Centralizatorul temelor pentru

elaborarea lucrărilor metodico-științifice în vederea

obținerii gradului didactic I în învățământ
SERIA 2024-2026

PROF. DR. IOAN BUCĂTARU

1. Construcții geometrice cu rigla și compasul
Rezolvarea unei probleme de geometrie presupune, în primul rând, realizarea unei figuri
corecte, care să conțină datele esențiale ale problemei. Pentru un profesor de matematică,
este foarte important să cunoască și să poată justifica de ce și cum pot fi realizate unele figuri
geometrice folosind rigla și compasul. Astfel de probleme se întâlnesc în programa școlară
începând cu clasa a VI-a (mediatoarea și bisectoarea). Se vor studia și probleme mai deosebite
privind imposibilitatea realizării unor construcții geometrice.
2. Geometria cercului. Inversiuni
Cercul este prima figură geometrică, studiată în școală, și care nu este formată din drepte/
segmente de dreaptă. Există însă o legătură deosebită între cerc și dreaptă, prin intermediul
inversiunilor. În programa școlară, cercul este studiat începând cu clasa a VII-a. Se vor avea în
vedere: puterea punctului față de un cerc, axa radicală. Pentru inversiuni, se vor studia
proprietățile privind imaginea unui cerc/unei drepte.
3. Elemente de combinatorică și probleme de numărare
Se urmăreste tratarea metodică a principalelor tipuri de configurații combinatoriale:
aranjamente, permutări, combinări, combinări cu repetiție; precum și o clasificare a diverselor
tipuri de probleme de numărare care folosesc aceste configurații.

PROF. DR. MARIUS DUREA

4. Probleme de extrem și ilustrarea lor folosind instrumente software
Problemele de extrem ocupă, în cadrul matematicii gimnaziale şi liceale, un loc important atât
pentru înţelegerea şi mânuirea cu abilitate a procedeelor de calcul, a unor tehnici avansate de
raţionament, cât şi pentru aprofundarea unor concepte cu grad ridicat de complexitate. De
asemenea, potenţialul practic al unor astfel de chestiuni este ridicat, ştiind fiind faptul că
majoritatea fenomenelor din fizică, chimie sau biologie au la bază un principiu de extrem.
Acesta este şi unul dintre motivele cele mai importante pentru care problemele legate de
determinarea extremelor unor funcţii au un loc privilegiat în dezvoltarea matematicii: pe de o
parte, este important să putem răspunde la chestiuni de extrem care apar natural în probleme
practice, iar, pe de altă parte, este, de asemenea, firesc să studiem aparatul matematic care
serveşte acestor scopuri. În această lucrare propunem analizarea unei varietăți de situaţii în
care apar în cadrul programei matematice preuniversitare diverse probleme de extrem, atât în
algebră, geometrie, cât şi în analiza matematică. De asemenea, sunt investigate mai multe
interconexiuni dintre metodele utilizate. O parte consistentă a lucrării va fi destinată ilustrării
problemelor considerate prin diverse software-uri având drept scop un demers didactic și
pedagogic reușit.
Bibliografie inițială:

------------------------------
Pagina 1 din 12
 1. A.M. Iaglom, I.M. Iaglom, Probleme neelementare tratate elementar, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1983
2. M. Nicolescu, Analiză matematică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996
3. C. Udrişte, E. Tănăsescu, Maxime şi minime ale funcţiilor de variabile reale, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1980.

PROF. DR. VIOLETA FOTEA

5. Mulțimi ordonate. Latici
Se vor defini și exemplifica noțiunile de mulțime ordonată, respectiv latice. Se prezintă și
exemplifică noțiunile de minim/maxim, minorant/majorant, inf/sup, mulțime bine ordonată,
inductiv ordonată. De asemenea, pot fi analizate și exemplificate noțiunile de ideal și filtru într-
o latice. Pot fi prezentate unele dintre următoarele rezultate: Lema lui Zorn, principiul inducției
transfinite, Lema lui Kuratowski, Teorema lui Zermelo. În cadrul noțiunii de latice, pot fi
studiate diverse clase: modulare, distributive, Booleene.
Bibliografie:
1. V. Leoreanu Fotea, Introducere în Teoria Categoriilor și Algebre Universale, Pim, 2022
2. V. Tamaș, V. Leoreanu, Curs de aritmetică, Matrix Rom, 2002
3. F. L. Tiplea, Introducere în teoria mulțimilor, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 1998.

6. Structuri algebrice fundamentale: grupuri, inele, algebre universale

Se vor analiza și exemplifica fiecare dintre noțiunile de grup, subgrup, divizor normal, grup
factor, apoi inel, subinel, ideal, inel factor, domeniu de integritate și corp, apoi se va prezenta
noțiunea de algebră universală, urmată de subalgebră, algebră universală factor. Se vor
demonstra teoremele de izomorfism și vor fi prezentate diverse aplicații cu aceste noțiuni.
Bibliografie
1. V. Leoreanu Fotea, Introducere in Teoria Categoriilor si Algebre Universale, PIM, 2022
2. Ion D. Ion, N. Radu, Algebra, EDP, 1991.

PROF. DR. RĂZVAN LIȚCANU

7. Elemente de geometrie proiectivă. Metode de rezolvare a problemelor de geometrie
Tema propusă vizează prezentarea, din punct de vedere teoretic și metodic, a unor noțiuni,
proprietăți și construcții geometrice care își au originea în geometria proiectivă. Sunt avute în
vedere:
- definiția analitică a planului și spațiului proiectiv;
- legătura cu spațiul afin;
- noțiunile de diviziune armonică, proiecție, polară unghiulară și polară în raport cu un cerc;
- dualitate proiectivă, r-corelativitate;
- metode de rezolvare a problemelor de geometrie, însoțite de exemple și probleme
rezolvate.

PROF. DR. CEZAR ONICIUC

8. Relații metrice în geometria plană și în spațiu
Lucrarea va avea patru părţi. În prima parte se va face o prezentare (nu foarte detaliată) a
axiomatici lui Hilbert. În a doua parte se vor prezenta problemele cu relațiile metrice cele mai
cunoscute care se găsesc în manualele şcolare. În partea a treia vor fi prezentate probleme cu

------------------------------
Pagina 2 din 12
 relații metrice în plan și în spațiu cu un grad sporit de dificultate. Ultima parte va fi de
metodică (proiecte de lecţii, teste de evaluare etc.).
Bibliografie:
1. I. Pop, Gh. Neagu. Algebră liniară și geometrie analitică în plan și în spațiu. Editura Plumb, Bacău,
1996;
2. R. Miron, D. Brânzei. Fundamentele aritmeticii și geometriei. Editura Academiei București, 1984;
3. I. Nicolescu, V. Boskoff. Probleme practice de geometrie. Editura Tehnica, Bucuresti, 1990.

9. Aplicații ale algebrei vectoriale în geometrie

Lucrarea va avea patru părţi. În prima parte se va face o prezentare (nu foarte detaliată) a
axiomatici lui Hilbert și a spațiului vectorial V_3 ca spațiu vectorial real de dimensiune 3. În a
doua parte se vor prezenta teoremele clasice ale geometriei sintetice (Thales, Menelaus,
Ceva, concurența medianelor, etc) cu demonstrații vectoriale și problemele care se găsesc în
manualele şcolare rezolvate prin metoda vectorială. În partea a treia vor fi prezentate
probleme cu un grad sporit de dificultate rezolvate tot vectorial. Ultima parte va fi de
metodică (proiecte de lecţii, teste de evaluare etc.)
Bibliografie:
1. I. Pop, Gh. Neagu. Algebră liniară și geometrie analitică în plan și în spațiu. Editura Plumb, Bacău,
1996;
2. R. Miron, D. Brânzei. Fundamentele aritmeticii și geometriei. Editura Academiei București, 1984;
3. I. Nicolescu, V. Boskoff. Probleme practice de geometrie. Editura Tehnica, Bucuresti, 1990.

PROF. DR. MARIAN IOAN MUNTEANU

10. Pe scurt despre cerc. Aspecte metodice în înțelegerea geometriei cercului
Se vor avea în vedere următoarele aspecte:
- istoric (de la observații și până la măsurători concrete);
- elemente ale cercului, unghiuri raportate la un cerc
- triungiuri înscrise în cerc și triunghiuri circumscrise unui cerc dat
- poziții relative ale unei drepte față de un cerc, poziții relative a două cercuri
- cercuri remarcabile
- probleme simple vs probleme dificile
- descrierea noțiunii (cerc) așa cum apare în programele de învățământ.
Bibliografie propusă:
1. Brânzei D., Onofraș E., Anița S., Isvoranu,Gh., Bazele raționamentului geometric, Editura
Academiei Bucuresti, 1983.
2. Brânzei D., Brânzei, R., Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, 2000.
3. M.Pimsner, S.Popa - Probleme de Geometrie Elementară, Editura Didactică și Pedagogică
București 1979
4. manuale scolare (mai vechi si mai noi)

PROF. DR. MARIUS TĂRNĂUCEANU

11. Invarianți asociați matricelor
Matricele constituie obiecte centrale ale algebrei, fiind întâlnite în special în conexiune cu
operatorii liniari. Ele au aplicații multiple atât în algebră, cât și în alte domenii, precum
geometria, analiza matematică, mecanica etc. Lucrarea de față propune studiul unor
invarianți asociați matricelor, precum rangul, determinantul, polinomul caracteristic, valorile

------------------------------
Pagina 3 din 12
 proprii și vectori proprii. Aceasta temă este, în mod evident, conectată cu matematica
preuniversitară, în care matricele, determinanții și sistemele de ecuații liniare sunt prezente în
mod curent.
Bibliografie:
1. A.C. Volf, Algebra liniara, Editura Universitatii "Al. I. Cuza", Iasi, 2002.

PROF. DR. EUGEN VĂRVĂRUCĂ

12. Construcția riguroasă a mulțimilor   ,  ,   ,  și
În această lucrare vor fi prezentate unele modalități riguroase de construcție a principalelor
mulțimi de numere întâlnite în matematica școlară. Va fi discutată relația dintre aceste
construcții riguroase și modalitatea în care respectivele concepte sunt prezentate în
manualele școlare.
Bibliografie:
1. E.D. Bloch, The real numbers and real analysis, Springer, 2011
2. R. Miron, D. Brânzei, Fundamentele aritmeticii și geometriei, Ed. Academiei, 1982.

13. Metode numerice de rezolvare a sistemelor de ecuații liniare

Lucrarea va pune în discuție în ce măsură metodele de rezolvare a sistemelor liniare
prezentate în manualul de clasa a XI-a sunt adecvate pentru rezolvarea numerică a sistemelor
liniare de mari dimensiuni. Pe lângă aspectele teoretice relevante, lucrarea va conține
exemple de implementare numerică a metodelor în programul MATLAB.
Bibliografie:
1. P.G. Ciarlet, Introduction to numerical linear algebra and optimisation, Cambridge University
Press, 1989
2. A. Quarteroni, F. Saleri, P. Gervasio, Scientific computing with MATLAB and Octave, 4th ed.,
Springer, 2014.

CONF. DR. MIRCEA CRÂȘMĂREANU

14. Geometria euclidiană a conicelor
Conicele sunt obiecte geometrice de natură algebrică, mai precis curbe de gradul II, din acest
punct de vedere fiind cele mai simple obiecte de acest tip exceptând dreptele. Astfel,
lucrarea va contribui în mod esenţial la îmbogăţirea bagajului teoretic şi practic al elevilor. Un
aspect estenţial este prezentarea unor aplicaţii ale teoriei conicelor în alte domenii, cum ar fi
astronomia, fizica, arhitectura ş.a., precum şi prezenţa lor în viaţa cotidiană.
Bibliografie:
1. Albu A. C., Obădeanu V., Popescu I. P., Rado F., Smaranda D., Geometrie pentru perfecţionarea
profesorilor, E. D. P., Bucureşti, 1983.
2. Brânzei D., Brânzei R., Metodica predării matematicii, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2010.
3. Mihăileanu N. N., Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială. Complemente, E. D. P., Bucureşti,
1972.
4. Mihăileanu N. N., Lecţii complementare de geometrie, E. D. P., Bucureşti, 1976.
5. Pop I., Neagu Gh., Algebră liniară şi geometrie analitică în plan şi în spaţiu, Ed. Plumb, Bacău,
1996.

15. Măsura în geometria euclidiană (lungimi, arii, volume)

Noţiunea de măsură este esenţială în matematica contemporană oferind un procedeu practic
(măsurarea) de comparare a unor obiecte remarcabile. Prin urmare, această lucrare poate fi
un punct foarte important în cadrul perfecţionării unui profesor de matematică. Prin

------------------------------
Pagina 4 din 12
 discutarea tuturor celor trei tipuri de măsuri cuprinse în titlu se asigură trecerea candidatului
prin, practic, întreaga materie şcolară de bază.
Bibliografie:
1. Albu A. C., Obădeanu V., Popescu I. P., Rado F., Smaranda D., Geometrie pentru perfecţionarea
profesorilor, E. D. P., Bucureşti, 1983.
2. Brânzei D., Brânzei R., Metodica predării matematicii, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2010.
3. Miron, R., Geometrie elementară, E. D. P., București, 1976.
4. Miron R., Brânzei D., Fundamentele aritmeticii şi geometriei, Ed. Academiei Române, Bucureşti,
1986.
5. Mihăileanu N. N., Lecţii complementare de geometrie, E. D. P., Bucureşti, 1976.

CONF. DR. ANCA CROITORU

16. Derivabilitate. Aplicații
În teză vor fi prezentate rezultate fundamentale privind funcțiile derivabile și funcțiile
diferențiabile de mai multe variabile reale, diferite aplicații ale derivabilității în geometrie,
algebră, economie, fizică, chimie, biologie, precum și probleme practice. Vom remarca rolul
important al problemelor practice în modelarea unor fenomene din viaţa reală.
Bibliografie:
1. Catana A., Sacuiu M., Stanasila O. - Metodica predării analizei matematice, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1982.
2. Ganga M. – Analiza matematica. Manual pentru clasa a XI-a, Editura MATHPRESS, 2003.
3. Popescu S. - Modele matematice în științe, Editura Matrix-Rom, București, 2010.
4. Precupanu A. - Bazele Analizei Matematice, Editura Canova, Iași, 1995.
5. Sirețchi Gh. - Calcul Diferențial și Integral, vol. 1 si 2, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1985..
17. Integrabilitate. Aplicații
Lucrarea va expune rezultate fundamentale privind funcțiile integrabile și aplicaţii ale
integrabilității în algebră, geometrie, fizică, chimie, precum şi probleme practice. Se va
sublinia rolul important al problemelor practice în modelarea unor fenomene din viaţa reală.
Bibliografie:
1. Catana A., Sacuiu M., Stanasila O. - Metodica predării analizei matematice, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1982.
2. Ganga M. – Analiza matematica. Manual pentru clasa a XII-a, Editura MATHPRESS, 2003.
3. Popescu S. - Modele matematice în științe, Editura Matrix-Rom, București, 2010.
4. Precupanu A. - Bazele Analizei Matematice, Editura Canova, Iași, 1995.
5. Sirețchi Gh. - Calcul Diferențial și Integral, vol. 1 si 2, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1985.

18. Ecuații diferențiale în matematica de liceu (modele matematice, simulări, aplicații)

Această lucrare va reda diverse ecuații diferențiale prezente în matematica de liceu, aplicații
practice, precum și unele modele matematice ale unor fenomene bazate pe ecuații
diferențiale, studiate atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere numeric
(simulări în Matlab). Vom evidenția rolul important al problemelor practice în înțelegerea mai
bună a noțiunilor și rezultatelor matematice, elevii fiind motivați într-o măsură mai mare să
învețe matematica și să descopere că aceasta se regăsește în multe aspecte reale, având
numeroase aplicații importante şi interesante în viața cotidiană.
------------------------------
Pagina 5 din 12
 Bibliografie:
6. Catana A., Sacuiu M., Stanasila O. - Metodica predării analizei matematice, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1982.
7. Ganga M. – Analiza matematica. Manual pentru clasa a XII-a, Editura MATHPRESS, 2003.
8. Popescu S. - Modele matematice în științe, Editura Matrix-Rom, București, 2010.
9. Precupanu A. - Bazele Analizei Matematice, Editura Canova, Iași, 1995.
10. Sirețchi Gh. - Calcul Diferențial și Integral, vol. 1 si 2, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1985.
11. Gh. Aniculăesei - Ecuații diferentiale si ecuatiile fizicii matematice, Editura Universității
”Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2003.

CONF. DR. DUMITREL GHIBA

19. Metode de rezolvare a sistemelor de ecuatii algebrice liniare

20. Elemente de analiză numerică

CONF. DR. MIHAI GONTINEAC

21. Spaţii liniare de matrice
În cadrul acestei teme, pe lângă studiul structurilor algebrice asociate matricelor, candidatul
va trebui să studieze noţiuni de algebră liniară legate de matrice, precum şi aplicativitatea lor
în matematica de liceu (polinom caracteristic, valori proprii).

CONF. DR. DĂNUȚ RUSU

22. Serii sumabile de numere reale
Scopul temei “Serii sumabile de numere reale” constă într-o prezentare unitară a seriilor
convergente de numere reale ale căror sume se pot calcula prin metode elementare.
Subiectul extinde capitolul “Şiruri convergente” din materia anului III de liceu. Demonstraţiile
vor fi în general elementare, dar se pot folosi şi metode neelementare. De exemplu, se pot
calcula câteva dintre sumele seriilor lui Euler prin metode elementare, urmând ca, într-un alt
capitol, să se găsească o relaţie de recurenţă pentru calculul acestora, utilizând seriile
Fourier.
Bibliografie:
1. Gh. Costovici, Sumarea unor serii de numere reale, Editura Apollo, Craiova, 1994.
2. A.M. Iaglom, I.M. Iaglom, Probleme neelementare tratate elementar, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1983.
3. A. Precupanu, Bazele analizei matematice, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1993.
4. V. Rudner, C. Nicolescu, Probleme de matematici speciale, EDP, Bucureşti, 1982.
5. Gh. Sireţchi, Calcul diferenţial şi integral, vol. 1 şi 2, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985.

23. Puncte de extrem şi aplicaţii

Numeroase probleme din diverse ştiinţe, din tehnică, din economie, din viaţa socială etc.,
conduc la necesitatea determinării valorilor optime ale unui anumit proces, adică a valorilor
minime sau maxime ale acestuia. Scopul lucrării constă în prezentarea metodelor mai des
utilizate pentru determinarea punctelor de extrem ale funcţiilor de una sau de mai multe

------------------------------
Pagina 6 din 12
 variabile. Subiectul reprezintă o continuare a lecţiilor de analiză matematică predate în liceu
şi poate furniza teme pentru cercurile de elevi.
Bibliografie:
1. Mihu C., Dăneţ T., Probleme pentru aplicarea matematicii în practică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982.
2. Precupanu A., Bazele analizei matematice, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1993.
3. Sireţchi Gh., Calcul diferenţial şi integral, vol. I şi II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985.
4. Sfichi R., Probleme de limită şi extrem în fizică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1990.
5. Udrişte C., Tănăsescu E., Minime şi maxime ale funcţiilor reale de variabile reale, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1980.

CONF. DR. IULIAN STOLERIU

24. Metoda Monte Carlo și aplicaţiile sale în rezolvarea unor probleme de matematică
Metoda Monte Carlo este o metodă statistică de simulare numerică, care oferă soluţii
aproximative pentru o mare varietate de probleme matematice. Are la bază generarea pe
computer a unor numere aleatoare alese convenabil și observarea faptului că o parte dintre
acestea verifică o proprietate sau anumite proprietăţi. Este utilă în obţinerea de soluţii
numerice pentru probleme care sunt prea dificil de rezolvat prin metode analitice. Se poate
aplica atât problemelor deterministe, cât și celor în care apar factori aleatori.
Scopul acestei lucrări este de a prezenta metode noi de rezolvare a unor probleme de
Matematică ce apar în programa școlară, folosind generarea de numere aleatoare. Se vor
discuta aici probleme legate de arii, volume, calcul de integrale definite (care pot fi sau nu pot
fi rezolvate prin metode analitice), aproximarea unor numere importante în Matematică (e, π),
probleme de optimizare, aplicaţii în Finanţe, cât și unele probleme de probabilităţi (problema
acului lui Buffon, problema zilei de naștere, generarea de numere aleatoare ce urmează o
anumită repartiţie etc).
Metoda Monte Carlo va fi ilustrată prin diverse exemple practice, folosind simulări numerice
folosind aplicaţia MATLAB.
Bibliografie:
1. Malvin H. Kalos, Paula A. Whitlock (2008), Monte Carlo Methods, Wiley-VCH Verlag
2. D.P. Kroese, T. Taimre, Z.I. Botev (2011). Handbook of Monte Carlo Methods, Wiley Series in
Probability and Statistics, John Wiley and Sons, New York
3. Iulian Stoleriu (2023), Matematici Financiare (note de curs online), UAIC
4. Iulian Stoleriu (2010), Statistică prin Matlab, Matrixrom.

25. Scheme clasice de probabilitate și aplicații

Această lucrare va conține considerații teoretice, metodice și probleme aplicative legate de
calculul probabilităţilor pentru evenimente aleatoare definite pe un câmp finit de
probabilitate. Lucrarea va începe cu o scurtă prezentare a unor noțiuni studiate în liceu, cum
ar fi: operaţii cu mulţimi, elemente de combinatorică (permutări, aranjamente, deranjamente,
combinări, combinări cu repetiție), progresii etc. Schemele clasice ce vor fi studiate în lucrare
sunt: schema binomială (Bernoulli), schema multinomială, schema hipergeometrică (cu două
sau mai multe culori), schema lui Poisson. De asemenea, pot fi discutate aici și unele
paradoxuri din Teoria Probabilităților ce au legătură cu aceste scheme de probabilitate.
Pentru fiecare schemă în parte, vor fi propuse și rezolvate câteva exerciții și probleme
relevante. În funcție de abilitățile candidatului, pot fi abordate și chestiuni legate de

------------------------------
Pagina 7 din 12
 simularea pe computer (eventual, folosind aplicația MATLAB) a unor experimente aleatoare
discutate în lucrare.
Bibliografie:
1. Mihoc Gh., Micu N., Matematică. Elemente de teoria probabilităților. Manual clasa XII, EDP
Bucuresti 1982.
2. Mihoc Gh., Ciucu Gh., Craiu V., Teoria probabilităţilor şi statistica matematică, EDP Bucureşti,
1970.
3. Stoleriu I., Statistică prin Matlab, Ed. Matrixrom, București, 2010.

26. Modele matematice discrete în timp pentru dinamica populațiilor

Lucrarea va conține considerații teoretice, metodice și probleme aplicative legate de unele
modele matematice cu timp discret pentru evoluția unor populații. Aceste modele vor fi
descrise prin șiruri recurente, numite și ecuații cu diferențe. Pentru început, se va face o
introducere a șirurilor recurente, în care se va pune accentul pe rezolvarea recurențelor
liniare. În a doua etapă, se vor prezenta câteva elemente de analiză calitativă a soluțiilor
acestor recurențe, printre care amintim: soluții de echilibru, soluții periodice, stabilitate,
bifurcații, haos. Modelele matematice în timp discret pentru dinamica populațiilor ce vor fi
discutate aici sunt: modelul geometric, modelul logistic, modelul lui Fibonacci, modele pentru
două populații care interacționează între ele (pradă-răpitor, cooperativitate, competiție), un
model discret de canibalism, lanțuri trofice. În funcție de abilitățile candidatului, se pot
aborda și chestiuni legate de simularea pe computer (eventual, folosind aplicația MATLAB) a
dinamicilor unor populații descrise prin șiruri recurente.
Bibliografie:
1. Allen L.J.S., An introduction to Mathematical Biology, Pearson/Prentice Hall 2007.
2. Murray, J.D., Mathematical Biology I. An Introduction, New York: Springer, 2002.
3. Stoleriu I., Mathematical Biology (note de curs - online), 2021.

CONF. DR. CLAUDIU VOLF

27. Inducţie. Inducţie pe mulţimi bine ordonate
Lucrarea va cuprinde expunerea principiului clasic de demonstraţie prin inducţie şi diverse
instanţe de aplicare a acestei metode de demonstraţie. Se va defini noţiunea de mulţime bine
ordonată şi se va enunţa principiul de demonstraţie prin inducţie pe o mulţime bine ordonată.
Se va prezenta ca aplicaţie demonstraţia teoremei fundamentale a polinoamelor simetrice de
k nedeterminate, prin inducţie pe mulţimea Nk, ordonată lexicografic. Partea metodică se va
axa pe problematica demonstraţiilor prin inducţie în programa de liceu, aspectele pedagogice
şi metodice ale introducerii acestei metode la elevi, aplicaţii ale acestei metode în rezolvarea
de probleme..
Bibliografie:
1. Ion, I.D., Radu, N. Algebra, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1981.
2. Ion, I.D., Radu, N., Niţă, C., Popescu, D. Probleme de algebră, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti 1981.
3. Tofan, I, Volf, A.C. Algebra, Inele, Module, Teorie Galois, Ed. MatrixRom, Bucureşti, 2001.

28. Inele de clase de resturi modulo n

După prezentarea construcţiei inelelelor de clase de resturi, se vor da diverse proprietăţi ale
acestor inele (teoremele clasice Fermat, Wilson, Euler, lema chineză a resturilor) şi aplicaţii
ale calculului modulo n în probleme de divizibilitate şi teoria numerelor. Se vor expune
aspectele metodice ale folosirii claselor de resturi în matematica preuniversitară, aplicaţii la
rezolvarea de probleme.

------------------------------
Pagina 8 din 12
 Bibliografie:
1. Ion, I.D., Radu, N. Algebra, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1981.
2. Ion, I.D., Radu, N., Niţă, C., Popescu, D. Probleme de algebră, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1981.
3. Tofan, I, Volf, A.C. Algebra, Inele, Module, Teorie Galois, Ed. MatrixRom, Bucureşti, 2001.

LECT. DR. GABRIELA APREUTESEI

29. Teoreme de medie în analiza matematică. Studiul punctelor intermediare
Se demonstrază și se interpretează geometric teoremele lui Lagrange, Roll, Cauchy, Pompeiu și
teoremele de medie pentru integralele Riemann (formula de medie a lui Cauchy, teorema lui
Bonnet și a lui Weierstrass). În condiții potrivite asupra funcției f :  a, b   R aceste teoreme ne
furnizează cel puțin câte un punct c în care se realizează formulele de medie.
Propunem studiul următoarelor probleme:
1. Găsim ipoteze suplimentare asupra lui f încât pe fiecare interval [a,x] punctul intermediar
cx să fie unic.
2. Să se găsească funcțiile pentru care punctele intermediare c din diferitele formule de medie
să coincidă.
3. Dacă aplicăm formulele de medie pe intervale [a,x], să cercetăm comportarea asimptotică a
punctelor intermediare cx când x0.
Bibliografie:
1. Pop, Emilia-Loredana, Duca Dorel, Raţiu Augusta, Calculus for the intermediate point associated with
a mean value theorem of the integral calculus, General Mathematics Vol. 28, No.1(2020), 59{66
2. Precupanu, Anca, Bazele analizei matematice, Editura Universității ‘”Al. I. Cuza” Iaşi, 1993
3. Sireţchi, Gheorghe, Calcul diferenţial şi integral. Noţiuni fundamentale, Editura Stiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985
4. Sireţchi, Gheorghe, Calcul diferenţial şi integral. Exerciţii, Editura Stiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985
5. Berinde, Vasile, Despre proprietatea punctului intermediar in teoremele de medie pentru integrala
Riemann, Lucrările Seminarului de Creativitate Matematică, Univ. de Nord Baia Mare, 10 (2001), 97 -
106
6. Trif, Tiberiu, Asymptotic behavior of intermediate points in certain mean value theorems. II, Studia
Univ. "Babeș-Bolyai", Mathematica, LV(2010), no. 3, 241-246
7. Tse, K.K., A Note on the Mean Value Theorems, Advances in Pure Mathematics, 2021, 11, 395-399.

LECT. DR. OANA CONSTANTINESCU

30. Relații metrice în geometria elementară
O parte importantă a geometriei plane este reprezentată de aplicațiile asemănării
triunghiurilor: relațiile metrice în triunghiul dreptunghic și cel oarecare. Doar o parte dintre
aceste relații metrice sunt incluse în programa clasei a VII-a, câteva completări apărând în
clasa a IX-a la capitolul calcul vectorial. Relațiile metrice în patrulatere sau în spațiu (în
tetraedre) nu sunt deloc studiate în școală. De aceea considerăm utilă o astfel de temă, ce
poate fi tratată doar la nivel de gimnaziu dar și la nivel liceal, printr-o incursiune în geometria
vectorială și analitică.
Bibliografie:
1. D. Brânzei, Competență și performanță în geometrie, Ed. Minied, 1992.
2. D. Brânzei, S. Anița, C. Cocea, Planul si spatiul euclidian, Ed. Academiei Române, 1986.
3. P. Georgescu, G. Popa, Structuri fundamentale în algebra liniară, geometria vectorială și
geometria analitică, Probleme rezolvate, Ed. MatrixRom, 2003.

------------------------------
Pagina 9 din 12
 4. E. Moise, Geometrie elementara dintr-un punct de vedere superior, Ed. Did. Ped., Bucuresti,
1980.
5. L. Nicolescu, V. Boskoff, Probleme practice de geometrie, Ed. Tehnică, 1991.
6. Gh.D. Simionescu, Noțiuni de algebră vectorială și aplicații în geometrie, Editura Tehnică,
Bucuresți, 1982.
7. Gazeta Matematică
8. Manuale școlare.
31. Metode de demonstrare a problemelor de coliniaritate
În gimnaziu, apoi în liceu, se pot studia o serie de teoreme celebre, legate de coliniaritatea a
cel puțin trei puncte. Lucrarea va conține prezentarea unor tehnici diferite de demonstrare a
coliniarității unor puncte. Rezultatele pot fi demonstrate prin metoda sintetică (clasa a VII-a),
metoda vectorială (clasa a IX-a), folosind numerele complexe (clasa a X-a), metoda analitică
(clasa a XI-a), sau folosind transformări geometrice. Unele teoreme celebre din geometria
plană pot fi generalizate la cazul trei dimensional. Se vor rezolva probleme diverse
subordonate subiectului lucrării.
Bibliografie selectivă:
1. D. Brânzei, Competenă și performanță în geometrie, Ed. Minied, 1992.
2. D. Brânzei, S. Anțta, C. Cocea, Planul și spațiul euclidian, Ed. Academiei Române, 1986.
3. P. Georgescu, G. Popa, Structuri fundamentale în algebra liniară, geometria vectorială și
geometria analitică, Probleme rezolvate, Ed. MatrixRom, 2003.
4. C. Ionescu-Bujor, O. Sacter, Exerciții și probleme de geometrie analitică și diferențială, vol.
1,2, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1963.
5. N. Mihăileanu, Utilizarea numerelor complexe în geometrie, Editura Tehnică, 1968.
6. E. Murgulescu N. Donciu V. Popescu, Geometrie Analitică în Spațiu și Geometrie
Diferențială Culegere de Probleme, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974.
7. L. Nicolescu, V. Boskoff, Probleme practice de geometrie, Ed. Tehnică, București, 1991.
8. M. E. Panaitopol, L. Panaitopol, Probleme calitative de geometrie plană, Ed. Gil, Zalau, 1996.
9. I. Pop, Ghe. Neagu, Algebră liniară și geometrie analitică, Ed. Plumb, Bacău, 2000.
10. I. Pop, Geometrie afină, euclidiană și proiectivă, Editura UAIC, Iași, 1999.
11. Gh.D. Simionescu, Noțiuni de algebră vectorială și aplicații în geometrie, Editura Tehnică,
București, 1982.
12. Gazeta Matematică
13. Manuale școlare.

LECT. DR. ALINA GAVRILUȚ

32. Teoreme de punct fix. Aplicații
Abordarea acestei teme de sinteză oferă posibilitatea verificării experienței la catedră și a
nivelului atins de profesor în cristalizarea stilului didactic și în pregătirea metodico-științifică.
Pe lângă abordarea teoretică (inclusiv în cadru general), vor fi vizate și aplicațiile remarcabile
ale teoremelor de punct fix (Teorema lui Banach de punct fix, Teorema lui Knaster etc.) în
diverse probleme practice.
Bibliografie:
A. Precupanu, Bazele Analizei Matematice, Editura Universitatii Al.I. Cuza Iasi, 1993.
Gh. Siretchi, Calcul Diferential si Integral, Vol. I, II, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1985
33. Puncte de extrem. Aplicații
Abordarea acestei teme de sinteză oferă posibilitatea verificării experienței la catedra și a
nivelului atins de profesor în cristalizarea stilului didactic și în pregătirea metodico-științifică.
Problematica punctelor de extrem apare la toate clasele, începând cu clasa a VII-a, la toate
disciplinele matematice: algebra, analiza matematică și geometrie. Pe lângă abordarea
------------------------------
Pagina 10 din 12
 teoretică (în cadru general, pentru funcții de mai multe variabile reale), vor fi vizate și
aplicațiile remarcabile ale punctelor de extrem în diverse probleme practice.
Bibliografie:
 A. Precupanu, Bazele Analizei Matematice, Editura Universității Al. I. Cuza Iași, 1993.
 Gh. Siretchi, Calcul Diferențial și Integral, Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1985.
34. Funcții convexe. Aplicații
Abordarea acestei teme de sinteză oferă posibilitatea verificării experienței la catedră și a
nivelului atins de profesor în cristalizarea stilului didactic și în pregătirea metodico-științifică.
Lucrarea va fi un studiu dedicat problematicii funcțiilor convexe/concave, cu punerea în
evidență a interpretării geometrice, exemple, caracterizări, determinarea intervalelor de
convexitate/concavitate, realizări de grafice de funcții, punerea în evidență a unor reciproce
ale teoremelor lui Lagrange și Cauchy etc. De asemenea, vor fi demonstrate diverse
inegalități remarcabile, cum ar fi inegalitatea mediilor generalizate, inegalitatea lui Young,
inegalitatea lui Holder etc., precum și unele inegalități geometrice.
Bibliografie:
 Gh. Siretchi, Calcul Diferențial și Integral, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985.

LECT. DR. IOANA LEFTER

35. Funcții monotone și aplicații
Studiul monotoniei funcțiilor are numeroase aplicații în analiza matematică, ajutând, printre
altele, la stabilirea unor inegalități sau soluționarea problemelor de extrem. Lucrarea
urmărește să prezinte rezultate teoretice privitoare la această clasă de funcții, dar și aplicații
cât mai variate, cu grade diferite de dificultate. Un loc important îl va ocupa discuția
aspectelor metodice legate de abordarea acestor funcții în matematica de nivel
preuniversitar.
Bibliografie:
1. A. Precupanu, Analiză matematică. Funcții reale, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1976.
2. V.M. Tikhomirov, Stories about Maxima and Minima, American Mathematical Society, 1990.

LECT. DR. CRISTIAN VĂIDEANU

36. Aproximarea integralei Riemann folosind un soft matematic
Rezolvarea a unor probleme din fizică sau geometrie, precum determinarea lucrului mecanic
efectuat de o forță variabilă ca mărime sau calculul ariei unei mulțimi măsurabile Jordan
plane, reprezintă tot atâtea motive ce au justificat definirea noțiunii de integrabilitate
Riemann. In prima parte a acestei lucrări vor fi reamintite rezultatele principale legate de
noțiunea de integrabilitate Riemann: definiția, teorema lui Riemann de caracterizare a
integrabilității, clase de funcții integrabile Riemann, proprietăți ale integralei Riemann. În cea
de-a doua parte, accentul va fi pus pe prezentarea aspectelor metodice ce apar în predarea
rezultatelor privind calculul integralei Riemann: integrarea prin părți, formula Leibniz-Newton,
prima și a doua teoremă de schimbare de variabilă. În ultima secțiune a lucrării vor fi expuse
câteva din metodele de aproximare ale acestui tip de integrală: metoda dreptunghiurilor,
metoda trapezelor, formula Euler-Maclaurin și modul în care acestea pot fi integrate în
materia de liceu folosind un soft matematic.

------------------------------
Pagina 11 din 12
37. Extreme ale funcțiilor reale de mai multe variabile reale
Modelarea unor probleme de minim sau maxim din mecanică, astronomie sau fizică a
constituit, de-a lungul timpului, o preocupare constantă a matematicienilor ce a condus la
dezvoltarea calculului diferențial. Lucrarea își propune în primul rând o trecere în revistă a
principalelor rezultate privind noțiunile de diferențiabilitate, derivabilitate după un versor,
derivabilitate parțială ale unei funcții și a relațiilor dintre acestea. În cea de-a doua secțiune a
lucrării, vor fi prezentate rezultatele fundamentale ale teoriei punctelor de extrem pentru
funcțiile reale de mai multe variabile reale: teorema lui Fermat, condiții suficiente de extrem,
metoda multiplicatorilor lui Lagrange. În cea de-a treia parte, cu caracter metodic, probleme
de extrem ce apar în fizica sau chimia de liceu vor fi rezolvate atât elementar, cât și folosind
calculul diferențial. De asemenea, ca aplicații ale rezultatelor prezentate, vor fi demonstrate
unele inegalități remarcabile: Holder, Minkowski, Jensen, ce sunt utile pentru pregătirea
olimpiadelor școlare.

38. Utilizarea softurilor matematice în predarea geometriei plane

Folosirea unor softuri educaționale în cadrul orelor de geometrie deschide calea către o
prezentare modernă, vizuală, oferind astfel profesorului un instrument interactiv, atrăgător,
ce poate contribui semnificativ la creșterea calității demersului didactic. Lucrarea va urmări,
din punct de vedere științific și metodic, modul în care softul educațional Geogebra poate fi
utilizat pentru predarea-învățarea noțiunilor importante din geometria triunghiului, a
rezultatelor privind relații metrice într-un triunghi sau pentru rezolvarea unor probleme de
coliniaritate și concurență.

------------------------------
Pagina 12 din 12