1

Noţiuni introductive

Evaluare

1. evaluare pe parcurs - 50% din nota finală:

a) săptămâna 7 - 8 parţial din 50% din materie ⇒ nota a.
Parţial = teză scrisă cu 2 subiecte de teorie şi 2 probleme.
b) contribuţia la parcurgerea seminariilor (până la 2 puncte se pot adăuga
la nota a).
Din a) şi b) rezultă nota B
2. evaluarea finală din sesiune - 50% din nota de examen - teză scrisă cu
2 subiecte de teorie şi 2 probleme ⇒ nota C.
B+C
Nota finală este = N.
2
Examenul oral - pentru cei nemulţumiţi de nota N - bilet cu 2 subiecte
de teorie din toată materia
Examenele de mărire - teză din toată materia

Structura cursului

Capitolul I Preliminarii. Proprietăţile determinanţilor.

Capitolul II Spaţii liniare
——————— parţial ——————-
Capitolul III Operatori liniari
Capitolul IV Forme biliniare şi forme pătratice
——————— sesiune ——————-

Bibliografie

1. Becheanu M. ş.a. - Algebră pentru perfecţionarea profesorilor

2. Tofan Ioan - Note de curs - Algebră liniară,
http://www.math.uaic.ro/ tofan/depozit/algebra liniara.pdf
3. Volf A.C. - Algebră liniară, Ed. UAIC 2002
4. Tărnăuceanu M. - Probleme de algebră II, Ed. UAIC 2004
5. Constantinescu O. - Algebră liniară - seminarii,
https://www.math.uaic.ro/ oanacon/algebra liniara.html
2

CURS 1

Capitolul I. Preliminarii

Noţiuni introductive
Definiţia 1.1. Fie o mulţime nevidă (M = 6 ∅). Se numeşte lege de
compunere internă pe M sau, ı̂ncă, operaţie pe M , orice funcţie
not.
ϕ : M ×M → M (x, y) 7−→ ϕ(x, y) = x ∗ y, x ◦ y, x + y, x · y, x | y.
ı̂i corespund

Exemple. 1) Pe N ”+”, N × N → N (m, n) 7−→ m + n

” · ”, N × N → N (m, n) 7−→ m · n
Scăderea numerelor naturale NU este operaţie pe N, (m, n) 7−→ m − n
(2, 3) 7−→ 2 − 3 ∈/ N.
2) Pe Z ”+”, ” · ”, ”-” operaţii pe Z, (1, 2) 7−→ 1 : 2 ∈
/ Z.
3) Pe Q ”+”, ” · ”, ”-”. Dacă notăm Q∗ = Q − {0}, ”:” este operaţie pe
Q∗ .
Definiţia 1.2. Fie A şi M 6= ∅. Se numeşte lege de compunere externă
pe M cu coeficienţi din A (ı̂nmulţire cu scalari din A) orice funcţie
not.
ϕ:A×M →M (a, m) 7−→ ϕ(a, m) = a · m, a m, am.

Exemple. 1) ϕ : N × R → R (n, x) → n · x = x {z. . . + x}.

| +x+
de n ori
2) ϕ : N × R → R (n, x) → n ∗ x = xn .
Definiţia 1.3. Se numeşte structură algebrică o mulţime nevidă M
ı̂nzestrată cu una sau mai multe legi de compunere (M , + , · . . . ), unde
M sunt mulţimi subadiacente structurii algebrice.
Definiţia 1.4. Proprietăţi posibile ale unei legi de compunere interne.
Fie M 6= ∅, ϕ operaţie internă pe M .
1) Asociativitatea. ∀ x, y, z ∈ M , ϕ(ϕ(x, y), z) = ϕ(x, ϕ(y, z)).
not.
ϕ(x, y) = x ◦ y, (x ◦ y) ◦ z = x ◦ (y ◦ z)

2) Comutativitatea. ∀ x, y ∈ M , ϕ(x, y) = ϕ(y, x).

 3

3) Elementul neutru. e ∈ M este un element neutru pentru ϕ dacă

ϕ(x, e) = ϕ(e, x) = x, ∀ x ∈ M .
not.
ϕ(x, y) = x ◦ y, x ◦ e = e ◦ x = x, ∀ x ∈ M.

4) Elemente simetrizabile (inversabile, opozabile). Fie M 6= ∅, ϕ o

lege care admite element neutru pe e. x ∈ M se numeşte element inversabil
dacă ∃x−1 ∈ M astfel ı̂ncât ϕ(x, x−1 ) = ϕ(x−1 , x) = e.
not.
ϕ(x, x−1 ) = x ◦ x−1 , x ◦ x−1 = x−1 ◦ x = e.

5) Element absorbant (zero-element). ϕ are element absorbant pe

z ∈ M dacă ∀ x ∈ M ϕ(x, z) = ϕ(z, x) = z.
6) Distributivitatea. Fie ϕ, ψ operaţii pe M . Spunem că ψ este dis-
tributivă faţă de ϕ dacă
• ψ(x, ϕ(y, z)) = ϕ(ψ(x, y), ψ(x, z))
ϕ(x, y) = x + y, ϕ(x, y) = x − y, x(y + z) = xy + yz
• ψ(ϕ(x, y), z) = ϕ(ψ(x, z), ψ(y, z))
Definiţia 1.5.
1) (S, ∗) este semigrup dacă ”∗” este asociativă.
2) (M, ∗, e) este monoid dacă (M, ∗) este semigrup şi e element neutru.
3) (G, ∗) este grup dacă (G, ∗) este monoid şi orice element este inversabil.
Fie (M, ∗, e) un monoid. Notăm U (M ) mulţimea elementelor simetriz-
abile, U (M ) = {x ∈ M | ∃ x0 ∈ M a. ı̂. x ∗ x0 = x0 ∗ x = ....
Observaţie. (G, ∗) este grup ⇔ U (G) = G.
Exemple.
1) 2N = {2n | n ∈ M }
(2N, ·) este semigrup, nu este monoid U (2N) = ∅
(2N, +) este monoid, nu este grup
2) (Z, +) este grup, (Z, ·) este monoid cu element absorbant
3) (Q, +), (R, +), (C, +) sunt grupuri abeliene (comutative)
4) (Q∗ , ·), (R∗ , ·), (C∗ , ·) sunt grupuri abeliene
5) Fie M 6= ∅, F(M ) = {f : M → M | f − funcţie}
” ◦ ” F(M ) × F(M ) → F(M ), (f, g) 7−→ f ◦ g unde f ◦ g : M → M ,
(f ◦ g)(x) = f (g(x)), ∀ x ∈ M .
- ” ◦ ” este asociativă
- admite element neutru 1M : M → M , 1M (x) = x, ∀ x ∈ M , f ◦ 1m =
1m ◦ f = f , ∀ f ∈ F(M )
4

not.
- (M ) ≥ 3 ”◦” este necomutativă U (F(M )) = {f | f funcţie bijectivă} =
SM , U (F(M )) = SM - (SM , ◦) este grup.
Dacă M este o mulţime finită cu n elemente putem presupune că M =
{1, 2, . . . , n}, SM = Sn mulţimea permutărilor de n elemente, (Sn , ◦) este
grup, σ ∈ Sn 
1 2 3 ... i ... j ... n
.
σ(1) σ(2) σ(3) . . . σ(i) . . . σ(j) . . . σ(n)
Definiţie. Fie σ o permutare din Sn . Spunem că i prezintă inversiune
faţă de j dacă i < j şi σ(i) > σ(j).
   
1 2 3 4 1 2 3 4
Exemplu. - 2 inversiuni; - 4 inversiuni
2 3 1 4 4 2 1 3
Notaţii: i(σ) - numărul tuturor inversiunilor; ε(σ) = (−1)i(σ) - signatura
Y σ(i) − σ(j)
permutării σ; ε(σ) =
1≤i<j≤n
i−j
 5

CURS 2

Definiţia 2. Fie R 6= ∅, ” + ”, ” · ” : R × R → R. Dacă:

a) (R, +) este grup abelian (comutativ)
b) (R, ·) este semigrup
c) a(b + c) = a · b + a · c şi (a + b) · c = a · b + a · c, ∀a, b ∈ R (divizibilitatea)
spunem că (R, +, ·) este inel.
Definiţia 3. Fie (R, +, ·) un inel.
a) Dacă ” · ” este comutativă spunem că R este inel comutativ.
b) Dacă ” · ” admite element neutru spunem că R este inel unitar.
c) Fie 0 elementul neutru la ”+”. Un element x ∈ R, x se numeşte divizor
al lui 0 dacă există un y ∈ R astfel ı̂ncât y 6= 0 şi x · y = 0 sau y.
d) Spunem că R este inel integru dacă nu are divizori ai lui 0 diferiţi de
......
Exemplu. Z6 : b 2·b3=b 0⇒b 2 şi b
3 este divizor al lui b
0.
e) Se numeşte domeniu de integritate un inel comutativ unitar şi integru.
Exemple. 1) (Z, +, ·) este domeniu de integritate
2) (2Z, +, ·) este inel comutativ, nu este unitar, este integru
3) Z6 este inel comutativ, unitar, nu este integru.
Definiţia 1. Fie (R, +, ·) un inel comutativ şi unitar. Se numeşte polinom
cu coeficienţi ı̂n Rorice şir de elemente din Rcu proprietatea că numai un
număr finit dintre ele este nenul.
Notăm R[X] mulţimea tuturor polinoamelor. Fie f ∈ R[X],
f = (a0 , a1 , a2 , . . . , ak , . . . , an 6= 0, 0, 0, . . .). Notăm gradul polinomului grad(f ) =
max{k ∈ N, ak 6= 0}.
grad(f ) = n ⇔ an 6= 0 şi ak = 0, ∀k ∈ N, k > 0.
”+”, ”·”:R[X] × R[X] → R[X]
f = (a0 , a1 , a2 , . . . , an , 0, 0, . . .), g = (b0 , b1 , b2 , . . . , bn , 0, 0, . . .), f + g =
(a0 + b0 , a1 + b1 , a2 + b2 , . . . , ak + bk , . . .)
• ”+” este asociativă şi comutativă pe R ⇒ adunarea polinoamelor este
asociativă şi comutativă şi pe R[X]
• Elementul neutru: 0 = (0, 0, 0, . . .), 0 + f = f + 0 = f , ∀f ∈ R[X]
• ∀f ∈ R[X] ca mai sus, ∃−f ∈ R[x], −f = (−a0 , −a1 , −a2 , . . . , −an , 0, 0, . . .),
astfel ı̂ncât f + (−f ) = 0
(R[X], +) este grup abelian
Observaţie. grad(f + g) ≤ max{gradf, gradg}
6

def.
X
f · g = (c0 , c1 , c2 , . . . , ck , . . .), unde ck = ai b j
i+j=1,a≤i≤n,a≤j≤n
c 0 = a0 · b 0 ← k = 0
c1 = a0 b1 + a1 b0 ← k = 1
c 2 = a0 b 2 + a1 b 1 + a2 b 0 ← k = 2
cm+n = an bm ← k = n + m

grad(f · g) ≤ gradf + gradg

”·” este asociativă, comutativă, 1 = (1, 0, 0, . . .) → elementul neutru la
”·” ⇒ (R[X], ·)este monoid comutativ.
∀f, g, h ∈ R[X], f · (g + h) = f · g + f · h, (f + g) · h = f · h + g · h. Aşadar
R[X], +, ·) este inel comutativ şi unitar.
Pe R[X] definim legea externă ” · ” : R × R[X] → R[X], (a, f ) 7−→ a · f ,
unde dacă f = (a0 , a1 , . . . , an , 0, . . .), a · f = (a · a0 , a · a1 , . . . , a · an , 0, . . .).
Proprietăţi.
a) (a + b) · f = a · f + b · f , ∀a, b ∈ R, f ∈ R[X]
b) a · (f + g) = a · f + a · g, ∀a ∈ R, f, g ∈ R[X]
c) (a · b) · f = a · (b · f ), ∀a, b ∈ R, f ∈ R[X]
d) i · f = f , ∀f ∈ R[X]
Fie X = (0, 1, 0, . . .)
X 2 = (0, 0, 1, 0, . . .)
................
X k = (0, 0, 0, . . . , 0, 1 , 0, . . .)
k+1
f ∈ R[X], f = (a0 , a1 , . . . , an , 0, . . .)
f = (a0 , 0, 0, . . .)+(0, a1 , 0, . . .)+. . .+(0, 0, . . . , 0, an , 0, . . .) = a0 (1, 0, 0, . . .)+
a1 (0, 1, 0, . . .) + a2 (0, 0, 1, 0, . . .) + . . . + an (0, 0, . . . , 0, 1, 0, . . .)
f = a0 · 1 + a1 · X + a2 · X 2 + . . . + an · X n
Definiţia 2. Fie f = a0 · 1 + a1 · X + a2 · X 2 + . . . + an · X n ∈ R[X].
Funcţia fe : R → R, fe(x) = a0 · 1 + a1 · x + a2 · x2 + . . . + an · xn , ∀x ∈ R, se
numeşte funcţie polinomială asociată lui f . În general fe se notează tot cu f .
Definiţia 3. Fie f un polinom din R[X]. Se numeşte rădăcină a lui f
un element a ∈ R cu proprietatea că f (a) = 0.
 7

Matrice

Fie R un inel comutativ, unitar şi m, n ∈ N∗ . Se numeşte matrice de tip

not.
(m, n) o funcţie A : {1, 2, 3, . . . , m} × {1, 2, . . . , n} → R, (i, j) 7−→ A(i, j) =
aij ∈ R
Notăm Mmn (R) - mulţimea tuturor matricilor de tip (m, n).
”+”:Mmn (R) × Mmn (R) → Mmn (R), (A, B) 7−→ A + B unde (A +
B)(i, j) = A(i, j) + B(i, j), ∀i ∈ 1, m, j ∈ 1, n
”+” este asociativă şi comutativă pe Mmn (R) (datorită asociativităţii şi
comutativităţii din R)
0 ∈ Mmn (R), 0(i, j) = 0 ∈ R, ∀i ∈ 1, m, j ∈ 1, n
0 + A = A + 0 = A, ∀A ∈ Mmn (R)
∀A ∈ Mmn (R) ∃(−A, (−A)(i, j) = −A(i, j), ∀i ∈ 1, m, j ∈ 1, n astfel
ı̂ncât ..... (Mmn (R), +) este grup abelian.
”·”:Mm×n (R)×Mn×p (R) → Mm×p (R), (A, B) 7−→ A·B = (Cij )i∈1,m,j∈1,n
Xn
Cij = aik · bkj , ∀i ∈ 1, m, j ∈ 1, n
k=1
”·” este operaţie ⇔ m = n = p.
(Mn (R), +, ·) este un inel unitar necomutativ pentru n ≥ 2. Unitatea
inelului este I n ∈ Mn (R)
1 i=j
In (i, j) =
0 i 6= j.
 
1 0 ... 0 0
 0 1 ... 0 0 
In =   . . . . . . . . . . . . . . . . Nu este inel integru.


1 0 ... 0 1
     
2 0 0 0 0 0
· = = O2
0 0 0 1 0 0
6=O2 6=O2

Definiţia 1. Se numeşte corp un triplet (K, +, ·) astfel ı̂ncât

i) (K, +) este grup abelian
ii) (K ∗ , ·) este grup
iii) ”·” este distributivă faţă de ”+”.
Observaţie. (K, +, ·)este corp ⇔ (K, +, ·) este inel unitar cu U(K) = K ∗ .
Exemple. (Q, +, ·), (R, +, ·), (C, +, ·) sunt corpuri comutative. (Z, +, ·)
este corp dacă şi numai dacă n este număr prim.
8

Definiţia 2. Spunem că tripletul este corp algebric inchis dacă orice
polinom cu coeficienţi ı̂n K (f ∈ K[X]) are toate rădăcinile ı̂n K.
2
√Exemple. i) Q nu este algebric ı̂nchis f = x − 2 ∈ Q[X] are rădăcinile
± 2 ∈ (R \ Q). √
ii) R nu este algebric ı̂nchis f = x2 + 3 ∈ R[X] are rădăcinile ± 3i ∈
(C \ R).
iii) Teorema lui D’Alembert-Gauss. Corpul C este algebric ı̂nchis.
 9

CURS 3
Determinanţi

Fie (R, +, ·) un inel comutativ unitar şi n ∈ N∗ .

Definiţia 1. Se numeşte determinant deX ordin n o funcţie
det : Mn (R) → R, A(aij )i=1n,j=1n , det A = ε(σ)a1σ(1) a2σ(2) a3σ(3) . . .
σ∈Sn

Proprietăţile determinanţilor

1) det A = det At - această proprietate ne asigură faptul că orice propri-

etate se demonstrează pentru linii este valabilă şi pentru coloane.
2) Dacă ı̂ntr-un determinant avem o linie formată doar din 0 atunci de-
terminantul este nul.
3) Dacă se ı̂nmulţesc elementele unei linii ale matricei A cu un element
a ∈ R se obţine o matrice A0 cu proprietatea că det A0 − a · det A.
4) Schimbând ı̂ntr-un determinant două linii ı̂ntre ele, determinantul
obţinut este opusul determinantului iniţial.
5) Dacă ı̂ntr-un determinant avem două linii identice, determinantul este
0 (cu excepţia cazului ı̂n care inelul lui R satisface 1 + 1 = 0). De exemplu
Z2 .
6) Dacă ı̂ntr-o matrice A, la elementele unei linii se adună elementele altei
linii, ı̂nmulţite cu un element din R, obţinem o matrice B cu proprietatea că
det B = det A.
7) Dacă ı̂ntr-o matrice, elementele unei linii pot fi scrise ca o combinaţie
liniară ale elementelor altor linii, determinantul este 0.
8) Dacă ı̂ntr-un determinant avem două linii proporţionale, determinantul
este nul.
9) Dacă elementele unei linii i din A se scriu aij = a0ij + a00ij , ∀j = 1, n,
atunci det(A) = det(A0 ) + det(A00 ), unde A0 şi A00 au aceleaşi elemente ca A,
cu excepţia liniei i, care in A0 este a0ij şi ı̂n A00 este a00ij .
10) det(A · B) = det(A) · det(B), ∀A, B ∈ Mn (R).
Definiţia 2. Fie A o matrice pătratică de ordin n şi akl un element din
A, cu k, l ∈ {1, 2, . . . , n}. Determinantul matricii obţinute prin eliminarea
liniei k şi coloanei l se numeşte minor complementar al lui akl şi-l notăm prin
dkl .
10

Cantitatea (−1)k+l · dkl se notează cu δkl şi se numeşte complementul

algebric al lui akl .
Regula lui Laplace Fie o matrice A = (aij ) ∈ Mn (R). Determinantul
său este egal cu suma produselor dintre elementele unei linii (coloane) şi
complemenţii lor algebrici.
Xn
det A = aij δij (dezvoltarea determinantului după linia i) şi det A =
j=1
n
X
aij δij (dezvoltarea determinantului după coloana j).
i=1
1 0 11
2 1 1 1 0 1
2 1 01 dezv. după c3 1+3 2+3
= 1·(−1) · 1 1 1 +0·(−1) · 1 1 1 +
1 1 11
1 −1 1 1 −1 1
1 −1 11
1 0 1 1 0 1
3+3 4+3
1 · (−1) · 2 1 1 + 1 · (−1) · 2 1 1 = 2 − 1 + 1 − 1 − 1 + 2 +
1 −1 1 1 1 1
0 + 1 − 2 + 0 − 1 − 0 + 1 + 0 − (1 + 2 + 0 − 1 − 0 − 1) = 1 − 1 = 0
Observaţie. Se observă că, pentru a calcula cu regula lui Laplace trebuie
sa alegem o linie sau o coloană care să aibă cât mai multi de 0.

Matrice inversabilă

Fie A ∈ Mn (R). U (Mn (R)) = {A ∈ Mn (R) ∃A0 ∈ Mn (R) astfel ı̂ncât A·

A = A0 · A = In }.
0

Teoremă. A ∈ U (Mn (R)) ⇔ det(A) ∈ U (R).

Demonstraţie. ”⇒” A·A0 = A0 ·A = In ⇒ det A·det A0 = det A0 ·det A =
det In = 1 ⇒ det A ∈ U (R)
”⇐” pentru reciprocă demonstraţia este constructivă. Se construieşte
efectiv A−1 , matricea având A0 = (det A)−1 · A∗ , unde A∗ este transpusa
matricii având drept elemente complemenţii algebrici ai elementelor matricei
A.
Observaţie. În cazul ı̂n care R este corp, avem că matricea A este in-
versabilă ⇔ det A 6= 0.

Rangul unei matrice

 11

Fie A ∈ Mm×n (K), unde K este corp comutativ şi k, r ≤ min{m, n}.

Definiţia 1. Se numeşte minor de ordin k determinantul unei matrici

având drept elemente,elementele aflate la intersecţia a k linii şi k coloane din
matricea A.
Definiţia 2. Fie A ∈ Mm×n (K). Spunem că A are rangul r când există
un minor de ordin r, nenul, şi toţi minorii de ordin strict mai mare decât r
sunt nuli.
Propoziţie. rangA = r ⇔există un minor de ordin r nenulşi toţi minorii
de ordin r + 1 sunt nuli .
Consecinţă. rangA = r ⇔ există un minor de ordin r nenul, d, şi toţi
minorii obţinuţi prin bordarea la d, a unei linii şi coloane din cele ramase,
sunt nuli.
Un minor de ordin r nenul, unde rangA = r se numeşte minor principal
al lui A.

Sisteme de ecuaţii liniare

Fie K un corp comutativ si m, n ∈ N∗ .

Definiţia 1. Se numeşte sistem de m ecuaţii cu n necunoscute un ansam-
blu de egalităţi de forma


 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1
a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn = b2

(*)

 ..........................
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn = bm ,


unde aij sunt coeficienţii sistemului şi bi sunt termenii liberi, cu aij , bi ∈ K,
∀i = 1, m, j = 1, n, iar x1 , x2 , . . . , xn sunt necunoscutele sistemului.
Definiţia 2. Se numeşte soluţie a sistemului (*) un n-uplu (α1 , α2 , . . . , αn )
de elemente din K care satisfac egalităţile din (*). (Înlocuind xi cu αi
obţinem identităţi.)
Spunem că sistemul (*) este sistem compatibil dacă admite măcar o
soluţie. Dacă soluţia este unică spunem că sistemul este compatibil determi-
nat. Dacă admite măcar două soluţii vom spune că este sistem compatibil
nedeterminat.
În cazul ı̂n care sistemul nu are soluţii vom spune că sistemul este incom-
patibil.
12

Fie (K, +, ·) un corp comutativ. Sistemul (*) ⇒ A · X = B, unde A =

(aij )i=1,m,j=1,n , X = (x1 , x2 , . . . , xn )t şi B = (b1 , b2 , . . . , bn ).
Definiţia 1. În cazul m = n şi det A = d 6= 0 sistemul (*) se numeşte
sistem Cramer.
Teorema 1. Un sistem Cramer este compatibil determinat (admite
soluţie unică).
Observaţie. Soluţiile unui sistem Cramer sunt de forma xi = di · d−1 , i =
1, n, unde di este determinantul matriciicare se obţine din A prin ı̂nlocuirea
coloanei i cu termenul liber.
.
Fie A = (A..B) matricea extinsă.
Teorema Kronecker-Cappeli. Sistemul (*) este compatibil dacă şi
numai dacă rangA = rangA.
Definiţia 2. Fie r = rangA, A fiind matricea asociată unui sistem de
tip (*). Fie dp minorul principal al lui A (minorul de ordin r, nenul, care dă
rangul lui A).
Minorii de ordin r + 1 obţinuţi din dp prin alăturarea coloanei termenilor
.liberi şi a uneia din liniile rămase, se numesc minori caracteristici.
Teorema lui Rouche. Sistemul (*) este compatibil dacă şi numai dacă
toţi minorii caracteristici sunt nuli.
Definiţia 3. Se numeşte sistem omogen, un sistem care are coloana
termenilor liberi egală cu 0, nulă, B = 0m×1
Propoziţie. Un sistem omogen este ı̂ntotdeauna compatibil.
 13

CURS 4
Capitolul II. Spaţii liniare

Fie (K, +, ·) un corp comutativ.

Definiţia 1. Se numeşte (K, +, ·) spaţiu liniar (sau, ı̂ncă, K-spaţiu vec-
torial, sau spaţiu liniar peste K, sau spaţiu vectorial peste K), un grup
abelian (V, +) ı̂nzestrat cu o lege de compunere externă ” · ” : K × V → V ,
(α, x) 7−→ α · x ∈ V , ∀α ∈ K şi ∀x ∈ V care satisfac axiomele:
(i) α(x + y) = α · x + α · y, ∀α ∈ K, x, y ∈ V
(ii) (α + β) · x = α · x + β · x, ∀α, β ∈ K, x ∈ V
(iii) (α · β) · x = α · (β · x), ∀α, β ∈ K, x ∈ V
(iv) 1 · x = x, ∀x ∈ V .
Elementele lui K se numesc scalari, elementele lui V se numesc vectori,
operaţia externă se numeşte ı̂nmulţirea cu scalari, iar faptul că V este K-
spaţiu liniar ı̂l vom nota prin K V .
Exemple. 1) orice corp este spaţiu liniar peste el ı̂nsuşi (adică K este
K-spaţiu liniarpentru orice corp comutativK)
2) K n = {(a1 , a2 , . . . , an )t | ai ∈ K}(= Mn×1 (K)).
(K n , +) este grup comutativ (am văzut că (Mn×1 (K), +) este grup abelian).
” · ” : K × K n → K n , (a, (a1 , a2 , . . . , an )t ) 7−→ (aa1 , aa2 , . . . , aan )t . Se
verifică (la seminar) că sunt satisfăcute (i)-(iv).
De exemplu: 1)α ∈ K, x = (a1 , a2 , . . . , an )t ∈ K n
α(x + y) = α · (a1 + b1 , a2 + b2 , . . . , an + bn )t = (α(a1 + b1 ), α(a2 +
b2 ), . . . , α(an +bn ))t = (αa1 +αb1 , αa2 +αb2 , . . . , αan +αbn )t = (αa1 , αa2 , . . . , αan )t +
(αb1 , αb2 , . . . , αbn )t = α(a1 , a2 , . . . , an )t + α(b1 , b2 , . . . , bn )t = α · x + α · y
3) Fie Mm×n (K) şi (Mm×n (K), +) grup abelian cu ”·” : K×Mm×n (K) →
Mm×n (K)
(a, (aij )i=1,m,j=1,n ) 7−→ (a · aij )i=1,m,j=1,n
3) K[X] este K-spaţiu liniar, (K[X], +) este grup abelian, ” · ” : K ×
K[X] → K[X], (a, f ) → (a·f ), de unde, dacă f = a0 +a1 f 1 +a2 f 2 +. . .+an f n ,
a · f = a · a0 + a · a1 x + . . . + a · an xn
4) Kn [X] = {f ∈ K[X] | gr(f ) ≤ n} este K-spaţiu liniar
5) Fie M 6= ∅, K M = {f : M → K | f − funcţie} este K-spaţiu liniar
adunarea funcţiilor
” + ” : K M × K M → K M , (f ; g) 7−→ f + g unde f + g : M → K,
(f + g)(x) = f (x) + g(x), ∀x ∈ M
(K M , +) este grup abelian
14

” · ” : K × K M → K M , (a; f ) 7−→ a · f unde a · f : M → K, (a · f )(x) =

a · f (x), ∀x ∈ M
se verifică uşor (i) - (iv).
6) Fie I ⊆ R un interval cu C(I) = {f : I → R | f continuă} este R
spaţiu liniar.
Proprietăţile ı̂nmulţirii cu scalari - Fie K V .
1) α · 0 = 0 · x , ∀α ∈ K, ∀x ∈ V
scalar vector scalar vector
2) (−α) · x = α · (−x) = −(α · v), ∀α ∈ K, ∀x ∈ V
scalar vector
3) α · x = 0 ⇔ α = 0 sau x = 0
4) x ∈ V ∗ = V \ {0} şi α · x = β · x ⇒ α = β
5) α ∈ K ∗ şi α · x = α · y ⇒ x = y
(i)
Indicaţie. α · 0 = α · (0 + 0) = α · 0 + α · 0−α·0
α · 0 + (−α · 0) = α · 0 + α · 0 + (−α · 0)
0=α·0
Definiţia 2. Fie , (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ K, x1 , x2 , . . . , xn ∈ V . O expresie
KV
Xn
de forma a1 x1 + a2 x2 + . . . + an xn = ai xi se numeşte combinaţie liniară
i=1
cu coeficienţi ı̂n K a vectorilor x1 , x2 , . . . , xn , iar a1 , a2 , . . . , an se numesc
coeficienţii combinatiei liniare.
Definiţia 3. Fie K V un K-spaţiu liniar, S = {x1 , x2 , . . . , xn } ⊆ V ,
∅ 6= T ⊆ V .
(i) spunem că vectorii x1 , x2 , . . . , xn sunt liniar independenţi (S sistem
liniar independent - s.l.i.) dacă dacă singura combinaţie liniară nulă de vec-
torii x1 , x2 , . . . , xn este cea cu coeficienţi nuli.
Din a1 x1 + a2 x2 + ldots + an xn = 0 ⇒ a1 = a2 = . . . = an = 0
(ii) În caz contrar spunem că x1 , x2 , . . . , xn sunt vectori liniari dependenţi
n
X
(S este s.l.d.). (∃a1 , a2 , . . . , an nu toţi 0 a.ı̂. ai xi = 0)
i=1
(iii) T este un sistem liniar independent dacă orice subsistem finit este
liniar independent
(iv) T este un sistem liniar dependent dacă există un subsistem finit liniar
independent.
Exemplu. În R3 f1 = (1 0 1)t , f2 = (0 1 1)t , f3 = (1 1 0)t ,
S = {f1 , f2 , f3 }.
 15

Fie a1 f1 + a2 f2 + a3 f3 = 0 ⇔ (a1 , 0, a1 )t + (0, a2 , a2 )t + (a3 , a3 , 0)t = 0 ⇔

+ a3 , a2 + a3 , a1 + a2 )t = 0
(a1 
 a1 + a3 = 0
a2 + a3 = 0
a1 + a2 = 0

1 0 1
0 1 1 = 0 + 0 + 0 − 1 − 0 − 1 = −2 6= 0 ⇒ a1 = a2 = a3 = 0 este
1 1 0
soluţie unică, deci S este s.l.i.
g1 = (1 0 − 1)t , g2 = (0 1 1)t , g3 = (1 1 0)t , g1 + g2 − g3 =
(0 0 0)t ⇒ S 0 = {g1 , g2 , g3 } este s.l.d.
16

CURS 5
Definiţia 1. Fie K V , K-spaţiu liniar şi ∅ 6= G ⊆ V . Spunem că G este
sistem de generatori ai lui K V dacă orice vector al spaţiului se poate scrie
ca o combinaţie liniară finită de elemente din G.
Altfel scris: ∀x ∈ K V, ∃ n ∈ N∗ , ∃ u1 , u2 , . . . , un ∈ G, ∃ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K
X n
a.ı̂. x = ak u k .
k=1
Observaţie. orice spaţiu liniar admite măcar un sistem de generatori....
Definiţia 2. Fie K V , K-spaţiu liniar şi ∅ 6= B ⊆ V . Spunem că B este
bază a spaţiului liniar dacă este un sistem de generatori liniar independent.
Teorema de existenţă a bazei. Orice spaţiu liniar nenul admite o
bază.
Consecinţă. Din orice sistem de generatori al unui spaţiu liniar nenul se
poate extrage o bază (se consideră un sistem liniar independent maximal ı̂n
acel sistem de generatori).
Observaţie. Fie K V un K-spaţiu liniar finit generat (f.g.) (adică admite
un sistem de generatori finit) şi fie B = {e1 , e2 , . . . , en } un sistem liniar
independent maximal ı̂ntr-un sistem de generatori finit ⇒ B este bază ı̂n V .
Fie x ∈ K V şi B sistem de generatori, atunci există xi ∈ K astfel ı̂ncât
x = x1 e1 + x2 e2 + . . . + xn en .
Fie x0 ∈ K, xi = 1, n astfel ı̂ncât x0 = x01 e1 + x02 e2 + . . . + x0n en .
Scăzând relaţiile de mai sus rezultă x − x0 = (x1 − x01 )e1 + (x2 − x02 )e2 +
. . . + (xn − x0n )en .
Cum b este s.l.i avem x1 − x01 = x2 − x02 = . . . = xn − x0n = 0 ⇒ xi = x0i ,
∀i ∈ 1, n.
Consecinţă. Scrierea unui vector ca o combinaţie liniară de vectorii bazei
este unică.
Scalarii x1 , x2 , . . . , xn se numesc coordonatele vectorului x in baza B.
Exemple.
1) K K n ( Q Qn , R Rn , C Cn )
B = {e1 , e2 , . . . , en } este baza canonică a lui K K n , unde e1 = (1, 0, 0, . . . , 0)t ,
e2 = (0, 1, 0, . . . , 0)t , en = (0, 0, 0, . . . , 1)t , ∀x = (x1 , x2 , . . . , xn )t ∈ K n
x = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 + . . . + xn en
2) K Mm×n (K)
B = {Eij ∈ Mm×n (K) | Eij = ......, i = 1, m, j = 1, n} ∀A = (aij ), i =
1, m, j = 1, n
 17

3) K K[X], B = {1, x, x2 , . . . , xn , . . .}
4) K Kn [X], B = {1, x, x2 , . . . , xn }
5) M 6=∅, K K M = {f : M → K|f funcţie} ∀m ∈ M fm : M →
0 i 6= m
K, fm (x) =
1 i=m
{fm |m ∈ M } este bază pentru K K M .
Teorema 2. Dacă K V finit generat atunci orice două baze admit acelaşi
număr de elemente.
Definiţia 3. Numarul elementelor dintr-o bază a unui spaţiu liniar se
numeşte dimensiunea spaţiului liniar. Vom nota dim K V .
Faptul că K V este finit dimensional ı̂l vom nota K V < ∞.
Observaţie. Dacă dim K V = n atunci n este numărul maxim de vectori
liniar independenţi pentru V şi totodată numarul minim de generatori ai
spaţiului.
Exemple.
1) dim K K n = n
2) dim K Mm×n (K) = m · n
3) dim K K[X] = |N| (cardN)
4) dim K Kn [X] = n + 1
5) dim K K M = |M | (card|M |)
6) dim C C = 1, dim R C = 2
Propoziţia 1. Fie dim K V = n, S = {e1 , e2 , . . . , en } ⊆ V . Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
1) S este bază a lui V ;
2) S este sistem liniar independent ı̂n V ;
3) S este sistem de generatori ı̂n V .

Matricea asociată unui sistem de vectori ı̂ntr-un spaţiu liniar finit

dimensional

Fie KV , dim KV = n, B = {e1 , e2 , . . . , en } bază ı̂n V şi S = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊆

V. 
f1 = a11 e1 + a21 e2 + . . . + an1 en 

f2 = a12 e1 + a22 e2 + . . . + an2 en



 n
..............................
 X
⇔ fj = aij ei , ∀j = 1, m.
fj = a1j e1 + a2j e2 + . . . + anj en 
 i=1
..............................




fm = a1m e1 + a2m e2 + . . . + anm en

18
 
a11 a12 . . . a1m
 a21 a22 . . . a2m 
AB (S) =  .. ..  este matricea asociată sistemului de
 
.. ..
 . . . . 
an1 an2 . . . anm
vectori S ı̂n baza B.
Rangul lui AB (S) este numărul maxim de vectori liniar independenţi din
sistemul S. Coloanele asociate unui minor principal corespund unui sistem
de vectori liniar independent maximal din S.
Exemplu. R3 {e1 , e2 , e3 } = B baza canonică
e1 = (1, 0, 0)t e2 = (0, 1, 0)t e3 = (0, 0, 1)t
S = {f1 = (1, 0, 1)t , f2 = (2, 1, −1)t , f3 = (4, 1, 1)t , f4 = (2, 0, 2)t } ⊆ R3
f1 = 1 · e1+ 0 · e2 + 1 · e3 
1 2 4 2
AB (S) =  0 1 1 0 
1 −1 1 2
1 2
= 1 6= 0 rangAB (S) ≥ 2
0 1
1 2 4 1 2 2
C3=C2+2C1
d1 = 0 1 1 = 0, d2 = 0 1 0 = 0 ⇒ rangAB (S) <
1 −1 1 1 −1 2
3 ⇒ rangAB (S) = 2
{f1 , f2 }, {f1 , f3 } - s.l.i. maximal
{f1 , f4 } - s.l.d., f4 = 2f1 ⇔ f4 − 2f1 = 0
Caz particular. Fie S = B 0 = {e01 , e02 , . . . , e0n } altă bază ı̂n V şi AB (B 0 )
matricea schimbării de bază, de la B la B 0 . Dacă B 0 este bază rezultă că este
s.l.i. si rangAB (B 0 ) = n, deci AB (B 0 ) este matrice inversabilă.
AB (B 0 ) = A = (aij )i,j=1,n
n
X
(*) e0i = aji · ej , i = 1, n
j=1

e01
   
e1
 e02   e2 
e0 = 
 ...... , e =  ...... 
  

e0n en
0
(*)⇔ e = At · e
x ∈ K V ⇒ x = x1 e1 + x2 e2 + . . . + xn en , x = x01 e01 + x02 e02 + . . . + x0n e0n
 19

n n n
! n X
n n X
n
X X X X X
x= x0i ·ei = x0i aji ej = x0i aji ej = (aji · x0i · ej ) =
i=1 i=1 j=1 i=1 j=1 j=1 i=1
n n
! n
X X X
aji x0i · ej . Dar x = xj ej , rezultă, prin unicitatea scrierii,
j=1 i=1 j=1
n
X
xj = aji x0i , ∀j = 1, n.
i=1
Formula de schimbare coordonate este
  

x01 x01
X = A · X 0 , unde X =  ...  , X 0 =  ... 
   
x0n x0n

CURS 6

Subspaţii liniare

Fie K V , K-spaţiu liniar şi V 0 ⊆ V , V 0 6= ∅.

Definiţia 1. Spunem că V 0 este un K-subspaţiu liniar (vectorial) dacă
sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
(i) ∀x, y ∈ V , x + y ∈ V 0 ;
(ii) ∀α ∈ K, x ∈ V 0 , α · x ∈ V 0 .
Notaţie V 0 ≤K V .
Teorema 1. V 0 ≤ K V ⇔ ∀α, β ∈ K, ∀x, y ∈ V 0 avem αx + βy ∈ V 0 .
Demonstraţie. ”⇒” V 0 ≤K V . Fie α, β ∈ K, x, y ∈ V 0 , oarecare. Din
D1 (i)
Definiţia 1, (ii) ⇒ α · x ∈ V 0 şi βy ∈ V 0 ⇒ αx + βy ∈ V 0 , ∀α, β ∈ K,
∀x, y ∈ V 0 .
”⇐” ∀α, β ∈ K, ∀x, y ∈ V 0 avem αx + βy ∈ V 0 .
În particular, luând α = β = 1 ∈ K ⇒ 1 · x + 1 · y ∈ V 0 ⇒ x + y ∈ V 0 ⇒
(i).
În particular, luând β = 0 ∈ K ⇒ α · x + 0 · y ∈ V 0 ⇒ α · x ∈ V 0 ⇒ (ii).
Exemple. {OV }, K V sunt K-subspaţii liniare ale lui V numite subspaţii
improprii.
1) K - corp comutativ. Fie m, n ∈ N∗ , m ≤ n. Fie V 0 = K m × On−m =
{(α1 , α2 , α3 , . . . , 0, . . . , )t |αi ∈ K, i = 1, m}
20

x, y ∈ V 0 , x = (α1 , . . . , αm , 0, . . . , 0), y = (β1 , . . . , βm , 0, . . . , 0) ⇒ x +

y == (α1 + β1 , . . . , αm + βm , 0, . . . , 0) ∈ V 0 .
∀α ∈ K, α · x = (α · x1 , α · x2 . . . , α · xm , 0, . . . , 0)t ∈ V 0 ⇒ V 0 ≤ K K n .
2) Kn [X] ≤ K K[X] mulţimea polinoamelor de grad cel mult n.
3) Fie I ⊆ R interval, C(I) = {f : I → R|f continuă}, D(I) = {f : I →
R|f derivabilă}, RI , D(I) ≤ K RC(I) ≤ R RI .
Propoziţia 1. Fie V 0 ≤K V , dimk V = n. Atunci:
(i) dimK V 0 ≤ n
(ii) dimK V 0 = n ⇔ V 0 = V .

Operaţii cu subspaţii liniare

Fie V1 , V2 ≤ K V
Propoziţie-Definiţie
(i) V1 ∩ V2 = {x ∈ V |x ∈ V1 şi x ∈ V2 } ≤K V
(ii) V1 ∪ V2 = {x ∈ V |x ∈ V1 sau x ∈ V2 } ≤K V ⇔ V1 ⊆ V2 sau V2 ⊆ V1
(iii) V1 + V2 = {x + y|x ∈ V1 şi y ∈ V2 } ≤K V şi s.n. suma subspaţiilor
V1 şi V2 .
(iv) În cazul ı̂n care V1 ∪ V2 = {0} suma subspaţiilor se numeşte sumă
directă şi se notează V1 ⊕ V2 .
Teorema 2. (Teorema dimensiunii) Fie Fie K V , dimk V < ∞, V1 , V2 ≤
K V . Atunci

dimk V1 + dimk V2 = dimk (V1 + V2 ) + dimk (V1 ∩ V2 ).

Consecinţă. V1 + V2 = V1 ⊕ V2 ⇔ dimk V1 + dimk V2 = dimk (V1 + V2 ).

Teorema 3. Într-o sumă directă scrierea unui vector ca sumă de vectori
din componenţa sumei este unică.
x ∈ V1 ⊕ V2 ⇒ ∃!x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 a.ı̂. x = x1 + x2 .
Demonstraţie. Presupunem x = x1 + x2 = y1 + y2 cu x1 , y1 ∈ V1 , x2 , y2 ∈
V2
x1 + x2 = y 1 + y 2 ⇒ x1 − y 1 = x2 − y 2
∈V1 ∈V2
x1 − y1 şi x2 − y2 ∈V1 ∩ V2 = {0}

x1 − y 1 = 0 x1 = y 1
⇔ .
x2 − y 2 = 0 x2 = y 2
Suma şi intersecţia de subspaţii liniare se pot extinde la familii arbitrare
(finite sau nu) de subspaţii liniare.
 21

Fie (Ui )i∈I Ui = {Ui ≤ K V, ∀i ∈ I} (spunem familie şi nu mulţime ı̂ntrucât

elementele dintr-o familie se pot repeta).
\
1) = {x ∈ V |∀i ∈ I, x ∈ Ui } ≤ K V
i∈I
X
2) Ui = mulţimea tuturor sumelor finite de elemente din diferiţi Ui
i∈I
= {x ∈ V |∃n ∈ N∗ , ∃xij ∈ Uij , j = 1, n a.ı̂ x = xi1 + xi2 + . . . + xin }
X
Ui ≤ K V .
i∈I
1) = {1, 2, . . . , n}
n
not
\ \
Ui = Ui ,
i∈I
i=1
n
not
X X
Ui = Ui
i∈I i=1
n
not
M M
Ui = Ui
i∈I i=1
!
X X
2) Ui este directă dacă Ui ∩ Uj = {0V }, ∀i ∈ I. În particular
i∈I j∈I,j6=i
n n n
!
X M X
Ui = Ui dacă Ui ∩ Uj = {0V }, ∀i ∈ I
i=1 i=1 j=1,j6=i

Propoziţia
X 2.
M M
(i) Ui = Ui ⇒ ∀x ∈ Ui , ∃!n ∈ N∗ , ∃!Uij , j = 1, n, ∃!xij ∈ Uij
i∈I i∈I i∈I
a.ı̂. x = xi1 + xi2 + . . . + xin
n
X Mn n
M
(ii) Ui = Ui ⇒ ∀x ∈ Ui , ∃!xi ∈ Ui , i = 1, n a.ı̂. x = x1 + x2 +
i=1 i=1 i=1
. . . + xn
Definiţia 3. Fie K V - K-spaţiu liniar şi x ⊆ V . Se numeşte subspaţiu
liniar generat de x cel mai mic (ı̂n sensul incluziunii) subspaţiu liniar care
include x.
Notaţie < X >
Observaţie. < ∅ >=< {0V } >= {0V }
\
Propoziţia 3. Fie K V şi x ⊆ V . < X >= U
U≤ K V,x⊆V
22

Teorema 4. K V , x ⊆ V atunci < X > este mulţimea tuturor combinaţiilor

liniare finite de elemente din X.
∗
Demonstraţie. Fie V 0 = {x ∈ V |∃ n ∈ N , ∃ xi ∈ X, ∃αj ∈ K, i =
1, n, a.ı̂. x = x1 + x2 + . . . + xn }
< X >= V 0
Consecinţă. Un subspaţiu liniar determinat de o bază coincide cu subspaţiul
ı̂nsusi.
Incluziunea
∀x ∈ X, x = 1 · x ⇒ x ∈ V 0 ⇒ X ⊆ V 0
V 0 ≤ KV
X n m
X
x= αi xi , y = βj yj , αi , βj ∈ K, xi , yj ∈ X
i=1 j=1
∀α, β ∈ K, αx + βy = αα1 x1 + . . . + ααn xn + ββ1 y1 + . . . + ββm ym -
combinaţie liniară finită de elemente din X.
T
⇒ αx + βy ∈ V 0 ⇒1 V 0 ≤K V
Aşadar V 0 ≤K V şi x ≤ V 0 , < X > este cel mai mic, ⇒< X >⊆ V 0
V 0 ⊆< X >
x ∈ V 0 ⇒ x = α1 x1 + . . . + αn xn cu xi ∈ X, αi ∈ K, i = 1, n
X ⊆< X >⇒ xi ∈< X >, ∀i = 1, n, < X >≤K V ⇒ αi xi ∈< X >,
Xn
∀i = 1, n ⇒ αi xi ∈< X >⇒ x ∈< X >⇒ V 0 ⊆< X >
i=1