Pentru ca sistemul astfel obtinut (n necunoscutele 1 , ..., n ) sa
admita solutii diferite de solutia banala 1 = ... = n = 0, este
necesar si suficient ca determinantul matricei sistemului sa fie nul.
Deducem de aici ca valo- rile proprii ale operatorului liniar f sunt
radacinile (din K ) ale polinomului
P () = det(A In ), numit polinomul caracteristic al operatorului f .
In locuind valorile gasite pentru n sistemul anterior, se deduc sistemele ce
au ca solutii, respectiv, vectorii proprii corespunzatori valorii proprii
consid- erate.
Apare ca necesar urmatorul rezultat (prefigurat si de faptul ca n
denu- mirea de polinom caracteristic nu se face referire la matricea
operatorului A):
Propozitia 2.14. Polinomul caracteristic al unui operator f : V V
(V este K -spatiu liniarfinit generat) este invariant21 fata de schimbarea
bazei.
Demonstratie. Fie B si B 0 baze n V si A = MBB (f ), 0 A0 = MB 0 0B0 (f ).
Daca
M este matricea de trecere de la baza B la baza B atunci A = M
1

AM , iar det(A0 I ) = det(M 1 AM M M 1 ) = det M 1 (A

In )M = det M 1 det(An In ) det M = det(A In ) (n = dim V ).
Fie V un K -spatiu liniar, dim V = n, B o baza n V , f : V V un
operator liniar avand polinomul caracteristic P () = n n + 1 n1 + ... +
n
0 (evident n = (1)n ) si MBB (f ) = A. Notam si f k = f{zf ...} f .
|
k o ri

Propozitia 2.15. [Teorema Hamilton-Cayley] Au loc:

n 1
n An +
+ ... +
= O M(n, K ) (putem scrie P (A) = O
1A
n
0 n
I
M(n, K ))
n
n1
si
+ ... + 1 = O L(V, V ) (putem scrie P (f ) =
n f + 1 f
n

O L(V, V ), unde O : V V , O(x) = 0, x V ).

21

(cu sensul ca) polinoamele obtinute pentru acelasi operator f , folosind baze
diferite, au exact aceleasi radacini, de aceleasi ordine de multiplicitate

Demonstratie. Pentru diferit de valorile proprii ale operatorului f , A

1
In este inversabila si putem scrie A In =
B (*), unde elementele
P ()
lui B sunt polinoame de grad cel mult n 1 (sunt complementi algebrici ai
elementelor din A In ), si putem scrie B = B0 + B1 + ... + n1 Bn 1
cu Bi M(n, K ), i = 0, n 1.
Explicitand egalitatea (*), putem scrie
0 In = A B0
1 In = A B1 B0
.............
n1 In = A Bn1 Bn2
n In = Bn1 .
Inmultim, la stanga, a doua egalitate cu A, a treia cu A2 etc., si
nsumam. Obtinem P (A) = O. Dar P (A) este matricea operatorului P (f
), deci P (f ) =
O L(V, V ).
Propozitia 2.16. Fie V un K -spatiu liniar, dim V = n, f : V V un
operator liniar. Presupunem ca f admite valorile proprii distincte 1 , ...,
p .
Daca p < n, atunci exista o baza B n V astfel ncat

1 0 ... 0
0 1 ... 0
0

0 0 ... p

MBB (f ) = ... ... ... ... ...

0 0 ... 0

00

... ... ... ... ...

0 0 ... 0
unde 0 M(p, n p, K ), 00 M(n p, n p, K ).
Dac n = p, atunci exista o baza B n V astfel ncat

1 0 ... 0
0 2 ... 0

M BB (f ) =
... ... ... ... .
0 0 ... n

Demonstratie. Conform rezultatelor anterioare, vectorii proprii x1 , ..., xp

corespunzatori respectiv valorilor proprii 1 , ..., p sunt liniar independenti.
Completand (eventual)
la o baza, se obtine pentru matricea lui f forma
pan
precizata n enunt.
Problema gasirii unei baze (problema, putem spune, sugerata de
propozitia anterioara) n care matricea unui operator sa aiba forma
diagonala22 (matrice ((ij) )mn n care ij = 0, pentru i = j, 1 i, j n) nu este n
ntregime rezolvata de aceasta propozitie. Prezenta a n valori proprii
distincte (n = dim V ) este conditie
dar nu si necesara de exsitenta a
suficient unei astfel de baze.
Remarcam si faptul ca baza B n care MBB (f ) are forma
diagonala este alcatuita de vectori proprii ai operatorului liniar f si
reciproc, matricea ope- ratorului liniar f ntr-o baza alcatuita din
vectori proprii (ai lui f ) are forma diagonala.
Aceasta rezulta
B = {e1 , ..., en } f (ei ) = i ei , i =
din aceea ca pentru

1 0 ... 0
0 ... 0
2

1, n MBB (f ) =
... ... ... ... . Deducem si ca, n ipoteza existentei
0 0 ... n
formei diagonale pentru matricea unui operator, aceasta forma va avea
pe
diagonala valori proprii operatorului. Analiza situatiei descrise conduce la:
Propozitia 2.17. Fie V un K -spatiu liniar, dim V = n si f : V
V
un operator liniar. Presupunem ca f admite valorile proprii 1 , ..., p
avand
ordinele de multiplicitate m1 , ..., mp , iar m1 + ... + mp = n23 . Atunci
exista
22

Calculele efectuate cu matrice de forma diagonala sunt foarte simple. De

exem-

1 0 ... 0
1 0 ... 0

0 2 ... 0 , B = 0 2 ... 0 atunci A B =

plu, daca A =

... ... ... ...

... ... ... ...

0 ... n
0
0
0 ... n

m
1
1 1 0 ...
0
0 ... 0
0 2

0 m ... 0
...
0

2
m
2

... ... ... ...
, A = ...
... ... ... , m N .
0
0 ... m
0
0 ... n n
n
23
Altfel spus, daca, de exemplu, K = R, atunci polinomul caracteristic are toate
radacinile reale (anume n K = R). Conditia este automat ndeplinita pentru K
corp algebric nchis.

o baz B n V astfel ncat

1 ...
... ...

0 ...
MBB (f ) =
0 ...
... ...

... ...
0 ...

0
...
1
0
...
...
0

0
...
0
2
...
...
0

...
...
...
...
...
...
...

0
...
0
0
...
...
p

(i apare de mi ori, i = 1, p) daca si numai daca dim Ui = mi , i = 1, p

(Ui = {x | f (x) = i x}, i = 1, p reprezinta subspatiile liniare invariante
date n observatia 2..)24 .
m

m
m
p
Demonstratie. Daca 1{e1 , ...,1 e 1 2, e1 , ...,2 e 2 , ...,p e } reprezinta baza n care
matricea operatorului liniar f are forma din enunt25 , atunci se
faptul
verific
mj
ca {e1 , ..., e } reprezint o baza n , j = 1, p.
U
j
j
j
Reciproc: Reunind bazele tuturor subspatiilor Uj , j = 1, p, se obtine
o baza n V .

2.2

Forma canonica Jordan

Rezultatele prezentate anterior nu fac referiri la urmatoarele cazuri: m1 +

... + mp < n (aceasta nseamna ca nu toate (posibil nici una26 ) radacinile
polinomului caracteristic se gasesc n K , altfel spus, polinomul caracteristic
nu se poate scrie ca un produs de polinoame de gradul 1 n K [X ]) - si
m1 + ... + mp = n dar j, 1 j p, ncat dim Uj = mj (vom avea dim Uj <
mj ). Daca se considera K = C (situatie ce apare de cele mai multe ori n
aplicatii), primul caz se elimina.
24

In general, pentru orice valoare proprie i, i = 1, p a operatorului liniar f , dim

U

mi

(ordinul
multiplicitate al valorii proprii i ),din
i =
ca dimpeUde
U1,
lap. o Intr-adevar,
baza n V sepresupunand
obtine (din
i = qi , 1 i p si prelungind baza
i
forma
matricea operatorului liniar n aceasta baza) ca ( i )qi divide polinomul
care o
capat
caracteristic. Se deduce de aici ca are loc qi mi , i = 1, p.
25
Se are n vedere faptul ca ordinea elementelor din baza corespunde regulii de formare
a matricei date.
26
Prin conventie putem considera, n acest caz, mi = 0, i = 1, p.

In cel de-al doilea caz (pentru K = C, conditia m1 + ... + mp = n este

ntotdeauna ndeplinita) se ajunge la asa numita forma canonica Jordan27 .
Fie A = (aij )nn M(n, K ), n1 < n2 < ... < np = n, si A1 = (aij ),
1 i, j n1 , A2 = (aij ), n1 + 1 i, j n2 , ..., Ap = (aij ), np1 + 1 i, j
np = n. Daca n matricea A, toate elementele ce nu se gasesc n A1 , ..., Ap
sunt egale cu 0 K spunem ca A are forma cvasidiagonala. Daca, n
plus,
fiecare submatrice Aj , j = 1, p are forma

j 1 0 ... 0 0
0 j 1 ... 0 0

..
..
.
Aj =

.
.

0 0 0 ... j 1
0 0 0 ... 0 j
spunem ca A are forma canonica Jordan (submatricele Aj sunt numite
blocuri Jordan).
Teorema 2.4. Fie V un K -spatiu liniar, dim V = n si f : V V un
operator liniar. Presupunem ca f admite valorile proprii 1 , ..., p de ordine
de multiplicitate m1 , ..., mp si m1 + ... + mp = n (polinomul caracteristic al
lui f admite toate radacinile n K ). Atunci exista o baza B n V
astfel
ncatMBB (f ) sa aiba forma canonica Jordan.
Demonstratie. Vom nota gj = f 1V (gj : V V ),j g k| = gj { zgj ...} gj
k

si Vj = kermgjj , j = 1, p. Se constata cu usurinta ca Vj , j =

1, p sunt
subspatii
liniare
nenule
ale
V ), invariante
Invarianta
rezulta
din
aceea
ca
((f

lui
f )(x)
=g (ffata
=
j fde
1V fg)(f.. (x))
= fdin
(f
j1 1
V
(x))

f
(x)
=
(f

(f

))(x)
si
deci

f
Atunci,
j
j
V
j
j
gj (x) = 0 rezulta
gj (f (x)) = f (gj (x)) = f (0) = 0, j = 1, p. In continuare, vom arata
ca
p
M
V =
V j . Fie atunci polinomul caracteristic al operatorului liniar f ,
j=1

p
n

P () = (1) ( 1 )

m1

mj

si Pj () = ( j ) .
27

mp

...( p )

. Notam Qj () = (1) Y( k )mk

n

k=1
k=j

O alta forma utila la care se poate ajunge este forma triunghiulara a

matricelor operatorilor liniari.

atunci
Hj ()propozitiei
j = 1, p astfel
ncatH
()V+)
...
+Exista
Hpconseci
()Q
=polinoamele
1P(*).
Conform
2..), P
(=
f )1,=p,10()Q
L1(V,
p ()
si,
n
n
ta,
(f
)

Q
(f
)
=
O

L
(V,
V
j
deci
Q
j
j
j (f )
(x) Vj ,
j = 1, p. Relatia (*) conduce la
H1 (f ) Q1 (f ) + ... + Hp (f ) Qp (f ) = 1V
.
Notand
atunci y = (Qj (f ))(x) si xj x= =
(Hxj 1(f+))(y
), xj p=
1, p, obtinem
(pentru
... j+
, unde
xj Vj , j
= 1, p. orice x j V ) descompunerea
0
Presupunand
ca x = x1 + ... + xp = x + ... notam zj = xj x0 , j = 1, p, si
0
+x
1
p
j
obtin em z1 +...+zp = 0. Avem: (P1 (f ))(z1 ) = 0 (z1 V1 ) si (Q1 (f ))(zk ) = 0,
k = 1, p. Rezulta (Q1 (f ))(z1 ) = (Q1 (f ))((z2 + ... + zp )) = 0. Exista (vezi
nota anterioara) polinoamele R1 si S1 astfel ncatR1 (f ) P1 (f ) + S1 (f )
Q1 (f ) = 1V si deci (R1 (f ) P1 (f ))(z1 ) + (S1 (f ) Q1 (f ))(z1 ) = z1 , de unde
rezulta z1 = 0. In mod similar, obtinem z2 = ... = zp = 0. Conform celor
p
M
anterioare, V =
Vj .
j=1

In continuare, fie fj restrictia operatorului f la Vj (fj : Vj Vj , fj (x) =

f (x)), j = 1, p si operatorul fj j 1Vj : Vj Vj .
Conform propozitiei 2.6 exista o baza Bj n Vj n care operatorul liniar
fj j 1Vj sa ai ba matricea sub forma:

0 1 0 ... 0

0 0 2 ... 0

.
.

0 0 0 ... r
j
0 0 0 ... 0

unde rj = dim Vj 1, iar k {0, 1}, k = 1, r, j = 1, p.

Atunci, fj va avea matricea:

j 1 0 ... 0
0 ... 0
j
2

, j = 1, p.

.
.

0 0 0 ... r
j
0 0 0 ... j

p
[
B =
Bj constituie o baza n V n care matricea lui f
capat
j=1

forma canonica

Jordan (daca unele dintre elementele k ce apar n blocurile anterioare

sunt nule, se procedeaza la o redescompunere n blocuri Jordan,
obtinandu-se
efectiv forma ceruta n enunt).